UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

De asemenea erau cultiva i trandafiri. Villa Lucullus. smochini. pini.grădina cu pomi fructiferi. trandafiri. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.XIV d. vasele şi statuile. În capitala imperiului. tisă. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. specii floristice. horticultura a făcut progrese. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. formă pătrată. Villa Mecena.2. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. . nordul Africii şi Asia Mică.1. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.arbuştii şi plantele ornamentale. Grădinile vilelor mai mici. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.. în Evul Mediu. crini. ca urmare a cruciadelor. . urbane. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare.2. chiparoşi.H. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. lotus sau diverse flori. cu coloane de piatră colorată şi marmură. lauri. platani. Villa Sallustius. Exemple: Villa lui Cicero. a înregistrat un regres. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. fie o fântână cu un joc de apă. tei. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. zambile. fiind înconjurate de un zid de marmură. peste care s-au grefat elementele orientale. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Totuşi. la interior cu bazine străjuite de statui. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Erau prezente şi pu uri rotunde.2. ce cuprindea Europa Sud-estică. plante medicinale şi aromatice. duzi. Schema modelului grădinii medievale.2. .) 2.V. Constantinopol. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Acestea aveau.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. busuioc. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. 2. 2. mimoze). de regulă. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. buxus. rozmarinul şi mirtul. Erau prezente pergolele şi coloanele.

predominant persană. prin întretăierea a două canale cu apă. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.d. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Nu existau sculpturi. situate în cur ile clădirilor.4. fie erau situate în afara palatelor. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. compartimentare realizată. eucalipt. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. al VII-lea d. din timpul domina iei arabe. citricele. fiind plane şi înconjurate de ziduri.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. bazine. de formă regulată iar cele mai mari. Grădinile fie erau interioare. mărginite de rânduri de plante tunse. fie sub formă de fântâni arteziene. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. o suită de grădini.. Speciile folosite: chiparoşi. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi.2. pere ii de fundal. pini. galerii acoperite de plante că ărătoare. Compozi ia era geometrică. magnoliile. fie aveau straturi de formă pătrată.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. pavilioane pentru petreceri. mirtul. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. cu func ie exclusiv ornamentală. 2. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. palmieri.H. magnolii. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. adesea aranjate liber. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. .H. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. menajerie.grădina de legume şi plante medicinale. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). acolo unde spa iul permitea. Arta topiară era folosită în exces. buxusul. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. înconjurate de ziduri. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.). vi a-de-vie sau trandafiri urcători. . Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Speciile folosite erau: chiparoşii. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.2. XIII-XIV.grădina de flori. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. caracterizată de prezen a careurilor egale. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. monotonă. leandri. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. apoi au căpătat un specific propriu. acestea fiind interzise în religia mahomedană. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. 2. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Locuin ele mici aveau o singură grădină.

în strânsă legătură cu religia. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. fiind excluse liniile drepte. por i. Filozofiile religioase din China. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. servind ca loc pentru plimbare. fiind create mai ales în sec. cascade naturale) sau în bazine artificiale. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. pinii – fermitatea şi for a caracterului. de basm.H. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. cu aspect natural. arterele pământului. este mărimea acestora.H. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e.) şi cuprindeau mun i. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice.H. budismul. situat pe malul unui lac. iar apele. chioşcuri.3. fiind natural. ape. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. piersicii ornamentali – Paradisul. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale.H. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. al XVII-lea d. lacurile şi râurile. cascade. pentru dobândirea perfec iunii morale. cheiuri. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. modificat sau aparent natural. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. IV-V d. o dată cu dezvoltarea noii religii. Relieful era foarte variat. . bambuşii – prietenia necondi ionată. stânci. în armonie cu peisajele naturale. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. ziduri. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. poduri şi pode e. ce erau descoperite brusc la un moment dat. sec. suprafe ele foarte întinse. plante şi animale. grote. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. în care vegeta ia era dispusă natural. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă..1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. (dinastia Tang). Elementele primordiale erau mun ii. firesc. VIII-IX d. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. II-I î. având caracter natural. pe vârful unei coline sau în pădure.3. având ca element primordial al naturii – vegeta ia.2. de veselie. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Picturile. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Terasele erau trasate liber. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. bazine. de groază. neregulat. odihnă. indiferent de perioada istorică. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. au fost create parcuri naturale. şi reflectă puternicul cult al naturii. galerii. terase. cu caracteristici proprii.

Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. sec. şi în Kyoto. por i. destinate contemplării din interiorul clădirii. pasul japonez. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. ferigi. Grădinile imperiale. din dorin a de a aduce natura în locuin e. 2. Astfel în Japonia.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. grădină aridă. . camelii. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. În sec. muşchi. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. pietriş. stâncile. un râu sau pârâu. grădină de muşchi.). sau din Europa medievală şi renascentistă. lanterne din piatră. miniaturală: cursul de apă. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. coline.capitala ării. . lac cu insule. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. .H. cu balustrade ornamentate. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . cu simboluri filozofice caracteristice. stânci col uroase. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. fiind folosite toate elementele din natură. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). erau prezente pretutindeni. fiind o componentă a acesteia. pavilioane pentru ceai.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. nisip. mai mari sau mai mici. bambus. fiind ulterior personalizată. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Spa iile verzi. arbori şi arbuşti. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră.H. pietre rotunjite. Islam). fântâni şi foarte multă vegeta ie.vegeta ia este perfect integrată peisajului. orientat pe direc ia N-S. pârâu cu cascadă. diverse plante cu sau fără flori. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. azalee. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. al VIII-lea d. arborele de ceai. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. devenind o artă na ională. al VIII-lea d. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă.Deşi. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. podurile. Persia.3. în decursul timpului. plus diferite lampadare. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. sau de pe verandă. ienuperi.

. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. XV-XVI d.1. arhitectură. lămâi.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. a canalelor.erau folosite zidurile masive de sprijin. . cascade. .Villa Lante din Bagnasia (5 terase). literatură. de unde a iradiat apoi în restul Europei. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.4. cireşii. magnolia. . ornamentate şi legate prin scări şi rampe.Grădina palatului Farnese din Caprarola. . ci pietre late.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. arborele de ceai. . lauri şi portocali. cascadelor.apa era folosită sub formă naturală.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. garduri vii şi borduri tunse. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.nu erau folosite alei. . bazine neregulate. bambus. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. tisă. . Din sec.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).utilizarea vegeta iei tunse. . vase ornamentale. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. mirt. pe terase succesive. lespezi sub forma pasului japonez. stejari meridionali. precum: .H.H.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. arbuşti modela i în volume geometrice. ziduri înverzite.prezen a sculpturilor.simetria fa ă de o axă a compozi iei. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.apa aduce mişcare. ştiin ă. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. din toate domeniile: artă.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. buxus. parapete ornamentale.4. chiparoşi. în special pentru grădinile vilelor suburbane. camelii. încep să apară primele grădini publice.Villa Medici în Roma (2 terase). . al XVII-lea d. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. Specii folosite erau: pini. glicina.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. azalee. ca influen ă occidentală. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . ienuperi. Această orientare a apărut la început în Italia. 2. . 2.

Exemple:. În perioada Barocului.H.În secolul al XVII–lea d. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. vase. Saint-German. apare stilul baroc.2. Exemple din sec al XVI-lea: . rezultând spa ii mult lărgite. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. la care grădinile erau în incintă. În unele situa ii canalele s-au păstrat. Existau canale şi lacuri imense.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.4.arhitect peisagist Delorne. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. curbe. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. cu partere decorate cu flori. al XVI–lea. bazine. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădinile Gamberaia – Floren a. În prima jumătate a sec.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. cu numeroase statui. traseele rectilinii. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. pictor şi arhitect) favorit al .grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. .grădina Luxembourg din Paris.grădinile de la castelele Tuilleries.arhitect peisagist Du Cerceau. al XVII-lea crea iile importante au fost: . în arhitectură. Abia după jumătatea sec. . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Au apărut grotele artificiale. . . . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. sub aspectul echilibrului şi simetriei. dar dispare schematismul rigid. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).. Terenul era modelat în terase mari. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Au fost realizate decoruri bogate. . al XVII-lea. la castelele Amboise. S-au mărit dimensiunile grădinilor. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădina Garzoni – Collodi.H. fiind îmbinate cu linii ample. Astfel. Fontainbleau. Principiile esen iale s-au men inut.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . fântâni. roci şi apă în mişcare). Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. tinzându-se către transformarea în parcuri. 2. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase.

constituind totodată şi perspectiva principală.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. borduri sau broderii de buxus tuns.4. Dar.Ludovic al XIV-lea.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. cuburi). dominantă. . . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. . treiaje. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.sunt folosite. mari partere şi întinse oglinzi de apă. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. scări. . vase în stil baroc. rampe. . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. sub influen a literaturii.terenul este modelat în terase largi. pe spa ii foarte largi. mai ales pe axa principală. Saint Germain-en Laye.palatul constituie capul compozi iei. conuri. La început s-a renun at la tunderea arborilor. Dispar parterele. fiind situat pe terenul dominant. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Sceaux.3. închise între ziduri. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. ca şi în restul Europei.sunt prezente.„regelui Soare”. statui sau vase. Ulterior.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. .zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. piramide. . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. Versailles. cu principii compozi ionale proprii. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. rocării.aleile sunt rectilinii. . bazine.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. . arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. al XVIII-lea. racordate cu ziduri de sprijin. . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . alături de diferite fântâni. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. . bazine cu grupuri sculpturale. se păstrează axa . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. în Anglia începând cu sec. SaintCloud. în Anglia dominau grădinile medievale. 2. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. Fontainbleau. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.compozi ia era tratată arhitectural. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Chantilly. bazine şi canale.

Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. Toate crea iile din această perioadă (sec.Charlottenburg (Berlin) . . realizate sub influen a romantismului. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.grădinile de la Whitehall – model italian. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). .Nymphenburg (München) – model francez. .Germania: .centrală dominantă.Rusia: . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. 2.model francez..model francez. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. enun ate de Repton.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . reziden ial şi a intrat în cel urban. Green Park. . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). amenajate în stil peisager: St. Ermenonville. . .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. La periferie erau: Regent’s Park.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).grădinile Kensington şi parcul Stowe. Victoria Park şi Battersea Park.Austria: . . Realizări importante: . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . iar fra ii Bühler au amenajat parcul .4. apoi francez.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. . . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. formând un lan verde de peste 4 Km. . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Tête d’or’’ (Lyon). În secolul al XIX-lea. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). dar se introduc poteci şerpuitoare.Saint-James Park . fiind sus inătorul noului curent numit . Malmaison. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. . James Parc.Hampton Court – model italian. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Kent (pictor şi arhitect) .4. Hyde Park.Grădinile Greenwich – model francez. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.Anglia: . .Parcul Chatsworth – stil clasic. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului..Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.

.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.New York – Central Park . Parcul Puşkin (parc englez. Ca exemple pot fi amintite: .model italian. .Chicago – South Park. mesteacănul. 2. . roini a. pomicole. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. . . arskoe Selo = vechea denumire).sec. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. narcisele. .Parcul Public Friederichsham (Berlin). . . forestiere: bujori. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. . În Germania.360 ha. .Villa Melzi (Bellagio). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . respectiv după principiile grădinilor engleze. garoafe şi iasomie.model francez. liliacul. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.A.Italia: . . . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. În S. cimbrul.Grădina Botanică . plopul alb.Parcul Sokolniki – 463 ha. crini.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .parcul Nympheuburg (München). Ca exemple pot fi amintite: .5.sec.U. Prospect Park (peisagist Olmsted).Villa Carlotta (Caddenabio).Villa Carraresi (Roma). Petersburg – 600 ha. . .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). stejarul. bradul. lăcrămioare.Boston – Park System.Spania: .Grădina engleză (München). la Iaşi – grădina Palatului domnesc.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).. lângă St. pe lângă locuin ele boierilor.Philadelphia – Fairmount Park.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. . molidul.

al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . . . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. Dacia. 70 ha.Buzău – Parcul Crângul. stilul brâncovenesc.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). .. . .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.parcul Carol I. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. Parcurile de la Avrig. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).. . .. . .1838 – parc promenadă .la sfârşitul sec. promenada de pe Dealul Copou. (Carl Friederich.Bucureştiul avea cca.Timişoara – Parcul Tiselor. . dar care în mare parte erau neorganizate. . poduri. . . lângă castelul familiei Teleky. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Iaşi – Parcul Expozi iei.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.la Sibiu – 1857. fiind numit oraş-grădină. al baronului Bruckental.parcul de la Gorneşti –Mureş . . chioşcuri pentru orchestre. odată cu dezvoltarea oraşelor. . . .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.sec.parcul de la Bon ida –Cluj.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. azi Parcul Romanescu. . Hayer. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Hörer). ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). Redont. Parcul Rozelor. În sec. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. al XIX –lea. . al familiei Bauffy. al XVIII-lea . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. Borza. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).actual Parcul Tineretului.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). Pădurea Verde.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .în Bucureşti în 1833-1840. . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. În alte oraşe: . .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. amenajat tot de Redont – Bd.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .Grădina Ioanid.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.parcul de la Albeşti –Braşov. (fost Libertă ii) realizat de E. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. lângă castelul familiei Haller. Alpinetul. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).Pădurile parc Băneasa şi Snagov.

Craiova. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Sibiu.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Colentina. . Ploieşti. Piteşti. Pantelimon.Parcul Sportiv . parcuri în Titan.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Crângaşi. .reamenajarea Parcului Herăstrău. Oradea. Parcul Tineretului.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Drumul Taberei. . Parcul Tei.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Parcul Libertă ii. ClujNapoca. . Balta Albă. . Gala i. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Iaşi. Constan a.

În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. 3. e) f.flori din culturile floricole. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. umiditatea şi temperatura aerului. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică.f. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. grădini. . antierozională.f.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.f.fructe din livezi. c) f. antipoluantă (f. fiind ob inute diferite categorii de produse: . Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. . de pe terenuri degradate). d) f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. .2. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. respectiv cu: . hidrologică. Profesorul I. recreativă. recreativ sau sanitar. . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. Func ia hidrologică este asigurată. decorativă (estetică. la diferite categorii de spa ii verzi.Cap. f) f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. intensitatea radia iei solare). de impact peisager). ştiin ifică.lemn din diferite tipuri de pădure. în general de toate tipurile de spa ii verzi. sanitară şi estetică. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. sanitară). hidrologică.1. de protec ie a solului. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. . de protec ie climatică (viteza vântului. 3. această func ie are un caracter puternic diminuat. respectiv: de produc ie.

Func ia de protec ie a solului. cărămidă. . prin descompunerea de către microorganisme. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. prin procesele de evapo-transpira ie. a perdelelor de protec ie. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. Prin sistemul de înrădăcinare. asfalt sau beton. fie la suprafa a solului (litieră). Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie.micşorarea vitezei vântului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. fie în sol (rădăcini moarte). prin albedoul specific. prin microclimatul pe care-l realizează. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. De exemplu. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. spa iile verzi prin stratul arborescent.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Pe lângă aportul de substan e nutritive.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. Acestea. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. fâşiilor plantate în lungul străzilor. moderează temperaturile excesive. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. mult sporită. Vegeta ia lemnoasă. ). sau în apropierea acestora. fizică şi chimică. astfel.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. etc. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. în care procesele de eroziune sunt vizibile. . străzi. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Sub aspectul proceselor pedogenetice. trotuare. prezintă o stabilitate mecanică. ce constituie o armătură biologică a solului. pietriş. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. . Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri.ameliorarea umidită ii aerului. şi a speciilor drajonate. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. . fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale.

Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. vârsta arboretului.3. în special în timpul verii. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. marmura.lipsite de vegeta ie. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. în zonele plantate. În mediul urban. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Perdelele de protec ie. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. De exemplu. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. iar la 120-200 m în interior. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. 3. etc. sau cu frunziş sempervirescent. o elul. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. . astfel. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. a pulberilor fine sau a fumului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus.reducerea poluării fonice. gresia. viteza vântului scade cu 30-60%. elagaj şi anotimp. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. 5m3.reducerea poluării fizice a atmosferei. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. consisten ă. atmosfera devine calmă. structură pe verticală. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. sub diferite aspecte: .reducerea poluării chimice a atmosferei. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. ce nu deranjează ochi. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. . indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. betonul. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. . datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise.

Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. planta iile stradale. planta iile rare dintre construc ii. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. ionizarea aerului). etc. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. radia ie solară. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. De exemplu. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. 68 t de particule solide şi praf. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. 35 t/ha. de prelucrare a petrolului. intersec iilor aglomerate. umiditate. pinului silvestru cca. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. 30 t/ha. industria chimică. ce are lă imea de 200-250m. transportul auto. şantierele. efect maxim în sezonul de vegeta ie. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). respectiv de mărimea frunzelor. echien/plurien. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. . Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. în cazul molidului cca. perimetrale. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. necroze. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. aerian. inversiuni termice. părozitatea acestora. metalurgică. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. acoperită cu gazon. iar a teiului pucios cca. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. cea ă. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. arbori+arbuşti+specii de gazon). a arterelor principale). scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. având un efect nesesizabil. întreprinderile industriale. de prelucrare a produselor minerale. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. în teren liber. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. sau diferite activită i curente ale popula iei. 42 t/ha. fără obstacole cu efect antifonic. prin senza ia de linişte. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. căderea frunzelor. durata de via ă a frunzelor etc. În oraşe. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca.

etc. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. intelectuale sau psihice. între inerii personale. pensia. respectiv timpul alocat servirii mesei. telefonie.. practicarea diferitelor sporturi. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .3. .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. divertismentului. . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.4. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.Mobilitatea. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.divertismentul sau amuzamentul. . în general. care poate fi: . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. . cele mai multe destina ii. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. după bunul lui plac: plimbări.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. la care este supus omul în via a cotidiană.activită i pe loc.destinderea sau relaxarea. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. . în sferele culturii. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. sportului. radio.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.pregătirea. cumpărăturilor pentru hrană. televiziune. de . Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. vacan ele. cules de flori. internet). timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. serviciului.deplasarea. obiective turistice. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. aeriană sau navală. picnic. artei. presupune bucuria întocmirii programului.timpul liber (dedicat recreării). . CFR.Timpul. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. . al solicitării fizice. Factorii care influen ează recrearea sunt: . turismului. odihnei prin somn. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. respectiv concediile. călătorii. . Fazele activită ii de recreare: . camping. . sau efectul automatismelor zilnice. fiind un element compensator al condi iilor de lucru.Nivelul de trai.timp de existen ă. îmbrăcăminte. prin care se înlătură plictiseala. . spa iile verzi urbane sau extraurbane.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.

în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. diseminat sau modificat. sau la sfârşitul săptămânii. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. după o perioadă de activitate intensă. de conducerea autovehiculului. indiferent de subiectul în care apare. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. în sta iuni climaterice cu specific. Aceste activită i pot fi active sau pasive. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Odihna propriu-zisă. În sens larg. decât în dauna operei”. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. obiective culturale. apicultura. sau în zilele libere. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. . plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. economice.ciuperci sau de fructe de pădure. gazon sau oglinzi de apă.întoarcerea.amintirea. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. sau diferite activită i precum grădinăritul. de diferite excese. 3. Plimbările sunt realizate fie zilnic. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. etc. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. istorice. Func ia decorativă (estetică. alpinism. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Turismul are caracter recreativ. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. de regulă la sfârşitul săptămânii. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. realizată pentru plăcerea proprie a individului. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. floricolă sau erbacee. arbustivă. nevoia de a face mişcare. în spa iile verzi extraurbane. repausul şi somnul. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. etc. presupune comportamente diferite. vânătoare. canotaj. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc.O. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. J. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. . unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. încât nimic să nu poată fi adăugat. . etc. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). parcurile. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. diferite de mediul său.5. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. pescuit. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).

3.6.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. . variază pe parcursul unui an. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. bariere împotriva vântului. ciripitul păsărelelor. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. flori. cu efect de parazăpezi). bazine. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. etc.încadrarea cursurilor de apă. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Astfel. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. . diferind în func ie de fenofază. încântare. puternic erodate sau a grohotişurilor. fructe. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. admira ie necondi ionată. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. . murmurul apei.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . şi care exercită o atrac ie spontană. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. . prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. cascade. textura coroanei. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.

IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. care conduc în final la realizarea frumosului. treaptă.Cap. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). sociale şi economice ale unei perioade date. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. planta ii. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. armonie şi propor ionalitate. se ine seama de anumite principii şi legi. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Toate elementele unui spa iu verde (alei. un monument). viu sau inert. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. suprafe elor şi formelor planului. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. centrul compozi iei reprezentat . intrarea principală. Fiecare component. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. într-un întreg. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. ob inându-se în final unitatea în diversitate. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Frumuse ea este un element func ional. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Frumuse ea este realizată prin ordine. pe o concep ie dominantă. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. peluze. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă.

integritatea şi calitatea acestuia. vase decorative. Asimetria pune omul în armonie cu natura. este static şi odată văzut. calitate care uneori poate avea o latură negativă. a aceloraşi elemente (specii. lă ime) sau alte caractere vizibile. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. ordinii. stradă. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. a repetării şi a consecven ei. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. potecă. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. bulevard. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. clădire). Ritmul poate fi: static. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. grupuri. creând senza ia de dezamăgire. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. evitându-se astfel monotonia. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. respectiv realizarea echilibrului. al for ei sau al monumentalită ii. de formă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. de culoare. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. interesul scade. în întregime. dinamic. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Simetria poate fi absolută şi liberă. deoarece un plan perceput deodată. liniar. bănci. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. magnificului. şi o dată percepută regula ritmului. se găsesc mase similare şi egale. compus. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. simplu. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. admi ând totodată diversitatea acestuia. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. combinat.

compozi ii între culorile complementare. formelor dar mai ales a culorilor. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. de un individ. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. caz în care se aplică armonia legăturii.combina ii între culori diferite (active. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . pasive.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. florale. exprimând de fapt unitatea în varietate. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. . arhitecturale.compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. se pot deosebi: . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. forme sau spa ii. etc. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. În proiectarea spa iilor verzi. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. care au o anumită continuitate. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. chiar dacă specia diferă (de exemplu. într-un aliniament.

Fibonacci. alee pietonală. .618 (aproximativ 3:5). 34. 13. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 270. C. 21. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.I. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 8. iar pentru o alee de 250 m. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. 5. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. al XIII-lea. astfel pentru o alee de 300 m. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. . care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. ordine şi armonie. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. iar la o distan ă mai .). 89 etc. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. mese. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. apoi 3. 180. matematician italian din sec. sub un unghi de cca. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. .). sub un unghi de cca. Astfel. ce are laturile în raport de 1:1. 55. etc. lă imea optimă este de 5 m. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. lă imea optimă este de 8 m. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. publicul dintr-un parc. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.

Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul. . pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.

caracteristice diferitelor epoci istorice. epoci. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. văile râurilor. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). râuri.). aspect preluat şi de romani. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte.1. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. precipita iile) sau for ele majore (vânt.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.1. fiind ornate cu statui. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. vase sau fântâni arteziene. Acest stil prezintă mai multe variante.1. de mai târziu. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. iar în cadrul stilului peisager sau liber.2. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. În ultima perioadă (sec. civiliza ii. activită i. câmpii. Stilurile spa iilor verzi 5. bazine. apă. etc. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. La romani grădinile. întotdeauna de formă dreptunghiulară. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). Stilul geometric Stilul geometric (clasic. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. vegeta ia. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. în general. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. În amenajarea spa iilor verzi. Grădinile în stil maur. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. erau prelungiri ale încăperilor. V. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. arhitectural. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. pâraie. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. dar şi elemente minore precum microrelieful. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale.Cap. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. francez sau regulat) a stat. radia ia solară. eroziunea). Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. . 5. caracteristice Renaşterii şi Barocului. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere.

armoniza şi propor iona cu clădirea principală. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. situat în pozi ie dominantă. ce constituie perspectiva principală. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. canale sau oglinzi de apă. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. fie de a le limita pe altele. precum şi oglinzi de apă.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. fiind subordonate toate elementului principal. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. regulate. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. rampe. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. balustrade. Elementul principal. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. statui sau vase sculptate. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. numit şi capul de compozi ie. cu denivelări mici. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. cascade sau bazine. cu numeroase ziduri de sprijin. aplicat până în prezent. bogat ornamentate. unele păstrându-se şi în prezent. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Apa aduce prospe ime. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. scări. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele.2. respectiv axa principală.1. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. sau de perdele de arbori. pe linii drepte şi curbe. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. taluzuri.1. Aceasta. 5.

cu precădere în Olanda. în formă de tablă de şah. mai ales a celor de gazon. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. Toate acestea au fost duse la extrem. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. fiind obositoare ochiului. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.2. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. conducând spre diverse amenajări. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. fie sub influen a literaturii noi.3. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.1. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Aleile sunt rectilinii.2. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. sub influen a stilului rococo din arhitectură. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. care dau varietate şi fantezie compozi iei. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. 5. în ansamblu. Stilul peisager Stilul peisager (liber. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1.de apă. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.3. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. În această situa ie. compozi ia fiind liberă. având cel mai adesea relief variat. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.1. natural. 5. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. în Anglia. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. 5.1. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. . au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. fiind dispuse în re ea geometrică. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.

Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. vor fi folosite pâlcurile. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. care în mod natural sunt dispersate. frumoasă şi îndelungată. . cu contur regulat. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. în diferite zone ale grădinii. atunci când aceasta există. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. volume. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. se vor folosi specii de talie mică. Apele. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. urmând caracteristicile terenului. cu înflorire bogată. roci sau stânci. lumini şi umbre. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. sub formă de mase. Simetria şi echivalen a sunt excluse. ce urmăreşte formele de relief. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. în pete neregulate sau eliptice. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. neregulat. specii lemnoase decorative. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Aleile au un traseu liber. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. fie create. toate elementele. intervenindu-se totuşi în detaliu. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. covoare sau dispersate solitar. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. masele vor avea conturul neregulat. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. curb sau sinuos. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. cu aspect natural. Rocile. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. fie naturale. chiar exotice. de grote sau chiar cascade. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. peluze. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. pajişti şi diferite grupaje floricole. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. În jurul clădirii principale. prin aducerea de pietre. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. sinuos chiar.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. 5. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. . Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.4. unei mări sau ocean). largi.5. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. forme. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. volume.3. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. de stâncile. culori.2. având ca fundal imagine unor mun i înal i. dispuse într-un masiv păduros. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. cu flori având culori calde. 5. de luminişurile retrase. atât sub aspect psihic cât şi fizic. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.2. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.5. cascadele. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.2. umbră şi lumină. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. de veselie sau de entuziasm. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Genul de bucurie Genul de bucurie. De asemenea.

. sta ii de distribu ie a apei. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane.Cap. energie termică. recrearea şi odihna popula iei.2. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. sunt judicios repartizate. re ele stradale. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. în strânsă corelare cu structura urbanistică. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. zona politico-administrativă. grădinile sau scuarurile. cât şi legătura dintre acestea. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. gazului metan. limitarea perimetrului construibil. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. 6. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. dimensionate. dispuse într-o re ea continuă. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. etc. Ca regulă generală. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.1. ce asigură protec ia multiplă a mediului. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. energiei electrice.). profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. zona industrială. atât urbane cât şi periurbane. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. 6.

Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. amplasare. parcurile şi bazele sportive. grădini şi scuaruri publice. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. planta ii de protec ie (a localită ilor. a sta iunilor balneo-climaterice). în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. care traversează localitatea şi care. scuaruri. de regulă. longitudinală. planta ii de pe lângă unele dotări publice. ştranduri). a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. păduri parc. .cu acces strict. ce sunt administrate de primării. pepiniere. După accesibilitatea popula iei largi: .Această re ea poate avea o dispozi ie radială.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. întreprinderilor.3. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. grădini botanice. grădini publice. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. . zonele de agrement (păduri de recreare.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. 1. constituită din spa ii verzi periurbane. . acoperişurile verzi. dotări şi func ii. lungi de sute de metri. radial-concentrică. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. a spitalelor. de folosin ă generală. . grădini zoologice. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. amenajările peisagistice din incintele institu iilor.cu acces nelimitat. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. transversală sau longitudinal-transversală. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. grădini sau scuaruri). Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. După pozi ie se deosebesc: . 6. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. fac legătura şi cu centura verde a oraşului.cu acces limitat. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. 2. fiind diferite ca mărime. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. păduri de recreare. în func ie de sistemul stradal al localită ii. concentrică. planta ii antiincendiare. planta iile din cimitire. pepiniere. şi în care intră: parcuri. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. grădinile botanice şi cele zoologice. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. grădinile locuin elor individuale. a apei. grădini botanice. a solului. numite şi spa ii verzi publice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). planta ii antierozionale.

fiind destinată odihnei de scurtă durată. situată în intravilan.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. ce se înfiin ează pe terenuri virane. cu rol decorativ: scuarurile decorative. 400 m. . .spa ii verzi de înfrumuse are. spa iile verzi pentru copii şi tineret. perdelele de protec ie. După modul de amplasare. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. configura ia terenului şi construc iile din jur. grădini şi parcuri publice. spa iile verzi din cimitire. parcuri expozi ionale.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. 6-8 minute. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. 6. alpinarii. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. rozarii. păduri parc.4.3-3 ha. situate de regulă în cartierele de locuin e. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. scuarurile pot fi: . planta ii cu efect de parazăpezi. în cca. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. păduri de agrement. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. caz în care acestea sunt uşor accesibile. parcuri dendrologice.în interiorul cartierelor de locuit. Raza de deservire a unui scuar este de cca. scuarurile pot fi situate: . pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. scuarurile por fi: . culturale sau de învă ământ.3.temporare sau provizorii. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. pepinierele.3 ha. frecventează simultan acel scuar. edificii culturale. .scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. având în componen a lor doar arbuşti. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. . . . planta iile de consolidare antierozională.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. După func ii: . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. parcurile sportive. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. . După destina ie.permanente. După durată. destina ie. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. destinate construirii unor cartiere de locuit. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. gazon. parcuri şi grădini zoologice. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.

în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. de învă ământ.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. datorită inexisten ei căilor de acces. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. respectiv arbori şi arbuşti. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. scări (în cazul terenului accidentat). pentru a nu fi traversată de alei de trecere.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. statui.5 km. a obiectivelor culturale. Intrările vor fi reduse ca număr. frecventează grădina în acelaşi timp. 3-4 ha. aranjamente şi decora iuni florale. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. bănci. zone umbrite dar şi zone însorite. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. respectiv: sectorul pentru copii. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. spre periferia scuarului. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. respectiv o intrare la cca. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Spre deosebire de scuar. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. Dată fiind această distan ă de deservire. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. boschete. alei. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. de pe o rază de 1-1. peluze de iarbă. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Dispozi ia aleilor. . situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. .. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în lungul aleilor. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. de mers lejer. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. 15-25 minute. 6. De exemplu. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).5. situate în jurul unor institu ii publice. în cadrul oraşelor mari. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.

ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. manifestări artistice). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. locuri pentru jocuri statice. şi de capacitatea proiectată a parcului. datorită suprafe ei pe care o reclamă. adăpost de ploaie. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). . locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. diferite dotări (cişmele. bazine sau chiar un mic lac. expozi ii. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic.000 de locuitori trebuie să existe un parc. ce depăşesc 20 ha. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cofetărie. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). În foarte multe cazuri. WC public). Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. respectiv sta ionare). bănci. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. într-un cadru peisagistic deosebit. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). cafenea.6. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. de re eaua stradală limitrofă. sporturi. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. de lungimi şi dificultă i diferite. şi de densitatea popula iei. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. 6. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. restaurant). destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. şi alte multe specii pentru varietate. orientarea şi înăl imea clădirilor. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. pentru diminuarea zgomotului. arii de joacă pentru copii. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. în func ie de pozi ia. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. 6. partere cu flori. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.2. 6. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Speciile vor fi alese şi amplasate. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. punct de distribu ie a energiei electrice.8. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. alei pietonale. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.1. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. . sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Astfel. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Au scop sanitar. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. recreativ şi decorativ. 6.liber este de 3. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti.8. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. tomberoane). la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. ocupând suprafe e importante. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. parcări. structură şi folosin ă diferite. şi străzi şi bulevarde deschise. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. suprafe e îngazonate. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e.8. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.

joasă sau fără împrejmuire. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. sediu de firmă etc. piscină. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. stânci şi pietre. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. precum şi diferite specii cu port pendent. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă.) acestea pot fi: grădina de fa adă. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. gazonul. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. suprafe e îngazonate. Grădinile interioare. fie prin realizarea unui gard viu înalt. În func ie de mărimea acesteia. o cascadă miniaturală. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. trandafirii. În cazul unor locuin e. un mic bazin cu aspect natural. minilivadă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. pergolelor. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. mobilier de grădină. a unor grupuri de specii sempervirescente. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. aranjamente florale. arbuşti şi liane. arbori. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. lămpi pitic. bazin cu peşti decorativi. chioşc de grădină. chioşcurilor şi treiajelor. institu ii. de gusturile proprietarului. padoc şi cuşcă pentru câine. În func ie de mărimea spa iului disponibil. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. dar şi a unor hoteluri. servitul mesei. fie după propriile idei. barbeque. minigrădină de zarzavaturi. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. miniseră. sedii de firme. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. sau specii de răşinoase. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. cititul. Astfel. activită i de grădinărit. În cazul vegeta iei. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. precum gazonul. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. cu o compozi ie relativ simplă. arbustive sau lemnoase. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). arbuşti tunşi. uşor de între inut. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. magazie de unelte. Grădina de fa adă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. diferite jocuri. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. spitale. grădina este structurată şi amenajată.

existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. specii de gazon (fam. fam. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. printre spa iile rămase libere între plante. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. cu pietriş (de tip sort). acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. . canalizări). poate contribui la estetica compozi iei alese. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. astfel.9. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. de regulă. de la bun început. forme sau provenien e. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. cu strat fertil mai gros. alături de plante cu flori şi alei. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Poaceae). se recomandă acoperirea acestuia. 6. Urmează un strat de separa ie. sau numeroase alte specii floricole. Saxifragaceae. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Brassicaceae sau Campanulaceae). instala ii electrice. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. pentru speciile de plante vivace. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Crassulaceae. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. fiind de maxim 10-15%. unele specii din fam. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. în vederea efectuării eventualelor repara ii. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. cu arbori şi arbuşti de talie mare. În func ie de caracteristicile lor. format din fibre minerale. durabilă şi de bună calitate.

hale. 6.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. . . .. .10. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. policlinici.acestea re in diferite cantită i de praf. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. şi constituie unită i de sine stătătoare. al bolnavului sau pacientului (spitale. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Ca şi în cazul grădinilor interioare. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. în zilele însorite. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. . în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. până la 4-7.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.şi nu în ultimul rând. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. al muncitorului (fabrici. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. diferite pulberi sau noxe. creându-se spa ii pentru odihnă. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. cabinete). comportându-se ca un bun strat termoizolant. spa iile verzi propriu-zise. Din suprafa a acestor complexe sportive. al proprietarului (locuin ă privată). Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. institu ii administrative). constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. . . ateliere). În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.

volei. polo). terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. grădinilor publice sau a parcurilor. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. handbal. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. tobogane. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. în care constituie sectoare de sine stătătoare. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. bazin acoperit sau în aer liber (înot. 30-40 copii. labirint. 1000 m2 pentru 40-50 copii. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. arte mar iale). atletism). şi să nu producă fructe ce pot murdări. tenis). Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. oină). clădiri administrative. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. balansoare. Stilul adoptat este cel mixt. volei. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. când sunt în afara localită ii. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. respectiv: până la 3 ani. bârnă de echilibru. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). cu precădere împotriva vânturilor dominante. 3-6 ani. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. diferite săli de sport (gimnastică. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. caz în care au caracter de tabără. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Suprafa a variază de la cca. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto.11. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. gazon sau arbuşti. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. baschet. leagăne. clădiri pentru vestiare. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. 100 m2 până la câteva hectare. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. 7-10 ani. duşuri etc. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. cu solul permeabil. 6. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. bănci. sau în cadrul scuarurilor. separate prin vegeta ie. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 11-15 ani. grupuri sanitare. cu ghimpi (Berberis . 20-25% pentru terenurile de joacă. precum şi specii floricole şi de gazon.

12. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. cu frunze. arbuşti fructiferi. medicinale şi melifere. Laburnum anagyroides. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. alei pentru biciclete sau trotinete. . de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. cu rol de protec ie împotriva prafului. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. care murdăresc. pistă pentru patine cu rotile. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. bârnă pentru echilibru.). 6. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. În cartierele de locuit sau în scuaruri.sp. ce poate cuprinde: o mică livadă. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Rhus typhina). spaliere. destinate odihnei. a zgomotului şi a gazelor. dotările vor fi mult mai complexe. Dar în func ie de microrelief. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. cât şi zone însorite. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. labirinturi. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. În cazul taberelor. flori. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. pistă pentru alergare. plante tehnice. eventual un mic stadion. un mic monument sau un bust. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. balansoare. rabate sau diverse aranjamente floristice. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. teren pentru focul de tabără. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. terenuri pentru jocuri de masă. fructe sau semin e. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. tobogane. bob sau săniu ă. coşuri de gunoi etc. Robinia sp. cele cu frunze. leagăne. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. bănci.). şi vor fi izolate prin planta ii compacte. ronduri. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. grădina de zarzavat. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. flori. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. pârtie pentru schiuri. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. sau care să fie toxice (Taxus baccata. bibliotecă volantă. bazin pentru înot. arbori de mărimea a III-a. corpuri de iluminat.

cu rol stimulator. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. precum şi obiecte din materiale calde. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. familiare. . birourilor. 6. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. pentru fiecare elev. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Componenta cea mai importantă. Astfel. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. pentru mărirea gradului de vizibilitate. bănci. Spa iile verzi din incinta spitalelor. diferite. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi.13. de a diminua poluarea fonică. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. pasive cu rol calmant. sau a celor rezervate pauzelor. cu excep ia intersec iilor. cu specii floricole având culori liniştitoare. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. 6. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. respectiv cea a intrărilor.14. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. având ca dotări mese. este vegeta ia lemnoasă. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. De asemenea.5 m2 de teren sportiv. care va fi dispusă pe întreg teritoriul.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. cu cel mai mare impact peisagistic. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. func ional şi estetic. rabate de flori. calmante. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.

influen ând benefic recuperarea acestora. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. bine delimitată. Dacă spa iul permite. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. ce au efect liniştitor. pornesc mai multe alei rectilinii. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. purificarea aerului. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. din specii sempervirescente. chioşcuri). drumuri interioare de acces auto etc. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. castani porceşti. dar şi specii de foioase precum: tei. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. În func ie de destina ia institu iilor respective. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. De asemenea. Cimitirele mari. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. molid. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Astfel. flancate de planta ii sobre. chiparoşi. sau în jurul edificiului central. glicină sau trandafiri. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. tisă. . reduse doar la aliniamente de arbori. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. separarea diferitelor amenajări precum parcări. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. centrale. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. numită „cimitirul eroilor”. brad. 6. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. cimişir. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. ar ar american. datorită lipsei de spa iu. sau în sens radial. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Astfel. Parterele cu flori cu nuan e reci. cu bănci şi şezlonguri. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. constituit din biserică. de la intrarea principală sau de la biserică. paltini. capelă sau un monument memorial. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. prezintă şi o zonă. necesare bolnavilor. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat.15. precum şi pergole cu vi ă de vie. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. sau chiar garduri vii. dispuse în lungul aleilor principale. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. cu alei şi căi de acces paralele. acoperite cu plante agă ătoare. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti.

halde. situate în intravilan sau în extravilan. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. de recreare şi decorativă. alimentară.. dar şi în punctele cheie.1. cu multe denivelări. arborii fiind evita i. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. sanitar şi decorativ. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. saschiul (Vinca minor). Sistemul de drumuri. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. pentru realizarea acestor denivelări. Ca specii lemnoase frecvent folosite. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. de maximă circula ie.. după concep iile . Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. surse de zgomot puternic). Paeonia sp. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Narcissus sp. iedera (Hedera helix). alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. utilită ile şi căile de acces. 6. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. după considerente ştiin ifice (taxonomice). În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. de taluzare sau de înăl are a unor zone.. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. sanitară. în afară de cele amintite.16. Sedum sp. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. din specii sempervirescente. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Chrysanthemum sp. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. dar şi culturaleducativ. Spa iile verzi cu profil specializat 6. caprifoiul (Lonicera japonica). să poată fi realizat pe jos.. industrială sau medicinală a plantelor. se execută lucrări de excavare. Aster sp. Convallaria majalis etc. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. după importan a decorativă. să existe mijloace de transport în comun.). sunt: trandafirii. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. de recreare. Microrelieful. Sempervivum sp. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.16. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Lupinus sp.

existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. tehnice. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. de parc. treiaje. diverse suporturi sau chiar ziduri. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. numit şi colec ia botanică. leguminoase. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Realizarea planta iilor floricole. vernală. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. ierbar). ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. medicinale etc. În sectorul florei Globului. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. vara îngropate în sol. până la cele superioare (ultimele fiind . Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Sectorul plantelor de cultură. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. estivală sau autumnală. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. hibrizi floribunda etc. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. melifere. flora Asiei etc. urcători. de la cele inferioare. licee sau a alte unită i de învă ământ. arhitecturală. şi implicit expozi ii foarte diferite. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Ca sectoare. grădina japoneză. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. muzeu.).). dar şi publicului larg. sectorul plantelor acvatice. sectorul sistematic. rădăcinoase). mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. plante aromatice. sectorul plantelor de cultură. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. la exterior. englezeşti. dar în containere. Sectorul plantelor spontane folositoare. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). în acest sector. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Polianta. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. hibrizi Polianta. sectorul plantelor spontane folositoare. rozariu-ul. sectorul administrativ. Rozariu-ul. fie se desfăşoară între cele două elemente. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. fie în fa a clădirilor importante (birouri. serele. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. ce au diverse întrebuin ări. pergole. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. sectorul florei diferitelor zone geografice. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere.

grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. pădure mixtă. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. uneori chiar un miniparc zoologic. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. clădiri administrative. colec ie de trandafiri. industrial sau alimentar. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. pasul chinezesc din dale de piatră. pepinieră.monocotiledonatele). Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Prin structura. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Grădina japoneză. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Vegeta ia forestieră spontană. poartă torrii. didactic. decorativ şi recreativ. . prin solu iile de amenajare adoptate. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. lanterne de piatră. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. pădure de foioase. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. verii sau toamnei. Astfel. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. sera orhideelor şi a plantelor epifite. 6. este dispus de regulă. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. se deosebesc: sera palmarium. sera rezervată expozi iilor florale. pod arcuit din piatră. ornamental. sera plantelor acvatice tropicale. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. sera colec iilor. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. sau mai rar. sera plantelor din regiune mediteraneană.16. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. subtropicale. după zona geografică de provenien ă. sera înmul itor. Complexul de sere. mediteraneene. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. pajişti. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sau din alte regiuni calde ale Globului. sera azaleelor şi cameliilor. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori.2. în apropierea intrării principale. pădure de răşinoase.

Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. înfiin at în 1908. Bacău). de tipul cuştilor cu gratii. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Timiş). construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective.16. este necesară construirea de voliere largi. de recomandat cât mai largi. cu o suprafa ă de 60 ha.arboretumul Simeria (jud. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. . clădiri şi instala ii special realizate acestui scop.3. stâncării. al XX-lea. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. înfiin at în 1880. . Arad). perdele sau garduri mascate cu liane. al XVIII-lea. 6. vechimea şi mărimea colec iilor.arboretumul Bazoş (jud. strâmte. În cazul păsărilor zburătoare. Bacău).grădina dendrologică Macea (jud. Hunedoara). realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. a masca zidurile inestetice. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.De regulă. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. . în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote.5 ha. . arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. înfiin at la începutul sec. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. . având în acest sens îngrădiri. în ceea ce priveşte frumuse ea. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. pentru a completa ambientul. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. trebuie să ocupe suprafe e importante. cu o suprafa ă de 34 ha. bazine. care va fi folosită atât ca sursă de apă. gropi de gunoi. să nu existe zone industriale.5 ha. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă.arboretumul Hemeiuş (jud. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. înfiin at în 1909.arboretumul Dofteana (jud. pot fi amintite: . păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. cu o suprafa ă de 20. de tip „microbiotop sau minihabitat”. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. curs de apă. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. înfiin ată la începutul sec. având o suprafa ă de 48. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. având o suprafa ă de 70 ha. Pe ansamblu.

constituit dintr-o clădire. şi padocuri acoperite. asini etc. cormorani. cerb lopătar. .. turturele.. uli.sectorul păsărilor tropicale sensibile. .. dromaderi. libere. jderi etc. pentru sezonul estival. canari.sectorul cervidelor şi cabalinelor.sectorul stru ilor.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . şopârle. ce cuprinde voliere cu fazani. bivoli. vulpi. lupi. caprine. ovine.sectorul rezervat pentru antilope. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. lei. câini dingo. pot fi amintite: . pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. mierle. ierbivore mici. zimbrii etc. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. în care sunt găzdui i: elefan i. porumbei sălbatici sau de ornament. fie cu voliere foarte mari. trunchiuri de arbori. cu zone largi amenajate pentru tigri.sectorul marilor ierbivore. . cinteze. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. . cai sălbatici. pume. pentru sezonul rece. şi pentru răpitoarele de noapte. în special forestieră. şerpi sau crocodili. . reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. precum lebedele.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. lama şi alpaca. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. de numărul de specii. .sectorul păsărilor de baltă. păuni. râşi. pescăruşi etc. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. zebre. gheparzi etc. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. căprior. pentru speciile care nu pot părăsi locul. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. elan. umiditate. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. pentru sezonul cald. mici palmipede. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. alpin şi subalpin etc.sectorul urşilor. de amenajările respective.sectorul primatelor. .sectorul felinelor mari. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. pelicanii. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.sectorul reptilelor. pantere. bazin. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. grauri etc. . unele specii de ra e. cât şi spa ii largi.) sau spa ii deschise. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. distan a nu trebuie să fie prea mare. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. . iguane. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. pentru diferite specii de urşi. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. ciufi. gâştele.. galinacee etc. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. . girafele. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. în aer liber. găini de ornament. De asemenea. . prin plimbare. stânci. stârci. cucuvele.). cu voliere şi vegeta ie.sectorul galinaceelor şi columbidelor.sectorul păsărilor răpitoare. ce adăpostesc pisici sălbatice. bibilici. şoimi. cameleoni. cum sunt bufni e.: . ren. carnivore mici. prevăzut cu arcuri largi descoperite.

se vor prevede spa ii largi. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. şi nu numai. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. formată din planta ii forestiere. 6. dar în raza de deservire a localită ii. un punct de belvedere asupra oraşului. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. un sit istoric (ruinele unei cetă i). şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. nisip sau alte materiale locale. de entomologie etc. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. care să nu depăşească 4%. în mişcare. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. având produse care să nu dăuneze animalelor. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. cişmele cu apă potabilă. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. a unor peluze întinse de gazon. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. de purificare a aerului etc. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. se deosebesc: parcul forestier. acoperite cu pietre. Astfel. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. fântâni. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. precum: un lac. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. În unele por iuni ale pădurii-parc. pădurea-parc sau parcul-pădure. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. poteci şi alei de plimbare. pot exista în incintă şi muzee. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. sau a aranjamentelor florale. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. . de zoologie. a eventualelor surse de poluare. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. În zona intrării principale. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. toalete ecologice. un curs de apă. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Pădurea-parc (parcul forestier. Alte amenajări.17.

Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. topoclimatul. terenuri de tenis sau de fotbal.17.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. căi de acces cu trasee mai lungi. pot fi ştrandurile şi campingurile. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici.). Unele elemente naturale precum mlaştinile. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. situate pe malul unui lac. zonele nisipoase. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. . telescaune. telecabine. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1.1. Astfel. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. pozi ia pe versant. falezele sau malurile abrupte. numită impropriu pădure de agrement. puncte de belvedere etc. solul. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. hidrografia şi environnement-ul. 6. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.5-2 ore. expozi ia. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. zone de picnic. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. De asemenea. sau de interes turistic. terenuri sportive etc. a unui râu. izvoare termale etc. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. tabere şcolare. cu cât terenul este mai înclinat. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. piste pentru biciclete sau pentru role etc. stâncile. lipsite de vegeta ia forestieră. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. balnear (izvoare minerale. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. în unele zone de interes curativ. Pădurea de recreare. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Amenajările de tipul campingurilor. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori.

ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. dotărilor sau diferitelor echipamente. plajelor etc. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. În acest sens. altitudine etc. plantele prezintă creşteri foarte mici. alunecări de teren. frunze prăfuite sau galbene. temperaturile sunt moderate. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. pavilioane. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. frunziş sărăcăcios. noroi. destinate practicării unor activită i. fără extreme mari. suprafe e umede improprii. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. iar solul este mai pu in umed. vânt. cu privire la temperatură. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. sau spa ii adăpostite. este mai rece şi mai umedă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. temperatura aerului mai ridicată. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. vegeta ia are aspect veşted. refugii) pentru a oferii adăpost. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. băl i. gradul de expunere a teritoriului. prezen a prafului. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Tot în acest sens. Orientarea nordică a unor terenuri.. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. De asemenea. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Cu privire la mişcările aerului. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. care prin fenomenul de . care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent.

Cu privire la panta şi expozi ia terenului. ce diminuează calitatea acestora. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. care este dată de natura sursei (izvor. de poten ialul teritoriului. dar nu neglijabilă. poieni. liziere). sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. de cea ierboasă. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. libere (luminişuri. râu. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. aerisite. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise.spulberare.2. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură.17. regimul şi tratamentul etc. şi din contră. 6. pescuit. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. lac). filtrare şi transport al apei. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. a fermelor de animale. prezintă o atractivitate foarte redusă. . În zilele călduroase de vară. de temperatura acesteia. compozi ia şi vârsta arboretelor. natura solului. sau ca sursă de apă potabilă. Cei care doresc să se odihnească. chimic sau fonic zonele din jur. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. apa este importantă sub aspectul calită ii. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. pârâu. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. O zonă lipsită de un curs de apă. schi nautic etc. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Environnement-ul. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. va avea o atractivitate sporită. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. de modul de captare. de o acumulare mai mare sau mai mică. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. În acest sens. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Hidrografia teritoriului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. Când o pădure de recreare este echilibrată. situl sau vecinătă ile. De regulă. capătă por iuni dezgolite. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. iaz. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. atunci aceasta este şi primitoare. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. prepararea hranei. precum realizarea igienei corporale zilnice.

a culorii frunzelor etc. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. cu locurile de parcare aferente. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. în func ie de fenofazele speciilor respective. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. ce induce plictiseala şi pasivitatea. la agresiunile vizitatorilor. Sub raportul vârstei. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. indiferent de specie. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. dar în zilele geroase cu chiciură. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. şi este favorabilă pentru plimbări. .În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă.. Aceste dotări vor fi discrete. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. ce au un efect peisagistic major. care determină o scădere a densită ii. are aspectul unei păduri falnice. ce calmează şi relaxează vizitatorul. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. capacitatea de primire începe să crească. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate./ha). de motiva iile şi aprecierile lor. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. bine pusă la punct. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. luminişuri pentru odihnă. Codrul regulat vârstnic. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Iarna se remarcă răşinoasele. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. datorită vizibilită ii foarte bune. ce are o densitate mică (200-500 buc. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. dispuse pe anumite trasee. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare.

ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic.Pădurile de recreare se sistematizează. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. prezintă ponderea cea mai mare. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Zona de plimbare. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. reprezintă cca. izvoare). mult căutate şi apreciate de publicul larg. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. fiind astfel organizată. cu investi ii mai reduse. să aibă o textură uşoară. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. obiectivele etc. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. să fie drenat. acest lucru favorizând. destindere şi pentru activită i de picnic. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Zona de primire şi odihnă. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. odihnă. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. terenuri de joacă pentru copii. vor fi evitate de vizitatori. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. pentru linişte. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. repaus etc. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Aceasta este zona preferată de marele public. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. În raport cu întreaga pădure. şi prezintă diferite construc ii. prin împăr irea pe anumite zone. Zonele cu soluri reci şi umede. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. zona de plimbare şi zona de regenerare. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. de cei care evadează din cotidian. aer curat. cu forme interesante. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. echipamente sanitare şi de igienă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. insistându-se în mod special asupra cură eniei. cişmele. De preferat ca aici. instala ii sau echipamente. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. camping. ce trebuie să fie ireproşabilă. amenajările. de cca. Arboretele vor avea consisten ă moderată. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. . În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. soluri scheletice.

şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. camping). Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. pot avea por iuni comune.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. întâlnite doar în anumite păduri. rezultate prin ruperea. nu prea lungi şi nu prea înclinate. cu pante domoale. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. fiind eliminate tasarea solului. prin optimizarea spa iului în general. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. monumente. smulgerea sau tăierea puie ilor. restaurant. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. au o lă ime optimă de 3. respectiv 4-10 km/100 ha. dificultatea. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. ruine. puncte cu vederi panoramice. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Traseele potecilor vor fi diferite. dispersate în cadrul celorlalte două zone. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. arbori deosebi i. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. peşteri. având un specific aparte. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. restaurant. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. zone cu fructe de pădure etc. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. este constituită din diverse suprafe e. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. forma iuni geologice interesante etc. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). 6. care sunt interzise accesului publicului. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. cabană. vestigii ale unui castel sau cetă i. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. fiind total protejate. han. spre diferite puncte de interes din pădure. locurile de parcare. un număr sau o emblemă.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii.3. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. terenurile de joc.5-4 m.17. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. şi echipamente specializate. de la o clădire de interes general (cabană.

formele regulate şi simetriile. WC-uri ecologice. de amploarea investi iilor.aceste puncte bănci. dalele de piatră. . coş de gunoi. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. diverse amenajări pentru jocul copiilor. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. loc pentru focul de tabără. pietrişul. un număr cât mai mare de autovehicule. în special pe latura vântului dominant. parcările pot fi: în ciorchine. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. în pinten. spa ioase şi capabile să absoarbă. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. respectiv nisipul. şi variază în func ie de microrelieful specific. miniterenuri de fotbal. sau pot fi mici. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. restaurantelor. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. dispuse în apropiere. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. fiind mult apreciate de vizitatori. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. de 2-3 maşini. vatră din piatră pentru foc. cabanelor. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. pe ansamblu. respectiv grupuri de arbuşti. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. peluze pentru golf. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. şi pot fi: terenuri de tenis. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. vor evita pe cât posibil artificialul. masă cu scaune sau bănci. capătul drumului principal). Parcările pot fi mari. Locurile de parcare. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. fântâni sau alte surse de apă. camping. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. groapă sau container pentru gunoi etc. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul.

În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). De asemenea. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. hidrologic. faunistic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. floristic. sau parcurile cu specii de vânat autohton.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. .18. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. cu aspect cât mai natural. incompatibilă scopului atribuit. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. recreative şi turistice. 6. pedologic sau de altă natură. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. educative. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . având o înăl ime corespunzătoare. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. speologic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.18.1. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. protec ia ecosistemelor. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.The International Union for the Conservation of Nature . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. geologic. Astfel spus. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. paleontologic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice.

se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . sate. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. hoteluri. neatinse de activită ile umane. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. Piatra Craiului. 6.să fie deschis turismului organizat. .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e.Valea Cernei. care servesc recreării popula iei. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . care grupează o serie de atrac ii turistice. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Mun ii Măcinului. zona rezerva iilor integrale. şi Semenic – Cheile Caraşului. vile. Ceahlău.să aibă forma ii geologice interesante. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. în scop ştiin ific. . specifice. cu flora şi fauna sa. floră şi faună intacte. educativ şi recreativ.2. Rodna. beneficiind de o protec ie suplimentară. . construc iile (case.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. Cheile Bicazului . . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.18. expozi ii. Retezat. . . elemente de etnografie si folclor. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. . muzee cu specific local. respectiv fenomene naturale originale. cultural şi recreativ. Cozia. drumuri. În prezent.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. hanuri sau locuin e izolate.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. vegeta ie.Hăşmaş.Beuşni a.să fie interzisă vânătoarea.speciile vegetale şi animale. educativ. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . destinate cercetării ştiin ifice. Cheile Nerei . activită ile de turism vor fi bine organizate.zona exterioară.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. . conforme cu peisajul. Domogled . recreării şi turismului”. . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.

parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Grădişte Muncelului – Cioclovina. vegeta iei sau faunei. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. rezerva ii naturale. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Balta Mică a Brăilei. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. ca parcuri naturale. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Por ile de Fier. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. limnologice (tip l).18. se promovează regenerarea naturală. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. solului. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. paleontologice (tip p).zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. 9/1973.. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. conform Legii nr. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Bucegi. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. următoarele: Apuseni. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. nu se împuşcă. geologice şi geomorfologice (tip g). Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . 6. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. lacuri şi cursuri de apă. Nomenclatura din ara noastră. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. rezerva ii ştiin ifice. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Vânători – Neam . . mixte (tip m). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Acestea pot fi: botanice (tip b). fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. În ara noastră sunt constituite în prezent.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism.3. forestiere (tip f).

ştiin ifice sau peisagistice. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. locuri fosilifere.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. cascade. fenomene geologice unice (peşteri. cursuri de apă. . Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. chei). rezerva iilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. arbori seculari. parcurilor naturale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. educa ie si instruire în domeniul mediului.

. volume. .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. frunzelor.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.2. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.textura şi profunzimea solului.cerin ele speciilor fa ă de: . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. culoarea.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. material care îşi schimbă volumul. VI.factorii ecologici climatici: .1. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).fertilitatea solului.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.temperatura aerului.vânt. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).lumină.diversitatea foarte mare a ramurilor. Prin acest material. . proiectantul de spa iu verde creează forme. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. ruginiu.2. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .Cap. . ce vor alcătui în final o unitate. 6. . . Criterii de alegere a speciilor 6. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.umiditatea atmosferică. . compozi ii. . . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.1. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.factorii ecologici edafici: . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. Astfel trebuie avut în vedere: . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.regimul de umiditate din sol.

numite arsuri).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. fertilizare. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .factori poluan i. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). a produc iei de masă lemnoasă). . numindu-se şi cea ă oxidantă. . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.troficitatea solului. . .vegetali.factori geomorfologici: .configura ia terenului. cloroza esutului asimilator.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.altitudine. .oxidul de sulf.con inutul de schelet. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . .factori antropici: . .2. fa ă de cele periurbane.animali. dioxidul şi trioxidul de sulf. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. etc.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. .2. . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. (produc căderea acelor la răşinoase.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). Astfel. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.pantă. . .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . 6. Dintre aceştia : . dar şi asupra celui animal sau vegetal. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).expozi ie.. . considerate cele mai rezistente).factori biotici: . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.

condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. propor ia poluantului în atmosferă etc.foarte sensibile . .pădurile de recreare. fabrici.praful rezultă din întreprinderile industriale.rezistente la bioxid de sulf – alunul. .2.pigmentări. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. zămoşi a de Siria. . fenotip.mijlociu rezistente .). stadiu de dezvoltare. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. tuia.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.2.rezistente Exemple de specii: .umbrirea clădirilor. . chiar un aspect de bronzare a frunzelor).1. 6. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. platanul.rezistente la fluor – mesteacănul. subspecie. coacăzii. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. frasinul. ce talie vor avea exemplarele respective. . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. piracanta. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. etc. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .aliniamente. . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.condi ii de mediu – specie. cum se integrează în respectiva compozi ie. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. corcoduşul. .sensibile . . industria metalurgică şi chimică. ecotip. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .3.rezistente la plumb – pinul silvestru.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. reducerea creşterilor. arboretele tinere fa ă de cele mature. Particularită ile biologice ale speciilor 6. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .3. bradul de Caucaz. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.

.7 – 15 m.3. mai mici de 1m. tabulară. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Populus nigra cv. fastigiata. Picea abies. . a boschetelor.2.2. etc. Juniperus hibernica.realizarea gardurilor vii. Thuja occidentalis var. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. ovală. Larix decidua. Morus alba. sferică. speciile lemnoase volubile. italica. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. . tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Acer pseudoplatanus. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Astfel. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.arbori de mărimea I . Pinus strobus. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. speciile cu înăl imi sub 7 m. obovoidă. De exemplu. În tabelul nr.15 – 25 m.liane. că ărătoare.zonele verzi de mici dimensiuni. agă ătoare sau chiar târâtoare.arbuşti. a III-a . 6. şi cea având contur sinuos.peste 25 m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . a II-a . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Berberis thumbergi. Abies alba. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. precum şi re inerea gazelor de eşapament. arbuşti pitici. Populus simonii. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . conică. Prunus mahaleb. a prafului.în lungul arterelor. . iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. .

Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Juniperus communis ssp. Pinus sylvestris.mascarea obiectelor inestetice. Tilia cordata. cireş păsăresc. varietatea „Globosa” la diferite specii. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Ulmus minor. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. . 6.aliniamentele stradale. Fagus sylvatica. ulm de munte. Populus tremula. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Robinia pseudoacacia var. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. frasin. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Betula pendula. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Salix babilonica. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. salcie căprească. dud negru.2. Pinus nigra. umbraculifera Carpinus betulus. nana. mesteacăn. Cotoneaster horizontalis. . . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Cerasus avium. a prafului şi a vântului.zona de primire a pădurilor de recreare. Juniperus sabina.3. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.3. Juniperus horizontalis. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . caragană. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. larice. .

mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. lanceolată. Salix babilonica.4. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. fie pendentă. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. 6. mici sau mari. romboidală. paltin. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. tortuosa) sau pot fi geniculate.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. . sau chiar târâtoare.3. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).2. mărimea şi culoarea acestora. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. imprimă un sentiment de linişte. Trunchiurile. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.5. platan. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. 6. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. obovată. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. fie orizontală. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. etc. pendula.2. peluze. Ramuri pot fi drepte. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Lujerii pot avea cele mai diferite culori. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. eliptică etc. ovoidă. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Speciile cu tulpini că ărătoare. castan) sugerează puterea.3. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. pot fi sinuoase. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. imprimând anumite sentimente. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Forma. fie verticală. Chamaecyparis lawsoniana var. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). la marea majoritate a speciilor. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Unele specii au frunze simple sau compuse.

2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. la galben–roşu ruginiu (toamna). cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. precum şi diferite exemple de taxoni. precum cele ale speciilor: Acer negundo. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). compuse. Acer negundo. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. biota. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). alb argintiu. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. la verde închis. Ligustrum ovalifolius. Sorbus aria. Robinia sp. Hedera helix. pu in incizată dau adânc incizată. argintea. Carpinus betulus. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Juglans sp. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).) sau mari (Ailanthus sp.. „Aurea” Thuja orientalis f. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. luminos (primăvara). Astfel. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Eleagnus angustifolia. Thuja occidentalis f. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Aesculus sp. până la verde intens (vara). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. În tabelul nr.. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Tilia tomentosa Juniperus sabina. la care verdele se combină cu alb. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var.. Gleditsia sp. Hippophae rhamnoides. Euonymus europaeus. Speciile cu frunze mici. Speciile cu frunze mari.. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Pyrus elaeagrifolia.). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. ca în cazul mesteacănului. Populus alba Picea pungens var.Marginea limbului poate fi întreagă. galben sau chiar roz şi roşu.

Alnus glutinosa. Forma şi culoarea florilor. Pinus cembra. purpurea. Pseudotsuga glauca. Buxus sempervirens. hybrida. Hibiscus syriacus. Prunus cerasifera var. Picea abies. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.verde închis roşu. În tabelul nr. Acer paltanoides var. Prunus avium. Deutzia scabra. vanhouttei. Malus pumilla var. Juglans regia Fagus sylvatica var. crem sau galbene. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Pinus strobus Abies alba. Berberis vulgaris var. Crataegus sp. Taxus baccata.3. purpurea. rubrum 6. purpuriu Picea pungens var.. purpurea.6. Acer platanoides var. Aesculus hyppocastanum. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Magnolia kobus.2. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Pinus excelsior. pissardii. Sophora japonica. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Spiraea x. glauca. Hedera helix.. Ligustrum vulgare albă . Phyladelphus coronarius. Catalpa bignonioides. atropurpurea. Corylus maxima var. niedzwetzyana. Pyrus sp. forma. Robinia pseudoacacia. Syringa x.

Colutea arborescens. Cornus mas. Prunus armeniaca. Syringa vulgaris. exceptând albastrul pur. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Forsythia suspensa. Kerria japonica. primăvara timpuriu primăvara . Diervilla florida. Malus floribunda Hedera helix. Cotinus coggygria. pissardi. Diervilla florida. Chaenomeles japonica. Spiraea salicifolia. Prunus cerasifera var. carnea. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Tamarix ramosissima. Hibiscus syriacus. Magnolia stellata. Hybiscus syriacus. Prunus persica. Forsythia sp.. Laburnum anagyroides. Buddleia davidi. Magnolia x. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Dintre toate speciile lemnoase. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Chaenomeles japonica. Amorpha fruticosa. Laburnum anagyroides. Liriodendron tulipifera Aesculus x. soulangeana Prunus sp.. Magnolia kobus.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Cornus mas. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara.

Liriodendron tulipifera. Berberis vulgaris. pseudobace) este variată de la specie la specie. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Sophora japonica.. atribuind ambientului un aspect dispersat. budleia. mălin) calmează şi relaxează. Colutea arborescens roşie albă . ca lumânările (castan porcesc. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri.vara toamna Mahonia aquifolium. dar mai ales în perioada hibernală. Spiraea japonica. Kerria japonica Aesculus sp. iritant. neliniştit. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Hibiscus syriacus. contribuind prin forma. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Rhus typhina. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. 6. lemn câinesc. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.2. Cotoneaster horizontalis. Inflorescen ele sferice.3. glicină. mari (Viburnum opulus var. amorfă) constituie un factor stimulator. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. în sezonul estival sau autumnal. Syringa vulgaris. Viburnum opulus. Spiraea salicifolia. Sambucus racemosa. Culoarea fructelor. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Rosa canina. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Ptelea trifoliata. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben.7. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Crataegus monogyna.

pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Cotoneaster nigra. Fraxinus excelsior. Există şi specii cu creştere foarte înceată. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. De exemplu. De obicei. unii poluan i din aer sau din sol. 6. . Ligustrum vulgare. Lonicera nigra. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. calitatea terenului. Catalpa bignonioides. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Picea abies. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. iar plopii. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. diferi i arbuşti. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Platanus sp.8. Viburnum lantana. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Prunus spinosa. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Mahonia aquifolium. Abies alba. 10. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Thuja occidentalis. Robinia pseudoacacia. ci separat. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Ambientul (noxe. salcâmul. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. 20.2. precum cimişirul şi tisa. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara.3. mesteacănul. Gleditsia triacanthos.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. probabile pentru perioade de 5. 40 ani de la plantare. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele.

Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. grupuri. labirinturi. care nu se regăsesc în efectul ob inut. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. .1. sau duc la costuri suplimentare. curtine. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. fie ele arborescente sau arbustive. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. garduri vii. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. sub diferite moduri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). pâlcuri. ASOCIEREA. iar cele decorative prin trunchi. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. fără agita ie. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. în puncte liniştite. masive. coloritul fructelor). lângă clădiri. Exemplarele lemnoase. Arborii solitari se amplasează pe peluze. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. frunze. boschete.Cap. VII. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. pot fi folosite solitar sau grupat. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie.

de regulă bine între inute şi amenajate. în aceste ultime cazuri. ce are amenajate numeroase poteci. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m. sistemul Cossonet). mici cu h = 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). formate dintr-o specie. două sau trei rânduri. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.. foarte înalte cu h > 3 m. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. mai rar două sau chiar trei. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. După înăl ime.5 – 1 m.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. . ob inându-se în final un perete verde. Ca regulă generală. cu exemplare foarte apropiate. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. pe un contur drept sau sinuos. (gard belgian. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată.

La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. de izolare vizuală şi fonică. Astfel. cu un aparat foliar bogat. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. În cazul plasării inverse a speciilor. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. de preferat o specie locală.După scop gardurile vii pot fi: . şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. . folosite ca garduri de limită. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut.garduri vii pentru protejare. de mascare. şi coroană bogată. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. . ce le eviden iază pe primele.garduri vii de camuflare sau de mascare. de apărare împotriva vântului dominant. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. în care sunt prezente multe bănci. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. protec ie şi linişte. . mai deschis la culoare. sanitar. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri.garduri vii decorative. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. solemnitate şi hotărâre. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. solu ie destul de controversată. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. În orice caz. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. care să constituie fondul principal. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie.

acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. destinat odihnei pasive. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. patrulater sau pentagon. pentru mascarea acestora. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. apoi de cele de talie mică. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. dispuşi inelar. existând în apropiere şi un luciu de apă. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. . tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. lângă care să existe grupuri de flori perene. În cazul clădirilor monumentale.

sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pinul strob. la tasarea şi în elenirea . creându-se o stare de calma atmosferic. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. pentru mascarea limitelor. constituit dintr-una sau mai multe specii. iar în interior numeroase bănci. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. În spa iile verzi urbane (grădini. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. fântână arteziană). Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. dârmox). în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. pinul silvestru). Un boschet prezintă 2-3. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. de regulă dispuse circular. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. specii rezistente la vânt. cimişir. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. în mod excep ional 4 intrări. mesteacăn. statuie. parcuri) masivele se situează spre periferie. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. adaptate condi iilor locale. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. lemnul câinesc.

7. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.1. a I-a. cu înflorire abundentă. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). se folosesc puie i de talie mică. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. înso i i de 1 tutore. a II-a şi a III-a. se evită ambalarea. creându-se impresia de monumentalitate. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. urmată de toamnă. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Astfel pentru aliniamentele stradale. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. unde se doreşte realizarea unui masiv. . iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. înfiin area scuarurilor.2. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. care limitează priveliştea şi perspectiva. de la scoaterea din teren şi până la plantare. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). în acest caz balul fiind înghe at. acestea pot fi transparente sau opace. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Astfel. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Vârsta. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. 7. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. puie ii cu rădăcini protejate. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Totuşi.solului. În general. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.2. cu fructe şi port interesante.2.2. largi. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. În func ie de speciile întâlnite în masive. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. imediat după dezghe ul solului.

70) x 0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. remorcii. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. . La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. înăl imea şi grosimea la colet. .0.Ca regulă generală orice puiet. fie dintr-o pepinieră.0. se tasează uşor şi se udă abundent.0 x 1.5 (0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. . etc. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. cu ramuri până aproape de sol. . pe tulpină deasupra coletului.80 x 0. fie din natură.30 (0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.alegerea exemplarelor. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). . cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. cu sistemul radicular mai compact. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. .3.60 (0.30 (0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.40) m pentru puie ii de talie mică. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. .60 (0. camionului.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. 7. iar înăl imea 8-10 m. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. De asemenea. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.5 t.2. sunt necesare mai multe opera iuni: . Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu o coroană uniform dezvoltată. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.1.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). creată în acest scop. situate în locurile accesibile macaralei. datorită dimensiunilor. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.40) x 0.

Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. . gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină.1. urmând ca mai târziu. uniform. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. 7. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. ciuperci). şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Astfel. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. ce au un efect estetic deosebit. timp de 2-4 ore.5 – 1. rânduri sau la încrucişarea aleilor. P. K. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.3. partere. cu norme bine stabilite. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.4. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. numărul rândurilor (1.7. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. până la 0.2. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.4 rânduri.3. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. 7. în timp. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.3. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. la o adâncime de 20-25 cm.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Fertilizarea. 2 sau 3 rânduri. în Fran a.2.

Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.forma Cossonet . cu fructifica ie cât mai abundentă. piramidale. ob inându-se forma literei V. Pe măsură ce cresc. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.forma Verrier .40 cm deasupra solului.piramida . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă).5 m între ele. . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . columnare.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.forma literei „U” . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. se aleg ultimii doi. La exemplarele cu so . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). la distan a de 60 cm între ele. cu ramuri cât mai multe. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.

are forma unui „U” dublu sau triplu.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. dispuse în acelaşi plan. 6 sau 8 bra e verticale. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. 80 sau 120 cm de la sol. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. se orientează vertical pe doi tutori. Astfel. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 .Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. pe o sârmă . ceilal i îndepărtându-se. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Coroana formată. ce a fost retezat la 40.

Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. cu o deschidere a bra elor de 50 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. După 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. sub un unghi de 60o între ei. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. se înlătură lăstarii.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). .(spalier).80 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. iar cei doi lăstari terminali. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. la o înăl ime de 30 cm. În al doilea an. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. La lungimea de 70 .

) Se execută primăvara devreme. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. tisă). După atingerea înăl imii dorite. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. la exemplarele plantate în aliniament. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. ienupăr. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tunderea se execută în anii următori.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită.3. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. la înăl imea de 20-25 cm. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. . La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. tăierea se face cu cca. prin scurtarea lujerilor prea lungi. Populus sp. tuie. 7. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. În primul an de la instalare. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). 0.3. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. mai rar toamna târziu. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.

Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . iulie. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.3. 7. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. sunt de regulă mult mai viguroşi. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. După câ iva ani.4. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Se recomandă rărirea periodică. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. cu coroane înghesuite. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Lăstarii ob inu i prin recepare.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. grupuri.

În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). cu o periodicitate de 3-5 ani. . respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. . . în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. .se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. 20-30 ani. reducerea consisten ei. în cca. din 3-6 (10) ani. 7. a unor poteci. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. îmbunătă irea stării fitosanitare. în apropierea locurilor de sta ionare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. ob inându-se un număr optim de exemplare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. .3. Se aplică rărituri mixte sau combinate.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.5. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. în pădurile echiene de codru şi crâng. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. respectiv atunci când se realizează consisten a plină.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. fiind inestetice. cu o periodicitate de 3-5 ani. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.materialul rezultat nu se recoltează. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).

respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. făgete. 7.3. deoarece circula ia este complicată (semin iş. rup i sau doborâ i. de speciile forestiere folosite sau prezente. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. bolnavi. . Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.6. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. în vederea atingerii unui anumit scop. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. amestecuri de fag cu răşinoase.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. se pot adopta diferite tratamente. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. păduri de plopi euroamericani). marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. dar pentru oameni antrena i. cu foarte multe nişe ecologice. buruieni).

precum specii ale genurilor: Petunia sp. . 8. Tulipa sp.. culoarea şi mărimea frunzelor. peste 50 (60) cm. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. partere.2.. Acestea se folosesc pentru rabate.specii de talie mare. .. . Hyacinthus sp. covoarelor. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. cu tulpini ramificare. . VIII. Alyssum sp. Calistephus chinensis. în marginea rondurilor sau rabatelor.1.. în componen a bordurilor. Tradescantia sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Salvia sp. forma. Delphinium sp.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Galanthus sp.Tropaeolum majus. . . platbande sau grupuri pe peluze. cu port târâtor (sau pendent) . Tagetes sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . ..sp. Acestea se folosesc grupat.sp. În acest sens se deosebesc: . Lobelia sp. Aubrieta sp.1.1. a rabatelor pe peluze.. Ageratum mexicanum sp... Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Saponaria ocymoides. Muscari sp. precum şi în mozaicuri.culoarea. precum specii din genurile: Lilium sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Malva sp. .. Sedum sp. Ageratum sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.1. în planul apropiat de privitor. a modului de creştere şi ramificare. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.sp. Gladiolus sp. Salvia splendens.. . în sensibilizarea oamenilor la frumos. al sezonului de vegeta ie.Cap... Narcissus sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .forma şi culoarea fructelor.. precum Crocus sp.. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.ciclul de via ă... cu aspect de tufă . .forma tulpinii (portul). Tulipa sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. .forma. 8..Tagetes sp. ..înăl imea.

Papaver sp.. cu segmentele filiforme. culoarea şi abunden a frunzelor. florile fiind nesemnificative. 8.Ipomea purpurea. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.sp.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Ricinus sp. în jurul teraselor.. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Polygonium sp.Lathyrus sp. în cazul petalelor tomentoase. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. roz. roşu sau grena. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. cu tulpini volubile . culoarea. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Forma.sp.. cu tulpini simple. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. până la albastru. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. . argintiu sau cenuşiu. precum verbena şi crinii. iar altele puternic fidate. Nuan a culorii poate fi diferită. Tulipa sp. Iresine sp. locurilor pentru sporturile uşoare.. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. la florile simple poate fi pală. erecte Impatiens sp. altele sunt mici şi mărunte. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.. Delphinium sp. clopo ei.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Sempervivum sp. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.. Pyrethrum sp. 8. creasta cocoşului.sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.)..1. chioşcuri pentru odihnă). mo ul curcanului. Unele frunze sunt mari. galben.. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Begonia sp. Agave sp. lalelele papagal. roşu grena. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. cu tulpini că ărătoare . la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.4. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. Portulaca sp. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Lilium sp. precum regina nop ii şi micsandrele. la început. a sta ionării. . Astfel.. Humulus lupulus.1..3. Forma. mărimea şi culoarea frunzelor.. ..

răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.. de culoare roşie sau roză. men inând efectul decorativ. fiind aripate. Zinnia sp. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.plante anuale sensibile (Celosia sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. vara. . fiind o sursă de amuzament pentru copii. ca o continuare a florilor. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. iar primăvara vor înflori. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.plante anuale semirustice (Begonia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie..1. . Cineraria sp. florile se îndepărtează.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.6.8. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.plante anuale rustice.1. În unele situa ii. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Calceolaria sp..5.) se seamănă în sere calde. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. .) are fructe persistente şi decorative. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. 8. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.

pe stânci sau pajişti.. în lungul apelor sau pe luciul lor.. pentru: . teraselor. Lolium sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Papaver orientalis). Aquillegia sp. mozaicurilor. 8. rădăcini tuberizate... Hosta plantaginea. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.1.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.7. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). rizomi.. Hyacinthus orientalis. Chysanthemum sp. Speciile floricole pot fi folosite. Iris sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.. tuberobulbi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. ferestrelor. bordurilor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.decorarea spa iilor verzi. cămări. Dahlia sp. rizomi.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. rabatelor. jardinierelor. . Convallaria majalis.decorarea balcoanelor.. Gypsophyla sp. Gladiolus sp.. în general. tuberobulbi. Narcissus sp. . atunci când sunt plantate în diverse suporturi. covoarelor. rondurilor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.. sau semirustice (Canna indica. geophite – ce au bulbi. Polyanthes sp.

Culturile cu plante anuale. perioada şi durata de înflorire.ca flori tăiate. Rudbekia sp. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. mijlocie (Petunia sp. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. cu port de tufă sau covoraş. rabate. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. 8. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. specifice plantelor anuale. narcise (Narcissus sp. chioşcurilor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.decorarea stâlpilor. costisitoare. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite.).. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. în trepte. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. de talie înaltă (Phlox paniculata. numă-uita (Myosotis sp. Ageratum mexicanum „nana”. În func ie de perioada şi . Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient.. Tagetes sp. zidurilor. witrockiana). în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale.2. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. bănu i (Bellis perennis). muscari (Muscari sp. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. fie numai specii perene. instalând specii de talie mică în prim plan. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.). acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. forma şi culoarea florilor. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale.). destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. înăl imea plantelor. crizanteme. bujori. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. stânjenei. pergolelor..). Portulaca grandiflora). forma şi nuan a frunzelor. fie mixt. . narcise. treiajelor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. mărimea. în special lunile de vară. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. partere). printre care se introduc plante anuale. ghiocei.

compostul de grădină. elina. ferigi). la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare... Galanthus) sau bienale (Primula. . Asparagus sp. Bellis) cu speciile anuale...soluri neutre – majoritatea solurilor. pământul de ace de răşinoase. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora..3. . . Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. pH. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. După valoarea pH-ului. modelarea terenului. Amaryllis sp. În func ie de sol.1. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Acestea se deosebesc prin pH.. Calluna vulgaris). pământul de lemn. etc. . Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Hyacinthus. structură. elemente nutritive. 8. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. Gladiolus sp.. mărun irea bulgărilor. pământul de turbă. pământul de pădure.. Myosotis. Cheiranthus cheiri). Erica sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul. mobilizarea superficială a solului. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Instalarea speciilor floricole 8. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură..3. nivelat. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Crocus.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. permeabilitate. . Tradescantia sp. de răsadni ă. se deosebesc: ..soluri alcaline – (Anemone sp. brumărele). bine organizate. textură. con inutul de substan e nutritive.. Iris sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Asparagus sp. perlit şi turbă în diferite propor ii.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. capacitate de re inere a apei).pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Viola. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Dianthus sp. superficiale (Primula sp. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. pământul de ericacee.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.soluri acide – (Coleus sp. desfundat.. În general. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. pământul de frunze. Dianthus sp). de turbă) . textură. Narcissus.

Hemerocallis sp. La plantare. Amaranthus). Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Galanthus. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Impatiens. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.. Narcissus. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. de cca. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. dar nici să se stânjenească reciproc. La speciile perene. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Muscari. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Mathiola. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Dianthus. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.5 cm grosime. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. 8.). Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Myosotis).2. Hyacinthus. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.3. 2 – 2. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Begonia). Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.3. bulbii acestora să se înrădăcineze. unde se vor dezvolta şi înflori.(Iris sp. Hosta plantaginea. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia.8. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Paeonia). comparativ cu înăl imea plantei. transplantarea apare necesară atunci când . alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Viola.). Fuchsia.3. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Crocus. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Alyssum. Lilium sp.

tutorarea şi palisarea. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. . . de perioada înfloririi. intrând mai devreme în vegeta ie. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.aplicarea îngrăşămintelor. .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . Ciupitul se execută cu unghia. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. când plantele nu suferă deloc.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . . 8.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. .datorită înmul irii naturale ale plantelor. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Pentru ob inerea de tufe bogate. spa iul devine insuficient. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. unele nu mai înfloresc în acel an. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. În această categorie intră următoarele lucrări: . bobocitul. copilitul. obligatorii sau facultative.ob inerea unor forme caracteristice. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.irigarea. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. suprimarea tijelor florale vestejite. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. .tunsul plantelor. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. . cu rolul de a ob ine plante viguroase. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.reglementarea înfloritului.combaterea dăunătorilor biotici. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.4.suprimarea păr ilor aeriene. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.

garoafe. hortensie. Pelargonium sp. garoafe). în acest caz întârziindu-se înfloritul.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. de dimensiuni mai mari (crizanteme. urzicu ă (Coleus sp..). ochiul boului). bujori. trandafiri. Se aplică la crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. gura leului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. . Petunia sp. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.

trestie. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Lathyrus. dalii). dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. în func ie de specia respectivă. Ipomea). Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tutorii pot fi din lemn.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. mase plastice. ..

după o prealabilă uscare şi mărun ire. microbiologice. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. clorura de potasiu. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. făina de oase. ca regulă generală. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. În această categorie intră: excrementele de mamifere. după trecerea perioadei de înflorire. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. ciuperci). timp de două săptămâni. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. a îngrăşămintelor organice solide. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. la care se adaugă apă. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. ob inânduse solu ii prin fermentarea. făina şi rosătura de coarne. . cenuşă. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. sere. bogate în potasiu: sarea potasică. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. cu valen e simbiotice. lalele. uneori superfosfat. chimice. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. 1:20. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. umiditatea şi mişcarea aerului. :30. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. solul. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. solarii. intensitatea luminii. riguros selec ionate. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. sulfatul de potasiu. de păsări. azotatul de amoniu. spălarea şi răcorirea plantelor. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. fiind indicată udarea diminea a devreme. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. mustul de bălegar. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. etc. ghiocei. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Îngrăşămintele se aplică. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. temperatura mediului înconjurător.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. maxim ora 10. narcise.

măcar odată pe an. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. în martie–aprilie. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat.sau noaptea. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. organele subterane (bulbi. Acest strat men ine solul umed. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. bulbii sau rizomii. . şi peste vară. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. sau talaj. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. rizomi. tuberculi. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). periodică a diferitelor exemplare floricole. frunze. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. la geofitele semirustice. pentru a nu se produce vătămări plantelor. uneori chiar săptămânal. sensibile la temperaturile scăzute. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie.

În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. iar în cazul asfaltului de cca. în zilele cu temperatură ridicată. elemente arhitecturale. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.pentru peluze. masive de arbori) sau nevii (stânci.Cap.1. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. brânduşe. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. recreative sau sanitare. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. având aspectul unor pajişti naturale. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. clădiri. cu . pentru a forma un covor des. grupuri statuare. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. . compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. luciu de apă). şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. 45 oC.rustic. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. pietriş. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. arbuşti. lalele). gazonul se încălzeşte mai pu in. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. 30 oC. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. După destina ie. ce înfră esc abundent. asfalt sau beton. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. IX. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. cărămidă. formată în special din graminee. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. aranjamente florale.pentru terenuri sportive. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. De exemplu. datorită nuan elor de verde. . Sunt preferate speciile rezistente la tasare. narcise.

În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.. umiditatea din sol. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. . grosiere. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare.. Cynonurus cristatus). Reseda lutea. aceasta dispare. Matricaria chamomilla. După înăl ime: . înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. ci în amestec de minim 3 specii. rădăcinile sunt relativ superficiale. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. rapiditatea de creştere. Poa annua). crichet – 2. Gypsophylla muralis.2. Viola arvensis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). . Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Festuca rubra. la tundere. capacitatea de refacere după tundere. Alopecurus pratensis. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. de diferite desimi. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate.5 cm. rugbi – 6. rămânând suprafe e nude de pământ. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. tufele sunt înghesuite foarte mult. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. dar speciile se comportă diferit. Campanulla sp. aspre. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. frunze mari. Bromus inermis).înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. înfră ire slabă. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.5 cm. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.5 cm.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Agrostis stolonifera. 9. Deschampsia caespitosa. Alyssum maritimum. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. rezisten a la bătătorire. Calendula officinalis. lăstărire. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.5 cm. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Agrostis tenis.3. . iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Papaver rhoeas. Lollium perenne. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. 9. Bellis perennis. având aspectul unei fâne e înflorite. rezisten a la temperaturi scăzute. Iberis semperflorens. la 12–20 cm. tenis – 0.

. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). a canalizărilor.mecanic . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene.5 cm. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. adâncimea de semănare va fi mai mică. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. cărămizi. de specie. instalând toate speciile crescute natural. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.3.1. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. . Decaparea . acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. dar şi vara. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. ci cresc lateral. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). dacă există sisteme de irigat. În diferite ări se aplică norme diferite. îngroparea cablurilor electrice. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.9. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). terenul se grăpează. După semănarea manuală. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . în cazul în care solul existent este corespunzător. 9. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. zgură. Metode şi tehnici de semănare: . a instala iilor de irigare. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Dacă norma este prea scăzută. dar şi executarea drenurilor. date de condi iile specifice ale ării respective. se ob ine un gazon prea rar. moloz. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.2. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. cu un aspect nefavorabil.5 – 2. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). De asemenea. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. gros de cca. precum şi costul mai mic.3. amestec şi condi iile de sol.

în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. fosfor şi potasiu. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). după care se sparge şi se mărun eşte elina.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. iar gramineele se răresc. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. groase de 2-4cm. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). 30 x 30. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. care pot fi rulate. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor).4. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). apar muşchii şi numeroase buruieni. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. 9. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Dacă solul are o cantitate mare . primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. După aceste opera iuni. care nu sunt preten ioase. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. sau mecanic cu maşini speciale.

Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. .de calciu. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. înainte de înflorirea buruienilor. trebuie mărită cantitatea de fosfor.

au o lă ime mai redusă (minim 1. justificate de prezen a diferitelor obstacole. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. având 0.1. în meandre pentru traseele sinuoase. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. şi în echilibru cu for a gravita ională. ordine şi propor ie.5 -0. pentru obiective bine determinate. .de indispozi ie (de închistare) . călare sau cu bicicleta. . de cucerire a spa iului înconjurător.7 m lă ime. mai stabilă.20 m). pentru terenurile orizontale. sau conduc spre un obiectiv principal important. mai sigură.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. În func ie de natura circula iei. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.mişcare ascendentă. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. creează impresia de avansare. inestetic şi nefunc ional. de refugiu.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de amuzament. pentru terenurile cu denivelări. măreşte aten ia.mişcarea descendentă. perspectivele.de stimulare. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. importan ă şi lă ime. . pentru stilul geometric.mişcarea orizontală. influen ând sentimentul de veselie. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . flori. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). organismul nu depune efort. curiozitate . elemente arhitecturale. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. 10. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . .de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. implică o diminuare a efortului. . Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. apare un sentiment plăcut de protec ie. de intimitate şi uneori de regres. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.pentru ceea ce este rigid. sunt de obicei largi. divertisment.Cap. grădinile alpine. . X. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.

cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . de forme diferite. dalaj englezesc. macadam. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. . Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . lian i sau materiale hidrofobizate. .Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc.cele neregulate în „opus incertum”. pietriş. mozaic. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. corelată cu ambientul. pătrate. cărămidă. dale. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. este folosit în pădurile de recreare. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). dalaj antic. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. iar cele deschise obosesc ochii). Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. pavele. Căile împietruite cu pietriş de carieră. asfalt turnat sau cilindrat. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. tip zidărie. beton. Pământul. cel pu in cu fa a superioară netedă. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. ceramică sau marmură.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure.

Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. dar poate fi ameliorată.pe gazon. Apele stătătoare (numite impropriu. pătrate. la o distan ă între centrele de greutate. fântâni. în locurile cu erodare puternică. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. de mişcare.60-0. căderi de apă. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). cărămidă. elipsoidale. făl uită. prin deschideri de perspective. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ.65 cm). Malurile se vor amenaja prin terasare. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. trestie. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. asemănător cu malurile opuse. senza ia de răcorire şi de prospe ime. dreptunghiulare. realizate de obicei pe stâncării. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. lacuri. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). având rolul unui factor calmant în peisaj. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. pâraie. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. fără frânturi. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. din beton. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. uşurin a între inerii. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. dar fără a fi simetrice. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). . Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Caltha palustris). bitumului. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Când cursul apei este însorit. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. 10. ale fiecărei dale. iazuri. geometrică. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei.2. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu.

la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. fie vor fi aduse. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. un microrelief accidentat.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. 10. 10. în mod progresiv. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată.bazin cu jeturi orientate spre periferie. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Grădinile alpine au suprafe e variabile. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. şi pot fi amenajate într-un mod special. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus).4. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. O perspectivă bine concepută are echilibru. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. la o oarecare distan ă de clădiri. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. acestea dau impresia de putere. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. folosite pe timp de noapte. . combinată cu lumina artificială. Grădinile alpine creează. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor.fântână cu taluz cu cascadă. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. de solidaritate monumentală. .3. iar când sunt mici şi grupate. muntos. privit dintr-un loc potrivit. cu o vegeta ie specifică. în mod artificial. . Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. . fiind compusă dintr-un obiect potrivit. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. colorată diferit chiar. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. mărime şi culori. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare.bazin cu cupă florentină în mijloc. Când sunt de dimensiuni mari. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă.

a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. coloanele. într-o formă simplă dar estetică.5. a orchestrelor sau a fanfarelor. subalpin. zăpadă.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. lăsând spa ii mari între ele.dispunerea blocurilor de piatră. scările. bănci şi scaune (mobilier de grădină). . 10. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor .extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Acestea se pot construi din lemn.aşezarea unui strat de pământ de elină. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune).umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. cele mari în planul din spate. la marginea apelor. vase decorative. arcadele şi porticurile. pergolele. grupuri sculpturale.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. la capătul aleilor. treiajele. construc ii uşoare. accidentat. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. suporturi pentru plante. numite chioşcuri descoperite (naturale). pode e şi poduri. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). beton. pătrată. chioşcurile. . a men ine. . teatrul verde. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. pentru ca pământul să se taseze suficient. hexagonală sau octogonală. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. înghe . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. în pantă sau se va crea artificial. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. fiind amplasate pe esplanade. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. cu turbă şi nisip. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. a domina. va fi pe cât posibil frământat. . destinate adăpostirii vizitatorilor. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. belvederile. balustradele (parapetele). . deşertic. în pie e sau în punctele de perspectivă. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . situate în spa iile verzi. sau cărămidă.

atât la soare cât şi la umbră. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. piatră). beton. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. . ce acoperă por iuni de alei sau terase. cărămidă. înăl imea 0. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. ce prezintă ca elemente de sus inere. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.4-0. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Pot fi cu sau fără spătar. teraselor. metal. lemn sculptat sau marmură. la marginea teraselor. Materiale de construc ie folosite: piatră.0 m. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. folosite pentru decorarea unor pere i.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. grup sculptural. fiind amplasate la capătul aleilor. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice.5-0. marmură şi au un mare efect prin formă. beton armat. din diferite materiale de construc ie. în lungul aleilor largi. fontă. Treiajele sunt construc ii uşoare.5 m. compartimentarea unui spa iu verde. mozaic. cărămidă. lemn. pe orizontală. a unui rond de flori. lemn. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.5 m. Acestea se confec ionează din piatră. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. de obicei cu înflorire abundentă. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. bronz. cărămidă. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. mărime. stâlpi verticali (piatră.7m şi înăl ime 2-2. oferind refugiu împotriva insola iei. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. aluminiu.45 m. lă ime 0. Forma. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Se recomandă ca optimă. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.4-3. mărginirea unor perspective. culoarea lor. fier. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. formate din panouri cu zăbrele. dezvoltare pe verticală.

ciment.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. în lungul scărilor. decorat cu plante de mozaic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. piatră. . zidurilor. beton. aleilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful