P. 1
Nicolae Ciolacu-Haiducii Dobrogei

Nicolae Ciolacu-Haiducii Dobrogei

5.0

|Views: 513|Likes:
Published by popescumihai

More info:

Published by: popescumihai on Jan 14, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF or read online from Scribd
See more
See less

05/10/2014

n Săptămâna Mare a Paştilor din anul 1949, noi, haiducii, ne-am înţeles ca să facem Paştile în
familiile noastre şi după Paşti să ne întâlnim şi să vedem ce hotărâri vom lua. După Paşti, eu m-
am întâlnit cu Gogu Puiu şi cu Iancu Ghiuvia; fraţii Fudulea nu s-au prezentat la întâlnire. Mai

ª

Î

129

târziu, am aflat că fraţii Fudulea s-au întâlnit cu Stere Grasu din Ceamurlia de Sus şi cu Ion Cotan
din comuna Caldere, au format un grup separat cu care au haiducit toată vara prin pădurile
Testemelului, Casimcea, Topologu şi Păspunar. Pe acolo erau câteva cârduri de oi cu ciobani
armâni de la care mai primeau şi ceva alimente. Dar toamna ciobanii se retrăgeau în comune, aşa
că baza de alimente era tot în sarcina fratelui mai mare, Gheorghe Fudulea, care nu era arestat.
Era stabilită între fraţi metoda de aprovizionare. în pădure, într-un desiş, aveau o groapă mică,
acoperită cu o lespede de piatră. Gheorghe venea la miezul nopţii cu traista de pâine, o punea în
groapa aceea şi o acoperea cu lespedea respectivă. Veneau haiducii, luau traista cu pâine şi
puneau traista goală şi asta se repeta tot la câteva zile. Din când în când, cam la o lună, se
întâlneau cu toţii la un loc, ca să mai afle ce mai este pe acasă.
Bestiile roşii, securitatea din Constanţa, a venit în satul Testemel, la familiile lui Nicolae şi
Dumitru Fudulea, şi le-a ridicat cu copilaşi cu tot, numai cu hainele de pe ei şi nimeni nu a ştiut
unde i-au dus. Aceasta ca să-i poată prinde pe fraţii Fudulea cu vreun vicleşug. Toată vara, cu
codoşi, cu tot felul de ispite, nu au aflat nimic. Dacă au văzut că nici aşa nu-i pot prinde, mai spre
toamnă le-au adus familiile acasă în satul Testemel, amărâţi, jerpeliţi, cu hainele rupte pe ei de li
se vedea pielea. Rudele şi prietenii le-au adus haine, opincuţe şi ceva de mâncare la copilaşi.
Familia Fudulea a fost una din cele mai harnice şi înstărite familii din sat. Prin munca lor
cinstită aveau peste 260 de oi, câteva perechi de căruţe şi pământ arabil pentru agricultură. Ori
aceste animale nu se pot ţine, dacă nu munceşti şi să faci din noapte zi, pentru că ziua nu le
ajungea pentru cât aveau de lucru. Un proverb românesc spune: Dumnezeu dă, dar nu bagă în
traist
ă, ori în ogradă. Au fost nu numai oameni harnici, dar erau şi binefăcători, dacă le cerea
cineva ajutor, nu ieşea cu mâna goală de la ei şi acum au ajuns să le plângă lumea de milă.
Şi echipa lui Fudulea, deşi erau căutaţi de securitate cu febrilitate, nu încetau să organizeze
rezistenţa împotriva comunismului prin satele Dobrogei. Se apropia iarna şi haiducii se gândeau
cum să ierneze. Dacă vor merge prin sate ca să se ascundă vor fi căutaţi casă cu casă şi îi vor
prinde. Atunci Nicolae Fudulea, ca fiind cel mai mare şi cu iniţiativă, le-a spus: Jos, la poalele
muntelui, este o comun
ă mare de lipoveni, Slava Rusă. Eu am nişte prieteni acolo. Ne vom duce
noaptea la ei, ne vor da lope
ţi şi târnăcoape şi într-un desiş în pădure, nu prea accesibil
oamenilor, vom s
ăpa o grotă în pământ. Acolo vom depozita alimente pentru iarnă: mălai,
cartofi, carne, brânz
ă şi altele.

într-o noapte, s-au dus în comuna Slava Rusă. Lipovenii au fost oameni de treabă, le-au dat
unelte şi alimente, miere de albine şi pâine. Acolo este patria teiului şi toate casele au miere de
albine. S-au suit la munte şi au găsit un loc potrivit, au săpat în pământ şi au făcut o grotă unde
aveau loc şi de dormit. Au făcut rost de alimente şi ceva vase de fiert, iar pentru fum au făcut o
gaură ca să iasă fumul printre frunzele stufoase ale unui copac, de nu se cunoştea de unde vine
fumul. Iar când se fierbea câte o ciorbă, aceea o făceau numai noaptea. Din când în când, mai
venea frate-său Gheorghe şi le mai aducea făină şi ceva alimente, dar mai ales veşti. Coborau pe o
scărişoară, iar deasupra intrării au pus o tulpină de copac cu rădăcină cu tot, scoasă de cineva şi
părăsită. Când intrau în cabană, o apucau de rădăcini şi o potriveau în aşa fel deasupra intrării de
nu se cunoştea că acolo sunt oameni.
Un tânăr cioban, pe nume Nechita Nazarie, din comuna Păspunar, păştea un cârd de oi prin
locurile mai rare din pădure. într-o zi îl duce soarta, ori destinul, cu oile chiar pe lângă desişul cu
cabana haiducilor şi vede el tulpina aceea uscată, răsturnată şi se duce să se odihnească pe ea până
cârdul de oi trece o bucată de loc de păscut. Tulpina era aşa de bine aşezată, că n-a bănuit că
acolo sunt oameni dedesubt. După ce a trecut cârdul de oi mai departe, ciobanul s-a ridicat şi a
plecat. Dar haiducii erau îngrijoraţi dacă nu cumva ciobanul a simţit că acolo e cineva şi astfel să-
i divulge. Repede au dat buturuga la o parte şi au ieşit afară şi l-au prins pe cioban. Se gândeau
chiar să-l omoare şi să-l îngroape, aşa vor fi siguri că nu vor fi divulgaţi. Dar ciobanul şi-a dat
seama că în momentul acela se judecă soarta lui. Viaţa lui era pe muchie de cuţit. De fapt, tot
omul are presimţiri când se apropie o catastrofă de el. Ciobanul a izbucnit în plâns şi se ruga să
nu-l omoare, că el nu-i va divulga, ci din contră le va fi de folos şi le va aduce câte ceva de ce au

130

nevoie, alimente şi mai ales ziare. într-adevăr, ciobanul le-a fost de folos, le-a adus alimente şi o
serie de lucruri mărunte, cum ar fi sare, chibrite, piper, ziare şi mai ales veşti. Totul mergea
normal şi liniştit, nimic deosebit nu era, nici un pericol. A venit iarna şi fraţii Fudulea nu se mai
puteau întâlni aşa de des cu fratele lor Gheorghe. A început crivăţul, zăpezile, dar totuşi la câte
douăzeci de zile se întâlneau toţi trei nu numai pentru alimente, dar mai ales să ştie ce se mai
întâmplă cu familiile lor şi dacă le mai persecută securitatea. Odată, la o întâlnire a lor, în timp ce
Nicolae îşi aranja ceva în traista pe care o lua Gheorghe, Dumitru a făcut o mare greşeală şi i-a
şoptit lui frate-său Gheorghe: Nene, noi suntem foarte bine ascunşi aici. Nimeni nu ştie, numai un
cioban din P
ăspunar. Din acel moment, le-a venit fatalitatea. Li s-a scris sentinţa de moarte.
Nicolae n-a auzit, n-a ştiut nimic. Din acel moment treburile s-au complicat. Securitatea, cu
experienţa ei diabolică, avea un codoş în Testemel care era puţin neam cu Fudulea prin cuscrie.
Acesta a fost trimis la Gheorghe Fudulea în vizită şi printre altele a început să compătimească pe
unii care au fost arestaţi de securitate. Vai de copiii lor, de familiile lor, uite ce vremuri grele am
ajuns, numai Bunul Dumnezeu
ştie ce are să mai fie. Fraţii tăi, Nicolae şi Dumitru, cei mai buni
fii din sat, ce aveau ei cu partidul. å
ştia, dacă le căşună pe cineva, apoi poţi să fi cel mai bun din
sat c
ă te urmăresc până în pânzele albe, dar bine că au scăpat din mâinile lor, că altfel le-ar fi
putrezit oasele la închisoare. Las
ă că se schimbă odată şi asta cu comuniştii, că lumea nu îi vrea.
Toat
ă lumea fuge de ei ca dracul de tămâie. Cuscre Gheorghe, suntem rude, suntem de-ai noştri.
Eu nu v
ă vreau răul, eu vă vreau binele. Se aude că securitatea o să vină într-o noapte în sat şi o
s
ă facă o descindere şi percheziţie casă cu casă, că ăştia sunt în stare să facă orice. Băieţii
vo
ştri, dacă ştiţi ceva de ei, spune-le să fugă, să se depărteze de aici. Gheorghe a tăcut, nu a spus
că nu ştie şi nici că le spune să fugă. Gheorghe trebuia să zică: A, cuscre, eu nu ştiu nimic de ei,
de când au plecat n-ammai auzit nimic de ei
. Cine ştie pe unde or fi apucat, cine ştie dacă mai
trăiesc. Dar Gheorghe a tăcut şi securitatea a dedus că, dacă Gheorghe a tăcut, el ştie unde sunt
fraţii lui.

în noaptea de 9 martie, multă securitate şi armată s-a dus în satul Testemel. Au împânzit
satul şi pădurile din împrejurimi. Orice om era întâlnit pe stradă era arestat pe loc şi întrebat: De
unde vii
şi ce ştii de fraţii Fudulea ? Gheorghe Fudulea dormea liniştit lângă copiii săi. Dintr-o
dată uşa a fost lovită cu cizmele de securişti şi a sărit din balamale. L-au luat din pat, l-au legat şi
au început a-l bate cu patul armei în faţa copiilor şi a familiei. L-au dus în pădure. Spune
banditule, unde sunt fraţii tăi! Nu ştiu nimic, puteţi să mă omorâţi că nu ştiu nimic de ei. Atunci
iar bătăi, schingiuiri. Lasă banditule, că ai să spui tu tot. L-au legat cu mâinile la spate şi l-au
atârnat de un copac. O durere îngrozitoare, când simţi cum îţi ies oasele mâinilor de la umăr şi îl
mai şi loveau cu paturile armelor. Striga de durere şi striga la ei: Daţi-mă jos, că vă spun! Dar
când l-au coborât, el se îndoia să spună. Hai spune, banditule! şi dacă l-au văzut că zăboveşte, şi-
au înfipt mâinile în el şi sus pe cracă. Striga ca din gură de şarpe: Nu mă spânzuraţi, că acuma o
s
ă vă spun! şi a izbucnit în plâns şi abia a putut să rostească: Ciobanul din Păspunar ştie despre
ei
. Şi hoardele roşii, cum le spunea Gogu Puiu, au plecat imediat la Păspunar şi cum au ajuns
acolo, s-au împânzit peste tot şi au dat ordin că nimeni nu are voie să mişte. Au întrebat până au
aflat pe ciobanul Nichita Nazarie. L-au legat şi l-au dus în pădure. I-au zis: Spune unde sunt fraţii
Fudulea, ca s
ă-ţi uşurezi pedeapsa. Ciobanul şi-a dat seama că orişice rezistenţă e zadarnică şi
viaţa lui e pusă din nou la mezat. Şi a pornit înaintea lor ca să-i ducă la ascunzătoarea haiducilor.
Haiducii în cabană făceau pe rând de pază câte unul. Aveau o vizetă şi se uitau afară şi
vedeau orice mişcare. Acum au văzut cu groază că ciobanul Nichita Nazarie venea spre cabană
iar în spatele lui multă armată şi securişti. Nicolae Fudulea a pus mâna pe armă şi a zis: Soarta
noastr
ă e pecetluită, dar voi pedepsi trădarea. A descărcat arma în pieptul ciobanului, care s-a
rostogolit pe loc. Securiştii au înconjurat cabana şi printr-un şiretlic au împins buturuga de la
intrare şi au început să tragă înăuntru. Haiducii s-au retras în fundul cabanei şi de acolo
răspundeau cu foc de automate înspre afară. Bestiile, dacă au văzut că haiducii nu se predau, au
aruncat o grenadă drept în mijlocul cabanei. Grenada a căzut jos în cabană, dar Dumitru Fudulea,
care făcuse serviciul militar, ştia că grenada nu expodează dintr-o dată, iute s-a repezit, a pus

131

mâna pe grenadă şi a aruncat-o afară. Dar bestiile roşii au aruncat altă grenadă în cabană şi cât ai
clipi din ochi, Dumitru, din nou a aruncat-o afară, aşa a continuat acest „joc” pentru un timp.
Bestiile continuau să arunce alte grenade înăuntru şi Dumitru la arunca afară. Lupta a durat patru
ore şi haiducii rezistau cu dârzenie.
Dar nenorocirea a venit şi una din grenade, pe care Dumitru a aruncat-o afară, s-a lovit de o
cracă a copacului care acoperea cabana şi a căzut jos în cabană, a făcut explozie. Lui Dumitru
Fudulea i-a rupt burta şi i-a sfârtecat pieptul. Martorul ocular, care a fost de faţă, Dumitru Gula,
din comuna Ischibaba, mi-a spus: în timp ce colonelul Doicaru, şeful Securităţii din Constanţa, a
preluat arma de la Nicolae Fudulea, l-a b
ătut pe umăr şi i-a zis ,,Bravo, măi Fudulea, ai fost un
viteaz”
. Pe Dumitru Fudulea l-au luat repede şi l-au pus într-un jeep şi au plecat cu el. Nu s-a ştiu
niciodată nimic mai mult despre el, dacă o fi murit pe drum sau la securitatea din Babadag. Restul
au fost arestaţi şi duşi la închisoarea Tataia din Constanţa. Prin ce chinuri şi schingiuiri au trecut
ei la securitate, numai Dumnezeu ştie. Cotan Ion, pus la tortură, a rămas şocat pentru toată viaţa.
De la închisoarea din Constanţa a fost dus la închisoare din Aiud. Pe unde a trecut ca deţinut, în
timpul plimbării, la fiecare douăzeci de paşi, striga „Lupu măi”. El a fost condamnat la muncă
silnică pe viaţă. Nicolae Fudulea şi Stere Grasu au fost condamnaţi la moarte. I-au pus în lanţuri
şi i-au dus într-o celulă pe amândoi, unde aşteptau să le vină sentinţa de executare. Cât priveşte pe
ciobanul Nechita Nazarie, din comuna Păspunar, el nu i-a trădat pe haiduci. Marea greşeală a fost
a lui Dumitru Fudulea atunci când i-a şoptit fratelui său Gheorghe, fără să ştie Nicolae, că „noi
suntem foarte bine ascunşi în cabană”.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->