UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

XIV d. peste care s-au grefat elementele orientale. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).H. zambile. în Evul Mediu. specii floristice. tei. busuioc. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. tisă. nordul Africii şi Asia Mică. . ca urmare a cruciadelor. Schema modelului grădinii medievale.grădina cu pomi fructiferi. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. urbane. De asemenea erau cultiva i trandafiri.2. duzi. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. plante medicinale şi aromatice. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. vasele şi statuile. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Erau prezente pergolele şi coloanele. la interior cu bazine străjuite de statui. Villa Lucullus. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. horticultura a făcut progrese. de regulă.2. lotus sau diverse flori. formă pătrată. Exemple: Villa lui Cicero.) 2. Totuşi. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice.2. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. ce cuprindea Europa Sud-estică. Constantinopol. Erau prezente şi pu uri rotunde. cu coloane de piatră colorată şi marmură. chiparoşi.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. platani. fiind înconjurate de un zid de marmură. buxus. . aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.1.arbuştii şi plantele ornamentale. 2. Grădinile vilelor mai mici. a înregistrat un regres. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec.2. crini. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. În capitala imperiului. . smochini.. Villa Sallustius.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. rozmarinul şi mirtul. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. lauri. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Acestea aveau.V. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. fie o fântână cu un joc de apă. Villa Mecena. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. mimoze). 2. trandafiri. pini.

delimitate de alei de aceeaşi lă ime.grădina de legume şi plante medicinale. pini.d. fie aveau straturi de formă pătrată. mirtul.2. galerii acoperite de plante că ărătoare. 2. prin întretăierea a două canale cu apă. cu func ie exclusiv ornamentală. monotonă. palmieri. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. buxusul. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.2. de formă regulată iar cele mai mari. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. menajerie. magnoliile.H. înconjurate de ziduri. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. pavilioane pentru petreceri. caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.). Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. din timpul domina iei arabe..3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. predominant persană. apoi au căpătat un specific propriu. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Arta topiară era folosită în exces. compartimentare realizată. magnolii.4. al VII-lea d. Speciile folosite erau: chiparoşii. bazine. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. mărginite de rânduri de plante tunse. fiind plane şi înconjurate de ziduri. . iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. citricele. XIII-XIV. o suită de grădini. Nu existau sculpturi. adesea aranjate liber. leandri. 2. Grădinile fie erau interioare. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. acolo unde spa iul permitea.grădina de flori. Compozi ia era geometrică. fie erau situate în afara palatelor. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. .H. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. fie sub formă de fântâni arteziene. pere ii de fundal. eucalipt. Speciile folosite: chiparoşi. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. situate în cur ile clădirilor. Apa era folosită fie în bazine şi canale. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Locuin ele mici aveau o singură grădină. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse.

de groază. suprafe ele foarte întinse. galerii. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. modificat sau aparent natural. por i.H. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. fiind create mai ales în sec. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. în armonie cu peisajele naturale. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. pinii – fermitatea şi for a caracterului. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. este mărimea acestora. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. în strânsă legătură cu religia.3. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. odihnă. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. neregulat. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.H. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. piersicii ornamentali – Paradisul. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. lacurile şi râurile. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. al XVII-lea d.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. fiind natural. sec. au fost create parcuri naturale. Relieful era foarte variat. având caracter natural. pe vârful unei coline sau în pădure. firesc. cascade. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. grote. bambuşii – prietenia necondi ionată.2. poduri şi pode e. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. ape. Filozofiile religioase din China. chioşcuri. iar apele. de basm. cu caracteristici proprii. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii.. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. pentru dobândirea perfec iunii morale. cascade naturale) sau în bazine artificiale. stânci. o dată cu dezvoltarea noii religii.3. ziduri. IV-V d.) şi cuprindeau mun i. servind ca loc pentru plimbare. II-I î. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec.H. Terasele erau trasate liber. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. indiferent de perioada istorică. plante şi animale. (dinastia Tang). fiind excluse liniile drepte. şi reflectă puternicul cult al naturii. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Picturile. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. de veselie. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Elementele primordiale erau mun ii.H. situat pe malul unui lac. VIII-IX d. terase. bazine. în care vegeta ia era dispusă natural. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. budismul. cu aspect natural. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. . cheiuri. arterele pământului.

orientat pe direc ia N-S. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . pârâu cu cascadă. arborele de ceai. podurile. În sec. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. fiind o componentă a acesteia. Spa iile verzi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. coline.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării.3. lac cu insule. un râu sau pârâu. sec. fântâni şi foarte multă vegeta ie. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. stâncile. grădină de muşchi. fiind ulterior personalizată. camelii. . aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. ferigi. arbori şi arbuşti. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. pavilioane pentru ceai. miniaturală: cursul de apă. nisip. diverse plante cu sau fără flori.capitala ării. mai mari sau mai mici.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. . bambus. în decursul timpului. . Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). Islam).H. ienuperi. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. din dorin a de a aduce natura în locuin e. cu simboluri filozofice caracteristice. sau de pe verandă. al VIII-lea d. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. sau din Europa medievală şi renascentistă. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. por i. şi în Kyoto. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. pietre rotunjite. azalee.H. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. erau prezente pretutindeni. muşchi. grădină aridă. pietriş. destinate contemplării din interiorul clădirii. al VIII-lea d.). imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. fiind folosite toate elementele din natură. devenind o artă na ională. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale.Deşi. Grădinile imperiale. stânci col uroase. 2. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Astfel în Japonia. lanterne din piatră. cu balustrade ornamentate. plus diferite lampadare. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Persia. pasul japonez.

. XV-XVI d. bazine neregulate. . precum: . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. buxus. . stejari meridionali. . lauri şi portocali. Din sec. Specii folosite erau: pini. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). .1.4. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. ziduri înverzite.nu erau folosite alei.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.utilizarea vegeta iei tunse. cascade. lămâi. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.Villa Medici în Roma (2 terase).simetria fa ă de o axă a compozi iei. cascadelor.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. arhitectură.apa aduce mişcare.H. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.erau folosite zidurile masive de sprijin. . glicina. ştiin ă. mirt. ca influen ă occidentală.Grădina palatului Farnese din Caprarola.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). în special pentru grădinile vilelor suburbane.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. tisă. Această orientare a apărut la început în Italia. de unde a iradiat apoi în restul Europei.prezen a sculpturilor.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. din toate domeniile: artă. vase ornamentale.4.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. . Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . magnolia. lespezi sub forma pasului japonez. azalee. garduri vii şi borduri tunse. ci pietre late. cireşii. . . . pe terase succesive.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. arborele de ceai. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. 2.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. al XVII-lea d. . . chiparoşi. parapete ornamentale. literatură.apa era folosită sub formă naturală. arbuşti modela i în volume geometrice. . a canalelor. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . 2. bambus. ienuperi.H. . camelii. încep să apară primele grădini publice.

În secolul al XVII–lea d. Terenul era modelat în terase mari. . În prima jumătate a sec. cu numeroase statui. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. pictor şi arhitect) favorit al . curbe.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Existau canale şi lacuri imense. .grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. .grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Exemple:. la castelele Amboise. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Saint-German. cu partere decorate cu flori. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.H.4.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. dar dispare schematismul rigid.. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. fântâni.grădinile Gamberaia – Floren a. 2.grădinile de la castelele Tuilleries. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . apare stilul baroc. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. tinzându-se către transformarea în parcuri. Principiile esen iale s-au men inut. Abia după jumătatea sec. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. al XVI–lea. În perioada Barocului. Astfel. . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.grădina Garzoni – Collodi. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Exemple din sec al XVI-lea: . roci şi apă în mişcare). al XVII-lea crea iile importante au fost: . al XVII-lea. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. la care grădinile erau în incintă. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. . vase. sub aspectul echilibrului şi simetriei. . bazine.grădina Luxembourg din Paris.2.arhitect peisagist Delorne.H. fiind îmbinate cu linii ample. . traseele rectilinii.arhitect peisagist Du Cerceau.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . rezultând spa ii mult lărgite. Fontainbleau. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Au fost realizate decoruri bogate. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. În unele situa ii canalele s-au păstrat. Au apărut grotele artificiale. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. în arhitectură.

în Anglia începând cu sec. treiaje. Sceaux.palatul constituie capul compozi iei. . pe spa ii foarte largi.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Ulterior. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.sunt prezente. statui sau vase. bazine şi canale. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. . rampe. 2. cu principii compozi ionale proprii. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.Ludovic al XIV-lea. ca şi în restul Europei. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. rocării. Versailles. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. fiind situat pe terenul dominant. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. Chantilly.terenul este modelat în terase largi. mari partere şi întinse oglinzi de apă. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. . în Anglia dominau grădinile medievale. racordate cu ziduri de sprijin.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. mai ales pe axa principală. Fontainbleau. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. scări. constituind totodată şi perspectiva principală.3. dominantă. Dispar parterele. bazine. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . alături de diferite fântâni. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. borduri sau broderii de buxus tuns. SaintCloud.aleile sunt rectilinii. Saint Germain-en Laye. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Dar. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. . al XVIII-lea.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. . . piramide. cuburi).4. sub influen a literaturii.„regelui Soare”.compozi ia era tratată arhitectural. La început s-a renun at la tunderea arborilor. . dispuse în re ea geometrică riguros trasată. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. conuri. se păstrează axa . vase în stil baroc. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. închise între ziduri.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.sunt folosite. . bazine cu grupuri sculpturale. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. . .

Green Park. . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.model francez. La sfârşitul secolului al XIX-lea. 2.grădinile de la Whitehall – model italian. .centrală dominantă. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. La periferie erau: Regent’s Park.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.4. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. .Germania: .Tête d’or’’ (Lyon)..Nymphenburg (München) – model francez. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. realizate sub influen a romantismului.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. .Austria: .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. . amenajate în stil peisager: St.4. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. Victoria Park şi Battersea Park. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.model francez.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). enun ate de Repton. Realizări importante: . Ermenonville. În secolul al XIX-lea. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. . dar se introduc poteci şerpuitoare. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). reziden ial şi a intrat în cel urban.Saint-James Park . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). . . . fiind sus inătorul noului curent numit . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea..Anglia: . . Hyde Park. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. . Malmaison.Rusia: . . apoi francez.Charlottenburg (Berlin) . Toate crea iile din această perioadă (sec.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Hampton Court – model italian.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. .Kent (pictor şi arhitect) . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Parcul Chatsworth – stil clasic.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). formând un lan verde de peste 4 Km.Grădinile Greenwich – model francez. James Parc.

. . crini. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. cimbrul.Grădina Botanică .Boston – Park System. . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.model francez. În S.A. 2. În Germania. .sec.Parcul Public Friederichsham (Berlin). . lăcrămioare. plopul alb.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .. bradul. respectiv după principiile grădinilor engleze. Petersburg – 600 ha. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. liliacul. pomicole.Grădina engleză (München). . .Chicago – South Park. . Parcul Puşkin (parc englez. .grădinile La Cranja (lângă Segovia) . pe lângă locuin ele boierilor.Philadelphia – Fairmount Park.Villa Melzi (Bellagio). molidul. Prospect Park (peisagist Olmsted). nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. stejarul. .5. lângă St. . .New York – Central Park .model italian.U.sec. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.Parcul Sokolniki – 463 ha.Spania: . . narcisele. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. roini a.parcul Nympheuburg (München). . . . arskoe Selo = vechea denumire). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. forestiere: bujori. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . mesteacănul. Ca exemple pot fi amintite: . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Villa Carlotta (Caddenabio).360 ha.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). .Italia: .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). garoafe şi iasomie. Ca exemple pot fi amintite: .Villa Carraresi (Roma).

al baronului Bruckental. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). Parcul Rozelor. Hörer). . . Alpinetul. .Bucureştiul avea cca. . . (fost Libertă ii) realizat de E.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . . În alte oraşe: . odată cu dezvoltarea oraşelor..la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. .Iaşi – Parcul Expozi iei. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). lângă castelul familiei Teleky.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . al XVIII-lea . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). (Carl Friederich. azi Parcul Romanescu. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).parcul de la Albeşti –Braşov. . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.1838 – parc promenadă .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). poduri. Pădurea Verde. . În sec. Borza.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. al XIX –lea.sec.. .parcul de la Bon ida –Cluj.Grădina Ioanid.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. . . . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Hayer.actual Parcul Tineretului. . lângă castelul familiei Haller. al familiei Bauffy.. . Redont.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.la Sibiu – 1857. Parcurile de la Avrig.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). Dacia. .în Bucureşti în 1833-1840. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.la sfârşitul sec.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.Buzău – Parcul Crângul. .parcul Carol I.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.Timişoara – Parcul Tiselor. fiind numit oraş-grădină. chioşcuri pentru orchestre. promenada de pe Dealul Copou. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. . dar care în mare parte erau neorganizate.parcul de la Gorneşti –Mureş . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . amenajat tot de Redont – Bd. . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. 70 ha. . . stilul brâncovenesc.

Parcul Libertă ii. Balta Albă. Ploieşti. Gala i.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. ClujNapoca. parcuri în Titan. Drumul Taberei. Iaşi. Constan a. . Colentina. . Piteşti.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Oradea.Parcul Sportiv . Pantelimon. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. . Crângaşi. Parcul Tineretului.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Craiova. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.reamenajarea Parcului Herăstrău. . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . Parcul Tei.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Sibiu.

semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. fiind ob inute diferite categorii de produse: . f) f. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. c) f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. e) f. d) f.Cap. . de protec ie climatică (viteza vântului.lemn din diferite tipuri de pădure. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.f. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. respectiv cu: . în general de toate tipurile de spa ii verzi. . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . . Profesorul I. de protec ie a solului. decorativă (estetică. hidrologică. respectiv: de produc ie. intensitatea radia iei solare). antierozională. de impact peisager). sanitară). de pe terenuri degradate). Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor.f. Func ia hidrologică este asigurată. grădini.f.2. recreativ sau sanitar. hidrologică. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. 3. această func ie are un caracter puternic diminuat. . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. sanitară şi estetică. 3.1. ştiin ifică. la diferite categorii de spa ii verzi. umiditatea şi temperatura aerului.fructe din livezi. antipoluantă (f. recreativă. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii.flori din culturile floricole. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.

prin microclimatul pe care-l realizează. mult sporită. spa iile verzi prin stratul arborescent. fizică şi chimică. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. fie la suprafa a solului (litieră). temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. prin descompunerea de către microorganisme. şi a speciilor drajonate. Acestea. pietriş. trotuare.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Prin sistemul de înrădăcinare. moderează temperaturile excesive. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. ). . De exemplu. Func ia de protec ie a solului. a perdelelor de protec ie. . fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. . Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. etc. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. prin albedoul specific. sau în apropierea acestora.ameliorarea umidită ii aerului. Vegeta ia lemnoasă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. străzi. ce constituie o armătură biologică a solului. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Sub aspectul proceselor pedogenetice. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. asfalt sau beton. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.micşorarea vitezei vântului. Pe lângă aportul de substan e nutritive. cărămidă. prin procesele de evapo-transpira ie. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. fie în sol (rădăcini moarte). prezintă o stabilitate mecanică. astfel. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. . substratul ce constituie suportul vegeta iei.

dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). ce nu deranjează ochi. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. în special în timpul verii. elagaj şi anotimp. 3. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus.reducerea poluării fizice a atmosferei. viteza vântului scade cu 30-60%. În mediul urban. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. marmura. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. sub diferite aspecte: .reducerea poluării fonice. structură pe verticală. etc. 5m3. vârsta arboretului. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. atmosfera devine calmă. consisten ă. gresia. Perdelele de protec ie. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. . De exemplu. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. sau cu frunziş sempervirescent.3. iar la 120-200 m în interior. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. în zonele plantate. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. betonul. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului.lipsite de vegeta ie. astfel. a pulberilor fine sau a fumului. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă.reducerea poluării chimice a atmosferei. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. o elul. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. . . Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti.

intersec iilor aglomerate. ce are lă imea de 200-250m. a arterelor principale). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. fără obstacole cu efect antifonic. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. de prelucrare a produselor minerale. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). 42 t/ha. ionizarea aerului). transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). sau diferite activită i curente ale popula iei. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. cea ă. 30 t/ha. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. . acoperită cu gazon. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. şantierele. pinului silvestru cca. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. iar a teiului pucios cca. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. În oraşe. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). în cazul molidului cca. echien/plurien. arbori+arbuşti+specii de gazon).Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. 35 t/ha. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. necroze. planta iile rare dintre construc ii. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. întreprinderile industriale. perimetrale. inversiuni termice. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. etc. radia ie solară. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. părozitatea acestora. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. industria chimică. aerian. căderea frunzelor. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. de prelucrare a petrolului. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. în teren liber. având un efect nesesizabil. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. umiditate. transportul auto. metalurgică. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. durata de via ă a frunzelor etc. respectiv de mărimea frunzelor. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. prin senza ia de linişte. 68 t de particule solide şi praf. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. efect maxim în sezonul de vegeta ie. planta iile stradale. De exemplu.

Mijloacele de comunicare mass-media (presă. cumpărăturilor pentru hrană. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. al solicitării fizice. divertismentului. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.timpul liber (dedicat recreării). sportului.3.divertismentul sau amuzamentul. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. . cules de flori.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. .pregătirea.deplasarea. călătorii. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. artei. la care este supus omul în via a cotidiană. telefonie. între inerii personale.Timpul. . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. respectiv concediile. odihnei prin somn. Factorii care influen ează recrearea sunt: . presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. după bunul lui plac: plimbări. televiziune. picnic. Fazele activită ii de recreare: . sau efectul automatismelor zilnice. respectiv timpul alocat servirii mesei. intelectuale sau psihice. . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. spa iile verzi urbane sau extraurbane. practicarea diferitelor sporturi. aeriană sau navală. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. presupune bucuria întocmirii programului. .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.Nivelul de trai. serviciului.timp de existen ă. cele mai multe destina ii. . de . vacan ele. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. internet). care poate fi: .activită i pe loc. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. etc. pensia. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . . îmbrăcăminte. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. . camping. radio. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. în general. în sferele culturii. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. CFR. . .Mobilitatea. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. obiective turistice. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. turismului. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian..destinderea sau relaxarea. . prin care se înlătură plictiseala.4.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.

diferite de mediul său. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. repausul şi somnul.5. etc. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Turismul are caracter recreativ. . practicarea de diferite jocuri şi sporturi. gazon sau oglinzi de apă. sau în zilele libere. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. parcurile. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. în spa iile verzi extraurbane. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). de diferite excese. de regulă la sfârşitul săptămânii. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Plimbările sunt realizate fie zilnic. obiective culturale. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. floricolă sau erbacee. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă).O. prin care are loc refacerea fizică a organismului. de conducerea autovehiculului. etc. presupune comportamente diferite. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. istorice. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Odihna propriu-zisă. J.amintirea. pescuit. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. canotaj. etc. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. încât nimic să nu poată fi adăugat. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. . asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. 3. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. . În sens larg.întoarcerea. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. economice. Func ia decorativă (estetică. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Aceste activită i pot fi active sau pasive. după o perioadă de activitate intensă. indiferent de subiectul în care apare. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. sau diferite activită i precum grădinăritul. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. arbustivă. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. vânătoare. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. diseminat sau modificat. nevoia de a face mişcare. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. alpinism. apicultura. în sta iuni climaterice cu specific. sau la sfârşitul săptămânii. decât în dauna operei”.ciuperci sau de fructe de pădure. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare.

zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. . . murmurul apei. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. etc. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. . cascade. admira ie necondi ionată. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. 3. . încântare. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. fructe. Astfel.încadrarea cursurilor de apă. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. şi care exercită o atrac ie spontană. . cu efect de parazăpezi). diferind în func ie de fenofază. flori. . variază pe parcursul unui an.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. ciripitul păsărelelor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. bariere împotriva vântului. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. puternic erodate sau a grohotişurilor. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. bazine. textura coroanei. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.6.

locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. într-un întreg. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). la care sunt subordonate toate celelalte elemente. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. intrarea principală. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. pe o concep ie dominantă. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. viu sau inert. care conduc în final la realizarea frumosului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. se ine seama de anumite principii şi legi. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Frumuse ea este un element func ional. Fiecare component.Cap. centrul compozi iei reprezentat . treaptă. suprafe elor şi formelor planului. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Frumuse ea este realizată prin ordine. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. planta ii. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. armonie şi propor ionalitate. peluze. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. sociale şi economice ale unei perioade date. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. un monument).

circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. liniar. al for ei sau al monumentalită ii. interesul scade. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. este static şi odată văzut. se găsesc mase similare şi egale. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. vase decorative. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. grupuri. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. calitate care uneori poate avea o latură negativă. evitându-se astfel monotonia. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. stradă. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. deoarece un plan perceput deodată. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. ordinii. compus. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. lă ime) sau alte caractere vizibile. de formă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. creând senza ia de dezamăgire. admi ând totodată diversitatea acestuia. integritatea şi calitatea acestuia. combinat. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. bulevard.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. bănci. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. magnificului. de culoare. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . în întregime. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. şi o dată percepută regula ritmului. a repetării şi a consecven ei. dinamic. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. a aceloraşi elemente (specii. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. clădire). fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul poate fi: static. potecă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. respectiv realizarea echilibrului. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. simplu. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus.

Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. într-un aliniament. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. pasive. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. . în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). . în acest car fiind vorba de armonia contrastului. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. exprimând de fapt unitatea în varietate. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. de un individ. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. etc. florale. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . dar care au volume şi formă asemănătoare). aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. caz în care se aplică armonia legăturii. care au o anumită continuitate. . Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. arhitecturale. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). chiar dacă specia diferă (de exemplu.combina ii între culori diferite (active.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. În proiectarea spa iilor verzi. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. se pot deosebi: . Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.compozi ii doar între culorile calde sau active. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). forme sau spa ii. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele.compozi ii între culorile complementare. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). formelor dar mai ales a culorilor. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. complementare) unificate printr-o culoare neutrală.

apoi 3. 5. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. ordine şi armonie.). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. . 21. 89 etc. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). C. lă imea optimă este de 8 m. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. sub un unghi de cca.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. alee pietonală. al XIII-lea. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. iar la o distan ă mai . participan ii la diferite evenimente de amploare etc. etc. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 180. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. lă imea optimă este de 5 m. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. 13. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. 55. sub un unghi de cca.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. . mese. . publicul dintr-un parc. Fibonacci.618 (aproximativ 3:5). a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). 8. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. 34. astfel pentru o alee de 300 m. ce are laturile în raport de 1:1. Astfel. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 270. iar pentru o alee de 250 m.I. matematician italian din sec. Scara individuală ia în considerare omul ca individ.

Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. fără a se exagera prin risipă. .mare de această valoare. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.

Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). în general. eroziunea). dar şi elemente minore precum microrelieful. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. civiliza ii. Grădinile în stil maur. etc.2. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. . care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. arhitectural.Cap.1. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. văile râurilor. În amenajarea spa iilor verzi. Acest stil prezintă mai multe variante. vegeta ia. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. precipita iile) sau for ele majore (vânt. epoci. apă. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. aspect preluat şi de romani. V. de mai târziu. Stilurile spa iilor verzi 5. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. La romani grădinile. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde.). variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. iar în cadrul stilului peisager sau liber. În ultima perioadă (sec. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. francez sau regulat) a stat.1. bazine. 5. întotdeauna de formă dreptunghiulară.1. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan).1. erau prelungiri ale încăperilor. vase sau fântâni arteziene. caracteristice Renaşterii şi Barocului. activită i. caracteristice diferitelor epoci istorice. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. câmpii. fiind ornate cu statui. râuri. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). radia ia solară. pâraie. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.

pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia.2. fiind nivelat şi modelat în terase largi. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Apa aduce prospe ime. Aceasta. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. scări. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. balustrade. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. 5. cu denivelări mici. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. rampe. fiind subordonate toate elementului principal. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cascade sau bazine. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. cu numeroase ziduri de sprijin.1. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. fie de a le limita pe altele. ce constituie perspectiva principală. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. numit şi capul de compozi ie. unele păstrându-se şi în prezent. regulate. respectiv axa principală. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. taluzuri.1. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. aplicat până în prezent. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. sau de perdele de arbori. Elementul principal. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. precum şi oglinzi de apă. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. bogat ornamentate. statui sau vase sculptate. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. canale sau oglinzi de apă. pe linii drepte şi curbe. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . situat în pozi ie dominantă.

În această situa ie. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. mai ales a celor de gazon. conducând spre diverse amenajări.de apă. Aleile sunt rectilinii. 5. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. 5. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. compozi ia fiind liberă. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. în ansamblu. fiind obositoare ochiului. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Stilul peisager Stilul peisager (liber. în Anglia. fie sub influen a pictorilor peisagişti. având cel mai adesea relief variat. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii.3. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. natural. Toate acestea au fost duse la extrem.2. . Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu.1. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.3. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. fiind dispuse în re ea geometrică. cu precădere în Olanda. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. în formă de tablă de şah. care dau varietate şi fantezie compozi iei. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. fie sub influen a literaturii noi. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea.1.1. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. sub influen a stilului rococo din arhitectură.1. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.2. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.

masele vor avea conturul neregulat. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. covoare sau dispersate solitar. roci sau stânci. în diferite zone ale grădinii. cu contur regulat. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. În jurul clădirii principale. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. vor fi folosite pâlcurile. specii lemnoase decorative. lumini şi umbre. atunci când aceasta există. fie create.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. intervenindu-se totuşi în detaliu. Apele. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. curb sau sinuos. toate elementele. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. sinuos chiar. cu aspect natural. Simetria şi echivalen a sunt excluse. peluze. Rocile. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. neregulat. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. se vor folosi specii de talie mică. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. volume. fie naturale. sub formă de mase. Aleile au un traseu liber. . Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. ce urmăreşte formele de relief. care în mod natural sunt dispersate. prin aducerea de pietre. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. urmând caracteristicile terenului. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. chiar exotice. în pete neregulate sau eliptice. pajişti şi diferite grupaje floricole. frumoasă şi îndelungată. cu înflorire bogată. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. de grote sau chiar cascade.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

unei mări sau ocean). pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.5. 5. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. dispuse într-un masiv păduros. cu flori având culori calde. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. 5.2. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.2. umbră şi lumină. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.2. atât sub aspect psihic cât şi fizic.4. de stâncile. de veselie sau de entuziasm. de luminişurile retrase. De asemenea.5. culori. având ca fundal imagine unor mun i înal i. Genul de bucurie Genul de bucurie. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. cascadele. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. volume.3. forme. . largi.

unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. limitarea perimetrului construibil. sunt judicios repartizate. 6. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. dimensionate. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. recrearea şi odihna popula iei. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. ce asigură protec ia multiplă a mediului. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. energie termică. re ele stradale. energiei electrice. etc. zona politico-administrativă. atât urbane cât şi periurbane. în strânsă corelare cu structura urbanistică. gazului metan. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. zona industrială. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane.Cap. Ca regulă generală.1. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. grădinile sau scuarurile. dispuse într-o re ea continuă. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. cât şi legătura dintre acestea.). Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. . sta ii de distribu ie a apei.2. 6. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie.

longitudinală. 2. păduri parc. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). grădini şi scuaruri publice. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. a spitalelor. După pozi ie se deosebesc: . planta ii de protec ie (a localită ilor. pepiniere.3. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. planta iile din cimitire. acoperişurile verzi.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. planta ii antiincendiare. întreprinderilor. fiind diferite ca mărime. După accesibilitatea popula iei largi: . .cu acces limitat. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. în func ie de sistemul stradal al localită ii. numite şi spa ii verzi publice. care traversează localitatea şi care. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. grădini publice. grădini zoologice. . 1. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. grădini botanice. grădini botanice. . asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. şi în care intră: parcuri. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament.cu acces strict. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. zonele de agrement (păduri de recreare. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. parcurile şi bazele sportive. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. grădini sau scuaruri). dotări şi func ii. radial-concentrică. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. . păduri de recreare. planta ii de pe lângă unele dotări publice. de regulă. pepiniere. planta ii antierozionale. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. scuaruri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. ce sunt administrate de primării. 6. ştranduri). concentrică. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. amplasare.cu acces nelimitat. lungi de sute de metri.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. de folosin ă generală. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. a sta iunilor balneo-climaterice). constituită din spa ii verzi periurbane. grădinile botanice şi cele zoologice. a solului. transversală sau longitudinal-transversală. grădinile locuin elor individuale. a apei.

perdelele de protec ie. având în componen a lor doar arbuşti. parcurile sportive. parcuri expozi ionale. După func ii: .în interiorul cartierelor de locuit.temporare sau provizorii. păduri de agrement. rozarii. Raza de deservire a unui scuar este de cca. 400 m. .spa ii verzi de înfrumuse are. gazon. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. scuarurile pot fi: .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.3-3 ha. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. . situată în intravilan. scuarurile por fi: . configura ia terenului şi construc iile din jur. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. . frecventează simultan acel scuar. în cca. păduri parc. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. cu rol decorativ: scuarurile decorative. .3. 6. spa iile verzi pentru copii şi tineret. . parcuri dendrologice. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.permanente. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. pepinierele. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. grădini şi parcuri publice. culturale sau de învă ământ. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. edificii culturale. scuarurile pot fi situate: . 6-8 minute. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. După durată.4. . aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.3 ha. planta iile de consolidare antierozională. destinate construirii unor cartiere de locuit. spa iile verzi din cimitire. După destina ie.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. situate de regulă în cartierele de locuin e. ce se înfiin ează pe terenuri virane. fiind destinată odihnei de scurtă durată. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. planta ii cu efect de parazăpezi. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. caz în care acestea sunt uşor accesibile. destina ie. parcuri şi grădini zoologice. alpinarii. După modul de amplasare.

respectiv: sectorul pentru copii. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. 15-25 minute. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. . statui. peluze de iarbă. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă.5 km. boschete. Spre deosebire de scuar. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. de pe o rază de 1-1. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti.. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în cadrul oraşelor mari. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. spre periferia scuarului. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. bănci. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. . în lungul aleilor. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Dispozi ia aleilor. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. respectiv arbori şi arbuşti. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Intrările vor fi reduse ca număr. de învă ământ. zone umbrite dar şi zone însorite. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase.5.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. scări (în cazul terenului accidentat). dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). datorită inexisten ei căilor de acces. 3-4 ha. respectiv o intrare la cca. Dată fiind această distan ă de deservire.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. de mers lejer. alei. De exemplu. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. frecventează grădina în acelaşi timp. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. situate în jurul unor institu ii publice. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. aranjamente şi decora iuni florale. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. a obiectivelor culturale. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. 6.

Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). cafenea. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. de lungimi şi dificultă i diferite. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. . precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). şi de densitatea popula iei. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. ce depăşesc 20 ha. WC public). bazine sau chiar un mic lac. cofetărie. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. locuri pentru jocuri statice. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. restaurant). datorită suprafe ei pe care o reclamă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. şi de capacitatea proiectată a parcului. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. diferite dotări (cişmele. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. de re eaua stradală limitrofă. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. sporturi. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. 6. expozi ii.6. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. adăpost de ploaie. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. În foarte multe cazuri. bănci. într-un cadru peisagistic deosebit.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. manifestări artistice). respectiv sta ionare). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Astfel. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. partere cu flori. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2.8. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.1. alei pietonale. structură şi folosin ă diferite. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. şi străzi şi bulevarde deschise. Au scop sanitar. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. 6. 6.2. ale unui cvartal sau ale unui cartier.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.8. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.8. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. tomberoane). balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. şi alte multe specii pentru varietate. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. a noxelor sau a altor factori de inconfort. 6. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. orientarea şi înăl imea clădirilor. . suprafe e îngazonate. arii de joacă pentru copii. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. pentru diminuarea zgomotului. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.liber este de 3. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. parcări. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. punct de distribu ie a energiei electrice. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. ocupând suprafe e importante. recreativ şi decorativ. în func ie de pozi ia. Speciile vor fi alese şi amplasate.

specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. bazin cu peşti decorativi. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. fie prin realizarea unui gard viu înalt. precum şi diferite specii cu port pendent. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. o cascadă miniaturală. În func ie de mărimea acesteia. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Grădina de fa adă. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. arbuşti şi liane. barbeque. a unor grupuri de specii sempervirescente. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. cu o compozi ie relativ simplă. arbori. aranjamente florale. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. piscină. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Grădinile interioare. sedii de firme. În cazul unor locuin e. cititul. un mic bazin cu aspect natural. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). sau specii de răşinoase. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. mobilier de grădină. chioşcurilor şi treiajelor. gazonul. În func ie de mărimea spa iului disponibil. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. lămpi pitic. sediu de firmă etc. spitale. uşor de între inut. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. precum gazonul. dar şi a unor hoteluri. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. arbuşti tunşi. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. pergolelor. magazie de unelte. Astfel. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. În cazul vegeta iei. diferite jocuri. trandafirii. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. servitul mesei. institu ii. padoc şi cuşcă pentru câine. suprafe e îngazonate. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. joasă sau fără împrejmuire. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil.) acestea pot fi: grădina de fa adă. minigrădină de zarzavaturi. minilivadă. chioşc de grădină. grădina este structurată şi amenajată. miniseră. activită i de grădinărit. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. fie după propriile idei. arbustive sau lemnoase. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. stânci şi pietre. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. de gusturile proprietarului. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei.

sau numeroase alte specii floricole. format din fibre minerale. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. . În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. unele specii din fam. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. astfel. fiind de maxim 10-15%. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. se recomandă acoperirea acestuia. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. fam. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cu strat fertil mai gros. printre spa iile rămase libere între plante. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Brassicaceae sau Campanulaceae). poate contribui la estetica compozi iei alese. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. În func ie de caracteristicile lor. 6. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. de la bun început. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Urmează un strat de separa ie. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor.9. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. instala ii electrice. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. durabilă şi de bună calitate. de regulă. canalizări). de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. specii de gazon (fam. forme sau provenien e. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. alături de plante cu flori şi alei. pentru speciile de plante vivace. Saxifragaceae. Peste acesta se aşterne stratul fertil. cu pietriş (de tip sort). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Crassulaceae. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Poaceae).

cabinete). Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. 6. al muncitorului (fabrici. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. spa iile verzi propriu-zise. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. . Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . al proprietarului (locuin ă privată). . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. Ca şi în cazul grădinilor interioare. până la 4-7. policlinici.şi nu în ultimul rând. creându-se spa ii pentru odihnă.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. şi constituie unită i de sine stătătoare. Din suprafa a acestor complexe sportive.acestea re in diferite cantită i de praf. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. comportându-se ca un bun strat termoizolant.. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. ateliere). de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. . . fiind dotate cu mic mobilier de grădină. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. în zilele însorite. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. institu ii administrative). care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. al bolnavului sau pacientului (spitale. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. hale. . . iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.10. . diferite pulberi sau noxe. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.

Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. labirint. în care constituie sectoare de sine stătătoare. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. oină). 7-10 ani. când sunt în afara localită ii. 20-25% pentru terenurile de joacă. tenis). duşuri etc. cu solul permeabil. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. bârnă de echilibru.11. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Suprafa a variază de la cca. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. volei. handbal. balansoare. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 6. sau în cadrul scuarurilor. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. volei. atletism). gazon sau arbuşti. clădiri administrative. cu precădere împotriva vânturilor dominante. separate prin vegeta ie. grădinilor publice sau a parcurilor. caz în care au caracter de tabără. 1000 m2 pentru 40-50 copii. cu ghimpi (Berberis . bazin acoperit sau în aer liber (înot. diferite săli de sport (gimnastică. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. clădiri pentru vestiare. baschet. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. precum şi specii floricole şi de gazon. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. 3-6 ani.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. 11-15 ani. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. bănci. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 30-40 copii. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Stilul adoptat este cel mixt. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. polo). arte mar iale). de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. tobogane. grupuri sanitare. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. şi să nu producă fructe ce pot murdări. 100 m2 până la câteva hectare. respectiv: până la 3 ani. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. leagăne.

flori. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. un mic monument sau un bust. bob sau săniu ă. cu frunze. Dar în func ie de microrelief. plante tehnice. cele cu frunze. Robinia sp. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre.. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. cât şi zone însorite. Rhus typhina). bibliotecă volantă. pistă pentru patine cu rotile. tobogane. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. cu rol de protec ie împotriva prafului. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. bazin pentru înot. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. . Laburnum anagyroides. coşuri de gunoi etc. care murdăresc. dotările vor fi mult mai complexe. teren pentru focul de tabără.sp. bârnă pentru echilibru. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. destinate odihnei. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. ce poate cuprinde: o mică livadă. grădina de zarzavat. eventual un mic stadion. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. bănci. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. a zgomotului şi a gazelor.). necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. arbori de mărimea a III-a. medicinale şi melifere. 6. ronduri.). spaliere. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. balansoare. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. flori. rabate sau diverse aranjamente floristice. terenuri pentru jocuri de masă.12. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. leagăne. corpuri de iluminat. labirinturi. sau care să fie toxice (Taxus baccata. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. pârtie pentru schiuri. pistă pentru alergare. În cazul taberelor. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. În cartierele de locuit sau în scuaruri. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. fructe sau semin e. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. arbuşti fructiferi. alei pentru biciclete sau trotinete.

pentru fiecare elev. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. având ca dotări mese. familiare. de a diminua poluarea fonică. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. cu excep ia intersec iilor. 6. De asemenea. func ional şi estetic. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Spa iile verzi din incinta spitalelor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Componenta cea mai importantă. precum şi obiecte din materiale calde. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. respectiv cea a intrărilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. . pentru mărirea gradului de vizibilitate. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. sau a celor rezervate pauzelor. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. cu specii floricole având culori liniştitoare. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.5 m2 de teren sportiv. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Astfel. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. cu cel mai mare impact peisagistic. bănci.14. calmante. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. 6. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. diferite.13. este vegeta ia lemnoasă. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. pasive cu rol calmant. birourilor. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. cu rol stimulator. rabate de flori.

cu alei şi căi de acces paralele. Dacă spa iul permite. dar şi specii de foioase precum: tei. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. prezintă şi o zonă. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. sau chiar garduri vii. De asemenea. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. chioşcuri). constituit din biserică. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. din specii sempervirescente. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. brad. cu bănci şi şezlonguri. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. Cimitirele mari. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. drumuri interioare de acces auto etc. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. molid. capelă sau un monument memorial. 6. influen ând benefic recuperarea acestora. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. purificarea aerului. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. dispuse în lungul aleilor principale. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. paltini. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. precum şi pergole cu vi ă de vie. tisă. Parterele cu flori cu nuan e reci. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. sau în jurul edificiului central. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. de la intrarea principală sau de la biserică. centrale. glicină sau trandafiri. numită „cimitirul eroilor”. Astfel. chiparoşi. acoperite cu plante agă ătoare. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. sau în sens radial. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Astfel. ce au efect liniştitor. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. bine delimitată. separarea diferitelor amenajări precum parcări. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. ar ar american. . castani porceşti. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile.15. flancate de planta ii sobre. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. cimişir. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. datorită lipsei de spa iu. reduse doar la aliniamente de arbori. necesare bolnavilor. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. pornesc mai multe alei rectilinii. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. În func ie de destina ia institu iilor respective. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti.

Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. surse de zgomot puternic). ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. sunt: trandafirii. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. saschiul (Vinca minor). iedera (Hedera helix). se execută lucrări de excavare. halde. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.16. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. alimentară. cu multe denivelări. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Spa iile verzi cu profil specializat 6. din specii sempervirescente. de recreare. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. arborii fiind evita i. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Paeonia sp. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. de maximă circula ie. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. sanitară. după concep iile . Sedum sp.). utilită ile şi căile de acces. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. dar şi culturaleducativ. după importan a decorativă. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. pentru realizarea acestor denivelări. Sistemul de drumuri. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice... în afară de cele amintite.16. să existe mijloace de transport în comun. de taluzare sau de înăl are a unor zone. industrială sau medicinală a plantelor. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. 6. Convallaria majalis etc. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Microrelieful. situate în intravilan sau în extravilan. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. sanitar şi decorativ. Sempervivum sp.. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a.1. Lupinus sp. În cazul în care terenul nu este prea frământat. caprifoiul (Lonicera japonica).. să poată fi realizat pe jos. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. de recreare şi decorativă. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Chrysanthemum sp. dar şi în punctele cheie. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Aster sp. Narcissus sp. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii.

şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Sectorul plantelor de cultură. urcători. dar în containere. la exterior. fie se desfăşoară între cele două elemente. În sectorul florei Globului. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale.). serele. până la cele superioare (ultimele fiind . Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. în acest sector. pergole. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Sectorul plantelor spontane folositoare. diverse suporturi sau chiar ziduri. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. muzeu. vernală. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. estivală sau autumnală. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. sectorul florei diferitelor zone geografice. hibrizi floribunda etc. rădăcinoase). Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. fie în fa a clădirilor importante (birouri. numit şi colec ia botanică. Ca sectoare. englezeşti. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. de parc. plante aromatice. Realizarea planta iilor floricole. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. sectorul sistematic. Rozariu-ul. melifere. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. arhitecturală. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor.). ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. licee sau a alte unită i de învă ământ. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. rozariu-ul. treiaje. tehnice. sectorul administrativ. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Polianta. sectorul plantelor acvatice. grădina japoneză. sectorul plantelor de cultură. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. sectorul plantelor spontane folositoare. flora Asiei etc. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. medicinale etc. vara îngropate în sol. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. dar şi publicului larg. de la cele inferioare. leguminoase. hibrizi Polianta. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. ierbar). ce au diverse întrebuin ări. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. şi implicit expozi ii foarte diferite. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană.

sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Astfel. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. pepinieră. mediteraneene. clădiri administrative.monocotiledonatele). pasul chinezesc din dale de piatră. după zona geografică de provenien ă. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. este dispus de regulă. Complexul de sere. poartă torrii. sera azaleelor şi cameliilor. 6. lanterne de piatră. sera plantelor din regiune mediteraneană. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. didactic. decorativ şi recreativ. subtropicale. sau mai rar. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. se deosebesc: sera palmarium. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Vegeta ia forestieră spontană. sera colec iilor. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul.16. pădure de foioase. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. prin solu iile de amenajare adoptate. Grădina japoneză. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. pădure de răşinoase. industrial sau alimentar. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sera înmul itor. uneori chiar un miniparc zoologic. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. sera orhideelor şi a plantelor epifite. . Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. sera plantelor acvatice tropicale. pajişti. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). sau din alte regiuni calde ale Globului. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. ornamental. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Prin structura. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. verii sau toamnei. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. pădure mixtă. colec ie de trandafiri. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. în apropierea intrării principale. sera rezervată expozi iilor florale. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice.2. pod arcuit din piatră.

arboretumul Hemeiuş (jud.3. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. gropi de gunoi. de tipul cuştilor cu gratii. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare.arboretumul Simeria (jud. de tip „microbiotop sau minihabitat”. 6.arboretumul Dofteana (jud. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. perdele sau garduri mascate cu liane. bazine. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Bacău). . În cazul păsărilor zburătoare. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. cu o suprafa ă de 60 ha. având în acest sens îngrădiri. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. al XVIII-lea. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.grădina dendrologică Macea (jud. curs de apă. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. înfiin at în 1880.16. . pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. . Pe ansamblu. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii.De regulă. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. care va fi folosită atât ca sursă de apă. vechimea şi mărimea colec iilor. de recomandat cât mai largi. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. având o suprafa ă de 70 ha. pot fi amintite: . înfiin ată la începutul sec. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. să nu existe zone industriale. trebuie să ocupe suprafe e importante. Bacău). înfiin at în 1908. Arad). este necesară construirea de voliere largi.arboretumul Bazoş (jud. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. cu o suprafa ă de 20. cu o suprafa ă de 34 ha. strâmte. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. pentru a completa ambientul.5 ha. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. a masca zidurile inestetice. Hunedoara).5 ha. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. al XX-lea. având o suprafa ă de 48. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. . aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Timiş). înfiin at la începutul sec. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. stâncării. . înfiin at în 1909. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. în ceea ce priveşte frumuse ea.

precum lebedele.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.sectorul urşilor. pantere. porumbei sălbatici sau de ornament. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. ce cuprinde voliere cu fazani. prevăzut cu arcuri largi descoperite. lupi. . ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. în aer liber. . bivoli. libere. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. ce adăpostesc pisici sălbatice. zimbrii etc. gâştele.sectorul stru ilor. constituit dintr-o clădire. uli. mierle. pentru sezonul rece.sectorul păsărilor tropicale sensibile. bibilici.. pelicanii. stânci.sectorul păsărilor răpitoare. . şi padocuri acoperite. lama şi alpaca. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.: . cât şi spa ii largi.sectorul reptilelor. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. zebre. ren. pume. de numărul de specii.sectorul păsărilor de baltă. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. cormorani. prin plimbare. cinteze.) sau spa ii deschise. cameleoni. . iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. ovine. iguane. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. cai sălbatici. dromaderi. fie cu voliere foarte mari. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. . pentru diferite specii de urşi. vulpi. în care sunt găzdui i: elefan i.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. lei. căprior. cucuvele.sectorul cervidelor şi cabalinelor. câini dingo.sectorul felinelor mari. cum sunt bufni e. De asemenea. asini etc. . pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. pentru sezonul cald. râşi.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.sectorul rezervat pentru antilope.). pentru sezonul estival..sectorul galinaceelor şi columbidelor. în special forestieră. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. şopârle. pentru speciile care nu pot părăsi locul.sectorul primatelor. turturele.. galinacee etc. grauri etc. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. umiditate. . . gheparzi etc. unele specii de ra e. ciufi. trunchiuri de arbori. . cu voliere şi vegeta ie. de amenajările respective. stârci. păuni. . distan a nu trebuie să fie prea mare. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. cerb lopătar. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. jderi etc.sectorul marilor ierbivore. cu zone largi amenajate pentru tigri. pescăruşi etc. alpin şi subalpin etc. mici palmipede. . şerpi sau crocodili. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. şi pentru răpitoarele de noapte. girafele. ierbivore mici. . elan. carnivore mici. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. canari. pot fi amintite: . bazin. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. caprine. şoimi. găini de ornament. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.

precum: un lac. nisip sau alte materiale locale. Pădurea-parc (parcul forestier. formată din planta ii forestiere. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. . care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. în mişcare. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. de zoologie. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. şi nu numai. un curs de apă. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. se vor prevede spa ii largi. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. având produse care să nu dăuneze animalelor. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement.17. a unor peluze întinse de gazon. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. de entomologie etc. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. a eventualelor surse de poluare. În zona intrării principale. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. pot exista în incintă şi muzee. un punct de belvedere asupra oraşului. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. care să nu depăşească 4%. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. În unele por iuni ale pădurii-parc. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. cişmele cu apă potabilă. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. poteci şi alei de plimbare. fântâni. acoperite cu pietre. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. sau a aranjamentelor florale. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. 6. toalete ecologice. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. pădurea-parc sau parcul-pădure. se deosebesc: parcul forestier. dar în raza de deservire a localită ii. de purificare a aerului etc. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. Astfel. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. Alte amenajări.

situate pe malul unui lac. telescaune. zone de picnic. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. terenuri sportive etc. pozi ia pe versant. în unele zone de interes curativ. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. sau de interes turistic.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. tabere şcolare.). iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. balnear (izvoare minerale. căi de acces cu trasee mai lungi. lipsite de vegeta ia forestieră. telecabine. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. solul. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. De asemenea. cu cât terenul este mai înclinat. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. . Unele elemente naturale precum mlaştinile. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . se preferă zonele cu vegeta ie forestieră.1. Astfel. puncte de belvedere etc. falezele sau malurile abrupte.5-2 ore. numită impropriu pădure de agrement. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. 6. terenuri de tenis sau de fotbal. piste pentru biciclete sau pentru role etc. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. expozi ia. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. pot fi ştrandurile şi campingurile. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Amenajările de tipul campingurilor. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. izvoare termale etc. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. hidrografia şi environnement-ul. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. zonele nisipoase.17. stâncile. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Pădurea de recreare. topoclimatul. a unui râu.

Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. noroi. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. refugii) pentru a oferii adăpost. dotărilor sau diferitelor echipamente. vânt. plajelor etc. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. cu privire la temperatură. este mai rece şi mai umedă. În acest sens. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. frunze prăfuite sau galbene. alunecări de teren. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. care prin fenomenul de . este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. gradul de expunere a teritoriului. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. destinate practicării unor activită i. plantele prezintă creşteri foarte mici. iar solul este mai pu in umed. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Cu privire la mişcările aerului. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. De asemenea. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. frunziş sărăcăcios. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. suprafe e umede improprii. Tot în acest sens. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Orientarea nordică a unor terenuri. vegeta ia are aspect veşted. băl i. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. prezen a prafului. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. ce au un efect benefic pentru zonele din jur.. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. sau spa ii adăpostite. temperatura aerului mai ridicată. pavilioane. fără extreme mari. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. temperaturile sunt moderate. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. altitudine etc. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt.

O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. prepararea hranei. Când o pădure de recreare este echilibrată. lac). pentru instalarea păturilor sau a corturilor. schi nautic etc. aerisite. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. apa este importantă sub aspectul calită ii. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. situl sau vecinătă ile. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. care este dată de natura sursei (izvor. regimul şi tratamentul etc. precum realizarea igienei corporale zilnice. de temperatura acesteia. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. compozi ia şi vârsta arboretelor. pescuit. Cei care doresc să se odihnească. sau ca sursă de apă potabilă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. Hidrografia teritoriului. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. va avea o atractivitate sporită. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. În acest sens. O zonă lipsită de un curs de apă. Environnement-ul. de o acumulare mai mare sau mai mică. În zilele călduroase de vară. libere (luminişuri. de modul de captare. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori.2. 6. De regulă. chimic sau fonic zonele din jur. de poten ialul teritoriului. atunci aceasta este şi primitoare. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. şi din contră. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. filtrare şi transport al apei. . liziere). iaz. capătă por iuni dezgolite. ce diminuează calitatea acestora. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării.spulberare. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. dar nu neglijabilă. pârâu. de cea ierboasă. prezintă o atractivitate foarte redusă. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. poieni. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. a fermelor de animale. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. natura solului. râu. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi.17.

datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. dispuse pe anumite trasee. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. capacitatea de primire începe să crească. Iarna se remarcă răşinoasele. . Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. indiferent de specie. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. care determină o scădere a densită ii. ce are o densitate mică (200-500 buc. a culorii frunzelor etc. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. publicul larg le preferă pe cele amestecate. şi este favorabilă pentru plimbări. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. în func ie de fenofazele speciilor respective. Codrul regulat vârstnic. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. datorită vizibilită ii foarte bune. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. dau peisajelor un pitoresc aparte. are aspectul unei păduri falnice. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă./ha). pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei.. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. ce au un efect peisagistic major. luminişuri pentru odihnă. de motiva iile şi aprecierile lor. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Aceste dotări vor fi discrete. Sub raportul vârstei. dar în zilele geroase cu chiciură. la agresiunile vizitatorilor. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. cu locurile de parcare aferente. bine pusă la punct. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă.

De preferat ca aici. . pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. obiectivele etc. camping. să aibă o textură uşoară. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. mult căutate şi apreciate de publicul larg. prin împăr irea pe anumite zone. zona de plimbare şi zona de regenerare. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. repaus etc.Pădurile de recreare se sistematizează. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). amenajările. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. În raport cu întreaga pădure. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. acest lucru favorizând. odihnă. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Zonele cu soluri reci şi umede. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. să fie drenat. izvoare). prezintă ponderea cea mai mare. soluri scheletice. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. de cei care evadează din cotidian. echipamente sanitare şi de igienă. terenuri de joacă pentru copii. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. cu investi ii mai reduse. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Zona de primire şi odihnă. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. şi prezintă diferite construc ii. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. destindere şi pentru activită i de picnic. de cca. cu forme interesante. Aceasta este zona preferată de marele public. pentru linişte. reprezintă cca. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. ce trebuie să fie ireproşabilă. aer curat. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. vor fi evitate de vizitatori. Zona de plimbare. instala ii sau echipamente. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Arboretele vor avea consisten ă moderată. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. fiind astfel organizată. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. cişmele.

dispersate în cadrul celorlalte două zone. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. arbori deosebi i. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. spre diferite puncte de interes din pădure. care sunt interzise accesului publicului. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. şi echipamente specializate. restaurant. întâlnite doar în anumite păduri. cu pante domoale. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. nu prea lungi şi nu prea înclinate. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. ruine. fiind total protejate.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . este constituită din diverse suprafe e. Traseele potecilor vor fi diferite. terenurile de joc.17. puncte cu vederi panoramice. respectiv 4-10 km/100 ha. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. au o lă ime optimă de 3. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. având un specific aparte. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. fiind eliminate tasarea solului. camping). dificultatea.3. han. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). vestigii ale unui castel sau cetă i. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. prin optimizarea spa iului în general. zone cu fructe de pădure etc. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. locurile de parcare. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. monumente. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. un număr sau o emblemă. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. 6. peşteri. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. cabană.5-4 m. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. smulgerea sau tăierea puie ilor. pot avea por iuni comune. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. de la o clădire de interes general (cabană.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. restaurant. rezultate prin ruperea. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. forma iuni geologice interesante etc. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar.

aceste puncte bănci. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. loc pentru focul de tabără. Locurile de parcare. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. capătul drumului principal). Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. pietrişul. formele regulate şi simetriile. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. dalele de piatră. . înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. fântâni sau alte surse de apă. diverse amenajări pentru jocul copiilor. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. dispuse în apropiere. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. masă cu scaune sau bănci. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. în special pe latura vântului dominant. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. de 2-3 maşini. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi variază în func ie de microrelieful specific. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. fiind mult apreciate de vizitatori. în pinten. sau pot fi mici. WC-uri ecologice. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. parcările pot fi: în ciorchine. groapă sau container pentru gunoi etc. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). vatră din piatră pentru foc. cabanelor. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. peluze pentru golf. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. de amploarea investi iilor. miniterenuri de fotbal. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. vor evita pe cât posibil artificialul. pe ansamblu. şi pot fi: terenuri de tenis. respectiv nisipul. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. spa ioase şi capabile să absoarbă. Parcările pot fi mari. coş de gunoi. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. camping. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. respectiv grupuri de arbuşti. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. restaurantelor. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. un număr cât mai mare de autovehicule.

18. . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.The International Union for the Conservation of Nature . speologic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. protec ia ecosistemelor. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. pedologic sau de altă natură. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.1. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. floristic. Astfel spus. geologic. cu aspect cât mai natural. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. sau parcurile cu specii de vânat autohton. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. incompatibilă scopului atribuit. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. recreative şi turistice. 6. paleontologic. De asemenea. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. având o înăl ime corespunzătoare. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. hidrologic. educative. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.18. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. faunistic. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.

. cultural şi recreativ. construc iile (case. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. . care grupează o serie de atrac ii turistice. expozi ii. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. . Retezat. conforme cu peisajul. activită ile de turism vor fi bine organizate.Valea Cernei. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. educativ şi recreativ. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.Beuşni a. şi Semenic – Cheile Caraşului.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . 6. cu flora şi fauna sa. muzee cu specific local. hoteluri. sate.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Cozia.să fie interzisă vânătoarea. floră şi faună intacte. recreării şi turismului”. zona rezerva iilor integrale. . se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.zona exterioară. . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. specifice. vegeta ie.2. .18. hanuri sau locuin e izolate. Mun ii Măcinului. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. Domogled . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . Cheile Bicazului . cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. beneficiind de o protec ie suplimentară.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. în scop ştiin ific. educativ. În prezent. Ceahlău.să fie deschis turismului organizat. . vile.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.să aibă forma ii geologice interesante. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. respectiv fenomene naturale originale. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. drumuri. Piatra Craiului. elemente de etnografie si folclor. destinate cercetării ştiin ifice. Cheile Nerei . Rodna. neatinse de activită ile umane. care servesc recreării popula iei.Hăşmaş.speciile vegetale şi animale. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.

sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. În ara noastră sunt constituite în prezent. solului. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. limnologice (tip l). Nomenclatura din ara noastră. 9/1973. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. următoarele: Apuseni. Acestea pot fi: botanice (tip b). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Vânători – Neam . în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. speologice (tip s) şi zoologice (tip z).. rezerva ii ştiin ifice. paleontologice (tip p). Balta Mică a Brăilei. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). mixte (tip m). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. ca parcuri naturale. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. forestiere (tip f). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. vegeta iei sau faunei.3. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale.18. Por ile de Fier. nu se împuşcă. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Bucegi. rezerva ii naturale. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. 6. lacuri şi cursuri de apă. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. se promovează regenerarea naturală. geologice şi geomorfologice (tip g).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. . Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. conform Legii nr.

cursuri de apă. locuri fosilifere. chei). arbori seculari. educa ie si instruire în domeniul mediului. cascade. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. . care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. ştiin ifice sau peisagistice. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. fenomene geologice unice (peşteri. parcurilor naturale. rezerva iilor naturale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.

2. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. .textura şi profunzimea solului. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).factorii ecologici edafici: . . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. material care îşi schimbă volumul.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.factorii ecologici climatici: .temperatura aerului.vânt. . volume. culoarea.lumină. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.1. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . compozi ii.Cap. VI.1. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. proiectantul de spa iu verde creează forme. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Criterii de alegere a speciilor 6. .umiditatea atmosferică. 6.cerin ele speciilor fa ă de: . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.diversitatea foarte mare a ramurilor. . frunzelor. Astfel trebuie avut în vedere: . . .fertilitatea solului.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. .2.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Prin acest material. . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.regimul de umiditate din sol. ruginiu. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. ce vor alcătui în final o unitate.

Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.2.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . . numite arsuri). . fertilizare.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. Astfel.factori geomorfologici: . . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. . .factori biotici: .animali.con inutul de schelet. considerate cele mai rezistente).configura ia terenului. . . Dintre aceştia : . .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . (produc căderea acelor la răşinoase. numindu-se şi cea ă oxidantă. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). fa ă de cele periurbane.vegetali. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. 6. etc.2.factori antropici: ..troficitatea solului.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . . dar şi asupra celui animal sau vegetal. . dioxidul şi trioxidul de sulf.oxidul de sulf. . a produc iei de masă lemnoasă).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.pantă.altitudine. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.expozi ie. . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. cloroza esutului asimilator.factori poluan i.

. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. arboretele tinere fa ă de cele mature. frasinul.rezistente Exemple de specii: .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.condi ii de mediu – specie. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.mijlociu rezistente . .pădurile de recreare.rezistente la bioxid de sulf – alunul. . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. Particularită ile biologice ale speciilor 6.rezistente la plumb – pinul silvestru. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . fenotip. corcoduşul. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. propor ia poluantului în atmosferă etc. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. piracanta. industria metalurgică şi chimică. 6. ce talie vor avea exemplarele respective.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.2.pigmentări.aliniamente.3. reducerea creşterilor.umbrirea clădirilor.rezistente la fluor – mesteacănul. stadiu de dezvoltare. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. platanul. zămoşi a de Siria.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.1. ecotip.). Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).3. .2. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. .foarte sensibile . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . coacăzii.sensibile . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. cum se integrează în respectiva compozi ie. . . bradul de Caucaz. tuia. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .praful rezultă din întreprinderile industriale. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. etc. fabrici. subspecie.

agă ătoare sau chiar târâtoare. sferică. . arbuşti mijlocii 1 – 2m. Picea abies.2. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. tabulară. Populus simonii. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . În tabelul nr. Juniperus hibernica. că ărătoare. Morus alba.peste 25 m. . Acer pseudoplatanus. a III-a .arbuşti. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. speciile lemnoase volubile. ovală.zonele verzi de mici dimensiuni. .în lungul arterelor. precum şi re inerea gazelor de eşapament. obovoidă. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. speciile cu înăl imi sub 7 m. a prafului. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. şi cea având contur sinuos. Prunus mahaleb. etc. Populus nigra cv.2. mai mici de 1m. Abies alba.3. Thuja occidentalis var. conică.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. 6. . Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. fastigiata. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Berberis thumbergi. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.15 – 25 m. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.liane. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Astfel. Larix decidua. italica. a boschetelor. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.. Pinus strobus.realizarea gardurilor vii. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.arbori de mărimea I . arbuşti pitici. a II-a .7 – 15 m. De exemplu.

cireş păsăresc.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Pinus sylvestris.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Ulmus minor. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Robinia pseudoacacia var. a prafului şi a vântului. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. larice. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).3. mesteacăn. frasin. umbraculifera Carpinus betulus.zona de primire a pădurilor de recreare. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Fagus sylvatica. pentru protec ie împotriva radia iei solare. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Juniperus communis ssp. Cerasus avium. varietatea „Globosa” la diferite specii.3. Populus tremula. nana. salcie căprească. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . . Tilia cordata. . caragană. Betula pendula. Cotoneaster horizontalis. . Pinus nigra. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Juniperus horizontalis. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Juniperus sabina. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. dud negru. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. 6.aliniamentele stradale.mascarea obiectelor inestetice. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. . ulm de munte.2. Salix babilonica.

romboidală. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Trunchiurile.3. 6. ovoidă. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Ramuri pot fi drepte. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Unele specii au frunze simple sau compuse. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. la marea majoritate a speciilor. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Forma. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. tortuosa) sau pot fi geniculate. paltin. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. peluze. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. sau chiar târâtoare.3. pentru intensificarea expresivită ii clădirii.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale.2. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Speciile cu tulpini că ărătoare. pendula. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. mici sau mari. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. mărimea şi culoarea acestora. platan. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). pot fi sinuoase. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. fie pendentă.4. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. castan) sugerează puterea. imprimă un sentiment de linişte.5. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. lanceolată. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. eliptică etc. obovată. etc.2. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. . mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. 6. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. fie verticală. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. fie orizontală. Chamaecyparis lawsoniana var. Salix babilonica. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). imprimând anumite sentimente. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus).

) sau mari (Ailanthus sp. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Speciile cu frunze mici. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. luminos (primăvara).. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). biota. alb argintiu. Juglans sp. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. la galben–roşu ruginiu (toamna).. Carpinus betulus. Robinia sp. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Thuja occidentalis f. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Sorbus aria. Pyrus elaeagrifolia. Aesculus sp. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. la verde închis. până la verde intens (vara). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. compuse. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Gleditsia sp. Eleagnus angustifolia. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).Marginea limbului poate fi întreagă. Hippophae rhamnoides. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Hedera helix. Astfel. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor... la care verdele se combină cu alb. argintea. pu in incizată dau adânc incizată. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .). Speciile cu frunze mari. „Aurea” Thuja orientalis f. Euonymus europaeus. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. galben sau chiar roz şi roşu. Ligustrum ovalifolius. ca în cazul mesteacănului. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Acer negundo. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. precum şi diferite exemple de taxoni. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. În tabelul nr. Tilia tomentosa Juniperus sabina. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Populus alba Picea pungens var. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia.

tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Forma şi culoarea florilor. atropurpurea.2. Buxus sempervirens. purpurea. Sophora japonica. Deutzia scabra. Aesculus hyppocastanum. glauca.verde închis roşu. Alnus glutinosa. Robinia pseudoacacia. Acer paltanoides var.. Corylus maxima var. Hedera helix. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Syringa x. Magnolia kobus. purpurea. Spiraea x. Picea abies. Hibiscus syriacus. Malus pumilla var. În tabelul nr. Acer platanoides var. Prunus avium. hybrida. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Pinus cembra. crem sau galbene.6. rubrum 6. niedzwetzyana. Catalpa bignonioides. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Pinus excelsior. Juglans regia Fagus sylvatica var. vanhouttei. pissardii. Phyladelphus coronarius.. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Pyrus sp. Berberis vulgaris var. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.3. forma. Crataegus sp. purpuriu Picea pungens var. Taxus baccata. purpurea. Ligustrum vulgare albă . Pinus strobus Abies alba. Pseudotsuga glauca. Prunus cerasifera var.

Magnolia stellata. Chaenomeles japonica. Prunus persica. Hybiscus syriacus. Forsythia sp. carnea. Colutea arborescens. exceptând albastrul pur. cu toate varietă ile şi soiurile sale.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. soulangeana Prunus sp. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Syringa vulgaris. Malus floribunda Hedera helix. Spiraea salicifolia. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Kerria japonica. Hibiscus syriacus. Diervilla florida. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Amorpha fruticosa. Cotinus coggygria. Magnolia x. Buddleia davidi.. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Magnolia kobus. Diervilla florida. pissardi. Cornus mas.. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Laburnum anagyroides. primăvara timpuriu primăvara . Laburnum anagyroides. Prunus armeniaca. Dintre toate speciile lemnoase. Chaenomeles japonica. Prunus cerasifera var. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Tamarix ramosissima. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Cornus mas. Forsythia suspensa. cu siguran ă că speciile genului Rosa.

Culoarea fructelor. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. neliniştit. contribuind prin forma. Sambucus racemosa. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. 6. ca lumânările (castan porcesc. Berberis vulgaris. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.vara toamna Mahonia aquifolium. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Spiraea japonica. Ptelea trifoliata. Rhus typhina. mari (Viburnum opulus var. Viburnum opulus. Spiraea salicifolia. Kerria japonica Aesculus sp. iritant. Cotoneaster horizontalis. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Hibiscus syriacus. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. lemn câinesc. Crataegus monogyna. pseudobace) este variată de la specie la specie.3. budleia. Liriodendron tulipifera. Colutea arborescens roşie albă . glicină. dar mai ales în perioada hibernală. Sophora japonica. în sezonul estival sau autumnal. mălin) calmează şi relaxează. atribuind ambientului un aspect dispersat.7. amorfă) constituie un factor stimulator. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Syringa vulgaris.2.. Rosa canina. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Inflorescen ele sferice.

precum cimişirul şi tisa. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Platanus sp. Picea abies. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical.2. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. De obicei. Mahonia aquifolium. Ligustrum vulgare. Prunus spinosa. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Există şi specii cu creştere foarte înceată. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Cotoneaster nigra. De exemplu. iar plopii. Thuja occidentalis. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Gleditsia triacanthos. mesteacănul.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 10. Ambientul (noxe. 40 ani de la plantare. ci separat. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Viburnum lantana. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Abies alba. 6.8. Robinia pseudoacacia. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Catalpa bignonioides.3. 20. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. . unii poluan i din aer sau din sol. diferi i arbuşti. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. salcâmul. Fraxinus excelsior. Lonicera nigra. probabile pentru perioade de 5. calitatea terenului.

Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. garduri vii. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. fie ele arborescente sau arbustive. Exemplarele lemnoase. boschete. fără agita ie. ASOCIEREA. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. sub diferite moduri. pot fi folosite solitar sau grupat. labirinturi. lângă clădiri. frunze. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. sau duc la costuri suplimentare. . pâlcuri. grupuri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. care nu se regăsesc în efectul ob inut. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). iar cele decorative prin trunchi. coloritul fructelor).1. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. în puncte liniştite. VII. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri.Cap. masive. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. curtine.

şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.5 m. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. trunchi de piramidă. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. mici cu h = 0.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. Ca regulă generală. pe un contur drept sau sinuos. ob inându-se în final un perete verde. două sau trei rânduri. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). de regulă bine între inute şi amenajate. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. sistemul Cossonet). Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. (gard belgian. cu exemplare foarte apropiate. mai rar două sau chiar trei. înalte cu h = 1 – 3 m. . tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. foarte înalte cu h > 3 m. După înăl ime. formate dintr-o specie.. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. în aceste ultime cazuri. ce are amenajate numeroase poteci. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 – 1 m.

. În cazul plasării inverse a speciilor. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. de apărare împotriva vântului dominant. de izolare vizuală şi fonică. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. de preferat o specie locală. mai deschis la culoare. . şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup.garduri vii decorative. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. şi coroană bogată. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. solu ie destul de controversată. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. solemnitate şi hotărâre. sanitar. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. folosite ca garduri de limită. cu un aparat foliar bogat. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele.garduri vii de camuflare sau de mascare. Astfel. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. În orice caz. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. care să constituie fondul principal. de mascare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public.garduri vii pentru protejare. în care sunt prezente multe bănci. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. . Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. ce le eviden iază pe primele. protec ie şi linişte. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite.După scop gardurile vii pot fi: . fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive.

Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. existând în apropiere şi un luciu de apă. destinat odihnei pasive. În cazul clădirilor monumentale. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. . lângă care să existe grupuri de flori perene. dispuşi inelar. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. apoi de cele de talie mică. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. patrulater sau pentagon. pentru mascarea acestora. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Boschetul reprezintă o variantă a grupului.

La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. în mod excep ional 4 intrări.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. specii rezistente la vânt. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. dârmox). Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. protec ie împotriva soarelui şi vântului. adaptate condi iilor locale. iar în interior numeroase bănci. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. cimişir. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pinul strob. statuie. mesteacăn. pinul silvestru). pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. fântână arteziană). lemnul câinesc. constituit dintr-una sau mai multe specii. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. creându-se o stare de calma atmosferic. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. parcuri) masivele se situează spre periferie. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. În spa iile verzi urbane (grădini. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. de regulă dispuse circular. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Un boschet prezintă 2-3. pentru mascarea limitelor. la tasarea şi în elenirea . Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv.

dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. largi. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. înso i i de 1 tutore. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. creându-se impresia de monumentalitate. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. cu fructe şi port interesante. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. se evită ambalarea. care limitează priveliştea şi perspectiva. unde se doreşte realizarea unui masiv. a I-a. a II-a şi a III-a.solului. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Totuşi. de la scoaterea din teren şi până la plantare. puie ii cu rădăcini protejate. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Astfel pentru aliniamentele stradale. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare).2. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. urmată de toamnă. În func ie de speciile întâlnite în masive. În general. acestea pot fi transparente sau opace. cu înflorire abundentă. Astfel.2. 7.2. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.2. înfiin area scuarurilor. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). se folosesc puie i de talie mică. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Vârsta. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. 7. imediat după dezghe ul solului. în acest caz balul fiind înghe at. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara.1. .

situate în locurile accesibile macaralei. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. fie din natură. etc.30 (0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. camionului. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). înăl imea şi grosimea la colet. 7. iar înăl imea 8-10 m. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. se tasează uşor şi se udă abundent. . . dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. cu ramuri până aproape de sol.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. . De asemenea. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. sunt necesare mai multe opera iuni: . Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. remorcii.2.40) x 0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.0. datorită dimensiunilor.60 (0. creată în acest scop. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.80 x 0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.60 (0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. fie dintr-o pepinieră. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.alegerea exemplarelor. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.0 x 1.5 t.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.0.1. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). cu sistemul radicular mai compact. .3.70) x 0.0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .Ca regulă generală orice puiet. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.40) m pentru puie ii de talie mică.5 (0. .30 (0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. cu o coroană uniform dezvoltată.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. . a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. pe tulpină deasupra coletului.

şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.2. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.4 rânduri. K. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. 2 sau 3 rânduri. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. uniform. Fertilizarea.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. în timp. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.2. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . numărul rândurilor (1. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). timp de 2-4 ore. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.5 – 1. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.4. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Astfel.3. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. rânduri sau la încrucişarea aleilor. până la 0. 7. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. urmând ca mai târziu. cu norme bine stabilite. la o adâncime de 20-25 cm.3. partere.1. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.3.7. . Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. 7. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. ce au un efect estetic deosebit. P. ciuperci). Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. în Fran a. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.

columnare. .40 cm deasupra solului. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. cu fructifica ie cât mai abundentă. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. se aleg ultimii doi.forma Cossonet .5 m între ele. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. La exemplarele cu so . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.forma literei „U” . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. piramidale. la distan a de 60 cm între ele. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.piramida . Pe măsură ce cresc. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. ob inându-se forma literei V.forma Verrier . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). cu ramuri cât mai multe.cordonul oblic bilateral (gard belgian) .

tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. dispuse în acelaşi plan. ce a fost retezat la 40. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. ceilal i îndepărtându-se. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Coroana formată. se orientează vertical pe doi tutori. 80 sau 120 cm de la sol. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . are forma unui „U” dublu sau triplu. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Astfel. 6 sau 8 bra e verticale. pe o sârmă .40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate.

fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. La lungimea de 70 . Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. cu o deschidere a bra elor de 50 . sub un unghi de 60o între ei. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. În al doilea an.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. După 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. iar cei doi lăstari terminali. se înlătură lăstarii. la o înăl ime de 30 cm.(spalier). Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.80 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal.

Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. .3. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. tisă). imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. prin scurtarea lujerilor prea lungi. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. mai rar toamna târziu. Populus sp.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. tuie. După atingerea înăl imii dorite. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. de 1-2 m lungime (Acer negundo. la înăl imea de 20-25 cm.3. În primul an de la instalare. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. 7. ienupăr. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.) Se execută primăvara devreme. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. Tunderea se execută în anii următori. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. 0. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. tăierea se face cu cca. la exemplarele plantate în aliniament.

pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. iulie. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. 7. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.4. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. sunt de regulă mult mai viguroşi. grupuri. cu coroane înghesuite. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Lăstarii ob inu i prin recepare. Se recomandă rărirea periodică.3. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. După câ iva ani.

Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). în apropierea locurilor de sta ionare. . în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. . Se aplică rărituri mixte sau combinate.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. . astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.5. a unor poteci. fiind inestetice. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. 7. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. în pădurile echiene de codru şi crâng. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. în cca. reducerea consisten ei. respectiv atunci când se realizează consisten a plină.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. din 3-6 (10) ani. 20-30 ani. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. cu o periodicitate de 3-5 ani. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. ob inându-se un număr optim de exemplare.3. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. . potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. îmbunătă irea stării fitosanitare. .materialul rezultat nu se recoltează. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).

Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. buruieni). rup i sau doborâ i. făgete. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. cu foarte multe nişe ecologice. păduri de plopi euroamericani). amestecuri de fag cu răşinoase. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. se pot adopta diferite tratamente. de speciile forestiere folosite sau prezente. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. 7. bolnavi. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.6. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. . dar pentru oameni antrena i. în vederea atingerii unui anumit scop. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.3. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. deoarece circula ia este complicată (semin iş.

. . cu port târâtor (sau pendent) .culoarea. cu tulpini ramificare. în componen a bordurilor. Tulipa sp.specii de talie mare. partere.. Saponaria ocymoides. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. a modului de creştere şi ramificare. Tulipa sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. .. 8. 8. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. în planul apropiat de privitor.. . covoarelor. în marginea rondurilor sau rabatelor. precum specii din genurile: Lilium sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.. Malva sp.Tagetes sp.. precum specii ale genurilor: Petunia sp.. precum şi în mozaicuri.forma. . Ageratum sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Salvia splendens. Acestea se folosesc grupat. .. .ciclul de via ă. forma.sp. platbande sau grupuri pe peluze. Salvia sp. VIII. Hyacinthus sp. Alyssum sp.forma tulpinii (portul). .. Acestea se folosesc pentru rabate. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. . Galanthus sp. . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Tagetes sp. Ageratum mexicanum sp. Narcissus sp.1. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .sp.sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.1. peste 50 (60) cm.. Sedum sp. cu aspect de tufă . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Muscari sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.2.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Tradescantia sp.1. al sezonului de vegeta ie. . Calistephus chinensis.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. culoarea şi mărimea frunzelor. .. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. a rabatelor pe peluze.Tropaeolum majus... Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. . Gladiolus sp...înăl imea. Delphinium sp. Aubrieta sp.1. mirosul şi modul de asociere ale florilor.Cap. În acest sens se deosebesc: . Lobelia sp.. precum Crocus sp...forma şi culoarea fructelor.

Delphinium sp. culoarea. cu segmentele filiforme.Ipomea purpurea. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. altele sunt mici şi mărunte. 8. Papaver sp. roşu grena. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. lalelele papagal. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Nuan a culorii poate fi diferită.. cu tulpini simple. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. mo ul curcanului. clopo ei. . roz. Agave sp. cu tulpini volubile . la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Unele frunze sunt mari. chioşcuri pentru odihnă). la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Iresine sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.. a sta ionării..1. Forma. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). roşu sau grena. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. la florile simple poate fi pală.. iar altele puternic fidate.4. culoarea şi abunden a frunzelor. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. mărimea şi culoarea frunzelor. precum verbena şi crinii.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. cu tulpini că ărătoare . Sempervivum sp.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Polygonium sp. la început..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Astfel. Forma. în cazul petalelor tomentoase.1. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Lilium sp. 8. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp..sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Ricinus sp. florile fiind nesemnificative.). argintiu sau cenuşiu. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.. . recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. galben. locurilor pentru sporturile uşoare.Lathyrus sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Pyrethrum sp... Begonia sp. precum regina nop ii şi micsandrele.. Tulipa sp.sp. erecte Impatiens sp. în jurul teraselor... Humulus lupulus.sp. Portulaca sp. ..3. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. până la albastru. creasta cocoşului.

plante anuale semirustice (Begonia sp. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.1.) are fructe persistente şi decorative. vara.5.plante anuale rustice.. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.1. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Calceolaria sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. ca o continuare a florilor.plante anuale sensibile (Celosia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. 8. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. ..8. iar primăvara vor înflori.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Cineraria sp.6. florile se îndepărtează. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Zinnia sp. . Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. de culoare roşie sau roză. fiind o sursă de amuzament pentru copii. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.) se seamănă în sere calde. men inând efectul decorativ. . Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. fiind aripate. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. În unele situa ii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.

. pentru: . Papaver orientalis). Narcissus sp..decorarea spa iilor verzi. . covoarelor.1... tuberobulbi. geophite – ce au bulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Dahlia sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.. Iris sp..decorarea balcoanelor. rizomi.. Gladiolus sp. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. mozaicurilor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. pe stânci sau pajişti. Hyacinthus orientalis.. Polyanthes sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. cămări. rabatelor. Chysanthemum sp. Hosta plantaginea. în lungul apelor sau pe luciul lor. Speciile floricole pot fi folosite. sau semirustice (Canna indica. în general. .7. ferestrelor. rizomi. tuberobulbi. rădăcini tuberizate. Aquillegia sp. Gypsophyla sp.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. teraselor. rondurilor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. bordurilor.. Lolium sp. 8. Convallaria majalis. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). jardinierelor.

Portulaca grandiflora). asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. .). mijlocie (Petunia sp. fiind amplasate în locuri intens frecventate. în trepte. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. rabate. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. Ageratum mexicanum „nana”. În func ie de perioada şi . sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. crizanteme. costisitoare. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. treiajelor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. de talie înaltă (Phlox paniculata. Tagetes sp. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. narcise. în special lunile de vară. bujori. zidurilor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. stânjenei. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.2. mărimea. forma şi culoarea florilor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. specifice plantelor anuale. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Rudbekia sp.). Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. pergolelor. Culturile cu plante anuale. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale.ca flori tăiate. chioşcurilor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. partere). fie numai specii perene. cu port de tufă sau covoraş. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani.).. ghiocei. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). muscari (Muscari sp. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. narcise (Narcissus sp. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. înăl imea plantelor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. numă-uita (Myosotis sp. printre care se introduc plante anuale. fie mixt.). Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. perioada şi durata de înflorire. 8. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. forma şi nuan a frunzelor.. instalând specii de talie mică în prim plan. witrockiana).. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. bănu i (Bellis perennis).decorarea stâlpilor. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene.

s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Hyacinthus.. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. mobilizarea superficială a solului. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. pH. Crocus. textură. Dianthus sp.. În func ie de sol. pământul de frunze.. În general. Asparagus sp. mărun irea bulgărilor. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. modelarea terenului. ferigi). etc. . bine organizate. brumărele). Dianthus sp). rădăcinile de ferigă şi nisipul. pământul de turbă. pământul de lemn.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. de răsadni ă. structură. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Acestea se deosebesc prin pH. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.. . pământul de pădure.. Tradescantia sp..pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Bellis) cu speciile anuale.. textură. Instalarea speciilor floricole 8. pământul de ace de răşinoase. 8.. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.3. compostul de grădină. Gladiolus sp. nivelat. Asparagus sp.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pământul de ericacee. Calluna vulgaris).soluri neutre – majoritatea solurilor.1. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. . elina. perlit şi turbă în diferite propor ii. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător.soluri acide – (Coleus sp. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. capacitate de re inere a apei).. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Cheiranthus cheiri). cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. superficiale (Primula sp. . Galanthus) sau bienale (Primula.. con inutul de substan e nutritive. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.soluri alcaline – (Anemone sp.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Narcissus.. elemente nutritive. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Amaryllis sp. Viola. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. .. După valoarea pH-ului.3. permeabilitate. Myosotis. se deosebesc: . Iris sp. de turbă) . Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. desfundat. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Erica sp.

2. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.3. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. comparativ cu înăl imea plantei. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea.3. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Impatiens. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Mathiola.5 cm grosime. bulbii acestora să se înrădăcineze. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.. 8. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Myosotis). La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. dar nici să se stânjenească reciproc. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Hyacinthus. de cca. Hosta plantaginea. Sedum) distan ele pot fi mai mari. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Lilium sp. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Paeonia). La plantare. unde se vor dezvolta şi înflori. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.3. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.. Muscari. Begonia). această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Galanthus. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Hemerocallis sp. Crocus. Viola. Narcissus.(Iris sp. Dianthus. transplantarea apare necesară atunci când . Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Alyssum. Amaranthus). Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.). La speciile perene.8. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea.). În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Fuchsia. 2 – 2. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei.

fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.ob inerea unor forme caracteristice.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Ciupitul se execută cu unghia. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. unele nu mai înfloresc în acel an. . obligatorii sau facultative. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. . Pentru ob inerea de tufe bogate. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. . 8. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. bobocitul. când plantele nu suferă deloc. cu rolul de a ob ine plante viguroase. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.tutorarea şi palisarea. spa iul devine insuficient. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . În această categorie intră următoarele lucrări: . . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.combaterea dăunătorilor biotici.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.reglementarea înfloritului. suprimarea tijelor florale vestejite. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.datorită înmul irii naturale ale plantelor. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.irigarea. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.tunsul plantelor. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . intrând mai devreme în vegeta ie. copilitul. de perioada înfloririi. . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. .aplicarea îngrăşămintelor. .4.suprimarea păr ilor aeriene.

garoafe). Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Pelargonium sp.. hortensie. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. . pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Se aplică la crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. bujori. în acest caz întârziindu-se înfloritul. urzicu ă (Coleus sp. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.. Petunia sp. ochiul boului). garoafe. trandafiri. gura leului). de dimensiuni mai mari (crizanteme. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.

Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. . Lathyrus.. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dalii). Ipomea). Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mase plastice. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tutorii pot fi din lemn. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. în func ie de specia respectivă. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. trestie.

spălarea şi răcorirea plantelor. maxim ora 10. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. făina şi rosătura de coarne. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. umiditatea şi mişcarea aerului. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. :30. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. ob inânduse solu ii prin fermentarea. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. cu valen e simbiotice. mustul de bălegar. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. făina de oase.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. microbiologice. intensitatea luminii. sulfatul de potasiu. uneori superfosfat. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. cenuşă. de păsări. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. la care se adaugă apă. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. narcise. chimice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. ca regulă generală. lalele. solarii. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. timp de două săptămâni. sere. după trecerea perioadei de înflorire. după o prealabilă uscare şi mărun ire. a îngrăşămintelor organice solide. bogate în potasiu: sarea potasică. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. temperatura mediului înconjurător. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. bioxidului de carbon şi a altor gaze. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. solul. fiind indicată udarea diminea a devreme. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. . ghiocei. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. clorura de potasiu. azotatul de amoniu. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. etc. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. 1:20. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). În această categorie intră: excrementele de mamifere. riguros selec ionate. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Îngrăşămintele se aplică. ciuperci).

Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Acest strat men ine solul umed. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. frunze. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. în martie–aprilie. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. . Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat.sau noaptea. la geofitele semirustice. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. măcar odată pe an. sau talaj. tuberculi. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. pentru a nu se produce vătămări plantelor. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. uneori chiar săptămânal. rizomi. periodică a diferitelor exemplare floricole. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). manual sau cu ajutorul săpăligilor. şi peste vară. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. sensibile la temperaturile scăzute. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. bulbii sau rizomii. organele subterane (bulbi.

Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. 30 oC. având aspectul unor pajişti naturale. datorită nuan elor de verde. în zilele cu temperatură ridicată. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). cu . În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. aranjamente florale. grupuri statuare. pietriş. asfalt sau beton. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului.pentru peluze. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: .1. iar în cazul asfaltului de cca. arbuşti. pentru a forma un covor des. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. ce înfră esc abundent. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. luciu de apă). Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. brânduşe. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. formată în special din graminee. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. După destina ie. lalele). De exemplu. recreative sau sanitare. . GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. . Sunt preferate speciile rezistente la tasare. masive de arbori) sau nevii (stânci. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative.rustic. gazonul se încălzeşte mai pu in. narcise.pentru terenuri sportive. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. elemente arhitecturale. cărămidă. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse.Cap. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. clădiri. IX. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. 45 oC.

. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.5 cm.5 cm. Agrostis stolonifera. rădăcinile sunt relativ superficiale. înfră ire slabă. Matricaria chamomilla. Campanulla sp. frunze mari. După înăl ime: . 9. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Alopecurus pratensis. Alyssum maritimum. capacitatea de refacere după tundere. rugbi – 6. Lollium perenne. tufele sunt înghesuite foarte mult. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. grosiere. Iberis semperflorens. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.5 cm. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. . Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Papaver rhoeas. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. dar speciile se comportă diferit.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. rămânând suprafe e nude de pământ. rezisten a la temperaturi scăzute. ci în amestec de minim 3 specii. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Festuca rubra. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Deschampsia caespitosa. umiditatea din sol.. 9. Poa annua). La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. . Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. . calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. lăstărire. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Gypsophylla muralis. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Bromus inermis). Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. aceasta dispare. având aspectul unei fâne e înflorite. Agrostis tenis.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Calendula officinalis. tenis – 0. aspre. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Viola arvensis. rapiditatea de creştere. crichet – 2. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.5 cm. Cynonurus cristatus). În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Bellis perennis. Reseda lutea. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. de diferite desimi. rezisten a la bătătorire.2. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.3. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. la 12–20 cm. la tundere.

cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.1. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . de specie.3. amestec şi condi iile de sol. zgură. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. în cazul în care solul existent este corespunzător. date de condi iile specifice ale ării respective. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. În diferite ări se aplică norme diferite. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. ci cresc lateral. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). dar şi vara. instalând toate speciile crescute natural. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. 9. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre.5 – 2.3. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).2. cu un aspect nefavorabil. moloz. adâncimea de semănare va fi mai mică. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. Metode şi tehnici de semănare: . terenul se grăpează. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. Decaparea . aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. cărămizi. gros de cca. . Dacă norma este prea scăzută.9. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. După semănarea manuală. precum şi costul mai mic.5 cm. a canalizărilor. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. . îngroparea cablurilor electrice.mecanic .cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). a instala iilor de irigare. De asemenea.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). dar şi executarea drenurilor. dacă există sisteme de irigat. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. se ob ine un gazon prea rar.

groase de 2-4cm. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. sau mecanic cu maşini speciale. Dacă solul are o cantitate mare . iar gramineele se răresc. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). apar muşchii şi numeroase buruieni. 9. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede.4. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). după care se sparge şi se mărun eşte elina. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. care pot fi rulate. care nu sunt preten ioase. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. fosfor şi potasiu. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. 30 x 30. După aceste opera iuni. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Se recomandă tunderea pe timp ploios.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. trebuie mărită cantitatea de fosfor. .de calciu. înainte de înflorirea buruienilor.

pentru obiective bine determinate. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. justificate de prezen a diferitelor obstacole. implică o diminuare a efortului. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). creează impresia de avansare.5 -0.mişcarea descendentă.1. flori. şi în echilibru cu for a gravita ională.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. . inestetic şi nefunc ional. curiozitate . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). 10. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. În func ie de natura circula iei.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.de amuzament.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. măreşte aten ia. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. pentru terenurile orizontale. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.mişcare ascendentă.mişcarea orizontală. divertisment. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. au o lă ime mai redusă (minim 1. perspectivele. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.de indispozi ie (de închistare) . . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. pentru terenurile cu denivelări.de stimulare. mai stabilă. . organismul nu depune efort. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . în meandre pentru traseele sinuoase. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. . . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. pentru stilul geometric. sau conduc spre un obiectiv principal important. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). elemente arhitecturale. sunt de obicei largi. . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. având 0.20 m).pentru ceea ce este rigid. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . ordine şi propor ie. călare sau cu bicicleta. de cucerire a spa iului înconjurător. apare un sentiment plăcut de protec ie. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.Cap. X.7 m lă ime. importan ă şi lă ime. mai sigură. influen ând sentimentul de veselie. . grădinile alpine. de refugiu. de intimitate şi uneori de regres. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.

Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. . pătrate. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. de forme diferite. .cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. cărămidă. pietriş. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Pământul. dale. beton. cel pu in cu fa a superioară netedă. este folosit în pădurile de recreare.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. macadam. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. dalaj englezesc.cele neregulate în „opus incertum”. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . tip zidărie. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. asfalt turnat sau cilindrat. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Căile împietruite cu pietriş de carieră. pavele. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. lian i sau materiale hidrofobizate. iar cele deschise obosesc ochii). Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. ceramică sau marmură. dalaj antic. corelată cu ambientul. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . mozaic.

pâraie. geometrică. făl uită. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. fântâni. prin deschideri de perspective. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). egală cu lungimea medie a pasului omului (0.pe gazon. la o distan ă între centrele de greutate. din beton. realizate de obicei pe stâncării. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. asemănător cu malurile opuse. Malurile se vor amenaja prin terasare. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Apele stătătoare (numite impropriu. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Caltha palustris). fără frânturi. uşurin a între inerii. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. trestie. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. de mişcare. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. ale fiecărei dale. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. elipsoidale.60-0. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. dreptunghiulare. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. lacuri. dar fără a fi simetrice.2. iazuri. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. cărămidă. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. dar poate fi ameliorată. pătrate. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. în locurile cu erodare puternică. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. căderi de apă. Când cursul apei este însorit. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. având rolul unui factor calmant în peisaj. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. . senza ia de răcorire şi de prospe ime. 10. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate.65 cm). de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. bitumului. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv.

fântână cu taluz cu cascadă. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). caz în care se pot men ine în forma lor naturală. în mod progresiv. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. . O perspectivă bine concepută are echilibru.3. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. un microrelief accidentat. iar când sunt mici şi grupate. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con.4. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. acestea dau impresia de putere. la o oarecare distan ă de clădiri. 10. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. 10. . Grădinile alpine creează. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. de solidaritate monumentală. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. .bazin cu cupă florentină în mijloc. . Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. de la câ iva metri pătra i la câteva sute.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. privit dintr-un loc potrivit. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. mărime şi culori. cu o vegeta ie specifică. şi pot fi amenajate într-un mod special. Când sunt de dimensiuni mari. în mod artificial. fie vor fi aduse. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Grădinile alpine au suprafe e variabile. combinată cu lumina artificială. colorată diferit chiar. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. muntos. folosite pe timp de noapte. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: .

va fi pe cât posibil frământat. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. a domina. a men ine. destinate adăpostirii vizitatorilor.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: .extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. pătrată.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. 10. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. . pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. fiind amplasate pe esplanade. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. lăsând spa ii mari între ele. în pie e sau în punctele de perspectivă. accidentat. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. treiajele.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. teatrul verde. . Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. la capătul aleilor. pode e şi poduri. bănci şi scaune (mobilier de grădină).dispunerea blocurilor de piatră. numite chioşcuri descoperite (naturale). într-o formă simplă dar estetică. cele mari în planul din spate. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. cu turbă şi nisip. scările.5. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. deşertic. la marginea apelor. în pantă sau se va crea artificial. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. sau cărămidă. înghe . grupuri sculpturale. situate în spa iile verzi. beton. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. chioşcurile. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Acestea se pot construi din lemn. pentru ca pământul să se taseze suficient. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. balustradele (parapetele). în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. zăpadă. construc ii uşoare.aşezarea unui strat de pământ de elină. pergolele. . vase decorative. a orchestrelor sau a fanfarelor. suporturi pentru plante. belvederile. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. . hexagonală sau octogonală. . arcadele şi porticurile. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. subalpin. coloanele.

ce prezintă ca elemente de sus inere. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. culoarea lor. de obicei cu înflorire abundentă. fontă. pe lângă ape sau terenuri accidentate. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. piatră). cărămidă. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. aluminiu. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. stâlpi verticali (piatră. lemn sculptat sau marmură. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.45 m.5 m. Acestea se confec ionează din piatră. cărămidă. mozaic. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. oferind refugiu împotriva insola iei. Pot fi cu sau fără spătar. grup sculptural. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Materiale de construc ie folosite: piatră. lă ime 0. din diferite materiale de construc ie. . Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Forma. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. mărime. teraselor. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. lemn.4-0. cărămidă.5 m. folosite pentru decorarea unor pere i. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare.7m şi înăl ime 2-2. înăl imea 0. marmură şi au un mare efect prin formă. beton. fier. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. fiind amplasate la capătul aleilor. dezvoltare pe verticală. pe orizontală. formate din panouri cu zăbrele.5-0. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. ce acoperă por iuni de alei sau terase. a unui rond de flori. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. lemn. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. beton armat. atât la soare cât şi la umbră.0 m. metal. la marginea teraselor.4-3. mărginirea unor perspective. bronz.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. compartimentarea unui spa iu verde. Se recomandă ca optimă. Treiajele sunt construc ii uşoare. în lungul aleilor largi.

piatră. zidurilor. beton.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. în lungul scărilor. . regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. decorat cu plante de mozaic. aleilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful