Productia de acvacultura la nivel european

Scris de Matusa Stefan-IlieMarţi, 24 Mai 2011 14:03

• • • • • •

1 2 3 4 5

Rezumat: In acest articol au fost prezentate atat nivelul de exploatare al pestelui in tarile membre UE cat si politicile referitoare la aceasta dar si la impactul pe care acvacultura il poate avea asupra mediului. Cuvinte cheie: acvacultura, piscicultura, indicatori, EIA, Directiva EIA,, productie; Indicatorul cuantifica dezvoltarea productiei de acvacultura din Europa in majoritatea tarilor si in zonelor marine, precum si contributia acvaculturii in deversarea de nutrienti la aportul total de nutrienti din zonele de coasta. Furnizeaza astfel masuri impotriva presiunii asupra mediului marin datorata acvaculturii. Este un indicator simplu si usor accesibil, dar folosit singur are o limitata importanta si relevanta datorita diverselor practici pe scara larga a productiei de acvacultura si datorita conditiilor locale. Acesta trebuie asadar sa fie integrat cu alti indicatori legati de practicile de poductie (precum productia totala de nutrienti sau deversarile totale de chimicale) pentru a genera un indicator de presiune mai semnificativ. Corelat cu informatiile legate de capacitatea de asimilare a diferitelor habitate, indicatorul permite estimarea impactului si a proportiei capacitatii de asimilare a mediului inconjurator, precum si limitele de expansiune. Pana de curand nu a existat o politica generala in acvacultura europeana, desi Directiva EIA (Evaluarea Impactului asupra Mediului) solicita ca fermele speciale care sa fie supuse la EIA, iar Directiva Cadru Apa solicita ca acestea sa indeplineasca obiectivele de mediu pentru o stare ecologica si chimica buna a corpurilor de apa pana in 2015. Sunt putine politice nationale care sa cumuleze impacturile acvaculturii in intregul sistem acvatic sau sa limiteze productia totala la capacitatea de asimilare a mediului. Totusi, limitele factorilor de productie pentru hrana in unele tari (ca de exemplu Finlanda) limiteaza eficient productiile. Noua Reforma a politicii comune in domeniul pescuitului are ca scop imbunatatirea managmentului in acvacultura. In septembrie 2002, Comisia a prezentat Consiliului Parlamentului European o comunicare a „strategiei de sustinere a acvaculturii europene”. Principala tinta a strategiei este mentinerea in competitivitate, productivitate si sustinere a acvaculturii sectorului european. Strategia are ca principale obiective: asigurarea produselor pescaresti in conditii de siguranta si de calitate buna, promovarea sanatatii si bunastarii organismelor potrivit standardelor, precum si crearea de locuri de munca sigure.

urmata de Franta. Franta. rezultand in principal din deversarile de nutrient din instalatiile piscicole. Pana si cea mai mica dintre acestea. Grecia. Irlanda. Numai sectorul acvaculturii maritime a cunoscut o crestere semnificativa. Finlanda. desi Spania si Italia si-au redus semnificativ productia. Productia turceasca consta in principal din pastrav. Aceste tari detin aproape 75% din totalul productiei de acvacultura in cele 34 de tari europene. Malta. dominand productia de stridii scobite de Pacific (Crassostrea gigas). Turcia si-a crescut productia in perioada 2001. frecvent pentru export. Spania.2005 cu peste 77%. Cipru. urmata de Spania cu poductia dominanta de midii albastre. tehnicilor si deasemenea caracteristicilor hidrodinamice si chimice locale si regionale ale apelor. Polonia. precum si de capacitatea sa de a raspunde constrangerilor mediului”. a depasit totalul combinat al tuturor speciilor de productie din tarile grupate in UE 15 + UE 9 + altele. Danemarca. in mod substantial. Slovenia. Aceasta crestere reprezinta o presiune marita pentru corpurile de apa adiacente si asupra ecosistemelor asociate. Letonia. Franta este a doua mare producatoare.Vestul Europei. Suedia si Marea Britanie) si EFTA: Asociatia Europeana a Liberului Schimb (Irlanda si Norvegia) domina productia pana acum. Olanda. cultura de bas mare si platica (mai ales in Grecia si Turcia). tarile grupate in EU 15 (Belgia. Italia si Marea Britanie. fiind cea mai semnifitiva productie fata de celelalte tari europene din afara acestei regiuni. Potrivit Directiei Generale de Pescuit: „acvacultura industriala europeana se confrunta cu o serie de provocari in ceea ce priveste piata si mediul inconjurator. Cele mai mari productii de acvacultura sunt in zona EU 15 si Asociatia Europeana a Liberului Schimb. in cultura somonului marin din Nord. in timp ce productia de apa salmastra a crescut intr-un ritm mult mai lent si nivelurile de apa dulce au scazut. in timp ce Norvegia si-a crescut productia la aproape 29%. si cultura de midii si . Cresterea atat a productiei. cea mai mare productie in tarile grupate in EU 9 (Estonia. dorada si bas mare. imbunatatirile semnificative in eficientizarea utilizarii hranei si a nutrientilor. O crestere semnificativa in productia europeana totala de acvacultura a fost observata in ultimii 15 ani. precum somonul si pastravul curcubeu. Bulgaria si Romania) si altele (Albania. in timp ce speciile de mica valoare precum crapul sunt cultivate in Europa Centrala si de Vest. Portugalia.Fermele piscicole europene se impart in doua grupe distincte: fermele piscicole din Europa de Vest cresc specii de mare valoare. Marea Britanie. Nivelul exact al impactului local va varia in conform scarii productiei.Productia europeana de acvacultura o continuat sa creasca rapid in ultimii 15 ani datorita expansiunii in sectorul maritime in tarile din UE si EFTA. Croatia si Turcia). De notat este ca in 2005 cultura de somon de Atlantic din Norvegia (fiind de aproximativ 90% din totalul productiei din Norvegia). In general. Partea majora a cresterii in productia de acvacultura a constat. Spania. Rangul tarii in 2005 in ceea ce priveste productia a fost foarte asemanator cu cel din 2001. Germania. Italia. si intr-o masura mai mica in cultura de pastrav (in toata Europa de Vest si Turcia). Norvegia are cea mai mare productie cu mai mult de 650 de mii de tone in 2005. Lituania. Cresterea observata in productie nu venit fara probleme. precum si in managementul de mediu au servit in atenuarea partiala a cresterii presiunii asupra mediului. a produs 172 de mii de tone in 2005. desi aceasta a incetinit incepand cu anul 1999. Viitorul acesteia va depinde de capacitatea sa de a deveni din punct de vedere economic auto – suficient. La nivel regional. in principal pentru consumul local. Productia turceasca de 120 de mii de tone a reprezentat. cat si a presiunii asupra mediului nu a fost uniforma in tarile europene sau in sistemele de productie.

si din EU 10. Acesta este un indicator cu potential mai mare de presiune decat o singula valoare a productiei. Nivelul impactului local va varia potrivit scarii de productie si tehnologilor precum si a hidrodinamicii si caractrului chimic al regiunii. Spania. antibioticele sunt folosite pentru controlul bolilor. in principal de salmolidele marine. sunt in general considerate a fi mai putin severe decat presiunile datorate cultivarii intensive a pestilor. fiind urmata de introducerea unor vaccinuri si imbunatatirea practicilor de crestere. acest tip de acvacultura a scazut in ultimii ani. Diferitele tipuri de acvacultura au generat si genereaza genereaza presiuni foarte diferite asupra mediului inconjurator. in special formolul si verde malachit (verde de anilina). dar sumele utilizate au fost drastic reduse in ultimii ani. Presiunile asociate cu cultivarea de moluste bivalve. Un indicator alternativ poate sa se bazeze pe procentul de acoperire al principalelor tipuri de habitat costier de diferite tipuri de acvacultura. antibiotice si fungicide. care cu toate acestea prezinta o tendinta de scadere incepand cu anul 1999. Dintre tarile din UE 15. principala presiune fiind datorata de evacuarile de nutrienti. dar sunt dificultati in ceea ce priveste acest indicator. Mai mult. . Elesteul de acvacultura de crap din apele de interior necesita de obicei mai mai putina hanire intensiva. salmastre si dulci. Intensitatea productiei de acvacultura masurata pe unitatea lungimi de coasta a atins o medie de aproximativ 8 tone pe km de coasta in tarile din EU 10 si Asociatia Europeana a Liberului Schimb comparativ cu 2 tone pe km in regiunea EU 10. Presiunea este probabil sa continue sa creasca precum productia de noi specii precum codul. imbunatatirile semnificative in eficientizarea utilizarii hranei si a nutrientilor. partial din cauza schimbarilor politice si economice din Europa de Est. Presiunea asupra mediului pe unitate de productie este posibila sa fie mai putina decat cea pentru productia intensiva de salmonide. In schimb. Presiunile asupra mediului inconjurator exercitate asupra acvaculturii nu sunt uniforme. acvacultura interioara de crap a scazut semnificativ in Europa de Est si Centrala (EU 15 + EU 9 + altele). care includ indepartarea planctonului si concentrarea locala si acumularea de substante organice si a metabolitilor. Chimicalele. Un alt dezavantaj este acela ca indicatorul nu se ia in considerare in zonele de coasta care sunt potrivite pentru productiei si determinarea lungimii liniei de coasta este problematica si se bazeaza pe scara uniforma care trebuie sa fie utilizata in determinarea fiecarei tari. iar in majoritatea cazurilor o mai mare proportie de devarsari de nutrienti este asimilata local. In fermele marine. In general. Acest indicator este nepotrivit pentru statele europene fara iesire la mare. Prin prezentarea productiei relative in raport cu linia de coasta. halibutul si calcanul devine tot mai serioasa. Principalele presiuni asupra mediului inconjurator sunt asociate cu productiile intensive de pesti. Ca si in cazul productiei pe tara. este posibil sa se determine o valorare mai comparativa a densitatii productiei.scoici (in toata Europa de Vest). Bugaria si Balcani. precum si in managementul de mediu au servit pentru a atenua partial cresterea asociata de pesiunea asupra mediului. si bas mare si dorada in mediul marin. sectoare care au experimentat cele mai mari rate de crestere in ultimii ani. Franta si Olanda. au cea mai mare productie de acvacultura marina in raport cu lugimea liniei de coasta. Romania. Romania. sunt utilizate in fermele de apa dulce pentru a controla bolile cauzate de bacterii si fungicide. nu s-au constatat modificari importante la productia speciile majore de la ultima evaluare. nuaplicandu-se la productia de apa dulce. Bulgaria si Turcia.

presiunea nutrientilor pentru cultivarea intensiva a apelor marine si salmastra ar putea devenii semnificativa in contextul evacuarii nutrientilor totali in mediul de costa. trebuind astfel sa fie tratate cu precautie.09. COM(2002) 511 final.Acvacultura de peste marina (in principal a somonului de Atlantic) contribuie la incarcarea cu nutrienti in apele de coasta. 19. Comisia Europeană O strategie de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene. . Cu toate acestea. datele publicate cu valoarea evacuailor totale de nutrienti in apele de coasta raman sarace in calitate si inconsistente in acoperire. In general. mai 2007. in special in cazul tarilor cu un total de nutrienti mici deversati in apele de coasta. Bibliografie Posibilităţi de dezvoltare a acvaculturii comunitare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful