UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

trandafiri. Villa Sallustius. crini. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.arbuştii şi plantele ornamentale. pini. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Totuşi.) 2. tisă. Exemple: Villa lui Cicero. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. în Evul Mediu.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. 2. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Erau prezente pergolele şi coloanele. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. urbane. zambile. Schema modelului grădinii medievale. Erau prezente şi pu uri rotunde.H. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. 2. . la interior cu bazine străjuite de statui.V. mimoze). . . platani. de regulă. ca urmare a cruciadelor. nordul Africii şi Asia Mică. lotus sau diverse flori. În capitala imperiului. Grădinile vilelor mai mici. busuioc. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. formă pătrată. Constantinopol. fie o fântână cu un joc de apă. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. chiparoşi.2. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. De asemenea erau cultiva i trandafiri.grădina cu pomi fructiferi. duzi. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Villa Lucullus.. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).2. horticultura a făcut progrese. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. a înregistrat un regres. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. tei. vasele şi statuile.2. smochini. fiind înconjurate de un zid de marmură. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. ce cuprindea Europa Sud-estică. Villa Mecena. lauri. Acestea aveau.1. specii floristice.2. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. cu coloane de piatră colorată şi marmură. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. rozmarinul şi mirtul. peste care s-au grefat elementele orientale. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. buxus.XIV d. plante medicinale şi aromatice.

buxusul. XIII-XIV. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. 2. fie sub formă de fântâni arteziene. pere ii de fundal. Nu existau sculpturi. Speciile folosite erau: chiparoşii. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. bazine. cu func ie exclusiv ornamentală. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Compozi ia era geometrică. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. mirtul.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. . eucalipt. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. caracterizată de prezen a careurilor egale. situate în cur ile clădirilor. al VII-lea d. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. predominant persană. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea).3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec.H. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. . Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Locuin ele mici aveau o singură grădină. de formă regulată iar cele mai mari. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.2. apoi au căpătat un specific propriu. adesea aranjate liber.grădina de legume şi plante medicinale. compartimentare realizată. Arta topiară era folosită în exces. fie aveau straturi de formă pătrată..2. magnolii.). monotonă. galerii acoperite de plante că ărătoare. citricele. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. o suită de grădini. acolo unde spa iul permitea. Apa era folosită fie în bazine şi canale.H.4. 2.d. Grădinile fie erau interioare. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. pini. înconjurate de ziduri. pavilioane pentru petreceri. fiind plane şi înconjurate de ziduri. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. mărginite de rânduri de plante tunse.grădina de flori. magnoliile. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. leandri. fie erau situate în afara palatelor. menajerie. Speciile folosite: chiparoşi. din timpul domina iei arabe. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. palmieri. prin întretăierea a două canale cu apă.

au fost create parcuri naturale. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. fiind create mai ales în sec. de veselie. ape. Terasele erau trasate liber. IV-V d. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. arterele pământului. firesc. . Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. chioşcuri. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. în strânsă legătură cu religia. în armonie cu peisajele naturale. budismul. pe vârful unei coline sau în pădure. suprafe ele foarte întinse.3. fiind excluse liniile drepte.H. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. de basm. neregulat. modificat sau aparent natural. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Filozofiile religioase din China. având caracter natural. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. ziduri.H. o dată cu dezvoltarea noii religii. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.2. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. servind ca loc pentru plimbare. cu aspect natural. fiind natural. bambuşii – prietenia necondi ionată. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. stânci. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Relieful era foarte variat.H. plante şi animale. cascade. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. lacurile şi râurile.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. bazine. terase. pinii – fermitatea şi for a caracterului. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. cu caracteristici proprii. de groază. este mărimea acestora. Picturile. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.3. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. sec. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. piersicii ornamentali – Paradisul. ce erau descoperite brusc la un moment dat. cheiuri. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. iar apele. por i. VIII-IX d. Elementele primordiale erau mun ii. (dinastia Tang). indiferent de perioada istorică.) şi cuprindeau mun i. odihnă. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. grote. şi reflectă puternicul cult al naturii. II-I î. în care vegeta ia era dispusă natural. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China.H. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. pentru dobândirea perfec iunii morale.. poduri şi pode e. situat pe malul unui lac. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. galerii. cascade naturale) sau în bazine artificiale. al XVII-lea d.

pietriş. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). un râu sau pârâu. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . al VIII-lea d. şi în Kyoto. arborele de ceai. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. stâncile. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. În sec. Spa iile verzi. Islam). al VIII-lea d. diverse plante cu sau fără flori. azalee. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. pasul japonez. din dorin a de a aduce natura în locuin e. . devenind o artă na ională. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . miniaturală: cursul de apă.).H. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim.vegeta ia este perfect integrată peisajului. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. sec. muşchi. plus diferite lampadare. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. lanterne din piatră. arbori şi arbuşti. cu simboluri filozofice caracteristice. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. orientat pe direc ia N-S. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. ienuperi. Persia. . fiind folosite toate elementele din natură. sau de pe verandă.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. ferigi. lac cu insule. Grădinile imperiale. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. sau din Europa medievală şi renascentistă. fântâni şi foarte multă vegeta ie. fiind ulterior personalizată.H. în decursul timpului. grădină de muşchi. Astfel în Japonia. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. pârâu cu cascadă. erau prezente pretutindeni. coline. stânci col uroase. . Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. fiind o componentă a acesteia. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. cu balustrade ornamentate. mai mari sau mai mici.3. 2. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. grădină aridă. camelii. pietre rotunjite.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. bambus. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. por i. destinate contemplării din interiorul clădirii.capitala ării.Deşi. podurile. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. nisip. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. pavilioane pentru ceai. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.

fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.nu erau folosite alei. . . tisă. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . magnolia.1.Villa Medici în Roma (2 terase). Din sec. a canalelor. lespezi sub forma pasului japonez. Această orientare a apărut la început în Italia. stejari meridionali. . al XVII-lea d. ci pietre late. . XV-XVI d. . . . 2.simetria fa ă de o axă a compozi iei. Specii folosite erau: pini. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. ştiin ă. buxus. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. arbuşti modela i în volume geometrice.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). mirt.Grădina palatului Farnese din Caprarola. . lămâi. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. camelii. din toate domeniile: artă. ca influen ă occidentală. glicina.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.apa era folosită sub formă naturală. ziduri înverzite. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). bambus. lauri şi portocali. chiparoşi. . literatură. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte..H. arborele de ceai. de unde a iradiat apoi în restul Europei. pe terase succesive. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. azalee. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . ienuperi. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase).în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. bazine neregulate.erau folosite zidurile masive de sprijin.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.apa aduce mişcare.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. arhitectură. precum: . cireşii. încep să apară primele grădini publice. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.4. vase ornamentale. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. cascade. în special pentru grădinile vilelor suburbane.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. .4.prezen a sculpturilor. . cascadelor. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.utilizarea vegeta iei tunse. parapete ornamentale. .H. garduri vii şi borduri tunse.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. 2.

. . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase.. fântâni. . Au apărut grotele artificiale. . În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădinile Gamberaia – Floren a. S-au mărit dimensiunile grădinilor. În prima jumătate a sec.H. cu partere decorate cu flori. Au fost realizate decoruri bogate. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Existau canale şi lacuri imense. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.arhitect peisagist Delorne. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. al XVII-lea crea iile importante au fost: . Abia după jumătatea sec.2. Saint-German. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. vase.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Fontainbleau.grădina Garzoni – Collodi. roci şi apă în mişcare). Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Exemple din sec al XVI-lea: . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. dar dispare schematismul rigid.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . la castelele Amboise. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. în arhitectură. În perioada Barocului. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. tinzându-se către transformarea în parcuri. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. . Principiile esen iale s-au men inut.grădina Luxembourg din Paris.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.4.arhitect peisagist Du Cerceau. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. . 2. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.În secolul al XVII–lea d. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Astfel. al XVII-lea. fiind îmbinate cu linii ample. bazine. Terenul era modelat în terase mari. traseele rectilinii.H. la care grădinile erau în incintă. pictor şi arhitect) favorit al . al XVI–lea. Exemple:. sub aspectul echilibrului şi simetriei. . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. rezultând spa ii mult lărgite. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădinile de la castelele Tuilleries. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. cu numeroase statui. apare stilul baroc. curbe.

terenul este modelat în terase largi. mari partere şi întinse oglinzi de apă. Dispar parterele. dominantă. Sceaux. Saint Germain-en Laye.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. se păstrează axa . fiind situat pe terenul dominant. .perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). racordate cu ziduri de sprijin. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. bazine şi canale.Ludovic al XIV-lea.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. sub influen a literaturii. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. Dar. bazine. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. Fontainbleau.„regelui Soare”. în Anglia începând cu sec. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. scări. .toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. rampe. .4.sunt folosite. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. 2.palatul constituie capul compozi iei. . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. borduri sau broderii de buxus tuns. cuburi). a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. treiaje. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. ca şi în restul Europei. alături de diferite fântâni. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. . piramide. al XVIII-lea. statui sau vase. SaintCloud. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . constituind totodată şi perspectiva principală. cu principii compozi ionale proprii.compozi ia era tratată arhitectural. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.sunt prezente. mai ales pe axa principală. conuri. în Anglia dominau grădinile medievale. pe spa ii foarte largi.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Ulterior. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. închise între ziduri. rocării. vase în stil baroc. dispuse în re ea geometrică riguros trasată.3. . Chantilly. bazine cu grupuri sculpturale. . aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.aleile sunt rectilinii. . La început s-a renun at la tunderea arborilor. . . Versailles. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.

Germania: .Parcul Chatsworth – stil clasic. . amenajate în stil peisager: St. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). În secolul al XIX-lea. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. realizate sub influen a romantismului. reziden ial şi a intrat în cel urban.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Saint-James Park . Green Park. formând un lan verde de peste 4 Km. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. . Hyde Park.Grădinile Greenwich – model francez. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Anglia: . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). James Parc. . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. Realizări importante: . La periferie erau: Regent’s Park..Charlottenburg (Berlin) . .centrală dominantă. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. Toate crea iile din această perioadă (sec. apoi francez.Nymphenburg (München) – model francez.grădinile de la Whitehall – model italian.model francez.Austria: . fiind sus inătorul noului curent numit . dar se introduc poteci şerpuitoare.Rusia: . La sfârşitul secolului al XIX-lea.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. .4. .Tête d’or’’ (Lyon). al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. enun ate de Repton.model francez.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.. . . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. 2. Malmaison. Victoria Park şi Battersea Park. Ermenonville. .4. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Hampton Court – model italian. . . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Kent (pictor şi arhitect) . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.

arskoe Selo = vechea denumire).Philadelphia – Fairmount Park. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. pe lângă locuin ele boierilor. . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Villa Carraresi (Roma). În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. crini. liliacul. cimbrul. Petersburg – 600 ha. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . lăcrămioare. . forestiere: bujori. În Germania. În S. . lângă St. . . garoafe şi iasomie. 2. Prospect Park (peisagist Olmsted). Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Villa Melzi (Bellagio).sec.Spania: . bradul. plopul alb. . .Italia: . Ca exemple pot fi amintite: .5. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. molidul.New York – Central Park .Grădina engleză (München). . .U. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . respectiv după principiile grădinilor engleze.Parcul Sokolniki – 463 ha.sec. . .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Ca exemple pot fi amintite: . stejarul.. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. Parcul Puşkin (parc englez. . narcisele. . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . .A.Boston – Park System. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.model francez.Villa Carlotta (Caddenabio).360 ha.model italian. .parcul Nympheuburg (München).Grădina Botanică . .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). roini a.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). pomicole. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. mesteacănul. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Parcul Public Friederichsham (Berlin).Chicago – South Park.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.

(Carl Friederich. promenada de pe Dealul Copou. lângă castelul familiei Haller. azi Parcul Romanescu.Iaşi – Parcul Expozi iei.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). iarna lacul fiind folosit ca patinoar).1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. Dacia. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.. . . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Bucureştiul avea cca. poduri. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . al XVIII-lea . În sec. odată cu dezvoltarea oraşelor. . . . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. .parcul Carol I. amenajat tot de Redont – Bd. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.actual Parcul Tineretului. .Buzău – Parcul Crângul.Timişoara – Parcul Tiselor.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.1838 – parc promenadă . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). . dar care în mare parte erau neorganizate.la sfârşitul sec.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. 70 ha.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. (fost Libertă ii) realizat de E. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. Hayer.parcul de la Gorneşti –Mureş .în Bucureşti în 1833-1840. al baronului Bruckental.Pădurile parc Băneasa şi Snagov..la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). Alpinetul. . .parcul de la Albeşti –Braşov. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). . Borza.sec.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. chioşcuri pentru orchestre.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. stilul brâncovenesc.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . lângă castelul familiei Teleky. . .parcul de la Bon ida –Cluj. al familiei Bauffy. . . . În alte oraşe: . Parcul Rozelor.Grădina Ioanid. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. . . al XIX –lea. Redont.la Sibiu – 1857. Pădurea Verde. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). .. fiind numit oraş-grădină. Hörer).1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Parcurile de la Avrig. .

Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Crângaşi. parcuri în Titan. . Parcul Tei. Iaşi. Parcul Libertă ii. . Craiova. Parcul Tineretului. Pantelimon. . Piteşti. ClujNapoca. Sibiu. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Ploieşti. Drumul Taberei. Oradea. Gala i.Parcul Sportiv . Balta Albă.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Colentina.reamenajarea Parcului Herăstrău. Constan a. .

recreativă. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. de protec ie climatică (viteza vântului. . intensitatea radia iei solare). la diferite categorii de spa ii verzi. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Func ia hidrologică este asigurată. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.f. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.Cap. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. decorativă (estetică.1. umiditatea şi temperatura aerului. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. de protec ie a solului. sanitară). 3. 3.fructe din livezi. . Profesorul I. d) f.lemn din diferite tipuri de pădure. c) f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. de pe terenuri degradate). . fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. ştiin ifică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. hidrologică. . bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. această func ie are un caracter puternic diminuat. f) f. în general de toate tipurile de spa ii verzi.f. respectiv: de produc ie.flori din culturile floricole. antipoluantă (f. hidrologică.f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. grădini. respectiv cu: . fiind ob inute diferite categorii de produse: . e) f. recreativ sau sanitar. . sanitară şi estetică. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. de impact peisager).2. antierozională. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.

sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. mult sporită. substratul ce constituie suportul vegeta iei.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri.ameliorarea umidită ii aerului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. spa iile verzi prin stratul arborescent. străzi.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. prin microclimatul pe care-l realizează. astfel.micşorarea vitezei vântului. etc. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. asfalt sau beton. . De exemplu. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. Sub aspectul proceselor pedogenetice. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. prezintă o stabilitate mecanică. fie la suprafa a solului (litieră).atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. fie în sol (rădăcini moarte). Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. în care procesele de eroziune sunt vizibile. . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. moderează temperaturile excesive. Func ia de protec ie a solului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. prin albedoul specific. prin descompunerea de către microorganisme. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. ). Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . trotuare. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Prin sistemul de înrădăcinare. Acestea. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. cărămidă. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Vegeta ia lemnoasă. sau în apropierea acestora. . temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. şi a speciilor drajonate. Pe lângă aportul de substan e nutritive. . fizică şi chimică. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. prin procesele de evapo-transpira ie. pietriş. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. ce constituie o armătură biologică a solului. a perdelelor de protec ie.

Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. astfel. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. sub diferite aspecte: . datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. consisten ă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. marmura. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. în zonele plantate. 3. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Perdelele de protec ie.reducerea poluării fonice. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. etc. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. o elul. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. iar la 120-200 m în interior. . structură pe verticală. 5m3. . vegeta ia re ine mari cantită i de particule.reducerea poluării chimice a atmosferei.lipsite de vegeta ie. În mediul urban.3. De exemplu. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo).reducerea poluării fizice a atmosferei. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. betonul. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. gresia. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. viteza vântului scade cu 30-60%. în special în timpul verii. ce nu deranjează ochi. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. vârsta arboretului. sau cu frunziş sempervirescent. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. elagaj şi anotimp. . a pulberilor fine sau a fumului. atmosfera devine calmă.

de prelucrare a produselor minerale. şantierele. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. necroze. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. a arterelor principale). sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). întreprinderile industriale. cea ă. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. ionizarea aerului). De exemplu. arbori+arbuşti+specii de gazon). 35 t/ha. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. 68 t de particule solide şi praf. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. pinului silvestru cca. efect maxim în sezonul de vegeta ie. umiditate. prin senza ia de linişte. În oraşe. . părozitatea acestora. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. planta iile stradale. acoperită cu gazon. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. durata de via ă a frunzelor etc. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. în teren liber. respectiv de mărimea frunzelor. 42 t/ha. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. inversiuni termice. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. aerian. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. fără obstacole cu efect antifonic. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. intersec iilor aglomerate.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. echien/plurien. planta iile rare dintre construc ii. industria chimică. metalurgică. sau diferite activită i curente ale popula iei. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. ce are lă imea de 200-250m. transportul auto. având un efect nesesizabil. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. perimetrale. etc. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. radia ie solară. 30 t/ha. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. de prelucrare a petrolului. căderea frunzelor. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. în cazul molidului cca. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. iar a teiului pucios cca. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente).

după bunul lui plac: plimbări. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. îmbrăcăminte. camping. între inerii personale.timpul liber (dedicat recreării). Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. cules de flori. . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. călătorii. . de . . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. sportului. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.deplasarea. vacan ele.4.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. Fazele activită ii de recreare: . la care este supus omul în via a cotidiană. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. divertismentului.divertismentul sau amuzamentul. practicarea diferitelor sporturi.3. .Mobilitatea. respectiv concediile. turismului.Nivelul de trai. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. Factorii care influen ează recrearea sunt: . etc. telefonie. spa iile verzi urbane sau extraurbane. artei. CFR. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic.timp de existen ă. în general. intelectuale sau psihice.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.activită i pe loc. pensia.Timpul. sau efectul automatismelor zilnice. . odihnei prin somn.pregătirea.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. televiziune. prin care se înlătură plictiseala. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. al solicitării fizice. . respectiv timpul alocat servirii mesei. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. . care poate fi: . .destinderea sau relaxarea. presupune bucuria întocmirii programului. obiective turistice. . în sferele culturii. cele mai multe destina ii. picnic. radio.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. serviciului. internet). Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. cumpărăturilor pentru hrană. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . aeriană sau navală. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. fiind un element compensator al condi iilor de lucru.

apicultura. nevoia de a face mişcare. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. 3. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Aceste activită i pot fi active sau pasive. . Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. diseminat sau modificat. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. economice.O. pescuit. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic.întoarcerea. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Turismul are caracter recreativ. . de diferite excese. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. prin care are loc refacerea fizică a organismului. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. floricolă sau erbacee. În sens larg. alpinism. în sta iuni climaterice cu specific. arbustivă. Odihna propriu-zisă. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. sau în zilele libere. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. obiective culturale. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. realizată pentru plăcerea proprie a individului. de conducerea autovehiculului. istorice. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. după o perioadă de activitate intensă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. parcurile. etc.ciuperci sau de fructe de pădure. de regulă la sfârşitul săptămânii. etc. sau la sfârşitul săptămânii. diferite de mediul său. . Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Func ia decorativă (estetică. încât nimic să nu poată fi adăugat. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). J. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. etc. presupune comportamente diferite. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. decât în dauna operei”. canotaj. gazon sau oglinzi de apă. repausul şi somnul. sau diferite activită i precum grădinăritul. în spa iile verzi extraurbane. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. vânătoare.amintirea.5. indiferent de subiectul în care apare.

bazine. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . textura coroanei. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. puternic erodate sau a grohotişurilor. flori. cu efect de parazăpezi). . imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.6. . Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. . admira ie necondi ionată. cascade. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.încadrarea cursurilor de apă. Astfel. etc. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. . diferind în func ie de fenofază. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. 3.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. . fructe. încântare.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. murmurul apei.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. şi care exercită o atrac ie spontană. ciripitul păsărelelor. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. variază pe parcursul unui an. bariere împotriva vântului. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.

No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. centrul compozi iei reprezentat . Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. pe o concep ie dominantă. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. planta ii. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. viu sau inert. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. un monument). alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Fiecare component. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. sociale şi economice ale unei perioade date. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. se ine seama de anumite principii şi legi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii).Cap. Frumuse ea este realizată prin ordine. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. într-un întreg. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. care conduc în final la realizarea frumosului. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. treaptă. armonie şi propor ionalitate. suprafe elor şi formelor planului. intrarea principală. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. peluze. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. ob inându-se în final unitatea în diversitate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Frumuse ea este un element func ional. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv).

ordinii. integritatea şi calitatea acestuia. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. este static şi odată văzut. deoarece un plan perceput deodată. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. lă ime) sau alte caractere vizibile. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. vase decorative. admi ând totodată diversitatea acestuia. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. clădire). evitându-se astfel monotonia. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. a repetării şi a consecven ei. omul va anticipa următorul obiect sau interval. bănci. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. interesul scade. grupuri. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. al for ei sau al monumentalită ii. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. de culoare. dinamic. bulevard. creând senza ia de dezamăgire. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. în întregime. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. stradă. liniar. potecă. şi o dată percepută regula ritmului. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Ritmul poate fi: static. se găsesc mase similare şi egale. simplu. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Simetria poate fi absolută şi liberă. respectiv realizarea echilibrului. magnificului. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. compus. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. a aceloraşi elemente (specii. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Asimetria pune omul în armonie cu natura.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. combinat. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. de formă. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător.

combina ii între culori diferite (active. . şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). exprimând de fapt unitatea în varietate. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. se pot deosebi: . . Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. într-un aliniament. florale. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale.compozi ii doar între culorile calde sau active. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . etc. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. chiar dacă specia diferă (de exemplu. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . forme sau spa ii.compozi ii între culorile complementare. care au o anumită continuitate. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. arhitecturale. dar care au volume şi formă asemănătoare). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. pasive. formelor dar mai ales a culorilor. de un individ. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). caz în care se aplică armonia legăturii. În proiectarea spa iilor verzi. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. în acest car fiind vorba de armonia contrastului.

al XIII-lea. . 13. iar la o distan ă mai . sub un unghi de cca. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. publicul dintr-un parc.). Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. lă imea optimă este de 5 m.). Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.618 (aproximativ 3:5). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. matematician italian din sec.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. etc. . care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. apoi 3. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. lă imea optimă este de 8 m. 8. Astfel. mese.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. ce are laturile în raport de 1:1. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 180. C. 55. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. .) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.I. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). 270. 5. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. ordine şi armonie. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. 89 etc. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). sub un unghi de cca. astfel pentru o alee de 300 m.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Fibonacci. 34. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. 21. iar pentru o alee de 250 m. alee pietonală.

pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.mare de această valoare. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. . fără a se exagera prin risipă.

spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor.1. vase sau fântâni arteziene. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Stilurile spa iilor verzi 5. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. francez sau regulat) a stat. civiliza ii.). V.1. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. vegeta ia. .Cap.1. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. Grădinile în stil maur. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. văile râurilor. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. epoci. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). erau prelungiri ale încăperilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Acest stil prezintă mai multe variante. În amenajarea spa iilor verzi. etc. apă. râuri. precipita iile) sau for ele majore (vânt. câmpii. fiind ornate cu statui. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. bazine. de mai târziu. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. pâraie. La romani grădinile. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză.1. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. activită i. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. În ultima perioadă (sec. întotdeauna de formă dreptunghiulară. 5. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte.2. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. iar în cadrul stilului peisager sau liber. eroziunea). microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. dar şi elemente minore precum microrelieful. caracteristice diferitelor epoci istorice. aspect preluat şi de romani. arhitectural. radia ia solară. în general. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil.

palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Aceasta. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. 5. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. ce constituie perspectiva principală. cascade sau bazine. numit şi capul de compozi ie. bogat ornamentate. Apa aduce prospe ime. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare.1. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . pe linii drepte şi curbe. respectiv axa principală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. aplicat până în prezent. scări.2. taluzuri. cu denivelări mici. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. statui sau vase sculptate. Elementul principal. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. fiind nivelat şi modelat în terase largi. precum şi oglinzi de apă. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. fiind subordonate toate elementului principal. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. situat în pozi ie dominantă. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. borduri sau broderii artistice din buxus tuns.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric.1. canale sau oglinzi de apă. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. rampe. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. fie de a le limita pe altele. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. regulate. balustrade. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. unele păstrându-se şi în prezent. sau de perdele de arbori. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. cu numeroase ziduri de sprijin.

2. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.3. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. în Anglia. fiind obositoare ochiului.1. în ansamblu. Aleile sunt rectilinii. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. 5. compozi ia fiind liberă. fie sub influen a literaturii noi. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.2. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.3. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. mai ales a celor de gazon. Stilul peisager Stilul peisager (liber. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. natural. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. conducând spre diverse amenajări. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. în formă de tablă de şah. 5. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. având cel mai adesea relief variat. sub influen a stilului rococo din arhitectură.1. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. care dau varietate şi fantezie compozi iei. 5. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. În această situa ie. Toate acestea au fost duse la extrem. cu precădere în Olanda.de apă. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. fie sub influen a pictorilor peisagişti. fiind dispuse în re ea geometrică. . Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.1. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.1.

oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. specii lemnoase decorative. de grote sau chiar cascade. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Aleile au un traseu liber. ce urmăreşte formele de relief. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. sub formă de mase. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. fie naturale. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. în diferite zone ale grădinii. curb sau sinuos. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. vor fi folosite pâlcurile. se vor folosi specii de talie mică. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. masele vor avea conturul neregulat. în pete neregulate sau eliptice. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. peluze. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. atunci când aceasta există. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. chiar exotice. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. volume. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. covoare sau dispersate solitar. Apele. urmând caracteristicile terenului. lumini şi umbre. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. roci sau stânci. neregulat. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. . cu aspect natural. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. frumoasă şi îndelungată. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Rocile. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. cu contur regulat. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. toate elementele. prin aducerea de pietre. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. În jurul clădirii principale. care în mod natural sunt dispersate. sinuos chiar. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. intervenindu-se totuşi în detaliu. cu înflorire bogată. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. pajişti şi diferite grupaje floricole. fie create. Simetria şi echivalen a sunt excluse.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

unei mări sau ocean). de stâncile. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. de luminişurile retrase. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. atât sub aspect psihic cât şi fizic. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.4. dispuse într-un masiv păduros. de veselie sau de entuziasm. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. umbră şi lumină.5. volume. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. . pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. cu flori având culori calde.2.2. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. forme. culori. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase.3. largi. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.5. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i.2. având ca fundal imagine unor mun i înal i. cascadele. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. De asemenea. 5. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. 5. Genul de bucurie Genul de bucurie.

fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice.1. sta ii de distribu ie a apei. re ele stradale. energiei electrice. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. cât şi legătura dintre acestea. zona industrială. sunt judicios repartizate. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. în strânsă corelare cu structura urbanistică. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. limitarea perimetrului construibil. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. 6. dispuse într-o re ea continuă.Cap. gazului metan. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Ca regulă generală. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. . Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. grădinile sau scuarurile. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). 6. etc. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie.). recrearea şi odihna popula iei. energie termică. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. atât urbane cât şi periurbane. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan.2. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. dimensionate. zona politico-administrativă.

pepiniere. constituită din spa ii verzi periurbane. întreprinderilor. . grădini zoologice.cu acces nelimitat. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. a sta iunilor balneo-climaterice). parcurile şi bazele sportive. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. lungi de sute de metri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. de regulă. grădinile locuin elor individuale. . care traversează localitatea şi care. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. pepiniere. . Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. planta ii de protec ie (a localită ilor.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. longitudinală. amplasare. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. grădinile botanice şi cele zoologice. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. zonele de agrement (păduri de recreare. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini botanice. ştranduri). şi în care intră: parcuri. concentrică. 1.cu acces limitat. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. grădini publice. a apei. transversală sau longitudinal-transversală. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. radial-concentrică. grădini sau scuaruri). în func ie de sistemul stradal al localită ii. planta ii antiincendiare. grădini şi scuaruri publice. ce sunt administrate de primării. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. După pozi ie se deosebesc: . de folosin ă generală. . asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. dotări şi func ii. numite şi spa ii verzi publice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. acoperişurile verzi. păduri parc. 2. 6. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fiind diferite ca mărime. planta ii antierozionale. a spitalelor. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. grădini botanice. scuaruri.3. a solului. păduri de recreare. planta ii de pe lângă unele dotări publice.cu acces strict. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. După accesibilitatea popula iei largi: .periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. planta iile din cimitire.

asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.3 ha. parcuri expozi ionale. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. caz în care acestea sunt uşor accesibile. parcuri dendrologice. edificii culturale. cu rol decorativ: scuarurile decorative. După func ii: . . 400 m. Raza de deservire a unui scuar este de cca. destina ie. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. rozarii. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. având în componen a lor doar arbuşti. alpinarii. pepinierele. .în interiorul cartierelor de locuit. . ce se înfiin ează pe terenuri virane.temporare sau provizorii. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. gazon. perdelele de protec ie. 6.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. După durată.4. . terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. fiind destinată odihnei de scurtă durată. parcuri şi grădini zoologice. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. spa iile verzi pentru copii şi tineret. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. planta ii cu efect de parazăpezi. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. planta iile de consolidare antierozională.permanente. . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. situate de regulă în cartierele de locuin e. destinate construirii unor cartiere de locuit. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. spa iile verzi din cimitire. frecventează simultan acel scuar.3-3 ha. scuarurile pot fi situate: .scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. culturale sau de învă ământ. păduri parc. în cca. scuarurile por fi: . caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.3. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. grădini şi parcuri publice. scuarurile pot fi: . 6-8 minute. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. păduri de agrement. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. După destina ie.spa ii verzi de înfrumuse are. După modul de amplasare.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. configura ia terenului şi construc iile din jur.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. parcurile sportive. situată în intravilan.

peluze de iarbă. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. 6. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. respectiv arbori şi arbuşti. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. de pe o rază de 1-1. situate în jurul unor institu ii publice. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Dispozi ia aleilor. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. spre periferia scuarului.5.. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. boschete. bănci. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Intrările vor fi reduse ca număr. în cadrul oraşelor mari. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. statui. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. a obiectivelor culturale. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. în lungul aleilor. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. scări (în cazul terenului accidentat). zone umbrite dar şi zone însorite. frecventează grădina în acelaşi timp. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. respectiv o intrare la cca.5 km. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. alei. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. . . îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Dată fiind această distan ă de deservire. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). de mers lejer. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. De exemplu. respectiv: sectorul pentru copii. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. aranjamente şi decora iuni florale. 15-25 minute. de învă ământ. 3-4 ha. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. datorită inexisten ei căilor de acces. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Spre deosebire de scuar. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde.

Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). cofetărie. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. restaurant). . expozi ii. de lungimi şi dificultă i diferite. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. sporturi. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. şi de capacitatea proiectată a parcului. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. manifestări artistice). WC public). 6. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. În foarte multe cazuri. bănci. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. ce depăşesc 20 ha. locuri pentru jocuri statice. cafenea. adăpost de ploaie.6. bazine sau chiar un mic lac. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). de re eaua stradală limitrofă. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. diferite dotări (cişmele. într-un cadru peisagistic deosebit. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. şi de densitatea popula iei. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. datorită suprafe ei pe care o reclamă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. respectiv sta ionare).

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

ocupând suprafe e importante. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.1. alei pietonale. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. pentru diminuarea zgomotului.8. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii.8. a noxelor sau a altor factori de inconfort. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. 6. arii de joacă pentru copii. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. partere cu flori. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Au scop sanitar. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. în func ie de pozi ia. . parcări. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.2. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.8. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. orientarea şi înăl imea clădirilor. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. 6. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. şi străzi şi bulevarde deschise. ale unui cvartal sau ale unui cartier. 6. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. şi alte multe specii pentru varietate. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Astfel. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. punct de distribu ie a energiei electrice. tomberoane). suprafe e îngazonate.liber este de 3. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. structură şi folosin ă diferite. Speciile vor fi alese şi amplasate. recreativ şi decorativ. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.

chioşc de grădină. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. spitale. pergolelor. grădina este structurată şi amenajată. chioşcurilor şi treiajelor. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. aranjamente florale. fie prin realizarea unui gard viu înalt. Astfel. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. În func ie de mărimea acesteia. arbuşti şi liane. sediu de firmă etc. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. gazonul. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. trandafirii. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. fie după propriile idei. suprafe e îngazonate. diferite jocuri. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. servitul mesei. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. magazie de unelte. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. sedii de firme. bazin cu peşti decorativi. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. precum şi diferite specii cu port pendent. stânci şi pietre. piscină. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. sau specii de răşinoase. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. minigrădină de zarzavaturi. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. padoc şi cuşcă pentru câine. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Grădina de fa adă. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. arbori. uşor de între inut. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . arbustive sau lemnoase. În func ie de mărimea spa iului disponibil. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. o cascadă miniaturală. mobilier de grădină. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. În cazul vegeta iei. joasă sau fără împrejmuire. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. institu ii. În cazul unor locuin e. arbuşti tunşi. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. cititul. Grădinile interioare. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). precum gazonul. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii.) acestea pot fi: grădina de fa adă. de gusturile proprietarului. lămpi pitic.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. minilivadă. un mic bazin cu aspect natural. dar şi a unor hoteluri. cu o compozi ie relativ simplă. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. miniseră. barbeque. a unor grupuri de specii sempervirescente. activită i de grădinărit.

spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată.9. Peste acesta se aşterne stratul fertil. durabilă şi de bună calitate. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. de regulă. printre spa iile rămase libere între plante. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cu strat fertil mai gros. instala ii electrice. specii de gazon (fam. . cu pietriş (de tip sort). Poaceae). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Urmează un strat de separa ie. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. În func ie de caracteristicile lor. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. se recomandă acoperirea acestuia. de la bun început. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. format din fibre minerale. forme sau provenien e. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. alături de plante cu flori şi alei. unele specii din fam. pentru speciile de plante vivace. astfel. fiind de maxim 10-15%. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Crassulaceae. 6. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. sau numeroase alte specii floricole. Saxifragaceae. cu arbori şi arbuşti de talie mare.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. poate contribui la estetica compozi iei alese. Brassicaceae sau Campanulaceae). fam. canalizări). în vederea efectuării eventualelor repara ii. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării.

. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.acestea re in diferite cantită i de praf. până la 4-7. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. hale. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. . Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv..şi nu în ultimul rând. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. Din suprafa a acestor complexe sportive. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. în zilele însorite. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. al muncitorului (fabrici. policlinici. al bolnavului sau pacientului (spitale. spa iile verzi propriu-zise.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. . . fiind dotate cu mic mobilier de grădină. ateliere). care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. 6.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. . de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. creându-se spa ii pentru odihnă. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. institu ii administrative). acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. şi constituie unită i de sine stătătoare. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Ca şi în cazul grădinilor interioare. diferite pulberi sau noxe.10. cabinete). al proprietarului (locuin ă privată).reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.

3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. duşuri etc. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. clădiri pentru vestiare. Stilul adoptat este cel mixt. clădiri administrative. 3-6 ani. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. arte mar iale). cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. tobogane. handbal. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 6. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. 20-25% pentru terenurile de joacă. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. sau în cadrul scuarurilor. diferite săli de sport (gimnastică. gazon sau arbuşti. grădinilor publice sau a parcurilor. bazin acoperit sau în aer liber (înot. respectiv: până la 3 ani. grupuri sanitare. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 1000 m2 pentru 40-50 copii. bârnă de echilibru. leagăne. separate prin vegeta ie. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. 11-15 ani. tenis).Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală.11. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 7-10 ani. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. balansoare. cu solul permeabil. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. caz în care au caracter de tabără. bănci. şi să nu producă fructe ce pot murdări. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. 30-40 copii. volei. labirint. cu precădere împotriva vânturilor dominante. polo). Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. 100 m2 până la câteva hectare. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. oină). Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. când sunt în afara localită ii. atletism). cu ghimpi (Berberis . în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Suprafa a variază de la cca. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. baschet. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. volei. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. precum şi specii floricole şi de gazon. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca.

Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. sau care să fie toxice (Taxus baccata. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i.).). Rhus typhina). Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. bănci. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. bazin pentru înot.. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. cu frunze. un mic monument sau un bust. arbuşti fructiferi. Robinia sp. rabate sau diverse aranjamente floristice. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.12. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. flori. plante tehnice. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. bibliotecă volantă. cele cu frunze. corpuri de iluminat. În cartierele de locuit sau în scuaruri. tobogane. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. care murdăresc. destinate odihnei. ronduri. pistă pentru alergare. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. pârtie pentru schiuri. bârnă pentru echilibru. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. terenuri pentru jocuri de masă. coşuri de gunoi etc. cu rol de protec ie împotriva prafului. teren pentru focul de tabără. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. dotările vor fi mult mai complexe. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. a zgomotului şi a gazelor. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. eventual un mic stadion. flori. În cazul taberelor. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. labirinturi. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. medicinale şi melifere. balansoare. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Dar în func ie de microrelief. leagăne. spaliere. arbori de mărimea a III-a. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. grădina de zarzavat. fructe sau semin e. . pistă pentru patine cu rotile. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. bob sau săniu ă. cât şi zone însorite. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. Laburnum anagyroides. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. 6. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. ce poate cuprinde: o mică livadă. alei pentru biciclete sau trotinete.sp.

respectiv cea a intrărilor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.5 m2 de teren sportiv. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. . este vegeta ia lemnoasă.13. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. pasive cu rol calmant. pentru mărirea gradului de vizibilitate. diferite. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. cu cel mai mare impact peisagistic. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. 6. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. cu specii floricole având culori liniştitoare. birourilor. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. cu excep ia intersec iilor. familiare. precum şi obiecte din materiale calde. calmante. bănci. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. având ca dotări mese. sau a celor rezervate pauzelor. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. rabate de flori. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Spa iile verzi din incinta spitalelor. Astfel. De asemenea. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile.14. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu rol stimulator.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Componenta cea mai importantă. de a diminua poluarea fonică. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. pentru fiecare elev. 6. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. func ional şi estetic. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.

constituit din biserică. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. reduse doar la aliniamente de arbori. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. ar ar american. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. tisă. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. din specii sempervirescente. ce au efect liniştitor. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. drumuri interioare de acces auto etc. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Dacă spa iul permite. dar şi specii de foioase precum: tei. chiparoşi. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. 6. sau în sens radial. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. numită „cimitirul eroilor”. Astfel. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. . bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. pornesc mai multe alei rectilinii. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. necesare bolnavilor. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. precum şi pergole cu vi ă de vie. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. Astfel. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. datorită lipsei de spa iu. cimişir. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. capelă sau un monument memorial. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. cu bănci şi şezlonguri. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. influen ând benefic recuperarea acestora. chioşcuri). cu alei şi căi de acces paralele. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Cimitirele mari. glicină sau trandafiri. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. De asemenea. acoperite cu plante agă ătoare. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. de la intrarea principală sau de la biserică. Parterele cu flori cu nuan e reci.15. centrale. flancate de planta ii sobre. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. brad. sau în jurul edificiului central. purificarea aerului. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. În func ie de destina ia institu iilor respective. dispuse în lungul aleilor principale. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. castani porceşti. molid. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. prezintă şi o zonă. bine delimitată. separarea diferitelor amenajări precum parcări. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. sau chiar garduri vii. paltini.

sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Spa iile verzi cu profil specializat 6. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. de maximă circula ie. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. din specii sempervirescente.16. în afară de cele amintite. 6. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Lupinus sp. sunt: trandafirii.16. de recreare. după importan a decorativă. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. arborii fiind evita i. saschiul (Vinca minor). din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Ca specii lemnoase frecvent folosite.. Convallaria majalis etc. alimentară. Chrysanthemum sp.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. situate în intravilan sau în extravilan. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Sedum sp. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. surse de zgomot puternic). după concep iile . Sistemul de drumuri. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. de recreare şi decorativă. industrială sau medicinală a plantelor.). pentru realizarea acestor denivelări. utilită ile şi căile de acces. Aster sp. dar şi culturaleducativ. Sempervivum sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a.1. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. dar şi în punctele cheie.. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. halde. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice.. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Microrelieful. cu multe denivelări. sanitar şi decorativ. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. iedera (Hedera helix). datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. caprifoiul (Lonicera japonica). amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. după considerente ştiin ifice (taxonomice). să poată fi realizat pe jos. sanitară. Paeonia sp. În cazul în care terenul nu este prea frământat. să existe mijloace de transport în comun. Narcissus sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. se execută lucrări de excavare..

întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. numit şi colec ia botanică. în acest sector. treiaje. sectorul plantelor de cultură. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. sectorul sistematic. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). şi implicit expozi ii foarte diferite. grădina japoneză. sectorul plantelor acvatice. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief.). Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. dar şi publicului larg. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. vernală. leguminoase. sectorul florei diferitelor zone geografice. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. sectorul administrativ. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. plante aromatice. până la cele superioare (ultimele fiind . Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. şi iarna protejate în spa ii adăpostite.). hibrizi Polianta. englezeşti. muzeu. estivală sau autumnală. vara îngropate în sol. Sectorul plantelor de cultură. În sectorul florei Globului. flora Asiei etc. medicinale etc. de parc. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Rozariu-ul. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Polianta. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. arhitecturală. rădăcinoase). Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. ce au diverse întrebuin ări. melifere. de la cele inferioare. sau arbori cu efect decorativ deosebit. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. serele. hibrizi floribunda etc. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Ca sectoare. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. licee sau a alte unită i de învă ământ. diverse suporturi sau chiar ziduri. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. ierbar). pergole. dar în containere. la exterior. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sectorul plantelor spontane folositoare. rozariu-ul. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. urcători. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. tehnice. Sectorul plantelor spontane folositoare. Realizarea planta iilor floricole. fie se desfăşoară între cele două elemente.

eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. pod arcuit din piatră. pădure de răşinoase. sau mai rar. pepinieră. 6. lanterne de piatră. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. uneori chiar un miniparc zoologic. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. în apropierea intrării principale. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. decorativ şi recreativ. Prin structura. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. subtropicale. colec ie de trandafiri. sera azaleelor şi cameliilor. sera plantelor din regiune mediteraneană. . cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. ornamental. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. didactic. Astfel. sera rezervată expozi iilor florale. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic.monocotiledonatele). se deosebesc: sera palmarium. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. poartă torrii. industrial sau alimentar. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. prin solu iile de amenajare adoptate. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Complexul de sere. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. pădure mixtă. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pădure de foioase. pasul chinezesc din dale de piatră. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. după zona geografică de provenien ă. Grădina japoneză. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite.2. este dispus de regulă. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. sera plantelor acvatice tropicale.16. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. verii sau toamnei. sera înmul itor. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. mediteraneene. sau din alte regiuni calde ale Globului. sera colec iilor. pajişti. Vegeta ia forestieră spontană. clădiri administrative.

având o suprafa ă de 70 ha. curs de apă. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. având în acest sens îngrădiri. în ceea ce priveşte frumuse ea. 6. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. . în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. de recomandat cât mai largi. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. . perdele sau garduri mascate cu liane. de tipul cuştilor cu gratii. înfiin ată la începutul sec. care va fi folosită atât ca sursă de apă. vechimea şi mărimea colec iilor. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.5 ha. stâncării. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. înfiin at în 1880. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. trebuie să ocupe suprafe e importante. bazine. Arad). sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. . pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Bacău). În cazul păsărilor zburătoare. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.De regulă. gropi de gunoi. cu o suprafa ă de 60 ha. Pe ansamblu. a masca zidurile inestetice. cu o suprafa ă de 34 ha. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Timiş). construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. având o suprafa ă de 48. este necesară construirea de voliere largi. al XVIII-lea. Hunedoara).arboretumul Hemeiuş (jud. de tip „microbiotop sau minihabitat”. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager.5 ha. înfiin at în 1908. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. .arboretumul Simeria (jud. al XX-lea.grădina dendrologică Macea (jud. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Bacău).16. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. cu o suprafa ă de 20. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. strâmte. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora.3. să nu existe zone industriale. pot fi amintite: . Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. înfiin at la începutul sec.arboretumul Bazoş (jud. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. pentru a completa ambientul. . înfiin at în 1909.arboretumul Dofteana (jud.

pentru diferite specii de urşi. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. .. şoimi. în care sunt găzdui i: elefan i. bibilici.. ovine. . libere. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. de amenajările respective. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. constituit dintr-o clădire.sectorul rezervat pentru antilope. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. cai sălbatici. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. păuni. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. grauri etc. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.) sau spa ii deschise. . datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pentru sezonul estival. elan. şi pentru răpitoarele de noapte. pume.sectorul urşilor. cameleoni. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. uli. distan a nu trebuie să fie prea mare. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel.sectorul cervidelor şi cabalinelor. cerb lopătar. turturele. cum sunt bufni e. în aer liber. carnivore mici. găini de ornament. zebre. bivoli. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. . pelicanii. cucuvele. trunchiuri de arbori. . .sectorul marilor ierbivore.. gâştele.). caprine. râşi. asini etc. câini dingo. căprior. pentru sezonul rece. iguane. ce cuprinde voliere cu fazani.: . girafele. galinacee etc.sectorul felinelor mari. cu zone largi amenajate pentru tigri. ciufi. . dromaderi. cât şi spa ii largi. mierle. . mici palmipede. zimbrii etc.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. de numărul de specii.sectorul primatelor. precum lebedele. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. fie cu voliere foarte mari. ierbivore mici. lupi. . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. cormorani.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. lama şi alpaca. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. prevăzut cu arcuri largi descoperite. gheparzi etc. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. unele specii de ra e. ren. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. . Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. ce adăpostesc pisici sălbatice. pescăruşi etc.sectorul păsărilor răpitoare. lei. cu voliere şi vegeta ie. . . în special forestieră. jderi etc. şerpi sau crocodili. pot fi amintite: . prin plimbare. şi padocuri acoperite. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. De asemenea. umiditate. cinteze. porumbei sălbatici sau de ornament.sectorul stru ilor.sectorul păsărilor de baltă. pentru sezonul cald. şopârle. bazin. vulpi. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. pantere. canari. stârci. alpin şi subalpin etc.sectorul păsărilor tropicale sensibile. stânci. cu microbiotopuri amenajate cu grotă.sectorul reptilelor. pentru speciile care nu pot părăsi locul..

având produse care să nu dăuneze animalelor. în mişcare. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. acoperite cu pietre. un punct de belvedere asupra oraşului. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. dar în raza de deservire a localită ii. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Pădurea-parc (parcul forestier. cişmele cu apă potabilă. şi nu numai. În zona intrării principale. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. un curs de apă. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. a unor peluze întinse de gazon. sau a aranjamentelor florale. de purificare a aerului etc. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. poteci şi alei de plimbare. pot exista în incintă şi muzee. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. de entomologie etc. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. fântâni. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Astfel. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. a eventualelor surse de poluare. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. formată din planta ii forestiere. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. precum: un lac. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. 6. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. se vor prevede spa ii largi. care să nu depăşească 4%.17. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. de zoologie. Alte amenajări. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. un sit istoric (ruinele unei cetă i). nisip sau alte materiale locale. toalete ecologice. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. se deosebesc: parcul forestier. pădurea-parc sau parcul-pădure. În unele por iuni ale pădurii-parc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. . parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil.

6. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. în unele zone de interes curativ. hidrografia şi environnement-ul. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. topoclimatul. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. telescaune. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. cu cât terenul este mai înclinat. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Unele elemente naturale precum mlaştinile.5-2 ore. falezele sau malurile abrupte. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Astfel. sau de interes turistic. stâncile. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. terenuri de tenis sau de fotbal. Amenajările de tipul campingurilor. zone de picnic. pot fi ştrandurile şi campingurile. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. expozi ia. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. piste pentru biciclete sau pentru role etc. telecabine. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. numită impropriu pădure de agrement. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. balnear (izvoare minerale. zonele nisipoase.17. a unui râu.). izvoare termale etc. căi de acces cu trasee mai lungi. . De asemenea. lipsite de vegeta ia forestieră. terenuri sportive etc. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. solul. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. situate pe malul unui lac. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. tabere şcolare. Pădurea de recreare.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. puncte de belvedere etc. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. pozi ia pe versant.1.

ce au un efect benefic pentru zonele din jur. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. alunecări de teren. băl i. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. frunziş sărăcăcios. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. destinate practicării unor activită i. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. fără extreme mari. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. refugii) pentru a oferii adăpost. iar solul este mai pu in umed. plantele prezintă creşteri foarte mici. temperaturile sunt moderate. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. plajelor etc. vegeta ia are aspect veşted. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. pavilioane. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. este mai rece şi mai umedă. cu privire la temperatură. care prin fenomenul de . vânt. altitudine etc. prezen a prafului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. De asemenea. Tot în acest sens. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. gradul de expunere a teritoriului. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea.. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. temperatura aerului mai ridicată. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. dotărilor sau diferitelor echipamente. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. frunze prăfuite sau galbene. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. această zonă este cea mai expusă vânturilor. suprafe e umede improprii. sau spa ii adăpostite. Orientarea nordică a unor terenuri.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. În acest sens. noroi. Cu privire la mişcările aerului. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă.

O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. libere (luminişuri. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. De regulă. Environnement-ul. În zilele călduroase de vară. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. care este dată de natura sursei (izvor. aerisite. atunci aceasta este şi primitoare. pescuit. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. 6. schi nautic etc. precum realizarea igienei corporale zilnice. pârâu. de modul de captare. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. . Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. liziere). O zonă lipsită de un curs de apă. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. natura solului. râu. prepararea hranei. de o acumulare mai mare sau mai mică. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. capătă por iuni dezgolite. Când o pădure de recreare este echilibrată. de poten ialul teritoriului. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Cei care doresc să se odihnească. dar nu neglijabilă.spulberare. sau ca sursă de apă potabilă. regimul şi tratamentul etc. compozi ia şi vârsta arboretelor. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. a fermelor de animale. situl sau vecinătă ile. iaz. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. prezintă o atractivitate foarte redusă. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. ce diminuează calitatea acestora. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. În acest sens. filtrare şi transport al apei. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. va avea o atractivitate sporită. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Hidrografia teritoriului. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic.17. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. de cea ierboasă. apa este importantă sub aspectul calită ii. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. chimic sau fonic zonele din jur. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. poieni. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. de temperatura acesteia. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. lac). şi din contră. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene.2. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice.

Iarna se remarcă răşinoasele. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. care determină o scădere a densită ii. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an.. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Codrul regulat vârstnic. dau peisajelor un pitoresc aparte. la agresiunile vizitatorilor. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. ce calmează şi relaxează vizitatorul. ce induce plictiseala şi pasivitatea. ce are o densitate mică (200-500 buc. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. datorită vizibilită ii foarte bune. în func ie de fenofazele speciilor respective. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. indiferent de specie. Aceste dotări vor fi discrete. ce au un efect peisagistic major. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. are aspectul unei păduri falnice. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. . cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. a culorii frunzelor etc. Sub raportul vârstei. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. de motiva iile şi aprecierile lor. luminişuri pentru odihnă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. păduri pentru plimbare şi păduri parc. publicul larg le preferă pe cele amestecate. dar în zilele geroase cu chiciură. dispuse pe anumite trasee. bine pusă la punct. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. capacitatea de primire începe să crească. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton./ha). construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. cu locurile de parcare aferente.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. şi este favorabilă pentru plimbări. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă.

Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. zona de plimbare şi zona de regenerare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. de cca. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. . De preferat ca aici. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. soluri scheletice. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. cu forme interesante. şi prezintă diferite construc ii. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. camping. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. terenuri de joacă pentru copii. fiind astfel organizată. amenajările. Arboretele vor avea consisten ă moderată. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). instala ii sau echipamente. destindere şi pentru activită i de picnic. de cei care evadează din cotidian. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri.Pădurile de recreare se sistematizează. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. să fie drenat. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Aceasta este zona preferată de marele public. În raport cu întreaga pădure. Zona de primire şi odihnă. reprezintă cca. obiectivele etc. prin împăr irea pe anumite zone. izvoare). Zona de plimbare. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. să aibă o textură uşoară. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. cu investi ii mai reduse. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. pentru linişte. repaus etc. vor fi evitate de vizitatori. ce trebuie să fie ireproşabilă. prezintă ponderea cea mai mare. aer curat. acest lucru favorizând. cişmele. Zonele cu soluri reci şi umede. echipamente sanitare şi de igienă. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. mult căutate şi apreciate de publicul larg. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. odihnă. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului.

Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. care sunt interzise accesului publicului.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . prin optimizarea spa iului în general. fiind total protejate. cabană. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). locurile de parcare. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. este constituită din diverse suprafe e. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. han.3. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. smulgerea sau tăierea puie ilor. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. rezultate prin ruperea. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. de la o clădire de interes general (cabană. un număr sau o emblemă. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. arbori deosebi i. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general.17.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. cu pante domoale. restaurant. au o lă ime optimă de 3. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. întâlnite doar în anumite păduri. spre diferite puncte de interes din pădure. 6. respectiv 4-10 km/100 ha. restaurant. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. dificultatea. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg.5-4 m. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. terenurile de joc. peşteri. vestigii ale unui castel sau cetă i. fiind eliminate tasarea solului. ruine. şi echipamente specializate. camping). Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. având un specific aparte. pot avea por iuni comune. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. nu prea lungi şi nu prea înclinate. puncte cu vederi panoramice. forma iuni geologice interesante etc. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. monumente. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. dispersate în cadrul celorlalte două zone. zone cu fructe de pădure etc. Traseele potecilor vor fi diferite.

având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. restaurantelor. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. în pinten. şi variază în func ie de microrelieful specific. pietrişul. . masă cu scaune sau bănci. spa ioase şi capabile să absoarbă. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. cabanelor. dalele de piatră. Parcările pot fi mari. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. respectiv nisipul. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. dispuse în apropiere. de amploarea investi iilor. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Locurile de parcare. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. peluze pentru golf. vor evita pe cât posibil artificialul. loc pentru focul de tabără. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. pe ansamblu. de 2-3 maşini. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. parcările pot fi: în ciorchine. sau pot fi mici. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul.aceste puncte bănci. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi să se folosească materiale cu aspect natural. formele regulate şi simetriile. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. în special pe latura vântului dominant. WC-uri ecologice. fiind mult apreciate de vizitatori. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. camping. capătul drumului principal). coş de gunoi. miniterenuri de fotbal. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. diverse amenajări pentru jocul copiilor. respectiv grupuri de arbuşti. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. groapă sau container pentru gunoi etc. un număr cât mai mare de autovehicule. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. şi pot fi: terenuri de tenis. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. vatră din piatră pentru foc. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. fântâni sau alte surse de apă.

având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . Astfel spus. . speologic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. faunistic.The International Union for the Conservation of Nature . se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). incompatibilă scopului atribuit. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. 6. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. floristic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. având o înăl ime corespunzătoare.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. pedologic sau de altă natură. educative. hidrologic.1. protec ia ecosistemelor. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. geologic. cu aspect cât mai natural.18. De asemenea. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. sau parcurile cu specii de vânat autohton. recreative şi turistice. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. paleontologic.18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.

cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. în scop ştiin ific.zona exterioară. muzee cu specific local. Ceahlău. educativ. hoteluri.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. Cozia.18. sate.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. beneficiind de o protec ie suplimentară.Beuşni a. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. destinate cercetării ştiin ifice. care servesc recreării popula iei. specifice. expozi ii. . care grupează o serie de atrac ii turistice. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Retezat. respectiv fenomene naturale originale. educativ şi recreativ. . . construc iile (case. cu flora şi fauna sa.să fie deschis turismului organizat.să aibă forma ii geologice interesante. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. . Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Cheile Bicazului . zona rezerva iilor integrale.speciile vegetale şi animale.să fie interzisă vânătoarea. cultural şi recreativ. drumuri.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. elemente de etnografie si folclor. vile.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. Rodna. Cheile Nerei . activită ile de turism vor fi bine organizate.2. 6. În prezent. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. neatinse de activită ile umane. Domogled . recreării şi turismului”. floră şi faună intacte. Piatra Craiului.Hăşmaş. . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. vegeta ie. . şi Semenic – Cheile Caraşului. hanuri sau locuin e izolate. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.Valea Cernei. Mun ii Măcinului. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. conforme cu peisajul. . . Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .

Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea.18. paleontologice (tip p). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.. mixte (tip m). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. 6. . rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. ca parcuri naturale. 9/1973. În ara noastră sunt constituite în prezent. conform Legii nr. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. următoarele: Apuseni. Bucegi. forestiere (tip f). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. lacuri şi cursuri de apă. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Vânători – Neam . Grădişte Muncelului – Cioclovina. Balta Mică a Brăilei. se promovează regenerarea naturală. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Nomenclatura din ara noastră.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Por ile de Fier. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat.3. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. nu se împuşcă. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. rezerva ii naturale. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. rezerva ii ştiin ifice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. solului. vegeta iei sau faunei. geologice şi geomorfologice (tip g). limnologice (tip l). În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Acestea pot fi: botanice (tip b).

Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. locuri fosilifere. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. fenomene geologice unice (peşteri. parcurilor naturale. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. chei). cursuri de apă. cascade. . educa ie si instruire în domeniul mediului. arbori seculari. ştiin ifice sau peisagistice. rezerva iilor naturale.

. . compozi ii.2.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. .factorii ecologici edafici: . Astfel trebuie avut în vedere: . Prin acest material. .vânt. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). VI.textura şi profunzimea solului. culoarea. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. .cerin ele speciilor fa ă de: .fertilitatea solului. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.temperatura aerului.regimul de umiditate din sol. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. Criterii de alegere a speciilor 6. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. frunzelor. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. 6. ce vor alcătui în final o unitate.2.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). ruginiu. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .umiditatea atmosferică. material care îşi schimbă volumul. .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. . .factorii ecologici climatici: . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).diversitatea foarte mare a ramurilor. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. .Cap. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. volume.lumină. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. proiectantul de spa iu verde creează forme.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.1.1. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.

pantă.factori biotici: . .vegetali. etc. dar şi asupra celui animal sau vegetal. fa ă de cele periurbane. . . 6. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . numindu-se şi cea ă oxidantă.factori geomorfologici: .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. (produc căderea acelor la răşinoase. dioxidul şi trioxidul de sulf. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.. . fertilizare.factori antropici: . . a produc iei de masă lemnoasă). fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . numite arsuri). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. Dintre aceştia : .configura ia terenului. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . considerate cele mai rezistente). .expozi ie.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .altitudine.oxidul de sulf. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. cloroza esutului asimilator.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori poluan i.troficitatea solului. .2.con inutul de schelet.2. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.animali.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. Astfel. . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).

Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .sensibile .rezistente la plumb – pinul silvestru. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.foarte sensibile . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.2. zămoşi a de Siria. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.condi ii de mediu – specie. ce talie vor avea exemplarele respective. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. corcoduşul. bradul de Caucaz. . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.aliniamente.pigmentări. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. piracanta. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . subspecie. . tuia. propor ia poluantului în atmosferă etc. . reducerea creşterilor. industria metalurgică şi chimică. cum se integrează în respectiva compozi ie.umbrirea clădirilor. Particularită ile biologice ale speciilor 6. platanul. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. fenotip. coacăzii. stadiu de dezvoltare. .praful rezultă din întreprinderile industriale.3. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.pădurile de recreare. arboretele tinere fa ă de cele mature. .3. . fabrici. frasinul. . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. . 6. etc.rezistente la fluor – mesteacănul. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .mijlociu rezistente .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.rezistente la bioxid de sulf – alunul.2.rezistente Exemple de specii: .1. .). leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. ecotip. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.

2. speciile cu înăl imi sub 7 m. fastigiata. conică. ovală. speciile lemnoase volubile. . Prunus mahaleb.7 – 15 m. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . . etc. .realizarea gardurilor vii.2. Abies alba.arbori de mărimea I . tabulară. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. precum şi re inerea gazelor de eşapament. . a II-a . Thuja occidentalis var. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. şi cea având contur sinuos. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Juniperus hibernica. De exemplu.zonele verzi de mici dimensiuni. În tabelul nr. Larix decidua. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Berberis thumbergi. a boschetelor. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.liane. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Astfel. Picea abies. Populus simonii. agă ătoare sau chiar târâtoare.în lungul arterelor.arbuşti.3. a III-a . care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Acer pseudoplatanus. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. obovoidă. italica.15 – 25 m. a prafului.peste 25 m. sferică. 6.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . mai mici de 1m. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Morus alba. arbuşti pitici. că ărătoare. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Populus nigra cv.. Pinus strobus.

mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Cotoneaster horizontalis. 6. Cerasus avium. . pentru protec ie împotriva radia iei solare. umbraculifera Carpinus betulus. . Fagus sylvatica. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. cireş păsăresc.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.aliniamentele stradale. Populus tremula. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.zona de primire a pădurilor de recreare. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. caragană. Ulmus minor.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. varietatea „Globosa” la diferite specii. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. mesteacăn. Juniperus horizontalis. frasin. .mascarea obiectelor inestetice. Betula pendula. Pinus nigra.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . ulm de munte.3. nana. Pinus sylvestris. larice. Robinia pseudoacacia var. a prafului şi a vântului. . Salix babilonica. Juniperus communis ssp. Juniperus sabina. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.2. Tilia cordata. dud negru.3. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . salcie căprească. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. .

cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Chamaecyparis lawsoniana var. lanceolată. imprimă un sentiment de linişte. eliptică etc. imprimând anumite sentimente. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn.4. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor.3. Unele specii au frunze simple sau compuse.3. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. platan. ovoidă.2. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. etc. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Forma. tortuosa) sau pot fi geniculate. romboidală. fie pendentă. la marea majoritate a speciilor. mărimea şi culoarea acestora. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. peluze. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). pendula. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Trunchiurile.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. 6. . Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Salix babilonica. mici sau mari. obovată. castan) sugerează puterea. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. 6. fie verticală.2. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari.5. paltin. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. fie orizontală. pot fi sinuoase. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Ramuri pot fi drepte. sau chiar târâtoare. Speciile cu tulpini că ărătoare.

alb argintiu. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. argintea. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Eleagnus angustifolia. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Ligustrum ovalifolius. luminos (primăvara).. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Gleditsia sp. Pyrus elaeagrifolia. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. precum şi diferite exemple de taxoni. Hedera helix. Aesculus sp. biota.) sau mari (Ailanthus sp. la verde închis. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Populus alba Picea pungens var. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Speciile cu frunze mici. la galben–roşu ruginiu (toamna). Astfel.. În tabelul nr. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Sorbus aria. pu in incizată dau adânc incizată. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Thuja occidentalis f. Robinia sp. precum cele ale speciilor: Acer negundo. la care verdele se combină cu alb. Speciile cu frunze mari. galben sau chiar roz şi roşu. Juglans sp.Marginea limbului poate fi întreagă.). compuse. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Hippophae rhamnoides. Carpinus betulus. Acer negundo.. „Aurea” Thuja orientalis f. Euonymus europaeus. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. ca în cazul mesteacănului. până la verde intens (vara). cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan.

purpurea. vanhouttei. Pinus excelsior. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Berberis vulgaris var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Pinus cembra. Ligustrum vulgare albă . Pinus strobus Abies alba. Pyrus sp. Malus pumilla var. Picea abies. Buxus sempervirens. Forma şi culoarea florilor. Corylus maxima var. purpuriu Picea pungens var. Alnus glutinosa. Catalpa bignonioides. Phyladelphus coronarius. forma.. Syringa x. Acer platanoides var.2. crem sau galbene. purpurea. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Deutzia scabra. pissardii. Taxus baccata. rubrum 6. Spiraea x. Hibiscus syriacus. Juglans regia Fagus sylvatica var. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.3. Pseudotsuga glauca. Hedera helix. atropurpurea. Magnolia kobus. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Acer paltanoides var. purpurea. Aesculus hyppocastanum. Sophora japonica. Prunus avium.verde închis roşu.6. Robinia pseudoacacia. niedzwetzyana.. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. În tabelul nr. glauca. hybrida. Prunus cerasifera var. Crataegus sp.

Cornus mas. Laburnum anagyroides. primăvara timpuriu primăvara . Colutea arborescens.. Hybiscus syriacus. exceptând albastrul pur. Hibiscus syriacus. pu ine specii făcând excep ie de la regulă.. Tamarix ramosissima. Magnolia x. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Cornus mas. Phellodendron amurense Spiraea japonica. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Diervilla florida. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Kerria japonica. carnea. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Chaenomeles japonica. soulangeana Prunus sp. Dintre toate speciile lemnoase. Cotinus coggygria. Syringa vulgaris. pissardi. Malus floribunda Hedera helix. Prunus persica. Buddleia davidi. Forsythia suspensa. Magnolia kobus. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Diervilla florida. Spiraea salicifolia. Magnolia stellata. Forsythia sp. Amorpha fruticosa. Laburnum anagyroides.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Prunus armeniaca. Chaenomeles japonica. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Prunus cerasifera var. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara.

sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. glicină. atribuind ambientului un aspect dispersat. Spiraea salicifolia.. Ptelea trifoliata. Sophora japonica. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.vara toamna Mahonia aquifolium. Syringa vulgaris. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. mari (Viburnum opulus var. Berberis vulgaris. Spiraea japonica. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Sambucus racemosa. în sezonul estival sau autumnal. Crataegus monogyna. Liriodendron tulipifera.3. Inflorescen ele sferice. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. budleia. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. iritant. neliniştit. Colutea arborescens roşie albă .7. Kerria japonica Aesculus sp. Cotoneaster horizontalis. Viburnum opulus.2. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. mălin) calmează şi relaxează. Hibiscus syriacus. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Rhus typhina. contribuind prin forma. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. ca lumânările (castan porcesc. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. 6. Culoarea fructelor. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Rosa canina. dar mai ales în perioada hibernală. lemn câinesc. pseudobace) este variată de la specie la specie. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. amorfă) constituie un factor stimulator.

se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Robinia pseudoacacia. Ambientul (noxe. Thuja occidentalis. Există şi specii cu creştere foarte înceată.3. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Fraxinus excelsior. Catalpa bignonioides. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Picea abies. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Mahonia aquifolium. 20. De exemplu. calitatea terenului. Cotoneaster nigra. mesteacănul. Viburnum lantana. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. probabile pentru perioade de 5.2. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. ci separat. Abies alba. Ligustrum vulgare. Lonicera nigra. diferi i arbuşti. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. precum cimişirul şi tisa. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Gleditsia triacanthos. De obicei. Platanus sp. 40 ani de la plantare. 6.8. . Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Prunus spinosa. unii poluan i din aer sau din sol. salcâmul. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. iar plopii. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. 10.

lângă clădiri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. coloritul fructelor). Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. labirinturi. ASOCIEREA. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. care nu se regăsesc în efectul ob inut.1. iar cele decorative prin trunchi. masive. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Exemplarele lemnoase. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. pot fi folosite solitar sau grupat. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. boschete.Cap. Arborii solitari se amplasează pe peluze. în puncte liniştite. garduri vii. sub diferite moduri. grupuri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. fie ele arborescente sau arbustive. . fără agita ie. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. VII. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. sau duc la costuri suplimentare. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. pâlcuri. curtine. frunze.

cu exemplare foarte apropiate. foarte înalte cu h > 3 m. După înăl ime.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ce are amenajate numeroase poteci. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. . Ca regulă generală. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. trunchi de piramidă.5 m. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. mici cu h = 0. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. două sau trei rânduri.5 – 1 m. (gard belgian. pe un contur drept sau sinuos. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. în aceste ultime cazuri. ob inându-se în final un perete verde. înalte cu h = 1 – 3 m.. de regulă bine între inute şi amenajate. sistemul Cossonet). mai rar două sau chiar trei. formate dintr-o specie. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.

Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. . de preferat o specie locală. În cazul plasării inverse a speciilor. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. . constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare.garduri vii de camuflare sau de mascare. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. în care sunt prezente multe bănci. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. ce le eviden iază pe primele. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. de apărare împotriva vântului dominant. sanitar. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi.garduri vii pentru protejare. cu un aparat foliar bogat. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. solemnitate şi hotărâre. şi coroană bogată. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. . Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. de mascare. mai deschis la culoare. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. În orice caz. care să constituie fondul principal.garduri vii decorative.După scop gardurile vii pot fi: . Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. protec ie şi linişte. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. solu ie destul de controversată. folosite ca garduri de limită. de izolare vizuală şi fonică. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. Astfel.

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. lângă care să existe grupuri de flori perene. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. În cazul clădirilor monumentale. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. dispuşi inelar. . acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. pentru mascarea acestora. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. apoi de cele de talie mică. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. patrulater sau pentagon. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. destinat odihnei pasive. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. existând în apropiere şi un luciu de apă. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie.

la tasarea şi în elenirea . adaptate condi iilor locale. mesteacăn. pinul strob. Un boschet prezintă 2-3. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. cimişir. pinul silvestru). În spa iile verzi urbane (grădini. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. dârmox). pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. lemnul câinesc. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pentru mascarea limitelor. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. statuie.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. constituit dintr-una sau mai multe specii. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. specii rezistente la vânt. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. parcuri) masivele se situează spre periferie. fântână arteziană). în mod excep ional 4 intrări. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. creându-se o stare de calma atmosferic. protec ie împotriva soarelui şi vântului. de regulă dispuse circular. iar în interior numeroase bănci.

puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. . epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.2. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). largi. a II-a şi a III-a. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. înso i i de 1 tutore. Astfel pentru aliniamentele stradale. 7. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. cu fructe şi port interesante. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. 7. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.2.2. cu înflorire abundentă. unde se doreşte realizarea unui masiv. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. În func ie de speciile întâlnite în masive. Vârsta. înfiin area scuarurilor. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. acestea pot fi transparente sau opace. În general. Instalarea vegeta iei lemnoase 7.1. puie ii cu rădăcini protejate. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone.2. care limitează priveliştea şi perspectiva. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. creându-se impresia de monumentalitate. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Totuşi. imediat după dezghe ul solului. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). a I-a. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. se evită ambalarea.solului. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. în acest caz balul fiind înghe at. Astfel. de la scoaterea din teren şi până la plantare. se folosesc puie i de talie mică. urmată de toamnă.

camionului. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.2.5 t. datorită dimensiunilor. fie dintr-o pepinieră. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu sistemul radicular mai compact.60 (0.30 (0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. . cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.0 x 1. înăl imea şi grosimea la colet.Ca regulă generală orice puiet. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.70) x 0.0. cu ramuri până aproape de sol. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.3. pe tulpină deasupra coletului. etc. . greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. se tasează uşor şi se udă abundent.40) m pentru puie ii de talie mică.30 (0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.40) x 0.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.1.5 (0.alegerea exemplarelor.80 x 0.0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. . creată în acest scop. cu o coroană uniform dezvoltată. 7.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. . .60 (0. .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). situate în locurile accesibile macaralei. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. remorcii. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . iar înăl imea 8-10 m. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.0. De asemenea. sunt necesare mai multe opera iuni: . fie din natură. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.

pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului.2. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.2. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. cu norme bine stabilite. .4. P. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. ciuperci). Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă.4 rânduri. ce au un efect estetic deosebit. uniform. 7. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. 2 sau 3 rânduri. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. în Fran a.3. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.3. Astfel. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. numărul rândurilor (1. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. timp de 2-4 ore. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.7. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.3. K. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.1. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. la o adâncime de 20-25 cm. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. în timp. 7. partere.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).5 – 1. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. urmând ca mai târziu. Fertilizarea. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. până la 0.

5 m între ele. Pe măsură ce cresc. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. columnare. piramidale. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.piramida . la distan a de 60 cm între ele. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . rezultând astfel un trunchi vertical scurt. se aleg ultimii doi. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. La exemplarele cu so . cu ramuri cât mai multe.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). ob inându-se forma literei V. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.40 cm deasupra solului.forma literei „U” . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. .forma Cossonet . cu fructifica ie cât mai abundentă.forma Verrier .

40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. pe o sârmă . 6 sau 8 bra e verticale. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. dispuse în acelaşi plan. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. 80 sau 120 cm de la sol. are forma unui „U” dublu sau triplu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. ce a fost retezat la 40. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Coroana formată. ceilal i îndepărtându-se. Fiecare pereche porneşte din axul principal. se orientează vertical pe doi tutori. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Astfel. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol.

aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. sub un unghi de 60o între ei. cu o deschidere a bra elor de 50 .60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). La lungimea de 70 . iar cei doi lăstari terminali. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. . fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. În al doilea an. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.80 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod.(spalier). se înlătură lăstarii. După 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. la o înăl ime de 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta.

) Se execută primăvara devreme. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. După atingerea înăl imii dorite. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. . pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.3. tisă). La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tuie. la înăl imea de 20-25 cm. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. la exemplarele plantate în aliniament. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. de 1-2 m lungime (Acer negundo.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. mai rar toamna târziu. tăierea se face cu cca.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. ienupăr. prin scurtarea lujerilor prea lungi. Populus sp. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. 7. 0. Tunderea se execută în anii următori.3. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. În primul an de la instalare.

Se recomandă rărirea periodică. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.3.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. 7. iulie. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. sunt de regulă mult mai viguroşi. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. cu coroane înghesuite. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.4. După câ iva ani. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. grupuri. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Lăstarii ob inu i prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă.

stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. . . cu o periodicitate de 3-5 ani. a unor poteci. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.3. . din 3-6 (10) ani. în cca. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. în apropierea locurilor de sta ionare. . se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). în pădurile echiene de codru şi crâng. cu o periodicitate de 3-5 ani. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. reducerea consisten ei. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. 20-30 ani. Se aplică rărituri mixte sau combinate. . În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. ob inându-se un număr optim de exemplare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).5.materialul rezultat nu se recoltează. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. îmbunătă irea stării fitosanitare. fiind inestetice. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. 7.

cu foarte multe nişe ecologice. rup i sau doborâ i.6.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. de speciile forestiere folosite sau prezente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. bolnavi. 7. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. păduri de plopi euroamericani). buruieni). dar pentru oameni antrena i. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. amestecuri de fag cu răşinoase. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. .3. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. deoarece circula ia este complicată (semin iş. în vederea atingerii unui anumit scop. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. făgete. se pot adopta diferite tratamente.

specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. În acest sens se deosebesc: . Acestea se folosesc pentru rabate. cu aspect de tufă .. .. ...sp.. mirosul şi modul de asociere ale florilor.1. . culoarea şi mărimea frunzelor. . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Acestea se folosesc grupat. Salvia splendens. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.1. a rabatelor pe peluze. în componen a bordurilor. Hyacinthus sp. cu tulpini ramificare. Lobelia sp... precum şi în mozaicuri. în sensibilizarea oamenilor la frumos.. . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. partere..forma şi culoarea fructelor. forma. Alyssum sp. Tulipa sp..1. .înăl imea.specii de talie mare. Ageratum sp. . Muscari sp... Sedum sp. . Malva sp. peste 50 (60) cm.ciclul de via ă. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Tagetes sp.sp. VIII..forma tulpinii (portul). frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. platbande sau grupuri pe peluze.. Galanthus sp. a modului de creştere şi ramificare. . Narcissus sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.forma.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. precum specii din genurile: Lilium sp.Cap.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.sp. al sezonului de vegeta ie.. Delphinium sp. cu port târâtor (sau pendent) . Tulipa sp. Calistephus chinensis. Gladiolus sp.. Aubrieta sp.culoarea. 8.2. 8.1. precum Crocus sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. în planul apropiat de privitor. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . în marginea rondurilor sau rabatelor. Saponaria ocymoides. Tradescantia sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Salvia sp.. Ageratum mexicanum sp.. covoarelor. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.Tropaeolum majus.Tagetes sp. . .

Tulipa sp. florile fiind nesemnificative. în cazul petalelor tomentoase.sp.. la florile simple poate fi pală.. 8. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. . locurilor pentru sporturile uşoare. galben. . argintiu sau cenuşiu. erecte Impatiens sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.Lathyrus sp. Sempervivum sp.. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.. . în jurul teraselor. mo ul curcanului.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. chioşcuri pentru odihnă). Papaver sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). la început. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.3. cu tulpini că ărătoare . Unele frunze sunt mari.. Pyrethrum sp.. până la albastru. creasta cocoşului. Agave sp. 8. iar altele puternic fidate. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Lilium sp.Ipomea purpurea. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui.sp.. Forma. altele sunt mici şi mărunte. cu tulpini volubile . la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Polygonium sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.. roz. cu tulpini simple. Begonia sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Delphinium sp.. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Nuan a culorii poate fi diferită.. roşu grena. Forma.).1. precum regina nop ii şi micsandrele. precum verbena şi crinii. a sta ionării...1.. roşu sau grena. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Portulaca sp. Ricinus sp. Astfel.4. mărimea şi culoarea frunzelor. Iresine sp.sp. culoarea şi abunden a frunzelor. mărimea şi culoarea frunzelor În general. clopo ei. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Humulus lupulus. cu segmentele filiforme. culoarea. lalelele papagal.

de culoare roşie sau roză.1.8.plante anuale sensibile (Celosia sp. Zinnia sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. florile se îndepărtează. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.1.) se seamănă în sere calde.6.5. Cineraria sp. iar primăvara vor înflori.) are fructe persistente şi decorative. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.. ca o continuare a florilor. fiind o sursă de amuzament pentru copii. În unele situa ii.. . Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.plante anuale rustice. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Calceolaria sp. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. men inând efectul decorativ. . vara. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. .plante anuale semirustice (Begonia sp. 8. fiind aripate.. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.

Lolium sp. ferestrelor. Gypsophyla sp. rizomi. Aquillegia sp. covoarelor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. rabatelor. Narcissus sp. în general. Hyacinthus orientalis. ..7.decorarea spa iilor verzi. tuberobulbi. sau semirustice (Canna indica. Chysanthemum sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. rizomi. pentru: . Gladiolus sp. Hosta plantaginea.. rădăcini tuberizate. tuberobulbi. 8. Iris sp. Dahlia sp.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.decorarea balcoanelor. bordurilor.. cămări. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. mozaicurilor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp.. jardinierelor. în lungul apelor sau pe luciul lor. teraselor... Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Polyanthes sp. Convallaria majalis. pe stânci sau pajişti. geophite – ce au bulbi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.. rondurilor.1.. Speciile floricole pot fi folosite. . Papaver orientalis).

deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Culturile cu plante anuale. cu port de tufă sau covoraş. în trepte.). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. rabate. numă-uita (Myosotis sp. fie numai specii perene. crizanteme.. specifice plantelor anuale. . de talie înaltă (Phlox paniculata. Tagetes sp. forma şi culoarea florilor. ghiocei. înăl imea plantelor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. bănu i (Bellis perennis). Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. zidurilor. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.decorarea stâlpilor. pergolelor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă.). costisitoare. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. narcise.. Portulaca grandiflora). Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. în special lunile de vară. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. forma şi nuan a frunzelor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. instalând specii de talie mică în prim plan. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. stânjenei. muscari (Muscari sp. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte).). continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. bujori. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. narcise (Narcissus sp. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. perioada şi durata de înflorire. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. printre care se introduc plante anuale. treiajelor. mărimea. fie mixt.2. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. În func ie de perioada şi . perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Rudbekia sp. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Ageratum mexicanum „nana”. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor.). witrockiana). Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. partere). mijlocie (Petunia sp.ca flori tăiate.. 8. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. chioşcurilor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite.

pământul de lemn. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. perlit şi turbă în diferite propor ii. ferigi). Gladiolus sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. etc. mărun irea bulgărilor. bine organizate. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.3. pământul de pădure. Crocus.. superficiale (Primula sp. . pământul de ace de răşinoase. Amaryllis sp. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Narcissus..pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.1. . În general. compostul de grădină. Asparagus sp. se deosebesc: . textură. Iris sp. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.. . . aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .. pământul de turbă.. După valoarea pH-ului. Myosotis. capacitate de re inere a apei).durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. brumărele). Hyacinthus. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. desfundat. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.3. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Erica sp. pământul de frunze. textură. modelarea terenului. nivelat. Cheiranthus cheiri). elemente nutritive. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Asparagus sp. Bellis) cu speciile anuale. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. de turbă) . Dianthus sp)... cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. pământul de ericacee.soluri alcaline – (Anemone sp.. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Calluna vulgaris).soluri acide – (Coleus sp. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.. Instalarea speciilor floricole 8.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.soluri neutre – majoritatea solurilor. Viola. structură. Tradescantia sp. . Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. mobilizarea superficială a solului. Acestea se deosebesc prin pH. con inutul de substan e nutritive. Dianthus sp. permeabilitate. pH.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. În func ie de sol.. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. 8. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. elina. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Galanthus) sau bienale (Primula. de răsadni ă..

3. 8. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Muscari. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Sedum) distan ele pot fi mai mari.). transplantarea apare necesară atunci când . ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Paeonia). Begonia). Hyacinthus. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Impatiens. Hemerocallis sp. 2 – 2.. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. de cca. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Alyssum.3. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Fuchsia.3.8. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. La plantare. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La speciile perene. Viola.. Hosta plantaginea. unde se vor dezvolta şi înflori. Dianthus. dar nici să se stânjenească reciproc. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.2. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Amaranthus).5 cm grosime.(Iris sp. Narcissus. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Crocus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.). Myosotis). pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Mathiola. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Lilium sp. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. comparativ cu înăl imea plantei. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Galanthus.

iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. spa iul devine insuficient. . suprimarea tijelor florale vestejite. . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. obligatorii sau facultative. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. bobocitul. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.suprimarea păr ilor aeriene. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. de perioada înfloririi.tutorarea şi palisarea.tunsul plantelor. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. unele nu mai înfloresc în acel an. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.datorită înmul irii naturale ale plantelor. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. . Pentru ob inerea de tufe bogate. copilitul. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . . intrând mai devreme în vegeta ie. . . Ciupitul se execută cu unghia.combaterea dăunătorilor biotici.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . În această categorie intră următoarele lucrări: . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. cu rolul de a ob ine plante viguroase.4. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. când plantele nu suferă deloc.irigarea. . 8. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.reglementarea înfloritului. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.ob inerea unor forme caracteristice.aplicarea îngrăşămintelor.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.

de obicei terminată cu o floare (crizanteme. garoafe). Petunia sp. trandafiri. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. în acest caz întârziindu-se înfloritul. Pelargonium sp. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. hortensie.. . Se aplică la crizanteme. gura leului). de dimensiuni mai mari (crizanteme. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. bujori. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. ochiul boului).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.).. garoafe. urzicu ă (Coleus sp.

Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. trestie.. . sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. dalii). Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Lathyrus. Ipomea). în func ie de specia respectivă. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. mase plastice. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tutorii pot fi din lemn. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime.

Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. maxim ora 10. la care se adaugă apă. etc. făina şi rosătura de coarne. solarii. a îngrăşămintelor organice solide. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. . antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. spălarea şi răcorirea plantelor. ca regulă generală. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. ob inânduse solu ii prin fermentarea. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. după o prealabilă uscare şi mărun ire. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. 1:20. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. fiind indicată udarea diminea a devreme. cu valen e simbiotice. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. În această categorie intră: excrementele de mamifere. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. microbiologice. bogate în potasiu: sarea potasică. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. narcise. :30. azotatul de amoniu. clorura de potasiu. solul. de păsări. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. sere. intensitatea luminii. temperatura mediului înconjurător. lalele. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). uneori superfosfat. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. timp de două săptămâni. cenuşă. Îngrăşămintele se aplică. mustul de bălegar. după trecerea perioadei de înflorire. chimice. ghiocei. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. umiditatea şi mişcarea aerului. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. făina de oase. ciuperci). Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. sulfatul de potasiu. riguros selec ionate.

cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. la geofitele semirustice. uneori chiar săptămânal. . pentru a nu se produce vătămări plantelor. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. tuberculi. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. manual sau cu ajutorul săpăligilor. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. şi peste vară. măcar odată pe an. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. organele subterane (bulbi. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. bulbii sau rizomii.sau noaptea. sau talaj. rizomi. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. frunze. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Acest strat men ine solul umed. în martie–aprilie. periodică a diferitelor exemplare floricole. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. sensibile la temperaturile scăzute. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora.

atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. formată în special din graminee. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. având aspectul unor pajişti naturale. masive de arbori) sau nevii (stânci. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. elemente arhitecturale. După destina ie. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. ce înfră esc abundent. asfalt sau beton.1. cu . 45 oC.pentru peluze. brânduşe. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. cărămidă. recreative sau sanitare. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. pietriş. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . lalele). . Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. aranjamente florale. gazon care se tunde la 2-3 zile odată.rustic. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee.Cap. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. datorită nuan elor de verde. luciu de apă). folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. gazonul se încălzeşte mai pu in. 30 oC. grupuri statuare. iar în cazul asfaltului de cca. pentru a forma un covor des. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. De exemplu. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. arbuşti. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). IX.pentru terenuri sportive. clădiri. narcise. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. în zilele cu temperatură ridicată. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. .

prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Cynonurus cristatus). Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Lollium perenne. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Viola arvensis.. dar speciile se comportă diferit. Campanulla sp. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. de rezisten a la bătătorire sau tundere. având aspectul unei fâne e înflorite.. lăstărire. grosiere. 9.5 cm. rezisten a la bătătorire. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.2. aspre. rădăcinile sunt relativ superficiale. rezisten a la temperaturi scăzute. Matricaria chamomilla. Deschampsia caespitosa. Poa annua). Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. rămânând suprafe e nude de pământ. . Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate.5 cm. frunze mari. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.3. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. După înăl ime: . 9. Agrostis stolonifera. tenis – 0. Agrostis tenis. aceasta dispare. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Gypsophylla muralis. înfră ire slabă. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. rapiditatea de creştere. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. la 12–20 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. tufele sunt înghesuite foarte mult. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Iberis semperflorens. Festuca rubra. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. . Reseda lutea. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. ci în amestec de minim 3 specii. Bromus inermis). Bellis perennis. umiditatea din sol. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Alopecurus pratensis.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Calendula officinalis. Papaver rhoeas. la tundere. crichet – 2.5 cm.5 cm. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. capacitatea de refacere după tundere. de diferite desimi. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. . Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Alyssum maritimum. rugbi – 6.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.

calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.5 – 2. Dacă norma este prea scăzută. a canalizărilor. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). a instala iilor de irigare. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu.3. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. îngroparea cablurilor electrice.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. date de condi iile specifice ale ării respective. moloz. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). precum şi costul mai mic.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. ci cresc lateral. 9.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. De asemenea.9. dacă există sisteme de irigat. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .mecanic . . Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. zgură.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. se ob ine un gazon prea rar. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. în cazul în care solul existent este corespunzător. instalând toate speciile crescute natural. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. dar şi vara. În diferite ări se aplică norme diferite. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. dar şi executarea drenurilor. Decaparea . fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. terenul se grăpează. adâncimea de semănare va fi mai mică. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).1. gros de cca.3. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . Metode şi tehnici de semănare: . de specie. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. amestec şi condi iile de sol.5 cm. cărămizi. cu un aspect nefavorabil. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor.2. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). . Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. După semănarea manuală.

15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. sau mecanic cu maşini speciale. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. care pot fi rulate. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. groase de 2-4cm. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. iar gramineele se răresc. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. 9. Dacă solul are o cantitate mare . Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. După aceste opera iuni. 30 x 30. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care nu sunt preten ioase. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire.4. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). fosfor şi potasiu. apar muşchii şi numeroase buruieni. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. înainte de înflorirea buruienilor.de calciu. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). pentru compensare. .

fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). ordine şi propor ie. importan ă şi lă ime. pentru stilul geometric.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. sunt de obicei largi.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. curiozitate . care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.de stimulare. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. mai stabilă. flori. implică o diminuare a efortului. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). . sau conduc spre un obiectiv principal important. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. justificate de prezen a diferitelor obstacole. . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.20 m). ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. grădinile alpine. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . măreşte aten ia. divertisment. X. organismul nu depune efort. pentru obiective bine determinate. în meandre pentru traseele sinuoase. pentru terenurile cu denivelări. pentru terenurile orizontale. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. de cucerire a spa iului înconjurător.mişcarea orizontală. au o lă ime mai redusă (minim 1. .de indispozi ie (de închistare) . şi în echilibru cu for a gravita ională. influen ând sentimentul de veselie. În func ie de natura circula iei. mai sigură. de intimitate şi uneori de regres. de refugiu.7 m lă ime. . având 0. 10. călare sau cu bicicleta.Cap. inestetic şi nefunc ional. elemente arhitecturale.mişcarea descendentă. perspectivele. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.1.mişcare ascendentă. . . creează impresia de avansare. apare un sentiment plăcut de protec ie.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.pentru ceea ce este rigid.5 -0.de amuzament. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).

pavele.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. . cel pu in cu fa a superioară netedă. este folosit în pădurile de recreare. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ.cele neregulate în „opus incertum”. pătrate. Căile împietruite cu pietriş de carieră. beton. dalaj englezesc.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. pietriş. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Pământul. iar cele deschise obosesc ochii). roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. . corelată cu ambientul. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. de forme diferite. macadam. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . cărămidă. mozaic. dalaj antic. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. tip zidărie. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. dale. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. lian i sau materiale hidrofobizate. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. ceramică sau marmură. asfalt turnat sau cilindrat.

Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). uşurin a între inerii. Când cursul apei este însorit. ale fiecărei dale. la o distan ă între centrele de greutate. geometrică. 10. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. dreptunghiulare. prin deschideri de perspective. din beton. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. fântâni. dar fără a fi simetrice. senza ia de răcorire şi de prospe ime. cărămidă. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Caltha palustris). Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. căderi de apă. . lacuri.60-0. asemănător cu malurile opuse. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu.2. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. pătrate. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. având rolul unui factor calmant în peisaj. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. trestie.pe gazon. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. dar poate fi ameliorată. elipsoidale. pâraie. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. făl uită. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Apele stătătoare (numite impropriu. fără frânturi. de mişcare. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. iazuri.65 cm). Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. bitumului. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Malurile se vor amenaja prin terasare. realizate de obicei pe stâncării. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. în locurile cu erodare puternică. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate.

un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. combinată cu lumina artificială. privit dintr-un loc potrivit. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.4. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. O perspectivă bine concepută are echilibru. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. colorată diferit chiar. şi pot fi amenajate într-un mod special. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. folosite pe timp de noapte.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. la o oarecare distan ă de clădiri. 10. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. mărime şi culori. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. de solidaritate monumentală. fie vor fi aduse. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.fântână cu taluz cu cascadă.3. cu o vegeta ie specifică. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. . un microrelief accidentat. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. . . în mod artificial. iar când sunt mici şi grupate. . Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. în mod progresiv. muntos. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată.bazin cu cupă florentină în mijloc. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Grădinile alpine creează.bazin cu jeturi orientate spre periferie. 10. acestea dau impresia de putere. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.

ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . a men ine.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. pergolele. cu turbă şi nisip. accidentat. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. sau cărămidă. . numite chioşcuri descoperite (naturale). beton. belvederile.dispunerea blocurilor de piatră. fiind amplasate pe esplanade. pentru ca pământul să se taseze suficient. pătrată. într-o formă simplă dar estetică. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. deşertic. construc ii uşoare. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. . Acestea se pot construi din lemn. coloanele. . va fi pe cât posibil frământat. în pantă sau se va crea artificial. lăsând spa ii mari între ele. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . . Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. subalpin. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje.5. balustradele (parapetele). bănci şi scaune (mobilier de grădină). cele mari în planul din spate. înghe . zăpadă. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. treiajele. suporturi pentru plante. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. scările. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. chioşcurile.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. . destinate adăpostirii vizitatorilor. la marginea apelor. teatrul verde.aşezarea unui strat de pământ de elină. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). arcadele şi porticurile. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. hexagonală sau octogonală. 10. a domina. situate în spa iile verzi. grupuri sculpturale. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. pode e şi poduri. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. la capătul aleilor. vase decorative. în pie e sau în punctele de perspectivă. a orchestrelor sau a fanfarelor.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici.

acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Acestea se confec ionează din piatră. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. pe orizontală. lemn.4-3. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Forma. aluminiu. cărămidă. dezvoltare pe verticală. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. metal. cărămidă. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. stâlpi verticali (piatră. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Materiale de construc ie folosite: piatră.5 m. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. compartimentarea unui spa iu verde. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. înăl imea 0. a unui rond de flori. fiind amplasate la capătul aleilor. în lungul aleilor largi.7m şi înăl ime 2-2. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. . cărămidă. beton. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. beton armat. oferind refugiu împotriva insola iei.5 m. Se recomandă ca optimă. folosite pentru decorarea unor pere i.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. piatră). culoarea lor. Treiajele sunt construc ii uşoare. teraselor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. mozaic. fier. din diferite materiale de construc ie. ce prezintă ca elemente de sus inere. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.0 m. Pot fi cu sau fără spătar. bronz. fontă. de obicei cu înflorire abundentă. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. formate din panouri cu zăbrele.5-0. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor.45 m. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. mărime. marmură şi au un mare efect prin formă. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. mărginirea unor perspective. grup sculptural.4-0. ce acoperă por iuni de alei sau terase. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. lă ime 0. lemn. lemn sculptat sau marmură. la marginea teraselor. atât la soare cât şi la umbră.

Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. în lungul scărilor. piatră. aleilor. zidurilor. . sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. beton. decorat cu plante de mozaic. ciment. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful