UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. 2. De asemenea erau cultiva i trandafiri. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. 2. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. la interior cu bazine străjuite de statui. Villa Mecena. Grădinile vilelor mai mici. rozmarinul şi mirtul.2. lauri. platani. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. vasele şi statuile.) 2.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. În capitala imperiului. Villa Sallustius. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: .H. fiind înconjurate de un zid de marmură.grădina cu pomi fructiferi. . smochini. zambile. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. mimoze). specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. busuioc.2. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Exemple: Villa lui Cicero. plante medicinale şi aromatice. tisă. nordul Africii şi Asia Mică.1. buxus.XIV d. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. pini. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.2.. . chiparoşi. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. ce cuprindea Europa Sud-estică. specii floristice. Erau prezente şi pu uri rotunde.arbuştii şi plantele ornamentale. Constantinopol. cu coloane de piatră colorată şi marmură. a înregistrat un regres. duzi. formă pătrată. Totuşi.2. Erau prezente pergolele şi coloanele. crini. horticultura a făcut progrese. trandafiri.V. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. fie o fântână cu un joc de apă. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. urbane. Villa Lucullus. de regulă. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Acestea aveau.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Schema modelului grădinii medievale. . ca urmare a cruciadelor. lotus sau diverse flori. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. peste care s-au grefat elementele orientale. în Evul Mediu. tei. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec.

. Nu existau sculpturi. de formă regulată iar cele mai mari. XIII-XIV. mirtul. din timpul domina iei arabe. Grădinile fie erau interioare. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Speciile folosite erau: chiparoşii. Locuin ele mici aveau o singură grădină.2.grădina de legume şi plante medicinale. înconjurate de ziduri. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. cu func ie exclusiv ornamentală. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. caracterizată de prezen a careurilor egale.H. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. al VII-lea d. Arta topiară era folosită în exces. magnoliile. prin întretăierea a două canale cu apă. o suită de grădini. buxusul. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici..). Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Apa era folosită fie în bazine şi canale. mărginite de rânduri de plante tunse. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. palmieri. fie erau situate în afara palatelor. . 2.d. pere ii de fundal. adesea aranjate liber. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.grădina de flori. menajerie. pini. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. citricele. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. predominant persană. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. monotonă. eucalipt.2. fie sub formă de fântâni arteziene. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. apoi au căpătat un specific propriu. acolo unde spa iul permitea. compartimentare realizată. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. bazine. magnolii. galerii acoperite de plante că ărătoare. leandri. Compozi ia era geometrică.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. 2. Speciile folosite: chiparoşi.4. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. situate în cur ile clădirilor.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. acestea fiind interzise în religia mahomedană.H. pavilioane pentru petreceri. fie aveau straturi de formă pătrată.

. galerii. pe vârful unei coline sau în pădure. neregulat. VIII-IX d. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. cheiuri. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. suprafe ele foarte întinse. grote.3. indiferent de perioada istorică. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. piersicii ornamentali – Paradisul. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. budismul. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. (dinastia Tang). bambuşii – prietenia necondi ionată. de basm. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. IV-V d. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. firesc. plante şi animale.H. în armonie cu peisajele naturale. chioşcuri. Terasele erau trasate liber. modificat sau aparent natural. odihnă. arterele pământului. II-I î.H. în care vegeta ia era dispusă natural. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. ce erau descoperite brusc la un moment dat. lacurile şi râurile. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. de groază. fiind excluse liniile drepte. bazine. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. ape. pentru dobândirea perfec iunii morale. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice.3. servind ca loc pentru plimbare. Picturile.H. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. terase. Elementele primordiale erau mun ii. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. Filozofiile religioase din China. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. fiind natural. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. ziduri. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. o dată cu dezvoltarea noii religii.H. sec. cu caracteristici proprii. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. pinii – fermitatea şi for a caracterului. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. cascade. . por i. având caracter natural. cascade naturale) sau în bazine artificiale. poduri şi pode e. şi reflectă puternicul cult al naturii.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. cu aspect natural. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. stânci. Relieful era foarte variat. iar apele. este mărimea acestora.) şi cuprindeau mun i. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind create mai ales în sec. au fost create parcuri naturale. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. în strânsă legătură cu religia. situat pe malul unui lac. al XVII-lea d. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec.2. de veselie.

şi în Kyoto. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. grădină de muşchi. podurile. pasul japonez. fiind folosite toate elementele din natură. fiind o componentă a acesteia.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. bambus. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. pietre rotunjite. grădină aridă. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. fiind ulterior personalizată. Grădinile imperiale. orientat pe direc ia N-S. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. pietriş. camelii. arbori şi arbuşti. pavilioane pentru ceai. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. erau prezente pretutindeni. muşchi. por i. cu balustrade ornamentate. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. Persia. în decursul timpului. al VIII-lea d. Islam). Astfel în Japonia. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. miniaturală: cursul de apă.vegeta ia este perfect integrată peisajului. În sec. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. sau din Europa medievală şi renascentistă. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. lanterne din piatră.Deşi. pârâu cu cascadă.). mai mari sau mai mici. stâncile. 2. Spa iile verzi. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. sec. un râu sau pârâu. fântâni şi foarte multă vegeta ie.H. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). nisip. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i.H.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. destinate contemplării din interiorul clădirii. diverse plante cu sau fără flori. . ferigi. .decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. arborele de ceai. coline. lac cu insule. stânci col uroase. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. .capitala ării. azalee. din dorin a de a aduce natura în locuin e. sau de pe verandă. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . al VIII-lea d. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. devenind o artă na ională.3. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . ienuperi. plus diferite lampadare. cu simboluri filozofice caracteristice.

Specii folosite erau: pini. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.4.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. arborele de ceai. vase ornamentale. Din sec. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.apa era folosită sub formă naturală. . ştiin ă.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. buxus.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. ziduri înverzite. azalee. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. lămâi. .apa aduce mişcare. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . arbuşti modela i în volume geometrice.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. ienuperi. mirt. .H. . pe terase succesive. . cireşii.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.. în special pentru grădinile vilelor suburbane. cascade.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. bambus.nu erau folosite alei. arhitectură. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. din toate domeniile: artă.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.Villa Medici în Roma (2 terase). . tisă. . cascadelor. chiparoşi. glicina. . de unde a iradiat apoi în restul Europei.simetria fa ă de o axă a compozi iei. Această orientare a apărut la început în Italia. lauri şi portocali. garduri vii şi borduri tunse. al XVII-lea d.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. XV-XVI d. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.prezen a sculpturilor.erau folosite zidurile masive de sprijin. . camelii. parapete ornamentale.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). 2. bazine neregulate. ca influen ă occidentală.utilizarea vegeta iei tunse. literatură. .4. stejari meridionali.H. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. 2. . încep să apară primele grădini publice. magnolia. . precum: . . a canalelor.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. ci pietre late. . . lespezi sub forma pasului japonez.1. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .Grădina palatului Farnese din Caprarola. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.

. la castelele Amboise. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. roci şi apă în mişcare). Saint-German. Au fost realizate decoruri bogate. . dar dispare schematismul rigid. Astfel.arhitect peisagist Delorne.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .arhitect peisagist Du Cerceau. În unele situa ii canalele s-au păstrat. . al XVI–lea.4. Exemple din sec al XVI-lea: . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. .În secolul al XVII–lea d.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Terenul era modelat în terase mari.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. . la care grădinile erau în incintă. Au apărut grotele artificiale. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. . Abia după jumătatea sec. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. apare stilul baroc. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. al XVII-lea. Exemple:. tinzându-se către transformarea în parcuri. bazine. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). cu numeroase statui. pictor şi arhitect) favorit al .grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. vase. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. În prima jumătate a sec.. curbe. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.H. .grădinile Gamberaia – Floren a.grădina Luxembourg din Paris. traseele rectilinii.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). sub aspectul echilibrului şi simetriei. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.H. fiind îmbinate cu linii ample. în arhitectură. 2. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.grădinile de la castelele Tuilleries. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. cu partere decorate cu flori. Principiile esen iale s-au men inut. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană.2. fântâni. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. rezultând spa ii mult lărgite. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Existau canale şi lacuri imense. Fontainbleau. În perioada Barocului. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădina Garzoni – Collodi. al XVII-lea crea iile importante au fost: . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.

conuri. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Versailles. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. constituind totodată şi perspectiva principală. La început s-a renun at la tunderea arborilor. bazine cu grupuri sculpturale. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. cu principii compozi ionale proprii. bazine şi canale. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.aleile sunt rectilinii. piramide. se păstrează axa .toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. .palatul constituie capul compozi iei. SaintCloud. .zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.terenul este modelat în terase largi. treiaje. vase în stil baroc. . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. Dispar parterele. pe spa ii foarte largi. Fontainbleau. . . în Anglia dominau grădinile medievale. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .compozi ia era tratată arhitectural. Dar.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. scări. închise între ziduri. . racordate cu ziduri de sprijin. rocării. mari partere şi întinse oglinzi de apă. ca şi în restul Europei. Saint Germain-en Laye. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. fiind situat pe terenul dominant. . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . borduri sau broderii de buxus tuns. în Anglia începând cu sec. . .„regelui Soare”. .4. mai ales pe axa principală. al XVIII-lea. cuburi). a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. sub influen a literaturii. rampe. 2. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.Ludovic al XIV-lea.3. . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. dominantă. bazine. Chantilly. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. Ulterior. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.sunt prezente. Sceaux. alături de diferite fântâni.sunt folosite. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. statui sau vase. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.

apoi francez. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Hampton Court – model italian. .Parcul Chatsworth – stil clasic. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. Realizări importante: .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Ermenonville. La sfârşitul secolului al XIX-lea. James Parc. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Anglia: .Tête d’or’’ (Lyon). Green Park.Saint-James Park . . La periferie erau: Regent’s Park. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.Kent (pictor şi arhitect) . dar se introduc poteci şerpuitoare. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. 2. fiind sus inătorul noului curent numit .grădinile Kensington şi parcul Stowe.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.grădinile de la Whitehall – model italian. Malmaison. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. . Hyde Park. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Nymphenburg (München) – model francez. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton..4. În secolul al XIX-lea. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.model francez. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). . iar fra ii Bühler au amenajat parcul .centrală dominantă.4.Germania: . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. . reziden ial şi a intrat în cel urban. realizate sub influen a romantismului. formând un lan verde de peste 4 Km.Grădinile Greenwich – model francez. enun ate de Repton.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.model francez.. .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Charlottenburg (Berlin) .Austria: . . . . Victoria Park şi Battersea Park. amenajate în stil peisager: St. .Rusia: . Toate crea iile din această perioadă (sec.

plopul alb. În Germania. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. bradul.Spania: . lângă St.parcul Nympheuburg (München). În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. .Boston – Park System. mesteacănul.A. . . 2. forestiere: bujori. garoafe şi iasomie. . roini a. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. .sec. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: ..Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).U.Parcul Public Friederichsham (Berlin). Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Grădina Botanică . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Grădina engleză (München). Ca exemple pot fi amintite: . .5. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.New York – Central Park . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. narcisele. liliacul. Prospect Park (peisagist Olmsted). respectiv după principiile grădinilor engleze. În S.Philadelphia – Fairmount Park. . crini. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Villa Melzi (Bellagio).1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. molidul. . .Italia: .Villa Carlotta (Caddenabio). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.360 ha. pomicole.parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Villa Carraresi (Roma). . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. pe lângă locuin ele boierilor. . . .Chicago – South Park.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Parcul Sokolniki – 463 ha. .model francez.sec.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Petersburg – 600 ha. . Parcul Puşkin (parc englez. lăcrămioare. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. cimbrul. stejarul.model italian.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . Ca exemple pot fi amintite: . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. arskoe Selo = vechea denumire).grădinile La Cranja (lângă Segovia) .

stilul brâncovenesc. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).Pădurile parc Băneasa şi Snagov.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . poduri.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. Parcul Rozelor. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. În alte oraşe: . (Carl Friederich.Iaşi – Parcul Expozi iei.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi..sec. fiind numit oraş-grădină. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). lângă castelul familiei Haller.Buzău – Parcul Crângul. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.parcul de la Gorneşti –Mureş . Redont.la sfârşitul sec. al familiei Bauffy.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.parcul de la Albeşti –Braşov.1838 – parc promenadă . . Hörer). al baronului Bruckental. . . În sec. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.la Sibiu – 1857. . odată cu dezvoltarea oraşelor. promenada de pe Dealul Copou.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. Hayer.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . 70 ha. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . chioşcuri pentru orchestre.actual Parcul Tineretului. . . Borza.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. al XIX –lea..Bucureştiul avea cca. . al XVIII-lea . . lângă castelul familiei Teleky. .. Alpinetul.Grădina Ioanid. Pădurea Verde. .parcul Carol I.parcul de la Bon ida –Cluj. amenajat tot de Redont – Bd. Dacia. . .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . azi Parcul Romanescu. .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . . .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). . . (fost Libertă ii) realizat de E.Timişoara – Parcul Tiselor.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).în Bucureşti în 1833-1840. Parcurile de la Avrig. dar care în mare parte erau neorganizate.

Craiova. . Parcul Tineretului. Drumul Taberei. Constan a. ClujNapoca. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Crângaşi. Iaşi.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Gala i. . parcuri în Titan.Parcul Sportiv . Sibiu.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Balta Albă. . Colentina.reamenajarea Parcului Herăstrău.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Parcul Libertă ii. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Pantelimon. Parcul Tei. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Ploieşti. Oradea. . Piteşti.

la diferite categorii de spa ii verzi. respectiv cu: . b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.f. intensitatea radia iei solare). hidrologică. în general de toate tipurile de spa ii verzi. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. ştiin ifică.f. e) f. umiditatea şi temperatura aerului.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. această func ie are un caracter puternic diminuat.2. f) f.lemn din diferite tipuri de pădure. . . . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. fiind ob inute diferite categorii de produse: . acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . regăsindu-se mai mult sau mai pu in. recreativ sau sanitar. recreativă. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. 3. de protec ie climatică (viteza vântului. Profesorul I. . c) f.fructe din livezi. hidrologică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.Cap. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. antierozională. de pe terenuri degradate). sanitară). vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. de impact peisager). În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. de protec ie a solului.1. antipoluantă (f. sanitară şi estetică.f. 3. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. . decorativă (estetică. Func ia hidrologică este asigurată. grădini.flori din culturile floricole. d) f. respectiv: de produc ie.

dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului.ameliorarea umidită ii aerului. . străzi. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. Func ia de protec ie a solului. trotuare.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. pietriş. spa iile verzi prin stratul arborescent. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. fie la suprafa a solului (litieră). cărămidă. substratul ce constituie suportul vegeta iei. mult sporită. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. . la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . prin microclimatul pe care-l realizează. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Acestea. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. Pe lângă aportul de substan e nutritive. asfalt sau beton. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. ). iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. ce constituie o armătură biologică a solului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. astfel. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. prezintă o stabilitate mecanică. prin procesele de evapo-transpira ie. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. prin descompunerea de către microorganisme. .micşorarea vitezei vântului. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. moderează temperaturile excesive. prin albedoul specific. . influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. De exemplu. Vegeta ia lemnoasă. etc. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. şi a speciilor drajonate. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. fie în sol (rădăcini moarte). fizică şi chimică. sau în apropierea acestora. Prin sistemul de înrădăcinare. a perdelelor de protec ie.

. structură pe verticală. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. consisten ă. o elul. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. ce nu deranjează ochi. în zonele plantate. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. a pulberilor fine sau a fumului. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi.reducerea poluării fizice a atmosferei. astfel. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. iar la 120-200 m în interior. Perdelele de protec ie. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. atmosfera devine calmă. sub diferite aspecte: . elagaj şi anotimp. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. 5m3. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. betonul. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. De exemplu. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. marmura. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. sau cu frunziş sempervirescent. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise.reducerea poluării fonice. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. în special în timpul verii. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane.3.lipsite de vegeta ie. . aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. vârsta arboretului. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). etc. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. În mediul urban. 3.reducerea poluării chimice a atmosferei. gresia. . diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. viteza vântului scade cu 30-60%. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice.

prin senza ia de linişte. planta iile stradale. durata de via ă a frunzelor etc. având un efect nesesizabil. a arterelor principale). vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. acoperită cu gazon. ionizarea aerului). Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. radia ie solară. de prelucrare a petrolului. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). de prelucrare a produselor minerale. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. 68 t de particule solide şi praf. . arbori+arbuşti+specii de gazon). transportul auto. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. planta iile rare dintre construc ii. respectiv de mărimea frunzelor. perimetrale. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. echien/plurien. şantierele. efect maxim în sezonul de vegeta ie. părozitatea acestora. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. 35 t/ha. întreprinderile industriale. De exemplu. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. fără obstacole cu efect antifonic. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. umiditate. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. iar a teiului pucios cca. în teren liber. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. metalurgică. cea ă. ce are lă imea de 200-250m. inversiuni termice. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. necroze. căderea frunzelor. intersec iilor aglomerate. aerian. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. în cazul molidului cca. etc. sau diferite activită i curente ale popula iei. industria chimică. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. pinului silvestru cca. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. 30 t/ha. 42 t/ha. În oraşe. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli).

divertismentul sau amuzamentul. sau efectul automatismelor zilnice.pregătirea. îmbrăcăminte. al solicitării fizice. Fazele activită ii de recreare: . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. presupune bucuria întocmirii programului.Nivelul de trai. . divertismentului.timp de existen ă. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. odihnei prin somn.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. practicarea diferitelor sporturi. cules de flori. respectiv timpul alocat servirii mesei. intelectuale sau psihice. .4. călătorii. cele mai multe destina ii. camping. radio. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. sportului. pensia. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. turismului. de . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. în general. internet).destinderea sau relaxarea.timpul liber (dedicat recreării). care poate fi: . între inerii personale. . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. etc. aeriană sau navală.activită i pe loc. . respectiv concediile. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. obiective turistice. . picnic.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. televiziune. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. . CFR. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. prin care se înlătură plictiseala. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. Factorii care influen ează recrearea sunt: . serviciului. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. după bunul lui plac: plimbări. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.Mobilitatea. . telefonie.Timpul. . . la care este supus omul în via a cotidiană.3.. . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. artei. . spa iile verzi urbane sau extraurbane.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. în sferele culturii. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.deplasarea. cumpărăturilor pentru hrană. vacan ele.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.

Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. pescuit. indiferent de subiectul în care apare. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. 3. în sta iuni climaterice cu specific. încât nimic să nu poată fi adăugat. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. J. Plimbările sunt realizate fie zilnic. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. . turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. istorice. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. canotaj. diseminat sau modificat. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. presupune comportamente diferite. de regulă la sfârşitul săptămânii. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. diferite de mediul său. etc. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane.ciuperci sau de fructe de pădure. obiective culturale. sau diferite activită i precum grădinăritul. sau în zilele libere. de conducerea autovehiculului. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. arbustivă.O. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi.întoarcerea. apicultura. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. . care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Turismul are caracter recreativ. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. . repausul şi somnul. În sens larg. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. decât în dauna operei”. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. după o perioadă de activitate intensă. economice.amintirea. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile.5. etc. de diferite excese. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Odihna propriu-zisă. floricolă sau erbacee. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. în spa iile verzi extraurbane. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. alpinism. nevoia de a face mişcare. Aceste activită i pot fi active sau pasive. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). gazon sau oglinzi de apă. etc. parcurile. realizată pentru plăcerea proprie a individului. sau la sfârşitul săptămânii. Func ia decorativă (estetică. vânătoare.

. variază pe parcursul unui an. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. murmurul apei. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. fructe. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. şi care exercită o atrac ie spontană. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . cascade. . vâjâitul vântului prin coroana arborilor.încadrarea cursurilor de apă. .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. diferind în func ie de fenofază. 3. flori. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. ciripitul păsărelelor. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. încântare. bazine. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. puternic erodate sau a grohotişurilor.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. admira ie necondi ionată. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. textura coroanei. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde.6. Astfel. . cu efect de parazăpezi). bariere împotriva vântului. etc.

un monument). Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. planta ii. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. pe o concep ie dominantă. peluze. Fiecare component. într-un întreg. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate.Cap. treaptă. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. se ine seama de anumite principii şi legi. viu sau inert. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. sociale şi economice ale unei perioade date. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. armonie şi propor ionalitate. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. centrul compozi iei reprezentat . Frumuse ea este un element func ional. suprafe elor şi formelor planului. Frumuse ea este realizată prin ordine. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care conduc în final la realizarea frumosului. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. ob inându-se în final unitatea în diversitate. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. intrarea principală. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv).

Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. combinat. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. admi ând totodată diversitatea acestuia. simplu. de formă. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. clădire). putând fi simetric şi asimetric (ascuns). acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. magnificului. compus. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. creând senza ia de dezamăgire. grupuri. interesul scade. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. stradă. este static şi odată văzut. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. evitându-se astfel monotonia. a aceloraşi elemente (specii. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Ritmul poate fi: static. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. liniar. Asimetria pune omul în armonie cu natura.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. bănci. omul va anticipa următorul obiect sau interval. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. şi o dată percepută regula ritmului. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Simetria poate fi absolută şi liberă. ordinii. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. al for ei sau al monumentalită ii. deoarece un plan perceput deodată. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. dinamic. integritatea şi calitatea acestuia. a repetării şi a consecven ei. potecă. se găsesc mase similare şi egale. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. lă ime) sau alte caractere vizibile. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. vase decorative. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. în întregime. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. respectiv realizarea echilibrului. bulevard. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. de culoare.

formelor dar mai ales a culorilor. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. forme sau spa ii. exprimând de fapt unitatea în varietate.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). . Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. caz în care se aplică armonia legăturii. se pot deosebi: . armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: .combina ii între culori diferite (active. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. florale. complementare) unificate printr-o culoare neutrală.compozi ii între culorile complementare. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. . Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. de un individ. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. dar care au volume şi formă asemănătoare).compozi ii doar între culorile calde sau active.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. pasive. chiar dacă specia diferă (de exemplu. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. . etc. într-un aliniament. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. În proiectarea spa iilor verzi. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. arhitecturale. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). care au o anumită continuitate.

270. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). matematician italian din sec.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. 13. etc. 5. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.). iar la o distan ă mai .îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. 21. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 55. . al XIII-lea. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. C. mese.). 8. . lă imea optimă este de 8 m. apoi 3. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2.618 (aproximativ 3:5). ce are laturile în raport de 1:1. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. ordine şi armonie.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. sub un unghi de cca. 34.I. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 89 etc. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. alee pietonală. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. Astfel. . publicul dintr-un parc. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. 180. astfel pentru o alee de 300 m. iar pentru o alee de 250 m. sub un unghi de cca. lă imea optimă este de 5 m. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. Fibonacci. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.

pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. . Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. presupunând unirea trecutului cu prezentul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.

şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte.2. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. arhitectural.). legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. În ultima perioadă (sec. aspect preluat şi de romani. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. erau prelungiri ale încăperilor. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. caracteristice diferitelor epoci istorice.1. În amenajarea spa iilor verzi. câmpii. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor.Cap. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. Stilurile spa iilor verzi 5. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. caracteristice Renaşterii şi Barocului.1. V. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. eroziunea). astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. iar în cadrul stilului peisager sau liber. activită i. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). pâraie.1. etc. dar şi elemente minore precum microrelieful. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. fiind ornate cu statui. văile râurilor. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. La romani grădinile. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. Grădinile în stil maur. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. de mai târziu. francez sau regulat) a stat. apă. 5. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. radia ia solară.1. în general. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Acest stil prezintă mai multe variante. întotdeauna de formă dreptunghiulară. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). civiliza ii. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. bazine. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). râuri. vase sau fântâni arteziene. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. . vegeta ia. precipita iile) sau for ele majore (vânt. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. epoci.

dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. pe linii drepte şi curbe. aplicat până în prezent. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. sau de perdele de arbori. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. cascade sau bazine. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. numit şi capul de compozi ie. taluzuri. 5. cu numeroase ziduri de sprijin. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. bogat ornamentate. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Apa aduce prospe ime. Aceasta. regulate. Elementul principal. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. fie de a le limita pe altele.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cu denivelări mici. fiind subordonate toate elementului principal. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. ce constituie perspectiva principală. rampe.2.1. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. unele păstrându-se şi în prezent. scări. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii.1. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. situat în pozi ie dominantă. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . fiind nivelat şi modelat în terase largi. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. precum şi oglinzi de apă. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. balustrade. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. respectiv axa principală. canale sau oglinzi de apă. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. statui sau vase sculptate. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric.

utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. sub influen a stilului rococo din arhitectură. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. În această situa ie. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. fie sub influen a literaturii noi. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. fie sub influen a pictorilor peisagişti. mai ales a celor de gazon. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.3. fiind obositoare ochiului. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.2. 5. având cel mai adesea relief variat. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Aleile sunt rectilinii.1. Toate acestea au fost duse la extrem. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. în Anglia. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo.de apă.1. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.2. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. natural. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. conducând spre diverse amenajări. 5. . arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. în formă de tablă de şah. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. cu precădere în Olanda.3. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Stilul peisager Stilul peisager (liber. fiind dispuse în re ea geometrică. 5.1. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. în ansamblu.1. compozi ia fiind liberă.

ce urmăreşte formele de relief. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. cu înflorire bogată. care în mod natural sunt dispersate. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. prin aducerea de pietre. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. de grote sau chiar cascade. vor fi folosite pâlcurile. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. în pete neregulate sau eliptice. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. sub formă de mase. Aleile au un traseu liber. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. În jurul clădirii principale. neregulat. . cu contur regulat. urmând caracteristicile terenului. frumoasă şi îndelungată. atunci când aceasta există. curb sau sinuos. cu aspect natural. chiar exotice. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. sinuos chiar. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Apele. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. pajişti şi diferite grupaje floricole. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. lumini şi umbre. covoare sau dispersate solitar. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. intervenindu-se totuşi în detaliu. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. roci sau stânci. peluze. se vor folosi specii de talie mică. volume. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. în diferite zone ale grădinii. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Simetria şi echivalen a sunt excluse. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. toate elementele. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. specii lemnoase decorative. Rocile. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. fie naturale. fie create. masele vor avea conturul neregulat. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

5. . unei mări sau ocean).4. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. volume. de veselie sau de entuziasm. forme. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. cascadele. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i.2.3. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. având ca fundal imagine unor mun i înal i. 5. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. de stâncile. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. largi. 5. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului.2. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. dispuse într-un masiv păduros. de luminişurile retrase.5. culori. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie. atât sub aspect psihic cât şi fizic. De asemenea. umbră şi lumină.2. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. cu flori având culori calde. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.

organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. ce asigură protec ia multiplă a mediului. 6.). gazului metan. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii.Cap. etc. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. grădinile sau scuarurile. zona industrială. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Ca regulă generală. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. . diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. energie termică. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. 6. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. în strânsă corelare cu structura urbanistică. atât urbane cât şi periurbane. sta ii de distribu ie a apei. re ele stradale. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.1. sunt judicios repartizate. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. dispuse într-o re ea continuă. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. zona politico-administrativă. cât şi legătura dintre acestea. dimensionate. limitarea perimetrului construibil. recrearea şi odihna popula iei. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. energiei electrice. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite.2. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat.

şi în care intră: parcuri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. a sta iunilor balneo-climaterice). grădini publice. După accesibilitatea popula iei largi: . care traversează localitatea şi care. . unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale).urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. grădinile locuin elor individuale.cu acces limitat. lungi de sute de metri.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. de regulă. întreprinderilor. a apei. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. dotări şi func ii. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini şi scuaruri publice. păduri de recreare. planta ii antiincendiare. transversală sau longitudinal-transversală. amplasare. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. constituită din spa ii verzi periurbane. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. longitudinală. 6. planta ii antierozionale. planta iile din cimitire. grădini zoologice. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. 2.cu acces nelimitat. . de folosin ă generală. . numite şi spa ii verzi publice. în func ie de sistemul stradal al localită ii. fiind diferite ca mărime. păduri parc. radial-concentrică. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. a spitalelor. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. scuaruri. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie.cu acces strict. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. ştranduri). asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. zonele de agrement (păduri de recreare. După pozi ie se deosebesc: .3. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. parcurile şi bazele sportive. . grădini botanice. ce sunt administrate de primării. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a solului. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. planta ii de protec ie (a localită ilor. pepiniere. grădini sau scuaruri). concentrică. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. pepiniere. grădini botanice. acoperişurile verzi. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. 1. planta ii de pe lângă unele dotări publice. grădinile botanice şi cele zoologice. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente.

terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. scuarurile pot fi situate: .spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. După durată. situate de regulă în cartierele de locuin e. păduri de agrement. planta ii cu efect de parazăpezi. . După modul de amplasare. spa iile verzi din cimitire. . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. După func ii: . destina ie.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.spa ii verzi de înfrumuse are. caz în care acestea sunt uşor accesibile.3 ha. . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici.3-3 ha. parcurile sportive. 6-8 minute. având în componen a lor doar arbuşti. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.temporare sau provizorii. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. destinate construirii unor cartiere de locuit. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.4. păduri parc. în cca. frecventează simultan acel scuar.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. După destina ie. fiind destinată odihnei de scurtă durată. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. configura ia terenului şi construc iile din jur.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. parcuri dendrologice. alpinarii. 6. gazon.permanente. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. spa iile verzi pentru copii şi tineret. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. 400 m. culturale sau de învă ământ. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. scuarurile pot fi: . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. ce se înfiin ează pe terenuri virane. situată în intravilan. Raza de deservire a unui scuar este de cca. rozarii. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. scuarurile por fi: . parcuri expozi ionale. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. perdelele de protec ie. pepinierele.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. cu rol decorativ: scuarurile decorative. . parcuri şi grădini zoologice.3. . planta iile de consolidare antierozională. grădini şi parcuri publice.în interiorul cartierelor de locuit. edificii culturale.

Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. frecventează grădina în acelaşi timp. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. scări (în cazul terenului accidentat). Spre deosebire de scuar. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. spre periferia scuarului. a obiectivelor culturale. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. respectiv o intrare la cca. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. alei. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. respectiv arbori şi arbuşti. de mers lejer. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. zone umbrite dar şi zone însorite. respectiv: sectorul pentru copii. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca.5 km. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. de învă ământ. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). boschete. 6.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. . 3-4 ha. situate în jurul unor institu ii publice. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. bănci. De exemplu. . peluze de iarbă. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. în lungul aleilor. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2.5. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. aranjamente şi decora iuni florale. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. de pe o rază de 1-1. în cadrul oraşelor mari. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. datorită inexisten ei căilor de acces.. 15-25 minute. statui. Dispozi ia aleilor. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Intrările vor fi reduse ca număr. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Dată fiind această distan ă de deservire.

Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. restaurant).000 de locuitori trebuie să existe un parc. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. şi de capacitatea proiectată a parcului. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. bănci. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. WC public). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). manifestări artistice). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. adăpost de ploaie. În foarte multe cazuri. de re eaua stradală limitrofă. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). de lungimi şi dificultă i diferite. 6. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. ce depăşesc 20 ha. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. într-un cadru peisagistic deosebit. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. diferite dotări (cişmele. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). cafenea. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. .6. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. locuri pentru jocuri statice. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. sporturi. cofetărie. expozi ii. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. bazine sau chiar un mic lac. respectiv sta ionare). şi de densitatea popula iei. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. datorită suprafe ei pe care o reclamă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. arii de joacă pentru copii. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. ale unui cvartal sau ale unui cartier. punct de distribu ie a energiei electrice. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite.liber este de 3. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Speciile vor fi alese şi amplasate. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. a noxelor sau a altor factori de inconfort.2. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. tomberoane). să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. şi alte multe specii pentru varietate. suprafe e îngazonate. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. 6. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta.8. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. parcări. şi străzi şi bulevarde deschise. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. 6. 6. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. partere cu flori. Au scop sanitar. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.1. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. pentru diminuarea zgomotului.8. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. ocupând suprafe e importante. orientarea şi înăl imea clădirilor. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. recreativ şi decorativ. Astfel. structură şi folosin ă diferite.8. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. alei pietonale. în func ie de pozi ia. .

sedii de firme. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. o cascadă miniaturală. bazin cu peşti decorativi. piscină. Grădinile interioare. minilivadă. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. fie prin realizarea unui gard viu înalt. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. sediu de firmă etc. cititul. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. uşor de între inut. minigrădină de zarzavaturi. arbuşti tunşi. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. fie după propriile idei. Grădina de fa adă. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. precum şi diferite specii cu port pendent. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. gazonul. padoc şi cuşcă pentru câine. spitale. chioşc de grădină. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. arbuşti şi liane. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. institu ii. precum gazonul. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. activită i de grădinărit. cu o compozi ie relativ simplă. chioşcurilor şi treiajelor. servitul mesei. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. arbori. stânci şi pietre. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. grădina este structurată şi amenajată. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. trandafirii. pergolelor. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. suprafe e îngazonate.) acestea pot fi: grădina de fa adă. lămpi pitic. miniseră. dar şi a unor hoteluri. joasă sau fără împrejmuire. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. mobilier de grădină. În func ie de mărimea spa iului disponibil. În cazul vegeta iei. diferite jocuri. barbeque. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . de gusturile proprietarului. sau specii de răşinoase. În func ie de mărimea acesteia. aranjamente florale. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. Astfel. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. În cazul unor locuin e. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. arbustive sau lemnoase. un mic bazin cu aspect natural. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. a unor grupuri de specii sempervirescente. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. magazie de unelte.

de regulă. . în vederea efectuării eventualelor repara ii. printre spa iile rămase libere între plante. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. cu arbori şi arbuşti de talie mare. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Brassicaceae sau Campanulaceae). spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. sau numeroase alte specii floricole. cu strat fertil mai gros. Poaceae). durabilă şi de bună calitate. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Saxifragaceae. forme sau provenien e. În func ie de caracteristicile lor. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Peste acesta se aşterne stratul fertil. pentru speciile de plante vivace. poate contribui la estetica compozi iei alese. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. cu pietriş (de tip sort). canalizări). format din fibre minerale. fiind de maxim 10-15%.9. alături de plante cu flori şi alei. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. instala ii electrice. fam. Crassulaceae. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. 6. unele specii din fam. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. specii de gazon (fam. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. de la bun început. Urmează un strat de separa ie. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. astfel. se recomandă acoperirea acestuia. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii.

reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. creându-se spa ii pentru odihnă. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. şi constituie unită i de sine stătătoare. până la 4-7. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. policlinici. cabinete). Din suprafa a acestor complexe sportive. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. al muncitorului (fabrici. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane.acestea re in diferite cantită i de praf. hale. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. . diferite pulberi sau noxe. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi.10. . care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. spa iile verzi propriu-zise. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. 6.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. . sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. institu ii administrative). .. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. . .şi nu în ultimul rând. al bolnavului sau pacientului (spitale. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. ateliere). comportându-se ca un bun strat termoizolant.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Ca şi în cazul grădinilor interioare. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. în zilele însorite.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . al proprietarului (locuin ă privată). iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.

precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. 100 m2 până la câteva hectare. 11-15 ani. tenis). în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. polo). atletism). 30-40 copii.11. clădiri pentru vestiare. 7-10 ani. separate prin vegeta ie. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. Stilul adoptat este cel mixt. diferite săli de sport (gimnastică. bănci. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. labirint. grădinilor publice sau a parcurilor. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. gazon sau arbuşti.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. bazin acoperit sau în aer liber (înot. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. handbal. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. cu solul permeabil. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. precum şi specii floricole şi de gazon. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. cu ghimpi (Berberis . cu precădere împotriva vânturilor dominante. volei. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. când sunt în afara localită ii. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Suprafa a variază de la cca. respectiv: până la 3 ani. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. în care constituie sectoare de sine stătătoare. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. 20-25% pentru terenurile de joacă. caz în care au caracter de tabără. 3-6 ani. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. clădiri administrative. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. volei. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). arte mar iale). tobogane. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. sau în cadrul scuarurilor. oină). de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. grupuri sanitare. şi să nu producă fructe ce pot murdări. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. bârnă de echilibru. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. leagăne. balansoare. baschet. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. 6. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. duşuri etc.

care murdăresc. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. coşuri de gunoi etc.sp. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. pârtie pentru schiuri. rabate sau diverse aranjamente floristice. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. . Robinia sp. labirinturi. arbori de mărimea a III-a. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. flori. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. un mic monument sau un bust. arbuşti fructiferi. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. spaliere. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. 6. flori. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. ronduri. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. cele cu frunze. Laburnum anagyroides. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. În cazul taberelor. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare..12. sau care să fie toxice (Taxus baccata. bibliotecă volantă. dotările vor fi mult mai complexe. eventual un mic stadion. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. grădina de zarzavat. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. În cartierele de locuit sau în scuaruri. cu frunze.). terenuri pentru jocuri de masă. fructe sau semin e. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. destinate odihnei. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cât şi zone însorite. pistă pentru alergare. tobogane. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. a zgomotului şi a gazelor. bazin pentru înot. ce poate cuprinde: o mică livadă. medicinale şi melifere. pistă pentru patine cu rotile. balansoare.). Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. corpuri de iluminat. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. bănci. bob sau săniu ă. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Dar în func ie de microrelief. alei pentru biciclete sau trotinete. teren pentru focul de tabără. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. leagăne. Rhus typhina). cu rol de protec ie împotriva prafului. plante tehnice. bârnă pentru echilibru.

pasive cu rol calmant. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos.5 m2 de teren sportiv.14. rabate de flori. sau a celor rezervate pauzelor. birourilor. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. . luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. respectiv cea a intrărilor. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. diferite. pentru fiecare elev. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. cu cel mai mare impact peisagistic. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Spa iile verzi din incinta spitalelor. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. calmante. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Astfel. cu rol stimulator. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. este vegeta ia lemnoasă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. De asemenea. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. bănci. de a diminua poluarea fonică. familiare. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. cu specii floricole având culori liniştitoare. precum şi obiecte din materiale calde. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.13.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. 6. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. cu excep ia intersec iilor. Componenta cea mai importantă. 6. având ca dotări mese. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. func ional şi estetic.

molid. influen ând benefic recuperarea acestora. castani porceşti. chioşcuri). atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. acoperite cu plante agă ătoare. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. datorită lipsei de spa iu. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. ar ar american. constituit din biserică. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. capelă sau un monument memorial. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. bine delimitată. cu alei şi căi de acces paralele. glicină sau trandafiri. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. precum şi pergole cu vi ă de vie. cimişir. . de regulă fiind conceput în manieră geometrică. prezintă şi o zonă. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. purificarea aerului. centrale. sau în jurul edificiului central. chiparoşi. cu bănci şi şezlonguri. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. paltini. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. Parterele cu flori cu nuan e reci. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. necesare bolnavilor. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. dar şi specii de foioase precum: tei. din specii sempervirescente. De asemenea. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. sau în sens radial. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Dacă spa iul permite. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. flancate de planta ii sobre. sau chiar garduri vii. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. 6. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. drumuri interioare de acces auto etc. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. tisă. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. ce au efect liniştitor. reduse doar la aliniamente de arbori. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. pornesc mai multe alei rectilinii. numită „cimitirul eroilor”. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. În func ie de destina ia institu iilor respective. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. brad. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Astfel. de la intrarea principală sau de la biserică. dispuse în lungul aleilor principale. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu.15. Cimitirele mari. Astfel.

Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. după concep iile . caprifoiul (Lonicera japonica). utilită ile şi căile de acces. industrială sau medicinală a plantelor. dar şi în punctele cheie.. cu multe denivelări. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. arborii fiind evita i. Aster sp. Sistemul de drumuri. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice.). halde. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment.16. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. de recreare şi decorativă.. în afară de cele amintite. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. după importan a decorativă. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. surse de zgomot puternic). să poată fi realizat pe jos. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Chrysanthemum sp. sanitar şi decorativ. Sedum sp. alimentară. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. sanitară. dar şi culturaleducativ. Paeonia sp. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. saschiul (Vinca minor).. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. sunt: trandafirii. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice.16. Microrelieful. din specii sempervirescente. după considerente ştiin ifice (taxonomice). de maximă circula ie. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. pentru realizarea acestor denivelări. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. de recreare. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Sempervivum sp. Convallaria majalis etc. Spa iile verzi cu profil specializat 6. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. situate în intravilan sau în extravilan.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Narcissus sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Ca specii lemnoase frecvent folosite. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii.1. să existe mijloace de transport în comun. 6. Lupinus sp. se execută lucrări de excavare. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. iedera (Hedera helix). sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă.

eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. medicinale etc. pergole. Rozariu-ul. fie în fa a clădirilor importante (birouri. treiaje. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. ce au diverse întrebuin ări. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice.). muzeu. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). melifere. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Sectorul plantelor spontane folositoare. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. grădina japoneză. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. rozariu-ul. licee sau a alte unită i de învă ământ. sau arbori cu efect decorativ deosebit. până la cele superioare (ultimele fiind . arhitecturală. de la cele inferioare. În sectorul florei Globului. tehnice. estivală sau autumnală.). sectorul administrativ. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. sectorul plantelor acvatice. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. numit şi colec ia botanică. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. ierbar). vara îngropate în sol. dar în containere. rădăcinoase). flora Asiei etc. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. hibrizi Polianta. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. serele. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. hibrizi floribunda etc. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. vernală. leguminoase. Realizarea planta iilor floricole. urcători. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. la exterior. plante aromatice. Polianta. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. de parc. Ca sectoare. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. sectorul plantelor de cultură. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. şi implicit expozi ii foarte diferite. sectorul florei diferitelor zone geografice. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. diverse suporturi sau chiar ziduri. fie se desfăşoară între cele două elemente. sectorul plantelor spontane folositoare. în acest sector. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. englezeşti. dar şi publicului larg. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Sectorul plantelor de cultură. sectorul sistematic. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea.

sera colec iilor. prin solu iile de amenajare adoptate. lanterne de piatră. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. pădure de foioase. clădiri administrative. industrial sau alimentar. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. uneori chiar un miniparc zoologic. poartă torrii. sera plantelor din regiune mediteraneană. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Astfel. pădure mixtă. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Vegeta ia forestieră spontană. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi.monocotiledonatele). ornamental. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. în apropierea intrării principale. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Complexul de sere. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. se deosebesc: sera palmarium. sera orhideelor şi a plantelor epifite. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. sau din alte regiuni calde ale Globului. sera azaleelor şi cameliilor. pod arcuit din piatră. . pasul chinezesc din dale de piatră. didactic. Grădina japoneză. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. mediteraneene. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. pădure de răşinoase. sau mai rar. verii sau toamnei. decorativ şi recreativ. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Prin structura. colec ie de trandafiri. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. pepinieră. este dispus de regulă.2. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. subtropicale. sera înmul itor. sera plantelor acvatice tropicale. după zona geografică de provenien ă. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului.16. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. pajişti. sera rezervată expozi iilor florale. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. 6. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică.

având în acest sens îngrădiri. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. având o suprafa ă de 48. al XX-lea. să nu existe zone industriale.5 ha. cu o suprafa ă de 60 ha. înfiin at în 1909. vechimea şi mărimea colec iilor. cu o suprafa ă de 20.De regulă. .arboretumul Simeria (jud. Hunedoara). bazine. cu o suprafa ă de 34 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. a masca zidurile inestetice. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. pot fi amintite: . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. este necesară construirea de voliere largi. Timiş). aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. având o suprafa ă de 70 ha. strâmte. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice.arboretumul Hemeiuş (jud. Bacău). pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. stâncării. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. . perdele sau garduri mascate cu liane. . construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. pentru a completa ambientul. de tipul cuştilor cu gratii. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă.3.16. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. trebuie să ocupe suprafe e importante. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. . curs de apă. de recomandat cât mai largi. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. .5 ha. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.arboretumul Bazoş (jud. 6. în ceea ce priveşte frumuse ea. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. înfiin at în 1880.arboretumul Dofteana (jud. Pe ansamblu. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Arad). Bacău). satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. de tip „microbiotop sau minihabitat”. gropi de gunoi. înfiin ată la începutul sec. înfiin at în 1908.grădina dendrologică Macea (jud. al XVIII-lea. înfiin at la începutul sec. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. care va fi folosită atât ca sursă de apă. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. În cazul păsărilor zburătoare. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti.

şerpi sau crocodili. vulpi. fie cu voliere foarte mari. ce adăpostesc pisici sălbatice. pantere. gheparzi etc. ce cuprinde voliere cu fazani. prevăzut cu arcuri largi descoperite.sectorul păsărilor tropicale sensibile. . cu zone largi amenajate pentru tigri. canari. ovine. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. cinteze. alpin şi subalpin etc. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. bibilici. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pot fi amintite: .sectorul felinelor mari. .Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. în special forestieră. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. galinacee etc. pentru sezonul rece. păuni. şi pentru răpitoarele de noapte. .. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cameleoni. trunchiuri de arbori.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. cu voliere şi vegeta ie. şi padocuri acoperite. cormorani. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică.: . . ciufi.. pelicanii. grauri etc. lupi. distan a nu trebuie să fie prea mare.. .sectorul marilor ierbivore. . girafele. ren.sectorul rezervat pentru antilope. cum sunt bufni e. mici palmipede. găini de ornament. pentru diferite specii de urşi. pentru speciile care nu pot părăsi locul. porumbei sălbatici sau de ornament.. uli. zebre. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului.sectorul stru ilor. ierbivore mici. râşi. turturele. .) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. pentru sezonul estival.) sau spa ii deschise. . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. .sectorul galinaceelor şi columbidelor. lei.sectorul reptilelor. de amenajările respective. caprine. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. precum lebedele. zimbrii etc. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. umiditate. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. de numărul de specii. stânci. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. . prin plimbare. pescăruşi etc. constituit dintr-o clădire. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. câini dingo. lama şi alpaca. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. bazin.sectorul păsărilor de baltă. pentru sezonul cald. în care sunt găzdui i: elefan i. jderi etc. mierle. cai sălbatici. dromaderi.sectorul păsărilor răpitoare. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. carnivore mici. cât şi spa ii largi. elan. unele specii de ra e. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. stârci. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. în aer liber. gâştele. cerb lopătar. căprior. . pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.sectorul primatelor.sectorul cervidelor şi cabalinelor. iguane. .).sectorul urşilor. bivoli. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. pume. şoimi. De asemenea. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. libere. cucuvele. asini etc. şopârle. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase.

un sit istoric (ruinele unei cetă i). pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. 6. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite.17. de zoologie. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. având produse care să nu dăuneze animalelor. pot exista în incintă şi muzee. Astfel. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. a unor peluze întinse de gazon. În zona intrării principale. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. se vor prevede spa ii largi. Pădurea-parc (parcul forestier. dar în raza de deservire a localită ii. toalete ecologice. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. în mişcare. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. . fântâni. formată din planta ii forestiere. care să nu depăşească 4%. cişmele cu apă potabilă. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. acoperite cu pietre. În unele por iuni ale pădurii-parc. se deosebesc: parcul forestier. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. nisip sau alte materiale locale. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. sau a aranjamentelor florale. a eventualelor surse de poluare. de entomologie etc. pădurea-parc sau parcul-pădure. Alte amenajări. precum: un lac.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. un curs de apă. un punct de belvedere asupra oraşului. de purificare a aerului etc. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. şi nu numai. poteci şi alei de plimbare. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori.

izvoare termale etc. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. zonele nisipoase.17. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. în unele zone de interes curativ. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg.5-2 ore. căi de acces cu trasee mai lungi. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. hidrografia şi environnement-ul.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha.1. telecabine. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. . iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. telescaune. balnear (izvoare minerale. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. pozi ia pe versant. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. stâncile. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. numită impropriu pădure de agrement. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. zone de picnic. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative.). la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. puncte de belvedere etc. piste pentru biciclete sau pentru role etc. topoclimatul. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. De asemenea. expozi ia. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. lipsite de vegeta ia forestieră. terenuri de tenis sau de fotbal. tabere şcolare. Pădurea de recreare. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Amenajările de tipul campingurilor. cu cât terenul este mai înclinat. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. falezele sau malurile abrupte. 6. Astfel. sau de interes turistic. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. a unui râu. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. terenuri sportive etc. pot fi ştrandurile şi campingurile. Unele elemente naturale precum mlaştinile. situate pe malul unui lac. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. solul. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare.

fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. temperatura aerului mai ridicată. fără extreme mari. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. altitudine etc. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. vegeta ia are aspect veşted. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Cu privire la mişcările aerului. băl i. sau spa ii adăpostite. gradul de expunere a teritoriului. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. cu privire la temperatură. Tot în acest sens. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. temperaturile sunt moderate. destinate practicării unor activită i. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. pavilioane. această zonă este cea mai expusă vânturilor.. este mai rece şi mai umedă. alunecări de teren. iar solul este mai pu in umed. refugii) pentru a oferii adăpost. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. vânt. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Orientarea nordică a unor terenuri. De asemenea. care prin fenomenul de . astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. frunziş sărăcăcios. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. dotărilor sau diferitelor echipamente. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. În acest sens. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. noroi. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. suprafe e umede improprii. plantele prezintă creşteri foarte mici. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. frunze prăfuite sau galbene. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. prezen a prafului. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. plajelor etc. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea.

sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate.spulberare. râu. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. pârâu. de o acumulare mai mare sau mai mică. În acest sens. de temperatura acesteia. De regulă. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. atunci aceasta este şi primitoare. regimul şi tratamentul etc. prezintă o atractivitate foarte redusă. a fermelor de animale. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. 6. compozi ia şi vârsta arboretelor. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. lac). Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. liziere). Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. capătă por iuni dezgolite. şi din contră. poieni. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. iaz. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. chimic sau fonic zonele din jur. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Environnement-ul.17. ce diminuează calitatea acestora. Când o pădure de recreare este echilibrată. de poten ialul teritoriului. apa este importantă sub aspectul calită ii. schi nautic etc. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. precum realizarea igienei corporale zilnice. sau ca sursă de apă potabilă. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. libere (luminişuri. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. . Hidrografia teritoriului. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. de cea ierboasă. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. aerisite. va avea o atractivitate sporită. O zonă lipsită de un curs de apă. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. În zilele călduroase de vară. care este dată de natura sursei (izvor. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. de modul de captare. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. prepararea hranei. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Cei care doresc să se odihnească.2. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. natura solului. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. pescuit. situl sau vecinătă ile. filtrare şi transport al apei. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. dar nu neglijabilă.

În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. păduri pentru plimbare şi păduri parc. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Iarna se remarcă răşinoasele. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. dau peisajelor un pitoresc aparte. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. şi este favorabilă pentru plimbări. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. cu locurile de parcare aferente. bine pusă la punct. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure.. a culorii frunzelor etc. Sub raportul vârstei. capacitatea de primire începe să crească. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. datorită vizibilită ii foarte bune. Codrul regulat vârstnic. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. are aspectul unei păduri falnice. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. în func ie de fenofazele speciilor respective. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. dar în zilele geroase cu chiciură. dispuse pe anumite trasee. ce au un efect peisagistic major./ha). dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. luminişuri pentru odihnă. de motiva iile şi aprecierile lor. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. ce induce plictiseala şi pasivitatea. care determină o scădere a densită ii. Aceste dotări vor fi discrete. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. . cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. ce calmează şi relaxează vizitatorul. ce are o densitate mică (200-500 buc. la agresiunile vizitatorilor. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. indiferent de specie. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată.

Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. ce trebuie să fie ireproşabilă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. de cei care evadează din cotidian. terenuri de joacă pentru copii. amenajările. repaus etc. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. De preferat ca aici. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. cişmele. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. camping. soluri scheletice. prin împăr irea pe anumite zone. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. vor fi evitate de vizitatori. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Zona de plimbare. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. acest lucru favorizând. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Aceasta este zona preferată de marele public. Arboretele vor avea consisten ă moderată. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. destindere şi pentru activită i de picnic. să fie drenat. prezintă ponderea cea mai mare. izvoare). această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. instala ii sau echipamente. aer curat. cu investi ii mai reduse. reprezintă cca. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. de cca. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. echipamente sanitare şi de igienă. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă.Pădurile de recreare se sistematizează. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. . Zonele cu soluri reci şi umede. fiind astfel organizată. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. zona de plimbare şi zona de regenerare. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. cu forme interesante. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. obiectivele etc. Zona de primire şi odihnă. şi prezintă diferite construc ii. odihnă. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. pentru linişte. să aibă o textură uşoară. insistându-se în mod special asupra cură eniei. În raport cu întreaga pădure.

construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. fiind total protejate. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. vestigii ale unui castel sau cetă i. peşteri. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. cabană. pot avea por iuni comune. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. zone cu fructe de pădure etc. de la o clădire de interes general (cabană. ruine. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. respectiv 4-10 km/100 ha. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. şi echipamente specializate. au o lă ime optimă de 3.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . un număr sau o emblemă. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. forma iuni geologice interesante etc. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu.5-4 m. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Traseele potecilor vor fi diferite. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. întâlnite doar în anumite păduri. rezultate prin ruperea. camping). de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. prin optimizarea spa iului în general. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. 6. monumente. nu prea lungi şi nu prea înclinate. smulgerea sau tăierea puie ilor. restaurant. spre diferite puncte de interes din pădure. locurile de parcare. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază.3. fiind eliminate tasarea solului. han. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. care sunt interzise accesului publicului. arbori deosebi i. restaurant. având un specific aparte. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. este constituită din diverse suprafe e. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. dificultatea. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. cu pante domoale.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. puncte cu vederi panoramice. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar.17. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. terenurile de joc. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare.

de 2-3 maşini. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. capătul drumului principal). respectiv grupuri de arbuşti. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. respectiv nisipul. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. WC-uri ecologice. un număr cât mai mare de autovehicule. dispuse în apropiere. şi pot fi: terenuri de tenis. în special pe latura vântului dominant. vor evita pe cât posibil artificialul. camping. parcările pot fi: în ciorchine. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. cabanelor. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. loc pentru focul de tabără. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. groapă sau container pentru gunoi etc. peluze pentru golf. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. şi să se folosească materiale cu aspect natural. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Locurile de parcare. fiind mult apreciate de vizitatori. dalele de piatră. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. fântâni sau alte surse de apă. pietrişul. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. formele regulate şi simetriile. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. de amploarea investi iilor. masă cu scaune sau bănci. miniterenuri de fotbal. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. pe ansamblu. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate.aceste puncte bănci. coş de gunoi. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. vatră din piatră pentru foc. . de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. sau pot fi mici. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. şi variază în func ie de microrelieful specific. Parcările pot fi mari. restaurantelor. în pinten. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. spa ioase şi capabile să absoarbă.

având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . sau parcurile cu specii de vânat autohton. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală.1. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. incompatibilă scopului atribuit. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.The International Union for the Conservation of Nature . speologic. având o înăl ime corespunzătoare. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. pedologic sau de altă natură.18.18. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). protec ia ecosistemelor. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. recreative şi turistice. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. . educative. faunistic. geologic. hidrologic. cu aspect cât mai natural. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. paleontologic. Astfel spus. De asemenea.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. floristic. 6. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire.

şi Semenic – Cheile Caraşului.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: .Beuşni a. Ceahlău. Mun ii Măcinului. . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. . Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. În prezent. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. în scop ştiin ific. Cozia. hanuri sau locuin e izolate. cultural şi recreativ. muzee cu specific local. activită ile de turism vor fi bine organizate. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . floră şi faună intacte. 6. cu flora şi fauna sa. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă.Hăşmaş. . conforme cu peisajul. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.speciile vegetale şi animale. zona rezerva iilor integrale. drumuri. care grupează o serie de atrac ii turistice. specifice.2. construc iile (case. elemente de etnografie si folclor.să fie deschis turismului organizat. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. neatinse de activită ile umane. Cheile Bicazului . destinate cercetării ştiin ifice. Retezat.să fie interzisă vânătoarea. sate. educativ.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. care servesc recreării popula iei.să aibă forma ii geologice interesante. . educativ şi recreativ.zona exterioară. recreării şi turismului”. respectiv fenomene naturale originale. . Domogled .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. vegeta ie. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Cheile Nerei . Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.Valea Cernei. vile. beneficiind de o protec ie suplimentară. . hoteluri. . Piatra Craiului.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. expozi ii. Rodna.18. . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. .

3. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea .zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. . fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. solului. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. forestiere (tip f). zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Por ile de Fier. Acestea pot fi: botanice (tip b). rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. nu se împuşcă. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Vânători – Neam . mixte (tip m). conform Legii nr. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. următoarele: Apuseni. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Nomenclatura din ara noastră. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. ca parcuri naturale.18. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. În ara noastră sunt constituite în prezent. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. rezerva ii naturale. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). 9/1973. rezerva ii ştiin ifice. geologice şi geomorfologice (tip g). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. paleontologice (tip p). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. limnologice (tip l). Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. se promovează regenerarea naturală. 6. Balta Mică a Brăilei.. Bucegi. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. vegeta iei sau faunei. lacuri şi cursuri de apă. Grădişte Muncelului – Cioclovina.

rezerva iilor naturale. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. cursuri de apă. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. educa ie si instruire în domeniul mediului. .ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. locuri fosilifere. chei). Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. cascade. parcurilor naturale. fenomene geologice unice (peşteri. ştiin ifice sau peisagistice. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. arbori seculari.

costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. material care îşi schimbă volumul. . Astfel trebuie avut în vedere: .2. . . Prin acest material. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. 6. VI. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). .diversitatea foarte mare a ramurilor. compozi ii.textura şi profunzimea solului. . ruginiu.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.temperatura aerului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.fertilitatea solului. frunzelor.cerin ele speciilor fa ă de: . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. ce vor alcătui în final o unitate.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.lumină.vânt. culoarea.1.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. . .Cap.2. Criterii de alegere a speciilor 6.umiditatea atmosferică.factorii ecologici edafici: . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. .regimul de umiditate din sol. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). proiectantul de spa iu verde creează forme.1.factorii ecologici climatici: . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. volume. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.

Astfel. . . fertilizare.oxidul de sulf. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.factori geomorfologici: . .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. . a produc iei de masă lemnoasă).configura ia terenului. . .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.expozi ie. .2.factori antropici: .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.. considerate cele mai rezistente).pantă. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. (produc căderea acelor la răşinoase.vegetali. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). numite arsuri).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. fa ă de cele periurbane. numindu-se şi cea ă oxidantă.con inutul de schelet.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.factori poluan i. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . . . cloroza esutului asimilator. 6. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.animali. . .troficitatea solului. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. etc.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).2. Dintre aceştia : . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . dioxidul şi trioxidul de sulf.factori biotici: . dar şi asupra celui animal sau vegetal.altitudine.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). .

coacăzii. cum se integrează în respectiva compozi ie. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.foarte sensibile . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. zămoşi a de Siria.sensibile . din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.rezistente la fluor – mesteacănul. subspecie. .).mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.rezistente Exemple de specii: . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . platanul. . corcoduşul. . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.pigmentări. etc.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.3. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. arboretele tinere fa ă de cele mature.rezistente la plumb – pinul silvestru.condi ii de mediu – specie. tuia. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . ecotip.mijlociu rezistente . .3. fenotip. propor ia poluantului în atmosferă etc.2. frasinul. reducerea creşterilor. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . .aliniamente.rezistente la bioxid de sulf – alunul. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. 6. ce talie vor avea exemplarele respective. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. stadiu de dezvoltare. . . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. industria metalurgică şi chimică. bradul de Caucaz. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.umbrirea clădirilor. piracanta.praful rezultă din întreprinderile industriale. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.1.pădurile de recreare. Particularită ile biologice ale speciilor 6.2. fabrici.

Acer pseudoplatanus.arbori de mărimea I . tabulară. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Astfel. .Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Populus simonii. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.2.peste 25 m.în lungul arterelor. Abies alba. agă ătoare sau chiar târâtoare. Juniperus hibernica. precum şi re inerea gazelor de eşapament. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. mai mici de 1m. speciile lemnoase volubile. conică. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.zonele verzi de mici dimensiuni. . Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. Larix decidua. a II-a . ovală.. obovoidă. speciile cu înăl imi sub 7 m. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. a prafului.2. Berberis thumbergi. . Thuja occidentalis var. şi cea având contur sinuos. că ărătoare.realizarea gardurilor vii. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. fastigiata. sferică.3. Picea abies. Populus nigra cv.liane. 6. Pinus strobus. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. a III-a . De exemplu. . În tabelul nr. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Morus alba. Prunus mahaleb. etc. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. italica. a boschetelor.7 – 15 m.arbuşti.15 – 25 m. arbuşti pitici.

Betula pendula. mesteacăn. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Pinus sylvestris. dud negru.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Cotoneaster horizontalis. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. . larice.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. nana. Robinia pseudoacacia var. Fagus sylvatica. Pinus nigra.3. ulm de munte. Populus tremula.zona de primire a pădurilor de recreare. Salix babilonica.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. . Cerasus avium. Juniperus communis ssp. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.2.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Juniperus horizontalis. cireş păsăresc. caragană. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Juniperus sabina. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. umbraculifera Carpinus betulus. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . a prafului şi a vântului. . 6. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Tilia cordata.aliniamentele stradale.3. . pentru protec ie împotriva radia iei solare. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .mascarea obiectelor inestetice. Ulmus minor. salcie căprească. . frasin. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. varietatea „Globosa” la diferite specii.

castan) sugerează puterea. obovată. sau chiar târâtoare. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. imprimă un sentiment de linişte. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. pendula. romboidală. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. ovoidă. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Lujerii pot avea cele mai diferite culori. imprimând anumite sentimente.3. Speciile cu tulpini că ărătoare. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. 6. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante.3. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pot fi sinuoase.5. la marea majoritate a speciilor.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. peluze. Trunchiurile. tortuosa) sau pot fi geniculate. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. lanceolată. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Unele specii au frunze simple sau compuse. 6. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). mici sau mari. Ramuri pot fi drepte.4. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Salix babilonica.2. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. paltin. eliptică etc. Chamaecyparis lawsoniana var. etc. . ca la salcia crea ă (Salix matsudana f.2. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Forma. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. mărimea şi culoarea acestora. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. fie verticală. platan. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. fie pendentă. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. fie orizontală.

pu in incizată dau adânc incizată. „Aurea” Thuja orientalis f. ca în cazul mesteacănului. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Thuja occidentalis f. Carpinus betulus. În tabelul nr. alb argintiu. Acer negundo. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. biota. Speciile cu frunze mici. galben sau chiar roz şi roşu.). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu)... Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Euonymus europaeus. Aesculus sp. Speciile cu frunze mari..Marginea limbului poate fi întreagă. Gleditsia sp.. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). la verde închis. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Tilia tomentosa Juniperus sabina. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . la care verdele se combină cu alb. precum şi diferite exemple de taxoni. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Hippophae rhamnoides. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Eleagnus angustifolia. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). până la verde intens (vara). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. la galben–roşu ruginiu (toamna). „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. luminos (primăvara). Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Robinia sp. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Juglans sp. Astfel. Sorbus aria. Pyrus elaeagrifolia. Populus alba Picea pungens var. Ligustrum ovalifolius. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). argintea.) sau mari (Ailanthus sp. Hedera helix. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. compuse.

purpurea. Aesculus hyppocastanum. Pinus excelsior. Taxus baccata. Berberis vulgaris var. purpuriu Picea pungens var. Picea abies. niedzwetzyana. Forma şi culoarea florilor. atropurpurea. Ligustrum vulgare albă . Acer paltanoides var.verde închis roşu. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Corylus maxima var.. rubrum 6. Acer platanoides var. forma. vanhouttei. Hedera helix. Deutzia scabra. Spiraea x. În tabelul nr. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Alnus glutinosa. hybrida. Pseudotsuga glauca. Pinus strobus Abies alba. purpurea. Hibiscus syriacus. Sophora japonica. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Phyladelphus coronarius.6. Juglans regia Fagus sylvatica var.. Crataegus sp. Magnolia kobus. Buxus sempervirens. Syringa x. Pyrus sp. crem sau galbene.3. Prunus cerasifera var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase.2. purpurea. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Pinus cembra. Malus pumilla var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. glauca. Prunus avium. Robinia pseudoacacia. pissardii. Catalpa bignonioides.

Forsythia sp. Dintre toate speciile lemnoase. Chaenomeles japonica. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Amorpha fruticosa. Forsythia suspensa. Diervilla florida. Cotinus coggygria. Hybiscus syriacus. Colutea arborescens. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Spiraea salicifolia. cu toate varietă ile şi soiurile sale. soulangeana Prunus sp. Magnolia kobus. Diervilla florida.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Tamarix ramosissima. Laburnum anagyroides. Prunus persica. Syringa vulgaris. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Buddleia davidi. Hibiscus syriacus. Malus floribunda Hedera helix. Chaenomeles japonica. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Magnolia x. Magnolia stellata. Kerria japonica.. Laburnum anagyroides. carnea. exceptând albastrul pur. Cornus mas.. Liriodendron tulipifera Aesculus x. primăvara timpuriu primăvara . pissardi. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Prunus cerasifera var. cu siguran ă că speciile genului Rosa. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Prunus armeniaca. Cornus mas.

ca lumânările (castan porcesc. Crataegus monogyna. dar mai ales în perioada hibernală. amorfă) constituie un factor stimulator. glicină. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Liriodendron tulipifera. 6.2. lemn câinesc. mari (Viburnum opulus var. Culoarea fructelor. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Colutea arborescens roşie albă . budleia. contribuind prin forma. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Berberis vulgaris. Hibiscus syriacus.vara toamna Mahonia aquifolium. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Rhus typhina. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. mălin) calmează şi relaxează. neliniştit. în sezonul estival sau autumnal. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Sambucus racemosa. Inflorescen ele sferice. Sophora japonica. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.3. pseudobace) este variată de la specie la specie. Ptelea trifoliata. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. atribuind ambientului un aspect dispersat. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Viburnum opulus. Rosa canina. iritant. Kerria japonica Aesculus sp. Syringa vulgaris. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.7.. Cotoneaster horizontalis. Spiraea salicifolia. Spiraea japonica.

Catalpa bignonioides. Robinia pseudoacacia. Abies alba. 6. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Mahonia aquifolium. Picea abies.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Gleditsia triacanthos. salcâmul. ci separat. 40 ani de la plantare. calitatea terenului. Viburnum lantana. iar plopii. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. probabile pentru perioade de 5. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. precum cimişirul şi tisa. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Prunus spinosa. unii poluan i din aer sau din sol. diferi i arbuşti. Fraxinus excelsior. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. 20. 10. Ambientul (noxe. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor.3. Thuja occidentalis. De exemplu. De obicei. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim.8. Ligustrum vulgare. Platanus sp. mesteacănul. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Lonicera nigra.2. Există şi specii cu creştere foarte înceată. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. . Cotoneaster nigra. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul.

determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. în puncte liniştite. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). grupuri.1. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. curtine. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. labirinturi. Exemplarele lemnoase. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. pot fi folosite solitar sau grupat. boschete. sau duc la costuri suplimentare. fără agita ie. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. iar cele decorative prin trunchi. VII. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coloritul fructelor). garduri vii. Arborii solitari se amplasează pe peluze. fie ele arborescente sau arbustive. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. sub diferite moduri. frunze. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. pâlcuri. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. ASOCIEREA. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. . Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. masive. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. lângă clădiri. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform.Cap. care nu se regăsesc în efectul ob inut.

înalte cu h = 1 – 3 m. După înăl ime. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.. pe un contur drept sau sinuos.5 m. ce are amenajate numeroase poteci. formate dintr-o specie. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. mici cu h = 0. de regulă bine între inute şi amenajate. (gard belgian. în aceste ultime cazuri. două sau trei rânduri. trunchi de piramidă. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. sistemul Cossonet). constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă.5 – 1 m. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. cu exemplare foarte apropiate.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. Ca regulă generală. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. foarte înalte cu h > 3 m. mai rar două sau chiar trei. . ob inându-se în final un perete verde. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine.

şi cu o capacitate puternică de lăstărire. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. folosite ca garduri de limită. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Astfel.garduri vii pentru protejare. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. mai deschis la culoare. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. cu un aparat foliar bogat. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. solu ie destul de controversată.După scop gardurile vii pot fi: . În orice caz. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. în care sunt prezente multe bănci. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. de mascare. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. . sanitar. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. de izolare vizuală şi fonică. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. şi coroană bogată. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.garduri vii de camuflare sau de mascare. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. În cazul plasării inverse a speciilor. ce le eviden iază pe primele. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. de apărare împotriva vântului dominant. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. protec ie şi linişte. . pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. . îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor.garduri vii decorative. de preferat o specie locală. care să constituie fondul principal. solemnitate şi hotărâre.

existând în apropiere şi un luciu de apă. destinat odihnei pasive. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. apoi de cele de talie mică. . Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. patrulater sau pentagon. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. În cazul clădirilor monumentale. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Boschetul reprezintă o variantă a grupului.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. dispuşi inelar. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. pentru mascarea acestora. lângă care să existe grupuri de flori perene. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare.

format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. de regulă dispuse circular. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. fântână arteziană). în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. În spa iile verzi urbane (grădini. adaptate condi iilor locale. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. protec ie împotriva soarelui şi vântului. în mod excep ional 4 intrări.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. mesteacăn. pinul strob. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. cimişir. lemnul câinesc. constituit dintr-una sau mai multe specii. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru mascarea limitelor. statuie. la tasarea şi în elenirea . iar în interior numeroase bănci. dârmox). urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Un boschet prezintă 2-3. creându-se o stare de calma atmosferic. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pinul silvestru). specii rezistente la vânt. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. parcuri) masivele se situează spre periferie.

Totuşi. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. a I-a. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.solului.2. 7. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare.2. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. În func ie de speciile întâlnite în masive. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. se folosesc puie i de talie mică. de la scoaterea din teren şi până la plantare. înso i i de 1 tutore. urmată de toamnă. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. cu fructe şi port interesante. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. care limitează priveliştea şi perspectiva. acestea pot fi transparente sau opace. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. 7. în acest caz balul fiind înghe at. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a II-a şi a III-a. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Astfel. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective.2. Astfel pentru aliniamentele stradale. puie ii cu rădăcini protejate. imediat după dezghe ul solului. se evită ambalarea. creându-se impresia de monumentalitate. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.1. cu înflorire abundentă. largi. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii.2. În general. Vârsta. . unde se doreşte realizarea unui masiv. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. înfiin area scuarurilor. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone.

fie din natură.2. . remorcii. camionului.40) m pentru puie ii de talie mică. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.5 (0. situate în locurile accesibile macaralei. iar înăl imea 8-10 m. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. datorită dimensiunilor.alegerea exemplarelor.1. .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). cu ramuri până aproape de sol.30 (0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. .60 (0.3.Ca regulă generală orice puiet.70) x 0. . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. creată în acest scop.40) x 0.5 t. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. sunt necesare mai multe opera iuni: . cu sistemul radicular mai compact. se tasează uşor şi se udă abundent.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. pe tulpină deasupra coletului.0.30 (0. fie dintr-o pepinieră. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.60 (0. etc.80 x 0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.0 x 1. înăl imea şi grosimea la colet. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. . ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). .80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). cu o coroană uniform dezvoltată. . dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. 7.0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. De asemenea.

2. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. partere. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.3. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. ce au un efect estetic deosebit. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. urmând ca mai târziu. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. 7. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. la o adâncime de 20-25 cm. P. ciuperci).4 rânduri. Astfel. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.2.4. rânduri sau la încrucişarea aleilor. . fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.3. Fertilizarea. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. în timp. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.5 – 1. cu norme bine stabilite. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. numărul rândurilor (1. timp de 2-4 ore. uniform. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.1. K. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.7. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. 2 sau 3 rânduri. în Fran a. până la 0. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). 7. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.3. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.

cu ramuri cât mai multe. piramidale. ob inându-se forma literei V. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. cu fructifica ie cât mai abundentă. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.forma literei „U” . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.cordonul oblic bilateral (gard belgian) .forma Cossonet . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .5 m între ele. se aleg ultimii doi. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.piramida . la distan a de 60 cm între ele. columnare. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Pe măsură ce cresc. La exemplarele cu so . cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.forma Verrier . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.40 cm deasupra solului.

Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. ceilal i îndepărtându-se.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. 80 sau 120 cm de la sol.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ce a fost retezat la 40. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Astfel. pe o sârmă . Fiecare pereche porneşte din axul principal. dispuse în acelaşi plan. are forma unui „U” dublu sau triplu. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. se orientează vertical pe doi tutori. 6 sau 8 bra e verticale. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Coroana formată.

Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. După 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. sub un unghi de 60o între ei. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. la o înăl ime de 30 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 .(spalier). iar cei doi lăstari terminali. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. dar la o înăl ime de 80-90 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. La lungimea de 70 . aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. se înlătură lăstarii.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).80 cm. . În al doilea an.

Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. de 1-2 m lungime (Acer negundo. După atingerea înăl imii dorite. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. mai rar toamna târziu. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. tăierea se face cu cca. Populus sp.) Se execută primăvara devreme. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. .Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos.3.3. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. ienupăr. Tunderea se execută în anii următori. prin scurtarea lujerilor prea lungi. tisă). executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). 0. tuie. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. la înăl imea de 20-25 cm. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. 7. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la exemplarele plantate în aliniament. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. În primul an de la instalare.

înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. sunt de regulă mult mai viguroşi. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Se recomandă rărirea periodică. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. După câ iva ani. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. iulie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Lăstarii ob inu i prin recepare. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . cu coroane înghesuite. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.4.3. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. grupuri. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. 7. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate.

respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. reducerea consisten ei. îmbunătă irea stării fitosanitare. din 3-6 (10) ani. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. fiind inestetice. . pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. în apropierea locurilor de sta ionare. Se aplică rărituri mixte sau combinate.5.materialul rezultat nu se recoltează. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . respectiv atunci când se realizează consisten a plină.3.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. 7. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). în pădurile echiene de codru şi crâng. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. 20-30 ani. ob inându-se un număr optim de exemplare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. în cca. a unor poteci. cu o periodicitate de 3-5 ani. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . . cu o periodicitate de 3-5 ani. . Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.

respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. dar pentru oameni antrena i. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor.3. cu foarte multe nişe ecologice.6.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. 7. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. bolnavi. se pot adopta diferite tratamente. deoarece circula ia este complicată (semin iş. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. buruieni). pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. de speciile forestiere folosite sau prezente. amestecuri de fag cu răşinoase. în vederea atingerii unui anumit scop. . păduri de plopi euroamericani). rup i sau doborâ i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. făgete.

Lobelia sp. . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. covoarelor. Sedum sp. în planul apropiat de privitor. cu tulpini ramificare. al sezonului de vegeta ie.specii de talie mare. Muscari sp. Narcissus sp.sp.. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.1. .. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.ciclul de via ă. Salvia splendens. peste 50 (60) cm. în componen a bordurilor.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. . 8.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.forma. .1. mirosul şi modul de asociere ale florilor.forma tulpinii (portul). Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. 8. cu aspect de tufă . Tradescantia sp. precum Crocus sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.1. Acestea se folosesc pentru rabate. partere.. Acestea se folosesc grupat. Hyacinthus sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.forma şi culoarea fructelor..2. Calistephus chinensis. precum şi în mozaicuri. cu port târâtor (sau pendent) .sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos.culoarea. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. platbande sau grupuri pe peluze... Alyssum sp. . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. precum specii din genurile: Lilium sp. În acest sens se deosebesc: . precum specii ale genurilor: Petunia sp....1. Tulipa sp.. Salvia sp. . Ageratum mexicanum sp.înăl imea. a rabatelor pe peluze.. Tagetes sp.sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Gladiolus sp. . culoarea şi mărimea frunzelor. Galanthus sp. Delphinium sp.... Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . . în marginea rondurilor sau rabatelor..Tagetes sp.. Tulipa sp. Aubrieta sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii..Tropaeolum majus.. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. . Ageratum sp. forma. . VIII. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. a modului de creştere şi ramificare.Cap. . Saponaria ocymoides.. Malva sp. . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite..

culoarea. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Delphinium sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci... Forma. culoarea şi abunden a frunzelor. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. la florile simple poate fi pală..Lathyrus sp. mo ul curcanului. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.. .. Forma. clopo ei. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Unele frunze sunt mari. Lilium sp. la început. precum verbena şi crinii. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Begonia sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. cu tulpini simple. lalelele papagal. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. roşu sau grena. argintiu sau cenuşiu.. în jurul teraselor. mărimea şi culoarea frunzelor. cu tulpini că ărătoare . iar altele puternic fidate. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. mărimea şi culoarea frunzelor În general.3. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.1. Astfel. locurilor pentru sporturile uşoare.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.). Polygonium sp. Tulipa sp.. roz..4.sp. Sempervivum sp.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. erecte Impatiens sp. . Ricinus sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Nuan a culorii poate fi diferită. precum regina nop ii şi micsandrele. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). 8.. cu tulpini volubile . mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. galben. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. 8. roşu grena. până la albastru. Pyrethrum sp. Portulaca sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.. Iresine sp. Papaver sp. Agave sp..Ipomea purpurea. altele sunt mici şi mărunte.. chioşcuri pentru odihnă). în cazul petalelor tomentoase. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.sp. florile fiind nesemnificative. . Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. cu segmentele filiforme. a sta ionării...1. Humulus lupulus. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. creasta cocoşului.sp.

plante anuale rustice. În unele situa ii. men inând efectul decorativ. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. vara..plante anuale semirustice (Begonia sp.. Zinnia sp. fiind aripate. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. ca o continuare a florilor. florile se îndepărtează. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.6. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.8.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.plante anuale sensibile (Celosia sp. Calceolaria sp. Cineraria sp. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. . pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. . Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.) se seamănă în sere calde.5. fiind o sursă de amuzament pentru copii. de culoare roşie sau roză.1. 8.1.) are fructe persistente şi decorative. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. . Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.. iar primăvara vor înflori.

rondurilor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. 8. bordurilor. Narcissus sp. Gypsophyla sp. teraselor. pe stânci sau pajişti. rizomi. Aquillegia sp... Iris sp. Speciile floricole pot fi folosite. cămări. Polyanthes sp. ferestrelor.decorarea spa iilor verzi.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Convallaria majalis. rabatelor.. covoarelor. . tuberobulbi. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.7. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.decorarea balcoanelor. Hosta plantaginea. sau semirustice (Canna indica... atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Papaver orientalis). Dahlia sp.1.. în general. geophite – ce au bulbi. jardinierelor.. Lolium sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. pentru: . rădăcini tuberizate. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. Hyacinthus orientalis. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). rizomi. tuberobulbi. Gladiolus sp.. . Chysanthemum sp. mozaicurilor. în lungul apelor sau pe luciul lor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp.

printre care se introduc plante anuale. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. narcise (Narcissus sp. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. specifice plantelor anuale. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. numă-uita (Myosotis sp. narcise. Culturile cu plante anuale. muscari (Muscari sp.). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. forma şi nuan a frunzelor. ghiocei. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire.). Portulaca grandiflora). în special lunile de vară. cu port de tufă sau covoraş. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. instalând specii de talie mică în prim plan. forma şi culoarea florilor. treiajelor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. înăl imea plantelor. Rudbekia sp. fie mixt. Ageratum mexicanum „nana”. crizanteme. bănu i (Bellis perennis). fiind amplasate în locuri intens frecventate. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. witrockiana). chioşcurilor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. de talie înaltă (Phlox paniculata. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. fie numai specii perene. mărimea. partere). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. . în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Tagetes sp.ca flori tăiate. în trepte. costisitoare. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.. mijlocie (Petunia sp. În func ie de perioada şi . continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri.). rabate.). zidurilor. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. pergolelor. 8. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. bujori. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.. perioada şi durata de înflorire.. stânjenei.decorarea stâlpilor.2. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient.

elemente nutritive. După valoarea pH-ului. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Myosotis. Acestea se deosebesc prin pH. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.soluri neutre – majoritatea solurilor. Viola. . Asparagus sp. Hyacinthus. textură. ferigi). perlit şi turbă în diferite propor ii.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Dianthus sp).pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. pământul de frunze. Galanthus) sau bienale (Primula. .. compostul de grădină.soluri alcaline – (Anemone sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. nivelat. .. se deosebesc: . rădăcinile de ferigă şi nisipul. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. etc. Calluna vulgaris). aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Narcissus. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pământul de lemn. Iris sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. textură. mărun irea bulgărilor. Gladiolus sp. În general. În func ie de sol.1. pH. modelarea terenului. structură. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. desfundat. de turbă) .pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.soluri acide – (Coleus sp. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Dianthus sp. mobilizarea superficială a solului. con inutul de substan e nutritive.. Bellis) cu speciile anuale. Asparagus sp.. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.3... capacitate de re inere a apei). 8.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pământul de turbă.. de răsadni ă. superficiale (Primula sp.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Cheiranthus cheiri). . Erica sp. brumărele). alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. permeabilitate.3. Crocus. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. pământul de ericacee. bine organizate.. pământul de pădure. Tradescantia sp. Instalarea speciilor floricole 8. elina.. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. pământul de ace de răşinoase... Amaryllis sp.

Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Amaranthus). 8. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Lilium sp. Galanthus.8. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Begonia).2. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. comparativ cu înăl imea plantei.3. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Mathiola. 2 – 2. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Fuchsia. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Dianthus. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.(Iris sp. de cca. Alyssum. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Sedum) distan ele pot fi mai mari. dar nici să se stânjenească reciproc. Impatiens. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.3. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Hyacinthus. Paeonia)... Viola.). astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. La plantare. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Hemerocallis sp. Hosta plantaginea. transplantarea apare necesară atunci când . unde se vor dezvolta şi înflori. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Crocus.3. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. La speciile perene. Myosotis). bulbii acestora să se înrădăcineze.5 cm grosime. Narcissus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.). Muscari.

. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. .suprimarea păr ilor aeriene. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. cu rolul de a ob ine plante viguroase. .tutorarea şi palisarea. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.irigarea.datorită înmul irii naturale ale plantelor.ob inerea unor forme caracteristice. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. .reglementarea înfloritului. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.aplicarea îngrăşămintelor. spa iul devine insuficient. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. obligatorii sau facultative.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. bobocitul. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. 8. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . când plantele nu suferă deloc. copilitul.tunsul plantelor. unele nu mai înfloresc în acel an. . .combaterea dăunătorilor biotici. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. . de perioada înfloririi. . În această categorie intră următoarele lucrări: . Pentru ob inerea de tufe bogate. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. suprimarea tijelor florale vestejite. Ciupitul se execută cu unghia. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. intrând mai devreme în vegeta ie.4. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.

Pelargonium sp.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. . de dimensiuni mai mari (crizanteme. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Petunia sp.. bujori. Se aplică la crizanteme. garoafe). trandafiri. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. hortensie. în acest caz întârziindu-se înfloritul. garoafe. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. ochiul boului). gura leului). urzicu ă (Coleus sp.

Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. mai ales în perioada de înflorire abundentă.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Lathyrus. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Ipomea). Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. trestie. în func ie de specia respectivă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. dalii). . mase plastice. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Tutorii pot fi din lemn.

după o prealabilă uscare şi mărun ire. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. solul. sulfatul de potasiu. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. lalele. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. cu valen e simbiotice. după trecerea perioadei de înflorire. microbiologice.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. la care se adaugă apă. timp de două săptămâni. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. făina şi rosătura de coarne. intensitatea luminii. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. ciuperci). Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. riguros selec ionate. clorura de potasiu. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. făina de oase. uneori superfosfat. umiditatea şi mişcarea aerului. cenuşă. narcise. ca regulă generală. azotatul de amoniu. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. spălarea şi răcorirea plantelor. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. fiind indicată udarea diminea a devreme. sere. bogate în potasiu: sarea potasică. solarii. mustul de bălegar. ob inânduse solu ii prin fermentarea. ghiocei. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. bioxidului de carbon şi a altor gaze. temperatura mediului înconjurător. În această categorie intră: excrementele de mamifere. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. a îngrăşămintelor organice solide. de păsări. chimice. etc. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. Îngrăşămintele se aplică. . 1:20. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. :30. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. maxim ora 10.

măcar odată pe an. în martie–aprilie. tuberculi. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. pentru a nu se produce vătămări plantelor. uneori chiar săptămânal. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă.sau noaptea. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. manual sau cu ajutorul săpăligilor. bulbii sau rizomii. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. organele subterane (bulbi. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. rizomi. frunze. la geofitele semirustice. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Acest strat men ine solul umed. sau talaj. şi peste vară. periodică a diferitelor exemplare floricole. sensibile la temperaturile scăzute. .

fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. elemente arhitecturale. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. în zilele cu temperatură ridicată. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. După destina ie. grupuri statuare. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. IX. masive de arbori) sau nevii (stânci. narcise. gazonul se încălzeşte mai pu in. luciu de apă). Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. 30 oC. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. asfalt sau beton.rustic. aranjamente florale. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită.Cap. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. pentru a forma un covor des. ce înfră esc abundent. De exemplu. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. brânduşe. .1. recreative sau sanitare. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). cărămidă. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. 45 oC. lalele). aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. arbuşti. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. cu . datorită nuan elor de verde. clădiri. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. formată în special din graminee. iar în cazul asfaltului de cca. . Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie.pentru peluze. având aspectul unor pajişti naturale. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. pietriş. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori.pentru terenuri sportive. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC.

Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Festuca rubra.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Bellis perennis. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.5 cm. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. rezisten a la bătătorire. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rădăcinile sunt relativ superficiale. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. înfră ire slabă. Campanulla sp. Bromus inermis). aceasta dispare. crichet – 2. capacitatea de refacere după tundere. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. la tundere. Cynonurus cristatus). . Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. tufele sunt înghesuite foarte mult. având aspectul unei fâne e înflorite. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Viola arvensis. tenis – 0. Deschampsia caespitosa. Matricaria chamomilla. 9. După înăl ime: . iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.5 cm. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. aspre. Reseda lutea. Agrostis tenis. de diferite desimi. la 12–20 cm. 9. lăstărire. Gypsophylla muralis. Alyssum maritimum.5 cm.. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Iberis semperflorens. de rezisten a la bătătorire sau tundere. rapiditatea de creştere. . Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.2. grosiere. Lollium perenne. . Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Calendula officinalis. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. dar speciile se comportă diferit. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. rezisten a la temperaturi scăzute. frunze mari. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. rugbi – 6. umiditatea din sol.5 cm.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.3. Papaver rhoeas. Agrostis stolonifera. Poa annua). În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. rămânând suprafe e nude de pământ. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Alopecurus pratensis. ci în amestec de minim 3 specii. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate..

. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . zgură. Decaparea .cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). gros de cca. a canalizărilor. cărămizi. moloz. îngroparea cablurilor electrice. amestec şi condi iile de sol. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. cu un aspect nefavorabil. terenul se grăpează.9. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon.mecanic . Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. precum şi costul mai mic. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). De asemenea. dacă există sisteme de irigat. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. dar şi vara.3. adâncimea de semănare va fi mai mică. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. Dacă norma este prea scăzută. instalând toate speciile crescute natural. în cazul în care solul existent este corespunzător. Metode şi tehnici de semănare: . După semănarea manuală. se ob ine un gazon prea rar. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).1. 9.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). de specie. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. ci cresc lateral. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. dar şi executarea drenurilor. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. a instala iilor de irigare. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. În diferite ări se aplică norme diferite. . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. date de condi iile specifice ale ării respective.5 cm.2. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). de exemplu: 12 g/m2 în SUA.5 – 2.3.

care pot fi rulate. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. 9. care nu sunt preten ioase. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. apar muşchii şi numeroase buruieni. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. fosfor şi potasiu. 30 x 30.4. sau mecanic cu maşini speciale. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. iar gramineele se răresc. după care se sparge şi se mărun eşte elina. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. groase de 2-4cm. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Dacă solul are o cantitate mare . După aceste opera iuni.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . înainte de înflorirea buruienilor. pentru compensare. trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

5 -0. . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. justificate de prezen a diferitelor obstacole. perspectivele. În func ie de natura circula iei. inestetic şi nefunc ional. pentru terenurile orizontale. sau conduc spre un obiectiv principal important. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. de refugiu.de stimulare.mişcare ascendentă.mişcarea descendentă. având 0. elemente arhitecturale.de indispozi ie (de închistare) . . divertisment.7 m lă ime. pentru stilul geometric. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. . pentru terenurile cu denivelări. 10. pentru obiective bine determinate. şi în echilibru cu for a gravita ională.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. sunt de obicei largi. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.1. mai stabilă.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. mai sigură. creează impresia de avansare. importan ă şi lă ime. călare sau cu bicicleta. ordine şi propor ie. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. organismul nu depune efort.20 m).de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. . Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. măreşte aten ia. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.mişcarea orizontală. . apare un sentiment plăcut de protec ie. flori. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.de amuzament. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). de cucerire a spa iului înconjurător. X. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .pentru ceea ce este rigid. în meandre pentru traseele sinuoase. . influen ând sentimentul de veselie. au o lă ime mai redusă (minim 1. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. grădinile alpine. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.Cap. implică o diminuare a efortului. curiozitate . de intimitate şi uneori de regres.

Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. beton. cel pu in cu fa a superioară netedă. cărămidă. mozaic. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. corelată cu ambientul.cele neregulate în „opus incertum”. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. dalaj englezesc. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Pământul. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. iar cele deschise obosesc ochii). dale. de forme diferite. tip zidărie.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. asfalt turnat sau cilindrat. dalaj antic.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). pavele. lian i sau materiale hidrofobizate. pietriş. este folosit în pădurile de recreare. Căile împietruite cu pietriş de carieră. ceramică sau marmură. . macadam. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. . pătrate. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale.

men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. în locurile cu erodare puternică. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. asemănător cu malurile opuse. geometrică. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Apele stătătoare (numite impropriu. de mişcare. cărămidă. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. dar poate fi ameliorată. fântâni. Caltha palustris). realizate de obicei pe stâncării. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. din beton. având rolul unui factor calmant în peisaj. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie).pe gazon. făl uită.65 cm). Când cursul apei este însorit. dar fără a fi simetrice. căderi de apă. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. trestie. Malurile se vor amenaja prin terasare. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. lacuri. . prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. uşurin a între inerii. 10.2. iazuri. pâraie. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. bitumului. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. fără frânturi.60-0. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). pătrate. elipsoidale. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). la o distan ă între centrele de greutate. prin deschideri de perspective. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. dreptunghiulare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. ale fiecărei dale. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape.

fiind compusă dintr-un obiect potrivit. . Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. privit dintr-un loc potrivit. un microrelief accidentat.bazin cu cupă florentină în mijloc. Grădinile alpine au suprafe e variabile. mărime şi culori. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată.fântână cu taluz cu cascadă. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. 10. Grădinile alpine creează. .3. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . în mod progresiv. . Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. iar când sunt mici şi grupate. colorată diferit chiar. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. . acestea dau impresia de putere. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. în mod artificial. Când sunt de dimensiuni mari. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. combinată cu lumina artificială. muntos.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. cu o vegeta ie specifică. O perspectivă bine concepută are echilibru. fie vor fi aduse. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. şi pot fi amenajate într-un mod special. la o oarecare distan ă de clădiri. de solidaritate monumentală. folosite pe timp de noapte. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă.4. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. 10.

Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. la capătul aleilor. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. situate în spa iile verzi. construc ii uşoare.5. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. cu turbă şi nisip. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. hexagonală sau octogonală. 10. fiind amplasate pe esplanade. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. . în pie e sau în punctele de perspectivă. zăpadă.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. bănci şi scaune (mobilier de grădină). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. destinate adăpostirii vizitatorilor.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Acestea se pot construi din lemn. în pantă sau se va crea artificial. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . teatrul verde.aşezarea unui strat de pământ de elină. scările. pentru ca pământul să se taseze suficient. lăsând spa ii mari între ele. vase decorative. numite chioşcuri descoperite (naturale). a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. .dispunerea blocurilor de piatră. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna).aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. înghe . beton. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. subalpin. accidentat. grupuri sculpturale. coloanele. cele mari în planul din spate.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. . va fi pe cât posibil frământat. . pătrată. suporturi pentru plante. belvederile. pode e şi poduri. a men ine. la marginea apelor. arcadele şi porticurile. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. a orchestrelor sau a fanfarelor. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. a domina. pergolele. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . într-o formă simplă dar estetică. chioşcurile. deşertic. balustradele (parapetele). Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). treiajele. sau cărămidă. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. .

teraselor. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. la marginea teraselor. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. fier. în lungul aleilor largi. lemn. mărginirea unor perspective. Treiajele sunt construc ii uşoare. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. atât la soare cât şi la umbră. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. cărămidă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. folosite pentru decorarea unor pere i. lemn. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. oferind refugiu împotriva insola iei. compartimentarea unui spa iu verde. lă ime 0. marmură şi au un mare efect prin formă. mozaic. beton armat. culoarea lor. Pot fi cu sau fără spătar.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. pe orizontală. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. a unui rond de flori. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. cărămidă. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. înăl imea 0. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. cărămidă. Forma. lemn sculptat sau marmură. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.7m şi înăl ime 2-2.5 m.5-0. metal. stâlpi verticali (piatră. ce prezintă ca elemente de sus inere. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. piatră).4-3. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. . Se recomandă ca optimă. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. dezvoltare pe verticală. din diferite materiale de construc ie. grup sculptural.4-0. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. mărime. beton.5 m. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Acestea se confec ionează din piatră. de obicei cu înflorire abundentă. pe lângă ape sau terenuri accidentate. bronz. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.0 m. fontă. Materiale de construc ie folosite: piatră. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. ce acoperă por iuni de alei sau terase.45 m. aluminiu. formate din panouri cu zăbrele. fiind amplasate la capătul aleilor.

regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. beton. decorat cu plante de mozaic.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. zidurilor. în lungul scărilor. aleilor. . piatră. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.