UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

2. plante medicinale şi aromatice. fie o fântână cu un joc de apă. În capitala imperiului.V.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Exemple: Villa lui Cicero. horticultura a făcut progrese. Grădinile vilelor mai mici. în Evul Mediu. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. a înregistrat un regres. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. tei. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. .) 2. Schema modelului grădinii medievale. Erau prezente pergolele şi coloanele. la interior cu bazine străjuite de statui. lauri. zambile.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. smochini. Villa Lucullus. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. busuioc.. peste care s-au grefat elementele orientale. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Totuşi. rozmarinul şi mirtul. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).H. de regulă. mimoze). cu coloane de piatră colorată şi marmură. De asemenea erau cultiva i trandafiri. pini. trandafiri. .2. Villa Sallustius. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. lotus sau diverse flori. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. 2. fiind înconjurate de un zid de marmură. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. urbane. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . ce cuprindea Europa Sud-estică.2. formă pătrată. Erau prezente şi pu uri rotunde. nordul Africii şi Asia Mică. specii floristice. ca urmare a cruciadelor. chiparoşi. vasele şi statuile. 2. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Acestea aveau.XIV d. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. duzi. Constantinopol. buxus.arbuştii şi plantele ornamentale. crini. platani. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Villa Mecena.2.grădina cu pomi fructiferi. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.1. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. tisă. .

menajerie. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Speciile folosite: chiparoşi. monotonă.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. bazine. o suită de grădini.2.d. Nu existau sculpturi. din timpul domina iei arabe. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. prin întretăierea a două canale cu apă.. cu func ie exclusiv ornamentală. leandri. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. 2. pavilioane pentru petreceri. galerii acoperite de plante că ărătoare. fie sub formă de fântâni arteziene. apoi au căpătat un specific propriu. fie erau situate în afara palatelor.H. acolo unde spa iul permitea.grădina de flori. mirtul. buxusul. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. . de formă regulată iar cele mai mari. situate în cur ile clădirilor. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. acestea fiind interzise în religia mahomedană. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.grădina de legume şi plante medicinale. Locuin ele mici aveau o singură grădină.). Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. compartimentare realizată. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. XIII-XIV. citricele. adesea aranjate liber. al VII-lea d. fiind plane şi înconjurate de ziduri.H. Grădinile fie erau interioare. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.4. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. caracterizată de prezen a careurilor egale. Compozi ia era geometrică. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. înconjurate de ziduri. pere ii de fundal. . Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.2. eucalipt. mărginite de rânduri de plante tunse. magnolii. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. fie aveau straturi de formă pătrată. Arta topiară era folosită în exces. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. 2. Apa era folosită fie în bazine şi canale. magnoliile. palmieri. Speciile folosite erau: chiparoşii. predominant persană. pini.

şi reflectă puternicul cult al naturii. VIII-IX d. ziduri. al XVII-lea d. de basm. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. fiind create mai ales în sec. bambuşii – prietenia necondi ionată. budismul. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. fiind excluse liniile drepte. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. ape. cascade. IV-V d. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. galerii. neregulat. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Filozofiile religioase din China. stânci. Terasele erau trasate liber. piersicii ornamentali – Paradisul. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. servind ca loc pentru plimbare. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. de veselie. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. terase.) şi cuprindeau mun i. . în armonie cu peisajele naturale.3. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. por i. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului.H.H. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. chioşcuri. pe vârful unei coline sau în pădure. Picturile. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. modificat sau aparent natural. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Spa iile verzi din Extremul Orient 2.H. poduri şi pode e. Elementele primordiale erau mun ii. lacurile şi râurile. odihnă. au fost create parcuri naturale. suprafe ele foarte întinse. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. cu aspect natural. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. plante şi animale. II-I î. ce erau descoperite brusc la un moment dat.3. cu caracteristici proprii. iar apele. având caracter natural. o dată cu dezvoltarea noii religii. în strânsă legătură cu religia.. pinii – fermitatea şi for a caracterului. de groază. Relieful era foarte variat.H. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească.2. cheiuri. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. cascade naturale) sau în bazine artificiale. în care vegeta ia era dispusă natural. (dinastia Tang). situat pe malul unui lac. bazine. grote. arterele pământului. pentru dobândirea perfec iunii morale. firesc. fiind natural. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. este mărimea acestora. indiferent de perioada istorică. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. sec. creând privitorului diferite impresii: de măre ie.

fântâni şi foarte multă vegeta ie. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. . pasul japonez. stânci col uroase.H. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. Principiile amenajării grădinilor japoneze: .vegeta ia este perfect integrată peisajului. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. erau prezente pretutindeni.). atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. din dorin a de a aduce natura în locuin e. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Grădinile imperiale. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. sau de pe verandă. şi în Kyoto. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. grădină aridă. sau din Europa medievală şi renascentistă. pârâu cu cascadă. fiind folosite toate elementele din natură. podurile. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. bambus. devenind o artă na ională. orientat pe direc ia N-S. stâncile. fiind o componentă a acesteia. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Persia. nisip. arbori şi arbuşti. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. al VIII-lea d. mai mari sau mai mici. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. plus diferite lampadare. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.capitala ării. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. diverse plante cu sau fără flori. por i. grădină de muşchi. Astfel în Japonia. cu balustrade ornamentate. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. camelii. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. arborele de ceai. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. coline. azalee. pietre rotunjite. fiind ulterior personalizată. ienuperi.3. sec.Deşi. muşchi. miniaturală: cursul de apă. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. pavilioane pentru ceai. destinate contemplării din interiorul clădirii. lac cu insule. Islam).2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. În sec. 2. un râu sau pârâu. în decursul timpului. Spa iile verzi. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. ferigi. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite.H. al VIII-lea d. lanterne din piatră. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. cu simboluri filozofice caracteristice. . cu aspect cât mai natural (pasul japonez). pietriş. .

bambus.H. ci pietre late. precum: .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. arborele de ceai. ştiin ă.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). 2.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. de unde a iradiat apoi în restul Europei. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.prezen a sculpturilor. cascade. ca influen ă occidentală. garduri vii şi borduri tunse. al XVII-lea d. din toate domeniile: artă. . ienuperi. .Villa Medici în Roma (2 terase). Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.erau folosite zidurile masive de sprijin. azalee. glicina. . . . lămâi. . buxus.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. . stejari meridionali. Această orientare a apărut la început în Italia. . . cireşii.. tisă. în special pentru grădinile vilelor suburbane.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.apa era folosită sub formă naturală. . Specii folosite erau: pini.1.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. camelii. ziduri înverzite. pe terase succesive.4. .nu erau folosite alei.utilizarea vegeta iei tunse. Din sec. lauri şi portocali. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). .apa aduce mişcare. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. încep să apară primele grădini publice.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. cascadelor.Grădina palatului Farnese din Caprarola. . ornamentate şi legate prin scări şi rampe. bazine neregulate.simetria fa ă de o axă a compozi iei. XV-XVI d. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). arbuşti modela i în volume geometrice. lespezi sub forma pasului japonez.H. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. chiparoşi. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. vase ornamentale. arhitectură. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. 2. mirt.4. . magnolia. parapete ornamentale. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . literatură. a canalelor.

tinzându-se către transformarea în parcuri. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. curbe.grădina Garzoni – Collodi.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. cu numeroase statui.H. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. apare stilul baroc. al XVII-lea. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Exemple din sec al XVI-lea: . al XVII-lea crea iile importante au fost: . În unele situa ii canalele s-au păstrat. . cu partere decorate cu flori. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. În perioada Barocului. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.grădina Luxembourg din Paris. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. pictor şi arhitect) favorit al . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. În prima jumătate a sec. . bazine. fiind îmbinate cu linii ample.În secolul al XVII–lea d. Abia după jumătatea sec. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Au apărut grotele artificiale. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. vase. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. în arhitectură. . rezultând spa ii mult lărgite. Existau canale şi lacuri imense. roci şi apă în mişcare). Saint-German. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile Gamberaia – Floren a. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. .arhitect peisagist Du Cerceau. . Au fost realizate decoruri bogate. dar dispare schematismul rigid.4.H. . la care grădinile erau în incintă. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). fântâni.grădinile de la castelele Tuilleries. Astfel.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). al XVI–lea. Fontainbleau.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Exemple:. Terenul era modelat în terase mari. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Principiile esen iale s-au men inut. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. la castelele Amboise.2.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.arhitect peisagist Delorne.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. 2. . traseele rectilinii.

.compozi ia era tratată arhitectural. . şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. cuburi).aleile sunt rectilinii. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. Chantilly. . mai ales pe axa principală. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. constituind totodată şi perspectiva principală. .ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. bazine. .4. scări. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . Versailles. SaintCloud. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. cu principii compozi ionale proprii. Ulterior. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. .Ludovic al XIV-lea. 2. sub influen a literaturii. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. pe spa ii foarte largi. în Anglia dominau grădinile medievale. închise între ziduri. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. al XVIII-lea. La început s-a renun at la tunderea arborilor. . . Dispar parterele. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. conuri. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. în Anglia începând cu sec.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. se păstrează axa . Sceaux.3. bazine şi canale.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. vase în stil baroc.terenul este modelat în terase largi. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. alături de diferite fântâni. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. mari partere şi întinse oglinzi de apă. dominantă. Dar.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. Fontainbleau.„regelui Soare”. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Saint Germain-en Laye.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. racordate cu ziduri de sprijin. . piramide. rampe. ca şi în restul Europei. fiind situat pe terenul dominant.sunt prezente. rocării. bazine cu grupuri sculpturale.palatul constituie capul compozi iei. borduri sau broderii de buxus tuns. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. statui sau vase. . treiaje. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.sunt folosite. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.

.model francez. dar se introduc poteci şerpuitoare.model francez. Hyde Park.Tête d’or’’ (Lyon). James Parc. Victoria Park şi Battersea Park. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. apoi francez.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.Parcul Chatsworth – stil clasic. fiind sus inătorul noului curent numit . .Anglia: .4. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Kent (pictor şi arhitect) .Nymphenburg (München) – model francez.Austria: . .centrală dominantă. Toate crea iile din această perioadă (sec. . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). realizate sub influen a romantismului.Saint-James Park .grădinile de la Whitehall – model italian. . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. amenajate în stil peisager: St.Grădinile Greenwich – model francez.4. Malmaison. reziden ial şi a intrat în cel urban.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. . .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. Green Park.Charlottenburg (Berlin) . .. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). formând un lan verde de peste 4 Km. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. Ermenonville. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.. La sfârşitul secolului al XIX-lea. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.grădinile Kensington şi parcul Stowe. . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. La periferie erau: Regent’s Park.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Hampton Court – model italian. .Rusia: . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. 2.Germania: . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . În secolul al XIX-lea. . Realizări importante: . enun ate de Repton.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.

.Villa Melzi (Bellagio).Parcul Sokolniki – 463 ha. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . lăcrămioare. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. roini a.sec..Villa Carraresi (Roma). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.New York – Central Park .Villa Carlotta (Caddenabio). Ca exemple pot fi amintite: . garoafe şi iasomie.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.Chicago – South Park. . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . crini. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. . bradul. . plopul alb. Petersburg – 600 ha. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . arskoe Selo = vechea denumire). pomicole. Parcul Puşkin (parc englez. stejarul. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.Spania: . molidul. 2.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.U. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . .Parcul Public Friederichsham (Berlin).5.Grădina Botanică .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. narcisele. . liliacul. cimbrul. .model francez. În S. În Germania. Ca exemple pot fi amintite: . .parcul Nympheuburg (München).Grădina engleză (München). respectiv după principiile grădinilor engleze. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. mesteacănul.Philadelphia – Fairmount Park. .Italia: . pe lângă locuin ele boierilor. . .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.sec. lângă St.360 ha. . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. forestiere: bujori.model italian. Prospect Park (peisagist Olmsted).A.Boston – Park System. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . .

. Hörer). Redont. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. lângă castelul familiei Teleky. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . azi Parcul Romanescu.parcul Carol I. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). al familiei Bauffy.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. .actual Parcul Tineretului.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). dar care în mare parte erau neorganizate.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . . .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. (Carl Friederich. . . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . Parcul Rozelor.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.parcul de la Gorneşti –Mureş . În sec. Parcurile de la Avrig. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. În alte oraşe: . fiind numit oraş-grădină. Pădurea Verde.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).Bucureştiul avea cca. . amenajat tot de Redont – Bd. chioşcuri pentru orchestre. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. stilul brâncovenesc. odată cu dezvoltarea oraşelor.1838 – parc promenadă .Timişoara – Parcul Tiselor. Dacia. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.. . Borza. 70 ha. . al baronului Bruckental. Alpinetul. promenada de pe Dealul Copou. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. lângă castelul familiei Haller. . .în Bucureşti în 1833-1840.Grădina Ioanid.parcul de la Bon ida –Cluj. poduri. .Iaşi – Parcul Expozi iei. .. (fost Libertă ii) realizat de E. . al XIX –lea. .la sfârşitul sec. Hayer. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).Buzău – Parcul Crângul. . . ..1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).sec.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. al XVIII-lea .parcul de la Albeşti –Braşov.la Sibiu – 1857. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .

. . Pantelimon.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Iaşi. Parcul Libertă ii.Parcul Sportiv . Parcul Tei.reamenajarea Parcului Herăstrău. . . . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Crângaşi. Craiova. Colentina. Parcul Tineretului.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Balta Albă. Ploieşti. Gala i. Sibiu. Piteşti. Constan a.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . ClujNapoca. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Drumul Taberei. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. parcuri în Titan.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Oradea. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.

acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. . Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. această func ie are un caracter puternic diminuat. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. antierozională. antipoluantă (f. sanitară). de pe terenuri degradate). Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. grădini. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. respectiv cu: . d) f.1.f. sanitară şi estetică. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. hidrologică. recreativ sau sanitar.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. de protec ie climatică (viteza vântului.Cap. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. de impact peisager). f) f. umiditatea şi temperatura aerului. Func ia hidrologică este asigurată. Profesorul I. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. intensitatea radia iei solare). III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.2. . fiind ob inute diferite categorii de produse: . hidrologică. 3. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. c) f. de protec ie a solului. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. la diferite categorii de spa ii verzi.f. 3.fructe din livezi. în general de toate tipurile de spa ii verzi. ştiin ifică.f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. respectiv: de produc ie. recreativă. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. e) f. .lemn din diferite tipuri de pădure. . decorativă (estetică. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.flori din culturile floricole. .

iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. ). fâşiilor plantate în lungul străzilor. etc. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. Vegeta ia lemnoasă. prezintă o stabilitate mecanică. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. fizică şi chimică. în care procesele de eroziune sunt vizibile.ameliorarea umidită ii aerului. fie la suprafa a solului (litieră). Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . . . se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. mult sporită. prin albedoul specific. Func ia de protec ie a solului. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii.micşorarea vitezei vântului. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Pe lângă aportul de substan e nutritive. De exemplu. a perdelelor de protec ie. fie în sol (rădăcini moarte). dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. . . Prin sistemul de înrădăcinare. străzi. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. prin procesele de evapo-transpira ie. şi a speciilor drajonate. ce constituie o armătură biologică a solului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. asfalt sau beton. prin microclimatul pe care-l realizează. prin descompunerea de către microorganisme.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. astfel. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. spa iile verzi prin stratul arborescent. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. moderează temperaturile excesive. substratul ce constituie suportul vegeta iei. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Acestea. Sub aspectul proceselor pedogenetice. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. pietriş. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. sau în apropierea acestora. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. trotuare. cărămidă.

este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. viteza vântului scade cu 30-60%. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus.3. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). etc. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. atmosfera devine calmă. a pulberilor fine sau a fumului. în zonele plantate.reducerea poluării fonice. 5m3. astfel. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla.reducerea poluării fizice a atmosferei. iar la 120-200 m în interior. sau cu frunziş sempervirescent. . Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. vârsta arboretului. gresia. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. o elul. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. Perdelele de protec ie. . realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. ce nu deranjează ochi. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate.lipsite de vegeta ie. consisten ă. betonul. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. De exemplu. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. elagaj şi anotimp. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. marmura. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. în special în timpul verii. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. În mediul urban. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. sub diferite aspecte: . indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie.reducerea poluării chimice a atmosferei. . structură pe verticală. 3. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere.

aerian. părozitatea acestora. efect maxim în sezonul de vegeta ie. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. În oraşe. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. şantierele. etc. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. întreprinderile industriale. ionizarea aerului). aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. umiditate. 42 t/ha. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. având un efect nesesizabil. respectiv de mărimea frunzelor. prin senza ia de linişte. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. transportul auto. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. căderea frunzelor. industria chimică. durata de via ă a frunzelor etc. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. metalurgică. 35 t/ha. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. ce are lă imea de 200-250m. necroze. echien/plurien. arbori+arbuşti+specii de gazon). scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). radia ie solară. sau diferite activită i curente ale popula iei. planta iile stradale. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. a arterelor principale). de prelucrare a produselor minerale. 30 t/ha. acoperită cu gazon. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). în teren liber. perimetrale. fără obstacole cu efect antifonic. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. . creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. iar a teiului pucios cca. 68 t de particule solide şi praf. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. pinului silvestru cca. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. în cazul molidului cca. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. de prelucrare a petrolului. cea ă. planta iile rare dintre construc ii.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. intersec iilor aglomerate. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. inversiuni termice. De exemplu. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive.

timpul liber (dedicat recreării). . . practicarea diferitelor sporturi. . telefonie. picnic. după bunul lui plac: plimbări. .divertismentul sau amuzamentul.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.Mobilitatea. între inerii personale. la care este supus omul în via a cotidiană. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. intelectuale sau psihice. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. în sferele culturii.Nivelul de trai. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. serviciului. . călătorii.activită i pe loc. respectiv concediile. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. îmbrăcăminte. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. în general. de . artei. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.deplasarea. . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. vacan ele. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. sportului. presupune bucuria întocmirii programului. . camping.Timpul. cele mai multe destina ii. . care poate fi: . cules de flori. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. Fazele activită ii de recreare: . respectiv timpul alocat servirii mesei. obiective turistice.. .3. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. spa iile verzi urbane sau extraurbane. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. cumpărăturilor pentru hrană. aeriană sau navală. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. televiziune.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. turismului. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. internet). în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. divertismentului. CFR. al solicitării fizice. etc. Factorii care influen ează recrearea sunt: . odihnei prin somn.4. sau efectul automatismelor zilnice.timp de existen ă. pensia. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.destinderea sau relaxarea. radio. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.pregătirea. prin care se înlătură plictiseala. . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.

arbustivă. Odihna propriu-zisă. economice. obiective culturale. repausul şi somnul. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. 3. vânătoare. În sens larg. . floricolă sau erbacee. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. sau la sfârşitul săptămânii. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. încât nimic să nu poată fi adăugat. de a practica un sport sau de a depune efort fizic.amintirea. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. în sta iuni climaterice cu specific. realizată pentru plăcerea proprie a individului. presupune comportamente diferite. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. de regulă la sfârşitul săptămânii. Aceste activită i pot fi active sau pasive. J. diseminat sau modificat. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. în spa iile verzi extraurbane.O. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. etc. pescuit. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. de diferite excese.întoarcerea. decât în dauna operei”.5. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Func ia decorativă (estetică. nevoia de a face mişcare. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Plimbările sunt realizate fie zilnic. sau diferite activită i precum grădinăritul. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. de conducerea autovehiculului. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. alpinism. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. etc. apicultura.ciuperci sau de fructe de pădure. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. parcurile. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. sau în zilele libere. după o perioadă de activitate intensă. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. canotaj. istorice. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. indiferent de subiectul în care apare. diferite de mediul său. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. . gazon sau oglinzi de apă. Turismul are caracter recreativ. . etc.

unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. etc. .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. fructe. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. . 3. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. şi care exercită o atrac ie spontană. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. textura coroanei. încântare. diferind în func ie de fenofază. puternic erodate sau a grohotişurilor. admira ie necondi ionată. flori. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. cu efect de parazăpezi). bariere împotriva vântului. murmurul apei. .încadrarea cursurilor de apă. bazine. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. Astfel. ciripitul păsărelelor.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. variază pe parcursul unui an. . . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.6. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. . zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. cascade.

la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. sociale şi economice ale unei perioade date. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate.Cap. într-un întreg. armonie şi propor ionalitate. se ine seama de anumite principii şi legi. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. viu sau inert. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Frumuse ea este realizată prin ordine. Fiecare component. treaptă. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. ob inându-se în final unitatea în diversitate. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. un monument). centrul compozi iei reprezentat . Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. intrarea principală. planta ii. suprafe elor şi formelor planului. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. care conduc în final la realizarea frumosului. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. peluze. Frumuse ea este un element func ional. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Toate elementele unui spa iu verde (alei. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. pe o concep ie dominantă.

potecă. ordinii. Simetria poate fi absolută şi liberă. şi o dată percepută regula ritmului. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. de culoare. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. evitându-se astfel monotonia. se găsesc mase similare şi egale. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. liniar. bănci. al for ei sau al monumentalită ii. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. deoarece un plan perceput deodată. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. omul va anticipa următorul obiect sau interval. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. a aceloraşi elemente (specii. stradă. bulevard. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. lă ime) sau alte caractere vizibile. în întregime. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. magnificului. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. dinamic. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. admi ând totodată diversitatea acestuia. interesul scade. vase decorative. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. compus. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. clădire). Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. respectiv realizarea echilibrului. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. integritatea şi calitatea acestuia. de formă.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Ritmul poate fi: static. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. a repetării şi a consecven ei. combinat. simplu. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. este static şi odată văzut. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. creând senza ia de dezamăgire. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. grupuri.

complementare) unificate printr-o culoare neutrală.compozi ii între culorile complementare. . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. care au o anumită continuitate. etc. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.compozi ii doar între culorile calde sau active. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . într-un aliniament. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. dar care au volume şi formă asemănătoare). aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). . arhitecturale. exprimând de fapt unitatea în varietate. forme sau spa ii. florale. chiar dacă specia diferă (de exemplu.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. caz în care se aplică armonia legăturii. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. În proiectarea spa iilor verzi.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. . de un individ. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.combina ii între culori diferite (active. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). În func ie de culorile care se asociază sau se combină. se pot deosebi: . formelor dar mai ales a culorilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. pasive. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.

Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. al XIII-lea. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). 270. mese. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 8. 13. lă imea optimă este de 8 m. matematician italian din sec. ce are laturile în raport de 1:1. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Astfel. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. iar la o distan ă mai .) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). sub un unghi de cca. 180. Fibonacci. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. publicul dintr-un parc. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. . Scara individuală ia în considerare omul ca individ. ordine şi armonie. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. C. . scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. apoi 3. 21. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. iar pentru o alee de 250 m. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2.618 (aproximativ 3:5).I.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 55.).). care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. . lă imea optimă este de 5 m. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 5. sub un unghi de cca. etc. 34. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. astfel pentru o alee de 300 m. 89 etc. alee pietonală.

Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. . Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.mare de această valoare. fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.

1. vase sau fântâni arteziene. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. . întotdeauna de formă dreptunghiulară. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. văile râurilor. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Grădinile în stil maur.Cap. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. aspect preluat şi de romani. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. radia ia solară. fiind ornate cu statui. precipita iile) sau for ele majore (vânt. caracteristice diferitelor epoci istorice. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. În amenajarea spa iilor verzi. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.1. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. arhitectural. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. Stilurile spa iilor verzi 5. câmpii. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. caracteristice Renaşterii şi Barocului. iar în cadrul stilului peisager sau liber. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. etc. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. pâraie. Acest stil prezintă mai multe variante. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). dar şi elemente minore precum microrelieful. francez sau regulat) a stat. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. râuri. activită i. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om).1. vegeta ia. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. În ultima perioadă (sec. bazine. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. epoci. eroziunea). şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. 5.2. V.1. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. civiliza ii.). spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. erau prelungiri ale încăperilor. La romani grădinile. de mai târziu. apă. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. în general.

cu numeroase ziduri de sprijin. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. bogat ornamentate. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Aceasta. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. unele păstrându-se şi în prezent. cascade sau bazine. sau de perdele de arbori. statui sau vase sculptate. fiind subordonate toate elementului principal.2. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. respectiv axa principală. fie de a le limita pe altele. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. numit şi capul de compozi ie. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. cu denivelări mici. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. taluzuri. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Elementul principal. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. balustrade. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. ce constituie perspectiva principală.1. precum şi oglinzi de apă. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Apa aduce prospe ime. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. fiind nivelat şi modelat în terase largi. canale sau oglinzi de apă. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. aplicat până în prezent. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. rampe. 5. regulate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. pe linii drepte şi curbe. scări. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni.1. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. situat în pozi ie dominantă. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente.

de apă. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.1. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. natural. în Anglia. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.1. compozi ia fiind liberă. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. 5. având cel mai adesea relief variat. 5. mai ales a celor de gazon. În această situa ie. . umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. fiind obositoare ochiului.3. care dau varietate şi fantezie compozi iei. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. conducând spre diverse amenajări. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.3. Stilul peisager Stilul peisager (liber.2. fie sub influen a literaturii noi. Aleile sunt rectilinii. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. fie sub influen a pictorilor peisagişti. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. în formă de tablă de şah. Toate acestea au fost duse la extrem. în ansamblu. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.1. cu precădere în Olanda. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie.1. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. fiind dispuse în re ea geometrică. 5. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.2.

Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. se vor folosi specii de talie mică. neregulat. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. sinuos chiar. . inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. urmând caracteristicile terenului. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. peluze. volume. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. fie create. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Rocile. masele vor avea conturul neregulat. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. pajişti şi diferite grupaje floricole. în pete neregulate sau eliptice. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Aleile au un traseu liber. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. cu înflorire bogată. lumini şi umbre. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. care în mod natural sunt dispersate. atunci când aceasta există. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. chiar exotice.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. În jurul clădirii principale. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. prin aducerea de pietre. cu aspect natural. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. de grote sau chiar cascade. specii lemnoase decorative. fie naturale. în diferite zone ale grădinii. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. ce urmăreşte formele de relief. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. covoare sau dispersate solitar. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. frumoasă şi îndelungată. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Simetria şi echivalen a sunt excluse. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. toate elementele. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. vor fi folosite pâlcurile. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. intervenindu-se totuşi în detaliu. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. roci sau stânci. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. sub formă de mase. curb sau sinuos. cu contur regulat. Apele.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

de luminişurile retrase. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. cu flori având culori calde. culori. volume. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Genul de bucurie Genul de bucurie. De asemenea. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. 5. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. având ca fundal imagine unor mun i înal i.5.4. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.2. umbră şi lumină.2. forme. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. unei mări sau ocean). . Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.5. 5. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. atât sub aspect psihic cât şi fizic. de veselie sau de entuziasm. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. largi. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. dispuse într-un masiv păduros. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.3.2. de stâncile. cascadele. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase.

şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. ce asigură protec ia multiplă a mediului. energie termică. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. Ca regulă generală. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).1. 6. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. . grădinile sau scuarurile.). ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. cât şi legătura dintre acestea. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. zona industrială. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. sunt judicios repartizate. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. dimensionate. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. energiei electrice. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. re ele stradale. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. gazului metan. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. recrearea şi odihna popula iei. etc. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. zona politico-administrativă. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. sta ii de distribu ie a apei. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. limitarea perimetrului construibil. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.2. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. 6.Cap. atât urbane cât şi periurbane. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. dispuse într-o re ea continuă.

a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. care traversează localitatea şi care. planta ii antierozionale. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. transversală sau longitudinal-transversală. planta ii de protec ie (a localită ilor. dotări şi func ii. amenajările peisagistice din incintele institu iilor.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. zonele de agrement (păduri de recreare. . aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. în func ie de sistemul stradal al localită ii. planta ii de pe lângă unele dotări publice. de regulă. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. păduri parc. planta ii antiincendiare. .3. a spitalelor. ştranduri). Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. grădinile locuin elor individuale. pepiniere. lungi de sute de metri. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. planta iile din cimitire. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. grădini sau scuaruri). ce sunt administrate de primării. grădini botanice. După accesibilitatea popula iei largi: . acoperişurile verzi. întreprinderilor.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. şi în care intră: parcuri. păduri de recreare. parcurile şi bazele sportive. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. grădini şi scuaruri publice. de folosin ă generală. longitudinală. amplasare.cu acces limitat. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. grădini botanice. scuaruri. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. 2. numite şi spa ii verzi publice. grădini zoologice. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. pepiniere. constituită din spa ii verzi periurbane.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. concentrică.cu acces strict.cu acces nelimitat. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. a sta iunilor balneo-climaterice). radial-concentrică. a apei. 6. grădinile botanice şi cele zoologice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). . asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. . grădini publice. fiind diferite ca mărime. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. 1. a solului. După pozi ie se deosebesc: .

. parcuri dendrologice. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.3-3 ha. După destina ie. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. După func ii: . categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. fiind destinată odihnei de scurtă durată. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. planta ii cu efect de parazăpezi. grădini şi parcuri publice. spa iile verzi pentru copii şi tineret.spa ii verzi de înfrumuse are. . culturale sau de învă ământ. parcuri expozi ionale. situată în intravilan.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. destinate construirii unor cartiere de locuit. cu rol decorativ: scuarurile decorative. având în componen a lor doar arbuşti. edificii culturale.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară.4. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. pepinierele. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. configura ia terenului şi construc iile din jur. .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.3. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. 6. destina ie. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. .temporare sau provizorii. ce se înfiin ează pe terenuri virane. 6-8 minute.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. 400 m. spa iile verzi din cimitire. caz în care acestea sunt uşor accesibile. în cca. parcurile sportive. alpinarii. planta iile de consolidare antierozională. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. gazon. parcuri şi grădini zoologice. . nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. Raza de deservire a unui scuar este de cca. situate de regulă în cartierele de locuin e. După modul de amplasare. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.în interiorul cartierelor de locuit. perdelele de protec ie. . scuarurile pot fi: . caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. . Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. După durată.permanente.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. frecventează simultan acel scuar. scuarurile pot fi situate: . scuarurile por fi: . păduri parc.3 ha. rozarii. păduri de agrement. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.

chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. situate în jurul unor institu ii publice. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. scări (în cazul terenului accidentat).5. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. respectiv arbori şi arbuşti. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. bănci. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. în lungul aleilor. Dată fiind această distan ă de deservire. alei. respectiv: sectorul pentru copii. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. peluze de iarbă. a obiectivelor culturale. 6. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ.. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Dispozi ia aleilor. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. de pe o rază de 1-1. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. spre periferia scuarului. 15-25 minute. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. frecventează grădina în acelaşi timp. statui. de învă ământ. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. 3-4 ha. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. . Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective.5 km. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. de mers lejer. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. boschete. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. . zone umbrite dar şi zone însorite. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. De exemplu. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. aranjamente şi decora iuni florale. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. respectiv o intrare la cca. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Intrările vor fi reduse ca număr. Spre deosebire de scuar. datorită inexisten ei căilor de acces. în cadrul oraşelor mari.

Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. bănci. manifestări artistice). 6. de lungimi şi dificultă i diferite.000 de locuitori trebuie să existe un parc. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. expozi ii. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice.6. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. şi de capacitatea proiectată a parcului. ce depăşesc 20 ha. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. diferite dotări (cişmele. şi de densitatea popula iei. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. WC public). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. datorită suprafe ei pe care o reclamă. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. În foarte multe cazuri. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). . Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. restaurant). într-un cadru peisagistic deosebit. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. sporturi. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. cafenea. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. adăpost de ploaie. locuri pentru jocuri statice. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. de re eaua stradală limitrofă. bazine sau chiar un mic lac. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. respectiv sta ionare). iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. cofetărie. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

punct de distribu ie a energiei electrice. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. structură şi folosin ă diferite. 6. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. parcări. şi alte multe specii pentru varietate. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. 6. arii de joacă pentru copii. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise.8. pentru diminuarea zgomotului. orientarea şi înăl imea clădirilor. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. 6. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Speciile vor fi alese şi amplasate. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. suprafe e îngazonate. partere cu flori. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. şi străzi şi bulevarde deschise. Astfel. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. în func ie de pozi ia. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.liber este de 3.1. tomberoane).8. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Au scop sanitar. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. alei pietonale. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. recreativ şi decorativ.8. .2. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. ocupând suprafe e importante. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici.

spitale. bazin cu peşti decorativi. trandafirii. minigrădină de zarzavaturi. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. diferite jocuri. stânci şi pietre. suprafe e îngazonate. chioşcurilor şi treiajelor. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Grădina de fa adă. mobilier de grădină. grădina este structurată şi amenajată. precum gazonul. piscină. uşor de între inut. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. În cazul vegeta iei. cu o compozi ie relativ simplă. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. sedii de firme. În cazul unor locuin e. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. sediu de firmă etc. institu ii. dar şi a unor hoteluri. un mic bazin cu aspect natural. lămpi pitic. de gusturile proprietarului. a unor grupuri de specii sempervirescente. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. În func ie de mărimea acesteia. gazonul. chioşc de grădină. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. În func ie de mărimea spa iului disponibil. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. arbuşti tunşi. sau specii de răşinoase. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. fie după propriile idei.) acestea pot fi: grădina de fa adă. precum şi diferite specii cu port pendent. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. joasă sau fără împrejmuire. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. minilivadă. servitul mesei. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. arbori. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. magazie de unelte. fie prin realizarea unui gard viu înalt. activită i de grădinărit. cititul. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. padoc şi cuşcă pentru câine. arbustive sau lemnoase. miniseră. aranjamente florale. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. o cascadă miniaturală. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. barbeque. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. arbuşti şi liane. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. Astfel. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. Grădinile interioare. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. pergolelor.

cu strat fertil mai gros. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Peste acesta se aşterne stratul fertil. În func ie de caracteristicile lor. de regulă. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată.9. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. format din fibre minerale. cu pietriş (de tip sort).geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. unele specii din fam. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. alături de plante cu flori şi alei. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. canalizări). în vederea efectuării eventualelor repara ii. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. poate contribui la estetica compozi iei alese. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. se recomandă acoperirea acestuia. fiind de maxim 10-15%. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Saxifragaceae. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. astfel. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. specii de gazon (fam. Urmează un strat de separa ie. Brassicaceae sau Campanulaceae). cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. printre spa iile rămase libere între plante. forme sau provenien e. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Poaceae). sau numeroase alte specii floricole. 6. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. durabilă şi de bună calitate. fam. instala ii electrice. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. . iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. pentru speciile de plante vivace. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Crassulaceae. de la bun început.

10. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. ateliere).reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. în zilele însorite..Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. al muncitorului (fabrici. al proprietarului (locuin ă privată). contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. şi constituie unită i de sine stătătoare. până la 4-7. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.şi nu în ultimul rând. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. . comportându-se ca un bun strat termoizolant. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. Ca şi în cazul grădinilor interioare.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Din suprafa a acestor complexe sportive. . Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. . 6.acestea re in diferite cantită i de praf. . policlinici. . fiind dotate cu mic mobilier de grădină. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. al bolnavului sau pacientului (spitale. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. hale. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. creându-se spa ii pentru odihnă.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. spa iile verzi propriu-zise. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. cabinete). sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. institu ii administrative). care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. . diferite pulberi sau noxe. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.

bârnă de echilibru. balansoare. Stilul adoptat este cel mixt. sau în cadrul scuarurilor. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. arte mar iale). Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. labirint. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. 7-10 ani. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. 6. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 20-25% pentru terenurile de joacă. volei. clădiri administrative. 11-15 ani. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. tobogane. cu ghimpi (Berberis . de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. precum şi specii floricole şi de gazon. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. grădinilor publice sau a parcurilor. handbal. 30-40 copii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. oină). când sunt în afara localită ii. cu solul permeabil. în care constituie sectoare de sine stătătoare. 1000 m2 pentru 40-50 copii. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Suprafa a variază de la cca.11. volei. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. bănci. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. şi să nu producă fructe ce pot murdări. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. gazon sau arbuşti. 100 m2 până la câteva hectare. polo). liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. 3-6 ani. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. atletism). duşuri etc. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. respectiv: până la 3 ani. leagăne. baschet. caz în care au caracter de tabără. separate prin vegeta ie. grupuri sanitare. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. tenis). iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. diferite săli de sport (gimnastică. clădiri pentru vestiare. bazin acoperit sau în aer liber (înot. cu precădere împotriva vânturilor dominante.

sau care să fie toxice (Taxus baccata. eventual un mic stadion. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Robinia sp. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. În cartierele de locuit sau în scuaruri. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. flori. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. bănci. bob sau săniu ă. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. teren pentru focul de tabără. coşuri de gunoi etc. balansoare. leagăne. medicinale şi melifere. pistă pentru alergare. care murdăresc. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. bazin pentru înot. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. a zgomotului şi a gazelor. fructe sau semin e. rabate sau diverse aranjamente floristice. flori. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. plante tehnice. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. corpuri de iluminat. ce poate cuprinde: o mică livadă. arbuşti fructiferi.). alei pentru biciclete sau trotinete. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. dotările vor fi mult mai complexe. . cele cu frunze. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. În cazul taberelor. 6. pârtie pentru schiuri. arbori de mărimea a III-a. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. Laburnum anagyroides. spaliere.. Rhus typhina). Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. ronduri. destinate odihnei. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. grădina de zarzavat. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. pistă pentru patine cu rotile. terenuri pentru jocuri de masă. tobogane. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. cu frunze.12. labirinturi. Dar în func ie de microrelief. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. cât şi zone însorite.). se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. cu rol de protec ie împotriva prafului. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.sp. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. bibliotecă volantă. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. un mic monument sau un bust. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. bârnă pentru echilibru.

cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. 6. bănci. pentru fiecare elev. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. cu specii floricole având culori liniştitoare. familiare. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. 6. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare.5 m2 de teren sportiv. Spa iile verzi din incinta spitalelor. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. este vegeta ia lemnoasă. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. cu cel mai mare impact peisagistic.13. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. având ca dotări mese. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. func ional şi estetic. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate.14. diferite. Componenta cea mai importantă. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. de a diminua poluarea fonică. rabate de flori. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. De asemenea.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. . coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. calmante. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. sau a celor rezervate pauzelor. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. cu excep ia intersec iilor. birourilor. Astfel. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. precum şi obiecte din materiale calde. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. cu rol stimulator. respectiv cea a intrărilor. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. pasive cu rol calmant. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.

Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Cimitirele mari. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. datorită lipsei de spa iu. cu alei şi căi de acces paralele. precum şi pergole cu vi ă de vie. numită „cimitirul eroilor”. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. castani porceşti. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. Astfel. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Parterele cu flori cu nuan e reci. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. centrale. separarea diferitelor amenajări precum parcări. chioşcuri). numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. prezintă şi o zonă. dispuse în lungul aleilor principale. constituit din biserică. 6. chiparoşi. drumuri interioare de acces auto etc. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. acoperite cu plante agă ătoare.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. dar şi specii de foioase precum: tei. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. influen ând benefic recuperarea acestora. ce au efect liniştitor. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. sau în sens radial. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Astfel. molid. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. bine delimitată. glicină sau trandafiri. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. cimişir. necesare bolnavilor. brad. În func ie de destina ia institu iilor respective. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. cu bănci şi şezlonguri. flancate de planta ii sobre. de la intrarea principală sau de la biserică. . având un rol important în micşorarea vitezei vântului. pornesc mai multe alei rectilinii. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. sau chiar garduri vii. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. din specii sempervirescente. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. ar ar american. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. sau în jurul edificiului central. De asemenea. reduse doar la aliniamente de arbori. Dacă spa iul permite. capelă sau un monument memorial. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. purificarea aerului. tisă. paltini. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci.15.

amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Spa iile verzi cu profil specializat 6. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. după importan a decorativă. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.16. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. industrială sau medicinală a plantelor. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. sanitar şi decorativ. caprifoiul (Lonicera japonica). de taluzare sau de înăl are a unor zone. Chrysanthemum sp. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. dar şi culturaleducativ.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu.1. Convallaria majalis etc. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. cu multe denivelări. Ca specii lemnoase frecvent folosite.).16. din specii sempervirescente. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Lupinus sp. surse de zgomot puternic). Sempervivum sp.. Microrelieful. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Aster sp. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. sanitară. Sistemul de drumuri.. sunt: trandafirii.. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. arborii fiind evita i. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. de recreare. saschiul (Vinca minor). Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. dar şi în punctele cheie. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. să existe mijloace de transport în comun. după considerente ştiin ifice (taxonomice). înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. 6. utilită ile şi căile de acces. halde. Paeonia sp.. Sedum sp. iedera (Hedera helix). la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. alimentară. după concep iile . ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. se execută lucrări de excavare. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. pentru realizarea acestor denivelări. situate în intravilan sau în extravilan. de recreare şi decorativă. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Narcissus sp. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. de maximă circula ie. în afară de cele amintite. să poată fi realizat pe jos. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă.

aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. Rozariu-ul. Realizarea planta iilor floricole. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. hibrizi Polianta. ce au diverse întrebuin ări. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. la exterior. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. dar şi publicului larg. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sectorul plantelor spontane folositoare. numit şi colec ia botanică. hibrizi floribunda etc.). ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. medicinale etc. Sectorul plantelor spontane folositoare. sectorul sistematic. urcători. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. în acest sector. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. diverse suporturi sau chiar ziduri. de parc. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. leguminoase. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite.). de la cele inferioare. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. dar în containere. Polianta. treiaje. vara îngropate în sol. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. sectorul administrativ. fie se desfăşoară între cele două elemente. Ca sectoare. sectorul florei diferitelor zone geografice. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. sectorul plantelor acvatice. şi implicit expozi ii foarte diferite. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. rădăcinoase). cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). arhitecturală. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. ierbar). grădina japoneză. muzeu. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. rozariu-ul. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. serele. flora Asiei etc. fie în fa a clădirilor importante (birouri. Sectorul plantelor de cultură. plante aromatice. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. vernală. În sectorul florei Globului. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. tehnice. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. pergole. englezeşti. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. licee sau a alte unită i de învă ământ. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. estivală sau autumnală. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. melifere. până la cele superioare (ultimele fiind . sectorul plantelor de cultură. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri.

uneori chiar un miniparc zoologic. sera înmul itor. sera colec iilor. didactic. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. pasul chinezesc din dale de piatră. sera rezervată expozi iilor florale. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. pădure de răşinoase. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. în apropierea intrării principale. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. industrial sau alimentar. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. verii sau toamnei. sera plantelor din regiune mediteraneană. pod arcuit din piatră. pădure de foioase. Grădina japoneză. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. 6. subtropicale. sera plantelor acvatice tropicale. clădiri administrative. prin solu iile de amenajare adoptate. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. mediteraneene. este dispus de regulă. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. pădure mixtă. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Prin structura. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. poartă torrii. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic.2. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. se deosebesc: sera palmarium. Vegeta ia forestieră spontană. colec ie de trandafiri. decorativ şi recreativ. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Astfel. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. pajişti.16. Complexul de sere. ornamental. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera azaleelor şi cameliilor. după zona geografică de provenien ă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului.monocotiledonatele). sau din alte regiuni calde ale Globului. . lanterne de piatră. sau mai rar. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. pepinieră.

. pot fi amintite: . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. având o suprafa ă de 70 ha. înfiin at în 1880. înfiin at în 1909. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare.arboretumul Hemeiuş (jud. . curs de apă. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Bacău).arboretumul Dofteana (jud. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. cu o suprafa ă de 60 ha. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. stâncării. de recomandat cât mai largi. cu o suprafa ă de 34 ha. . interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. înfiin ată la începutul sec. având în acest sens îngrădiri. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. În cazul păsărilor zburătoare. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. vechimea şi mărimea colec iilor.De regulă.16. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. . clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. gropi de gunoi. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. înfiin at în 1908. a masca zidurile inestetice. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Pe ansamblu. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.arboretumul Simeria (jud. de tipul cuştilor cu gratii. să nu existe zone industriale. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. care va fi folosită atât ca sursă de apă. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. de tip „microbiotop sau minihabitat”. Timiş). pentru a completa ambientul. Bacău). strâmte.grădina dendrologică Macea (jud. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. în ceea ce priveşte frumuse ea.5 ha. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. trebuie să ocupe suprafe e importante. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti.5 ha. înfiin at la începutul sec. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. Hunedoara). 6. . Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Arad). cu o suprafa ă de 20. având o suprafa ă de 48. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. bazine.arboretumul Bazoş (jud. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. al XVIII-lea.3. este necesară construirea de voliere largi. perdele sau garduri mascate cu liane. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. al XX-lea.

sectorul păsărilor de baltă. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. zimbrii etc. ce adăpostesc pisici sălbatice.). vulpi. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. prin plimbare. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cât şi spa ii largi. . iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. precum lebedele. .sectorul marilor ierbivore. cameleoni. zebre. canari. stârci. .sectorul galinaceelor şi columbidelor. trunchiuri de arbori. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.sectorul rezervat pentru antilope. lupi. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. ren. carnivore mici. . . ce cuprinde voliere cu fazani. lama şi alpaca. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. şopârle. fie cu voliere foarte mari. . câini dingo.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. distan a nu trebuie să fie prea mare. uli. de amenajările respective. . bazin. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. mierle. cum sunt bufni e. stânci. elan. şerpi sau crocodili. în aer liber. păuni. galinacee etc. ovine.sectorul primatelor. pelicanii. girafele.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. bibilici. pentru sezonul cald. unele specii de ra e. pot fi amintite: . lei. pentru sezonul rece. cai sălbatici. alpin şi subalpin etc. . cu voliere şi vegeta ie. pentru speciile care nu pot părăsi locul. şi padocuri acoperite. în care sunt găzdui i: elefan i. pescăruşi etc. râşi. de numărul de specii. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.. libere. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. mici palmipede.sectorul reptilelor. pentru sezonul estival. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. pentru diferite specii de urşi.) sau spa ii deschise. ciufi. ierbivore mici. căprior. cucuvele. prevăzut cu arcuri largi descoperite. . cu luciu de apă şi vegeta ie specifică.sectorul păsărilor răpitoare.sectorul cervidelor şi cabalinelor. jderi etc. pantere. pume. şi pentru răpitoarele de noapte. . caprine. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. asini etc. grauri etc.sectorul urşilor. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. porumbei sălbatici sau de ornament. . cu microbiotopuri amenajate cu grotă.sectorul stru ilor. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. bivoli. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. cinteze. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. cormorani. . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin..sectorul păsărilor tropicale sensibile. cu zone largi amenajate pentru tigri... în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. turturele. gâştele. şoimi.sectorul felinelor mari. De asemenea. umiditate. cerb lopătar. găini de ornament. constituit dintr-o clădire.: . dromaderi. în special forestieră. gheparzi etc. iguane. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.

de entomologie etc. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. se vor prevede spa ii largi. Pădurea-parc (parcul forestier. toalete ecologice. precum: un lac. în mişcare. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. În unele por iuni ale pădurii-parc. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. poteci şi alei de plimbare. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. un curs de apă. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice.17. cişmele cu apă potabilă. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. Astfel. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. Alte amenajări. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. se deosebesc: parcul forestier. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. nisip sau alte materiale locale. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. dar în raza de deservire a localită ii. pădurea-parc sau parcul-pădure. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. care să nu depăşească 4%. un punct de belvedere asupra oraşului. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. sau a aranjamentelor florale. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. acoperite cu pietre. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. 6. . în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. de purificare a aerului etc. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. de zoologie. a eventualelor surse de poluare. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. şi nu numai. fântâni. un sit istoric (ruinele unei cetă i). care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. având produse care să nu dăuneze animalelor. În zona intrării principale. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. pot exista în incintă şi muzee.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. a unor peluze întinse de gazon. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. formată din planta ii forestiere.

Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. lipsite de vegeta ia forestieră. sau de interes turistic. zone de picnic. Astfel. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. terenuri sportive etc. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. stâncile. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. pozi ia pe versant. în unele zone de interes curativ. falezele sau malurile abrupte. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. cu cât terenul este mai înclinat. Amenajările de tipul campingurilor. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. hidrografia şi environnement-ul. expozi ia. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici.17. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. pot fi ştrandurile şi campingurile. terenuri de tenis sau de fotbal. a unui râu. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. situate pe malul unui lac. De asemenea. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. tabere şcolare. Pădurea de recreare. puncte de belvedere etc. izvoare termale etc. balnear (izvoare minerale. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Unele elemente naturale precum mlaştinile. solul. căi de acces cu trasee mai lungi. telescaune. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. zonele nisipoase. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă.5-2 ore.1.). . topoclimatul. telecabine.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. 6. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. numită impropriu pădure de agrement.

Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. fiind preferate zonele cu amplitudini mici.. este mai rece şi mai umedă. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. sau spa ii adăpostite. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. altitudine etc. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Tot în acest sens. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. băl i. frunze prăfuite sau galbene. pavilioane. cu privire la temperatură. În acest sens. dotărilor sau diferitelor echipamente. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. frunziş sărăcăcios. temperatura aerului mai ridicată. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. refugii) pentru a oferii adăpost. Orientarea nordică a unor terenuri. suprafe e umede improprii. destinate practicării unor activită i. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Cu privire la mişcările aerului. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. plantele prezintă creşteri foarte mici. noroi. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. temperaturile sunt moderate. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. vegeta ia are aspect veşted. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. iar solul este mai pu in umed. prezen a prafului. alunecări de teren. gradul de expunere a teritoriului. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. plajelor etc. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. vânt. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. fără extreme mari. De asemenea. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. care prin fenomenul de . Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare.

regimul şi tratamentul etc. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. a fermelor de animale. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. precum realizarea igienei corporale zilnice. de poten ialul teritoriului. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. schi nautic etc. prepararea hranei. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. şi din contră. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. de cea ierboasă. poieni. capătă por iuni dezgolite. De regulă. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. lac). va avea o atractivitate sporită. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. dar nu neglijabilă. de temperatura acesteia. aerisite. prezintă o atractivitate foarte redusă. natura solului. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. iaz. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici.spulberare. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate.17. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. În acest sens. Când o pădure de recreare este echilibrată. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. apa este importantă sub aspectul calită ii. ce diminuează calitatea acestora. compozi ia şi vârsta arboretelor. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. . Environnement-ul. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. filtrare şi transport al apei. Hidrografia teritoriului. de o acumulare mai mare sau mai mică. râu. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. de modul de captare. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă.2. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. pârâu. situl sau vecinătă ile. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. atunci aceasta este şi primitoare. liziere). O zonă lipsită de un curs de apă. În zilele călduroase de vară. care este dată de natura sursei (izvor. pescuit. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. 6. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. libere (luminişuri. Cei care doresc să se odihnească. sau ca sursă de apă potabilă. chimic sau fonic zonele din jur. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori.

fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure.. ce calmează şi relaxează vizitatorul. dar în zilele geroase cu chiciură. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. şi este favorabilă pentru plimbări. datorită vizibilită ii foarte bune. luminişuri pentru odihnă. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Sub raportul vârstei. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Codrul regulat vârstnic. ce induce plictiseala şi pasivitatea. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. ce are o densitate mică (200-500 buc. indiferent de specie. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. a culorii frunzelor etc.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. bine pusă la punct. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. dau peisajelor un pitoresc aparte. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Iarna se remarcă răşinoasele. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Aceste dotări vor fi discrete. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. la agresiunile vizitatorilor. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. de motiva iile şi aprecierile lor. ce au un efect peisagistic major. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. care determină o scădere a densită ii. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. capacitatea de primire începe să crească. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. are aspectul unei păduri falnice. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. cu locurile de parcare aferente. . O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. dispuse pe anumite trasee./ha). în func ie de fenofazele speciilor respective.

astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. cişmele. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. să aibă o textură uşoară. zona de plimbare şi zona de regenerare. cu investi ii mai reduse. destindere şi pentru activită i de picnic. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Zona de plimbare. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). echipamente sanitare şi de igienă. Aceasta este zona preferată de marele public. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. terenuri de joacă pentru copii. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. şi prezintă diferite construc ii. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Zona de primire şi odihnă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. obiectivele etc. ce trebuie să fie ireproşabilă. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. amenajările. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. reprezintă cca. odihnă. cu forme interesante. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. acest lucru favorizând. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. De preferat ca aici. instala ii sau echipamente. pentru linişte. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. fiind astfel organizată. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. repaus etc. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Zonele cu soluri reci şi umede. aer curat. prin împăr irea pe anumite zone. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. de cca. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. să fie drenat.Pădurile de recreare se sistematizează. izvoare). camping. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. . Aici nu sunt necesare amenajări speciale. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Arboretele vor avea consisten ă moderată. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. prezintă ponderea cea mai mare. vor fi evitate de vizitatori. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. insistându-se în mod special asupra cură eniei. soluri scheletice. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. de cei care evadează din cotidian. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. În raport cu întreaga pădure.

echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. han.3. 6. un număr sau o emblemă. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. este constituită din diverse suprafe e. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. smulgerea sau tăierea puie ilor. întâlnite doar în anumite păduri. de la o clădire de interes general (cabană. fiind eliminate tasarea solului. terenurile de joc. restaurant. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. respectiv 4-10 km/100 ha. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. peşteri. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. forma iuni geologice interesante etc. camping). cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). rezultate prin ruperea. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. cabană. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. fiind total protejate. monumente. spre diferite puncte de interes din pădure. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. ruine. puncte cu vederi panoramice. arbori deosebi i. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. restaurant. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Traseele potecilor vor fi diferite. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. zone cu fructe de pădure etc. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. şi echipamente specializate. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. dificultatea.5-4 m. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. pot avea por iuni comune. având un specific aparte. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. prin optimizarea spa iului în general. vestigii ale unui castel sau cetă i. care sunt interzise accesului publicului. locurile de parcare. reunind până la 5% din suprafa a arboretului.17. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. cu pante domoale. au o lă ime optimă de 3.

terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. vor evita pe cât posibil artificialul. sau pot fi mici. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. în pinten. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. WC-uri ecologice. masă cu scaune sau bănci. capătul drumului principal). şi variază în func ie de microrelieful specific. loc pentru focul de tabără. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. vatră din piatră pentru foc. fiind mult apreciate de vizitatori. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. formele regulate şi simetriile. Parcările pot fi mari. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. respectiv grupuri de arbuşti. peluze pentru golf. restaurantelor. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Locurile de parcare. cabanelor. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. miniterenuri de fotbal. respectiv nisipul. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. diverse amenajări pentru jocul copiilor. dalele de piatră. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. groapă sau container pentru gunoi etc. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. parcările pot fi: în ciorchine. coş de gunoi. şi pot fi: terenuri de tenis. dispuse în apropiere. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). de 2-3 maşini. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. un număr cât mai mare de autovehicule. pe ansamblu. de amploarea investi iilor. în special pe latura vântului dominant. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. spa ioase şi capabile să absoarbă. .aceste puncte bănci. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. pietrişul. camping. fântâni sau alte surse de apă. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite.

speologic. De asemenea.The International Union for the Conservation of Nature . a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. educative. paleontologic. Astfel spus. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. sau parcurile cu specii de vânat autohton. cu aspect cât mai natural. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. . protec ia ecosistemelor. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii .1.18. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.18. faunistic. 6. recreative şi turistice. pedologic sau de altă natură. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. floristic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. hidrologic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. geologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. incompatibilă scopului atribuit. cu amenajări folosite la observarea acestor specii.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. având o înăl ime corespunzătoare.

Valea Cernei. muzee cu specific local. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.să fie interzisă vânătoarea. Piatra Craiului. şi Semenic – Cheile Caraşului. Cheile Nerei . recreării şi turismului”. . educativ şi recreativ. sate. zona rezerva iilor integrale. . zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. conforme cu peisajul. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.speciile vegetale şi animale.2.să fie deschis turismului organizat. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. floră şi faună intacte. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. . . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . specifice. construc iile (case. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. hoteluri.să aibă forma ii geologice interesante.18. drumuri. cultural şi recreativ. . Cozia. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. . cu flora şi fauna sa. Cheile Bicazului . care servesc recreării popula iei.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. Mun ii Măcinului. vegeta ie. Ceahlău.Hăşmaş. . se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. hanuri sau locuin e izolate. Domogled . Rodna. destinate cercetării ştiin ifice.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. expozi ii. În prezent. care grupează o serie de atrac ii turistice. 6. vile. educativ.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . activită ile de turism vor fi bine organizate. beneficiind de o protec ie suplimentară. în scop ştiin ific. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.Beuşni a.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. neatinse de activită ile umane. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Retezat. . elemente de etnografie si folclor. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .zona exterioară. respectiv fenomene naturale originale. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.

limnologice (tip l). mixte (tip m). speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Por ile de Fier. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. următoarele: Apuseni. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. . se evită degradarea mediului prin orice mijloc. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului.18. forestiere (tip f). vegeta iei sau faunei. conform Legii nr. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. ca parcuri naturale. Vânători – Neam . zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. geologice şi geomorfologice (tip g). Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . 9/1973. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. lacuri şi cursuri de apă. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. solului. potecile vor fi bine marcate pentru turişti.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. paleontologice (tip p). fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Balta Mică a Brăilei. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. se promovează regenerarea naturală. În ara noastră sunt constituite în prezent. Bucegi. Acestea pot fi: botanice (tip b). rezerva ii ştiin ifice. nu se împuşcă.3. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. 6.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Nomenclatura din ara noastră. Grădişte Muncelului – Cioclovina. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). rezerva ii naturale.

Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. ştiin ifice sau peisagistice. cascade. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. cursuri de apă. chei). educa ie si instruire în domeniul mediului. locuri fosilifere. arbori seculari. parcurilor naturale. fenomene geologice unice (peşteri. . care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. rezerva iilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.

Prin acest material. material care îşi schimbă volumul. frunzelor.2. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. .1. .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). Criterii de alegere a speciilor 6.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. compozi ii. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. proiectantul de spa iu verde creează forme. .factorii ecologici climatici: . . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. volume.fertilitatea solului.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. VI.factorii ecologici edafici: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).vânt. ruginiu. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.textura şi profunzimea solului.1. culoarea. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.Cap. . . . 6. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. .2.diversitatea foarte mare a ramurilor.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.umiditatea atmosferică. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.regimul de umiditate din sol.cerin ele speciilor fa ă de: . . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.lumină. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.temperatura aerului. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. Astfel trebuie avut în vedere: . ce vor alcătui în final o unitate. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).

Dintre aceştia : .2.troficitatea solului.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).altitudine. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.factori geomorfologici: . . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. (produc căderea acelor la răşinoase. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. numindu-se şi cea ă oxidantă.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).animali. dioxidul şi trioxidul de sulf.vegetali.expozi ie. . Astfel.configura ia terenului. cloroza esutului asimilator. .pantă.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . . dar şi asupra celui animal sau vegetal. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. considerate cele mai rezistente).2. a produc iei de masă lemnoasă).factori biotici: . .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. . . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. etc. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.oxidul de sulf. fa ă de cele periurbane. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. numite arsuri). .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .factori antropici: . fertilizare. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). 6.factori poluan i. .. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.con inutul de schelet. . . . .

coacăzii. .aliniamente.rezistente Exemple de specii: . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. fenotip. etc. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. tuia. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.3. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. . Particularită ile biologice ale speciilor 6. propor ia poluantului în atmosferă etc. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .). intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. frasinul. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. . piracanta. reducerea creşterilor. .umbrirea clădirilor. stadiu de dezvoltare. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.pădurile de recreare.3.foarte sensibile . zămoşi a de Siria. subspecie. .2.condi ii de mediu – specie.sensibile .pigmentări. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . 6. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).rezistente la fluor – mesteacănul.1. cum se integrează în respectiva compozi ie. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. corcoduşul.2. . . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. ecotip.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. industria metalurgică şi chimică. .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.rezistente la plumb – pinul silvestru.praful rezultă din întreprinderile industriale. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. arboretele tinere fa ă de cele mature. platanul. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.mijlociu rezistente . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. bradul de Caucaz.rezistente la bioxid de sulf – alunul. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . ce talie vor avea exemplarele respective. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. fabrici.

.peste 25 m. a prafului. mai mici de 1m.. Prunus mahaleb. Acer pseudoplatanus. a III-a . . În tabelul nr. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. agă ătoare sau chiar târâtoare. arbuşti pitici. Thuja occidentalis var. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . 6.arbuşti. conică.7 – 15 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. a II-a . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. obovoidă. .realizarea gardurilor vii.zonele verzi de mici dimensiuni. speciile cu înăl imi sub 7 m. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.2. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. tabulară. Populus nigra cv. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. . speciile lemnoase volubile. şi cea având contur sinuos. Morus alba. arbuşti mijlocii 1 – 2m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Astfel. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.liane. că ărătoare.15 – 25 m. sferică. Juniperus hibernica. Larix decidua. etc. Abies alba.arbori de mărimea I .3. italica.în lungul arterelor. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Berberis thumbergi. Picea abies. Populus simonii. a boschetelor. Pinus strobus. ovală. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.2. fastigiata. De exemplu. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.

dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. caragană. . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. dud negru. pentru protec ie împotriva radia iei solare. mesteacăn.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. 6. Cotoneaster horizontalis.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia.2. cireş păsăresc. mai ales în regiunea de câmpie şi coline.zona de primire a pădurilor de recreare. . Pinus nigra. umbraculifera Carpinus betulus. . nana. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Robinia pseudoacacia var. . Juniperus horizontalis. Fagus sylvatica. Salix babilonica. Juniperus communis ssp. salcie căprească.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Cerasus avium. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.3. Pinus sylvestris. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Tilia cordata. Populus tremula. larice. ulm de munte. Juniperus sabina. varietatea „Globosa” la diferite specii.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Ulmus minor. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. a prafului şi a vântului. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Betula pendula. frasin.3.mascarea obiectelor inestetice.aliniamentele stradale.

Speciile cu tulpini că ărătoare. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). sau chiar târâtoare. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). 6. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari.2. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. 6.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. obovată. mărimea şi culoarea acestora. Unele specii au frunze simple sau compuse. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). . ovoidă. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. etc. Salix babilonica. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. pot fi sinuoase. fie pendentă. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. imprimând anumite sentimente. pendula. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. castan) sugerează puterea.3. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. tortuosa) sau pot fi geniculate.2. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. fie orizontală. eliptică etc. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Trunchiurile. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. paltin.5. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. mici sau mari. Chamaecyparis lawsoniana var. imprimă un sentiment de linişte.3. peluze. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. Ramuri pot fi drepte. fie verticală. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. romboidală. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor.4. Forma. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. platan. lanceolată. la marea majoritate a speciilor.

2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Astfel. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia.). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Pyrus elaeagrifolia. Thuja occidentalis f. Robinia sp. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. biota. „Aurea” Thuja orientalis f. Euonymus europaeus. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor.Marginea limbului poate fi întreagă. Ligustrum ovalifolius. alb argintiu. la care verdele se combină cu alb. Juglans sp. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Speciile cu frunze mari. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Eleagnus angustifolia. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Aesculus sp. Populus alba Picea pungens var. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . În tabelul nr. luminos (primăvara). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Hippophae rhamnoides. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Acer negundo. precum şi diferite exemple de taxoni.. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). la galben–roşu ruginiu (toamna). Gleditsia sp. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Sorbus aria. Carpinus betulus. precum cele ale speciilor: Acer negundo. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan.) sau mari (Ailanthus sp. Speciile cu frunze mici. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). pu in incizată dau adânc incizată.. Tilia tomentosa Juniperus sabina. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). compuse. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. argintea. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. până la verde intens (vara). ca în cazul mesteacănului. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. la verde închis. Hedera helix... galben sau chiar roz şi roşu.

Corylus maxima var. Catalpa bignonioides. Pyrus sp. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. rubrum 6. Acer platanoides var. Alnus glutinosa. purpuriu Picea pungens var. Robinia pseudoacacia. forma. vanhouttei. Picea abies. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Sophora japonica.verde închis roşu. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. În tabelul nr. crem sau galbene. Spiraea x. Aesculus hyppocastanum. purpurea. niedzwetzyana. Crataegus sp. purpurea. Juglans regia Fagus sylvatica var. Deutzia scabra. Pinus excelsior.6. hybrida. Prunus avium. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Malus pumilla var.2. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. purpurea. Forma şi culoarea florilor. atropurpurea. Pinus cembra. Magnolia kobus.. Ligustrum vulgare albă . pissardii. Pseudotsuga glauca. Taxus baccata.. Pinus strobus Abies alba. glauca. Buxus sempervirens. Prunus cerasifera var. Syringa x. Berberis vulgaris var.3. Hibiscus syriacus. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Acer paltanoides var. Phyladelphus coronarius. Hedera helix.

Spiraea salicifolia. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Cornus mas. Dintre toate speciile lemnoase. Tamarix ramosissima. cu siguran ă că speciile genului Rosa. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. exceptând albastrul pur. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Diervilla florida. Malus floribunda Hedera helix. primăvara timpuriu primăvara . Amorpha fruticosa.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Laburnum anagyroides. Magnolia kobus. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Laburnum anagyroides. Cornus mas. Prunus armeniaca. pissardi. Prunus cerasifera var. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Forsythia suspensa. Chaenomeles japonica. Buddleia davidi. Cotinus coggygria.. Diervilla florida. Forsythia sp. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Syringa vulgaris. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. soulangeana Prunus sp. Kerria japonica. Magnolia x. acoperind o gamă fantastică a nuan elor.. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Magnolia stellata. Chaenomeles japonica. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Prunus persica. carnea. Colutea arborescens. Hybiscus syriacus. Hibiscus syriacus.

Rhus typhina. Sophora japonica. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Rosa canina. Ptelea trifoliata. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. iritant. Kerria japonica Aesculus sp. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Berberis vulgaris. 6. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.vara toamna Mahonia aquifolium. Syringa vulgaris. Inflorescen ele sferice. contribuind prin forma. mari (Viburnum opulus var. Exemplarele cu inflorescen ă erecte.7. Sambucus racemosa. Culoarea fructelor. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Spiraea japonica. Colutea arborescens roşie albă . Cotoneaster horizontalis. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. pseudobace) este variată de la specie la specie. glicină.3. dar mai ales în perioada hibernală. budleia. Liriodendron tulipifera. Crataegus monogyna. amorfă) constituie un factor stimulator. ca lumânările (castan porcesc. neliniştit.. lemn câinesc. atribuind ambientului un aspect dispersat. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Spiraea salicifolia.2. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. mălin) calmează şi relaxează. Hibiscus syriacus. în sezonul estival sau autumnal. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Viburnum opulus. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare.

ci separat. Platanus sp. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. 6. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Robinia pseudoacacia.8. . sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Ligustrum vulgare. Lonicera nigra. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. De exemplu. Catalpa bignonioides. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Cotoneaster nigra. Există şi specii cu creştere foarte înceată.2. Mahonia aquifolium. Ambientul (noxe. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Abies alba.3. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Picea abies. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. salcâmul. unii poluan i din aer sau din sol. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Gleditsia triacanthos.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. diferi i arbuşti. 40 ani de la plantare. calitatea terenului. 10. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Fraxinus excelsior. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. De obicei. 20. Thuja occidentalis. probabile pentru perioade de 5. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Viburnum lantana. mesteacănul. iar plopii. Prunus spinosa. precum cimişirul şi tisa.

dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Arborii solitari se amplasează pe peluze. VII. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. fără agita ie. pot fi folosite solitar sau grupat. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. sau duc la costuri suplimentare. labirinturi. sub diferite moduri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. boschete. coloritul fructelor). frunze. ASOCIEREA. pâlcuri. grupuri. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. garduri vii. Exemplarele lemnoase. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist.Cap. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. fie ele arborescente sau arbustive. lângă clădiri. în puncte liniştite. .1. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. care nu se regăsesc în efectul ob inut. masive. iar cele decorative prin trunchi. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. curtine.

Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. două sau trei rânduri. cu exemplare foarte apropiate.5 m. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. foarte înalte cu h > 3 m. de regulă bine între inute şi amenajate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. (gard belgian.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. mai rar două sau chiar trei. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. ce are amenajate numeroase poteci. în aceste ultime cazuri. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. ob inându-se în final un perete verde. sistemul Cossonet). constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. trunchi de piramidă. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Ca regulă generală. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.5 – 1 m. pe un contur drept sau sinuos. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. După înăl ime. formate dintr-o specie. înalte cu h = 1 – 3 m.. mici cu h = 0. .

nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii.garduri vii pentru protejare. ce le eviden iază pe primele. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. de apărare împotriva vântului dominant. folosite ca garduri de limită. protec ie şi linişte. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei.După scop gardurile vii pot fi: . iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. în care sunt prezente multe bănci. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. de izolare vizuală şi fonică. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele.garduri vii de camuflare sau de mascare. În cazul plasării inverse a speciilor. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. În orice caz. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. . formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. sanitar. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. care să constituie fondul principal. solu ie destul de controversată. de preferat o specie locală. . Astfel. solemnitate şi hotărâre. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. de mascare. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. şi coroană bogată. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi.garduri vii decorative. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. mai deschis la culoare. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. . cu un aparat foliar bogat.

Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. . patrulater sau pentagon. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. pentru mascarea acestora. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. existând în apropiere şi un luciu de apă.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. dispuşi inelar. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. destinat odihnei pasive. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. În cazul clădirilor monumentale. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. lângă care să existe grupuri de flori perene. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. apoi de cele de talie mică.

iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. creându-se o stare de calma atmosferic. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. pinul strob. mesteacăn. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. În spa iile verzi urbane (grădini. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. iar în interior numeroase bănci. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. fântână arteziană). statuie. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. pentru mascarea limitelor. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. de regulă dispuse circular. dârmox). cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. protec ie împotriva soarelui şi vântului. Un boschet prezintă 2-3. în mod excep ional 4 intrări. la tasarea şi în elenirea . iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. specii rezistente la vânt. constituit dintr-una sau mai multe specii. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. cimişir. adaptate condi iilor locale. lemnul câinesc. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pinul silvestru). parcuri) masivele se situează spre periferie.

largi. cu înflorire abundentă.2. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. se folosesc puie i de talie mică. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Vârsta. puie ii cu rădăcini protejate. Astfel pentru aliniamentele stradale. unde se doreşte realizarea unui masiv. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. a I-a. înso i i de 1 tutore. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. de la scoaterea din teren şi până la plantare. a II-a şi a III-a. 7. Astfel. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime.1. În func ie de speciile întâlnite în masive. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. în acest caz balul fiind înghe at. înfiin area scuarurilor. acestea pot fi transparente sau opace.2. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). se evită ambalarea. urmată de toamnă.solului. cu fructe şi port interesante. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.2. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. creându-se impresia de monumentalitate. care limitează priveliştea şi perspectiva. . a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare.2. Totuşi. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. imediat după dezghe ul solului. În general. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. 7.

80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). se tasează uşor şi se udă abundent. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.3.Ca regulă generală orice puiet.0. camionului.60 (0. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. creată în acest scop. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. pe tulpină deasupra coletului. sunt necesare mai multe opera iuni: .0 x 1.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. situate în locurile accesibile macaralei.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).2.30 (0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. . 7.60 (0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.30 (0.70) x 0. cu ramuri până aproape de sol.0.0. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. . cu sistemul radicular mai compact. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.40) m pentru puie ii de talie mică.alegerea exemplarelor. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. fie dintr-o pepinieră. înăl imea şi grosimea la colet.5 (0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. remorcii. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. . . . De asemenea. fie din natură. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). . .0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.1. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.80 x 0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. cu o coroană uniform dezvoltată. etc.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. datorită dimensiunilor. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. iar înăl imea 8-10 m.40) x 0.5 t.

reluată mai târziu în timpul Renaşterii. în timp.5 – 1. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.4 rânduri. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului.2. 7.3. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. la o adâncime de 20-25 cm. 2 sau 3 rânduri.3. ce au un efect estetic deosebit.2.3. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. urmând ca mai târziu.4. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Astfel. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. partere. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. 7. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. ciuperci). în Fran a. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. P.1. rânduri sau la încrucişarea aleilor.7. Fertilizarea. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. timp de 2-4 ore. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. uniform. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. . K. până la 0. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. numărul rândurilor (1. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. cu norme bine stabilite. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.

cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.forma literei „U” .40 cm deasupra solului. piramidale. se aleg ultimii doi. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.forma Verrier . La exemplarele cu so .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.5 m între ele. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. cu fructifica ie cât mai abundentă. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. columnare. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. ob inându-se forma literei V. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. cu ramuri cât mai multe. la distan a de 60 cm între ele.piramida . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.forma Cossonet . . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. Pe măsură ce cresc. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). rezultând astfel un trunchi vertical scurt.

80 sau 120 cm de la sol. pe o sârmă . ceilal i îndepărtându-se. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Fiecare pereche porneşte din axul principal. ce a fost retezat la 40. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. 6 sau 8 bra e verticale. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Astfel. dispuse în acelaşi plan. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. are forma unui „U” dublu sau triplu. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Coroana formată. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. se orientează vertical pe doi tutori.

fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. dar la o înăl ime de 80-90 cm. După 30 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . sub un unghi de 60o între ei. . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. În al doilea an. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. la o înăl ime de 30 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).(spalier). Următoarea pereche se formează în acelaşi mod.80 cm. se înlătură lăstarii. iar cei doi lăstari terminali. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. La lungimea de 70 .

executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). După atingerea înăl imii dorite. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. la exemplarele plantate în aliniament. tuie.) Se execută primăvara devreme. . În primul an de la instalare. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. Tunderea se execută în anii următori. ienupăr. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. la înăl imea de 20-25 cm. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. 0. 7.3. mai rar toamna târziu.3. tisă). Populus sp. tăierea se face cu cca. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. prin scurtarea lujerilor prea lungi. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid.

Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. iulie. După câ iva ani. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Lăstarii ob inu i prin recepare. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. cu coroane înghesuite. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Se recomandă rărirea periodică.4. 7. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.3.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. sunt de regulă mult mai viguroşi. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. grupuri.

reducerea consisten ei. îmbunătă irea stării fitosanitare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. 7. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. . . cu o periodicitate de 3-5 ani. . în apropierea locurilor de sta ionare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. din 3-6 (10) ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. fiind inestetice. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).5. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. ob inându-se un număr optim de exemplare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. cu o periodicitate de 3-5 ani. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. . la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. . Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Se aplică rărituri mixte sau combinate. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. în pădurile echiene de codru şi crâng. în cca.materialul rezultat nu se recoltează. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.3. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). 20-30 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. a unor poteci. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.

3. bolnavi. în vederea atingerii unui anumit scop. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. buruieni). Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. făgete. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. se pot adopta diferite tratamente. amestecuri de fag cu răşinoase. de speciile forestiere folosite sau prezente. rup i sau doborâ i.6. cu foarte multe nişe ecologice. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. dar pentru oameni antrena i. 7. . păduri de plopi euroamericani).

.. peste 50 (60) cm. în planul apropiat de privitor.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Galanthus sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . . Hyacinthus sp. În acest sens se deosebesc: .. Narcissus sp. cu tulpini ramificare. Acestea se folosesc pentru rabate. .. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.specii de talie mare. Tulipa sp. a modului de creştere şi ramificare. Lobelia sp. Sedum sp. .2. Alyssum sp. Delphinium sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. VIII. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. .Tropaeolum majus. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite..1.. Salvia splendens. forma.. Calistephus chinensis. . . .înăl imea. . precum specii ale genurilor: Petunia sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.. cu aspect de tufă .. partere. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Malva sp.Tagetes sp. precum şi în mozaicuri. cu port târâtor (sau pendent) .culoarea.1. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. .. Gladiolus sp. Ageratum mexicanum sp.. Aubrieta sp.sp..sp. precum Crocus sp.forma şi culoarea fructelor. precum specii din genurile: Lilium sp. 8. ..Cap.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. mirosul şi modul de asociere ale florilor. în componen a bordurilor.. 8.. . Acestea se folosesc grupat. culoarea şi mărimea frunzelor.forma tulpinii (portul). în marginea rondurilor sau rabatelor. Saponaria ocymoides. Tradescantia sp. Ageratum sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: ...1. a rabatelor pe peluze. covoarelor. Tulipa sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Muscari sp.1.ciclul de via ă.. al sezonului de vegeta ie.sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. platbande sau grupuri pe peluze. Salvia sp.. Tagetes sp.forma.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.

erecte Impatiens sp. galben. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. 8.Ipomea purpurea. cu tulpini simple. culoarea şi abunden a frunzelor. roz. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. mărimea şi culoarea frunzelor. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. cu tulpini că ărătoare .sp. argintiu sau cenuşiu. Ricinus sp. precum regina nop ii şi micsandrele. Delphinium sp. Humulus lupulus. creasta cocoşului.. cu tulpini volubile .4. Sempervivum sp..Lathyrus sp.. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe...1. iar altele puternic fidate.1.3. culoarea. . Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. locurilor pentru sporturile uşoare..... Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).. florile fiind nesemnificative. . Lilium sp.sp. Unele frunze sunt mari. în cazul petalelor tomentoase. Agave sp. Iresine sp.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. . roşu sau grena. Forma. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Tulipa sp. Begonia sp.. a sta ionării. la florile simple poate fi pală. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. chioşcuri pentru odihnă). Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. precum verbena şi crinii. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Pyrethrum sp. Forma. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. cu segmentele filiforme. lalelele papagal. Portulaca sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. roşu grena.. clopo ei. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. mărimea şi culoarea frunzelor În general. 8. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Papaver sp.. altele sunt mici şi mărunte. până la albastru. Nuan a culorii poate fi diferită.. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. mo ul curcanului.). se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Astfel. în jurul teraselor.sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Polygonium sp. la început. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.

După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. . Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. ca o continuare a florilor.1. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Zinnia sp.) are fructe persistente şi decorative.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. iar primăvara vor înflori. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) se seamănă în sere calde. men inând efectul decorativ. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. . vara. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii... cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. fiind aripate. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.1.5. În unele situa ii.6.plante anuale sensibile (Celosia sp. Cineraria sp.plante anuale semirustice (Begonia sp. 8.. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. florile se îndepărtează. . Calceolaria sp. de culoare roşie sau roză. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.8. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.plante anuale rustice. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.

depozite) ferite de înghe (4-10 oC).decorarea balcoanelor.. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. tuberobulbi. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. pe stânci sau pajişti. mozaicurilor. rondurilor.. rădăcini tuberizate. rabatelor. Convallaria majalis.. Hyacinthus orientalis. Aquillegia sp. Speciile floricole pot fi folosite.1. Hosta plantaginea.. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. ferestrelor. în general. Narcissus sp. covoarelor. . rizomi. teraselor. rizomi. Polyanthes sp.. tuberobulbi. cămări. 8. în lungul apelor sau pe luciul lor.decorarea spa iilor verzi. geophite – ce au bulbi.. Gypsophyla sp. . jardinierelor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. pentru: . Iris sp.7. sau semirustice (Canna indica..) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Papaver orientalis).) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Lolium sp. Dahlia sp. bordurilor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Gladiolus sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.. Chysanthemum sp..

cu port de tufă sau covoraş. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. narcise (Narcissus sp. de talie înaltă (Phlox paniculata. costisitoare. numă-uita (Myosotis sp. mărimea. rabate. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. witrockiana). Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.2. muscari (Muscari sp. chioşcurilor.. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele.). înăl imea plantelor. fie numai specii perene. . Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. narcise. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Culturile cu plante anuale. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. instalând specii de talie mică în prim plan.). bănu i (Bellis perennis). stânjenei. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. fie mixt. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. printre care se introduc plante anuale. Portulaca grandiflora). bujori.ca flori tăiate. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. forma şi nuan a frunzelor. Rudbekia sp..). Tagetes sp. partere). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. crizanteme. forma şi culoarea florilor.. zidurilor. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. pergolelor.decorarea stâlpilor. În func ie de perioada şi . treiajelor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Ageratum mexicanum „nana”. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. specifice plantelor anuale. în trepte. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. în special lunile de vară. ghiocei. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. 8. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. mijlocie (Petunia sp.). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. perioada şi durata de înflorire.

. elina. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Galanthus) sau bienale (Primula. ferigi). În general.soluri acide – (Coleus sp. desfundat. Dianthus sp). de turbă) . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. pământul de frunze.soluri alcaline – (Anemone sp. con inutul de substan e nutritive.3. Asparagus sp. compostul de grădină.. . Gladiolus sp.1. pământul de pădure.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare..soluri neutre – majoritatea solurilor. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. pământul de lemn. textură. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. 8. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .. perlit şi turbă în diferite propor ii. Dianthus sp. Hyacinthus. Viola.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.. Amaryllis sp. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. se deosebesc: .. . Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. . superficiale (Primula sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. textură. brumărele). pământul de ericacee. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.. pH. elemente nutritive. rădăcinile de ferigă şi nisipul. După valoarea pH-ului. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. pământul de ace de răşinoase. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Asparagus sp..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. etc. Tradescantia sp. mobilizarea superficială a solului. nivelat. pământul de turbă. mărun irea bulgărilor.. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. . cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Crocus. Acestea se deosebesc prin pH. Myosotis. de răsadni ă. bine organizate. Iris sp. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a.. capacitate de re inere a apei). în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. În func ie de sol. modelarea terenului. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.. Calluna vulgaris). Erica sp. Cheiranthus cheiri). Bellis) cu speciile anuale. Instalarea speciilor floricole 8. structură. permeabilitate.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.3. Narcissus.

Amaranthus). Hemerocallis sp. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. La speciile perene. Hyacinthus. Myosotis). alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. 2 – 2. Galanthus. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. 8. Lilium sp. La plantare. Hosta plantaginea. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. unde se vor dezvolta şi înflori. Dianthus. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.8. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Begonia). Mathiola. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Paeonia). Narcissus. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.3. comparativ cu înăl imea plantei..3. dar nici să se stânjenească reciproc. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. transplantarea apare necesară atunci când .).(Iris sp. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Viola. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Muscari. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.5 cm grosime.. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.). La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Alyssum. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Crocus.3. Impatiens. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Fuchsia. de cca. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.2. Sedum) distan ele pot fi mai mari. bulbii acestora să se înrădăcineze. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.

fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . intrând mai devreme în vegeta ie. . . unele nu mai înfloresc în acel an.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.4.datorită înmul irii naturale ale plantelor. 8. . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. de perioada înfloririi. . În această categorie intră următoarele lucrări: . Ciupitul se execută cu unghia. . spa iul devine insuficient. . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. bobocitul.reglementarea înfloritului.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. cu rolul de a ob ine plante viguroase. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. .ob inerea unor forme caracteristice. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. obligatorii sau facultative.tunsul plantelor.irigarea. .tutorarea şi palisarea. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Pentru ob inerea de tufe bogate. când plantele nu suferă deloc. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. suprimarea tijelor florale vestejite. .aplicarea îngrăşămintelor. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.combaterea dăunătorilor biotici. . Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. copilitul. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.suprimarea păr ilor aeriene. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.

Pelargonium sp.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. garoafe).).. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. trandafiri. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. . Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. gura leului).. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. hortensie. urzicu ă (Coleus sp. Petunia sp. ochiul boului). bujori. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Se aplică la crizanteme. în acest caz întârziindu-se înfloritul. garoafe.

Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Lathyrus. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. dalii). trestie. în func ie de specia respectivă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Tutorii pot fi din lemn. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mase plastice. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Ipomea). metal de dimensiuni şi tipuri diferite. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. . mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime.

ob inânduse solu ii prin fermentarea. umiditatea şi mişcarea aerului. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. fiind indicată udarea diminea a devreme. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. sulfatul de potasiu. solarii. În această categorie intră: excrementele de mamifere. clorura de potasiu. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. de păsări. temperatura mediului înconjurător. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. la care se adaugă apă. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. făina şi rosătura de coarne. chimice. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. cenuşă. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Îngrăşămintele se aplică. ghiocei. spălarea şi răcorirea plantelor. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. 1:20. lalele. solul. cu valen e simbiotice. făina de oase. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. riguros selec ionate. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. mustul de bălegar. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. maxim ora 10. intensitatea luminii. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. ciuperci). etc.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. azotatul de amoniu. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. după o prealabilă uscare şi mărun ire. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. sere. a îngrăşămintelor organice solide. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. timp de două săptămâni. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. . :30. uneori superfosfat. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. după trecerea perioadei de înflorire. bogate în potasiu: sarea potasică. bioxidului de carbon şi a altor gaze. narcise. ca regulă generală. microbiologice. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare.

cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). sensibile la temperaturile scăzute. tuberculi. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. în martie–aprilie. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. . ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. pentru a nu se produce vătămări plantelor. periodică a diferitelor exemplare floricole. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. şi peste vară. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. sau talaj. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. manual sau cu ajutorul săpăligilor. organele subterane (bulbi. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Acest strat men ine solul umed. uneori chiar săptămânal.sau noaptea. la geofitele semirustice. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. rizomi. frunze. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. măcar odată pe an. bulbii sau rizomii.

ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului.pentru peluze. narcise. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. elemente arhitecturale. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. clădiri. ce înfră esc abundent.pentru terenuri sportive. grupuri statuare. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. De exemplu. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. recreative sau sanitare. brânduşe. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie.Cap. cu . Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. iar în cazul asfaltului de cca.rustic. lalele). pentru a forma un covor des. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. formată în special din graminee. 45 oC. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. cărămidă. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. 30 oC. gazonul se încălzeşte mai pu in. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. masive de arbori) sau nevii (stânci. asfalt sau beton. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. După destina ie. având aspectul unor pajişti naturale. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. în zilele cu temperatură ridicată. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. . aranjamente florale. . Sunt preferate speciile rezistente la tasare. datorită nuan elor de verde. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). pietriş. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. arbuşti.1. luciu de apă). IX.

rămânând suprafe e nude de pământ. rezisten a la bătătorire. rezisten a la temperaturi scăzute. tenis – 0. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Lollium perenne. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. de diferite desimi. Agrostis stolonifera. crichet – 2. . Alyssum maritimum. Agrostis tenis.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. tufele sunt înghesuite foarte mult. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Reseda lutea. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Deschampsia caespitosa. Iberis semperflorens. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Gypsophylla muralis. având aspectul unei fâne e înflorite. 9. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. grosiere.5 cm. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Campanulla sp. . 9. lăstărire.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. . Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Papaver rhoeas. umiditatea din sol. aceasta dispare. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. ci în amestec de minim 3 specii. rădăcinile sunt relativ superficiale. la tundere. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. de rezisten a la bătătorire sau tundere.5 cm. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Festuca rubra.5 cm. Bromus inermis).2. Cynonurus cristatus). Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Calendula officinalis. rapiditatea de creştere. înfră ire slabă. la 12–20 cm. Bellis perennis. capacitatea de refacere după tundere.. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Poa annua). uneori 40–50 cm (Poa pratensis. aspre. rugbi – 6. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Matricaria chamomilla. Viola arvensis. frunze mari. Alopecurus pratensis.. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). dar speciile se comportă diferit.5 cm.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.3. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. După înăl ime: .

cu un aspect nefavorabil. Decaparea . cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. În diferite ări se aplică norme diferite. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). Metode şi tehnici de semănare: .cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. ci cresc lateral. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. 9. Dacă norma este prea scăzută.9. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. amestec şi condi iile de sol. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. adâncimea de semănare va fi mai mică. cărămizi. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. zgură.2. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.mecanic . iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). în cazul în care solul existent este corespunzător. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. dacă există sisteme de irigat. . a instala iilor de irigare.1. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. a canalizărilor. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .5 cm. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. După semănarea manuală.5 – 2. se ob ine un gazon prea rar. instalând toate speciile crescute natural. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. .cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).3. dar şi executarea drenurilor. moloz. date de condi iile specifice ale ării respective. dar şi vara. terenul se grăpează. de specie. De asemenea. precum şi costul mai mic. îngroparea cablurilor electrice. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. gros de cca. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .3.

brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. apar muşchii şi numeroase buruieni. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. 9.4. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). fosfor şi potasiu. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. care nu sunt preten ioase. După aceste opera iuni. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). 30 x 30. Se recomandă tunderea pe timp ploios. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. sau mecanic cu maşini speciale. groase de 2-4cm. care pot fi rulate. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Dacă solul are o cantitate mare . iar gramineele se răresc.

înainte de înflorirea buruienilor.de calciu. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. . trebuie mărită cantitatea de fosfor.

divertisment. . de refugiu.pentru ceea ce este rigid. influen ând sentimentul de veselie.20 m).de indispozi ie (de închistare) .mişcarea orizontală. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. pentru terenurile cu denivelări. mai stabilă.1. au o lă ime mai redusă (minim 1. inestetic şi nefunc ional. mai sigură.mişcarea descendentă. călare sau cu bicicleta.Cap. şi în echilibru cu for a gravita ională. apare un sentiment plăcut de protec ie. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). . care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.de stimulare. creează impresia de avansare. curiozitate . ordine şi propor ie. flori. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).mişcare ascendentă. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. grădinile alpine. . justificate de prezen a diferitelor obstacole. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. în meandre pentru traseele sinuoase. 10.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. . de cucerire a spa iului înconjurător. implică o diminuare a efortului. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. importan ă şi lă ime. organismul nu depune efort. de intimitate şi uneori de regres. pentru obiective bine determinate. pentru stilul geometric. având 0.5 -0. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. În func ie de natura circula iei. măreşte aten ia. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. . pentru terenurile orizontale. sunt de obicei largi. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . sau conduc spre un obiectiv principal important. .7 m lă ime. perspectivele. elemente arhitecturale. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). X.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de amuzament.

Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. ceramică sau marmură. dalaj antic. macadam. . . Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. dalaj englezesc. pătrate. Căile împietruite cu pietriş de carieră. lian i sau materiale hidrofobizate. iar cele deschise obosesc ochii). de forme diferite. asfalt turnat sau cilindrat. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Pământul. cel pu in cu fa a superioară netedă. mozaic.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. cărămidă. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. este folosit în pădurile de recreare. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. dale. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. beton. tip zidărie. corelată cu ambientul. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. pietriş.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele neregulate în „opus incertum”.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pavele. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.

având rolul unui factor calmant în peisaj. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. lacuri. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. din beton. făl uită. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare.65 cm). Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. bitumului. Caltha palustris). asemănător cu malurile opuse. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Când cursul apei este însorit. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. trestie. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. dar poate fi ameliorată.pe gazon. pâraie. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. uşurin a între inerii. dreptunghiulare. elipsoidale. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. la o distan ă între centrele de greutate. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. fără frânturi. 10. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). dar fără a fi simetrice. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Apele stătătoare (numite impropriu. ale fiecărei dale. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. pătrate. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Malurile se vor amenaja prin terasare. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. de mişcare. cărămidă. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. prin deschideri de perspective. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. căderi de apă. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. geometrică. fântâni. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă.60-0. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. în locurile cu erodare puternică. iazuri. . beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor.2. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. senza ia de răcorire şi de prospe ime. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. realizate de obicei pe stâncării. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului.

Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. privit dintr-un loc potrivit. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.bazin cu jeturi orientate spre periferie. colorată diferit chiar. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. . Grădinile alpine au suprafe e variabile. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. 10.3. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . fie vor fi aduse. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. folosite pe timp de noapte.4. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. la o oarecare distan ă de clădiri. . Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. în mod progresiv.bazin cu cupă florentină în mijloc. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. şi pot fi amenajate într-un mod special.fântână cu taluz cu cascadă. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. . fiind compusă dintr-un obiect potrivit. O perspectivă bine concepută are echilibru. acestea dau impresia de putere. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Când sunt de dimensiuni mari. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Grădinile alpine creează. . 10.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. un microrelief accidentat. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. cu o vegeta ie specifică. combinată cu lumina artificială. de solidaritate monumentală. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. muntos. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. în mod artificial. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. iar când sunt mici şi grupate. mărime şi culori. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos.

în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. scările. construc ii uşoare.5. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. grupuri sculpturale. cu turbă şi nisip. hexagonală sau octogonală. zăpadă. în pie e sau în punctele de perspectivă. Acestea se pot construi din lemn. a domina. cele mari în planul din spate. pătrată. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. vase decorative. belvederile. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. la capătul aleilor. într-o formă simplă dar estetică. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. suporturi pentru plante. lăsând spa ii mari între ele. sau cărămidă. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. 10. pode e şi poduri. . numite chioşcuri descoperite (naturale). balustradele (parapetele). cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. treiajele. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. chioşcurile.dispunerea blocurilor de piatră.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. deşertic. . ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . pentru ca pământul să se taseze suficient. subalpin. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. a orchestrelor sau a fanfarelor. . arcadele şi porticurile. destinate adăpostirii vizitatorilor. bănci şi scaune (mobilier de grădină). a men ine. coloanele. va fi pe cât posibil frământat. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune).aşezarea unui strat de pământ de elină. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. teatrul verde. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. accidentat. . fiind amplasate pe esplanade. beton. . în pantă sau se va crea artificial. la marginea apelor. situate în spa iile verzi.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. pergolele. înghe . Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie.

lă ime 0. beton armat. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. lemn. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. fontă. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Forma. beton. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. în lungul aleilor largi.0 m.4-0. Acestea se confec ionează din piatră.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. teraselor. Treiajele sunt construc ii uşoare. ce acoperă por iuni de alei sau terase. a unui rond de flori. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. aluminiu.7m şi înăl ime 2-2. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. fiind amplasate la capătul aleilor. folosite pentru decorarea unor pere i. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. mozaic. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. formate din panouri cu zăbrele. la marginea teraselor. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0.5 m. cărămidă. de obicei cu înflorire abundentă. culoarea lor. mărginirea unor perspective. Pot fi cu sau fără spătar. oferind refugiu împotriva insola iei. marmură şi au un mare efect prin formă. lemn sculptat sau marmură. Materiale de construc ie folosite: piatră. lemn. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. grup sculptural. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. . cărămidă. stâlpi verticali (piatră.45 m. piatră). Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. fier. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. metal.5-0. ce prezintă ca elemente de sus inere.5 m. compartimentarea unui spa iu verde. mărime. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Se recomandă ca optimă.4-3. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. pe orizontală. bronz. atât la soare cât şi la umbră. cărămidă. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. dezvoltare pe verticală. din diferite materiale de construc ie. înăl imea 0.

beton. piatră. aleilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. ciment. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. decorat cu plante de mozaic. zidurilor. în lungul scărilor. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. .