UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

De asemenea erau cultiva i trandafiri.grădina cu pomi fructiferi. zambile.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. plante medicinale şi aromatice. lotus sau diverse flori. platani.. 2.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. ca urmare a cruciadelor. la interior cu bazine străjuite de statui. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Erau prezente pergolele şi coloanele. Schema modelului grădinii medievale. Grădinile vilelor mai mici. Villa Sallustius. nordul Africii şi Asia Mică. crini. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Exemple: Villa lui Cicero. Acestea aveau. urbane. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.arbuştii şi plantele ornamentale. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. . trandafiri. tei. chiparoşi. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. lauri. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.V. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Totuşi. Villa Lucullus. . sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. specii floristice. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. smochini.2. de regulă. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. horticultura a făcut progrese. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.2. fie o fântână cu un joc de apă. vasele şi statuile. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. în Evul Mediu. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . buxus. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. formă pătrată. rozmarinul şi mirtul. mimoze). au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. pini. peste care s-au grefat elementele orientale.2.1.) 2. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).XIV d. Erau prezente şi pu uri rotunde. . duzi. 2.2. În capitala imperiului. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. fiind înconjurate de un zid de marmură. tisă. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. a înregistrat un regres. busuioc. ce cuprindea Europa Sud-estică. Villa Mecena. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Constantinopol. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.H.

Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Locuin ele mici aveau o singură grădină. fie aveau straturi de formă pătrată. pini.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Compozi ia era geometrică. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint.). laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. prin întretăierea a două canale cu apă. fie erau situate în afara palatelor. al VII-lea d.d. magnolii. buxusul. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. pere ii de fundal. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. palmieri. pavilioane pentru petreceri. eucalipt. adesea aranjate liber. .H. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.2. Speciile folosite erau: chiparoşii. menajerie. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. predominant persană. apoi au căpătat un specific propriu. din timpul domina iei arabe. acolo unde spa iul permitea.H. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Arta topiară era folosită în exces. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Apa era folosită fie în bazine şi canale.grădina de flori. Grădinile fie erau interioare. Speciile folosite: chiparoşi.. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. monotonă. situate în cur ile clădirilor. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. bazine.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. galerii acoperite de plante că ărătoare. înconjurate de ziduri. mărginite de rânduri de plante tunse. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Nu existau sculpturi. o suită de grădini. leandri. 2. acestea fiind interzise în religia mahomedană. magnoliile. .grădina de legume şi plante medicinale. caracterizată de prezen a careurilor egale. citricele. cu func ie exclusiv ornamentală. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. de formă regulată iar cele mai mari. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. fie sub formă de fântâni arteziene. compartimentare realizată. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. grădinile arabe având la început o influen ă orientală.4. mirtul. XIII-XIV. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. delimitate de alei de aceeaşi lă ime.2. 2. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.

pentru dobândirea perfec iunii morale. fiind excluse liniile drepte. Picturile. lacurile şi râurile. iar apele. galerii. cu aspect natural. indiferent de perioada istorică.3. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. (dinastia Tang).3. poduri şi pode e. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. bambuşii – prietenia necondi ionată. por i. arterele pământului. cascade. budismul. bazine. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. terase. de basm. stânci. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. pinii – fermitatea şi for a caracterului.. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie.H. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. cheiuri. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. ziduri. în care vegeta ia era dispusă natural. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. ape. servind ca loc pentru plimbare. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. şi reflectă puternicul cult al naturii. de veselie. neregulat.2.H. piersicii ornamentali – Paradisul. suprafe ele foarte întinse. cu caracteristici proprii. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec.) şi cuprindeau mun i. de groază.H. VIII-IX d. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. grote. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Filozofiile religioase din China. în strânsă legătură cu religia. pe vârful unei coline sau în pădure. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. II-I î. au fost create parcuri naturale. fiind natural. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. situat pe malul unui lac. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. sec. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. odihnă. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. este mărimea acestora.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. al XVII-lea d. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. în armonie cu peisajele naturale. modificat sau aparent natural. Terasele erau trasate liber. chioşcuri. Elementele primordiale erau mun ii. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. ce erau descoperite brusc la un moment dat. având caracter natural. Relieful era foarte variat. fiind create mai ales în sec. cascade naturale) sau în bazine artificiale.H. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. . Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. firesc. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. plante şi animale. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. o dată cu dezvoltarea noii religii. IV-V d.

H. ferigi. grădină de muşchi. sec. stânci col uroase. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. cu balustrade ornamentate. mai mari sau mai mici. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. stâncile. miniaturală: cursul de apă. devenind o artă na ională. camelii. sau de pe verandă.capitala ării. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. azalee. din dorin a de a aduce natura în locuin e. erau prezente pretutindeni. .vegeta ia este perfect integrată peisajului. al VIII-lea d. pavilioane pentru ceai. coline. 2. . fiind folosite toate elementele din natură. pasul japonez. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Spa iile verzi. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.H. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. sau din Europa medievală şi renascentistă. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. podurile. pietriş. pietre rotunjite. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. pârâu cu cascadă. plus diferite lampadare. Islam). orientat pe direc ia N-S. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. .toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. Astfel în Japonia. grădină aridă. al VIII-lea d. un râu sau pârâu. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . Grădinile imperiale. în decursul timpului. arbori şi arbuşti. lac cu insule. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. destinate contemplării din interiorul clădirii. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. şi în Kyoto. fiind ulterior personalizată.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). În sec. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării.3.Deşi. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. bambus. lanterne din piatră. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. por i. arborele de ceai. fântâni şi foarte multă vegeta ie. muşchi. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. ienuperi. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. fiind o componentă a acesteia. Persia.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. diverse plante cu sau fără flori. nisip. cu simboluri filozofice caracteristice. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara .).

sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .Villa d’Este la Tivoli (8 terase).erau folosite zidurile masive de sprijin. . garduri vii şi borduri tunse. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. ci pietre late. . înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. mirt. bazine neregulate. arborele de ceai. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. magnolia. Această orientare a apărut la început în Italia. stejari meridionali. ienuperi. chiparoşi. lespezi sub forma pasului japonez. . buxus.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. .H. de unde a iradiat apoi în restul Europei. . al XVII-lea d.apa aduce mişcare.apa era folosită sub formă naturală. vase ornamentale. . .1. arbuşti modela i în volume geometrice. 2. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . pe terase succesive. din toate domeniile: artă. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. ştiin ă. tisă. ca influen ă occidentală.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.Villa Medici în Roma (2 terase). încep să apară primele grădini publice. . . . cireşii.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. parapete ornamentale.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. literatură. a canalelor. XV-XVI d.Grădina palatului Farnese din Caprarola. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. ziduri înverzite. arhitectură. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . Din sec. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . .prezen a sculpturilor. cascadelor. 2.. cascade.utilizarea vegeta iei tunse. glicina.4. azalee. . în special pentru grădinile vilelor suburbane.nu erau folosite alei. camelii. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.4. precum: .H. lămâi. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.simetria fa ă de o axă a compozi iei. Specii folosite erau: pini. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. bambus. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). lauri şi portocali.

cu numeroase statui. Exemple:.grădina Garzoni – Collodi. . sub aspectul echilibrului şi simetriei. curbe. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.În secolul al XVII–lea d. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. . la castelele Amboise. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Saint-German. dar dispare schematismul rigid.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . al XVI–lea. În unele situa ii canalele s-au păstrat. . S-au mărit dimensiunile grădinilor. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). al XVII-lea. fântâni. în arhitectură. Exemple din sec al XVI-lea: . În perioada Barocului. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. bazine. traseele rectilinii.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Au apărut grotele artificiale. . Existau canale şi lacuri imense. . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. Terenul era modelat în terase mari. .grădinile de la castelele Tuilleries. Au fost realizate decoruri bogate. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. tinzându-se către transformarea în parcuri.arhitect peisagist Delorne. apare stilul baroc. 2. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. Astfel.arhitect peisagist Du Cerceau. Fontainbleau. În prima jumătate a sec. roci şi apă în mişcare). Abia după jumătatea sec. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Principiile esen iale s-au men inut. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădina Luxembourg din Paris. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. rezultând spa ii mult lărgite. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. fiind îmbinate cu linii ample.2. vase.grădinile Gamberaia – Floren a.H. al XVII-lea crea iile importante au fost: .. pictor şi arhitect) favorit al .H. la care grădinile erau în incintă. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.4.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). cu partere decorate cu flori. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.

SaintCloud. Saint Germain-en Laye. . cuburi). Sceaux.4. . se păstrează axa . La început s-a renun at la tunderea arborilor. .Ludovic al XIV-lea. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. Versailles. treiaje. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. în Anglia dominau grădinile medievale.aleile sunt rectilinii. . bazine cu grupuri sculpturale.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.terenul este modelat în terase largi. statui sau vase. închise între ziduri. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. rampe. Fontainbleau.palatul constituie capul compozi iei. Ulterior. ca şi în restul Europei. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. Dispar parterele. . scări. . fiind situat pe terenul dominant.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. mai ales pe axa principală. bazine şi canale.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. al XVIII-lea. dominantă. . . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. în Anglia începând cu sec. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. Dar.3. rocării. pe spa ii foarte largi. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon).sunt folosite. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.sunt prezente. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. vase în stil baroc. mari partere şi întinse oglinzi de apă. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.compozi ia era tratată arhitectural. bazine.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. alături de diferite fântâni. racordate cu ziduri de sprijin. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.„regelui Soare”. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. Chantilly. . sub influen a literaturii. . 2. piramide.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. cu principii compozi ionale proprii. borduri sau broderii de buxus tuns. conuri. . constituind totodată şi perspectiva principală. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.

. fiind sus inătorul noului curent numit .Germania: . Realizări importante: .Saint-James Park . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. Malmaison. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. .Tête d’or’’ (Lyon). amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . apoi francez.. . . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. . Hyde Park. reziden ial şi a intrat în cel urban. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.Anglia: .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. Green Park.Charlottenburg (Berlin) .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. La periferie erau: Regent’s Park.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Hampton Court – model italian.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). .4.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).. .Rusia: . enun ate de Repton. . .Parcul Chatsworth – stil clasic. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. formând un lan verde de peste 4 Km. Victoria Park şi Battersea Park. . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.4. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.model francez. James Parc. . La sfârşitul secolului al XIX-lea. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Kent (pictor şi arhitect) . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Nymphenburg (München) – model francez.model francez.Grădinile Greenwich – model francez.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Austria: . . . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). amenajate în stil peisager: St. 2.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. Ermenonville.grădinile de la Whitehall – model italian. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).centrală dominantă. realizate sub influen a romantismului. În secolul al XIX-lea. Toate crea iile din această perioadă (sec. dar se introduc poteci şerpuitoare.

parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Prospect Park (peisagist Olmsted). În Germania. Petersburg – 600 ha. . pe lângă locuin ele boierilor.Chicago – South Park.Grădina Botanică . Ca exemple pot fi amintite: .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.sec.Philadelphia – Fairmount Park. . bradul. . crini. Parcul Puşkin (parc englez. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.New York – Central Park . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. Ca exemple pot fi amintite: . . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . respectiv după principiile grădinilor engleze.parcul Nympheuburg (München). roini a.Spania: . . .Villa Carlotta (Caddenabio). . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. mesteacănul.A. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. . liliacul.Parcul Sokolniki – 463 ha. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Villa Melzi (Bellagio). cimbrul.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). lângă St. . plopul alb.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).model italian. . narcisele.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.sec. . lăcrămioare. În S.Parcul Public Friederichsham (Berlin). garoafe şi iasomie.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . la Iaşi – grădina Palatului domnesc.360 ha. pomicole. stejarul. arskoe Selo = vechea denumire).U. . 2.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Villa Carraresi (Roma).Grădina engleză (München). .model francez. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . . forestiere: bujori. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri..5. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Boston – Park System.Italia: . . molidul.

(Carl Friederich. . lângă castelul familiei Teleky. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. 70 ha. . odată cu dezvoltarea oraşelor.Timişoara – Parcul Tiselor.1838 – parc promenadă . .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. Dacia.la sfârşitul sec. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). .la Sibiu – 1857. . chioşcuri pentru orchestre.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . . (fost Libertă ii) realizat de E. . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . În alte oraşe: . al familiei Bauffy.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. Hörer).Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). Borza.Grădina Ioanid. .parcul de la Bon ida –Cluj. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).actual Parcul Tineretului. În sec.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . al baronului Bruckental. Redont. . .parcul Carol I. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).. lângă castelul familiei Haller. . Pădurea Verde. . al XIX –lea. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . poduri. Parcurile de la Avrig. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.sec. Alpinetul. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.Buzău – Parcul Crângul. .în Bucureşti în 1833-1840. Parcul Rozelor.parcul de la Albeşti –Braşov.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). . Hayer. .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha..Bucureştiul avea cca. . dar care în mare parte erau neorganizate..Iaşi – Parcul Expozi iei.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. amenajat tot de Redont – Bd. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. al XVIII-lea . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . azi Parcul Romanescu.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . promenada de pe Dealul Copou. stilul brâncovenesc.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. .parcul de la Gorneşti –Mureş . .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . fiind numit oraş-grădină.

Oradea. . . parcuri în Titan. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Parcul Tineretului. Piteşti.reamenajarea Parcului Herăstrău. Ploieşti.Parcul Sportiv . S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. ClujNapoca. . Sibiu. Crângaşi. Drumul Taberei. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Iaşi.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Libertă ii. Colentina. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Parcul Tei.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Constan a.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Pantelimon.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). . . Balta Albă. Craiova. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Gala i.

intensitatea radia iei solare).flori din culturile floricole. recreativă. respectiv: de produc ie.2. antipoluantă (f. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.Cap. . hidrologică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.lemn din diferite tipuri de pădure. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. în general de toate tipurile de spa ii verzi. respectiv cu: . fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. 3. Profesorul I. la diferite categorii de spa ii verzi. decorativă (estetică. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. . sanitară). . d) f. de pe terenuri degradate).f. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . umiditatea şi temperatura aerului. . Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. c) f. de impact peisager). Func ia hidrologică este asigurată.f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.fructe din livezi. de protec ie climatică (viteza vântului.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. recreativ sau sanitar. 3. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. sanitară şi estetică. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. fiind ob inute diferite categorii de produse: . Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.1. ştiin ifică. . hidrologică. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.f. grădini. f) f. de protec ie a solului. această func ie are un caracter puternic diminuat. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. e) f. antierozională.

atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii.ameliorarea umidită ii aerului. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. De exemplu. etc. pietriş. Pe lângă aportul de substan e nutritive. străzi. prin microclimatul pe care-l realizează. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. fie în sol (rădăcini moarte). Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. fie la suprafa a solului (litieră). prezintă o stabilitate mecanică. şi a speciilor drajonate. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. . în care procesele de eroziune sunt vizibile. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Prin sistemul de înrădăcinare. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. prin procesele de evapo-transpira ie. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. sau în apropierea acestora. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: .micşorarea vitezei vântului. prin descompunerea de către microorganisme. . trotuare. Vegeta ia lemnoasă. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Acestea. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. asfalt sau beton. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. moderează temperaturile excesive. ). astfel. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. prin albedoul specific. fizică şi chimică. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. mult sporită. Func ia de protec ie a solului. cărămidă. a perdelelor de protec ie. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. spa iile verzi prin stratul arborescent.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. . ce constituie o armătură biologică a solului. .

dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. vârsta arboretului. o elul. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.reducerea poluării fonice. a pulberilor fine sau a fumului. De exemplu. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. În mediul urban. atmosfera devine calmă. sau cu frunziş sempervirescent. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.lipsite de vegeta ie. astfel. marmura. . aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor.3. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. etc. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. . şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. iar la 120-200 m în interior. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. ce nu deranjează ochi. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Perdelele de protec ie. în zonele plantate. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. betonul.reducerea poluării chimice a atmosferei. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. 3. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. 5m3. sub diferite aspecte: . Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. viteza vântului scade cu 30-60%. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. consisten ă. gresia.reducerea poluării fizice a atmosferei. în special în timpul verii. structură pe verticală. elagaj şi anotimp. .

Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). metalurgică. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. planta iile stradale. întreprinderile industriale. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. acoperită cu gazon. sau diferite activită i curente ale popula iei. fără obstacole cu efect antifonic. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. ionizarea aerului). 42 t/ha. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. De exemplu. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. radia ie solară. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. . Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. în cazul molidului cca. a arterelor principale). cea ă. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. arbori+arbuşti+specii de gazon). cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. intersec iilor aglomerate. iar a teiului pucios cca. prin senza ia de linişte. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. durata de via ă a frunzelor etc. industria chimică. căderea frunzelor. ce are lă imea de 200-250m. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). 30 t/ha. de prelucrare a produselor minerale. planta iile rare dintre construc ii. având un efect nesesizabil. 68 t de particule solide şi praf. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). aerian. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). şantierele. perimetrale. în teren liber. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. În oraşe. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. necroze. echien/plurien. umiditate. efect maxim în sezonul de vegeta ie. transportul auto. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. inversiuni termice. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. respectiv de mărimea frunzelor. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. de prelucrare a petrolului. 35 t/ha. etc. pinului silvestru cca. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. părozitatea acestora.

în general. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.pregătirea. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. obiective turistice. respectiv concediile. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .Timpul.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv..activită i pe loc. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.Mobilitatea. radio. de . respectiv timpul alocat servirii mesei. presupune bucuria întocmirii programului. etc. al solicitării fizice. picnic. între inerii personale. prin care se înlătură plictiseala. aeriană sau navală. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. internet). . . călătorii. . intelectuale sau psihice.4. în sferele culturii. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. vacan ele.destinderea sau relaxarea. . cele mai multe destina ii. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. Fazele activită ii de recreare: . îmbrăcăminte. televiziune. sau efectul automatismelor zilnice. la care este supus omul în via a cotidiană. turismului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. după bunul lui plac: plimbări. CFR. cumpărăturilor pentru hrană. camping. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. serviciului. . practicarea diferitelor sporturi.divertismentul sau amuzamentul. cules de flori.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. spa iile verzi urbane sau extraurbane. divertismentului. sportului.Nivelul de trai.timpul liber (dedicat recreării). artei.deplasarea. . .timp de existen ă. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. . presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. care poate fi: . telefonie. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. Factorii care influen ează recrearea sunt: . . odihnei prin somn. . Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. . pensia.3.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.

diferite de mediul său. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. . sau la sfârşitul săptămânii. pescuit. realizată pentru plăcerea proprie a individului. arbustivă. diseminat sau modificat. sau în zilele libere. indiferent de subiectul în care apare. obiective culturale. alpinism. J. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. în sta iuni climaterice cu specific. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. de conducerea autovehiculului. Odihna propriu-zisă. floricolă sau erbacee. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).5. . de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. încât nimic să nu poată fi adăugat. nevoia de a face mişcare. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. în spa iile verzi extraurbane. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Aceste activită i pot fi active sau pasive. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). istorice. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. de regulă la sfârşitul săptămânii. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. sau diferite activită i precum grădinăritul. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. decât în dauna operei”. etc. Turismul are caracter recreativ. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. de diferite excese. În sens larg. Func ia decorativă (estetică.amintirea. repausul şi somnul. vânătoare. 3. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. economice. Plimbările sunt realizate fie zilnic. după o perioadă de activitate intensă. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă.întoarcerea. gazon sau oglinzi de apă. apicultura. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. presupune comportamente diferite. . etc. prin care are loc refacerea fizică a organismului.O. canotaj. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. parcurile.ciuperci sau de fructe de pădure. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. etc.

. .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. 3. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.încadrarea cursurilor de apă. Astfel. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. diferind în func ie de fenofază. textura coroanei. puternic erodate sau a grohotişurilor. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. cu efect de parazăpezi). şi care exercită o atrac ie spontană. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. ciripitul păsărelelor. etc. . Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. cascade. încântare. bazine. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. fructe. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. . Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.6.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. . . murmurul apei.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. admira ie necondi ionată.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. flori.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. variază pe parcursul unui an. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. bariere împotriva vântului. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.

la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Fiecare component. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. pe o concep ie dominantă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. viu sau inert. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă.Cap. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. peluze. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). armonie şi propor ionalitate. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Frumuse ea este realizată prin ordine. planta ii. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. sociale şi economice ale unei perioade date. Frumuse ea este un element func ional. se ine seama de anumite principii şi legi. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. un monument). Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. intrarea principală. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. într-un întreg. suprafe elor şi formelor planului. care conduc în final la realizarea frumosului. ob inându-se în final unitatea în diversitate. treaptă. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. centrul compozi iei reprezentat .

calitate care uneori poate avea o latură negativă. interesul scade. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Ritmul poate fi: static. deoarece un plan perceput deodată. dinamic. a repetării şi a consecven ei. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. bulevard. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. stradă. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. potecă. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. magnificului. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . respectiv realizarea echilibrului. clădire). combinat. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. de formă. bănci. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. compus. în întregime. a aceloraşi elemente (specii. creând senza ia de dezamăgire. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Simetria poate fi absolută şi liberă. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Asimetria pune omul în armonie cu natura. simplu. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. liniar. al for ei sau al monumentalită ii. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. ordinii. admi ând totodată diversitatea acestuia.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. grupuri. de culoare. lă ime) sau alte caractere vizibile. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. integritatea şi calitatea acestuia. vase decorative. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). evitându-se astfel monotonia. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. este static şi odată văzut. se găsesc mase similare şi egale. şi o dată percepută regula ritmului.

Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. caz în care se aplică armonia legăturii. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). complementare) unificate printr-o culoare neutrală.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. care au o anumită continuitate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).compozi ii între culorile complementare. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). formelor dar mai ales a culorilor. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. exprimând de fapt unitatea în varietate. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. etc. În proiectarea spa iilor verzi. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. . dar care au volume şi formă asemănătoare). se pot deosebi: . florale. de un individ. pasive. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). . în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .compozi ii doar între culorile calde sau active. forme sau spa ii. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. chiar dacă specia diferă (de exemplu. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale.combina ii între culori diferite (active. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. . Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. arhitecturale. într-un aliniament.

. 180. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Fibonacci. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. apoi 3.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. alee pietonală. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). ce are laturile în raport de 1:1. lă imea optimă este de 8 m. matematician italian din sec. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. publicul dintr-un parc.). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Astfel.I. 55.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.). 21. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). mese. astfel pentru o alee de 300 m. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. 5. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. . iar la o distan ă mai . etc. 270. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. lă imea optimă este de 5 m. ordine şi armonie. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. iar pentru o alee de 250 m. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 34. 8.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. . plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). participan ii la diferite evenimente de amploare etc. sub un unghi de cca.618 (aproximativ 3:5). C. sub un unghi de cca. al XIII-lea. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 89 etc. 13.

fără a se exagera prin risipă.mare de această valoare. presupunând unirea trecutului cu prezentul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. . Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică.

legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. În ultima perioadă (sec.1.Cap. erau prelungiri ale încăperilor. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. etc. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. activită i. apă. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. dar şi elemente minore precum microrelieful.). întotdeauna de formă dreptunghiulară. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. civiliza ii. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. caracteristice diferitelor epoci istorice. V. Grădinile în stil maur. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. francez sau regulat) a stat. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. vegeta ia. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. 5. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. . bazine. râuri. fiind ornate cu statui. caracteristice Renaşterii şi Barocului. pâraie. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. În amenajarea spa iilor verzi. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. arhitectural. eroziunea). epoci. precipita iile) sau for ele majore (vânt. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. iar în cadrul stilului peisager sau liber. radia ia solară. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. La romani grădinile.1. de mai târziu. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. vase sau fântâni arteziene.1. văile râurilor. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. câmpii. Stilurile spa iilor verzi 5. aspect preluat şi de romani. Acest stil prezintă mai multe variante.2.1. în general.

compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. regulate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. situat în pozi ie dominantă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. aplicat până în prezent. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. 5. rampe. cu denivelări mici. scări. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. numit şi capul de compozi ie. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri .1. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. ce constituie perspectiva principală. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Elementul principal. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. statui sau vase sculptate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Aceasta. unele păstrându-se şi în prezent. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. pe linii drepte şi curbe. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. respectiv axa principală. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. balustrade.1. cu numeroase ziduri de sprijin. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. fie de a le limita pe altele. taluzuri. bogat ornamentate. Apa aduce prospe ime.2. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. sau de perdele de arbori. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. fiind subordonate toate elementului principal. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. cascade sau bazine. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. canale sau oglinzi de apă. precum şi oglinzi de apă.

1. sub influen a stilului rococo din arhitectură. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. Stilul peisager Stilul peisager (liber. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. în formă de tablă de şah. 5. Aleile sunt rectilinii. fie sub influen a pictorilor peisagişti.3. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. în ansamblu. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. compozi ia fiind liberă. având cel mai adesea relief variat. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. fiind dispuse în re ea geometrică. cu precădere în Olanda. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.1. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. conducând spre diverse amenajări. . 5. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.2. natural. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare.1. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. fie sub influen a literaturii noi. care dau varietate şi fantezie compozi iei. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. În această situa ie. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. în Anglia. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. 5. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.1. Toate acestea au fost duse la extrem.de apă. fiind obositoare ochiului.2.3. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. mai ales a celor de gazon.

prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. roci sau stânci. fie naturale. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. cu contur regulat. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Rocile. lumini şi umbre. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Apele. . sub formă de mase. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. frumoasă şi îndelungată.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. de grote sau chiar cascade. pajişti şi diferite grupaje floricole. masele vor avea conturul neregulat. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. intervenindu-se totuşi în detaliu. se vor folosi specii de talie mică. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. în diferite zone ale grădinii. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. urmând caracteristicile terenului. sinuos chiar. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. peluze. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Aleile au un traseu liber. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. vor fi folosite pâlcurile. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. În jurul clădirii principale. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. fie create. cu aspect natural. neregulat. toate elementele. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. covoare sau dispersate solitar. curb sau sinuos. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. chiar exotice. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. atunci când aceasta există. care în mod natural sunt dispersate. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. specii lemnoase decorative. volume. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. cu înflorire bogată. Simetria şi echivalen a sunt excluse. ce urmăreşte formele de relief. prin aducerea de pietre. în pete neregulate sau eliptice. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

cu flori având culori calde. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.3. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. culori. 5.2. volume.5. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.2. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. De asemenea.2. de stâncile. unei mări sau ocean). umbră şi lumină. cascadele. de luminişurile retrase.4. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.5. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. . de veselie sau de entuziasm. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. având ca fundal imagine unor mun i înal i. dispuse într-un masiv păduros. forme. 5. largi. Genul de bucurie Genul de bucurie. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. atât sub aspect psihic cât şi fizic.

Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate.).2. . spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Ca regulă generală. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. dimensionate. gazului metan. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.1. sta ii de distribu ie a apei. dispuse într-o re ea continuă. etc. re ele stradale. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). atât urbane cât şi periurbane. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. energie termică. energiei electrice. limitarea perimetrului construibil. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. zona politico-administrativă. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. recrearea şi odihna popula iei. 6.Cap. 6. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. zona industrială. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. sunt judicios repartizate. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. cât şi legătura dintre acestea. ce asigură protec ia multiplă a mediului. grădinile sau scuarurile. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat.

fac legătura şi cu centura verde a oraşului. zonele de agrement (păduri de recreare. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. După pozi ie se deosebesc: . acoperişurile verzi. numite şi spa ii verzi publice. planta ii de pe lângă unele dotări publice. păduri de recreare. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. dotări şi func ii. de folosin ă generală. 6. . radial-concentrică. amplasare. 1. întreprinderilor. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. şi în care intră: parcuri. transversală sau longitudinal-transversală. longitudinală. grădini sau scuaruri). planta ii de protec ie (a localită ilor.cu acces strict. . lungi de sute de metri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. grădinile locuin elor individuale. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. a apei. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. grădini publice.3.cu acces limitat. planta ii antierozionale. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. După accesibilitatea popula iei largi: . pepiniere. . 2. grădini botanice. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. grădini şi scuaruri publice. a spitalelor. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. ce sunt administrate de primării. . Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. planta iile din cimitire. fiind diferite ca mărime. grădinile botanice şi cele zoologice. a sta iunilor balneo-climaterice). care traversează localitatea şi care. constituită din spa ii verzi periurbane. a solului. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase.cu acces nelimitat. pepiniere. ştranduri). parcurile şi bazele sportive.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. în func ie de sistemul stradal al localită ii. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). de regulă. grădini zoologice. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. grădini botanice. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. scuaruri. păduri parc. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. planta ii antiincendiare. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. concentrică.

edificii culturale. scuarurile por fi: . Raza de deservire a unui scuar este de cca.3. 6. situate de regulă în cartierele de locuin e. ce se înfiin ează pe terenuri virane. . având în componen a lor doar arbuşti. 6-8 minute. culturale sau de învă ământ. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. grădini şi parcuri publice. configura ia terenului şi construc iile din jur. . frecventează simultan acel scuar. parcuri şi grădini zoologice. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. scuarurile pot fi: . caz în care acestea sunt uşor accesibile. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. cu rol decorativ: scuarurile decorative. planta ii cu efect de parazăpezi.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. parcuri expozi ionale. După durată. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.3 ha. pepinierele. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. . Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. fiind destinată odihnei de scurtă durată. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. parcurile sportive. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. rozarii. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. destinate construirii unor cartiere de locuit. perdelele de protec ie.3-3 ha.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. parcuri dendrologice.în interiorul cartierelor de locuit. planta iile de consolidare antierozională.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. spa iile verzi pentru copii şi tineret. După modul de amplasare. păduri parc.temporare sau provizorii. în cca. destina ie. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.spa ii verzi de înfrumuse are. 400 m. gazon.4. scuarurile pot fi situate: . alpinarii. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. spa iile verzi din cimitire.permanente.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. După func ii: . . păduri de agrement. situată în intravilan. . sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. După destina ie. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. . nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. .

de pe o rază de 1-1. respectiv arbori şi arbuşti. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. statui. Dată fiind această distan ă de deservire. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. în lungul aleilor. spre periferia scuarului. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. 3-4 ha.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. boschete.5. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. peluze de iarbă. a obiectivelor culturale. situate în jurul unor institu ii publice. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. zone umbrite dar şi zone însorite. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. în cadrul oraşelor mari. Spre deosebire de scuar. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă.. datorită inexisten ei căilor de acces. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Intrările vor fi reduse ca număr. alei. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Dispozi ia aleilor. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. 6. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. 15-25 minute. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). de mers lejer. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. aranjamente şi decora iuni florale. . respectiv: sectorul pentru copii. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. De exemplu. respectiv o intrare la cca. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. bănci. scări (în cazul terenului accidentat). de învă ământ. . Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită.5 km. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. frecventează grădina în acelaşi timp. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit.

6. şi de capacitatea proiectată a parcului. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. diferite dotări (cişmele. bănci. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. respectiv sta ionare). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. expozi ii. adăpost de ploaie. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. sporturi. În foarte multe cazuri. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. într-un cadru peisagistic deosebit. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. şi de densitatea popula iei.000 de locuitori trebuie să existe un parc. WC public). restaurant). 6. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. ce depăşesc 20 ha. bazine sau chiar un mic lac. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. cofetărie. de lungimi şi dificultă i diferite. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. cafenea. locuri pentru jocuri statice. . precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. manifestări artistice). Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. de re eaua stradală limitrofă. datorită suprafe ei pe care o reclamă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti.8. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. arii de joacă pentru copii. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. în func ie de pozi ia. ale unui cvartal sau ale unui cartier. pentru diminuarea zgomotului. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. parcări. suprafe e îngazonate. recreativ şi decorativ. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare.8. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. 6. tomberoane). Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. alei pietonale. Au scop sanitar. punct de distribu ie a energiei electrice. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. partere cu flori.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Speciile vor fi alese şi amplasate. 6. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. structură şi folosin ă diferite.2. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. orientarea şi înăl imea clădirilor. .8. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. şi străzi şi bulevarde deschise.liber este de 3. Astfel. a noxelor sau a altor factori de inconfort.1. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. ocupând suprafe e importante. 6. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. şi alte multe specii pentru varietate. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.

fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. institu ii. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. fie prin realizarea unui gard viu înalt. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. bazin cu peşti decorativi. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. aranjamente florale. sediu de firmă etc. arbori. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Grădina de fa adă. mobilier de grădină. Grădinile interioare. diferite jocuri. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. Astfel.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. În cazul vegeta iei. cu o compozi ie relativ simplă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. chioşcurilor şi treiajelor. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. piscină. uşor de între inut. arbuşti şi liane. de gusturile proprietarului. arbuşti tunşi. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. o cascadă miniaturală. spitale. suprafe e îngazonate. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. activită i de grădinărit. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. pergolelor. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. minigrădină de zarzavaturi. un mic bazin cu aspect natural. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. chioşc de grădină. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. padoc şi cuşcă pentru câine. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. stânci şi pietre. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. gazonul. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbustive sau lemnoase. În func ie de mărimea spa iului disponibil. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. precum şi diferite specii cu port pendent. joasă sau fără împrejmuire. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. trandafirii. sau specii de răşinoase. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. precum gazonul. minilivadă. miniseră. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. barbeque. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). lămpi pitic. a unor grupuri de specii sempervirescente. grădina este structurată şi amenajată. În func ie de mărimea acesteia. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. cititul.) acestea pot fi: grădina de fa adă. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. magazie de unelte. dar şi a unor hoteluri. În cazul unor locuin e. fie după propriile idei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. servitul mesei. sedii de firme. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar.

poate contribui la estetica compozi iei alese. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. astfel. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. de la bun început. Crassulaceae. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. de regulă. pentru speciile de plante vivace. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. În func ie de caracteristicile lor. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. format din fibre minerale. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Saxifragaceae. durabilă şi de bună calitate. specii de gazon (fam. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. unele specii din fam. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Brassicaceae sau Campanulaceae). de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Urmează un strat de separa ie. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. instala ii electrice. cu arbori şi arbuşti de talie mare. alături de plante cu flori şi alei. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. forme sau provenien e. se recomandă acoperirea acestuia. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. . cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. 6. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. cu pietriş (de tip sort).9. canalizări). iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. în vederea efectuării eventualelor repara ii. sau numeroase alte specii floricole. printre spa iile rămase libere între plante. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. fiind de maxim 10-15%. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Poaceae). Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu strat fertil mai gros. fam. Peste acesta se aşterne stratul fertil.

Ca şi în cazul grădinilor interioare. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. cabinete).moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. al bolnavului sau pacientului (spitale. . . Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. până la 4-7.10.acestea re in diferite cantită i de praf. spa iile verzi propriu-zise. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. . care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. . institu ii administrative). de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. policlinici. 6. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Din suprafa a acestor complexe sportive.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.şi nu în ultimul rând. diferite pulberi sau noxe. . acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. în zilele însorite. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. al muncitorului (fabrici. ateliere). Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. al proprietarului (locuin ă privată). şi constituie unită i de sine stătătoare. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. . un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. . hale.. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. comportându-se ca un bun strat termoizolant. creându-se spa ii pentru odihnă. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.

cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. când sunt în afara localită ii. 3-6 ani. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. volei. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 7-10 ani. sau în cadrul scuarurilor. 30-40 copii. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. bazin acoperit sau în aer liber (înot. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. tobogane. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. caz în care au caracter de tabără. volei. precum şi specii floricole şi de gazon. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. grădinilor publice sau a parcurilor. grupuri sanitare. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. balansoare. gazon sau arbuşti. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. separate prin vegeta ie. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. bănci. bârnă de echilibru. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. labirint.11. şi să nu producă fructe ce pot murdări. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. cu ghimpi (Berberis . cu solul permeabil. oină). baschet. 11-15 ani. Suprafa a variază de la cca. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 1000 m2 pentru 40-50 copii. polo). 6. arte mar iale). tenis). 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. 100 m2 până la câteva hectare. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. respectiv: până la 3 ani. duşuri etc. 20-25% pentru terenurile de joacă. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. handbal. atletism). aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. clădiri pentru vestiare. leagăne. diferite săli de sport (gimnastică. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Stilul adoptat este cel mixt. clădiri administrative. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii.

medicinale şi melifere.. plante tehnice. a zgomotului şi a gazelor. bibliotecă volantă. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. pistă pentru patine cu rotile. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. fructe sau semin e. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. În cartierele de locuit sau în scuaruri. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Dar în func ie de microrelief. terenuri pentru jocuri de masă. arbori de mărimea a III-a. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. sau care să fie toxice (Taxus baccata. cu rol de protec ie împotriva prafului.12. pistă pentru alergare. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. Robinia sp. rabate sau diverse aranjamente floristice. ce poate cuprinde: o mică livadă. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. coşuri de gunoi etc.). Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cât şi zone însorite. labirinturi. destinate odihnei. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i.). leagăne. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. grădina de zarzavat. eventual un mic stadion. 6. arbuşti fructiferi. un mic monument sau un bust. Laburnum anagyroides. corpuri de iluminat. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. bănci. flori. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. alei pentru biciclete sau trotinete. Rhus typhina). care murdăresc. bob sau săniu ă. bazin pentru înot. bârnă pentru echilibru. În cazul taberelor. spaliere.sp. teren pentru focul de tabără. dotările vor fi mult mai complexe. pârtie pentru schiuri. tobogane. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. cu frunze. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. . de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. ronduri. cele cu frunze. balansoare. flori. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic.

Componenta cea mai importantă. bănci. pasive cu rol calmant. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi.13. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. de a diminua poluarea fonică. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. sau a celor rezervate pauzelor. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. pentru fiecare elev. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. precum şi obiecte din materiale calde. pentru mărirea gradului de vizibilitate. De asemenea. 6. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. cu cel mai mare impact peisagistic. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Astfel. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. calmante. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. birourilor. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. cu excep ia intersec iilor. respectiv cea a intrărilor. cu specii floricole având culori liniştitoare. diferite. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. func ional şi estetic. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. 6. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. . ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. cu rol stimulator. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Spa iile verzi din incinta spitalelor. având ca dotări mese. rabate de flori. familiare.5 m2 de teren sportiv.14. este vegeta ia lemnoasă. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică.

din specii sempervirescente. cu bănci şi şezlonguri. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. cimişir. chioşcuri). pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Parterele cu flori cu nuan e reci. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori.15. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. drumuri interioare de acces auto etc. reduse doar la aliniamente de arbori. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. constituit din biserică. dar şi specii de foioase precum: tei. sau în jurul edificiului central. prezintă şi o zonă. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. molid. Astfel. numită „cimitirul eroilor”. Astfel. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. capelă sau un monument memorial. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. acoperite cu plante agă ătoare. Cimitirele mari. purificarea aerului. ar ar american. 6. separarea diferitelor amenajări precum parcări. centrale. glicină sau trandafiri. castani porceşti.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. influen ând benefic recuperarea acestora. necesare bolnavilor. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. În func ie de destina ia institu iilor respective. datorită lipsei de spa iu. pornesc mai multe alei rectilinii. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. tisă. brad. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. ce au efect liniştitor. sau chiar garduri vii. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. flancate de planta ii sobre. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. de la intrarea principală sau de la biserică. paltini. . de regulă fiind conceput în manieră geometrică. cu alei şi căi de acces paralele. Dacă spa iul permite. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. precum şi pergole cu vi ă de vie. dispuse în lungul aleilor principale. sau în sens radial. De asemenea. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. chiparoşi. bine delimitată. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora.

din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. de recreare şi decorativă. Convallaria majalis etc. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Lupinus sp. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. caprifoiul (Lonicera japonica). situate în intravilan sau în extravilan. arborii fiind evita i. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. se execută lucrări de excavare. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. halde. alimentară. după importan a decorativă. Aster sp. 6. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Ca specii lemnoase frecvent folosite.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. dar şi culturaleducativ..1. industrială sau medicinală a plantelor. de maximă circula ie. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.16. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. după concep iile . Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Sistemul de drumuri. Paeonia sp. pentru realizarea acestor denivelări. să poată fi realizat pe jos. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Chrysanthemum sp. În cazul în care terenul nu este prea frământat. în afară de cele amintite. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Sempervivum sp. din specii sempervirescente. Microrelieful. saschiul (Vinca minor). corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice.16. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. sunt: trandafirii.. Sedum sp. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici.. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Narcissus sp. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite.. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. cu multe denivelări. după considerente ştiin ifice (taxonomice). iedera (Hedera helix). dar şi în punctele cheie. sanitară. sanitar şi decorativ. de recreare. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. utilită ile şi căile de acces.). să existe mijloace de transport în comun. surse de zgomot puternic).

sectorul sistematic. în acest sector. licee sau a alte unită i de învă ământ. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. În sectorul florei Globului. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. numit şi colec ia botanică. diverse suporturi sau chiar ziduri. sectorul plantelor spontane folositoare. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. leguminoase. fie se desfăşoară între cele două elemente. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Rozariu-ul.). sectorul florei diferitelor zone geografice. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. plante aromatice. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. arhitecturală. dar şi publicului larg. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). serele. Ca sectoare. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. sectorul plantelor de cultură. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. grădina japoneză. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. dar în containere. de la cele inferioare. Realizarea planta iilor floricole. sectorul plantelor acvatice. englezeşti. sectorul administrativ. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig.). În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Sectorul plantelor de cultură. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Polianta. rădăcinoase). melifere. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. treiaje. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. flora Asiei etc. tehnice. Sectorul plantelor spontane folositoare. ierbar). de parc. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. hibrizi floribunda etc. hibrizi Polianta. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. muzeu. rozariu-ul. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. estivală sau autumnală. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sau arbori cu efect decorativ deosebit. vernală. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. şi implicit expozi ii foarte diferite. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. urcători. vara îngropate în sol. la exterior. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. pergole. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. ce au diverse întrebuin ări. până la cele superioare (ultimele fiind . ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. medicinale etc.

ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. lanterne de piatră. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă.16. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sau mai rar. uneori chiar un miniparc zoologic. clădiri administrative. industrial sau alimentar. sera înmul itor. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. pepinieră. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă.2. sera rezervată expozi iilor florale. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. se deosebesc: sera palmarium. Complexul de sere. mediteraneene.monocotiledonatele). este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. didactic. pasul chinezesc din dale de piatră. poartă torrii. sera plantelor acvatice tropicale. pădure de răşinoase. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. verii sau toamnei. pădure de foioase. sera plantelor din regiune mediteraneană. colec ie de trandafiri. sera azaleelor şi cameliilor. Vegeta ia forestieră spontană. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. este dispus de regulă. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. pădure mixtă. Astfel. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). decorativ şi recreativ. sau din alte regiuni calde ale Globului. subtropicale. pajişti. Grădina japoneză. sera colec iilor. pod arcuit din piatră. prin solu iile de amenajare adoptate. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. 6. ornamental. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. în apropierea intrării principale. . Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. după zona geografică de provenien ă. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Prin structura. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna.

interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice.3. . solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. 6. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. înfiin at în 1880.grădina dendrologică Macea (jud. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. . având în acest sens îngrădiri. pot fi amintite: . care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. înfiin at la începutul sec.arboretumul Bazoş (jud.arboretumul Dofteana (jud. înfiin at în 1909. stâncării. având o suprafa ă de 48. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară.5 ha. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Arad). pentru a completa ambientul. perdele sau garduri mascate cu liane. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. având o suprafa ă de 70 ha. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite.5 ha. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. de recomandat cât mai largi. curs de apă.arboretumul Simeria (jud. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. În cazul păsărilor zburătoare. . bazine. .16. cu o suprafa ă de 20. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. gropi de gunoi. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. al XVIII-lea. strâmte. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. cu o suprafa ă de 60 ha. este necesară construirea de voliere largi. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote.arboretumul Hemeiuş (jud. al XX-lea. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Timiş). Hunedoara). de tipul cuştilor cu gratii. vechimea şi mărimea colec iilor. care va fi folosită atât ca sursă de apă. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. cu o suprafa ă de 34 ha. înfiin ată la începutul sec. de tip „microbiotop sau minihabitat”. Pe ansamblu. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. înfiin at în 1908. trebuie să ocupe suprafe e importante. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. Bacău). . Bacău).De regulă. a masca zidurile inestetice. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. să nu existe zone industriale. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. în ceea ce priveşte frumuse ea. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă.

pentru sezonul rece. . şi padocuri acoperite. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. unele specii de ra e..sectorul reptilelor. libere. uli. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. pentru diferite specii de urşi. cormorani. pentru sezonul cald. bazin. prevăzut cu arcuri largi descoperite. . şerpi sau crocodili. găini de ornament. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. cu zone largi amenajate pentru tigri.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . turturele. distan a nu trebuie să fie prea mare. pescăruşi etc.: . asini etc. girafele. de amenajările respective. de numărul de specii. în aer liber. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.sectorul primatelor. cai sălbatici. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.. lei. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. jderi etc. . cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. stânci. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. precum lebedele. râşi. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pentru sezonul estival. ce cuprinde voliere cu fazani. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. .Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. ciufi. porumbei sălbatici sau de ornament. grauri etc. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică.).sectorul păsărilor de baltă. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cu voliere şi vegeta ie. cameleoni.sectorul felinelor şi carnivorelor mici.sectorul urşilor.) sau spa ii deschise. bibilici.sectorul marilor ierbivore.. . Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. pantere. ierbivore mici. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. şopârle. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. lama şi alpaca. cucuvele. trunchiuri de arbori. ren. iguane. . vulpi. . carnivore mici. constituit dintr-o clădire. lupi. cât şi spa ii largi. mici palmipede. prin plimbare. elan.sectorul cervidelor şi cabalinelor. zimbrii etc. bivoli. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. umiditate. mierle. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. în care sunt găzdui i: elefan i. De asemenea. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. cum sunt bufni e. . dromaderi. caprine. galinacee etc.. gheparzi etc. zebre.sectorul rezervat pentru antilope. canari.sectorul felinelor mari. stârci. fie cu voliere foarte mari. pelicanii. cerb lopătar. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. căprior. în special forestieră. ovine. . pentru speciile care nu pot părăsi locul. câini dingo. cinteze. . şoimi.sectorul păsărilor răpitoare. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.sectorul stru ilor. alpin şi subalpin etc. pume. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. . păuni. gâştele. cu microbiotopuri amenajate cu grotă.sectorul galinaceelor şi columbidelor. ce adăpostesc pisici sălbatice.sectorul păsărilor tropicale sensibile. şi pentru răpitoarele de noapte. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pot fi amintite: . în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.

pădurea-parc sau parcul-pădure. nisip sau alte materiale locale. În unele por iuni ale pădurii-parc. Pădurea-parc (parcul forestier. cişmele cu apă potabilă. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. un curs de apă. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil.17. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. de zoologie. şi nu numai. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. . în mişcare. se deosebesc: parcul forestier. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. formată din planta ii forestiere. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. toalete ecologice.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. care să nu depăşească 4%. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. a eventualelor surse de poluare. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. un punct de belvedere asupra oraşului. având produse care să nu dăuneze animalelor. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Alte amenajări. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. poteci şi alei de plimbare. sau a aranjamentelor florale. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. de purificare a aerului etc. Astfel. pot exista în incintă şi muzee. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. precum: un lac. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. de entomologie etc. fântâni. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. se vor prevede spa ii largi. 6. dar în raza de deservire a localită ii. În zona intrării principale. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. a unor peluze întinse de gazon. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. acoperite cu pietre.

Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. De asemenea. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. stâncile. lipsite de vegeta ia forestieră. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. . iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. telecabine. Amenajările de tipul campingurilor. falezele sau malurile abrupte.17. situate pe malul unui lac. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. piste pentru biciclete sau pentru role etc. zone de picnic.). iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. numită impropriu pădure de agrement. telescaune. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna.1. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. pozi ia pe versant. terenuri de tenis sau de fotbal. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. pot fi ştrandurile şi campingurile. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Pădurea de recreare. zonele nisipoase. sau de interes turistic. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. terenuri sportive etc.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Astfel. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. solul. în unele zone de interes curativ. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici.5-2 ore. 6. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Unele elemente naturale precum mlaştinile. tabere şcolare. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. căi de acces cu trasee mai lungi. expozi ia. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. topoclimatul. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. puncte de belvedere etc. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . izvoare termale etc. balnear (izvoare minerale. hidrografia şi environnement-ul. a unui râu. cu cât terenul este mai înclinat.

care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. temperaturile sunt moderate. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. pavilioane. frunze prăfuite sau galbene. prezen a prafului. este mai rece şi mai umedă. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. În acest sens. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. dotărilor sau diferitelor echipamente. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. plantele prezintă creşteri foarte mici. cu privire la temperatură. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. noroi. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Tot în acest sens. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Cu privire la mişcările aerului. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. vegeta ia are aspect veşted. plajelor etc. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. gradul de expunere a teritoriului. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia.. fără extreme mari. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. vânt. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). refugii) pentru a oferii adăpost. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. sau spa ii adăpostite. această zonă este cea mai expusă vânturilor. frunziş sărăcăcios. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. temperatura aerului mai ridicată. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Orientarea nordică a unor terenuri. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. suprafe e umede improprii.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. altitudine etc. alunecări de teren. iar solul este mai pu in umed. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. băl i. care prin fenomenul de . De asemenea. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. destinate practicării unor activită i. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă.

sau ca sursă de apă potabilă. capătă por iuni dezgolite. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. de temperatura acesteia. chimic sau fonic zonele din jur. schi nautic etc. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. regimul şi tratamentul etc. . filtrare şi transport al apei. Environnement-ul. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. precum realizarea igienei corporale zilnice. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. râu. prezintă o atractivitate foarte redusă. pârâu. prepararea hranei. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. Cu privire la panta şi expozi ia terenului.17. va avea o atractivitate sporită. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. care este dată de natura sursei (izvor. pescuit. Hidrografia teritoriului. compozi ia şi vârsta arboretelor. Când o pădure de recreare este echilibrată. situl sau vecinătă ile. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. natura solului. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă.spulberare. Cei care doresc să se odihnească. de modul de captare. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. lac).2. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. de poten ialul teritoriului. 6. a fermelor de animale. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. O zonă lipsită de un curs de apă. În acest sens. ce diminuează calitatea acestora. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. apa este importantă sub aspectul calită ii. dar nu neglijabilă. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. aerisite. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. libere (luminişuri. poieni. iaz. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. şi din contră. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. atunci aceasta este şi primitoare. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. De regulă. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. În zilele călduroase de vară. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. de o acumulare mai mare sau mai mică. de cea ierboasă. liziere).

cu locurile de parcare aferente. Iarna se remarcă răşinoasele. dar în zilele geroase cu chiciură. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. ce au un efect peisagistic major. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. bine pusă la punct. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Sub raportul vârstei. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. de motiva iile şi aprecierile lor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. şi este favorabilă pentru plimbări. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. publicul larg le preferă pe cele amestecate. capacitatea de primire începe să crească. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. în func ie de fenofazele speciilor respective. dispuse pe anumite trasee. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. dau peisajelor un pitoresc aparte.. ce calmează şi relaxează vizitatorul. datorită vizibilită ii foarte bune. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. ce are o densitate mică (200-500 buc. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Codrul regulat vârstnic. luminişuri pentru odihnă. care determină o scădere a densită ii. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Aceste dotări vor fi discrete. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. are aspectul unei păduri falnice. la agresiunile vizitatorilor. păduri pentru plimbare şi păduri parc. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. ./ha). o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. a culorii frunzelor etc. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. indiferent de specie. ce induce plictiseala şi pasivitatea.

de cei care evadează din cotidian. cu forme interesante. instala ii sau echipamente. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. să fie drenat. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. amenajările. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. camping. izvoare). cu investi ii mai reduse. Zonele cu soluri reci şi umede. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. de cca. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. prin împăr irea pe anumite zone. . ce trebuie să fie ireproşabilă. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. vor fi evitate de vizitatori. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. să aibă o textură uşoară. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). destindere şi pentru activită i de picnic. acest lucru favorizând. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Arboretele vor avea consisten ă moderată. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Zona de plimbare. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Aceasta este zona preferată de marele public. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri.Pădurile de recreare se sistematizează. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. repaus etc. prezintă ponderea cea mai mare. şi prezintă diferite construc ii. fiind astfel organizată. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. cişmele. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. obiectivele etc. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. În raport cu întreaga pădure. De preferat ca aici. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. pentru linişte. aer curat. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. zona de plimbare şi zona de regenerare. terenuri de joacă pentru copii. odihnă. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. reprezintă cca. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. soluri scheletice. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Zona de primire şi odihnă. echipamente sanitare şi de igienă.

han. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. camping). smulgerea sau tăierea puie ilor. şi echipamente specializate. dispersate în cadrul celorlalte două zone. de la o clădire de interes general (cabană. Traseele potecilor vor fi diferite. cabană. cu pante domoale. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. monumente. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare.17. forma iuni geologice interesante etc. dificultatea. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în .3. terenurile de joc. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. care sunt interzise accesului publicului. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. restaurant. zone cu fructe de pădure etc. locurile de parcare. un număr sau o emblemă. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). nu prea lungi şi nu prea înclinate. vestigii ale unui castel sau cetă i. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. este constituită din diverse suprafe e. rezultate prin ruperea. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. restaurant. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. fiind eliminate tasarea solului. respectiv 4-10 km/100 ha. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. pot avea por iuni comune. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. puncte cu vederi panoramice. au o lă ime optimă de 3. având un specific aparte. fiind total protejate. peşteri. ruine. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. prin optimizarea spa iului în general.5-4 m. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. întâlnite doar în anumite păduri. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. 6. spre diferite puncte de interes din pădure. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. arbori deosebi i.

După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. şi variază în func ie de microrelieful specific. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. coş de gunoi. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. diverse amenajări pentru jocul copiilor. restaurantelor. groapă sau container pentru gunoi etc. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. în special pe latura vântului dominant. fântâni sau alte surse de apă. Parcările pot fi mari. masă cu scaune sau bănci. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. un număr cât mai mare de autovehicule. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. sau pot fi mici. miniterenuri de fotbal. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. pe ansamblu. Locurile de parcare. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi să se folosească materiale cu aspect natural. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. şi pot fi: terenuri de tenis. loc pentru focul de tabără. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. respectiv nisipul. WC-uri ecologice. pietrişul. de amploarea investi iilor. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. dispuse în apropiere. formele regulate şi simetriile. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. vatră din piatră pentru foc. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. fiind mult apreciate de vizitatori. vor evita pe cât posibil artificialul. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. respectiv grupuri de arbuşti. în pinten. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. de 2-3 maşini. peluze pentru golf. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. capătul drumului principal). parcările pot fi: în ciorchine. cabanelor. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. camping. . spa ioase şi capabile să absoarbă. dalele de piatră.aceste puncte bănci.

1.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. 6. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. educative. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Astfel spus. floristic.18. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. pedologic sau de altă natură. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. sau parcurile cu specii de vânat autohton. protec ia ecosistemelor. cu aspect cât mai natural. De asemenea.The International Union for the Conservation of Nature . Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.18. speologic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. hidrologic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . având o înăl ime corespunzătoare. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. geologic. . paleontologic. faunistic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. recreative şi turistice. incompatibilă scopului atribuit.

18. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. conforme cu peisajul. . . Cheile Nerei . care grupează o serie de atrac ii turistice. recreării şi turismului”.Beuşni a.Valea Cernei. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . vegeta ie.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. . se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Mun ii Măcinului. hanuri sau locuin e izolate. . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. elemente de etnografie si folclor. activită ile de turism vor fi bine organizate. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. zona rezerva iilor integrale. Piatra Craiului.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. cu flora şi fauna sa. . Retezat. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. În prezent. Rodna.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.2. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Cheile Bicazului . beneficiind de o protec ie suplimentară. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.Hăşmaş. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. drumuri. .să fie deschis turismului organizat. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. . se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. expozi ii. sate. Ceahlău.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . educativ şi recreativ.speciile vegetale şi animale. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. educativ. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. destinate cercetării ştiin ifice. neatinse de activită ile umane. specifice.să fie interzisă vânătoarea. Cozia.zona exterioară. vile. muzee cu specific local. Domogled . respectiv fenomene naturale originale. şi Semenic – Cheile Caraşului. în scop ştiin ific. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . hoteluri. .să aibă forma ii geologice interesante. construc iile (case. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. 6. floră şi faună intacte. care servesc recreării popula iei. cultural şi recreativ.

După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. se promovează regenerarea naturală. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. paleontologice (tip p). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. conform Legii nr.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Vânători – Neam . solului. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate.3. limnologice (tip l). Nomenclatura din ara noastră. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. În ara noastră sunt constituite în prezent.18. ca parcuri naturale. nu se împuşcă. 6. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Por ile de Fier. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. speologice (tip s) şi zoologice (tip z).. următoarele: Apuseni. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . forestiere (tip f). mixte (tip m). în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. rezerva ii ştiin ifice. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. . comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. rezerva ii naturale. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Bucegi. geologice şi geomorfologice (tip g). parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Acestea pot fi: botanice (tip b). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. 9/1973. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Balta Mică a Brăilei. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. lacuri şi cursuri de apă.

cursuri de apă. locuri fosilifere. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. educa ie si instruire în domeniul mediului. cascade. chei). rezerva iilor naturale. arbori seculari. . Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. fenomene geologice unice (peşteri.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. ştiin ifice sau peisagistice. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. parcurilor naturale.

. material care îşi schimbă volumul. ruginiu. . VI.temperatura aerului. . .factorii ecologici edafici: . . Astfel trebuie avut în vedere: .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.umiditatea atmosferică.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. culoarea. .vânt. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.Cap. . proiectantul de spa iu verde creează forme. frunzelor.1. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . . Criterii de alegere a speciilor 6.fertilitatea solului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). 6.diversitatea foarte mare a ramurilor.cerin ele speciilor fa ă de: .factorii ecologici climatici: .regimul de umiditate din sol.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. Prin acest material.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.2.1.2. .textura şi profunzimea solului.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.lumină. ce vor alcătui în final o unitate. compozi ii. volume.

clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .2. considerate cele mai rezistente). Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. 6. .oxidul de sulf. . cloroza esutului asimilator.con inutul de schelet..smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.vegetali.factori biotici: .factori geomorfologici: . . . fertilizare. . . . .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). . . . numindu-se şi cea ă oxidantă.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.configura ia terenului. a produc iei de masă lemnoasă). Dintre aceştia : .expozi ie.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).animali.factori poluan i. . numite arsuri). fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. Astfel. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. .troficitatea solului. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.pantă. dioxidul şi trioxidul de sulf.altitudine. fa ă de cele periurbane.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. dar şi asupra celui animal sau vegetal. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.factori antropici: . (produc căderea acelor la răşinoase.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . .2. etc.

3. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.umbrirea clădirilor. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .pigmentări. stadiu de dezvoltare. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.1.rezistente la plumb – pinul silvestru. . .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . chiar un aspect de bronzare a frunzelor).praful rezultă din întreprinderile industriale.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. 6. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. piracanta. ecotip.pădurile de recreare. fenotip. arboretele tinere fa ă de cele mature. bradul de Caucaz.2.mijlociu rezistente . zămoşi a de Siria. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.foarte sensibile .rezistente la bioxid de sulf – alunul. platanul.2. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.). cum se integrează în respectiva compozi ie. tuia. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.3.rezistente Exemple de specii: . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. . . industria metalurgică şi chimică.aliniamente. propor ia poluantului în atmosferă etc. . corcoduşul. . reducerea creşterilor. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. fabrici. etc. coacăzii.condi ii de mediu – specie.rezistente la fluor – mesteacănul. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. frasinul. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. subspecie.sensibile . . ce talie vor avea exemplarele respective. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. Particularită ile biologice ale speciilor 6. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.

în lungul arterelor. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . . Prunus mahaleb. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Populus simonii. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Juniperus hibernica. În tabelul nr. a III-a . . mai mici de 1m. că ărătoare. arbuşti mijlocii 1 – 2m.liane. De exemplu. a prafului.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. şi cea având contur sinuos. Abies alba.peste 25 m. speciile lemnoase volubile. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. tabulară. Populus nigra cv. agă ătoare sau chiar târâtoare. Astfel. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Pinus strobus. . speciile cu înăl imi sub 7 m. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. italica.arbori de mărimea I . tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. 6. conică. a II-a .15 – 25 m.arbuşti. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. Picea abies. ovală.realizarea gardurilor vii. fastigiata. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.2.2. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . sferică.3.zonele verzi de mici dimensiuni.7 – 15 m. Larix decidua. Morus alba. . etc. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.. Acer pseudoplatanus. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Berberis thumbergi. Thuja occidentalis var. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. precum şi re inerea gazelor de eşapament. a boschetelor. arbuşti pitici. obovoidă.

Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Cotoneaster horizontalis. mesteacăn. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Tilia cordata. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Populus tremula. pentru protec ie împotriva radia iei solare. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.3. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Fagus sylvatica.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Juniperus horizontalis. . Pinus nigra.3. Juniperus communis ssp. varietatea „Globosa” la diferite specii. umbraculifera Carpinus betulus. Robinia pseudoacacia var.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. frasin. ulm de munte. .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. cireş păsăresc. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). salcie căprească.aliniamentele stradale. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. nana. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. larice. Pinus sylvestris. Betula pendula.2.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Juniperus sabina. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. 6. .zona de primire a pădurilor de recreare. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. .mascarea obiectelor inestetice. Cerasus avium. a prafului şi a vântului. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. caragană. Salix babilonica. dud negru. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Ulmus minor. .

ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). pot fi sinuoase. Trunchiurile. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. paltin. imprimă un sentiment de linişte. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. mărimea şi culoarea acestora. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.4. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. imprimând anumite sentimente.2. Salix babilonica. Forma. pendula. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. fie orizontală. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. fie verticală.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale.5. platan. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Unele specii au frunze simple sau compuse. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. lanceolată. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi.3. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. peluze. etc. ovoidă. Chamaecyparis lawsoniana var. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. tortuosa) sau pot fi geniculate. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Speciile cu tulpini că ărătoare. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. fie pendentă. sau chiar târâtoare. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. . 6. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. castan) sugerează puterea. mici sau mari. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu.3. Ramuri pot fi drepte. 6. eliptică etc. la marea majoritate a speciilor. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. obovată. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. romboidală.2.

Pyrus elaeagrifolia. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Euonymus europaeus. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Juglans sp. luminos (primăvara). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . argintea. Gleditsia sp. până la verde intens (vara). ca în cazul mesteacănului.). precum cele ale speciilor: Acer negundo.. Sorbus aria. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Ligustrum ovalifolius.Marginea limbului poate fi întreagă. Carpinus betulus. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Hippophae rhamnoides. Robinia sp. la verde închis. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Speciile cu frunze mari. Hedera helix. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Populus alba Picea pungens var.) sau mari (Ailanthus sp. Thuja occidentalis f. la galben–roşu ruginiu (toamna). Eleagnus angustifolia. Astfel. Aesculus sp.. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). precum şi diferite exemple de taxoni. În tabelul nr. compuse. „Aurea” Thuja orientalis f. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Speciile cu frunze mici. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. galben sau chiar roz şi roşu. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). alb argintiu. pu in incizată dau adânc incizată. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. biota. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. la care verdele se combină cu alb. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua.. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Acer negundo..

purpurea. Deutzia scabra. Syringa x. purpurea. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. niedzwetzyana. Pinus excelsior. Hedera helix. Malus pumilla var.. Pseudotsuga glauca. Aesculus hyppocastanum. Catalpa bignonioides. Sophora japonica. Prunus avium. Phyladelphus coronarius. Picea abies. Juglans regia Fagus sylvatica var. Pyrus sp. Corylus maxima var. Crataegus sp. hybrida. forma. Hibiscus syriacus. Berberis vulgaris var.6.3. Forma şi culoarea florilor. Magnolia kobus. Pinus strobus Abies alba. În tabelul nr. atropurpurea. Prunus cerasifera var. Pinus cembra. Spiraea x. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. glauca. Alnus glutinosa. purpuriu Picea pungens var.2. crem sau galbene. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Buxus sempervirens. pissardii. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Taxus baccata. rubrum 6. vanhouttei.verde închis roşu. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Acer paltanoides var. Robinia pseudoacacia.. Acer platanoides var. Ligustrum vulgare albă . purpurea.

Malus floribunda Hedera helix. exceptând albastrul pur. Tamarix ramosissima. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Prunus persica. Diervilla florida. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Colutea arborescens. cu toate varietă ile şi soiurile sale. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Forsythia sp. Hibiscus syriacus.. Hybiscus syriacus. Cornus mas. Magnolia x. Amorpha fruticosa. Laburnum anagyroides. Laburnum anagyroides. primăvara timpuriu primăvara . Kerria japonica. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Diervilla florida. Cotinus coggygria. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. carnea. Cornus mas. Magnolia kobus. pissardi. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Chaenomeles japonica. Syringa vulgaris. Dintre toate speciile lemnoase. soulangeana Prunus sp. Spiraea salicifolia. Forsythia suspensa. Buddleia davidi. Magnolia stellata. Chaenomeles japonica. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri.. Prunus armeniaca.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Prunus cerasifera var.

Colutea arborescens roşie albă . Inflorescen ele sferice. mari (Viburnum opulus var. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Rhus typhina. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.. iritant. ca lumânările (castan porcesc. 6.vara toamna Mahonia aquifolium. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e.7.3. atribuind ambientului un aspect dispersat. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Spiraea japonica. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.2. glicină. Berberis vulgaris. pseudobace) este variată de la specie la specie. budleia. contribuind prin forma. Sophora japonica. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Viburnum opulus. Liriodendron tulipifera. lemn câinesc. Kerria japonica Aesculus sp. Cotoneaster horizontalis. Sambucus racemosa. în sezonul estival sau autumnal. amorfă) constituie un factor stimulator. Spiraea salicifolia. Ptelea trifoliata. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Hibiscus syriacus. mălin) calmează şi relaxează. Rosa canina. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Syringa vulgaris. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Culoarea fructelor. Crataegus monogyna. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. dar mai ales în perioada hibernală. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. neliniştit. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri.

Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.2. unii poluan i din aer sau din sol. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Gleditsia triacanthos. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Fraxinus excelsior. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Ligustrum vulgare. Abies alba. Mahonia aquifolium. Ambientul (noxe. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Robinia pseudoacacia.3. iar plopii. Cotoneaster nigra. Catalpa bignonioides.8. precum cimişirul şi tisa. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. De obicei. 10. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. 20. 40 ani de la plantare. Viburnum lantana. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. . calitatea terenului. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Prunus spinosa. Există şi specii cu creştere foarte înceată. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. ci separat. Thuja occidentalis. Platanus sp. Picea abies. salcâmul. 6. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. mesteacănul. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. diferi i arbuşti. De exemplu. Lonicera nigra. probabile pentru perioade de 5.

ASOCIEREA. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. lângă clădiri. Exemplarele lemnoase. garduri vii. grupuri. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. pâlcuri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. care nu se regăsesc în efectul ob inut.Cap. sub diferite moduri. VII. coloritul fructelor). pot fi folosite solitar sau grupat. . Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. în puncte liniştite. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). frunze. boschete. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. fie ele arborescente sau arbustive. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. fără agita ie. masive. sau duc la costuri suplimentare. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. labirinturi. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7.1. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. curtine. iar cele decorative prin trunchi.

Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând.5 – 1 m. mici cu h = 0. mai rar două sau chiar trei. de regulă bine între inute şi amenajate. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. două sau trei rânduri. trunchi de piramidă. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv..5 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. După înăl ime. sistemul Cossonet). cu exemplare foarte apropiate. în aceste ultime cazuri. . constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). înalte cu h = 1 – 3 m. ce are amenajate numeroase poteci. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. (gard belgian. foarte înalte cu h > 3 m. formate dintr-o specie. Ca regulă generală. pe un contur drept sau sinuos. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. ob inându-se în final un perete verde.

Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. . folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. Astfel. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. de preferat o specie locală. În orice caz. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele.După scop gardurile vii pot fi: .garduri vii decorative. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. . care să constituie fondul principal. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. în care sunt prezente multe bănci. sanitar. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. de apărare împotriva vântului dominant. protec ie şi linişte. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. folosite ca garduri de limită. În cazul plasării inverse a speciilor. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. solu ie destul de controversată. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. şi coroană bogată. . cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. mai deschis la culoare. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. de mascare. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. solemnitate şi hotărâre. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. cu un aparat foliar bogat. ce le eviden iază pe primele. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual.garduri vii de camuflare sau de mascare. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural.garduri vii pentru protejare. de izolare vizuală şi fonică. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii.

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. existând în apropiere şi un luciu de apă. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. În cazul clădirilor monumentale. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. apoi de cele de talie mică. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pentru mascarea acestora. lângă care să existe grupuri de flori perene. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. . pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. dispuşi inelar.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. patrulater sau pentagon. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. destinat odihnei pasive. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului.

dârmox). La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. pinul strob. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. parcuri) masivele se situează spre periferie. adaptate condi iilor locale. fântână arteziană). pinul silvestru). În spa iile verzi urbane (grădini. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Un boschet prezintă 2-3. lemnul câinesc. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. creându-se o stare de calma atmosferic. de regulă dispuse circular. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. în mod excep ional 4 intrări. cimişir. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. iar în interior numeroase bănci. la tasarea şi în elenirea . mesteacăn. protec ie împotriva soarelui şi vântului. statuie. constituit dintr-una sau mai multe specii.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru mascarea limitelor. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. specii rezistente la vânt. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument.

Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. 7.solului. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective.2. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. care limitează priveliştea şi perspectiva. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Totuşi. urmată de toamnă. Astfel pentru aliniamentele stradale. imediat după dezghe ul solului. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara.1. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. înfiin area scuarurilor. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. în acest caz balul fiind înghe at. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. cu înflorire abundentă. 7. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. acestea pot fi transparente sau opace. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. înso i i de 1 tutore. largi. de la scoaterea din teren şi până la plantare.2. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.2. se folosesc puie i de talie mică. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. În general. cu fructe şi port interesante. se evită ambalarea. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Vârsta. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. În func ie de speciile întâlnite în masive. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). puie ii cu rădăcini protejate.2. a II-a şi a III-a. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. . a I-a. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. unde se doreşte realizarea unui masiv. creându-se impresia de monumentalitate. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Astfel.

80 x 0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. iar înăl imea 8-10 m. remorcii.60 (0.70) x 0.0. . datorită dimensiunilor.0. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). creată în acest scop. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. fie dintr-o pepinieră. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. pe tulpină deasupra coletului. camionului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.5 (0. . . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. De asemenea.alegerea exemplarelor.60 (0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.Ca regulă generală orice puiet. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.40) m pentru puie ii de talie mică.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.5 t.2. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).1. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. cu o coroană uniform dezvoltată.30 (0. etc. 7.3. . La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0 x 1. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. fie din natură. . sunt necesare mai multe opera iuni: . . . Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . cu sistemul radicular mai compact. înăl imea şi grosimea la colet.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. cu ramuri până aproape de sol. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).40) x 0.30 (0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. se tasează uşor şi se udă abundent. situate în locurile accesibile macaralei. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.

cu norme bine stabilite. . Fertilizarea. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.4.2.5 – 1. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. ciuperci). Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Astfel.7. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. K. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. P.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. rânduri sau la încrucişarea aleilor. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.3. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. în Fran a. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.2. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.1. partere. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. uniform. numărul rândurilor (1. timp de 2-4 ore. ce au un efect estetic deosebit. la o adâncime de 20-25 cm.3. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.4 rânduri. urmând ca mai târziu. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. 2 sau 3 rânduri. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. până la 0. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină.3. 7. 7. în timp.

40 cm deasupra solului. la distan a de 60 cm între ele. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . columnare.forma literei „U” . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. ob inându-se forma literei V. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. cu fructifica ie cât mai abundentă. piramidale.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. Pe măsură ce cresc. La exemplarele cu so .piramida . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. se aleg ultimii doi. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. cu ramuri cât mai multe.forma Cossonet . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.forma Verrier . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.5 m între ele.

ceilal i îndepărtându-se. pe o sârmă . Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. are forma unui „U” dublu sau triplu. Astfel. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. 6 sau 8 bra e verticale. Fiecare pereche porneşte din axul principal. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Coroana formată. dispuse în acelaşi plan. se orientează vertical pe doi tutori. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ce a fost retezat la 40. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. 80 sau 120 cm de la sol.

aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. iar cei doi lăstari terminali.(spalier). Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. la o înăl ime de 30 cm. sub un unghi de 60o între ei. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. se înlătură lăstarii. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. În al doilea an. După 30 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod.80 cm. . cu o deschidere a bra elor de 50 . aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. dar la o înăl ime de 80-90 cm. La lungimea de 70 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).

executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. la înăl imea de 20-25 cm.3.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. Tunderea se execută în anii următori. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. de 1-2 m lungime (Acer negundo.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. tăierea se face cu cca. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. mai rar toamna târziu. tisă). prin scurtarea lujerilor prea lungi. În primul an de la instalare. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun.) Se execută primăvara devreme. tuie. ienupăr. Populus sp.3. După atingerea înăl imii dorite. 0. . imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. la exemplarele plantate în aliniament. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. 7.

exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. 7. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. iulie. Lăstarii ob inu i prin recepare. grupuri. cu coroane înghesuite. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. sunt de regulă mult mai viguroşi. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Se recomandă rărirea periodică. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. După câ iva ani.4.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în .3. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.

pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. îmbunătă irea stării fitosanitare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. cu o periodicitate de 3-5 ani. a unor poteci. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. din 3-6 (10) ani.5. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. în apropierea locurilor de sta ionare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. în cca. Se aplică rărituri mixte sau combinate. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . reducerea consisten ei. ob inându-se un număr optim de exemplare. 7. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. . .3. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. . Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. 20-30 ani. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. . fiind inestetice.materialul rezultat nu se recoltează. cu o periodicitate de 3-5 ani. în pădurile echiene de codru şi crâng.

de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. de speciile forestiere folosite sau prezente. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. rup i sau doborâ i. amestecuri de fag cu răşinoase.3. cu foarte multe nişe ecologice. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. dar pentru oameni antrena i. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. 7. păduri de plopi euroamericani).6. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. buruieni). deoarece circula ia este complicată (semin iş. . se pot adopta diferite tratamente. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. bolnavi. în vederea atingerii unui anumit scop. făgete.

..... .specii de talie mare. . . în planul apropiat de privitor.sp. precum Crocus sp.înăl imea.. . Salvia sp.. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.1. Tulipa sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Galanthus sp.. Lobelia sp. 8. VIII.sp. precum specii din genurile: Lilium sp. Malva sp. Ageratum mexicanum sp. . Hyacinthus sp. a modului de creştere şi ramificare. Acestea se folosesc pentru rabate. Alyssum sp.1. cu tulpini ramificare. Tagetes sp.. .. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. în sensibilizarea oamenilor la frumos. .. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Muscari sp. .forma tulpinii (portul). cu aspect de tufă . Narcissus sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Calistephus chinensis.ciclul de via ă. În acest sens se deosebesc: . partere.1... precum şi în mozaicuri.Cap. . Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Sedum sp. Tradescantia sp.sp.. Ageratum sp. Delphinium sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. mirosul şi modul de asociere ale florilor. al sezonului de vegeta ie. .1. în componen a bordurilor. culoarea şi mărimea frunzelor. peste 50 (60) cm.. cu port târâtor (sau pendent) . platbande sau grupuri pe peluze.. a rabatelor pe peluze. 8.forma şi culoarea fructelor.. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. în marginea rondurilor sau rabatelor..specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. covoarelor.Tropaeolum majus.2. Aubrieta sp. Salvia splendens.. Saponaria ocymoides. forma. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Acestea se folosesc grupat. . Gladiolus sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Tulipa sp.Tagetes sp.forma.culoarea.. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.

cu tulpini simple. precum regina nop ii şi micsandrele. locurilor pentru sporturile uşoare. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. clopo ei. cu tulpini că ărătoare . Nuan a culorii poate fi diferită. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.. lalelele papagal. Iresine sp. Papaver sp. precum verbena şi crinii. argintiu sau cenuşiu.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Ricinus sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.. la început. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Tulipa sp.Ipomea purpurea. 8. Delphinium sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. chioşcuri pentru odihnă). Forma. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. erecte Impatiens sp. roşu sau grena. . în jurul teraselor.. Forma. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată.. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. mărimea şi culoarea frunzelor. a sta ionării.. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Humulus lupulus.. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). . cu tulpini volubile . iar altele puternic fidate.sp.3. mo ul curcanului. galben.... în cazul petalelor tomentoase. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.4.. culoarea şi abunden a frunzelor. Portulaca sp.1. Agave sp.. creasta cocoşului. florile fiind nesemnificative.. altele sunt mici şi mărunte. . Astfel. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Pyrethrum sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.1. cu segmentele filiforme. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.).Lathyrus sp. Unele frunze sunt mari. Lilium sp. până la albastru... Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. mărimea şi culoarea frunzelor În general. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Sempervivum sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).sp. roşu grena. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Begonia sp. roz. la florile simple poate fi pală. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.. Polygonium sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. 8. culoarea. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu.

. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. În unele situa ii. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.6. . Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.) are fructe persistente şi decorative.plante anuale semirustice (Begonia sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.plante anuale rustice.. Calceolaria sp.. florile se îndepărtează. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Cineraria sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. men inând efectul decorativ.8.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. ca o continuare a florilor. . de culoare roşie sau roză.1.5. iar primăvara vor înflori. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.) se seamănă în sere calde. 8.1. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii..plante anuale sensibile (Celosia sp. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Zinnia sp. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. fiind aripate. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. vara. fiind o sursă de amuzament pentru copii.

decorarea balcoanelor... rizomi. Lolium sp. Gypsophyla sp.decorarea spa iilor verzi. Hyacinthus orientalis. 8.. în lungul apelor sau pe luciul lor. tuberobulbi. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Convallaria majalis.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. jardinierelor.. Speciile floricole pot fi folosite. Gladiolus sp. tuberobulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. geophite – ce au bulbi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. covoarelor. sau semirustice (Canna indica. mozaicurilor. Narcissus sp. . pentru: . Aquillegia sp. rădăcini tuberizate. cămări.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. pe stânci sau pajişti. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. ferestrelor. Papaver orientalis).1. Chysanthemum sp..7. în general. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. rondurilor.. rizomi... Iris sp. teraselor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). bordurilor.. Polyanthes sp. Dahlia sp. . Hosta plantaginea. rabatelor.

au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Culturile cu plante anuale. fie numai specii perene. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. . Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. mijlocie (Petunia sp. bujori. chioşcurilor. Rudbekia sp. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite.). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. witrockiana). perioada şi durata de înflorire. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. fie mixt. narcise (Narcissus sp. crizanteme. numă-uita (Myosotis sp. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni.2. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.).. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. costisitoare. în special lunile de vară. Portulaca grandiflora). specifice plantelor anuale. rabate. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. bănu i (Bellis perennis). de talie înaltă (Phlox paniculata. în trepte. forma şi nuan a frunzelor. narcise. stânjenei. zidurilor. treiajelor. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. ghiocei.). fiind amplasate în locuri intens frecventate. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. înăl imea plantelor.. muscari (Muscari sp. pergolelor. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.decorarea stâlpilor. instalând specii de talie mică în prim plan. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. partere). printre care se introduc plante anuale.). Tagetes sp.ca flori tăiate. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). 8. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate.. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Ageratum mexicanum „nana”. cu port de tufă sau covoraş. mărimea. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. În func ie de perioada şi . Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. forma şi culoarea florilor.

fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.. Dianthus sp). Amaryllis sp..3..pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. elina. pământul de frunze. ferigi)... Gladiolus sp. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. textură. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. . pământul de pădure. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Instalarea speciilor floricole 8.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa..soluri neutre – majoritatea solurilor. Hyacinthus.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. capacitate de re inere a apei). modelarea terenului. Erica sp. se deosebesc: . Cheiranthus cheiri). Myosotis. brumărele). mărun irea bulgărilor. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. În func ie de sol.soluri acide – (Coleus sp. Acestea se deosebesc prin pH. . Iris sp. pământul de turbă. structură. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Asparagus sp.1. con inutul de substan e nutritive. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. textură. . pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. . Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. mobilizarea superficială a solului.. pH. permeabilitate. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Calluna vulgaris). pământul de lemn. Galanthus) sau bienale (Primula. compostul de grădină. bine organizate..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. 8. Narcissus. superficiale (Primula sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. perlit şi turbă în diferite propor ii. Dianthus sp. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. desfundat. În general. Tradescantia sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Asparagus sp. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile...pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. După valoarea pH-ului. .. Bellis) cu speciile anuale. Viola. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. nivelat. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. pământul de ericacee. de turbă) . elemente nutritive. Crocus. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.soluri alcaline – (Anemone sp. etc. de răsadni ă.. pământul de ace de răşinoase.3.

această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.3. unde se vor dezvolta şi înflori.). La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Begonia). Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Hosta plantaginea. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Impatiens.8. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Galanthus. 2 – 2.5 cm grosime. Hemerocallis sp. Paeonia). În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Crocus. de cca. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. comparativ cu înăl imea plantei. Fuchsia. Amaranthus). Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Myosotis). astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. La plantare.(Iris sp. Hyacinthus. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.3.. Dianthus. Muscari.2. dar nici să se stânjenească reciproc. Viola. Alyssum. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.3. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. La speciile perene. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Lilium sp.. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. 8. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.). La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. transplantarea apare necesară atunci când . Narcissus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Sedum) distan ele pot fi mai mari. bulbii acestora să se înrădăcineze. Mathiola.

acestea stânjenindu-se în dezvoltare.tutorarea şi palisarea.4. . 8. suprimarea tijelor florale vestejite.ob inerea unor forme caracteristice. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. .suprimarea păr ilor aeriene. . cu rolul de a ob ine plante viguroase. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.combaterea dăunătorilor biotici. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. .reglementarea înfloritului. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. unele nu mai înfloresc în acel an. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . când plantele nu suferă deloc. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. de perioada înfloririi. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. . În această categorie intră următoarele lucrări: .aplicarea îngrăşămintelor.datorită înmul irii naturale ale plantelor.tunsul plantelor. . . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. Pentru ob inerea de tufe bogate.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. obligatorii sau facultative. Ciupitul se execută cu unghia. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. intrând mai devreme în vegeta ie.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.irigarea. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. bobocitul. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. spa iul devine insuficient. copilitul.

la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. urzicu ă (Coleus sp. . garoafe. Se aplică la crizanteme. garoafe).. hortensie. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.). în acest caz întârziindu-se înfloritul. gura leului)..formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. bujori. Petunia sp. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Pelargonium sp. trandafiri. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. de dimensiuni mai mari (crizanteme. ochiul boului).

dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. mase plastice. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime.. trestie. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. dalii). cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Ipomea). Lathyrus. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tutorii pot fi din lemn.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. . Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.

şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. intensitatea luminii. 1:20. spălarea şi răcorirea plantelor. timp de două săptămâni. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. riguros selec ionate. Îngrăşămintele se aplică. a îngrăşămintelor organice solide. etc. microbiologice. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. :30. lalele. solul. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. ca regulă generală. după trecerea perioadei de înflorire. cu valen e simbiotice. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. azotatul de amoniu. la care se adaugă apă. sulfatul de potasiu. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. făina de oase. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. ob inânduse solu ii prin fermentarea. chimice. ciuperci). cenuşă. temperatura mediului înconjurător. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). clorura de potasiu. făina şi rosătura de coarne. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. fiind indicată udarea diminea a devreme. bioxidului de carbon şi a altor gaze. maxim ora 10. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. umiditatea şi mişcarea aerului. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. bogate în potasiu: sarea potasică. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. solarii. În această categorie intră: excrementele de mamifere.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. mustul de bălegar. narcise. sere. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. ghiocei. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. de păsări. uneori superfosfat. .

sensibile la temperaturile scăzute. rizomi. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. şi peste vară. . La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza.sau noaptea. Acest strat men ine solul umed. măcar odată pe an. la geofitele semirustice. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. tuberculi. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. pentru a nu se produce vătămări plantelor. organele subterane (bulbi. manual sau cu ajutorul săpăligilor. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. uneori chiar săptămânal. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. bulbii sau rizomii. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. frunze. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. sau talaj. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. periodică a diferitelor exemplare floricole. în martie–aprilie.

pentru peluze. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. iar în cazul asfaltului de cca. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. în zilele cu temperatură ridicată. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative.rustic. gazonul se încălzeşte mai pu in. . compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. cu . fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). narcise. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). lalele). pentru a forma un covor des. 45 oC. IX. gazon care se tunde la 2-3 zile odată.1. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. După destina ie. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. luciu de apă). 30 oC. brânduşe. De exemplu. aranjamente florale. . întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. grupuri statuare. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. având aspectul unor pajişti naturale. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. datorită nuan elor de verde. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. masive de arbori) sau nevii (stânci. ce înfră esc abundent. asfalt sau beton. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. elemente arhitecturale. cărămidă. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. clădiri. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. pietriş. recreative sau sanitare. arbuşti.pentru terenuri sportive.Cap. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. formată în special din graminee. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri.

5 cm.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării.5 cm. rămânând suprafe e nude de pământ. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. umiditatea din sol.. la 12–20 cm. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. rugbi – 6. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. capacitatea de refacere după tundere. . Lollium perenne. rădăcinile sunt relativ superficiale. . de rezisten a la bătătorire sau tundere.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Cynonurus cristatus). înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Agrostis stolonifera. aspre. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.2. frunze mari. grosiere. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Calendula officinalis. Gypsophylla muralis. Agrostis tenis. rezisten a la bătătorire. 9. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. lăstărire. Papaver rhoeas. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.5 cm. înfră ire slabă. dar speciile se comportă diferit. crichet – 2. având aspectul unei fâne e înflorite.5 cm. Bromus inermis). Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. rapiditatea de creştere. Iberis semperflorens. Deschampsia caespitosa. Reseda lutea. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. aceasta dispare. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.. Festuca rubra. Bellis perennis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). ci în amestec de minim 3 specii. . În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. rezisten a la temperaturi scăzute. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. tufele sunt înghesuite foarte mult. După înăl ime: . Campanulla sp. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. de diferite desimi. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Viola arvensis. Alyssum maritimum.3. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Matricaria chamomilla. Alopecurus pratensis. 9. Poa annua). la tundere. tenis – 0.

2. date de condi iile specifice ale ării respective.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). Decaparea . Dacă norma este prea scăzută. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. După semănarea manuală. a instala iilor de irigare. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. dar şi vara. . De asemenea.3. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. dar şi executarea drenurilor. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. dacă există sisteme de irigat. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Metode şi tehnici de semănare: . cărămizi. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. 9. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. îngroparea cablurilor electrice. În diferite ări se aplică norme diferite. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă.mecanic . a canalizărilor.3.5 cm. moloz.9. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). se ob ine un gazon prea rar. de specie.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. gros de cca. zgură. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. ci cresc lateral. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. cu un aspect nefavorabil. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. adâncimea de semănare va fi mai mică.5 – 2. precum şi costul mai mic. în cazul în care solul existent este corespunzător. instalând toate speciile crescute natural.1. amestec şi condi iile de sol. terenul se grăpează.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).

deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. 30 x 30. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Se recomandă tunderea pe timp ploios. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). apar muşchii şi numeroase buruieni. fosfor şi potasiu. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. 9. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. iar gramineele se răresc. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. După aceste opera iuni. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. sau mecanic cu maşini speciale. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual).brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. groase de 2-4cm. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Dacă solul are o cantitate mare . care nu sunt preten ioase. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. care pot fi rulate. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni.4. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor.

înainte de înflorirea buruienilor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.de calciu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). trebuie mărită cantitatea de fosfor. pentru compensare.

Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.de amuzament. mai stabilă. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.Cap. de refugiu.5 -0. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). flori. perspectivele. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.1. apare un sentiment plăcut de protec ie. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). creează impresia de avansare. justificate de prezen a diferitelor obstacole. mai sigură. sau conduc spre un obiectiv principal important. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. .mişcare ascendentă. divertisment. pentru stilul geometric. .de stimulare.pentru ceea ce este rigid.de indispozi ie (de închistare) . şi în echilibru cu for a gravita ională. grădinile alpine. sunt de obicei largi. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . de intimitate şi uneori de regres. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. X. inestetic şi nefunc ional. implică o diminuare a efortului.mişcarea descendentă. importan ă şi lă ime. 10. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).7 m lă ime.20 m). În func ie de natura circula iei. . pentru obiective bine determinate. elemente arhitecturale. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . . curiozitate . măreşte aten ia. de cucerire a spa iului înconjurător. . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. au o lă ime mai redusă (minim 1. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. având 0. influen ând sentimentul de veselie. pentru terenurile cu denivelări. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.mişcarea orizontală. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. în meandre pentru traseele sinuoase. ordine şi propor ie. pentru terenurile orizontale. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. organismul nu depune efort. . călare sau cu bicicleta.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.

Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. dalaj englezesc. pietriş. dale. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: .cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure.cele neregulate în „opus incertum”.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . corelată cu ambientul. este folosit în pădurile de recreare. . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. . lian i sau materiale hidrofobizate. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). mozaic. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. de forme diferite. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. beton. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Pământul. macadam. cel pu in cu fa a superioară netedă. asfalt turnat sau cilindrat. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . ceramică sau marmură. dalaj antic. cărămidă. iar cele deschise obosesc ochii). pavele. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. tip zidărie. pătrate.

Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. dreptunghiulare. fără frânturi. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. . Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Apele stătătoare (numite impropriu. ale fiecărei dale. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. dar poate fi ameliorată. 10. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. pătrate. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). trestie. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii.2. dar fără a fi simetrice. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. asemănător cu malurile opuse. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. făl uită. căderi de apă. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. din beton. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. geometrică. uşurin a între inerii. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe.60-0. bitumului. la o distan ă între centrele de greutate. prin deschideri de perspective. Când cursul apei este însorit. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă.65 cm). Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. în locurile cu erodare puternică. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. elipsoidale. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze.pe gazon. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. cărămidă. senza ia de răcorire şi de prospe ime. pâraie. având rolul unui factor calmant în peisaj. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. realizate de obicei pe stâncării. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. lacuri. de mişcare. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Malurile se vor amenaja prin terasare. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. iazuri. fântâni. Caltha palustris). Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv.

pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. folosite pe timp de noapte. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. de solidaritate monumentală. combinată cu lumina artificială. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Grădinile alpine au suprafe e variabile. 10. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. . cu o vegeta ie specifică. Grădinile alpine creează. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. privit dintr-un loc potrivit. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.fântână cu taluz cu cascadă. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. iar când sunt mici şi grupate. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. un microrelief accidentat. în mod artificial. Când sunt de dimensiuni mari. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. muntos.4. acestea dau impresia de putere. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu.bazin cu cupă florentină în mijloc. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. în mod progresiv. O perspectivă bine concepută are echilibru. colorată diferit chiar. .fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. mărime şi culori.bazin cu jeturi orientate spre periferie. . şi pot fi amenajate într-un mod special. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. la o oarecare distan ă de clădiri. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. .3. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. 10. fie vor fi aduse. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului.

pode e şi poduri. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . cele mari în planul din spate. subalpin. în pie e sau în punctele de perspectivă. pătrată. grupuri sculpturale. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral.aşezarea unui strat de pământ de elină. zăpadă. scările. hexagonală sau octogonală. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. fiind amplasate pe esplanade. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . construc ii uşoare.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. sau cărămidă. a men ine. belvederile. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. destinate adăpostirii vizitatorilor. beton. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. . pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. 10. teatrul verde. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. deşertic. bănci şi scaune (mobilier de grădină). treiajele. Acestea se pot construi din lemn. pergolele. în pantă sau se va crea artificial. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). pentru ca pământul să se taseze suficient. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. .umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. numite chioşcuri descoperite (naturale).aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. a orchestrelor sau a fanfarelor. cu turbă şi nisip. suporturi pentru plante. . Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). chioşcurile. înghe . balustradele (parapetele).dispunerea blocurilor de piatră. într-o formă simplă dar estetică. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. . arcadele şi porticurile. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. . la capătul aleilor. vase decorative. a domina. situate în spa iile verzi. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. la marginea apelor. accidentat.5. coloanele. lăsând spa ii mari între ele. va fi pe cât posibil frământat.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.

folosite pentru decorarea unor pere i. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. lemn. pe orizontală. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. cărămidă.7m şi înăl ime 2-2. marmură şi au un mare efect prin formă. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. beton. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. stâlpi verticali (piatră.5-0.0 m. Treiajele sunt construc ii uşoare. lemn. atât la soare cât şi la umbră. fier.4-3. compartimentarea unui spa iu verde. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. a unui rond de flori. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. dezvoltare pe verticală. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. de obicei cu înflorire abundentă. lemn sculptat sau marmură. fontă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta.5 m. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. metal.45 m. mărime. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. în lungul aleilor largi. oferind refugiu împotriva insola iei. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. ce prezintă ca elemente de sus inere. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu.5 m. culoarea lor. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%.4-0. cărămidă. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Acestea se confec ionează din piatră. mozaic. Materiale de construc ie folosite: piatră. din diferite materiale de construc ie. bronz. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. fiind amplasate la capătul aleilor. beton armat. Pot fi cu sau fără spătar. aluminiu. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. formate din panouri cu zăbrele. piatră). Se recomandă ca optimă. grup sculptural. înăl imea 0. la marginea teraselor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. . cărămidă. Forma. lă ime 0. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. mărginirea unor perspective. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. teraselor.

Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. decorat cu plante de mozaic. zidurilor. ciment. . Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. în lungul scărilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. aleilor. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. beton. piatră. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful