CAP.

VII PROTECŢIA ŞI CONSOLIDAREA ELEMENTELOR DIN LEMN
7.1 AGENŢI DE DEGRADARE A LEMNULUI
Existenţa construcţiilor din lemn, uneori cu vechimi de sute de ani, arătă că deşi lemnul este un produs natural în condiţii optime de exploatare poate dura o perioadă foarte lungă de timp fără degradări notabile. Pentru a identifica măsurile preventive şi curative în vederea înlăturării riscurilor în activitatea de proiectare iniţială sau pentru reabilitarea structurilor din lemn un rol important revine evaluării factorilor care pot produce respectiv au produs degradări (totale sau parţiale) cu efecte asupra structurii. Există o gamă largă de acţiuni şi factori, legaţi în principal de condiţiile de exploatare dar şi apăruţi suplimentar în viaţa construcţiilor, care influenţează durabilitatea lemnului şi degradarea sa. Viteza de producere a degradărilor şi implicit durabilitatea lemnului pot fi controlate prin concepţia elementelor şi modul de folosire a lemnului, existând în acest sens mai multe direcţii principale în care trebuie să se acţioneze şi anume: - concepera şi studiul detaliilor astfel încât să se evite pe cât posibil umezirea lemnului , situaţiile de umiditate ridicată sau sursele punctuale de umiditate; - evitarea staţionării apei în anumite zone (îmbinări, reazeme, etc.); - asigurarea unei ventilaţii corespunzătoare a lemnului pentru evacuărea rapidă a apei atunci când este imposibil de a se evita o umezire temporară; - selectarea tipului de lemn cu o durabilitate naturală în concordanţă cu mediul de utilizare; - realizarea unui tratament iniţial şi în timp adecvat pentru conservarea a lemnului. Din ansamblul de factori care duc la degradare rolul cel mai important revine agenţilor legaţi de condiţiile de serviciu. peste care se pot suprapun factori suplimentari apăruţi în viaţa construcţiilor (cutremure, temperaturi înalte şi foc, modificări de funcţiuni, încărcări suplimentare etc.) . Lemnul este expus, deasemenea acţiunii agenţiilor biologici xilofagi (ciuperci, insecte) şi a agenţiilor termici (foc). 7.1.1 Acţiunea umidităţii Umiditatea reprezintă principalul factor care influenţează asupra tuturor caracteristicilor fizico - mecanice ale lemnului şi implicit asupra durabilităţii sale în timp prin favorizarea dezvoltării agenţilor de degradare biologică. În cazul structurilor umiditatea are un efect important şi asupra elementelor metalice folosite la îmbinări. Este foarte important ca lemnul pus în operă să aibă o umiditate apropiată de umiditatea de echilibru estimată iar variaţiile de umiditate în timp să fie cât mai limitate. Ne satisfacerea acestor condiţii duce în timp la apariţia unor crăpături sau fisuri provenite din contracţie care crează condiţii pentru penetraţia de apei, a sporilor de ciuperci, a larvelor de insecte şi favorizează în final degradările. Concepţia structurilor din lemn trebuie să aibă în vedere pe lângă efectul condiţiilor mediului ambiant de exploatare asupra umidităţii lemnului si alte situaţii care pot provoca o creştere importantă a umidităţii lemnului cum ar fi: - contactul dintre lemn şi sol sau între lemn şi alte părţi ale construcţiei (zidărie, elemente din beton, etc.);

- prezenţa lemnului într-o atmosferă caldă şi umedă cum ar fi de exemplu zonele slab ventilate în care debuşează conductele de evacuare de la ventilaţile mecanice controlate; - condensarea vaporilor în interiorul elementelor (pereţi, planşee); - acumularea importantă a zăpezii în anumite zone şi infiltraţiile de apă de la zonele umede (duşuri, săli de baie, bucătării); - pătrunderea apei în lemn, în timpul depozitării pe şantier sau în timpul montării elementelor, înainte de a se realiza acoperirea construcţiei. Întrucât penetraţia mare a apei în lemn se face după direcţia fibrelor este foarte important să se asigure o protecţie a extremităţilor prin menţinerea acestora la o anumită distanţă de zona umedă, astfel încât să se evite o absorbţie prin capilaritate sau tratarea lor cu diferite substanţe şi protecţii care opresc ascensiunea umidităţii. În ceea ce priveşte nivelul de expunere la umiditate normele EUROCOD 5 şi normele naţionale diferenţiază 3 clase de serviciu şi 5 clase de risc. Normele Europene EN 335-1 referitoare la ,,Durabilitatea lemnului şi a materialelor din derivate din lemn. Definiţia claselor de riscuri la atacurile biologice - Generalităţi” şi norma naţională SR EN 335-1 definesc următoarele clase de risc: Clasa de risc 1 – Situaţii în care lemnul sau produsele din lemn sunt la adăpost, acoperite, protejate în totalitate de intemperii şi ferite de toate posibilităţile de umezire; Clasa de risc 2 - Situaţii în care lemnul sau produsele de lemn sunt la adăpost, acoperite, protejate în totalitate de intemperii dar unde umiditatea ridicată a mediului poate duce la o umezire ocazională dar nepersistentă ; Clasa de risc 3 - Situaţii în care lemnul sau produsele pe bază de lemn sunt la exterior, neadăpostite dar nu sunt în contact cu solul dar ele pot fi continuu expuse la intemperii sau poat fi protejate de intemperii dar expuse unei umeziri frecvente; Clasa de risc 4 – Situaţii în care lemnul sau produsele pe bază de lemn sunt în contact cu solul sau apa dulce fiind expuse în permanenţă la umezeală; Clasa de risc 5 – Situaţii în care lemnul sau produsele pe bază de lemn sunt expuse în permanenţă la apă sărată. Clasa 1 şi 2 necesită un nivel de durabilitate naturală redus şi tratamente relativ simple. Clasele 3, 4, 5 corespund riscului cel mai mare cu privire la atacul biologic şi necesită măsuri care să menţină piesele, pe cât posibil, în clasa de risc cea mai redusă. Conform normei /45 / lemnul este supus la patru grade de risc de biodegradare şi anume: Gradul 1 – lemnul utilizat în interiorul construcţiilor, unde nu există pericolul de umezire care să favorizeze instalarea şi dezvoltarea ciupercilor xilofage (lemn utilizat la amenajări interioare, scări interioare, grinzi şi stâlpi aparenţi, parchet); Gradul 2 - lemn utilizat la construcţii acolo unde sunt condiţii minime de degradare sub atacul ciupercilor xilofage (lemn utilizat la elemente sub acoperiş: căpriori, grinzi, stâlpi, asterială, şipci, pereţi interiori); Gradul 3 - lemn utilizat în construcţii cu risc de biodegradare de către ciupercile xilofage, în situaţii în care umiditatea acestuia poate atinge valoarea de 30% şi alternarea umezirii cu uscarea (lemn utilizat la elemente de construcţii exterioare: lambriuri exterioare, rame, traverse şi montanţi pentru panourile de pereţi exteriori, pereti din lemn rotund sau ecarisat, scări exterioare, balcoane, balustrade, etc. ); Gadul 4 - lemn utilizat în construcţii în condiţii favorabile de biodegradare care este în permanent contact cu solul (piloţi pentru fundaţii, tălpi inferioare pe pământ sau pe socluri de zidărie, grinzi, traverse şi rame de panouri de pardoseală) sau care este permanent expus intemperiilor fără a fi finisat peliculogen (şiţe şi şindrile de acoperiş). Posibilitatea apariţiei agenţiilor biologici de degradare, funcţie de situaţia lemnului este dată în tabelul 2.1 (conform SR EN 335-1) şi în tabelul 7.1 (conform /45/) Tabelul 7.1

Pentru fiecare situaţie de folosire şi amplasare a lemnului este necesar de a se evalua riscul în funcţie de esenţa lemnului şi de locul de lucru a lemnului în cadrul construcţiei (tab. În funcţie de clasa de risc evaluată se iau măsurile preventive şi de protecţie adecvate. Există o gamă mare de ciuperci capabile să atace lemnul. a) Acţiunea ciupercilor. Frecvent Da Da neacoperit În contact cu solul Permanent Da Da sau cu apa dulce În apa sărată Permanent Da Da 7. Proprietăţile mecanice se diminuează rapid şi lemnul atacat nu se foloseşte la structuri. În stare înaintată de putrezire lemnul se taie uşor. Stereum atacă în principal răşinoasele dar şi unele foioase după tăiere sau pe şantier când sunt supuse intemperiilor. Merulius lacrymans(buretele de casă) atacă în principal răşinoasele şi se dezvoltă la o temperatură de 15…30ºC când umiditatea lemnului depăşite 20%. slabei ventilaţii şi în mediu alcalin.2 Acţiunea agenţiilor biologici Lemnul este susceptibil de a fi atacat în principal de două tipuri de agenţi biologici (insecte şi ciuperci) dar în situaţii particulare poate fi atacat şi de organisme maritime.1). cu risc de umezire Fără contact cu solul. Se prezintă în continuare câteva aspecte referitoare atacul principalelor ciuperci.. Polyporus vaporarius. Panillus aqueruntius. Ocazional Da Da sub adăpost. Nu Da sub adăpost Fără contact cu solul. Leuzites şi Paniophora. Lemnul se descompune în mici paralelipipede şi prinde o culoare uşor galbene. iar când este uscat devine casant putând fi uşor strivit între degete şi transformat într-un praf cărămiziu. Dezvoltarea ciupercilor se produce atunci când umiditatea lemnului depăşeşte 20% şi uneori în cazul absenţei luminii.7. Cea mai periculoasă grupă de ciuperci este cea care provoacă putrezirea lemnului de construcţie din care fac parte: Merulius lacrymans. atunci când există condiţii favorabile legate în principal de prezenţa apei şi a oxigenului.Clasa de risc 1 2 3 4 5 Condiţiile apariţiei agenţiilor biologici (/45/) Domeni de utilizare a Condiţii de Apariţia agenţilor biologici lemnului expunere la Ciuperci Insecte umezire Fără contact cu solul.1. Atacul este . Leutinus aquamosus. Ea este semnalizată în secţiune transversală printr-o pată de culoare de mărime variabilă şi situată aproximativ în centrul secţiunii (. Există ciuperci care provoacă putrezirea lemnului din pădure sau din depozit denumite ciuperci de depozit şi ciuperci de casă cum sunt: Stereum.inimă roşie” la fag). În prima fază apare sub formă de fâşii albe şi gri la suprafaţa iar apoi pătrunde în adâncime producând crăpături numeroase în sensul fibrelor şi perpendicular pe acestea. Atacul ciupercilor este condiţionat de prezenţa umidităţii pe când toate tipurile de lemn pot fi atacate de insecte. Polyporus vaporarius (buretele alb de casă) se întâlneşte sub diferite forme şi atacă mai ales foioasele provocând o putrezire uscată şi fibroasă. În prima fază atacul apare sub formă de pată albicioasă iar după ce ciuperca îmbătrâneşte capătă un aspect castaniu. Coniophora cerebella.

hylotrupes bajulus. care însoţeşte insecta. b) Acţiunea insectelor. Este remarcat în lemnul din diferite construcţii şi mobile. 25 cm) prin galerii curbe. Datorită locului unde se manifestă ciuperca mai poartă denumirea de buretele de beci. fără a ieşi la suprafaţa lemnului unde se observă doar orificiul de ieşire a insectei mature. Larvele ieşite din ouă sapă galerii sinuoase în tot interiorul lemnului. Anobium domesticum (cariul lemnului de răşinoase) atacă de preferinţă lemnul absolut uscat şi caută inele exterioare de alburn. Vătămările pricinuite lemnului constau în galeriile caracteristice de culoare neagră (datorită ciupercii Ambrosia). Femela depune ouăle pe trunchiurile arborilor aflaţi în picioare sau doborâţi.ciuperca beciurilor” acţionează asemănător cu merulius atacând lemnul cu umiditate foarte mare (de obicei peste 40%). Acţiunea şi riscul atacului insectelor asupra lemnului variază foarte mult funcţie de condiţiile de temperatură. Principalele insecte care atacă lemnul de răşinoase sunt: xiloterus lineatus. Larvele prelungesc cavităţile galeriilor se hrănesc cu seva lemnului din pereţii acestor galerii şi cu miceliile unei ciuperci (Ambrosia) ai căror spori sunt aduşi de insectă. Femela sapă iniţial o galerie în trunchiul arborelui. Degradarea se produce la interiorul trunchiului. uscate sau cu sevă. în decursul timpului. hylecoetes dermestoides. Lemnul atacat de aceste larve poate fi transformat. urmărind aproape direcţia razelor iar din această galerie o serie de ramificaţii dispuse în acelaşi plan şi având acelaşi diametru. camponotus ligniperda. Larva sapă galerii în toate sensurile. sirex gigas. Coniophora cerebella este o ciupercă care se întâlneşte sub forme de pojghiţe. care străbat lemnul în diverse direcţii. aproape integral în . în mod obişnuit asupra lemnul uscat dar există şi insecte care pot tolera un anumit procentaj de umiditate. este o insectă care atacă toate seciile răşinoase. Camponotus herculeanus şi Camponotus ligniperda sunt două specii de furnici care trăiesc în tulpinile de răşinoase preferând arborii care la bază sunt atinşi de putregai. în care depune ouăle. Insecta evită lemnul complet uscat şi atacă trunchiurile proaspăt tăiate şi decojite dar poate ataca şi arborii în picioare. Larvele pătrund în interiorul lemnului (cca. anobium domesticum. a căror suprafaţă se înnegreşte datorită ciupercii Ambrosia. dar orificiile sunt puţin mai mici.Această ciupercă denumită şi . care se întind până pe la 10 m din înălţimea arborilor. Hylecoetes dermestoides atacă cu predilecţie lemnul de brad făcând găuri asemănătoare cu cele de Sirex. Ele sapă în lemn galerii sinuoase cu diametrul de 1-5 cm..asemănător cu cel produs de merulius dar este mai puţin virulent deoarece ciuperca necesită o mare cantitate de apă. Evoluţia să se poată stopa prin reducerea umidităţii. cu sau fără scoarţă. ţesuturi pufoase sau gelatinoase. în vederea grăbirii uscării materialului. . deprecierea fiind abia perceptibilă la suprafaţă.făină de lemn”. Pentru a se realiza un tratament preventiv sau curativ adecvat împotriva fiecărei specii de insecte este necesar să se cunoască condiţiile de viaţă şi de dezvoltare a lor şi dauna care o pot cauza. camponotus herculeanus. Xiloterus lineatus (cariul de pădure al lemnului de răşinoase). Activitatea insectelor este favorizată de temperatura ridicată care permite dezvoltarea şi reproducţia lor iar atacul se produce. perfect sănătoase. Viespea caută adeseori lemnul şarpantelor din construcţii.. Nu atacă niciodată lemnul putred. mai bogate în amidon. Pentru a evita atacurile acestei insecte se recomandă ca doborârea arborilor să se facă în perioada repausului vegetativ (iarna) iar trunchiurile să fie imediat decojite. Sirex gigas (viespea lemnului de răşinoase) este una dintre cele mai mari insecte xilofage europene. Lemnul distrus se prezintă ca perforat şi în comparaţie cu lemnul atacat de merulius sau polyporus este mult mai închis la culoare şi cu mai puţine crăpături longitudinale şi transversale.

fag şi alte foioase. mai rar pe cel al altor foioase şi sapă galerii în toate direcţiile. Caută mai ales inelele de alburn. castan. nuc. apoi lemnul sănătos sau cu un început de putrezire. lymexylon navale.Hylotrupes bajulus se localizează cu predilecţie în lemnul de brad utilizat în construcţii. salcie. când ea ajunge în zona cambială. precum şi pe lemnul ecarisat. Lymexylon navale este o insectă care depune ouă pe trunchiurile de stejar sau de castan comestibil aflate în picioare sau doborâte. pentru evitarea fisurilor care pot duce la coroziunea armături.45 mm. Atacă aproape toate speciile foioase şi evită în general coniferele. paltin. cu diametre de 15 . cireş. refăcându-şi anual aparatul foliaceu. localizată în principal la elementele de asamblare. preferând lemnul de construcţie cu mult alburn. În timp ce structurile metalice au nevoie de aplicarea periodică a unor materiale de protecţie iar structurile din beton necesită o verificare permanentă a stării lor.22 mm).3 Acţiunea mediilor agresive Compoziţia anatomică şi chimică a lemnului îl face să prezinte o foarte bună rezistenţă în medii agresive în comparaţie cu oţelul sau betonul. Foioasele. provocând deprecierea materialului lemnos. Galeriile săpate de Xyleborus sunt însoţite de ciuperca Ambrosia. datorită faptului că larvele sale au dimensiuni foarte mari (20 . atacând deopotrivă lemnul de frasin. Rezistenţa naturală a lemnului este suficientă pentru a evita atacul chimic şi nu sunt necesare măsuri particulare de conservare fiind uneori chiar recomandabil ca suprafaţa prelucrată a lemnului folosit în medii agresive să nu fie acoperită cu produse de protecţie care prin fisurare pot crea condiţii de depozit pentru agenţi chimici agresivi. mesteacăn şi chiar lemnul pomilor fructiferi. tei. ulm. ptilinus pectinicornis. Larvele sapă galerii transversale şi oblice. Platypus cylindriformis sapă galerii sinuoase în lemnul sănătos de stejar. Din scoarţă larva pătrunde în lemnl sănătos. Un număr apreciabil de insecte xiloface atacă totuşi şi speciile foioase ( mai ales stejarul şi gorunul) cărora le pricinuiesc mari defecte. Xyleborus monographus este o insectă la care femela sapă o galerie de intrare de 2-8 cm lungime din care se ramifică mai multe galerii orizontale. Ptilinus pectinicornis (cariul lemnului de stejar) atacă în general lemnul de stejar şi de fag. Cerambyx cerdo (croitorul mare al stejarului) poate fi întâlnit în lemnul mai multor specii de stejar şi în special la arborii de la marginile pădurilor. mai târziu însă. bogat în amidon. Zeuzera pyrina (sfredelitorul punctat al ramurilor de frasin) este cel mai polific lepidopter. urcând în trunchi prin galerii sinuoase. stejar. bogate în amidon şi pricinuieşte pagube dintre cele mai mari. Larva roade lemnul în regiunile unde are loc circulaţia sevei iar pagubele sunt în general mici şi se produc mai mult izolat. atacul fiind recunoscut după rumeguşul de culoare brună-gălbuie. atacul este de natură fiziologică şi se soldează cu uscarea parţială a coronamentului. din care cauză pereţii lor sunt înnegriţi. Larvele rod suprafaţa galeriilor fără a săpa altele şi se hrănesc cu sucurile din interiorul camerei lor. Cheresteaua rezultată prin debitarea lemnului de stejar care a suferit atacuri din partea croitorilor este de obicei inutilizabilă. săpând o galerie ovală. fag. expuşi la soare. suferă mai puţin din cauza atacurilor de insecte. Cossus cossus (sfredelitorul roşu al tulpinilor) este unul dintre cel mai frecvenţi fluturi ai pădurilor şi larva sa este cea mai mare dintre distrugătorii ce se pot întâlni în pădurile Europei. platypus cylindriformis.1. xyleborus monographus. amplasate în aceleaşi condiţii. . Pagubele cauzate de croitori sunt de temut deoarece afectează puternic rezistenţa lemnului. cossus cossus. Larvele găuresc întâi scoarţa. în aer liber. La început atacul este greu de identificat deoarece larva este mică şi se dezvoltă în scoarţă. 7. Principalele insecte care atacă de preferinţă lemnul de foioase sunt: cerambyx cerdo. care iese din orificiile galeriilor. structurile din lemn folosite în mediu agresiv au nevoie de o întreţinere foarte redusă. zeuzera pyrina.

X sau micro-unde pot să ducă la modificări în structura internă a lemnului dar numai la nivele superioare de radiaţii care nu se întâlnesc în mod normal.2 PROTECŢIA LEMNULUI Măsurile de protecţie a lemnului şi a derivatelor din lemn urmăresc conservarea lui şi protecţia împotriva distrugerilor provocate de ciuperci (putreziri) şi insecte.În situaţia când se produce un atac chimic de la suprafaţă (coroziune) reducerea de rezistenţă a lemnului se localizează pe adâncime în primii 10…20 mm în timp ce restul de secţiune rămâne intactă. care are o cantitate mai mare de lignină prezintă în general o rezistenţă mai mică la coroziune decât lemnul de foioase. Astfel s-a constatat că mediile cu valori ale pH = 3…10 precum şi soluţiile de sare nu au nici un afect asupra lemnului iar mediul bazic duce la distrugerea lemnului mai ales în prezenţa unor temperaturi ridicate. Se poate spune ca în condiţii optime de exploatare lemnul poate să dureze perioade îndelungate fără deteriorări notabile şi fără măsuri speciale de protecţie. Acţiunea simultană a temperaturilor înalte şi a umidităţii favorizează diminuarea rezistenţelor şi rigidităţii. 7.5 Acţiunea radiaţiilor Lemnul expus radiaţiilor solare şi în general sub acţiunea razelor ultraviolete îşi modifică structura într-o zonă superficială de la suprafaţă (max.4 Acţiunea temperaturilor înalte Datorită structurii interne şi a caracteristicilor termice se poate spune că temperaturile ridicate nu afectează în mod deosebit proprietăţile lemnului şi comportarea sa. agresivitatea produsului şi timpul de expunere şi temperatură. 7. În aceste cazuri se recomandă ca piesele metalice să fie galvanizate. Schimbarea rezistenţei începe de la temperaturi de peste 150°C iar accelerarea procesului se produce la 250°C. 7. Efectul radiaţiilor solare se poate manifesta însă prin încălzirea lemnului şi variaţii de umiditate care au ca efect apariţia deformaţiilor.1. Gazele corozive cum sunt amoniacul şi formaldehidele nu au efect asupra lemnului dar bioxidul de sulf poate ataca lemnul când acţiunea sa este combinată cu umiditate şi temperatură înaltă. realizându-se astfel o pseudo .1 mm grosime) printr-o coloraţie de suprafaţa în gri. O acţiune particulară de atac chimic şi cu efect asupra comportării mecanice a lemnului poate să intervină în zonele unde există un contact nemijlocit între lemn şi piese metalice (elemente de îmbinare) pe suprafaţă mai mare. Alte tipuri de radiaţii ca şi radiaţiile Gama. Dacă însă condiţiile de . Efectul diferitelor substanţe chimice asupra lemnului depinde de esenţa lemnului. diminuarea progresează relativ lent de la exterior spre interior datorită conductibilităţii termice reduse a lemnului. Agenţii corozivi atacă în principal lignina şi hemicelulozele şi niciodată celuloza motiv pentru care lemnul de răşinoase. Pentru temperaturii sub 60°C efectul asupra rezistenţei lemnului poate fi ignorat iar temperaturile în jur de 100° C. acoperite cu substanţe de protecţie sau să se realizeze din oţel inoxidabil. deşi conduc la o schimbare de coloraţie spre brun nu afectează rezistenţa lemnului.carbonizare.1. Un aspect deosebit îl prezintă elementele compuse realizate prin încleiere la care rezistenţa în medii agresive este influenţată de tipul de aditiv folosit.

efectele secundare pe care le pot avea produsele chimice utilizate.uscarea lemnului până la o umiditate optimă înainte de punerea lui în lucru. plop.tipul tratamentelor realizate anterior.tipul de lemn şi corelaţia lui cu destinaţia. .realizarea unor condiţii optime de transport. specii de clasa IV. . .mijlociu durabile (pin.lucru nu sunt corespunzătoare lemnul necesită tratamente de protecţie în special împotriva agenţilor biologici.puţin durabile (molid. ulm). Dacă în anumite situaţii este imposibil de a opri penetraţia apei este necesar de a prevedea un sistem de evacuare rapidă a apei pentru a evita depăşirea umidităţii de 20%. carpen. Măsurile structurale trebuie precedate de măsuri iniţiale cum ar fi: . .1 Durabilitatea naturală Alegerea corespunzătoare a lemnului prin prisma durabilităţii naturale proprii. Trebuie realizate protecţii şi împotriva altor agenţi destructivi cum ar fi de exemplu focul.condiţiile de verificare a măsurilor de protecţie realizate 7. . Durabilitatea naturală trebuie coreletă cu agentul de degradare şi variază de la specie la specie dar şi în cadrul aceleiaşi specii funcţie de o serie de defecte. Având în vedere că umiditatea lemnului rezultă dintr-un bilanţ între apa absorbită şi cea evacuată este deosebit de important ca măsurile luate să evite sau să întârzie penetraţia iar pe de altă parte să favorizeze evacuarea. brad. cer).2 Măsuri preventive structurale Măsurile preventive structurale au ca scop limitarea conţinutului de umiditate din lemn prin reducerea riscului de umezire şi prin crearea condiţiilor de evacuare rapidă a umidităţii (în cazul umezirilor temporare) astfel încât să se evită depăşirea limitei de umiditate de 20% sau să se limiteaze zonele umezite. Planificarea măsurilor de protecţie şi punerea lor în operă în special în cazul tratamentelor chimice trebuie să aibă în vedere următoarele: . etc) . stocare şi montaj care să nu permită o creştere mare a conţinutului de umiditate în aceste faze.locul şi timpul de execuţie a tratamentelor (înainte sau după punerea în operă a lemnului).foarte durabile (cireş. stejar). specii de clasa III.2.accesibilitatea elementelor pentru un eventual tratament ulterior. salcie). Fată de atacul insectelor xilofage există : specii de clasa D – durabil.nedurabile ( fag.posibilităţile şi experienţa executanţilor. paltin.anin. fără tratamente de protecţie. 7. Aceste măsuri pot fi conceptuale sau sub formă de tratamente chimice de protecţie. . risc de incendiu. tei. specii de clasa V. Acest . specii de clasa S – sensibile. mesteacăn. salcâm). funcţie de destinaţia de folosire a lemnului. Fată de atacul ciupercilor xilofage există /45/ : speci de clasa I.2. . şi EN 350-2 care unesc toate informaţiile şi rezultate cercetărilor din lume privind durabilitatea lemnului.natura şi gravitatea riscului (influenţa umidităţii. La ora actuală există pe plan internaţional normele EN 350-1. reprezintă una din măsurile preventive de bază. specii de clasa Mdurabilitate medie. specii de clasa II – durabile (frasin. larice. .

Realizarea îmbinărilor între panourile pentru pereţi de lemn a . canturilor şi îmbinărilor unde se poate acumula apa.executarea elementelor şi realizarea îmbinărilor între elemente expuse precipitaţiilor astfel încât apa să se scurgă fără a atinge elementele situate în vecinătate sau sub acestea. în contact cu alte elemente de construcţie. . prin folosirea diferitelor tipuri de îmbinări cu piese suplimentare (fig.îmbinare de decompresie. plasate la partea inferioară şi cele de evacuare de la partea superioară să aibă o suprafaţă de minimum 1/500 din suprafaţa peretelui. . . Când lemnul este folosit la exterior în zone de influenţă a precipitaţiilor nu este suficient să se realizeze numai măsuri de protecţie chimică şi trebuie luate măsuri pentru eliminarea umezirii. .acoperirea suprafeţelor orizontale şi oblice.2b. .realizarea unor streaşine suficient de largi. În cazul lemnului folosit la exterior o atenţie deosebită trebuie acordată îmbinăriilor dintre elemente pentru a evita pătrunderea apei în aceste zone precum şi pentru asigurarea condiţiilor de ventilare a lor. a) Măsuri preventive structurale a lemnului folosit la exterior.4 sunt prezentate soluţiile de placări exterioare care asigură un strat de aer continuu vertical pe faţa interioară atât în situaţia scândurilor aşezate vertical cât şi a celor aşezate orizontal. 7.7.7. în contact cu solul. În fig. Depărtarea placajului de la suprafaţa elementului şi realizarea unor orificii de intrare şi evacuare asigură circulaţia de jos în sus a aerului din stratul interior favorizând evacuarea umezelii.evitarea sau acoperirea colţurilor.lucru poate fi realizat de exemplu prin adoptarea unor îmbinări cu decompresiune care să îmbunătăţească ventilaţia (fig.protejarea tuturor extremităţiilor lemnului care ies spre exterior. etc.2 şi 7. 7. . .realizarea unor îmbinări de elemente care să permită lucrul şi deformarea fără consecinţe dăunătoare.îmbinarea etanşă la aer. Scândurile pot fi fixate simplu fără o prelucrare deosebită a îmbinărilor verticale (fig. Fig.asigurarea condiţiilor ca umezite să se usuce rapid. . . c . cum ar fi: . pentru evitarea stropirii. .element de îmbinare mecanică. Este recomandabil ca orificiile de intrare a aerului. interior.7.1.7. Amplasarea verticală a scândurilor de placare este mai avantajoasă şi este preferată deoarece dă o posibilitate de ventilaţie şi prin circulaţia orizontală a aerului şi asigură o evaporare mai rapidă a apei.c).evacuarea corespunzătoare a apelor de pe acoperiş cu prevederea de jgheaburi şi burlane.1).alegerea profilelor corespunzătoare pentru construcţii şi placaje.2a). b. Măsurile structurale trebuie să aibă în vedere în mod deosebit locul de amplasare a elementelor (exterior. .realizarea unei distanţe de minimum 30 cm dintre partea superioară a solului şi partea inferioară a peretelui din lemn.) din care rezultă majoritatea surselor care produc umezirea.2b) sau prin prelucrarea canturilor (fig. În toate cazurile de placaj exterior este recomandabil să fie asigurată aerisite acestuia pe toată suprafaţa interioară prin crearea unui strat de aer interior.utilizarea de elemente metalice zincate sau din metal inoxidabil pentru fixare.

2 – Placări cu scânduri asezate vertical a. 7 . 2 .îmbinarea scândurilor aşezate pe un rând cu elemente de îmbinare şi cu prinderea vizibilă sau cu agrafe invizibile. 5 – scânduri. 4 . b. 6 . 1 .agrafă metalică. 7.3) . etc. (fig. modului de realizare a îmbinărilor la colţuri. O atenţie deosebită trebuie acordată.etc. mare plastice.Fig.).rigle orizontale.îmbinare simplă cu scânduri aşezate pe două rânduri şi fără prelucrarea cantului.îmbinare cu lambă şi uluc.scânduri verticale prelucrate pe cant.). 7.scânduri verticale cu lambă şi uluc. horşurub.2c).3 . Se pot realiza îmbinări verticale şi cu prelucrarea canturilor în lambă şi uluc folosind fixări vizibile sau cu agrafe invizibile (fig.baghetă de îmbinare(din lemn. c.element de fixare (cui. în cazul placărilor cu scânduri verticale.7.

2 . Rosturile verticale formate între scândurile aşezate orizontal reprezintă de asemenea. zone care impun o tratare specială. 7. 3 .cu fâşie de etanşare din lemn rezistent.elemnnt de fizare (cui.(fig7. Folosirea scândurilor aşezate orizontal este recomandabil să se facă prin suprapunerea lor pe o distanţă de cel puţin 12% din lăţime şi minimum 10 mm ( fig. . 4-elemnnt de fixare la partea inferioară. Îmbinările la colţuri ale elementelor orizontale se realizează după aceleaşi principii ca şi la scândurile montate vertical (fig.cu profil cu gol interior.şipcă distanţer Fig.5). b.7.5 Realizarea rosturilor verticale la scânduri asezate orizontal a. 7. horşurub).rigle orizontale.riglă verticală.3 .7. 3.rigle verticale. 5. Rosturile dintre scânduri se închid cu diferite materiale de etanşare care trebuie să permită şi eventualele mici deplasări.4).Placări cu scânduri aşezate orizontal 1 .Fig. 2 .scânduri orizontale simple sau având un cant prelucrat.4.7. În principal este recomandabil ca extremităţile scândurilor să nu fie prelucrate şi lăsate libere pentru a putea fi controlate în orice moment şi eventual să poată fi tratate ulterior.scânduri verticale.6 ) Fig.Soluţii de realizare a îmbinărilor la colţuri 1 .

8. Fig.7. . stâlpi sau panourile de lemn şi zidărie sau beton. 2.7 ). hidrofugă a lemnului în zonele de contact (fig7.7.rigle verticale. 7.cu material elastic de etanşare. 3 .7 Placări cu scânduri asezate în V b) Măsuri preventive structurale la contactul lemnului cu alte materiale.c. 1 . 7.părţile masive şi elementele planşeelor realizate din lemn.V” creându-se astfel posibilitatea evacuării apei prin greutate şi prin evaporare la capetele scândurilor (fig.6 Realizarea îmbinărilor la colţuri la scânduri asezate orizontal 1. Pentru prevenirea infiltraţiilor de apă provenite de la alte materiale este necesară o izolare. fig. .9) între: .scânduri orizontale . Fig. Din condiţii de asigurare a contravântuirii şi în anumite situaţii scândurile pot fi aşezate şi înclinat la 45%.cu profil din metal sau mase plastice. d.material de etanşare a rostului. În aceste condiţii este preferabilă aşezarea scândurilor în .riglă verticală de colţ..riglă verticală.grinzi.scânduri orizontale. 3 . 2 .

7. zidării). fundaţii. c . teren. 3 . 4 .1 . beton) 1 .grindă. beton) şi elemente din lemn.elemente de lemn. b .8.perete. Fig.pane de streaşină rezemate pe centurile zidurilor. d . 3 .planşeu cu zonă de aer între elementul masiv (teren.strat de aer.panouri de pereţi rezemate pe fundaţii. Realizarea rezemării grinzilor pe elemente masive (zidărie.7.   Fig.termoizolaţie.element masiv (placă de beton.hidroizolaţie.planşeu pe un suport masiv. 2 .9 Protecţia hidrofugă a lemnului la contactul cu elemente masive (ziduri. 2 . 5 . fundaţii) a .

buloane. La stâlpii care se reazemă pe fundaţii este recomandat ca să se realizeze o distanţă între capătul lor şi fundaţie iar când se folosesc piese metalice acestea nu trebuie să închidă complect baza stâlpului. 2 .stâlpi de lemn. 5 . .izolaţie hidrofugă. Pe lângă separarea propriu-zisă a zonelor de contact cu folii hidroizolatoare este recomandabil să se ia măsuri constructive ca aerul să poată circula la suprafaţa părţilor din lemn (capete de grinzi sau stâlpi).10).7.10 Soluţii de realizare a rezemării stâlpilor pe fundaţii 1 . 4 .8 ). În acest sens la capetele grinzilor încastrate în elemente masive (zidărie.prevederea unui ecran împotriva vaporilor la faţa interioară a elementelor şi o barieră de vapori la faţa caldă a termoizolaţiei. 3 – elemente metalice exterioare. pentru a asigura o ventilaţie corespunzătoare a lemnului (fig. 4 .fundaţii. c) Măsuri constructive de prevenire a umezirii din condens şi a umezelii din încăperile umede. . Fenomenele de condens se evaluează în funcţie de condiţiile de exploatare rezultând dimensiunile necesare pentru materialele şi soluţiile de izolare termică..elemente metalice de rezemare interioară.7.prevederea unei zone de aer bine ventilată între elementele de lemn sau în structura elementelor. beton) se prevede un strat de aer ventilat de 1÷2 cm iar la capătul grinzii se va realiza o izolaţie termică (fig. 5zona de aer. 7.orificii de ventilare (minimum 1/500 din suprafaţa zonei de sub planşeu). Trebuie să se adopte însă şi măsuri constructive cum ar fi: . În cazul elementelor de închideri exterioare sau la elementele care separă încăperi cu microclimat diferit în zonele de îmbinări sau în cele cu nervuri se pot produce fenomene de condens. Fig.

când o cantitate foarte mică din produsul de impregnare este obsorbită după 3.). traverse de cale ferată. Soluţiile de săruri sunt cele mai utilizate la structurile din lemn atât la exterior cât şi la interior şi dau rezultate foarte bune la clase de risc mare pentru lemn. băi) sau în cele unde lemnul poate să vină în contact direct cu apa măsurile constructive. Produsele se folosesc la lemnul uscat sau semi uscat deoarece penetrarea se face prin capilaritate. Soluţiile pe bază de săruri folosesc săruri metalice dizolvate în apă (clorură de zinc. care completează tratamentele chimice absolut necesare.substanţe antiseptice gazoase (anhidridă sulfuroasă. Cele mai des folosite sunt produsele care utilizează ca solvent volatil white-spirtul. Clasa 3. Există la ora actuală şi alte tipuri de produse şi anume: . tocxicitate. repartiţia produsului la suprafaţa lemnului şi de adâncimea de impregnare.2. fără dificultăţi. aldehidă formică) folosite pentru dezinfecţie la suprafaţa lemnului. Produsele folosite pot avea inclus în ele diferiţi agenţi impermeabilizanţi şi coloranţi iar pelicula formată la suprafaţă poate fi opacă sau transparentă. când lemnul debitat poate fi penetrat cu un tratament sub presiune . . poduri. când cu un tratament sub presiune de 3-4 ore se obţine o impregnare de 3.). soluţii de săruri solubile în apă.lemn dificil de tratat. Produsele pe bază de huilă sunt derivaţi organici insolubili în apă şi se obţin în principal prin distilarea carbonului. Aceste produse au o serie de dezavantaje legate de miros. uleiul de creuzet.lemn imposibil de tratat.. gudronul de lemn din şisturi bituminoase şi de turbă. Eficacitatea tratamentelor chimice depinde de esenţa lemnului. etc.6mm. cantitatea de produs absorbită de lemn..produse mixte care conţin săruri metalice (80-90%) şi derivaţi organici solubili în apă. când o penetrare complectă nu e posibilă dar după un interval de 2-3 ore cu un tratament sub presiune se atinge o adâncime de impregnare mai mare de 6 mm.În locurile cu umiditate ridicată (bucătării. realizarea unor îmbinări etanşe sau bine ventilate. Produsele organice solubile în apă (fungicide sau / şi insecticide) sunt soluţii cu solvent care poate fi volatil sau nu. Clasa 4. Produsele penetrează normal sub presiune în lemn şi tratamentul necesită uscarea ulterioară a lemnului. Produsele folosite la tratare se pot grupa în trei categorii şi anume: produse pe bază de huile. Cele mai importante produse din această grupă sunt gudronul de huilă.3 Protecţia chimică În afară de măsurile preventive legate de durabilitatea naturală şi alcătuirea structurală corespunzătoare a elementelor de lemn modul de comportare în timp a lor depinde mult de măsurile de protecţie chimice preventive. produse organice în fază de solvent. clorură de mercur. 7. tipul produsului. greutate de vopsire ulterioară şi din acete cauze ele sunt limitate şi folosite doar pentru lucrări exterioare (stâlpi de telecomunicaţii şi transport energie.lemn uşor de trarat. constau în ventilaţia corespunzătoare a lemnului. Aceste măsuri se aplică la elementele portante dar în anumite cazuri ele pot fi aplicate şi la elementele neportante şi se fac în mod normal înainte de punerea în operă a lemnului existând însă şi situaţii când realizarea se face ulterior. fluosilicat de sodiu. Caracteristicile principale ale acestor produse sunt posibilitatea de penetrare când sunt aplicate la suprafaţă şi absenţa variaţiilor dimensionale. Clasa 2 – lemn destul de uşor de tratat. alegerea esenţelor de lemn sau a derivatelor din lemn corespunzătoare. etc. . fluorura de sodiu. ţiţeiul. sulfat de cupru. În privinţa posibilităţiilor impregnare se disting patru clase de lemn şi anume: Clasa 1.4 ore de tratament sub presiune.

Aplicarea tratamentului prin pensulare sau pulverizare se face în două etape. dimensiunile pieselor şi concentraţia produsului. Procedeele sub presiune se aplică în cuve închise (autoclave) în mai multe etape şi cu presiuni diferite.operaţiunile de tratare trebuie să excludă emisiunile tonice şi nu trebuie să contamineze solul. De asemenea au apărut noi produse mai puţin dăunătoare. Cantitatea de produs absorbit depinde de tipul lemnului.2 N/mmp). Timpul de subpresiune finală este mai lung decât în procedeul cu vid şi presiune. . la lemnul folosit acolo unde poate să apară condensul şi la elemente de lemn cu grosimi peste 4 cm supuse precipitaţiilor. în lichidul protector conţinut într-o cuvă deschisă. . difuzie) sau cu presiune (impregnare cu vid. tratamentul se aplică după montaj suprafeţele de contact între elemente şi zonele inaccesibile trebuie tratate anterior. cu temperatura de 60°C….tratarea trebuie să se realizeze la produse finite când dimensiunile sunt aproape de cele de punere în operă pentru a limita deşeurile de lemn tratat. impregnare cu vid şi presiune). Exigenţele referitoare la mediu şi sănătate impun ca: . Tratamentul se execută iniţial sau după ultima operaţie de finisare a elementelor şi de montajul lor. Astfel normele din diferite ţări interzic unele produse sau limitează folosirea altora. apoi produsul de impregnare este introdus iar impregnarea se face sub presiune atmosferică sau la o presiune scăzută (maximum 0. Produsul de protecţie este introdus sub forma lichidă şi se aplică o presiune de 0. Aplicarea tratamentului poate fi realizat fără presiune. Procedeul cu dublu vid constă în supunerea iniţială a lemnului la subpresiune timp de minimum 10 minute. Procedeul poate fi modificat prin renunţarea la subpresiunea iniţială şi umplerea autoclavei cu produsul de impregnare la presiunea atmosferică şi aplicarea ulterioară a presiunii de impregnare timp de 2…12 ore. În faza finală se aplică o subpresiune care asigură îndepărtarea excesului de lichid de la suprafaţa lemnului. Procedeele fără presiune asigură o bună protecţie şi sunt suficiente pentru marea majoritate a elementelor de lemn.80°C. În ultima perioadă de timp au apărut elemente noi referitoare la tehnologiile şi substanţele de tratare a lemnului legate de preţul produselor şi efectul produselor folosite asupra mediului şi asupra omului.5 N/mmp timp de minimum 60 de minute. Impregnarea prin difuzie se realizează prin imersarea lemnului. Penetrarea poate fi accelerată prin impregnarea la cald . În metoda cu vid şi presiune lemnul este introdus în autoclavă şi supus unei subpresiuni (30 minute) pentru a elimina aerul din celule.rece care constă în imersarea alternativă într-un lichid rece şi apoi întrun lichid cald. (pensulare.excedentul lemnului tratat trebuie reciclat sau eliminat cu minimum de efect asupra mediului. Tratamentul cu substanţe chimice cuprinde un ansamblu de metode şi tehnici şi are ca scop penetrarea produsului în lemn şi obţinerea unei suficiente adâncimi de penetrare şi a unei repartiţii uniforme a cantităţii de produs de protecţie. Tratamentul prin scufundare se face în mod curent într-o singură fază care durează de la câteva secunde la câteva minute ( cantitatea de produs absorbit depinde de suprafaţa lemnului şi este de aproximativ 200 ml/mp la lemnul brut şi 80…120 ml/mp la lemnul prelucrat).3 INTERVENŢII ASUPRA ELEMENTELOR DIN LEMN .produsele de protecţie să fie netoxice pentru om şi mediu. . 7. în mod excepţional.paste pe bază de fluorură de sodiu sau fluosilicaţi. aerul sau apele. Dacă. Impregnarea în cuvă sau sub presiune este necesară pentru: lemnul folosit la construcţii închise şi care poate atinge umiditate peste 18%. folosite la lemn care nu este direct sub acţiunea umidităţii. scufundare. Pentru a mări cantitatea de produs absorbită scufundarea se poate repeta după o uscare prealabilă. pulverizare.8…1. timp de câteva ore sau zile..

funcţie de obiectivele urmărite la unul sau mai multe obiective şi anume: .conformarea la reglementările tehnice în vigoare cu privire la diferite cerinţe (rezistenţă şi comportare seismică. .cauzele care au provocat umezirea şi putrezirea. prevenirea degradărilor viitoare.aducerea elementelor şi structurile la capacitatea portantă iniţială. situaţiile de protecţie a mediului.evoluţia rezistenţei elementelor.identificarea obiectivelor. restauratori. . arhitecţi.1 Identificarea obiectivelor. rezistenţă la foc. Paralel cu obiectivele enunţate trebuie să se aibă în vedere şi alte probleme cum ar fi: considerentele economice. specialişti în lemn. Restaurarea capacităţii portante iniţiale trebuie să aibă în vedere în primul rând gradul de degradare şi compararea capacităţii de rezistenţă cu exigenţele structurale actuale. .). ciupercile şi focul afectează zona externă a lemnului iar măsurile luate trebuie să înlăture efectul acestora. etc.îmbunătăţirea sau modificarea capacităţii portante. exigenţelor şi limitărilor Pentru construcţiile din lemn existente şi având importanţă culturală lucrările de restaurare trebuie să ţină cont de o serie de necesităţi care uneori pot fi contradictorii. . rigidităţii sau a lucrului în exploatare. 7. exigenţelor şi limitărilor. autorităţi în construcţii. . . . oficialităţi responsabile de conservarea patrimoniului cultural. Conservarea materialului original şi a conceptului structural are de multe ori la bază necesităţi artistice.conservarea aspectului elementelor şi a soluţiei structurale. etc. Din aceste considerente înainte de a se lua măsuri sub aspect tehnic trebuie să fie identificate precis şi să se stabilească toate obiectivele urmărite şi necesităţile care trebuie satisfăcute. Trebuie remarcat că există multe situaţii în care elementele de lemn au fost iniţial supra dimensionate visà-vis de exigenţele structurale iar secţiunile reziduale prezente au o capacitate portantă suficientă în condiţiile de serviciu momentane sau de viitor. Pentru majoritatea construcţiilor exigenţele cerinţelor principale sunt legate de obţinerea durabilităţii şi conformarea cu reglementările tehnice. Conservarea aspectului elementelor pleacă de la constatarea că în general insectele. Antrenarea factorilor menţionaţi se face funcţie de categoria şi tipul construcţiei dar şi ţinând cont de: . Lucrările de reparaţie sau consolidare pot şi trebuie să răspundă. În aceste condiţii măsurile care se iau trebuie concentrate asupra lucrărilor de prevenire a unor degradări suplimentare în timp.conservarea materialului original şi a conceptului structural. În aceste condiţii deteriorările pot fi ameliorate prin tehnici de impregnare.eventualele atacuri ale insectelor. De asemenea printr-o serie de măsuri de reducere a acţiunilor se poate ajunge la satisfacerea condiţiilor noi de serviciu fără măsuri de consolidare. proprietari şi administratori de construcţii. compatibilitatea între lemn şi materiale folosite pentru reparaţii sau consolidări. Luarea unor decizii trebuie să se facă după diagnosticarea construcţiei urmărindu-se în principal: .Decizia cu privire la lucrările necesare structurilor din lemn existente trebuie să aibă în vedere cooperarea între experţi.gradul de intervenţie care poate să cuprindă intervenţii structurale sau intervenţii pentru menţinere şi conservare. . istorici. istorice şi culturale care reprezintă condiţii cu mult mai importante decât aspectele economice şi care pot fi luate ca şi priorităţi atunci când se hotărăsc măsurile de intervenţie.3.

soluţiile tehnice trebuie să poată fi puse în operă uşor.deformaţii excesive. arhitecturale şi istorice iar funcţiile structurale vor fi preluate de alte elemente portante (elemente din lemn. rupturi. etc.menţinerea în exploatare din condiţii estetice. . . pe baza unor cercetări.distrugerea parţială a îmbinărilor care creează deformaţii şi jocuri cu influenţe negative asupra ansamblului structural. În cadrul elementelor izolate reparaţiile pot să aibă în vedere tot elementul sau numai zone din el. Intervenţiile au ca bază situaţia elementelor structurale şi au în vedere: .Îmbunătăţirea sau modificarea capacităţii portante se realizează prin consolidarea elementelor structurale cu scopul satisfacerii exigenţelor şi performanţelor impuse de modificarea utilizării construcţiei şi a structurii.utilizarea în continuare a construcţiei cu sau fără intervenţii sau cu intervenţii reduse. Astfel pentru îmbinări rigide sau încleiate o atenţie deosebită trebuie acordată evitării apariţiei de eforturi suplimentare cauzate de deformaţii diferenţiate (diferenţe de contracţie între lemn şi materiale nehigroscopice. insecte. unităţi structurale. O importanţă deosebită în adoptarea diferitelor soluţii revine scopului care se urmăreşte şi anume : .3. . Regulele specifice elaborate în multe ţări. au adus o serie de îmbunătăţiri precizând de exemplu buna comportare a structurilor din lemn la acţiunea seismică şi a focului. . fisuri.) care necesită înlocuiri sau consolidări. Pentru unităţi structurale sau structuri se pot folosi metode de consolidare a fiecărui element structural sau metode care realizează un nou sistem structural. Trebuie menţionat însă că o serie de prevederi în construcţii cu privire la lemn au fost elaborate fără suficiente cunoştinţe cu privire la structurile din acest material şi la modul de lucru a acestora. . elemente izolate. contracţiei diferenţiate pe diferite direcţii.2 Intervenţii şi reparaţii structurale Reparaţiile şi consolidările structurale sunt diverse şi trebuie analizate de la caz la caz deoarece nu există două situaţii similare.păstrarea structurii după modificări şi consolidări. . .lucrările realizate trebuie să constituie un ansamblu coerent. deformaţii diferite între elemente structurale de rigidităţii diferite). .consolidările trebuie să fie compatibile cu structurile existente. O importanţă mare în luarea hotărârii privind soluţia de intervenţie asupra lemnului revine compatibilităţii acestuia cu alte materiale mai ales din punct de vedere a deformaţiilor şi a efectului factorilor chimici.realizarea unei funcţii structurale îmbunătăţită prin folosirea unor elemente suplimentare de consolidare. beton sau metal). Pe baza analizei privind obiectivele urmărite se pot lua una din deciziile următoare: . Conformarea elementelor structurale din lemn cu noile reglementări cu privire la cerinţele impuse construcţiilor pornesc de la faptul că foarte multe structuri de lemn au fost concepute şi realizate în perioade cu puţine cunoştinţe în anumite domenii (spre exemplu protecţia antiseismică).menţinerea aceleiaşi funcţii structurale ca şi cea iniţială prin înlocuirea unor părţi sau după o consolidare. îmbinări între elemente din lemn sau a legături cu elemente exterioare.demolare şi reconstrucţia a unor părţi din construcţie. foc sau distrugeri datorită solicitărilor. 7. . structuri în ansamblul lor.diminuării secţiunilor datorită diferitelor cauze (putrezire. Indiferent care este scopul urmărit trebuie să se aibă în vedere următoarele: . Reparaţiile întreprinse pot să fie de diferite niveluri şi se referă la: material. dilataţii termice diferite între lemn şi alte materiale.

asemănătoare cu cele aplicate lemnului nou (v.impregnarea lemnului mai puţin atacat şi consolidarea lui cu răşină epoxidică pură. .) iar soluţia poate fi combinată şi cu alte măsuri de consolidare (bare de oţel.consolidarea cu răşini epoxidice cu îndepărtare parţială sau fără îndepărtarea capătului grinzi (fig.degradări cu apariţia unor fisuri şi crăpături în câmpul grinzilor.deformaţii excesive provocate de modificarea încărcărilor sau de creşterea deformaţiilor sub încărcări de lungă durată. metal. pentru a introduce armături (poliesteri întăriţi cu fibre. Cele mai frecvente degradări întâlnite la grinzi sunt: . Consolidarea capetelor de grinzi are în vedere mărimea degradărilor iar capetele grinziilor se pot păstra sau pot fi îndepărtate. Tehnica de punere în operă este asemănătoare cu cea aplicată şi la alte materiale de construcţii (zidărie. -1 forarea unor goluri. etc. poliesteri armaţi cu fibre de sticlă.a) Consolidarea materialului. agregate şi eventual cuarţ. beton.). găuri. etc.cap. insecte.3).2. se aplică elementelor de lemn folosite pentru consolidări sau înlocuiri.putrezirea capetelor. etc. Sub influenţa mediului (climat. . prin lemnul sănătos şi prin cel consolidat.îndepărtarea zonei degradate şi curăţarea zonei unde lemnul nu este atacat mecanic. provocată în special de absorbţia apei din elementele de reazem sau de umiditatea provenită de la apa meteorică . . găurile sau fisurile şi permit refacerea caracteristicilor mecanice ale lemnului. Consolidarea cu răşini epoxidice se realizează după mai multe tehnologii şi în mai multe faze funcţie de gradul de degradare şi anume : . În aceste cazuri se pot aplica tipuri de tratamente cu scop preventiv sau cu scop de reparaţie. Consolidarea grinzilor se poate realiza pe toată lungimea lor sau pe zone degradate (capete de grinzi.). fisuri. adoptându-se următoarele soluţii: . -2 introducerea armăturilor în goluri până în zona în care lemnul a fost îndepărtat. zone curente) şi au ca scop aducerea lor la capacitatea portantă iniţială sau creşterea capacităţii portante.7. Tratamentele preventive. ciuperci) pot să apară degradări de suprafaţă. -4 injectarea golurilor din jurul armăturilor cu răşină şi praf de cuarţ.7. -3 formarea capătului grinzi cu un beton compus din răşină. Aceste tratamente trebuie corelate şi trebuie să fie compatibile cu metodele de îmbinare ulterioară şi cu metodele folosite pentru protecţia finală. Tratamentele de reparaţii se aplică elementelor existente şi constau în injectarea în lemn de răşini destinate de a optura golurile .îndepărtarea capetelor degradate şi înlocuirea cu altele noi. . b) Consolidarea grinzilor.11). . etc.

oţel sau fibră de sticlă.zonă de lemn îndepărtat.lemn sănătos. 2 .lemn impregnat cu răşină. .12): .armături.Fig. 6 . 2 .beton de consolidare. 5 – profile metalice Pentru consolidarea capetelor de grinzi atunci când pe zona degradată lemnul se îndepărtează se pot adapta următoarele soluţii (fig.dispunerea unor eclise din lemn amplasate lateral. 3 . 7.12 Consolidarea capetelor de grinzi cu înlăturarea zonei degradate 1 – grindă de lemn existentă.7. amplasate la feţele grinzi (fig. 5 .prevederea unor soluţii metalice folosind profile sau elemente sudate.goluri pentru armături. antiseptizate şi solidarizate de grindă (fig.lemn de complectare. când funcţionalitatea clădirii permite mărirea gabaritului grinzilor (fig.7.12a). Fig.7. .11 Consolidarea capetelor de grinzi cu răşini epoxidice 1 . . 4 . 3 – eclisă de lemn.12b) sau a unor eclise metalice.12c) sau în interiorul lor.dispunerea unor elemente noi de lemn la partea superioară sau inferioară a grinzii.7.7. 4.

4 . modificând modul de rezemare iniţial. .7..găuri.7. Repararea unei grinzi în secţiune curentă prin consolidare locală se realizează pentru oprirea fisurilor.platbandă.14c). Tehnicile clasice constau în dispunerea de o parte şi alta a elementului a unor platbenzi sau profile metalice legate între ele cu buloane. deasupra sau sub element (fig. .12d). 2 . . Lucrările de consolidare a capetelor grinzilor pot să fie însoţite de lucrări de îmbunătăţire a rezemări grinzi şi a ancorări ei în elementele portante verticale . console) pe porţiunea sănătoasă a grinzi.colier. pentru oprirea şi închiderea unei fisuri sau pentru consolidarea unei eventuale rupturi (fig.13 Consolidarea locală a grinzilor 1.realizarea unor consolidări de capete cu bare de oţel sau fibre de sticlă şi răşini epoxidice (fig.7.7.7.fisură.realizarea unor reazeme noi (grinzi din lemn sau metalice.13a) care în anumite cazuri pot să creeze o compresiune perpendiculară pe fisură.14a. 5 . Pentru repararea unor rupturi sau fisuri perpendiculare pe axul grinzii se pot utiliza soluţii locale cu elemente din lemn sau metal sub formă de eclise amplasate lateral (fig. Fig. Pentru limitarea propagări fisurii soluţia cea mai simplă este realizarea.realizarea unor elemente speciale din oţel (grinzi cu zăbrele).7.13). 3 .buloane Intervenţiile locale pentru oprirea propagări unei fisuri sau închiderea ei se realizează cu ajutorul unor elemente metalice (fig.b). la capetele ei a unor găuri perpendiculare pe direcţia fisurii.

realizarea unei noi scheme statice. 3. Amplasarea elementelor de consolidare la intradosul grinzilor existente are avantajul că nu influenţează mult asupra elementelor secundare şi asupra planşeului.7. 4.7. 3.element consolidat Consolidarea totală a grinzilor se impune din necesitatea refacerii sau creşterii capacităţii portante a grinzilor. Fig. Elementele de lemn amplasate lateral au aceeaşi înălţime cu grinda iniţială şi se leagă de aceasta cu ancoraje metalice (fig. Consolidarea cu elemente noi din lemn se face de obicei prin amplasarea acestora la intradosul sau lateral la grinzile existente (fig. .15 Consolidare locală cu bare oblice din oţel 1 – bare din oţel.profile metalice Lungimea ecliselor se determină din condiţia de transmitere a eforturilor de încovoiere prin tijele de îmbinare.16a). O soluţie modernă de consolidare locală a grinzilor se obţine prin plasarea la partea inferioară a grinzii a unor armături oblice în goluri impregnate cu răşini (fig.buloane.15).16).schimbarea secţiunii transversale. .7. Ameliorarea secţiunii şi lucrul ei ca şi un element compozit oţel-lemn trebuie realizată încât să se asigure o foarte bună transmitere a lunecării la interfaţa oţel lemn.16b). metal sau din beton care se alătură elementelor existente. atunci când are loc schimbarea destinaţiei construcţiei şi se realizează prin: .zona degradată. 7. Funcţie de structura din care face parte grinda de consolidat noile elemente pot fi plasate lateral.7. .eclise.consolidarea secţiunii fără mărirea ei. deasupra sau sub elementele existente. 2 – zonă impregnată.Fig. 2 .14 Repararea rupturilor la grinzi 1 . Schimbarea secţiunii transversale se obţine prin consolidarea cu elemente noi din lemn.7. Elementele suplimentare au lăţimea grinzilor existente şi se leagă de acestea cu ancoraje metalice (fig.

platbandă metalică. Consolidarea cu elemente metalice se realizează cu platbenzi sau profile laminate. 5 .7. Fig. 6.17 Consolidare grinzilor cu platbenzi metalice 1. 2 . 3.grindă existentă.grindă nouă.grinzi laterale. 2 .grindă secundară.strat de aer. 4 .1Fig.7.16 Consolidare grinzilor cu elemente din lemn 1. 3 .element de prindere . 7.17).grindă existentă.ancoraj metalic. Platbenzile metalice se amplasează sub grindă sau lateral de aceasta şi se prind de ea cu elemente de fixare (fig.

intermediar prin traverse metalice sau poate transmite încărcarea prin buloane de legătură. Elementele metalice sunt protejate cu răşini epoxidice.18 ) Fig. Soluţia de consolidare cu grindă de beton poate fi cuplată cu realizarea unui planşeu monolit din beton.7. Legătura între grinda din lemn şi cea din beton se realizează cu ajutorul conectorilor metalici şi prin locaşurile practicate în grinda de lemn.18 Consolidare grinzilor cu profile metalice 1-platbanda. 3.buloane de prindere În cazul amplasări laterale a profilelor grindă consolidată se poate reazema pe toată lungimea pe profile.realizarea locaşului longitudinal pentru elementele metalice. Soluţia cu plăci metalice şi grinzişoare are avantajul protecţiei acestora împotriva focului şi a coroziunii iar elementele de consolidare pot prelua în totalitate sau parţial încărcările. Consolidarea secţiunii transversale fără mărirea ei se realizează prin introducerea în interiorul grinzii a mai multor plăci metalice cu înălţime mai mică decât grinda a unor grinzişoare cu zăbrele metalice sau prin folosirea unor tiranţi îngropaţi în grindă.introducerea în locaş a unui prim strat de răşină şi apoi a elementelor metalice. lateral sau deasupra acesteia (fig. . . Profilele metalice de consolidare se reazemă pe pereţi prin intermediul unor reazeme de beton armat.Consolidarea cu profile metalice se poate realiza cu elemente amplasate sub grindă.7. Amplasarea profilelor metalice la partea superioară se realizează atunci când modul de alcătuire a elementelor secundare sau gabaritele necesare nu permit amplasarea laterală sau sub grindă a acestora.profil metalic. 3 – traversă metalică. Consolidarea grinzilor din lemn cu elemente din beton se face cu ajutorul unor grinzi monolite din beton realizate deasupra grinzilor din lemn. 2 . Execuţia consolidării comportă următoarele faze: . Legarea de grinda de lemn se realizează cu ajutorul unor coliere din platbandă.

O altă posibilitate de consolidare a grinzilor fără mărirea secţiunii transversale constă în folosirea unor tije metalice îngropate în lemn (fig.7.. 2-grindă.complectarea cu răşină a locaşului longitudinal .19. lateral de grindă sau la partea inferioară. Pentru consolidarea grinziilor cu tiranţi se pot folosi şi solutiile de amplasare exterioară a tiranţiilor.19). În cazul folosirii plăcilor metalice se poate realiza consolidarea şi fără răşini legătura efectuându-se cu ajutorul unor şuruburi. 7. . 7.20).19). Fig. cu distanţarea lor de grindă funcţie de efectul care se doreşte a fi obţinut prin modificarea schemei statice (fig. 3.element de ancorare Elemnntele metalice care lucrează ca tiranţi pot fi amplasate lateral de grindă sau la partea inferioară cu ancorare la capete sau la partea superioară a grinzii (fig. 7. Consolidarea grinzilor cu tiranţi îngropaţi la partea inferioară 1-tirant.

6 .zonã – eclise din2lemn. 7. . b – cu eclise şi fururi a . 3 – buloane. degradatã . Pentru elemente care se pot descărca consolidarea se poate realiza cu eclise şi fururi din lemn solidarizate cu tije.profile tip cornier . c) Consolidarea elementelor întinse.c d 4 d 6 b) 1 5 Fig. 6 .cu tiranþi metalici .d c 3 vedere c . b .21 – Consolidarea elementelor întinse a – cu tiranţi metalici.tiranþi metalici . 1 . 5 .buloane .cu 3 – ºi fururi 1 – zonă degradată. vedere b .distanţer.fururi .21 -Consolidarea elementelor întinse Fig.Fig.grinda. 4 4 . d) Consolidarea elementelor comprimate.element de tensionare 4. 2 – tiranţi metalici. Consolidarea elementelor tensionate se face funcţie de mărimea solicitărilor şi de posibilitatea de descărcare a elementului pe timpul execuţiei consolidărilor.b a a 3 vedere a . La elementele întinse când nu se poate realiza descărcarea lor consolidarea se execută cu ajutorul unor elemente metalice prevăzute cu posibilităţi de tensionare iniţială.7. 5 – fururi.a b 2 b 3 4 a) 1 6 c vedere d .ancoraj . E 7.ghidaj de tirant.20 Consolidarea grinzilor cu tiranţi exteriori 1.tirant.eclise din lemn . 6 . . 2 .ecliseprofile tip cornier. 3 . 5.

consolidarea cu sisteme speciale . . care folosesc elemente de rigidizare cu rezemare pe montanţi şi diagonale. la tălpile superioare a grinzilor cu zăbrele.Deformarea elementelor comprimate este un fenomen deosebit de periculos deoarece solicitarea devine o compresiune cu încovoiere iar eforturile suplimentare apărute şi neconsiderate iniţial pot duce în timp la compromiterea totală a elementului. la elemente cu secţiune compusă şi strângerea cu buloane pentru aducerea la poziţia iniţială. Elementele trebuie să fie descărcate iar pentru aducerea la poziţia iniţială se pot folosi următoarele metode: -consolidarea cu eclise rigide din lemn sau metal. . Consolidarea are ca scop reducerea parţială sau totală a deformaţiilor şi eventual mărirea rigidităţii în planul încovoieri. Consolidarea în ansamblu a unor elemente structurale la care există elemente întinse şi elemente comprimate (spre exemplu grinzile cu zăbrele) se poate realiza prin transformarea acestora în alte tipuri structurale cu comportare mai favorabilă. la elemente cu secţiune simplă sau cu eclise şi fururi. . funcţie de noile condiţii de exploatare.folosirea unor cricuri cu dispozitive speciale de îndreptare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful