16

REALITATEA EVREIASCÃ - Nr. 282-283 (1082-1083) - 13 septembrie - 10 octombrie 2007

Dacã se întâmplã cumva ca Tv.R.2 sã reprogrameze filmul „Rude de sânge“, nu-l pierdeþi: meritã sã fie vãzut. Deºi titlul sunã oarecum neliniºtitor, rubedeniile se presupune a trezi sentimente afectuoase, dar cine nu o ºtie? provoacã adesea ºi reacþii alergice. Iar sângele, fie el pur, amestecat ori „impur“, a dus la tragedii antice ºi la crimele globalizate ale rasismului. Dar o fi oare adevãrat cã sângele apã nu se face? Asta urmeazã sã aflaþi în filmul regizorului american Paul Seed, cãruia nu-i lipsesc nici unul dintre ingredientele unei bune reþete: un „story“ original ºi bine articulat, o picãturã de duioºie, un praf de sare umoristicã ºi un bob de piper erotic, dar mai ales probleme esenþiale, ca lupta pentru salvarea unei vieþi ori cea împotriva xenofobiei. Plus calitate actoriceascã de mâna întâi: filmul a primit Premiul BAFTA pentru cea mai bunã interpretare femininã - acordat Juliei Walters. Povestea. Un tânãr ºi arãtos medic psihiatru din New York (interpretat de actorul Paul Reiser), specialist de mare succes în branºã, în conturi bancare ºi la clientela femininã - începe sã aþipeascã în timp ce-ºi ascultã pacientele. Chefliu? Blazat? ªarlatan? Situaþia pare comicã, adevãrul e tragic: picoteala e un simptom al leucemiei. Fãrã un transplant de mãduvã, sfârºitul e grabnic. Cel mai sigur e cel fãcut de la rudele de sânge. Dar de unde? Doctorul Lipman aflã abia acum, la 39 de ani, cã e fiul adoptat, din primele sale zile de viaþã, de o bogatã familie de evrei americani de la o tânãrã catolicã din Anglia, care „greºise“. Devenise evreu „en titre“, cu circumcizie ºi Bar Miþva de rigoare. ªi cu educaþia aferentã. Mama lui adoptivã (interpretatã de cunoscuta actriþã Olympia Dukakis) n-are nimic, în distincþia ºi snobismul ei, din clocotul unei „idiºe

TELEOBIECTIV

N. KIRCULESCU – un compozitor boier...
N. Kirculescu (n. 28 decembrie 1903, la Bucureºti) a fost unul dintre cei mai de seamã creatori de muzicã româneascã. L-am cunoscut în urmã cu câteva decenii ºi am trãit clipe de emoþie ºi desfãtare, în preajma lui. Era un boier, nu numai prin descendenþã, ci ºi prin comportament. Îmi rãsunã ºi astãzi în urechi foºnetul halatelor sale de mãtase ºi al eºarfelor pe care le purta dezinvolt. Nu l-am auzit niciodatã vorbind urât despre cineva. Când se aºeza la pian, parcã îngenunchia în faþa unui altar. Trãia muzica de parcã ar fi respirat-o, ca pe aer. Îi plãceau tinerii ºi se înconjura cu tinereþea lor. Îl vizitam adesea ºi fiecare vizitã în apartamentul de pe Batiºtei era pentru mine o sãrbãtoare. Într-o vreme când þigãrile Snagov deþineau supremaþia în

Inventatorii

TELEOBIECTIV

gusturile ºi posibilitãþile fumãtorilor, Maestrul fuma numai Chesterfield. Cine ºtie cum ºi le procura, dar unii dintre colegii mai tineri, observându-i slãbiciunea, ajunseserã sã-l cam „tapeze“ nemãsurat. ªi pentru cã nu-i putea refuza niciodatã ºi pentru cã rezerva sa de Chesterfield se subþia simþitor, Kirculescu umbla întotdeauna la el cu douã pachete, þinute în buzunare diferite ºi, la orice solicitare de „o þigarã“, scotea Snagovul cu dezinvolturã. Acest mic truc îi salva ºi þigãrile ºi onoarea. Într-o perioadã când lucra pentru un teatru de revistã din provincie, pleca la Deva ca la Paris. Cufere ºi geamantane uriaºe îi asigurau

de cântec

confortul de douã-trei sãptãmâni, într-un hotel mizerabil, în care apa caldã era o raritate. Dar pe stradã, la repetiþii, la premiere, când apãrea Kirculescu, se simþea un parfum de boierie. Era înalt ºi drept ºi avea un glas puternic ºi rãspicat. Mereu în cãutare de idei, ºtia sã provoace discuþii în care obiºnuia sã-i asculte ºi pe ceilalþi. A colaborat mult cu Puiu Maximilian, dar ºi cu Eugen Mirea, Aurel Felea, Harry Negrin, Jack Fulga... Mã întreb, câþi îºi mai amintesc oare de cântecele sale celebre: La cãsuþa cu zorele; Inimã, de ce nu vrei sã-mbãtrâneºti?; Coºarul; Ploua în seara-aceea, doamnã; Sã nu-þi spui dorul nimãnui; Aºa începe dragostea; Eu pentru voi ridic paharul; Pleacã-n zori un tren ºi multe, multe altele, mari ºlagãre care circulau fãrã odihnã... ªi mã mai întreb, oare câþi boieri mai existã astãzi în cântecul românesc?
AUREL STORIN

Rude de sânge
mame“ („I am a cold fish“ - „Sunt un peºte rece“, recunoaºte ea), dar îºi adorã fiul. În schimb, acest produs iniþial pur englezesc are chipul cu trãsãturi semitice dintre cele mai caracteristice, moliciuni în accent ºi pasiune pentru carte; doar ochii albaºtri sunt atipici. Porneºte în marea aventurã: îºi cautã în Liverpool mama naturalã, birocraþia îi încurcã paºii (ca ºi la noi) ºi îi slãbeºte forþele. În cele din urmã, o gãseºte: într-o periferie sordidã (ca ºi pe la noi), într-o locuinþã extrem de modestã (ca ºi multe ale noastre). Mama (actriþa Julia Walters - premiatã cu BAFTA) e încã tânãrã, oxigenatã, rotofeie ºi de o cumsecãdenie vizibilã - chiar dacã uºor patinatã de vulgaritate. Vãduvã: ce sã-i faci, bãrbaþii se grãbesc mai la toate. Când aflã cã elegantul domn american care îi calcã pragul e pruncul abandonat de ea la tinereþe, o podideºte întâi plânsul, apoi ruºinea ºi simþãmântul de culpabilitate ºi în cele din urmã fericirea, sãrbãtoritã cu cârnãciori cumpãraþi la tarabã ºi câte o bere. De fapt, aflãm ºi noi ºi doctorul Lipman - mai are doi feciori din cãsnicia ei legalã: doi muncitori zdraveni, unul mare, gras, bun ºi molâu, pe care îl terorizeazã, ba îl ºi pocneºte, nevasta. Celãlalt e un beþivan leneº ºi escroc, care ºi-a lãsat fosta nevastã ºi copiii în casa ºi în seama mamei. Doi fraþi? Ce fericire! Mãduva ºi sângele lor îi pot salva viaþa. Numai dacã sunt compatibili. Dar or fi oare? Cum sã nu-i sperie cerându-le investigaþiile medicale necesare? Mama e singura care aflã adevãrul vizitei ºi devine aliata lui discretã, diplomaticã ºi eficientã. Acum începe adevãrata aventurã ºi testul cel mai important: cel psihologic. Îi vor da „substanþa vitalã“ ºi salvatoare acestui „frãþior“ strãin, acestui domn evreu plin de bani ºi reuºite? Celui molâu îi e fricã de nevastã, escrocului - de puncþia sternalã dureroasã, dar îi lucesc ochii la gândul banilor. Singurul lucru care nu se pune nici o clipã în discuþie e faptul cã nou descoperitul frate nu e botezat creºtineºte. Ideea cã are un fiu devenit evreu nu o supãrã pe catolica mamã naturalã. Nici mãcar pe fraþii lui bolovãnoºi. Iar fosta (ºi pasionala soþie) a beþivanului chiar se îndrãgosteºte sincer, dezinteresat ºi pasional, de tânãrul doctor bolnav de cancer. Frumos, chiar dacã pare idilic: faptul cã aripa neagrã a prejudecãþilor xenofobe ºi a antisemitismului nu pâlpâie nici o clipã deasupra acestor poveºti ºi ideea cã oamenii pot fi fraþi - de sânge ori nu - indiferent de credinþa religioasã, e un simptom al sãnãtãþii minþilor omeneºti. Meritã sã vedeþi singuri cum se sfârºeºte filmul - chiar dacã scenaristul a imaginat un final deschis, pe care îl puteþi cârmi cum doriþi. Dar fiþi liniºtiþi: ce film american rezistã fãrã a avea - sau mãcar a sugera - un happy-end? Aºa cã-l puteþi urmãri ºi spre miezul nopþii (cum a fost programat ºi prima datã) fãrã frica de a vã provoca vreo insomnie...
SANDA FAUR

„nu este uºor a face prozã“. Nora Iuga a obþinut un prestigios premiu „IDEI ÎN DIALOG“ (septembrie 2007) „Gundolf“, iar C. Abãluþã o vede ca pe o posibilã premiatã cu Nobel. A - un numãr interesant, în care Sergiu murit Al. Dan Condeescu, directorul Muzeului de Istorie a Literaturii Rednic semneazã: „Exclusivitate etnicã ºi Române, scriitor, editor, organizator al unor neuitate reuniuni cu multiculturalism“, comentând dialogul scriitori din România, Israel º.a. Gh. Grigurcu scrie despre „Jurnalul“ dintre doi politologi canadieni - Richard Rorty lui Mihai Sebastian (Ed. Humanitas, 1994). Aflãm de la Liviu Dãnceanu ºi Charles Taylor. Este vorba de relaþii intra ºi despre Tristan Tzara, ca inspirator pentru compoziþiile unor muzicieni intercomunitare, problemã mereu actualã ºi acutã. români ºi strãini, un domeniu inedit pentru mulþi cititori. D. Avakian Bogdan Cristian Iacob susþine Raportul Comisiei scrie despre „Enescu ºi muzica lumii“ (în fotografie, Enescu ºi Tismãneanu în faþa unor critici precum C. ªiulea, Florin Abraham, dar Menuhin, adolescent). Ion Simuþ îºi exprimã rezervele asupra valorii îl criticã la rândul sãu pe Michael Shafir („O clarificare necesarã“). întregii proze a lui Eugen Barbu, acuzat cândva de plagiat. Eugen Barbu Raportul este doar un start pentru dezbateri. Corect! H.R. Patapievici a fost în ultimul timp oarecum „reabilitat“ de Paler ºi Eugen Negrici. condamnã tendinþele anticreºtine din societatea modernã, libertinajul Tudorel Urian ne recomandã cartea lui Ion Pop despre Ilarie Voronca dus pânã la obscenitate al miºcãrilor pro-gay. Se aºteaptã reacþii. (reeditare) la „Cartea Româneascã“, 2007. Dora Pavel îl intervieveazã „FLAC|RA“ - august-septembrie 2007 (director Mihai Gãlãþanu) pe Emil Brumaru, unul dintre poeþii de seamã ai actualei literaturi, - într-o excelentã prezentare graficã, subiecte diverse atractive. Articolul prieten cândva cu Lucian Raicu, Florin Mugur º.a. În nr. 36/14 „Infernul propagandei“, semnat de Cãlin Hentea, este demn de atenþie, septembrie 2007, Grete Tartler prezintã cartea lui Max Scheler, „Omul se menþioneazã numele lui Gustave Le Bon, apoi propaganda nazistã, resentimentului“ (Ed. Humanitas, 2007), care se referã la comunism, se ajunge la ceauºism º.a.m.d. Nedumereºte prima ilustraþie din text, xenofobie, antisemitism º.a. Ion Simuþ comenteazã primul volum din înfãþiºând un bãtrân vrãjitor ce poartã o tichie ºi are o fizionomie „Jurnalul“ lui George Macovescu, fost ministru de Externe, preºedinte orientalã, þinând în mânã o lingurã de lemn pe care e fixatã „Steaua lui al Uniunii Scriitorilor. Este perioada jurnalelor. Când au fost scrise? David“, cu care amestecã o fierturã, cazanul fiind globul pãmântesc. Tudorel Urian recenzeazã „Opiul intelectualilor“ de Raymond Aron (Ed. Este o eroare, credem pentru cã ilustraþia nu este explicitatã, autorul Curtea Veche, în colecþia „Constelaþii“ coordonatã de V. Tismãneanu). contribuind la ... „infernul propagandei“ (fãrã voie?). Semnalãm ºi Constantin Þoiu scrie despre suniþi ºi ºiiþi, cu umorul privitorului din interviul despre rasism cu jurnalistul Hannes Stein, autor al unei noi afarã. Problema este mult mai gravã. La rubrica „Poezie“ publicã Aura cãrþi „Cum m-am lãsat de gândit“ (Ed. Nemira, 2007). Christi, nume de prestigiu în literatura actualã. „OBSERVATOR CULTURAL“, din 30 august 2007, propune: Nichita Danilov - „O zi din viaþa lui Vladimir Ilici“ (despre „TIME-OUT“, nr. 37/7 septembrie, revistã bimensualã, cu diverse uciderea Romanovilor, în 1918). Florina Pîrjol semnaleazã suplimentul informaþii culturale, dintre care reþinem: o prezentare a celebrului „Realitãþii Evreieºti“ dedicat „Centenarului Sebastian“, redactat de Geo coregraf Maurice Béjart. Günther Grass este comentat cu recenta sa ªerban. În numãrul din 16 septembrie a.c., autobiografie „Decojind ceapa“, care a Radu F. Alexandru rãspunde unor acuzaþii produs vâlvã, scriitorul mãrturisind cã la aduse de Bujor Nedelcovici, trãitor în vârsta de 17 ani s-a înrolat voluntar în Franþa, negând orice colaborare cu trupele Waffen S.S (cartea a apãrut la Ed. Securitatea, care l-a anchetat pentru Polirom). La rubrica „Teatru“ sunt ameninþãri la adresa lui Ceauºescu. semnalaþi actorii Maia Morgenstern ºi Autorul scrisorii anunþã intenþia de a-l Tudor Istodor în „Pescãruºul“, de Cehov, aduce pe Bujor Nedelcovici în faþa Justiþiei. în regia lui Andrei ªerban. Mai citim o criticã nefavorabilã la romanul Monicãi „CULTURA“, din 30 august 2007. Lovinescu „Cuvântul din cuvinte“ (Ed. Editorialul semnat de Augustin Buzura ºi AUGUST–SEPTEMBRIE 2007 Humanitas, 2007). intitulat „Dictatura nulitãþilor“, se referã la PNG ºi preºedintele sãu, George Becali. „CUVÂNTUL“, nr. 9/2007 - o revistã Florin Ilis semneazã „Românii vs. ceilalþi“. Bine scris, la obiect, articolul în format nou, care apare la Chiºinãu ºi la Bucureºti. Din paginile defineºte xenofobia ca formã de imaturitate a unei societãþi, a unor acesteia, bine alcãtuite, reþinem o recenzie semnatã de Radu Aldulescu oameni. Alex Cistelecan îl criticã vehement pe Vladimir Tismãneanu, la romanul „Ravelstein“ al lui Saul Bellow, pe care recenzentul îl amintind de unele articole scrise de el în 1980-1981, în þarã. Vehemenþa considerã nefinalizat. Mai citim despre un regizor de excepþie, Tadeusz nu este semn de obiectivitate, dar... scripta manent. În acelaºi numãr, Kantor, care a lansat, în 1975, manifestul „Teatrul Morþii“, dupã textele ne este semnalatã cartea lui Andrei Codrescu „Instrumentul negru“ de Witckiewicz, Gombrowicz ºi Bruno Schulz. ªtim prea puþin despre (Ed. Scrisul Românesc, 2005). Cãtãlin Sturza revine la Becali, ironizînd acest important regizor. maniera de exprimare a acestuia. Al. Bogdan Duca semneazã „Eterna În REVISTA „22“, 11 septembrie 2007, Anca Haþiegan recenzeazã þiganiadã?“. Cu totul absurd, autorul propune nici mai mult, nici mai „Spectrele lui Marx“, de Jacques Derrida (Ed. Polirom, 1999), reluând puþin, crearea „unui stat al þiganilor, dupã modelul statelor africane“. anumite concepte critice. Norman Manea acordã un interviu lui Edward Gândirea dlui A.B. Duca ne aminteºte de cineva cu nume mai cunoscut Kanterian (pentru un viitor volum „Curierul de Est“). Jana Thiele scrie în istorie. În plus, acelaºi autor face evaluãri generalizatoare, contrare despre „Literatura germanã de la 1945 pânã azi“. Traian Ungureanu conceptului de interetnicitate. Regretabil. Despre Mihail Sebastian scrie evocã ziua de 11 septembrie 2001 ºi urmãrile ei. El considerã cã Al Eugen Simion, înercând sã facã prezumþii în cazul cã „Sebastian ar fi Quaida nu mai are rezerve umane ca în urmã cu ºase ani. trãit dupã 1945“. Interesant. Sebastian, la 38 de ani, ajunsese la o realã În revista „ARARAT“, nr. 15/2007, la pagina de culturã, Anna maturitate artisticã. Moartea l-a oprit pe un drum ascendent. În nr. din Melik Ter-Muradian recenzeazã cartea lui Serghei Dovlatov „Rezervaþia 13 septembrie 2007, citim despre revista „Miºcarea“ de la Bistriþa, care, Puºkin“ (Ed. Humanitas, 2007) ºi prezintã biografia acestui scriitor din fericire, nu este defuncta revistã a lui M. Munteanu. Este o revistã important, care a trãit prea puþin faþã de giganticul sãu talent (la mai literarã. Dan Ungureanu îl „combate“ pe Mircea Mihãieº, se referã ºi la puþin de 60 de ani, a murit în 1990). Tatãl sãu a fost evreu, mama C.V. Tudor, cum se cuvine „tribunului“. Ne disociem de ideea cã ruºii armeancã, iar el s-a exilat în S.U.A., nereuºind sã publice nimic în fosta (generalizant!) au preluat „cruzimea mongolilor“. Este o idee veche ºi U.R.S.S. Alte romane, povestiri: „Vocea“, „Zona“, „S-au întâlnit, au neconfirmatã, find ºi etnicistã. Al. B. Duca îºi continuã filipica antivorbit“, „Discurs fãrã motiv“, cãrþi netraduse la noi. Tismãneanu, cu o perseverenþã demnã de alte cauze. Alex Goldiº Din „LUMEA“, nr. 9/2007, aflãm cã Norman Mailer îl susþine pe recenzeazã cartea lui Boris Groys, „Stalin - opera de artã totalã“ (Ed. Günther Grass în poziþia acestuia, dupã ce a recunoscut cã la vârsta Ideea Design, Cluj, 2007). Este vorba de realismul socialist. Despre de 17 ani s-a înrolat în trupele Waffen S.S. În continuare, în revistã se Expoziþia „Rodica Maniu“ (soþia lui Samuel Mützner) scrie sora lui fac speculaþii pe seama Mossad-ului în legãturã cu atacul terorist din Adrian Maniu, Victoria Anghelescu, cu admiraþie ºi competenþã. 11 septembrie 2001, speculaþii sterile, cât timp nu se ºtie exact cine ºi Expoziþia, puþin mediatizatã, a fost deschisã la M.N.A.R. cum a coordonat atentatele. De asemenea, este reprodusã o conferinþã a lui Elie Barnavi (fost ambasador al Israelului în Franþa) þinutã la „ROMÂNIA LITERAR|“, din 24 august 2007, dedicã o paginã Colegiul Noua Europã, despre integrism islamic ºi reacþii integriste în scriitoarei Gabriela Melinescu, la împlinirea a 65 de ani de viaþã. Nãscutã Israel. Aflãm din alte articole cã familii bogate saudite i-au finanþat ani în Bucureºti, poeta a cunoscut mediul evreiesc prin intermediul unor de zile pe islamiºtii din Kosovo, Bosnia, Cecenia, în ciuda interdicþiei prieteni din copilãrie. În 1971, s-a stabilit în Suedia, unde ºi-a solicitate de S.U.A. Un interviu cu Mircea Criºan, luat de Liviu Vãlenaº, reconfirmat talentul de poet, prozator, traducãtor, publicist. În acelaºi dovedeºte modul cum nu trebuie sã procedeze un jurnalist obiectiv. numãr, citim despre regretatul ªt. Augustin Doinaº, poetul „cu cel mai Pânã când nu a reuºit sã-l facã pe marele comic sã spunã cã larg orizont cultural dintre poeþii perioadei actuale“. Simona Grazia „Antonescu era cumsecade“, dl Vãlenaº nu s-a lãsat. Îl iertãm pe Mircea Dima semnaleazã volumul de versuri al poetei Ruth Fainlight, tradus Criºan pentru erorile exprimate într-un limbaj, evident, simplist. Alt din englezã „Autorul la rampã“ („Author! Author!“), apãrut la Ed. ziarist, Viorel Patrichi, regretã cã S.U.A. livreazã arme Israelului, Arabiei Univers Enciclopedic, care aminteºte ºi de Holocaust. B. Marian scrie Saudite ºi Egiptului. Era mai bine, oare, sã ajute Al Qaeda? despre Isidore Ison, decedat recent la Paris. Ioana Pârvulescu se referã la Kafka într-o expunere despre diverºi prozatori, în care explicã de ce BORIS MARIAN

DIN PRESA LT C U LT U R A L |

• •

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful