…………………….13.. Tulburările de gândire ………………….. 3. Încercări de definire a personalităŃii..……………………… 2.3. OBIECTUL ŞI CONłINUTUL PSIHOPATOLOGIEI...2.…………………………………. PERSONALITATEA ŞI PSIHOPATOLOGIA …………..10... CAPITOLUL 2.4. Tulburarea de personalitate dependentă ………………….3.…………………….. 2.. 2. 2.3. Recunoaşterea tulburărilor de personalitate ……………………… 3.8. Homicidul ………………….12.5..…………… 2.8.3.3.3. 3. Tulburarea de personalitate borderline ……………………. ADAPTARE ŞI BOALĂ. Tulburarea de personalitate antisocială …………………… 3.3. 3..3..…………………………… 1.……………………….9.9.4.CUPRINS Cuvânt-înainte ……………………………………………………….3. 3. CONCEPTUL DE BOALĂ PSIHICĂ. CONCEPTUL DE NORMALITATE.7. Tulburările percepŃiei ………………….6.3.. 1. Boală psihică şi ecosistem …………. 2. Clasificarea tulburărilor de personalitate şi ipostaze medicale ale acestora …………………. 3....………………………… 2. 9 15 15 18 26 27 29 31 33 35 38 42 42 52 53 60 64 71 73 84 89 100 102 120 121 123 124 128 131 131 132 133 134 135 136 137 138 139 .……………………. Tulburarea de personalitate evitantă ……………………… 3.. CAPITOLUL 1.. 3.8. Tulburările de voinŃă …………………. 1. Tulburarea de personalitate paranoidă …………………….. Suicidul …………………. Tulburarea de personalitate histrionică ……………………. 1. Delimitări conceptuale …….………………… 2. Comportamente agresive extreme ……………………………… 2.2. Tulburarea de personalitate schizoidă …………………….. Tulburările afectivităŃii …………………. MODELE ÎN PSIHOPATOLOGIE.. Tulburările comunicării ………………………………………….……………………..3...4.. Stigmatizarea bolnavului psihic …………………. Infanticidul ………………….2.1 DefiniŃia.. 1.………………………………… PSIHOPATOLOGIE SPECIALĂ CAPITOLUL 3. 3. 2.1.11. 3. obiectul şi conŃinutul psihopatologiei …………………. 1.1... 1..2. 1.………………………………….9.……………………….7. 2.. 3... Conceptul de boală psihică.3. 1.. 2.. Modele în psihopatologie ………………………………………..7. Obiectul psihopatologiei …………………. Conceptul de normalitate …………………... Tulburarea de personalitate narcisică …………………….……………...5.6. Tulburările de atenŃie …………………. DificultăŃi în epidemiologia psihiatrică …………………………. 2. DIFICULTĂłI ÎN EPIDEMIOLOGIA PSIHIATRICĂ.6.3. Diferite perspective ale normalităŃii …………………………….5. STIGMATIZAREA BOLNAVULUI PSIHIC ……….. Tulburarea de personalitate schizotipală ………………….. Tulburările de memorie ………………….1.……………………….. Adaptare şi boală …………………. SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ ………………. Conduita motorie şi tulburările ei …………………..…………………. Tulburările de conştiinŃă ………………….

DemenŃa. 5. Tulburări delirante …………………. 241 252 CAPITOLUL 7..………………………………..………………………………… 263 7.3.. 5. Toxicomania ………………….……………. Tulburarea de stres posttraumatic …………………………. Boala Alzheimer ………………………………. 4...3. 149 149 150 151 157 167 167 180 183 186 186 192 193 195 198 206 213 218 CAPITOLUL 6..6.…………………………………. Tulburarea de personalitate depresivă …………………… 3.2. 4..2..2.2.3.………………………….... comportamentul sexual compulsiv) …… 273 7. NEURASTENIA ……………….………………………………… 4.2.... Schizofrenia …………………. 5.2. 253 7. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă ………… 3. Tulburările afective ………………….…………………………….………………….4.3.………………………….3.5...2.3.1.4.. 7. 225 6.. Clasificarea psihozelor …………………..5. 276 CAPITOLUL 8. Tulburări organice ale vârstei a III-a ……………………………..2.2.………………….………………………….13.………………………. 3.. MANAGEMENTUL MEDICAL AL PACIENłILOR CU TULBURĂRI DE PERSONALITATE …………………………………………… 140 141 141 142 142 144 146 146 147 CAPITOLUL 4.5.4.2.. Tulburarea anxioasă generalizată …………………………..3.5. Tulburările anxioase …………………. Alte tipuri de comportament adictiv ……………………………..1. PSIHOPATOLOGIA TULBURĂRILOR ANXIOASE... PSIHOZELE.2.. Neurastenia …………………. Tulburările obsesiv-compulsive ………………………….1.3. TERAPII PSIHOFARMACOLOGICE..1. PSIHOPATOLOGIA LEGATĂ DE VÂRSTĂ ŞI ALTE TULBURĂRI ORGANICE ………………… 225 6. 5.1..…………………. O posibilă etiologie a tulburărilor de personalitate ………………. ELECTROCONVULSIVANTĂ ……………… TERAPIA 281 .1. Distimia ………………….6. 4. Sindromul psihoorganic cronic …………………………… 231 6. 4.3.10..6. 5.5. Conceptul de adicŃie …………………..2.………………………… 252 7.. Tratamentul tulburărilor de personalitate ……………………….……………….………………………..1. Ciclotimia ………………….2. TULBURĂRILE DELIRANTE.. 3. Cauzele medicale ale schimbărilor de personalitate ……………… 3.2. Tulburarea de personalitate pasiv-agresivă ……………… 3. Alte tulburări de personalitate …………………………… 3. PSIHOPATOLOGIA ADICłIEI ………………. Tulburarea afectivă bipolară ……………………………… 4.1. TULBURĂRILE AFECTIVITĂłII …… 4.3. 3. 5.………………….3. Tulburările fobic anxioase – fobiile ………………………. AdicŃia sexuală (dependenŃa la sex.. Întârzierea mintală …………………..2.………………………… 5. Alcoolismul …………………. 232 6. 4.5.. Despre conceptul de nevroză ………………….. NEVROZELE..11.. SCHIZOFRENIA. 5.. 231 6. Tulburarea de panică …………………. CAPITOLUL 5.4.5...12. Conceptul de psihoză …………………. ModalităŃi de abordare a pacientului cu tulburare de personalitate internat ………………………………………………. ADHD …………………...

315 ... Tratamentul electroconvulsivant ………………………………… 281 285 291 294 297 CAPITOLUL 9. Anxiolitice şi tranchilizante ……………………………………. PSIHIATRIA – O PRACTICĂ ETICĂ …………………….. ORIENTĂRI CONTEMPORANE. AMENINłĂRI ŞI PROVOCĂRI LA ADRESA PSIHIATRIEI..……………………………… 8.1.5.………………….3.4. Antidepresivele …………………. 300 Bibliografie ……………………………………………………..8.. 8. 8... Neuroleptice ………………….……………. Timostabilizatoare ……………………………………………… 8.2.

subiectul nu încearcă să corecteze percepŃia deformată. resimŃită de subiect ca o creştere neplăcută a intensităŃii senzaŃiilor privind un singur analizator sau ansamblul lor – hiperestezie generală. Iluziile apar frecvent la subiecŃii normali. care recunosc şi corectează sensul deformării perceptive. Manifestarea acestei stări de sănătate ar fi existenŃa unei judecăŃi şi a unei viziuni realist-logice asupra lumii. Modelul cognitivist. cunoaşterii şi comportamentului. Normalitatea poate fi privită din diferite perspective: normalitatea ca sănătate. Modelul experimental. pe fundalul bucuriei de a trăi şi al echilibrului introversie-extroversie. structuralistă. denaturată şi/sau deformată. Spre deosebire de acestea. comportamentală). TULBURĂRILE PERCEPłIEI (vezi manualul pentru completare) AGNOZIILE reprezintă deficite psiho-senzoriale. cognitivistă. cu scăderea numărului de excitanŃi receptaŃi. Modelul etologic. nealterat funcŃional şi morfologic. . explicativă (psihodinamică.Sinestezia constă în perceperea simultană pe o cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator (ex. aflaŃi în echilibru dinamic. Modelul biologic. MODELE ÎN PSIHOPATOLOGIE Principalele modele (abordări) descries în psihopatologie sunt: Modelul ateoretic. însoŃită de diminuarea intensităŃii senzaŃiilor. dublate de existenŃa unei discipline psihologice şi sociale. AudiŃie colorată). OBIECTUL ŞI CONłINUTUL PSIHOPATOLOGIEI Psihopatologia este un studiu sistematic al trăirilor anormale. în istoria sa vitală. CONCEPTUL DE NORMALITATE Normalitatea. Hipoestezia reprezintă creşterea pragului senzorial. studiul manifestărilor tulburărilor mintale. în iluziile patologice. Modelul psihanalitic. Modelul existenŃialist. Iluziile au fost clasificate în: iluzii fiziologice şi iluzii patologice. normalitatea ca proces. normalitatea statistică. psihoterapia şi prin acestea cu neuropsihologia şi ştiinŃele naturii. o rezultantă complexă a unei mulŃimi de parametri ai vieŃii organice şi sociale. Modelul social. Modelul fenomenologic. care determină incapacitatea subiectului de a recunoaşte obiectele după calităŃile lor senzoriale. PSIHOPATOLOGIA PERCEPłIEI TULBURĂRILE SENZAłIILOR Hiperestezia este reprezentată de o coborâre a pragului senzorial. Această deformare priveşte mai mult calităŃile senzoriale decât identificarea sau sensul elementelor percepute. Modelul dezvoltării. Psihopatologia are legături directe cu: psihologia. adică sănătatea. Modelul structuralist. Psihopatologia poate fi clasificată în: descriptivă (observare.. DEFINIłIA. psihiatria. ştiinŃele umane (antropologia). Modelul ecosistemic Modelul etnopsihopatologic.REZUMATUL CURSULUI Tema 1. considerând o imagine veridică a realităŃii. Tema 2. Modelul behaviorist (comportamentalist). fenomenologie). ILUZIILE Iluzia este o percepŃie cu stimul real şi specific. ce se proiectează pe modelul genetic al existenŃei individuale. analizatorii (receptori periferici şi cale) fiind intacŃi. normalitatea ideală. în cazul nostru cea mintală pare a fi o vastă sinteză.

SenzaŃiile parazite. caracterizate prin incoercibilitate. Hipomneziile: tulburări cantitative ale funcŃiei mnezice constând în evocări lente şi dificile. tumultoase şi multiple. Spre deosebire de halucinaŃiile psihosenzoriale. Paramneziile (termen introdus de KRAEPELIN) se caracterizează prin: evocări deteriorate ale evenimentelor produse recent sau îndepărtat. HALUCINAłIILE PSIHICE (PSEUDOHALUCINAłIILE) Sunt definite ca autoreprezentări aperceptive. Se clasifică în tulburări cantitative şi calitative. realizând o situaŃie jenantă pentru subiect în momentul respectiv. sărace şi trunchiate cu tot efortul făcut. TULBURĂRILE DE MEMORIE Se mai numesc şi dismnezii. Halucinoidele HALUCINAłIILE PSIHO-SENZORIALE Sunt cele care corespund întru-totul definiŃiei halucinaŃiei (au caracter de senzorialitate. în spaŃiul intrapsihic neavând decât obiectivitatea psihică. FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU HALUCINAłIILE Fenomene halucinatorii. Tema 3.). în special a orientării selective a proceselor psihocomportamentale. prin contrast cu halucinaŃiile psiho-senzoriale ele mai sunt denumite şi pseudohalucinaŃii. Sentimentul că prezentul şi trecutul nostru ne aparŃin se estompează sau se prezintă în contratimp. Anecforia. Halucinozele. automatism şi exogenitate (Petit G. le-a grupat în: anterograde (de fixare) şi retrograde (de evocare). Există forme particulare: Lapsusul. PSIHOPATOLOGIA GÂNDIRII. Se clasifică în: HIPERPROSEXIA semnifică creşterea atenŃiei şi este un simptom frecvent în psihopatologie. HalucinaŃiile funcŃionale. halucinaŃiilor psihice le lipseşte obiectivitatea spaŃială şi caracterul de senzorialitate. PSIHOPATOLOGIA ATENłIEI ŞI MEMORIEI. RAUSCHBURG (1921) prin sistematizarea sa în funcŃie de sens. subiectul crede în realitatea lor). Sunt localizate în gândirea proprie. realizând o îndepărtare (circumscrisă) a subiectului de prezent. Amneziile: tulburări cantitative ale funcŃiei mnezice constând în: prăbuşirea funcŃiei mnezice cu imposibilitatea evocării sau fixării realizând o situaŃie particulară. PSIHOPATOLOGIA COMUNICĂRII TULBURĂRILE DE ATENłIE Tulburările de atenŃie se numesc disprosexii. DISMNEZII CANTITATIVE Hipermneziile: tulburări cantitative ale funcŃiei mnezice constând în evocări involuntare rapide şi uşoare. Memoria autistică care nu mai este sub control introduce în sinteza mnezică imaginile şi afectele sale. fie sub aspect cronologic. Viziunea retrospectivă . ele interesând atât atenŃia voluntară cât şi cea involuntară. În funcŃie de debutul evenimentului. Există forme particulare: Mentismul. APROSEXIA – semnifică abolirea atenŃiei şi se întâlneşte în stări confuzionale. demenŃe şi oligofrenii. prin scăderea globală a performanŃelor intelectuale. DISMNEZII CALITATIVE (PARAMNEZII) Această categorie de tulburări are ca trăsătură comună o alterare a noŃiunii de „timp trăit”.HALUCINAłIILE Sunt definite clasic drept “percepŃii fără obiect de perceput”. HalucinaŃiile eidetice. Datorită absenŃei caracterului de senzorialitate. HIPOPROSEXIA constă în diminuarea atenŃiei. fără o legătură cu realitatea obiectivă trăită de subiect. fie sub aspectul realităŃii. HalucinaŃiile fiziologice. se proiectează în spaŃiul perceptiv. . care obligă subiectul la găsirea unor soluŃii de conjunctură. sindromul catatonic.

autoacuzare. Barajul ideativ (KRAEPELIN). Idei de gelozie şi erotomanice. Idei metafizice şi cosmogonice TULBURĂRI OPERAłIONALE ALE GÂNDIRII Pot fi pasagere şi reversibile . termenul de baraj se refera în prezent la oprirea ritmului ideativ. Tulburările semanticii şi sintaxei. ca şi cum bolnavul ar fi detaşat. Ideile de relaŃie. iar în cadrul acesteia capacitatea de generalizare şi de abstractizare. surmenaj. TULBURĂRILE COMUNICĂRII (vezi manualul pentru completare) Putem clasifica tulburările comunicării în tulburări ale comunicării verbale şi tulburări ale comunicării non verbale. denumită ca atare de WERNICKE. TULBURĂRILE AFECTIVITĂłII TULBURĂRILE DISPOZIłIEI (vezi manualul pentru completare) DispoziŃia este acel tonus afectiv fundamental. a capacităŃii de creaŃie şi se întâlnesc în stări reactive. în infecŃii şi intoxicaŃii sau permanente. Idei de filiaŃie. impunându-se într-un moment dat gândirii şi sunt legate de anumite particularităŃi ale personalităŃii subiectului de care se leagă însăşi hipervalorizarea lor. Ideile delirante sunt idei în dezacord evident cu realitatea. Idei delirante de invenŃie. Ideile obsesive sunt idei care se impun gândirii. Ideile de grandoare. de ceea ce spune. care dă fiecăreia din stările noastre sufleteşti o tonalitate agreabilă sau dezagreabilă. Deci dispoziŃia reprezintă polaritatea . Ideile prevalente. mimicii şi gesticei Tema 4. de ruină. în grade variabile a randamentului şi eficacităŃii operaŃionale a gândirii. În funcŃie de conŃinutul psihopatologic pot fi: Idei de persecuŃie. de reformă. impenetrabil la argumentele logicii formale şi care-i modifică concepŃia despre lume. de la cele mai complexe (abstractizare şi generalizare) pana la cele elementare (limbajul articulat. Ideile dominante sunt idei care se detaşează din contextul celorlalte idei. Ideile de influenŃă. oscilând între cei doi poli extremi ai plăcerii şi ai durerii. un scurt interval. este o idee care se impune gândirii ca nucleu al unui sistem delirant. Ideea prevalentă. dar în a căror realitate bolnavul crede. descris iniŃial pentru a desemna doar oprirea actelor voluntare.se referă la scăderea. fiind străine şi contradictorii cu personalitatea individului. capacitatea de autoîngrijire). comportamentul şi trăirile. Dintre tulburările permanente menŃionăm: StaŃionare (nedezvoltarea gândirii) se referă la incapacitatea gândirii subiectului de a atinge anumite nivele operaŃionale. o asediază şi o invadează. Idei delirante cu conŃinut depresiv-de vinovăŃie. afectând în primul rând gândirea. Progresive (demenŃele) sunt reprezentate de scăderi progresive şi globale ale întregii vieŃi psihice. mistice. Lentoarea ideativă) TULBURĂRI ÎN FLUENłA GÂNDIRII Fadingul mintal descris ca o scădere progresivă a gândirii de către GUIRAUD. recunoscute de subiect ca un fenomen parazit. Idei hipocondriace.TULBURĂRILE DE GÂNDIRE (vezi manualul pentru completare) Se clasifică în: TULBURĂRI ÎN DISCURSIVITATEA GÂNDIRII Tulburări în ritmul gândirii (Accelerarea ritmului gândirii. bogat în toate instanŃele emoŃionale şi instinctive. se manifestă printr-o încetinire a ritmului verbal. TULBURĂRI ÎN ANSAMBLUL GÂNDIRII Sunt tulburări în valorizarea judecăŃilor şi raŃionamentelor gândirii. Tulburări ale expresiei grafice TULBURĂRI ALE COMUNICĂRII NONVERBALE Sunt tulburări ale Ńinutei. posttraumatic. fie că subiectul este sau nu conştient de aceasta. TULBURĂRI ALE COMUNICĂRII VERBALE Tulburări ale expresiei verbale.

psihoze schizofrenice. SUICIDUL Suicidul (de la sui = de sine şi cidium = omorâtor) semnifică „orice caz în care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ. Disforiile sunt stări dispoziŃionale de tip depresiv asociate cu disconfort somatic şi excitabilitate crescută. Ca şi în cazul depresiei trebuie operată o distincŃie între euforia (veselia) normală. COMPORTAMENTE AGRESIVE. accelerarea proceselor gândirii. fobia are cu caracter iraŃional recunoscut ca atare şi care nu poate fi controlat volitiv. mimică redusă. Extazul este o stare paroxistică de bucurie intensă.a fost definită de JANET P. MenŃionăm printre acestea furia şi frica. excitaŃie psihomotorie. epilepsie. Hipotimiile . la acestea se adaugă deseori logoreea şi anxietatea. Ne referim la: Rigiditate afectivă şi Labilitate emoŃională. activităŃii şi comportamentului. modificarea ei în sens patologic poartă numele de distimie. deliruri cronice cu tematică mistică. Anxietatea . sentimentelor. Cuprind: IndiferenŃa. conŃinut perceptual cenuşiu. Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de mono-ideism. tulburări de involuŃie. incapacitate decizională. care ştie că . ca teamă fără obiect. expansivă (hipertimie pozitivă). determinând uneori un comportament coleros. traduse prin expresivitate. ci în cadrul unui sindrom a cărui bază psihodinamică este sindromul maniacal. la care se adaugă o serie de simptome de expresie somatică. mai degrabă decât de obiectul însuşi. Agresivitatea şi impulsivitatea subiectului este crescută. ruminaŃii. modificări vegetative şi disfuncŃii comportamentale. deformând trăirea prezentă în raport cu viitorul presimŃit ca ostil şi predeterminat ca atare. Tulburări ale emoŃiilor elaborate Paratimiile – modificări predominant calitative ale emoŃiilor elaborate. Atimia Hipertimiile . Stările de afect sunt manifestări explozive şi cu efect dezorganizator asupra comportamentului. Frica specifică. Anxietatea are caracter de potenŃialitate. Apatia. Ca şi depresia. Se întâlnesc în stări reactive. Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispoziŃia depresivă. Tema 5. manifestată prin nelinişte psihomotorie. polarizând câmpul conştiinŃei în jurul evenimentului conflictual şi caracterizate prin inadecvarea răspunsului şi a activităŃii psihomotorii.Dintre paratimii fac parte: Inversiunea afectivă si AmbivalenŃa afectivă Fobia e definită ca o reacŃie somatică şi psihologică faŃă de obiecte/situaŃii ce provoacă frica. conŃinut depresiv. caracterizate prin neadecvarea extremă în raport cu contextul situaŃional al dispoziŃiilor. nebulos uneori. PSIHOPATOLOGIA VOINłEI. se poate descrie o depresie nevrotică şi o depresie psihotică. însoŃite de modificări mimico-patomimice şi tulburări vegetative de tip simpatic. După gradul de intensitate a depresiei. în timpul căreia subiectul rupe comunicarea cu mediul. rezonanŃă afectivă ştearsă. Euforia – este reprezentată de o creştere a dispoziŃiei având o tonalitate afectivă pozitivă. Se întâlneşte în isterie. schimbările de tonalitate. schizofrenie. de la un interval de timp la altul. cea de a doua nu apare izolată. încetinirea proceselor gândirii şi lentoare psihomotorie.stărilor afectivităŃii bazale într-un moment dat. pierderea sentimentelor.o creştere a încărcăturilor afective antrenând variaŃii importante ale eutimiei. care nu au prin ele însele un caracter periculos. Tulburări ale dinamicii dispoziŃionale sunt fluctuaŃiile pe care le suferă dispoziŃia. golire şi nelinişte interioară. intensă declanşată de un obiect sau o situaŃie. DispoziŃia depresivă este trăită ca “tristeŃe vitală”. Sindromul maniacal are drept componente definitorii dispozitia euforică. trăirilor afective. la care se adaugă o serie de simptome auxiliare de expresie somatică. răspuns comportamental sărac. parafrenie. însoŃită de o pantomimică exprimând această trăire inaccesibilă celorlalŃi. oligofrenie. făcut de victima însăşi.scăderi în grade diferite ale tensiunii afective. şi cea simptom patologică.

Delirul acut. care înglobează suicidul reuşit. având caracter global şi fiziologic Hipobulia cu caracter global: diminuarea forŃei voliŃionale cu scăderea capacităŃii de acŃiune. Sindromul hipocondriac. creşterea pragurilor senzoriale şi dificultăŃi în înŃelegere şi sinteză. dorinŃe ambivalente. NoŃiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară. realizând un cadru spaŃial pentru percepŃii. TULBURĂRILE CONDUITEI MOTORII TULBURĂRILE DE CONŞTIINłĂ TULBURĂRILE CÂMPULUI DE CONŞTIINłĂ Tulburările clarităŃii şi capacităŃii de integrăre a câmpului de conştiinŃă corespund în mare parte tulburărilor de vigilitate din descrierile clasice sau tulburărilor de conştienŃă. Soporul. amintiri şi emoŃii. În funcŃie de gradul lipsei de răspuns la stimulii din exterior se descriu: Obtuzia. Torpoarea. AmenŃia (starea amentivă). Oneiroidia. PSIHOPATOLOGIA CONŞTIINłEI. Întâlnim: Tulburări de schemă corporală de tip neurologic. tentativele suicidare. Sindromul Cotard. ConştiinŃa propriului corp se constituie progresiv din date perceptive. TULBURĂRILE CONŞTIINłEI DE SINE Tulburările conştiinŃei corporalităŃii (somatognozia) Tulburări de schemă corporală – schema corporală (imaginea de sine) este concepută ca proiectarea reprezentativă integrală în conştiinŃăa propriului nostru corp. Bolnavul pare perplex. Tulburări ale structurii câmpului de conştiinŃă din care fac parte: Îngustarea câmpului de conştiinŃă. Personalitatea multiplă. bradipsihic. şi Suspendarea completă a conştiinŃei.trebuie să producă acest rezultat”. în condiŃiile unei capacităŃi voliŃionale scăzute Parabulia: scăderea forŃei voliŃionale determinată în principal de dezorganizarea sistemului voliŃional prin sentimente. inhibat psiho-motor. PSIHOPATOLOGIA VOINłEI Hiperbulia: creşterea forŃei voliŃionale. Hebetudinea. hipoprosexie severă şi dificultăŃi mnezice mixte. deşi conştiinŃa nu e modificată şi operaŃiile gândirii sunt intacte Abulia:nivel maxim de scădere a forŃei voliŃionale şi pierderea aproape totală a iniŃiativei şi capacităŃii de acŃiune Impulsivitatea: un sistem motivaŃional modificat prin pulsiuni interioare imperioase. Confuzia mintală (stările confuzionale). Desomatizarea (Dismorfofobia şi Heautoscopia) . Tulburări de schemă corporală de natură psihică: Cenestopatiile. În cadrul acestor tulburări imaginea propriului corp este percepută alterat. bizare. sindromul presuicidar. Obnubilarea. diferite. presante. Confuzia mintală îmbrăcă aspecte extrem de variate în funcŃie de gradul suferinŃei organice: Onirismul. legate de un sistem motivaŃional mai slab conturat sau chiar absent. funcŃie globală şi nelocalizabilă. Starea crepusculară (cuprinde tulburarea disociativă isterică cu aspectul său particular – Sindromul Ganser).vigilitate scăzută în diferite grade de la somnolenŃă până la comă. Stuporul. ideile de sinucidere. care se impun conştiinŃei şi determină trecerea la act. în care pacientul îşi asumă un număr de false personalităŃi. reprezentări. consecinŃe ale disocierii ideo-afective Tema 6.

În consecinŃă. Deteriorare sau deficite concomitente în funcŃionarea adaptativă prezentă (eficacitatea persoanei de a satisface standardele aşteptate pentru vârsta sa de către grupul său cultural) în cel puŃin două din următoarele domenii: comunicare. Akatisia. inteligenŃă). O altă traducere a termenului demens din latină este cea de „afară din mintea proprie”. privind vârsta de debut. ÎNTÂRZIEREA MINTALĂ Criteriile de diagnostic DSM-IV A. care sunt în legătură cu proprietăŃile lor antidopaminergice. pe care subiectul îl încearcă în absenŃa unor tulburări perceptive. muncă. Diskineziile. Efectele extrapiramidale sunt dintre cele mai supărătoare pentru pacient şi pot fi cu uşurinŃă confundate de cel nefamiliarizat cu ele. un sentiment de stranietate a lumii exterioare.Tulburările conştiinŃei realităŃii obiectuale în cadrul căreia descriem Derealizarea. care reflectă nivelul de deteriorare intelectuală: Retardare mintală uşoară – QI de la 50-55 până la 70 . spirit. Depersonalizarea. siguranŃă C. FuncŃionare intelectuală semnificativ submedie: un QI de aproximativ 70 sau sub la un test individual (pentru sugari – apreciere clinică) B. Debut înainte de vârsta de 18 ani Se codifică pe baza gradului de severitate. ritmul deteriorării 4. Cel mai cunoscut instrument este MMSE (Mini Mintal State Examination) care practic ar trebui să fie un instrument la îndemâna oricărui medic sau psiholog clinician. Tema 8. Impulsiunile Impulsivitatea. PSIHOPATOLOGIA LEGATĂ DE VÂRSTĂ ŞI ALTE TULBURĂRI ORGANICE DEMENłA.Caractere clinice şi trăsături patologice specifice 3. uz de resursele comunităŃii. Catatonia. Raptusul. modalitatea progresiunii. Tulburare neurodegenerativă progresivă 2. prin demenŃă s-ar înŃelege o „ micşorare a minŃii”. VariaŃii individuale. cu simptome ale bolii. Tulburări ale conştiinŃei propriei persoane în cadrul cărora descriem: Personalitatea multiplă. antiadrenergice şi anticolinergice. Sunt descrise: Distonia acută. InhibiŃia motorie. timp liber. cedare sau scădere-micşorare” şi un substantiv derivat din mens (suflet. sănătate. autoconducere. viaŃă de familie. Sindromul Parkinsonian. aptitudini şcolare funcŃionale. PSIHOPATOLOGIE SPECIALĂ. autoîngrijire. Fugile Tulburări motorii induse de tratamentul cu neuroleptice Multe medicamente antipsihotice prezintă o gamă largă de efecte nedorite. aptitudini sociale/interpersonale. Etiologii multiple care conduc la distrugere neuronală în regiunea hipocampului şi în ariile corticale asociative Examinarea neuropsihologică este în opinia multor autori prima cale de investigare a demenŃei deoarece oferă posibilitatea evaluării unor variate domenii ale funcŃiei cognitive. Sindromul de automatism mintal (KANDINSKI-CLERAMBAULT) CONDUITA MOTORIE ŞI TULBURĂRILE EI (vezi manualul pentru completare) Dezorganizarea conduitelor motorii În funcŃie de tipul de dezorganizare sunt descrise psihopaologic împreună cu circumstanŃele lor de apariŃie: AgitaŃia. BOALA ALZHEIMER Cuvântul demenŃă are origine latină fiind creat din prefixul de cu sens privativ semnificând „separare. DefiniŃia operaŃională a boli Alzheimer cuprinde: 1.

PSIHOPATOLOGIA TULBURĂRILOR ANXIOASE Tulburările de anxietate au fost grupate de autorii americani în următoarele categorii: • Tulburările anxioase fobice (fobia specifică. Hiperactivitate şi planuri excesive. PrevalenŃa ADHD este de aproximativ 6-9% cu un raport băieŃi: fete de 3:1 până la 5:1.Exprimă numai optimism nejustificat şi o lipsă de discernământ. Euforia se poate schimba rapid în iritare sau furie. EPISODUL MANIACAL PacienŃii care se află în faza maniacală simt mai curând un atac brusc de exaltare. expansiv sau iritabil. conducători politici. acestea apar când dispoziŃia se inversează. dar inteligenŃa persoanei nu poate fi testată prin testele standard ADHD ADHD înseamnă Deficit de AtenŃie / Tulburare Hiperkinetică şi este una dintre cele mai frecvente afecŃiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenŃi. este cea mai dramatică formă de suferinŃă afectivă. • Durata în timp a acestui ciclu variază de la o persoană la altă persoană. Studiile arată că un procent de 5% din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30). BOALA BIPOLARĂ PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVĂ . simptomele ADHD se împart în trei categorii: cu deficit de atenŃie. • IncidenŃa bolii este de aproximativ 1/100. care poate surveni la orice vârstă. • Există aşa numitele stări mixte care amestecă elemente depresive cu elemente de excitaŃie. hiperactivitate şi impulsivitate. celebrităŃi. tragedii) nu poate schimba această stare de fericire. înaintea vârstei de 35 de ani. putând surveni şi în formă combinată. fobia socială.Retardare mintală moderată – QI de la 35-40 până la 50-55 Retardare mintală severă – QI de la 20-25 până la 35-40 Retardare mintală profundă – QI sub 20 sau 25 Retardare mintală de severitate nespecificată – când există prezumŃia fermă de retardare mintală. SIMPTOMELE FAZEI MANIACALE Un mod de a se simŃi excesiv de bun.BOALA BIPOLARĂ (PMD) PMD cunoscută în termeni medicali ca tulburare afectivă bipolară. Încrederea în sine creşte până la delir de grandoare în care persoana consideră că are legături speciale cu Dumnezeu. PSIHOPATOLOGIE SPECIALĂ. De obicei. • PacienŃii cu boală bipolară diferă de cei cu alte forme de depresie. euforic. prin modul lor de a oscila între depresie şi manie. . agorafobia) • Atacuri de panică • Tulburarea anxioasă generalizată • Tulburarea obsesiv-compulsivă • ReacŃia acută la stres • Tulburarea de stres posttraumatică Tema 10. separate prin perioade normale. Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR). PMD debutează în general. PSIHOPATOLOGIE SPECIALĂ. Tema . dar legătura dintre melancolie şi manie a fost subliniată de Hipocrate • Spre deosebire de depresia majoră. de euforie sau iritabilitate extremă care se dezvoltă în decurs de câteva zile până la o deterioare gravă. • A fost descrisă de Kraepelin (1889) (spectrul bolii maniaco-depresive). nimic (veşti rele.

PARANOIA SCHIZOFRENIA DefiniŃie: “Tulburare mintală care durează cel puŃin şase luni şi presupune pentru cel puŃin o lună existenŃa unei faze active de boală (adică existenŃa a două sau mai multe simptome dintre următoarele: idei delirante. pierderea apetitului sau apetit exagerat.2% (nr. Este caracteristică schimbarea rapidă a dispoziŃiei. 3.tristeŃe prelungită. accese inexplicabile de plâns. Un comportament sexual anormal (libidou crescut.participare în numeroase activităŃi care pot conduce la rezultate nedorite.1% ( o persoană dintr-o sută poate face schizofrenie la un moment dat) IncidenŃa = 1/10 000 (nr. 4. halucinaŃii. DSM IV Simplificarea complexitatii schizofreniei • Diviziunea simptomelor in grupuri largi • Pozitive: distorsiuni sau exagerari ale functiilor normale (halucinatii. fatigabilitate persistentă. PacienŃii prezintă o multitudine de idei care se succed rapid. vorbire dezorganiza. Nu diferă în raport cu zona geografica cu excepŃia Ńărilor nordice unde este mai crescută PrevalenŃa pe viata = 0. idei delirante • Negative: Diminuarea functiilor normaleidei delirante (alogie. indiferenŃă faŃă de orice. comportament bizar. de neajutorare. astfel încât în cursul aceleiaşi zile se pot întâlni ambele stări. aplatizarea afectului. irascibilitate sau iritabilitate. de persoane bolnave la un moment dat într-o populaŃie). sentimentul de vină nejustificată. de îmbolnăviri noi pe an) Debutul majoritar între 20-35 de ani. de lipsă de speranŃă. furie sau paranoia se declanşează când planurile grandioase ale pacientului se năruie sau când sociabilitatea lui excesivă este refuzată. dezorganizarea vorbirii. Lipsa puterii de concentrare: atenŃia pacientului este cu uşurinŃă deviată către detalii neimportante. nu-i mai trezesc interesul. Dezorganizată (Hebefrenică). contactele sociale. activităŃile agreabile. dureri. comportament profund dezorganizat sau catatonic. letargie. anhedonie) FORME CLINICE (SUBTIPURI) IN SCHIZOFRENIE Subtipuri traditionale 1. EPISODUL DEPRESIV sentimente de inutilitate. 2. munca sau sexul care altă dată îi făceau plăcere. insomnie sau nevoie crescută de somn. Vârsta de debut mai mică la bărbaŃi Raportul bărbaŃi / femei = 1 ALTE TULBURĂRI DELIRANTE.2 . PSIHOPATOLOGIE SPECIALĂ. insomnii. Reziduală caracterizată de defectul psihotic sau cognitive sau în cadrul funcŃionalităŃii sociofamiliale DATE EPIDEMIOLOGICE PrevalenŃa = 0. abulie. NediferenŃiată (Simplă) 5. Iritabilitate bruscă. imposibilitatea de a se concentra sau de a-şi aminti detalii. Catatonică. PARANOIA (vezi manualul pentru completare) . Tema 11. în mod necontrolat Necesitatea redusă de somn. încercări de suicid. Paranoidă. simptome negative)”. constipaŃie sau alte afecŃiuni somatice cărora nu li se poate determina o cauză obiectivă EPISOADE MIXTE În evoluŃia bolii pot exista şi episoade în care se amestecă simptomele de tip maniacal cu cele de tip depresiv. ALTE TULBURĂRI DELIRANTE. SCHIZOFRENIA. dezinhibiŃie sexuală) Fuga de idei.5 . gânduri de moarte.

Comportamentul devine expresia acestei trăiri. Ea se referă la zona comportamentelor caracterizate de acte repetate în care predomină dependenŃa faŃă de o situaŃie sau un obiect material care este căutat şi consumat cu aviditate. caracterizată prin apariŃia sevrajului. PSIHOPATOLOGIA ADICłIEI CONCEPTUL DE ADICłIE –“ADDICTION” NoŃiunea de adicŃie este o noŃiune descriptivă şi defineşte comportamente sau procese. Modificările psihologice sau comportamentale dezadaptive semnificative clinic sunt datorate efectului substanŃei asupra sistemului nervos central Ele pot fi: iritabilitate. o experienŃă agreabilă (Peele). cu incapacitatea de a alege să nu realizeze gestul adictiv. consumul de alcool în ciuda consecinŃelor adverse.se caracterizează prin tendinŃa de creştere progresivă a dozelor de drog şi prin imposibilitatea de a opri. stimularea pe care o aduce consumatorilor dar şi de a evita senzaŃia de rău psihic care apare în lipsa consumului Craving sau apetenŃa • Este o nevoie imperioasă pentru o substanŃă cu efect psihotrop şi căutarea compulsivă a acesteia. Elementele definitorii sunt realizate de: delir cronic bine sistematizat nehalucinator discrepanŃă între aspiraŃii şi posibilităŃi personalitate premorbidă specifică (rigidă. IntoxicaŃia cu o substanŃă . deteriorare cognitivă. Manifestările şi dezvoltarea ei sunt influenŃate de factori: genetici. PSIHOPATOLOGIE SPECIALĂ. labilitate afectivă. DependenŃa psihică = craving şi căutarea compulsivă a substanŃei = nevoia de a menŃine şi regăsi senzaŃia de plăcere. DependenŃa • Reprezintă tulburarea comportamentale definită prin dorinŃa puternică. • Crave (engl) = a dori ceva cu ardoare implicând solicitare insistentă . deteriorarea funcŃională.Paranoia este o tulburare care era descrisă ca o psihoză cronică endogenă care constă în evoluŃia continuă a unui sistem delirant durabil şi impenetrabil la critică. de bine. SubstanŃe diferite pot produce sindrome similare sau identice. adesea progresivă şi fatală. dezvoltându-se insidios pe fondul conservării complete a ordinii şi clarităŃii gândirii. hipertrofie a Eu-lui) Tema 12. satisfacŃia. intens. însoŃită de o perturbare biologică neurovegetativă şi dismetabolică de amploare. compulsivă de a utiliza o sustanŃă psihoactivă • Dificultate de a opri consumul Comportament de căutare al drogurilor cu invazia progresivă a întregii existenŃe de către acest fenomen. Simptomele alcoolismului pot fi continue sau periodice. socială sau profesională) şi apar în timpul consumului de substanŃă sau la scurt timp după aceea. consumul fără ca aceasta să nu determine apariŃia sevrajului. deteriorarea judecăŃii. chiar şi pentru câteva zile.ApariŃia unui sindrom reversibil specific substanŃei datorat ingestiei sau expunerii la o substanŃă. de altfel. DependenŃa . de mediu Se caracterizează prin: scăderea controlului asupra băutului. condensându-se – în pofida oricăror riscuri şi neajunsuri spre procurarea drogului. în care pacientul caută să obŃină prin orice mijloace drogul. neapărat. ALCOOLISMUL Este o boală primară. voinŃei şi acŃiunii. care nu constituie. cronică. iar uneori de moarte.“sete” de drog. • DefiniŃia OMS = dorinŃa de a experimenta din nou efectele unei substanŃe consumate anterior. Acest fenomen joacă un rol important în apariŃia dependenŃei. . psihosociali. Sevrajul – stare de rău subiectiv. interesul pentru alcool. distorsiuni în gândire – negarea. În comportamentul adictiv persoanele deviază toate celelalte centre de interes. Sunt descrise: DependenŃa fizică.

heroina). acŃiune asupra stărilor de excitaŃie – agitaŃie psihomotorie. Conflictele existente în copilărie în cadrul familiilor dezechilibrate şi reactualizarea acestora în adolescenŃă. antagonism Gaba) . stabilizând dispoziŃia şi evitând producerea acceselor maniacale sau depresive. prima substanŃă tranchilizantă folosită pe scară largă a fost meprobamatul . Tulburarea obsesiv-compulsivă. Distimia. psilocibina. cocaina. Efectele lor sunt mai degrabă antipsihotice decât antischizofrenice. al unor interacŃiuni patogene din copilărie. ANTIDEPRESIVELE IndicaŃiile tratamentului cu antidepresive Antidepresivele sunt indicate în primul rând pentru tratamentul simptomelor depresive din: Depresia majoră. 50% până la 70% din pacienŃi cu depresie majoră răspund la tratament. benzodiazepine). Tulburarea disforică premenstruală. ectasy). blocarea canalelor de sodiu. indiferenŃă afectivă.TOXICOMANIA Este un consum patologic. Simptomele depresive secundare unor probleme medicale. cronic sau periodic. tranchilizante (barbiturice. amfetamine. Efectul acestor substanŃe se exercită asupra întregului sistem psihic şi nu doar asupra timiei prin mecanisme complexe de acŃiune (stabilizare de membrană. Anxioliticele reprezintă o clasă de substanŃe ce se distinge prin diminuarea anxietatăŃii. Depresia postpartum. TERAPII PSIHOFARMACOLOGICE. Produc sedare. de substanŃe care modifică starea afectivă sau de conştiinŃă. TERAPIA ELECTROCONVULSIVANTĂ NEUROLEPTICELE (ANTIPSIHOTICELE) Reprezintă principalul tratament al schizofreniei. TIMOSTABILIZATOARELE (PSIHOIZOLEPTICE) Sunt substanŃe care previn oscilaŃiile chimice. cannabis (haşis. valeriana) au fost folosite pentru proprietăŃile lor sedative. iluzii şi tulburările de gândirfe de tipul ideilor delirante. Principalele droguri: derivatii de opiu (morfina. inhalanŃi ALTE COMPORTAMENTE ADICTIVE • adicŃia sexuală (dependenŃa la sex. meprobamat. mai ales în cazurile care asociază şi simptome depresivemedicaŃie auxiliară pentru controlul dureri. Când antidepresivele sunt utilizate corect. Tulburarea afectivă sezonieră. ameliorarea tulburărilor de comportament. Fobia socială. ANXIOLITICELE ŞI TRANCHILIZANTELE DefiniŃie. joacă un rol important în geneza toxicomaniilor. Pot induce sindromul neuroleptic. echilibrarea reacŃiilor emoŃionale. din cele mai vechi timpuri. reducerea stării de tensiune psihică. Episoadele depresive din tulburarea bipolară . Deşi. Tulburarea de panică. liniştirea emoŃională. motiv pentru care majoritatea clasificărilor actuale preferă denumirea de medicamente anxiolitice. Tulburarea anxioasă generalizată. comportamentul sexual compulsiv) • adictia de internet Tema 13. Tranchilizantele cuprind la ora actuală un grup heterogen de substanŃe cu acŃiuni farmacologice diferite. Au efect în manifestările somatice ce constituie expresia anxietăŃii sau depresiei mascate. marihuana). impulsiv. LSD. substanŃe ca alcoolul şi o serie de plante (passiflora. psihodisleptice = halucinogene (mescalina. al căror principal efect terapeutic este reducerea anxietăŃii.1954. liniştire psiho-motorie.Toxicomania este rezultatul acŃiunii unor factori externi şi interni. Efectul antipsihotic se referă la capacitatea de a modifica „simptomele Ńintă” ale stărilor psihotice care cuprind halucinaŃii. Tulburarea de stres posttraumatic.

Ed. 1998. Provenit din cuvântul grecesc stigma = semn cu fierul înroşit. BOALĂ ŞI STIGMATIZAREA. Ş. Bucureşti. AMENINłĂRI ŞI PROVOCĂRI LA ADRESA PSIHIATRIEI.în special atunci când sunt prezente idei delirante.Medicală. Bucureşti. Tema 14. Abordarea pacientului în psihiatrie. Cătălina Tudose. chiar şi capabili de crimă. Psihopatologie clinică. C. perplexitate şi importante trăsături afective. Vasilescu. În depresia psihotică când suferinŃa este severă. F. Editura FundaŃia România de Mâine.Tudose şi alŃii. Predescu. 7. Bolnavii psihic sunt percepuŃi ca fiind periculoşi şi determină o reacŃie de teamă pentru că sunt consideraŃi agresivi. În psihozele puerperale. Fl. C. Psihiatrie.în clinică electroşocul este folosit: Când o boala depresivă cu trăsături descrise mai sus nu răspunde la tratament antidepresiv. stigma a căpătat în accepŃiunea medicală semnificaŃia de semn clinic obiectiv. Infomedica. socio-biologia contemporană încearcă transpunerea „stigmatelor” la nivel genetic. 1985. Ed.acest lucru se datorează parŃial pentru că s-a folosit abuziv şi în afara situaŃiilor în care ar fi fost util şi parŃial pentru că era dificil să se facă o cercetare cu acurateŃe. Lăzărescu.Helicon. A. şi alŃii. Tudose. V. AsociaŃia Psihiatrică Română. fie din modele culturale care se subsumează mai repede gândirii magice şi prejudecăŃilor decât modelelor umanistştiinŃifice. În practică. considerat a releva în mod specific existenŃa unei stări morbide. ed. 2005 . pentru a dovedi inegalitatea biologică a indivizilor. Ed. Tudose. ConstanŃa. Ed. IMAGINEA BOLII PSIHICE ŞI STIGMATIZARE. Tudose. Tudose.Infomedica.Polirom.în special acelea cu clouding. Bucureşti. Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi. 1993. Fl. 9. 4.Enăchescu.Mai multe studii au demonstrat că ECT e superior medicaŃiei antidepresive şi de departe superior placebo-ului în tratamentul depresiei. Bucureşti. 5. C. Editura Infomedica. Iaşi. fiind folosită ca „argument ştiinŃific” de unele ideologii. 2002 3. Paisprezece abordări ale psihopatologiei. 2002 10. C. Mai mult. În stuporul depresiv.TRATAMENTUL ELECTROCONVULSIVANT Foarte controversat atât în psihiatrie cât şi în mass-media. Ionescu. înŃepătură.FundaŃia Andrei Şaguna. Tămăşan S. Fl. IndicaŃii clinice: Principala folosire a electoşocului este boala depresivă severă. Tratat de psihopatologie.Tudose. Ed. Psihopatologie şi orientări terapeutice în psihiatrie . Ed. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE 1. O serie de ameninŃări la adresa psihiatriei contemporane şi implicit la adresa psihopatologiei ca şi la statutul profesional al psihiatrului şi al psihologului clinician se manifestă în lumea contemporană.Teoria stigmatelor a putut îmbrăca aspecte profund negative în plan socio-politic. 2002. 8. Vadaemecum în psihiatrie. Tratat de psihiatrie. PSIHIATRIA – O PRACTICĂ ETICĂ. În stupoare catatonică. F. O recentă cercetare asupra imaginii pe care o au oamenii despre bolnavii psihici arată că una dintre cele mai importante componente este pericolul social pe care aceştia îl reprezinta pentru societate în general şi pentru ei personal în particular. Ele izvorăsc fie din direcŃii de cercetare şi orientare teoretică unilaterală care absolutizează o latură sau alta a modelului bio-psiho-social încercând o simplificare până la caricatură a instanŃelor ce determină comportamentul uman normal şi patologic.Gorgos. Bucureşti. Ed. 2001. 1989. Sindroame rătăcitoare. ORIENTĂRI CONTEMPORANE.Tudose. sub o formă „elevată”. M. 6. Timişoara.Medicală. 2006 2. Bucureşti.Tehnică.

dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea colegilor b. Dintre trasaturile personalitatii paranoide nu face parte: a. Histrionica d. modelul etnopsihopatologic c.TESTE DE AUTOEVALUARE ____ 1. etologic c. O persoana caracterizata de emotionalitate excesiva si de cautare a atentiei se potriveste cel mai bine profilului de personalitate: a. structuralist ____ 2. Când spunem ca în lume 5-8% dintre persoanele de peste 65 de ani au boala Alzheimer ne referim la: a. tendinta de a obtine si pastra puterea c. Hipoprosexia este o tulburare de: a. modelul existentailist ____ 5. Cisvestismul si transvestismul sunt forme particulare ale: a. memorie ____ 6. dinamica sexuala d. psihanalitic b. cognitivist c. Elaborarea DSM are la baza modelul: a. severitatea consecintelor bolii ____ 4. vointa c. ateoretic b. incidenta bolii b. Paranoida ____ 8. tinutei dezordonate ____ 7. tinutei excentrice b. indiferenta la laude sau critici . prevalenta bolii c. modelul ecosistemic d. atentie b. fenomenologic d. grupul cu risc crescut d. Confruntarea dintre perspectiva emica si etica apartine carui model din psihopatologie? a. Narcisica b. structuralist ____ 3. etologic d. Borderline c. tinutei pervertite d. rafinamentului vestimentar c. Jaspers K a abordat psihopatologia din perspectiva modelului: a. modelul etologic b.

borderline d. în care pacientul cauta sa obtina prin orice mijloace drogul. Stabilirea unei relatii de încredere d. craving c. violenta fizica ____ 12. halucinatiile d. persistenta si progresiva d. tulburari de recunoastere a obiectelor b. Afazia presupune a. agitatia b. toleranta d. paranoid ____ 10. psihoterapie individuala urmata de psihoterapie de grup b. Dementa se deosebeste de delirium prin faptul ca este: a. Cura de sevraj b. neîncredere si suspiciozitate fata de altii ____ 9. psihoterapie urmata de psihofarmacologie de întretinere . mai severa b. intens. Bilantul problemelor c.d. tulburari de limbaj ____ 15. schizotipal c. tulburari de rationament d. însotita de o perturbare biologica neurovegetativa si dismetabolica de amploare. Primul contact în cadrul tratamentului toxicomanului cu heroina vizeaza urmatoarele cu exceptia: a. schizoid b. este prezenta dezorientarea temporo-spatiala ____ 11. Analiza cererii ____ 13. iar uneori de moarte poarta numele de: a. sevraj ____ 14. Starea de rau subiectiv. dependenta b. Cea mai frecventa modificare de comportament întâlnita în dementa este: a. tulburari de coordonare c. sunt prezente halucinatii c. Gândirea de tip magic si comportamentul excentric fac parte dintre trasaturile tulburarii de personalitate de tip: a. psihofarmacologie + psihoterapie d. Care din urmatoarele formule este cea mai eficienta în abordarea terapeutica a psihozei maniaco-depresive: a. psihofarmacologie urmata de socioterapie c. tulburarile de comportament sexual c.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful