UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

mimoze). fie o fântână cu un joc de apă. 2.) 2. Erau prezente pergolele şi coloanele. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. busuioc. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. . Villa Mecena.2. duzi. a înregistrat un regres. Villa Sallustius.2. Schema modelului grădinii medievale. rozmarinul şi mirtul. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . buxus. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. fiind înconjurate de un zid de marmură. la interior cu bazine străjuite de statui.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica.XIV d. formă pătrată. . a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Villa Lucullus. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Grădinile vilelor mai mici. urbane. platani. Exemple: Villa lui Cicero.H. nordul Africii şi Asia Mică.2. tisă. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. tei.2. în Evul Mediu. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. de regulă. pini.. lauri. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. lotus sau diverse flori.1. horticultura a făcut progrese. zambile. chiparoşi. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. De asemenea erau cultiva i trandafiri. crini.arbuştii şi plantele ornamentale. Totuşi. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. ce cuprindea Europa Sud-estică. Constantinopol. smochini.V. specii floristice. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Acestea aveau. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. trandafiri. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. plante medicinale şi aromatice.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. ca urmare a cruciadelor. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. În capitala imperiului. cu coloane de piatră colorată şi marmură. vasele şi statuile. Erau prezente şi pu uri rotunde. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. .grădina cu pomi fructiferi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. 2. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. peste care s-au grefat elementele orientale.

Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.4. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Arta topiară era folosită în exces. magnolii. magnoliile. menajerie. Grădinile fie erau interioare. al VII-lea d.d. pavilioane pentru petreceri. . înconjurate de ziduri. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Speciile folosite: chiparoşi. Locuin ele mici aveau o singură grădină. galerii acoperite de plante că ărătoare. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Apa era folosită fie în bazine şi canale.. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. 2. adesea aranjate liber. prin întretăierea a două canale cu apă. fie aveau straturi de formă pătrată. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. din timpul domina iei arabe. predominant persană. pini. . Nu existau sculpturi. mirtul. o suită de grădini. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. fie erau situate în afara palatelor. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.grădina de flori. leandri. acestea fiind interzise în religia mahomedană.grădina de legume şi plante medicinale.H. buxusul. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.2. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. mărginite de rânduri de plante tunse. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. bazine. 2.2. compartimentare realizată.H. Compozi ia era geometrică. situate în cur ile clădirilor. Speciile folosite erau: chiparoşii. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. caracterizată de prezen a careurilor egale. pere ii de fundal. eucalipt. apoi au căpătat un specific propriu.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. de formă regulată iar cele mai mari. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. citricele.). XIII-XIV. cu func ie exclusiv ornamentală. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. acolo unde spa iul permitea. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. delimitate de alei de aceeaşi lă ime.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. fie sub formă de fântâni arteziene. palmieri. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. fiind plane şi înconjurate de ziduri. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. monotonă. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.

În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. bambuşii – prietenia necondi ionată. stânci. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. grote. IV-V d. pentru dobândirea perfec iunii morale. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Terasele erau trasate liber.. cu aspect natural. chioşcuri. al XVII-lea d. por i. şi reflectă puternicul cult al naturii.H. Picturile. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti.2. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. poduri şi pode e. piersicii ornamentali – Paradisul. de basm. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. firesc. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. au fost create parcuri naturale. sec. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. situat pe malul unui lac. II-I î. fiind excluse liniile drepte. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. modificat sau aparent natural. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. o dată cu dezvoltarea noii religii. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. ape. cascade. galerii.3. cu caracteristici proprii. (dinastia Tang). lacurile şi râurile. în strânsă legătură cu religia. ce erau descoperite brusc la un moment dat. servind ca loc pentru plimbare.H. iar apele. Filozofiile religioase din China. de groază. Elementele primordiale erau mun ii. odihnă. neregulat. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. indiferent de perioada istorică. fiind create mai ales în sec. este mărimea acestora. . promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. terase. pinii – fermitatea şi for a caracterului. ziduri. bazine. în armonie cu peisajele naturale. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. plante şi animale. VIII-IX d.) şi cuprindeau mun i. în care vegeta ia era dispusă natural. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. având caracter natural. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. suprafe ele foarte întinse.3. cheiuri.H. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. fiind natural. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Spa iile verzi din Extremul Orient 2.H. cascade naturale) sau în bazine artificiale. budismul. arterele pământului. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Relieful era foarte variat. pe vârful unei coline sau în pădure. de veselie. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii.

grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. un râu sau pârâu. . . azalee. ienuperi.vegeta ia este perfect integrată peisajului. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini.Deşi. În sec. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural.3. în decursul timpului. cu aspect cât mai natural (pasul japonez).2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. Astfel în Japonia. muşchi. al VIII-lea d. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. podurile. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. al VIII-lea d. lac cu insule. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. grădină de muşchi. pasul japonez. fiind o componentă a acesteia.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. Persia. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. sec. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. mai mari sau mai mici. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. arborele de ceai.H. sau din Europa medievală şi renascentistă. arbori şi arbuşti. fântâni şi foarte multă vegeta ie. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. lanterne din piatră. pârâu cu cascadă. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. pavilioane pentru ceai. erau prezente pretutindeni. grădină aridă. por i. cu simboluri filozofice caracteristice. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. orientat pe direc ia N-S. pietre rotunjite. coline. Islam). camelii. nisip. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.). aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. stânci col uroase. fiind folosite toate elementele din natură.H. Spa iile verzi. destinate contemplării din interiorul clădirii. pietriş. miniaturală: cursul de apă. fiind ulterior personalizată. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. ferigi. stâncile. plus diferite lampadare. cu balustrade ornamentate. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. şi în Kyoto. sau de pe verandă. . bambus.capitala ării. Grădinile imperiale. din dorin a de a aduce natura în locuin e. devenind o artă na ională. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. diverse plante cu sau fără flori. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . 2.

Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.1. bazine neregulate. bambus. de unde a iradiat apoi în restul Europei. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.4. lespezi sub forma pasului japonez.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. stejari meridionali. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.Grădina palatului Farnese din Caprarola.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. Din sec. arbuşti modela i în volume geometrice. . camelii. . garduri vii şi borduri tunse. XV-XVI d. în special pentru grădinile vilelor suburbane. . Această orientare a apărut la început în Italia. ienuperi. .apa era folosită sub formă naturală. literatură. tisă.H. precum: . . Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . pe terase succesive.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). magnolia. chiparoşi. . . ca influen ă occidentală. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. a canalelor. cireşii. azalee. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. ..apa aduce mişcare. .Villa Medici în Roma (2 terase).Villa Lante din Bagnasia (5 terase). prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.utilizarea vegeta iei tunse. încep să apară primele grădini publice. ziduri înverzite. . parapete ornamentale. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. vase ornamentale. cascadelor. lauri şi portocali. glicina. . .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. 2. lămâi.simetria fa ă de o axă a compozi iei. ştiin ă. ci pietre late.nu erau folosite alei.prezen a sculpturilor. din toate domeniile: artă.4. cascade. arhitectură. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. arborele de ceai.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. buxus. Specii folosite erau: pini.erau folosite zidurile masive de sprijin. 2. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.H. mirt. al XVII-lea d.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).

fiind îmbinate cu linii ample. Principiile esen iale s-au men inut. În perioada Barocului. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. fântâni. . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). cu partere decorate cu flori. pictor şi arhitect) favorit al . în arhitectură.În secolul al XVII–lea d. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. rezultând spa ii mult lărgite. . În unele situa ii canalele s-au păstrat. 2. dar dispare schematismul rigid. În prima jumătate a sec. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).H. al XVII-lea. Terenul era modelat în terase mari.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Existau canale şi lacuri imense.4.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . la care grădinile erau în incintă. Abia după jumătatea sec. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.2. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. S-au mărit dimensiunile grădinilor. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Exemple din sec al XVI-lea: . al XVI–lea. sub aspectul echilibrului şi simetriei. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. la castelele Amboise. . tinzându-se către transformarea în parcuri.grădina Luxembourg din Paris.grădinile de la castelele Tuilleries.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .grădinile Gamberaia – Floren a. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Au apărut grotele artificiale. . compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. cu numeroase statui. traseele rectilinii. . curbe.. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. roci şi apă în mişcare). Exemple:.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.grădina Garzoni – Collodi.H. . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. al XVII-lea crea iile importante au fost: . bazine. Astfel. apare stilul baroc. Saint-German. vase.arhitect peisagist Du Cerceau. Fontainbleau.arhitect peisagist Delorne. Au fost realizate decoruri bogate.

terenul este modelat în terase largi. .compozi ia era tratată arhitectural. racordate cu ziduri de sprijin. bazine. . aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. conuri. 2. statui sau vase.„regelui Soare”. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. în Anglia începând cu sec. . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. bazine cu grupuri sculpturale. închise între ziduri. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.sunt prezente. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. vase în stil baroc. Fontainbleau.aleile sunt rectilinii. în Anglia dominau grădinile medievale. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. . Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. SaintCloud.3. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. ca şi în restul Europei. . se păstrează axa . bazine şi canale.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.sunt folosite. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Versailles. Dispar parterele. La început s-a renun at la tunderea arborilor. Chantilly. cu principii compozi ionale proprii. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. . mai ales pe axa principală. fiind situat pe terenul dominant. rocării. Ulterior. . Dar. . borduri sau broderii de buxus tuns. al XVIII-lea. . . şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. alături de diferite fântâni. treiaje. Saint Germain-en Laye.palatul constituie capul compozi iei. scări. dominantă. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). pe spa ii foarte largi. .4.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Sceaux. sub influen a literaturii.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. constituind totodată şi perspectiva principală. rampe. piramide.Ludovic al XIV-lea. mari partere şi întinse oglinzi de apă. cuburi).

Malmaison.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.Saint-James Park . Realizări importante: . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Parcul Chatsworth – stil clasic.4.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. reziden ial şi a intrat în cel urban. . 2.Hampton Court – model italian. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . enun ate de Repton.Tête d’or’’ (Lyon). . .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.Grădinile Greenwich – model francez.model francez. . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). .Charlottenburg (Berlin) .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.centrală dominantă.Nymphenburg (München) – model francez. . . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Germania: .. James Parc. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. În secolul al XIX-lea.4.Rusia: . . Green Park. dar se introduc poteci şerpuitoare.grădinile Kensington şi parcul Stowe. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Kent (pictor şi arhitect) . .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. Ermenonville. formând un lan verde de peste 4 Km.model francez. . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Toate crea iile din această perioadă (sec. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Victoria Park şi Battersea Park. La periferie erau: Regent’s Park. . Hyde Park. amenajate în stil peisager: St.Anglia: . apoi francez. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. fiind sus inătorul noului curent numit . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . La sfârşitul secolului al XIX-lea. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Austria: . . realizate sub influen a romantismului.grădinile de la Whitehall – model italian.

Chicago – South Park. Parcul Puşkin (parc englez. .A.Grădina Botanică .Grădina engleză (München). mesteacănul. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. liliacul.Villa Melzi (Bellagio).Villa Carlotta (Caddenabio). arskoe Selo = vechea denumire). multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. lângă St. bradul. .U. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.Italia: . lăcrămioare.Philadelphia – Fairmount Park. Ca exemple pot fi amintite: .5. . stejarul.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. Prospect Park (peisagist Olmsted). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. . pe lângă locuin ele boierilor. . garoafe şi iasomie.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.. .model italian. molidul. 2.sec. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Petersburg – 600 ha.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. . În S.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).grădinile La Cranja (lângă Segovia) . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. . . forestiere: bujori. .Parcul Sokolniki – 463 ha.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).Boston – Park System. .Parcul Public Friederichsham (Berlin). În Germania. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . plopul alb. pomicole.360 ha. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . . roini a.Spania: . . .parcul Nympheuburg (München). .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. narcisele. Ca exemple pot fi amintite: . .New York – Central Park .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.sec. crini.model francez. respectiv după principiile grădinilor engleze. cimbrul. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. .Villa Carraresi (Roma).

parcul Carol I.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.Buzău – Parcul Crângul. .1838 – parc promenadă .Iaşi – Parcul Expozi iei. poduri.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. . . azi Parcul Romanescu. Hörer).1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.la Sibiu – 1857.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.parcul de la Bon ida –Cluj.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). (fost Libertă ii) realizat de E.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Grădina Ioanid. . Redont.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. lângă castelul familiei Teleky. . Dacia. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). al XIX –lea.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . .actual Parcul Tineretului. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. amenajat tot de Redont – Bd. . Hayer. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . În sec. stilul brâncovenesc... fiind numit oraş-grădină. odată cu dezvoltarea oraşelor.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.sec. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. promenada de pe Dealul Copou. . 70 ha. . (Carl Friederich. . .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). Alpinetul. dar care în mare parte erau neorganizate. .parcul de la Gorneşti –Mureş .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. Parcurile de la Avrig.Timişoara – Parcul Tiselor. al XVIII-lea . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. . lângă castelul familiei Haller. . .parcul de la Albeşti –Braşov. . iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). Pădurea Verde. . Parcul Rozelor.la sfârşitul sec. al baronului Bruckental. Borza. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.în Bucureşti în 1833-1840. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.. chioşcuri pentru orchestre.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. al familiei Bauffy.Bucureştiul avea cca. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . În alte oraşe: . . .

s-a înfiin at Grădina Circului de Stat.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Colentina. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. . Oradea. . Constan a. parcuri în Titan. Drumul Taberei. ClujNapoca. Parcul Tineretului.Parcul Sportiv .reamenajarea Parcului Herăstrău.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Crângaşi. Parcul Libertă ii. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Sibiu. Pantelimon. Craiova. Ploieşti. . Piteşti. . . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Gala i. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Parcul Tei. . Iaşi.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Balta Albă.

Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. respectiv: de produc ie. intensitatea radia iei solare). În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.2. 3. de impact peisager). de protec ie climatică (viteza vântului. recreativă.f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. de pe terenuri degradate). ştiin ifică. decorativă (estetică. sanitară şi estetică. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. de protec ie a solului. respectiv cu: .fructe din livezi. 3. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. la diferite categorii de spa ii verzi. această func ie are un caracter puternic diminuat.f.flori din culturile floricole.1. antierozională. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.Cap. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.f. . hidrologică. Profesorul I.lemn din diferite tipuri de pădure. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. grădini. . . . Func ia hidrologică este asigurată. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. antipoluantă (f. f) f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. fiind ob inute diferite categorii de produse: . În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. umiditatea şi temperatura aerului. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . regăsindu-se mai mult sau mai pu in. . bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. c) f. sanitară). vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. e) f. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. d) f. hidrologică. recreativ sau sanitar.

prezintă o stabilitate mecanică. fie la suprafa a solului (litieră). cărămidă. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. prin descompunerea de către microorganisme. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Sub aspectul proceselor pedogenetice.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. în care procesele de eroziune sunt vizibile. . sau în apropierea acestora. moderează temperaturile excesive. pietriş. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Acestea. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. . sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. fizică şi chimică. . spa iile verzi prin stratul arborescent. trotuare. De exemplu. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise.micşorarea vitezei vântului. prin microclimatul pe care-l realizează. şi a speciilor drajonate. fie în sol (rădăcini moarte). Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. substratul ce constituie suportul vegeta iei.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. asfalt sau beton. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. prin albedoul specific. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . prin procesele de evapo-transpira ie. . ). Vegeta ia lemnoasă. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori.ameliorarea umidită ii aerului. a capacită ii de filtrare şi sedimentare.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. Prin sistemul de înrădăcinare. străzi. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. ce constituie o armătură biologică a solului. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. mult sporită. a perdelelor de protec ie. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. etc. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. astfel. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Func ia de protec ie a solului.

ce nu deranjează ochi. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă.reducerea poluării fizice a atmosferei. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi.reducerea poluării fonice. viteza vântului scade cu 30-60%. În mediul urban. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. marmura. în special în timpul verii. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. etc. gresia. sau cu frunziş sempervirescent. De exemplu. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă.3. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. astfel. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. . ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. a pulberilor fine sau a fumului. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. 5m3.reducerea poluării chimice a atmosferei. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. în zonele plantate. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. betonul. sub diferite aspecte: . . iar la 120-200 m în interior. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. consisten ă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. atmosfera devine calmă. . structură pe verticală. 3. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.lipsite de vegeta ie. elagaj şi anotimp. Perdelele de protec ie. vârsta arboretului. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. o elul. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla.

sau diferite activită i curente ale popula iei. părozitatea acestora. transportul auto. 35 t/ha. planta iile rare dintre construc ii. în teren liber. umiditate. inversiuni termice. durata de via ă a frunzelor etc. pinului silvestru cca. acoperită cu gazon. de prelucrare a produselor minerale. efect maxim în sezonul de vegeta ie. necroze. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. având un efect nesesizabil. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. a arterelor principale).Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). . 30 t/ha. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. întreprinderile industriale. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. aerian. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. perimetrale. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. intersec iilor aglomerate. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. prin senza ia de linişte. respectiv de mărimea frunzelor. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. cea ă. şantierele. metalurgică. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. industria chimică. iar a teiului pucios cca. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). de prelucrare a petrolului. căderea frunzelor. fără obstacole cu efect antifonic. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. etc. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. În oraşe. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. în cazul molidului cca. ce are lă imea de 200-250m. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. echien/plurien. radia ie solară. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. 68 t de particule solide şi praf. 42 t/ha. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. arbori+arbuşti+specii de gazon). o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. planta iile stradale. ionizarea aerului). De exemplu.

telefonie. călătorii.timpul liber (dedicat recreării). fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. la care este supus omul în via a cotidiană. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.destinderea sau relaxarea.. în general.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. . obiective turistice. etc. internet). . intelectuale sau psihice. cele mai multe destina ii.3. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.Timpul. . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. Fazele activită ii de recreare: .Mobilitatea.4. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. spa iile verzi urbane sau extraurbane.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Factorii care influen ează recrearea sunt: .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. care poate fi: . sau efectul automatismelor zilnice.timp de existen ă. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. serviciului. de . turismului. odihnei prin somn.Nivelul de trai. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. . televiziune. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. practicarea diferitelor sporturi. în sferele culturii. artei. . CFR. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. îmbrăcăminte. divertismentului. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. al solicitării fizice. . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. . radio.activită i pe loc. vacan ele. picnic. camping. cumpărăturilor pentru hrană.pregătirea. după bunul lui plac: plimbări. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. între inerii personale.deplasarea. prin care se înlătură plictiseala. pensia. sportului. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. cules de flori. presupune bucuria întocmirii programului. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. aeriană sau navală.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. . respectiv timpul alocat servirii mesei.divertismentul sau amuzamentul. respectiv concediile. .

În sens larg. arbustivă. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. în spa iile verzi extraurbane. alpinism. Turismul are caracter recreativ. diferite de mediul său. 3. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. floricolă sau erbacee. de diferite excese. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. realizată pentru plăcerea proprie a individului. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. etc. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. obiective culturale. după o perioadă de activitate intensă. vânătoare. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de conducerea autovehiculului. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. sau la sfârşitul săptămânii. nevoia de a face mişcare. economice. gazon sau oglinzi de apă. indiferent de subiectul în care apare. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. practicarea de diferite jocuri şi sporturi.amintirea. Aceste activită i pot fi active sau pasive. decât în dauna operei”. canotaj. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. pescuit. în sta iuni climaterice cu specific. etc. . sau în zilele libere. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Odihna propriu-zisă.5. presupune comportamente diferite. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. J. parcurile.întoarcerea. sau diferite activită i precum grădinăritul. . prin care are loc refacerea fizică a organismului. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. etc. apicultura. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. istorice.ciuperci sau de fructe de pădure. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă.O. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. repausul şi somnul. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). diseminat sau modificat. de regulă la sfârşitul săptămânii. încât nimic să nu poată fi adăugat. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Func ia decorativă (estetică. Plimbările sunt realizate fie zilnic. .

variază pe parcursul unui an. murmurul apei.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.6.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. puternic erodate sau a grohotişurilor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. 3. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. . componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. ciripitul păsărelelor. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. bazine. fructe. bariere împotriva vântului. Astfel. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. încântare. .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. . cu efect de parazăpezi). . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. flori. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. şi care exercită o atrac ie spontană.încadrarea cursurilor de apă. etc. . prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. diferind în func ie de fenofază. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. textura coroanei. cascade. admira ie necondi ionată.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.

viu sau inert. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. care conduc în final la realizarea frumosului. intrarea principală. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Frumuse ea este realizată prin ordine. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). un monument). generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. armonie şi propor ionalitate. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. ob inându-se în final unitatea în diversitate. pe o concep ie dominantă. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. într-un întreg.Cap. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Toate elementele unui spa iu verde (alei. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. suprafe elor şi formelor planului. se ine seama de anumite principii şi legi. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. centrul compozi iei reprezentat . sociale şi economice ale unei perioade date. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. peluze. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. planta ii. Fiecare component. Frumuse ea este un element func ional. treaptă. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente.

potecă. Simetria poate fi absolută şi liberă. compus. simplu. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. clădire). fiind mirat când această anticipare nu este realizată. este static şi odată văzut. bănci. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. se găsesc mase similare şi egale. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. interesul scade. de culoare. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. de formă. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. admi ând totodată diversitatea acestuia. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. magnificului. combinat. vase decorative. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. dinamic. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. creând senza ia de dezamăgire. lă ime) sau alte caractere vizibile. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. ordinii. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. evitându-se astfel monotonia. liniar. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Ritmul poate fi: static. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. stradă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. al for ei sau al monumentalită ii. bulevard. integritatea şi calitatea acestuia. a repetării şi a consecven ei. omul va anticipa următorul obiect sau interval. respectiv realizarea echilibrului. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. în întregime. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. şi o dată percepută regula ritmului. deoarece un plan perceput deodată. Asimetria pune omul în armonie cu natura. a aceloraşi elemente (specii. grupuri.

dar care au volume şi formă asemănătoare). de un individ. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. forme sau spa ii. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. . Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). se pot deosebi: . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. într-un aliniament. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). caz în care se aplică armonia legăturii. exprimând de fapt unitatea în varietate. formelor dar mai ales a culorilor. .combina ii între culori diferite (active. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: .compozi ii între culorile complementare. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. în acest car fiind vorba de armonia contrastului.compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. etc. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. florale. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). care au o anumită continuitate.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. În proiectarea spa iilor verzi. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. pasive. arhitecturale. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). chiar dacă specia diferă (de exemplu.

iar pentru o alee de 250 m. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.).618 (aproximativ 3:5). 13. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. 55. ce are laturile în raport de 1:1. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. etc. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. ordine şi armonie. iar la o distan ă mai . înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. lă imea optimă este de 5 m. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 89 etc. al XIII-lea. mese. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. . alee pietonală. C. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2.). matematician italian din sec.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. sub un unghi de cca. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). apoi 3. sau prin introducerea unor elemente de accentuare.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 180. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. . 8. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. astfel pentru o alee de 300 m.I.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 270. Fibonacci. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). . aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. publicul dintr-un parc. 34. sub un unghi de cca. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 5. lă imea optimă este de 8 m. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 21.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Astfel.

Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. . clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. presupunând unirea trecutului cu prezentul.mare de această valoare. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă.

caracteristice Renaşterii şi Barocului. erau prelungiri ale încăperilor. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte.2. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. etc. Stilurile spa iilor verzi 5. V. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. râuri. arhitectural. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Acest stil prezintă mai multe variante. radia ia solară. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică.). văile râurilor. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. pâraie. fiind ornate cu statui. eroziunea). La romani grădinile. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. apă. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. civiliza ii. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. câmpii. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. bazine. vegeta ia. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. 5. precipita iile) sau for ele majore (vânt. În amenajarea spa iilor verzi. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.1. în general.Cap. de mai târziu. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. caracteristice diferitelor epoci istorice. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. activită i. . astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. vase sau fântâni arteziene. epoci. întotdeauna de formă dreptunghiulară. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). aspect preluat şi de romani. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. dar şi elemente minore precum microrelieful. Grădinile în stil maur. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. iar în cadrul stilului peisager sau liber. În ultima perioadă (sec. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. francez sau regulat) a stat.1. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere.1. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare.

Apa aduce prospe ime. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. unele păstrându-se şi în prezent. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. aplicat până în prezent. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. cu numeroase ziduri de sprijin. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. statui sau vase sculptate. canale sau oglinzi de apă. borduri sau broderii artistice din buxus tuns.2. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. cu denivelări mici. pe linii drepte şi curbe. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. fie de a le limita pe altele. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Elementul principal. precum şi oglinzi de apă. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. numit şi capul de compozi ie. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. situat în pozi ie dominantă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. fiind subordonate toate elementului principal. balustrade. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. 5. Aceasta. cascade sau bazine. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . ce constituie perspectiva principală. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. respectiv axa principală.1. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. rampe. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. sau de perdele de arbori. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. bogat ornamentate. regulate.1. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. scări. taluzuri. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele.

compozi ia fiind liberă. În această situa ie. în Anglia.de apă. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. natural. având cel mai adesea relief variat. mai ales a celor de gazon.3. cu precădere în Olanda. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. conducând spre diverse amenajări. sub influen a stilului rococo din arhitectură. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. fiind dispuse în re ea geometrică. ca o variantă ce derivă din stilul geometric.2. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.3. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Toate acestea au fost duse la extrem. fie sub influen a pictorilor peisagişti. în ansamblu. Aleile sunt rectilinii. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.2. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. 5. . Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. în formă de tablă de şah. 5. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. 5. care dau varietate şi fantezie compozi iei. fie sub influen a literaturii noi. Stilul peisager Stilul peisager (liber. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.1. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.1. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.1. fiind obositoare ochiului. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.

fie naturale. care în mod natural sunt dispersate. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. pajişti şi diferite grupaje floricole. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. lumini şi umbre. specii lemnoase decorative. Apele. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. peluze. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. volume. se vor folosi specii de talie mică. frumoasă şi îndelungată. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. de grote sau chiar cascade. chiar exotice. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. fie create. vor fi folosite pâlcurile. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. sub formă de mase. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. roci sau stânci. intervenindu-se totuşi în detaliu. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. prin aducerea de pietre. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. masele vor avea conturul neregulat. urmând caracteristicile terenului. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. în diferite zone ale grădinii. sinuos chiar. covoare sau dispersate solitar. Simetria şi echivalen a sunt excluse. neregulat.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Aleile au un traseu liber. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. atunci când aceasta există. cu aspect natural. În jurul clădirii principale. . în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. toate elementele. curb sau sinuos. cu contur regulat. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. cu înflorire bogată. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Rocile. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. în pete neregulate sau eliptice. ce urmăreşte formele de relief. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

volume. largi. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. cascadele. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.2. 5. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. De asemenea. având ca fundal imagine unor mun i înal i. dispuse într-un masiv păduros. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.5. de veselie sau de entuziasm. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.3.2. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.2. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. de luminişurile retrase. de stâncile. atât sub aspect psihic cât şi fizic. . umbră şi lumină. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. unei mări sau ocean).4. forme. 5. cu flori având culori calde. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.5. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. culori. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.

profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. 6. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. grădinile sau scuarurile. recrearea şi odihna popula iei. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).Cap. gazului metan. etc. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. 6. Ca regulă generală. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. atât urbane cât şi periurbane. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. energiei electrice.). dispuse într-o re ea continuă.2. cât şi legătura dintre acestea. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform.1. re ele stradale. zona industrială. dimensionate. ce asigură protec ia multiplă a mediului. sta ii de distribu ie a apei. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. . energie termică. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. zona politico-administrativă. sunt judicios repartizate. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. limitarea perimetrului construibil. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate.

După pozi ie se deosebesc: . asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. fiind diferite ca mărime.3. 6.cu acces strict. a apei. grădini zoologice. de regulă. grădini botanice. grădini botanice. longitudinală. a sta iunilor balneo-climaterice). de folosin ă generală.cu acces limitat. transversală sau longitudinal-transversală. grădini sau scuaruri). în care accesul se realizează conform anumitor reguli. care traversează localitatea şi care. pepiniere. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. pepiniere. . concentrică. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. lungi de sute de metri. numite şi spa ii verzi publice. grădini publice. . Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. planta ii de protec ie (a localită ilor. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. parcurile şi bazele sportive. planta ii antiincendiare. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. întreprinderilor. amplasare. planta iile din cimitire. păduri de recreare. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. constituită din spa ii verzi periurbane. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. radial-concentrică. planta ii de pe lângă unele dotări publice. a spitalelor. . păduri parc. în func ie de sistemul stradal al localită ii. scuaruri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. a solului.cu acces nelimitat. grădinile botanice şi cele zoologice. grădinile locuin elor individuale. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini şi scuaruri publice. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. 1. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. ştranduri). Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. planta ii antierozionale. 2. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. După accesibilitatea popula iei largi: . aici încadrându-se: sta iuni experimentale. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. zonele de agrement (păduri de recreare. .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. acoperişurile verzi. şi în care intră: parcuri. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). dotări şi func ii.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. ce sunt administrate de primării.

3-3 ha. Raza de deservire a unui scuar este de cca. configura ia terenului şi construc iile din jur.temporare sau provizorii.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.4. alpinarii. parcurile sportive. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. spa iile verzi pentru copii şi tineret. culturale sau de învă ământ.3 ha. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. spa iile verzi din cimitire. planta iile de consolidare antierozională. . 6-8 minute. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. situată în intravilan.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. . gazon. planta ii cu efect de parazăpezi. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. rozarii. parcuri dendrologice. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. păduri parc. parcuri şi grădini zoologice. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. 6. După destina ie. păduri de agrement. . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta.permanente. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. fiind destinată odihnei de scurtă durată. . ce se înfiin ează pe terenuri virane. perdelele de protec ie. situate de regulă în cartierele de locuin e. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. grădini şi parcuri publice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. După modul de amplasare. scuarurile pot fi situate: . scuarurile pot fi: . având în componen a lor doar arbuşti. frecventează simultan acel scuar. scuarurile por fi: . .spa ii verzi de înfrumuse are. caz în care acestea sunt uşor accesibile.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. După durată. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.3. . pepinierele. 400 m.în interiorul cartierelor de locuit. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. edificii culturale. destina ie. După func ii: . destinate construirii unor cartiere de locuit.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. .scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. parcuri expozi ionale. în cca. cu rol decorativ: scuarurile decorative.

adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. a obiectivelor culturale. peluze de iarbă. spre periferia scuarului. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. datorită inexisten ei căilor de acces. respectiv: sectorul pentru copii.5. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. Dată fiind această distan ă de deservire. .. . în cadrul oraşelor mari. 6. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. situate în jurul unor institu ii publice. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. 3-4 ha. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. scări (în cazul terenului accidentat). dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. de mers lejer. statui. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Dispozi ia aleilor. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. frecventează grădina în acelaşi timp. bănci. respectiv arbori şi arbuşti. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. 15-25 minute. de pe o rază de 1-1. aranjamente şi decora iuni florale. Intrările vor fi reduse ca număr. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. respectiv o intrare la cca.5 km. de învă ământ. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. alei. în lungul aleilor. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. boschete. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. zone umbrite dar şi zone însorite. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. De exemplu. Spre deosebire de scuar. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere.

considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. bazine sau chiar un mic lac. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). ce depăşesc 20 ha. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. şi de capacitatea proiectată a parcului. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). sporturi. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. într-un cadru peisagistic deosebit. de re eaua stradală limitrofă. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. WC public). 6. respectiv sta ionare). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. de lungimi şi dificultă i diferite. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. adăpost de ploaie. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. cofetărie. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă.000 de locuitori trebuie să existe un parc. diferite dotări (cişmele. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. expozi ii. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. bănci. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. . ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. cafenea. În foarte multe cazuri. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. restaurant). manifestări artistice).6. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). locuri pentru jocuri statice. şi de densitatea popula iei. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

8. a noxelor sau a altor factori de inconfort. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. 6. şi străzi şi bulevarde deschise. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Speciile vor fi alese şi amplasate. alei pietonale. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. şi alte multe specii pentru varietate. 6. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. tomberoane). se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta.1. recreativ şi decorativ. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.liber este de 3. Au scop sanitar. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. ocupând suprafe e importante. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. 6.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. partere cu flori. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. pentru diminuarea zgomotului. arii de joacă pentru copii.2. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare.8. în func ie de pozi ia. parcări. orientarea şi înăl imea clădirilor.8. structură şi folosin ă diferite. suprafe e îngazonate. . prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Astfel. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. punct de distribu ie a energiei electrice. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.

sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. barbeque. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. În cazul vegeta iei. arbuşti tunşi. precum şi diferite specii cu port pendent. a unor grupuri de specii sempervirescente. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Grădinile interioare. cu o compozi ie relativ simplă. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. piscină. gazonul. arbori. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. sedii de firme. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. suprafe e îngazonate. fie prin realizarea unui gard viu înalt. o cascadă miniaturală. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. uşor de între inut. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. În func ie de mărimea spa iului disponibil. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. aranjamente florale. stânci şi pietre. diferite jocuri. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. cititul. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. Grădina de fa adă. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. magazie de unelte. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. pergolelor. spitale. un mic bazin cu aspect natural. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. trandafirii. activită i de grădinărit. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). dar şi a unor hoteluri. minigrădină de zarzavaturi. Astfel. de gusturile proprietarului. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. joasă sau fără împrejmuire. institu ii. chioşcurilor şi treiajelor. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. miniseră. arbuşti şi liane. padoc şi cuşcă pentru câine. bazin cu peşti decorativi. lămpi pitic. minilivadă. În func ie de mărimea acesteia. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. arbustive sau lemnoase. precum gazonul. servitul mesei. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică.) acestea pot fi: grădina de fa adă. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. mobilier de grădină. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. chioşc de grădină. sau specii de răşinoase. grădina este structurată şi amenajată. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. În cazul unor locuin e. fie după propriile idei. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. sediu de firmă etc.

cu arbori şi arbuşti de talie mare. durabilă şi de bună calitate. cu strat fertil mai gros. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. se recomandă acoperirea acestuia. În func ie de caracteristicile lor. alături de plante cu flori şi alei. 6. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. astfel. poate contribui la estetica compozi iei alese. cu pietriş (de tip sort). Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Saxifragaceae. de la bun început. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Urmează un strat de separa ie. forme sau provenien e. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Peste acesta se aşterne stratul fertil. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. format din fibre minerale. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. unele specii din fam. Brassicaceae sau Campanulaceae). de regulă. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. . instala ii electrice. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Poaceae). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. canalizări). astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. printre spa iile rămase libere între plante. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. fiind de maxim 10-15%. sau numeroase alte specii floricole. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. Crassulaceae. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. fam. specii de gazon (fam. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. în vederea efectuării eventualelor repara ii. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată.9. pentru speciile de plante vivace. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam.

până la 4-7.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. . şi constituie unită i de sine stătătoare. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. Ca şi în cazul grădinilor interioare. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. cabinete). umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. policlinici. hale. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. fiind dotate cu mic mobilier de grădină.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. 6. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.acestea re in diferite cantită i de praf. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. . creându-se spa ii pentru odihnă. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. în zilele însorite. al proprietarului (locuin ă privată).. diferite pulberi sau noxe. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. Din suprafa a acestor complexe sportive. . respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. . . de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. al bolnavului sau pacientului (spitale. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc.10. al muncitorului (fabrici. .şi nu în ultimul rând. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. institu ii administrative). spa iile verzi propriu-zise. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. ateliere). Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .

Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 100 m2 până la câteva hectare. atletism). Suprafa a variază de la cca. baschet. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. bazin acoperit sau în aer liber (înot. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. 7-10 ani. grupuri sanitare. 3-6 ani. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. 20-25% pentru terenurile de joacă. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). clădiri administrative. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. tenis). precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 11-15 ani. caz în care au caracter de tabără. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. leagăne. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. clădiri pentru vestiare.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. precum şi specii floricole şi de gazon. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. arte mar iale). polo). 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. când sunt în afara localită ii. grădinilor publice sau a parcurilor. bârnă de echilibru. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere.11. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Stilul adoptat este cel mixt. cu solul permeabil. oină). balansoare. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 30-40 copii. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. 6. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. handbal. volei. cu precădere împotriva vânturilor dominante. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. bănci. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. separate prin vegeta ie. cu ghimpi (Berberis . volei. în care constituie sectoare de sine stătătoare. duşuri etc. 1000 m2 pentru 40-50 copii. gazon sau arbuşti. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. tobogane. respectiv: până la 3 ani. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. şi să nu producă fructe ce pot murdări. sau în cadrul scuarurilor. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. labirint. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. diferite săli de sport (gimnastică. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale.

cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. destinate odihnei. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. arbuşti fructiferi. ce poate cuprinde: o mică livadă. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. . iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. bănci. balansoare. rabate sau diverse aranjamente floristice. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. plante tehnice. coşuri de gunoi etc. fructe sau semin e. eventual un mic stadion. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. flori. cât şi zone însorite. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. În cazul taberelor. terenuri pentru jocuri de masă. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. pârtie pentru schiuri. a zgomotului şi a gazelor. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Laburnum anagyroides. leagăne. pistă pentru alergare. pistă pentru patine cu rotile. cu frunze.). tobogane. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. prin varietatea coloristică pentru anumite zone.). În cartierele de locuit sau în scuaruri. bazin pentru înot. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. bibliotecă volantă. spaliere. 6.12. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. corpuri de iluminat. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. labirinturi. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. flori. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi.sp. Rhus typhina). un mic monument sau un bust. sau care să fie toxice (Taxus baccata. dotările vor fi mult mai complexe. bob sau săniu ă. cele cu frunze. grădina de zarzavat.. ronduri. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. medicinale şi melifere. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Dar în func ie de microrelief. Robinia sp. teren pentru focul de tabără. cu rol de protec ie împotriva prafului. arbori de mărimea a III-a. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. alei pentru biciclete sau trotinete. bârnă pentru echilibru. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. care murdăresc.

birourilor.5 m2 de teren sportiv. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. func ional şi estetic. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. precum şi obiecte din materiale calde. pentru mărirea gradului de vizibilitate. 6. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu excep ia intersec iilor. rabate de flori. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. având ca dotări mese. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. calmante. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. de a diminua poluarea fonică. Componenta cea mai importantă. 6.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. este vegeta ia lemnoasă. cu cel mai mare impact peisagistic. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. De asemenea.14. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. cu rol stimulator. familiare. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. pentru fiecare elev. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. diferite. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. cu specii floricole având culori liniştitoare.13. bănci. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Spa iile verzi din incinta spitalelor. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. pasive cu rol calmant. . Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. respectiv cea a intrărilor. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. sau a celor rezervate pauzelor. Astfel. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora.

chioşcuri). Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. datorită lipsei de spa iu. dispuse în lungul aleilor principale. purificarea aerului. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. centrale. Dacă spa iul permite. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. chiparoşi. sau în jurul edificiului central. din specii sempervirescente. de la intrarea principală sau de la biserică. ce au efect liniştitor. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. glicină sau trandafiri. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. reduse doar la aliniamente de arbori. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti.15. capelă sau un monument memorial. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Astfel. Parterele cu flori cu nuan e reci. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. 6. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. ar ar american. sau chiar garduri vii. În func ie de destina ia institu iilor respective. prezintă şi o zonă. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. sau în sens radial. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. flancate de planta ii sobre. molid. cu bănci şi şezlonguri. necesare bolnavilor. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. separarea diferitelor amenajări precum parcări. drumuri interioare de acces auto etc. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. cimişir. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. castani porceşti. De asemenea. acoperite cu plante agă ătoare. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. paltini. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. numită „cimitirul eroilor”. dar şi specii de foioase precum: tei. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. constituit din biserică. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. pornesc mai multe alei rectilinii. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Astfel. brad. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. bine delimitată. tisă. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. . influen ând benefic recuperarea acestora. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Cimitirele mari. precum şi pergole cu vi ă de vie. cu alei şi căi de acces paralele.

de maximă circula ie. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. halde. din specii sempervirescente. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. arborii fiind evita i. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Paeonia sp. Chrysanthemum sp. cu multe denivelări. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. situate în intravilan sau în extravilan. de recreare. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Sistemul de drumuri. 6. dar şi culturaleducativ. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. de recreare şi decorativă. saschiul (Vinca minor). înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Microrelieful.1. Lupinus sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. caprifoiul (Lonicera japonica). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti.. se execută lucrări de excavare. Convallaria majalis etc. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Sempervivum sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice.). dar şi în punctele cheie. alimentară. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. În cazul în care terenul nu este prea frământat. de taluzare sau de înăl are a unor zone. după considerente ştiin ifice (taxonomice).. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă.16. după concep iile . în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. să poată fi realizat pe jos. în afară de cele amintite. Sedum sp. Narcissus sp.. sanitară. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. sunt: trandafirii. după importan a decorativă. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.. Spa iile verzi cu profil specializat 6. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. industrială sau medicinală a plantelor. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Aster sp. sanitar şi decorativ. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. surse de zgomot puternic). iedera (Hedera helix).Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. să existe mijloace de transport în comun. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. utilită ile şi căile de acces. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. pentru realizarea acestor denivelări.16.

forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. estivală sau autumnală. diverse suporturi sau chiar ziduri. serele.). treiaje. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Ca sectoare. până la cele superioare (ultimele fiind . sectorul sistematic. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. englezeşti. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. muzeu. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. arhitecturală. pergole. Sectorul plantelor spontane folositoare. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. dar în containere. sectorul florei diferitelor zone geografice. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). În sectorul florei Globului. Polianta. rădăcinoase). Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. hibrizi Polianta. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. licee sau a alte unită i de învă ământ. melifere. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Realizarea planta iilor floricole. flora Asiei etc. numit şi colec ia botanică. ce au diverse întrebuin ări. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. şi implicit expozi ii foarte diferite. tehnice. dar şi publicului larg. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. leguminoase. în acest sector. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. sectorul plantelor spontane folositoare. de parc. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. de la cele inferioare. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. urcători. rozariu-ul. sectorul administrativ. Sectorul plantelor de cultură. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. medicinale etc. la exterior. sectorul plantelor acvatice. grădina japoneză. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. fie se desfăşoară între cele două elemente. fie în fa a clădirilor importante (birouri. vara îngropate în sol. sectorul plantelor de cultură. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. vernală. hibrizi floribunda etc.). Rozariu-ul. ierbar). plante aromatice.

pasul chinezesc din dale de piatră. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sau din alte regiuni calde ale Globului. sera azaleelor şi cameliilor. ornamental. pajişti. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. . colec ie de trandafiri. clădiri administrative. subtropicale.2. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. sera plantelor din regiune mediteraneană. poartă torrii.16. Prin structura. pod arcuit din piatră. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. pădure mixtă. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice.monocotiledonatele). şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Astfel. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Grădina japoneză. verii sau toamnei. după zona geografică de provenien ă. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. mediteraneene. sera rezervată expozi iilor florale. prin solu iile de amenajare adoptate. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. este dispus de regulă. didactic. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. sera plantelor acvatice tropicale. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. 6. pădure de răşinoase. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. lanterne de piatră. industrial sau alimentar. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. se deosebesc: sera palmarium. în apropierea intrării principale. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. pepinieră. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Complexul de sere. Vegeta ia forestieră spontană. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. pădure de foioase. decorativ şi recreativ. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. uneori chiar un miniparc zoologic. sera colec iilor. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. sera înmul itor. sau mai rar. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială.

având o suprafa ă de 48. . Bacău). care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. de tipul cuştilor cu gratii. cu o suprafa ă de 20. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. cu o suprafa ă de 34 ha. de tip „microbiotop sau minihabitat”.arboretumul Dofteana (jud. al XVIII-lea.3.grădina dendrologică Macea (jud. Timiş). aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. strâmte. în ceea ce priveşte frumuse ea. Pe ansamblu.arboretumul Simeria (jud. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. înfiin at la începutul sec. . care va fi folosită atât ca sursă de apă. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. având o suprafa ă de 70 ha.16. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. să nu existe zone industriale. de recomandat cât mai largi. al XX-lea. . . de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop.arboretumul Bazoş (jud. pot fi amintite: . 6. înfiin ată la începutul sec.5 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. gropi de gunoi. trebuie să ocupe suprafe e importante. a masca zidurile inestetice. vechimea şi mărimea colec iilor. pentru a completa ambientul. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Hunedoara). vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. având în acest sens îngrădiri. este necesară construirea de voliere largi. Arad). păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. bazine. cu o suprafa ă de 60 ha. înfiin at în 1909. curs de apă.arboretumul Hemeiuş (jud. înfiin at în 1908. înfiin at în 1880. Bacău). În cazul păsărilor zburătoare.5 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. perdele sau garduri mascate cu liane. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. stâncării. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.De regulă.

ce cuprinde voliere cu fazani.. . pentru sezonul estival. ren.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. gheparzi etc. în care sunt găzdui i: elefan i. grauri etc. . . jderi etc. ciufi. pelicanii. pot fi amintite: . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. vulpi. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. precum lebedele. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. cerb lopătar. cum sunt bufni e. fie cu voliere foarte mari. lei. şi pentru răpitoarele de noapte. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. prin plimbare.sectorul urşilor. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. de numărul de specii. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. carnivore mici. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel.sectorul stru ilor. cameleoni. bazin.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. câini dingo. pescăruşi etc. mici palmipede. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. bibilici. cormorani. şi padocuri acoperite.sectorul păsărilor de baltă. prevăzut cu arcuri largi descoperite. zimbrii etc. stânci. şopârle. galinacee etc. cucuvele. . cai sălbatici. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.: . . pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. . cu zone largi amenajate pentru tigri. cu voliere şi vegeta ie. pantere. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.sectorul păsărilor tropicale sensibile.) sau spa ii deschise. elan. cât şi spa ii largi. lupi. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul reptilelor. girafele. găini de ornament. în aer liber. alpin şi subalpin etc. de amenajările respective.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. caprine. ovine. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. iguane. . . distan a nu trebuie să fie prea mare. şerpi sau crocodili. bivoli.. râşi. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.sectorul galinaceelor şi columbidelor. lama şi alpaca. . ierbivore mici.sectorul păsărilor răpitoare. . cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. cinteze. De asemenea. ce adăpostesc pisici sălbatice.sectorul primatelor. asini etc. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. dromaderi. .sectorul rezervat pentru antilope. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. mierle. pume. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. . canari. stârci. umiditate. pentru diferite specii de urşi. pentru sezonul rece. căprior. constituit dintr-o clădire. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.. pentru sezonul cald. zebre. porumbei sălbatici sau de ornament.sectorul marilor ierbivore.sectorul cervidelor şi cabalinelor. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. turturele.).sectorul felinelor mari. trunchiuri de arbori. libere. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. în special forestieră. pentru speciile care nu pot părăsi locul. şoimi. uli. gâştele. unele specii de ra e. păuni.. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia.

are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori.17. Pădurea-parc (parcul forestier. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. se deosebesc: parcul forestier. de zoologie. a eventualelor surse de poluare. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. de purificare a aerului etc. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. care să nu depăşească 4%. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. . mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. în mişcare. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. având produse care să nu dăuneze animalelor. cişmele cu apă potabilă. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. precum: un lac. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. un punct de belvedere asupra oraşului. 6. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. se vor prevede spa ii largi. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. pot exista în incintă şi muzee. În unele por iuni ale pădurii-parc. nisip sau alte materiale locale. dar în raza de deservire a localită ii. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. a unor peluze întinse de gazon. un sit istoric (ruinele unei cetă i). fântâni. şi nu numai. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. În zona intrării principale. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un curs de apă. Astfel. sau a aranjamentelor florale. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. formată din planta ii forestiere. poteci şi alei de plimbare. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Alte amenajări. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. toalete ecologice. acoperite cu pietre. pădurea-parc sau parcul-pădure. de entomologie etc.

).1. De asemenea. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. zone de picnic. terenuri sportive etc. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. topoclimatul. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. terenuri de tenis sau de fotbal. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. hidrografia şi environnement-ul. Pădurea de recreare. Unele elemente naturale precum mlaştinile.17. sau de interes turistic. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . 6. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. tabere şcolare. balnear (izvoare minerale. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. . pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. zonele nisipoase. căi de acces cu trasee mai lungi.5-2 ore. Amenajările de tipul campingurilor. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. piste pentru biciclete sau pentru role etc. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. cu cât terenul este mai înclinat. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. în unele zone de interes curativ. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. numită impropriu pădure de agrement. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. telescaune. izvoare termale etc. a unui râu.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. situate pe malul unui lac. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Astfel. pozi ia pe versant. falezele sau malurile abrupte. solul. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. stâncile. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. telecabine. lipsite de vegeta ia forestieră. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. puncte de belvedere etc. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. expozi ia. pot fi ştrandurile şi campingurile. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.

băl i. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. este mai rece şi mai umedă. vegeta ia are aspect veşted. dotărilor sau diferitelor echipamente. frunziş sărăcăcios. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. frunze prăfuite sau galbene. prezen a prafului. Orientarea nordică a unor terenuri. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. De asemenea. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. altitudine etc. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. suprafe e umede improprii. Cu privire la mişcările aerului. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Tot în acest sens. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. plajelor etc. iar solul este mai pu in umed. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. sau spa ii adăpostite. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. gradul de expunere a teritoriului. care prin fenomenul de . În acest sens. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. alunecări de teren.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. destinate practicării unor activită i. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme.. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. cu privire la temperatură. temperatura aerului mai ridicată. fără extreme mari. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. temperaturile sunt moderate. noroi. refugii) pentru a oferii adăpost. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. pavilioane. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. plantele prezintă creşteri foarte mici. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. vânt. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. această zonă este cea mai expusă vânturilor.

Când o pădure de recreare este echilibrată. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. prepararea hranei. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. de cea ierboasă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. De regulă. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Environnement-ul. regimul şi tratamentul etc. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. de modul de captare. de o acumulare mai mare sau mai mică. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. va avea o atractivitate sporită. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. precum realizarea igienei corporale zilnice. O zonă lipsită de un curs de apă. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. liziere). filtrare şi transport al apei. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice.17. apa este importantă sub aspectul calită ii. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. aerisite. capătă por iuni dezgolite. schi nautic etc. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia.2. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. . Cu privire la panta şi expozi ia terenului. care este dată de natura sursei (izvor. În acest sens. În zilele călduroase de vară. chimic sau fonic zonele din jur. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. ce diminuează calitatea acestora. libere (luminişuri. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. dar nu neglijabilă. Hidrografia teritoriului. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. de temperatura acesteia. situl sau vecinătă ile. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. iaz. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. pârâu. atunci aceasta este şi primitoare. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. poieni. prezintă o atractivitate foarte redusă. compozi ia şi vârsta arboretelor. de poten ialul teritoriului. sau ca sursă de apă potabilă. şi din contră. natura solului. lac). râu. 6. Cei care doresc să se odihnească. a fermelor de animale. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv.spulberare. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. pescuit. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă.

pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. datorită vizibilită ii foarte bune. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Codrul regulat vârstnic. . construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. la agresiunile vizitatorilor. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. ce calmează şi relaxează vizitatorul. luminişuri pentru odihnă. păduri pentru plimbare şi păduri parc. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. capacitatea de primire începe să crească. bine pusă la punct. dispuse pe anumite trasee. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. care determină o scădere a densită ii. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Aceste dotări vor fi discrete. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. indiferent de specie. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. a culorii frunzelor etc. ce are o densitate mică (200-500 buc. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Sub raportul vârstei. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice./ha). fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. are aspectul unei păduri falnice. dau peisajelor un pitoresc aparte. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă.. ce au un efect peisagistic major. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. dar în zilele geroase cu chiciură. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. publicul larg le preferă pe cele amestecate. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. în func ie de fenofazele speciilor respective. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. cu locurile de parcare aferente. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. şi este favorabilă pentru plimbări. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. de motiva iile şi aprecierile lor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Iarna se remarcă răşinoasele. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare.

Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. cu forme interesante. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. de cei care evadează din cotidian. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. ce trebuie să fie ireproşabilă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. prezintă ponderea cea mai mare. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. amenajările. insistându-se în mod special asupra cură eniei. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. camping. cişmele. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. pentru linişte. soluri scheletice. . Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. cu investi ii mai reduse. zona de plimbare şi zona de regenerare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. aer curat. să aibă o textură uşoară. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Aceasta este zona preferată de marele public. de cca. repaus etc. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. destindere şi pentru activită i de picnic. să fie drenat. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. reprezintă cca. fiind astfel organizată. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. izvoare). obiectivele etc. şi prezintă diferite construc ii. Zona de primire şi odihnă. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Zonele cu soluri reci şi umede. prin împăr irea pe anumite zone. Arboretele vor avea consisten ă moderată. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. odihnă. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. instala ii sau echipamente. De preferat ca aici. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. echipamente sanitare şi de igienă. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide.Pădurile de recreare se sistematizează. Zona de plimbare. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. vor fi evitate de vizitatori. mult căutate şi apreciate de publicul larg. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. acest lucru favorizând. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. În raport cu întreaga pădure. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. terenuri de joacă pentru copii. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri.

puncte cu vederi panoramice. restaurant. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. peşteri. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. forma iuni geologice interesante etc. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Traseele potecilor vor fi diferite. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. dispersate în cadrul celorlalte două zone. respectiv 4-10 km/100 ha. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). cu pante domoale. zone cu fructe de pădure etc. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. un număr sau o emblemă. prin optimizarea spa iului în general. pot avea por iuni comune. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. ruine. arbori deosebi i. restaurant. locurile de parcare. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. întâlnite doar în anumite păduri. 6. care sunt interzise accesului publicului. cabană.3. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. spre diferite puncte de interes din pădure. monumente. având un specific aparte. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. smulgerea sau tăierea puie ilor. de la o clădire de interes general (cabană. şi echipamente specializate. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. terenurile de joc. han. au o lă ime optimă de 3. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare.17. dificultatea. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. nu prea lungi şi nu prea înclinate. vestigii ale unui castel sau cetă i. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . camping).Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. fiind eliminate tasarea solului. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. fiind total protejate. rezultate prin ruperea. este constituită din diverse suprafe e.5-4 m.

Parcările pot fi mari. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). WC-uri ecologice. şi pot fi: terenuri de tenis. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. Locurile de parcare. de 2-3 maşini. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. dalele de piatră. camping. capătul drumului principal). de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. respectiv grupuri de arbuşti. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. în pinten. vor evita pe cât posibil artificialul. vatră din piatră pentru foc. miniterenuri de fotbal. fântâni sau alte surse de apă. pietrişul. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. peluze pentru golf. groapă sau container pentru gunoi etc. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. de amploarea investi iilor. dispuse în apropiere. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. pe ansamblu. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. . În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. respectiv nisipul. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. loc pentru focul de tabără. diverse amenajări pentru jocul copiilor. spa ioase şi capabile să absoarbă. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. parcările pot fi: în ciorchine. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. un număr cât mai mare de autovehicule. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. coş de gunoi. sau pot fi mici. fiind mult apreciate de vizitatori. în special pe latura vântului dominant. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. formele regulate şi simetriile. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană.aceste puncte bănci. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. cabanelor. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. şi variază în func ie de microrelieful specific. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. restaurantelor. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. masă cu scaune sau bănci. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse.

Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. paleontologic. .IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. hidrologic. geologic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. incompatibilă scopului atribuit. sau parcurile cu specii de vânat autohton. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. având o înăl ime corespunzătoare. De asemenea. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. faunistic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. protec ia ecosistemelor. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. speologic. recreative şi turistice.18. educative. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice.1. 6.18. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Astfel spus. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.The International Union for the Conservation of Nature . pedologic sau de altă natură. floristic. cu aspect cât mai natural.

Retezat. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .speciile vegetale şi animale. hanuri sau locuin e izolate. . 6. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. educativ şi recreativ. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. care grupează o serie de atrac ii turistice. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. construc iile (case.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Domogled . activită ile de turism vor fi bine organizate. . beneficiind de o protec ie suplimentară. Mun ii Măcinului.Beuşni a. Piatra Craiului. destinate cercetării ştiin ifice. vile.2. .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. Cheile Nerei .Hăşmaş.18. neatinse de activită ile umane. specifice. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. . Cheile Bicazului .să aibă forma ii geologice interesante. în scop ştiin ific. .Valea Cernei. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. sate. muzee cu specific local. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. drumuri. vegeta ie. hoteluri.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . conforme cu peisajul. Rodna. cu flora şi fauna sa.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. . . respectiv fenomene naturale originale.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.să fie deschis turismului organizat. floră şi faună intacte. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. .zona exterioară.să fie interzisă vânătoarea. care servesc recreării popula iei. elemente de etnografie si folclor. În prezent. Cozia. zona rezerva iilor integrale. educativ. expozi ii. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. recreării şi turismului”. cultural şi recreativ. Ceahlău. şi Semenic – Cheile Caraşului. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.

Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. potecile vor fi bine marcate pentru turişti.18. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. solului. vegeta iei sau faunei. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. rezerva ii naturale. rezerva ii ştiin ifice. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . În ara noastră sunt constituite în prezent. Por ile de Fier. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat.3. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. conform Legii nr. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Grădişte Muncelului – Cioclovina. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. ca parcuri naturale. Acestea pot fi: botanice (tip b). nu se împuşcă. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. se promovează regenerarea naturală. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.. forestiere (tip f). paleontologice (tip p). 6.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. următoarele: Apuseni. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. . Vânători – Neam . mixte (tip m). Nomenclatura din ara noastră. lacuri şi cursuri de apă. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Bucegi. Balta Mică a Brăilei. 9/1973. limnologice (tip l). în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. geologice şi geomorfologice (tip g).

. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. arbori seculari. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. educa ie si instruire în domeniul mediului. cascade. parcurilor naturale. chei). rezerva iilor naturale. cursuri de apă. fenomene geologice unice (peşteri.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. ştiin ifice sau peisagistice. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. locuri fosilifere.

2.cerin ele speciilor fa ă de: . 6. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. .1. compozi ii. proiectantul de spa iu verde creează forme. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.2. . ce vor alcătui în final o unitate. material care îşi schimbă volumul.textura şi profunzimea solului. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Prin acest material.fertilitatea solului. Astfel trebuie avut în vedere: . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).umiditatea atmosferică. VI.1. volume.factorii ecologici edafici: .lumină. . . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.temperatura aerului. . ruginiu.vânt.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. .Cap. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . Criterii de alegere a speciilor 6. culoarea. .diversitatea foarte mare a ramurilor. frunzelor.factorii ecologici climatici: . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.regimul de umiditate din sol. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. .

Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . . . . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). fa ă de cele periurbane. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).animali. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . . . dar şi asupra celui animal sau vegetal. . . cloroza esutului asimilator.factori biotici: . (produc căderea acelor la răşinoase. Dintre aceştia : .troficitatea solului. dioxidul şi trioxidul de sulf. 6. numindu-se şi cea ă oxidantă. .2. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).factori poluan i.vegetali. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. Astfel. numite arsuri). a produc iei de masă lemnoasă). prevenirea şi combaterea dăunătorilor.con inutul de schelet.configura ia terenului.oxidul de sulf. considerate cele mai rezistente). Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. etc.factori geomorfologici: .expozi ie.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.pantă.factori antropici: . fertilizare..altitudine.2.

etc.rezistente Exemple de specii: . zămoşi a de Siria. tuia.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.2. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. stadiu de dezvoltare.foarte sensibile . fenotip. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.praful rezultă din întreprinderile industriale. .rezistente la plumb – pinul silvestru.mijlociu rezistente . .).pădurile de recreare.aliniamente. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.condi ii de mediu – specie. propor ia poluantului în atmosferă etc. arboretele tinere fa ă de cele mature.umbrirea clădirilor. Particularită ile biologice ale speciilor 6. subspecie. coacăzii. ecotip. cum se integrează în respectiva compozi ie. . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. .3. platanul. . 6. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.sensibile . frasinul. industria metalurgică şi chimică. ce talie vor avea exemplarele respective. fabrici.rezistente la fluor – mesteacănul. piracanta. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .rezistente la bioxid de sulf – alunul. .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. reducerea creşterilor.pigmentări. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. bradul de Caucaz. corcoduşul. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.1.3. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.2. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. .

a boschetelor. Berberis thumbergi. italica. tabulară. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .7 – 15 m. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Populus nigra cv. . Morus alba. sferică.liane.peste 25 m. şi cea având contur sinuos.în lungul arterelor. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. mai mici de 1m. Astfel. . Thuja occidentalis var.arbori de mărimea I . ovală..Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Juniperus hibernica. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Picea abies. conică. speciile cu înăl imi sub 7 m.3. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. arbuşti mijlocii 1 – 2m. a prafului. etc. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Larix decidua. 6. Prunus mahaleb. a II-a . .realizarea gardurilor vii. că ărătoare. Pinus strobus. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. agă ătoare sau chiar târâtoare. obovoidă.zonele verzi de mici dimensiuni. a III-a .arbuşti. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. arbuşti pitici. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. precum şi re inerea gazelor de eşapament. . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.2. Populus simonii.2. speciile lemnoase volubile. Acer pseudoplatanus. fastigiata.15 – 25 m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. De exemplu. Abies alba. În tabelul nr.

caragană. ulm de munte. frasin.3. salcie căprească. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Cerasus avium. pentru protec ie împotriva radia iei solare.aliniamentele stradale. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. .aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. 6. Tilia cordata. Ulmus minor.mascarea obiectelor inestetice. .3. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. a prafului şi a vântului.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Cotoneaster horizontalis. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. . umbraculifera Carpinus betulus. mai ales în regiunea de câmpie şi coline.2. . larice. Salix babilonica. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. varietatea „Globosa” la diferite specii. Pinus sylvestris. cireş păsăresc. Juniperus communis ssp. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .zona de primire a pădurilor de recreare. Pinus nigra.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Betula pendula. Populus tremula. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. dud negru. mesteacăn. Fagus sylvatica. Robinia pseudoacacia var. Juniperus sabina. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Juniperus horizontalis. . pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. nana.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .

2. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Unele specii au frunze simple sau compuse. la marea majoritate a speciilor. obovată. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. lanceolată. ovoidă. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). romboidală. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. eliptică etc. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. castan) sugerează puterea. imprimând anumite sentimente. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. 6. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. pot fi sinuoase. pendula.4. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. platan. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Speciile cu tulpini că ărătoare. fie orizontală. sau chiar târâtoare. paltin. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Ramuri pot fi drepte. 6. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.2. .3. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. mici sau mari. peluze. Trunchiurile. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. fie verticală. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. etc. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. tortuosa) sau pot fi geniculate. Forma. fie pendentă. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Chamaecyparis lawsoniana var.3. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Salix babilonica. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. mărimea şi culoarea acestora. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale.5. imprimă un sentiment de linişte. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor.

Populus alba Picea pungens var. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Hedera helix. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Carpinus betulus. Eleagnus angustifolia. compuse. luminos (primăvara). Tilia tomentosa Juniperus sabina. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Pyrus elaeagrifolia. alb argintiu. „Aurea” Thuja orientalis f. Juglans sp. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). În tabelul nr. Speciile cu frunze mari.. Hippophae rhamnoides. Speciile cu frunze mici. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. argintea. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Astfel.. Acer negundo. până la verde intens (vara). Ligustrum ovalifolius. biota. Sorbus aria. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).Marginea limbului poate fi întreagă. pu in incizată dau adânc incizată.). 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. precum şi diferite exemple de taxoni. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Thuja occidentalis f. ca în cazul mesteacănului. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. precum cele ale speciilor: Acer negundo. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. galben sau chiar roz şi roşu. Euonymus europaeus. Gleditsia sp. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Robinia sp. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Aesculus sp.. la care verdele se combină cu alb. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).) sau mari (Ailanthus sp. la galben–roşu ruginiu (toamna). la verde închis.

Pinus strobus Abies alba.. Aesculus hyppocastanum. Acer paltanoides var. Juglans regia Fagus sylvatica var. niedzwetzyana. Magnolia kobus. crem sau galbene. pissardii. Berberis vulgaris var.6. Malus pumilla var. Deutzia scabra.verde închis roşu. În tabelul nr. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. hybrida. Buxus sempervirens. Pinus cembra. Pinus excelsior. Taxus baccata. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. purpurea. Picea abies. Hedera helix. Catalpa bignonioides. atropurpurea.. Sophora japonica. Phyladelphus coronarius. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Crataegus sp. Alnus glutinosa. glauca. Ligustrum vulgare albă . Pseudotsuga glauca. Prunus avium.2. vanhouttei. purpuriu Picea pungens var. purpurea. rubrum 6. Spiraea x.3. Forma şi culoarea florilor. purpurea. forma. Hibiscus syriacus. Prunus cerasifera var. Acer platanoides var. Corylus maxima var. Syringa x. Pyrus sp. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Robinia pseudoacacia.

Forsythia suspensa. Hibiscus syriacus. Diervilla florida. Magnolia kobus. Hybiscus syriacus. Cotinus coggygria. Colutea arborescens. Cornus mas. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Spiraea salicifolia. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Diervilla florida. Tamarix ramosissima. Laburnum anagyroides. Forsythia sp. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Prunus persica.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Buddleia davidi. Chaenomeles japonica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii.. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Liriodendron tulipifera Aesculus x. exceptând albastrul pur. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Magnolia stellata. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Dintre toate speciile lemnoase. primăvara timpuriu primăvara . soulangeana Prunus sp. Magnolia x. Amorpha fruticosa. Chaenomeles japonica. carnea. Laburnum anagyroides. Kerria japonica.. Syringa vulgaris. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Prunus armeniaca. Cornus mas. Malus floribunda Hedera helix. Prunus cerasifera var. pissardi. pu ine specii făcând excep ie de la regulă.

Colutea arborescens roşie albă . sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Viburnum opulus. pseudobace) este variată de la specie la specie. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Inflorescen ele sferice. Kerria japonica Aesculus sp. atribuind ambientului un aspect dispersat.2. Syringa vulgaris.3. Ptelea trifoliata. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. dar mai ales în perioada hibernală. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Sophora japonica. Sambucus racemosa. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. mălin) calmează şi relaxează. ca lumânările (castan porcesc. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Berberis vulgaris.vara toamna Mahonia aquifolium. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. contribuind prin forma. Spiraea salicifolia. Spiraea japonica. 6. lemn câinesc. Crataegus monogyna. amorfă) constituie un factor stimulator. Rosa canina. iritant.7. mari (Viburnum opulus var. Cotoneaster horizontalis.. Liriodendron tulipifera. în sezonul estival sau autumnal. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Culoarea fructelor. Rhus typhina. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. budleia. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Hibiscus syriacus. neliniştit. glicină.

calitatea terenului. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. 6. Picea abies. Gleditsia triacanthos. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale.8. 20. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Ligustrum vulgare. Fraxinus excelsior. Lonicera nigra. Cotoneaster nigra.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. unii poluan i din aer sau din sol. precum cimişirul şi tisa. De obicei. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Thuja occidentalis. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Robinia pseudoacacia. Catalpa bignonioides. 40 ani de la plantare. Ambientul (noxe. probabile pentru perioade de 5. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. De exemplu. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. . În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. diferi i arbuşti. mesteacănul. Prunus spinosa. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. salcâmul. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Mahonia aquifolium.3.2. Platanus sp. Există şi specii cu creştere foarte înceată. iar plopii. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Abies alba. 10. Viburnum lantana. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. ci separat. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele.

sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. fără agita ie. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. lângă clădiri. . iar cele decorative prin trunchi. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. pot fi folosite solitar sau grupat. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. care nu se regăsesc în efectul ob inut.Cap. coloritul fructelor). frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. sub diferite moduri. curtine. masive. în puncte liniştite. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. ASOCIEREA. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. labirinturi. garduri vii. sau duc la costuri suplimentare. fie ele arborescente sau arbustive. grupuri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. boschete. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. VII. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. pâlcuri.1. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Arborii solitari se amplasează pe peluze. Exemplarele lemnoase.

Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. mai rar două sau chiar trei. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. două sau trei rânduri. mici cu h = 0. de regulă bine între inute şi amenajate. ob inându-se în final un perete verde. foarte înalte cu h > 3 m. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.5 m. în aceste ultime cazuri. trunchi de piramidă. După înăl ime. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. înalte cu h = 1 – 3 m. . curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. pe un contur drept sau sinuos.5 – 1 m.. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. Ca regulă generală. sistemul Cossonet). (gard belgian. cu exemplare foarte apropiate. formate dintr-o specie. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. ce are amenajate numeroase poteci. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.

În orice caz. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. şi coroană bogată. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. solu ie destul de controversată. cu un aparat foliar bogat. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. sanitar. . în care sunt prezente multe bănci. de mascare. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. . astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. În cazul plasării inverse a speciilor. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase.garduri vii de camuflare sau de mascare. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. solemnitate şi hotărâre. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii.După scop gardurile vii pot fi: . Astfel. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. care să constituie fondul principal. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. de apărare împotriva vântului dominant. folosite ca garduri de limită.garduri vii pentru protejare. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. protec ie şi linişte. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. mai deschis la culoare. . ce le eviden iază pe primele. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural.garduri vii decorative. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. de izolare vizuală şi fonică. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. de preferat o specie locală. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime.

Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. dispuşi inelar. lângă care să existe grupuri de flori perene. apoi de cele de talie mică. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. pentru mascarea acestora. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. patrulater sau pentagon. În cazul clădirilor monumentale. existând în apropiere şi un luciu de apă. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. . urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. destinat odihnei pasive.

iar în interior numeroase bănci. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. specii rezistente la vânt. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. Un boschet prezintă 2-3. constituit dintr-una sau mai multe specii. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. la tasarea şi în elenirea . dârmox). În spa iile verzi urbane (grădini. pinul strob. creându-se o stare de calma atmosferic. de regulă dispuse circular. statuie. pinul silvestru). mesteacăn. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru mascarea limitelor. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. în mod excep ional 4 intrări. adaptate condi iilor locale. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. cimişir. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. fântână arteziană). protec ie împotriva soarelui şi vântului. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. lemnul câinesc. parcuri) masivele se situează spre periferie. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului.

2. a II-a şi a III-a.2. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. acestea pot fi transparente sau opace.solului.1. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. unde se doreşte realizarea unui masiv. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. . se folosesc puie i de talie mică. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Astfel. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. creându-se impresia de monumentalitate. cu fructe şi port interesante. Astfel pentru aliniamentele stradale. largi. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. urmată de toamnă. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. înfiin area scuarurilor. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. imediat după dezghe ul solului. a I-a. de la scoaterea din teren şi până la plantare. În general. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Instalarea vegeta iei lemnoase 7. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. în acest caz balul fiind înghe at. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. 7. cu înflorire abundentă. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje.2. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.2. care limitează priveliştea şi perspectiva. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Totuşi. înso i i de 1 tutore. În func ie de speciile întâlnite în masive. puie ii cu rădăcini protejate. 7. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. se evită ambalarea. Vârsta. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm).

dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. fie dintr-o pepinieră. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.5 t. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.40) x 0. înăl imea şi grosimea la colet.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). cu ramuri până aproape de sol. .30 (0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. etc.30 (0. . cu o coroană uniform dezvoltată. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.0.2.5 (0. fie din natură. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. . De asemenea. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .0 x 1.3. sunt necesare mai multe opera iuni: . cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.70) x 0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.60 (0.1. camionului.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. . în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. datorită dimensiunilor.80 x 0. creată în acest scop.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.0. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. se tasează uşor şi se udă abundent. cu sistemul radicular mai compact. situate în locurile accesibile macaralei. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. pe tulpină deasupra coletului. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. remorcii. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).Ca regulă generală orice puiet.alegerea exemplarelor.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.40) m pentru puie ii de talie mică. 7. iar înăl imea 8-10 m.60 (0. .80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).

P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).2. 7. partere. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. cu norme bine stabilite. ce au un efect estetic deosebit. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului.5 – 1. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. uniform. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. în Fran a. ciuperci). pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. la o adâncime de 20-25 cm. Fertilizarea. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Astfel. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. K.1.3. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.3. până la 0. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. numărul rândurilor (1. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.4. P. urmând ca mai târziu. .4 rânduri. în timp. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. 7. 2 sau 3 rânduri. timp de 2-4 ore. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.3.7.2.

cu ramuri cât mai multe. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. piramidale. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.forma literei „U” . ob inându-se forma literei V. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.forma Verrier . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. la distan a de 60 cm între ele. columnare. se aleg ultimii doi.piramida .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. cu fructifica ie cât mai abundentă.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Pe măsură ce cresc. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.5 m între ele.40 cm deasupra solului. La exemplarele cu so .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. .forma Cossonet .

Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Astfel. 6 sau 8 bra e verticale. ceilal i îndepărtându-se. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. ce a fost retezat la 40. are forma unui „U” dublu sau triplu. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. se orientează vertical pe doi tutori. Coroana formată. 80 sau 120 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. dispuse în acelaşi plan. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. pe o sârmă . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 .Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele.

mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. dar la o înăl ime de 80-90 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. iar cei doi lăstari terminali. După 30 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). se înlătură lăstarii. În al doilea an. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. La lungimea de 70 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. sub un unghi de 60o între ei. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.(spalier). la o înăl ime de 30 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 .80 cm. . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice.

Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. După atingerea înăl imii dorite. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.) Se execută primăvara devreme. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. mai rar toamna târziu. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. la exemplarele plantate în aliniament.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent.3.3. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. tuie. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. Tunderea se execută în anii următori. În primul an de la instalare. ienupăr. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. . în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). prin scurtarea lujerilor prea lungi. la înăl imea de 20-25 cm. tăierea se face cu cca. Populus sp. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. de 1-2 m lungime (Acer negundo. tisă). Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. 0. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. 7.

se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. grupuri. sunt de regulă mult mai viguroşi. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.3. Se recomandă rărirea periodică. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. După câ iva ani.4. 7. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. iulie.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. cu coroane înghesuite. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Lăstarii ob inu i prin recepare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în .

. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). cu o periodicitate de 3-5 ani. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.3. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. . ob inându-se un număr optim de exemplare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. 20-30 ani. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. cu o periodicitate de 3-5 ani.5. Se aplică rărituri mixte sau combinate. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). din 3-6 (10) ani. 7.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . în pădurile echiene de codru şi crâng. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. .func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. în apropierea locurilor de sta ionare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. îmbunătă irea stării fitosanitare. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. reducerea consisten ei. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. . . a unor poteci. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. fiind inestetice. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.materialul rezultat nu se recoltează. în cca.

Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. dar pentru oameni antrena i. în vederea atingerii unui anumit scop. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. amestecuri de fag cu răşinoase. rup i sau doborâ i.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. buruieni). pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. 7.6. de speciile forestiere folosite sau prezente. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. făgete. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. se pot adopta diferite tratamente. . Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. cu foarte multe nişe ecologice. bolnavi. păduri de plopi euroamericani). respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.3.

sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. în sensibilizarea oamenilor la frumos. al sezonului de vegeta ie. Alyssum sp..1. ... . . în planul apropiat de privitor. în componen a bordurilor. Delphinium sp..2. . Saponaria ocymoides. Tagetes sp.. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. . partere.Cap.Tagetes sp. a rabatelor pe peluze. 8.. Salvia sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.sp.sp.. . covoarelor. Gladiolus sp. culoarea şi mărimea frunzelor. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. . Calistephus chinensis. precum specii din genurile: Lilium sp. .. platbande sau grupuri pe peluze. precum Crocus sp...forma tulpinii (portul).forma şi culoarea fructelor. precum specii ale genurilor: Petunia sp.. cu port târâtor (sau pendent) . cu tulpini ramificare. Ageratum mexicanum sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Ageratum sp. Muscari sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Sedum sp.ciclul de via ă. În acest sens se deosebesc: . Tulipa sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.forma.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. 8. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .. Hyacinthus sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. mirosul şi modul de asociere ale florilor. a modului de creştere şi ramificare.înăl imea.. cu aspect de tufă . . Tradescantia sp. Lobelia sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente..culoarea. Galanthus sp. . ... Acestea se folosesc pentru rabate. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Tulipa sp.1. .Tropaeolum majus. Malva sp. Salvia splendens. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.1... Aubrieta sp. Acestea se folosesc grupat.. precum şi în mozaicuri.. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. peste 50 (60) cm. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . în marginea rondurilor sau rabatelor.1. Narcissus sp. forma. VIII.specii de talie mare.

Ipomea purpurea..1.. 8. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Polygonium sp. Agave sp.... . mărimea şi culoarea frunzelor. Pyrethrum sp.. clopo ei.. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). . roşu sau grena. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui... perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. .sp. culoarea şi abunden a frunzelor. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Ricinus sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.. erecte Impatiens sp.sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Papaver sp. la florile simple poate fi pală. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. cu segmentele filiforme..3. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. galben. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Sempervivum sp. cu tulpini simple. altele sunt mici şi mărunte. lalelele papagal.). Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. florile fiind nesemnificative. precum regina nop ii şi micsandrele. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Unele frunze sunt mari. Humulus lupulus. Iresine sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. roz. culoarea. Delphinium sp.1.Lathyrus sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. în jurul teraselor. Nuan a culorii poate fi diferită. până la albastru. roşu grena. Tulipa sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Astfel..sp. cu tulpini că ărătoare . în cazul petalelor tomentoase. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. mo ul curcanului. a sta ionării. Portulaca sp. Begonia sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. creasta cocoşului. precum verbena şi crinii. 8. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Forma. cu tulpini volubile . iar altele puternic fidate. la început. Lilium sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. argintiu sau cenuşiu. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.4. chioşcuri pentru odihnă). translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. Forma. locurilor pentru sporturile uşoare....

După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . vara. 8..8.) se seamănă în sere calde..) are fructe persistente şi decorative. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.plante anuale sensibile (Celosia sp. . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.plante anuale semirustice (Begonia sp. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. ca o continuare a florilor. Calceolaria sp. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. iar primăvara vor înflori. . fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. florile se îndepărtează.1. de culoare roşie sau roză. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.1. Cineraria sp.6.5. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. fiind o sursă de amuzament pentru copii. . men inând efectul decorativ.plante anuale rustice. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. În unele situa ii. fiind aripate. Zinnia sp.

Acestea pot fi rustice (Anemone sp. rabatelor. în general. Hyacinthus orientalis. rădăcini tuberizate. tuberobulbi.. rizomi. Papaver orientalis).Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp.. Polyanthes sp. Hosta plantaginea. pentru: . 8. Convallaria majalis. mozaicurilor. sau semirustice (Canna indica. . tuberobulbi. . Chysanthemum sp. Narcissus sp. ferestrelor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. teraselor..) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.. în lungul apelor sau pe luciul lor.7. jardinierelor. Gladiolus sp.decorarea spa iilor verzi.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. geophite – ce au bulbi. rondurilor..1. bordurilor. rizomi.. cămări.decorarea balcoanelor. Gypsophyla sp. Lolium sp. Iris sp.. Speciile floricole pot fi folosite.. Dahlia sp. pe stânci sau pajişti.. covoarelor. Aquillegia sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).

fiind amplasate în locuri intens frecventate. stânjenei. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. perioada şi durata de înflorire. mărimea..). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. specifice plantelor anuale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. muscari (Muscari sp. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat.2. În func ie de perioada şi . dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. bănu i (Bellis perennis). witrockiana). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Ageratum mexicanum „nana”. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. 8. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. de talie înaltă (Phlox paniculata. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Rudbekia sp. ghiocei. forma şi culoarea florilor. partere). Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. treiajelor.). continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. narcise. crizanteme.). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. în trepte. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. în special lunile de vară.. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. bujori. rabate. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. zidurilor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. printre care se introduc plante anuale. fie numai specii perene. Tagetes sp. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. forma şi nuan a frunzelor. înăl imea plantelor. narcise (Narcissus sp.ca flori tăiate. fie mixt. mijlocie (Petunia sp. pergolelor.decorarea stâlpilor. Portulaca grandiflora). Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. numă-uita (Myosotis sp. . asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. chioşcurilor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. cu port de tufă sau covoraş. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. instalând specii de talie mică în prim plan. Culturile cu plante anuale. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte).). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. costisitoare.

Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Myosotis. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.3. În func ie de sol.1. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Tradescantia sp... de turbă) . nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.. Narcissus.. Acestea se deosebesc prin pH.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. pământul de ace de răşinoase.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.. Viola.. Asparagus sp.soluri alcaline – (Anemone sp.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.3. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.. mobilizarea superficială a solului. capacitate de re inere a apei). . . superficiale (Primula sp. Asparagus sp. Hyacinthus. Erica sp. textură.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Amaryllis sp. ferigi). În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. Instalarea speciilor floricole 8. Gladiolus sp. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Calluna vulgaris).. pământul de lemn. etc. pământul de frunze.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.soluri acide – (Coleus sp. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. compostul de grădină. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.. . Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Dianthus sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.. pământul de turbă. Crocus. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. În general. nivelat. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . se deosebesc: . pământul de ericacee. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. permeabilitate. rădăcinile de ferigă şi nisipul. 8. Cheiranthus cheiri). Bellis) cu speciile anuale. . Dianthus sp). modelarea terenului. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. structură. elemente nutritive.. mărun irea bulgărilor. . de răsadni ă. brumărele). con inutul de substan e nutritive. pământul de pădure.soluri neutre – majoritatea solurilor. pH. textură. elina. După valoarea pH-ului. desfundat. Galanthus) sau bienale (Primula. perlit şi turbă în diferite propor ii. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Iris sp. bine organizate. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.

Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.8. La speciile perene. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Amaranthus). bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Mathiola.(Iris sp. Crocus. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. bulbii acestora să se înrădăcineze. dar nici să se stânjenească reciproc. Impatiens. comparativ cu înăl imea plantei. Narcissus. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Hemerocallis sp.3. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. 2 – 2. Paeonia). Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Muscari.3. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Hyacinthus. Alyssum.. Fuchsia. transplantarea apare necesară atunci când . Galanthus. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Hosta plantaginea. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.2. unde se vor dezvolta şi înflori. de cca.). Dianthus. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.)..5 cm grosime. Lilium sp. 8. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Myosotis).3. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Begonia). Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. La plantare. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Viola.

de perioada înfloririi. . unele nu mai înfloresc în acel an. . Ciupitul se execută cu unghia.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. .tunsul plantelor. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare.suprimarea păr ilor aeriene. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.irigarea.ob inerea unor forme caracteristice. . obligatorii sau facultative. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Pentru ob inerea de tufe bogate. suprimarea tijelor florale vestejite.combaterea dăunătorilor biotici. 8.datorită înmul irii naturale ale plantelor. cu rolul de a ob ine plante viguroase. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.aplicarea îngrăşămintelor. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. spa iul devine insuficient. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. intrând mai devreme în vegeta ie. când plantele nu suferă deloc. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. bobocitul.tutorarea şi palisarea. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. . . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . În această categorie intră următoarele lucrări: . . copilitul. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.reglementarea înfloritului.4. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.

Pelargonium sp. garoafe. urzicu ă (Coleus sp. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. în acest caz întârziindu-se înfloritul. garoafe). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. hortensie. ochiul boului). la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. trandafiri. .).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Petunia sp. gura leului). bujori.. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Se aplică la crizanteme.

Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. mase plastice. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.. Tutorii pot fi din lemn. Ipomea). dalii). Lathyrus. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. trestie. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. . Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare.

temperatura mediului înconjurător. după o prealabilă uscare şi mărun ire. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. clorura de potasiu. ciuperci). solul. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. ghiocei. făina şi rosătura de coarne. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. microbiologice. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Îngrăşămintele se aplică. maxim ora 10. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. sere. după trecerea perioadei de înflorire. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. timp de două săptămâni. de păsări. umiditatea şi mişcarea aerului. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. cu valen e simbiotice. sulfatul de potasiu. riguros selec ionate. fiind indicată udarea diminea a devreme. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. chimice. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. uneori superfosfat. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. În această categorie intră: excrementele de mamifere. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). ob inânduse solu ii prin fermentarea. lalele.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. a îngrăşămintelor organice solide. intensitatea luminii. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. ca regulă generală. . mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. narcise. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. la care se adaugă apă. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. spălarea şi răcorirea plantelor. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. făina de oase. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. bioxidului de carbon şi a altor gaze. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. solarii. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. azotatul de amoniu. :30. mustul de bălegar. cenuşă. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. bogate în potasiu: sarea potasică. 1:20. etc.

manual sau cu ajutorul săpăligilor. rizomi. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. la geofitele semirustice. şi peste vară. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. măcar odată pe an. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. periodică a diferitelor exemplare floricole.sau noaptea. în martie–aprilie. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. sau talaj. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. tuberculi. uneori chiar săptămânal. . Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. bulbii sau rizomii. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. frunze. Acest strat men ine solul umed. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. sensibile la temperaturile scăzute. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. pentru a nu se produce vătămări plantelor. organele subterane (bulbi.

Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. lalele). aranjamente florale. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. formată în special din graminee. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. pietriş. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. arbuşti. recreative sau sanitare. cărămidă. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. masive de arbori) sau nevii (stânci. cu . Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. clădiri. . pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. luciu de apă).rustic. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.pentru terenuri sportive. După destina ie. elemente arhitecturale. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. gazonul se încălzeşte mai pu in.Cap.1. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. 30 oC. brânduşe.pentru peluze. 45 oC. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. datorită nuan elor de verde. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. având aspectul unor pajişti naturale. IX. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. ce înfră esc abundent. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. narcise. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. asfalt sau beton. . De exemplu. în zilele cu temperatură ridicată. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pentru a forma un covor des. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. grupuri statuare. iar în cazul asfaltului de cca.

calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate.. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. tufele sunt înghesuite foarte mult. de diferite desimi. rădăcinile sunt relativ superficiale. Agrostis stolonifera. rezisten a la temperaturi scăzute. capacitatea de refacere după tundere. Iberis semperflorens. Bromus inermis).cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Calendula officinalis. frunze mari. Matricaria chamomilla. Cynonurus cristatus). Papaver rhoeas.5 cm. Deschampsia caespitosa.3. lăstărire. grosiere. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. dar speciile se comportă diferit. Alopecurus pratensis. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.5 cm. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. umiditatea din sol.5 cm. rapiditatea de creştere. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. . mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. 9. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). sistem radicelar adânc de 25-30 cm.5 cm. rezisten a la bătătorire. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. aceasta dispare. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. . tenis – 0. . la 12–20 cm. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. După înăl ime: . Gypsophylla muralis. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. ci în amestec de minim 3 specii. înfră ire slabă. 9. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Lollium perenne. Viola arvensis. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Poa annua). la tundere. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. rugbi – 6. Reseda lutea. Bellis perennis. Alyssum maritimum.2. crichet – 2. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. de rezisten a la bătătorire sau tundere. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. având aspectul unei fâne e înflorite. Agrostis tenis.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Festuca rubra. rămânând suprafe e nude de pământ. aspre. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Campanulla sp.

în cazul în care solul existent este corespunzător. gros de cca. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. De asemenea.5 – 2.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). Dacă norma este prea scăzută. zgură. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). dar şi vara. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Metode şi tehnici de semănare: . cărămizi. precum şi costul mai mic. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. adâncimea de semănare va fi mai mică.2. . ci cresc lateral. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. îngroparea cablurilor electrice. moloz. dacă există sisteme de irigat. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. date de condi iile specifice ale ării respective. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. . cu un aspect nefavorabil. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.3. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).5 cm. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. instalând toate speciile crescute natural. Decaparea . Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .3. 9. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. se ob ine un gazon prea rar. amestec şi condi iile de sol. După semănarea manuală. a canalizărilor.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).mecanic .9. dar şi executarea drenurilor. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.1. terenul se grăpează. În diferite ări se aplică norme diferite. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). de specie. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. a instala iilor de irigare. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.

fosfor şi potasiu. iar gramineele se răresc. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. După aceste opera iuni. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Dacă solul are o cantitate mare . care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. care pot fi rulate. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. sau mecanic cu maşini speciale. groase de 2-4cm. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Se recomandă tunderea pe timp ploios. 9. apar muşchii şi numeroase buruieni. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. 30 x 30. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. care nu sunt preten ioase.4.

Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.de calciu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. . trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor. pentru compensare.

au o lă ime mai redusă (minim 1.mişcarea descendentă. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.de amuzament.mişcare ascendentă. inestetic şi nefunc ional. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. având 0. flori. măreşte aten ia. elemente arhitecturale. perspectivele. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. apare un sentiment plăcut de protec ie.1. implică o diminuare a efortului.20 m). Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . organismul nu depune efort. grădinile alpine. influen ând sentimentul de veselie. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). justificate de prezen a diferitelor obstacole. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).pentru ceea ce este rigid. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. de cucerire a spa iului înconjurător. . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).mişcarea orizontală. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. .5 -0. de intimitate şi uneori de regres. 10. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. În func ie de natura circula iei. în meandre pentru traseele sinuoase. mai stabilă. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. ordine şi propor ie. pentru stilul geometric. . mai sigură.7 m lă ime. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. sunt de obicei largi. . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. . pentru terenurile orizontale.de indispozi ie (de închistare) . X.de stimulare. . pentru obiective bine determinate.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.Cap. curiozitate . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. călare sau cu bicicleta. divertisment. de refugiu. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . . importan ă şi lă ime. creează impresia de avansare. şi în echilibru cu for a gravita ională. pentru terenurile cu denivelări. sau conduc spre un obiectiv principal important.

şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. pietriş. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. mozaic. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. . pavele. cel pu in cu fa a superioară netedă. de forme diferite. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând .cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). corelată cu ambientul. ceramică sau marmură. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Căile împietruite cu pietriş de carieră. este folosit în pădurile de recreare. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Pământul. iar cele deschise obosesc ochii). de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios.cele neregulate în „opus incertum”. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. beton. tip zidărie. macadam. cărămidă. . dale. dalaj antic. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. lian i sau materiale hidrofobizate. dalaj englezesc. pătrate. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. asfalt turnat sau cilindrat.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu .

60-0. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. . la o distan ă între centrele de greutate. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. în locurile cu erodare puternică. asemănător cu malurile opuse. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). prin deschideri de perspective. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Apele stătătoare (numite impropriu. făl uită. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. pâraie. de mişcare. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. căderi de apă. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Caltha palustris). Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. ale fiecărei dale. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. bitumului. cărămidă. din beton. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. fără frânturi. trestie. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. dreptunghiulare. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. pătrate. uşurin a între inerii.65 cm). men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. lacuri. dar fără a fi simetrice. iazuri. geometrică. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Malurile se vor amenaja prin terasare. Când cursul apei este însorit. realizate de obicei pe stâncării. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. elipsoidale. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă.2.pe gazon. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. fântâni. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. dar poate fi ameliorată. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. având rolul unui factor calmant în peisaj. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. 10. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei.

10. şi pot fi amenajate într-un mod special. colorată diferit chiar. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . . O perspectivă bine concepută are echilibru. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. privit dintr-un loc potrivit. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. fie vor fi aduse. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. în mod artificial. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. la o oarecare distan ă de clădiri. un microrelief accidentat. muntos. 10. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. mărime şi culori. în mod progresiv. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. . folosite pe timp de noapte. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. acestea dau impresia de putere. . combinată cu lumina artificială. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. iar când sunt mici şi grupate. Grădinile alpine creează. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. de solidaritate monumentală. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. . Grădinile alpine au suprafe e variabile. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit.fântână cu taluz cu cascadă. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. cu o vegeta ie specifică. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus).bazin cu cupă florentină în mijloc. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.3. Când sunt de dimensiuni mari. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific.4. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.

vase decorative. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. . cele mari în planul din spate. va fi pe cât posibil frământat. .aşezarea unui strat de 30 cm de zgură.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. balustradele (parapetele). în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). bănci şi scaune (mobilier de grădină). 10. arcadele şi porticurile. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. situate în spa iile verzi. fiind amplasate pe esplanade. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: .aşezarea unui strat de pământ de elină. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. . Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. cu turbă şi nisip. beton. construc ii uşoare. deşertic.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. zăpadă. a domina.5. sau cărămidă. pergolele. belvederile. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. hexagonală sau octogonală. coloanele. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. într-o formă simplă dar estetică. a men ine. chioşcurile. treiajele. accidentat. numite chioşcuri descoperite (naturale). în pantă sau se va crea artificial. înghe . subalpin. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. în pie e sau în punctele de perspectivă. la capătul aleilor. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. suporturi pentru plante. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. pentru ca pământul să se taseze suficient. scările. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Acestea se pot construi din lemn. la marginea apelor. a orchestrelor sau a fanfarelor. teatrul verde. pode e şi poduri. . lăsând spa ii mari între ele.dispunerea blocurilor de piatră. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). . Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. pătrată. destinate adăpostirii vizitatorilor. grupuri sculpturale.

fiind amplasate la capătul aleilor. la marginea teraselor. oferind refugiu împotriva insola iei. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. teraselor. culoarea lor. Pot fi cu sau fără spătar.7m şi înăl ime 2-2. atât la soare cât şi la umbră. formate din panouri cu zăbrele.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. aluminiu. a unui rond de flori. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. bronz.0 m.5 m. de obicei cu înflorire abundentă.4-3. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. din diferite materiale de construc ie. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. înăl imea 0. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Materiale de construc ie folosite: piatră. lă ime 0. ce prezintă ca elemente de sus inere. pe orizontală. în lungul aleilor largi. pe lângă ape sau terenuri accidentate. folosite pentru decorarea unor pere i. stâlpi verticali (piatră. beton armat. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.5-0. cărămidă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. dezvoltare pe verticală. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. grup sculptural. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. cărămidă. ce acoperă por iuni de alei sau terase. fontă. . mărginirea unor perspective. mozaic. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. lemn. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Se recomandă ca optimă. Acestea se confec ionează din piatră. lemn. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. mărime. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. beton. Forma. cărămidă. piatră). compartimentarea unui spa iu verde. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.5 m.4-0. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. metal.45 m. lemn sculptat sau marmură. Treiajele sunt construc ii uşoare. marmură şi au un mare efect prin formă. fier. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală.

Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. aleilor. . piatră. beton. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. ciment. zidurilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. în lungul scărilor. decorat cu plante de mozaic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful