*** In ultimul timp, Stefan imi devenise oarecum doar partener. Uitase sa-mi mai fie iubit.

Mergea singur la atelier, iesea tot mai des cu Evlavescu prin carciumuri, uneori uitand sa mai vina acasa, lasandu-ma pe mine intre peretii aceia goi. Renuntasem de mult la facultate, in ideea de a avea mai mult timp pentru a fi al aturi de el. Trecusera 3 ani de cand il vazusem pentru prima oara; 3 ani in care parca nu imb atranise deloc. Era din ce in ce mai tanar, cu pielea tot mai rozalie si gandirea tot mai optimi sta. De altfel, incepuse sa fumeze mai mult decat de obicei, reobisnuindu-se cu miros ul de tutun din barurile pecare le frecventa. Avea adesea reprize trainice de tuse, in care eu ma agitam, ii aduceam apa, il b ateam pe spate, iar el lua toate acestea ca fiind naturale. La cat il iubeam, imi era teama ca nu cumva sa se imbolnaveasca. Eu, in schimb, imbatranisem parca inainte de vreme. Aveam 23 ani, trupul tot mai firav, ochii tot mai incercanati de nesomn si piele a tot mai palida. Zambetul imi pierise, iar mainile mi se asprisera mult. Nu mai ieseam in lume deloc. Aveam teama sa nu ma intalnesc cu vreun necunoscut; imi era, pot spune, jale si scarba de toate conversatiile fara sens pe care le-as fi putut avea cu unele per soane carora, cu siguranta, nu le pasa daca sunt bine au nu, chiar daca aparent, pareau tare interesate. Avea tot mai mult success in lumea artei. In ultimul timp, isi facuse numerosi prieteni dintre aceia pe care ii numea od ata â rechiniâ si ma uita pe mine langa el, ca facand parte dintr-un décor vechi, care ca nu ii mai era folositor. Nu ii mai pasa de ceea ce voiam eu, si probabil ca nici vocea nu mi-o mai cunost ea, pentru ca pana si conversatiile noastre se rezumau la lucruri marunte si ban ale, ca dintre acelea care fac o relatie sa intre cu totul in anonimat. Noi doi, care eram de nedespartit odata, acum rar mai apaream brat la brat, si c hiar si atunci dadeam impresia ca am fi doua stele din constelatii diferite, reu nite cumva in drumul lor catre autodistrugere. Nici macar dragoste nu mai faceam, pentru ca intotdeuna dormeam la orele tarzii cand ajungea el, de obicei mahmur. Episoadele violente erau tot mai dese, iar scandalurile erau la ordinea zilei. Ma obisnuisem mult cu felul acesta nou de-al fi al lui, si continuam sa iubesc d oi barbati: ceea ce fusese Stefan si ceea ce era acum. Mereu imi aduceam aminte de o vorba de-a lui â nu poti avea la infinit doua iubiriâ . Chiar daca in cazul meu , acele odua iubiri reprezentau acelasi barbat, erau tot al contradictorii, asemenea mie si Evelinei. Nu imi mai era teama de foarte mult ca m-ar putea lovi, caci as fi preferat dure rea fizica in schimbul aceleia psihice si sentimentale. Domnul Cantemir era singurul care ma intreba din suflet cum o mai duc, iar eu av eam pe constiinta faptul ca il minteam pana si pe el, spunandu-I ca eu si Stefan suntem mai uniti ca intotdeauna, desi stiam ca pana si dansul era constient de faptul ca nu e asa, pentru ca, dupa cum spuneam, in ultimul timp , Stefan petrec ea mai mult timp cu dansul decat cu mine. Defapt, Stefan ar fi preferat sa petreaca timp cu oricine altcineva in afara me a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful