UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

busuioc. smochini. lotus sau diverse flori. Erau prezente şi pu uri rotunde. Acestea aveau. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Grădinile vilelor mai mici. Villa Lucullus. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Villa Mecena. În capitala imperiului. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. zambile. nordul Africii şi Asia Mică.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica.XIV d. rozmarinul şi mirtul. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. fie o fântână cu un joc de apă.H. buxus. de regulă. Totuşi. ce cuprindea Europa Sud-estică.2. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. De asemenea erau cultiva i trandafiri. lauri. Constantinopol. specii floristice. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Exemple: Villa lui Cicero. cu coloane de piatră colorată şi marmură. la interior cu bazine străjuite de statui. urbane. formă pătrată. mimoze). a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. . Erau prezente pergolele şi coloanele. duzi. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. trandafiri. chiparoşi.2. peste care s-au grefat elementele orientale.1. fiind înconjurate de un zid de marmură. plante medicinale şi aromatice. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale.grădina cu pomi fructiferi. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. 2.arbuştii şi plantele ornamentale. pini. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. tei. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . a înregistrat un regres. horticultura a făcut progrese. vasele şi statuile. platani. în Evul Mediu. Schema modelului grădinii medievale. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Villa Sallustius. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.2. 2. crini.2.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. tisă. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.V. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. ca urmare a cruciadelor. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. . .) 2. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele.

magnolii. din timpul domina iei arabe. pini.d. citricele. fie aveau straturi de formă pătrată. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.4. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Speciile folosite erau: chiparoşii.grădina de legume şi plante medicinale. Compozi ia era geometrică. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Arta topiară era folosită în exces. al VII-lea d. Nu existau sculpturi. . înconjurate de ziduri. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. caracterizată de prezen a careurilor egale. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. fie erau situate în afara palatelor. acestea fiind interzise în religia mahomedană. monotonă.2. palmieri. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. mărginite de rânduri de plante tunse. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. o suită de grădini.2. prin întretăierea a două canale cu apă. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. predominant persană.grădina de flori. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Locuin ele mici aveau o singură grădină. pere ii de fundal.H.). bazine. galerii acoperite de plante că ărătoare. 2. mirtul. eucalipt. adesea aranjate liber. compartimentare realizată. Speciile folosite: chiparoşi. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. buxusul. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. apoi au căpătat un specific propriu. leandri. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. menajerie. . acolo unde spa iul permitea. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). situate în cur ile clădirilor. de formă regulată iar cele mai mari. magnoliile. 2.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. XIII-XIV.. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. fie sub formă de fântâni arteziene.H. Grădinile fie erau interioare. pavilioane pentru petreceri. cu func ie exclusiv ornamentală.

galerii. por i. iar apele. bazine. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. suprafe ele foarte întinse. cu aspect natural. bambuşii – prietenia necondi ionată. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. este mărimea acestora. al XVII-lea d. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. situat pe malul unui lac. o dată cu dezvoltarea noii religii. având caracter natural. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească.H. cu caracteristici proprii. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. cheiuri. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Relieful era foarte variat. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. grote. modificat sau aparent natural. VIII-IX d. pentru dobândirea perfec iunii morale. ape. Filozofiile religioase din China. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. şi reflectă puternicul cult al naturii.) şi cuprindeau mun i.2. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. II-I î.H. firesc. de groază. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. cascade.3. fiind create mai ales în sec. pe vârful unei coline sau în pădure. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. servind ca loc pentru plimbare.H. în strânsă legătură cu religia. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. sec. plante şi animale. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. budismul. arterele pământului. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. indiferent de perioada istorică. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. cascade naturale) sau în bazine artificiale. . ziduri. chioşcuri. stânci. de basm. au fost create parcuri naturale. pinii – fermitatea şi for a caracterului. fiind natural. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii.H. piersicii ornamentali – Paradisul. (dinastia Tang). fiind excluse liniile drepte. Terasele erau trasate liber. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. de veselie. Elementele primordiale erau mun ii. neregulat. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. IV-V d. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. poduri şi pode e. lacurile şi râurile. Picturile. în armonie cu peisajele naturale. odihnă.3.. în care vegeta ia era dispusă natural. terase. ce erau descoperite brusc la un moment dat.

specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Astfel în Japonia. din dorin a de a aduce natura în locuin e. azalee. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. Spa iile verzi. bambus. .3. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. podurile. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.vegeta ia este perfect integrată peisajului. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . grădină aridă.H.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. coline.capitala ării. sau din Europa medievală şi renascentistă.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. lanterne din piatră. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. fântâni şi foarte multă vegeta ie. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . sau de pe verandă. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. arborele de ceai. sec. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). . devenind o artă na ională. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. camelii.). erau prezente pretutindeni. şi în Kyoto. Persia. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă.H. stânci col uroase. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. un râu sau pârâu. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. ienuperi.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. În sec. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. diverse plante cu sau fără flori. cu simboluri filozofice caracteristice. al VIII-lea d. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. pârâu cu cascadă. lac cu insule. muşchi. stâncile. destinate contemplării din interiorul clădirii. fiind o componentă a acesteia.Deşi. pietriş. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. ferigi. orientat pe direc ia N-S. mai mari sau mai mici. nisip. în decursul timpului. al VIII-lea d. arbori şi arbuşti. . grădină de muşchi. plus diferite lampadare. 2. por i. pietre rotunjite. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. cu balustrade ornamentate. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. pavilioane pentru ceai. pasul japonez. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. fiind folosite toate elementele din natură. Grădinile imperiale. miniaturală: cursul de apă. fiind ulterior personalizată. Islam).

glicina. lauri şi portocali. magnolia. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. precum: .H. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.utilizarea vegeta iei tunse. parapete ornamentale. Din sec. .prezen a sculpturilor. mirt. ştiin ă. buxus. .1. ca influen ă occidentală. garduri vii şi borduri tunse. XV-XVI d.apa aduce mişcare. . . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. al XVII-lea d. ci pietre late.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. Această orientare a apărut la început în Italia. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.nu erau folosite alei. bazine neregulate. lămâi. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.4. pe terase succesive. din toate domeniile: artă.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. chiparoşi. Specii folosite erau: pini. 2. 2. arhitectură. azalee. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). a canalelor.. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. literatură. . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. de unde a iradiat apoi în restul Europei. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . camelii. cascadelor. cascade. stejari meridionali.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.simetria fa ă de o axă a compozi iei.Grădina palatului Farnese din Caprarola. bambus. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. ziduri înverzite.4. . . ienuperi. . arborele de ceai. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. arbuşti modela i în volume geometrice.Villa Medici în Roma (2 terase). lespezi sub forma pasului japonez.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. . vase ornamentale. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. încep să apară primele grădini publice. în special pentru grădinile vilelor suburbane. tisă. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.apa era folosită sub formă naturală. . cireşii. . . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. .H. . .erau folosite zidurile masive de sprijin.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).

Au apărut grotele artificiale. dar dispare schematismul rigid. cu numeroase statui. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. tinzându-se către transformarea în parcuri. fiind îmbinate cu linii ample. curbe. pictor şi arhitect) favorit al . vase. 2. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. . . Au fost realizate decoruri bogate.2.grădinile de la castelele Tuilleries.grădinile Gamberaia – Floren a. Saint-German. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.arhitect peisagist Du Cerceau. Terenul era modelat în terase mari. În perioada Barocului. Exemple din sec al XVI-lea: . rezultând spa ii mult lărgite. traseele rectilinii. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Exemple:. roci şi apă în mişcare).grădina Garzoni – Collodi. apare stilul baroc. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. cu partere decorate cu flori. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. la care grădinile erau în incintă. . Abia după jumătatea sec.. S-au mărit dimensiunile grădinilor. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. bazine. Existau canale şi lacuri imense.H. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Fontainbleau. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.grădina Luxembourg din Paris. în arhitectură. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). . Principiile esen iale s-au men inut.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. al XVII-lea crea iile importante au fost: . Astfel. la castelele Amboise. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. fântâni. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. . În prima jumătate a sec. . fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. al XVII-lea. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.arhitect peisagist Delorne.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .H. În unele situa ii canalele s-au păstrat. al XVI–lea. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.4. .În secolul al XVII–lea d.

ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Versailles. Dar. mai ales pe axa principală. pe spa ii foarte largi. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . bazine. Saint Germain-en Laye. în Anglia dominau grădinile medievale.„regelui Soare”. cu principii compozi ionale proprii. bazine cu grupuri sculpturale. constituind totodată şi perspectiva principală. al XVIII-lea.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. dominantă. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.compozi ia era tratată arhitectural. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.3. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. bazine şi canale. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. Ulterior. statui sau vase. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. scări.aleile sunt rectilinii. se păstrează axa . .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. . racordate cu ziduri de sprijin. piramide. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. treiaje. . rocării. ca şi în restul Europei. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. .sunt prezente.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. alături de diferite fântâni. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Chantilly. fiind situat pe terenul dominant. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. vase în stil baroc. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. .palatul constituie capul compozi iei.Ludovic al XIV-lea. .zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. borduri sau broderii de buxus tuns. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. mari partere şi întinse oglinzi de apă. . sub influen a literaturii. 2. în Anglia începând cu sec. închise între ziduri. Fontainbleau. La început s-a renun at la tunderea arborilor.4. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. . Dispar parterele.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. . conuri. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). .sunt folosite. rampe. . Sceaux. SaintCloud. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. cuburi).terenul este modelat în terase largi.

Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Kent (pictor şi arhitect) . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. .Hampton Court – model italian. apoi francez.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Grădinile Greenwich – model francez.4. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. Hyde Park. 2.Austria: .grădinile Kensington şi parcul Stowe.. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Toate crea iile din această perioadă (sec.Nymphenburg (München) – model francez. Realizări importante: . .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.Germania: .Tête d’or’’ (Lyon). . fiind sus inătorul noului curent numit . .model francez. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. James Parc. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Victoria Park şi Battersea Park. Green Park. . Malmaison.4. reziden ial şi a intrat în cel urban. amenajate în stil peisager: St.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . dar se introduc poteci şerpuitoare. . La periferie erau: Regent’s Park. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). La sfârşitul secolului al XIX-lea.model francez. . realizate sub influen a romantismului. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. .Parcul Chatsworth – stil clasic. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.centrală dominantă.grădinile de la Whitehall – model italian. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Anglia: . . .Saint-James Park . formând un lan verde de peste 4 Km. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). În secolul al XIX-lea. . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Ermenonville. .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană..Rusia: . enun ate de Repton.Charlottenburg (Berlin) .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.

Villa Melzi (Bellagio). .New York – Central Park .360 ha. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). plopul alb.Chicago – South Park.Parcul Sokolniki – 463 ha. .5. Ca exemple pot fi amintite: . cimbrul. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. Parcul Puşkin (parc englez. În Germania. lăcrămioare. respectiv după principiile grădinilor engleze. . . . Prospect Park (peisagist Olmsted). roini a.Villa Carraresi (Roma).Grădina Botanică .A. crini. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . Ca exemple pot fi amintite: . . .model italian.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . . lângă St. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. 2.sec. bradul.U. pe lângă locuin ele boierilor.. arskoe Selo = vechea denumire). pomicole. În S. . liliacul.sec. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.model francez.Boston – Park System.Philadelphia – Fairmount Park.Parcul Public Friederichsham (Berlin). . . . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . .Villa Carlotta (Caddenabio).Grădina engleză (München). molidul. narcisele. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.parcul Nympheuburg (München). . garoafe şi iasomie. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . stejarul. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. mesteacănul. forestiere: bujori.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Petersburg – 600 ha.Spania: .Italia: . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).

la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.în Bucureşti în 1833-1840.parcul de la Albeşti –Braşov. promenada de pe Dealul Copou.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.Buzău – Parcul Crângul. .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” ..Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Timişoara – Parcul Tiselor.sec. Dacia. În alte oraşe: . .1838 – parc promenadă . . .la Sibiu – 1857. În sec. odată cu dezvoltarea oraşelor. . (Carl Friederich.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. Hayer. al XIX –lea. . amenajat tot de Redont – Bd. . poduri.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . fiind numit oraş-grădină.Bucureştiul avea cca. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . azi Parcul Romanescu. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). chioşcuri pentru orchestre. . Hörer). Pădurea Verde. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. Parcurile de la Avrig. Borza. Parcul Rozelor. stilul brâncovenesc. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. . al XVIII-lea . dar care în mare parte erau neorganizate. . lângă castelul familiei Haller. Alpinetul. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.Iaşi – Parcul Expozi iei. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).la sfârşitul sec.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.parcul Carol I. .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.parcul de la Bon ida –Cluj. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . . . 70 ha.parcul de la Gorneşti –Mureş .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . al familiei Bauffy. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . Redont.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. lângă castelul familiei Teleky. al baronului Bruckental..Grădina Ioanid. . (fost Libertă ii) realizat de E.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. iarna lacul fiind folosit ca patinoar)..la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.actual Parcul Tineretului. . .

Gala i. ClujNapoca. Colentina. Oradea. Iaşi.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. . . Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Craiova. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.reamenajarea Parcului Herăstrău. Constan a. Parcul Tei. .Parcul Sportiv . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Sibiu.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Ploieşti. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Pantelimon. . Drumul Taberei.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Parcul Tineretului. parcuri în Titan. Balta Albă. Crângaşi. . Piteşti.

III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. 3. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde.f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. sanitară şi estetică. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.2. recreativă. de protec ie climatică (viteza vântului. . respectiv: de produc ie.flori din culturile floricole. c) f. antierozională.f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. . ştiin ifică. 3. grădini. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. hidrologică.fructe din livezi. f) f. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. intensitatea radia iei solare). Profesorul I. . hidrologică. de impact peisager).1. Func ia hidrologică este asigurată. . şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. această func ie are un caracter puternic diminuat.Cap. respectiv cu: . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. umiditatea şi temperatura aerului. d) f. antipoluantă (f. de protec ie a solului. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. de pe terenuri degradate). . recreativ sau sanitar. sanitară). fiind ob inute diferite categorii de produse: . în general de toate tipurile de spa ii verzi. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . e) f. la diferite categorii de spa ii verzi. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică.lemn din diferite tipuri de pădure. decorativă (estetică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.

ce constituie o armătură biologică a solului. fie la suprafa a solului (litieră). Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. mult sporită. Func ia de protec ie a solului. în care procesele de eroziune sunt vizibile. cărămidă. De exemplu. pietriş. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Pe lângă aportul de substan e nutritive. fie în sol (rădăcini moarte). Vegeta ia lemnoasă. prin descompunerea de către microorganisme. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. a perdelelor de protec ie. prin microclimatul pe care-l realizează. prin albedoul specific.micşorarea vitezei vântului. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. trotuare. moderează temperaturile excesive. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . ). etc. şi a speciilor drajonate. spa iile verzi prin stratul arborescent. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. . astfel.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. fâşiilor plantate în lungul străzilor. prezintă o stabilitate mecanică. Acestea. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. . Prin sistemul de înrădăcinare. sau în apropierea acestora.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Sub aspectul proceselor pedogenetice. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. asfalt sau beton. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. străzi.ameliorarea umidită ii aerului. . Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. prin procesele de evapo-transpira ie. fizică şi chimică. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire.

elagaj şi anotimp. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. ce nu deranjează ochi. 3. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. structură pe verticală. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. etc. . cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. consisten ă.reducerea poluării chimice a atmosferei. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. gresia. viteza vântului scade cu 30-60%. vârsta arboretului. . ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. sau cu frunziş sempervirescent. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. 5m3. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane.reducerea poluării fonice. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.3.lipsite de vegeta ie. atmosfera devine calmă. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. în zonele plantate. vegeta ia re ine mari cantită i de particule.reducerea poluării fizice a atmosferei. În mediul urban. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. în special în timpul verii. o elul. betonul. Perdelele de protec ie. . sub diferite aspecte: . fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. iar la 120-200 m în interior. astfel. De exemplu. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. marmura. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. a pulberilor fine sau a fumului.

intersec iilor aglomerate. metalurgică. fără obstacole cu efect antifonic. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. industria chimică. radia ie solară. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. umiditate. etc. În oraşe. având un efect nesesizabil. planta iile stradale. întreprinderile industriale. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. sau diferite activită i curente ale popula iei. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. de prelucrare a petrolului. durata de via ă a frunzelor etc. căderea frunzelor. cea ă. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. arbori+arbuşti+specii de gazon). iar a teiului pucios cca. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. în cazul molidului cca. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. transportul auto. perimetrale. aerian. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. efect maxim în sezonul de vegeta ie. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. în teren liber. 42 t/ha. De exemplu. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. . ce are lă imea de 200-250m. 35 t/ha. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. de prelucrare a produselor minerale. necroze. şantierele. echien/plurien. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. planta iile rare dintre construc ii. inversiuni termice. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. pinului silvestru cca. acoperită cu gazon. respectiv de mărimea frunzelor. 30 t/ha. 68 t de particule solide şi praf. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. prin senza ia de linişte. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. părozitatea acestora. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. a arterelor principale). ionizarea aerului).

cumpărăturilor pentru hrană. turismului.Timpul. telefonie. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. artei. în general. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . .evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. sportului. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. radio. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. în sferele culturii. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. cele mai multe destina ii. . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. prin care se înlătură plictiseala. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. internet). . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.divertismentul sau amuzamentul. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. etc. picnic. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. vacan ele. între inerii personale.3. respectiv concediile. serviciului. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.deplasarea.timpul liber (dedicat recreării). sau efectul automatismelor zilnice. divertismentului. presupune bucuria întocmirii programului. televiziune.timp de existen ă. .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. Factorii care influen ează recrearea sunt: . după bunul lui plac: plimbări.4. respectiv timpul alocat servirii mesei. aeriană sau navală. intelectuale sau psihice. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. Fazele activită ii de recreare: . obiective turistice. practicarea diferitelor sporturi.Mobilitatea.destinderea sau relaxarea.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.. îmbrăcăminte. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. de . presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. la care este supus omul în via a cotidiană. . . . spa iile verzi urbane sau extraurbane. . CFR. odihnei prin somn.pregătirea.activită i pe loc. al solicitării fizice. camping. pensia. care poate fi: . . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. cules de flori.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. . călătorii.Nivelul de trai.

apicultura. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. prin care are loc refacerea fizică a organismului. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. Turismul are caracter recreativ.5. gazon sau oglinzi de apă. etc. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. presupune comportamente diferite. floricolă sau erbacee. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. realizată pentru plăcerea proprie a individului. nevoia de a face mişcare. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. . Plimbările sunt realizate fie zilnic. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. decât în dauna operei”. obiective culturale. În sens larg. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. alpinism. . asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. de diferite excese. economice. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. diseminat sau modificat. canotaj. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. parcurile. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Func ia decorativă (estetică. arbustivă. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. 3. diferite de mediul său. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. în sta iuni climaterice cu specific. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare.O. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Aceste activită i pot fi active sau pasive. etc. indiferent de subiectul în care apare. etc. sau în zilele libere. . J. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. sau la sfârşitul săptămânii. în spa iile verzi extraurbane. sau diferite activită i precum grădinăritul. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare.ciuperci sau de fructe de pădure. după o perioadă de activitate intensă.amintirea.întoarcerea. pescuit. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). Odihna propriu-zisă. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. repausul şi somnul. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. vânătoare. încât nimic să nu poată fi adăugat. istorice. de regulă la sfârşitul săptămânii. de conducerea autovehiculului.

Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. etc. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . textura coroanei. cascade.6. şi care exercită o atrac ie spontană.încadrarea cursurilor de apă. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. . zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. . . murmurul apei. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. . componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. puternic erodate sau a grohotişurilor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. diferind în func ie de fenofază. bariere împotriva vântului. variază pe parcursul unui an. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. cu efect de parazăpezi). Astfel.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. admira ie necondi ionată. ciripitul păsărelelor. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. 3. încântare. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. flori. fructe. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. . bazine.

Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. se ine seama de anumite principii şi legi.Cap. centrul compozi iei reprezentat . la care sunt subordonate toate celelalte elemente. într-un întreg. Frumuse ea este un element func ional. armonie şi propor ionalitate. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). intrarea principală. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. viu sau inert. care conduc în final la realizarea frumosului. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. sociale şi economice ale unei perioade date. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. treaptă. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. ob inându-se în final unitatea în diversitate. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. un monument). suprafe elor şi formelor planului. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. pe o concep ie dominantă. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. planta ii. peluze. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Fiecare component. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Frumuse ea este realizată prin ordine. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă.

circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. stradă. simplu. Simetria poate fi absolută şi liberă. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. deoarece un plan perceput deodată. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. calitate care uneori poate avea o latură negativă. compus. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. vase decorative. grupuri. în întregime. admi ând totodată diversitatea acestuia. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. clădire). bănci. Ritmul poate fi: static. a aceloraşi elemente (specii. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. potecă. şi o dată percepută regula ritmului. omul va anticipa următorul obiect sau interval. a repetării şi a consecven ei. ordinii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. se găsesc mase similare şi egale. combinat. lă ime) sau alte caractere vizibile. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. magnificului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. de culoare. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. dinamic. integritatea şi calitatea acestuia. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. de formă. liniar. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. creând senza ia de dezamăgire. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). evitându-se astfel monotonia. este static şi odată văzut. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. bulevard. interesul scade. respectiv realizarea echilibrului. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. al for ei sau al monumentalită ii. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial.

şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). chiar dacă specia diferă (de exemplu. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. etc. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. care au o anumită continuitate. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. pasive. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. .compozi ii între culorile complementare. dar care au volume şi formă asemănătoare). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. În proiectarea spa iilor verzi. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. exprimând de fapt unitatea în varietate.compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. caz în care se aplică armonia legăturii. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). florale. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. formelor dar mai ales a culorilor. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. într-un aliniament. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. se pot deosebi: . forme sau spa ii. de un individ. . şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. . aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. arhitecturale.combina ii între culori diferite (active. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.

aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. Fibonacci. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. 21. astfel pentru o alee de 300 m. iar pentru o alee de 250 m. sub un unghi de cca. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. apoi 3.). participan ii la diferite evenimente de amploare etc. C. publicul dintr-un parc. ordine şi armonie. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 5. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). 55. iar la o distan ă mai . alee pietonală. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. . aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). etc. . 180. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. ce are laturile în raport de 1:1. lă imea optimă este de 5 m. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 270. 8. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2.I. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 89 etc. matematician italian din sec. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. al XIII-lea. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 34. . fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). lă imea optimă este de 8 m. mese.). 13. sub un unghi de cca. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole.618 (aproximativ 3:5). Astfel.

mare de această valoare. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă. . pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

aspect preluat şi de romani. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. etc. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). iar în cadrul stilului peisager sau liber.1. La romani grădinile. în general. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. V. Grădinile în stil maur. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. vase sau fântâni arteziene. fiind ornate cu statui. văile râurilor. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). vegeta ia. erau prelungiri ale încăperilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. dar şi elemente minore precum microrelieful. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. . aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. Acest stil prezintă mai multe variante. activită i. de mai târziu. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. râuri.1. bazine. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. În amenajarea spa iilor verzi.1.Cap. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. În ultima perioadă (sec. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. francez sau regulat) a stat. pâraie. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. civiliza ii. 5. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. câmpii. apă. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.). precipita iile) sau for ele majore (vânt. epoci. arhitectural. Stilurile spa iilor verzi 5.2. radia ia solară. eroziunea). vegeta ie) cu cele artificiale (alei. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. caracteristice diferitelor epoci istorice.1.

armoniza şi propor iona cu clădirea principală. cu numeroase ziduri de sprijin. canale sau oglinzi de apă. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. fie de a le limita pe altele. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii.1. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Aceasta. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.2. fiind nivelat şi modelat în terase largi. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. ce constituie perspectiva principală. respectiv axa principală. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. unele păstrându-se şi în prezent. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. sau de perdele de arbori. statui sau vase sculptate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. numit şi capul de compozi ie. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Apa aduce prospe ime. rampe. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. cascade sau bazine. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. taluzuri. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. 5. scări. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. precum şi oglinzi de apă. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată.1. pe linii drepte şi curbe. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . situat în pozi ie dominantă. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. bogat ornamentate. fiind subordonate toate elementului principal. balustrade. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Elementul principal. aplicat până în prezent. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. cu denivelări mici. regulate.

3. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.de apă. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. 5. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.1. fiind dispuse în re ea geometrică. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. 5.1. fiind obositoare ochiului.3. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti.2. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. 5. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. mai ales a celor de gazon. conducând spre diverse amenajări. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie.1. În această situa ie. Aleile sunt rectilinii. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. natural. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. cu precădere în Olanda. care dau varietate şi fantezie compozi iei. în ansamblu. sub influen a stilului rococo din arhitectură.2. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. având cel mai adesea relief variat. . compozi ia fiind liberă. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. în formă de tablă de şah. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Toate acestea au fost duse la extrem. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. în Anglia. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. Stilul peisager Stilul peisager (liber. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. fie sub influen a literaturii noi.

se vor folosi specii de talie mică. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. sub formă de mase. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. . masele vor avea conturul neregulat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. curb sau sinuos. specii lemnoase decorative. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. sinuos chiar. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. covoare sau dispersate solitar. ce urmăreşte formele de relief. fie create. chiar exotice. cu contur regulat. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. neregulat. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. prin aducerea de pietre. În jurul clădirii principale. în diferite zone ale grădinii. Aleile au un traseu liber. fie naturale. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. atunci când aceasta există. intervenindu-se totuşi în detaliu. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. frumoasă şi îndelungată. vor fi folosite pâlcurile. peluze. cu înflorire bogată. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Apele. care în mod natural sunt dispersate. Rocile. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. toate elementele. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. în pete neregulate sau eliptice. urmând caracteristicile terenului. de grote sau chiar cascade. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. cu aspect natural. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. lumini şi umbre. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. volume. Simetria şi echivalen a sunt excluse. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. pajişti şi diferite grupaje floricole. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. roci sau stânci.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

Genul de bucurie Genul de bucurie. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. culori. 5. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.5. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. având ca fundal imagine unor mun i înal i. unei mări sau ocean).3. largi. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. umbră şi lumină. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. de stâncile. dispuse într-un masiv păduros.5. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. cascadele. De asemenea.2. de luminişurile retrase. 5. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. forme. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. cu flori având culori calde. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.4. volume. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.2. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. . atât sub aspect psihic cât şi fizic.2. de veselie sau de entuziasm.

1. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. limitarea perimetrului construibil. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. cât şi legătura dintre acestea. recrearea şi odihna popula iei. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. re ele stradale. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. zona politico-administrativă. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere.). Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. în strânsă corelare cu structura urbanistică. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. grădinile sau scuarurile. energiei electrice. 6. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. etc. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. sunt judicios repartizate. .2. gazului metan. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. sta ii de distribu ie a apei. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. ce asigură protec ia multiplă a mediului. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. dimensionate. Ca regulă generală. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. dispuse într-o re ea continuă. atât urbane cât şi periurbane.Cap. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). zona industrială. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. energie termică. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. 6.

fiind administrate de persoane juridice sau fizice.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. ştranduri). grădinile locuin elor individuale. grădini botanice.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. în func ie de sistemul stradal al localită ii. pepiniere.cu acces limitat. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. planta ii antierozionale. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. grădini publice. grădinile botanice şi cele zoologice. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. numite şi spa ii verzi publice. zonele de agrement (păduri de recreare.cu acces strict. păduri de recreare. care traversează localitatea şi care. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. 2. grădini zoologice. întreprinderilor. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. radial-concentrică. După accesibilitatea popula iei largi: . şi în care intră: parcuri. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu.cu acces nelimitat. longitudinală. dotări şi func ii. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. acoperişurile verzi. a apei. a sta iunilor balneo-climaterice). aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. grădini botanice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. 1. . grădini şi scuaruri publice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). de folosin ă generală. parcurile şi bazele sportive. ce sunt administrate de primării. 6. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. planta ii de pe lângă unele dotări publice. scuaruri. grădini sau scuaruri). între care legătura se realizează prin planta ii stradale. . . Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. amplasare.3. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. pepiniere. de regulă. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. După pozi ie se deosebesc: . a spitalelor. planta iile din cimitire. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. fiind diferite ca mărime. transversală sau longitudinal-transversală. concentrică.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. planta ii antiincendiare. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. planta ii de protec ie (a localită ilor. păduri parc. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. a solului. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. lungi de sute de metri. constituită din spa ii verzi periurbane. .

destinate construirii unor cartiere de locuit. scuarurile pot fi situate: . având în componen a lor doar arbuşti. rozarii. culturale sau de învă ământ. cu rol decorativ: scuarurile decorative. parcurile sportive.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. După func ii: . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici.permanente. frecventează simultan acel scuar. în cca. parcuri dendrologice. caz în care acestea sunt uşor accesibile. 6-8 minute. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important.3 ha. ce se înfiin ează pe terenuri virane. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. După modul de amplasare. .înconjurate de străzi sau artere de circula ie. parcuri şi grădini zoologice. După durată. alpinarii. situate de regulă în cartierele de locuin e.spa ii verzi de înfrumuse are. 400 m. destina ie.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.3-3 ha. . planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. . planta iile de consolidare antierozională. . categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. gazon. perdelele de protec ie. scuarurile por fi: . terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. păduri parc. păduri de agrement. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.temporare sau provizorii. edificii culturale. parcuri expozi ionale. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. configura ia terenului şi construc iile din jur.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. . După destina ie. spa iile verzi din cimitire.3.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. pepinierele. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. planta ii cu efect de parazăpezi.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. scuarurile pot fi: . sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. . . Raza de deservire a unui scuar este de cca. spa iile verzi pentru copii şi tineret. situată în intravilan.4. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0.în interiorul cartierelor de locuit. grădini şi parcuri publice. 6. fiind destinată odihnei de scurtă durată. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.

Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. frecventează grădina în acelaşi timp. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în lungul aleilor. scări (în cazul terenului accidentat). datorită inexisten ei căilor de acces. Dată fiind această distan ă de deservire.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. în cadrul oraşelor mari. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. alei. de pe o rază de 1-1. de mers lejer. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. bănci. de învă ământ. aranjamente şi decora iuni florale. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. respectiv o intrare la cca. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. 6. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. respectiv arbori şi arbuşti. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. boschete. De exemplu. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. situate în jurul unor institu ii publice. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. peluze de iarbă. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. zone umbrite dar şi zone însorite. statui. respectiv: sectorul pentru copii. 3-4 ha. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. . 15-25 minute. Spre deosebire de scuar. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. spre periferia scuarului. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Dispozi ia aleilor.5. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. . Intrările vor fi reduse ca număr.5 km. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).. a obiectivelor culturale. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.

Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. bănci. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. În foarte multe cazuri. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. locuri pentru jocuri statice. ce depăşesc 20 ha. sporturi. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. WC public). şi de densitatea popula iei. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. . fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. cafenea. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc.000 de locuitori trebuie să existe un parc. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. restaurant). cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. 6. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. adăpost de ploaie. cofetărie. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. manifestări artistice). Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). de lungimi şi dificultă i diferite.6. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. într-un cadru peisagistic deosebit. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. diferite dotări (cişmele. bazine sau chiar un mic lac. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. expozi ii. respectiv sta ionare). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). şi de capacitatea proiectată a parcului. de re eaua stradală limitrofă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

recreativ şi decorativ. punct de distribu ie a energiei electrice.liber este de 3. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Speciile vor fi alese şi amplasate. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. 6. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2.1.8. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. alei pietonale. pentru diminuarea zgomotului. . Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. a noxelor sau a altor factori de inconfort. arii de joacă pentru copii. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. tomberoane). în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. structură şi folosin ă diferite. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. orientarea şi înăl imea clădirilor. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. parcări.8. în func ie de pozi ia. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Astfel. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. 6. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte.8.2. suprafe e îngazonate. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. ale unui cvartal sau ale unui cartier. 6. partere cu flori. şi străzi şi bulevarde deschise. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Au scop sanitar. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. ocupând suprafe e importante. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. şi alte multe specii pentru varietate. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor.

spitale. aranjamente florale. minilivadă. În cazul vegeta iei. arbuşti şi liane. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. minigrădină de zarzavaturi. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. miniseră. magazie de unelte. arbustive sau lemnoase. joasă sau fără împrejmuire. diferite jocuri. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. În cazul unor locuin e. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. a unor grupuri de specii sempervirescente. În func ie de mărimea spa iului disponibil. fie după propriile idei. arbuşti tunşi. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. activită i de grădinărit. precum gazonul. o cascadă miniaturală. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. fie prin realizarea unui gard viu înalt.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. sedii de firme. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. padoc şi cuşcă pentru câine. arbori. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. sediu de firmă etc.) acestea pot fi: grădina de fa adă. suprafe e îngazonate. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. de gusturile proprietarului. bazin cu peşti decorativi. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. cu o compozi ie relativ simplă. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . cititul. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. institu ii. mobilier de grădină. chioşc de grădină. grădina este structurată şi amenajată. un mic bazin cu aspect natural. stânci şi pietre. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. Astfel. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. Grădina de fa adă. piscină. precum şi diferite specii cu port pendent. chioşcurilor şi treiajelor. dar şi a unor hoteluri. servitul mesei. Grădinile interioare. trandafirii. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. pergolelor. În func ie de mărimea acesteia. sau specii de răşinoase. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. uşor de între inut. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. barbeque. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. lămpi pitic. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. gazonul. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică.

În func ie de caracteristicile lor. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. astfel. forme sau provenien e.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. sau numeroase alte specii floricole. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. poate contribui la estetica compozi iei alese. Urmează un strat de separa ie. se recomandă acoperirea acestuia. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. . odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cu strat fertil mai gros. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Crassulaceae. fam. durabilă şi de bună calitate. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. 6. alături de plante cu flori şi alei. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. pentru speciile de plante vivace.9. Poaceae). Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. specii de gazon (fam. Saxifragaceae. unele specii din fam. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. de regulă. format din fibre minerale. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. cu pietriş (de tip sort). canalizări). Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. fiind de maxim 10-15%. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Brassicaceae sau Campanulaceae). cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. cu arbori şi arbuşti de talie mare. de la bun început. printre spa iile rămase libere între plante. în vederea efectuării eventualelor repara ii. instala ii electrice. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic.

reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului.şi nu în ultimul rând. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. . care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. creându-se spa ii pentru odihnă. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. institu ii administrative). în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. . comportându-se ca un bun strat termoizolant.acestea re in diferite cantită i de praf. ateliere).10. . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. policlinici. . în zilele însorite.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. cabinete). până la 4-7. Ca şi în cazul grădinilor interioare. diferite pulberi sau noxe. al bolnavului sau pacientului (spitale. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. al muncitorului (fabrici. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. . Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. hale. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. Din suprafa a acestor complexe sportive. 6. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. spa iile verzi propriu-zise. şi constituie unită i de sine stătătoare. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. .. al proprietarului (locuin ă privată). Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.

Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. bănci. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. diferite săli de sport (gimnastică. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. cu precădere împotriva vânturilor dominante. cu ghimpi (Berberis .11. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. oină). şi să nu producă fructe ce pot murdări. separate prin vegeta ie. 3-6 ani. 11-15 ani. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. 100 m2 până la câteva hectare. gazon sau arbuşti. baschet. 20-25% pentru terenurile de joacă. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 30-40 copii. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 6. 1000 m2 pentru 40-50 copii. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. volei. 7-10 ani. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. precum şi specii floricole şi de gazon. respectiv: până la 3 ani. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. leagăne. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. handbal. Stilul adoptat este cel mixt. caz în care au caracter de tabără. grădinilor publice sau a parcurilor. arte mar iale). clădiri administrative. când sunt în afara localită ii. bârnă de echilibru. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. sau în cadrul scuarurilor. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. polo). Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. bazin acoperit sau în aer liber (înot. grupuri sanitare. balansoare. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. volei. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. labirint. terenuri pentru diferite sporturi (tenis.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Suprafa a variază de la cca. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. duşuri etc. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. atletism). Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. clădiri pentru vestiare. în care constituie sectoare de sine stătătoare. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. tenis). tobogane. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. cu solul permeabil. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului.

plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. labirinturi.12. În cazul taberelor. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. În cartierele de locuit sau în scuaruri. rabate sau diverse aranjamente floristice. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. terenuri pentru jocuri de masă. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană.). pârtie pentru schiuri. fructe sau semin e. cele cu frunze. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. coşuri de gunoi etc. 6. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. pistă pentru alergare. grădina de zarzavat. medicinale şi melifere. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. corpuri de iluminat. destinate odihnei. pistă pentru patine cu rotile. plante tehnice. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. flori. flori. bibliotecă volantă. Dar în func ie de microrelief. teren pentru focul de tabără. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. arbuşti fructiferi. Rhus typhina). leagăne. arbori de mărimea a III-a. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. ronduri. bob sau săniu ă. Robinia sp. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. dotările vor fi mult mai complexe.sp. Laburnum anagyroides. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. eventual un mic stadion. cât şi zone însorite. balansoare. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. spaliere. a zgomotului şi a gazelor.). cu rol de protec ie împotriva prafului. tobogane. bârnă pentru echilibru. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. bazin pentru înot. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. cu frunze. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. ce poate cuprinde: o mică livadă. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. alei pentru biciclete sau trotinete. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. sau care să fie toxice (Taxus baccata. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. . bănci. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. care murdăresc. un mic monument sau un bust..

cu cel mai mare impact peisagistic. Astfel. pasive cu rol calmant. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon.13. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. de a diminua poluarea fonică. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. 6. având ca dotări mese. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. respectiv cea a intrărilor. pentru fiecare elev. birourilor. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. cu excep ia intersec iilor. Componenta cea mai importantă. bănci. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. func ional şi estetic. calmante. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. familiare. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Spa iile verzi din incinta spitalelor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. De asemenea. precum şi obiecte din materiale calde. sau a celor rezervate pauzelor. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi.5 m2 de teren sportiv. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. 6. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. . Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. este vegeta ia lemnoasă. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. pentru mărirea gradului de vizibilitate. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu rol stimulator. cu specii floricole având culori liniştitoare. rabate de flori. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. diferite. Parterele cu flori şi peluzele de gazon.14. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.

se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. constituit din biserică. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Dacă spa iul permite. acoperite cu plante agă ătoare.15. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. numită „cimitirul eroilor”. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. drumuri interioare de acces auto etc. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. ar ar american. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. dispuse în lungul aleilor principale. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. ce au efect liniştitor. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. separarea diferitelor amenajări precum parcări. pornesc mai multe alei rectilinii. . chioşcuri). În func ie de destina ia institu iilor respective. purificarea aerului. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. bine delimitată. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. sau chiar garduri vii. capelă sau un monument memorial. glicină sau trandafiri. 6. reduse doar la aliniamente de arbori. Cimitirele mari. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. paltini. de la intrarea principală sau de la biserică. necesare bolnavilor. Parterele cu flori cu nuan e reci. influen ând benefic recuperarea acestora. datorită lipsei de spa iu. sau în sens radial. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. castani porceşti. brad. molid. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Astfel. cu bănci şi şezlonguri. cu alei şi căi de acces paralele. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. cimişir. precum şi pergole cu vi ă de vie.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. centrale. sau în jurul edificiului central. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. prezintă şi o zonă. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. flancate de planta ii sobre. De asemenea. Astfel. tisă. din specii sempervirescente. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. chiparoşi. dar şi specii de foioase precum: tei. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare.

cu multe denivelări. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Aster sp. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. industrială sau medicinală a plantelor. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. În cazul în care terenul nu este prea frământat. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Chrysanthemum sp. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. de recreare. de taluzare sau de înăl are a unor zone. de maximă circula ie. de recreare şi decorativă. să poată fi realizat pe jos. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. sanitar şi decorativ. arborii fiind evita i. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Sedum sp. situate în intravilan sau în extravilan. sanitară. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă.. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. după concep iile . Paeonia sp. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. după importan a decorativă. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. în afară de cele amintite. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Sistemul de drumuri. 6. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. caprifoiul (Lonicera japonica). Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. după considerente ştiin ifice (taxonomice).1. dar şi culturaleducativ. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. saschiul (Vinca minor). Ca specii lemnoase frecvent folosite. Microrelieful. halde. Convallaria majalis etc. Spa iile verzi cu profil specializat 6. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice.). Lupinus sp. sunt: trandafirii. iedera (Hedera helix). În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului.16. alimentară. utilită ile şi căile de acces. pentru realizarea acestor denivelări.. să existe mijloace de transport în comun. dar şi în punctele cheie. Sempervivum sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. din specii sempervirescente. Narcissus sp. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.16. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. se execută lucrări de excavare.. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. surse de zgomot puternic).

sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. grădina japoneză. numit şi colec ia botanică. treiaje. tehnice. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. dar în containere. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală.). estivală sau autumnală. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Polianta. sectorul plantelor de cultură. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. la exterior. muzeu. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. şi implicit expozi ii foarte diferite. Sectorul plantelor de cultură. Ca sectoare. Realizarea planta iilor floricole. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. sectorul administrativ. fie în fa a clădirilor importante (birouri. leguminoase. arhitecturală. englezeşti. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. de la cele inferioare. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. sectorul plantelor spontane folositoare. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. pergole. plante aromatice. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. diverse suporturi sau chiar ziduri. sectorul florei diferitelor zone geografice. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. sau arbori cu efect decorativ deosebit. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. ce au diverse întrebuin ări.). sectorul sistematic. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. vernală. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. în acest sector. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. vara îngropate în sol. licee sau a alte unită i de învă ământ. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. rozariu-ul. medicinale etc. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. serele. melifere. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. Sectorul plantelor spontane folositoare. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. ierbar). Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. fie se desfăşoară între cele două elemente. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. urcători. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. hibrizi floribunda etc. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. până la cele superioare (ultimele fiind . dar şi publicului larg. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. de parc. rădăcinoase). flora Asiei etc. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Rozariu-ul.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. hibrizi Polianta. sectorul plantelor acvatice. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. În sectorul florei Globului. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite.

sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. pădure de foioase. poartă torrii. pădure de răşinoase. pasul chinezesc din dale de piatră. Vegeta ia forestieră spontană. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. se deosebesc: sera palmarium. verii sau toamnei. pajişti. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. mediteraneene. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate).16. ornamental. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. colec ie de trandafiri. pepinieră. subtropicale. sau din alte regiuni calde ale Globului. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. clădiri administrative. pod arcuit din piatră. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. este dispus de regulă. sera înmul itor. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. . uneori chiar un miniparc zoologic. sera plantelor acvatice tropicale. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. pădure mixtă. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă.monocotiledonatele). sera colec iilor. sau mai rar. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale.2. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Grădina japoneză. după zona geografică de provenien ă. sera azaleelor şi cameliilor. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. sera rezervată expozi iilor florale. Prin structura. în apropierea intrării principale. didactic. decorativ şi recreativ. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. 6. Complexul de sere. sera plantelor din regiune mediteraneană. prin solu iile de amenajare adoptate. Astfel. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. industrial sau alimentar. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. lanterne de piatră. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare.

cu o suprafa ă de 20. cu o suprafa ă de 34 ha. având o suprafa ă de 70 ha. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. Bacău). arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. gropi de gunoi. În cazul păsărilor zburătoare. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. a masca zidurile inestetice. de tipul cuştilor cu gratii. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. înfiin at în 1908. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. înfiin at în 1880. înfiin ată la începutul sec. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. curs de apă. . în ceea ce priveşte frumuse ea. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. să nu existe zone industriale. vechimea şi mărimea colec iilor.arboretumul Simeria (jud.grădina dendrologică Macea (jud. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Bacău). Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. de recomandat cât mai largi. Pe ansamblu. trebuie să ocupe suprafe e importante. pot fi amintite: . înfiin at în 1909.5 ha. cu o suprafa ă de 60 ha. . de tip „microbiotop sau minihabitat”. al XX-lea. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. care va fi folosită atât ca sursă de apă. înfiin at la începutul sec. Arad).De regulă. stâncării. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.arboretumul Dofteana (jud. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective.3. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Hunedoara). sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite.arboretumul Hemeiuş (jud. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. este necesară construirea de voliere largi. având în acest sens îngrădiri. având o suprafa ă de 48. . Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. bazine.5 ha. Timiş). pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. strâmte. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. 6.16. . . perdele sau garduri mascate cu liane.arboretumul Bazoş (jud. pentru a completa ambientul. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. al XVIII-lea. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă.

libere. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. unele specii de ra e. trunchiuri de arbori. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. .sectorul păsărilor tropicale sensibile. prin plimbare. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. pentru sezonul estival. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. zebre. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. galinacee etc.).sectorul cervidelor şi cabalinelor. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. găini de ornament. constituit dintr-o clădire.. pot fi amintite: . şoimi.sectorul marilor ierbivore. . cameleoni. . iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. pentru sezonul cald. . bazin. lei. distan a nu trebuie să fie prea mare. alpin şi subalpin etc. . uli. . stânci.sectorul reptilelor. căprior. cerb lopătar.. cucuvele. gâştele.sectorul stru ilor. fie cu voliere foarte mari. cu zone largi amenajate pentru tigri. . Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. zimbrii etc. canari.sectorul primatelor. cum sunt bufni e. de numărul de specii. girafele.sectorul galinaceelor şi columbidelor.sectorul urşilor. cai sălbatici. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos.sectorul rezervat pentru antilope. pelicanii. De asemenea. mici palmipede. pentru sezonul rece. pantere.sectorul păsărilor răpitoare. ierbivore mici. pentru diferite specii de urşi. şi pentru răpitoarele de noapte. ren. ce adăpostesc pisici sălbatice. şerpi sau crocodili. umiditate. . în aer liber. elan.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. păuni. câini dingo. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.sectorul păsărilor de baltă. pentru speciile care nu pot părăsi locul. dromaderi. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. pume. lupi. ciufi. râşi. . cinteze. bibilici. lama şi alpaca. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. cormorani. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. carnivore mici.sectorul felinelor mari.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă..sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . stârci. pescăruşi etc. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. gheparzi etc.. în special forestieră. ce cuprinde voliere cu fazani. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. turturele.) sau spa ii deschise. în care sunt găzdui i: elefan i. şi padocuri acoperite. .: . cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. mierle. porumbei sălbatici sau de ornament. precum lebedele. vulpi. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. cât şi spa ii largi. iguane. şopârle. prevăzut cu arcuri largi descoperite. de amenajările respective. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. grauri etc. caprine. jderi etc. . asini etc. bivoli. ovine. cu voliere şi vegeta ie. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.

şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. un punct de belvedere asupra oraşului. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. formată din planta ii forestiere. se vor prevede spa ii largi. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. care să nu depăşească 4%. toalete ecologice. acoperite cu pietre. În zona intrării principale.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. pot exista în incintă şi muzee. cişmele cu apă potabilă. Astfel. având produse care să nu dăuneze animalelor. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. nisip sau alte materiale locale. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. un curs de apă. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. fântâni. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. de zoologie.17. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. sau a aranjamentelor florale. dar în raza de deservire a localită ii. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. de purificare a aerului etc. în mişcare. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Pădurea-parc (parcul forestier. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. poteci şi alei de plimbare. În unele por iuni ale pădurii-parc. precum: un lac. Alte amenajări. 6. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. se deosebesc: parcul forestier. de entomologie etc. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. şi nu numai. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. a eventualelor surse de poluare. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. a unor peluze întinse de gazon. . este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. pădurea-parc sau parcul-pădure. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică.

picnicurilor sau zonelor pentru plimbări.1. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. numită impropriu pădure de agrement. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. sau de interes turistic. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Amenajările de tipul campingurilor. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. căi de acces cu trasee mai lungi. telescaune. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. pot fi ştrandurile şi campingurile. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. falezele sau malurile abrupte. telecabine. în unele zone de interes curativ. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Unele elemente naturale precum mlaştinile.). pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. a unui râu. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Pădurea de recreare. . aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. pozi ia pe versant. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. stâncile. tabere şcolare. puncte de belvedere etc. izvoare termale etc. 6. De asemenea. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. topoclimatul. lipsite de vegeta ia forestieră. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. balnear (izvoare minerale. zone de picnic. expozi ia. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. terenuri de tenis sau de fotbal. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. cu cât terenul este mai înclinat. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. terenuri sportive etc. situate pe malul unui lac.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră.17. solul. Astfel. zonele nisipoase. hidrografia şi environnement-ul.5-2 ore. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor.

este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. dotărilor sau diferitelor echipamente. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. temperatura aerului mai ridicată. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. temperaturile sunt moderate. suprafe e umede improprii. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. sau spa ii adăpostite. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. băl i. prezen a prafului. alunecări de teren. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone.. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. fără extreme mari. vegeta ia are aspect veşted. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. iar solul este mai pu in umed. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. frunziş sărăcăcios. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Orientarea nordică a unor terenuri. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. refugii) pentru a oferii adăpost. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. este mai rece şi mai umedă. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. destinate practicării unor activită i. Cu privire la mişcările aerului. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. pavilioane. Tot în acest sens. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. gradul de expunere a teritoriului. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. plantele prezintă creşteri foarte mici. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. altitudine etc. frunze prăfuite sau galbene. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. plajelor etc. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. care prin fenomenul de . Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. această zonă este cea mai expusă vânturilor. De asemenea.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. În acest sens. vânt. noroi. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). cu privire la temperatură. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate.

O zonă lipsită de un curs de apă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. şi din contră. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. prepararea hranei. prezintă o atractivitate foarte redusă. precum realizarea igienei corporale zilnice.2. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. schi nautic etc. ce diminuează calitatea acestora. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Cei care doresc să se odihnească. de o acumulare mai mare sau mai mică. care este dată de natura sursei (izvor. filtrare şi transport al apei. a fermelor de animale. . atunci aceasta este şi primitoare. Hidrografia teritoriului. În acest sens. apa este importantă sub aspectul calită ii. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. va avea o atractivitate sporită. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii.spulberare. Când o pădure de recreare este echilibrată. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. liziere). capătă por iuni dezgolite. râu. Environnement-ul.17. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. regimul şi tratamentul etc. libere (luminişuri. chimic sau fonic zonele din jur. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. lac). aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. pârâu. 6. situl sau vecinătă ile. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. de cea ierboasă. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. compozi ia şi vârsta arboretelor. de modul de captare. dar nu neglijabilă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. De regulă. În zilele călduroase de vară. iaz. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. sau ca sursă de apă potabilă. de poten ialul teritoriului. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. aerisite. pescuit. de temperatura acesteia. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. poieni. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. natura solului.

În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Sub raportul vârstei. ce au un efect peisagistic major. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. ce calmează şi relaxează vizitatorul. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. care determină o scădere a densită ii. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. păduri pentru plimbare şi păduri parc. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. ce induce plictiseala şi pasivitatea. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. ce are o densitate mică (200-500 buc. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. . Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. a culorii frunzelor etc. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. indiferent de specie. capacitatea de primire începe să crească. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Codrul regulat vârstnic. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. dar în zilele geroase cu chiciură. bine pusă la punct. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. cu locurile de parcare aferente. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii./ha). Iarna se remarcă răşinoasele. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. la agresiunile vizitatorilor. dau peisajelor un pitoresc aparte. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise.. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. de motiva iile şi aprecierile lor. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. datorită vizibilită ii foarte bune. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Aceste dotări vor fi discrete. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. luminişuri pentru odihnă. şi este favorabilă pentru plimbări. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. are aspectul unei păduri falnice. dispuse pe anumite trasee. publicul larg le preferă pe cele amestecate. în func ie de fenofazele speciilor respective. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare.

a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. soluri scheletice. insistându-se în mod special asupra cură eniei. de cca. În raport cu întreaga pădure. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. să fie drenat. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. De preferat ca aici. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. reprezintă cca. Zona de plimbare. fiind astfel organizată. obiectivele etc. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. izvoare). această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. şi prezintă diferite construc ii. de cei care evadează din cotidian. amenajările. . cişmele. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării.Pădurile de recreare se sistematizează. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. prezintă ponderea cea mai mare. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. cu forme interesante. să aibă o textură uşoară. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. camping. prin împăr irea pe anumite zone. terenuri de joacă pentru copii. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. instala ii sau echipamente. Zona de primire şi odihnă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Aceasta este zona preferată de marele public. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. cu investi ii mai reduse. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. echipamente sanitare şi de igienă. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Zonele cu soluri reci şi umede. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. ce trebuie să fie ireproşabilă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. repaus etc. odihnă. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. pentru linişte. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Arboretele vor avea consisten ă moderată. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. acest lucru favorizând. vor fi evitate de vizitatori. aer curat. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). zona de plimbare şi zona de regenerare. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. destindere şi pentru activită i de picnic.

având un specific aparte. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. care sunt interzise accesului publicului. peşteri.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. cu pante domoale. prin optimizarea spa iului în general. cabană.17. fiind eliminate tasarea solului. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. un număr sau o emblemă. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. vestigii ale unui castel sau cetă i. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. rezultate prin ruperea. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. camping). spre diferite puncte de interes din pădure. han.3. locurile de parcare. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. întâlnite doar în anumite păduri. 6. respectiv 4-10 km/100 ha. este constituită din diverse suprafe e. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. ruine. fiind total protejate. forma iuni geologice interesante etc. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. dificultatea. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. terenurile de joc. arbori deosebi i. monumente. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). de la o clădire de interes general (cabană. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă.5-4 m. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. pot avea por iuni comune. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. zone cu fructe de pădure etc. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. smulgerea sau tăierea puie ilor. Traseele potecilor vor fi diferite. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. nu prea lungi şi nu prea înclinate. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. restaurant. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. şi echipamente specializate. puncte cu vederi panoramice. restaurant. au o lă ime optimă de 3.

masă cu scaune sau bănci. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. şi pot fi: terenuri de tenis. de amploarea investi iilor. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. . şi variază în func ie de microrelieful specific. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. restaurantelor. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. diverse amenajări pentru jocul copiilor. peluze pentru golf. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. un număr cât mai mare de autovehicule. Locurile de parcare. camping. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. fântâni sau alte surse de apă. coş de gunoi. capătul drumului principal). După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. dalele de piatră. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. spa ioase şi capabile să absoarbă. formele regulate şi simetriile. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. vor evita pe cât posibil artificialul. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. de 2-3 maşini. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. în pinten. vatră din piatră pentru foc. parcările pot fi: în ciorchine. WC-uri ecologice. Parcările pot fi mari. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. respectiv nisipul. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. cabanelor. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. loc pentru focul de tabără. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. pietrişul. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. respectiv grupuri de arbuşti. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului.aceste puncte bănci. groapă sau container pentru gunoi etc. fiind mult apreciate de vizitatori. miniterenuri de fotbal. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. şi să se folosească materiale cu aspect natural. pe ansamblu. în special pe latura vântului dominant. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. dispuse în apropiere. sau pot fi mici. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate.

oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. având o înăl ime corespunzătoare. 6. pedologic sau de altă natură. cu aspect cât mai natural.18. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. . paleontologic. protec ia ecosistemelor. Astfel spus. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.18. incompatibilă scopului atribuit. recreative şi turistice. geologic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.The International Union for the Conservation of Nature . cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. floristic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. faunistic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. De asemenea. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. speologic.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). sau parcurile cu specii de vânat autohton. educative. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii .1. hidrologic. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală.

remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. . hoteluri. sate. 6. . . neatinse de activită ile umane. Mun ii Măcinului. hanuri sau locuin e izolate. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. În prezent.2. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. care grupează o serie de atrac ii turistice.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. muzee cu specific local. Piatra Craiului. vile. Ceahlău. activită ile de turism vor fi bine organizate. expozi ii.18. conforme cu peisajul. recreării şi turismului”. construc iile (case. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Cozia.să fie deschis turismului organizat. . . elemente de etnografie si folclor. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. cu flora şi fauna sa. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . zona rezerva iilor integrale. Retezat. şi Semenic – Cheile Caraşului. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . respectiv fenomene naturale originale.Valea Cernei. vegeta ie. cultural şi recreativ. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. Cheile Nerei . se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. . Rodna. . Cheile Bicazului . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. educativ şi recreativ.să fie interzisă vânătoarea. Domogled .zona exterioară. educativ. în scop ştiin ific.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . floră şi faună intacte.Hăşmaş. . care servesc recreării popula iei.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. specifice.speciile vegetale şi animale.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. beneficiind de o protec ie suplimentară. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. destinate cercetării ştiin ifice. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. drumuri. .Beuşni a.să aibă forma ii geologice interesante.

Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Grădişte Muncelului – Cioclovina. forestiere (tip f). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Por ile de Fier. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. următoarele: Apuseni. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. . potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Vânători – Neam . paleontologice (tip p). ca parcuri naturale. se promovează regenerarea naturală.. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. lacuri şi cursuri de apă. rezerva ii naturale.18.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. solului. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. geologice şi geomorfologice (tip g). în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Balta Mică a Brăilei. mixte (tip m). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Bucegi. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. rezerva ii ştiin ifice.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Acestea pot fi: botanice (tip b). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. În ara noastră sunt constituite în prezent. 9/1973. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . Nomenclatura din ara noastră. nu se împuşcă. conform Legii nr. limnologice (tip l). zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. vegeta iei sau faunei.3. 6.

ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. cascade. rezerva iilor naturale. parcurilor naturale. ştiin ifice sau peisagistice. cursuri de apă. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. arbori seculari. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. locuri fosilifere. chei). fenomene geologice unice (peşteri. educa ie si instruire în domeniul mediului. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. . care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale.

diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). compozi ii. . frunzelor. . . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. . . ce vor alcătui în final o unitate.fertilitatea solului. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.temperatura aerului.umiditatea atmosferică. . Criterii de alegere a speciilor 6.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Astfel trebuie avut în vedere: .vânt. material care îşi schimbă volumul. ruginiu. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.Cap.lumină. . . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.1.diversitatea foarte mare a ramurilor. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. 6. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. culoarea. proiectantul de spa iu verde creează forme. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.1.regimul de umiditate din sol. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.factorii ecologici edafici: . VI.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. . . . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.textura şi profunzimea solului.factorii ecologici climatici: . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).2. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. Prin acest material. volume. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.2.cerin ele speciilor fa ă de: . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.

2.troficitatea solului. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. fertilizare. cloroza esutului asimilator. . . . etc. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).oxidul de sulf. numindu-se şi cea ă oxidantă. considerate cele mai rezistente). . a produc iei de masă lemnoasă).con inutul de schelet. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.2.factori geomorfologici: .factori antropici: . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. fa ă de cele periurbane. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.factori poluan i. numite arsuri). dioxidul şi trioxidul de sulf. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). Dintre aceştia : .animali.vegetali. .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze)..smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. 6.pantă.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. . . dar şi asupra celui animal sau vegetal. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . . .expozi ie.configura ia terenului. . .factori biotici: .altitudine.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. (produc căderea acelor la răşinoase. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. Astfel.

chiar un aspect de bronzare a frunzelor).rezistente la bioxid de sulf – alunul. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.aliniamente.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.2. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. coacăzii. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. industria metalurgică şi chimică. etc. .rezistente Exemple de specii: . zămoşi a de Siria. platanul. ecotip.rezistente la plumb – pinul silvestru. ce talie vor avea exemplarele respective. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.sensibile . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. cum se integrează în respectiva compozi ie. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Particularită ile biologice ale speciilor 6.condi ii de mediu – specie.mijlociu rezistente . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.2. arboretele tinere fa ă de cele mature. corcoduşul. subspecie.umbrirea clădirilor. reducerea creşterilor. stadiu de dezvoltare. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. fabrici. bradul de Caucaz. . .pigmentări.). .pădurile de recreare.3.praful rezultă din întreprinderile industriale. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. fenotip. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. 6. . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . tuia.1. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. . frasinul.3. propor ia poluantului în atmosferă etc. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.rezistente la fluor – mesteacănul. . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . piracanta.foarte sensibile .

a II-a . a prafului. speciile cu înăl imi sub 7 m. speciile lemnoase volubile. Juniperus hibernica. Morus alba. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. şi cea având contur sinuos. mai mici de 1m.7 – 15 m.arbuşti.peste 25 m. agă ătoare sau chiar târâtoare. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.arbori de mărimea I . cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. . columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .2. arbuşti pitici. etc. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.liane. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. conică. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. ovală.15 – 25 m.2. Populus simonii. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. arbuşti mijlocii 1 – 2m.zonele verzi de mici dimensiuni. Picea abies. . Larix decidua.realizarea gardurilor vii.3. Populus nigra cv. . obovoidă. fastigiata. În tabelul nr..în lungul arterelor. Astfel. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Pinus strobus. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. a boschetelor. italica. Acer pseudoplatanus. Abies alba.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . a III-a . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . De exemplu. Berberis thumbergi. Prunus mahaleb. Thuja occidentalis var. 6. . sferică. că ărătoare. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. tabulară. precum şi re inerea gazelor de eşapament.

a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Pinus nigra. mesteacăn. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Fagus sylvatica. 6. salcie căprească. Cotoneaster horizontalis. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. . larice. Tilia cordata. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Ulmus minor. Betula pendula. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .mascarea obiectelor inestetice. a prafului şi a vântului. varietatea „Globosa” la diferite specii. dud negru. .3.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. caragană. Cerasus avium. Juniperus sabina. umbraculifera Carpinus betulus.3. Pinus sylvestris.zona de primire a pădurilor de recreare. cireş păsăresc. Juniperus horizontalis. Robinia pseudoacacia var. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. ulm de munte. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Populus tremula.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . . .2.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. frasin. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Salix babilonica. pentru protec ie împotriva radia iei solare.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. nana. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. .aliniamentele stradale. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Juniperus communis ssp.

etc. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Speciile cu tulpini că ărătoare. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. ovoidă. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. pendula. 6. mici sau mari. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. fie pendentă. paltin.4. mărimea şi culoarea acestora.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. imprimă un sentiment de linişte. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. obovată. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. pot fi sinuoase. castan) sugerează puterea. lanceolată. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). fie orizontală. romboidală. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). peluze. Unele specii au frunze simple sau compuse. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.2. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Forma. Chamaecyparis lawsoniana var. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn.3.2. Salix babilonica. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Ramuri pot fi drepte.5. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). fie verticală. eliptică etc. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. la marea majoritate a speciilor. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. imprimând anumite sentimente. 6.3. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. . pentru intensificarea expresivită ii clădirii. tortuosa) sau pot fi geniculate. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Trunchiurile. sau chiar târâtoare. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. platan. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.

argintea. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Ligustrum ovalifolius. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis.. Robinia sp. Hippophae rhamnoides. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Tilia tomentosa Juniperus sabina. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. pu in incizată dau adânc incizată. Astfel. Pyrus elaeagrifolia.. Eleagnus angustifolia. Gleditsia sp. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Euonymus europaeus. ca în cazul mesteacănului. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Juglans sp. Hedera helix.). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. la verde închis. alb argintiu. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. galben sau chiar roz şi roşu. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Speciile cu frunze mici. Populus alba Picea pungens var. luminos (primăvara). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.) sau mari (Ailanthus sp. până la verde intens (vara). compuse. biota. Speciile cu frunze mari. la care verdele se combină cu alb. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Thuja occidentalis f. Carpinus betulus. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Sorbus aria. precum cele ale speciilor: Acer negundo.Marginea limbului poate fi întreagă. Acer negundo. precum şi diferite exemple de taxoni. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). la galben–roşu ruginiu (toamna). „Aurea” Thuja orientalis f. În tabelul nr.. Aesculus sp. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor.

Picea abies. crem sau galbene. Alnus glutinosa. atropurpurea. Pinus cembra. rubrum 6. Pinus strobus Abies alba. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Acer platanoides var. Hedera helix. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. niedzwetzyana.. În tabelul nr. Taxus baccata. Phyladelphus coronarius. Berberis vulgaris var. Spiraea x. Pseudotsuga glauca. Prunus cerasifera var.3. Buxus sempervirens. pissardii. purpuriu Picea pungens var. Deutzia scabra. forma. Crataegus sp. Forma şi culoarea florilor.verde închis roşu. hybrida. Pyrus sp. Robinia pseudoacacia. Juglans regia Fagus sylvatica var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. purpurea. Pinus excelsior. Magnolia kobus. Sophora japonica.. glauca.2. Aesculus hyppocastanum. Catalpa bignonioides. purpurea. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Acer paltanoides var. vanhouttei. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Corylus maxima var. Malus pumilla var. Syringa x. Prunus avium. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase.6. Ligustrum vulgare albă . purpurea. Hibiscus syriacus.

Phellodendron amurense Spiraea japonica. Dintre toate speciile lemnoase. Cornus mas. Forsythia sp. soulangeana Prunus sp.. Forsythia suspensa. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Chaenomeles japonica. Colutea arborescens. Magnolia x. Syringa vulgaris. exceptând albastrul pur. pissardi. Spiraea salicifolia. Kerria japonica. Magnolia kobus. Laburnum anagyroides. Tamarix ramosissima. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Diervilla florida. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Amorpha fruticosa. Prunus cerasifera var. Cotinus coggygria. Laburnum anagyroides. Malus floribunda Hedera helix. Magnolia stellata. primăvara timpuriu primăvara . carnea. Hibiscus syriacus. Buddleia davidi. Prunus persica. pu ine specii făcând excep ie de la regulă.. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Chaenomeles japonica. Hybiscus syriacus. Diervilla florida. Prunus armeniaca. Liriodendron tulipifera Aesculus x. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Cornus mas. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor.

a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. mari (Viburnum opulus var. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Kerria japonica Aesculus sp. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. budleia. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Spiraea salicifolia. amorfă) constituie un factor stimulator. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. atribuind ambientului un aspect dispersat.vara toamna Mahonia aquifolium. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Crataegus monogyna. iritant. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Sophora japonica. Hibiscus syriacus. Sambucus racemosa. Ptelea trifoliata. dar mai ales în perioada hibernală. Inflorescen ele sferice. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. contribuind prin forma. ca lumânările (castan porcesc. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. lemn câinesc. pseudobace) este variată de la specie la specie. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.7. Cotoneaster horizontalis. mălin) calmează şi relaxează. Berberis vulgaris.2. Rosa canina.3. Liriodendron tulipifera. Colutea arborescens roşie albă . Culoarea fructelor. Viburnum opulus. glicină. Spiraea japonica. neliniştit. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. în sezonul estival sau autumnal. 6. Rhus typhina. Syringa vulgaris..

unii poluan i din aer sau din sol. calitatea terenului. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. 10. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. . Există şi specii cu creştere foarte înceată.3. Thuja occidentalis. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul.8. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Prunus spinosa. iar plopii. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. De exemplu. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Platanus sp. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Robinia pseudoacacia. 6. Gleditsia triacanthos. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Abies alba. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. salcâmul. Viburnum lantana. De obicei. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. 40 ani de la plantare. Ambientul (noxe. Catalpa bignonioides. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. diferi i arbuşti. 20. Picea abies. Fraxinus excelsior. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. probabile pentru perioade de 5.2.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Ligustrum vulgare. Lonicera nigra. precum cimişirul şi tisa. ci separat. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. mesteacănul. Cotoneaster nigra. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Mahonia aquifolium.

Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri.1.Cap. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. pâlcuri. boschete. grupuri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Exemplarele lemnoase. . Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. lângă clădiri. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. VII. frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. iar cele decorative prin trunchi. ASOCIEREA. labirinturi. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. coloritul fructelor). dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. sub diferite moduri. curtine. fie ele arborescente sau arbustive. masive. fără agita ie. pot fi folosite solitar sau grupat. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. garduri vii. în puncte liniştite. sau duc la costuri suplimentare. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Arborii solitari se amplasează pe peluze.

pe un contur drept sau sinuos. de regulă bine între inute şi amenajate. foarte înalte cu h > 3 m. mici cu h = 0. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă.. înalte cu h = 1 – 3 m. în aceste ultime cazuri. După înăl ime. două sau trei rânduri.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. cu exemplare foarte apropiate. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 – 1 m. formate dintr-o specie. mai rar două sau chiar trei. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. . sistemul Cossonet). gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. (gard belgian. trunchi de piramidă. Ca regulă generală. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. ob inându-se în final un perete verde. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber).5 m. ce are amenajate numeroase poteci. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.

astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. În orice caz. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite.După scop gardurile vii pot fi: . şi cu o capacitate puternică de lăstărire. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. . solemnitate şi hotărâre. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii.garduri vii decorative. . Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. de preferat o specie locală. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cu un aparat foliar bogat. folosite ca garduri de limită.garduri vii pentru protejare. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. sanitar. solu ie destul de controversată. şi coroană bogată. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. în care sunt prezente multe bănci. mai deschis la culoare. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului.garduri vii de camuflare sau de mascare. . de izolare vizuală şi fonică. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. În cazul plasării inverse a speciilor. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. de mascare. de apărare împotriva vântului dominant. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. care să constituie fondul principal. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. protec ie şi linişte. ce le eviden iază pe primele. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Astfel. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive.

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. destinat odihnei pasive. dispuşi inelar. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. existând în apropiere şi un luciu de apă. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. apoi de cele de talie mică. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. patrulater sau pentagon. .Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. În cazul clădirilor monumentale. lângă care să existe grupuri de flori perene. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pentru mascarea acestora. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului.

pentru mascarea limitelor. pinul silvestru). pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. în mod excep ional 4 intrări. de regulă dispuse circular. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Un boschet prezintă 2-3. la tasarea şi în elenirea . dârmox). în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. parcuri) masivele se situează spre periferie. creându-se o stare de calma atmosferic. iar în interior numeroase bănci. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. constituit dintr-una sau mai multe specii. specii rezistente la vânt. adaptate condi iilor locale. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pinul strob. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. În spa iile verzi urbane (grădini. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. fântână arteziană). statuie. lemnul câinesc. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. protec ie împotriva soarelui şi vântului. mesteacăn. cimişir. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact.

2. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. largi.2. înso i i de 1 tutore.solului. a I-a. cu înflorire abundentă. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. creându-se impresia de monumentalitate. Astfel pentru aliniamentele stradale. Totuşi. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. puie ii cu rădăcini protejate. se evită ambalarea. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. 7. Astfel. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. .1.2. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. urmată de toamnă. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Vârsta. cu fructe şi port interesante. în acest caz balul fiind înghe at. 7. se folosesc puie i de talie mică.2. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). de la scoaterea din teren şi până la plantare. În general. În func ie de speciile întâlnite în masive. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. unde se doreşte realizarea unui masiv. înfiin area scuarurilor. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. imediat după dezghe ul solului. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). a II-a şi a III-a. acestea pot fi transparente sau opace. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. care limitează priveliştea şi perspectiva. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime.

cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. creată în acest scop.5 t. pe tulpină deasupra coletului. sunt necesare mai multe opera iuni: . remorcii.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. camionului. De asemenea.60 (0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .80 x 0. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.30 (0.0 x 1.5 (0. cu sistemul radicular mai compact. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. fie din natură. situate în locurile accesibile macaralei.30 (0. etc.70) x 0. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.60 (0.1. cu ramuri până aproape de sol. . se tasează uşor şi se udă abundent.3. .alegerea exemplarelor. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. fie dintr-o pepinieră. . datorită dimensiunilor. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). 7. înăl imea şi grosimea la colet.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. iar înăl imea 8-10 m. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.40) x 0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.2. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.Ca regulă generală orice puiet. .0. . . cu o coroană uniform dezvoltată. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.40) m pentru puie ii de talie mică. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.

gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului.5 – 1. Astfel. . Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. numărul rândurilor (1. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.7. urmând ca mai târziu. ce au un efect estetic deosebit.2. cu norme bine stabilite. 2 sau 3 rânduri. 7. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. K. uniform. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.3. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. ciuperci). în Fran a. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. timp de 2-4 ore. 7. la o adâncime de 20-25 cm. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. partere. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. rânduri sau la încrucişarea aleilor. în timp. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. P. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Fertilizarea.3. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.4 rânduri. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.4.1.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . până la 0. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.2. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.3. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului.

40 cm deasupra solului. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. cu fructifica ie cât mai abundentă.5 m între ele. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). . la distan a de 60 cm între ele. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .forma literei „U” . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. cu ramuri cât mai multe.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.piramida . ob inându-se forma literei V. Pe măsură ce cresc. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . La exemplarele cu so . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.forma Cossonet . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. se aleg ultimii doi. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . rezultând astfel un trunchi vertical scurt. columnare. piramidale. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.forma Verrier .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.

mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. 6 sau 8 bra e verticale. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Fiecare pereche porneşte din axul principal. ceilal i îndepărtându-se. are forma unui „U” dublu sau triplu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. ce a fost retezat la 40. Coroana formată. dispuse în acelaşi plan. se orientează vertical pe doi tutori.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. 80 sau 120 cm de la sol. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Astfel. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . pe o sârmă . unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate.

La lungimea de 70 . După 30 cm. se înlătură lăstarii. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. cu o deschidere a bra elor de 50 . la o înăl ime de 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. În al doilea an. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. iar cei doi lăstari terminali. .80 cm.(spalier). dar la o înăl ime de 80-90 cm. sub un unghi de 60o între ei.

3. tisă). la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. tăierea se face cu cca. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. mai rar toamna târziu. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. ienupăr. 7. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. În primul an de la instalare.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Populus sp. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. la exemplarele plantate în aliniament. 0.3. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. prin scurtarea lujerilor prea lungi. la înăl imea de 20-25 cm. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.) Se execută primăvara devreme. Tunderea se execută în anii următori. . Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. După atingerea înăl imii dorite. tuie.

iulie. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Lăstarii ob inu i prin recepare. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. sunt de regulă mult mai viguroşi. cu coroane înghesuite. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.4. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . 7. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară.3. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Se recomandă rărirea periodică. grupuri. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. După câ iva ani.

Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. reducerea consisten ei.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. . Se aplică rărituri mixte sau combinate. îmbunătă irea stării fitosanitare.3. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. în cca.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. ob inându-se un număr optim de exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. 7. .se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . în pădurile echiene de codru şi crâng.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. a unor poteci.materialul rezultat nu se recoltează. fiind inestetice. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. în apropierea locurilor de sta ionare. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. . . . din 3-6 (10) ani. cu o periodicitate de 3-5 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.5. 20-30 ani. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).

se pot adopta diferite tratamente. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. păduri de plopi euroamericani). Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. făgete. bolnavi. dar pentru oameni antrena i. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. rup i sau doborâ i.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. în vederea atingerii unui anumit scop. amestecuri de fag cu răşinoase. . deoarece circula ia este complicată (semin iş. 7. de speciile forestiere folosite sau prezente. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări.6. buruieni).3. cu foarte multe nişe ecologice.

Cap.. Delphinium sp.forma şi culoarea fructelor. ..specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.specii de talie mare. a rabatelor pe peluze.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. Malva sp.înăl imea.. Ageratum mexicanum sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Muscari sp. .1. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. al sezonului de vegeta ie. . în sensibilizarea oamenilor la frumos.. .. .1.. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.Tropaeolum majus. Acestea se folosesc pentru rabate.forma tulpinii (portul)..specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.Tagetes sp.sp.. Aubrieta sp. Saponaria ocymoides. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. . Tulipa sp. precum şi în mozaicuri. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Alyssum sp. . Ageratum sp..sp.. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Calistephus chinensis. 8. Acestea se folosesc grupat. VIII. în componen a bordurilor.. precum specii din genurile: Lilium sp. Tradescantia sp. cu aspect de tufă . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. partere. în marginea rondurilor sau rabatelor. Tulipa sp. covoarelor.1. Narcissus sp. în planul apropiat de privitor..ciclul de via ă.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. precum specii ale genurilor: Petunia sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. forma.. Salvia sp. .. culoarea şi mărimea frunzelor. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Salvia splendens. În acest sens se deosebesc: . Hyacinthus sp.. . . precum Crocus sp. .2. cu port târâtor (sau pendent) . Tagetes sp. Gladiolus sp. cu tulpini ramificare.culoarea..forma. a modului de creştere şi ramificare. peste 50 (60) cm. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.1. Lobelia sp. .. 8.sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Galanthus sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . platbande sau grupuri pe peluze. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Sedum sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: ..

mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. roz. chioşcuri pentru odihnă). Unele frunze sunt mari.. . la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. roşu sau grena. iar altele puternic fidate. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. precum regina nop ii şi micsandrele...Lathyrus sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Begonia sp. la florile simple poate fi pală. Humulus lupulus. creasta cocoşului. argintiu sau cenuşiu. Polygonium sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată.sp. Ricinus sp.. florile fiind nesemnificative. erecte Impatiens sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. lalelele papagal..sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Forma.1. Agave sp. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. ... Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Astfel. până la albastru. clopo ei. cu segmentele filiforme. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Iresine sp.Ipomea purpurea. Nuan a culorii poate fi diferită.). culoarea. Delphinium sp..4. 8. mărimea şi culoarea frunzelor. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Forma. roşu grena.. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. a sta ionării. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. cu tulpini că ărătoare . cu tulpini simple. Tulipa sp.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Portulaca sp. culoarea şi abunden a frunzelor.. ..1. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. în jurul teraselor.. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.3.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. precum verbena şi crinii. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Papaver sp. Lilium sp. galben. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.. la început. Sempervivum sp. în cazul petalelor tomentoase.. Pyrethrum sp. altele sunt mici şi mărunte. 8. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. mo ul curcanului. cu tulpini volubile . mărimea şi culoarea frunzelor În general. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.. locurilor pentru sporturile uşoare.

. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. vara. Zinnia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Calceolaria sp. . transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.6. Cineraria sp. men inând efectul decorativ. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. .1. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.plante anuale rustice. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .5.. În unele situa ii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. iar primăvara vor înflori. ca o continuare a florilor.. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.plante anuale semirustice (Begonia sp.1. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. florile se îndepărtează. fiind aripate.) are fructe persistente şi decorative. fiind o sursă de amuzament pentru copii.8. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.) se seamănă în sere calde.plante anuale sensibile (Celosia sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. de culoare roşie sau roză. 8.

Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. rizomi. Dahlia sp.decorarea balcoanelor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC)..Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.. rădăcini tuberizate.. pentru: . jardinierelor. tuberobulbi. Narcissus sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.1. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. pe stânci sau pajişti.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Iris sp. . în general. bordurilor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Convallaria majalis. Gladiolus sp. covoarelor. în lungul apelor sau pe luciul lor. Gypsophyla sp. cămări. sau semirustice (Canna indica.. Chysanthemum sp. Hyacinthus orientalis.7. Polyanthes sp. rabatelor. ... rondurilor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.. Lolium sp. geophite – ce au bulbi. Speciile floricole pot fi folosite. Papaver orientalis). Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Hosta plantaginea. tuberobulbi. teraselor..decorarea spa iilor verzi. 8. ferestrelor. rizomi.. Aquillegia sp. mozaicurilor.

Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. printre care se introduc plante anuale. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă.). forma şi nuan a frunzelor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. narcise (Narcissus sp. fiind amplasate în locuri intens frecventate. înăl imea plantelor. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. În func ie de perioada şi . ghiocei.. mărimea. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). stânjenei.. Portulaca grandiflora). Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. în special lunile de vară. pergolelor. Rudbekia sp. narcise. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. în trepte. crizanteme. fie mixt. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.2. treiajelor. rabate. cu port de tufă sau covoraş.).. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. bujori. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. numă-uita (Myosotis sp. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. bănu i (Bellis perennis). nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite.). sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor.decorarea stâlpilor. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.). witrockiana). Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. partere). deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. costisitoare. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Ageratum mexicanum „nana”.ca flori tăiate. de talie înaltă (Phlox paniculata. zidurilor. chioşcurilor. muscari (Muscari sp. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. perioada şi durata de înflorire. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Tagetes sp. specifice plantelor anuale. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. forma şi culoarea florilor. . fie numai specii perene. instalând specii de talie mică în prim plan. Culturile cu plante anuale. 8. mijlocie (Petunia sp. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.

ferigi). Cheiranthus cheiri). . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.3. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Tradescantia sp.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.soluri acide – (Coleus sp. Gladiolus sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. nivelat. pământul de pădure.. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. pământul de frunze. .. modelarea terenului.soluri neutre – majoritatea solurilor. Amaryllis sp. structură. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Dianthus sp). elemente nutritive. elina. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. În general. de răsadni ă. pH. În func ie de sol. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pământul de ace de răşinoase. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. pământul de lemn.. Galanthus) sau bienale (Primula. superficiale (Primula sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul.. con inutul de substan e nutritive. Bellis) cu speciile anuale. capacitate de re inere a apei). Erica sp. Crocus. de turbă) .. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Asparagus sp. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. După valoarea pH-ului. compostul de grădină. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. se deosebesc: ... mărun irea bulgărilor. textură..1. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.soluri alcaline – (Anemone sp. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. textură.. Narcissus. 8. desfundat. Asparagus sp. bine organizate. Hyacinthus. etc. Dianthus sp. Viola.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.. pământul de ericacee. Iris sp. mobilizarea superficială a solului..pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pământul de turbă. brumărele).. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Calluna vulgaris).pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. . .3. . Instalarea speciilor floricole 8. Myosotis. permeabilitate. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Acestea se deosebesc prin pH. perlit şi turbă în diferite propor ii.

La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. 8. de cca. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Galanthus. transplantarea apare necesară atunci când . Hyacinthus. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.2. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.. Hosta plantaginea. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.3. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Amaranthus). În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Myosotis). Mathiola. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Viola. La speciile perene. astfel încât până la venirea înghe ului la sol.3. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.5 cm grosime. Begonia). Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. La plantare. Sedum) distan ele pot fi mai mari.). Crocus. Narcissus. Fuchsia. 2 – 2.8. Paeonia). Hemerocallis sp. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Dianthus. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Alyssum. Lilium sp. Impatiens.).3. unde se vor dezvolta şi înflori.. dar nici să se stânjenească reciproc. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. comparativ cu înăl imea plantei. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.(Iris sp. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. bulbii acestora să se înrădăcineze. Muscari. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea.

combaterea dăunătorilor biotici. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . cu rolul de a ob ine plante viguroase. Pentru ob inerea de tufe bogate. suprimarea tijelor florale vestejite. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. Ciupitul se execută cu unghia.ob inerea unor forme caracteristice.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.aplicarea îngrăşămintelor.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. unele nu mai înfloresc în acel an. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . spa iul devine insuficient. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.irigarea. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.datorită înmul irii naturale ale plantelor.suprimarea păr ilor aeriene. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. bobocitul.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . obligatorii sau facultative.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.4.reglementarea înfloritului. copilitul. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.tutorarea şi palisarea. În această categorie intră următoarele lucrări: . intrând mai devreme în vegeta ie. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. 8. de perioada înfloririi. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.tunsul plantelor. când plantele nu suferă deloc. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.

Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.. bujori. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.). în acest caz întârziindu-se înfloritul. hortensie. urzicu ă (Coleus sp. ochiul boului).. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. gura leului). Pelargonium sp. garoafe). Se aplică la crizanteme.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. garoafe. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. de dimensiuni mai mari (crizanteme. trandafiri. . Petunia sp.

mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Ipomea).. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. mase plastice. Lathyrus. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tutorii pot fi din lemn. . trestie. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. dalii). Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. în func ie de specia respectivă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri.

intensitatea luminii. umiditatea şi mişcarea aerului. În această categorie intră: excrementele de mamifere. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. timp de două săptămâni. a îngrăşămintelor organice solide. ca regulă generală. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. de păsări. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. cu valen e simbiotice. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. fiind indicată udarea diminea a devreme. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. solul. mustul de bălegar. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. :30. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. ghiocei. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. după trecerea perioadei de înflorire. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. făina şi rosătura de coarne. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. 1:20. microbiologice. chimice. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. la care se adaugă apă. temperatura mediului înconjurător. clorura de potasiu. ciuperci). Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. ob inânduse solu ii prin fermentarea. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. bogate în potasiu: sarea potasică. solarii. bioxidului de carbon şi a altor gaze. cenuşă. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. sulfatul de potasiu. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. azotatul de amoniu. . în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. uneori superfosfat. maxim ora 10. spălarea şi răcorirea plantelor.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. sere. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. Îngrăşămintele se aplică. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. făina de oase. lalele. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. riguros selec ionate. narcise. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. etc. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice.

Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. sau talaj. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. şi peste vară. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. tuberculi. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. periodică a diferitelor exemplare floricole. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. . rizomi. organele subterane (bulbi. la geofitele semirustice.sau noaptea. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. frunze. în martie–aprilie. sensibile la temperaturile scăzute. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. uneori chiar săptămânal. manual sau cu ajutorul săpăligilor. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. pentru a nu se produce vătămări plantelor. bulbii sau rizomii. măcar odată pe an. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Acest strat men ine solul umed. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie.

GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. clădiri. 45 oC. cărămidă. . Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire.1. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). datorită nuan elor de verde. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). masive de arbori) sau nevii (stânci. De exemplu. IX. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului.pentru peluze. formată în special din graminee. asfalt sau beton. în zilele cu temperatură ridicată.pentru terenuri sportive. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. recreative sau sanitare. lalele). întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. arbuşti. pietriş. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. aranjamente florale. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. narcise. luciu de apă). compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . având aspectul unor pajişti naturale.Cap. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. pentru a forma un covor des. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. brânduşe. cu . comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. elemente arhitecturale. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie.rustic. 30 oC. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. După destina ie. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. iar în cazul asfaltului de cca. grupuri statuare. gazonul se încălzeşte mai pu in. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. . Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. ce înfră esc abundent. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.

Iberis semperflorens. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. După înăl ime: . Festuca rubra. Deschampsia caespitosa. Viola arvensis. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. umiditatea din sol. rămânând suprafe e nude de pământ. Bromus inermis). . 9.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. înfră ire slabă.2. Cynonurus cristatus). rădăcinile sunt relativ superficiale. Agrostis tenis. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. la 12–20 cm. ci în amestec de minim 3 specii. rezisten a la temperaturi scăzute. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. 9. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. având aspectul unei fâne e înflorite. lăstărire. capacitatea de refacere după tundere. grosiere.5 cm. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. tenis – 0. Poa annua).. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Alopecurus pratensis. Matricaria chamomilla. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. crichet – 2. Reseda lutea. .cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.3. de diferite desimi. Campanulla sp. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. aceasta dispare. . rezisten a la bătătorire. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. aspre. la tundere. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Bellis perennis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. frunze mari.5 cm. rapiditatea de creştere.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. tufele sunt înghesuite foarte mult. Papaver rhoeas. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Lollium perenne..5 cm. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Calendula officinalis. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. rugbi – 6.5 cm. dar speciile se comportă diferit. Alyssum maritimum. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Agrostis stolonifera. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Gypsophylla muralis.

o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.5 cm. 9.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). adâncimea de semănare va fi mai mică.9. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime.3. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). a instala iilor de irigare. dar şi vara. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. moloz. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. cărămizi.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. se ob ine un gazon prea rar. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.2. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Metode şi tehnici de semănare: .5 – 2. dacă există sisteme de irigat. a canalizărilor. gros de cca. instalând toate speciile crescute natural. de specie. ci cresc lateral. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . în cazul în care solul existent este corespunzător. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. zgură.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. date de condi iile specifice ale ării respective. . În diferite ări se aplică norme diferite. Dacă norma este prea scăzută. precum şi costul mai mic. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. amestec şi condi iile de sol. terenul se grăpează. cu un aspect nefavorabil. îngroparea cablurilor electrice. . în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .mecanic . acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. După semănarea manuală. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. De asemenea. dar şi executarea drenurilor. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).1. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă.3. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. Decaparea . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene.

apar muşchii şi numeroase buruieni. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. 30 x 30. fosfor şi potasiu. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Dacă solul are o cantitate mare . Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. 9. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm.4. iar gramineele se răresc. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Se recomandă tunderea pe timp ploios. sau mecanic cu maşini speciale. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. groase de 2-4cm. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. După aceste opera iuni. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. după care se sparge şi se mărun eşte elina. care nu sunt preten ioase. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. care pot fi rulate.

O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. .de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor.

de cucerire a spa iului înconjurător. mai stabilă. apare un sentiment plăcut de protec ie. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . şi în echilibru cu for a gravita ională.de stimulare. X. pentru terenurile orizontale.mişcarea descendentă. au o lă ime mai redusă (minim 1. divertisment. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. măreşte aten ia. în meandre pentru traseele sinuoase.de indispozi ie (de închistare) . Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). . având 0. grădinile alpine. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. pentru stilul geometric. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. sunt de obicei largi. perspectivele. pentru terenurile cu denivelări. . de intimitate şi uneori de regres. În func ie de natura circula iei. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.20 m). mai sigură. importan ă şi lă ime. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .5 -0. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). sau conduc spre un obiectiv principal important. inestetic şi nefunc ional. de refugiu. justificate de prezen a diferitelor obstacole. implică o diminuare a efortului. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). .mişcare ascendentă. . .pentru ceea ce este rigid.mişcarea orizontală. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. curiozitate . căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. creează impresia de avansare. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. elemente arhitecturale.de amuzament.7 m lă ime. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. călare sau cu bicicleta. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. organismul nu depune efort. pentru obiective bine determinate. influen ând sentimentul de veselie. flori.1. 10.Cap. ordine şi propor ie.

Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. lian i sau materiale hidrofobizate. beton. . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. iar cele deschise obosesc ochii). dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. cărămidă. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . pavele. mozaic. Căile împietruite cu pietriş de carieră. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. macadam. Pământul. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. pătrate. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. de forme diferite. pietriş. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. asfalt turnat sau cilindrat. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. dalaj antic. cel pu in cu fa a superioară netedă. corelată cu ambientul.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. tip zidărie. dale. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). dalaj englezesc. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: .cele neregulate în „opus incertum”. este folosit în pădurile de recreare. ceramică sau marmură. .

având rolul unui factor calmant în peisaj. dar fără a fi simetrice. 10. geometrică. . în locurile cu erodare puternică. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. pătrate. lacuri. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). realizate de obicei pe stâncării. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. fântâni. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. asemănător cu malurile opuse.60-0. iazuri. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). bitumului. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. căderi de apă. dreptunghiulare. uşurin a între inerii.pe gazon. senza ia de răcorire şi de prospe ime. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Când cursul apei este însorit. din beton. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. pâraie. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. prin deschideri de perspective. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. făl uită. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. la o distan ă între centrele de greutate. Caltha palustris). cărămidă. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului.65 cm). apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. ale fiecărei dale.2. dar poate fi ameliorată. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. fără frânturi. trestie. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Malurile se vor amenaja prin terasare. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Apele stătătoare (numite impropriu. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. de mişcare. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. elipsoidale.

situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. combinată cu lumina artificială. iar când sunt mici şi grupate. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu.fântână cu taluz cu cascadă. la o oarecare distan ă de clădiri.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con.3. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. un microrelief accidentat. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. de solidaritate monumentală. şi pot fi amenajate într-un mod special. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Grădinile alpine au suprafe e variabile. în mod progresiv. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. cu o vegeta ie specifică.bazin cu cupă florentină în mijloc. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). muntos. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă.4. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. colorată diferit chiar. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. O perspectivă bine concepută are echilibru. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. privit dintr-un loc potrivit. Grădinile alpine creează. 10. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . . folosite pe timp de noapte. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Când sunt de dimensiuni mari. 10. acestea dau impresia de putere. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. fie vor fi aduse. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. mărime şi culori. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. .Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. . în mod artificial.bazin cu jeturi orientate spre periferie. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. . Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.

subalpin. a orchestrelor sau a fanfarelor. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. teatrul verde. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. pentru ca pământul să se taseze suficient. hexagonală sau octogonală. cu turbă şi nisip. la capătul aleilor. balustradele (parapetele). Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). accidentat. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). coloanele. treiajele. sau cărămidă. .umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. chioşcurile. situate în spa iile verzi. suporturi pentru plante.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. 10. arcadele şi porticurile. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . . Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . va fi pe cât posibil frământat. fiind amplasate pe esplanade. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. construc ii uşoare. . deşertic. scările. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. belvederile. vase decorative. cele mari în planul din spate. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. pătrată. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. zăpadă. beton. a domina. pergolele. în pie e sau în punctele de perspectivă. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. pode e şi poduri. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. destinate adăpostirii vizitatorilor. bănci şi scaune (mobilier de grădină).aşezarea unui strat de pământ de elină. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Acestea se pot construi din lemn. numite chioşcuri descoperite (naturale). Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. înghe . Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. într-o formă simplă dar estetică. a men ine. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. . la marginea apelor. .5. lăsând spa ii mari între ele. grupuri sculpturale. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral.dispunerea blocurilor de piatră. în pantă sau se va crea artificial. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.

piatră). Materiale de construc ie folosite: piatră. lemn. pe orizontală. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. metal. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. beton. atât la soare cât şi la umbră. .5 m. marmură şi au un mare efect prin formă. oferind refugiu împotriva insola iei. la marginea teraselor. cărămidă. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. cărămidă. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile.4-0. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. cărămidă. din diferite materiale de construc ie. a unui rond de flori. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Se recomandă ca optimă. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor.7m şi înăl ime 2-2. formate din panouri cu zăbrele. ce prezintă ca elemente de sus inere. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Acestea se confec ionează din piatră.5 m. fontă. Forma. bronz. teraselor. de obicei cu înflorire abundentă. beton armat. mărginirea unor perspective. în lungul aleilor largi. mozaic. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. aluminiu.45 m.5-0. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. folosite pentru decorarea unor pere i. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.4-3. înăl imea 0. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. lemn sculptat sau marmură. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. stâlpi verticali (piatră. culoarea lor. fiind amplasate la capătul aleilor. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. grup sculptural. lemn. pe lângă ape sau terenuri accidentate.0 m. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. dezvoltare pe verticală. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Treiajele sunt construc ii uşoare. compartimentarea unui spa iu verde. fier. mărime. lă ime 0. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Pot fi cu sau fără spătar.

piatră. . beton. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. în lungul scărilor. decorat cu plante de mozaic. aleilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. zidurilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful