CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.

Oceania şi Australia - concepte Continentul insular Oceania are o suprafaŃă de uscat de peste 8,5 milioane kmp şi este alcătuit din masa terestră a Australiei, insulele mari precum Noua Guinee, Noua Zeelandă, Tasmania şi circa 20.000 de insule mici. Insulele Oceaniei sunt, frecvent, împărŃite în următoarele grupuri distincte: A. Australia – cea mai mare insulă din lume şi totodată, cel mai mic continent; în sud-estul Australiei se află insula Tasmania. B. Noua Zeelandă şi insulele din apropiere C. Melanezia („insulele negre”) constituie o întinsă regiune a Oceaniei; include insulele: Noua Guinee, Bismark, Solomon, Noua Caledonie, Vanuatu D. Micronezia este alcătuită din peste 1500 de insule, situată la vest de Polinezia, fiind cea mai apropiată de Asia de Sud-Est; din această grupare fac parte insulele: Mariane, Caroline, Marshall, s.a E. Polinezia are o formă triunghiulară cu vârful la nord de Hawaii, la est de insula Paştelui şi la sud Noua Zeelandă; ocupă o uriaşă întindere oceanică. Polinezia de Nord (Arhipelagul Hawaii), Polinezia Centrală şi de Sud care aparŃine emisferei australe cuprinde insulele: Fiji, (circa 320), Samoa, Tokelau, Tonga, Toubuai, SocietăŃii, Touamotu, Marchize, Cook, Phoenix, Paştelui. Un timp, denumirea de Oceania s-a referit la grupările de insule şi arhipelaguri din partea centrală şi sudică a Oceanului Pacific. Continentele, după cum se ştie, prezintă toate cele trei pături de roci, având fiecare un nucleu vechi precambrian (scut), la care s-au adăugat teritorii mai noi, îndeosebi prin mişcări orogenice sau vulcanism. „Conform teoriei tectonii globale, continentele reprezintă fragmente dintr-o veche crustă terestră, continuă, care s-a fragmentat şi a evoluat datorită formării rifturilor, urmată de expansiunea sau închiderea fundului oceanic.”1 Genetic, insulele Oceaniei sunt, în fapt, aliniamente de arhipelaguri, dispuse în formă de arc; începând din apropierea Asiei de Sud-Est, Indoneziei şi Australiei; primul arc este format din : Noua Guinee, Noua Caledonie şi Noua Zeelandă. Al doilea arc este alcătuit din arhipelagurile : Bismark, Solomon, Vanuatu, iar al treilea; arhipelagurile Palau, Microneziei şi, al patrulea din arhipelagurile: Marshall, Kiribati, Tuvalu şi Fiji. Dacă aceste arcuri au convexitatea spre nord-est, arcul alcătuit din aliniamentul arhipelagurilor Kermadec, Tonga, Samoa, Tokelau şi Phonex au convexitatea spre est. La răsărit de şanŃurile tectonice submarine Kermadec şi Tonga se află Polinezia alcătuită din insule vulcanice, coraligene sau mixte. Aliniamentele acestor arhipelaguri au orientarea nord-vest-sud-est, sau nord-nord-vest – sud-sud1

Alexandru – Dan Todiraş (1999) – DicŃionar de geografie, Editura „A. D. Todiraş”, Iaşi, pag 70 7

est. Primul aliniament este format din arhipelagurile Cook de Sud – Toubuai, al doilea, Cook de Nord – SocietăŃii şi, al treilea, Sporadele Polineziei Centrale – Touamotu. Aceste aliniamente explică prezenŃa faliilor şi dorsalelor suboceanice, erupŃiile vulcanice şi expansiunea fundului oceanic. EvoluŃia paleogeografică a Australiei a avut loc în contextul evenimentelor din Gondwana şi a celor din Pacific. Scutul australian s-a format prin unirea mai multor nuclee: precambrian inferior, precambrian mijlociu şi precambrian superior. În Neogen, Australia era exondată. În sudul şi estul Pacificului se află o dorsală secŃionată de falii transformante (East Pacific Rise). Cealaltă dorsală corespunde arhipelagurilor vulcanice ale Microneziei şi Polineziei (Dorsala Darwin). Cu excepŃia insulei Noua Guinee şi a Noii Zeelande suprafaŃa insulelor Oceaniei totalizează 230.000 km2. łinând seama de procesele care au condus la formarea acestor insule, de structura geologică şi de dimensiunile lor, de poziŃia geografică şi de imposibila ataşare a arhipelagurilor la alte continente, de tendinŃele ultimelor decenii, considerăm că termenul de OCEANIA poate include şi Noua Zeelandă, Tasmania şi Australia. Oceania nu este un continent tipic. BucăŃile mai mari sau mai mici dintr-o crustă care s-a fragmentat, subducŃiile convergente sub arcurile insulare, orogenul colizional, deplasarea scutului Australiei spre nord-est şi a Americii de Sud spre vest – au produs ample modificări în Pacificul de Sud. Nici individualizarea Europei drept continent nu a fost şi nu rămâne simplă, dar în acest caz au prevalat criteriile culturale. În cazul Oceaniei, se pare că insulele pot fi ataşate continentului (insulei mai mari) cu care au o serie de afinităŃi geofizice, geologice şi geografice. Oceania nu se aseamănă cu nici un alt continent. În totalitatea sa, Oceania este imensă, se întinde în Pacificul Central şi Pacificul de Sud-Vest, iar împreună cu Australia, ajunge până la Oceanul Indian. 2. PoziŃia şi aşezarea geografică, Ńărmurile şi dimensiunile Oceaniei şi Australiei • Oceania cel mai mic continent al Terrei, situat preponderent în emisfera australă, are o suprafaŃă de 8.574.000 km2 din care Australiei îi revin 7.750.000 km2. Arhipelagurile care compun Oceania deŃin doar 1.250.000 km2 şi sunt presărate pe circa 80.000.000 km2 între Noua Zeelandă (în sud, Capul de SudVest, 47° latitudine sudică) şi Arhipelagul Hawaii (în nord, 28° latitudine nordică), pe o lungime de circa 5.000 km - 12.000 km de la vest la est, între meridianul de 151° longitudine estică (Capul Sele din Peninsula Vogelkopf, Noua Guinee) şi 110° longitudine vestică (Rapa Nui din Insula Paştelui). • Australia se desfăşoară între 43°39’ latitudine sudică (Capul Sud-Est din Tasmania) şi 10°41’ latitudine sudică (Capul Steep Point) în vest, la 153°39’ longitudine estică (capul Byron), pe o distanŃă de aproximativ 3850 km.
8

Tab. SuprafaŃa statelor Oceaniei (milioane km2)

STATUL Australia Fiji Marshall Statele Federale ale Microneziei Noua Zeelandă Palau Papua Noua Guinee Samoa Solomon Tonga Tuvalu Vanuatu

SUPRAFAłA (km2) 7.750.000 18.000 181 702 269.000 458 462.840 2.944 28.450 748 26 12.200

łărmurile arhipelagurilor din Oceania sunt joase, deseori mlăştinoase, cu recife de corali împrejurul coastelor; unele porŃiuni de Ńărm, din cauza activităŃilor vulcanice sunt mai accidentate. Australia prezintă Ńărmuri puŃin crestate; Ńărmul de răsărit de la Capul York şi până la Tropicul Capricornului este însoŃit de Marea Barieră de Corali (lungă de circa 2.500 km şi lată de 150 km). La sud de tropic, Ńărmul este stâncos, cu golfuri şi capuri. łărmul de vest are sectoare cu faleze, alteori este abrupt. łărmul de sud este însoŃit de Marele Golf Australian, iar cel nordic are mangrove, faleze, rias-uri, construcŃii coraligene, peninsule şi golfuri (Carpentaria, Yoseph Bonaparte, van Diemen), insule (Barow King, Tasmania, Wessel, Cangurului), câteva peninsule (York, Eyre, Peron, Arnhem, Cobourg), estuare, golfuri (Marele Golf Australian cu o faleză înaltă şi inaccesibilă, Carpentaria, Spencer, St. Vincent. Australia se află la mari distanŃe de SUA, China, Rusia, dar este apropiată geografic de Indonezia. Vecinii Australiei sunt: Oceanul Indian, Oceanul Pacific, Marea Arafura, Marea Timor, Marea Coralilor şi Marea Tasman. Una dintre cele mai evoluate Ńări ale sudului este totodată cea mai mare insulă şi cel mai mic „continent”. Australia şi Antarctica sunt singurele poziŃionate integral în emisfera sudică. Australia este situată în sud-estul Asiei între Oceanul Pacific la est şi Oceanul Indian la vest. În partea centrală, Australia este străbătută de Tropicul Capricornului. În latitudine se extinde între Capul York, 10°41’ latitudine sudică şi Capul Wilson, 39°08’ latitudine sudică; longitudinal se află între 113°09’ Capul Cuvier şi 153°39’ longitudine estică, Capul Byron. Între Capul York şi Capul Sud din Tasmania este o lungime de 3200 km, iar între Capul Steep Point şi Capul Byron, 3850 km. Cea mai îngustă parte a Australiei este între Golful Carpentaria şi Golful Spencer. Australia este un bloc continental masiv, cu largi convexităŃi şi concavităŃi, cu rare articulaŃii ale Ńărmurilor, cu puŃine insule (Tasmania, Melville, Norfolk,
9

Fraser, King, Cangurului) în vest, arhipelaguri cu insule mici în sud şi nord-est – Marea Barieră de Corali, cu un număr mic de peninsule (York, Eyre, Dirk Hartzog, Arnhem, Cobourg, Groven York). Cu toate acestea lungimea coastelor Australiei este de 36.835 km. łărmurile sunt asemănătoare continentelor sudice, au o sinuozitate scăzută. łărmul nordic prezintă două sectoare distincte: un sector jos, mlăştinos, de acumulare, în mare parte cu vegetaŃie de mangrove şi un sector mai înalt, cu multe golfuri (Golful Van Diemen şi Joseph Bonaparte în nord-vest) şi cu faleze de abraziune. łărmul nord-estic are mai multe golfuri şi este flancat de Marea Barieră de Corali. Insulele coraligene s-au dezvoltat pe şelful continental, în mai multe etape, începând cu Neozoicul superior. łărmul sud-estic prezintă faleze, golfuri mici, pe ansamblu fiind înalt; dintre golfuri, cele mai cunoscute sunt: Brisbane, Sidney, Byron, Hervey, Moreton. łărmul de sud este înalt cu faleze calcaroase în sudul câmpiei Nullarbor; aici se află Marele Golf Australian, golfurile Philip, Portland, Discovery, łărmul de vest are sectoare înalte care alternează cu sectoare joase. Dintre golfuri, mai mari sunt: Golful Geografului, Golful Exmouth, Golful Roebuck. SuprafaŃa Australiei este de 7.750.000 km2; împreună cu insulele Tasmania, Melville, Ahmore şi Cartier, Wessel şi Wellesley, Christmas, Cocos, Cangurului, Norfolk, King, Heard şi Mc Donald, insulele Mării Coralilor, Teritoriile Antarctice Australiene. 3. EvoluŃia cunoaşterii Australiei şi Oceaniei Arhipelagurile din Pacific fiind situate la mari distanŃe iar Australia având o poziŃie oarecum izolată faŃă de celelalte continente au rămas mult timp necunoscute europenilor; totuşi, antichitatea mediteraneeană bănuia existenŃa unui continent sudic. În legendele asiro-caldeenilor se amintea existenŃa ipotetică a unei Ńări situate departe de sudul Indiei. Claudius Aelianus (cu 200 de ani î.Hr.) şi apoi Ptolemeu (în secolul al II-lea d.Hr), percepeau acest uscat ca unind sudul Africii cu sudul prelungit al Asiei. Pe harta lumii întocmită de Ptolemeu acest uscat era desemnat cu denumirea de Terra Australis Incognita şi era considerat ca o contragreutate naturală a continentelor din emisfera nordică. Marco Polo, în secolul al XIII-lea, considera Terra Australis ca fiind separată şi situată la sud de Africa şi de Asia; ulterior, Marco Polo situa acest pământ la sud sau sud-est de Java. După unele informaŃii eunucul imperial chinez Cheng Ho într-una din cele şapte călătorii de la începutul secolului al XV-lea ar fi contactat aborigenii. Spre sfârşitul secolului al XV-lea în Europa Sudică şi Occidentală se aprecia că exploratorul Cristofor Columb nu descoperise şi sud-estul asiatic. ExpediŃiile portughezilor spre insulele Mirodeniilor, din prima jumătate a secolului al XVI-lea, au deviat (intenŃionat sau întâmplător) prea mult spre sud în
10

Oceanul Indian, astfel s-a atins şi coasta de nord-vest a Australiei (pe care au însemnat-o pe hărŃile lor). În anul 1516, portughezii ocupă şi declară colonie insula Timor situată la 500 km în nordul Australiei; este posibil să fi vizitat coasta nordică a acestui continent. Probabil că în 1525 portughezii ar fi ajuns pe insulele Bathurst şi Melville. În 1521, Fernando Magellan străbate Pacificul de la est la vest explorând Insulele Touamotu şi este omorât de băştinaşi în Filipine. În 1567, Alvaro Mendana de Neira a organizat o expediŃie care a plecat din Peru şi a traversat Pacificul de la est la vest; a descoperit câŃiva atoli din arhipelagul Elice şi un arhipelag vulcanic, pe care l-a numit Solomon. Mendana dorea astfel să-i determine pe spanioli să creadă că acesta era pământul îndepărtat în care – după cum spune legenda biblică, Solomon regele iudeilor, îşi trimitea corăbiile ce se înapoiau încărcate cu aur. Dar, Mendana nu a reuşit să-i convingă să pregătească o nouă expediŃie spre locurile pe care le-a descoperit, fiindcă nu adusese de acolo nici aur, nici sclavi. Abia după 30 de nir de la prima traversare, Mendana a reuşit să organizeze cea de a doua expediŃie cu scopul de a întemeia în insulele Solomon o colonie spaniolă. În anul 1595 a descoperit arhipelagul Marchize şi navigatorii s-au îndreptat spre vest, dar nu au reuşit să găsească insulele Solomon. Mendana a murit după descoperirea insulei Santa Cruz; ceilalŃi navigatori conduşi de Queiroz s-au îndreptat spre Filipine. În 1607, Luiz Van Torres, navighează din Noile Hebride spre nord-vest şi ajunge pe Ńărmul de sud-est al Noii Guinee apoi, îndreptându-se spre vest, pătrunde în strâmtoarea care mai târziu îi va purta numele; de la distanŃă, a observat Ńărmul de nord al Australiei şi insulele învecinate (cel mai probabil peninsula Arnhem), apoi s-a îndreptat spre nord, atingând coastele de sud ale Noii Guinee. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Luiz Van Torres a descoperit insulele Tahiti. Olandezii considerau Noua Guinee ca parte a continentului sudic; în 1605 a fost trimisă o corabie spre continentul sudic condusă de Wilem Jansz care, după ce a străbătut strâmtoarea Torres, a navigat în apropierea Ńărmului de nord-vest al Peninsului York şi a ajuns până la 17°8’ latitudine sudică (olandezii nu ştiau că în 1606, spaniolul Torres a dovedit prin călătoria sa că Noua Guinee este o insulă uriaşă şi nu o parte a Australiei). În 1627, Peter Nuyts, căpitan olandez, a explorat sudul Australiei până la Peninsula Eyre. Prin urmare, olandezii au explorat coastele de nord, vest şi sud ale Autraliei, iar teritoriul respectiv a început să fie numit Noua Olandă. Explorarea olandeză a urmărit interese economice şi se căutau „profituri neobişnuit de mari”. Ei credeau că, Noua Olandă este o uriaşă peninsulă a continentului sudic încă necunoscut. În 1642, Van Diemen, guvernatorul general al Companiei Olandeze din Indiile de est, l-a trimis pe Abel Tasman, din Batavia spre insula Mauriciu cu scopul de înconjura pe la sud Noua Olandă şi de a se întoarce prin Arhipelagul Solomon; în acelaşi an a descoperit łara lui Van Diemen (astăzi Tasmania), ulterior, Noua Zeelandă, apoi arhipelagurile Fiji şi Tonga, la nord de insulele Solomon şi s-a întors în Batavia. Totuşi Tasman nu şi-a dat seama dacă łara lui
11

Van Diemen era o insulă sau o peninsulă a Noii Olande, dar considera Noua Zeelandă drept o parte a continentului sudic. Prin expediŃia sa, Abel Tasman a dovedit că Noua Olandă nu este o parte a Antarcticii şi nici nu este situată în apropierea acesteia. În a doua expediŃie (1644), Abel Tasman a cercetat Ńărmurile Golfului Carpentaria dovedind că nu este nici o trecere spre sud între acestea şi Marele Golf Australian iar toate teritoriile descoperite de olandezi (în afară de łara lui Van Diemen) sunt părŃi ale unui continent unic – Noua Olandă. În anii 1769-1770 căpitanul britanic James Cook a descoperit insula dublă Noua Zeelandă, „a închis” problema ultimului continent necunoscut pe care europenii sperau să-l găsească în zona temperată a emisferei sudice; este primul care explorează coasta de răsărit a Australiei pe care a înălŃat steagul britanic, a revendicat întreaga parte estică a Australiei numind-o „Noua Galie de Sud”, în onoarea lui George al III-lea. James Cook a fost primul care a trasat linia de Ńărm sudic a continentului (numele de Asutralia a fost dat mai târziu la propunerea lui Mattew Flinders din Polinezia. Tot James Cook, în 1769-1777 efectuează mai multe călătorii în Noua Zeelandă, Noua Caledonie, Samoa, Tonga şi în alte insule. Tot în secolul al XVIIIlea (1786) La Pérouse a cercetat Hawaii şi numeroase insule din Pacificul de Sud. În 1787 o flotă alcătuită din 11 nave mici sub comanda căpitanului Arthur Filip a plecat cu 1000 de pasageri din Portsmouth (din care 750 erau condamnaŃi) spre Botany Bay, dar a debarcat cu 20 km mai spre nord, în portul Jackson; astfel a prins viaŃă colonia. După vreo 30 de ani corturile au fost înlocuite cu clădiri din cărămidă şi cherestea. În secolul al XIX-lea expediŃiile lui I.P. Liseanski şi M. P. Lazarev contribuie la cunoaşterea insulelor din Pacificul de Sud. Litke cercetează arhipelagul Caroline din Pacificul de Sud, iar Fitzroy, Tahiti şi Noua Zeelandă. Până în 1868 în Australia sosiseră 160.000 de condamnaŃi dintre care doar 25.000 erau femei. După traversarea MunŃilor Albaştri în 1813, marinarii britanici Bass şi Flinders au apreciat corect locul de separare a Tasmaniei de Australia, iar după traversarea munŃilor s-au intensificat călătoriile pentru terenuri fertile şi resurse minerale Ch. Darwin, în 1836 explorează insulele Touamotou, Tahiti şi Noua Zeelandă.
Tab.1 EvoluŃia numerică a populaŃiei Australiei

Anii 1800 1820 1840 1858 1877 1889 1905 1918
12

Numărul locuitorilor 5000 34000 190000 1000000 2000000 3000000 4000000 5000000

Anii 1959 1963 1968 1971 1976 1981 1986 1990

Numărul locuitorilor 10000000 11000000 12000000 13000000 14000000 15000000 16000000 17000000

1925 1939 1949 1955

6000000 7000000 8000000 9000000

1996 2004 2006 -

18000000 20000000 20750000 Sursa: Year book Australia

Edward John Eyre, în 1840, a făcut o călătorie pe jos, de la est la vest, de-a lungul coastei Marelui Golf Australian. Australia a fost traversată pentru prima dată de la sud la nord în 1861. Ispita aurului din anii 1850 a făcut să crească populaŃia Australiei cu peste 600.000, ajungând la un milion. Ultima mare descoperire a fost câmpul Kalgoorlie - Coolgardie din Australia de Vest, în anii 1892-1893. „Febra aurului“ a aprins imaginaŃia a sute de mii de oameni; numai în anul 1852 Noua Galie de sud şi victoria au fost invadate de 95.000 de nou-sosiŃi (Tab.1). Numărul mare de imigranŃi a dezorganizat viaŃa socială. DorinŃa coloniştilor era ca Australia să rămână „albă” (White Australian policy). Valurile succesive de imigranŃi au fost atrase de descoperirea aurului şi a posibilităŃilor de excepŃie oferite de continent. Deşi procesul imigrării a fost continuu, politicile au fost adesea contradictorii; pentru început a fost privilegiul populaŃiei de origine britanică.

De la statutul de colonie, Australia a ajuns la cel de stat suveran; în această evoluŃie controlul politicilor de imigraŃie şi absenŃa invaziei străine au avut un rol esenŃial. Popularea penitenciară a fost respinsă de colonia Australia de Sud care a recurs la o implantare de culturi nebritanice (prusacii luterani, bavarezii catolici), iar ulterior, au fost acceptaŃi fermierii scoŃieni. Dacă până în 1830 popularea a fost încurajată de întreprinzătorii privaŃi care acopereau cheltuielile de călătorie cu ajutor public, după 1832 guvernele se implică direct finanŃând propriile reŃele şi concesionând terenuri. În anul 1840, din totalul de 190.000 de locuitori, 50% erau nou-veniŃi. După 1842 (când au fost descoperite zăcămintele de cupru de la Kapunda – lângă Adelaide) se intensifică imigraŃia. În perioada 1850-1860 au imigrat 500.000 de oameni – fapt datorat, în principal descoperirii aurului; unii s-au ocupat cu mineritul, alŃii au devenit fermieri. Muncitorii proveneau din Oceania şi China. În provincia Victoria şi în Queensland au fost adoptate măsuri împotriva imigraŃiei asiatice. Controlul imigraŃiei şi al jocului politicilor de populare a devenit o problemă la începutul secolului al XX-lea; populaŃia feminină, numeric a ajuns egală cu cea masculină, iar emigrările erau compensate de imigrări. Cea mai puternică imigrare între 18601900 a fost britanică (circa 750.000 de imigranŃi). După înfiinŃarea Commnwelthului şi până în 1973 a fost în vigoare Legea de restricŃie a imigraŃiei. Deşi predominau discriminarea şi descurajarea, cu puŃin înainte de cel de-al doilea război mondial, au fost acceptaŃi ca imigranŃi unele victime ale regimului fascist.
13

O altă problemă a fost legată de popularea minimală a continentului, astfel încât acceptarea imigraŃiei a devenit o practică curentă după al doilea război mondial; imigraŃia a fost considerată una din marile priorităŃi naŃionale. După 1960 o pondere însemnată o aveau imigranŃii din Europa de Sud şi de Est, iar după 1970 reîncepe imigraŃia asiatică. După al doilea război mondial, treptat, naŃionalitatea australiană a devenit accesibilă tuturor. Astăzi, circa 95% din populaŃie o constituie albii; stilul de viaŃă este ataşat tradiŃiilor britanice, frecvent, casele sunt fără etaj, înconjurate de peluze, confortul interior este foarte avansat, standardul de viaŃă este ridicat. Marile averi sunt foarte rare, iar diferenŃele de venituri sunt nesemnificative. PopulaŃia are o mare putere de cumpărare, producŃia alimentară este diversificată şi orientată spre export. În Ńară nu se semnalează discriminări religioase sau rasiale, mişcarea ecologistă este foarte puternică, cazurile de HIV sunt foarte puŃine. ProtecŃia mediului este o modă şi totodată, respect până la veneraŃie. Practic, Ńara nu are analfabeŃi. Din anul 1972 salariile femeilor sunt egale cu ale bărbaŃilor pentru prestaŃii similare. După o prezentare succintă a consecinŃelor descoperirii şi cunoaşterii Australiei să vedem ce s-a întâmplat în arhipelagurile Oceaniei. Arhipelagul Fiji a fost descoperit în 1643 de Abel J. Tasman, vizitat în 1774 de James Cook, iar în 1874 a devenit colonie britanică. În octombrie 1970 îşi proclamă independenŃa în cadrul Commonwealth-ului iar în 1987 se proclamă republică (fiind exclusă din Commonwealth). Kiribati (fost Gilbert până în 1979) a fost explorat în secolul al XVIII-lea de John Byron, James Cook (1777) şi de John Marshall, devine protectorat britanic în 1892 şi împreună cu Tuvalu formează o colonie britanică; Kiribati îşi proclamă independenŃa în 1979 (în cadrul Commonwealth-ului). Arhipelagul Marshall a fost descoperit în anul 1529 de Miguel de Saavedra; îşi proclamă independenŃa în 1990. Ca şi Arhipelagul Marshall, Micronezia a fost cunoscută de spanioli în secolul al XVI-lea (Miguel de Saavedra) şi transformată în posesiune spaniolă; în 1898 a fost vândută Germaniei, apoi cucerită de japonezi; şi-a dobândit independenŃa în 1986. Englezul John Fearn descoperă insulele Nauru în anul 1798, iar în 1888 şi acestea devin colonie germană; în 1914 trec sub autoritatea Australiei, Noii Zeelande şi Marii Britanii. În al doilea război mondial insulele sunt ocupată de japonezi iar după război sunt administrate de Australia. În 1968 Nauru devine republică cu statut special în cadrul Commonwealth-ului. Noua Zeelandă a fost descoperită în 1642 de navigatorul olandez Abel Tasman iar ulterior a fost explorată de expediŃia condusă de James Cook. În 1840 britanicii au început colonizarea teritoriului. Devine dominion britanic în 1907 iar în 1931 – membră a Commonwealth-ului. Arhipelagul Palau a fost descoperit în anul 1543 de navigatorul spaniol Ruy Lopez de Villalobos. După ce 3 ani a fost colonie spaniolă, arhipelagul este vândut (1899) Germaniei, iar în 1914 japonezii îl ocupă. După 1944 alături de Marianele
14

de Nord şi de Insulele Marshall (sub tutelă ONU) , arhipelagul a fost administrat de SUA. Din 1981 devine republică prezidenŃială. Papua Noua Guinee a fost descoperită de navigatorul spaniol Jorge de Meneses, apoi navigatorul Ortiz de Retz explorează nordul insulei principale. În 1828, partea occidentală a insulei principale devine colonie olandeză (Irianul de Vest), iar în 1884, restul teritoriului este împărŃit între Marea Britanie (N) şi Germania (S). Partea britanică a fost cedată în perioada 1905-1973 Australiei, iar colonia germană (după primul război mondial) ajunge sub mandatul SocietăŃii NaŃiunilor. Între 1946-1949 trece sub tutela ONU, în 1975 obŃine independenŃa în cadrul Commonwealth-ului, când ia şi numele de Statul Independent Papua Noua Guinee. În anul 1722 Arhipelagul Samoa a fost descris cu ocazia expediŃiei olandeze conduse de Jacob Roggeven. În 1889, pentru 10 ani i se recunoaşte independenŃa. După 1900, Samoa Occidentală rămâne sub controlul germanilor iar Samoa Orientală sub controlul american. După primul război mondial, Samoa Occidentală este ocupată de Noua Zeelandă. În perioada 1920-1946 Samoa ajunge sub tutela SocietăŃii NaŃiunilor şi apoi sub tutela ONU. În 1962 devine primul stat independent al Oceaniei. Arhipelagul Solomon a fost descoperit de navigatorul spaniol Alvaro de Mendaña y Neira în anul 1567. după ce în perioada 1893-1900 a fost sub protectorat britanic, devine scena confruntărilor americano-japoneze (în al doilea război mondial); după 1975 insulele Buka şi Bougainville aparŃin statului Papua Noua Guinee, în 1978 Insulele Solomon îşi proclamă independenŃa în cadrul Commonwealth-ului. Abel Tasman (1643) şi James Cook (1773 şi 1774) au explorat Arhipelagul Tonga; proclamarea independenŃei a devenit efectivă în 1970 în cadrul Commonwealth-ului. Arhipelagul Tuvalu a început să fie cunoscut în 1567 de navigatorul spaniol Alvaro de Mendaña y Neira; spre sfârşitul secolului al XIX-lea devine protectorat britanic, în 1916 – colonie a Coroanei iar în 1974, prin referendum, insulele Elice îşi iau numele de Tuvalu în cadrul Commonwealth-ului. În 1979, patru insule sunt retrocedate de SUA şi Tuvalu îşi reîntregeşte teritoriul. Arhipelagul Vanuatu a fost descoperit în 1606 de navigatorul portughez Fernandez de Queiros. L. A. Bougainville şi James Cook au explorat acest spaŃiu, insulele au fost administrate la începutul secolului XX de Marea Britanie şi FranŃa. În 1980 îşi capătă independenŃa în cadrul Commonwealth-ului. Dacă, după descoperire şi explorare arhipelagurile Oceaniei au fost cucerite, transformate în colonii (britanice, franceze, germane, spaniole, portugheze, olandeze), altele vândute, devenite protectorate, ocupate temporar, aflate sub control străin de regulă, începând cu anul 1920 unele ajung sub tutela SocietăŃii NaŃiunilor, proces ce se accelerează după 1946 când ajung sub tutela ONU şi apoi îşi declară independenŃa în cadrul Commonwealth-ului. Totuşi, în Oceania, sunt încă teritorii neautonome, dependente sau cu statut special, sub tutela SUA (Guam, Hawland şi Karer, Jarvis, Johnston, Kingman Reef, Mariane de Nord, Midway, Palmyra, Samoa Americană, Wake), a FranŃei
15

(Wallis, Polinezia Franceză, Noua Caledonie), a Marii Britanii (Pitcairn), a Australiei (Lord Howe, Maquarie, Norfolk), a Noii Zeelande (Niue, Tokelau), sau a Norvegiei (Petru I). Unele insule nu sunt locuite permanent (Howland şi Kaker, Jarvis, Kingman Reef, Palmyra), în altele sunt baze militare ale SUA (Guam, Johnson, Midway, Wake)sau, cum este cazul Arhipelagul Hawaii, au intrat în componenŃa SUA.

PARTEA A II-A – PARTICULARITATILE GEOGRAFICO-FIZICE

A. AUSTRALIA 1. Aspectele paleogeografice Tectonic Australia apartine unitatii de platforma precambriene desprinsa din scutul Gondwana; ulterior, la aceasta s-au adaugat zonele de orogen caledonica si hercinica, precum si cuvertura sedimentara predominant paleozoica si mezozoica. Scutul Australian s-a format prin sudarea mai multor nuclee, in diferite etape si apare la zi in centrul si vestul continentului. Strate groase acopera partea de est a platformei; prin cutarea acestora in timpul orogenezelor caledonice si hercinice au rezultat aspectele de ansamblu ale reliefului de astazi. In Cambrian-Silurian au avut loc cutarile caledonice, iar in centrul Australiei au rezultat Muntii Macdonell si Muntii Musgrave. O indelungata eroziune subaeriana a slefuit acesti munti care astazi atrag o altitudine maxima de 1525 m in Vf.Mc.Liebig si, pe ansamblu, au un aspect colinar specific muntilor de platforma. Intre muntii din zona centrala si zona estica a platformei s-au produs scufundari tectonice rezultand depresiuni, iar evolutia ulterioara a individualizat Marea Campie Australiana. In Carbonifer-Parmian, cutarile hercinice au ridicat Muntii Marei Cumpene de Ape(Cordiliera Est-Australiana); partea sudica a fost afectat de miscarile orogenice mezozoice si neozoice care individualizat Muntii Albastri si Alpii Australieni. In acelasi timp, pe langa miscarile de inaltare s-au depus sedimente in Marea Campie Australiana, iar stratele sedimentare recente(cuaternare)acopera mari suprafete. In vestul continentului, depozitele cuaternare apar predominant sub forma nisipurilor eoliene. 2. Relieful

16

Structura geologica si evolutia paleogeografica au determinat predominarea pe 2/3 din suprafata a podisurilor, urmate de unitatile de campie si montane, desfasurate de la vest la est. Stabilitatea geologica din ultimele 300 de milioane de ani au putine cutremure, vulcani sau falii de ridicare, constituie trasatura caracteristica a Australiei; mai putin de 7% din suprafata Australiei depaseste altitudinea de 600 m. Unitatile tectonice sunt predominant de platforma.

Platoul occidental Aceasta regiune structural, se suprapune unei mari unitati de podis cu harsturi si grabene, strabatuta de munti vechi, de platforma. • Podisul Australiei de Vest ocupa 2/3 din suprafata tarii, pe ansamblu, suprafata podisului este tabulara, dar pe margine prezinta inaltari tectonice. In est se afla Muntii Macdonell(varful Liebig, 1525m), iar in sudul acestora Muntii Musgrave(varful Woodroffe, 1440 m). Anticlinalele Muntilor Macdonell sunt lungi, alcatuite din granite precambriene. Predomina aspectul de munti uzati, erodati, materialele provenite in urma acestor procese au fost transportate de vant si de ape in depresiunile si sesurile din jur. Frecvente sunt creek-urile care confirma un climat recent, mai umed. Muntii Musgrave au fost indelung peneplenizati, au prevazuta o succesiune de culmi ale caror inaltimi scad spre vest si o bordure deluroasa. Cea mai mare parte a platoului este situate intr-un climat arid, iar relieful apartine morfosculpturii desertice. Sunt frecvente acumularile de grohotisuri datorate dezagregarii fizice si evacuarii gravitationale. In nord-vest si vest, marginea podisului inaltata are aspectul de horst; in aceasta parte se afla Podisul Kimberly(altitudinea maxima 937 m in Vf.Ord) si Muntii Hamersley(altitudine maxima, 1235 m in Vf.Bruce). La est de Exmouth se intinde regiunea Pilbara – punctual central al resurselor minerale, una din cele mai bogate serii de mine din lume. Predomina minereul de fier, iar orasele par sa apara peste noapte. Minereul extras de la Tom Price si Mount Mewman este transportat printr-un system de cai ferate pana pe coasta, de unde se expediaza pentru a fi prelucrat pe plan local sau in strainatate. Spre sud, podisul scade ca altitudine, culmile prelungi ii strajuiesc zonele litorale. Marele desert de NISIP s-a format pe un fundament de gresii permienedevoniene; dunele au culoarea rosie, acoperite cu Spinifex, iar printer ele cresc arbori de tip Casuarina. Uneori, rocile din fumdament ajung la suprafata si acolo apar uneori izvoare. Marele Desert de Nisip are o suprafata de 1,5 mil.kmp..

17

La sud de Marele Desert de Nisip se afla, intr-o pozitie centrala Desertul Gibson. Este un ses structural cu inselberguri si cu bolovani uriasi, construiti din roci precambriene(granite, gnaise si porfire). Are o suprafata de 325000 kmp. Marele Desert Victoria, se afla in sudul Desertului Gibson; are o suprafata de 220000 kmp. Si se intinde intre Muntii Musgrave-Peterman si santul cristalin sud – vestic. Dunele sunt dispuse longitudinal si se succed cu regularitate. Se gasesc numeroase inselberguri si depresiuni lacustre. Podisul Australian de Vest este insotit de o campie litorala ingusta. Campia Nullarbon este un desert si un ses litoral inalt ce se intinde intre tarmul Marelui Golf Australian si Marele Desert Victoria; are o altitudine de 100 m deasupra nivelului marii. Este formata din calcare tertiare, este totodata un uscat relative tanar, ce s-a ridicat de pe fundul marii in Neozoic. Datorita crapaturilor adanci din calcare, precipitatiile atmosferice sunt rapid absorbite; suprafata Campiei Nullarbon este prea putin erodata, nu prezinta alibi de rauri, nici vai, predomina relieful carstic. 2.2. Australia central-estica, este formata din doua sectoare distincte situate pe o vasta zona de scufundare a carei colmatare a inceput in Paleozoic, dar seriile groase de marne, argile, gipsuri, nisipuri si pietrisuri au in unele locuri 3500-4000 m grosime. Partea nordica este formata din Campia Carpentaria si dintr-o campie litorala joasa, Podisul Arnhem, este alcatuit din calcare vechi, cambriene, cu inaltimi de 300-500 m. Spre sud-est se afla Platoul Barkly alcatuit tot din calcare vechi, lipsit de drenaj. Atat in Podisul Arnhem, cat sip e Platoul Barkly sunt prezente inselbergurile. Mai spre sud se afla Depresiunea central-estica formata din doua sectoare sedimentare situate pe un graben care incepe la golful Carpentaria si continua pana la marginea sudica a tarii. In nordul Depresiunii central-estice se afla Campia Marelui Bazin Artezian cu altitudini sub 150 m. In est, Marele Bazin Artezian intra in contact cu muntii care formeaza Marele Lant Despartitor. Cuvertura de gresii cretacice a fost indelung denivelata, dar s-a pastrat in cateva locuri sub forma de dealuri joase care laterneaza cu portiuni cu argile. Campia are un aspect valurit. Spre sud-vest, Desertul Simpson este un complex de deserturi de tip Hamada, de deserturi de nisip rosu si argila de la Muntii Macdonell si Musgrave pana la nord de Lacul Eyre. Dunele din Desertul Simpson au orientarea NV-SE, deosebindu-se de cele din Marele Desert de Nisip si din Marele Desert Victoria, datorita altui regim al vanturilor. In sudul Desertului Simpson se afla bazinul lacustru Eyre. Lacul Eyre are o suprafata variabila, este in mare parte secat, acoperit cu o crusta de sare si gips. Marele Bazin Artezian are numeroase lacuri sarate, este endoreic si are accumulate uriase cantitati de apa subterana. Spre sud aceasta vasta depresiune este separate de bazinul Murry-Barling prin Muntii Flinders; acestia sunt de varsta caledonica, masivele insulare, destul de slefuite, sunt marginite de abrupturi care le dau aspectul de harsturi. Pe latura sud18

vestica, grabenele marginale au fost invadate de apre formandu-se golfurile Spencer si Sf.Vicentiu. Un alt sector al Depresiunii central-estice este cel al campiei drenata de Murray si Darling. Aceasta campie este situate intre sudul Australiei Centrale, Muntii Flinders, Muntii Albastri, Alpii Australiei si Oceanul Indian. Fundamentul vechi a fost acoperit in nord si vest cu gresii cretacice, iar in sud cu calcare tertiare; peste acestea s-au adaugat aluviuni recente. Bazinul Murray-Lachlon este separate de bazinul Darling printr-un piriten peneplenizat format din gresii si sisturi argiloase siluriene strabatute de intruziuni granitice. Campia Murray-Darling are o inclinare de la NE spre SV, o altitudine medie de 200 m, ajunge la 20 m in zona de varsare a fluviilor si la 300-400 m spre est si nord-est. Are o origine fluviatila datorita sedimentelor aduse de Murray, Darling si afluentii acestora care isi au obarsia in Cordiliera Australiana careia ii sunt specifice ploile abundente, indeosebi vara. Vaile raurilor fragmenteaza campia. Pe malul drept al fluviului Darling se formeaza lacuri. In anotimpul umed, Darlingul se revarsa, iar in cel secetos, evaporarea este puternica si apa fluviului se mai pastreaza doar in unele locuri. In partea estica, campia dintre Murray si Murumbidgee – Riverina – este regiunea cu vii, livezi, paduri si culture de grau. Faliile tectonice din aceasta zona au o orientare nord-sud. In marginea de sud-vest a Campiei Darling, la contactul cu Muntele Robe se afla orasul Broken Hill(“dealul spart”) unde s-a descoperit cel mai mare filon de argint, plumb si zinc din lume. In apropierea orasului Silverton se afla mari zacaminte de opal. O zona renumita prin marea intindere a lanurilor aurii de grau este Wimera, care are o suprafata cat Tara Galilor. 2.3.Cordiliera Australiana In nordul Cordilierei Australiene se gasesc Muntii Marei Cumpene de Apa, alcatuiti din sisturi cristaline, sedimentar Paleozoic, ici colo apar la suprafata bazalte. Tarmul este dominat de abrupturi, de falie; unele cuburi formeaza lantul de vest, altele un lant litoral. Mai spre sud sunt Muntii Albastri; vaile au peretii verticali. Sunt frecvente suprafetele de nivelare. In sudul cordilierei se gasesc Alpii Australieni, formati din cute de varsta Silurian-devoniana. Muntii Victoria au directia este-vest. Sunt alcatuiti din granite si sisturi cristaline. Altitudinea scade mult si au aspectul de podisuri si de massive isolate. Latura nordica este insotita de un piemont ingust. Tasmania prezinta in vest un masiv vechi inaltat pana la 2000 m modelat puternic de eroziunea glaciara, iar in nord-este masivul Ben Lomond(1572 m). In partea centrala se afla un dom alcatuit din roci precambriene si siluriene, dislocate si acoperite de formatiuni mezozoice. Numeroasele cercuri si lacuri glaciare din podisul central sunt urme ale glaciatiunii Pleistocene. Pe coasta de nord este o campie mai extinsa fata de celelalte campii litorale. 3. Clima
19

Pozitia pe glob, dinamica generala a atmosferei, traversarea de catre Tropicul Capicornului, curentul rece vest-australian sic el cald est-australian, raportul dintre uscat si ocean, relieful prin altitudine, pozitie si orientarea liniilor orografice, conturul tarmurilor constituie factorii principali care conditioneaza repartitia si specificitatea climatelor Australiei. Tropicul Capricornului imparte aproape simetric Australia, iar consecinta nemijlocita a acestui fapt este clima calda si doar latura sudica se incadreaza in zona temperate. Valorile medii anuale ale radiatiei globale au la nivelul Australiei, o repartitie concentrica: cea mai ridicata valoare(200 si peste 200 kcal/cmp.an)se inregistreaza intre tropic si paralela de 20o latitudine norduica deasupra Marelui Desert de Nisip: unde transparenta atmosferica este mare; valoarea anuala medie de 180 kcal/cmp.an inconjura Podisul Kimberley, partea centrala si sudica a Peninsulei Arnhem, Podisul Barkly, Desertul Gibson, Desrtul Victoria, Desertul Simpson, valoarea de 160 kcal/cmp.an este in nordul, vestul, sud-vestul si in sudestul Marii Campii Australiene, iar cea de 140 kcal/cmp.an se afla in SE tarii. Valori sub 120 kcal/cmp.an sunt in Tasmania datorita nebulozitatii care micsoreaza substantial transparenta atmosferei. Teritoriul acestei tari se afla sub actiunea anticiclonului Australian care iarna se deplaseaza mai spre nord, adica pe mijlocul continentului, dirijand aerul cald si uscat spre nord si est, iar vara, anticilonul se deplaseaza mai spre sud – timpul fiind uscat. Masele de aer din Australia au o origine tropical-continentala, pe tarmul si versantii montani de est, aerul este de origine tropical-oceanica, umed, pe tarmul de vest si sud-vest este de origine tropical-oceanica, uscat, iar in extremitatea sud-estica si in Tasmania, de origine polar-oceanica. In nordul Australiei, vara, se instaleaza arii de joasa presiune formandu-se un muson umed, mai ales in partea estica a peninsulei York, dar sip e tarmurile estice. In sudul continentului, datorita circulatiei vestice, precipitatiile sunt abundente mai ales in timpul iernii(in zona temperate). Temperatura medie anuala scads pre sud. Izoterma anuala de peste 27oC trece prin Peninsula Arnhem, estul Podisului Kimberley si al Marelui Desert de Nisip. Partea centrala, pe directia vest-est, incluzand aproape in intregime Podisul Australiei de Vest, Desertul Gibson, Muntii Musgrave, Muntii Mcdonell, Desertul Simpson, treimea nordica a Marii Campii a Australiei sunt cuprinse intre izotermele anuale de 24o-27oC. Sud-vestul, Campia Nullarbar, sudul Marii Campii a Australiei si tarmul de est, aproximativ intre Brisbane si Sydney sunt cuprinse intre izotermele de 1815oC. Temperaturile extreme maxime s-au inregistrat in nord(53oC la Glenroy si Clincurry),iar cele minime pe culmile cele mai inalte ale Alpilor Australieni(-20oC) si in Tasmania. Continentalismul accentuat din interior, determina amplitutidni diurne majore ce ajung pana la 40oC, mai ales in zonele desertice. Cantitatile de
20

precipitatii scad de la est spre vest si de la periferie spre centru, sunt variabile in cadrul unui sezon si de la un an la altul.Izohieta anuala de 100 mm/mp. Delimiteaza doua vaste zone in care se cad cele mai mici vantitati de precipitatii, Marele Desert Victoria si Muntii Musgrave, Desertul Simpson si bazinul lacustru Erye.Izohieta de 300 mm/mp. Inconjura cea mai mare parte a Australiei cu un regim arid si semiarid:exceptate sunt tarmurile de nord, regiunea Montana din estul, sud-vestul si sud-estul tarii, precum si insula Tasmania cu precipitatii intre 750 -2000 mm/cmp.an, iar local chiar 3000 mm/mp.an. Ninsorile sunt practice necunoscute in cea mai mare parte a tarii, dar apar cu totul ocazional numai pe varfurile cele mai inalte din Alpii Australieni si in Tasmania. Doua tipuri de vanturi sunt caracteristice Australiei: - alizeele de sud-est care aduc precipitatii bogate pe versantii estici ai Cordilierei Australiene, iar dupa traversarea zonei montane, spre interior, devin uscate; - de tip muson, ce afecteaza vara partea de nord si nord-vest a tarii, prin precipitatii abundente; iarna, circulatia se inverseaza, locul acestor mase de aer fiind luat de alizeele sud-estice. La contactul dintre cele doua zone de influenta iau nastere frecvent ciclonii tropicali. Aparitia averselor violente in zonele aride interioare si zonele nord-estice si nord-vestice este determinate de caracteristicile climatice extreme. Regimul temperaturilor si, mai ales cel al precipitatiilor au impus la nivelul Australiei urmatoarele zone climatice: • climatul subecuatorial musonic care este characteristic peninsulei Arnhem, tarmului golfului Carpentaria si peninsulei York. Ploi abundente cad in lunile de vara – ianuarie-februarie, dar sezonul polios dureaza 5-6 luni. Iarna, in iulie si august, precipitatiile scad, iar temperaturile devin moderate. • Climatul tropical include o fasie de-a lungul tropicului, aproximativ intre 20-33oC latitudine sudica. Sunt distincte doua subregiuni: - tropical-umeda care se suprapune cordilierei si campiilor litorale pacifice; beneficiaza de precipitatii abundente mai ales vara(peste 1000 mm/an) si de temperature ridicate, care scad insa de la nord la sud; - tropical uscata care se caracterizeaza prin precipitatii reduse care cad in regim torential, temperaturi ridicate tot timpul anului; • subtropical(de tip mediteranian)se suprapune pe doua mici zone din extremitatile de sud-vest si sud-est ale tarii.
21

In zona Perth, ploile cad mai ales iarna, aduse de vanturile de vest, iar temperaturile sunt moderate de prezenta oceanului. In sud-este(intre AdelaideSydney)cantitatea de precipitatii scade de la nord(1100 mm/an)la sud(650 mm/an), temperaturile si amplitudinea lor sunt moderate de influenta oceanica; • temperat-oceanic este characteristic Tasmaniei – avand usoare nuante subtropicale in nord si montane pe culmile cele mai inalte(acolo stratul de zapada poate persista cca.4 luni),. Precipitatiile sunt aduse de vanturile de vest(pe coastele de vest cad peste 2000 mm/an, iar in est doar pana la 600 mm/an). 4. Hidrografia Australia are o slaba dezvoltare a retelei hidrografice, aceasta lipsind de pe mari intinderi din interiorul tarii si in Campia Nullaribon, circa 60% din suprafata fiind endoreica; tot in Australia exista doar o singura cumpana de ape(in lungul Cordilierei Australiene). Daca pe Cordiliera Australiana si pe litoralul de est si sud-est cad cele mai mari cantitati de precipitatii(1500 mm/an local peste 3000 mm/an)sau in extremitatea sud-vestica ploile insumeaza pana la 1000 mm/an, in regiunile interioare, precipitatiile scad pana la sub 100 mm/an; 2/3 din tara nu are scurgere directa spre mare si nici permanenta. In cuaternar, deserturile de astazi,aveau rauri permanente, fapt atestat de numeroase alibi secate, creek-uri din jurul muntilor Musgrave sau Macdonell. In timpul ploilor torentiale ocazionale, raurile temporare strabat muntii prin defile. Principalii factori care genereaza aceste aspecte caracteristice Australiei sunt: pozitia geografica, faptul ca uscatul este strabatut de tropic, clima tropicaluscata, cu precipitatii ocazionale reduse care cad in regim torrential si temperature ridicate tot timpul anului dispozitia inelara a precipitatiilor, relieful(Cordiliera Australiana – bariera in calea maselor de aer tropical-oceanic, altitudinea in general redusa a reliefului montan, s.a. - Reteaua hidrografica. In raport de repartitia precipitatiilor si intensitatea gradului de evaporare se gasesc pe teritoriul Australiei, urmatoarele tipuri de cursuri de apa de suprafata: - rauri permanente situate in estul si sud-estul tarii; - rauri periodice in nordul si sud-vestul Australiei; - cursuri de apa temporare in partea centrala a tarii. Dupa caracteristicile bazinului de scurgere se disting: - regiuni exoreice; - regiuni sndoreice. - Raurile permanente sunt situate in nordul, estul si sud-estul Australiei. Raurile din nord se varsa in marile Timor, Arafura si in golful Carpentaria. Au un curs scurt, debite bogate si un regim sezonier(vara debitul este mare si se
22

revarsa, iarna debitul scade destul de mult). Principalele rauri sunt: Ord(care izvoraste din Muntii Bedford, trece prin lacul Argyle si se varsa prin estuary in Golful Joseph Bonaparte. In acelasi golf se varsa raurile Victoria, Fitzmaurice si Daly. Raurile Mary, South Aligator si East Aligatore se varsa in Golful Van Diemen. In Marea Aarafura se varsa raurile Goomader, Mann, Goyder. Raurile care se varsa in Golful Carpentaria izvorasc din Podisul Barkly si din Peninsula York. Majoritatea au un curs superior temporar, iar in regiunile mai joase de campie, un curs permanent. Acestea sunt: Limmen Bight, Mc Arthur, Calvert, Nicholson, Albert, Leichhardt, Norman, Gilbert, Staaten, Nassau, Alice, Coleman, Kendall, Watson s.a. Raurile care sunt tributare Oceanului Pacific izvorasc de pe versantii estici ai Cordilierei Australiene, sunt scurte, repezi, sinuoase si au un remarcabil potential hidroenergetic. Cele mai mari ca lungime si debit sunt raurile:Hann, Kennedy, Herbert, Suttor, Fitzray, Burnett, Brisbane, Richmond, Macleay, Hunter, s.a. In sud-est, raurile formeaza pe cursul superior cascade si praguri si se varsa prin estuare. Dintre acestea, mentionam:Wonnangatta, Ackeron, Snowy, s.a. Pe latura sud-vestica, raurile sunt scurte, au un regim periodic(iarna – debitul mare, vara – raman doar siruri de balti. Principalele rauri sunt: Oldfield, Blackwood, Hothan, Avon, Murchison. Campia Nullarbor nu are cursuri de apa de suprafata. Atat ca lungime, dimensiuni ale bazinelor si debite, cele mai mari fluvii din Australia sunt: Murray si Darling. Dupa ce izvoraste din Snowy Mountains si strabate Alpii Australiei formand cascade, defile, fluvial Murray, colecteaza o serie de afluenti ce izvorasc din partea vestica a Cordilierei, pana la confluenta cu Darling primeste afluentii: Edward, Murrumbidgee, Billabong, Lachlan, delimiteaza spre sud si sud-vest Riverina; pe cursul inferior are o serie de divagatii care au dat nastere la numeroase lacuri si mlastini. Lungimea fluviului este de 1632 km., iar suprafata bazinului de alimentare de circa un million kmp. Debitul mediu multianual, desi are mari fluctuatii, este de 1900 mc/s. La gura de varsare se gasesc grinduri si apare fenomenul de remun. Amenajarea pentru irigatii a fluviului a inceput la Renmark in anul 1887(unde a aparut prima zona irigata); navigatia se desfasoara doar 6 luni pe an(iarna si primavera)cand scad cerintele pentru irigatii. Darling izvoraste din Muntii Marii Cumpene de Apa si are o lungime de 2740 km.Principalii sai afluenti sunt: Warrego, Culgoa Namoi, Macquarie. Toate raurile din aceasta parte a Australiei au un debit maxim primavera si la inceputul verii, cand Murray si Darling se revarsa; sistemul Murray-Darling aduc cantitati mari de sedimente. In sezonul uscat, debitul scade foarte mult, dar Murray isi pastreaza cursul permanent, fiindca are mai multi afluenti. Prin urmare, cu exceptia fluviilor Murray si Daling(fireste si a afluentilor acestora), Australia este drenata doar pe margini. • Regiunile areice si endoreice1)
23

In regiunile de desert si semidesert nu exista cursuri de apa permanenta; acestea au o pondere de circa 60% din suprafata tarii. Regiuni areice sunt: Campia Nullarbor, partea centrala a Marelui Desert Victoria, cea mai mare parte a Marelui Desert de Nisip, a Desertului Gipson si partea centrala a Desertului Simpson. Clima acestor regiuni este arida, tropicala si subtropicala; deserturile primesc multa caldura, temperature medie in iulie(cea mai rece)este de 12-14oC, vara este destul de ridicata, cu o medie de 28-30oC in luna cea mai calda(ianuarie). Dupa cum se stie, sursa principala de umiditate o reprezinta masele de aer umed aduse de vanturile de est, dar cea mai mare parte a acesteia este retinuta de Cordiliera Australiana. Din aceasta cauza, suma anuala a precipitatiilor este de circa 100 mm/an. Deserturile Australiei sunt de tip arid, iar gradul de ariditate creste spre interiorul tarii sis pre vestul acesteia. In regiunile endoreice, apele de suprafata sunt reprezentate prin lacuri rare si sarate(Erye, Carey, Carnegie, Reyson, Yamma, Phillipi, Amadeus, MacDonald, Way, s.a. Australia este tara raurilor scurte care seaca si a lacurilor mici. In desert, astazi nu mai exista rauri, dar in trecut aveau mai multa apa;dovada fiind numarul mare de alibi secate(creekuri)care coboara din Muntii Musgrave si Mcdonell. 1. Areic – teritoriu care nu are o retea hidrografica cu scurgere permanenta; endoreic – spatiu continental, care are o retea hidrografica temporara sau permanenta, dar cursurile de apa nu se varsa intr-o mare sau un ocean. Regiunile endoreice sunt depresiunile inchise sau interiorul deserturilor(dupa Alexandru Dan Todiras(1999) – Dictionar de geografie, Editura “A.D.Todiras”, Iasi, pag.28,90.

In Australia sunt peste 760 de lacuri; cele mai multe sunt lacuri naturale cu apa sarata(permanente si temporare), precum si lacuri antropice se afla in zona Montana de est si sud-est. In zona de podis din SV Australiei, intre raul Murchison, Campia Nullarbor si Marele Desert Victoria exista un numar mare de lacuri sarate cu suprafete variabile: Austin, Moore, Hope, Cowan, Ballard, Barlee, Carey, Carnegie, Darlot, Mason, s.a. precum si mari suprafete ocupate cu mlastini. In nord-vestul Australiei, pe suprafata Marelui Desert de Nisip, a Desertului Tanami si a Desertului Gibson se afla numeroase lacuri.

24

In regiunea Marelui Desert de Nisip, lacurile sunt situate pe latura sudica si nord-estica(Waukarlycarly, Dora, Blanche, Tobin, Jones, Lanagan, Betty)in Desertul Tanami, pe latura estica(Woods) si sud-vestica(dennis, Lucas, Mackay). In partea centrala, lacurile sunt prezente in regiunea Montana MusgraveMacdonell(Amadeus, Neale, MacDonald), in sudul Deserttului Simpson(Eyre, Torrens, Blanche, Gregory)si in centrul si sudul Marelui Bazin Artezian(Yamma, Frome, Dartmouth, s.a). Cel mai mare lac al Australiei este Eyre.Suprafata acestuia oscileaza in raport de pluviozitate intre 8300-15000 kmp. Lacul ocupa fundul propriu-zis al depresiunii endoreice; un cordon separa cuveta lacustra in doua lacuri:Eyre de Nord si Eyre de Sud. In raport de cantitatea de precipitatii, salinitatea este intre 38 si 209 ‰. Se estimeaza ca pe fundul depresiunii se afla 500 milioane tone de sare. In jurul lacului sunt mari suprafete mlastinoase. Lacul Amadeus are o suprafata de circa 8800 kmp. Intr-un bazin de origine tectonica. In estul si sud-estul tarii sunt numeroase lacuri antropice: Blowering, Eucumbene, Talbingo s.a. • Apele subterane

Daca la suprafata, lacurile au apa sarata, pe mari suprafete raurile se pierd in nisipuri, pietrisuri, calcare satisfacerea cerintelor populatiei, asezarilor si economiei cu apa s-a impus valorificarea unor surse mult mai bogate – orizonturile de apa subterana. In unele regiuni marginale si in rasaritul Marelui Bazin Aretzian se gasesc mari reserve de apa subterana aflate sub mare presiune, cel mai important zacamant de apa suberana de buna calitate este Marele Bazin Artezian cu o suprafata de 1750000 kmp. care se intinde de la golful Carpentaria la bazinul raului Darling si de la Cordiliera Australiana la vest de Desertul Simpson. Alta sursa majora de apa subterana o reprezinta Bazinul Murray – o regiune agricola de mare importanta pentru economia Australiei. De importanta locala sunt: arealul sineclizei Eucla, pe litoralul sudic, arealul Perth, Bazinul sud-vestic, Bazinul Canning si Bazinul Victoria in nordvestul tarii. 5. Vegetatia Australiei se distinge prin originalitate, vechime si prin endenism accentuat ca urmare a evolutiei paleogeografice, izolarii si regimului precipitatiilor. Desi nu are prea multe specii de plante(circa 20006), circa 75% sunt endeneice1).In mezozoic, Australia a evoluat in acelasi bloc comun al Gondwanei, impreuna cu celelalte continente sudice si astfel se explica unele caractere floristice commune cu ale Africii si Americii de Sud(in conditii de climat tropical). De la mijlocul tertiarului, Australia a ramas izolata si separate de celelalte continente prin
25

mari suprafete oceanice. Totusi, au ramas cateva legaturi temporare cu Noua Guinee. Aspectele actuale ale componentei floristice a Australiei pot fi mai bine intelese daca avem in vedere ca teritoriul nu a fost acoperit cu ghetari inca de la sfarsitul mezozoicului. Asa, spre exemplu, Acacia este o specie care are o larga raspandire in Australia, se gaseste si in America de Sud, Africa si India; se apreciaza faptul ca in aceasta tara se gasesc circa 600 de specii de Acacia(adica 50% in numarul total de pe Terra). Din Asia de Sud-Est, prin puntea de legatura pe care efemer a format-o Noua Guinee, au patruns in Australia speciile: Eleagnus si Aleurites. Un factor important in repartitia concentrica a formatiunilor vegetale din Australia l-a constituit precipitatiile care au o repartitie aproape concentrica si releful. Precipitatiile, la sfarsitul pleistocenului si inceputul holocenului s-au redus cantitativ, clima treptat s-a aridizat si in locul padurilor care ocupau aproape intreaga suprafata a Australiei, au aparut formatiuni ierboase, mai degradate spre interiorul Australiei si asociatii de tufisuri spinoase(“scrub”). Australia, inclusive Tasmania si insulele din sud fac parte din regiunea floristica australiana. Pe teritoriul acestei tari, datorita precipitatiilor si temperaturii aerului se diferentiaza urmatoarele zone vegetale: a. Zona padurilor tropicale umede si musonice este situate pe coasta de est si nord-est, in sud-estul si estul golfului Carpentaria, in peninsula Arnhem si in zona litorala de nord-vest, iar sub forma insulara sip e vaile raurilor, in est intre paralela de 20-21o lat. Sudica si aproximativ pana la Brisbane. Pet arm, aceste paduri alterneaza cu desisuri de mangrove. Este o padure etajata, formata din specii predominant de eucalipt, palmier, bambus, orhidee, ferigi, liane, s.a. Aborigenii sau limitat doar la un consum limitat din oferta naturala a acestei paduri. Pe litoral apar mangrovele, formatiuni vegetale alcatuite din arbori si arbusti cu radacini proptitoare si respiratorii, caracteristica tarmurilor mlastinoase, inundate in timpul fluxului.

1.Endemic – termen care desemneaza o specie de planta sau animal, prezenta intr-o arie restransa(centrul sau genetic)a unei regiuni naturale. Dupa vechime, endenismul se poate grupa in: paleoEndemisme(specii relicte din anumite perioade geologice)si neoendemisme(specii aparute recent, in conditii de izolare geografica).Numarul endemismelor este mai mare in emisfera sudica.

(Sonneratia alba, Avicenia officinalis, Rizophora mucronata, s.a.) b.Zona pdurilor mezoterme ocupa partile Centrale ale Cordilierei Australiei cu numeroase specii de Eucalyptus dintre care unele pot ajunge la 150 m inaltime, specii de Acacia, Notophagus, Rododendron.
26

c. Padurea subtropicala se intinde pe latura de est, pe versantii Cordilierei Australiene pana in Tasmania. In sud-vestul Australiei padurea subtropicala apare sub forma insulara. Densitatea arborilor este mai redusa, a fost puternic exploatata, poienita si supusa incendiilor datorita perioadelor secetoase. Este formata din specii de Eucaliptus gigantaea, Eucaliptus saligna, Eucaliptus marginata, Acacia robusta s.a. Pe versantii muntilor, padurile se ridica pana la circa 1200 m. In sud-vestul Australiei se gasesc de asemenea, paduri permanent verzi alcatuite din eucalipti inalti care se imbina cu tufisuri de acacia. d. Padurea de zona temperate acopera o parte a Tasmaniei si extremul sudestic al Australiei, sunt formate din foioase(Notophagus, Podocarpus, s.a.)si de conifere(araucaria, Phylocladas)ferigi arborescente. e. Savana formeaza doua benzi continu:una estica intre golful Carpentaria, in nord Campia Darling – Murray in sud si o a doua, intre golful Carpentaria, Marele Bazin Artezian, Desertul Simpson(la est), Desertul Tanami si muntii din partea centrala a Australiei(la vest), intre tufarisurile xerofitice. Originalitatea savanei australiene consta in faptul ca pe langa ierburile specifice unei astfel de asociatii, speciile de Dentaria Astrella, Themeda australis(iarba cangurului) si graminee din loc in loc sunt specii de Eucaliptus papuana, Acacia retinoides, arboreal candelabru(Brachyhiton rupestrae), iarbacopac(Xanthorrhaea, Casuarina, Stercularia) indeosebi speciile de eucalipt deosebesc savanna australiana de savanele altor continente. In functie de sezon, savanna se schimba brusc. In sezonul uscat, iarba se usuca si isi schimba culoarea. De la nord la sud si de la est spre vest, locul savanei este luat de vegetatia regiunilor aride sau semiaride, in locul arborilor apar tufisuri si ierburi cu spini adaptate la xerofitism, iar uneori la stepe. 7. Deserturile Vegetatia deserturilor Australiei are un character original, dar alaturi de endemisme se gasesc o serie de genuri si specii de plante identice cu cele din deserturile Asiei(Nitraria, Atriplex, Kachia, Salsola, Bassia, s.a.) Indelungata izolare a Australiei a determinat existenta unui numar mare de endemisme: cateva forme arbustive(Hakea, Casuariana, Eucaliptus)care formeaza hatisuri de plante scurte, pe deserturile de nisip-graminee mari cu frunze aspre(Zygocloa paradoxa, Triodia basedovi, Triodia pungens)care formeaza tufe compacte si reprezinta un mijloc efficient de consolidare a nisipurilor. In depresiunile dintre dune sunt raspandite tufe saracacioase de eucalipt pitic, iar pe varfurile dunelor crescx arbusti rari de eucalipt. Pe sesurile cu nisip, pietris si gips sunt plante halofile arbustive(Atriplex nummularia, Bassia, s,a)si halofile2 endemice(Ragodia baccata, Ragodia crassifolia s.a.)
27

Deserturile Australiei au un invelis vegetal original(putine spatii lipsite de vegetatie), fiindca uscaciunea climei din unele zone este partial compensate de apele subterane aflate aproape de suprafata. In Marele Desert de Nisip, vegetatia dunelor este destul de bogata. Planta care predomina este arbustul Zygochloa(pe crestele dunelor)si gramineul Triodia basedovii(spinifex)raspandind in partea inferioara a pantelor. In depresiuni se formeaza hatisuri dese de arbusti marunti si de eucalipti pitici. In Marele Desert Victoria, vegetatia are aceleasi caractere ca si cele din Marele Desert de Nisip. In Desertul Gibson, partea cu dune de nisip este consolidate de vegetatie, iar cea de nisip-pietris si de piatra din jurul muntilor insulari este aproape complet lipsita de vegetatie. Vegetatia Desertului Simpson are aceleasi caractere ca si a celorlalte deserturi de piatra si de nisip, iar vegetatia Desertului Nullarbor este alcatuita din desisuri rare de arbusti si semiarbusti. g. Scrubul este o asociatie vegetala formata din tufisuri xerofile cu frunze mici, tari si cu ghimpi, care se gaseste pe nispuri cu substrat calcaros in climatul subtropical, intre paralela de 30o lat. S si Marele Golf Australian. Dupa structura floristica se deosebesc mai multe formatiuni caracterizate de predominarea unor specii: mulga scrub, malee-scrub si brigalow-scrub. Malle-scrub se afla la rasarit de Muntii Darling, la nord de Marele Golf Australian si in partea inferioara a cursului fluviului Murray. Denumirea de Malle este a unui eucalipt pitic, care asociat cu arbustul Karmarina formeaza tufisuri de 23 m inaltime. Mulga-scrub este formatiunea de desisuri in cre predomina acacia. Se intalneste in jurul lantului muntos Macdonnell. Intrucat arbustii au un puternic system radicular, inmagazinand permanent apa in ramuri, desisul este foarte rezistent sin u poate fi distrus nici prin incendiere. Brigalow-scrub este raspandit in vestul Australiei, in regiunea dintre creekurile Cooper si Diamantina. Predomina specii de eucalipt si acacia. La trecerea spre savane eucliptul formeaza palcuri de padure de padure. h. Stepa apare in conditiile unui climat cu precipitatii cuprinse intre 250350 mm.Este formata din ierburi marunte: stipa, atriplex, aristida, poa si pe alocuri spinifex, rare exemplare de acacia sau eucalipt. 1.Xerofite – plante adaptate la conditiile de viata din regiunile unde deficitul de umiditate este permanent sau sezonier (desert, semidesert, stepa) 2.Halofite – plante care cresc pe soluri saraturoase

6. Fauna este specifica si originala si se incadreaza in marea regiune zoogeografica australiana, subregiunea australiana, pe ansamblu fiind saraca in specii.
28

Dupa cum se stie, la sfarsitul mezozoicului prin separarea Australiei de celelalte blocuri ale Gondwanei, a fost influentata si evolutia formei. In conditiile izolarii Australiei unele specii au supravietuit(marsupialele), iar altele au disparut. Cel putin 160 de specii de mamifere au disparut sau nu sunt cunoscute pe alte continente, gasindu-se numai in Australia. O particularitate a faunei Australiei o constituie numarul mare al mamiferelor reprezentate prin monotreme si marsupiale si numarul extreme de redus al mamiferelor placentare. Monotremele se mai gasesc astazi doar in Australia, Tasmania si in Noua Guinee(de pe celelalte continente au disparut).Dintre monotreme se pastreaza doar doua genuri: ornitorincul(Ornithorhynchus anatinus) si echidna(Tachyglossus aculeatus). Marsupialele sunt reprezentate prin circa 150 de specii1 dintre care cele mai cunoscute sunt:Koala, Wombatul, Wallaby, Kuoka. Australia este unul din putinele locuri de pe Terra in care traiesc ambele specii de crocodile: de apa dulce si de apa sarata. 7. Solurile.Pe ansamblu, solurile din Australia sunt mediocre. In regiunile de desert predomina arenosolurile, yermosolurile, regosolurile. In Campia Nullarbor sunt frecvente calcisolurile. In SV tarii exista o mai mare varietate de soluri: luvisoluri, cambisoluri, calcisoluri si arenosoluri. In sudul golfului Carpentaria pana la contactul cu Cordiliera australiana se gasesc mari suprafete acoperite cu vertisoluri. In estul si sud-estul Australiei, predomina plintosolurile, vertisolurile si planosolurile. Pe rocile cristaline sip e cele eruptive s-au format feralsolurile artice. Mari suprafete din lungul sistemului Murray-Darling sunt ocupate de fluvisoluri. Agrotehnicile superioare au stimulat fertilitatea solurilor. 8. Protectia si conservarea mediului. In lungul coastelor Australiei apar cicloni in unele zone agricole – secete indelungate, iar in sud-est apar frecvent incendii forestiere. Eroziunea solului se produce din cauza pasunatului excesiv, iar salinitatea solului creste prin folosirea apei de slaba calitate. Defrisarile massive in scop agricol ameninta habitatul natural al unor specii de plante si anumale unice. Marea Bariera de Corali este in pericol din cauza traficului navelor si turismului practicat intensive.

1. Cangurul traieste in centrul semidesertic si in estul Australiei, este marsupialul cu cele mai mari dimensiuni din lume; masculul adult atinge 2,45 m lungime si 2,10 m inaltime, cantareste 85 kg. Cel mai mic marsupial este tot un cangur, cu dimensiunile de 12 cm.

29

B. OCEANIA 1. Aspecte paleogeografice Numeroase aspecte privind geneza si paleogeografia Oceaniei sunt inca insufficient de clare, dar se apreciaza ca evolutia s-a desfasurat in contextual proceselor care au afectat placa pacifica care s-au repercutat pana la mari departari, a unei intense activitati vulcanice, a seismicitatii ridicate, instabilitatii tectonice, subductiei de la marginile convergente, a alunecarilor intre placi, precum si a celor legate de supercontinentul Gondwana. Pentru arhipelagul Solomon se presupune ca ar fi avut loc un process de subductie bilaterala, convergenta sub o placa central ape care s-au format arcuri insulare ce pot fi unite intr-un singur bloc1. Arcurile insulare sunt situate in mijlocul sau pe marginea Placii Pacifice, iar structura geologice lor este foarte complexa; cele mai multe arcuri insulare sunt dispuse in vestul Pacificului, fiind alcatuita din crusta oceanica:Palau, Solomon, Noile Hebride, Tonga si Kermadec. Desi nu pot fi considerate arcuri insulare, mai putem adauga Noua Guinee si Noua Zeelanda. Dewey si Bird au construit modelul teoretic al orogenului de arc insular, Tonga-Kermadec; dupa cei doi cercetatori, procesul incepe cu ruperea unei placi si formarea unei fose prin denivelarea celor doua margini. Arcul insulelor Mariane cuprinde: panta externa a fosei, fosa, panta interna a fosei, bazinul de prearc, creasta Mariane de est, bazinul Mariane(bazin active de postarc), a doua creasta, Marianele de vest si marele bazin de postarc(inactive). In afara unor varfuri de vulcani din cateva estica, totul este submers, indicand un relief submarin accentuat. In acest spatiu s-a descoperit o tectonica extensive, structura fiind cea de falii care delimiteaza horsturi si grabene. Intregul arc a cunoscut o continua subsidenta. In cazul Noii Zeelande se remarca neafectarea de coliziuni a regiunii, iar subductia liminara a dus la edificarea unei succesiuni de arcuri insulare, crusta oceanica a fost treptat(in timp indelungat)convertita in crusta continentala. Noua Zeelanda este alcatuita din : Insula Nordica si Insula Sudica, separate de o falie transformanta care este de data recenta, de fapt, un segment din linia de separare a placilor pacifica si indo-australiana. In simpla confruntare dintre doua placi oceanice au intervenit o serie de complicatii: modificarile determinate de mutarea subductiei, schimbarea de polaritate a acesteia, aparitia unui bazin marginal, inchiderea acestuia s.a.

1.Marcian Bleahu(1989) – Tectonica globala, vol.II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, Pag.24-47
30

Australia, cea mai mare insula a Terrei, prezinta numeroase feluri de forme structurale; toate acestea sunt rezultatul uneia dintre cele mai recente coliziuni intre un arc insular si o placa continentala in zona de convergenta dintre Placa indoaustraliana si Placa asiatica. Acest ansamblu structural, interpretat in cadrul tectonicii globale, este rezultatul coliziunii dintre Australia(insula cu dimensiuni continentale)cu prelungire sub Marea Timor pana la nord de arcul insular Timor, cu Placa asiatica, purtand aici arcul insular Banda; subductia a avut loc dinspre sud spre nord2. Placa indo-australiana, purtand ocean, a intrat cu portiunea frontala sub Placa asiatica; pe aceasta placa, subductia a dat nastere arcului volcanic Banda. Arcul extern este alcatuit din insulele Timor. Subductia Placii indo-australiene este inca active. Noua Guinee este formata din mai multe zone structurale dispuse pe directia NV-SE, rezultate in urma coliziunii dintre un arc volcanic si marginea placii continentale indo-australiene. Studiul dinamicii placilor, al cauzelor care determina o stare compresiva intra-oceanica, zonelor de subductie, coliziunilor, magmatismului, tectonizarii si polaritatii arcurilor insulare va adduce noi date pentru explicarea paleogeografiei Oceaniei. 2. Relieful Trasaturile morfostructurale principale, relieful si structura geologica a acestor insule sunt strans legate de evolutia Oceanului Pacific. In componenta reliefului intra urmatoarele forme: insulele, crestele suboceanice, arcurile insulare, platourile si fosele, zonele de falii de decrosare. Toate acestea au fost create ca urmare a deplasarii Placii pacifice. Insulele mai mici(peste 20000)formeaza grupuri separate prin vaste intinderi oceanice. Majoritatea insulelor mai mici au fost create din formatiuni de corali sau prin intermediul activitatii vulcanice. Multe dintre insulele oceanice sunt situate deasupra sau pe marginea placii tectonice a Pacificului, care reprezinta si amplasamentul a multi dintre vulcanii planetei. 2.1. Polinezia, totalizeaza circa 42000 kmp. De uscat format din vulcani, recife si atoli; intre aceste formatiuni se gasesc spatii oceanice mari: Polinezia este alcatuita din circa 30 de arhipelaguri. Insulele Hawai, au o suprafata de 16600 kmp. Si detin 40% din suprafata Polineziei. Arcul insular este orientat NV-SE, pe o lungime de 2400 km si a aparut in urma unor puternice gramantari tectonice tertiare. Acest arhipelag este format din 20 de insule vulcanice. Unele insule mai mici sunt atoli de coral.

2.Op.cit. pag.101-102
31

Principalele insule vulcanice din Arhipelagul Hawaii sunt: Hawaii, cu suprafata de 10478 kmp., Maui de 1893 kmp., Oahu – 1570 kmp., Kauai – 1443 kmp., Molokai – 676kmp., Lanai – 367 kmp., Niihau – 189 kmp., Kahoolawe – 117 kmp., iar dintre atoli cei mai importanti sunt: Nihoa, Necker, Gardner, Laysan, Lisianski si Midway. Relieful insulelor vulcanice este inalt. Insulele vulcanice nordice prezinta conuri vulcanice puternic erodate de agentii externi(I.Oahu, I.Molokai). In jurul acestor insule s-au format bariere coraligene. Insulele sudice au inaltimi maxime(3055 m in Maui si 4205 in Hawaii). Insula Hawaii este formata dintr-un platou granitic pe care sunt cinci vulcani, dintre care Mauna Kea are varful inzapezit(4214 m) si Mauna Loa(4168 m). Insula Maui are in extremitatea sudica, vulcanul stins Heleakala(3058 m) cu un crater a carui circumferinta este de peste 30 km – fiind socotit cel mai mare crater din lume. Pe insula Oahu se afla cea mai numeroasa populatie din arhipelag si capitala statului, orasul Honolulu. Insula Kauai este numita “Insula-Gradina”, este considerate cel mai umed loc din lume(cad peste 11000 mc. precipitatii annual). In nord-vest sunt insirate insulele Midway. Relieful insulelor Hawaii este o combinatie spectaculoasa de piscuri vulcanice, stanci abrupte, vai adanci si plaje nisipoase. In timpul eruptiilor vulcanice, lava bazaltica a dus la formarea unor vulcani tesiti(de tip hawaian); scurgerile de lava formeaza torenti care acopera conurile mai mici din jur, sau, asa cum s-a petrecut prin eruptiile vulcanului Mauna Loa, a format un podis basaltic central. In Insula Mare(Hawaii) renumiti sunt vulcanii Mauna Loa(4169 m) si Mauna Kea(4205 m); versantul estic al vulcanului Mauna Loa poarta denumirea de Caldeira Kilanea(craterul are un diametru de 4,5 km in care lava clocoteste si arunca jeturi de apa fierbinte). Terenurile vulcanice sunt deosebit de fertile si in conditiile de climat umed sunt acoperite cu plantatii de ananas, papaya, arboreal de paine, trestia de zahar si o vegetatie tropicala luxurianta. Arhipelagul Kiribati este format din Insulele Phoenix, Malden, Fanning, Tungaeru(fost Gilbert) si Insulele Line; acestea sunt grupuri insulare de mici dimensiuni. Kiritimati este insula cea mai mare detinand 50% din suprafata statului Kiribati. Inaltimea maxima este de 87 m. Phoenix este un arhipelag cu o suprafata de 42 kmp.format din 13 insule atolice. Arhipelagul Line este format din insule atolice orientate N-S pe o lungime de 2000 km; din acest arhipelag Insula Christmas are o suprafata de 161 kmp., Maldon – 89 kmp., Fanning – 31 kmp. Tungaru(fost Gilbert)este un arhipelag alcatuit din 16 insule atolice pe o distanta de 700 km la sud de ecuator, are o suprafata de 297 km; arhipelagul
32

Tungaru cuprinde cel mai estic grup de insule din Micronezia.Din acelasi arhipelag face parte si insula Banaba situate la 100 km sud-vest de grupul principal de insule. Insulele Tokelau sunt formate din atoli;este un arhipelag situate in Pacificul central, la sud de Insulele Phoenix si la nord de Arhipelagul Samon. Insulele Tuvalu au fost cunoscute sub numele de Insulele Ellice; sunt formate din 9 atoli. Relieful este jos(max.6-7 m). Suprafata arhipelagului este de 25 kmp.Cei mai mari atoli sunt: Nanomea, Nukufetsu, Nukulailai. Insulele Tuvalu sunt situate in vestul arhipelagului Phoenix. Arhipelagul Samoa este alcatuit din noua insule de origine vulcanica si un grup de insulate de origine coraligena. Insulele sunt in marea lor majoritate muntoase. Insulele Savai’I su Upolo sunt cele mai mari; prezinta inguste campii costiere, recife de corali in jurul coastelor si interioare muntoase formate prin activitate vulcanica. Altitudinea maxima in arhipelag este in Muntele Silisili din insula Suvai’i(1857 m). Vulcanii Upolu, Savai’I si Matavanu arunca periodic lava dar in cantitati mici. Arhipelagul Samoa are o suprafata de 3100 kmp.Arhipelagul este format din roci bazaltice. In insula Savai’I se gasesc numeroase conuri vulcanice, ale caror varfuri ajung pana la 1600 inaltime; din cand in cand. Din craterele lor se proiecteaza la mari departari lava fierbinte. Insulele Wallis si Futuna sunt doua arhipelaguri alcatuite din insule de origine vulcanica.Arhipelagul Wallis este format din 20 de insule si insulate ce se gasesc pe o bariera de revife care inconjoara insula principala(Wallis);aceasta insula vulcanica, relative joasa are altitudinea maxima de 145 m. Reliful insulei Wallis include stanci marine ascutite si cratere umplute cu apa. Arhipelagul Futuna este alcatuit din doua insule principale, Futuna si Alofi. Futuna este alcatuita dintr-o ingusta campie costiera care se continua cu inaltimi abrupte de peste 500 m. Niue este cea mai mare insula coraligena, tarmul avand o plaja nisipoasa; altitudinea maxima este de 564 m. Insula este formata dintr-un platou intern, cu stanci sparte si ascutite. Insulele Cook formeaza Arhipelagul Cook de Nord si Arhipelagul Cook de Sud, reprezinta o mixture formata din atoli coraligeni si varfuri vulcanice. Grupul insulelor de nord include sase atoli, iar grupul insulelor de sud noua insule. Insula Rarotonga, este inconjurata de un recif de corali si se inalta de la o campie costiera la un munte volcanic. Polinezia Franceza cuprinde cinci arhipelaguri: Insulele Societatii, Insulele Gambier, Insulele Tubuai, Insulele Marchize si Arhipelagul Tuamotu. Arhipelagul Societatii are un relief muntos, volcanic, fragmentat de vai adanci si cu campii pe margini, foarte roditoare. Interiorul este aproape desertic, iar litoralul este strajuit de recife coraligene. Insula Tahiti este alcatuita din doi vulcani si atinge in Muntele Orohena altitudinea maxima de 2241 m.O bariera coraligena este separate de tarm printr-o laguna. La est de Insulele Societatii se gasesc numeroase insule coraligene.
33

Insulele Marchize se caracterizeaza prin absenta recifelor coraligene in apropierea tarmurilor, iar campiile litorale se intalnesc destul de rar. Insulele Australe se afla de o parte si de alta a Tropicului Capricornului in sudul Arhipelagului Societatii. Insulele Tuamolu situate in NE Polineziei Franceze cuprind 60 de atoli care se inalta cu putin deasupra apei oceanice. La sud de Arhipelagul Gambier se afla Insulele Pitcairn, iar in cadrul Dorsalei Pacificului de est, Insula Pastelui cu altitudinea maxima de 506 m(apartine statului Chile), de origine vulcanica, cel mai oriental uscat al Polineziei. 2.2. Micronezia este aproape in intregime in emisfera boreala si cuprinde insulele: Mariane, Micronezia, Nauru, Palau, Guam, Wake. Toate insulele Microneziei sunt de origine vulcanica si coraligena. Miscarile tectonice, seismicitatea si vulcanismul active sunt caracteristicile pregnante ale Microneziei. De regula, insulele vulcanice sunt inalte, iar cele de corali sunt joase, sub forma de atoli care inched lagune. Micronezia se desfasoara pe o lungime de 4500 km si o latime de 2400 km. Din Mariane de Nord fac parte insulele: Rota(114 kmp.), Tinian(130 kmp.), Saipan(220 kmp.), Pagan(100 kmp.), Agrihan si Uracas. In fapt, insulelel alcatuiesc un lant de muncti submarine despartiti de vai abrupte cu varfuri vulcanice care se ridica sub forma de conuri deasupra apei. Insulele sunt inconjurate de recife periculoase pentru navigatie. Arhipelagul Palau este alcatuit din 345 de insule pozitionate in partea central-vestica a Oceanului Pacific; insulele au o origine vulcanica si coraligena. Altitudinea maxima este de 630 m in insula Koror. Guam si Marianele de Nord, Insula Guam are o suprafata de 549 kmp. Si sa format prin ascensiunea vulcanilor submarine; partea nordica este un platou calcaros coraligen; iar cea sudica prezinta dealuri si vai de origine vulcanica. Din Mariane de Nord fac parte insulele: Rota(114 kmp.), Tinian(130 kmp.), Saipan(220 kmp.), Pagan(100 kmp.), Agrihan si Uracas. In fapt, insulelel alcatuiesc un lant de muncti submarine despartiti de vai abrupte cu varfuri vulcanice care se ridica sub forma de conuri deasupra apei. Insulele sunt inconjurate de recife periculoase pentru navigatie. Statele Federative ale Microneziei este alcatuit din peste 600 de insule care fac parte din uriasul arhipelag al Carolinelor. Unele grupuri de insule au dat denumirea statelor federative: ex.Pohnpei, Chuuk, Yap, Kosrae. Insulele sunt de origine coraligena si vulcanica.Altitudinea maxima este de 772 m in insula Pohnpei. Arhipelagul Marshall este alcatuit din 1150 de insule de corali. Doua lanturi de atoli coraligeni alcatuiesc insulele acestui arhipelag: lantul Ratak la est(care inseamna rasarit) si Ralik la vest(care inseamna apus). Atolul Kwajalein inconjoara o laguna cu o suprafata de circa 1700 km., fiind unul dintre cei mai mari de pe Terra. Insula Nauru este de origine coraligena avand o forma ovala. In partea centrala se afla un platou cu altitudinea maxima de 61 m.Este situate in nord-estul
34

arhipelagului Solomon, are o suprafata de 21 kmp.Dispune de mari zacaminte de fosfati. In nordul insulelor Marshall se afla Insula Wake, un atol coraligen, care include si o laguna. 2.3.Melanezia este situate pe acelasi soclu continental ca si Australia intinzandu-se in nordul si estul acesteia. Denumirea deriva de la cuvintele grecesti melas care inseamna negru si nisos – insula, adica “insulele negre” sau “insulele negrilor”. Are o suprafata de 965000 kmp. Procesele tectonice au determinat formarea a doua arcuri insulare: unul vestic din insulele Noua Guinee si Noua Caledonie, si altul estic care cuprinde insule mai mici: arhipelagurile Bismarck, Solomon si Uanuatu. Noua Guinee este ca marime a treia insula a Terrei(dupa Australia si Groenlanda)avand o suprafata de 829000 kmp. Si se inscrie in zona cu cel mai intens volcanism(“cercul de foc al Pacificului”). Este strabatuta de la NV-SE de un lant muntos prin partea centrala cu altitudini de 3000-4000 m, iar unele varfuri depasesc 5000 m. Muntii din apropierea litoralului au inaltimi mai mici si sunt separate de lantul central prin depresiuni tectonice care datorita colmatarii au capatat aspectul unei campii mlastinoase. In nordul insulei in lungul litoralului se gasesc vulcani stinsi si active. Axul central montan este alcatuit din sisturi cristaline, gnaise, calcare mezozoice, intruziuni granitice. Versantii sunt abrupti si prezinta urme ale glaciatiunii cuaternare. Partea sudica a insulei este o campie aluvionara pleistocena si holocena fragmentata de deltele unor rauri si de mlastini. Insula apartine Arhipelagului Indonezian. Insula Noua Caledonie are o suprafata de 19000 kmp. si are o orientare NV-SE intinzandu-se pe o lungime de 400 km si o lartime medie de 40-50 km. Predomina un relief montan. In vest se gasesc campii. Unele sectoare de tarm sunt marginite de recife coraligene. In ansamblul sau, insula este de origine continenetala fiind caracterizata de volcanism si seismicitate accentuate. Arhipelagul Bismarck situat in NE Noii Guinee are o suprafata de 53000 kmp. cu un relief muntos si volcanic si este format din Insulele Amiralitatii, Noua Irlanda, Noua Anglie si alte 51 de insule mai mici. Arhipelagul Solomon este alcatuit din peste 100 de insule orientate de la NV spre SE. Cele mai mari sunt insulele: Bougainville, Noua Georgie, Guadalcanal, San Cristobal, Malaita, Isabel, Choiseuf. Predomina relieful muntos volcanic, cel mai inalt varf se afla in Insula Guadalcanal si are altitudinea de 2330 m(Vf.Popomanaseu)Suprafata arhipelagului este de circa 40000 kmp.Vulcanul Bagana rabufneste din cand in cand. Vanuatu este un arhipelag format din 72 de insule dintre care, cele mai mari sunt: Santo, Malekula, Efate, Erromanga, Tanna, s.a. Relieful montan este predominant volcanic cu inguste campii litorale. Altitudinea maxima este in insula Santo(1879 m, vf.Tabwemasana).Vulcanii Tanna si Ureparapara au o activitate slaba. Arhipelagul Fiji este situate in SV Oceanului Pacific si cuprinde circa 330 de insule din care 106 sunt nelocuite. Suprafata arhipelagului este de 18272 kmp.
35

Insulele principale sunt: Viti Levu, Vanua Levu, Taveuni, Kadavu, Kora. Altitudinea maxima se afla in insula Viti Levu in Mount Victoria(1323 m). Relieful este muntos, volcanic, inconjurat de inguste campii litorale cu plaje si faleze. Tot in Pacificul de SV se afla Arhipelagul Tonga cu o suprafata de 745 kmp. format din peste 172 de insule de origine vulcanica si coraligena(doar 44 de insule sunt locuite). Este situat imediat la vest de fosa Tonga(a doua ca adancime din Oceanul Pacific). Insulele estice sunt formate din corali, iar cele vestice au luat nastere in urma vulcanismului, au un relief muntos; patru vulcani sunt active. Vulcanii Nihafu, Tofua si Falcon fumega neincetat. 3. Clima In conditiile unui imens mediu oceanic, din punct de vedere climatic, insulele au un rol minor, dependent de caracteristicile mediului dominant; din cauza caldurii specifice si conductibilitatii calorice ridicate, a consumului mare de caldura in procesul evaporatiei si a miscarilor sale neincetate, apa oceanului se incalzeste mai lent ziua, vara si se raceste mai greu noaptea si iarna.Prin urmare, in largul oceanului amplitudinile termice diurne sunt foarte mici, scazand de la 0,5oC in regiunile intertropicale, la 0,3oC in regiunile temperate1. Aceste variatii diurne se sting la adancimi de circa 10 m. Din punct de vedere baric exista o zona ecuatoriala de minima presiune(minimul ecuatorial), la 30-35o N si S, presiunea atinge valori maxime, acestea fiind zonele intertropicale de maxima presiune.Amplitudinile medii lunare ale variatiilor neperiodice de presiune sunt pe ocean de 4 la latitudinea de 10o, de 7 mm la latitudinea de 20o, de 14 mm la 30o latitudine si de 260 mm la 40o latitudine. Distributia temporala a temperaturii aerului cunoaste la nivelul Oceaniei urmatoarele tipuri: ecuatorial, caracterizat prin maxime la echinoctii si doua minime de solstitii, precum si prin amplitudini termice reduse(1oC). Acest tip de distributie a temperaturii aerului se afla Insulele Solomon, Nauru, Tuvalu, Kiribati in insulele Line. Tipul tropical prezinta un maxim dupa solstitiu de vara, un minim dupa solstitiul de iarna si amplitudini termice de circa 5oC deasupra oceanelor; acest tip se afla in Palau, Micronezia, Mariane, Marshall, Vanuatu,Hawaii, Noua Caledonie, Fiji, Tonga, Samoa. Tipul temperat are un maxim dupa solstitiul de vara si un minim dupa solstitiul de iarna; amplitudinea termica este mai mare si creste cu latitudinea(1015oC) si este intalnit in Tasmania, si in Insula de Sud a Noii Zeelande. Distributia temporala a precipitatiilor este dependenta in Oceania de caracteristicile unei suprafete subiacente uniforma. Aceste caracteristici au determinat formarea regimurilor anuale de tip ecuatorial, tropical si temperat(subtipul oceanic).
36

Tipul ecuatorial prezinta ploi termoconvective abundente tot timpul anului, dar sunt totusi sesizabile doua maxime la echinoctii; pe masura departarii de ecuator se contureaza si doua minime pluviometrice de tip subecuatorial. Tipul tropical se caracterizeaza printr-o perioada ploioasa centrata pe solstitiul de vara. In restul anului, in Oceania, zona de maxima incalzire migreaza spre si dincolo de ecuator, aerul ecuatorial este inlocuit de cel tropical adus de alizee, iar precipitatiile se diminueaza dand nastere anotimpului secetos. 12.Ciulache Sterie(1988) – Meteorologie si climatologie, Bucuresti, pag.137;205

Tipul temperat – subtipul oceanic se caracterizeaza prin precipitatii bogate in tot timpul anului, iarna se inregistreaza un maxim pluviometric, iar in a doua jumatate a verii si prima jumatate a toamnei – un minim pluviometric. In general, intre 5o lat.N si 5o lat.S au loc miscari convective. Intre zonele de maxima presiune subtropicale si zona de minima presiune ecuatoriala sufla alizeele(vanturi permanente constante). In timpul verii, alizeele pleaca de la latitudinea de 40o si ajung la latitudinea de 12 o, iar in timpul iernii pleaca de la latitudinea de 30o si ajung la latitudinea de 5o. Datorita miscarii de rotatie a Pamantului, alizeele sunt deviate spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in emisfera sudica. Viteza medie este de 6 m/s in emisfera nordica si 8 m/s in emisfera sudica. Alizeele sudice sunt mai umede decat cele nordice. Prin trecerea alizeelor dintr-o emisfera in alta, sub influenta pendularii aparente a Soarelui intre cele doua tropice se formeaza musonii ecuatoriali. In regiunile tropicale unde contrastele termobarice sunt mai ample, iau nastere musonii care isi schimba directia de la sezonul cald la sezonul rece; ei iau nastere datorita diferentelor termice si de preziune ale aerului de deasupra oceanului, pe de o parte si a continentelor, pe de alta parte. Insulele care apartin Oceaniei, cu exceptia Noii Zeelande, sunt situate intrun climat tropical umed; in apropierea ecuatorului amplitudinile termice sunt foarte reduse, iar mediile anuale sunt cuprinse intre 25-27oC, in apropierea tropicelor ajung la 3-5oC, iar in insulele din emisfera sudica iarna este mai puternic conturata. Suflul alizeelor in insulele Pacificului se combina cu brizele locale. Altitudinea nuanteaza climatul in altitudine in insulele cu munti inalti(Hawaii, Noua Guinee, Noua Caledonie). Ciclonii tropicali se formeaza deasupra oceanului la latitudini de 5-20oC, in ambele emisfere, avand o extensiune de cel mult 1000 km in diametru, cu o presiune minima in centru de 960-970 mbar si o viteza de deplasare de 100-150 km./h, iar uneori 235-360 km/h. Ciclonilor din Oceanul Pacific li se spune taifunuri. Acesti cicloni ating maximum de violenta in insulele Mariane, Marshall si sunt considerate(dupa cutremure si vulcani)ca fiind cele mai grozave calamitati. Unele taifunuri au o forta neobisnuita, provoaca mii de victime si pagube uriase.In zona tropicala de nord , taifunurile se formeaza in perioada iunie-noiembrie si dau
37

nastere la precipitatii abundente neintrerupte. In partile sudice ale Pacificului, in apropierea insulelor Fiji si Samoa se formeaza taifunuri; la inceput se misca spre apus, apoi spre sud de-a lungul coastelor Australiei. Taifunurile din sudul Pacificului sunt mult mai slabe decat cele din partile nordice. Furtunile. Numarul furtunilor cu descarcari electrice scade pe masura ce ne departam de ecuator; in largul Oceanului Pacific intensitatea furtunilor scade. Valurile iau nastere sub actiunea vanturilor, mareelor, cutremurelor si a eruptiilor vulcanice.Valorile produse de vant sunt cu atat mai mari cu cat vantul este mai puternic; cand intensitatea vantului scade, suprafata oceanului prezinta inca mult timp o ondulatie regulate, numita hula. Sub cerul senin, cand alizeele bat usor, apa oceanului se misca intr-un lant nesfarsit de valuri. Valurile au o mare influenta atat asupra navigatiei si pescuitului, cat si in ceea ce priveste flora si fauna oceanica. Valurile seismice sunt provocate de cutremurele de pamant si vulcanismul submarine. Valurile puternice sunt cunoscute in Japonia sub numele de tsunami; acestea sunt valuri lungi(100-150 km). La suprafata oceanului acestea se propaga cu o viteza de 640-960 km/h cu o inaltime de 0,1-5 m, iar la tarm 10-35 m si chiar mai mult. In Oceania, tsunami au provocat mari distrugeri in Hawaii. Mareele sunt miscari oscilatorii ale apelor oceanice datorita atractiei Lunii si Soarelui. In largul Oceanului Pacific, variatia de nivel nu depaseste un metro, in timp ce in apropierea tarmurilor aceasta variatie ajunge in unele locuri in timpul fluxului pana la 20 m. Pe litoralul de rasarit al Australiei, in Marea Coralilor si Marea Tasman, pe coastele de apus ale Noii Zeelande, mareele nu depasesc 2 m. Curentii oceanici. Curentul ecuatorial de nord este produs de vanturile alizee, se mentine ca o fasie cuprinsa aproximativ intre paralele nordice de 10 si 28. Curentul ecuatorial de sud incepe din dreptul insulelor Galapagos; acest current depaseste ecuatorul pana la 3o latitudine nordica. In drumul lui spre vest acest current se strecoara printer insulele Oceaniei. Cand ajunge la arhipelagul Solomon se ramifica – ramura sa principala se indreapta spre sud si formeaza curentul Australian de est. Datorita influentei rotatiei Pamantului, in dreptul Insulei Tasmania curentul porneste spre NE, trece pe la nord de Noua Zeelanda, se indreapta din nou spre sud si ajunge langa coastele Americii de Sud intre paralele de 40 si 45o. El Nino, fenomen de incalzire cu 1-4oC a apelor tropicale de la suprafata din estul Oceanului Pacific, se formeaza in perioada decembrie – mai si creeaza un current vest-est spre coastele peruviene si eduacoriene ce inverseaza sensul vanturilor alizee, provocand ploi torentiale, neobisnuite in Columbia, nordul Perului si Ecuador, iar concomitant se inregistreaza secete in Australia. Curentul rece al Californiei face ca suprafata oceanic ape care o strabate(intre 40 si 20o latitudine nordica) sa piarda annual pana la 60 kcal/cmp., adica cu 40 kcal/cmp/an mai putin decat primeste prin intermediul radiatiei globale(100 kcal/cmp./an), aspecte asemanatoare, dar de o mai redusa amploare sunt si in cazul curentului rece al Perului. De la Ecuator pana la 40o lat.nordica si sudica, datorita curentilor calzi si reci care se deplaseaza pe directia meridianelor, tarmurile estice ale continentelor
38

sunt mai calde decat cele vestice. Atat curentii calzi cat si curentii reci modifica apreciabil si cantitatea de precipitatii care cad pa tarmurile din apropiere. Cutremurele de Pamant si vulcanii In Oceania se intalnesc numerosi vulcani submarine si au loc frecvente cutremure de pamant. Partea de sud a oceanului este cea mai active(depresiunile Tonga, Kermadec si Solomon). Cutremure puternice se produc in Noua Guinee, Solomon, Noile Hebride, Vanuatu, Samoa, Noua Zeelanda. Au fost identificati numerosi vulcani submarine active: majoritatea erup numai lava bazaltica. Conurile acestor vulcani ajung adesea pana deasupra valurilor oceanului si in timpul eruptiilor dau nastere la insule, care uneori, dupa un timp dispar iarasi sub ape. 4. Hidrografia In acest spatiu, hidrografia este puternic influentata de structura fragmentata a uscatului. Raurile de regula sunt scurte, dar cu debit bogat. Unele arhipelaguri(Palau, Nauru, Marshall, Kiribati)nu dispun de rauri cu regim permanent(doar de cateva paraie)si nici de lacuri; in altele sunt ape putine(Samoa, Micronezia, fara prea mult potential hidrologic, iar in Papua Noua Guinee, raurile sunt numeroase, cu debite bogate sin u pare potential hidroenergetic. Dintre rauri mentionam: Rewa, Ba, Sigatoka in insula Viti Levu din arhipelagul Fiji, Papenoa in Tahiti. Lacurile sunt de origini diferite: vulcanice(in arhipelagul Hawaii) de lunca associate cu mlastini(Papua Noua Guinee), antropice(Noua Caledonie, Papua Noua Guinee) 5. Vegetatia Originalitatea este principala caracteristica a vegetatiei insulelor din Pacific, iar saracia in specii se accentueaza de la vest catre est(din Papua Noua Guinee spre centrul Oceaniei), cele mai afectate fiind insulele coraligene. Distantele dintre insule si izolarea a determinat preponderenta speciilor endemice. In arhipelagul Hawaii exista o vegetatie tropicala luxurianta. In Micronezia si in arhipelagul Marshall vegetatia este tropicala dar nu atat de luxurianta ca in Hawaii sau in Melanezia. In arhipelagul Marshall padurile tropicale sunt stratificate au specii pretioase cum ar fi: abanos, mahon, acaju p.a. Teritoriul statului Kiribati este acoperit in proportie de peste 80% de paduri ecuatoriale luxuriante. Caracteristica de baza a acestor paduri o reprezinta numeroasele specii de epifite: orhideele, lianele care, uneori, depasesc 150 m. Cocotierii au o larga raspandire.
39

In Melanezia, Tuvalu, vegetatia este luxurianta, iar in Papua, Noua Guinee, cea mai mare parte a tarii este acoperita de savanna si paduri tropicale in care se gasesc copaci valorosi cum sunt: kwila si cedrul. In arhipelagurile situate la aceeasi latitudine cu Papua Noua Guinee, cu paduri tropicale abunda orhideele, lianele si ferigile. In Vanuatu, Fiji, Tonga si Polinezia Franceza au o mare parte a teritoriului acoperita cu paduri tropicale luxuriante. Caracteristica principala a acestor paduri este abundenta in specii floristice(peste 40000)dintre care speciile de arbori sunt cele mai diversificate. In etajarea verticala se identifica trei straturi principale: sub 10 m se distinge stratul de arbusti si arbori mici, la 10-20 m, un strat de arbori cu inaltime medie, iar la partea superioara(45-55 m)un strat compus din coronamentul arborilor. Se remarca peste 1000 de specii de palmieri(palmierul de cocos, palmierul de ulei, arboreal de cacao), esente lemnoase pretioase(mahon, acaju). De asemenea, sunt prezente specii de epifite(orhidee, liane care depasesc 150 m in lungime). Pe tarmuri se dezvolta o vegetatie de mangrove. In arhipelagurile din partea sudica a Oceaniei, dintre speciile arborescente au o frecventa mai mare palmierii, speciile de cocotier, sagotier, bambus, santal, pandanus, s.a. 6. Fauna Principala trasatura a faunei este saracia speciilor care se accentueaza in partea estica a Oceaniei si numarul mare de endemisme. In arhipelagurile Hawaii, Marshall, Palau si in Statele Federale ale Microneziei, fauna este specifica padurilor tropicale: porci, maimute, reptile, pasari, pesti exotici, insecte etc. In Papua Noua Guinee, arhipelagurile Nauru, Kiribati, sunt numeroase specii de mamifere, unele nocturne, rozatoare, marsupiale, fluturi faimosi prin marime si colorit. In Tuvalu singurul anumal autohton este sobolanul polinezian, iar dintre pasari – pescarusii. In Vanuatu, Fiji, Tonga, Samoa, Polinezia Franceza, padurile tropicale, contin specii insulare: papagali, rate salbatice, liliacul si vulpea zburatoare. Serpi, soparle, molii, furnici, carabusi, paianjeni, maimute, etc. In largul oceanului viata este mult mai putin variata decat in de-a lungul coastelor. In apele tropicale poate fi intalnit casalotul pitic, casabotii(care traiesc si in apele zonei temperate), calmarii, rechinul albh, rechinul tigru, delfinul, specii de crabi, crabii de cocos, crabii de cocotier, scoici de perle, pestele-colibri, pestelecravata, pestele papagal, pestele-valiza, pestele-balista, pestele-arici, pestelefluture, pestii lipitori, pestele-piatra, broaste testoase, serpii de mare(din arhipelagul Solomon), pesti, moluste, caracatite, corali, alge, s.a. 7. Solurile
40

Oceania prezinta o mare varietate de soluri – diferente impuse de tipurile de roci: vulcanice, continentale si coraligene. Pe insulele vulcanice predomina solurile fertile, iar pe rocile calcaroase sunt solurile sarace. In Papua Noua Guinee, Samoa, Solomon, Palau, Marshall si Misonezia predomina feralsolurile, urmate de nitisoluri, iar in Kiribati, Tonga si Vanuatu predomina nitisolurile si acrisolurile. Solurile Oceaniei sunt tinere, variate in functie de roca-mama, instabile datorita proceselor geomorfologice de eroziune. 8. Protectia si conservarea mediului In unele insule din Oceania care fac parte din cercul de Foc al Pacificului, activitatea vulcanica, cutremurele frecvente, tsunami, alunecarile de teren produc dereglari ale mediului. Alte aspecte privesc urmarile activitatilor antropice: defrisarile massive ale padurii tropicale in urma cererii comerciale de cherestea, poluarea ca urmare a exploatarilor miniere si, numai in cateva arhipelaguri, secetele. Masurile de conservare a mediului din spatial insular al Oceaniei sunt relative recente, iar in unele state si teritorii, cu exceptia Noii Zeelande, lipsesc. Zone protejate sunt: in Noua Guinee(Parcul National Wariarata, Parcul National McAdam), in Fiji(4 rezervatii naturale si 20 de rezervatii forestiere), in Solomon(un parc National in Guadalcanal si 7 rezervatii ornitologice) si in Samoa(Parcul National O-LE-Pupu-Pue din insula Uzolu).

Capitolul III PARTICULARITĂłILE GEOGRAFICO - UMANE A. AUSTRALIA 1. PopulaŃia Cea mai mare insulă a Terrei, Australia, este un loc cum nu mai există altul; încă din vremea când o bucăŃică uriaşă de pământ s-a desprins de Gondwana, peisajele şi animalele au început să devină exotice. Cea mai mare parte a celor 7,7 milioane km2 reprezintă un deşert arzător sau cu arbuşti care nu putea fi explorat nici uşor nici repede. Timp de 50.000 de ani aborigenii australieni au rătăcit pe aceste meleaguri îndepărtate, fără a fi deranjaŃi de oamenii altor continente. În 1788 a fost ridicat steagul britanic, iar Noua Galie de Sud a devenit colonie. Coloniştilor le-a trebuit peste un secol pentru a stăpâni acest pământ.
41

Aborigenii au jucat un rol important în pătrunderea europeană în Australia, uneori ajutând, iar alteori împotrivindu-se. Când englezii au debarcat la Sidney Cove, în Australia se presupune că îşi duceau existenŃa circa 1.000.000 de aborigeni. Ei nu cunoşteau agricultura şi nici creşterea animalelor, aveau o organizare tribală, iar unitatea de bază a tribului o constituia familia. Se presupune că spre sfârşitul secolului al XVIII-lea existau peste 600 de triburi care vorbeau limbi diferite „mai multe familii înrudite formau un clan; oamenii erau paşnici, triburile aveau un teritoriu, totemuri şi legi proprii. Clanurile dintr-un trib erau exogame. FiliaŃia era matriliniară până la venirea europenilor, iar după colonizarea continentului femeile au fost obligate să-şi urmeze bărbaŃii; treptat s-a trecut la filiaŃia patriliniară. Fiecare trib avea totemurile sale, păstra legendele sale. În cadrul familiei, atât bărbaŃii, cât şi femeile sau copiii aveau îndatoriri bine stabilite; bărbaŃii se ocupau cu vânătoarea, confecŃionau arme şi unelte, construiau colibe şi efectuau alte munci grele, femeile căutau rădăcini comestibile, prindeau reptile, răzătoare, larve, procurau apă şi făceau focul, iar copiii pescuiau, culegeau fructe şi seminŃe. Bătrânii înŃelepŃi deŃineau puterea şi transmiteau tinerilor obiceiurile şi credinŃele tribului. Primirea în grupul bătrânilor dura câŃiva ani, timp în care adolescenŃii erau supuşi unui regim special, iar fetele erau pregătite pentru viaŃă de familie în condiŃii la fel de severe. Triburile duceau o viaŃă normală, vânatul unei zile era împărŃit egal membrilor acestuia. Ambele sexe umblau fără haine, iar în sudul Australiei îşi protejau şoldurile şi o parte a spatelui cu un şal făcut din piei de oposum. Aborigenii erau oameni paşnici care respectau legile nescrise moştenite din bătrâni; cu vecinii din alte triburi aveau relaŃii prietenoase, dar distante. Fiecare trib dispunea de un teritoriu, totemuri, legi proprii şi de o limbă specifică. După colonizare aborigenii încep să fie alungaŃi de pe terenurile lor, iar femeile erau obligate să-şi urmeze bărbaŃii. Fiecare trib poseda locurile sale sacre şi totemurile specifice (animale, plante, ploaie, vânt etc.). Animalele- totem nu puteau fi ucise sau sacrificate, ele erau tabu. Ducând o viaŃă normală, agoniseala aborigenilor era redusă (arme de vânătoare, unelte de pregătit hrana ş.a.); vânatul era împărŃit între membrii tribului. Aborigenii îşi împodobeau capul cu diverse podoabe, îşi ungeau părul cu grăsimi. În sudul continentului, clima fiind mai aspră îi obligă să-şi construiască şi case – de fapt colibe cu pereŃii împletiŃi din crengi şi acoperite cu iarbă pentru a-i proteja de ploaie. Armele aborigenilor, deşi simple, erau ingenioase; ele erau folosite în principal pentru vânat – specific fiind bumerangul. O altă armă utilizată pe tot continentul era suliŃa utilizată la vânătoare, pescuit sau împotriva duşmanilor, dar esenŃială pentru apărarea personală. Aruncarea suliŃelor la distanŃe mari se făcea cu un sistem ajutător numit woomen. Alte arme erau scutul şi măciuca. Aborigenii aveau o artă inconfundabilă. Picturile pe coajă de copac erau de o rară frumuseŃe prin simplitatea şi profunzimea lor; unele picturi stilizează profilul
42

obiectelor sau al fiinŃelor, iar altele sugerează viaŃa spirituală – reprezentând toate artele primitive ce s-au descoperit în peşteri, galerii sau grote. În pictura pe coajă de copac spiritele sunt reprezentate în acŃiune. Sculpturile reprezintă animalele totemice, diferite obiecte de ceremonial, unele au un pronunŃat caracter simbolic, sunt pictate în culori vii. Religia lor este simplă: nu au biserici, nici preoŃi, nu cred în zei, dar văd lumea plină de semne care se referă la om. ViaŃa lor spirituală este foarte bogată: nenumărate forme de ceremonial magic sau totemic, credinŃa că strămoşii divini ai omului nu au origine cerească, ci subpământeană, cântece, o istorie gravată în piatră şi repovestită în picturile rupestre, arta paleolitică, comunicarea cu puterea divină doar prin intermediul bărbaŃilor, cultul strămoşilor, miturile, reîntruparea în fiinŃe omeneşti a strămoşilor mitologici, vrăjile, farmecele, magia, legendele ş.a. Fiind nomazi, aborigenii nu au cimitire, iar oasele rămân pe unde îi apucă sfârşitul zilelor. Dansurile lor imită încăierări cu duşmanii, scene de vânătoare sau viaŃa şi obiceiurile animalului – totem. Limbile vorbite de aborigeni au fost grupate de filologi într-o familie aparte: familia limbilor negro-australiene. Neavând o limbă scrisă cântecele sunt transmise prin viu grai din generaŃie în generaŃie. În timpul cântecului, pentru acompaniament se foloseau armele (bumeranguri, woomene, suliŃe, scuturi) izbite ritmic de pământ. Singurul instrument muzical este tubul de suflat al cărui sunet se apropie de cel al fluierului. FaŃă de coloniştii albi, aborigenii au avut rezistenŃă slabă şi prea puŃin organizată. Falia între cele două grupări nu s-a închis. Superioritatea coloniştilor albi, materială şi demografică n-a reuşit să compenseze răul produs. În prezent aborigenii mai numără doar 180 000 de persoane. Colonizarea a cunoscut masacre, deposedarea de pământ, rupturi, aculturaŃie, nedreptăŃi ş.a. – fapte ce au dus în timp, la reducerea lor numerică. Aborigenii au utilizat focul şi au domesticit câinele dingo pentru vânătoare, stăpâneau tehnica cioplirii şi şlefuirii pietrei şi a osului cu mai multe milenii înaintea europenilor. Numărul cel mai mare de victime în rândul băştinaşilor nu s-a datorat nici armelor de foc, nici acŃiunilor întreprinse de colonişti, ci bolilor aduse de ei: tuberculoza, variola, gripa, scarlatina sau pojarul, sifilisul şi bolile venerice. Ca mod de viaŃă şi în funcŃie de zonele în care îşi duc traiul, aborigenii pot fi împărŃiŃi în trei categorii. Cei mai mulŃi (cca. 60%) trăiesc în oraşe; o parte mult mai mică, sunt răspândiŃi în zone semideşertice şi în mediul rural; o altă parte, mai mică trăiesc în grupuri, aşezări compacte, ducând o viaŃă tribală; aceştia rămân cei mai autentici aborigeni care păstrează mai bine tradiŃia, obiceiurile, cultura, religia strămoşilor. Mişcările de protest îndelungate luptele politice ale urmaşilor aborigeni au condus la recunoaşterea drepturilor la pământ, trezirea conştiinŃelor, a primelor măsuri de restituire a pământurilor ş.a. În 1971 a fost creat drapelul aborigen. Astăzi, aborigenii reprezintă cel mai dezavantajat grup din Ńară. După statistici, speranŃa de viaŃă a aborigenilor este cu 15 ani mai scurtă decât a celorlalŃi australieni, rata mortalităŃii infantile este de trei ori mai mare, rata şomajului
43

depăşeşte de şase ori nivelul naŃional, locuinŃele sunt sub nivelul mediu sau, doar adăposturi temporare şi au de 16 ori mai multe şanse să fie arestaŃi. Aborigenii autentici în insulele strâmtorii Torres, în Arnhemland (la limita cu renumitul parc natural Kakadu şi în centrul semideşertic – fig. ); oraşul Alice Springs îşi datorează funcŃia turistică prezenŃei aborigenilor. ComunităŃile de aborigeni care trăiesc în condiŃiile tribale sunt răspândite într-o zonă dominată de două formaŃiuni stâncoase cu semnificaŃie excepŃională pentru ei. Uluru-Kata Tjuta formează un ansamblu natural geologic şi cultural religios de cea mai mare importanŃă pentru aborigeni, fiind socotit izvorul ancestral şi nesecat al întregii lor istorii şi existenŃe. După sosirea coloniştilor albi, comunităŃile de aborigeni au fost îndepărtate sistematic de pe teritoriul şi din casele lor – astfel s-a destrămat şi distrus cultura şi viaŃa lor tradiŃională. Au dispărut triburi întregi, masacrele au fost frecvente, iar guvernele coloniale n-au fost interesate să le respecte drepturile şi să-i protejeze de brutalii fermieri şi soldaŃi. În Regiunea Interioară, la jumătatea secolului al XIXlea, o dată cu prosperitatea industriilor de creştere a bovinelor şi a oilor, cererea de pământ fertil a devenit tot mai acută, aborigenii au fost izolaŃi în rezervaŃii, având un statut legal inferior – deci funcŃiona un sistem asemănător apartheidului. Cu toate acestea, în 1930, numărul lor era în creştere, iar politicile de asimilare treptată au dispărut. Astăzi, aborigenii au o viguroasă conştiinŃă politică născută din luptele aproape continui pentru drepturi şi libertăŃi. Cei circa 200 000 de aborigeni şi-au păstrat un puternic simŃ al libertăŃii şi au moştenit o mândrie specifică. Problemele aborigenilor nu s-au rezolvat în totalitate deşi există peste 1200 de organizaŃii comunitare (aborigene); „drepturile teritoriale” sunt prioritare pentru grupurile aborigene – pământul fiind o parte a fiinŃei lor. ProtecŃia locurilor semnificative se află în centrul vieŃii lor spirituale. Prin Actul Drepturilor Teritoriale din Teritoriul de Nord, din 1975 li s-a permis aborigenilor să revendice porŃiuni vaste din Regiunea Interioară. După 1990 au fost restituite aborigenilor locurile sacre: Uluru (Ayers Rock) Kakadu din Teritoriul de Nord, partea sudică a golfului Jervis din Noua Galie de Sud. Tema drepturilor teritoriale ale aborigenilor este una dintre cele mai litigioase. Deşi, au fost mutate dintr-un loc în altul, triburile aborigene îşi practică stilurile de viaŃă tradiŃionale. Artiştii decorează arme, unelte şi totemuri în culorile străvechi ale religiei; muzica şi cântările exprimă cultura Timpului Visării de acum cel puŃin 40 000 de ani, astăzi, piesele contemporane, muzica şi dansurile scrise şi interpretate de aborigenii urbani, constituie o fuziune a culturilor. MulŃi aborigeni au intrat cu succes în societatea australiană (senatori, sportivi, pictori, grupuri muzicale). Stricăciunile trecutului colonial nu mai pot fi reparate. Aborigenii nu sunt singurii băştinaşi ai Australiei; există şi populaŃiile numite insulare care trăiesc în insulele Torres din Golful Carpentaria. Cele două categorii de băştinaşi sunt prezente în peninsula York.

44

PopulaŃia Australiei, din punct de vedere numeric, a evoluat lent; factorul principal al evoluŃiei numerice l-a constituit imigraŃia , iar cel secundar soldul natural. Dacă în anul 1840 Australia avea circa 190.000 de locuitori, în 1858 atinsese 1.000.000, în 1889 avea 3 milioane, iar în 1959 circa 10.000.000. Descoperirea aurului (1850) a provocat un flux considerabil de imigrare spontană. Astăzi, departamentul australian al integrării, guvernării locale şi problemele etnice stimulează imigrarea fondată pe criterii economice şi profesionale, dar şi pe consideraŃii sociale şi umane. Evaluările de la începutul anului 2006 indică o populaŃie de 20 455 744 de locuitori (loc 52 mondial). În privinŃa natalităŃii se manifestă tendinŃa de scădere lentă, înscriindu-se în tranziŃia demografică (în 1972 era de 20,5‰, iar la începutul anului 2006 de 7,5‰). AsistenŃa socială, medicală şi condiŃiile de viaŃă menŃin mortalitatea la cote mici (6-7‰). SperanŃa de viaŃă la naştere este de 80 de ani –fiind printre cele mai ridicate din lume (în anul 2002). Mortalitatea infantilă era de 4,9‰ (în anul 2002). PIB-ul pe locuitor (în anul 2000) era de 20.900 $, iar analfabetismul la populaŃia adultă este, practic, inexistent. Densitatea generală este extrem de redusă (2,61 loc./km2, la începutul anului 2006). PopulaŃia este grupată în SE şi pe Ńărmurile de E şi SV. Interiorul Ńării este slab populat – fiind o regiune deşertică; excepŃie fac arealele miniere şi rezervaŃiile aborigenilor. Regiunile aride din interior au doar 0,6% din populaŃia Ńării, deşi cuprind peste 30% din totalul de suprafaŃă. Stepa şi savana au o densitate de 0,1 loc./km2 şi se întind pe aproximativ 60% din suprafaŃă, iar sud-estul, estul şi sud-vestul, cu o suprafaŃă de circa 12% din teritoriul Ńării au o densitate de 2,6 loc./km2. În oraşe şi suburbii locuieşte 88% din populaŃie. Două areale sunt mai bine populate (60-120 loc./km2): sud-estul şi Ńărmul de est. În Tasmania, densitatea generală este de 22 loc./km2, dar scade dinspre Ńărm spre interior. Prin urmare, Australia este o Ńară urbană. La nivelul statelor densitatea este cuprinsă între 0,15 loc./km2 în Teritoriul de Nord şi 21,74 loc./km2 în statul Victoria. O densitate generală mică au Australia Occidentală (0,76 loc./km2), Australia Meridională (1,56 loc./km2) şi Queensland (2,22 loc./km2). PopulaŃia este concentrată în cea mai mare parte în sud-est şi pe litoralul estic. Densitatea cea mai mare (între 50 şi 100 loc./km2) se află în jurul oraşelor Melbourne, Geelong, Dandenong precum şi în jurul oraşelor Sydney, Wollongong şi Newcastle. Peste 90% din populaŃie locuieşte în oraşe. Circa 70% din populaŃia activă este ocupată în servicii, 5,2% în agricultură, iar 22% în industrie. În marea ei majoritate populaŃia aparŃine rasei albe. După cultul practicat, 28% o reprezintă anglicanii, 30% catolicii, 9% presbiterienii, 9% protestanŃii. Pe ansamblu, cei mai mulŃi australieni (73%) se declară creştini. ImigraŃia catolică din Europa Centrală, de Sud şi din Filipine a făcut ca anglicanii să fie depăşit numeric. Necreştinii reprezintă un procent redus, iar dintre aceştia musulmanii deŃin 0,7% iar budiştii 0,5%; circa 12% se declară atei.
45

După durata medie a vieŃii şi soldul natural, Australia se plasează în prima linie a Ńărilor dezvoltate. Căsătoria are loc mai târziu decât în trecut, numărul divorŃurilor a crescut sensibil de la adoptarea, în 1975, a Legii familiei, care a simplificat procedurile legale ale separării soŃilor. După 1960, odată cu generalizarea muncii feminine, familia cea mai răspândită avea doi copii. În anii 1980, printr-un fenomen tipic american, familia „Dink” (Double income, no kids), adică având două surse de venit, dar nici un copil, se instalează alături de familiile mono sau duoparentale care cresc un copil unic. Astăzi, populaŃia Australiei este echilibrată în privinŃa numărului bărbaŃilor şi a femeilor. Pentru populaŃia de peste 65 de ani numărul femeilor este mai mare. În privinŃa structurii pe grupe de vârstă, populaŃia Australiei se menŃine relativ tânără; vârsta medie este de 32 de ani, dar cunoaşte o îmbătrânire rapidă. PopulaŃia de peste 65 de ani reprezintă 15% din total. Faptul, în sine, în alte societăŃi postindustriale contemporane nu a impus noi constrângeri sociale, dar în Australia a provocat o migraŃie internă, formându-se aşa-zisele regiuni de pensionari pe Ńărmurile din Noua Galie de Sud, Golful Port Phillip, sau pe Coasta de Aur din Queensland (pe lângă pensionarii australieni se află numeroşi japonezi). Pentru imigranŃi în Australia, nu se găsesc ghetouri, întrucât aceştia s-au integrat mai uşor, dar unele grupuri sunt mai evidente; astfel, unele comunităŃi au pus în valoare regiunile agricole sau miniere: minerii din Cornwall şi luteranii germani din Klemzig şi Hahndorf – zăcămintele de cupru din Australia Meridională – italienii din Riverina şi grecii din Renmark – zăcămintele din Shepparton şi Mildura – sunt doar câteva exemple. Alte comunităŃi (turceşti, libaneze, vietnameze), mai ales cele de refugiaŃi şi-au păstrat o anumită coeziune, au făcut faŃă mai greu integrării economice, au îngroşat rândurile profesiilor necalificate şi au suportat un nivel mai ridicat al şomajului. Politica multiculturală a contribuit la dezvoltarea caracterului deschis şi tolerant al societăŃii australiene. Dintre diferenŃierile lingvistice, în afară de engleză, circa 20,6% vorbesc italiana, 13,6% greaca, 7% chineza, 3% vietnameza. Sistemul australian de guvernare reflectă modelele britanic şi american, bazate pe democraŃia liberală, dar marcat de trăsături specifice acestei Ńări. FuncŃionarii guvernamentali - la toate nivelele – sunt recrutaŃi după criteriul competenŃei şi nu după criterii politice; ei servesc permanent, indiferent de guvernul de la putere. Din anul 1997 guvernul transpune în practică următoarele cinci principii – linii directoare ale societăŃii australiene: angajarea pentru asigurarea drepturilor egale ale tuturor australienilor şi a unui tratament egal indiferent de rasă, culoare, religie, origine, menŃinerea politicii de emigrare nediscriminatorie sub toate aspectele, continuarea procesului reconcilierii cu populaŃiile aborigene (inclusiv a locuitorilor insulelor din strâmtoarea Torres) în contextul şi în vederea înlăturării dezavantajelor sociale şi economice ale băştinaşilor, menŃinerea Australiei ca o societate multiculturală, tolerantă şi deschisă, unită prin interesul naŃional superior, prin instituŃiile şi valorile sale democratice, denunŃarea intoleraŃiei rasiale sub orice formă.
46

Australienii sunt ataşaŃi tradiŃiilor patriei-mamă, ei trăiesc într-un mediu fizic deosebit de al metropolei. Stilul de viaŃă se apropie mai mult de cel californian (stilul picnicului sau al weekendului). Ritmul vieŃii cotidiene este încă britanic: micul dejun este cel mai important, prânzul este redus la câteva sandwichuri, cina este abundentă. DiferenŃele dintre venituri sunt nesemnificative, neexistând o aristocraŃie bine coturată, marile averi sunt foarte rare, existând o clasă socială mijlocie şi un standard de viaŃă ridicat. În Australia toată lumea munceşte 40 de ore pe săptămână, salariul minim de bază este revizuit din 3 în 3 luni, din 1972 salariile femeilor sunt egale cu ale bărbaŃilor pentru prestaŃii similare. LegislaŃia socială este foarte avansată, 30% din bugetul pentru asistenŃă socială asigurând securitatea socială din „leagăn până în mormânt”. Medicii au asigurată deplasarea cu avionul oriunde este necesară prezenŃa lor. ÎnvăŃământul este obligatoriu până la 15 ani, în Ńară neexistând analfabeŃi, iar în mediul urban elevii sunt deserviŃi de autobuze şcolare. ProtecŃia mediului este o modă, mediul înconjurător fiind privit cu respect până la veneraŃie. Interesant şi de apreciat este faptul că în Australia, cuvântul de ordine sună astfel: „fiecare se străduieşte să deranjeze cât mai puŃin şi să treacă neobservat”. Australienii şi-au creat o cultură şi o artă proprie. CivilizaŃiei australiene îi sunt proprii următoarele elemente semnificative: producŃie alimentară diversificată care acoperă consumul şi creează disponibilităŃi pentru export, consum de calorii cu 20% peste necesarul zilnic, inflaŃia anuală mică (sub 2%), o mare putere de cumpărare, pondere mică a cazurilor SIDA (sub 5 cazuri la 100.000 locuitori), consum redus de droguri, speranŃa de viaŃă este de 79-80 de ani, mişcare ecologistică foarte puternică ş.a. 2. Mediul de viaŃă urban Două mari oraşe, Sydney şi Melbourne, deŃin 40,2% din totalul populaŃiei Australiei. Din cele 516 oraşe Australiei cinci au peste 1 milion locuitori, două între 500 şi 1.000.000, trei între 250.000 şi 500.000, cinci între 100.000 – 250.000, 13 între 50.000 – 100.000 şi 488 între 1.000 – 50.000 de locuitori. Oraşele cu peste un milion locuitori sunt oraşe-port situate în sud-est şi est; iar oraşul Perth, în sud-vestul continentului. Ele au apărut datorită rolului noilor colonii de exportator de materii prime şi produse alimentare. Aceste oraşe au fost locul de ancorare a navelor cu imigranŃi , au concentrat capital, locuri de muncă, funcŃii politice şi administrative, comerciale, industriale, de servicii. Acestea sunt: Sydney, Melbourne, Brisbane şi Perth. Brisbane este capitala statului Queensland, situat la circa 100 km departe de Ńărm; are 1892000 locuitori. Oraşul este situat pe ambele maluri ale râului omonim şi a fost fondat în 1825. După descoperirea în apropiere a cărbunilor, gazelor naturale şi a petrolului, precum şi a activităŃilor agricole de tip intensiv din sudul statului Queensland, oraşul-port Brisbane a dobândit funcŃii complexe. În ultimele două decenii, lângă Brisbane, datorită funcŃiilor administrative şi de servicii, a apărut oraşul turistic Gold Coast. Nisipul galben, fin formează plajele întinse pe sute de kilometri. Gold Coast este socotită principala atracŃie turistică din
47

Australia. Oraşul are peste 523 000 de locuitori, iar numărul turiştilor în timpul verii este de patru ori mai mare decât al locuitorilor rezidenŃi. Sydney este cel mai mare oraş al Australiei (4 444 513 loc.), fiind capitala statului Noua Galie de Sud. Oraşul Sydney deŃine 2/3 din populaŃia acestui stat şi o cincime din populaŃia Australiei. A fost fondat în 1788. Mai la sud de acest oraş, se află Botany Bay în care, în 1770 a ancorat expediŃia ştiinŃifică a lui James Cook. În ianuarie 1788, navigatorul Arthur Philip care comanda o flotilă de 11 vase a ancorat în portul Botany Bay; aducea primii colonişti britanici pe noul continent. A urcat spre nord la Port Jackson, actualul Sydney Harbour; a înfipt steagul pe uscat, semn că pământul aparŃine primului venit. A luat naştere prima aşezare urbană stabilă din Australia, locuită de câteva sute de condamnaŃi britanici. Ideea de a expedia condamnaŃii în Australia a aparŃinut ministrului de interne britanic, lordul Sydney. Acest orăşel s-a constituit în baza de lansare a colonizării Australiei. Sydney este un oraş cosmopolit cu o puternică amprentă asiatică prin populaŃie şi cu un evident caracter european. Peste 15.000 de întreprinderi din toate ramurile şi subramurile industriale funcŃionează în această metropolă; Sydney este simbolul prosperităŃii australiene: construcŃii monumentale, o arhitectură elegantă, un sistem de transport excelent, mijloace de agrement sofisticate, de shoping, sport, interesantă Opera House), cel mai lat pod (49 m), centrul vechi (The Rocks), Darling Harbour, muzee, universitate, două aglomeraŃii – satelit: Wollongong (cu 262 000 locuitori). Oraşul Newcastle (cu peste 500 000 locuitori) este o metropolă naŃională în care se creează cultura australiană, dar şi o metropolă internaŃională. În Sydney se află principala Bursă de valori din lume, 5 din cele mai mari firme mondiale, este un mare centru financiar. Sydney se află în concurenŃă cu Melbourne, este oraşul dominant fiindcă este cel care controlează schimburile, este locul puterii economice şi culturale. O adevărată centură submarină de fibre optice leagă Sydney de principalele centre financiare mondiale. Fiind o metropolă mondială, Sydney este sursa informaŃiilor şi creatoare de comunicaŃie. Strategiile comerciale reunesc oraşele din sud-estul asiatic în reŃele de distribuŃie a mărcilor de prestigiu internaŃional: Singapore, Djakarta, Bangkok. Melbourne a fost fondat ca oraş în 1835, şi a primit numele unui om politic care a sprijinit substanŃial prosperitatea acestei urbe. Melbourne a fost creat mai târziu decât marele oraş „rival” Sydney, de către câŃiva colonişti veniŃi din łara lui Van Diemen (Tasmania de mai târziu), care s-au stabilit în vecinătatea fluviului Yarra2. Micul port s-a dezvoltat nu numai datorită situării sale la vărsarea Yarrei în Port Phillip Bay, cât datorită intensificării creşterii animalelor şi descoperirii zăcămintelor aurifere de la Ballarat, a negoŃului cu peşte, lână ş.a. După 1851 devine portul de debarcare a căutătorilor de aur. Spre deosebire de Sydney, Melbourne n-a fost fondat ca o colonie penală. Primii colonişti ai oraşului erau oameni liberi. În scurt timp Melbourne a devenit centru financiar al
2

Yarra – termen aborigen, înseamnă rău cu apă rece. 48

Australiei. Descoperirea aurului la Ballarat a propulsat creşterea bruscă a populaŃiei. „Febra aurului” a fost cea mai puternică din toate care au avut loc în lume şi a atras mii de căutători de averi din Europa, America şi China. După epuizarea zăcământului miile de căutători şi mineri s-au stabilit în Melbourne. Veniturile obŃinute din aur au finanŃat dezvoltarea rapidă a oraşului. Melbourne are o populaŃie formată din imigranŃi europeni şi asiatici, fiind un amestec de culturi prietenoase. Suburbiile încă mai menŃin casele originale cu două etaje şi cu terasă, din secolul al XIX-lea, cu balcoanele lor distinse, decorate cu modele din fontă. Melbourne a fost întotdeauna capitala gusturilor pretenŃioase, rafinate şi europene ale Australiei. După al Doilea Război Mondial Melbourne s-a modificat radical – fapt datorat unei imigraŃii venite din Europa de Sud, din bazinul mediteranean şi din Oceanul Indian; s-au accentuat înclinaŃiile către arte şi către creaŃie, Victorian Art Center fiind cel mai mare complex al Australie care se bucură de o excelentă creştere economică, datorită investiŃiilor externe, specializat în biotehnologii, bioinginerie, în tehnologiile informaŃiei şi de comunicare. Circa un sfert din suprafaŃa oraşului o alcătuiesc parcurile şi grădinile (în total 680 de hectare de parcuri şi grădini). În Grădinile Fitzroy se află CăsuŃa Căpitanului James Cook; a fost adusă (bucăŃi) din Yorkshire. În Grădinile Carlton de la marginea nordică a oraşului se află Clădirea ExpoziŃiei Regale. Grădinile Treasury cu copaci uriaşi, pajişti şi piscine ajung în Districtul Central de Afaceri. Cel mai important parc şi cel mai frumos din lume este Royal Botanic Gardens. În 1959 faŃa oraşului a început să se schimbe o dată cu construirea primului zgârie-nori. Astăzi, oraşul este dominat de turnurile din beton şi sticlă, deşi la picioarele acestora au rămas multe clădiri victoriene. Între 1901-1982 Melbourne a fost capitală federală; Universitatea veche datează din 1854. Muzeul aborigenilor din Melbourne prezintă o bogată colecŃie de tablouri reprezentând pictura tradiŃională şi o bogată colecŃie de picturi pe scoarŃă de copaci reprezentând peşti sau canguri. Adelaide este capitala celui mai urbanizat stat – Australia Meridională. În timpul vizitei în Australia (1895), Mark Twain a lăudat planul rectangular al acestui oraş, parcurile pline de graŃie şi distinsa arhitectură din piatră de culoare vânătă, declarând că „dacă şi restul Australie sau vreo părticică din aceasta sunt măcar pe jumătate atât de frumoase, atunci este o Ńară norocoasă”. Oraşului i s-au pus bazele în anul 1836, la câŃiva kilometri de litoral, într-o parte a acestei câmpii străbătută de fluviul Torrens. Oraşul a fost gândit ca o enclavă pentru englezii strămutaŃi şi din această cauză în nordul acestuia se află cele mai grandioase clădiri din Australia. Tot pe dreapta râului se găsesc: Park Lands şi Adelaide Oval (teren de cricket). Pe stânga râului se află Casa Parlamentului, Vechea Casă a Parlamentului, Casa Guvernului, Muzeul MigraŃiei, Muzeul Australiei de Sud, Universitatea Adelaide, Institutul NaŃional Cultural Aborigen, Districtul Central al Afacerilor, Centrul Festivalurilor din Adelaide, Muzeul de Integrare şi Colonizare, Galeriile de Artă, Grădina Botanică ş.a. Adelaide este centrul industrial dominat de Honda şi Mitsubishi, de inovaŃie tehnologică, de pescuit (scoici şi crustacee), al vinurilor, un excelent centru
49

intelectual şi artistic. Investitorii japonezi au contribuit la dezvoltarea sectoarelor de vârf: robotica, noile materiale, inteligenŃa artificială. Adelaide are 1 076 969 locuitori. Perth. În 1827, căpitanul James Stirling a fost trimis din din Sydney pe coasta de vest pentru a găsi un loc pentru aşezare. În 1829, primii colonişti au construit un magazin şi au înfiinŃat un sat cu 300 de locuitori, înconjurat de lebede negre, care a fost numit Perth. În 1850 au fost aduşi deŃinuŃi; până 1858 populaŃia oraşului a ajuns la 3000 de locuitori fiindcă alŃi colonişti nu au fost uşor de convins să se îndrepte spre vest. În 1890 au fost descoperite zăcăminte de aur la Kalgoorlie. Atunci a pornit o altă febră a aurului. În secolul al XX-lea în Australia Occidentală s-au desoperit: uraniu, gaze naturale şi

petrol. Astăzi, oraşul Perth are aproape 1,5 milioane locuitori. Oraşul a fost astfel proiectat încât profită de decorul său natural. În 1970 multe companii multinaŃionale şi vest-australiene au construit în Perth blocuri uriaşe cu birouri – fapt ce a schimbat profilul oraşului. Totuşi, în partea centrală se păstrează vechea arhitectură. Vechiul tribunal, cu o faŃadă cu culoane dorice se află în Grădinile Stirling. Vechea Moară (din 1830) este astăzi muzeu folcloric. Clădirea Mănăstirii în stil elisabetan (înfiinŃată în 1858), a fost prima şcoală publică de băieŃi. Casa Guvernului construită de deŃinuŃi în anii 1860 este un simbol al începuturilor statului. Tot cu ajutorul deŃinuŃilor a fost construită Vechea Primărie (1867). În timpul goanei după aur a fost construit Teatrul MaiestăŃii Sale (1890) şi Monetăria (1899).
Centrul Cultural din Perth găzduieşte Galeria de Artă a Australiei de Vest şi Muzeul Vest-Australian. Una dintre cele mai populare atracŃii o constituie litoralul. Vechiul port este intact şi include Casa Rotundă şi Casa Samson (din 1888), Muzeul Maritim, Închisoara din Freemantle. O altă grupare o reprezintă oraşele cu o populaŃie cuprinsă între 250.000 – 500.000 locuitori; Canberra (321680), Sunshine Coast (332.278) şi Wollongong (261.883). Canberra a devenit capitală federală în 1928 când avea doar 25.000 locuitori ca urmare a unui compromis, Canberrei îi lipsesc trei elemente principale care definesc un stat australian: populaŃie numeroasă, suprafaŃă mare şi putere economică. Când se spune „A.C.T.” (Australian Capitol Territory) toată lumea înŃelege că este vorba de Canberra şi un teritoriu restrâns în jurul acesteia. Timp îndelungat Sydney şi Melbourne oraşele cele mai mari din Australia au fost rivale. Rivalitatea se menŃine şi astăzi. În 1901 s-au federalizat cele şase colonii australiene; tot atunci a fost acceptat compromisul unui nou oraş în sudul statului Noua Galie de Sud, nu departe de graniŃa cu statul Victoria. În 1908 s-a lansat un concurs internaŃional pentru proiectul noului oraş, iar în 1913 a început construcŃia acestuia. Noul oraş a fost conceput pentru a îndeplini funcŃia de capitală administrativă, politică şi diplomatică a Australiei. Geografic, Canberra are o poziŃie extrem de favorabilă: relief colinar înconjurat de munŃi puŃin mai înalŃi, un imens loc în partea centrală. SpaŃiile dintre cartiere sunt ocupate de parcuri, păduri, grădini şi alei.
50

În apropierea noului sediu al Parlamentului se găsesc seriile a numeroase ambasade. Vechea Casă a Parlamentului găzduieşte în prezent expoziŃii şi evenimente conduse de Muzeul NaŃional al Australiei, de Arhivele Australiei şi de Galeria NaŃională de Portrete. Dintre operele arhitecturale ale Canberrei cea mai reprezentativă cu semnificaŃii politice şi turistice este Noul Palat al Parlamentului. Parlamentul este inima democraŃiei. Clădirea a fost dată în folosinŃă în1988; are 4.500 de încăperi iar suprafaŃa de la parter are 250.000 m2 ; este una dintre cele mai construcŃii din emisfera sudică. Sunshine Coast (Coasta Însorită) se află la nord de Brisbane, este una dintre cele mai superbe întinderi de pe coasta Queenslandului. Plajele MaroochydareMooloolaba şi Coolum sunt adevărate giuvaiere. În oraşul turistic Caloundra se află un aeroport. Autostrada Însorită duce până la Noosa. Acest oraş este numit Cannes-ul Australiei; plaja este o adevărată Mecca a surferilor. După 1960 pe Coasta Însorită pensionarii bogaŃi din Melbourne, Sydney şi Adelaide au cumpărat terenuri. Parcul NaŃional Noosa (334 ha) este un areal forestier şi mlăştinos pe malul sudic al râului Noosa. Spre nord-est se află cea mai mare insulă nisip din lume – Fraser – cu o plajă de 75 de mile (pe coasta estică). Parcul NaŃional de Nisip acoperă o suprafaŃă de 840 km2 – fiind un adevărat mozaic de lacuri, bune, păduri şi plaje cum nu mai există un altul în lume. La nord de Noosa Heads se găseşte Parcul NaŃional Cooloola. În Sunshine Coast trăiesc circa 332.000 de persoane, dar în sezonul turistic numărul celor care vin depăşeşte de patru ori această cifră. Oraşul Wollongong are 262.000 de locuitori; este situat pe Ńărm, la sud de Sydney. Este un oraş industrial (cele mai mari oŃelării din Australia). PopulaŃia este răspândită de-a lungul coastei de 48 km, dar se concentrează mai mult în oraşele gemene din sud, Wollongong şi portul Kembla. În acest port, în afară de oŃelărie se află o topitorie de cupru cu un furnal de 198 m şi uzine constructoare de maşini. Oraşele cu o populaŃie între 100.000-250.000 locuitori sunt tot oraşe – porturi, excepŃie făcând Albury. Hobart (206.000 locuitori) este situat în sud-estul Tasmaniei, într-un decor montan cu o climă răcoroasă. Trama stradală este rectangulară, clădirile sunt scunde, asemănându-se cu un oraş european. Hobart-ul (şi aşezările din jur) au constituit locurile unde erau izolaŃi cei mai înrăiŃi criminali din Marea britanie. Vechiul Hobart este Battery Point cu case vechi, seamănă cu satele maritime din Maine; străzile sunt desfundate. Într-un conac colonial din 1834 se află Muzeul Folcloric Van Diemen, iar în apropiere Muzeul Maritim Tasmanian (într-o casă colonială din 1830). Oraşul Townsville (141.000 locuitori) este construit pe litoralul pacific în jurul port aglomerat dar atractiv. Păstrează o arhitectură de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Este un important centru comercial de carne de vită, produse ale industriei petrolului şi cuprului. Cairns (161.000 locuitori) este capitala părŃii nordice tropicale a Queensland-ului; a apărut în 1880 datorită exploatării aurului şi staniului. După
51

1980 turismul a devenit ramura dominantă a economiei şi factor de progres urban; astăzi se mai păstrează farmecul tropical, tavernele şi verandele specifice. Oraşul are un aeroport internaŃional. De-a lungul plajele sunt aliniate hoteluri, centre comerciale şi o mare varietate de localuri pentru picnic. În jurul oraşului sunt ferme pentru vaci de lapte. În vestul oraşului se găsesc tuburile de lavă Undara. Geelong este un oraş-port situat pe latura vestică a Golfului Port Phillip. Are o populaŃie de 151.000 locuitori. Este, demografic, al doilea oraş ca mărime al statului Victoria. La începuturile sale rivaliza cu Melbourne în producŃia şi comerŃul cu lână, dar şi ca punct de pornire a miilor de persoane care se îndreptau spre minele de aur de la Ballarat. Oraşul are numeroase parcuri, vechi conace, depozite de lână, chei de descărcare şi terminale pentru containere. Albury (110.000 locuitori) se află în Noua Galie de Sud, pe dreapta fluviuluiMurray. Este centrul districtului Riverina care concentrează mari cantităŃi de cereale, fructe şi vite. Albury ca şi alte oraşe din apropiere (Wodonga, Chiltern, Beechworth) îşi datorează apariŃia descoperirii în 1853 a aurului în valea râului Ovens. Alte 13 oraşe au o populaŃie cuprinsă între 50.000-100.000: Toowoomba, (cel mai mare oraş intern din Queensland cu aproape 90.000 de locuitori), Rockhamton – inima comercială a părŃi centrale din Queensland şi mare centru al industriei de carne de vită - Ballarat născut în perioada descoperirii câmpurilor aurifere, Bendingo cu unele dintre cele mai bogate recife de cuarŃ din lume, Coffs Harbour renumit fiindcă are cea mai bună climă de pe continent, mare port forestier, Darwin – capitala Teritoriului de Nord fondat în 1869, remarcat în 1860 prin descoperirea aurului la Pine Creek; ciclonul Tracy în 1974 a măturat oraşul dinspre nord, distrugându-i 5000 de case. Mackay (78.000 locuitori), oraş turistic, înconjurat de păduri virgine, Mandurah (circa 80.000 locuitori) se află în estuarul Peel din Australia de Vest, oraş turistic, situat în apropierea oraşului Perth. Celelalte oraşe au sub 50.000 locuitori (din care 442 sub 10.000 locuitori). Fiecare stat s-a organizat în jurul unui oraş. Centrele oraşelor sunt înconjurate de cartiere rezidenŃiale luxoase; trama stradală este, de regulă, radiar-concentrică. Frecvent, în centrul oraşului, locuiesc puŃini oameni, acesta fiind destinat serviciilor. 3. Aşezările rurale Din totalul populaŃiei circa 9% trăieşte în suburbii şi circa 5% în mediul rural. Ritmul vieŃii cotidiene poartă o evidentă amprentă britanică. Ferma este denumirea generică a gospodăriei agricole indiferent de natura social-economică sau de dimensiunile acesteia. Satele sunt frecvent situate pe văile râurilor în apropierea sau în jurul izvoarelor. Unele sunt sate –muzeu tipice perioadei pioneratului pătrunderii în interiorul continentului, cu şcoli, brutării pe colŃ, cu tipografie rudimentară şi construcŃii mici. Şi astăzi pe străzile satului se circulă cu şarete trase de un cal, aşa cum se obişnuia în secolul XIX şi în primele decenii ale secolului XX. Unele
52

muzee sunt amenajate în aer liber, se păstrează tipuri de ambarcaŃiuni folosite, colecŃii de discuri, obiecte tradiŃionale, lucrări decorative ce reprezintă animale sălbatice. În nordul statului Victoria şi în vestul statului Noua Galie de Sud se cultivă viŃa de vie. Podgoriile par nesfârşite; ele alternează cu peisajele puternic colorate în verde datorită păşunilor şi livezilor. Satele viticole au aspectul general al unor orăşele cu grădini de trandafiri coloraŃi în roşu, roz, alb, dar mai ales în portocaliu. În orăşelul Benalla se organizează un festival anual al trandafirilor. În oraşul Rutherglen, din doi în doi ani are loc festivalul vinului. Districtul Rutherglen este cel mai mare producător mondial de vinuri din soiul muscat. În zona montană a statului Queensland specifică este ferma zootehnică iar în partea centrală a statelor Victoria şi Noua Galie de Sud, în sudul Australiei Occidentale – fermele cerealiere. Aborigenii care trăiesc în mediul rural formează aşezări compacte şi duc o viaŃă tribală. Ei păstrează mai bine tradiŃia, obiceiurile şi religia strămoşilor. Aborigenii care trăiesc în condiŃii tribale sunt răspândiŃi într-o zonă dominată de două formaŃiuni stâncoase cu semnificaŃie excepŃională pentru ei: Uluru – Kat Tjuta; acesta este socotit a fi izvorul ancestral şi nesecat al întregii lor istorii şi existenŃe. Nucleele rurale sunt dispersate într-un spaŃiu imens. Pe Ńărmul de sud-est în aprecierea oraşului Macksville, casele sunt construite pe catalige, în stilul celor de pe Ńărmul Queensland-ului, pentru a prinde briza răcoritoare şi pentru a menŃine lucrurile uscate pe timp de umezeală. Culoare dominantă este verdele luxuriant. 4. Aspecte de geografie economică 4.1. Industria Din acest punct de vedere, Australia este o Ńară cu mari perspective întrucât are mari rezerve de resurse naturale, mari suprafeŃe agricole, uriaşe rezerve de apă subterană, - relieful nu ridică mari probleme pentru căile de comunicaŃie, rezerve valutare care permit achiziŃionarea tehnologiilor de vârf, investiŃiile străine s.a. Toate acestea, la care se adaugă calitatea şi atitudinea forŃei de muncă, explică expansiunea economică a Ńării, extinderea suprafeŃelor agricole, creşterea considerabilă a producŃiei de grâu şi a şeptelului de ovine. Australia se confruntă totuşi cu numeroase dificultăŃi: secete prelungite, inundaŃii, infrastructură de transport deficitară, distanŃele mari între centrele urbane şi industriale şi faŃă de pieŃele externe. Australia dispune de imense şi diversificate resurse ale subsolului, a căror descoperire şi punere în valoare s-a produs după al doilea război mondial, când investiŃiile americane, canadiene, iar după câteva decenii capitalurile japoneze şi sud-coreene au impulsionat industria australiană care, astăzi, a devenit competitivă pe plan mondial. • Metalurgia feroaselor.
53

Subsolul Australiei este foarte bogat în minereu de fier de calitate (60% metal); acesta se extrage din zona de nord-vest şi vest de la Pilbara3 şi Yampi Sound, din gruparea de sud (Iron Knob) şi din Tasmania. După volumul producŃiei de minereu de fier Australia ocupă locul al III-lea mondial. Unele zăcăminte se găsesc la suprafaŃă sau la mici adâncimi. În Australia se extrage de cinci ori mai mult minereu de fier decât în Europa. Dintre înnobilatorii oŃelului se extrag: manganul (în vestul Golfului Carpentaria), wolframul (insula King, Australia de Vest, Tasmania), nichelul (Australia de Vest), molibdenul (Teritoriul de Nord, Australia de Vest), cobaltul (Australia de Vest şi Tasmania), vanadiul, zirconiul, titanul, niobiul, beriliul. Principalele centre siderurgice formează trei mari grupări: a) Sydney – Newcastle cu zăcăminte de fier şi cărbuni de pământ în apropiere. Principalele oŃelării sunt la Sydney, Newcastle, Litgow şi Port Ramble. În Newcastle întreprinderile industriei grele ocupă mari suprafeŃe. b) Gruparea Adelaide. Portul Augusta, portul Pirie şi cu Whyalla formează baza centrului industrial al Australiei de Sud cunoscut sub numele de Triunghiul de Fier. Se produc oŃeluri laminate (bare, Ńevi, tablă). c) Gruparea Tasmania cu centrele Queenstown, Portul Strahan, Zeehan, Richmond (oŃelării electrice), Bell Bay, Burnie. • Metalurgia neferoasă. Australia dispune de cele mai mari rezerve de bauxită din lume. Exploatarea acestor zăcăminte se efectuează la Weipa (Pen. York), şi în MunŃii Darling. Uzinele pentru producerea aluminei sunt la Gove, Kwinana, Gladstone, iar rafinăriile de aluminiu la Point Henry (lângă Geloong), Kurii Kurii şi la Bell Bay (în Tasmania), localizarea lor beneficiind de mari cantităŃi de energie electrică. Australia ocupă locul al treilea mondial în producŃia de minereu de plumb. Zincul, plumbul şi argintul se extrag de la Broken Hill4 (Noua Galie de Sud), Mt Isa (Queensland), McArthur River (Teritoriul de Nord). Minereul de plumb de le Broken Hill debuşează la Port Pirie unde se află cea mai mare rafinărie (de plumb) din lume. Zăcămintele de cupru se exploatează la Mt Isa, Tennant Creek şi se rafinează la Townsville şi Port Kembla iar argint şi plumb la Eleura. Australia produce cantităŃi apreciabile de ilmenit, zirconiu, rutil, din nisipurile litorale, cositor şi nichel (Queensland şi Australia de Vest), aur pe valea
Pilbara – punctul central al bogăŃiei Australiei cu una dintre cele mai bogate serii de mine din lume; minereul extras din Tom Price şi Mount Newman este transportat printr-un sistem de căi ferate până pe coastă, unde este expediat pentru a fi prelucrat pe plan local şi în străinătate 4 Broken Hill – totul a început în 1883 când un geolog amator s-a împiedicat de un bulgăre de minereu de argint, pe un afloriment stâncos pe care el l-a descris ca un „deal spart” (broken hill). Aici s-a dezvoltat cea mai mare companie (Broken Hill Proprietary Co. Ltd). „The Hill s-a dovedit a fi cel mai mare filon de argint, plumb şi zinc din lume care, continuă să fie şi astăzi foarte puternic (După Ghid complet – Australia – (traducere), 2003, Ed. Aquila ‚’93, Oradea, pag 175” 54
3

râului Ovens, Kalgoorlie, Coolgardie, Marble Bar (Australia de Vest). În Australia de Sud, la Coober Pedy se află cea mai mare mină de opal din lume. Industria de echipamente a devenit o ramură deosebit de competitivă pe piaŃa mondială. ConstrucŃiile navale au tradiŃie în Australia; principalele centre cu şantiere navale sunt Sydney şi Brisbane. Se construiesc nave, nave frigorifice, mineraliere, cargouri, pescadoare, platforme de foraj şi extracŃie. Dezvoltate sunt industria automobilelor, a materialului feroviar (vagoane, cisterne) la Sydney, Brisbane, industria maşinilor şi utilajelor agricole (Adelaide, Melbourne, Brisbane, Sydney), industria aeronautică (Sydney), s.a. În ultimele decenii a luat amploare industria electrotehnică şi electronică (motoare electrice, aparatură electrocasnică, tehnică de calcul, s.a.) la Melbourne, Brisbane şi Perth. Industria chimică a prosperat în ultimele decenii; se produc: îngrăşăminte chimice, mase plastice, produse clorosodice, farmaceutice, cosmetice, vopsele, lacuri, celuloză şi hârtie. Dintre materialele de construcŃii sticla, lianŃii şi teracota se produc în apropierea capitalelor statelor federale. Puternic specializată este industria alimentară. Australia exportă 80% din producŃia de făină de grâu, 65% din producŃia de zahăr, 45% din producŃia, 40% din producŃia de unt, 45% din producŃia de brânzeturi. Marile abatoare şi combinatede carne sunt situate în preajma porturilor. Industria vinurilor a devenit cu timpul tot mai competitivă şi apreciată. Rutherglen este centru celui mai vechi district vinicol din Australia şi cel mai de seamă producător de vinuri alcoolizate, vinuri de Tokay, vinuri tămâioase, vinuri de Xeres şi vinuri de Frontignac. În Raak Plain centrele Mildura şi Capogreco sunt numeroase fabrici de vin. Denumirea de Australia de Sud este, în primul rând asociată cu „vin”; valea Barossa este cea mai veche şi mai celebră zonă viticolă din Australia. Oraşul Adelaide se află în mijlocul celor mai întinse regiuni viticole din Australia. Numele de Barossa este în fruntea listelor mondiale de vinuri sofisticate. Pe această vale, un important centru viticol este Gawler. Valea râului Hunter se produce 50% din cantitatea de vin de masă a Australiei. Aceasta este cea mai importantă zonă viticolă în ceea ce priveşte dimensiunea şi calitatea. În trecut, zona era specializată în vinuri roşii şi alb deosebit de seci. După extinderea suprafeŃelor cultivate spre amonte, au început să se producă vinuri riesling şi roşii tari. Cele mai importante centre de vinificaŃie sunt la Pokolbin, Denman şi Muswellbrook. Specifice sunt soiurile semillon şi Shitaz. Cele mai fine vinuri sunt în zona Lauceston (în Tasmania), Chardonnay şi Pinot Noire. Industria lânii, bumbacului şi sisalului asigură largi disponibilităŃi pentru export. Cele mai numeroase întreprinderi textile sunt situate în statele Victoria şi Noua Galie de Sud. Industria energetică. Huila se exploatează în bazinele Newcastle, Illawara şi statele Queensland, Victoria şi Noua Galie de Sud.
55

łiŃeiul şi gazele naturale de pe platforma continentală a strâmtorii Bass. Sale poartă cu mândrie numele de „oraş al petrolului”. Din 1995 când au fost descoperite zăcăminte de hidrocarburi în această regiune, industria s-a dezvoltat rapid. Altă zonă bogată în hidrocarburi este Barow Island. În Australia se găsesc uriaşe rezerve de uraniu; principalele zăcăminte sunt Peninsula Arhem (vestită fiind Mina de Uraniu Ranger) care operează într-o enclavă înconjurată de parcul naŃional din apropiere de Arnhem Land, o mare întindere de teren aborigen. Uzinele hidroelectrice sunt situate în sudul şi sud-estul Australiei. Hidroenergia are o pondere redusă. Pe primul plan este producŃia de termocentrală bazată pe huilă şi cărbuni inferiori. 4.2. Agricultura Deşi condiŃiile naturale sunt mai puŃin favorabile, agricultura Australiei are o balanŃă anuală excedentară, vânzările de produse agricole fiind valoric depăşite doar de exportul minier. Terenurile arabile reprezintă doar 6% din suprafaŃa Ńării, cea mai mare parte fiind situate în sud-estul Ńării. Terenurile utilizate ca păşuni şi fâneŃe reprezintă circa 59%, cele ocupate cu păduri 4,5%, iar alte terenuri circa 30%. Solurile Australiei sunt deficitare în azot şi fosfor. Iepurii, cangurii, câinii dingo şi insectele dăunătoare constituie factori care reduc randamentele producŃiei agricole. Amenajările hidrotehnice, cele peste 10.000 de foraje pentru apă, suprafeŃele irigate, mecanizarea, chimizarea, comasarea în ferme de mari dimensiuni utilizarea unor noi soiuri de plante şi rase de animale, folosirea unor metode biologice de combatere a dăunătorilor, a biostimulatorilor şi protecŃia statului s-a reflectat în creşterea rentabilităŃii medii la hectar. Totuşi, mecanizarea nu a putut înlocui deficitul de forŃă de muncă. Cultura plantelor Cerealele se cultivă pe circa 75% din suprafaŃa arabilă. SuprafeŃele cultivate cu grâu au oscilat în secolul al XX-lea datorită secetelor, dăunătorilor sau crizelor de supraproducŃie mondială. Astăzi cultura grâului se practică pe 50% din suprafaŃa arabilă, avansând pe câmpia drenată de Darling până la izohieta de 250 mm datorită unor varietăŃi adaptate la secetă. Principala zonă de cultură se află în sudestul statului Queensland, statul Victoria şi Noua Galie de Sud. În zonele mai umede din sud-est cultura grâului este asociată cu creşterea ovinelor şi a bovinelor, iar în Câmpia Murray – Darling unde cad precipitaŃii mai reduse se aplică un sistem mecanizat dar exploatarea agricolă este de tip extensiv. Agricultura australiană, prin creşterea oilor şi cultura grâului, a impulsionat iniŃial prosperitatea economică. Marea Britanie (metropola) era interesată în secolul al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea de producŃia de lână şi de grâu, datorită expansiunii industriei textile şi evoluŃiei numerice a populaŃiei. Tehnica de refrigerare a impulsionat creşterea bovinelor şi exportul de produse agricole la distanŃe mari.
56

Se cultivă orzul ca plantă furajeră şi ca materie primă pentru bere, sorgul, inul, rapiŃa, soia, arahidele, floarea soarelui, cartoful, mărul, părul, caisul, piersicul, citricele (în SV Ńării), ananasul, bananierii, arborele de papaya, mango (Qeensland), viŃa de vie îndeosebi în statele Victoria şi Noua Galie de Sud, trestia de zahăr (Qeensland şi Noua Galie de Sud), bumbacul (Queensland şi Noua Galie de Sud), tutunul (Victoria şi Qeensland). Australienii produc vin de mult timp. Astăzi, vinurile se produc în toate statele. Viile ocupă o suprafaŃă de 75.000 ha. Culesul strugurilor are loc în ianuarie şi martie. În prezent sunt 930 de fabrici de vin (cele mai multe fiind afaceri de familie. Multe vii (de regulă dintre cele mai mari) sunt recoltate noaptea, cu maşinile, încât fructele să poată fi zdrobite cât sunt reci. Zootehnia a fost stimulată de condiŃiile naturale, tehnica de refrigerare şi de exporturi. Valoarea producŃiei animaliere reprezintă ½ din valoarea producŃiei agricole. Creşterea ovinelor. După numărul ovinelor şi calitatea producŃiei producŃiei de lână, Australiei deŃine primul loc pe glob. Noua Galie de Sud şi Victoria sunt statele cu cele mai mari efective de ovine şi produc 75% din cantitatea de carne de oaie şi miel. Predomină rasa merinos. Se cresc şi metişi pentru carne şi lână semifină. În vestul şi centrul Australiei datorită asociaŃiilor de plante furajere, creşterea ovinelor are un caracter extensiv. Creşterea bovinelor se practică în SE Australiei şi în Tasmania, unde păşunile sunt mai bogate datorită precipitaŃiilor; este un stil extensiv de creştere a bovinelor. Creşterea extensivă se bazează pe păşunile naturale mai sărace. Statele Noua Galie de Sud, Queensland şi Victoria deŃin 90% din efectivul de bovine. Predomină rasa Holstein ameliorată. Se cresc de asemenea porcine, păsări, se practică apicultură. Pescuitul este axat pe speci de ton, scrumbie, rechin – scrumbie, biban – de – stâncă. Silvicultura. Fondul forestier al Australiei este destul de redus (doar 5% din suprafaŃa Ńării). În trecutul nu prea îndepărtat s-au făcut exploatări masive. Astăzi, se fac eforturi pentru refacerea pădurilor, precum şi pentru protecŃia acestora. Din aceste cauze se importă lemn pentru utilizare industrială din Asia de Sud-Est, Canada şi Noua Zeelandă. Incendiile sunt un pericol cvasipermanent pentru spaŃiul forestier australian. 4.3. Transporturile. Raporturile între numărul locuitorilor, vastele întinderi de deşert, dispunerea munŃilor pe latura estica şi în interior distantele imense au fost si încă rămân dificultăŃi pentru crearea şi întreŃinerea căilor de comunicaŃie. Doar în statul Victoria este o reŃea mai densă de căi de comunicaŃie.

57

Căile ferate s-au impus rapid, dar fiecare stat a ales un ecartament propriu, fapt ce impune transbordarea. O linie ferată trece prin sudul tării legând Sydney de Perth5. O ramificaŃie a acesteia patrunde in centrul Australiei, la Alice Spring. O altă linie ferată se află pe Ńărmul de est între Gordonvale şi Canberra cu ramificaŃii spre vest de la Townsville la Mount Isa, de la Rockhampton la Winton, de la Brisbane la Quilple şi de la Sydney la Bourke. Căile de penetrare sunt evidente doar pe latura estică a Australiei. O singură linie ferată pătrunde în centrul Ńării (la Alice Springs). Doar o linie ferată traversează de la nord la sud această Ńară. Principalele noduri feroviare sunt: Melbourne, Adelaide, Brisbane, Sydney si Perth. Mărfurile transportate sunt: minereul de fier, bauxita, alte neferoase, cărbunii, cerealele, îngrăşămintele, animalele, lemn ş.a. Căile rutiere au o lungime de peste 900.000 km, din care circa 23% sunt asfaltate, iar 25% sunt acoperite cu macadam; celelalte drumuri sunt rudimentare, simple sau neîntreŃinute DensităŃi mai mari ale căilor rutiere se găsesc in SE în statele Queensland, Noua Galie de Sud şi Victoria, precum şi în SV Ńării. Magistrala transaustraliană de Sud, în mare parte paralelă cu calea ferată Sydney – Perth, are o lungime de 4.000 km. O altă magistrală se află pe Ńărmul pacific, între

Cairns şi Sydney, iar pe Ńărmul de NV se află o şosea între Albany şi Darwin. Şoseaua Townsville-Darwin, care străbate MunŃii Marii Cumpene de Apă în Teritoriul de Nord, se află departe de Ńărmul golfului Carpentaria. Magistrala transaustraliană Nord-Sud care face legătura între oraşul Darwin şi Adelaide, trecând prin Alice Springs (centru Ńării) străbate cele mai inospitaliere regiuni ale Australiei. Principalele noduri rutiere sunt: Sydney, Melbourne, Adelaide, Brisbane, Port Augusta, Perth. Şoselele modernizate leagă între ele oraşele-porturi şi centrele mai importante.
Legătura între Sydney şi Perth este făcută de celebra linie Indian-Pacific (numită astfel, fiindcă parcurge distanŃa dintre Oceanul Indian şi Oceanul Pacific) . Călătoria pe distanŃa de 3.955 durează 65 ore - fiin cea mai lungă întindere de cale ferată dreaptă din lume. O călătorie de 20 de ore de la Adelide, prin Red Centre, până la Alice Springsse efectuează cu The Ghan (denumită după comercinŃii afgani cu cămile, care parcurgeau această rută). De la Melbourne şi Adelaide, o călătorie nocturnă se efectuează cu Overland.
5

58

Principalele autostrăzi care fac legătura între oraşele-capitală sunt toate izolate şi de foarte bună calitate. Mărfurile transportate au o structură diversă: produse chimice pentru agricultură, cereale, animale, fructe, minereuri, carburanŃi etc. Transporturile maritime Porturile australiene, timp îndelungat, au constituit unicul sistem de legătură cu alte Ńări. Principalele porturi sunt: Melbourne, Sydney, Newcastle, Port Kembla, Fremantle, Gladstone, Brisbane, Hobart ş.a. Alte porturi au o accentuată specializare: Port Hedland (minereuri), Port of Windham (produse animaliere), Bunbury, Broome şi Geraldton (cereale şi produse animaliere). Sydney, Fremantle, Newcastle, Port Augusta, Melbourne au un trafic complex. Cabotajul are o importanŃă deosebită în activităŃile portuare de la: Yampi Sound, Whyalla, Townsville. O serie de lnii internaŃionale de croazieră se continuă, în ritm lent, oprinduse la Sydney, Brisbane, Cairns, Melbourne, Adelaide şi Fremantle. Croaziere sunt organizate între oraşele de pe continent şi unele insule de la Marea Barieră de Corali, între Cairns şi capul York, între Townsville şi Cairns. Croaziere se organizează pe majoritatea râurilor de pe coasta de est şi de nord-est. Un serviciu maritim desfăŃurat cu regularitate este ferry-boatul pentru pasageri şi maşini care opereaza între Melbourne şi Devonport (se numeşte The Spirit of Tasmania). Transporturile aeriene Date fiind distanŃele considerabile între marile oraşe, izolarea unor centre agricole, comunicaŃiile interioare insuficiente şi un sistem care să faciliteze legăturile rapide cu regiunile deficitare în căi de transport terestre, s-a impus ca unică soluŃie, transportul aerian. Australia are circa 700 de aerodromuri mari şi peste 6.000 mai mici. AviaŃia este intens utilizată în transportul de călători, de mărfuri uşoare, poştal, sanitar, în agricultură pentru împrăştierea îngrăşămintelor şi antidăunătorilor, cercetarea ştiinŃifică, stingerea incendiilor din domeniul forestier, deservind totodată marile ferme şi aşezări îndepărtate, în domeniul turismului. Fiecare stat are un număr de servicii regionale precum Kendell Ozley, Sunstate ş.a, care oferă acces la oraşele de provincie şi la cele mari. 4.4.Turismul ContradicŃii ciudate şi peisaje încântătoare abundă în Australia. O naŃiune tânără locuieşte un uscat de circa 50 de milioane de ani. Pământul arid al Australiei vorbeşte de un timp care trebuie tratat cu respect. Plantele şi animalele, izbitor de diferite, au evoluat în izolare. Marele Platou Vestic care se întinde pe aproape o jumătate din suprafaŃa Ńării este o întindere uscată şi traumatică, de o frumuseŃe originală.
59

Atât centrul cât şi coastele Australiei sunt spectaculoase. Zona centralestică situată la sud de Golful Carpentaria prezintă cel mai lung dintre lacurile sărate, lacul Eyre aflat la 15 metri sub nivelul mării. Dedesubtul zonelor centrale şi sud-estice se află pe Marele Bazin Artezian care furnizează apă pentru vite. Surpinde în această regiune abundenŃa fosilelor de dinozauri. În MunŃii Flinders există pietre care datează de circa 1 miliard de ani. Coasta de est a Australiei este spectaculoasă şi variată; cuprinde stânci calcaroase, formaŃiuni crestate, Ńărmuri cu mangrove, Marea Barieră de Corali. VegetaŃia Australiei este dominată de eucaplit, un arbore care secretă gumă (cauciuc), iar mamiferele sunt la fel de faimoase; marsupialele s-au dezvoltat în izolare, cuprinzând 120 de specii diferite ( de la cangurul roşu la animalele care zboară printre copaci şi la şoriceii de deşert). Ornitorincul şi furnicarul Ńepos sunt singurele mamifere din lume care depun ouă. În Queensland trăieşte peştele cu plămâni care poate respira atât deasupra, cât şi dedesubtul apei. Aborigenii din Australia au trăit timp de milenii în armonie cu mediul dezvoltându-şi o cultură bogată şi complexă în obiceiuri, religii şi stiluri de viaŃă. Arta arborigenă tradiŃională în piatră este recunoscută ca fiind cea mai veche din lume. În Australia există 540 de parcuri naŃionale şi douăsprezece zone de Patrimoniu Universal. Orice călător internaŃional ajuns în Sydney este impresionat de portul strălucitor cu podul său în formă de umeraş, de pânzele de mărgăritar ale Casei Operei, ferry-boaturi, jetcats, taxiuri de apă şi vapoare de excursie de toate felurile. În acest oraş se află numeroase obiective turistice: cel mai vechi cartier (The Rocks), Biserica Garrison, Grădinile Botanice Regale, Cartierul Central al Afacerilor, Muzeul, Biblioteca de Stat, Casa Parlamentului, Fabrica de Bani, Parcul Hyde, vestita plajă Bondi (se pronunŃă Bond-ai). În apropiere, în MunŃii Albaştrii, la Katoamba, pe marginea văii Jamison se ridică formaŃiunile stâncoase Three Sisters (Trei Surori). Al doilea oraş ca mărime în Noua Galie de Sud este Newcastle; acesta este considerat drept un compromis perfect între traiul la oraş şi cel de la Ńară. În apropiere sunt locuri dedicate plimbărilor cu barca pe lacul Macquarie şi pe lacurile Myall, fâşii de plaje. Faima regiunii o constituie vinurile de pe valea Hunter. Insulele Norfolk şi Lord Howe sunt două giuvaere australiene din Pacific. Norfolk este o zonă de Patrimoniu Universal. În ambele insule scufundările reprezintă activităŃi populare, iar vegetaŃia este unică. La nord de Newcastle, in MunŃii Marii Cumpene de Apă, la Guyra şi Glen Innes se extrag aproape 1/3 din safirele lumii. Pe Platourile sudice se află Bowral, o staŃiune turistică modernă a cărei faimă constă în Festivalul Lalelelor şi prin faptul că permite accesul la RezevaŃia Mount Gibraltar, cunoscută pentru opossumii săi marsupiali, cu cozi stufoase.
60

Parcul NaŃional Kosciusko este cea mai vastă zonă din stat. Iarna staŃiunile Thredbo, Perisher-Blue şi Charlottes Pas atrag schiori de toate nivelurile . În oraşul Timut de pe Autostrada Snowy Mountains, în luna mai se organizeză Festivalul Frunzelor Căzute. La ieşirea dinspre nord este în derulare Proiectul Snowy Mountains care aste menit să asigure energie pentru Sydney, Melbourne şi restul părŃii sud-estice a Australiei; apa din această amenajare urmează să fie redirecŃiontă spre districtul Riverina. La sud de Sydney (la 162 km) se află orăşelul Nowra un punct turistic prosper. La N.V.de Sydney se află oraşul Dubbo a cărei atracŃie turistică este Grădina Zoologică Western Plains şi Old Dubblo Gaol (Vechea Închisoare din Dubblo). În vestul Noii Galii de Sud se găseşte oraşul Broken Hill în apropierea căruia s-a descoperit cel mai mare filon de argint, plumb şi zinc din lume care este şi astăzi productiv; în Mina lui Delpart se poate coborî la 120 m sub pământ Mina South Pasminco se organizează tururi de suprafaŃă. Totodată, Broken Hill este un important centru al învăŃământului la distanŃă şi al uneia dintre instituŃiile unice ale Australiei - Serviciul Medicului Zburător. Situat la 23 de km de Broken Hill, oraşul minier Silverton tinde să devină un Hollywood al Regiunii Interioare. Canberra este capitala politică, diplomatică şi administrativă a Commonvealth-ului. Dintre obiectivele turistice mentionăm: Casa Parlamentului , expoziŃiile Muzeului NaŃional al Australiei, Arhivele Australiei şi Galeria NaŃională (portrete), Biblioteca NaŃională - care are 45 milioane de cărŃi, Centrul NaŃional de ŞtiinŃă şi Tehnologie Questacon, Muzeul Memorial de Războiul Australian, Acvariul NaŃional, RezervaŃia Naturală Tibbinbilla, Grădinile Botanice NaŃionale. Oraşul Melbourne este inima finaciară şi comercială a Australiei. Mark Twain, în 1895, când a vizitat Melbourne, a fost vrăjit de ceea ce a văzut: ”Este un oraş măreŃ, atât din punct arhitectural, cât şi în ceea ce priveşte magnitudinea sa. Are un sistem complicat de servicii prin cablu, are muzee, colegii şi şcoli, grădini publice, electricitate şi gaz, biblioteci şi teatre, centre miniere şi centre de lână, centre de artă şi ştiinŃă, departamente comerciale şi nave, drumuri cu şine şi un port, cluburi sociale şi cluburi de jurnalism, cluburi de curse şi un club al emigranŃilor ilegali, foarte somptuos şi multe biserici şi bănci, care constituie un trai bun. Într-un cuvânt, este dotat cu tot ce-i trebuie pentru a fi un oraş mare şi modern”. Principalele obiective turistice sunt: Teatrul Princes şi Casa Parlamentului (în stil victorian), Grădinile Treasury, Grădinile Fitzroy (unde se află şi CăsuŃa Căpitanului Cook-adusă bucăŃi de la Yorkshire), Muzeul de Istorie Chineză, Royal Exhibition Building, Muzeul Melbourne (cel mai mare muzeu din Australia), Victoria Arts Center care Galeria de Artă, trei teatre mari, Sala de Concerte şi Muzeul de Arte Interpretative. In Melbourne se află unul din cele mai frumoase
61

parcuri dun lume (Royal Botanic Gardens). Plaja St. Kilda este un Bondi al Merbourne-ului. Statul Victoria, după cum se ştie, s-a dezvoltat în timpul goanei după aur. Acest stat posedă numeroase atracŃii. Pe litoralul de est se află Parcul NaŃional Croajingolong în care sunt stânci colŃuroase, plaje mirifice şi mamifere nocturne, şerpi, păsări (pescăruşi, pasărea-liră. Vulturi de mare); în apropierea oraşului Buchan atractive sunt peşterile de calcar, iatr Lakes Estranice este o staŃiune numită uneori „Victorian Riviera”. Spre nord-vest se poate ajunge la Parcul NaŃional Glenaladale. Pe muntele Baw Baw se află o staŃiune de schi, iar mai spre sud, în orăşelul Port Albert s-a amenajat Muzel Maritim. Promontoriul Wilsons este vizitat de numeroşi turişti atraşi de plaje, cârdurile de păsări rosella şi papagali viu coloraŃi din timpul verii. La sud de Melbourne, pe insula Phillip, se organizează Grand Prix-ul australian de motocicletă de 500 cm³; numeroase sunt atracŃiile turistice: formaŃiunile stâncoase, gospodătiile Ńărăneşti, colonia de pinguini albi, koala, terenurile de golf, tenis, coloniile de foci cu balnă de pe Stâncile Focii. În nord-estul statului Victoria resursele turistice sunt diversificate: in oraşul Corryong, în muzeul Popular Man From Snowy River se găseşte o colecŃie de schiuri, în statul Narie Creek se organizează festivaluri de muzică folk, iar în NV acestuia se află Parcul NaŃional Burrowa Pine Mountain. cele mai multe oraşe din NE statului Victoria au o apariŃie şi o evoluŃie legată de descoperirea aurului. Rutherglen este cel mai vechidistinct vinicol din Australia. În zona litorală situată la vest de Melbourne sunt numeroase obiective turistice: parcul William Buckley de laângă farul Point Londsale, centrul de surfing şi plaja Bells de lângă Torquay. Mai spre vest, zona litorală devine spectaculoasă, cu stânci de calcar, grote, arcade, sculpturi marine; astăzi , zona formează Parcul NaŃional Port Campbell. La circa 100 km NV de Melbourne se găsec o serie de oraşe care amintesc de timpul goanei după aur: Ballarat, Sovereign Hill, Bendigo ş.a. în Ballarat se află galeria de arte frumoase, grădina botanică. În Bendigo sunt unele dintre bogate recife de cuarŃ din lume. La Sovereign Hill, în subteran, într-o mină, este amenajat Muzeul Aurului. La circa 100 km vest de Ballarat se întind munŃii Grampieni; circa 40 de locuri cu artă aborigenă au fost găsite în peşterile şi adăposturile stâncoase. Plajele, pădurile tropicale şi Marea Barieră de Corală constituie mari atracŃii turistice şi fac din statul Queensland un stat de vacanŃă. Brisbane este un oraş liniştit, primitiv. Obiectivele turistice mai importante sunt: clădirea Trezoreriei (exemplu al stilului renascentist italian din emisfera sudică), Casa Parlamentului, Grădina Botanică (cu plante exotice tropicale), Centrul Cultural Queensland, Sanctuarul Pădurii Tropicale Gondwana ş.a., iar la 8 km vest de centrul oraşului se află Grădina Botanică Mount Coat-tha.
62

Între Coolangatta şi Surfers Paradise, pe circa 32km la sud de Brisbane, pe Coasta Aurie se află plaje renumite, parcuri de distracŃii, Sanctuarul Păsărilor Currumbin, Wet an Wild (cel mai mare parc marin din emisfera sudică), Movie World (singurul parc cu activităŃi hollywoodiene din emisfera sudică). La vest de Coasta Aurie se întinde un parc vast în care elementele atractive sunt pădurile tropicale, aleile pentru plimbare şi căsuŃele montane. La nord de Brisbane se găsec plajele Maroochydore şi Coolun, adevărate giuvaere, oraşul Noosa numit Cannes-ul Australiei, Parcul NaŃional Noosa (pe 334 ha). Din anul 1992, pe lista Patrimoniului Universal al NaŃiunilor Unite se află insula Fraser (cea mai mare insulă de nisip din lume); insula este acoperită de păduri tropicale luxuriante, circa 40 de lacuri cu apă dulce, o plajă de 75 de mile. Pe 840 km² se află Marele Parc NaŃional de Nisip. Între Brisbane şi Cairns se află numeroase atracŃii turistice deşi la distanŃe mari unele de altele: plaje neaglomerate, păduri tropicale virgine, partide de pescuit şi de scufundări. În orăşelul Gympei, anual, în luna octombrie, se organizează Festivalul Goanei după Aur, orăşelul Childrerseste înconjurat de dealuri rulante axoperite cu trestie de zahăr. În apropierea oraşului Townsville este Parcul NaŃional Crystal Greek-Mount Spect cu păduri tropicale; pentru pasionaŃii de păsări există o rezervaŃie de manglieri şi mlaştini (Town Common). În oraşul Cairns ca obiectiv turistic este Muzeul, Galeria de Artă Regională, mai la vest sunt tuburile de lavă Undara (unele tuburi au 10-20 m lăŃime şi înălŃime), o piaŃă de artizanate la Kuranda; între Mossman şi Cooktown se întinde o pădure care are cel puŃin 100 milioane de ani cu cea mai mare diversitate de specii locale endemice din lume. Această pădure are o suprafaŃă egală cu o miime din uscatul Australiei, se concentreză 2/5 din numărul plantelor, 1/3 din batracieni, 1/4 din reptile şi 1/5 din păsările Australiei. Dar această pădure este surprinzător de periculoasă pentru intruşi: păianjenul care mănâncă păsări, goanna de copac (o şopârlă cu ghiare enorme), crocodilii de apă sărată, pitonul de tufişuri, şerpii veninoşi, viŃa Gympie, trestia-avocat ş.a. Peninsula Cape York posedă mai multe atracŃii turistice: RezervaŃia Quinkan, Parcul NaŃional Lakefield (cu păduri tropicale bogate în floră şi faună), cea mai mare staŃie de pescuit perle din lume (Insula Thurday). Principala atracŃie turistică Queensland-ului o constituie Marea Barieră de Corali. Este cea mai mare recif de corali din lume (lungime de 2.500 km, suprafaŃă de 344.400 km2). În 1970, guvernul Queensland-ului şi alte guverne federale au înfiinŃat Parcul Marin al Marei Bariere de Corali şi pentru a fi potejat îndeplinind criteriile, a ajuns pe lista Patrimoniului Universal Marea Barieră de Corali este alcătuită din peste 2.500 de recife separate şi/sau interconectate. Pe cele circa 20 de insule cu staŃiuni de pe Marea Barieră sunt
63

numeroase atracŃii turistice1: viaŃa marină abundentă, scufundări, plaje excelente, poteci pentru excursii, schi nautic, înot, pescuit, navigare, golf, plimbări cu iachtul, servicii excelente, mlaştini cu manglieri, păduri tropicale luxuriante, facilităŃi pentru distracŃie. În interiorul Queensland-ului se schimbă peisajele, drumurile sunt mai anevoioase. În apropierea localităŃii Hughenden se află un parc naŃional de 3.000 hectare, defileul Porcupine, în oraşul minier Mount Isa se găseşte un filon bogat de plumb, argint, cupru şi zinc (se organizează zilnic tururi în subteran), lacul artificial Moondarra. La nord-vest de Mount Isa se găseşte câmpul cu fosile Reveraleigh, iar la Longreach este Muzeul CelebrităŃilor Australiene Stockman şi Centrul Patrimoniului din Regiunea Interioară. Teritoriul de Nord oferă numeroase atracŃii turistice care se pot încadra întrun itinerar ce incepe din Centralia de la Alice Springs. Acest centru a înflorit din punct de vedere turistic bazându-se pe cultura şi arta aborigenilor. Principala atracŃie a oraşului o constituie Serviciul Regal al Medicului Zburător, urmat de un alt loc, Şcoala de ÎnvăŃământ la DistanŃă (unică în lume), apoi de Parcul Desert Wildlife situat la baza MunŃilor MacDonnell, Muzeul AviaŃiei şi Cimitirul, Centrul Araulen. La vest de Alice se găseşte Parcul NaŃional West MacDonnell. În jurul oraşului Alice Springs se află şi alte obiective turistice: Parcul NaŃional Watarrka, canionul Kings, Parcul NaŃional Finke Gorge, canionul Rim, sculpturile aborigene în stâncă din Ewaninga, Chambers Pillar (un afloriment din ocru roşu), Craterele Meteoritului, Uluru (Ayers Rock) este cel mai mare monolit din lume: 348 înălŃime, iar circumferinŃa la bază măsoară aproape 9 km. După 510 km de la Alice Springs poate fi întâlmit oraşul de aur, Tennant Creek deşi doar o singură mina se mai află în protecŃie; descoperirea cuprului a adus în ultimele decenii o nouă prosperitate. În Peninsula Arnhem, principalele obiective turistice sunt: Parcul Natural Mataranka (4 ha de pădure tropicală) care înconjoară un lac termal, Defileul Katherine, Parcul NaŃional Kakadu cu o incredibilă varietate de floră; are o suprafaŃă de circa 20.000 ha şi în cadrul lui sunt peste 1.000 de specii de plante, 75 de specii de reptile, 300 de specii de păsări, numeroase specii de mamifere. Australia de Vest are peste 2,5 mil km², deşerturi vaste, canioane, mine de aur, mari zăcăminte de fier şi este locuită doar de circa 1,9 mil. locuitori. Principalele obiective turistice sunt în oraşul Perth: Parcul Kings, Grădinile Stirling, Vechea Moară devenită muzeu folcloric, Casa Guvernului, Vechea Primărie, Centrul Cultural ş.a.
1

Marea Barieră de Corali susŃine cel mai divers ecosistem; pornind de la modestul polip la peste 1000 de specii de peşti, la rechinul de coral cu cioc alb, calcarul manta, la cei mai mari peşti, mii de crustacei (crabi. homari, creveŃi), stele de mare, moluşte, mamifere care vin dipă hrană, balena cu cocoaşă, Ńiparul (care poate ajunge la o lungime de 2 m), homarul cu nas-lopată, uriaşul cod-cartof, coralii moi, peşti-clovni, anemone, corali-Ńepoşi, steaua de mare cu coroană de spini.

64

În oraşul Fremantle, cursa cupei Australiei a devenit una dintre cele mai apreciate atracŃii; în acest oraş se găsesc Casa Rotundă, Casa Samson, Muzeul Maritim, Închisoarea (unele se organizează tururi de zi şi la lumina lumânărilor). La vest de Marele Golf Australian, în zona litorală se află mai multe parcuri naŃionale: P.N. Cape Arid, P.N. Cape Le Grand, P.N. Fitzgerald River şi P.N. Stirling Range. Înteresant este că mai multe oraşe poartă denumirea de „oraşul de aur”. În mod firesc aceste oraşe au o istorie şi o evoluŃie interesantă. Ca unicat, din punct de vedere turistic, sunt „câmpiile de aur vest-australiene”; Norseman - „oraşul de aur”-se află la capătul autostrăzii Eyre. În zona Kalgoorlie, Coolgardie, Merredin, Northam sunt mai multe resurse şi obiective turistice: arhitectura oraşului Kalgoorie, Wave Rock (un dom de granit, modelat prin eroziune care crează vizitatorilor emoŃii) ş.a. De la Perth la Darwin , pe o lungine de peste 4.300 km, pot fi vizitate alte interesante obiective turistice: mânăstirea New Norrcia, lacuri excelente de pescuit, în larg, lângă orăşelul Gingin, iar la sud de Guilderton se află Parcul NaŃional Yanchep, cea mai nouă şi fermecătoare staŃiune din Australia de Vest, Sun City, Parcul NaŃional Nambung. În acest parc deşertul Pinnacles oferă o privelişte dominată de turnuri de calcar. Pe costa orăşelului Jurien şi în portul Denison se pot pescui homari. Insulele Houtman şi Abrolhos sunt strălucite recife de corali. La Geraldton şi la Fermantle sunt muzee maritime cu relicve ale navelor scufundate. Mai spre nord sunt alte încântătoare atracŃii turistice: plaja Horrock (când plaja este inundată apare lacul Hutt lângă Port Gregori, lac ce devine roz sub razele soarelui la amiază – fenomen ciudat datorat reflectării luminii şi beta-carotenul care apare în mod natural în apă). Tot pe litoralul de vest, pe circa 190.000 ha se află Parcul NaŃional Kalbarri cu numeroase defileuri şi stânci foarte înalte din calcar multicolor. La Monkey Mia se află una din cele mai încântătoare atracŃii turistice: în golful destu de mic delfinii sălbatici vin la mal pentru a fi hrănăŃi şi pentru a sta alături de turişti. Monky Mia a fost declarată zonă a Patrimoniului Mondial. La circa 100 km (nord de Tropicul Capricornului) se află Parcul NaŃional Cape Range, renumiŃi prin pereŃii roşi ai defileului Yardie Creek care reflectă în apele albastre ale estuarului. În SE portului Vampier, la o distanŃă de aproximativ 40 km, pe Tropicul Capricornului, se poate ajunge în Parcul NaŃional Hamersley Range în cadrul căruia sunt numeroase defilee spectaculoase. Mina de Aur Cornet care functionează şi în prezent este situată în apropierea oraşului Marble Bar. Oraşul Broome de pe coasta vestică este considerat si astăzi capitala industriei mondiale a pescuitului de perle; în luna august se organizează Festivalul
65

Perlei, iar Plaja Cable cu o lungime de peste 20 de km este centrul industriei turistice din Broome. Acest oraş este o staŃiune scumpă şi are o fermă de crocodili. De la Broome se face legătura de comunicare subacvatică cu Java şi mai departe cu Londra. În regiunea Kimberley, ghizii aborigeni lucrează în parcurile naŃionale (P.N. Drisdale River, P.N. Tunnel Creek, P.N. Windjana Gorge, Purnululu NaŃional Park), sau în peşterile pictate. Litoralul aceste regiuni este un labirint de insule, plaje albe şi stânci roşii. Pe râul Fitzroy, pe circa 14 km lungime, se află defileul Geikie, unul dintre cele mai spectaculoase din NV Australiei. În apele râurilor trăiesc crocodili de apă dulce, peşti ferăstrău şi calcani. La circa 130 km sud de Halls Creek. În Parcul NaŃional Purnululu se găseşte Mina de Diamante Argyle, cea mai mare din lume (fig. ). Australia este unică în ceea ce priveşte oferta turistică. În toate lunile anului au loc festivaluri, spectacole, calnavaruri, aniversări, concursuri şi alte evenimente culturale, turistice sau sportive1) .

B. OCEANIA

1.PopulaŃia şi aşezările umane În cea mai mare parte, insulele Oceaniei au fost populate cu oameni veniŃi din Asia de Sud-Est. a) Melanezii formează majoritatea populaŃia în Noua Calebonie, insulele Solomon, Fiji, Vamatu, Kiribati, Papua Noua Guinee. PopulaŃia melaneziană
1)

Dintre acestea mentionăm câteva: Cupa Australiei de Vest la Perth (1 ianuarie), Ziua Australiei (sărbătorită în toată Ńara pe 26 ianuarie), Festivalul Modei din Melbourne, Spectacolul Regal din Canberra (febroarie), Festivalul Begoniilor din Ballarat, Moomba Festival ( la Melbourne), Festivalul din Canberra – o sărbătoare care marghează fondarea capitalei Australiei (în luna martie), Spectacolul Regal de Paşte de la Sydney, Festivalul de Jay Eureka de la Ballarat (aprilie), Festivalul de Muzică Country din Riverland, Clare Gourmet Weekend din Valea Clare (mai), Festivalul NaŃional al Folcului Celtic de la Geelong, Festivalul din Barunga (iunie), Lion Camel Cup de la Alice Springs (iulie), Festivalul Perlei din Broome, Sydney Marathon (septembrie), Picnicul Continuu din McLaren Vale (octombrie), Festivalul din Fremantle, Cupa Melbourne (noiembrie) şi Cursa de la Iaht dintre Sydney şi Hobart (decembrie).

66

aparŃine următoarelor grupe: negritos în insulele Solomon şi Papua- Noua Guinee, majoritari sunt papuaşii, iar melanezienii propriu-zişi trăiesc în zonele litorale. Numărul lor este de circa 3,5-4 milioane şi locuiesc în insulele situate la sud de ecuator. În Noua Caledonie, aportul de populaŃie europeană şi asiatică a depăşit numeric populaŃia băştinaşă. b) Micronezienii locuiesc în insulele situate la nord de ecuator: insulele Marshall, Micronezia (nouă grupări microneziene), insulele Mariane, insulele Caroline. c) Polinezienii ocupă insulele Samoa, Tonga, Cook, Hawaii. Originea este asiatică (din sud-estul Chinei); băştinaşilor li s-au adăugat europeni, asiatici, sudamericani. În Hawaii numărul europenilor, nord - americanilor şi asiaticilor depăşesc numărul băştinaşilor. Natalitatea populaŃiei din Oceania, pe ansamblu, este peste 20‰, iar mortalitatea, între 5-8‰. Ponderea masculină este superioară celei feminine la grupele de sub 64 de ani şi inferioară la populaŃia de peste 64 de ani. După structura confesională, ponderea primelor două religii este diferită de la un stat la altul: în Fiji creştini (52%) şi hinduşi (38%), în Kiribati creştini (romano-catolici 52%) şi protestanŃi (40%), în Insulele Marshall protestanŃi (55%) şi secta Assembli of God (26%), în Micronezia romano-catolici (50%) şi protestanŃi (47%), in Nauru creştini ( 2/3 protestanŃii şi 1/3 romano-catolici), iar în Palau romano-catolici (circa 42%) şi protestanŃi (23%). Pe ansamblu ponderea cea mai mare aparŃine creştinilor. Rata şomajului, de regulă este sub 8%, iar în Papua-Noua Guinee ajunge la 80% în zonele urbane, iar în Nauru la 90%. În Ńările cu o pondere mare a şomajului mobilitatea pentru muncă în exteriorul Ńării est accentuată. Cele mai mici procente ale şomajului sunt în Vanuatu si Kiribati (sub 2%). Dotarea cu telefonie sau telefonie mobilă este slabă, iar utilizatorii de internet au o pondere mică. Aşezările urbane sunt mici, situate în apropierea Ńărmului, iar cele rurale sunt mici şi foarte mici. 2. Aspecte de geografie economică Economia insulelor din Pacific, în principal, se bazează pe agricultură şi turism. SuprafeŃele agricole sunt restrânse. Doar Papua-Noua Guinee are suprefeŃe mai mari, dar exloatarea masivă a lăsat în urmă terenuri secătuite, care necesită costuri mari pantru a dezvolta o infrastructură adecvată. Pe ansamblul Oceaniei se practică o agricultură de subzistenŃă pentru peste 80% din populaŃie şi aceasta, atât din cauze naturale cât şi din cauze sociale.

67

Totuşi, în domeniul practicării agriculturii sunt contraste puternice între Noua Zeelandă - Noua Caledonie, Hawaii şi alte insule din Oceania (Papua-Noua Guinee, Turalu, Fiji ş.a.). În afară Noii Zeelande, a insulelor Hawaii şi a insulelor Fiji, în celelalte insule se practică o agricultură tradiŃională. Trestia se zahăr se cultivă în insulele Hawaii. Copra, taro, batate şi legumele se produc în Kiribati şi reprezintă principala sursă de venit a economiei, în Fiji se produc nuci de cocos, copra, tapioca, orez, banane şi batate în Insulele Marshall- nuci de cocos, pepeni, taro, tomate, în Micronezia-piper- negru, nuci de cocos, tapioca, nuci betel, batate şi legume. În Nauru se produc nuci de cocos iar alte produse agicole se importă, în Palau se produc nuci, copra, tapioca şi batate. În Papua - Noua Guinee, agricultura de subzistenŃă este practicată de 85% din populaŃia activă, iar produsele agricole sunt mai diversificate: cafea, cacao, copra, ceai, trestia de zahăr, batate, fructe, vanilie, legume ş.a, Agricultura din Samoa implică 2/3 din populaŃia activă şi asigură 90% din produsele de export: cremă de nucă de cocos, ulei din nucă de cocos şi copra. În Tonga se produc: sucuri de fructe nuci de cocos, banane, boabe de vanilie, cacao, cafea, ghimbir, piper negru. În toate insulele din Oceania se practică pescuitul. Zootehnia este puŃin diversificată, tradiŃională, slab productivă şi constă în creşterea bovinelor (Vamatu, Insulele Solomon), a porcinelor (Papua-Noua Guinee, Marshall, Fiji), ovinelor (Fiji), creşterea păsărilor (Papua Noua Guinee, Solomon, Hawaii). Agricultura din Oceania este afectată de furtuni gen taifun şi de schimbările survenite ca urmare e nivelului mării, depinde de asistenŃa asigurată de guvernele SUA, Mării Britanii, Australiei, Noii Zeelande şi FranŃei. Ponderea irigaŃiilor, de regulă, este redusă de resursele de apă dulce destul de limitată. Economia agrară este dependentă de piaŃa de desfacere britanică şi americană. Insulele din Pacific au resurse minerale modeste; în Papua - Noua Guinee se exploatează petrol, cupru, aur, în Insulele Solomon sunt zăcăminte de plumb, zinc, nichel, aur, iar în Nauru zăcămintele de fosfaŃi sunt în curs de epuizare. În afară de Noua Zeelandă care are o industrie dezvolată, în celelalte state, industria este slab dezvoltată. Industriile textilă, a confecŃiilor, artizanatului, de prelucrare a peştelui, iar de o mică anvergură sunt reprezentative în Palau, Micronezia, Vanuatu, Tonga. Polul minier al Oceaniei este Noua Caledonie care în poducŃia de nichel este pe locul al III-lea în lume. Turismul, datorită în principal resurselor naturale: peisaje, plaje, ape termale, pescuit, sporturi nautice ş.a., este dezvoltat în Vanuatu, Tonga, Palau, Micronezia, Insulele Marshall, Kiribati. Arhiperagurile Oceaniei îşi dezvoltă funcŃia turistică în raport cu transporturile aeriene şi maritime. Principalele aeroporturi sunt: Suva ( în Fiji), Apia (Samoa), Honiara (Solomon), Port Moresby (Papua - Noua Guinee), Honolulu ( Hawaii), Majuro (Marshall) ş.a. care reprezintă soluŃia cea mai bună
68

pentru a extinde turismul pe insulele situate la mari distanŃe unele de altele şi de statele emiŃătoare de turişti. Porturile maritime sunt numeroase (în raport cu suprafaŃa insulelor) şi se constituie într-un factor favorizant pentru turism. Cu excepŃia statului Papua - Noua Guinee şi Noua Zeelandă, celelalte arhipelaguri au o lungime redusă a şoselelor. RepatiŃia şoselelor este frecventă în zona litorală - puŃine şosele traversează insulele. PARTEA A IV-A. DIFERENłIERILE REGIONALE A. AUSTRALIA – DIFERENłIERI ADMINISTRATIV – TERITORIALE

GraniŃele dintre state au fost trasate în mare parte după meridiane şi paralele, până a se avea în vedere criteriile geografice; excepŃie face doar graniŃa dintre statele Victoria şi Noua Galie de Sud care urmează cursul fluviului Murray (limita naturală) şi apoi străbate Cordiliera Australiană pe lângă Vârful The Pilot, urmând o linie dreaptă până la Capul Howe de pe Ńărmul Oceanului Pacific.
Tab.

Diviziuni administrative Noua Galie de Sud Victoria Queensland Australia Meridională Australia de Vest Tasmania Teritoriul de Nord Teritoriul capitalei federale

SuprafaŃa (km2) 801.428 227.600 1.727.200 984.377 2.525.500 67.800 1.346.200 2.400

Data anexării 1770 1770 1770 1788 1829 1788 -

Colonizare 1786 1824 1824 1836 1829 1803 -

Statut distinct 1786 1851 1859 1834 1829 1825 -

Guvern propriu 1855 1855 1859 1856 1890 1855 1863 1911

Nr.loc. (2004) 6.716.227 4.947.985 3.840.111 1.531.375 1.969.045 479.958 198.700 2.452

Sursa: Year Book Australia, http: // populationdata. net/ pays/ oceanie / australie. html)

DistanŃa enormă dintre patria - mamă (Marea Britanie) şi coloniile australiene au determinat o situaŃie specială: în cadrul legilor britanice şi cu acordul
69

coroanei s-au stabilit entităŃile separate care, treptat şi-au alcătuit constituŃii şi guverne. Date fiind dimensiunile Australiei şi poziŃia acesteia de relativă izolare, entităŃile au întărit legăturile şi au păstrat unitatea insulei. Păstrându-şi identităŃile, începând cu anul 1863, s-au organizat conferinŃe intercoloniale care au permis guvernelor să promoveze măsurile necesare afirmării specificităŃilor naŃionale. În 1891, la Sydney, s-a desfăşurat prima convenŃie federală, coloniile au devenit state în 1901 şi au hotărât să facă parte dintr-o federaŃie şi să adopte o constituŃie comună. În acelaşi an, parlamentul imperial a adoptat legea care a stabilit Commonwealth-ul Australiei. În 1931 a fost definit locul Australiei în Commonwealth-ul britanic. În 1986 s-a confirmat (prin Australia Act) separarea constituŃională de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Australia este o democraŃie de tip parlamentar. FederaŃia australiană reuneşte un ansamblu de şase state şi două teritorii (la care se adaugă şapte teritorii externe, între care Antarctica australiană, tab. ). Fiecare stat şi teritoriu participă direct la funcŃionarea Commonwealth-ului Australiei. În Senatul federal fiecare stat trimite doisprezece reprezentanŃi plus doi senatori din teritorii. În Cameră reprezentarea diferă în proporŃie de populaŃie şi de electorat, Teritoriul de Nord are un deputat, iar Capitala federală, doi. Fiecare stat are guvernator şi dispune de propriul parlament. În interiorul federaŃiei fiecare stat are o personalitate distinctă, administraŃie şi politici locale distincte. 1. NOUA GALIE de SUD – leagănul şi sufletul Australiei SuprafaŃa acestui stat reprezintă doar 10,4% din suprafaŃa federaŃiei (de două ori mai mică decât a Queensland-ului şi de trei ori decât a Australiei Occidentale). Geografic, de la est spre vest, se compune din patru unităŃi de relief distincte: • câmpia litorală (cu resurse agricole, păstorit, turism); • Cordiliera Australiană; • Colinele de la vestul cordilierei (dominată de instalaŃii eoliene, mari ferme de creştere a animalelor, viticultură, pomicultură); • Câmpiile semiaride care, spre sud, sunt cele mai fertile (cultura grâului). Pe teritoriul acestei stat pot fi întâlnite toate caracteristicile naturale ale Australiei. Este o regiune ospitalieră. Dintr-o colonie bizară, populată la început cu ocnaşii eliberaŃi, soldaŃi, crescătorii de animale s-a transformat într-un loc de progres, reper pentru naŃiune. Este cel mai populat şi mai industrializat stat (o treime din populaŃia şi industria Australiei) şi cel mai urbanizat. Clima este temperată, cu mari diferenŃe termice şi de precipitaŃii între câmpia litorală şi câmpiile din nord-vest. Ariditatea din nord-vest este destul de accentuată. Principalele râuri sunt: Murray, Darling, Paroo, Lachian, Culgoa care izvorăsc din zona montană şi se îndreaptă spre vest şi sud-vest. Au debite mari, o alimentare predominant pluvio-nivală. În regiunea înaltă se găsesc numeroase amenajări hidroenergetice, iar în Riverima, ample amenajări pentru irigaŃii. În
70

Regiunea Interioară se găseşte Zona de Patrimoniu Universal a Lacurilor Willandra; cu un sistem de 370.000 de hectare de lacuri pleistocene. În vestul Cordilierei este prezent un relief cu aspect de podiş colinar (alcătuit din roci cristaline, granite, trahite şi bazalte), uşor înclinat, fragmentat de numeroase falii pe care râurile s-au adâncit. Altitudinea medie este de 400-600 m. VegetaŃia este formată din păduri rare şi ierburi. PrecipitaŃiile ating o medie anuală de 500 mm şi scad de la est spre vest. La marginea estică a Regiunii Interioare se găsesc zăcăminte de cupru, plumb, zinc şi argint (Cobar, Eleura). În vestul statului, la Broken Hills, se află în exploatare cel mai mare filon de argint, plumb şi zinc din lume. Cordiliera Australiană pe teritoriul Noii galii de Sud cuprinde: MunŃii Albaştrii şi MunŃii Noii Anglii. Altitudinea maximă este de 2230 m în Vârful Kosciusko, în apropiere graniŃei cu statul Victoria. Trecerea din Câmpia Murray – Darling spre regiunea montană se face prin piemonturi, iar spre Câmpia litorală prin abrupturi, culmi muntoase şi deluroase. Parcul NaŃional Kasciusko are o suprafaŃă de 6900 km2 – fiind cea mai vastă zonă protejată de stat. În regiunea montană, altitudinea cauzează dimineŃi geroase timp de nouă luni pe an, iar uneori, zăpadă şi răcoare pe tot parcursul anului. Mineritul, exploatarea şi prelucrarea lemnului, creşterea ovinelor şi bovinelor sunt ocupaŃiile de bază. Lacurile de acumulare, destul de numeroase, sunt folosite pentru hidroenergie, sporturi nautice şi pescuit. Pădurile de pe versantul estic, pe lângă eucalipŃi, au arbori cu lemn preŃios: cedrul roşu, arborele roz, arborele galben s.a.. Insular, se întâlnesc plantaŃii de palmier. Câmpia litorală se întinde de la Capul Howe până la Gold Coast. Este alcătuită din aluviuni, gresii triasice străpunse uneori din andezite şi bazalte. Are o lăŃime de peste 200 km în dreptul văii Hunter iar spre sud se îngustează la 50-75 km. Are un climat răcoros, temperatura medie anuală în jur de 17°C, vara ajunge până la 22°C, iar iarna scade până la o medie de 11°. Cad precipitaŃii până la o medie anuală de 1200 mm, maximum fiind la sfârşitul toamnei. Râurile, destul numeroase, formează frecvent, canioane pitoreşti la ieşirea din munŃi. Gurile râurilor, din cauza mişcărilor negative ale Ńărmului, au fost invadate de apele mării şi Ńărmul are aspect de rias, fiind favorabil aşezărilor portuare. Noua Galie de Sud este vestită prin vinurile sale: pe valea Hunter se cultivă circa 3000 ha cu viŃă-de-vie şi se produc vinuri Chardonnay şi Sémillons, Riesling. Sunt peste 70 de fabrici de vin pe această vale. Vinurile Shiraz sunt tari, aromate; vinurile Cabernet Sauvignon oferă o bună valoare comercială. Sunt renumite fabricile de vin de la Pokolbin şi Muswellbrook, iar pivniŃele Black Hill sunt celebre. Oraşul Newcastle concentrează unităŃi ale industriei grele şi este numit „oraşul de oŃel”. Oraşul Kempsey este un centru al industriei lactatelor şi cherestelei.
71

Alte oraşe au o bază economică constituită din vite, lână, grâu şi cartofi (Goulburn). Mari oŃelării se găsesc la Wollongong. Pe ansamblu, Noua Galie de Sud este specializată în industria grea, în producŃia de grâu, fructe, vinuri, cartofi, animalieră, iar serviciile cuprind în special turism, comerŃ, învăŃământ.

2. VICTORIA - supranumit „Statul grădină“ Acest stat este situat în sud-estul Australiei, are o suprafaŃa cea mai mică dintre statele Australiei (3%), dar deŃine 24,7% din populaŃia continentului. Relieful este format din Câmpia Murray, MunŃii Victoria şi Câmpia litorală. Câmpia Murray (partea ei de pe stânga fluviului omonim) este tipic fluviatilă. MunŃii Victoria sunt însoŃiŃi pe latura nordică de o fâşie piemontană îngustă care se lăŃeşte tot mai mult în dreptul MunŃilor Albaştri, trecerea spre câmpia Murray se face gradat. Aceşti munŃi au aspect de podiş peneplenizat şi de masive izolate afectate puternic de eroziunea torenŃială. MunŃii Victoria sunt alcătuiŃi din granite şi şisturi cristaline străpunse de filoane aurifere. Spre sud se găsesc pânze de lavă bazaltică. În sudul Alpilor Australiei se află o zonă colinară a cărei altitudine scade treptat, constituită din formaŃiuni oligocene gipsifere, numită Gippsland. Câmpia litorală se lăŃeşte atât spre vest cât şi spre est şi prezintă rare masive deluroase. În nord-vestul statului Victoria, se găsesc: Câmpia Raap, Marele Deşert, Parcul NaŃional Murray – Sunset, Parcul NaŃional Wyperfeld, Parcul NaŃional Micul Deşert. În mijlocul acestei întinse câmpii se ridică abrupt MunŃii Grampiani (Vârful William, 1167 m). În peşterile şi adăposturile stâncoase din Granpieni au fost descoperite peste 40 de locuri de artă aborigene. Această porŃiune de câmpie de la MunŃii Grampiani până la graniŃa cu Australia de Vest se numeşte Wimmera (după denumirea râului care o străbate), având dimensiunile łări Galilor, este o zonă de cultură a grâului. Clima are un caracter montan cu o evidentă zonalitate verticală (în MunŃii Victoria), iarna, zăpada durează câteva luni. TorenŃii formează chei înguste şi adânci. Temperatura medie a lunii ianuarie este de 23-25° iar a lunii iulie de 9-10°. Acest sector montan se află sub influenŃa alizeului de sud-est şi a vânturilor de vest (iarna). Media anuală a precipitaŃiilor este de 600-700 mm, iar în est ajunge şi la 1.400 mm. CantităŃile cele mai mari de precipitaŃii cad iarna, iar pe înălŃimile mai mari din est cad şi sub formă de zăpadă, dar de scurtă durată. În fâşia nordică piemontană (care face trecerea spre câmpia Murray), clima are evidente influenŃe continentale care se manifestă prin cantităŃile medii anuale
72

de precipitaŃii care cad de la est spre vest şi prin repartiŃia lor neuniformă. Pădurile de eucalipt sunt rare, alternând cu întinse suprafeŃe cu ierburi. Reprezintă o fâşie care este centrul crescătorilor de oi. În câmpia de la sud de Murray, clima este aridă, râurile au un debit mic, se pierd în nisip sau în lacuri cu apă salmastră. Domină ierburile şi tufişurile de scrub; ici, acolo, se întâlnesc grupuri de acacii. Acest stat, oficial, a fost separat de Noua Galie de Sud în 1851. După descoperirea aurului a căpătat o imagine modernă. În 1836 s-au bazele oraşului Melbourne. Statul Victoria încă de la înfiinŃare a avut o vocaŃie agricolă. SpaŃiul forestier care ocupă o treime din suprafaŃa statului este bine protejat. Jumătate din produsele lactate sunt asigurate de ovine; se produc anual 100.000 t de brânză şi 100.000 t de unt. În statul Victoria se află 48.000 de ferme şi circa 14,5 mil ha de teren agricol. Satul Victoria produce ¾ din petrolul şi 1/3 din gazele naturale ale Australiei. Economia se sprijină astăzi şi pe turismul zonelor montane. Pe coasta sudică şi de est, pe văile pitoreşti sau în nord-vest la Mildura, sunt o mulŃime de staŃiuni care exercită o puternică atracŃie. Pe coasta de est sunt 86.000 ha de stânci colŃuroase şi plaje care se întind pe 100 km până la graniŃă cu Noua Galie de Sud. Multe oraşe, dintre care menŃionăm doar Ballarat, Bendigo, Maldon, Castelmain au o istorie legată de exploatarea aurului, iar Sale este „oraş al petrolului”, valea Latrobe produce 90% din electricitatea statului (pe bază de cărbune). Aici se află cel mai mare depozit de cărbune brun din lume (o lungime de 60 km, o lăŃime de 16 km şi o grosime de 40 m). Oraşul Geelong a rivalizat mult timp cu Melbourne. 3. AUSTRALIA DE EST Această regiune începe de la Capul York şi ajunge până la vest de Melbourne. Relieful cuprinde întregul sistem de munŃi din partea de răsărit a Ńării şi câmpia litorală care însoŃeşte Ńărmul. Cordiliera australiană (Great Dividing Range) – MunŃii Marii Cumpene de Ape, reprezintă partea cea mai înaltă, desfăşurându-se nord-sud, pe o lungime de peste 3400 km – din extremitatea nordică a Peninsulei York, peste strâmtoarea Bass până în Tasmania. Sistemul muntos s-a format în paleozoic (orogeneza hercinică); terŃiarul a fost afectat de puternice mişcări tectonice precum şi de procese erozive care au adâncit văile. În est, versanŃii sunt abrupŃi, iar înspre vest sunt mărginiŃi de falii, versanŃi lini ce trec într-o regiune piemontană. Începând din nord, din apropierea golfului Weimouth, unde munŃii sunt puternic fragmentaŃi şi au altitudinea de 518 m în vârful Kennedy Hill, ajung la 820 m în partea centrală a munŃilor Mellwraith, ca apoi, spre sud să aibă aspectul unor dealuri, cumpăna apelor deplasându-se mult spre vest. În apropierea Ńărmului, la sud de oraşul Rossville, culmile se termină brusc pe Ńărm şi, până la Cairns, altitudinile depăşesc 1000 m.
73

De la Cairns la Brisbane încep altitudini de peste 1500 m, dar spre sud, scad treptat. Caracteristică este despărŃirea culmii principale în două ramuri: una litorală şi a doua numită Marele LanŃ DespărŃitor (Great Dividing Range). Ramura estică se prezintă ca un perete granitic substituindu-se Ńărmului, iar cea vestică are aspect de podiş, este mai scundă, văile formează defilee. Între Brisbaine şi Newcastle s-a format o câmpie litorală fragmentată, iar versantul vestic iar versantul vestic are în continuare acelaşi aspect de podiş fragmentat de numeroase falii. Relieful coboară 400-600, având un aspect colinar şi se prelungeşte cu o câmpie piemontană înaltă. Partea de sud a acestui sector poartă denumirea de MunŃii Noii Anglii. Între Newcastle şi Nowra-Bomaderry sunt situaŃi MunŃii Albaştri. În estul acestora câmpia litorală la Newcastle are lăŃimea de 240 km, iar spre sud ajunge la 50-70 km. Versantul estic este abrupt, cu o lăŃime medie de circa 1000 m, partea superioară fiind netedă. Versantul acestui sector montan este alcătuit preponderent din calcare - fiind frecvente fenomenele carstice. MunŃii Albaştri au un relief puternic fragmentat, frecvente fiind văile adânci, canioanele, defileele şi cataractele. Parte sudică a cordilierei a fost reînălŃată de mişcările terŃiare şi cuaternare, fiind cea mai înaltă din tot sistemul (vf. Kosciusko, 2230 m). Victoria şi capitala Melbourne se bucură de o mare stabilitate socială şi de o remarcabilă creştere economică; eforturi mari au făcut pentru atragerea investiŃiilor externe şi dezvoltarea sectoarelor avansate precum biotehnologiile, bioingineria sau tehnologiile informatice şi de comunicare. 4. TASMANIA – O LUME APARTE Are o suprafaŃă de 67.800 km care este comparabilă cu cea a Islandei, încă odată mai mare decât ElveŃia şi de trei ori mai mică decât România şi se află la 200 km distanŃă de Australia. În 1642, navigatorul olandez Abel Tasman a ajuns pe Ńărmurile insulei, Cook (1777), Bligh (1788) şi Flinders (1798) au făcut cunoscut acest pământ îndepărtat. Insula, de la nord la sud măsoară 296 km, iar de la vest la est 315 km. Este principala insulă a Australiei şi un stat cu drepturi depline. Teritoriul Tasmaniei mai cuprinde insulele King, Flinders şi Capul Barren, reprezentând 0,9% din suprafaŃa Australiei. Izolarea acestei insule a făcut să fie un loc perfect pentru o colonie penală a criminalilor recidivişti. Aşa se face că în 1820 au fost înfiinŃate taberele Macquarie Harbour (în vest) şi cele de pe insula Maria (în est). În 1832 s-a înfiinŃat o închisoare în portul Arthur, din Peninsula Tasman, din care nu se putea evada. Coloniştii liberi au intrat în conflict cu aborigenii tasmanieni. În 1828 a fost proclamată legea marŃială şi s-a folosit armata pentru eliminarea acestora, puŃini au scăpat dar au fost expediaŃi pe insula Flinders unde au murit. Genocidul acesta rămâne un capitol întunecat al trecutului colonial al Australiei. Tasmania a fost legată de Australia până în urmă cu 9000 de ani şi din punct de vedere geologic. Cordiliera Australiană trece la sud de zona de prăbuşire a
74

strâmtorii Bass. Predomină podişurile care formează un dom central alcătuit din roci precambriene şi siluriene. În terŃiar, Tasmania a fost antrenată în măsuri de ridicare. FormaŃiunile precambriene şi siluriene sunt dislocate, iar prăbuşirile recente au detaşat insula de Australia şi au produs puternica fragmentare a Ńărmurilor. Relieful dominant este podişul central, fragmentat de văi, cu o altitudine medie de 600 m, cu margini abrupte; în vârful Ossa, altitudinea ajunge la 1617 m. Câmpiile litorale pătrund în interiorul insulei. Clima este temperată australă, răcoroasă şi umedă, puternic şi permanent influenŃată de activitatea ciclonică şi de masele de aer subantarctic. Temperatura medie anuală este de 12°C, în iulie (iarna) valorile medii sunt de 7-8°, iar în ianuarie (vara), 17-18°C. La înălŃimi, iarna se produc geruri. PrecipitaŃiile pe versanŃii vestici cresc treptat până la 3500 mm, iar pe cei estici scad până la 500 mm. Iarna cad cantităŃi mai mari de precipitaŃii şi sub formă de burniŃă sau zăpadă. Principalele râuri sunt: Derwent, Tamar, Maquarie, Mersey şi Arthur, au debite constant mari, exercită o puternică eroziune, formează canioane şi estuare, au un curs rapid. În regiunea montană sunt mii de lacuri, destul de numeroase fiind lacurile glaciare. Pădurile ocupă o mare parte a Tasmaniei; au o componentă floristică foarte variată: specii de eucalipt albastru6, fag sudic, coniferul Fitzroy, ferigi. SuprafaŃa podişurilor mai înalte este acoperită cu pajişti alpine. Dintre animalele sălbatice specifice sunt: diavolul marsupial, lupul marsupial, păsări diferite, iar în sud – foci şi pinguini. Subsolul conŃine zăcăminte de zinc, staniu, cupru, plumb, wolfram, cărbuni şi aur. Tasmania are o populaŃie de circa 800.000 locuitori, majoritatea fiind în jurul capitalei sudice, Hobart şi a oraşului nordic, Launceston. Nivelul de viaŃă este mai ridicat decât al altor state ale Australiei; Tasmania are cea mai redusă rată a criminalităŃii. Capitala, Hobart, seamănă cu un oraş european compact. Aici norma principală a constituit-o conservarea şi nu dezvoltarea. Industria lemnului şi mineritul sunt importante din punct de vedere economic, dar în prezent statul încearcă să conserve cât mai mult peisajul natural. ForŃa de muncă în mare parte este angajată în agricultură, produsele-cheie fiind merele şi strugurii. Zootehnia este de tip intensiv. O ramură importantă a economiei o reprezintă turismul.

5. AUSTRALIA MERIDIONALĂ – STATUL GRÂULUI, VINULUI ŞI FESTIVALULUI Cu o suprafaŃă de 984.377 km2 se situează pe al patrulea loc între statele Australiei: este un stat care cuprinde o mare parte din centrul deşertic al continentului, aşezările umane sunt mai puŃine şi cu o populaŃie mai redusă. În anul
6

eucaliptul albastru este simbolul statului 75

2004 populaŃia statului era de 1.531.375 locuitori. PopulaŃia urbană este concentrată în mare majoritate în capitală – Adelaide fiind (la începutul anului 2006) al cincilea oraş ca dimensiune demografică, cu 1.076.969 locuitori. Australia Meridională, sub aspect geografic, prezintă unele asemănări cu vecinul său din nord; contrast puternic între imensitatea şi ariditatea deşertului şi vegetaŃia bogată din jurul golfurilor şi a litoralului. Relieful este destul de variat. În nord-vest se află jumătatea estică a MunŃilor Musgrave, în sudul acestora, jumătatea estică a Marelui Deşert Victoria, iar în SV, jumătatea estică a Câmpiei Nullarbor. În N şi NE se găseşte Câmpia Eyre, iar în S şi SE, MunŃii Gawler, MunŃii Flinders, MunŃii Lofty, partea de SV a Câmpiei Murry (numită Riverland). Morfostructural, Câmpia Nullarbor este acoperită (cu cuverturi terŃiare, slab cutate, sau orizontale; Câmpia Eyre şi Marele Deşert Victoria au la suprafaŃă depozite cuaternare; MunŃii Mustgrave sunt anteriori cutării hercinice, au aspect insular – rezidual. Roverina prezintă o cuvertură terŃiară slab cutată, sau orizontală, iar MunŃii Gawler, Flinders şi Lofty sunt anteriori cutării hercinice, au aspect insular – rezidual. Câmpia Nullarbor are o deschidere largă spre Marele golf Australian şi se ridică cu 200 m deasupra Ńărmului (aproape rectiliniu). Prezintă trepte largi cu o diferenŃă de nivel de 100-150 m (pe direcŃia nord-sud). Relieful carstic (peşteri,, doline, grote) a luat naştere datorită calcarelor terŃiare; sub această formaŃiune se află fundamentul precambrian. Clima este uscată cu o cantitate de precipitaŃii de circa 250-400 mm anual, cu nuanŃele: nordică (aridă) şi sudică (semiaridă). PrecipitaŃiile sunt absorbite de suprafaŃa calcaroasă şi formează o bogată reŃea de cursuri subterane care apar la suprafaŃă doar pe faleză; o reŃea hidrografică de suprafaŃă lipseşte. Masivul Musgrave (1440m) este bine delimitat de depresiunile din jur care au luat naştere prin prăbuşire; are o lungime de 200 km. MunŃii Gawler şi MunŃii Flinders sunt de vârstă caledonică, au altitudini în jur de 1200 m, culmi netede, versanŃii abrupŃi delimitaŃi de falii care formează grabene; un astfel de graben este golful Spencer. Spre sud, MunŃii Flinders continuă cu MunŃii Lofty a căror altitudine scade sub 700 m, fragmentaŃi de falii transversale. Aceste masive sunt influenŃate de masele de aer oceanic. PrecipitaŃiile sunt mai bogate pe versanŃii vestici ai masivelor ajungând la o medie anuală de 1000 mm. Temperatura medie în luna iulie este de 11-12° C iar a lunii ianuarie de 23-34° C. PrecipitaŃiile cad, de regulă, în sezonul de iarnă. În această parte a Australiei Meridionale este un climat cu trăsături mediteraneene. VegetaŃia este alcătuită din arbuşti Ńepoşi, arbori cu frunze groase şi veşnic verzi. Spre nord, vegetaŃia este adaptată la xerofilism. În această parte a Australiei Meridionale sunt mari rezerve de minereu de fier, plantaŃii de citrice şi viŃă-de-vie, culturi de cereale. La nord şi sud de Lacul Eyre se află o câmpie acoperită cu dune de nisip roşu; pe cursul inferior al Cooper-ului şi al Diamantinei se găsesc deşerturi pietroase şi de tip hamadă (deşertul Simpson). Lacul Eyre are două bazine separate
76

de nisip şi noroi. În timpul verii apa râurilor face ca părŃile lacului să se unească, iar acesta să aibă o suprafaŃă mult mai mare. Pe suprafeŃele uscate s-a dezvoltat o vegetaŃie de tip mulga-scrub. Nici un stat australian nu are o proporŃie atât de ridicată de deşert clasic aparŃinând Regiunii Interioare în comparaŃie cu teren arabil. Australia Meridională este cel mai urbanizat stat – marea majoritate a populaŃiei locuind în capitala Adelaide. În acest oraş, din doi în doi ani se organizează una dintre cele mai reputate manifestări culturale din Australia – Festivalul de la Adelaide. Marele Deşert Victoria ocupă o mare parte din suprafaŃa statului, iar Deşertul Simpson, din nord, se întinde şi în Teritoriul de Nord. Cea mai mare parte din suprafaŃa deşertului Victoria aparŃine tribului de aborigeni Pitjantjara. În SE-ul acestui deşert există cea mai imteresantă aşezare umană din Australia care se numeşte Coober-Pedy – oraş minier, cu cea mai mare mină de opal din lume. Prosperitatea acestui stat s-a datorat mineritului, culturilor de grâu, creşterii ovinelor, construcŃiilor navale, automobilelor, petrolului şi gazelor naturale, viticulturii şi pomiculturii. În anul 1842 au fost descoperite zăcăminte de cupru la Barra apoi, în a doua jumătate a secolului al XIX –lea s-au extins culturile de grâu în condiŃiile climatului mediteraneean. Datorită monoculturii cerealiere şi secetelor a scăzut productivitatea - fapt ce i-a determinat pe fermieri (după 1920) să diversifice culturile, să aplice irigaŃiile, îngrăşămintele chimice, să introducă noi varietăŃi de grâu să introducă leguminoasele pentru protecŃia solurilor şi să asocieze cu creşterea ovinelor. În prima jumătate a secolului al XX se dezvoltă industria agro-alimentară, care ulterior se diversifică. InvestiŃiile în industria extractivă şi în metalurgie au favorizat formarea „triunghiului de fier” alcătuit din trei porturi industriale: Whyalla, Port Pirie şi Port Augusta (situat în capătul nordic al Golfului Spencer). La Moomba (în NE deşertic) au intrat în exploatare mari zăcăminte de hidrocarburi, iar lângă lacul Torrens, zăcăminte de cupru. Australia de Sud este considerată cel mai uscat stat al continentului. Pe coasta sud-estică cad mari cantităŃi de precipitaŃii, iar în interior pe 80% din teritoriul statului cad sub 300 mm de precipitaŃii anual. Pe coasta de sud, în condiŃiile climatului tropical (sezonul musonic între lunile noiembrie şi aprilie) cad peste 1600 mm de precipitaŃii. Pe coasta de sud între aceste condiŃii, se cultivă pomi fructiferi tropicali, legume; în restul teritoriului, agricultura este limitată de păşunat, se cresc cu precădere bovine, dar şi ovine (efective mari, preponderent bovine). În Australia de Sud se practică din plin irigaŃiile; se cultivă grâu, orz, pomi fructiferi, ovăz, in şi se produce o mare cantitate de struguri, industria vinicolă ( în ultimele decenii) s-a dezvoltat puternic. Deşi Australia de Sud este mult mai mică, populaŃia sa este de şapte ori mai numeroasă decât a Teritoriului de Nord. Australia de Sud pentru majoritatea populaŃiei înseamnă vin, Festivalul de la Adelaide, MunŃii Flinders sau Câmpia Nullarbor.
77

Pe coasta de sud se întâlnesc peisaje luxuriante. În acest peisaj se află Adelaide – oraş –capitală – extrem de civilizat. Australia de Sud este cel mai urbanizat dintre toate statelele continentului. Centrul Festivalurilor din Adelaide are o acustică superioară Casei Operei din Sydney. Festivalul de la Adelaide are loc în luna martie, în anii pari. Chiar dacă şi la Sydney, Melbourne şi Perth se organizează festivaluri artistice nici unul nu se compară în mărime, prestigiu şi emoŃie cu cel din Adelaide. Capitala statului se află în mijlocul celei mai întinse regiuni viticole, dintre care valea Barossa este cea mai celebră. În sud-estul statului, podgoriile din zona Coonawarra sunt vestite pentru vinurile roşii. Livezile din Australia de Sud produc anual 2 milioane tone de fructe pe an.

6. AUSTRALIA DE VEST - statul diamantelor, aurului şi fierului Este cel mai mare dintre statele Australiei (2.256.000 km2), întinzându-se pe 1/3 din suprafaŃa acesteia. În ansamblu, relieful se prezintă ca un podiş nisipos, uscat cu altitudini cuprinse între 300 şi 600 m. Trei deşerturi mari acoperă cea mai mare parte a statului: Marele Deşert de Nisip, Deşertul Gibson şi Marelel Deşert Victoria. Toate acestea sunt acoperite cu o vegetaŃie sărăcăcioasă de tip scrub cu tufişuri dar şi cu mlaştini sărate şi lacuri. Temperatura aerului este de peste 30°C, iar precipitaŃiile sub 200 mm/an. În S şi SE se întinde o parte a Câmpeie Nullarbor, calcaroasă şi monotonă; MunŃii Hamersley formaŃi din piscuri înalte sunt în NV statului, iar în Podiul Kimberley se găsesc întinse masive muntoase cu versanŃi abrupŃi. Câmpiile litorale sunt înguste. Cu excepŃia Ńărmului de nord de nord cu numeroase golfuri şi peninsule, cel de vest este înalt, cu puŃine golfuri, australia de Vest este un teritoriu cald şi uscat; nordul extrem are un climat tropical, uneori devastat de cicloni tropicali, iar sudul are un climat mediteraneean; ambele regiuni primesc precipitaŃii până la 1400 mm anual. În Australia de Vest sunt puŃine râuri, întinsele suprafeŃe ale platoului nu au scurgere de suprafaŃă. Mai importante sunt râurile: Fitzroy, Swan (ultimul trece prin oraşele Perth, margaret, Gibb). Terenurile arabile totalizează doar 28.000 de km2. La vest de kalgoorlie, fermierii cultivă grâul pe mari suprafeŃe; punctul central este oraşul Northam. În 1890 au fost descoperite zăcămintele de aur de la Kalgoorlie, ulterior cele de cupru şi fier, iar mai târziu cele de bauxită care au determinat popularea zonelor respective, precum şi a aşezărilor din SV. Mineritul este astăzi un sector economic prosper. Centrele de extracŃie sunt numeroase. Regiunea Pilbara este punctul central al bogăŃiei minerale a statului cu cele mai bogate serii de mine din lume. Minereul de fier predomină iar oraşele apar peste noapte. Minereul extras de la Tom Price şi Mount Newman este transportat printr-un sistem de căi ferate, până la Ńărm, de unde este expediat pentru prelucrare pe plan local sau în străinătate.
78

Insula Barow este centrul câmpurilor de petrol şi gaze de pe Platforma Nord –Vestică. Mina de Diamante Argyle este cea mai mare din lume (se extrag 5 tone de diamante în fiecare an). În privinŃa agriculturii, monoculturile extensive de grâu aproape epuizaseră solurile, ulterior cultura cerealelor s-a făcut în asociere cu zootehnia. Dacă pe platoul Kimberley se cresc bovine, în sudul statului se găsesc ferme extensive de ovine. Zona litorală din sud-vest este cunoscută prin pescuitul scoicilor şi prin activităŃile turistice. PopulaŃia Australiei de Vest abia a depăşit două milioane de locuitori, dar cea mai mare parte este concentrată în colŃul de sud-vest, îndeosebi în oraşul Perth. După capitala Perth, principalele oraşe sunt: Albany, Esperance, Bunbury, Mandurah, Fremantle, Bulder, Kalgoorlie, Geraldton, Carnarvon şi Port Hedland. O autostradă leagă oraşul Perth de darwin (Great Northern Hwy), o alta, Perth de Sydney), iar o linie ferată de la Perth prin Kalgoorlie ajunge la Adelaide.

7. TERITORIUL DE NORD – STATUL ABORIGENILOR Are o suprafaŃă de 1.346.200 km2 ( de două ori mai mare decât a FranŃei), locuită doar de 200.000 de oameni (mai puŃin de un procent din populaŃia Australiei). Teritoriul de Nord este o vastă parte din vechiul scut australian care include lanŃuri montane reziduale. MunŃii Musgrave sunt situaŃi în SV acestui stat, alcătuiŃi din roci granitice arhaice şi proterozoice, peneplenizaŃi timp îndelungat prin deflaŃie şi coraziune, înconjuraŃi de o bordură deluroasă, ating altitudini de 1069 m în Kata Tjuta. MunŃii Macdonnell alcătuiŃi din granite precambriene sunt puternic erodaŃi, formaŃi din anticlinale, lungi, altitudinea maximă fiind de 1531 m în Vf Zeil. Din aceşti munŃi, agenŃii externi au transportat materiale în şesurile şi depresiunile din jur. Această regiune montană, deşertul Simpson şi deşertul Tanami formează Centralia sau Red Centre (Centrul Roşu). Deşertul Simpson (în SE) şi Deşertul Tanami prezintă un relief ce aparŃine morfosculpturii deseştice. Deşertul Simpson este format din dune roşii orientate N – S şi izolează spre nord Lacul Erie. În jurul Golfului Carpentaria, depozitele cretacice au fost acoperite cu formaŃiuni terŃiare şi cuaternare. În peninsula Arnhem, podişul are o altitudine de 250-300 m fiind puternic peneplenizat. Relieful coboară spre est şi sud în trepte formând câmpia joasă a golfului Carpentaria, iar mai la sud se află podişul Barkly. Subsolul conŃine mari zăcăminte de uraniu. Un climat tropical – arid domină Teritoriul de Nord. Totuşi, pe coastă şi în apropierea acesteia climatul tropical primeşte peste 1600 mm de precipitaŃii anual (cea mai mare parte între lunile noiembrie şi aprilie, în sezonul musonic). Dacă la Darwin, în nord se înregistrează o medie de 1584 mm, la Alice Springs cad doar 246 mm de precipitaŃii. În jumătatea sudică a statului secetele durează ani în şir,
79

dar uneori, aripa sudică a musonului şi ciclonii tropicali inundă aceste teritorii aride şi produc inundaŃii; prin urmare, nordul este umed, iar sudul este deşertic. Râurile din nordul statului sunt scurte, cu debit variabil; în sezonul ploios produc inundaŃii. Râurile mai mari sunt: Victoria, Daly s.a., iar dintre lacuri amintim Amadeus şi Woods. Pe Ńărmul golfului Carpentaria, în regiunile mlăştinoase s-a dezvoltat vegetaŃia de mangrove. În Peninsula Arnhem suprafeŃe mari sunt acoperite cu păduri tropicale umede şi dense; dintre arbori menŃionăm: palmierii, arborii de camfor, eucalipŃii. Această pădure pătrunde tentacular în interior pe văile râurilor. Spre vest, pădurile devin mai luminoase eucaliptul predomină, dar pătrund arborele de piper, de ceai şi arborele – butelie. Spre sud, pădurea rară face loc savanei, care pe măsură ce precipitaŃiile sunt mai scăzute, ierburile devin mai mici şi adaptate la uscăciune. În deşertul Simpson, aspectul este dezolant; dar în condiŃiile prelungirii unor tentacule ale musonului, apare un înveliş ierbos efemer. După cum se ştie, cu aproximativ 55-60 de milioane de ani în urmă deriva continentelor a determinat separarea Australiei de restul Gondwanei. Izolarea a dus la apariŃia unor specii unice de animale. Multe mamifere sunt fie marsupiale (canguriii, urşii koala, urşii marsupiali) fie monotreme (ornitorincul, echidna; cea mai mare pasăre din Australia, emu, trăieşte în Australia Centrală. Atât în Teritoriul de Nord, cât şi în Australia de Sud trăiesc zeci de mii de cămile sălbatice (cămila a fost adusă cu un secol şi jumătate în urmă ca animal de povară). În Australia trăiesc insecte foarte veninoase, meduze şi reptile, inclusiv şarpele taipan care secretă cea mai puternică otravă din lume. Câinele indigen, dingo, a fost adus în Australia doar în ultimii 4000 de ani de către imigranŃii aborigeni. Procesul populării Teritoriului de Nord a fost foarte lent şi îndelungat. În urmă cu 50.000 de ani primii aborigeni sosesc din Noua Guinee. În urmă cu 8000 de ani au fost perfecŃionate bumerangurile. Când au sosit coloniştii albi cu vaporul, comunităŃile de aborigeni au fost îndepărtate sistematic din locuinŃele lor – fapt care a dus la distrugerea culturii şi vieŃii lor tradiŃionale. Masacrele populaŃiei indigene au devenit frecvente. La jumătatea secolului al XIX-lea, odată cu extinderea creşterii vitelor şi a oilor, cererea de pământ a devenit acută; în Regiunea Interioară, aborigenii au fost izolaŃi în rezervaŃii. În 1901 erau consideraŃi o „rasă pe cale de dispariŃie”, fără viitor. După 1930 demonstraŃiile şi ciocnirile violente cu poliŃia s-au intensificat, iar după 1960, aborigenilor li s-au acordat o serie de libertăŃi fundamentale. În 1972 s-a înfiinŃat Departamentul Afacerilor Aborigene, iar în 1980 – Comisia de Dezvoltare Aborigenă. „Drepturile teritoriale” au devenit prioritate. În 1992 Înalta Curte a Australiei a fost de acord cu denumirea de „titlu nativ” pentru pământul aborigen, guvernul federal a fost de acord cu ceremoniile de „înapoiere” a locurilor aborigene sacre. Uluru (Ayers Rock) şi Kakadu din Teritoriul de Nord împreună cu partea sudică a golfului Jervis din Noua Galie de Sud care au fost redate proprietarilor. Treptat, legislaŃia discriminantă a fost desfiinŃată, iar aborigenilor li s-au acordat drepturi legale fundamentale. Bolile şi şomajul rămân la un nivel
80

ridicat în rândul aborigenilor. Totuşi, mulŃi aborigeni au intrat cu succes în societatea australiană. După 1990, au crescut speranŃele unei reconcilieri. O înŃelegere cu Australia aborigenă este esenŃială pentru bunăstarea spirituală a populaŃiei continentale. Teritoriul de Nord, date fiind condiŃiile naturale, se populează cu dificultate. Principalele oraşe sunt: Darwin cu circa 80.000 de locuitori şi Alice Springs cu 25.000 locuitori. Autostrada Stuart şi o linie ferată leagă nordul cu sudul părŃii centrale a continentului şi mai departe cu Adelaide. O serie de orăşele au apărut pe aceste axe de comunicaŃie: Tennant Creek (centru de exploatare a aurului şi cuprului), Mataranka (care are un parc natural ce cuprinde o pădure tropicală şi un bazin termal), Katherine s.a Teritoriul de Nord deşi inospitalier, dispune de numeroase şi variate resurse turistice. B. OCEANIA - geografie regională 1. NOUA ZEELANDĂ
Denumirea oficială: Noua Zeelandă (Aotearoa în limba maori) SuprafaŃa: 268.680 km2 Limbi oficiale: engleza, maori PoziŃia geografică: Stat insular În Pacificul de Sud-Vest Capitala: Wellington (379.000 loc., 2007) Ziua naŃională: 6 februarie (semnarea tratatului de la Waitangi, 1840)

Cadrul natural łara cuprinde două insule mari (Insula de Nord, Insula de Sud - separate de strâmtoarea Cook) şi alte arhipelaguri mărginaşe (Antipozi, Auckland, Bounty, Campbell, Catham). Relieful este predominant montan, cu numeroase fenomene vulcanice, arhipelagul fiind o verigă a „Cercului de Foc al Pacificului“. • Insula de Nord (113.700 km2) are patru regiuni distincte: Peninsula Northland (desfăşurată pe direcŃie NV-SE, face legătura cu arcele insulare dinspre Noua Caledonie şi Noua Guinee). Interiorul este alcătuit predominant din platouri vulcanice şi munŃi joşi. łărmurile sunt diferite în est (sinuoase, înalte, cu faleze şi golfuri) faŃă de vest (predomină cele cu dune, cordoane litorale, plaje întinse – Ninety mile beach). În partea sudică a peninsulei, la sud de istmul Aukland, două lanŃuri montane joase sunt separate de o vale tip graben (Câmpia Hauraki); Bordura montană estică - dispusă pe direcŃie SV-NE, se continuă cu lanŃul central din insula sudică; este formată din două masive principale (MunŃii Tararua şi MunŃii Raukumara) intens tectonizate de linii de falii şi care coboară în trepte spre centrul Insulei de Nord; Vestul insulei are un relief diversificat, accidentat (munŃi joşi, platouri vulcanice, mici câmpii aluviale); este dominat de Muntele Egmont (2.518m), declarat Parc NaŃional încă din 1881
81

Fig. Vulcanul Egmont (2.518m). Parcul NaŃional omonim a fost declarat pe o rază circulară de 9,6 km de la vârf. Limita pădurii, protejată, se diferenŃiază clar şi din imagini satelitare faŃă de păşunile învecinate (după Digital Globe, 2008).

Platoul vulcanic central cunoaşte manifestări vulcanice actuale, intense, însoŃite de fenomene hidrotermale foarte active (gheizere, izvoare termale etc.). Platoul este presărat cu numeroşi vulcani activi, dintre care cel mai cunoscut este Ruapehu (2.797m).

2. PAPUA-NOUA GUINEE
Denumirea oficială: Statul Independent Papua Noua Guinee SuprafaŃa: 462.840 km2 Limbi oficiale: engleza, tok pisin, hiri motu PoziŃia geografică: Stat în estul insulei Noua Guinee şi insulele mărginaşe. Capitala: Port Moresby (260.000 loc., 2006) Ziua naŃională: 16 septembrie – aniversarea independenŃei (1975)

Cadrul natural. Cuprinde jumătatea estică a insulei omonime şi numeroase insule adiacente Insula Noua Guinee este predominant montană; două lanŃuri paralele, cu dispunere est-vest, domină centrul şi nordul insulei. LanŃul montan central este cel mai masiv şi înalt (Mt.Wilhelm, 4.509 m); prezintă numeroase conuri vulcanice, unele active şi în prezent (Waiowa, Lamington). Al doilea lanŃ montan este mai puŃin înalt şi mai restrâns ca suprafaŃă; străbate transversal nordul insulei şi are înălŃimi medii de 1.000 – 2.000 m. Cele două masive sunt despărŃite de râul Sepik (1.126 km lungime), care se varsă prin deltă în nordul insulei. Al doilea râu important este Fly (1.050 km lungime), care se varsă tot prin deltă, în sudul insulei. În bazinele medii şi inferioare ale celor două râuri, dar mai ales în sud, s-au format unele din cele mai întinse zone umede, mlăştinoase, ale lumii. Relieful insulelor este de asemeni montan, cu numeroşi vulcani activi. Cele mai mari insule ale Ńării sunt Noua Britanie (33.600 km2), Bougainville (8.200km2) şi Noua Irlandă (7.200 km2). Alte insule mai mari aparŃin arhipelagului Solomon. Climatul este tropical umed, cu mari cantităŃi de precipitaŃii în zonele nordice şi cele înalte (peste 4.000 mm/an). MunŃii centrali sunt printre puŃinii din zona subecuatorială care au gheŃari VegetaŃia predominantă este de păduri tropicale umede, compacte şi foarte extinse în insula Noua Guinee. Există o mare varietate de specii vegetale de pădure, atât de foioase cât şi de conifere (pini araucaria) în zonele înalte; vegetaŃie
82

de mlaştini în zonele joase, savane şi păşuni în zonele deluroase, mangrovele sunt caracteristice zonelor litorale. Speciile animale sunt de asemeni foarte diversificate, multe fiind comune cu cele australiene – marsupiale (koala, oposumi, canguri); numeroase sunt speciile de păsări (pasărea paradisului – emblema Ńării – şi insecte. Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Papua Noua Guinee este cel mai mare stat al Oceaniei, din punct de vedere demografic, pentru cǎ numǎrǎ 5 420 000 de locuitori (în 2004). În ultimii 30 de ani şi-a dublat populaŃia. Creşterea demograficǎ se datoreazǎ şi principalilor indicatori: natalitatea 30,5‰, mortalitatea 7,5‰, soldul natural 23‰. Totuşi, densitatea populaŃiei este redusǎ, înregistrând 11,7 loc/km2. PopulaŃia este mai densǎ în districtul capitalei (circa 1 100 loc/km2, de aproape 100 de ori mai mare decât media Ńǎrii), în provinciile mOrobe şi Madang, precum şi în insulele Bougainville şi New Britain. Aproape 40% din populaŃia Ńǎrii trǎieşte în zona muntoasǎ a insulei Noua Guinee, unde în provincia Western Highlands densitatea populaŃiei depǎşeşte 50 loc/km2. Papua Noua Guinee este una dintre naŃiunile, dacǎ nu cea mai eterogenǎ naŃiune la nivel mondial. Aici trǎiesc sute de grupuri etnice indigene din Papua Noua Guinee, majoritatea formând grupul cunoscut sub numele de papuaşi (750 de triburi, peste 80%), a cǎror strǎmoşi au sosit în insulǎ acum aproape 1000 de ani în urmǎ. AlŃii sunt austronezieni care au sosit acum 400 de ani. De asemenea, aici trǎiesc şi melanezieni (15%), chinezi, europeni, australieni, filipinezi, polinezieni, micronezieni ş.a. Principala religie este creştinismul (romano-catolici 22%, luterani 16%, metodişti 8%, anglicani 5%, evanghelişti 4% etc.) cu 96% (la ultimul recensǎmânt), animism (circa 34%), dar şi alte culte (martoriilui Iehova, bahai, o puternicǎ mişcare de misionarism caracterizând islamismul şi confucianismul). Limba oficialǎ este engleza, iar limbi naŃionale sunt tok pisin şi hiri motu. Aici se vorbesc peste 820 de limbi, reprezentând 12% din totalul mondial. Limbile indigene se clasificǎ în douǎ mari categori: limbile austroneziene şi cele neaustroneziene (papuaşe). Oraşe principale: Lae, Madang, Wewak, Popondentta, Goroka (cu populaŃie cuprinsǎ între 20 000 – 80 000 de locuitori). Geografie economică Papua Noua Guinee deŃine bogate resurse naturale, dar exploatarea lor este îngreunatǎ de configuraŃia terenului şi relieful accidentat, costurile ridicate pentru infrastructurǎ, dar şi de sistemul legislativ cu multe lacune. Descoperirea şi punerea în valoare a zǎcǎmintelor de minereuri neferoase (cupru, cobalt, nichel, crom, uraniu) şi preŃioase (aur – cel mai mare zǎcǎmânt dupǎ cel din Republica Africa de Sud), precum şi a celor de hidrocarburi a modificat radical structura economicǎ a Ńǎrii. Dintr-o Ńarǎ cu o agriculturǎ de subzistenŃǎ, în principal, şi cu un redus sector agro-comercial, orientat spre export (cafea, cacao, cauciuc natural), Papua Noua Guinee s-a transformat într-o însemnatǎ producǎtoare şi exportatoare de minereuri de cupru şi de aur, industria extractivǎ devenind principala ramurǎ economicǎ.
83

Industria prelucrǎtoare este slab dezvoltatǎ: energie electricǎ, ciment, cherestea, sticlǎrie, anvelope, produse alimentare ş.a. de remarcat, cǎ aici se gǎseşte cel mai mare numǎr de aerodromuri raport la numǎrul de locuitori, de pe glob. Turismul are o pondere minorǎ în economia Ńǎrii, în contrast cu situaŃiile întâlnite în majoritatea Ńǎrilor din regiune, şi înregistreazǎ un numǎr de peste 50 000 de turişti, sosiŃi în principal din Australia (circa 40%), S.U.A. (circa 10%), Marea Britanie (circa 8%). La aceastǎ situaŃie contribuie infrastructura precarǎ, baza e cazare limitatǎ (mai ales în hoteluri), instabilitatea politicǎ, rata mare a criminalitǎŃii din oraşe. AtracŃiile principale sunt Port Moresby (capitala), Madang (cel mai frumos oraş din întreaga zonǎ a Pacificului de Sud), Lae („oraşul-grǎdinǎ”), provinciile New Ireland, East Sepik, East New Britain ş.a, insula Manus, dar şi manifestǎrile folclorice şi festivalurile, de o mare varietate şi originalitate. Geografie politicǎ. Atestǎri ale populǎrii au fost datate de acum 50 000 de ani. Arhipelagul populat apoi de vânǎtori originari din Asia de Est, a fost descoperit de europeni şi denumit Ilhas dos Papuas, la începutul secolului al XVI-lea. Spaniolul Ortiz de Retz îi dǎ numele de Nueva Guinea. Papua-Noua Guinee suportǎ de-a lungul istoriei o serie de colonizǎri: olandezǎ, germanǎ, britanicǎ. În anul 1901, colonia britanicǎ Papua este cedatǎ Australiei, iar colonia germanǎ Noua Guinee va reveni, în urma cuceririi, tot Australiei, în anul 1914. Cele douǎ teritorii, reunite administrativ în 1950, îşi proclamǎ, în anul 1975, independenŃa în cadreul Commonwealth-ului, sub numele de Papua Noua Guinee. În 1989, Papua Noua Guinee semneazǎ un tratat de prietenie şi colaborare cu ASEAN, cu scopul extinderii relaŃiilor economice (dependente într-o mare mǎsurǎ de Australia vecinǎ). Numeroase conflicte interne şi rǎzboaie civile caracterizeazǎ viaŃa politicǎ a acestui stat în anii ’90 ai secolului al XX-lea. Papua Noua Guinee este un stat tânǎr, aflat sub presiune geopoliticǎ indonezianǎ; în plus a apǎrut dfenomenul de disociere a arhipelagurilor. 3. MELANEZIA SOLOMON
Denumirea oficială: Insulele Solomon SuprafaŃa: 28.400 km2 Limbă oficială: engleza PoziŃia geografică: Stat insular în Melanezia, la est de Papua Noua Guinee Capitala: Honiara (55.000 loc., 2006) Ziua naŃională:7 iulie – Proclamarea independenŃei - 1978

Cadrul natural Arhipelagul, înşiruit NV-SE pe 1.500 km , este format din aproape 1.000 de insule (fără insulele Buka şi Bougainville, ce aparŃin de Papua Noua Guinee). Insulele mai mari sunt Choiseul (2.971 km2), Santa Isabel (4.660 km2), New Georgia (3.370 km2), Malaita (3.885 km2), Guadalcanal (6.473 km2).
84

Insulele sunt de origine vulcanică (vulcani activi – Kavachi, Tinakula) şi au un relief predominant montan (alt.max. Mt. Makarakomburu, 2447 m). Numeroase insule mici sunt însoŃite de formaŃiuni coraligene. Climatul este tropical oceanic umed, cu temperaturi medii anuale de 27-280C şi precipitaŃii de 3.000 – 4000 mm/an; periodic insulele sunt afectate de cicloane tropicale. În insula Renell se găseşte cel mai întins lac din Oceania – Te Nggano (15,5 km2). VegetaŃia spontană este de pădure tropicală umedă (palmieri, numeroase specii de orhidee); în ultimele decenii s-au efectuat defrişări masive, pentru a face loc terenurilor agricole. Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Insulele Solomon aveau o populaŃie, în anul 2006, de aproximativ o jumǎtate de milion de locuitori (552 000 loc.). Principalii indicatori geodemografici înregistreazǎ urmǎtoarele valori: natalitate 31,6‰, mortalitate 4‰, sold natural 27,6‰. Este o Ńarǎ predominant ruralǎ, populaŃia urbanǎ avrând un procent de 19%. Densitatea populŃiei este micǎ, de numai 18,4 loc/km2, populaŃie mai densǎ fiind în insulele Temotu/Santa Cruz (25 loc/km2), Malaita (25 loc/km2) şi mai rarǎ în insulele Guadalcanal (11 loc/km2), Makira/San Cristobal (9 loc/km2) şi Boghotu/Santa Isabel (6 loc/km2). Din punct de vedere etnic, majoritatea populaŃiei din Insulele Solomon este melanezianǎ (94,5%), polinezienii (3%) şi micronezienii (1,2%) fiind alte douǎ grupuri mai semnificative. Aici mai trǎiesc europeni, chinezi etc. În Insulele Solomon, predominǎ religia creştinǎ (97%), dintre care: anglicani 33%, romano-catolici 19%, evanghelişti 17%, adventişti 11%, unitarieni 10%, restul revenind altor culte creştine. Aproape 3% din populaŃie sunt adepŃi ai unor religii indigene sau a unor culte, cum ar fi bahai, islam. Limba oficialǎ este engleza, însǎ nu este vorbitǎ decât de 1-2% din populaŃie, limba vorbitǎ fiind pijin. Aici se vorbesc 74 de limbi, dintre care mai importante sunt limbile melaneziene (în insulele centrale), limbile polineziene (în nord) şi limbile microneziene (gilberteza şi tuvaluana vorbite de imigranŃi). Oraşe principale: Gizo, Noro, Auki, Kirakira, Buala. Geografie economică Insulele Solomon este una dintre cele mai puŃin dezvoltate naŃiuni, mai mult de 75% din populaŃie fiind ocupatǎ în agricultura de subzistenŃǎ şi în pescuit. Deşi deŃin resurse de subsol variate: bauxitǎ, nichel, fosfaŃi, metale preŃioase, azbest, acesta nu se valoficǎ (cu excepŃia unor mici producŃii de aur şi de argint). Principala activitate economicǎ, agricultura, are ca specific cultivarea cocotirilor, palmierilor de ulei, arborilor de cacao (pentru export), batate, igname, orez (pentru consumul intern). Exploatarea lemnului şi pescuitul au devenit ramuri importante, mai ales prin contribuŃia la export. Industria se limiteazǎ mai mult la prelucrarea materiilor prime agricole.
85

Turismul se remarcǎ printr-un potenŃial (natural şi antropic) deosebit. Se remarcǎ alternanŃa insulelor vulcanicce cu cele coraligene, plajele cu nisip fin, lagunele, aşezǎrile tradiŃionale, folclorul. Valorificarea acestuia poate constitui una din direcŃiile principale de dezvoltare ale economiei. Insulele solomon sunt incluse în numeroase programe de croazierǎ. Din pǎcate, zona are un risc seismic ridicat, iar cutremure puternice şi tsunami ca cele din anul 2007, pot aduce prejudicii grave turismului, prin distrugerea plajelor şi a amenajǎrilor turistice de pe litoral, moartea coralilor ş.a. Geografie politicǎ. Se considerǎ cǎ Insulele Solomon au fost populate de melanezieni acum 1000 de ani. Au fost descoperite de europeni (spanioli) în secolul al XVI-lea, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea devine protectorat britanic. În anul 1978, Insulele Solomon îşi proclamǎ independenŃa, devenind al 37-lea stat membru al Commonwealth-ului. Din anul 1998 existǎ tensiuni etnice, care au dus la instabilitate politicomilitarǎ. În anul 2003, are loc intervenŃie din afarǎ (forŃele celorlaltor state din Oceania) pentru stabilirea pǎcii şi dezarmarea miliŃiilor etnice. Insulele solomon de Nord sunt divizate între Insulele Solomon independente şi provincia Bougainville din Papua Noua Guinee. VANUATU
Denumirea oficială: Republica Vanuatu SuprafaŃa: 12.189 km2 Limbi oficiale: bislama, franceza, engleza PoziŃia geografică: Stat insular, melanezian, în Pacificul de Sud Capitala: Port Vila (40.000 loc., 2007,estimativ) Ziua naŃională: 30 iulie – ziua independenŃei - 1980

Cadrul natural. Arhipelagul este format din 80 de insule de natură vulcanică şi coraligenă, desfăşurate pe circa 800 km lungime. Câteva insule sunt mai mari: Espiritu Santo (3.956km2), Malakula (2041 km2), Efate (900 km2), Erromango (888 km2). Altitudinile cele mai mari sunt în insula Espiritu Santo (Mt. Tabwemasana, 1879m). Vulcani activi sunt în insulele omonime Ambrim şi Lopevi sau Yasur din insula Tanna. Clima este tropicală oceanică: temperaturi medii anuale de 26-270C, precipitaŃii – 2.000 – 4.000 mm/an; frecvente cicloane tropicale. VegetaŃia spontană s-a păstrat mai bine în zonele înalte (păduri tropicale – 75% din suprafaŃa Ńării, păşuni). Aspecte de geografie umană PopulaŃia. În anul 2004, Vanuatu înregistra o populaŃie de 202 600 locuitori (s-a dublat în perioada 1980-2004). Creşterea populaŃiei este influenŃatǎ şi de indicatorii geodemografici: natalitate 23,7‰, mortalitate 8‰, sold natural 15,7‰. Densitatea
86

medie a populaŃiei este redusǎ – 16,6 loc/km2, populaŃia fiind mai numeroasǎ în insulele Efate, Santo şi Tafea (totalizeazǎ împreunǎ 52% din populaŃia Ńǎrii), dar densitatea este mai ridicatǎ în insulele Sheperd (46 loc/km2), Efate (33 loc/km2) şi Paama (28 loc/km2). Insula Ambryum, rǎmasǎ nelocuitǎ în urma erupŃiei vulcanice din 1951, s-a repopulat, numǎrând în prezent aproape 9 000 de locuitori (22 loc/km2). Structura etnicǎ este alcǎtuitǎ din populaŃia localǎ, ce poartǎ numele de nivanuatu (melanezieni) 94%, alǎturi de care mai trǎiesc francezi 4%, vietnamezi, chinezi, polinezieni, alŃi europeni. Aproape 2 000 de nivanuatu trǎiesc şi muncesc în Noua Caledonie. Structura confesionalǎ este reprezentatǎ în proporŃie de 77% de creştinism (presbiterieni 37%, anglicani 15%, romano-catolici 15%, adventişti 6,2% ş.a.), dar şi de animism cu 7,6% etc.

În Vanuatu, existǎ trei limbi oficiale: bislama, franceza, engleza. Bislama, limba vorbitǎ de bǎştinaşi, este o limba pidgin. În ariile urbane, s-a constituit o nouǎ limbǎ vorbitǎ – creola – ca rezultat al combinǎrii gramaticii melaneziene cu vocabularul englez. Creola este înŃeleasǎ şi folositǎ de localnicii din tot arhipelagul, devenind aproape a doua limbǎ vorbitǎ, la nivel naŃional. Alte 113 limbi sunt vorbite activ în Vanuatu. Densitatea limbilor vorbite raportat la locuitori este cea mai mare de pe glob, fiind de 2.000 de loc/limbǎ vorbitǎ. Toate aceste limbi vorbite (vernaculare) aparŃin ramurii oceanice a familiei limbilor austroneziene. Oraşe principale: Luganville/Santo. Geografie economică Economia se bazeazǎ, în primul rând, pe agricultura de subzistenŃǎ sau la scara micǎ, întrucât resursele minerale sunt slab cercetate (excepŃie manganul). Agricultura ocupǎ 65% din populaŃia activǎ şi contribuie cu 20% la PIB. Se cultivǎ, pentru consumul intern, igname, manioc, porumb, legume, bananieri etc., iar pentru export – cocotieri (locul I pe glob la proucŃia de nuci de cocos/locuitor), arbori de cacao şi de cafea, dovleci. Se cresc bovine, porcine, caprine, pǎsǎri, carnea de vitǎ fiind un important produs la export. O altǎ ramurǎ de bazǎ o consituie exploatarea fondului forestier. Industria prelucrǎtoare cunoaşte un proces de creştere şi are ca specific producŃia alimentarǎ şi din lemn, precum şi textile şi confecŃii. Pescuitul ciâontribuie cu 20 % la export. În Vanuatu se contureazǎ un paradis fiscal prin facilitǎŃile fiscale pentru înscrierea şi activitatea firmelor strǎine (off-shore). Turismul îşi întǎreşte poziŃia în cadrul economiei naŃionale, dar şi a celei zonale. Aici sosec peste 50 000 de turişti strǎini, în principal, la bordul navelor de croazierǎ, majoritatea din Australia (63%), Noua Zeelandǎ (14%), Noua Caledonie (7,5 %). Veniturile din turism echivaleazǎ cu dublul sumei încasate din export. Principalele atracŃii turistice sunt capitala (îmbinǎ arhictectura colonialǎ cu stilul modern, important centru turistic), recifii, pescuitul subacvatic, vegetaŃia luxuriantǎ, plajele întinse şi pustii, satele tradiŃionale. Problemele economice sunt
87

create şi de vulnerabilitatea naturalǎ, cutremurele puternice şi tsunami distrugǎtoare (ex. 1999, 2002, 2007). Geografie politicǎ. Insulele au fost populate din mileniul I î.Hr. de melanezieni (înrudiŃi cu papuaşii). Au fost descopertite de europeni (portughezi) în secolul al XVII-lea, apoi de francezi şi de englezi în secolul al XVIII-lea, când James Cook le dă numele de Noile Hebride. Din anul 1914, insulele devin teritoriu administrat în comun de FranŃa şi Marea Britanie. În anul 1980, îşi proclamǎ independenŃa ca republicǎ în cadrul Commonwealt-ului şi adoptǎ numele de Vanuatu – insula de deasupra mǎrii, iar în anul 1981 devine stat-membru al O.N.U. Vanuatu a fost zguduit de rivalitǎŃi între minoritatea francofonǎ şi majoritatea anglofonǎ.

FIJI
Denumirea oficială : Republica FIJI SuprafaŃa : 18.274kmp. PopulaŃia : 880.800 locuitori (2005) Limba oficială : engleza, bau fiji, hindi PoziŃia geografică: grup de insule în Oceanul Pacific de Sud Capitala : Suva (77.500 locuitori) Ziua naŃională : 10 octombrie (aniversarea proclamării independenŃei – 1970)

Cadrul natural Statul cuprinde un arhipelag de origine vulcanică, cu 322 de insule şi alte peste 500 de insuliŃe adiacente. Grupările mari insulare sunt Insulele Yasawa, Insulele Lomaiwiti şi Insulele Lau. Două insule se disting prin mărime şi număr de locuitori: Viti Levu şi Vanua Levu Viti Levu (10.388 km2 – 57% din suprafaŃa arhipelagului) este cea mai mare insulă, cu munŃi de origine vulcanică (vf. Victoria, 1324m – altitudinea maximă din Ńară) în partea centrală şi câmpii litorale aluvionare. Dispunerea lanŃului montan central pe direcŃie nord – sud determină o diferenŃiere mare între cantitatea de precipitaŃii din regiunile estice (2500-3000mm/an) şi cele vestice (1000mm/an). Vanua Levu (5.556 km2) are de asemeni un relief de munŃi vulcanici (cu înălŃimi de 1.000m) şi câmpii litorale aluvionare. Climatul este tropical umed, cu temperaturi anuale medii de 27-280C şi precipitaŃii bogate. Râurile sunt scurte, cu profil longitudinal abrupt, iar debitele sunt bogate şi constante. Insulele sunt acoperite cu păduri tropicale dense, cu o mare varietate de specii (palmieri, mangrove etc.). Aspecte de geografie umană PopulaŃia. La nivelul anului 2004, populaŃia statului Fiji înregistra un numǎr de 880.800 de locuitori. De la jumǎtatea secolului al XX-lea şi pânǎ la momentul actual câştigând peste o jumătate de milion de locuitori. Creşterea numǎrului populaŃiei
88

este evidenŃiatǎ şi de soldul natural pozitiv, de 17,2‰, ce rezultǎ din valorile natalitǎŃii (22,9‰) şi ale mortalitǎŃii (5,7‰). Densitatea populaŃiei este de 48,2 loc/km2, cea mai mare parte a populaŃiei (circa 80%) fiind concentratǎ pe insula Viti Levu, mai ales în zona capitalei, în arealul Nandi-Mba şi în alte zone litorale. Majoritatea populaŃiei trǎieşte în mediul urban, ponderea populaŃie urbane fiind de 50,2%. Structura etnicǎ a populaŃiei este foarte diversǎ: fijieni (melanezieni) 53,4%, indieni 39,7%, europeni 1,9%, metişi, chinezi, polinezieni. De asemenea, structura confesionalǎ este reprezentatǎ prin culte diferite, peste jumǎtate din populaŃia Ńǎrii fiind creştinǎ (52,9 %, majoritatea metodişti şi romano-catolici), hinduismul (38,1%) şi islamismul (7,8%) având o bunǎ reprezentare, pe lângǎ cultele sikh, bahai şi alte culte locale. Engleza, fijiana si hindi au statut de limbi oficiale din anul 1997. Oraşe principale sunt: Lautoka, Nandi, Labasa, Nausori , care nu depǎşesc 50.000 de locuitori. Geografie economică. Agricultura este ramura principalǎ (2/5 din populaŃia activǎ, 1/6 din PIB), iar alǎturi de turism (circa 1/5 din PIB) formeazǎ baza economiei. Agricultura este bine reprezentatǎ de cultura plantelor (14% din teritoriu), în special pe culturile de trestie de zahǎr, orez, palmieri de cocos, manioc, bananieri, legume ş.a. Animalele crescute sunt, în numǎr mai mare, bovinele şi caprinele, iar pescuitul joacǎ un rol important contribuind şi la export. Dintre ramurile industriale, în ultima vreme, au cunoscut creşteri mai importante industria prelucrǎtoare, mai ales aceea a zahǎrului şi a confecŃiilor, care asigurǎ, împreunǎ, aproape 50% din valoarea exporturilor. Industria extractivǎ se bazeazǎ pe aur, argint, dar şi cupru sau fosfaŃi. Industria prelucrǎtoare este relativ diversificatǎ, predominând industria alimentarǎ (zahǎr, bǎuturi, lactate etc.), industrie uşoarǎ (confecŃii), ambarcaŃiuni uşoare, cherestea, coloranŃi. Turismul aduce aproape 400 000 de turişti/an, majoritatea fiind din Australia, Noua Zeelandǎ, Europa (jumǎtate din Marea Britanie), Japonia, S.U.A. (americanii dispun de o cursǎ aerianǎ non-stop Los Angeles – Suva), arhipelagul fiind situat la intersecŃia principalelor trasee turistice din sudul Pacificului şi reprezentând un adevǎrat mixaj cultural, religios, rasial şi peisagistic deosebit de atractiv. Geografie politică. Insulele statului Fiji au fost populate în secolele VI – IX d.Hr. de melanezieni şi polinezieni, fiind descoperite de Abel Tasman în 1643, devenind oficial colonie britanicǎ în 1874. Exploatarea plantaŃiilor de trestie de zahǎr determinǎ colonizarea cu indieni (cea mai mare minoritate etnicǎ din insule). La 10 octombrie 1970, Fiji îşi proclamǎ independenŃa în cadrul Commonwealth-ului. În anul 1997 o loviturǎ de stat proclama ca formǎ de guvernǎmânt republica, care se menŃine şi la momentul actual. 4. MICRONEZIA FEDERAłIA MICRONEZIA
89

Denumirea oficială: Statele Federale ale Microneziei SuprafaŃa: 702 km2 Limba oficială: engleza

PoziŃia geografică: Stat insular în Oceanul Pacific de Vest

Capitala: Palikir 4.600 loc. (2005) Ziua naŃională: 3 noiembrie (aniversarea declarării suveranităŃii, 1986)

Cadrul natural FederaŃia cuprinde 607 insule coraligene şi vulcanice, cele mai multe aparŃinând Arhipelagului Caroline, ce se desfăşoară pe o lungime de 2.900 km de la est la vest. Grupurile insulare (Yap, Chuuk, Pohnpei, Kosrae) constituie şi cele patru state federale (fig. ). Cele mai mari insule sunt Pohnpei (335 km2) şi Kosrae (110 km2); înălŃimile vulcanice de aici sunt şi cele mai mari din arhipelag: Muntele Totolom din insula Pohnpei (791m) şi Muntele Crozier din insula Kosrae (628m). Climatul este tropical umed, cu precipitaŃii abundente mai ales în insulele estice (3.000 – 4.00 mm/an). Arhipelagul este frecvent afectat de taifunuri dar şi de fenomene de secetă prelungită datorită efectului El Niño. Aspecte de geografie umană PopulaŃia. În anul 2004, Micronezia înregistra un numǎr de 108 100 de locuitori. Principalii indicatori demografici se încriu cu urmǎtoarele valori: natalitatea 25,8‰, mortalitatea 5‰, soldul natural 20,8‰. Densitatea populaŃiei este de 154,2 loc/km2. PopulaŃia este concentratǎ în statul Chuuk (51% din populaŃia Microneziei) şi statul Pohnpei (31,8% din populaŃia Microneziei), celelalte douǎ state ale federaŃiei, respectiv Yap şi Kosrae, având un numǎr mic de locuitori şi o densitate redusǎ. Predominǎ populaŃia ruralǎ, ponderea populaŃiei urbane depǎşind cu puŃin un sfert din populaŃia Ńǎrii (28,5%). Majoritatea populaŃiei este alcǎtuitǎ din micronezieni (chuukezi 46,7%, pohnpeieni 24,3%, kosraeni 6,8%, yapezi 5,4%, mortolockezi 4,9%), iar 12% din populaŃie sunt americani, filipinezi ş.a. Structura confesionalǎ este omogenǎ, fundamentatǎ pe creştinism (romano-catolici 53,9%, protestanŃi 34%). Limba oficialǎ este engleza, iar nativii vorbesc limbi sau dialecte aparŃinând familiei austroneziene. Oraşe principale: Weno/Moen, Kolonia, Tol. Geografie economică Micronezia este dependentǎ economic de S.U.A., economia acestui stat din Oceania este unilateral dezvoltatǎ, agricultura şi pescuitul contribuind cupeste 40% la formarea PIB. Agricultura este, în mare mǎsurǎ, de subzistenŃǎ, cultivându-se batate, arbori de pâine, cocotieri, bananieri ş.a. Pescuitulcontribuie decisiv la exporturile Ńǎrii. Pe insula Kosrae existǎ zǎcǎminte de bauxitǎ şi guano. Industria prelucrǎtoare este în fazǎ incipientǎ (prelucrarea peştelui, articole de îmbrǎcǎminte, bǎrci etc.).
90

Turismul contribuie la dezvoltarea economicǎ, prin încasǎrile de pe urma celor 30 000 de turişti care viziteazǎ Ńara anual, majoritatea fiind japonezi şi americani. Principalele atracŃii turistice sunt situate în insula Pohnpei (coloane de bazalt cu înǎlŃimea de 200 m, situl arheologic Nan Madol (fig. ), alcǎtuit din 92 de insule artificiale/antropice, ruinele unui oraş cu o vechime de circa 2000 de ani), insula Kosrae (vestigii ale civilizaŃiilor locale din secolele XV-XVIII), insula Chuuk (mare varietate etnograficǎ – mǎştile Tapuanu). Geografie politicǎ. Insulele Microneziei au fost populate de micronezieni veniŃi aici din Melanezia orientalǎ, acum 4000 de ani. Au fost decoperite de europeni (spanioli) în secolul al XVI-lea. Vechea denumire este aceea a Insulelor Caroline.

În 1920 devin teritoriu al SocietǎŃii NaŃiunilor, administrat de Japonia. În 1947, ca şi Insulele Marshall, Micronezia este introdusǎ în „Trust Territory of Pacific Islands”, teritoriu sub tutela O.N.U., administrat de S.U.A. Anul 1979 aduce dobândirea autonomiei şi preluarea numelui actual de Statele Federate ale Microneziei. În 1990 îşi proclamǎ independenŃa, iar din 1991 Micronezia este membru O.N.U. cu drepturi depline. Deşi nu are suprafaŃǎ mare, Micronezia este o zonǎ economicǎ exclusivǎ, se aflǎ în apropierea Asiei, fiind controlatǎ de armata americanǎ este un factor de putere prn avantajele sale strategice. PALAU
Denumirea oficială: Republica Palau SuprafaŃa: 459 km2 Limbi oficiale: palauana, engleza PoziŃia geografică: Stat insular în Pacificul de Vest Capitala: Melekeok 250 loc. (2006) Ziua naŃională: 1 octombrie – proclamarea independenŃei (1994)

Cadrul natural. Arhipelagul Palau este format din opt insule mai mari şi peste 300 de insuliŃe adiacente; la acestea se adaugă cinci insule coraligene aflate la o distanŃă de 300 km SV. Cele mai mari insule sunt de natură vulcanică: Babeldaob (331km2), Koror (18 km2), Angaur, Peleliu etc. Aici se găsesc şi cele mai mari înălŃimi (Mt. Ngerchelchuus, 242 m). Arhipelagul Palau şi insulele adiacente sunt integrate Insulelor Caroline. Climatul este tropical oceanic, cu temperaturi medii anuale de 26 – 280C şi precipitaŃii de 3.000 – 4.000 mm/an, abundente în perioada iulie – octombrie. VegetaŃia de păduri tropicale s-a păstrat în zonele mai înalte şi greu accesibile; pe Ńărmuri sunt caracteristice mangrovele. Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Republica Palau are o populaŃie de 20 010 locuitori (în 2004), cu natalitate de 18,7‰, mortalitate – 6,9‰, sold natural – 11,8‰.
91

Densitata populaŃiei este redusǎ (41 loc/km2), ocupând unul dintre ultimele locuriale ierahiei statelor din Oceania. Aproape 60% din populaŃia celor 11 insule locuite se aflǎ în insula Koror (circa 700 loc/km2) şi aproximativ 30% în insula Babeldaob. Din punct de vedere etnic, populaŃia este formatǎ preponderent din palauani (micronezieni, 74,5%, filipinezi 16%, chinezi 3,2%, alŃi micronezieni 6,3%. Trei sferturi din populaŃia palauanǎ este creştinǎ (romano-catolici 38,4%, protestanŃi 24,7%), iar o parte sunt modekngei (religie localǎ 26,5%) ş.a. Limbile oficiale sunt palauana şi engleza, exceptând douǎ state/diviziuni administrative (Sonsorol şi Hatohobei) unde este oficial şi dialectul local. Alte limbi vorbite sunt japoneza (în special de vârstnici) şi tagalog (care deşi nu este limbǎ oficialǎ reprezintǎ a patra limbǎ vorbitǎ a statului). Oraşe principale: Koror este singurul oraş propriu zis (11.200 loc.). Geografie conomică Economia se bazeazǎ în principal pe turism, agriculturǎ de subzistenŃǎ şi pescuit. Se cultivǎ manioc, batte, legume, bananieri, arbori de pâine, citrice şi se cresc porcine şi pǎsǎri. Pescuitul asigurǎ cea mai mare parte a exporturilor. Palau este o Ńarǎ sǎracǎ în resurse de subsol, existând resurse de mangan, bauxitǎ, minereu de fier neexploatate, iar cele de fosfaŃi s-au epuizat. Astfel, industria este reprezentatǎ prin prelucrarea miezului de cocos (copra), construcŃia de mici ambarcaŃiuni, prelucrarea peştelui, artizanatul. Turismul este în plinǎ dezvoltare, fiind pe cale de a deveni principala activitate a Ńǎrii. Aproximativ 80 000 de turişti strǎini viziteazǎ Palau, sosiŃi în principal din Japonia (aproape jumǎtate), Taiwan şi S.U.A., find atraşi de numeroase obiective turistice, dar mai ales de plajele cu nisip fin, lagune, relieful calcaros spectaculos şi pescuitul subacvatic. Geografie politicǎ. Alcǎtuitǎ din partea vesticǎ a arhipelagului Carolinelor, republica Palau, era populatǎ, la sfârşitul mileniul I î.Hr., de populaŃii microneziene originare din Asia de Sud-Est. A fost descoperitǎ de europeni (spanioli) în secolul al XVI-lea. Trei secole mai târziu devine colonie germanǎ, iar în perioada interbelicǎ aparŃine Japoniei. Dupǎ cel de-al doilea rǎzboi mondial intrǎ sub tutela O.N.U. şi administrare americanǎ în „Trust Territory of Pacific Islands”.în 1979 sunt separate administrativ, iar în 1981 îşi dobândesc autonomia. În anul 1994, Palau îşi declarǎ independenŃa şi devine stat-membru al O.N.U. INSULELE MARSHALL
Denumirea oficială: Republica Insulelor Marshall SuprafaŃa: 180 km2 PopulaŃia: 62.000 loc (2005) Limba oficială: marshalleza, engleza PoziŃia geografică: stat micronezian insular, în Pacificul de Vest Capitala: Majuro - 25.500 loc. (2005) Ziua naŃională: 1 mai – Ziua ConstituŃiei (1979)

92

Cadrul natural este format din două şiruri de insule paralele – atoli coraligeni – înşiruite pe direcŃie NV-SE pe mai mult de 2.000 km, în estul Microneziei . Atolii cei mai mari au între 25-29 km2 şi se ridică la cel mult 10m deasupra nivelului mării (Kwajalein, Enewetak, Jaluit, ). Atolul Kwajalein, cel mai mare din lume, este alcătuit din 97 de insuliŃe, ce cuprind între ele o lagună în suprafaŃă de 2.150 km2. Climatul este de tip tropical oceanic, cu precipitaŃii bogate mai ales în partea sudică (peste 3.000 mm/an); arhipelagurile sunt frecvent afectate de taifunuri. VegetaŃia de mangrove predomină pe Ńărmuri; în insulele mai mari sunt suprafeŃe restrânse de păduri tropicale (cocos, arborele de pâine); plantaŃiile comerciale ocupă circa 60% din suprafaŃă.

Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Ca majoritatea statelor din Oceania, Insulele Marshall au o populaŃiei micǎ, ce numǎrǎ 62.000 de locuitori (2005). Creşterea numǎrului populaŃiei este susŃinutǎ de soldul natural pozitiv, însemnat (29‰), influenŃat de natalitate (33,9‰) şi mortalitate (4,9‰). Densitatea medie a populaŃiei înregistreazǎ valori ridicate (318,8 loc/km2), populaŃia fiind concentratǎ îndeosebi în Majuro şi Kwajalein (70%), în timp ce alŃi atoli sunt nelocuŃi (Rongelap, Ujelang), fie au foarte puŃini locuitori (Bikini, Wotho). Ponderea importantǎ o constituie populaŃia urbanǎ (71%). Structura etnicǎ este destul de omogenǎ, marea majoritate a populaŃiei (peste 90%) fiind formatǎ din micronezieni/marshallezi, alǎturi de care trǎiesc filipinezi, europeni ş.a. Din punctul de vedere al structurii confesionale, principala religie o reprezintǎ creştinismul, cu protestanŃi (62,8%), romano-catolici (7,1%), mormoni (3,1%), martorii lui Iehova. Limbile oficiale sunt marshalleza şi engleza (care nu este vorbitǎ fluent), iar ocazional mai este vorbitǎ şi japoneza. Oraşe principale sunt: Ebeye, Laura, Ajeltake (cu populaŃie cuprinsǎ între 1.000 şi 10.000 de locuitori). Geografie economică Economia se bazeazǎ pe agriculturǎ şi pescuit. Agricultura este parŃial de subzistenŃǎ, cultivându-se palmieri de cocos, arbori de pâine, legume, alte plante tropicale. Industria alimentarǎ este reprezentatǎ prin faptul cǎ peştele este prelucrat în douǎ fabrici. O altǎ ramurǎ industrialǎ o constituie extracŃia în cantitǎŃi reduse a fosfaŃilor de înaltǎ calitate. Turismul are traficul asigurat prin cele douǎ aeroporturi ale statului.

93

Climatul tropical-oceanic, plajele cu nisip fin, lagunele, marile complexe turistice (investiŃie coreanǎ), turismul subacvatic reprezintǎ atracŃii deosebite pentru cei 5000 de turişti care viziteazǎ anual Ńara. Din cauza testelor nucleare ale americanilor, activitatea turisticǎ a avut de suferit, revigorarea turismului s-a realizat în ultimii ani. Geografie politicǎ. Populate de micronezieni originari din Asia de Sud-Est, Insulele Marshall sunt descoperite de europni în seolul al XVII-lea şi devin colonie spaniolǎ în secolul al XIX-lea.în 1947 sunt incluse în „Trust Territory of Pacific Islands”, sub tutela O.N.U. (în aceastǎ perioadǎ, atolii Bikini şi Eniwetok sunt folosiŃi pentru experimente atomice de cǎtre S.U.A.) Din 1979 devine Republica Insulelor Marshall, fiind totuşi sub tutela S.U.A. în perioada 1986-1990. Din 1990 este stat suveran, iar din 1991 membru O.N.U. cu drepturi depline. NAURU
Denumirea oficială: Republica Nauru SuprafaŃa: 21 km2 Limbi oficiale: engleza, nauru PoziŃia geografică: Insulă în Oceanul Pacific, la est de Micronezia Capitala: Yaren (1.100 loc., 2003) Ziua naŃională:31 ianuarie – proclamarea independenŃei – 1968.

Cadrul natural. Insula este dispusă la Ecuator, la jumătatea distanŃei dintre Australia şi Hawaii Fundamentul este de natură vulcanică: la suprafaŃă apare vârful unui vulcan submers, puternic erodat, acoperit ulterior de formaŃiuni de natură coraligenă, care au ridicat un platou central la circa 65m altitudine maximă. Regiunea litorală, joasă, are terenuri fertile care susŃin o agricultură de plantaŃii tropicale.
Fig. Insula Nauru. Platoul central a fost timp de un secol exploatat de fosfaŃi naturali; singurele terenuri fertile şi locuite au rămas terenurile litorale (după Digital Globe).

Climatul este de tip ecuatorial, cu temperaturi medii ridicate (27-280C) şi precipitaŃii abundente (2.000-3.000 mm/an), puternic influenŃate de fenomenul El Niño – secete prelungite sau ploi torenŃiale prelungite. VegetaŃia spontană a fost puternic afectată de exploatările de fosfaŃi, care au distrus 4/5 din suprafaŃa insulei şi de plantaŃiile comerciale sau construcŃii ce au ocupat puŃinul spaŃiu rămas. Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Nauru are o populaŃie redusǎ numeric, în anul 2004, înregistrând 12.809 locuitori, în ultimii 40 de ani dublându-şi populaŃia. Creşterea demograficǎ a fost susŃinutǎ de natalitate (25,6‰), mortalitate (6,9‰), sold natural (18,7‰).
94

Densitatea populaŃiei are o valoare foarte ridicatǎ, din acest punct de vedere Nauru ocupând locul I între Ńǎrile Oceaniei şi locul 9 la nivel mondial. Întreaga populaŃie, cu excepŃia micului sat Buada, de lângǎ lacul temporar cu acelaşi nume, trǎieşte în îngusta fâşie litoralǎ. Din punct de veedre tni, predominǎ nauruanii (58%), micronezieni (alte populaŃii din Pacific – 26%), chinezi (8%), europeni (8 %). Pincipala religie este creştinismul (circa 60% protestanŃi şi circa 30% romanocatolici), dar sunt şi alte culte budism, bahai, martorii lui Iehova ş.a. Limbile oficiale sunt nauruana şi engleza, mai mult de 96% din populaŃie vorbeşte nauruana acasǎ, iar engleza este mai mult folositǎ de guvern şi oamenii de afaceri. Oraşe principale: Anna, Meneng, Makwa, Yangor, Ganokoro, Ronawi. Geografie economică În ultimii ani, Nauru a devenit un adevǎrat paradis fiscal şi financiar, depǎşit doar de insulele Caymand din America Centralǎ, în ce priveşte numǎrul instituŃiilor financiare pe cap de locuitor. Nauru este una dintre Ńǎrile care s-au bucurat mult timp de unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din lume. Economia acestui stat depinde aproape în exclusivitate de resursele de guano, aici gǎsindu-se puŃine alte resurse, pentru a-şi acoperi necesarul economic fiind nevoie de importuri. Economia bazatǎ pe valorificarea fosfaŃilor naturali de cea mai bunǎ calitate cunoaşte un declin, deoarece resursele fosfatice se apropie de sfârşit, apreciindu-se chiar cǎ s-au terminat. Industria fosfaŃilor antrena peste jumǎtate din populaŃia activǎ. Veniturile obŃinute au fost utilizate pentru investiŃii imobiliare în Australia, Insulele Mariane, India, dar şi întreprinderi navale şi aeriene. Agricultura este slab reprezentatǎ prin culturile de cocotieri şi bananieri. Pescuitul este o activitate secundarǎ. Turismul, de asemenea, ocupǎ un loc secundar în economie, datoritǎ poziŃiei periferice în raport cu potenŃialii clienŃi, mai ales din Ńǎrile dezvoltate ale Europei sau Americii şi chiar din Australia sau Noua Zeelandǎ, dar şi a absenŃei unor elemente certe de atractivitate. Geografie politicǎ. Aborigenii din Nauru, rezultat al metisajului dintre polinezieni şi micronezieni, sunt vorbitori de nauruanǎ, o limbǎ distinctǎ faŃǎ de celelalte din regiune. Insula este descoperitǎ de englezi în secolul al XVIII-lea, iar în secolul al XIX-lea devine colonie germanǎ. Dupǎ cuceriri succesive ale diverselor puteri coloniale, Nauru îşi proclamǎ independenŃa în anul 1968 ca republicǎ cu statut special în cadrul Commonwealth-ului. Australia rǎmâne responsabilǎ de relaŃiile externe şi de apǎrarea celei mai mici republici din lume. Din cauza epuizǎrii fosfaŃilor şi a absenŃei altor resurse (apa potabilǎ este importatǎ), insula va fi probabil abandonatǎ în viitor. În 1999, Nauru a devenit membru O.N.U. TUVALU

95

Denumirea oficială: Tuvalu SuprafaŃa: 26 km2 Limbi oficiale: Tuvaluana, engleza

PoziŃia geografică: Stat insular polinezian, în Pacificul de Vest

Capitala: atolul Funafuti (Vaiaku, 4.500 loc, 2005) Ziua naŃională: 1 octombrie – proclamarea independenŃei, 1978

Cadrul natural Arhipelagul, situat la 4.000 km nord est de Australia, este alcătuit din patru insule recifale şi cinci atoli înşiruiŃi pe circa 700 km. Atolul principal este Funafuti, iar insula cea mai mare este Vaitupu (5,6 km2); altitudinea maximă este de 5 metri. Climatul este tropical oceanic, cu temperaturi medii anuale ridicate (27280C) şi precipitaŃii abundente (2500-3500mm/an); cicloane tropicale afectează periodic insulele arhipelagului. VegetaŃia este săracă: palmieri, ierburi de mlaştini şi mangrove. Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Tuvalu este unul din statele cele mai mici din punct de vedere al mǎrimii demografice, al doilea dupǎ Vatican (la nivel mondial) şi primul, în ordine crescǎtoare din Oceania, înregistrând o populaŃie de aproximativ 11 000 de locuitori. Principalii indicatori geodemografici au urmǎtoarele valori: natalitatea 21,6‰, mortalitate 7,2‰, sold natural 14,4‰. Densitatea medie a populaŃiei este ridicatǎ – 444,8 loc/km2. PopulaŃia se concentrezǎ în atolul Funafutti (circa 1 650 loc/km2, pe care este situatǎ şi capitala, dar şi singura aglomerare urbanǎ – Fongafale), cea mai micǎ densitate fiind pe insula Niulakita (circa 200 loc/km2, recent populatǎ). Predominǎ populaŃia urbanǎ (51%). Structura etnicǎ este dominatǎ de polinezieni (tuvaluani) 96,3%, alǎturi de care trǎiesc metişi 1%, micronezieni 1%, europeni 0,5% etc. structura confesionalǎ este dominatǎ de creştinism. Cei mai mulŃi adepŃi sunt protestanŃi (congregaŃionişti) 85,4%, urmaŃi de adventişti 3,6%, romano-catolici 1,4%, martorii lui Iehova 1,1%, dar şi bahai 1% ş.a. Limbile oficiale sunt tuvaluana (limba vorbitǎ în arhipelag, similarǎ cu gilberteza) şi engleza (nu este utilizatǎ ca limbǎ vorbitǎ cotidian). Oraşe principale: aglomerarea urbanǎ Fongafale (5.000 loc., din care capitala Vaiaku deŃine 4.500 loc.) Geografie economică Tuvalu este aproape lipsitǎ de resurse minerale (excepŃie calcarul coraligen) şi este situatǎ în afara marilor rute maritime comerciale, principala formǎ de venituri fiind ajutoarele externe. Astfel, economia se bazeazǎ pe agricultura predominant de subzistenŃǎ (se cultivǎ bananieri, trestie de zahǎr, legume; se cresc pǎsǎri, porci), singura culturǎ comercialǎ fiind cocotierul. Agricultura antreneazǎ 80% din populaŃia activǎ. Transporturile sunt slab reprezentate, prin legǎturile aeriene cu Fijii şi Kiribati şi prin cele navale, pe plan intern, asigurate de o singurǎ navǎ. Turismul nu se desprinde ca o ramurǎ eonomicǎ puternicǎ. Dimpotrivǎ, în prezent, apare mai mult ca tendinŃǎ, datǎ fiind depǎrtarea de principalele Ńǎri de emitenŃǎ a potenŃialilor turişti (Australia, Noua Zeelandǎ, Japonia, R. Coreea, Ńǎrile
96

Europei Occidentale) şi infrastructura limitatǎ (un singur hotel în aglomeraŃia urbanǎ şi mai multe case în stil polinezian tradiŃional). În acelaşi timp, oferta turisticǎ (plaje cu nisip fin, pescuit subacvatic) este similarǎ cu cea a altor Ńǎri din regiune (ex. Fiji), care dispun şi de alte atracŃii (peisaje montane, vegetaŃie luxuriantǎ, culturǎ popularǎ de o mare varietate). Geografie politicǎ. PopulaŃiile polineziene s-au stabilit acum 3 000 de ani în urmǎ în Tuvalu venind din Tonga şi Samoa. În secolul al XVI-lea, insulele sunt descoperite de europeni (spanioli), pentru ca la sfârşitul secolului al XIX-lea (1892) sǎ devinǎ protectorat britanic(cunoscute sub denumirea de insulele Ellice), iar în 1916 sǎ fie unite cu insulele Gilbert (Kiribati) ca posesiune britanicǎ. Insulele Ellice se separǎ administrativ în anul 1975, în anul 1978 îşi declarǎ independenŃa în cadrul Commonwealth-ului, iar în anul 2000 devine membru al O.N.U. Tuvalu este favorabil unor microregionalisme etnice şi economice. KIRIBATI
Denumirea oficială : Republica Kiribati SuprafaŃa : 725 km2 PopulaŃia : 105.500 (2005) Limba oficială : engleza, gilberteza PoziŃia geografică: stat insular în Pacificul Ecuatorial Capitala : Bairiki Ziua naŃională : 12 iulie (proclamarea independenŃei – 1979)

Cadrul natural Statul cuprinde 32 de atoli coraligeni grupaŃi în trei arhipelaguri (Gilbert, Phoenix şi Line –), poziŃionate la Ecuator, la jumătatea distanŃei dintre Hawaii şi Australia. Insulele sunt dispersate pe o lungime de 3.800 km de la est la vest şi pe 2.000km de la nord la sud, acoperind a suprafaŃă de circa 3,5 mil.km2. Altitudinea medie este de 2m; aceasta conduce la o vulnerabilitate majoră la inundaŃii catastrofale, cauzate de valurile create de furtunile tropicale. Insulele mai importante sunt Tarawa (South Tarawa este considerată a doua capitală), Kirimati, cel mai mare atol coraligen ca suprafaŃă (322 km2) şi Banaba, insulă mai înaltă (80m), din extremitatea vestică. Climatul este de tip ecuatorial oceanic, cu precipitaŃii bogate (2.000 - 3.000 mm/an) şi temperaturi medii anuale de 26-270C; sunt frecvente furtunile tropicale, mai ales în intervalul noiembrie – martie. VegetaŃia de păduri tropicale a fost înlocuită de culturi permanente sau pajişti secundare. Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Statul micronezian Kiribati numǎrǎ o populaŃie de 105.500 de locuitori (2005), dublându-se din 1970 (circa 50.000 loc.). Principalii indicatori geodemografici înregistreazǎ urmǎtoarele valori: natalitate 31‰, mortalitate (8,5‰), sold natural (22,5‰).
97

Densitatea populaŃiei este de 124 loc/km2, cea mai mare parte a populaŃiei (86%) concentrându-se în arhipelagul Gilbert, dar existǎ şi teritorii slab populate (arhipelagul Phoenix 1,6 loc/km2) sau chiar nelocuite (partea sudicǎ a arhipelagului Line). PopulaŃia majoritarǎ este formatǎ din nativi din Kiribati (micronezieni IKiribati) în proporŃie de 98,8%, restul populaŃiei fiind alcǎtuitǎ din tuvaluani (0,8%), europeni (0,2%), chinezi ş.a. Structura confesionalǎ este diversificatǎ, principalele culte fiind: romanocatolici (53,4%), protestanŃi/congregaŃionişti (39,2%), bahai (2,4%), adventişti (1,9%), mormoni (1,6%) etc. Limba oficialǎ este engleza, dar se mai vorbeşte şi limba localniclor gilberteza, alǎturi de vechile dialecte din insule. Oraşe principale sunt: Bikinebeu, Betia. Geografie economică Pânǎ în anul 1979, care a marcat epuizarea resurselor de fosfaŃi, economia Kiribati se baza pe exploatarea acestora din insula Banaba/Ocean (peste 50% din venituri). Din anii ’80 ai secolului al XX-lea, economia s-a reorientat spre cultura plantelor: palmier de cocos, plante tropicale (manioc, babanieri, arbori de pâine etc.) şi legume. Împreunǎ cu pescuitul, agricultura antreneazǎ peste 70% din populaŃia activǎ. Industria prelucrǎtoare este slab dezvoltatǎ, contribuie cu numai 1% din PIB îi produce copra, conserve de peşte, îmbrǎcǎminte. Artizanatul este o activitate mobilizata de tursm. Turismul asigurǎ 20% din PIB, arhipelagul fiind vizitat anual de circa 8.000 de turişti, care viziteazǎ mai ales atolul Tarawa, insulele Kiritimati (cea mai mare colonie de rândunele de mare fumurii), arhipelagul Line (nelocuit, dar situate aproape de linia de schimbare a datei, sunt denumite şi Insulele Mileniului). Valorificarea deplinǎ a potenŃialului turistic este dificilǎ din cauza infrastructurii insuficiente şi a distanŃelor mari dintre insule. Geografie politicǎ. Insulele sunt populate în secolul al XIII-lea de micronezieni originari din Samoa. În secolul al XVII-lea, insulele sunt descoperite de europeni.în 1892, Marea Britanie îşi stabileşte protectoratul asupra insulelor Gilbert (Kiribati) şi Ellice (Tuvalu). Separarea de Tuvalu are loc în 1975, cauzele acestei separǎri provenind dintr-o origine etnico-culturalǎ: insulele Ellice sunt polineziene, iar insulele Gilbert sunt microneziene. În 1979, republica Kiribati îşi proclamǎ independenŃa în cadrul Commonwealth-ului, pentru ca în 1999 sǎ devinǎ stat membru O.N.U. Acest stat insular are un rol geopolitic potenŃial; interesele Japoniei vizeazǎ pescuitul, iar ale S.U.A. considerǎ Kiribati ca pe un centru de interes privind cucerirea spaŃiului cosmic. 5. POLINEZIA TONGA

98

Denumirea oficială: Regatul Tonga SuprafaŃa: 748 km2 Limbi oficiale: tongana, engleza

PoziŃia geografică: Stat insular în Pacificul de Sud

Capitala: Nuku’alofa (37.000 loc. 2005) Ziua naŃională: 4 iunie – Ziua independenŃei (1970)

Cadrul natural. Arhipelagul este format din 196 de insule înşiruite N-S pe o distanŃă de 800 km. Sunt trei grupuri insulare: Vava’u, Ha’apai şi Tongatapu. Cea mai mare insulă, în care este şi capitala, este Tongatapu (257 km2).
Fig. Arhipelagul Tonga

Insulele sunt vulcanice, multe dintre ele fiind acoperite de formaŃiuni coraligene. ÎnălŃimile cele mai mari sunt în insulele vulcanice din Ha’apai (Kao, 1030m, Tofua 515 m, . Climatul este tropical umed, cu temperaturi medii anuale şi cantităŃi variabile de la nord (270C, peste 2.500 mm/an) spre sud (230C, 1500 mm/an). VegetaŃia spontană este de păduri tropicale umede şi de mangrove în zonele litorale. Pădurile s-au păstrat pe suprafeŃe restrânse (sub 15% din total). Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Tonga are un numǎr foarte mic al populaŃiei, de numai 110 000 locuitori (anul 2004), cu o natalitate de 24,9‰, mortatlitate de 5,45‰, sold natural de 19,5‰. În schimb, densitatea populaŃiei este destul de ridicatǎ, înregistrând valoarea medie de 146,7 loc/km2. populaŃia este mai densǎ şi mai numeroasǎ în insula principalǎ – Tongatapu (67% din populaŃia totalǎ, 255 loc/km2) şi mai rarǎ în celelalte insule (Vava’u 80 loc/km2, ’Eua 26 loc/km2), peste 120 de insule sunt nelocuite. O parte a populaŃiei a migrat în ultimele decenii spe Noua Zeelandǎ, S.U.A., Australia. Predominǎ populaŃia ruralǎ, populaŃia urbanǎ atingând un procent de circa 40%. Structura etnicǎ este deosebit de omogenǎ (datoritǎ izolǎrii de-a lungul istoriei), peste 98% din populaŃie fiind tongani, care sunt polinezieni prin etnicitate, cu o foarte micǎ mixturǎ de melanezieni. Restul populaŃiei sunt europeni, europeni metisaŃi şi alŃi insulari pacifici. Aici trǎiesc câteva sute de chinezi. Structura confesionalǎ este marcatǎ de creştinism, majoritatea fiind metodişti, dar şi o minoritate romano-catolicǎ, adventişti ş.a. Mormonii formeazǎ cea mai mare comunitate la nivel mondial, dacǎ se Ńine cont de procentele declarate de statisticile proprii (32%). Mai sunt şi alte culte: bahai, religii tradiŃionale ş.a. Limbile oficiale sunt tongana (aparŃine limbilor austroneziene) şi engleza. Oraşe principale: Neiafu, Haveluloto. Geografie economică Tonga este sǎracǎ în resurse minerale, se exploateazǎ numai calcare recifale şi nisipuri şi existǎ unele depozite de guano.
99

Principala ramurǎ economicǎ rǎmâne agricultura, ocupând peste 30% din populaŃia activǎ şi contribuind cu aproximativ 30% la PIB, dar asigurând 75% din exporturile Ńǎrii. Se cultivǎ, în principal, cocotieri, dovleci, arbori de vanilie (între primele 10 state producǎtoare pe glob), citrice, ananas, bananieri, dar şi batate (locul 1 pe glob), igname, manioc (pentru consumul intern). Pescuitul contribuie cu 25% la export, fiind o altǎ ramurǎ economicǎ importantǎ. Industria pelucrǎtoare este relativ diversificatǎ şi se bazeazǎ pe produse alimentare, bǎuturi, ambarcaŃiuni, mici excavatoare, produse chimice, produse din lemn, textile, îmbrǎcǎminte, materiale de construcŃii. De asemenea, industria energeticǎ este reprezentatǎ printr-o centralǎ ce utilizeazǎ energia valurilor mǎrii şi din instalaŃii fotovoltaice. ReŃeaua rutierǎ este slab repezentatǎ (circa 700 km), dar cele navale sunt dezvoltate (3 porturi), ca şi cele aeriene (6 aeroporturi, cel din capitalǎ fiind internaŃional). Turismul este o activitate în plinǎ dezvoltare, veniturile obŃinute echivalând cu circa 80% din valoarea exporturilor. Din punct de vedere turistic, Tonga este supranumitǎ „perla Coroanei Pacificului de Sud”, fiind vizitatǎ de turişti mai ales în cadrul croazierelor. AtracŃiile principale sunt însulele vulcanice, recificii coraligeni, plajele cu nisip fin, lagunele, practicarea înotului subacvatic, a iahtingului, gheizere, numeroase vestigii (megaliŃi), arhitectura colonialǎ, tradiŃii. Baza de cazare este adecvatǎ şi adaptatǎ cerinŃelor turismului internaŃional. Geografie politicǎ. La începutul mileniul I d.Hr, arhipelagul Tonga a fost populat de triburi polineziene. A fost descoperit de europeni (olandezi) în secolul al XVII-lea.în anul 1845 se întemeiazǎ regatul Tonga, iar în anul 1900 se recunoaşte protectoratul britanic. În anul 1970 îşi proclamǎ independenŃa în cadrul Commonwealth-ului, iar din anul 1999 este membru al O.N.U. SAMOA
Denumirea oficială: Statul Independent Samoa SuprafaŃa: 2.831 km2 Limbi oficiale: samoana, engleza PoziŃia geografică: Arhipelag în Oceanul Pacific de Sud. Capitala: Apia (39.000 loc., 2006) Ziua naŃională:1 iunie (ziua ConstituŃiei)

Cadrul natural. Arhipelagul este de origine vulcanică, cu manifestări actuale active; Ńărmurile prezintă formaŃiuni coraligene. Este compus din două mari insule: Savai’i (1.708 km2, Mt. Silisili 1.858 m), şi Upolu (1.118 km2) şi alte 8 insuliŃe (fig. ). Climatul este tropical, cu temperaturi medii anuale de 26 – 270C şi precipitaŃii bogate (2.000 – 5.000 mm/an, majoritatea în sezonul umed noiembrie – aprilie); periodic apar cicloane de mare intensitate.
100

VegetaŃia este dominată de pădurile tropicale umede; mangrovele sunt caracteristice zonelor litorale. Aspecte de geografie umană PopulaŃia. Dintre cele 9 insule vulcanice ale Ńǎrii numai 4 sunt locuite, populaŃia totalǎ fiind, în anul 2004, de 177.700 de locuitori. Principalii indicatori demografici înregistrau urmǎtoarele valori: natalitate 15,7‰, mortalitate 6,5‰, sold natural 9,2‰. Densitatea populaŃiei încadreazǎ Ńara la mijlocul ierarhiei statelor Oceaniei, având o valoare de 62,8 loc/km2. Aproape 75% din populaŃie este concentratǎ în insula Upolu (pe care este situatǎ capitala) şi în cele douǎ mici insule învecinate (Apolima şi Manono), cu o densitate de peste 100 loc/km2, valori mai reduse înregistrându-se în insula Savaii (sub 30 loc/km2). Structura etnicǎ a populaŃiei este reprezentatǎ de samoani 92,6%, euronezieni (cu sânge european şi polinezian) 7%, albi 0,4%. Structura confesionalǎ este relativ omogenǎ, aproape 98 % din populaŃie fiind creştinǎ; protestanŃi (congregaŃionişti, metodişti, mormoni ş.a.) 75%, romano - catolici 21% ş.a. În Samoa existǎ douǎ limbi oficiale, samoana şi engleza, pe lângǎ alte limbi vorbite de locuitorii Ńǎrii. Oraşe principale: Vaitele, Faleasiu, Vailele (cu populaŃie sub 5000 de locuitori).

Geografie economică Economia din Samoa este tradiŃional dependentǎ de ajutoarele de dezvoltare, deoarece este lipsitǎ de resurse notabile de subsol. Astfel, economia se bazeazǎ pe agriculturǎ, care antreneazǎ circa 40% din populaŃia activǎ, contribuie cu aproximativ 14% la PIB şi asigurǎ, împreunǎ cu producŃia alimentarǎ, peste 90% din exporturi. Agricultura este relativ diversificatǎ, cultivându-se atât plante tradiŃionale (rǎdǎcinoase tropicale, cocotieri, arbori de pâine etc.), dar şi plante comerciale (ananas, bananieri, arbori de cacao, avocado, mango, papaya etc.). de asemenea, sectorul agricol cuprinde şi creşterea caprelor, porcilor şi pǎsǎrilor. Industria se rezumǎ la prelucrarea produselor agricole şi la prelucrarea primarǎ a lemnului. În ultimii ani, industria prelucrǎtoare a cunoscut o dinamicǎ remarcabilǎ (5% din populaŃia activǎ, 25% din PIB), bazându-se, în special, pe industria alimentarǎ (bere, conserve din fructe, conserve din peşte, Ńigarete), industria confecŃiilor, producerea de hranǎ pentru animale (pet food). În Samoa, lipsesc cǎile ferate, reŃeaua rutierǎ este redusǎ, are douǎ portuir şi trei aeroporturi. Turismul este o altǎ ramurǎ economicǎ care aduce venituri (circa 50 mil $, în ultimul deceniu suma s-a dublat), de la cei circa 92 000 de turişti care viziteazǎ Ńara şi care provin îndeosebi din Australia, Noua Zeelandǎ, S.U.A. Principalele atracŃii turistice sunt capitala şi împrejurimile (mormântului scriitorului R.L. Stevenson),
101

vulcani, lacuri în crater vulcanice, plaje cu nisip fin, pǎduri tropicale luxuriante, recifi coraligeni. Geografie politicǎ. Samoa a fost populatǎ acum 3 000 de ani de populaŃii din Sud-Estul Asiei. A fost descoperitǎ de europeni (olandezi) în secolul al XVIII-lea. Arhipelagul Samoa a fost împǎrŃit la sfârşitul secolului al XIX-lea (1899) între Germania şi S.U.A., insulele car formeazǎ statul actual Samoa, revenind Germaniei cu numele de Samoa de Vest (Ins. Samoa Occidentale). Dupǎ o cucerire neozeelandezǎ şi o tutelǎ O.N.U., la 1 ianuarie 1962, Samoa de Vest devine primul stat din Oceania care îşi declarǎ independenŃa. În 1970 devinde membru în Commonwealth, iar în 1997, se schimbǎ numele de Samoa de Vest în Samoa. Statul samoan pǎstreazǎ strânse legǎturi cu Noua Zeelandǎ, fapt benefic asupra influenŃei acestei Ńǎri în Pacificul de Sud.

102

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful