UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. trandafiri. Totuşi. Exemple: Villa lui Cicero. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. . au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. în Evul Mediu.. cu coloane de piatră colorată şi marmură. lauri.2. peste care s-au grefat elementele orientale. tisă. ce cuprindea Europa Sud-estică. plante medicinale şi aromatice. Villa Mecena.2. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.) 2. a înregistrat un regres. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Constantinopol. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane.V. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse.2. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.2. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare.XIV d. Grădinile vilelor mai mici. Villa Sallustius. formă pătrată. rozmarinul şi mirtul. mimoze). cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. smochini. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. specii floristice. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. platani.H. Acestea aveau. lotus sau diverse flori.1. tei. Erau prezente şi pu uri rotunde. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. busuioc. de regulă. duzi. zambile. .arbuştii şi plantele ornamentale. . fie o fântână cu un joc de apă. pini. urbane. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). 2. buxus. Schema modelului grădinii medievale. fiind înconjurate de un zid de marmură. În capitala imperiului. horticultura a făcut progrese. ca urmare a cruciadelor. crini. nordul Africii şi Asia Mică. la interior cu bazine străjuite de statui.grădina cu pomi fructiferi. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Villa Lucullus. Erau prezente pergolele şi coloanele.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. 2. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. chiparoşi. vasele şi statuile. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. De asemenea erau cultiva i trandafiri.

Nu existau sculpturi. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. înconjurate de ziduri. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. caracterizată de prezen a careurilor egale. Speciile folosite: chiparoşi. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. palmieri. acolo unde spa iul permitea. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. leandri. prin întretăierea a două canale cu apă.2. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.2.grădina de flori. monotonă. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. compartimentare realizată.). Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Grădinile fie erau interioare. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.H. magnoliile. Compozi ia era geometrică. galerii acoperite de plante că ărătoare. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. menajerie. situate în cur ile clădirilor. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Speciile folosite erau: chiparoşii. adesea aranjate liber. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. cu func ie exclusiv ornamentală. fie erau situate în afara palatelor. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.H. mărginite de rânduri de plante tunse. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. fiind plane şi înconjurate de ziduri. XIII-XIV. al VII-lea d. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. pere ii de fundal. pavilioane pentru petreceri. o suită de grădini.grădina de legume şi plante medicinale. bazine. fie sub formă de fântâni arteziene. eucalipt.d.4. de formă regulată iar cele mai mari.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. 2. Arta topiară era folosită în exces. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.. mirtul. Locuin ele mici aveau o singură grădină. 2. buxusul. citricele. predominant persană. din timpul domina iei arabe. apoi au căpătat un specific propriu. pini. acestea fiind interzise în religia mahomedană. . fie aveau straturi de formă pătrată. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). . magnolii.

a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. având caracter natural. (dinastia Tang). subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. cascade naturale) sau în bazine artificiale. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. modificat sau aparent natural. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. cascade. în care vegeta ia era dispusă natural. Elementele primordiale erau mun ii. suprafe ele foarte întinse. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. pentru dobândirea perfec iunii morale. o dată cu dezvoltarea noii religii. fiind natural. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului.2. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. iar apele. Picturile. ziduri. terase. situat pe malul unui lac. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. fiind create mai ales în sec.3. stânci. al XVII-lea d. ape. piersicii ornamentali – Paradisul. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.) şi cuprindeau mun i. bambuşii – prietenia necondi ionată. Filozofiile religioase din China. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. plante şi animale. VIII-IX d. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. în armonie cu peisajele naturale. Terasele erau trasate liber.. fiind excluse liniile drepte. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. lacurile şi râurile. indiferent de perioada istorică. cu aspect natural. au fost create parcuri naturale. arterele pământului.H. IV-V d. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. servind ca loc pentru plimbare. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. şi reflectă puternicul cult al naturii.H.3. poduri şi pode e. grote. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. neregulat. odihnă. . ce erau descoperite brusc la un moment dat. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. II-I î. creând privitorului diferite impresii: de măre ie.H. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. sec. por i. de groază. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. este mărimea acestora. budismul. de basm. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. cu caracteristici proprii. cheiuri. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. chioşcuri. firesc. bazine. Relieful era foarte variat. pinii – fermitatea şi for a caracterului. pe vârful unei coline sau în pădure.H. galerii. de veselie. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. în strânsă legătură cu religia. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti.

Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. al VIII-lea d.H. Islam). . prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. În sec.). pavilioane pentru ceai. destinate contemplării din interiorul clădirii. grădină de muşchi. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. un râu sau pârâu. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.Deşi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. sau din Europa medievală şi renascentistă. lac cu insule. sau de pe verandă. Spa iile verzi. por i. lanterne din piatră. plus diferite lampadare.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural.H. nisip.3. cu balustrade ornamentate. sec. fiind ulterior personalizată. grădină aridă. bambus. 2. Grădinile imperiale. Persia. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. erau prezente pretutindeni. devenind o artă na ională. fiind folosite toate elementele din natură.vegeta ia este perfect integrată peisajului. ferigi. stâncile. fiind o componentă a acesteia. arborele de ceai. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. pârâu cu cascadă. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. arbori şi arbuşti. pietriş. ienuperi. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. şi în Kyoto. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. pietre rotunjite. miniaturală: cursul de apă. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . în decursul timpului. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. coline. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. fântâni şi foarte multă vegeta ie. din dorin a de a aduce natura în locuin e. muşchi. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. cu simboluri filozofice caracteristice. Astfel în Japonia. orientat pe direc ia N-S. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. diverse plante cu sau fără flori. camelii.capitala ării. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). pasul japonez. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. azalee. stânci col uroase. al VIII-lea d. . podurile.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. . mai mari sau mai mici.

sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. azalee. buxus.nu erau folosite alei. Specii folosite erau: pini. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . garduri vii şi borduri tunse.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). ienuperi. literatură. cireşii.Grădina palatului Farnese din Caprarola. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. mirt. lespezi sub forma pasului japonez. de unde a iradiat apoi în restul Europei.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. .apa era folosită sub formă naturală. . Această orientare a apărut la început în Italia.H. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. parapete ornamentale. . . precum: . arborele de ceai.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. arhitectură.Villa Medici în Roma (2 terase).prezen a sculpturilor. . arbuşti modela i în volume geometrice. din toate domeniile: artă.. în special pentru grădinile vilelor suburbane. cascade. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. . . . bazine neregulate. tisă. lămâi. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.4.4. . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. lauri şi portocali. . bambus. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. a canalelor. ci pietre late. încep să apară primele grădini publice. . înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.apa aduce mişcare.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. chiparoşi. .simetria fa ă de o axă a compozi iei. al XVII-lea d. camelii.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.1. stejari meridionali. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.utilizarea vegeta iei tunse. . 2.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.erau folosite zidurile masive de sprijin. vase ornamentale. glicina. cascadelor. XV-XVI d. pe terase succesive. Din sec. ştiin ă. ca influen ă occidentală. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). . 2.H.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. magnolia. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. ziduri înverzite.

Au apărut grotele artificiale. al XVI–lea. curbe.2. . sub aspectul echilibrului şi simetriei.. fiind îmbinate cu linii ample.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.grădinile Gamberaia – Floren a. Principiile esen iale s-au men inut. vase. dar dispare schematismul rigid. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. . S-au mărit dimensiunile grădinilor. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.arhitect peisagist Delorne. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). rezultând spa ii mult lărgite. 2. Saint-German. .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. apare stilul baroc.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.H.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .grădina Luxembourg din Paris. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. . Au fost realizate decoruri bogate. roci şi apă în mişcare). Exemple:. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Terenul era modelat în terase mari. la castelele Amboise. cu partere decorate cu flori. Existau canale şi lacuri imense.H. în arhitectură. Astfel.4.arhitect peisagist Du Cerceau. fântâni. la care grădinile erau în incintă. În prima jumătate a sec. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Exemple din sec al XVI-lea: . al XVII-lea.În secolul al XVII–lea d. În perioada Barocului. bazine. tinzându-se către transformarea în parcuri.grădinile de la castelele Tuilleries.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. În unele situa ii canalele s-au păstrat. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. traseele rectilinii. cu numeroase statui. pictor şi arhitect) favorit al . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădina Garzoni – Collodi. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. . Fontainbleau. . Abia după jumătatea sec.

toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. se păstrează axa . în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.sunt folosite. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. . bazine. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. scări. . .terenul este modelat în terase largi. piramide. 2. Dispar parterele. Versailles. Chantilly.palatul constituie capul compozi iei. închise între ziduri. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. constituind totodată şi perspectiva principală. Sceaux. . bazine cu grupuri sculpturale. . Dar.Ludovic al XIV-lea. mari partere şi întinse oglinzi de apă. rocării. dominantă. al XVIII-lea. ca şi în restul Europei. în Anglia dominau grădinile medievale. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. bazine şi canale. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .aleile sunt rectilinii. .toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. fiind situat pe terenul dominant. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. statui sau vase.4.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.compozi ia era tratată arhitectural.3. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. borduri sau broderii de buxus tuns. racordate cu ziduri de sprijin. SaintCloud. mai ales pe axa principală. vase în stil baroc. cuburi). Saint Germain-en Laye. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). treiaje. în Anglia începând cu sec.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. alături de diferite fântâni. . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. . a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. .„regelui Soare”.sunt prezente. Fontainbleau. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. . La început s-a renun at la tunderea arborilor. rampe. Ulterior. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. conuri. cu principii compozi ionale proprii. pe spa ii foarte largi. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. . sub influen a literaturii.

apoi francez.grădinile de la Whitehall – model italian. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). Hyde Park. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. .model francez. enun ate de Repton. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. 2.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. Toate crea iile din această perioadă (sec. . .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. Victoria Park şi Battersea Park. fiind sus inătorul noului curent numit .Parcul Chatsworth – stil clasic. Realizări importante: .Saint-James Park . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. formând un lan verde de peste 4 Km.Grădinile Greenwich – model francez. În secolul al XIX-lea. . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . amenajate în stil peisager: St.Tête d’or’’ (Lyon). al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. Green Park. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Rusia: . . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. . . .Kent (pictor şi arhitect) .Austria: .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Nymphenburg (München) – model francez.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea)..4. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere..model francez.Germania: . Ermenonville. James Parc. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. realizate sub influen a romantismului. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. . .centrală dominantă. Malmaison. La sfârşitul secolului al XIX-lea. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. dar se introduc poteci şerpuitoare. La periferie erau: Regent’s Park. reziden ial şi a intrat în cel urban.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Anglia: . .grădinile Kensington şi parcul Stowe.Charlottenburg (Berlin) .Hampton Court – model italian.4. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. . .

.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . forestiere: bujori. Parcul Puşkin (parc englez. .Spania: .Grădina Botanică . plopul alb.5. stejarul.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. cimbrul. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Boston – Park System. lăcrămioare.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . .Parcul Sokolniki – 463 ha. 2.Villa Melzi (Bellagio). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. crini. .. În Germania. pe lângă locuin ele boierilor. .360 ha. bradul.Italia: . garoafe şi iasomie. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. pomicole. .Chicago – South Park. liliacul. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.parcul Nympheuburg (München).model francez.model italian. În S.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). .Villa Carlotta (Caddenabio). narcisele. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .U.sec. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.New York – Central Park . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Philadelphia – Fairmount Park. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). .Grădina engleză (München).A. . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. Ca exemple pot fi amintite: . .Villa Carraresi (Roma). nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. lângă St.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).sec. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. . Prospect Park (peisagist Olmsted). respectiv după principiile grădinilor engleze. Ca exemple pot fi amintite: . mesteacănul. arskoe Selo = vechea denumire).grădinile La Cranja (lângă Segovia) . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Parcul Public Friederichsham (Berlin). molidul. roini a. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. . . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . . Petersburg – 600 ha.

. . În sec.. .parcul de la Albeşti –Braşov. stilul brâncovenesc. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . al baronului Bruckental.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . (Carl Friederich. . . .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. lângă castelul familiei Haller.parcul de la Bon ida –Cluj. . Parcurile de la Avrig. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.sec. al familiei Bauffy.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . dar care în mare parte erau neorganizate..Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. (fost Libertă ii) realizat de E.parcul de la Gorneşti –Mureş . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . .. . . . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. Parcul Rozelor. odată cu dezvoltarea oraşelor.la sfârşitul sec.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .Buzău – Parcul Crângul. . lângă castelul familiei Teleky. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. Dacia. fiind numit oraş-grădină. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.la Sibiu – 1857. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Pădurea Verde. . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . Hörer). al XVIII-lea . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . . Alpinetul. Hayer. .actual Parcul Tineretului.în Bucureşti în 1833-1840.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.Iaşi – Parcul Expozi iei.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . Borza. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. În alte oraşe: . chioşcuri pentru orchestre.Grădina Ioanid. al XIX –lea. 70 ha.Timişoara – Parcul Tiselor.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. amenajat tot de Redont – Bd.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).parcul Carol I. azi Parcul Romanescu. Redont.1838 – parc promenadă .Bucureştiul avea cca. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . poduri. promenada de pe Dealul Copou.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.

Gala i. Constan a. . Crângaşi. . . Drumul Taberei. . Sibiu. Colentina.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Oradea. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Parcul Tei. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Balta Albă. parcuri în Titan.Parcul Sportiv .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Iaşi.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .s-a înfiin at Parcul Expozi iei.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Craiova. Ploieşti. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Piteşti.reamenajarea Parcului Herăstrău. ClujNapoca.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). . Pantelimon. Parcul Libertă ii. Parcul Tineretului.

semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. . respectiv: de produc ie. Func ia hidrologică este asigurată. la diferite categorii de spa ii verzi. hidrologică. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. sanitară şi estetică.flori din culturile floricole. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.lemn din diferite tipuri de pădure. f) f. respectiv cu: . antipoluantă (f. de pe terenuri degradate). Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. de protec ie a solului.Cap. . de protec ie climatică (viteza vântului. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. umiditatea şi temperatura aerului. hidrologică. această func ie are un caracter puternic diminuat. . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. recreativă. în general de toate tipurile de spa ii verzi. . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. .f.f.2. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. antierozională. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. intensitatea radia iei solare).fructe din livezi. c) f. grădini. fiind ob inute diferite categorii de produse: . 3. 3. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. decorativă (estetică. ştiin ifică. e) f. Profesorul I. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . d) f.1. sanitară). de impact peisager). recreativ sau sanitar.f.

Vegeta ia lemnoasă. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. fâşiilor plantate în lungul străzilor. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. fizică şi chimică. . sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. prin albedoul specific. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Prin sistemul de înrădăcinare. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. fie la suprafa a solului (litieră). prin descompunerea de către microorganisme. moderează temperaturile excesive. trotuare. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă.micşorarea vitezei vântului. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. .atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. fie în sol (rădăcini moarte). . ). străzi. etc. mult sporită. sau în apropierea acestora. ce constituie o armătură biologică a solului.ameliorarea intensită ii radia iilor solare.ameliorarea umidită ii aerului. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . spa iile verzi prin stratul arborescent. pietriş. astfel. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. prin microclimatul pe care-l realizează. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. . în care procesele de eroziune sunt vizibile. asfalt sau beton. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Acestea. cărămidă. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. De exemplu. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. prin procesele de evapo-transpira ie.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. prezintă o stabilitate mecanică. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Pe lângă aportul de substan e nutritive. şi a speciilor drajonate. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. Func ia de protec ie a solului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. substratul ce constituie suportul vegeta iei. a perdelelor de protec ie.

unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. De exemplu. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. vârsta arboretului. o elul. Perdelele de protec ie. a pulberilor fine sau a fumului. atmosfera devine calmă. consisten ă. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. În mediul urban. elagaj şi anotimp.3. structură pe verticală. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie.lipsite de vegeta ie. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. 5m3. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. iar la 120-200 m în interior. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri.reducerea poluării fizice a atmosferei. 3. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). în special în timpul verii. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă.reducerea poluării chimice a atmosferei. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. viteza vântului scade cu 30-60%. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. sau cu frunziş sempervirescent. . . Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. ce nu deranjează ochi. . marmura. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. gresia.reducerea poluării fonice. betonul. astfel. în zonele plantate. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. sub diferite aspecte: . diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. etc.

Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. industria chimică. acoperită cu gazon. ionizarea aerului). pinului silvestru cca. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). metalurgică. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. intersec iilor aglomerate. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. şantierele. umiditate. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. respectiv de mărimea frunzelor. etc. arbori+arbuşti+specii de gazon). Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. fără obstacole cu efect antifonic. planta iile stradale. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. echien/plurien. perimetrale. efect maxim în sezonul de vegeta ie. 42 t/ha. având un efect nesesizabil. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). sau diferite activită i curente ale popula iei. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. . În oraşe. iar a teiului pucios cca. în cazul molidului cca. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. părozitatea acestora. întreprinderile industriale. 68 t de particule solide şi praf. aerian. prin senza ia de linişte. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. a arterelor principale). prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. De exemplu. de prelucrare a produselor minerale. în teren liber. 30 t/ha. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. planta iile rare dintre construc ii. radia ie solară. cea ă. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. ce are lă imea de 200-250m. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. de prelucrare a petrolului. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. transportul auto. căderea frunzelor. durata de via ă a frunzelor etc. 35 t/ha. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. inversiuni termice. necroze. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii.

.timpul liber (dedicat recreării). cumpărăturilor pentru hrană. la care este supus omul în via a cotidiană.. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. CFR. . divertismentului. telefonie. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.3.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. artei. spa iile verzi urbane sau extraurbane. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. sau efectul automatismelor zilnice. . după bunul lui plac: plimbări. obiective turistice. . îmbrăcăminte. turismului. radio. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. odihnei prin somn.4. camping. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. în sferele culturii. Factorii care influen ează recrearea sunt: . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. intelectuale sau psihice.timp de existen ă. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. internet). . Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. etc. cules de flori. vacan ele. pensia. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. în general.Mobilitatea. .deplasarea. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. respectiv timpul alocat servirii mesei. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. serviciului. .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. de . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. respectiv concediile. călătorii. care poate fi: . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie.divertismentul sau amuzamentul. sportului.destinderea sau relaxarea. cele mai multe destina ii. prin care se înlătură plictiseala. al solicitării fizice. Fazele activită ii de recreare: . practicarea diferitelor sporturi. picnic. între inerii personale. aeriană sau navală.Nivelul de trai. . presupune bucuria întocmirii programului. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. televiziune. .pregătirea. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.Timpul.activită i pe loc.

parcurile. decât în dauna operei”. J. etc. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). practicarea de diferite jocuri şi sporturi. sau la sfârşitul săptămânii. Odihna propriu-zisă. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă).5. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. după o perioadă de activitate intensă. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor.întoarcerea. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. . de conducerea autovehiculului. istorice. presupune comportamente diferite.amintirea. Turismul are caracter recreativ. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. floricolă sau erbacee. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. etc. 3. pescuit.O. . plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. încât nimic să nu poată fi adăugat. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. diseminat sau modificat. repausul şi somnul.ciuperci sau de fructe de pădure. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. realizată pentru plăcerea proprie a individului. etc. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. sau în zilele libere. de regulă la sfârşitul săptămânii. în sta iuni climaterice cu specific. apicultura. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. gazon sau oglinzi de apă. în spa iile verzi extraurbane. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. canotaj. obiective culturale. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de diferite excese. indiferent de subiectul în care apare. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. sau diferite activită i precum grădinăritul. arbustivă. În sens larg. alpinism. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Aceste activită i pot fi active sau pasive. economice. Plimbările sunt realizate fie zilnic. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. prin care are loc refacerea fizică a organismului. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. vânătoare. . nevoia de a face mişcare. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. diferite de mediul său. Func ia decorativă (estetică. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit.

a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.încadrarea cursurilor de apă. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. . . diferind în func ie de fenofază.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. etc. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. . flori. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. şi care exercită o atrac ie spontană. . Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. bazine. Astfel. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. cu efect de parazăpezi). Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. .acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. încântare.6. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. puternic erodate sau a grohotişurilor. cascade. variază pe parcursul unui an. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. murmurul apei. textura coroanei.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. 3. ciripitul păsărelelor. fructe.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. bariere împotriva vântului. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. admira ie necondi ionată.

armonie şi propor ionalitate. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. centrul compozi iei reprezentat . viu sau inert. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. sociale şi economice ale unei perioade date. pe o concep ie dominantă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Frumuse ea este un element func ional. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. se ine seama de anumite principii şi legi. peluze. planta ii. intrarea principală. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Fiecare component. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. treaptă. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Frumuse ea este realizată prin ordine. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. suprafe elor şi formelor planului. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Toate elementele unui spa iu verde (alei. un monument). într-un întreg. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. care conduc în final la realizarea frumosului. generatoare de zgomot sau chiar de poluare).Cap.

omul va anticipa următorul obiect sau interval. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). a aceloraşi elemente (specii. simplu. în întregime. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. integritatea şi calitatea acestuia. admi ând totodată diversitatea acestuia. şi o dată percepută regula ritmului. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. de formă. creând senza ia de dezamăgire. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. ordinii. combinat. interesul scade. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. vase decorative. bulevard. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. grupuri. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. respectiv realizarea echilibrului. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. se găsesc mase similare şi egale. al for ei sau al monumentalită ii. de culoare. potecă. Ritmul poate fi: static. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. deoarece un plan perceput deodată. bănci. clădire). evitându-se astfel monotonia. lă ime) sau alte caractere vizibile. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. a repetării şi a consecven ei. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. magnificului. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. este static şi odată văzut. compus. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. liniar. stradă. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. dinamic.

în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). formelor dar mai ales a culorilor. . şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. pasive. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. În proiectarea spa iilor verzi. florale. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. dar care au volume şi formă asemănătoare). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.combina ii între culori diferite (active.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. se pot deosebi: . Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. chiar dacă specia diferă (de exemplu. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. într-un aliniament. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. etc. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). forme sau spa ii. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. care au o anumită continuitate. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii).succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. exprimând de fapt unitatea în varietate. de un individ. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. caz în care se aplică armonia legăturii. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). În func ie de culorile care se asociază sau se combină.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.compozi ii între culorile complementare.compozi ii doar între culorile calde sau active. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. arhitecturale. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente.

Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. etc. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. 89 etc. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. alee pietonală. lă imea optimă este de 5 m. lă imea optimă este de 8 m. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 270.).618 (aproximativ 3:5). Astfel. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. ce are laturile în raport de 1:1. C. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. 5.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. apoi 3. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). .) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. matematician italian din sec. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). mese. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului.). În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. 13. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. ordine şi armonie. sub un unghi de cca. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. iar pentru o alee de 250 m.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. publicul dintr-un parc. 34. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. sub un unghi de cca. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. 55. 8. 180. 21. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. astfel pentru o alee de 300 m. Fibonacci. . Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. iar la o distan ă mai . Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.I. . al XIII-lea. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2.

Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.mare de această valoare. . pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. fără a se exagera prin risipă. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

în general.1. vase sau fântâni arteziene. bazine. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice.1. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. La romani grădinile. văile râurilor. V. epoci. În ultima perioadă (sec. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. radia ia solară. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). pâraie. În amenajarea spa iilor verzi. vegeta ia. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. fiind ornate cu statui. 5. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. câmpii. de mai târziu. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. francez sau regulat) a stat. activită i.1. precipita iile) sau for ele majore (vânt. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. erau prelungiri ale încăperilor. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. Stilurile spa iilor verzi 5. civiliza ii. apă. aspect preluat şi de romani. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali.Cap. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Grădinile în stil maur. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). întotdeauna de formă dreptunghiulară. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. etc. caracteristice Renaşterii şi Barocului.1. râuri. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte.). Acest stil prezintă mai multe variante.2. . dar şi elemente minore precum microrelieful. iar în cadrul stilului peisager sau liber. eroziunea). arhitectural. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. caracteristice diferitelor epoci istorice.

canale sau oglinzi de apă. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. situat în pozi ie dominantă. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. unele păstrându-se şi în prezent. taluzuri.2. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. pe linii drepte şi curbe. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. regulate. bogat ornamentate. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. 5. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Aceasta. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. fie de a le limita pe altele. balustrade. statui sau vase sculptate. scări.1. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. numit şi capul de compozi ie. ce constituie perspectiva principală. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. sau de perdele de arbori. Apa aduce prospe ime. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. cascade sau bazine. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. aplicat până în prezent. Elementul principal. precum şi oglinzi de apă. respectiv axa principală. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. rampe. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. cu denivelări mici.1. fiind subordonate toate elementului principal. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. cu numeroase ziduri de sprijin. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create.

în ansamblu. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.de apă. Stilul peisager Stilul peisager (liber. cu precădere în Olanda. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. În această situa ie.1. 5. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Aleile sunt rectilinii. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. în Anglia. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. ca o variantă ce derivă din stilul geometric.3. fie sub influen a literaturii noi. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. având cel mai adesea relief variat. conducând spre diverse amenajări. . natural. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Toate acestea au fost duse la extrem. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.2. care dau varietate şi fantezie compozi iei. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.3. compozi ia fiind liberă. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1. fiind dispuse în re ea geometrică. în formă de tablă de şah.1. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo.2. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. sub influen a stilului rococo din arhitectură. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. mai ales a celor de gazon.1. 5. fiind obositoare ochiului.

care în mod natural sunt dispersate. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. cu contur regulat. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. urmând caracteristicile terenului. cu aspect natural. covoare sau dispersate solitar. specii lemnoase decorative. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. fie naturale. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. de grote sau chiar cascade. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. volume. intervenindu-se totuşi în detaliu. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. masele vor avea conturul neregulat.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. în pete neregulate sau eliptice. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Rocile. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. peluze. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. sinuos chiar. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. atunci când aceasta există. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. neregulat. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. toate elementele. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. fie create. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. roci sau stânci. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. vor fi folosite pâlcurile. ce urmăreşte formele de relief. pajişti şi diferite grupaje floricole. în diferite zone ale grădinii. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Simetria şi echivalen a sunt excluse. În jurul clădirii principale. sub formă de mase. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. Apele. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. frumoasă şi îndelungată. prin aducerea de pietre. curb sau sinuos. chiar exotice. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. cu înflorire bogată. Aleile au un traseu liber. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. se vor folosi specii de talie mică. . lumini şi umbre.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

unei mări sau ocean). de stâncile. volume. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. având ca fundal imagine unor mun i înal i. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. largi. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. 5. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.4. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. . cu flori având culori calde. De asemenea. atât sub aspect psihic cât şi fizic. umbră şi lumină. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. de luminişurile retrase. 5. culori.2. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. de veselie sau de entuziasm. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.5. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.5.2. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. cascadele. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.2. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie.3. dispuse într-un masiv păduros. forme. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.

).1. Ca regulă generală. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. cât şi legătura dintre acestea. zona industrială. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. zona politico-administrativă. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. energiei electrice. recrearea şi odihna popula iei. 6. limitarea perimetrului construibil. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. ce asigură protec ia multiplă a mediului. 6. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. dispuse într-o re ea continuă. gazului metan. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. dimensionate. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). atât urbane cât şi periurbane. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. etc. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. . spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. re ele stradale. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile.Cap. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. sunt judicios repartizate. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. sta ii de distribu ie a apei. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. grădinile sau scuarurile.2. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. energie termică. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective.

fiind administrate de persoane juridice sau fizice. planta ii antiincendiare.cu acces strict. planta iile din cimitire. şi în care intră: parcuri. concentrică. constituită din spa ii verzi periurbane.cu acces nelimitat. acoperişurile verzi. a sta iunilor balneo-climaterice).periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. 1. grădinile botanice şi cele zoologice. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. a apei.3. pepiniere. . 2. longitudinală. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. transversală sau longitudinal-transversală. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. scuaruri. pepiniere. care traversează localitatea şi care. planta ii de protec ie (a localită ilor. zonele de agrement (păduri de recreare. grădinile locuin elor individuale. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini botanice. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. radial-concentrică. . fac legătura şi cu centura verde a oraşului.cu acces limitat. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. a spitalelor. parcurile şi bazele sportive. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. După accesibilitatea popula iei largi: .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. numite şi spa ii verzi publice. planta ii de pe lângă unele dotări publice. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. . Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. întreprinderilor. în func ie de sistemul stradal al localită ii. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. După pozi ie se deosebesc: . sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. ce sunt administrate de primării. . păduri de recreare. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. de folosin ă generală. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). grădini zoologice. grădini şi scuaruri publice. fiind diferite ca mărime. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. 6. de regulă. grădini publice. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. păduri parc. ştranduri). lungi de sute de metri. amplasare. grădini sau scuaruri). planta ii antierozionale. grădini botanice. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. a solului. dotări şi func ii.

În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. planta iile de consolidare antierozională. După modul de amplasare. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. situată în intravilan. culturale sau de învă ământ. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. în cca. gazon. configura ia terenului şi construc iile din jur. frecventează simultan acel scuar. scuarurile pot fi situate: . După destina ie.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. . păduri de agrement.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. rozarii.3 ha.în interiorul cartierelor de locuit. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. parcuri şi grădini zoologice.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. După durată. Raza de deservire a unui scuar este de cca.4. scuarurile pot fi: . categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. având în componen a lor doar arbuşti. scuarurile por fi: . spa iile verzi din cimitire.3-3 ha. păduri parc. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. . . fiind destinată odihnei de scurtă durată. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.spa ii verzi de înfrumuse are. parcuri expozi ionale. ce se înfiin ează pe terenuri virane. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. . edificii culturale. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. După func ii: . aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.permanente. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. 6-8 minute. perdelele de protec ie. destina ie. .spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. destinate construirii unor cartiere de locuit. pepinierele. parcuri dendrologice. grădini şi parcuri publice. . alpinarii. planta ii cu efect de parazăpezi. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. 6. cu rol decorativ: scuarurile decorative. . parcurile sportive. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. spa iile verzi pentru copii şi tineret. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. caz în care acestea sunt uşor accesibile. 400 m.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. situate de regulă în cartierele de locuin e.temporare sau provizorii.3.

astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. de mers lejer. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. frecventează grădina în acelaşi timp. în cadrul oraşelor mari. zone umbrite dar şi zone însorite. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. a obiectivelor culturale. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca.5. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate.. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. scări (în cazul terenului accidentat). partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Dată fiind această distan ă de deservire. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. în lungul aleilor. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. situate în jurul unor institu ii publice. aranjamente şi decora iuni florale. 6. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Spre deosebire de scuar. 15-25 minute. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. . respectiv o intrare la cca. bănci. respectiv: sectorul pentru copii. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. datorită inexisten ei căilor de acces.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. de pe o rază de 1-1. . spre periferia scuarului. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. boschete. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. 3-4 ha. alei. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. De exemplu. de învă ământ.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Intrările vor fi reduse ca număr. statui. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Dispozi ia aleilor. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. respectiv arbori şi arbuşti. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. peluze de iarbă. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă.5 km.

Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. . gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. de lungimi şi dificultă i diferite. expozi ii. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). sporturi. 6. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. În foarte multe cazuri. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. datorită suprafe ei pe care o reclamă. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. manifestări artistice). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. şi de capacitatea proiectată a parcului. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. diferite dotări (cişmele. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). adăpost de ploaie. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. ce depăşesc 20 ha. restaurant). şi de densitatea popula iei. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. într-un cadru peisagistic deosebit. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. bazine sau chiar un mic lac. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. cofetărie. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. WC public).6. bănci. respectiv sta ionare). de re eaua stradală limitrofă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. cafenea. locuri pentru jocuri statice.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

6. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. partere cu flori.8. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. ale unui cvartal sau ale unui cartier. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici.8. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. tomberoane).8. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. recreativ şi decorativ. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. pentru diminuarea zgomotului. şi străzi şi bulevarde deschise. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. parcări. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.1. suprafe e îngazonate. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. şi alte multe specii pentru varietate. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. a noxelor sau a altor factori de inconfort. 6. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. arii de joacă pentru copii. ocupând suprafe e importante. 6. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. orientarea şi înăl imea clădirilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. punct de distribu ie a energiei electrice. .5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. structură şi folosin ă diferite.liber este de 3. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.2. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. în func ie de pozi ia. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Astfel. Speciile vor fi alese şi amplasate. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. alei pietonale. Au scop sanitar. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e.

În func ie de mărimea spa iului disponibil. minilivadă. dar şi a unor hoteluri. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. cu o compozi ie relativ simplă. pergolelor. servitul mesei. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. arbuşti şi liane. sau specii de răşinoase. joasă sau fără împrejmuire. de gusturile proprietarului. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. arbustive sau lemnoase. un mic bazin cu aspect natural. trandafirii. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. precum şi diferite specii cu port pendent. minigrădină de zarzavaturi. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. activită i de grădinărit. grădina este structurată şi amenajată. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. chioşcurilor şi treiajelor. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. sediu de firmă etc. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. o cascadă miniaturală. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Grădinile interioare. barbeque. precum gazonul. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. În func ie de mărimea acesteia. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. padoc şi cuşcă pentru câine. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. suprafe e îngazonate. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. stânci şi pietre. a unor grupuri de specii sempervirescente. În cazul vegeta iei. diferite jocuri. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. aranjamente florale. arbori. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. uşor de între inut. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. fie după propriile idei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . În cazul unor locuin e. chioşc de grădină. lămpi pitic. sedii de firme. bazin cu peşti decorativi. institu ii. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. magazie de unelte. cititul. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbuşti tunşi. mobilier de grădină. fie prin realizarea unui gard viu înalt. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Grădina de fa adă. Astfel. miniseră. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică.) acestea pot fi: grădina de fa adă. spitale. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. gazonul. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. piscină.

Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. forme sau provenien e. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. . cu strat fertil mai gros. specii de gazon (fam. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. astfel. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. unele specii din fam. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. sau numeroase alte specii floricole. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă.9. cu pietriş (de tip sort). specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. de la bun început. fam. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. alături de plante cu flori şi alei. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. printre spa iile rămase libere între plante. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. se recomandă acoperirea acestuia. fiind de maxim 10-15%.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. format din fibre minerale. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Brassicaceae sau Campanulaceae). în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Poaceae). cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. poate contribui la estetica compozi iei alese. instala ii electrice. Crassulaceae. Urmează un strat de separa ie. canalizări). În func ie de caracteristicile lor. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Saxifragaceae. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. pentru speciile de plante vivace. de regulă. cu arbori şi arbuşti de talie mare. durabilă şi de bună calitate. 6. Peste acesta se aşterne stratul fertil. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă.

hale. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. al bolnavului sau pacientului (spitale. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Ca şi în cazul grădinilor interioare. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. 6. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.acestea re in diferite cantită i de praf. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. până la 4-7.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. ateliere). . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. şi constituie unită i de sine stătătoare. . un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. diferite pulberi sau noxe. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. .prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. institu ii administrative). Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. al muncitorului (fabrici. . În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. Din suprafa a acestor complexe sportive.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. . Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. . fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. policlinici. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. cabinete). .10. al proprietarului (locuin ă privată).alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. spa iile verzi propriu-zise. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.şi nu în ultimul rând. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. comportându-se ca un bun strat termoizolant. creându-se spa ii pentru odihnă.. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. în zilele însorite.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.

leagăne. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. 1000 m2 pentru 40-50 copii. 30-40 copii. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. clădiri administrative. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. volei. arte mar iale). separate prin vegeta ie. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. 11-15 ani. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Suprafa a variază de la cca. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. 20-25% pentru terenurile de joacă. polo). respectiv: până la 3 ani. grădinilor publice sau a parcurilor. bârnă de echilibru. volei. 100 m2 până la câteva hectare. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. 3-6 ani. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. duşuri etc. când sunt în afara localită ii. precum şi specii floricole şi de gazon. cu precădere împotriva vânturilor dominante. şi să nu producă fructe ce pot murdări. tenis). Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. sau în cadrul scuarurilor.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. balansoare. labirint. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. handbal. bănci. diferite săli de sport (gimnastică. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. oină). caz în care au caracter de tabără. cu solul permeabil. Stilul adoptat este cel mixt. grupuri sanitare.11. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. atletism). tobogane. gazon sau arbuşti. 6. clădiri pentru vestiare. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. baschet. 7-10 ani. cu ghimpi (Berberis . Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. terenuri pentru diferite sporturi (tenis.

tobogane. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. bazin pentru înot. bibliotecă volantă.12. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. teren pentru focul de tabără. alei pentru biciclete sau trotinete. . terenuri pentru jocuri de masă. Dar în func ie de microrelief. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. În cartierele de locuit sau în scuaruri. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. ce poate cuprinde: o mică livadă. bob sau săniu ă. corpuri de iluminat. balansoare. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. Laburnum anagyroides. plante tehnice. eventual un mic stadion. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. cele cu frunze. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. cu frunze. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. pistă pentru patine cu rotile.). se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. care murdăresc. labirinturi. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. bănci. sau care să fie toxice (Taxus baccata. spaliere. dotările vor fi mult mai complexe. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. grădina de zarzavat. rabate sau diverse aranjamente floristice. flori. medicinale şi melifere. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. cât şi zone însorite. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre.. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective.sp. bârnă pentru echilibru. Rhus typhina). ronduri.). pistă pentru alergare. cu rol de protec ie împotriva prafului. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. flori. pârtie pentru schiuri. coşuri de gunoi etc. În cazul taberelor. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. fructe sau semin e. 6. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. a zgomotului şi a gazelor. arbori de mărimea a III-a. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. arbuşti fructiferi. un mic monument sau un bust. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Robinia sp. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. destinate odihnei. leagăne.

cu cel mai mare impact peisagistic. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Astfel. rabate de flori. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. calmante. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. pentru fiecare elev. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. diferite. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. func ional şi estetic. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. sau a celor rezervate pauzelor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. cu specii floricole având culori liniştitoare. având ca dotări mese. .Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. pentru mărirea gradului de vizibilitate.14.13. respectiv cea a intrărilor.5 m2 de teren sportiv. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. cu excep ia intersec iilor. 6. Componenta cea mai importantă. birourilor. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. 6. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. este vegeta ia lemnoasă. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. De asemenea. bănci. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu rol stimulator. de a diminua poluarea fonică. precum şi obiecte din materiale calde. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. familiare. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. pasive cu rol calmant. Spa iile verzi din incinta spitalelor. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.

În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. influen ând benefic recuperarea acestora. acoperite cu plante agă ătoare. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. datorită lipsei de spa iu. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. separarea diferitelor amenajări precum parcări. ar ar american. . Dacă spa iul permite. cu alei şi căi de acces paralele. constituit din biserică. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. capelă sau un monument memorial. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. centrale.15. paltini. necesare bolnavilor. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. chiparoşi. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. dar şi specii de foioase precum: tei. prezintă şi o zonă. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. reduse doar la aliniamente de arbori. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. chioşcuri). pornesc mai multe alei rectilinii. cimişir. Astfel. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. glicină sau trandafiri. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Astfel. molid. 6. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. ce au efect liniştitor. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. sau chiar garduri vii. bine delimitată. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. precum şi pergole cu vi ă de vie. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. drumuri interioare de acces auto etc. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. sau în sens radial. brad. flancate de planta ii sobre. Cimitirele mari.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. cu bănci şi şezlonguri. Parterele cu flori cu nuan e reci. dispuse în lungul aleilor principale. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. În func ie de destina ia institu iilor respective. purificarea aerului. castani porceşti. tisă. De asemenea. de la intrarea principală sau de la biserică. numită „cimitirul eroilor”. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. din specii sempervirescente. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. sau în jurul edificiului central. dispuse în alternan ă cu zonele însorite.

după concep iile . să poată fi realizat pe jos. Narcissus sp. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului... Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Sempervivum sp. Sedum sp. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. se execută lucrări de excavare. Paeonia sp. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Microrelieful. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. după considerente ştiin ifice (taxonomice). În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. industrială sau medicinală a plantelor. alimentară.16. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. în afară de cele amintite. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. situate în intravilan sau în extravilan. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. de recreare. utilită ile şi căile de acces. caprifoiul (Lonicera japonica). cu multe denivelări. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.16. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. 6.. Spa iile verzi cu profil specializat 6.1. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. saschiul (Vinca minor). Lupinus sp. Aster sp. din specii sempervirescente. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. sunt: trandafirii. Chrysanthemum sp. iedera (Hedera helix). de taluzare sau de înăl are a unor zone. sanitară. după importan a decorativă.. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. arborii fiind evita i. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. halde. pentru realizarea acestor denivelări. dar şi culturaleducativ. Convallaria majalis etc. sanitar şi decorativ. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. de recreare şi decorativă. surse de zgomot puternic). la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. să existe mijloace de transport în comun. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.). de maximă circula ie. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Sistemul de drumuri. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. dar şi în punctele cheie. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă.

În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. vara îngropate în sol. englezeşti. de parc. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. arhitecturală. de la cele inferioare. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. sectorul sistematic. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Ca sectoare. hibrizi floribunda etc. numit şi colec ia botanică. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. grădina japoneză. rozariu-ul. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. estivală sau autumnală. dar şi publicului larg. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. ierbar). tehnice. Rozariu-ul. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. medicinale etc. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. în acest sector. serele. vernală. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. sectorul plantelor de cultură. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. fie în fa a clădirilor importante (birouri. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. sectorul administrativ. dar în containere. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. până la cele superioare (ultimele fiind .). existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. sectorul plantelor acvatice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. ce au diverse întrebuin ări. Realizarea planta iilor floricole. sectorul florei diferitelor zone geografice. În sectorul florei Globului. la exterior. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. leguminoase. melifere. fie se desfăşoară între cele două elemente. rădăcinoase). plante aromatice. muzeu. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Sectorul plantelor de cultură. şi implicit expozi ii foarte diferite. licee sau a alte unită i de învă ământ. sectorul plantelor spontane folositoare. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Polianta. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. treiaje. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. hibrizi Polianta. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Sectorul plantelor spontane folositoare. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. urcători. diverse suporturi sau chiar ziduri. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi.). Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. sau arbori cu efect decorativ deosebit. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. pergole. flora Asiei etc. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor.

amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. verii sau toamnei. Vegeta ia forestieră spontană. prin solu iile de amenajare adoptate. pod arcuit din piatră. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. sera colec iilor. sera plantelor din regiune mediteraneană. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pepinieră. se deosebesc: sera palmarium. după zona geografică de provenien ă. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). uneori chiar un miniparc zoologic. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. didactic. lanterne de piatră. pădure de răşinoase. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. industrial sau alimentar. în apropierea intrării principale. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pădure de foioase. Astfel. pajişti. ornamental. pasul chinezesc din dale de piatră. sau mai rar. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. 6.monocotiledonatele). cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. decorativ şi recreativ. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. Prin structura. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera rezervată expozi iilor florale. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. subtropicale. sau din alte regiuni calde ale Globului. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. colec ie de trandafiri. clădiri administrative. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. este dispus de regulă. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier.2. Complexul de sere. pădure mixtă. . poartă torrii. sera înmul itor.16. Grădina japoneză. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera azaleelor şi cameliilor. sera plantelor acvatice tropicale. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. mediteraneene.

care va fi folosită atât ca sursă de apă. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop.arboretumul Dofteana (jud. al XX-lea.16. al XVIII-lea.5 ha. având în acest sens îngrădiri. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. 6. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.De regulă. perdele sau garduri mascate cu liane.3. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii.5 ha. .grădina dendrologică Macea (jud. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. gropi de gunoi. înfiin at în 1908. Bacău).arboretumul Simeria (jud. strâmte. Timiş). în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. înfiin at la începutul sec. pentru a completa ambientul.arboretumul Hemeiuş (jud. în ceea ce priveşte frumuse ea. Bacău). de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. este necesară construirea de voliere largi. având o suprafa ă de 48. de tip „microbiotop sau minihabitat”. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. . sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. curs de apă. stâncării. să nu existe zone industriale. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. trebuie să ocupe suprafe e importante. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. Pe ansamblu. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. pot fi amintite: . de tipul cuştilor cu gratii. bazine. a masca zidurile inestetice. înfiin ată la începutul sec. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. cu o suprafa ă de 60 ha. În cazul păsărilor zburătoare. cu o suprafa ă de 20. Arad). Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Hunedoara). fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. având o suprafa ă de 70 ha. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.arboretumul Bazoş (jud. cu o suprafa ă de 34 ha. înfiin at în 1909. de recomandat cât mai largi. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. . . vechimea şi mărimea colec iilor. . înfiin at în 1880.

pentru speciile care nu pot părăsi locul. pentru sezonul estival. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. cât şi spa ii largi. mierle. şopârle. pentru sezonul cald. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. ovine. elan. gheparzi etc. bivoli. porumbei sălbatici sau de ornament.sectorul păsărilor de baltă. uli.. de amenajările respective. râşi. şi padocuri acoperite.) sau spa ii deschise. şerpi sau crocodili. păuni. . lei.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. . căprior. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. . pentru diferite specii de urşi. pelicanii. dromaderi.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. constituit dintr-o clădire. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. vulpi. galinacee etc. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică..sectorul reptilelor.). pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. umiditate. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. . jderi etc. .: . carnivore mici. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.sectorul păsărilor tropicale sensibile. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. cinteze. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. cum sunt bufni e. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. găini de ornament. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. alpin şi subalpin etc. cameleoni. precum lebedele. bibilici. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. . Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. stânci. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza.sectorul primatelor.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. ce cuprinde voliere cu fazani. prin plimbare. pantere. în care sunt găzdui i: elefan i. trunchiuri de arbori. unele specii de ra e. stârci. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. libere. în aer liber. cu zone largi amenajate pentru tigri. lupi. De asemenea. ce adăpostesc pisici sălbatice. . pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. zebre. pentru sezonul rece. mici palmipede. lama şi alpaca. .sectorul rezervat pentru antilope. turturele. de numărul de specii. grauri etc. canari. girafele. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. zimbrii etc. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. şoimi.sectorul stru ilor. în special forestieră. . fie cu voliere foarte mari.sectorul cervidelor şi cabalinelor. pot fi amintite: . ciufi. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. gâştele. cucuvele. iguane. cu voliere şi vegeta ie. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. .sectorul păsărilor răpitoare. prevăzut cu arcuri largi descoperite. ren. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. distan a nu trebuie să fie prea mare. caprine.sectorul urşilor.sectorul marilor ierbivore...sectorul galinaceelor şi columbidelor. câini dingo. cai sălbatici. şi pentru răpitoarele de noapte.sectorul felinelor mari. pescăruşi etc. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. . ierbivore mici. . cerb lopătar. asini etc. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. pume. bazin. cormorani.

care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Alte amenajări. având produse care să nu dăuneze animalelor. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. fântâni. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. cişmele cu apă potabilă. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. care să nu depăşească 4%. a unor peluze întinse de gazon. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. a eventualelor surse de poluare. Astfel. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. pădurea-parc sau parcul-pădure. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. În zona intrării principale. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. În unele por iuni ale pădurii-parc. toalete ecologice. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. şi nu numai. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. . dar în raza de deservire a localită ii. se deosebesc: parcul forestier. poteci şi alei de plimbare. se vor prevede spa ii largi. formată din planta ii forestiere. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. în mişcare. nisip sau alte materiale locale. un curs de apă. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Pădurea-parc (parcul forestier. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. 6. precum: un lac. un punct de belvedere asupra oraşului. de zoologie. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. acoperite cu pietre. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. de entomologie etc. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. de purificare a aerului etc. un sit istoric (ruinele unei cetă i). fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite.17. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. pot exista în incintă şi muzee. sau a aranjamentelor florale.

în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. zone de picnic. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. sau de interes turistic. stâncile. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. izvoare termale etc. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. numită impropriu pădure de agrement. pot fi ştrandurile şi campingurile. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. în unele zone de interes curativ. Pădurea de recreare. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. solul. a unui râu. pozi ia pe versant. Astfel. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. lipsite de vegeta ia forestieră. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. falezele sau malurile abrupte. expozi ia. zonele nisipoase. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. tabere şcolare. situate pe malul unui lac. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. topoclimatul. Unele elemente naturale precum mlaştinile. terenuri de tenis sau de fotbal. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. terenuri sportive etc. puncte de belvedere etc. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. balnear (izvoare minerale.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Amenajările de tipul campingurilor. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. telescaune. 6. telecabine. piste pentru biciclete sau pentru role etc.5-2 ore. cu cât terenul este mai înclinat. . căi de acces cu trasee mai lungi. hidrografia şi environnement-ul. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod.17. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. De asemenea.1. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori.). Indiferent de specificul pădurilor de recreare.

Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. temperatura aerului mai ridicată. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. băl i. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. este mai rece şi mai umedă. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). vegeta ia are aspect veşted. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Orientarea nordică a unor terenuri. frunziş sărăcăcios. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. De asemenea.. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. fără extreme mari. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. care prin fenomenul de . Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. dotărilor sau diferitelor echipamente. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. pavilioane. altitudine etc. cu privire la temperatură. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. gradul de expunere a teritoriului. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Tot în acest sens. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. iar solul este mai pu in umed. frunze prăfuite sau galbene. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Cu privire la mişcările aerului. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. sau spa ii adăpostite. plantele prezintă creşteri foarte mici. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. suprafe e umede improprii. această zonă este cea mai expusă vânturilor. temperaturile sunt moderate. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. prezen a prafului. refugii) pentru a oferii adăpost. noroi. alunecări de teren. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. În acest sens. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. plajelor etc. destinate practicării unor activită i. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. vânt. a perspectivelor sau a teatrelor de vară.

2. iaz. compozi ia şi vârsta arboretelor. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. De regulă. regimul şi tratamentul etc. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. liziere). sau cu o re ea hidrografică foarte bună. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. În zilele călduroase de vară. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. de cea ierboasă. Hidrografia teritoriului. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. În acest sens. va avea o atractivitate sporită. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. râu. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. de o acumulare mai mare sau mai mică. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. aerisite. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. O zonă lipsită de un curs de apă. situl sau vecinătă ile. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. poieni. dar nu neglijabilă. sau ca sursă de apă potabilă. Cei care doresc să se odihnească. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. ce diminuează calitatea acestora. apa este importantă sub aspectul calită ii. prezintă o atractivitate foarte redusă. atunci aceasta este şi primitoare. de poten ialul teritoriului. chimic sau fonic zonele din jur. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. pescuit. pentru instalarea păturilor sau a corturilor.17. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. 6. prepararea hranei. de modul de captare. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. Când o pădure de recreare este echilibrată. precum realizarea igienei corporale zilnice. care este dată de natura sursei (izvor. libere (luminişuri. pârâu. schi nautic etc. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. şi din contră. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. lac). filtrare şi transport al apei. capătă por iuni dezgolite. de temperatura acesteia. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. a fermelor de animale.spulberare. Environnement-ul. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. . Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. natura solului.

are aspectul unei păduri falnice. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Sub raportul vârstei. la agresiunile vizitatorilor.. capacitatea de primire începe să crească. care determină o scădere a densită ii. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. de motiva iile şi aprecierile lor. . păduri pentru plimbare şi păduri parc. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. ce calmează şi relaxează vizitatorul. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Iarna se remarcă răşinoasele. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. indiferent de specie.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. şi este favorabilă pentru plimbări. dau peisajelor un pitoresc aparte. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. ce au un efect peisagistic major. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. ce are o densitate mică (200-500 buc. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. cu locurile de parcare aferente. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure./ha). pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. luminişuri pentru odihnă. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. a culorii frunzelor etc. Codrul regulat vârstnic. dispuse pe anumite trasee. bine pusă la punct. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. în func ie de fenofazele speciilor respective. Aceste dotări vor fi discrete. datorită vizibilită ii foarte bune. dar în zilele geroase cu chiciură. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. publicul larg le preferă pe cele amestecate.

terenuri de joacă pentru copii. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Zona de plimbare. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. izvoare). ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. obiectivele etc. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Zonele cu soluri reci şi umede. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Aceasta este zona preferată de marele public. pentru linişte. amenajările. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. cu forme interesante. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. fiind astfel organizată. cişmele. instala ii sau echipamente. vor fi evitate de vizitatori. acest lucru favorizând. . coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. de cei care evadează din cotidian. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. cu investi ii mai reduse. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. ce trebuie să fie ireproşabilă. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. De preferat ca aici. În raport cu întreaga pădure. zona de plimbare şi zona de regenerare. odihnă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. reprezintă cca. de cca. prezintă ponderea cea mai mare. Zona de primire şi odihnă. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. mult căutate şi apreciate de publicul larg.Pădurile de recreare se sistematizează. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. prin împăr irea pe anumite zone. camping. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. să aibă o textură uşoară. repaus etc. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. şi prezintă diferite construc ii. destindere şi pentru activită i de picnic. insistându-se în mod special asupra cură eniei. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. aer curat. soluri scheletice. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. să fie drenat. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Arboretele vor avea consisten ă moderată. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. echipamente sanitare şi de igienă.

echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. zone cu fructe de pădure etc. peşteri. forma iuni geologice interesante etc.17. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. ruine. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. un număr sau o emblemă. locurile de parcare. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. cabană. smulgerea sau tăierea puie ilor. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. vestigii ale unui castel sau cetă i. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. şi echipamente specializate. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . având un specific aparte. au o lă ime optimă de 3. de la o clădire de interes general (cabană. spre diferite puncte de interes din pădure. terenurile de joc. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. dificultatea. han. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. fiind total protejate. monumente. arbori deosebi i. camping). Traseele potecilor vor fi diferite. cu pante domoale. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. 6. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări.5-4 m. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. întâlnite doar în anumite păduri. fiind eliminate tasarea solului. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. pot avea por iuni comune. puncte cu vederi panoramice. restaurant. nu prea lungi şi nu prea înclinate. care sunt interzise accesului publicului. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. respectiv 4-10 km/100 ha. este constituită din diverse suprafe e.3. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. prin optimizarea spa iului în general. rezultate prin ruperea. restaurant. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare.

În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. şi pot fi: terenuri de tenis. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. spa ioase şi capabile să absoarbă. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. şi să se folosească materiale cu aspect natural. restaurantelor. respectiv grupuri de arbuşti. în special pe latura vântului dominant. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Parcările pot fi mari. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi.aceste puncte bănci. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. pe ansamblu. formele regulate şi simetriile. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. pietrişul. de amploarea investi iilor. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. parcările pot fi: în ciorchine. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. dispuse în apropiere. vor evita pe cât posibil artificialul. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. groapă sau container pentru gunoi etc. Locurile de parcare. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. de 2-3 maşini. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. sau pot fi mici. loc pentru focul de tabără. peluze pentru golf. masă cu scaune sau bănci. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. un număr cât mai mare de autovehicule. coş de gunoi. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. camping. dalele de piatră. capătul drumului principal). diverse amenajări pentru jocul copiilor. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. vatră din piatră pentru foc. şi variază în func ie de microrelieful specific. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. miniterenuri de fotbal. cabanelor. . pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. respectiv nisipul. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. în pinten. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. fiind mult apreciate de vizitatori. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. fântâni sau alte surse de apă. WC-uri ecologice. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană.

IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. hidrologic. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. incompatibilă scopului atribuit. paleontologic. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. recreative şi turistice. protec ia ecosistemelor. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. .1. De asemenea.18. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. floristic. speologic.The International Union for the Conservation of Nature .18. faunistic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. sau parcurile cu specii de vânat autohton. cu aspect cât mai natural. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. geologic.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Astfel spus. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. educative. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. având o înăl ime corespunzătoare. 6. pedologic sau de altă natură. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.

unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. conforme cu peisajul. vegeta ie. în scop ştiin ific. cu flora şi fauna sa. şi Semenic – Cheile Caraşului.Beuşni a. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.Hăşmaş. Retezat. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. educativ.Valea Cernei.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . .speciile vegetale şi animale. Cozia. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. floră şi faună intacte. zona rezerva iilor integrale. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.să fie deschis turismului organizat. . construc iile (case. . care servesc recreării popula iei. Ceahlău. hanuri sau locuin e izolate. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. educativ şi recreativ. muzee cu specific local.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. beneficiind de o protec ie suplimentară. Rodna. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.18.să fie interzisă vânătoarea.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. 6.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. specifice. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. Mun ii Măcinului. recreării şi turismului”. destinate cercetării ştiin ifice. . respectiv fenomene naturale originale. drumuri. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . care grupează o serie de atrac ii turistice. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. expozi ii.2.să aibă forma ii geologice interesante. Cheile Nerei . sate. hoteluri. . . . Domogled . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . cultural şi recreativ. . neatinse de activită ile umane. elemente de etnografie si folclor. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.zona exterioară. activită ile de turism vor fi bine organizate. Cheile Bicazului . . Piatra Craiului. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. În prezent. vile. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.

zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. se promovează regenerarea naturală. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate.3. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. În ara noastră sunt constituite în prezent. Acestea pot fi: botanice (tip b). speologice (tip s) şi zoologice (tip z).18. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. vegeta iei sau faunei. Nomenclatura din ara noastră. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. mixte (tip m). Por ile de Fier. conform Legii nr. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. paleontologice (tip p). în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Vânători – Neam . potecile vor fi bine marcate pentru turişti. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. următoarele: Apuseni. Bucegi. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. limnologice (tip l). 6. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. solului. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. nu se împuşcă. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. rezerva ii ştiin ifice. ca parcuri naturale. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. rezerva ii naturale. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. geologice şi geomorfologice (tip g). Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . Grădişte Muncelului – Cioclovina. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. 9/1973.. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Balta Mică a Brăilei. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. forestiere (tip f). . lacuri şi cursuri de apă.

parcurilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. rezerva iilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. . Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. locuri fosilifere. cascade. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. cursuri de apă. arbori seculari. fenomene geologice unice (peşteri. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. ştiin ifice sau peisagistice. chei).

frunzelor.lumină. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). material care îşi schimbă volumul.diversitatea foarte mare a ramurilor.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.2. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. compozi ii. ruginiu. . . . .textura şi profunzimea solului.factorii ecologici edafici: . Astfel trebuie avut în vedere: . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.regimul de umiditate din sol.factorii ecologici climatici: .vânt. . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. volume. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). .2. . VI. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).Cap.cerin ele speciilor fa ă de: . Prin acest material. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .umiditatea atmosferică. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. Criterii de alegere a speciilor 6. 6.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. culoarea.temperatura aerului. ce vor alcătui în final o unitate. .1.fertilitatea solului.1.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. proiectantul de spa iu verde creează forme. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.

. etc. 6. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. .factori biotici: . numite arsuri). .oxidul de sulf.2. . . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).configura ia terenului.expozi ie.factori antropici: . .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. Astfel.. cloroza esutului asimilator. . fa ă de cele periurbane. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.con inutul de schelet. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.factori geomorfologici: .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). dioxidul şi trioxidul de sulf. considerate cele mai rezistente).2.vegetali. (produc căderea acelor la răşinoase. Dintre aceştia : . . dar şi asupra celui animal sau vegetal. . . a produc iei de masă lemnoasă). numindu-se şi cea ă oxidantă. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . fertilizare. . .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.pantă.animali. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.altitudine. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.troficitatea solului.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.factori poluan i.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.

. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. ecotip. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.rezistente la plumb – pinul silvestru. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. tuia. frasinul.rezistente Exemple de specii: .foarte sensibile .aliniamente. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. Particularită ile biologice ale speciilor 6. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. stadiu de dezvoltare. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. . propor ia poluantului în atmosferă etc. zămoşi a de Siria. reducerea creşterilor.). ce talie vor avea exemplarele respective. . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.rezistente la fluor – mesteacănul. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. platanul. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. .condi ii de mediu – specie. . cum se integrează în respectiva compozi ie.rezistente la bioxid de sulf – alunul. corcoduşul. 6.2.praful rezultă din întreprinderile industriale. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .1. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. fabrici. arboretele tinere fa ă de cele mature.sensibile . industria metalurgică şi chimică.2. . subspecie. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .3. piracanta.pădurile de recreare.umbrirea clădirilor. . coacăzii. etc. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . fenotip.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. bradul de Caucaz.pigmentări. . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.mijlociu rezistente .3.

.3. a boschetelor. În tabelul nr. a II-a .peste 25 m. precum şi re inerea gazelor de eşapament.arbori de mărimea I .în lungul arterelor. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. tabulară.15 – 25 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Larix decidua. Abies alba. Morus alba. Populus nigra cv. Astfel. Berberis thumbergi. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.zonele verzi de mici dimensiuni. italica. a III-a . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . şi cea având contur sinuos. arbuşti pitici. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. speciile cu înăl imi sub 7 m. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.7 – 15 m. Thuja occidentalis var. 6. ovală. mai mici de 1m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Picea abies. Acer pseudoplatanus. că ărătoare. . columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Populus simonii. conică. . obovoidă. Pinus strobus. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.2. arbuşti mijlocii 1 – 2m. agă ătoare sau chiar târâtoare. Prunus mahaleb.realizarea gardurilor vii.liane. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. . etc. a prafului. speciile lemnoase volubile. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.2. De exemplu.. fastigiata. Juniperus hibernica. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.arbuşti. sferică.

frasin. nana. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.3. Salix babilonica. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Fagus sylvatica. . Ulmus minor. .aliniamentele stradale.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. salcie căprească. caragană.mascarea obiectelor inestetice. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.2.3. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. . umbraculifera Carpinus betulus. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. cireş păsăresc. Pinus sylvestris. ulm de munte. Tilia cordata. Cotoneaster horizontalis. mesteacăn. a prafului şi a vântului. Juniperus communis ssp. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Cerasus avium. Juniperus sabina. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. varietatea „Globosa” la diferite specii. 6.zona de primire a pădurilor de recreare. Betula pendula. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Juniperus horizontalis. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Populus tremula.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. larice. .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Robinia pseudoacacia var. dud negru. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Pinus nigra.

Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Ramuri pot fi drepte.4. 6. lanceolată. mici sau mari. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. . Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Speciile cu tulpini că ărătoare. Chamaecyparis lawsoniana var. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). paltin. pot fi sinuoase. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. romboidală. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Forma. mărimea şi culoarea acestora. fie pendentă. ovoidă. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. imprimă un sentiment de linişte. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.2. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. pendula. tortuosa) sau pot fi geniculate. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Salix babilonica. sau chiar târâtoare.3. platan. obovată. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). fie orizontală. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Unele specii au frunze simple sau compuse.3. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. la marea majoritate a speciilor. Trunchiurile. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. etc. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).5. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. fie verticală.2. castan) sugerează puterea. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). 6. imprimând anumite sentimente. peluze. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. eliptică etc.

galben sau chiar roz şi roşu. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var.) sau mari (Ailanthus sp. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. la verde închis. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). precum şi diferite exemple de taxoni. Juglans sp. alb argintiu. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Euonymus europaeus. „Aurea” Thuja orientalis f. la galben–roşu ruginiu (toamna). luminos (primăvara). Thuja occidentalis f. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate.. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Pyrus elaeagrifolia. Populus alba Picea pungens var. compuse. Ligustrum ovalifolius. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Gleditsia sp. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud.. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Hippophae rhamnoides. biota.. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. la care verdele se combină cu alb. Hedera helix. Eleagnus angustifolia. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Acer negundo. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Aesculus sp. Speciile cu frunze mici.Marginea limbului poate fi întreagă. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. argintea. pu in incizată dau adânc incizată. Robinia sp. În tabelul nr. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor.). Sorbus aria. Speciile cu frunze mari. Tilia tomentosa Juniperus sabina. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Carpinus betulus.. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Astfel. până la verde intens (vara). ca în cazul mesteacănului. precum cele ale speciilor: Acer negundo.

2. purpurea. Taxus baccata. crem sau galbene.6. Sophora japonica. Catalpa bignonioides. Acer platanoides var. Pyrus sp. Aesculus hyppocastanum. Corylus maxima var. Prunus cerasifera var. purpuriu Picea pungens var. purpurea. Berberis vulgaris var. niedzwetzyana. hybrida. Pinus excelsior.. Magnolia kobus. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Pinus strobus Abies alba. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Acer paltanoides var. glauca. Malus pumilla var. Alnus glutinosa. Buxus sempervirens. forma. Picea abies. Pinus cembra. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Syringa x. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Hedera helix. Gama de culori ale florilor este destul de variată.3. Ligustrum vulgare albă . Forma şi culoarea florilor. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.verde închis roşu. rubrum 6. Juglans regia Fagus sylvatica var. Phyladelphus coronarius. Deutzia scabra. vanhouttei. Prunus avium. În tabelul nr. Robinia pseudoacacia. purpurea. Crataegus sp. Spiraea x. pissardii. Pseudotsuga glauca. Hibiscus syriacus.. atropurpurea.

Laburnum anagyroides. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Cotinus coggygria. Prunus persica. Tamarix ramosissima. carnea. acoperind o gamă fantastică a nuan elor.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Forsythia suspensa. exceptând albastrul pur. Kerria japonica. Diervilla florida. Cornus mas. Diervilla florida. Magnolia kobus. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Colutea arborescens. Hybiscus syriacus. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. soulangeana Prunus sp. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Magnolia stellata. primăvara timpuriu primăvara . Magnolia x. Prunus armeniaca.. Dintre toate speciile lemnoase. cu toate varietă ile şi soiurile sale.. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Malus floribunda Hedera helix. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Forsythia sp. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Amorpha fruticosa. Cornus mas. Prunus cerasifera var. Hibiscus syriacus. Syringa vulgaris. pissardi. Chaenomeles japonica. Chaenomeles japonica. Buddleia davidi. Laburnum anagyroides. Spiraea salicifolia. Liriodendron tulipifera Aesculus x.

Syringa vulgaris. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. pseudobace) este variată de la specie la specie. Liriodendron tulipifera. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. mălin) calmează şi relaxează. Kerria japonica Aesculus sp. iritant. Spiraea japonica. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Culoarea fructelor. Colutea arborescens roşie albă . budleia. mari (Viburnum opulus var.2. Crataegus monogyna. Spiraea salicifolia. dar mai ales în perioada hibernală. în sezonul estival sau autumnal. ca lumânările (castan porcesc.vara toamna Mahonia aquifolium. neliniştit. Inflorescen ele sferice. Sambucus racemosa.. amorfă) constituie un factor stimulator. atribuind ambientului un aspect dispersat. Rhus typhina.3. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.7. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Hibiscus syriacus. Ptelea trifoliata. Cotoneaster horizontalis. contribuind prin forma. Sophora japonica. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. 6. lemn câinesc. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. glicină. Viburnum opulus. Berberis vulgaris. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Rosa canina. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri.

Abies alba. probabile pentru perioade de 5. calitatea terenului. Cotoneaster nigra. Fraxinus excelsior. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Platanus sp. Mahonia aquifolium. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Robinia pseudoacacia. Prunus spinosa. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Ligustrum vulgare. mesteacănul. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor.2. 10. Gleditsia triacanthos. 40 ani de la plantare. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Thuja occidentalis. iar plopii. De exemplu. 20.3. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Lonicera nigra. Viburnum lantana. diferi i arbuşti. ci separat. salcâmul. 6. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Ambientul (noxe. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. De obicei.8. .neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. precum cimişirul şi tisa. Picea abies. Catalpa bignonioides. unii poluan i din aer sau din sol. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie.

Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. frunze.Cap. garduri vii. ce realizează o impresie artistică puternică (flori.1. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. labirinturi. ASOCIEREA. masive. pâlcuri. fără agita ie. pot fi folosite solitar sau grupat. coloritul fructelor). Exemplarele lemnoase. fie ele arborescente sau arbustive. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. grupuri. iar cele decorative prin trunchi. curtine. lângă clădiri. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. sub diferite moduri. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. în puncte liniştite. boschete. VII. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. sau duc la costuri suplimentare. Arborii solitari se amplasează pe peluze. . Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv.

mai rar două sau chiar trei. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. de regulă bine între inute şi amenajate. . curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. pe un contur drept sau sinuos. trunchi de piramidă.5 – 1 m. ob inându-se în final un perete verde. înalte cu h = 1 – 3 m. în aceste ultime cazuri. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. ce are amenajate numeroase poteci. foarte înalte cu h > 3 m. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. sistemul Cossonet). formate dintr-o specie. După înăl ime. mici cu h = 0. Ca regulă generală.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. două sau trei rânduri. cu exemplare foarte apropiate. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată.5 m. (gard belgian.

Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. mai deschis la culoare.garduri vii pentru protejare. de izolare vizuală şi fonică. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. . şi cu o capacitate puternică de lăstărire. şi coroană bogată. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. în care sunt prezente multe bănci. Astfel. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi.garduri vii de camuflare sau de mascare.garduri vii decorative. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. . sanitar. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.După scop gardurile vii pot fi: . solu ie destul de controversată. În cazul plasării inverse a speciilor. de apărare împotriva vântului dominant. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. de mascare. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. ce le eviden iază pe primele. . Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. cu un aparat foliar bogat. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. folosite ca garduri de limită. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. care să constituie fondul principal. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. În orice caz. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. solemnitate şi hotărâre. de preferat o specie locală. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. protec ie şi linişte. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie.

lângă care să existe grupuri de flori perene. . incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. existând în apropiere şi un luciu de apă. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. apoi de cele de talie mică. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. În cazul clădirilor monumentale. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. patrulater sau pentagon. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. destinat odihnei pasive. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. dispuşi inelar. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pentru mascarea acestora. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie.

adaptate condi iilor locale. protec ie împotriva soarelui şi vântului. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. la tasarea şi în elenirea . specii rezistente la vânt. constituit dintr-una sau mai multe specii. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. dârmox). urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru mascarea limitelor. În spa iile verzi urbane (grădini. lemnul câinesc. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. fântână arteziană). pinul strob. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. creându-se o stare de calma atmosferic. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Un boschet prezintă 2-3. de regulă dispuse circular. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. pinul silvestru). statuie. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. iar în interior numeroase bănci. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. parcuri) masivele se situează spre periferie. în mod excep ional 4 intrări. cimişir. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. mesteacăn.

de la scoaterea din teren şi până la plantare. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. a I-a. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. . Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. cu fructe şi port interesante. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.2. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm).2. se folosesc puie i de talie mică. urmată de toamnă.solului. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). în acest caz balul fiind înghe at. înfiin area scuarurilor. Astfel pentru aliniamentele stradale.1. a II-a şi a III-a. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. acestea pot fi transparente sau opace.2. 7. imediat după dezghe ul solului. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. cu înflorire abundentă. se evită ambalarea. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. puie ii cu rădăcini protejate. unde se doreşte realizarea unui masiv. care limitează priveliştea şi perspectiva. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Astfel. înso i i de 1 tutore. În func ie de speciile întâlnite în masive. În general. creându-se impresia de monumentalitate. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. largi. Vârsta.2. Totuşi. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. 7. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.

80 x 0. .0.0.70) x 0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.alegerea exemplarelor.3. etc.0 x 1.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.40) m pentru puie ii de talie mică. fie dintr-o pepinieră. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. .0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.40) x 0. fie din natură.30 (0. .0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. . situate în locurile accesibile macaralei. creată în acest scop. pe tulpină deasupra coletului.5 t. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu o coroană uniform dezvoltată.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.30 (0.60 (0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. se tasează uşor şi se udă abundent. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.Ca regulă generală orice puiet. înăl imea şi grosimea la colet.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. cu ramuri până aproape de sol. iar înăl imea 8-10 m.2. . 7.60 (0. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. sunt necesare mai multe opera iuni: . camionului. datorită dimensiunilor.1. . cu sistemul radicular mai compact. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.5 (0. remorcii.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. De asemenea. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.

Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. rânduri sau la încrucişarea aleilor.5 – 1.1. în Fran a. P. ciuperci). să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. la o adâncime de 20-25 cm. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.3. . Fertilizarea. 7. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. ce au un efect estetic deosebit. până la 0.4. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină.2. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. uniform. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.3. K. Astfel. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. în timp. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. cu norme bine stabilite. timp de 2-4 ore. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 .3. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. 7.4 rânduri. partere. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. 2 sau 3 rânduri. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. urmând ca mai târziu. numărul rândurilor (1. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.2. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.7.

piramidale.40 cm deasupra solului. la distan a de 60 cm între ele. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.forma Cossonet . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). rezultând astfel un trunchi vertical scurt. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . cu fructifica ie cât mai abundentă.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. Pe măsură ce cresc. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. columnare. se aleg ultimii doi. cu ramuri cât mai multe. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.forma literei „U” .5 m între ele. La exemplarele cu so . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. ob inându-se forma literei V. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.piramida . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.forma Verrier . . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.

unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. pe o sârmă . dispuse în acelaşi plan. ce a fost retezat la 40. are forma unui „U” dublu sau triplu. Coroana formată. se orientează vertical pe doi tutori. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. 6 sau 8 bra e verticale. Astfel. 80 sau 120 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. ceilal i îndepărtându-se. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului.

Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. După 30 cm.(spalier). La lungimea de 70 .80 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. la o înăl ime de 30 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. dar la o înăl ime de 80-90 cm. iar cei doi lăstari terminali. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. În al doilea an. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. . Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. se înlătură lăstarii. sub un unghi de 60o între ei.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).

de 1-2 m lungime (Acer negundo. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. prin scurtarea lujerilor prea lungi. . Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. 0. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. tăierea se face cu cca. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun.3.) Se execută primăvara devreme. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. 7.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). mai rar toamna târziu. Tunderea se execută în anii următori. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. Populus sp. După atingerea înăl imii dorite. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. tuie. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. ienupăr. tisă). la înăl imea de 20-25 cm.3. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. la exemplarele plantate în aliniament. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. În primul an de la instalare.

urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. După câ iva ani. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. grupuri. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. Se recomandă rărirea periodică. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. Lăstarii ob inu i prin recepare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. 7. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. sunt de regulă mult mai viguroşi. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.3. iulie. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. cu coroane înghesuite.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.4. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.

ob inându-se un număr optim de exemplare. din 3-6 (10) ani. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.3. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. în pădurile echiene de codru şi crâng. în cca. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. a unor poteci. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. . în apropierea locurilor de sta ionare. îmbunătă irea stării fitosanitare. fiind inestetice. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. 20-30 ani. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. cu o periodicitate de 3-5 ani. . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. . Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.5. Se aplică rărituri mixte sau combinate. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. 7. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. cu o periodicitate de 3-5 ani. reducerea consisten ei. .materialul rezultat nu se recoltează. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.

7. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. se pot adopta diferite tratamente.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. bolnavi. rup i sau doborâ i. în vederea atingerii unui anumit scop. făgete. deoarece circula ia este complicată (semin iş. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat.3. buruieni). amestecuri de fag cu răşinoase. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. păduri de plopi euroamericani). de speciile forestiere folosite sau prezente.6. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. . dar pentru oameni antrena i. cu foarte multe nişe ecologice.

contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Tulipa sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Calistephus chinensis. Narcissus sp. în planul apropiat de privitor. cu tulpini ramificare.. partere.1. cu port târâtor (sau pendent) . .forma şi culoarea fructelor. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.. Malva sp.Tropaeolum majus. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .sp. peste 50 (60) cm. Alyssum sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. . covoarelor..specii de talie mare. Ageratum mexicanum sp. Sedum sp. Ageratum sp..înăl imea. precum Crocus sp. Tulipa sp. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. precum şi în mozaicuri.2..Tagetes sp..1.Cap. în marginea rondurilor sau rabatelor.. al sezonului de vegeta ie. VIII. Galanthus sp. În acest sens se deosebesc: . Hyacinthus sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. forma.sp. . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Salvia splendens. a modului de creştere şi ramificare. precum specii din genurile: Lilium sp.forma tulpinii (portul). Lobelia sp.. Tradescantia sp. Delphinium sp.. Acestea se folosesc pentru rabate.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.forma. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.culoarea. cu aspect de tufă .. . Muscari sp.. . Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.1. . SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8..ciclul de via ă. Aubrieta sp.. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Acestea se folosesc grupat. platbande sau grupuri pe peluze. Gladiolus sp. 8. a rabatelor pe peluze. culoarea şi mărimea frunzelor. ..sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor. 8. în componen a bordurilor.1. . .. Saponaria ocymoides.. Salvia sp.. Tagetes sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. precum specii ale genurilor: Petunia sp.. .. . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.

mo ul curcanului.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.. Unele frunze sunt mari. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. precum regina nop ii şi micsandrele. cu segmentele filiforme.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. creasta cocoşului. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.). translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. 8. clopo ei. la florile simple poate fi pală. argintiu sau cenuşiu. culoarea. Ricinus sp.. Sempervivum sp. roz. precum verbena şi crinii. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. galben.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. lalelele papagal. roşu sau grena.. Humulus lupulus. 8... în jurul teraselor. mărimea şi culoarea frunzelor. Polygonium sp. .. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. florile fiind nesemnificative. roşu grena. în cazul petalelor tomentoase.sp. iar altele puternic fidate. cu tulpini volubile . Delphinium sp.sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. erecte Impatiens sp. Iresine sp... Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Agave sp.. cu tulpini simple. până la albastru. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).4. altele sunt mici şi mărunte..Ipomea purpurea. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. a sta ionării. Pyrethrum sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.1. Astfel. Forma. culoarea şi abunden a frunzelor. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Forma. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. . Tulipa sp. Portulaca sp. Nuan a culorii poate fi diferită. . la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.3. cu tulpini că ărătoare . Lilium sp.. chioşcuri pentru odihnă). la început. locurilor pentru sporturile uşoare. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.sp.1. Begonia sp. Papaver sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit... sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.Lathyrus sp.

Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. fiind aripate. . de culoare roşie sau roză.1. ca o continuare a florilor.plante anuale rustice. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.plante anuale semirustice (Begonia sp. Cineraria sp. . Calceolaria sp. fiind o sursă de amuzament pentru copii.) are fructe persistente şi decorative. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .8. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.1. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. iar primăvara vor înflori. vara.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.. . fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. florile se îndepărtează. 8.. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Zinnia sp. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.5. În unele situa ii. men inând efectul decorativ.6. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) se seamănă în sere calde.plante anuale sensibile (Celosia sp.

Gypsophyla sp. sau semirustice (Canna indica.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.. Speciile floricole pot fi folosite.decorarea balcoanelor. Narcissus sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. mozaicurilor. . Polyanthes sp. jardinierelor. rondurilor. Iris sp.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. bordurilor. Gladiolus sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. ferestrelor.7. . rădăcini tuberizate. Lolium sp. rizomi. în lungul apelor sau pe luciul lor. Chysanthemum sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Hosta plantaginea. 8.. tuberobulbi.. pe stânci sau pajişti. Convallaria majalis. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.1. tuberobulbi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. teraselor. în general.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. pentru: .decorarea spa iilor verzi. cămări. Hyacinthus orientalis... rabatelor... rizomi. Dahlia sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. geophite – ce au bulbi. Papaver orientalis). covoarelor. Aquillegia sp..

Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. mijlocie (Petunia sp. de talie înaltă (Phlox paniculata. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. perioada şi durata de înflorire. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.). înăl imea plantelor. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. bujori. mărimea. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. pergolelor. fie mixt. chioşcurilor. numă-uita (Myosotis sp. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. bănu i (Bellis perennis).ca flori tăiate. 8. Culturile cu plante anuale. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. treiajelor. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. Ageratum mexicanum „nana”. partere). specifice plantelor anuale. stânjenei. zidurilor. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte).2. Rudbekia sp. ghiocei. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. costisitoare. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. forma şi nuan a frunzelor. În func ie de perioada şi . Portulaca grandiflora). Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. fie numai specii perene. narcise.. Tagetes sp. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. cu port de tufă sau covoraş. printre care se introduc plante anuale. . forma şi culoarea florilor.). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. instalând specii de talie mică în prim plan. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. rabate. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. narcise (Narcissus sp.. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. witrockiana). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.). crizanteme. în trepte. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale.decorarea stâlpilor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. în special lunile de vară. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.). muscari (Muscari sp..

la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.. Cheiranthus cheiri). Dianthus sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol... În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Instalarea speciilor floricole 8. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Crocus. Myosotis. compostul de grădină. Asparagus sp. Erica sp. pământul de ace de răşinoase.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. textură. 8.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. perlit şi turbă în diferite propor ii. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. mobilizarea superficială a solului.soluri alcaline – (Anemone sp. desfundat. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Viola.soluri neutre – majoritatea solurilor. pământul de turbă.. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.. con inutul de substan e nutritive. structură. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Hyacinthus. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.. pământul de lemn. Amaryllis sp. . Narcissus.. mărun irea bulgărilor..durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. textură. nivelat. de turbă) . pământul de frunze. În func ie de sol. Iris sp.3. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător.. . la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. rădăcinile de ferigă şi nisipul. . . Galanthus) sau bienale (Primula. bine organizate.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. ferigi). Asparagus sp.soluri acide – (Coleus sp. Calluna vulgaris). Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.1. elemente nutritive. etc. pH. modelarea terenului. pământul de pădure. pământul de ericacee. . permeabilitate. capacitate de re inere a apei). Acestea se deosebesc prin pH. În general. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Tradescantia sp. superficiale (Primula sp. de răsadni ă. Gladiolus sp... Bellis) cu speciile anuale.3. elina. Dianthus sp). După valoarea pH-ului. se deosebesc: . În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. brumărele).

bulbii acestora să se înrădăcineze.3. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Myosotis). de cca. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Lilium sp.5 cm grosime. comparativ cu înăl imea plantei. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. transplantarea apare necesară atunci când . În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. dar nici să se stânjenească reciproc.2.). ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Alyssum. Hemerocallis sp. Viola. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. La speciile perene. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Galanthus. Hyacinthus. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.).3. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Narcissus. Amaranthus). Muscari.3. 8. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.8. Hosta plantaginea. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Crocus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Dianthus. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Impatiens. Paeonia). 2 – 2.. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Begonia). La plantare. Mathiola. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.(Iris sp. unde se vor dezvolta şi înflori. Fuchsia.

pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . 8.tutorarea şi palisarea. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . . unele nu mai înfloresc în acel an. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.aplicarea îngrăşămintelor.combaterea dăunătorilor biotici. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. Ciupitul se execută cu unghia. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . spa iul devine insuficient. . obligatorii sau facultative.suprimarea păr ilor aeriene. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Pentru ob inerea de tufe bogate. de perioada înfloririi. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. bobocitul. În această categorie intră următoarele lucrări: . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.reglementarea înfloritului. cu rolul de a ob ine plante viguroase. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. copilitul. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. când plantele nu suferă deloc. .4. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.tunsul plantelor. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. .irigarea. intrând mai devreme în vegeta ie.ob inerea unor forme caracteristice. . suprimarea tijelor florale vestejite. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. .datorită înmul irii naturale ale plantelor. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.

pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. hortensie. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Pelargonium sp. bujori. Petunia sp. gura leului). ochiul boului). . urzicu ă (Coleus sp. garoafe. de dimensiuni mai mari (crizanteme.. în acest caz întârziindu-se înfloritul. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. garoafe). Se aplică la crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. trandafiri. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.

dalii). Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis.. mase plastice. Lathyrus. în func ie de specia respectivă. trestie. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. . sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Ipomea). Tutorii pot fi din lemn. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime.

În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. făina de oase. ca regulă generală. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. chimice. În această categorie intră: excrementele de mamifere. riguros selec ionate. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. după trecerea perioadei de înflorire. solarii. azotatul de amoniu. spălarea şi răcorirea plantelor. maxim ora 10. temperatura mediului înconjurător. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. :30. etc. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. sulfatul de potasiu. umiditatea şi mişcarea aerului. mustul de bălegar. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. ghiocei. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. . cu valen e simbiotice. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. ciuperci). Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. microbiologice. solul. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. ob inânduse solu ii prin fermentarea. cenuşă. timp de două săptămâni. uneori superfosfat.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. fiind indicată udarea diminea a devreme. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. 1:20. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. făina şi rosătura de coarne. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. sere. intensitatea luminii. clorura de potasiu. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. bogate în potasiu: sarea potasică. a îngrăşămintelor organice solide. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. după o prealabilă uscare şi mărun ire. lalele. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. la care se adaugă apă. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. de păsări. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Îngrăşămintele se aplică. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. narcise. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus.

Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. frunze. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. la geofitele semirustice. sensibile la temperaturile scăzute. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor.sau noaptea. şi peste vară. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Acest strat men ine solul umed. . manual sau cu ajutorul săpăligilor. rizomi. pentru a nu se produce vătămări plantelor. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. uneori chiar săptămânal. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. periodică a diferitelor exemplare floricole. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. sau talaj. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). măcar odată pe an. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. în martie–aprilie. bulbii sau rizomii. organele subterane (bulbi. tuberculi. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara.

Sunt preferate speciile rezistente la tasare. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. recreative sau sanitare. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. formată în special din graminee. luciu de apă). aranjamente florale. brânduşe. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. cărămidă. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. . în zilele cu temperatură ridicată.rustic. având aspectul unor pajişti naturale. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . cu . dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. iar în cazul asfaltului de cca. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori.pentru terenuri sportive. De exemplu. IX. lalele). pentru a forma un covor des. 45 oC. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. grupuri statuare. elemente arhitecturale. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. După destina ie. datorită nuan elor de verde. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. clădiri. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. asfalt sau beton. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. pietriş. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială.Cap. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. masive de arbori) sau nevii (stânci.1. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. 30 oC. arbuşti. gazonul se încălzeşte mai pu in.pentru peluze. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. . narcise. ce înfră esc abundent. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara.

Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Bromus inermis). Alyssum maritimum. După înăl ime: . . având aspectul unei fâne e înflorite. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. rapiditatea de creştere.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.. crichet – 2.5 cm.2. Alopecurus pratensis. la 12–20 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.5 cm. la tundere. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. frunze mari. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Gypsophylla muralis. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Reseda lutea. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. rămânând suprafe e nude de pământ. Bellis perennis. Lollium perenne. umiditatea din sol. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. de diferite desimi. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare.5 cm. Agrostis tenis. grosiere.5 cm. înfră ire slabă.. . de rezisten a la bătătorire sau tundere. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. rezisten a la temperaturi scăzute. Calendula officinalis. Iberis semperflorens.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. rădăcinile sunt relativ superficiale. Matricaria chamomilla. rugbi – 6.3. tufele sunt înghesuite foarte mult. aceasta dispare.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. dar speciile se comportă diferit. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Poa annua). . Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. rezisten a la bătătorire. Cynonurus cristatus). Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. tenis – 0. aspre. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Campanulla sp. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. 9. Agrostis stolonifera. Papaver rhoeas. ci în amestec de minim 3 specii. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. capacitatea de refacere după tundere. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Deschampsia caespitosa. Festuca rubra. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. 9. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Viola arvensis. lăstărire. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.

5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. terenul se grăpează. cărămizi. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. cu un aspect nefavorabil. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).5 cm. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. adâncimea de semănare va fi mai mică. zgură. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. După semănarea manuală. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. 9. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . moloz. de specie. date de condi iile specifice ale ării respective. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . Decaparea . 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. dar şi vara.3.9. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor.5 – 2. a canalizărilor. Dacă norma este prea scăzută. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. amestec şi condi iile de sol. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. în cazul în care solul existent este corespunzător.mecanic . De asemenea. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. . dacă există sisteme de irigat. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre.1. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). ci cresc lateral. dar şi executarea drenurilor. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. În diferite ări se aplică norme diferite. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. precum şi costul mai mic. instalând toate speciile crescute natural.2. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). . Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. a instala iilor de irigare. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). îngroparea cablurilor electrice.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Metode şi tehnici de semănare: . fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.3. gros de cca. se ob ine un gazon prea rar.

după care se sparge şi se mărun eşte elina. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care nu sunt preten ioase. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. 30 x 30. Dacă solul are o cantitate mare . respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). iar gramineele se răresc. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă.4. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. apar muşchii şi numeroase buruieni. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. care pot fi rulate. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. După aceste opera iuni. sau mecanic cu maşini speciale. 9. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. groase de 2-4cm. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. fosfor şi potasiu. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială.

trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. . pentru compensare. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.

10. influen ând sentimentul de veselie. de intimitate şi uneori de regres. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. divertisment.7 m lă ime. pentru terenurile cu denivelări. apare un sentiment plăcut de protec ie. pentru stilul geometric. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.de amuzament. justificate de prezen a diferitelor obstacole. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. organismul nu depune efort. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. sunt de obicei largi. de cucerire a spa iului înconjurător. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.mişcarea orizontală. inestetic şi nefunc ional. .1.pentru ceea ce este rigid.20 m). sau conduc spre un obiectiv principal important. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. În func ie de natura circula iei. . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). în meandre pentru traseele sinuoase. . creează impresia de avansare. . . X. pentru obiective bine determinate. mai sigură. de refugiu. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. perspectivele. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). au o lă ime mai redusă (minim 1. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. . Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . grădinile alpine.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.de stimulare. şi în echilibru cu for a gravita ională. elemente arhitecturale. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. călare sau cu bicicleta. . pentru terenurile orizontale. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.mişcare ascendentă. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. ordine şi propor ie. măreşte aten ia.de indispozi ie (de închistare) . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. importan ă şi lă ime.mişcarea descendentă.5 -0. flori. având 0. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.Cap. mai stabilă. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. curiozitate . implică o diminuare a efortului.

Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.cele neregulate în „opus incertum”. iar cele deschise obosesc ochii). corelată cu ambientul. . . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. cel pu in cu fa a superioară netedă. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. pătrate. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Căile împietruite cu pietriş de carieră. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. pietriş. pavele. mozaic. beton. lian i sau materiale hidrofobizate. macadam. ceramică sau marmură. dale. tip zidărie. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . dalaj englezesc. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. dalaj antic. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. de forme diferite. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. asfalt turnat sau cilindrat. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Pământul. este folosit în pădurile de recreare. cărămidă.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu .

iazuri. .2. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei.65 cm). din beton. realizate de obicei pe stâncării. Apele stătătoare (numite impropriu. elipsoidale. la o distan ă între centrele de greutate. lacuri. prin deschideri de perspective. fântâni. de mişcare. făl uită. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. în locurile cu erodare puternică. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. fără frânturi. 10. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. geometrică. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Malurile se vor amenaja prin terasare. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm).60-0. dar fără a fi simetrice. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. căderi de apă. uşurin a între inerii. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Când cursul apei este însorit. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. având rolul unui factor calmant în peisaj. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. cărămidă. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Caltha palustris). senza ia de răcorire şi de prospe ime. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). egală cu lungimea medie a pasului omului (0. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. trestie. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. pătrate. bitumului. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. pâraie. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. dar poate fi ameliorată. asemănător cu malurile opuse. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. ale fiecărei dale.pe gazon. dreptunghiulare. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică.

bazin cu cupă florentină în mijloc. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Grădinile alpine creează. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.fântână cu taluz cu cascadă. 10.4. cu o vegeta ie specifică. la o oarecare distan ă de clădiri. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. muntos. de solidaritate monumentală. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. . şi pot fi amenajate într-un mod special. în mod artificial. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. iar când sunt mici şi grupate. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.3. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. privit dintr-un loc potrivit. fie vor fi aduse. acestea dau impresia de putere.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. . recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. în mod progresiv. 10. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. O perspectivă bine concepută are echilibru. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.bazin cu jeturi orientate spre periferie. folosite pe timp de noapte. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. . combinată cu lumina artificială. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. mărime şi culori. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Când sunt de dimensiuni mari. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . colorată diferit chiar. un microrelief accidentat. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus).

în pie e sau în punctele de perspectivă.aşezarea unui strat de pământ de elină. înghe . . Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. va fi pe cât posibil frământat. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. construc ii uşoare. cele mari în planul din spate. teatrul verde. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Acestea se pot construi din lemn. a men ine.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. a orchestrelor sau a fanfarelor. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. grupuri sculpturale. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. belvederile. a domina. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. pergolele.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. pătrată. treiajele. . suporturi pentru plante. accidentat.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. la marginea apelor. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. bănci şi scaune (mobilier de grădină). coloanele. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.dispunerea blocurilor de piatră. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. arcadele şi porticurile. deşertic. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). destinate adăpostirii vizitatorilor. beton.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. pentru ca pământul să se taseze suficient. subalpin. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. scările. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral.5. cu turbă şi nisip. la capătul aleilor. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. hexagonală sau octogonală. vase decorative. în pantă sau se va crea artificial. . situate în spa iile verzi. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. . fiind amplasate pe esplanade. zăpadă. pode e şi poduri. . numite chioşcuri descoperite (naturale). 10. lăsând spa ii mari între ele. într-o formă simplă dar estetică. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. balustradele (parapetele). Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. sau cărămidă. chioşcurile.

dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. folosite pentru decorarea unor pere i. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. stâlpi verticali (piatră. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. în lungul aleilor largi. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.4-3. beton. la marginea teraselor. lemn. din diferite materiale de construc ie. aluminiu. Materiale de construc ie folosite: piatră. Pot fi cu sau fără spătar. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. mărginirea unor perspective. grup sculptural. mărime. teraselor. ce acoperă por iuni de alei sau terase. cărămidă. marmură şi au un mare efect prin formă. fier. . cărămidă. cărămidă.5 m. dezvoltare pe verticală. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. compartimentarea unui spa iu verde. bronz. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.45 m. atât la soare cât şi la umbră. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. lemn sculptat sau marmură. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. înăl imea 0. Acestea se confec ionează din piatră.5 m. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. mozaic. oferind refugiu împotriva insola iei.4-0. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. a unui rond de flori. de obicei cu înflorire abundentă. Se recomandă ca optimă. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. ce prezintă ca elemente de sus inere.7m şi înăl ime 2-2. culoarea lor. lemn. beton armat. metal. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. fiind amplasate la capătul aleilor. piatră). pe orizontală. formate din panouri cu zăbrele. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.0 m. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Forma. fontă.5-0. pe lângă ape sau terenuri accidentate. lă ime 0. Treiajele sunt construc ii uşoare. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm.

în lungul scărilor. . beton. zidurilor. aleilor. ciment. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. decorat cu plante de mozaic. piatră.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.