128

Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului
Vasile cel Mare
Protos. Asist. dr. Vasile BÎRZU
Anul 2009 nu e doar anul comemorării Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfnţilor
Capadocieni, ci, la nivel internaţional, este, de asemenea, şi Anul Mondial al As-
tronomiei şi Anul Internaţional al Planetei Terra
1
, prilej cu care au avut loc, în di-
ferite ţări
2
, nenumărate simpozioane şi comunicări ştiinţifce în acest domeniu. De
aceea am considerat că subiectul cel mai potrivit de abordat cu referire la Sfnţii
Capadocieni ar f o analiză a modelului cosmogonic ce se poate deduce din Omi-
liile la Hexaimeron ale Sfântului Vasile cel Mare, implicând nu doar o abordare
flosofcă sau teologică, ci şi ştiinţifc-astronomică. Citind îndeosebi primele sale
Omilii la Hexaimeron din care se poate analiza modul creaţiei lumii din nimic şi
a apariţiei elementelor primordiale ale cosmosului, se poate constata că discursul
Sfântului Vasile cel Mare asupra acestui subiect e unul retoric şi omiletic, făcând
referinţe critice la principalele concepţii cosmologice din epoca sa, respingându-
le aproape pe toate aceste concepţii ce servesc doar ca elemente de contrast şi
de discurs, pentru a afrma şi a reliefa astfel doar învăţătura biblică şi patristică,
1
Anul Internaţional al Pământului se desfăşoară din ianuarie 2007 până în decem-
brie 2009, anul central al trienalei (2008) find proclamat de către Adunarea Generală a
Naţiunilor Unite ca An al Naţiunilor Unite, care îl vede ca o contribuţie la susţinerea obiec-
tivelor de dezvoltare în privinţa folosirii raţionale a resurselor pământului şi a unui mai
bun management pentru a reduce riscurile locuitorilor lumii. Cf. http://yearofplanetearth.
org/index.html
2
Sunt circa 100 de ţări care au aderat la celebrarea prin activităţi cultural-ştiinţifce a
400 de ani de când, în 1609, Galileo Galilei a îndreptat pentru prima dată una dintre lunetele
sale către bolta înstelată şi a făcut descoperiri uluitoare care au schimbat pentru totdeauna
concepţia omenirii despre lume: munţi şi cratere pe Lună, o mulţime de stele invizibile pen-
tru ochiul liber şi sateliţi în jurul lui Jupiter. Cf. site-ul Anului Mondial pentru Astronomie
din Romania găzduit la adresele: http://74.125.77.132/search?q=cache:http://www.astro.ro/
IYA http://www.astro.ro/IYA2009.html. 2009.html şi site-urilor internaţionale: http://www.
astronomy2009.org/ şi http://ama09.obspm.fr/ama09/index.php?body=home.html
129
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
aceasta din urmă foarte selectiv, datorită abordării foarte concret realiste a discur-
sului său despre cosmos pe baza referatului biblic al creaţiei. Cititorul neteolog
s-ar putea întreba: şi în cele din urmă cum a apărut lumea, în concepţia Sfântului
Vasile cel Mare, şi care e modelul cosmogonic şi cosmologic pe care el îl propune,
pentru că discursul său e mai mult plin de respingeri şi delimitări faţă de diferitele
teorii şi modele cosmologice din epocă, decât de afrmaţii privind o anumită natură
şi structură a lucrurilor create? Analizând, însă, în perspectiva scopului omiletic
mărturisit de altfel al discursului său, a complexităţii şi nesiguranţei modelelor
cosmologice antice, cât şi a incertitudinii chiar a modelelor cosmologice moderne,
se poate deduce că în cele din urmă modul de abordare a problemei creaţiei lumii
de către Sfântul Vasile cel Mare e unul îndreptăţit, atitudinea sa (echi)distantă faţă
de teoriile cosmologice antice dovedind înţelepciune, doar tonul său prea critic şi
polemic uneori find nejustifcat după normele deontologiei ştiinţifce moderne,
însă scuzabil în contextul apologetic şi al dezbaterilor din şcolile flosofce antice.
Acceptând ca atare modul său de abordare, rămâne interesant de descoperit
care a fost de fapt concepţia cosmologică a Sfântului Vasile cel Mare?
Vom încerca în acest studiu să descriem posibilul model cosmologic al Sfân-
tului Vasile cel Mare printr-o analiză amănunţită a elementelor primordiale ale
creaţiei, cer, pământ, lumină, tărie etc., abordate şi descrise de el în primele Omilii
la primele zile ale creaţiei, cunoaşterea doctrinei sale despre aceste elemente f-
ind sufcientă şi sugestivă pentru deducerea concepţiei sale despre lume la nivel
macrocosmic şi terestru. Anume, îndeosebi doctrina despre cer şi natura lui este
esenţială pentru înţelegerea discursului său despre sistemele cosmologice antice,
pe care el le trece în revistă pentru a defni propria sa concepţie cosmologică pro-
fund biblică şi circumscrisă Pământului ca realitate imediat umană. În desluşirea
acestei concepţii vom folosi şi elemente şi ipoteze din teoriile cosmologice creaţi-
oniste de origine protestantă, tocmai pentru a arăta că o asemenea abordare biblică
şi restrânsă la lumea proximă, e tot timpul problematică dar şi incitantă pentru
defnirea unei concepţii cât mai corecte şi mai detaliate despre creaţia lumii de
către Dumnezeu.
La o asemenea abordare ne îndeamnă mai ales împrumutul şi răspândirea
unor asemenea concepţii în încercările de rearticulare a unui model cosmologic în
spaţiul teologiei ortodoxe, de către părinţi şi teologi contemporani precum Iero-
monahul Serafm Rose în lucrarea sa Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul înce-
puturilor, sau, în literatura română, Prof. dr. ing. Gheorghe Sandu, alias Ieromo-
nah Grigorie, în lucrările sale Ştiinţă şi credinţă, împreună pe calea Adevărului, şi
Evoluţia spre Creator.
Reproducem in extenso tâlcuirea pe care Părintele Serafm Rose o face „tăriei”
şi implicit viziunea asupra creaţiei lumii ce decurge din această tâlcuire, foarte inte-
130
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
resantă de altfel, deoarece porneşte de la exegeza pe care o face tot „tăriei” şi Sfântul
Vasile cel Mare al cărui Hexaimeron încercăm să-l înţelegem în prezentul studiu.
„Aşadar, «tăria» din Cartea Facerii este un fel de barieră sau fltru natural
care desparte cele două niveluri ale umidităţii atmosferice. Astăzi nu mai obser-
văm un asemenea fenomen anume pe care să-l putem numi «tărie». Oare pământul
alcătuit la început să f fost altfel?
Sfântul Vasile crede că funcţia tăriei era aceea de a păstra o temperatură
plăcută pe întreg pământul, dar se întâmplă să cunoaştem existenţa unui oarecare
efect de seră pe pământ în vremurile preistorice: s-au găsit plante şi animale tropi-
cale în gheaţa nordului îndepărtat, arătând că, într-adevăr, zonele nordice fuseseră
odinioară temperate. Pe deasupra, în capitolul al doilea din Cartea Facerii ni se
spune că înainte de zidirea omului nu dăduse Dumnezeu ploaie pre pământ… «şi
izvor ieşea din pământ şi adăpa toată faţa pământului» (Fc 2, 5-6).
Iată deci că pământul timpuriu pare a f fost un loc destul de deosebit de cel
pe care îl cunoaştem: un loc cu climă temperată, bogat în umezeală ce uda necon-
tenit o vegetaţie îmbelşugată care, cum vom vedea, era singura hrană hotărâtă de
Dumnezeu nu numai omului, ci chiar şi animalelor (Fc 1, 30).
Oare când a luat sfârşit această fericită stare? Vom cerceta îndată urmările că-
derii omului; sunt însă semne că pământul, chiar şi după căderea omului, a păstrat
unele dintre însuşirile pământului de mai înainte. Să privim, pe scurt, ce anume
spune Scriptura, în lumina cunoaşterii noastre ştiinţifce despre atmosferă. Sfn-
ţii Părinţi înşişi aplicau adesea cunoaşterea ştiinţifcă a vremii lor la înţelegerea
Scripturii, lucru ce ne este îngăduit şi nouă – cu condiţia să nu forţăm textul Scrip-
turii şi să fm smeriţi şi reţinuţi faţă de presupusa noastră înţelegere. Nu oferim
deci explicaţia următoare ca pe o dogmă, ci ca pe o speculaţie.
Fenomenul însuşi al ploii nu este pomenit în textul Facerii până în vremea
lui Noe; iar atunci nu este o ploaie obişnuită, ci un fel de catastrofă cosmică: s-au
desfăcut toate izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului s-au deschis. Şi a căzut
ploaie pre pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Fc 7, 11-12). Cantităţi
uriaşe de apă – aproape de neînchipuit pentru noi – au fost slobozite pe pământ,
aducându-l aproape la starea sa din Ziua întâi a facerii, când «adâncul» acoperea
pământul. Ploile pe care le cunoaştem azi nu ar putea face să se întâmple acest
lucru; dar textul descrie ceva şi mai rău: a fost slobozită o uriaşă cantitate de apă
subpământeană, iar «tăria» – starea atmosferică menită a păstra o permanentă re-
zervă de apă în văzduh, desigur sub forma norilor, cum are şi acum planeta Venus
– a fost efectiv «sfărâmată», golindu-şi conţinutul asupra pământului.
În această lumină putem înţelege şi de ce a dat Dumnezeu curcubeul ca semn
al legământului său cu Noe şi cu toate făpturile, că niciodată nu va mai f un ase-
menea potop pe pământ. Cum putea f curcubeul semn, dacă s-ar presupune că a
131
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
existat de-a lungul veacurilor de dinainte? E vădit că curcubeul a apărut atunci
pentru prima dată. Curcubeul e alcătuit de razele directe ale soarelui în umezeala
din aer. Dacă învelişul permanent de nori al pământului se risipise prin sfărâmarea
«tăriei», atunci într-adevăr razele directe ale soarelui au izbit pentru prima dată
pământul după Potop. Curcubeul nu era cunoscut omului mai înainte – iată de ce
poate f acum un semn pentru om că, într-adevăr, cantitatea de umezeală din aer
este limitată şi nu mai poate pricinui vreodată un potop universal.
Recent, unii savanţi au speculat – pe baza altor dovezi – că, din anumite
motive, cantitatea de radiaţie cosmică ce loveşte pământul a cunoscut o izbitoare
creştere în urmă cu cinci mii de ani. Acest lucru ar putea f, desigur, adevărat dacă
apele de deasupra tăriei slujeau drept fltru şi îndepărtau radiaţia vătămătoare.
Având în vedere cele arătate, se pare că perioada de după Potop este o cu totul
altă epocă în istoria omenirii. Condiţiile relativ «paradisiace» de pe pământ până
în vremea lui Noe, când domnea o climă temperată asupra întregului pământ şi o
bogată vegetaţie asigura nevoile omului fără a f nevoit să mănânce carne – Noe
find cel dintâi care primeşte dezlegare de la Dumne zeu să mănânce carne (Fc 9, 3)
– lasă loc mult mai asprului pământ post-diluvian pe care-l cunoaştem, unde există
semănătura şi secerişul, frigul şi căldura, vara şi primăvara (Fc 8, 22), iar oamenii
nu mai trăiesc nouă sute de ani ca Adam şi primii Patriarhi, ci coboară foarte iute
la şaptezeci ori optzeci de ani, hotarul de obşte al vieţii noastre până azi”
3
.
Deşi explicaţia de mai sus, aşa cum spune şi autorul, nu are pretenţia de dog-
mă, ci doar de speculaţie întemeiată pe folosirea ştiinţei vremii – aşa cum şi „Sfn-
ţii Părinţi înşişi aplicau adesea cunoaşterea ştiinţifcă a vremii lor la înţelegerea
Scripturii”, considerăm totuşi că viziunea pe care o induce asupra modelului crea-
ţiei lumii e prea restrânsă, unilaterală şi fragmentară, folosind doar unele încercări
ştiinţifce de origine creaţionist-neoprotestantă de a explica creaţia şi o anumită
stare ipotetică a lumii şi rolul elementelor primordiale în aceasta, ignorându-se şi
respingându-se deliberat orice idee din modelele ştiinţifce furnizate de ştiinţele
exacte şi ofciale (fzica modernă, elemente din concepţiile cosmologice antice şi
moderne etc.) care, deşi sunt evoluţioniste şi materialiste, conţin totuşi elemente
coerente ale aceleiaşi „cunoaşteri ştiinţifce a vremii” noastre, utile şi aplicabile şi
ele „la înţelegerea Scripturii, lucru ce – citându-l întocmai pe Părintele Serafm
Rose – ne este îngăduit şi nouă – cu (aceeaşi) condiţie – anume – să nu forţăm
textul Scripturii şi să fm smeriţi şi reţinuţi faţă de presupusa noastră înţelegere”.
Viziunea pe care o sesizează şi o apără Părintele Serafm Rose este deopotri-
vă interesantă şi incitantă, vrând, din dorinţa de a urma cu fdelitate textul Scriptu-
3
Ieromonahul Serafm Rose, Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor,
Ed. Sofa, Bucureşti, 2001, p. 79-80.
132
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
rii, să înţeleagă ad-literam şi realist referatul creaţiei, dar ridicând unele întrebări
şi probleme, după părerea noastră probabil insolvabile într-un asemenea scenariu.
De exemplu, dacă „tăria” a fost „sfărâmată” atunci, la potop, acum ea mai există
sau nu mai există? Atunci ceea ce a creat Dumnezeu în primele şase zile ale cre-
aţiei – cunoscut ca find însăşi structura lumii –, mai exact un element din cele
create în cele şase zile, tăria, a fost desfinţată („sfărâmată” !!!) sau, probabil, doar
modifcată la Potop, fapt greu de crezut, chiar dacă acesta a fost un „cataclism” aşa
cum îl descrie Biblia. Căderea omului, într-adevăr, a produs schimbări ontologice
în om şi în frea lucrurilor. Dar, şi potopul? Şi tocmai asupra unui element creat în
a doua zi a creaţiei, pentru păcatele desfrâului şi egoismului unor oameni primi-
tivi? Lumea actuală mai are „tărie”? Aşa cum o înţeleg neoprotestanţii şi, după ei
şi Părintele Serafm Rose, anume ca şi atmosferă sau văzduh, ea ar trebui încă să
existe, însă probabil transformată („sfărâmată” !!!) şi cu alte caracteristici faţă de
perioada antediluviană – probabil o „tărie” mai slabă, care nu mai ţine tot atât de
multă apă deasupra.
Înţelegerea „tăriei” doar ca atmosferă sau văzduh face parte din scenariul ce
circumscrie referatul biblic al creaţiei doar la pământul proxim omului conform
puterii restrânse de cunoaştere a acestuia. Ori referatul creaţiei i-a fost revelat lui
Moise pe Sinai direct de Dumnezeu şi probabil scenariul pe care Dumnezeu îl
vizează e mult mai vast şi deosebit de înţelegerile ad-literam pe care le practică
unii neoprotestanţi, pe care Părintele Serafm Rose caută să le pună de acord cu
Sfnţii Părinţi. Se ignoră, bunăoară, elementele de flologie ebraică ce lămuresc
mult asupra înţelesurilor realităţilor create în cele şase zile ale creaţiei (eshmaym
– „foc în apă” – tradus prin „cer”; yom – „perioadă de timp” – tradus prin „zi”,
etc.), elemente de flosofe şi cosmologie antică (Sfântul Vasile se apropie de te-
oria eterică a cerului comparându-l şi el cu un corp sau o substanţă continuă ce
permite mişcarea uniform circulară a corpurilor materiale, foloseşte teoria celor
patru elemente fundamentale ale lumii: focul, aerul, apa şi pământul, etc.), fapt ce
permite acceptarea unui model cosmologic teist-evoluţionist şi macrocosmic, iar
nu doar circumscis pământului înţeles ca realitate proximă omului creată oarecum
instantaneu, model ce nu contrazice faptul că Dumnezeu a creat lumea, ci, dimpo-
trivă, arată mai cu adevărat slava şi măreţia Creatorului ce a făcut întreg Universul
prin legi şi raţiuni ordonatoare, iar nu doar pământul pe care unii exegeţi moderni,
întocmai ca şi cei vechi, aproape că refuză să-l încadreze în imensul cosmos des-
coperit de ştiinţa modernă.
În cele din urmă, nu suntem împotrivă şi nu dezagreem posibila viziune cos-
mologică sesizată de Părintele Serafm Rose, pentru că în cosmologie ne afăm pe
tărâmul ipotezelor de milenii. Dimpotrivă, chiar o apreciem, pentru curajul de a
urma fdel Scripturii într-o problemă atât de enigmatică pe care mulţi exegeţi şi
133
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
Părinţi ai Bisericii au tratat-o alegoric, şi, aşa cum se va vedea, chiar vom încerca
să o susţinem şi confrmăm. Căutăm doar să reliefăm faptul că datorită aceluiaşi
mod de abordare ad-hoc a exegezei – nu omilie, ca în cazul Sfântului Vasile cel
Mare, ci conferinţă duhovnicească modernă dezvoltată apoi ca şi text publicabil –
Părintelui Serafm poate i-au scăpat unele elemente esenţiale luate în calcul chiar
de Sfnţii Părinţi, utile pentru explicarea cât de cât coerentă a tainelor pe care le
presupune un asemenea model cosmologic ca cel prezentat mai sus. Mai mult,
infuenţa suferită de părintele Serafm Rose din partea exegezelor de tip neopro-
testant ale Institutului pentru Cercetarea Creaţiei din Statele Unite, ne forţează la
încercarea unui răspuns bazat pe acelaşi tip de date şi de exegeză (anume ad-hoc)
făcută, însă de Sfântul Vasile cel Mare care include şi elemente ale flosofei şi
ştiinţei clasice pe care exegeza neoprotestantă le ignoră deliberat şi voit.
În cele ce urmează, vom încerca printr-o exegeză amănunţită a primelor
Omilii la Hexaimeron ale Sfântului Vasile cel Mare să desluşim concepţia sa şi,
de aici, să sesizăm posibila coerenţă şi veridicitate a modelului propus de el şi de
părintele Serafm Rose şi să tragem posibilele concluzii la sfârşit.
Rostite oarecum ca şi cateheze baptismale în timpul Săptămânii Mari a anu-
lui 378
4
, Omiliile la Hexaimeron ale Sfântului Vasile cel Mare ar putea f interpre-
tate, în primul rând, ca şi mărturisiri de credinţă în Dumnezeu – Creatorul cerului
şi al pământului, date spre învăţătură neofţilor şi credincioşilor săi, deşi nu se face
nici o referinţă în ele la botezul iminent al ascultătorilor, această ipoteză (alături de
considerarea realistă a nivelului cultural al ascultătorilor săi) explicând, însă, mult
mai bine tonul şi stilul polemic al Sfântului Vasile ce nu se ataşează nici unui sis-
tem cosmologic antic, ci dimpotrivă le critică pe acestea pentru a-i detaşa pe cre-
dincioşii săi de credinţele şi concepţiile flosofce păgâne ce îndumnezeiau creaţia.
Datorită acestei strategii predicatoriale, în Omiliile la Hexaimeron întâlnim mai
mult un discurs retoric despre creaţie decât prezentarea articulată a unui sistem
cosmologic propriu, concepţia sa cosmologică prezentând oarecum inadvertenţe,
am crede, în primul rând, din acest motiv, dar şi din pricina caracterului puţin
dezvoltat al ştiinţei experimentale din acea vreme, deşi cunoştinţele cosmologice
erau destul de dezvoltate, însă caracterul lor nesigur şi polemic i-au putut inspira
neîncredere şi rezervă.
În plus, find vorba de cuvintele Scripturii, Sfântul Vasile pune în prim-plan
necesitatea credinţei, conştient probabil de posibila contradicţie dintre interpretă-
rile sale şi sensul unor alte teorii despre creaţie cu caracter flosofc sau ştiinţifc,
efortul epistemiologic trebuind să-şi afe oricum fnalitatea în slăvirea lui Dum-
4
Cf. G. Bernardi, La date de l’Hexaimeron de Saint Basile, în Studia Patristica, III,
1961, p. 165-169.
134
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
nezeu: „dacă ţi se pare că poate f ceva adevărat din cele spuse, atunci mută-ţi
admiraţia spre Dumnezeu, Care le-a rânduit aşa pe acestea! Că nu se micşorea-
ză admiraţia pentru lucrurile măreţe din natură dacă se descoperă chipul în care
Dumnezeu le-a făcut. Iar dacă nu le socoteşti adevărate, simpla ta credinţă să-ţi fe
mai puternică decât argumentele logice”
5
.
Astfel Omiliile la Hexaimeron au implicit un caracter apologetic ce marchea-
ză profund pe cel dorit ştiinţifc, Sfântul Vasile descriind învăţăturile flosoflor
păgâni ca find deşarte, iar cuvintele Scripturii ca demne de laudă. El consideră
că numai necredinţa în Dumnezeu şi-n puterile Lui i-a putut determina pe flosofi
şi gânditorii păgâni să nu înţeleagă faptul că Dumnezeu a făcut cerul şi pământul
cu Cuvântul Său. El spune: „Aceşti flosof, necunoscând pe Dumnezeu, n-au pus
la temelia creaţiei universului o cauză raţională; ci ideile lor despre facerea lumii
sunt concluziile neştiinţei lor iniţiale despre Dumnezeu”
6
.
Rămâne astfel valabilă întrebarea: Cam care a fost, de fapt, modelul sau sis-
temul cosmologic pe care îl sintetizează Sfântul Vasile cel Mare confruntând doc-
trinele cosmologice astronomice şi flosofce antice cu cea biblică şi care a fost,
astfel, moştenirea pe care el a lăsat-o (ţinând cont de marea infuenţă pe care a
exercitat-o Comentariul său la Geneză) Bisericii şi civilizaţiei creştine în această
privinţă? Întrebarea considerăm că e de o importanţă capitală pentru că, chiar
dacă lumea şi cosmosul au fost transfgurate şi înţelese spiritual de creştinism prin
cruce şi prin credinţă, totuşi ele există ca atare sub formă materială, iar articula-
rea concretă a unui sistem cosmologic creştin poate sluji credinţei şi slăvirii lui
Dumnezeu (mai ales acum în epoca modernă), infnit mai mult decât o abordare
polemică şi retorică a creaţiei lumii şi a originilor ei în Dumnezeu. Nu e o criti-
că sau un reproş în aceasta adresate Sfântului Vasile, pentru că scopul lui a fost
în primul rând de edifcare spirituală a credicioşilor săi, iar articularea concretă
ştiinţifcă a unui sistem cosmologic creştin era, oarecum, imposibilă la nivelul cu-
noaşterii ştiinţifce experimentale din timpul său, cum de altfel chiar şi astăzi încă
tot pe tărâmul ipotezelor se afă cunoaşterea ştiinţifcă în domeniul cosmologiei.
Dimpotrivă, considerăm că tocmai abordarea sa nealegorică şi realistă a refera-
tului creaţiei a fost primul pas esenţial pentru articularea unui asemenea sistem.
Însă, circumscrierea de către Sfântul Vasile, de exemplu, a referatului creaţiei doar
la pământul şi lumea omenească create dintr-odată şi refuzul oricărei abordări în
principal esenţialiste şi metafzice a realităţilor cerului şi pământului create întru
început (aşa cum sistemele flosofce antice o făcuseră în baza tradiţiei mitologice
5
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, trad. de Pr. D. Fecioru, Editura
IBMBOR, Bucureşti, 2004, PSB 17, Omilia I, 10, p. 81-82.
6
Om. I, 2, p. 73.
135
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
pe care o moşteniseră), îl transformă pe Dumnezeu într-un creator doar al lumii
circumscrise cel mult la planeta Terra, tot restul cosmosului (nori galactici, nebu-
loase galaxii, quasari, găuri negre etc., despre care un ateu poate spune că nu se
încadrează în numirea de luminători creaţi în cea de a patra zi) rămânând exclus de
sub stăpânirea şi pronia divină ca unul necreat de el. Reliefăm aceasta, deoarece
persistă şi e foarte actual încă în abordările creaţionist-ştiinţifce de origine neo-
protestantă îndeosebi, acest mod de înţelegere strictă şi abordare circumscrisă doar
la Pământ a referatului creaţiei, aşa cum şi Sfântul Vasile cel Mare a făcut-o.
În această perspectivă vom încerca să desluşim concepţia cosmologică a Sfân-
tului Vasile nu atât cu referire la sistemele flosofce antice (există de mult studii
7

consacrate acestui subiect), ci în comparaţie cu unele teorii ştiinţifce moderne, re-
liefând faptul că atitudinea sa rezervată şi (echi)distantă faţă de concepţiile cosmo-
logice antice şi fdelitatea sa faţă de Scriptură, l-au păstrat într-un mod de înţelegere
a creaţiei deschis şi valabil de aplicat şi în noile modele cosmologice moderne.
Încercând să explice versetul „întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pă-
mântul”, Sfântul Vasile cel Mare recunoaşte că acest cuvânt „început” are mai
multe sensuri
8
în care poate f înţeles chiar în contextul referatului biblic al crea-
ţiei, el invocând diferite sensuri ale acestuia găsite în alte locuri din Scriptură şi
referindu-se succesiv la două înţelesuri ale acestuia. Primul, ca „cea dintâi zi a
facerii lumii” în care are loc „prima mişcare în timp” prin care „au fost puse ca
nişte temelii şi fundamente cerul şi pământul” împodobite de „o raţiune tehnică”
numită şi ea „început” în Facere 1, 1-2, verset invocat de Sfântul Vasile puţin mai
înainte. Şi, al doilea înţeles, la care el face referire atunci când spune: „Sau poate
că s-a zis: «Întru început a făcut» din pricină că facerea cerului şi a pământului s-a
făcut într-o clipită şi în afară de timp, deoarece «începutul» este ceva indivizibil şi
fără dimensiune”. El conchide în cele din urmă că acest ultim sens e cel adevărat,
spunând că „Moisi a spus «întru început a făcut», ca să cunoaştem că lumea a luat
finţă fără scurgere de timp, odată cu voinţa lui Dumnezeu”, referindu-se şi la ce-
lelalte traduceri ale Scripturii ce interpretau „începutul” prin expresiile „în scurt”,
„dintr-odată”, „în puţină vreme”
9
.
Această plasare supratemporală a „începutului” e conformă înţelegerii sale
pentru care lumea spirituală a îngerilor şi a puterilor cereşti nu e doar în afara
7
John F. Callahan, Greek Phylosophy and Capadocian cosmology, în Dumbarton
Oaks Papers, nr. 5/1958, p. 31-57. cf. de as. şi comentariile şi trimiterile direct la textele
flosoflor din ediţia electronică a Hexaemeronului la adresa htp://www.ccel.org/ccel/
schaf/npnf208.viii.ii.html, ş.u.
8
Om. I. 6, p. 76.
9
Om. I. 6, p. 77.
136
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
timpului, ci e şi neconsiderată cu totul de referatul creaţiei, Sfântul Vasile neiden-
tifcând nicăieri explicit, spre deosebire de alţi Sfnţi Părinţi, cerul creat „întru în-
ceput” cu lumea spirituală a puterilor cereşti, asemenea idei considerându-le „cu-
vinte plăcute” dar neadevărate.
10
El recunoaşte că „Moise trebuia neapărat ... să
pună cuvântul acesta (întru început a făcut) înaintea tuturor” oricăror alte cuvinte,
dar că există totuşi „o stare mai veche decât facerea lumii”, „mai presus de timp,
veşnică şi pururea fitoare”, referindu-se la lumea nevăzută a „puterilor celor mai
presus de lume” în care au fost create „lumina spirituală, frile raţionale şi nevăzu-
te şi toată podoaba celor spirituale”. Această „stare” şi „lume” nu e, aşadar, vizată
de referatul biblic al creaţiei, pentru că atunci când Moise spune „la început” –
zice Sfântul Vasile cel Mare – „n-o spune ca şi cum ar da mărturie că timpul este
mai vechi decât toate cele făcute, ci spune că cele văzute şi percepute de simţurile
noastre au luat început în urma celor nevăzute şi spirituale”
11
, pe care el le plasează
într-un plan supratemporal nevizat de fel şi netâlcuit de referatul creaţiei.
Trebuie înţeleasă această abordare probabil şi în contextul în care Sfântul Va-
sile combate pe flosofi şi astronomii din epocă ce considerau că „cerul există din
veşnicie împreună cu Dumnezeu ... că cerul este Dumnezeu, că e fără de început şi
fără de sfârşit şi că este cauza rânduielii fecărei părţi din lume”
12
, el circumscriind
astfel şi realitatea cerului domeniului creat material, alături de pământ. Mai mult
Sfântul Vasile cel Mare, urmând tradiţiei exegetice siriene
13
realiste a referatului
creaţiei, deosebeşte între cer şi tărie, considerându-le două realităţi distincte şi
deosebite, în ciuda faptului că însuşi referatul creaţiei numeşte tăria cer, şi spre
deosebire de alţi exegeţi care explicau deosebirea de numire ca find datorată sta-
diilor incipient şi fnal de creare a unei şi aceleiaşi realităţi – cerul
14
.
10
Om. III, 9, p. 108.
11
„Era o stare mai veche decît facerea lumii, potri vită puterilor celor mai presus de
lume, o stare mai presus de timp, veşnică, pururea fitoare; în ea, Ziditorul şi Creatorul
tuturor a făcut creaturi: lumină spirituală, potrivită fericirii celor ce-L iubesc pe Domnul,
frile raţionale şi nevăzute şi toată podoaba celor spirituale, câte depăşesc mintea noastră,
ale căror nume nici nu este cu putinţă să le descoperim. Acestea umplu lumea cea nevă-
zută, după cum învaţă Pavel”. Om. I. 6, p. 76; Acest mod de abordare va crea dispute în
mediul celor ce citeau Omiliile Sfântului Vasile, despre care relatează Sfântul Grigorie de
Nyssa în prologul Cuvântului său apologetic la Hexaimeron, determinându-l, practic, pe
acesta la a da un răspuns acestor dispute şi a completa şi corecta în acest tratat concepţia
cosmologică a Sfântului Vasile.
12
Concepţia îi aparţine lui Anaximandru. Cf. Om. I, 3, p. 74.
13
Teofl al Antiohiei, Către Autolic, cartea II, XIII, PSB 2, p. 305-306.
14
Cercetători precum Berthold Altaner şi Alfred Stuiber, în manualul lor de Patro-
logie (Freiburg-Basel-Wien, 1966, p. 260), sau Stanislas Giet, în introducerea ediţiei bi-
137
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
Toate acestea arată maniera extrem de realistă în care el tâlcuieşte referatul
creaţiei, căutând practic să dea explicaţii ştiinţifce unor realităţi materiale concre-
te, dar negând şi polemizând cu întreaga tradiţie ştiinţifcă de până atunci, argu-
mentele sale fnale find astfel în primul rând biblice şi uneori simplist empirice.
Cu toate acestea, aşa cum vom vedea, există în Omiliile sale elemente de exegeză
foarte valoroase, care, prin însăşi fdelitatea lor faţă de Biblie, oferă răspunsuri
valabile unor ipoteze de studiu ce încă frământă gândirea cosmologică modernă.
Concepţia cosmologică a Sfântului Vasile cel Mare e una, în principal, geo-
centrică, circumscrisă pământului înţeles nu numaidecât ca planetă
15
, ci aşa cum
putea f cunoscut de un privitor şi cercetător al lumii – al cerului şi pământului – în
proximitatea lui imediată, el refuzând dintru început concepţiile flosoflor laici care
încercaseră să defnească natura realităţilor şi părţilor alcătuitoare ale cosmosului.
Concepţia geocentrică a Sfântului Vasile e afrmată clar de acesta spunând
că „pămîntul nu cade nici într-o parte; nu cade, pentru că ocupă, potrivit naturii
lui, locul din mijloc”
16
, şi e argumentată prin versete biblice veterotestamentare,
lingve a Omiliilor la Hexaimeron, (Basile de Cesaree, Homelies sur Hexaemeron, Paris,
1950, p. 25-26) afrmă ca eronată distincţia Sfântului Vasile cel Mare dintre frmament şi
cer. Sf. Vasile, Om. III, 3, p. 99.
15
Referinţa sa oarecum negativă şi critică din Omilia a II-a, 3, p. 99. la elipticile
planetelor, pe care le numeşte „tot la fel de ciudate” comparând cu ele „cerurile cerurilor”
din psalmi, precum şi atitudinea sa în general critică faţă de „demonstraţiile geometrice
şi meşteşugite” ale flosoflor adepţi ai modelului pitagoreic şi ptolemeic al universului
geocentric, ne face să credem că Sf. Vasile aproape nu prea îmbrăţişa ideea că pământul
e o planetă. El spune: „Dar să lăsăm ideile flosoflor profani pe seama celor din afară
de Biserică...” p. 100. Importanţa exegezei sale precum şi a altor părinţi şi scriitori bise-
riceşti la referatul creaţiei a făcut să domine până târziu în Evul Mediu, o concepţie totuşi
geocentrică dar nu cu pământul înţeles ca planetă, concepţie ce va f reafrmată grafc, de
exemplu, şi de către Cosma Indicopleustul şi sec. al V-lea şi pe care am prezenta-o şi noi
în alt studiu.
16
Sf. Vasile cel Mare, Omilia I. 10, PSB 17, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 81.
„Unii fzicieni (Parmenide afrma o asemenea concepţie, n.n.) spun, cu cuvinte elegante,
că pământul stă nemişcat din anumite pricini: din pricina locului pe care îl ocupă în centrul
universului şi din pricina distanţei, totdeauna egală cu marginile universului; de aceea nu
poate să se incline în vreo parte; aşa că rămîne neapărat nemişcat, pentru că distanţa egală
pe care o are din toate părţile de jur împrejurul lui, îi face cu neputinţă înclinarea în vreo
par te. Locul acesta din centrul universului, pe care pămîntul îl ocupă, nu l-a dobîndit nici
ca o moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui fresc şi necesar. Deoarece corpul
ceresc ocupă în înălţime cel mai îndepărtat loc, urmează, spun aceşti fzicieni, că toate
obiectele grele, care cad de sus, se îndreaptă din toate părţile spre centru; şi în care direc-
ţie se îndreaptă părţile într-acolo se îndreaptă şi întregul. Dacă pietrele, lemnele şi toate
138
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
el întrebându-se cu dreptul Iov „Pe ce s-au întărit stâlpii pămîntului?” (Iov 38,
6) şi răspunzându-şi prin glasul psalmistului: „Eu am întărit stâlpii lui” (Ps 74,
3), identifcând totuşi în aceşti „stâlpi” „puterea care susţine pămîntul”, fxată sau
întemeiată în mările revărsate de jur împrejurul pământului conform versetului din
psalmi: „Pe mări l-ai întemeiat pe el” (Ps 23, 2), iar acestea la rândul lor, şi de
fapt toate cele ce există, ne spune că „se ţin prin puterea Creatorului”, pentru că
„aceasta trebuie să ne-o spunem atât nouă înşine cât şi celor care ne întreabă pe ce
se sprijină această mare şi grozavă greutate a pământului, anume că «în mâna lui
Dumnezeu sunt marginile pământului» (Ps 94, 46)”.
Din cele spuse, dar mai ales din cele ce le descrie foarte naturalist în continu-
are despre cer şi pământ, despre ape şi elementele naturii, precum şi din faptul că
niciodată nu afrmă că Pământul ar f o planetă, ci dimpotrivă atitudinea sa e expli-
cit critică faţă de sistemul geocentric pitagoreic, se poate crede, astfel, că oarecum
concepţia Sfântului Vasile cel Mare despre cosmosul geocentric era una comună
gândirii semitice antice regăsită şi la flosoful Thales, care ar putea f reprezentată
ca în imaginile de mai jos, el deosebind totuşi între „stâlpii” pământului fxaţi în
apă şi „puterea Creatorului” care le susţine pe toate cele ce există:

obiectele de pe pămînt se îndreaptă în jos, atunci negreşit şi pentru întregul pământ acesta
îi este locul propriu şi potrivit; iar dacă vreun obiect uşor se ridică din centru, negreşit că
se va îndrepta spre locurile cele mai de sus.”
139
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
Imagini ale universului de origine biblic-semitică
140
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
Deşi acceptă totuşi o tâlcuire concretă, ştiinţifcă a zilelor creaţiei şi a realită-
ţilor materiale create în fecare zi, refuzând una total alegorică precum îmbrăţişase
Origen, atunci când nu reuşeşte să explice realităţile din primele zile ale creaţiei
într-un mod satisfăcător, Sfântul Vasile îndeamnă la „părăsirea” cercetărilor pline
de curiozitate privind finţa cerului sau a pământului, dat find faptul că probleme-
le de lămurit erau pline de contradicţii evidente pentru mentalitatea şi cunoaşterea
ştiinţifcă limitată a epocii. Astfel, cu referinţă indirectă la cer şi la funcţia sa de
mediu susţinător al pământului şi al planetelor în general, el spune: „Părăsind,
dar, aceste cercetări, te sfătuiesc să nu cauţi să afi nici pe ce stă pământul. Îţi
va ameţi mintea, pentru că gândirea ta nu va ajunge la un rezultat sigur. Dacă
vei spune că aerul este aşternut sub lăţimea pământului, vei rămâne nedumerit,
întrebându-te: Cum substanţa moale şi cu totul goală a aerului rezistă, deşi este
apăsată de o greutate atât de mare? Cum nu alunecă aerul în toate părţile, evi-
tând prăbuşirea împreună cu pămîntul şi cum nu se urcă deasupra pământului
care îl apasă? Iarăşi, dacă vei presupune că apa este temelia pămân tului şi aşa
te vei întreba: Cum pământul, care este greu şi dens, nu se scufundă în apă, ci el,
care-i atât de greu, este ţinut de apă, care este mai slabă decât el? Pe lângă asta
trebuie să te mai întrebi: Pe ce stă apa? Şi iarăşi vei f nedumerit, pe ce substanţă
tare şi rezistentă stă fundul celei din urmă temelii?”
17

Totuşi el dă diferite defniţii separate oferind, dacă nu răspunsul, atunci mă-
car o idee despre natura acestor realităţi cosmice. Deja, aşa cum se poate vedea,
el intuieşte existenţa unei „substanţe tari şi rezistente” ca loc de fxare a celei din
urmă temelii a cosmosului material. El spune în prima sa Omilie la Hexaimeron că
„despre finţa cerului ne sunt îndestulătoare cele spuse de Isaia, ca re, prin cuvinte
simple, ne-a dat o idee clară despre natura cerului, zicând: «Cel Ce a întărit cerul
ca fumul»” (Is 51, 6), anume natura lui find una „subţire, nu tare, nici groasă”
18
.
Se poate observa că oarecum Sfântul Vasile se contrazice chiar în termeni, semn al
speculaţiei discursului său alcătuit ad-hoc în faţa credincioşilor. Totuşi, per ansam-
blu, metoda sa de analiză recomandată şi credincioşilor, conform căreia „simpla
credinţă trebuie să fe mai puternică decât argumentele logice”
19
, îl salvează de la
17
Sf. Vasile cel Mare, Omilia I. 8, PSB 17, p. 80.
18
Om. I. 8, PSB 17, p. 79. Sfântul prooroc Isaia, care fusese ridicat la cer, îl descrie
astfel: Cerul a fost făcut ca un fum, ceea ce îi permite Sfântului Vasile cel Mare să co-
menteze: „El Dumnezeu a creat o substanţă subtilă, fără soliditate şi densitate, din care
a format cerul”, Prof. dr. ing. Gheorghe Sandu, Ierom. Grigorie, Evoluţia spre Creator,
ed. Mitropolia Olteniei, 2003, p. 43, sesizează posibila identifcare a acestei substanţe la
Sfântul Vasile cu etherul, însă Sfântul Vasile nu se exprimă direct afrmând că această
substanţă ar f natura tăriei, deşi, aşa cum vom vedea, o pomeneşte când discursul său nu
mai are argumente tradiţionale biblice sau patristice.
19
Ibidem.
141
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
a aluneca în greşeli şi îl ajută a străbate diferitele doctrine din epocă, speculând
din ele posibilele elemente ale unui model cosmologic coerent şi valabil din punct
de vedere ştiinţifc.
Sfântul Vasile defneşte cerul într-un mod foarte naturalist şi material com-
parându-l, inspirându-se din Proorocul Isaia
20
, cu un cort, natura lui find „un corp
continuu” comparată cu „pânza groasă şi densă a cortului” care, la porunca lui
Dumnezeu, „s-a întins dintr-odată şi a cuprins pe cele care se găseau în interiorul
lui, despărţind pe cele dinăuntru de cele din afară, întunecând neapărat locul de
care s-a despărţit, întrerupând lumina din afară şi producând astfel întunericul de
la începutul lumii care a venit de la umbra corpului ceresc”
21
.
Cu privire la natura acestui „corp continuu”, Sfântul Vasile trece în revis-
tă doctrinele diferiţilor „înţelepţi ai lumii”
22
care au scris „tratate pline de multe
cuvinte despre natura cerului”, respingând opinia celor ce spuneau că „cerul este
compus din cele patru elemente”, pe baza teoriei, totuşi aparţinând aceloraşi f-
losof antici, cu privire la mişcarea uniformă circulară necesară corpului cerului.
Aceştia spuneau că „corpurile alcătuite din elemente diferite nu pot avea mişcarea
uniformă şi liberă, deoarece fecare element, care există în corpurile compuse, are
prin natura lui altă şi altă mişcare”, opinie cu care, oarecum indirect, şi Sfântul
Vasile e de acord, pentru că el însuşi afrmă că „nu-i cu putinţă să presupunem că
cerul este format din primele corpuri, pe care le numim elemente”
23
.
Trebuie precizat aici că Sfântul Vasile, practic, predică credincioşilor doc-
trina cosmogonică biblică, polemizând continuu cu opiniile diferiţilor gânditori
antici, inventariind doar elementele acestora şi nealipindu-se total şi pe faţă de nici
un asemenea element, propria lui doctrină precizându-se, astfel, din aceste apropi-
eri doar de aceste elemente doctrinare, apropieri care trebuiesc deduse cu grijă din
context. Aşa se pare a f, de exemplu, apropierea de doctrina despre natura eterică
a cerului, pe care o aminteşte ca aparţinând aceloraşi „învăţaţi”, care „au respins
ipotezele celor de dinaintea lor şi au avut nevoie de o ipoteză proprie; au emis
ipoteza unei a cincea naturi corporale pentru facerea cerului şi a stelelor de pe
cer”. Pe această doctrină Sfântul Vasile nu o îmbrăţişează vădit (deşi în altă parte
– când vorbeşte despre crearea luminii – afrmă că „lumina ajungea până la eter şi
cer (o`uçzvov)”
24
– deci probabil cerul şi eterul sunt lucruri distincte), pentru a nu
20
«Cel Ce a pus cerul ca o boltă» Isaia 40, 22, Om. I. 8, PSB 17, p. 79.
21
Om. II, 5. PG T 92, col. 41, trad. rom. p. 91.
22
Probabil aluzie la Aristotel cu al său tratat De caelo în The Works of Aristotle
Translated into English under the Editorship of W.D. Ross, M.A., Hon. LL.D. (Edin.), Vo-
lume 2 DE CAELO BY J.L. STOCKS Clarendon Press Oxford, 1930.
23
Om. I, 11, p. 82
24
Om. II, 7, p. 93.
142
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
implica în nici un fel pe credincioşii creştini în dezbaterile doctrinare cosmologice
nesfârşite ce frământau lumea flosofcă antică, dar face referinţă la ea în locurile
unde discursul său privind natura cerului şi a tăriei nu mai găsea elemente expli-
cative. El preferă calea mai sigură a ataşării prin credinţă de textul scripturistic,
spunând că „dacă am încerca acum să vorbim de toate câte spun aceşti învăţaţi, am
cădea şi noi în aceeaşi pălăvrăgeală ca şi ei. Noi, însă, să-i lăsăm pe aceşti învăţaţi
să se lupte între ei. Să nu mai vorbim de natura existenţelor ci să dăm crezare lui
Moisi, care a spus: «A făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi să slăvim pe Marele
Meşter al celor făcute cu înţelepciune şi măiestrie”
25
. Aşa cum deja am spus şi e
fapt esenţial pentru modul de înţelegere a doctrinei sale cosmologice, Omiliile
Sfântului Vasile la Hexaimeron sunt mai mult discurs omiletic şi retoric pentru
credinţă şi pentru Dumnezeu decât abordare ştiinţifcă sistematică, analizarea lor
find totuşi necesară în perspectiva defnirii unei doctrine creştine cosmologice
atât prin unele idei corecte pe care le afrmă crezând mai mult textului scripturistic
decât opiniilor flosoflor, cât şi prin corecţiile şi completările ce le vor face doc-
trinei sale ceilalţi Sfnţi Părinţi Capadocieni.
Doctrina despre natura eterică a cerului e amintită şi acceptată implicit iarăşi
de Sfântul Vasile cel Mare, însă tot cu atitudine polemică şi dispreţuitoare, atunci
când vorbeşte despre faptul că Dumnezeu a creat mai multe ceruri şi când amin-
teşte despre distincţia dintre cerul creat întru început şi tăria creată în cea de a doua
zi. Deşi într-alt loc afrmase că cerul era, ca şi pământul la început, „netocmit”,
pentru că „nici nu era încă terminat şi nici nu primise propria lui podoabă; nu era
luminat nici de lună, nici de soare şi nici încununat cu cetele de stele, care încă nu
se făcuseră”
26
, el totuşi nu acceptă teoria creării în etape a uneia şi aceleiaşi rea-
lităţi, cerul (o`uçzvo;) numit tărie (otcçcaµz) în cea de a doua zi. Şi aici se pare
că are dreptate şi din punct de vedere al cosmologiei moderne, ca şi în privinţa
afrmării existenţei mai multor ceruri create de Dumnezeu. El afrmă tranşant:
„S-a spus de unii din cei dinaintea noastră că în textul acesta al Scripturii nu e vor-
ba de facerea unui al doilea cer (o`uçzvo;), ci este o tâlcuire a celui dintâi cer; că
Scriptura, la început, a vorbit pe scurt de cer şi de pământ, iar aici ni se arată mai
pe larg chipul în care a fost făcut fecare. Eu, însă, spun că, deoarece s-a dat celui
de al doilea cer (o`uçzvo;) şi alt nume şi o întrebuinţare deosebită, acesta este alt
cer decât cel făcut la început, de o natură mai tare (otcçcatcçz;), căruia i s-a dat
şi o întrebuinţare deosebită în univers”
27
.
Tăria (otcçcaµz) este astfel o realitate distinctă, alcătuită dintr-o „natură
mai tare”, creată de Dumnezeu prin implicarea Sa directă, referatul biblic nespu-
25
Om. I, 11, p. 83.
26
Om. II, 1, p. 84 - 85.
27
Om. III, 3, p. 100.
143
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
nând pur şi simplu „«Şi s-a făcut tărie», ci: «Şi a făcut Dumnezeu tăria» (Fc, 1, 7)
şi iarăşi: «A despărţit Dumnezeu» (Fc, 1, 7)”, Sfântul Vasile reliefând acest fapt
îndeosebi pentru a arăta participarea distinctă a Persoanelor Sfntei Treimi în actul
creator al unui element ordonator al creaţiei primordiale, „glasul cauzei prime”
aparţinând Tatălui find înfăptuit de „mărturia Puterii făcătoare şi creatoare”
28
.
Această referinţă este foarte importantă în defnirea realităţii „tăriei” pentru că,
anticipând puţin, aşa cum apare şi la Sf. Grigorie de Nyssa, aceasta e tocmai locul
şi mediul de manifestare a puterii lui Dumnezeu. Sfântul Vasile combate opinia
„flosoflor care presupun că există un singur cer a cărui natură nu permite să i
se mai adauge un al doilea sau un al treilea sau mai multe ceruri, deoarece, după
cum gândesc ei, toată substanţa cerului a fost folosită la alcătuirea unui singur
cer”. E vizată şi rezumată aici, practic, doctrina flozofcă antică
29
despre natu-
ra eterică a cerului, conform căreia, cerul trebuia să fe un corp unitar, continuu
(acest fapt am văzut că l-a împrumutat şi Sfântul Vasile) care să asigure mişcarea
uniform circulară a stelelor şi a tuturor corpurilor cereşti pe care anticii le vedeau
că se mişcă pe cer. Conform acestei doctrine, dată find infnitatea universului
şi veşnicia materiei alături de demiurgul creator presupus de sistemele flosofce
antice, corpul eteric al cerului trebuia să fe şi el nemărginit. „Cerul (o`uçzvo;),
spun ei – flosofi antici, este un singur corp, care se mişcă circular, şi acesta
este mărginit dacă substanţa pentru facerea cerului s-a întrebuinţat la primul cer;
atunci n-a mai rămas nimic pentru facerea celui de al doilea sau celui de al trei-
lea. Acestea îşi închipuie cei care dau Creatorului pentru facerea lumii o materie
necreată (¨uì¸v `zy`cvv¸tov)”.
30
Împotriva acestei doctrine, Sfântul Vasile pare să
îmbrăţişeze, practic, opinia acelor „flosof care susţin că sînt nenumărate ceruri
şi lumi”, ataşându-se şi el, pe baza mărturiilor Sfntei Scripturi, modelului cosmo-
logic geocentric, pe care însă îl critică în alte aspecte. El spune: „Deci, cuvântul
flosoflor care spun: «e cu neputinţă» ni se pare de râs şi de batjocură. Atât de de-
parte suntem de a ne îndoi de existenţa unui al doilea cer (o`uçzvo;), încât căutăm
şi pe al treilea, de a cărui privire a fost învrednicit fericitul Pavel (2 Co 12, 2); iar
psalmistul, când vorbeşte de „cerurile cerurilor” (o`uçzvo`u; o`uçzv´av) (Ps 148,
4), ne face să ne gândim la mai multe ceruri”
31
.
Prin aceasta Sfântul Vasile aduce, păstrându-se fdel Scripturii, o îmbună-
tăţire a modelului cosmologic al flosoflor antici, acceptând şi afrmând exis-
28
Om. III, 4, p. 102.
29
Platon, Phaidon, 108d-111d, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, vol. IV, Bucu-
reşti, 1983, p. 128.
30
Om. III, 3, p. 99.
31
Ibidem.
144
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
tenţa mai multor ceruri, originate toate însă în „puterea creatoare a lui Dumne-
zeu îndestulătoare să aducă mai multe ceruri la existenţă”
32
, fapt confrmat de
logica şi ştiinţa modernă care intuieşte pentru aceste ceruri şi lumi multiple un
mod de existenţă perihoretic, constând în coexistenţa lumilor una în alta
33
. Sfân-
tul Vasile foloseşte tot o imagine plastică, am spune circumscrisă unei înţele-
geri în cadrul spaţiului tridimensional în care trăim, comparând tăria şi măreţia
(:o¿`uv ×z`: to µcycÐo;) multiplelor ceruri create de Dumnezeu cu „băşicile de
apă pe care le fac izvoarele”
34
, imaginând practic existenţa unor ceruri – spaţii de
existenţă alăturate sau înscrise unul în altul, după modelul unor sfere concentrice.
El spune expunând opinia flosoflor antici, şi implicit presupunând existenţa unor
corpuri eterice cereşti create având calităţi perihoretice, incluzându-se doar iar nu
şi penetrându-se reciproc, dat find faptul că şi flosofi antici dar şi Sfântul Vasile
gândeau doar în spaţiul tridimensional: „Aceste ceruri n-ar f cu nimic mai ciudate
decât cele şapte cercuri, în care, după cum mărturisesc toţi flosofi, se poartă cele
şapte planete, care sunt şi vârâte unul în altul, în chipul vaselor puse unele în al-
tele. Iar aceste planete, spun ei, pentru că se mişcă contrar mişcării întregului cer,
prin despicarea eterului (natura cerurilor ar f totuşi eterul ca element al mişcării
uniforme împotriva căreia se mişcă în sens invers planetele), scot un sunet atât de
plăcut şi armonios, încât întrece dulceaţa cântecelor...”
35
.
32
Ibidem.
33
Despre existenţa unor universuri paralele, a mai multor lumi, argumentează foarte
interesant Jean Guitton, Dumnezeu şi ştiinţa, Ed. Harisma, Buc., 1992, p. 87, 88: „nu ar
f două particule fantomă care ar putea să existe alături de realitatea noastră, ci universuri
complete, lumi paralele cu a noastră ... noi mărşăluim de fapt într-un labirint în care o
infnitate de lumi posibile ar strânge din toate părţile cărarea noastră strâmtă, toate find la
fel de reale şi adevărate dar inaccesibile”. Ideea e afrmată şi de Adrian Miroiu, Metafzica
lumilor posibile şi existenţa lui Dumnezeu, Ed. All, Bucureşti, 1993, pp. 142-145, unde
vorbeşte despre „imaginile” lumilor posibil existente într-o altă lume creată, printr-
un fel de perihoreză a lumilor posibile. Soluţia adevărată ar f cea a perihorezei sau a
coexistenţei lumilor una în alta, nu exact după modelul perihorezei treimice ce implică
deofinţimea, ci după modelul coexistenţei unor naturi diferite ce se includ, se între-
pătrund, ce există unele în altele fără a se confunda, amesteca şi despărţi sau împărţi
una pe alta. S-ar putea întrezări o astfel de perihoreză a lumilor la Sfântul Vasile atunci
când el vorbeşte despre crearea simultană a cerului şi a pământului spunând că Dum-
nezeu a creat „nu pe jumătate fecare, ci a făcut tot cerul şi tot pământul; în acelaşi timp şi
substanţa şi forma lor”. Sf. Vasile cel Mare, Omilia I, PSB 17, p. 87, lumea pământului
fiind, de fapt, într-o relaţie de perihoreză cu cea a cerului unde sunt formele divine
ordonatoare ale materiei.
34
Om. III, 3, p. 99.
35
Om. III, 3, p. 99-100.
145
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
Am putea crede că o imagine sugestivă a macrocosmosului geocentric conce-
put de Sfântul Vasile cel Mare, ar f cam cea evocată de imaginea de mai jos, dacă
într-adevăr el ar accepta întru totul sistemul cosmologic geocentrist antic. Însă, în
primul rând, adaptarea sa „la puterea de judecată a ascultătorilor săi” şi atitudinea
sa polemică şi dispreţuitoare faţă de „argumentele mai puternice şi demonstra-
ţiile geometrice constrângătoare” ale flosoflor, considerate de el „pălăvrăgeală
geometrică şi meşteşugită”
36
, îl păzeşte să se circumscrie acestui model, aducând
explicaţii şi argumente pentru explicarea realităţii şi naturii „tăriei”, atât fzice cât
şi biblice, dintre cele mai inspirate-biblice dar şi neinspirate-naturale şi fzice. O
explicaţie neinspirată din punct de vedere ştiinţifc dar foarte sugestivă pentru cre-
dincioşii simpli, ar f comparaţia „tăriei” (otcçcaµz) cu un plafon în boltă
37
a că-
rui parte de sus e plană putând ţine şi despărţi apele de sus de cele de jos, precum şi
comparaţia acesteia (a tăriei) cu focul, în paragrafe în care menţionează cuvântul
eter, făcând apel, fără să o spună pe faţă, tot la teoria corpului eteric al cerului. De
asemenea înţelegerea „apelor de sus şi de jos” despărţite de tărie (otcçcaµz), ca
find de aceeaşi natură ca şi apa norilor, a ploii şi a mărilor, circumscrie modelul
cosmologic al Sfântului Vasile unei înţelegeri simpliste, naturale, cu referire doar
la pământul material aşa cum îl cunoaştem în proximitatea imediată.
Schiţă a cosmosului geocentric cu sferele planetelor incluse unele în altele
36
Om. III, 3, p. 99 şi p. 100: „A combate sofsticăria şi slăbiciunea ideilor lor, pe care
toţi le descoperă cum le aud, nu este treaba unui bărbat, nici a unui om care ştie să-şi
cruţe timpul, nici a unuia care se gîndeşte la puterea de judecată a ascultătorilor săi.”
37
Om. III, 4, p. 100 : „Aceia ne întreabă: — Dacă este sferic corpul tăriei; aşa cum îl
vede privirea noastră, iar apa este curgătoare şi alunecă în jos împrejurul locurilor înalte,
cum poate apa să stea pe suprafaţa boltită a tăriei? Ce le vom răspunde la această obiecţie
? Dacă un lucru se vede înspre noi rotund în partea sa concavă, nu trebuie neapărat ca
suprafaţa lui exterioară să fe sferică şi nici ca întregul corp să fe rotund şi alunecos, mai
ales că vedem că bolţile de piatră ale băilor şi construcţiile locuinţelor în formă de peşteră
au în interior o forma semicirculară, dar acoperişurile de sus sunt adesea plane”.
146
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
Sfântul Vasile neagă iarăşi ipoteza flosoflor antici care identifcau natura
tăriei cu una din cele patru substanţe simple ale lumii: focul, aerul, apa, pământul
spunând că „totuşi noi nu acceptăm să se spună că «tăria» (otcçcaµz) este făcută
din una din aceste substanţe simple sau din amestecul lor”, precum şi opinia co-
mună ce punea originea „tăriei” în apă.
38

Explicaţiile inspirate sunt îndeosebi cele biblice care trimit la aceeaşi ecuaţie
a tăriei ca loc şi mediu de manifestare a puterii lui Dumnezeu, însă explicate de
Sfântul Vasile într-un mod pueril, simplist, ce-l va determina pe fratele său, Gri-
gorie de Nyssa, să scrie Cuvântul Apologetic la Hexaimeron pentru a completa şi
a dărui Bisericii o învăţătură cosmologică ştiinţifcă relativ corectă.
Sfântul Vasile spune că „numele «tărie» (otcçc´aµzto; ¨ovoµz) este folosit de
obicei în Scriptură pentru cele ce au o tărie covârşitoare (`:o¿`uv uncç¸zìì´ovtav).
De pildă, când spune: «Domnul este tăria (otcçcaµz) mea şi scăparea mea (Ps
17, l) şi: «Eu am întărit (`cotcçcaoz) stâlpii lui» (adică ai pământului) (Ps 74,
3) şi: «Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii (`cv otcçcaµzt: 8uv´zµca;) Lui» (Ps
150, 1)”; sau, de asemenea, Sfântul Vasile spune că „Scriptura obişnuieşte să nu-
mească «tărie» (otcçcaµz) ceea ce este tare şi rezistent (t`o ×çztz:`ov ×z`: `zv´c
v8otov)” sau „pentru a arăta o natură tare (otc`ç´çz; ç´uoca;)”, „tare şi rezistent”
putând f, în opinia lui, „aerul condensat”, întărit de Dumnezeu în tunet a cărui
natură e dată, de fapt, de „tăria şi rezistenţa vântului care se opreşte în cavităţile
norilor, de unde rupându-se silnic, dă naştere zgomotului tunetului”, natura lui (a
vântului) tare find „în stare să ţină apa, care alunecă şi se împrăştie uşor”
39
. O ex-
plicare plină de retorism care are totuşi oarecare valoare de adevăr dacă ţinem cont
că prin cuvântul „vânt” Sfântul Vasile înţelege, undeva mai sus, „duh”, cu sensul
de forţă animatoare a fenomenelor atmosferice, termenul ebraic ruah permiţând
această înţelegere: „Moisi vorbeşte aici de duhul acesta de pe pământ, adică de
mişcarea aerului”
40
.
Este interesantă menţionarea, în acest context, a lămuririi naturii „tăriei”
în funcţia ei de susţinere a apelor, a referinţei pe care o face Sfântul Vasile la
„pricina care face ca pământul, care este mai greu decât apa, să stea suspendat în
mijlocul universului”, şi care „face ca şi acea cantitate enormă de apă ... să rămâ-
nă imobilă în jurul pământului”, referinţă pe care o dă unora „dintre ascultătorii
38
Om. III, 4, PG T 92, col. 60, p. 101: „nu trebuie să se creadă că tăria este ase- 4, PG T 92, col. 60, p. 101: „nu trebuie să se creadă că tăria este ase- p. 101: „nu trebuie să se creadă că tăria este ase-
menea cu apa îngheţată sau cu materia aceea care-şi are originea din strecurarea unei
materii lichide, care este piatra de cristal, despre care se spune că ia naştere printr-o
presiune foarte mare a apei, sau că tăria este ase menea pietrei străvezii, care se
formează în mine...” etc.
39
Cf. Om. III. 4, p. 101. PG 29, col. 60-61.
40
Om. II, 6, p. 92.
147
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
săi foarte ascuţiţi la minte”, pe care i-a simţit că îi vor „cere să arate ce punct
de sprijin a avut frea apelor”
41
, pricină pe care, aşa cum am văzut mai sus, el o
identifcă totuşi cu Dumnezeu.
În încercarea sa de a tâlcui o realitate energetică şi spirituală circumscriind-o
lumii imediate materiale în care trăia, probabil că totuşi, explicaţia retorică de mai
sus a Sfântului Vasile nu părea atât de convingătoare pentru toţi ascultătorii săi.
La fel ca şi cea pe care o va da iarăşi tot tăriei (otcçcaµz) imaginând-o ca pe „un
loc care desparte umezeala ... ce duce în sus ce este fn şi purifcat şi lasă jos tot
ce este des şi pămîntesc”, a cărei natură o descrie comparând-o cu lucrarea focu-
lui de fltrare a umezelii şi de zvântare a pământului
42
, făcând referinţe în această
explicare stângace şi la elementul eter „ferbinte şi arzător” care „le-ar cuprinde şi
le-ar arde pe toate” dacă nu ar f „apa din văzduh”
43
.
S-ar putea întrezări astfel, din lunga şi complicata explicare, că Sfântul Vasile
imagina tăria ca pe un mediu intermediar, energetic, ferbinte, cu funcţie de echi-
librare a umidităţii şi a căldurii, pentru păstrarea „bunei întocmiri a văzduhului”
44
,
însă în cele din urmă el recunoaşte incapacitatea omului de a cunoaşte cu simţurile
această realitate creată, identifcând atribuirea numelui de „tărie” dat acestei rea-
lităţi tocmai calităţii sale inefabile. El ne spune că „Scriptura nu numeşte «tărie»
(otcçcaµz) substanţa rezistentă şi tare, care are greutate şi este solidă; că pămân-
tul ar f meritat mai potrivit o astfel de numire; dar din pricină că substanţa celor
care stau deasupra pământului este fnă şi rarefată şi nu-i percepută de niciunul
din simţurile noastre, substanţa aceasta s-a numit «tărie» (otcçcaµz), asemănă-
tor cu substanţele foarte fne, care nu pot f sesizate de simţirea noastră”
45
. Avem
iarăşi în această formulare o apropiere de teoria naturii eterice a cerului, de fapt
a „tăriei” ca substanţă sau corp continuu ce umple cerul înţeles ca spaţiu, deşi o
asemenea tâlcuire clară nu se găseşte afrmată explicit la Sfântul Vasile!
Fără a f mai explicit asupra naturii materiale create a „cerului” şi a „tări-
ei” pe care le înţelegea totuşi distincte, Sfântul Vasile afrmă faptul că „propriu
vorbind, numirea de «cer» se potriveşte altcuiva, dar, prin asemănare, are parte
şi «tăria» (otcçcaµz) de această numire”
46
, identifcând, în cele din urmă, pe
baza unor referinţe din Scriptură la cuvântul cer, realitatea cerului cu „locul care
se vede deasupra noastră”, anume cu „văzduhul care find dens şi continuu cade
41
Om. III, 5, p. 102.
42
Om. III, 7, p. 105.
43
Ibidem.
44
Om. III, 7, p. 105.
45
Om. III, 7, p. 104-105.
46
Om III. 8, p. 106.
148
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
lămurit sub privirile noastre, aşa că, din pricină că este văzut, merită să fe numit
«cer»”, putându-se oarecum deduce că „tăria” (otcçcaµz) astfel ar f de fapt văz-
duhul, ca spaţiu care cuprinde nu doar atmosfera terestră, ci şi „mutările soarelui”
şi „conjuncţiile lunii”, deci spaţiu cosmic
47
.
Sfântul Vasile refuză totodată şi tâlcuirile alegorice ale altor scriitori biseri-
ceşti care ar f adus un plus de conţinut duhovnicesc Omiliilor sale. El „respinge ca
pe nişte interpretări făcute în vis şi ca pe nişte basme băbeşti”, tâlcuirea alegorică
(a lui Origen), conform căreia „prin ape se înţeleg, în chip fgurat, puterile spiri-
tuale şi netrupeşti”, preferând o interpretare radical realistă şi concret materială:
„Să înţelegem prin apă, apa; iar despărţirea făcută de tărie s-o interpretăm potrivit
cauzei date de Scriptură. Iar dacă apele cele mai presus de ceruri sunt luate vreo-
dată spre slăvirea Stăpânului obştesc al universului, noi pe acelea nu le socotim fri
cugetătoare. Nici «cerurile» (o`uçzvo`:) nu sunt însufeţite, pentru că «spun slava
lui Dumnezeu»
47
, nici «tăria» (otcçcaµz) nu este o finţă înzestrată cu simţuri,
pen tru că «vesteşte facerea mâinilor Lui». Iar dacă cineva va spune că cerurile
(o`uçzvo`u;) sunt puteri contemplative, iar tăria (otcçcaµz), puteri lucrătoare şi
săvârşitoare ale lucrărilor pe care le au de îndeplinit, să privim cuvintele lui ca pe
nişte cuvinte plăcute, dar nu vom spune că sunt foarte adevărate”
48
.
Observăm că Sfântul Vasile a fost de un realism extrem, înţelegând că Dum-
nezeu a creat un cosmos în primul rând material şi căutând ca atare să înţeleagă
realist şi material toate realităţile lumii, prin refuzul ideilor flosofce şi a oricărei
exegeze alegorice nedându-i acestui cosmos material nici o posibilitate de tangen-
ţă cu domeniul spiritual. În această perspectivă înţelege Sfântul Vasile şi „pămân-
tul” creat „întru început”, ca vizând şi circumscriidu-se exact realităţii imediate a
vieţii umane.
Din faptul că Sfântul Vasile afrmă că „Moisi a trecut sub tăcere apa, aerul,
focul şi toate acelea care se nasc din aceste elemente, atunci când a spus : «întru
47
Om. III, 8, p. 106: „ca în aceste locuri unde se spune : «Păsările cerului» (Ps 8, 8)
şi iarăşi: «Cele zburătoare sub tăria cerului» (Fc 1, 20); la fel şi cuvintele : «Se suie până
la ceruri» (Ps 106, 26); iar cînd Moisi a binecuvîntat seminţia lui Iosif, îi dă binecuvîntarea
din roadele cerului, din rouă, din mutările soarelui, din conjuncţiile lunii, din vîrful
munţilor şi al dealurilor celor veşnice (Dt 33, 13—15), pentru că, locul acesta din
jurul pămîntului, prin buna lui întocmire cu aceste bunuri, îndestulează seminţia
lui Iosif. Dar şi cînd îl blestemă pe Israil, zice : «Să fie cerul de deasupra capului
vostru de aramă» (Dt 28, 23)”.
48
Om III, 9, PG 92, col. 76, p. 108. Se poate observa că Sfântul Vasile, relativ, ac- PG 92, col. 76, p. 108. Se poate observa că Sfântul Vasile, relativ, ac- p. 108. Se poate observa că Sfântul Vasile, relativ, ac-
ceptă teoria care atribuie tăriei o funcţie coordonatoare în crearea viitoarelor lucruri din
zilele următoare ale creaţiei. Tocmai această tâlcuire o va face Sfântul Grigorie de Nyssa
în Cuvântul său apologetic la Hexaimeron, PSB 30, p. 99.
149
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
început a făcut Dumnezeu cerul şi pă mîntul»”, s-ar zice că el concepe totuşi o
devenire a lumii, a celor 4 elemente din „pământul şi cerul” create la început, şi
astfel s-ar apropia de un model cosmologic evolutiv implicând o creaţie primordi-
ală a materiei informe; însă faptul că spune imediat „că acestea (elementele) erau
în univers ca nişte completări ale lumii”
49
– adică erau încă din prima zi (textul
scripturistic permite acest lucru afrmând existenţa apei, a aerului – vântul-duhul-
suful lui Dumnezeu ce se purta deasupra adâncului etc.) ca elemente incluse între
limitele „cerului” şi „pământului”, exclude posibilitatea conceperii de către el a
unui univers în care elementele lui constitutive ar f evoluat prin creaţie divină din-
tr-o materie primordială; şi aceasta pentru că înţelege pământul doar ca realitate
imediată, mundană, ca materie incluzând cele patru elemente între care la început
predomina apa acoperindu-le pe celelalte şi făcând, astfel, pământul neroditor.
Aceasta este perspectiva în care el tâlcuieşte atributele de „nevăzut şi netocmit”
ale pământului creat „la început”. El spune: „Dacă era nevăzut, atunci gândeşte-te
singur cu ce voal era acoperit. Nu putea să-l acopere focul, pentru că focul este
luminos şi dă mai degrabă lumină decât întunecime celor de care se apropie. Nici
aerul nu era atunci voalul care acoperea pă mântul; că aerul este transparent şi dia-
fan; primeşte chipurile obiectelor văzute şi le transmite privirilor celor care se uită
la ele. Rămâne să ne gândim că apa acoperea faţa pământului, pentru că materia
lichidă nu fusese încă trimisă la locul său. Din această pricină pământul nu era
numai «nevăzut», ci şi «netocmit». Că încă şi acum mulţimea umezelii este o pie-
dică pentru rodirea pământului. Aceasta era, dar, cauza că pământul nu se vedea şi
era netocmit. Că netocmire a pă mântului este ceea ce-i este propriu; podoaba lui
frească, însă, sunt holdele de pe câmpii, care se clatină ca valurile mării, livezile
înverzite, pline cu fel de fel de fori, dealurile acoperite cu verdeaţă, munţii, cu
vârfurile lor, umbriţi de păduri. Nimic din acestea nu avea încă atunci pământul;
avea, însă, dureri de naştere pentru naşterea tuturor acestora, datorită puterii puse
în el de Creator şi aştepta doar timpul rânduit, ca, la porunca Lui dumnezeiască, să
scoată la lumină cele zămislite”
50
.
În contextul demonstraţiei sale că şi cerul (o`uçzvo;) era „netocmit”, Sfântul
Vasile mai afrmase încă o dată această „netocmire” a pământului, spunând că
„tocmirea desăvârşită a pământului o formează belşugul din el”
51
, pe care nu-l
putea aduce pentru că era acoperit cu ape (deşi e fapt constatat de la sine că pe
49
Om. II, 3, p. 87.
50
Om. II, 3, p. 87-88.
51
Om. II, 1, p. 84: „odrăslirea a tot felul de plante, creşterea pomilor înalţi — roditori
şi neroditori — culorile frumoase şi mirosurile plăcute ale florilor şi toate câte, puţin
mai în urmă, răsărind din pământ, la porunca lui Dum nezeu, vor împodobi pămân-
150
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
fundul mărilor şi al oceanelor, pământul rodeşte viaţă din belşug care l-ar f putut
împodobi în această cheie de înţelegere), motiv pentru care era şi „nevăzut”. Prin
această tâlcuire, Sfântul Vasile se menţine în aceeaşi cheie a circumscrierii totale
a pământului la realitatea materială imediată omului (continent sau planetă), neac-
ceptând nici o interpretare metafzică a realităţilor create în primele două zile ale
creaţiei, aşa cum va face Sfântul Grigorie de Nyssa, deşi în această afrmaţie că
pământul era nevăzut pentru că era acoperit de apele pe care Dumnezeu le va adu-
na în mări, există o contradicţie inerentă care l-ar f putut forţa la o altă înţelegere.
Anume dacă apele făceau pământul nevăzut la început prin faptul evident că erau
toate, cum spune atunci „că nu erau încă adunate apele în adunările lor, pe care,
adunându-le mai pe urmă Dumnezeu, le-a numit mări”?
Practic, ceea ce nu distinge Sfântul Vasile, datorită tipului de exegeză ad-
hoc făcută la un text atât de difcil şi susceptibil la atât de diverse interpretări,
e faptul probabil al unei evoluţii a realităţii cerului-tăriei (o`uçzvo;-otcçcaµz)
ce separă>desparte apele primordiale ale creaţiei înţelese atât ca şi esenţă a „pă-
mântului netocmit şi gol” – neînchegat din ape la începutul celei de a doua zile a
creaţiei, cât şi efectiv ca şi pământ material, închegat din ape, aşa cum îl cunoaş-
tem în realitatea imediată, la sfârşitul celei de a treia zile, adunarea apelor de jos
în mări pentru a se arăta uscatul find practic tot o lucrare a tăriei (otcçcaµz) de
despărţire a elementelor pământului. Afrmând aceasta suntem la rândul nostru
pe tărâmul ipotezelor împreună şi cu cercetătorii moderni ai creaţiei sau apariţiei
lumii şi, de aceea, cu atât mai puţin îl putem acuza pe Sfântul Vasile cel Mare de
un defect inerent al concepţiei sale cosmologice, anume de a f circumscris lumii
mundane, omeneşti „pământul netocmit şi gol” de „la început”.
Pentru a arăta mai în detaliu aceasta şi, în acelaşi timp, pentru a încerca o
desluşire a unui model creaţional corect, se cuvine să facem o incursiune în aceste
ipoteze moderne privind creaţia sau apariţia lumii care şi ele (unele), după două
milenii, circumscriu – ca şi Sfântul Vasile cel Mare, „pământul netocmit şi gol” de
„la început” realităţii noastre mundane imediate, sau (altele), materiei primordiale
pe care, însă, nu o recunosc ca şi creată de Dumnezeu.
Încercând să acomodoze tâlcuirea referatului biblic al creaţiei cu teoriile şti-
inţifce moderne, unii cercetători moderni au inventat ceea ce în cosmologia mo-
dernă se numeşte canopy theories,– teoria stratului dens de vapori sau de gheaţă
ce înconjura pământul asigurând un microclimat propice vieţii (în lumina cosmică
primordială neipostaziată încă în luminătorii cerului – soare, stele, lună etc.), prin
fltrarea radiaţiilor cosmice, sau, o altă teorie, hydroplate theory – teoria ce identi-
tul care le-a dat naştere. Aşadar, pentru că nimic din acestea nu era pe pământ, pe
bună dreptate, Scriptura a numit pământul «netocmit»”.
151
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
fcă raqia-tăria cu mantaua de rocă şi sedimente a planetei Pământ ce împărţea în
două apa care exista pe planeta Pământ netocmită şi goală.
Sfântul Vasile concepe şi el, aşa cum am arătat mai sus, tăria ca pe „un loc care
desparte umezeala ... ce duce în sus ce este fn şi purifcat şi lasă jos tot ce este des
şi pământesc”
52
, putând spune, astfel, că şi el imaginează tăria ca pe o pătură, însă
energetică ferbinte, deosebindu-se astfel de ceea ce afrmă „the canopy theory”.
Conform acestei teorii, înainte de Potop, pământul era înconjurat de o pătură
– plapumă de apă sau de gheaţă care proteja pământul de razele ultraviolete dău-
nătoare. În timpul potopului această pătură a căzut pe pământ ca apă, după potop
nemaiexistând defel această pătură protectoare. Ca urmare, viaţa pe pământ este
expusă radiaţiilor ultraviolete şi efectelor dăunătoare ale acestora. De aceea avem
astăzi boli genetice precum sindromul Down şi homosexualitatea, spre deosebire
de înainte de potop când omul putea vieţui aproape o mie de ani
53
.
Chiar dacă nu se identifcă exact cu ceea ce gândea Sfântul Vasile cel Mare
(deşi aceste teorii identifcă la fel ca el izvoarele adâncului cu apele de deasupra
tăriei, deasupra adâncului cărora se purta Duhul la început) despre tărie şi cosmos,
ipoteza trebuie menţionată aici atât datorită, de exemplu, tâlcuirii forţate a tăriei
ca „un fenomen necunoscut, o virtuală barieră osmotică: un fel de fltru care avea
puterea, adică « tăria » de a separa apele”, de către părintele prof. dr. ing. Gheorghe
Sandu - Ierom. Grigorie al cărui entuziasm nu-l împărtăşim („dumnezeieşte făcut,
magistral descris”)
54
, cât şi datorită actualităţii încă a teoriei învelişului de apă, ghea-
ţă sau meteoriţi al pământului şi a altor teorii creaţioniste sau evoluţioniste (opuse
acesteia) la fel de materialiste şi entuziaste ce merită analizate totuşi ca şi eforturi şi
contribuţii la desluşirea unui model coerent al cosmogoniei şi cosmologiei biblice.
52
Om. III, 7, p. 105.
53
Cf. şi larga combaterea pe larg a acestei teorii de către Dr. Walt Brown în cartea
sa In the Beginning: Compelling Evidence for Creation and the Flood, 8th Edition (2008),
apud http://www.creationscience.com/onlinebook/FAQ38.html.
54
Prof. dr. ing. Gheorghe Sandu, (Ierom. Grigorie), Ştiinţă şi credinţă, împreună pe
calea Adevărului, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2007, p. 69, şi de asemenea cartea
sa Evoluţia spre Creator, Ed. Mitropolia Olteniei, 2003, p. 43: „Deci nu poate f vorba de
sferele pe care se mişcau stelele în cosmogoniile păgâne. Este vorba mai de grabă de un
fenomen necunoscut, o virtuală barieră osmotică: un fel de fltru care avea puterea, adică
« tăria » de a separa apele” Evoluţia spre Creator, Ed. Mitropolia Olteniei, 2003, p. 43;
o tâlcuire tot în consonanţă cu canopies theory face şi Ierom. Serafm Rose în cartea sa
Cartea Facerii, crearea lumii şi omul începuturilor, Ed. Sofa, Buc., 2001, p. 79: „Aşadar
«tăria» din Cartea Facerii este un fel de barieră sau fltru natural care desparte cele două
niveluri ale umidităţii atmosferice. Astăzi nu mai observăm un asemenea fenomen anume
pe care să-l putem numi «tărie». Oare pământul alcătuit la început să f fost altfel?”
152
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
„The canopy theory” a fost propusă prima dată în 1874 de către Isaac Vail
55

(1840–1912), pe baza unor date mitologice, el crezând că un înveliş de apă al
pământului s-a format cu milioane de ani în urmă pe când pământul a evoluat din
starea moale. Conform acestei teorii, învelişul ce înconjura pământul era doar un
cilindru de vapori deschis la poli. Identifcând inadvertenţele (efectul de seră ce
l-ar f produs un asemenea înveliş, etc.) acestei teorii mulţi cercetători, chiar şi
din cadrul Institutului pentru Cercetarea Creaţiei (ICR) ce a fost pentru mai bine
de 36 de ani avocatul teoriei, au propus pe rând diferite soluţii afrmând că acest
înveliş implică un scut subţire şi sferic de apă – fe ea în stare lichidă, vapori sau
solidă (particule de gheaţă sau chiar o coajă de gheaţă), teoria nerezistând în mod
real calculelor fzice şi matematice, ci doar amânând înţelegerea de către lumea
protestantă americană, în care a fost formulată, a versetelor de la Fc 1, 6-8a, a na-
turii şi structurii Pământului de dinainte de Potop, a Potopului şi a caracteristicilor
geologice ale Pământului.
Revendicarea lui Vail, că de fapt „nu teoria sa e întemeiată pe mitologiile
56

greacă, romană sau egipteană, ci relatările mitologice sunt întemeiate în existenţa
reală în apropierea pământului pentru milioane de ani necunoscute a unui înveliş
ca un cer de ape înainte ca vreun mit să f apărut”
57
, în acest context al inadverten-
ţelor şi contradicţiilor inerente serioase ale teoriei, nu lasă ca soluţie decât schim-
barea contextului de înţelegere a unei asemenea teorii, după părerea noastră, doar
ca mică etapă din cadrul modelului teoriei Big-Bang, când Pământul ca planetă
exista la început în norul – învelişul de lumină galactic şi solar, crearea luminători-
lor în cea de a patra zi find şi ea urmarea limpezirii – restrângerii acestui nor prin
înglobarea lui în Soare, stele etc.
Însă adepţii fervenţi ai acestei teorii, întemeiaţi se pare tot în mitologie, au
continuat să identifce presupusul înveliş fe cu ceva sfere multiple de gheaţă care
55
Isaac Newton Vail a publicat mai multe pamfete pe seama teoriei sale despre înve-
lişul pământului, începând cu Waters Above the Firmament în 1874. Alte titluri includ The
Misread Record (also published under the title The Deluge and Its Cause), Eden’s Flaming
Sword, Ring of Truth, The Heavens and Earth of Prehistoric Man, Canopy Skies of Ancient
Man, A Glance at Comparative Mythology, Annular World Evolution, and others. Cele mai
multe dintre aceste titluri au fost republicate de Donald L. Cyr, Waters above the Firma-
ment (Santa Barbara, California: Stonehenge Viewpoint, 1988). În 1902, Vail, de asemenea,
a publicat o carte de 400 de pagini intitulată The Earth’s Annular System. Mai nou John C.
Whitcomb Jr. şi Henry M. Morris au popularizat „the canopy theory” în The Genesis Flood
(Philadelphia, Pennsylvania: Presbyterian and Reformed Publishing Co., 1961).
56
Aceste relatări mitologice sunt prezentate foarte succint şi în cartea Pr. Iov Firca,
Cosmogonia biblică şi teoriile ştiinţifce, p. 152-163.
57
Isaac Newton Vail, The Misread Record (Seattle: The Simplex Publishing Co.,
1921), p. 36, 37.
153
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
s-ar f afat la o distanţă mai mare de Pământ şi care s-ar f topit efectiv căzând pe
Pământ la Potop, fe cu norul Oort (descoperit prin anii ’80 de către astronomi)
de la marginea îndepărtată a sistemului nostru solar, şi alcătuit din resturile no-
rului primordial al Soarelui şi al sistemul planetar
58
sau din trupul zeiţei haosului
– a mării haotice, Tiamat – pământul netocmit şi gol din mitologia babiloniană,
ciocnit de unul din sateliţii planetei Nibiru (zeul Marduk care omoară pe zeiţă în
mitologia sumeriană şi taie trupul ei în două făcând dintr-o jumătate cerul şi din
cealaltă pământul). După alte opinii, planeta Tiamat s-ar f afat pe undeva între
planetele Marte şi Jupiter, rezultând astfel, prin ciocnirea ei de Nibiru-Marduk
sau sateliţii lui, centura de meteoriţi dintre aceste două planete şi planeta Pământ
actuală
59
. Astfel cerul-tăria ar f identifcate, conform acestor mitologii moderne,
cu învelişurile de materie îngheţată, de meteoriţi şi apă şi, de asemenea, posibil, cu
„sfera fxelor” din cosmologiile greceşti vechi. Rezumativ şi intuitiv the canopy
teory poate f înţeleasă prin ilustraţiile de mai jos:
58
Cf. flmul Fountains of the Great Deep 1/5 http://www.youtube.com/watch?v=F5
t7setGSN4&feature=related
59
Scriitorul evreu Zecharia Sitchin a fost autorul unor asemenea teorii expuse pri-
ma dată în 1975 în cartea sa The Twelfth Planet, prin interpretarea eronată a unor texte
sumeriene pe care nici măcar nu avea pregătirea academică necesară să le analizeze.
Aceste teorii au infamat inexplicabil lumea astronomilor, numărul imens de site-uri şi
de flme create spre a răspândi ideile lui neputând f înţeles decât în perspective teoriilor
conspiraţioniste de tip new age ce prognozează distrugerea parţială şi reorganizarea lu-
mii în 2012, ca urmare a perturbării câmpului magnetic terestru de către planeta Nibiru
reîntoarsă după 3600 ani (sic!) în sistemul nostru solar pe care l-ar f colonizat în alte viz-
ite. Cf. http://waronyou.com/forums/index.php?topic=9910.0, http://www.sitchiniswrong.
com/sitchinerrors.htm, flmele Nibiru 2012 - The end of the World, etc.
154
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu

Schiţe ale presupusului strat de apă sau gheaţă înconjurător al pământului con-
fundat de cosmologia neoprotestantă cu cerul sau tăria.
155
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
Norul Oort ce înconjoară sistemul nostru solar
60
Opusă acesteia este aşa-numita hydroplate theory – teoria ce identifcă, aşa
cum am spus, raqia-tăria cu mantaua de rocă şi sedimente a planetei Pământ ce
împărţea în două apa care exista pe planeta Pământ netocmită şi goală. Sfântul Va-
sile se apropie de această teorie atunci când tâlcuieşte foarte simplist ascultătorilor
săi tăria, asemănând-o cu arcurile de boltă din piatră care find plane în suprafaţa
superioară pot ţine apa. Iarăşi, această teorie înţelege realitatea pământului creat
la început ca vizând planeta Pământ, iar nu materia din care s-a creat apoi întreaga
lume prin organizare.
Pe scurt, conform acestei teorii, tăria sau crusta de rocă ce împărţea apele
subterane de cele de deasupra s-a fsurat în timpul Potopului, apa ieşind cu o pre-
siune enormă care ar f împins bucăţi de rocă şi apă până departe în spaţiul cosmic
(peste 20 de mile), acelaşi proces de modifcare (de tensionare şi presare a apelor)
a tăriei, determinând apariţia uscatului în ziua a treia a creaţiei.
Teoria aparţine domnului Ph. D. Walt Brown, inginer mecanic şi cercetător
la Massachusetts Institute of Technology (MIT), find formulată în cartea In the
60
Cf.ht t p: / / i mages. googl e. com/ i mgres?i mgurl =ht t p: / / di scovermagazi - ht t p: / / i mages. googl e. com/ i mgres?i mgurl =ht t p: / / di scovermagazi-
ne. com/2004/nov/cover/outer-oort. jpg&imgrefurl=http://discovermagazine.
com/2004/nov/cover/article_view%3Fb_start:int%3D2%26-C%3D&usg=__E
dWQSp25ImlXnIOtqdMIvtIdZHw=&h=374&w=400&sz=29&hl=en&start=1
2&um=1&tbnid=1WnRJXmHTXgxsM:&tbnh=116&tbnw=124&prev=/image
s%3Fq%3Doort%2Bcloud%26hl%3Den%26rls%3Dcom. microsoft:en-us:IE-
SearchBox%26rlz%3D1I7GGLL_en%26sa%3DN%26um%3D1
156
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
beginning, pe care deja am citat-o, pentru a rezolva de o manieră creaţionistă, în
opinia sa, multe din enigmele majore ale planetei Pământ (formele de relief bizare
– marile canioane, formarea rapidă a munţilor, teoria plăcilor tectonice, formarea
straturilor geologice de sedimente şi fosile, era glaciară şi moartea subită a ma-
muţilor etc.). Întemeierea flologică a teoriei e dată de apropierea semantică dintre
cuvintele ebraice raqia (atmosfera, spaţiu extraterestru, cerul) şi raqa (a bate, a
ciocăni, a aplatiza, a întinde) cu a lor rădăcină baqia (spărturi, fragmente), şi baqa
(spart, despicat), toate descriind, astfel, tăria mai mult ca un corp solid deformat,
şi de aceea, în opinia autorului, atmosfera, văzduhul, spaţiul extraterestru şi cerul
nu pot constitui adevăratul sens al cuvântului raqia, ci crusta terestră, groasă de
10 mile ce separă apele subterane de cele de suprafaţă, e cu adevărat tăria de care
vorbeşte Geneza, în ea find înrădăcinaţi „stâlpii pământului” iar sub ea existând
„izvoarele adâncului”.
Schiţă a concepţiei despre tărie în teoria păturilor de apă – hydroplate theory
61

61
O prezentare succintă a teoriei poate f urmărită, de asemenea, în flmul afat la
adresa: http://www.youtube.com/watch?v=u6lw9wSVXcw
157
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
Explicaţia e vădit forţată, dar e interesantă prin modul de argumentare na-
turalist ştiinţifcă a evenimentelor descrise în Biblie (calcule matematice şi fzice
ale forţelor telurice, confrmări ale prezenţei apei în diferite alte corpuri cereşti,
etc., etc.) – aspecte pe care nu le vom aprofunda aici, putând f consultate direct
pe internet. Însă noi argumente tot flologice, precum tâlcuirea de către Rabbi
Solomon Yitzchaki (A.D. 1040–1105) din Franţa, a versetului Genesis 1:8a ca „Şi
Dumnezeu a numit tăria foc în ape - And God called the expanse fre in waters”,
în locul traducerii tradiţionale creştine: „Şi Dumnezeu a numit tăria cer - And
God called the expanse heaven”, pe baza etimologiei cuvântului shamayim (cer)
compus din cuvintele foc (esh) şi apă lichidă (mayim), îi ajută autorului teoriei
să explice încălzirea până la incandescenţă a „stâlpilor pământului” – pământul
devenind astfel „foc în apă” – cer sau tărie – sub efectul repetat al forţelor gra-
vitaţionale ale Soarelui şi Lunii, apa subterană ajungând sub o presiune enormă
înainte de Potop şi astfel declanşând cataclismul planetar ce a dus la forma actuală
a Pământului, cu continentele separate, cu clima şi cu munţii şi râurile pe care îna-
inte nu le avea aşa de mari şi de diferenţiate. Conform acestui mod de înţelegere,
în Biblie ar f fost introdus artifcial şi pentru claritate pe lângă substantivul tăria
adjectivul cerului, în cele 4 cazuri când acestea se întâlnesc împreună în Geneză
(Fc 1, 14-20) (considerate de autor ca formulări redundante dacă tăria ar f acelaşi
lucru cu cerul sau atmosfera – sic!), în opoziţie cu primele 4 cazuri din Fc 1, 6-8,
tăria find o singură realitate – crusta terestră – pe care noi nu o putem înţelege
datorită faptului că nu putem să înţelegem starea de dinainte de cădere, când cerul
era pe pământ (sic!)
62
.
Teoria e marcată, aşa cum se poate deduce, de inadvertenţe şi concepţii spe-
cifce mediului protestant şi spiritului american, autorul ei refuzând, în străduinţa
sa de a explica referatul creaţiei doar cu ajutorul în principal al geologiei şi doar
circumscris Pământului ca planetă şi ca realitate imediată, să accepte o viziune
mai largă implicând tradiţiile flosofce, religioase şi alte teorii ştiinţifce (Big-
Bang, fzica quantică) şi rămânând fără răspunsuri la multe contradicţii ce le ridică
teoria sa (bunăoară de ce forţa gravitaţională a Soarelui sau a altor sateliţi ai altor
planete nu le fac să explodeze şi pe ele, dacă în doar 2000 de ani această forţă a
acumulat energia necesară cataclismului diluvian de pe Terra explicat astfel foarte
naturalist? etc.)
Însă cu toate acestea am considerat utilă menţionarea ideilor ei întrucât şi ea
se înscrie în tipul exegezei realiste şi naturaliste pe care a practicat-o şi Sfântul
Vasile cel Mare şi, de asemenea, în perspectiva încercării de a plasa cosmogonia
terestră descrisă de Biblie în cadrul scenariului şi scării timpului propuse de teoria
62
Cf. http://www.creationscience.com/onlinebook/FAQ37.html şi următoarele.
158
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
Big-Bang, în care s-ar putea să aibă şi ea vreo oarecare veridicitate. Scenariul
cosmogonic şi cosmologic propus astfel ar f, practic, specifc împletirii tradiţiilor
flosofce, flologice, religioase şi ştiinţifce, cerul ca „foc în apă” putând f înţe-
les şi ca „ape de foc” ale materiei-pământului – supa primordială a particulelor
quantice – ce evoluează conform teoriei Big-Bang descrisă în imaginile şi tabelul
de mai jos, tăria ca manifestare a puterii lui Dumnezeu atât în tărâmul spiritual
(lumea spirituală născută din apele de sus), cât şi ca forţă a radiaţiei fundamentale
(particule Plank), împărţind aceste ape primordiale în nori galactici şi macrostruc-
turând mai departe apele de jos din care apare, ca minusculă fărâmă de materie, şi
planeta Terra-Pământ. La nivelul acesteia, poate „the hydroplate theory” ar avea
oarecare valoare de adevăr dacă ţinem cont că cuvintele nevocalizate ale limbii
ebraice tăinuiesc realităţi multiple şi că tăria, ca crustă separând apele pe pământ,
ar f formată tot ca lucrare a câmpului universal gravitaţional care e manifestarea
tăriei create de Dumnezeu în ziua a doua a creaţiei la nivelul întregului cosmos şi
a sistemului solar şi planetar.

Fotografi ale Nebuloaselor Orion şi a Vulturului luate de
Telescopul spaţial Hubble
159
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
Schiţă a teoriei Big-Bang
63
Relatarea referatului biblic pentru primele zile ale creaţiei se pretează, prin
ambiguitatea cuvintelor (în ebraică) şi a expresiilor cu semnifcaţie multiplă spi-
rituală şi metaforică descoperită ulterior de tradiţie (de. ex. mulţimea de ape din
Apocalipsă = mulţime de popoare – apele de foc de sus = cerul spiritual alcătuit
din ierarhia popoarelor de îngeri slujitori ai lui Dumnezeu, etc.), la o asemenea
interpretare ce ar explica formarea materiei lumii şi macrostructurarea ei în gala-
xii, stele, planete, sateliţi, comete, meteoriţi prin lucrarea puterii divine manifes-
tate prin ceea ce Biblia numeşte realitatea enigmatică şi ambiguă a tăriei – raqia
63
Cf. http://www.crystalinks.com/bigbang.html
160
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
(otcçcaµz). Tăria ca lucrare divină ar viza practic nu doar ziua a doua, ci toate
primele trei zile, ca energie ce structurează cosmosul de la nivelul „nimicului sau
sâmburelui iniţial” de materie şi al cerului iniţial (apele de foc) până la formarea
planetelor. Acest mod de abordare şi explicare permite ca scenariul biblic pentru
crearea planetelor, dar şi a celorlalte realităţi cosmice şi a vieţii să fe mereu actual,
acestea oricând putându-se naşte sau structura prin lucrarea tăriei (otcçcaµz) de
separare şi limpezire a norilor galactici (apelor de foc ale cerului) în care se nasc
stele – noi sori şi planete – noi pământuri.
Acest scenariu, care, de altfel, e formulat şi de dr. Alexandros Kalomiros, Pr.
Iov Firca şi de Jean Kovalevsky în cărţile lor
64
, Îl face pe Dumnezeu creator al în-
tregului univers, nu doar al cerului şi pământului circumscrise realităţii vieţii umane
imediate, expresia ebraică „tohu va bohu” descriind o asemenea realitate a pămân-
tului „netocmit şi gol” de „la început”, find chiar tâlcuită conform unei asemenea
înţelegeri ca „netocmit şi nevăzut>transparent” de către primii traducători ai Bibli-
ei, fapt afrmat şi de fratele Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa.
65

Tabel expunând istoria universului nostru în cosmologia de tip
Big Bang infaționist
66
Timp (s)
Temperatura
(k)
Eveniment
< 10
-43
- „Zidul lui Plank” (Nu ştim ce a fost înainte.)
ERA GRAVITAŢIEI CUANTICE
1 x 10
-43
1 x 10
32
Începutul acţiunii legilor fzice.
64
Jean Kovalevsky, Taina originilor, Anastasia, 1996; Pr. Iov Firca, Cosmogonia
biblică şi teoriile ştiinţifce, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998; dr. Alexandros Kalomiros,
Sfnţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului, Ed. Deisis, Sibiu, 2003.
65
Sf. Grigorie de Nyssa, în Cuvânt apologetic la Hexaimeron, în PSB 30, p. 102:
„Acest adevăr reiese cu şi mai mare claritate din tălmăcirile făcute de Simah, de Teodotion
şi de Aquila în versiunile lor. Cel dintâi se exprimă aşa: «Şi pământul era gol şi neprecis»;
al doilea: «era deşert şi nu se vedea nimic pe el», iar al treilea zicea: «era nimic şi atâta».
După părerea mea, se vede de la toţi trei că find gol nu dădea încă nici o viaţă, ci se afa
doar în puterea lui Dumnezeu. Prin faptul că pământul era «neprecis» însemnează că în
el însuşirile sau calităţile nu se despărţiseră deolaltă, ci tot universul se înfăţişa doar ca o
masă informă, fără calităţi deosebite, fără culoare, fără formă, fără tărie, fără greutate, fără
mărime, cu un cuvânt, fără ca să se f putut deosebi în el vreo calitate oarecare”.
66
Cf. drd. ing. Eugen GANŢOLEA, Revelat Sfnţilor Părinţi şi descoperit de ştiinţă,
Adevărul este unul, disertaţie master, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna”,
Sibiu, 2009, p. 116-117.
161
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
FAZA DE INFLAŢIE
1 x 10
-38
1 x 10
29
Universul unifcat.
1 x 10
-35
1 x 10
28
Prima rupere a simetriei Universului unifcat.
Decuplarea forţei gravitaționale.
1 x 10
-34
1 x 10
27
Începuturile perioadei extinderii infaţioniste.
1 x 10
-32
1 x 10
27
Începuturile perioadei extinderii infaţioniste.
Perioada de reîncălzire.
1 x 10
-11
3 x 10
15
A doua rupere a simetriei (Universului unifcat).
Decuplarea forţei tari (interacţiunea nucleară tare).
ERA QUARK-LEPTONICĂ
2 x 10
-7
2 x 10
13
Anihilările particule-antiparticule „tau”.
1 x 10
-5
2 x 10
12
Formarea hadronilor din quarcuri.
7 x 10
-5
1 x 10
12
Anihilare particule-antiparticule „muonice”.
5 x 10
-4
4 x 10
11
Asimetria barioni-antibarioni (nerespectarea
simetriilor C, P, T).
1 x 10
-1
3 x 10
10
Decuplarea neutrinilor.
1 x 10
0
1 x 10
10
Apariţia curenţilor cu sarcina.
1 x 10
1
5 x 10
9
Anihilările electroni-pozitroni.
ERA RADIAŢIEI
1 x 10
2
1 x 10
9
Începe faza de nucleosinteză. (Apar nuclee de D,
He, Li, Be).
1 x 10
3
4 x 10
8
Încetarea fazei de nucleosinteză. Energia parti-
culelor scade sub bariera Coulomb.
4 x 10
10
6 x 10
4
Densitatea materiei devine egală cu cea radia-
ţiei.
ERA MATERIEI
3 x 10
13
~ 1 milion
ani
3,3 x 10
3
Combinarea electronilor şi a nucleelor atomice.
Formarea atomilor de H şi He.
1 x 10
14
~ 3 milioane
ani
20 Formarea galaxiilor din Populaţia I.
1,5 x 10
16
~ 5 miliarde
ani
-
Formarea soarelui din sistemul nostru solar (face
parte din Populația a II-a de galaxii).
162
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
1,4 x 10
16
~ 4,5
miliarde ani
- Formarea sistemului nostru solar.
1,1 x 10
16
~ 3,5
miliarde ani
- Apariţia vieţii pe Pământ.
4,5 x 10
16
~ 15
miliarde ani
2,73 Momentul actual.
Însă spre deosebire de fratele său, Sfântul Vasile are o atitudine vădit şi radi-
cal critică faţă de opinia celor din epoca sa ce urmau ideile flosoflor platonici şi
concepeau materia ca principiu exterior şi coetern lui Dumnezeu, ce tăgăduieşte
„participarea integrală a marelui Dumnezeu la crearea lumii”: „Ziditorul, spun ei,
a luat lumea din afara Lui; iar înţelepciunea Creatorului universului i-a dat lumii
forma. Deci, după ei, lumea este alcătuită din materia pe care Dumnezeu o avea
înaintea Sa – care-şi avea existenţa în altă parte – şi din forma şi modelul primite
de la Dumnezeu”
67
.
În acest context al teoriilor platonice şi aristotelice ale ideilor sau formelor
infuzate materiei coeterne cu divinitatea, aceştia afrmau faptul că sub cuvintele
„pământul era netocmit şi gol” ar trebui înţeleasă materia. El spune: „Dar cei care
falsifcă adevărul, cei care nu-şi învaţă mintea să urmeze Scripturii, ci strică sensul
Scripturii după voia lor, aceia spun că prin aceste cuvinte este arătată materia”
68
.
Astfel Sfântul Vasile, urmând strict Scripturii şi circumscriind pământul din prima
zi a creaţiei realităţii pământeşti umane, refuză orice abordare şi înţelegere me-
tafzică a acestuia, pe baza tâlcuirii sale la referatul creaţiei neputându-se susţine
teoriile moderne cosmologice de tip Big-Bang. Modelul său cosmogonic vizează
doar pământul ca realitate imediat umană. Fratele său, Sfântul Grigorie de Nyssa,
dându-şi seama de limitele modelului cosmologic al Sfântului Vasile, dimpotrivă,
va interpreta pământul „dintru început” tocmai ca şi realitate metafzică, ca şi
natură în care sunt infuzate calităţi şi energii divine ce dau forma, conţinutul şi
calităţile pământului actual.
Motivul pentru care Sfântul Vasile refuză identifcarea „pământului netocmit
şi gol” cu materia, e tocmai pericolul şi incompatibilitatea de a face din materie
un principiu coetern cu Dumnezeu, indispensabil Acestuia la crearea lumii, aşa
cum era în modelul cosmologic platonic, fapt care ar f diminuat atotputernicia
creatoare a lui Dumnezeu. El spune: „Dacă materia este nefăcută, urmează mai
67
Om. II, 2, p. 86.
68
Om. II, 2, p. 85.
163
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
întâi că este de aceeaşi cinste cu Dumnezeu şi trebuie să fe învrednicită de aceeaşi
preţuire. Dar poate f, oare, o mai mare lipsă de credinţă ca aceea de a da materiei
celei fără de însuşiri, fără de chip, urâtă în cel mai înalt grad, urâţenie nespusă – ca
să folosesc chiar cuvintele acelora – de a da, deci, materiei aceeaşi cinstire ca şi
înţeleptului, puternicului şi preabunului Creator şi Ziditor al universului?”
69

Aşadar, din analiza incompatibilităţii dintre o „materie nefăcută” şi deci co-
eternă şi un Dumnezeu creator atotputernic, ar rezulta necesitatea logică a exis-
tenţei unui intermediar creat sau necreat în şi prin care să se manifeste puterea
creatoare a lui Dumnezeu, căci dacă nu, atunci materia s-ar substitui total puterii
lui Dumnezeu. Sfântul Vasile intuieşte acest al doilea lucru spunând că: „dacă ma-
teria a fost atât de capabilă încât să primească toată ştiinţa lui Dumnezeu – că aceia
compară materia cu puterea lui Dumnezeu, a cărei urmă nu poate f găsită (Rm 11,
33) – atunci materia este îndestulătoare prin ea însăşi să acopere toată puterea de
gândire a lui Dumnezeu. Iar dacă aceia spun că materia este inferioară lucrării lui
Dumnezeu, şi aşa învăţătura lor se va preface într-o blasfemie şi mai nesocotită,
pentru că, din pricina defectuozităţii materiei, Dumnezeu n-ar mai f putut face
şi lucra propriile Sale opere”
70
; însă nu intuieşte şi pe primul, nevorbind nicăieri
despre vreun intermediar creat sau necreat care să transmită puterea creatoare a
lui Dumnezeu, discursul său în această privinţă evocând, fără să o accepte direct,
doar teoria transmiterii directe a formelor sau raţiunilor divine către „pământul
netocmit şi nevăzut”.
Aşa cum vedem, şi trebuie spus încă o dată acest lucru, sunt condamnaţi ace-
ia care „compară materia cu puterea lui Dumnezeu” şi ideea că „ma teria ar f fost
atît de capabilă încât să primească toată ştiinţa lui Dum nezeu”, pentru că materia
ar f devenit astfel „îndestulătoare prin ea însăşi să acopere toată puterea de gândi-
re a lui Dumnezeu”. Ori acest fapt îl va accepta, de exemplu, Sfântul Grigorie de
Nyssa, însă într-un mod diferit, interpunând „lumina” creată în prima zi şi „tăria”
(otcçcaµz) creată în cea de a doua zi, ca locuri şi medii de manifestare a „puterii
de gândire” a lui Dumnezeu, ca un fel de oglindă care nu doar susţine fzic, ci şi
informaţional lumea, transmiţând şi păstrând formele sau raţiunile divine după
modelul cărora sunt create făpturile
71
. De o manieră similară fusese rezolvată pro-
69
Om. II, 2, p. 85.
70
Sf. Vasile, Omilia II, PSB 17, p. 85-86.
71
Grigorie de Nyssa, Cuvânt apologetic la Hexaimeron, PSB 30, p. 99, vorbind des-
pre facerea luminii: „De aceea trebuie să credem că la temelia tuturor lucrurilor existente
zace câte un temei raţional şi creator chiar dacă acesta întrece cu mult puterea noastră
de înţelegere”, sau p. 102: „se aştepta să intre în lucrare însuşirile puterii creatoare”, şi
103: „căci prin acel cuvânt „deşert” se desemnează o putere care nu-i în stare să cuprindă
164
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
blema, de altfel, şi în platonism unde, între modelul veşnic contemplat de Demi-
urg şi lumea sau universul creat, e interpusă o „copie mobilă a eternităţii”
72
creată
de Demiurg care e, de fapt, timpul sau cerul care se mişcă circular imitând astfel
eternitatea divinităţii.
Intermediarul ar putea f astfel şi în creştinism, – şi comentariile referitoare
la creaţie ale celorlalţi Capadocieni permit o asemenea interpretare, – cerul şi tă-
ria, acestea find înţelese nu ca ceva veşnic şi divin prin ele însele, ci ca substanţe
sau lucrări create – „lumina spirituală, frile raţionale şi nevăzute şi toată podoaba
celor spirituale” pentru cer şi „corp continuu subtil şi tare” care să refecte şi să
poarte în sine raţiunile divine atotţiitoare ale lumii, pentru tărie – defnirea tăriei
ca loc de manifestare a puterii şi înţelepciunii lui Dumnezeu precum şi creaţia sa
specială, aşa cum am văzut, de către Dumnezeu (Dumnezeu a făcut tăria; Dumne-
zeu a despărţit apele) arătând-o pe aceasta ca lucrare a Sa specială de ordonare a
lumii. Acest intermediar este inclus de Sfântul Vasile, de fapt, în Iisus Hristos, „în
El find făcute toate cele văzute şi nevăzute” (Col 1, 16, citat de Sf. Vasile în Hom.
I, 5), panteismul find evitat tocmai prin sublinierea de către el a caracterului creat
al cerului spiritual şi a materialităţii tăriei ca şi corp continuu susţinător al tuturor
corpurilor cereşti din cosmos.
73
calităţi ca să înţelegem că Creatorul lumii a produs o forţă în stare să păstreze calităţi...”
Sfântul Grigorie referindu-se la pământul netocmit şi gol de la început numit de el şi „masă
informă” căreia Dumnezeu i-a transmis calităţi prin manifestarea înţelepciunii şi atotpu-
ternciei sale puse în creaţie ca „singurele în stare să ocârmuiască totul printr-o îndoită
lucrare: aceea a stării şi a mişcării” manifestată prin mişcare circulară a cerului sau a tăriei,
aşa cum o descrie şi la începutul tratatului „Despre facerea omului”, PSB 30, p. 18.
72
Cf. Platon, Timaios, Ed. Ştiinţifcă şi Enciclopedică, vol. VII, Bucureşti, 1993,
37d-38a, p. 150-151.
73
Acest fapt ne trimite la domeniul paradigmelor divine şi la cel al lucrărilor spiritua-
le ale lui Dumnezeu realizate prin intermediul acestor paradigme, realizate, în opinia Sfân-
tului Vasile cel Mare, aşa cum am văzut, din eternitate şi în afara timpului creat, şi, prin ur-
mare, nefăcând parte din cerul creat „la început” în această lume creată. Sfântul Vasile cel
Mare afrmă ceva de genul acesta atunci când afrmă că, pentru cerul spiritual „Dumnezeu
a creat lumina spirituală” (Hom. I, 5), cu toate că el dă lui Dumnezeu Însuşi, de asemenea,
numele de „lumină spirituală, începător al existenţelor, izvor de viaţă şi înţelepciune de
nepătruns” (Hom. I, 2). Acest lucru ne face să ne gândim la sofologie care identifcă, de
asemenea, înţelepciunea lui Dumnezeu cu Iisus Hristos (Proverbe 8, 22-23: Domnul m-a
creat (qanah) la începutul lucrărilor sale (Derek), înaintea făpturilor lui, în veşnicie. Din
veci fost-am întemeiată, la început, înainte de facerea lumii). Aceasta înseamnă că lumea
a fost creată în Iisus Hristos, dar El, ca şi creator al cerului şi al tăriei, a pus în aceste două
medii intermediare, prin lumina creată în prima zi şi a Duhului Sfânt, Care se purta conti-
165
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
Spicuim, în cele ce urmează, din câteva cărţi şi studii enunţuri ale teoriilor
fzicii moderne ce încearcă să defnească un model al acestui intermediar creat,
atribuindu-i calităţi mai mult sau mai puţin spirituale.
În studiul său, Massive Superstrings and the Firmament, Gerardus D. Bouw,
Ph.D. arată cum e defnit frmamentul în Sfânta Scriptură, referindu-se la faptul că
prin „tărie” Dumnezeu „ţine toate cu Cuvântul puterii Sale” (Evr 1, 3).
O asemenea funcţie atotţiitoare este atribuită eterului în încercările de teore-
tizare a unui substrat energetic quantic susţinător al lumii materiale în fzica mo-
dernă. Aşa cum e descris în formularea teoriilor despre eter în studiile ştiinţifce pe
care le rezumăm, acesta ar f un concept împrumutat în vechea flosofe greacă de
la evreii din Babilon sub numele de plenum, el find un mediu atotpătrunzător, care
e deopotrivă solid, dar şi permite mişcarea prin el. Teoretizarea existenţei lui a fost
încurajată în modernitate prin descoperirea valabilităţii ecuaţiilor lui Maxwell în
combinarea electricităţii şi magnetismului într-un singur câmp, numit plenum eter
sau luminiferous aether, concept ce nu a reuşit practic să acopere deplin realitatea
mediului continuu căutat de cosmologia flosofcă şi ştiinţifcă, drept pentru care
el a fost decretat un concept demodat, mort, inutil pentru fzica modernă, find însă
în continuare deopotrivă căutat şi detestat. De fapt, el este, după câte se pare, un
concept evitat de ştiinţa modernă marcată de evoluţionism şi ateism tocmai pentru
că ar conduce la confrmarea referatului biblic al creaţiei care vorbeşte despre cre-
area „tăriei” sau a frmamentului în ziua a doua. Modelele sale matematice şi fzice
imaginate de cercetători, dimpotrivă, rezolvă mult mai multe din enigmele fzicii
quantice decât o fac teoriile care îl ignoră deliberat lansându-se în gnoze indefnite
şi nearticulate ce vor să ontologizeze abstract şi indefnit universul.
nuu deasupra apelor primordiale, raţionalităţile care coordonează toate celelalte creaturi
şi lucruri spirituale şi materiale. În acest caz, lumina creată în prima zi va avea, de aseme-
nea, ceva spiritual, păstrând o anumită putere de transmitere a raţionalităţilor divine către
pământul-materie şi de structurare a acestora ca şi cosmos. Sfântul Grigore de Nazianz
afrmă ceva care confrmă acest punct de vedere: „Doar pentru făpturile inferioare şi pen- Doar pentru făpturile inferioare şi pen-
tru ceea ce ne înconjoară el a făcut să strălucească pentru prima dată această lumină. El a
stabilit acestei Mari Lumini să înceapă lucrarea sa prin [crearea] luminii, pentru a înlătura
tenebrele, confuzia şi dezordinea care domnea peste tot. Dar el nu a creat mai întâi, după
părerea mea, lumina organică şi solară; el a creat o lumină incorporală, nesolară (Ουκ
οργανικον, ... ουδε ηλιακον..., αλλ ασωµατον και ανηλιον), pe care el nu a dat-o
decât mai târziu soarelui pentru a lumina lumea, în timp ce pentru alte lucruri el a creat
materia mai întâi şi le-a îmbrăcat apoi numai cu forma lor, atribuindu-le locul lor, chipul şi
dimensiunile lor; aici, pentru a săvârşi o minune mai admirabilă, el a creat forma înaintea
materiei, căci lumina este forma soarelui, apoi a creat (fabricat) materia, adică soarele care
este ochiul zilei." (Sf. Grigorie de Nazianz, Orat. XLIV, 4, PG t. XXXVI, col. 609.)
166
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
El ar f un eter creat, infnit de dens, aceeaşi densitate a sa găsindu-se practic
şi în întreg universul şi în cea mai mică părticică a acestuia, find practic refecţia
în plan creat a plenumului divin defnit prin proprietăţile atotputerniciei, atotşti-
inţei şi atotprezenţei divine, despre care se vorbeşte în Faptele Apostolilor 17, 28
– „căci în El trăim, ne mişcăm şi avem finţa noastră”. Probabil proprietăţile lui
asemănătoare divinităţii i-au făcut pe greci să divinizeze în mod greşit cerul.
Firmamentul ar f un plenum creat în care mişcarea circulară continuă şi în-
chisă a lucrurilor sau obiectelor materiale create ar f posibilă datorită principiului
incertitudinii defnit de Heisenberg, ce face ca lucrurile create să nu realizeze nici-
odată fnitudinea acestui mediu ce imită plenumul divin. Conform studiilor pe care
le rezumăm, principiul lui Heisenberg e confrmat, practic, şi de Sfânta Scriptură,
prin versetele din Ecclesiast 3,11: El a făcut fecare lucru frumos în timpul lui: de
asemenea el a aşezat lumea în inima lor, astfel încât nici un om să nu poată afa
lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o de la început la sfârşit”; şi Ecclesiast 9, 11
în care se spune că: „...timpul şi şansa li se întâmplă lor tuturor”. De asemenea în
Luca 10, 31: „din întâmplare un preot trecând pe cale a trecut pe alături...” etc.).
Particulele constitutive ale eterului sau frmamentului, conform modelului
propus de Gerardus D. Bouw, Ph.D. sunt particulele Plank „care au fost privite ca
nimic mai mult decât fuctuaţii într-un vacuum cauzate de către principiul incer-
titudinii al lui Heisenberg”. Dimensiunile acestor particule sunt lungimea = 1.62
x 10
-33
cm, masa = 2.18x10
-5
grame, densitatea frmamentului find de 3.6x10
93
g/
cm
3
, iar tempertatura de 1.4x10
32
K. În cadrul marii teorii a unifcării (GUT) aceste
particule au fost identifcate cu „supercorzile masive” „massive superstrings” ale
universului având practic mărimi şi caracteristici identice, pe o asemenea super-
coardă ale cărei capete se mişcă cu viteza luminii find o tensiune de 10
40
tone. Din
aceste caracteristici fzice, rezultă clar calitatea de „tărie” sau frmament a unui
asemenea mediu atotpătrunzător, aceste particule având o masă şi un volum infme
şi o energie imensă, care dă puterea lor de tensiune sau susţinere a lumii văzute
materiale, care de altfel reprezintă doar circa 1% din masa reală a universului
74
.
Alături de modelul de eter, oarecum mai material şi argumentat biblic, al
fzicianului Gerardus D. Bouw, Ph.D., există modele matematice şi fzice care ac-
centuează caracterul instabil şi aleatoriu al temeliei total energetice a cosmosului
constituite din fuctuaţiile din vacuumul absolut a particulelor numite „cuarci” „a
căror «substanţă» nu este decât o pâclă de cifre”, „modelul lor sprijinidu-se pe un
fel de fcţiune matematică, care, în mod straniu, prezintă avantajul de a funcţiona”,
74
Gerardus D. Bouw, Ph.D., Massive Superstrings and the Firmament, http://www.
geocentricity.com/geocentricity/ ft.html; Allen Rothwarf, An Aether Model of the Uni-
verse, Electrical and Computer Engineering Department, Drexel University, Philadelphia,
Pennsylvania 19104 U.S.A.
167
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
fapt ce face ca ei să „rămână pentru totdeauna exilaţi „în partea cealaltă” a realită-
ţii observabile”
75
, astfel încât: „...pătrunzând tot mai adânc în infnitul mic, insta-
bilitatea microparticulelor creşte tot mai mult, ceea ce este în detrimentul ipotezei
existenţei unui fundament de ordin material (a unui „fund stâncos”, după spusele
lui Jean Guitton), ducându-ne cu gândul iarăşi la existenţa unei lucrări spirituale
de susţinere a lumii văzute”
76
.
Se întrevede, astfel, din vastul şi complexul material rezumat aici prin câ-
teva citări, caracterul mai mult sau mai puţin material, energetic, informaţional
sau chiar „spiritual” (ţinând cont de caracterul aleator-liber al constituirii acestor
cuarci) al acestui fundament sau temelii susţinătoare ale lumii.
Răspunsul la această dilemă privind materialitatea sau imaterialitatea şi „spi-
ritualitatea” acestui fundament, îl afăm în declaraţia Sfântul Vasile că Dumnezeu
este cauza voluntară, şi nu involuntară, a lumii, descoperindu-ne modelul pe care
el îl admite implicit în ceea ce priveşte felul în care Dumnezeu a creat lumea evi-
tând panteismul, şi anume că întreaga lume este creată în mod obiectiv în mintea
lui Dumnezeu, şi după aceea „La început” cerul şi pământul (lumea materială) au
fost „create”, şi apoi „lucrate” sau „formate” ca „o umbră a puterii lui Dumnezeu”.
El spune: „Aşadar, ca să arate că lumea este o operă de artă, pusă înaintea tuturor
spre a f privită şi contemplată şi ca să facă cunoscută înţelepciunea Creatorului
ei, înţeleptul Moisi n-a folosit alt cuvânt, ci a zis: «întru început a făcut», n-a
zis: «a lucrat», nici «a adus-o la existenţă», ci: «a făcut». Şi pentru că mulţi şi-au
închipuit că lumea este din veşnicie coeternă cu Dumnezeu şi nu vor să accepte
că este făcută de Dumnezeu, ci că lumea există automat alături de El, ca umbră a
puterii Lui, şi pen tru că mărturisesc că Dumnezeu este într-adevăr cauza lumii, dar
o cauză independentă de voinţa Lui, aşa cum trupul este cauza umbrei sau făclia
cauza luminii, profetul, vrând să îndrepte o înşelăciune ca aceasta, s-a folosit de
această preciziune a cuvintelor, spunând: «întru început a făcut Dumnezeu». Nu
i-a dat lumii cauza existenţei ei, aşa cum spun aceia, ci că Dumnezeu Însuşi a
făcut-o: ca bun, această operă folositoare; ca înţelept, această operă prea frumoasă;
ca puternic, această operă foarte mare. Moisi ţi-a arătat pe Meşter, Care nu numai
că a intrat în finţa tuturor celor din lume, dar a şi pus toate părţile ei în armonie
unele cu altele şi a făcut un tot armonic, corespunzător şi de acord cu El”
77
.
75
Jean Guitton şi colaboratorii, Dumnezeu şi ştiinţa, Ed. Harisma, Bucureşti, 1992, p. 68.
76
Pr. Lucian-Răzvan Petcu, Cosmologia creştină şi teoriile fzicii moderne, Ed. Sofa
Bucureşti, 2008, p. 144-145, cf. Jean Guitton şi colaboratorii, Dumnezeu şi ştiinţa, Ed.
Harisma, Bucureşti, 1992, p. 67.
77
Hom. I, 7, p. 78 http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf208.viii.ii.html, şi nota 1394
din această ediţie electronică cf. Plat., Tim. § 10. ᾽Αγαθὸς ἦν, ἀγαθῷ δὲ ουδεὶς περὶ
168
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
Această distincţie este una foarte importantă, confrmată de tradiţia tuturor
Sfnţilor Părinţi, care afrmă că Dumnezeu acţionează în lumea noastră materială nu
dezvăluindu-Şi finţa, ci doar „asemănarea slavei Sale”
78
, ca model informaţional
sau formator pentru lumea materială. În această perspectivă lumina creată în pri-
ma zi ar putea purta, de asemenea, raţionalităţi divine formatoare ale cerului şi
pământului primordial ca şi cosmosul, find doar strălucirea sau „asemănarea”, pe
planul creat, a energiilor divine necreate sau a logiilor creaţiei odihnind în Iisus
Logosul lui Dumnezeu, şi astfel realizând funcţia intermediarului necesar care
transmite rationalităţile divine pe planul creat.
De asemenea, prin referinţa pe care am văzut, la început, că o face la fap-
tul că toate „se ţin prin puterea Creatorului”, pentru că «în mâna lui Dumnezeu
sunt marginile pământului» (Ps 94, 46), prin referinţa de mai sus la „adâncul
înţelepciunii lui Dumnezeu...”, în contextul referatului creaţiei, şi, de asemenea,
prin identifcarea voalată a cerului-tăriei cu eterul, şi prin menţionarea „raţiunii
tehnice” ordonatoare dintru „început” a lumii, am putea considera că şi Sfântul
Vasile presupune şi el cumva acest intermediar
79
. Oricum, în modelele cosmologi-
ce moderne, eterul este privit ca o copie a plenumului divin infnit atribuindu-i-se
asemenea caracteristici care sunt, de fapt, constante fundamentale ale universului,
ce fac ca „frmamentul să dicteze proprietăţile fzice ale universului”, „modul cum
universul fzic se comportă”, deoarece „constantele fundamentale controlează re-
acţiile şi fenomenele fzice”, ele intrând efectiv în calculul sau defnirea densităţii
οὐδενὸς οὐδέποτε ἐγγίγνεται φθόνος, τούτου δ᾽ ἐκτὸς ὢν πάντα ὅτι μάλιστα γενέσθαι
ἐβουλήθη παραπλήσια ἑαυτῷ.
78
Sf. Teodoret de Cyr, Exegeza la Cartea profetului Daniel, Ed. Sophia, Bucureşti,
2004, p. 146, citând şi explicând descoperirea lui Dumnezeu către Ezechiel ca „asemănare
a slavei lui Dumnezeu” (Ez I, 2). De asemenea, Sf. Maxim Mărturisitorul, în Scholiile sale
la «Numele divine» ale Sf. Dionisie Areopagitul, spunând că: «oştirile angelice şi toate
lucrurile sensibile sunt chipuri şi asemănări ale raţiunilor (ideilor) divine; sau modelele lor
sunt înţelesuri veşnice ale lui Dumnezeu, pentru care şi după care au fost toate lucrurile în
El, nefind altceva decât El» (Capitolul VII, 3, PG IV, col. 352a, trad. rom. Pr. Stăniloae, p.
214, Ed. Paideea, Bucureşti, 1996). Sau afrmaţia Sf. Augustin, că „Dumnezeu a imaginat
sau inventat lumea din veşnicie, dar lumea nu este eternă, nici co-eternă cu Dumnezeu”
(Cf. Confessiones, Xl, 7, PL 32, 813, trad. rom., p. 335-336).
79
Anume că versetul Rm 11, 33 – „O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al
ştiinţei lui Dumnezeu” – ce e dat, mai sus, ca referinţă pentru „puterea de negrăit
a lui Dumnezeu” manifestată în actele creatoare, ar fi putut fi înţeleasă în per-
spectiva „adâncului” de ape primordiale ce dădea, în concepţia sa „întunericul”
deasupra căruia se purta Duhul lui Dumnezeu, „adânc” ce ar fi putut „ascunde” la
începutul lumii bogăţia şi înţelepciunea şi ştiinţa lui Dumnezeu.
169
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
frmamentului
80
. Iar faptul că Sfântul Vasile acceptă existenţa mai multor ceruri
– o afrmă aceasta criticându-i, aşa cum am văzut, pe flosofi păgâni ce spuneau
că materia necreată (¨uì¸v `zy`cvv¸tov)
81
a unicului corp al cerului nu poate f fo-
losită la facerea mai multor ceruri – ar f confrmat de aceste teorii moderne, find
de fapt ipoteza existenţei mai multor intermediari creaţi de Dumnezeu ca şi copii
diferite dar asemănătoare ale plenumului Său divin sau ca şi fundamente spirituale
şi energetice susţinătoare ale lumilor umbrite de aceste ceruri. Totuşi, în acest caz
ar trebui să acceptăm – aşa cum Sfântul Grigorie de Nyssa a făcut-o – existenţa,
pentru cer, dacă nu a unei materii necreate (nedevenite) respinse de Sfântul Vasile,
atunci „a unei forţe capabile să ţină calităţi”, adică capabilă să primească nu toată
înţelepciunea lui Dumnezeu, ci doar pe cea strict necesară acestei lumi. Însă, ia-
răşi, perspectiva restrânsă naturalistă şi refuzul oricărei refecţii metafzice asupra
realităţilor create în primele zile ale creaţiei, îl împiedică a o formula concret.
Sfântul Vasile spune, dimpotrivă, cu referire la pământul creat „întru înce-
put”: „Acelaşi lucru (ca şi despre cer) să ni-l spunem şi despre pămînt. Să nu
cercetăm cu curiozitate care este finţa lui, nici să nu ne sfărâmăm mintea, căutând
ce este sub el, nici să căutăm o natură lipsită de însuşiri, care prin ea însăşi ar f
fără însuşiri (subl. n.), ci să ştim bine că toate câte le vedem la el - sunt rânduite
pentru a-i da existenţă şi pentru a-i completa finţa. Că n-ai să ajungi la nimic,
dacă ai încerca să elimini cu raţiunea pe fecare din însuşirile care sunt în el. Dacă
îndepărtezi negrul, recele, greul, densul, însuşirile pe care ţi le dă gustul sau alte
însuşiri, pe care le găsim pământului, atunci nu mai rămâne nimic din pământ”
82
.
Pământul creat „întru început” a fost aşadar pământul mundan, ţărâna, lu-
tul conţinând toate elementele principale ale lumii ce îi dau fecare pământului
însuşirile deosebite, Sfântul Vasile menţionând, dar neacceptând efectiv sub nici
o formă teoria aristotelică a formelor ce au fost infuzate ulterior materiei, pentru
că „Dumnezeu înainte de a f cele ce se văd acum, a gândit şi a pornit să aducă la
existenţă cele ce nu erau; în acelaşi timp a gândit şi cum trebuie să fe lumea şi
ce formă să-i dea materiei, ca să fe în armonie cu ea. Cerului i-a rânduit o natură
potrivită cerului, iar formei pământului i-a dat o substanţă proprie şi trebuincioasă
lui. Focului, apei şi aerului le-a dat forma pe care a voit-o şi le-a adus la existenţă
aşa cum o cerea raţiunea fecăreia din cele create. A unit într-o prietenie nesfărâ-
mată, într-o singură unitate şi armonie, întreaga lume, alcătuită din diferite părţi”
83
.
80
Gerardus D. Bouw, Ph.D. Massive Superstrings and the Firmament, http://www.
geocentricity.com/geocentricity/ ft.html
81
Om. III, 3, p. 99.
82
Om. I, 8, p. 79-80.
83
Om. II, 2, p. 86.
170
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
Sau, puţin mai jos: „Nu pe jumătate fecare, ci a făcut tot cerul şi tot pămîntul; în
acelaşi timp şi substanţa şi forma lor. Că Dumnezeu nu este descoperitor de forme;
este Creator; a creat însăşi natura existenţelor”
84
.
Astfel, polemizând cu flosofa aristotelică şi platonică, Sfântul Vasile, de
fapt, condensează, prin defniţii scurte ce trimit direct la Dumnezeu în relaţia Sa
neintermediată şi nedesfăşurată cu pământul aşa cum îl cunoaşte sensibil orice om,
etapa trecerii pământului de la stadiu de „netocmit şi nevăzut” la cel de pământ
propriu-zis, etapă pe care fratele său, Sfântul Grigorie de Nyssa, precum şi alţi
scriitori, o va prevedea şi o va descrie ca atare. Împodobirea şi rodirea pământului,
deşi recunoscută ca lucrare a „purtării Duhului Sfânt deasupra apelor”
85
, rămâne
totuşi, pentru Sfântul Vasile, o taină inefabilă, „cu neputinţă de explicat de limba
omenească”, deşi în abordarea retorică a problemei el implică teoria aristotelică a
formelor: „Să ne spună, însă, nouă aceia cum s-a întâlnit una cu alta: pute rea acti-
vă a lui Dumnezeu şi natura pasivă a materiei? Materia, care oferea un obiect fără
formă, şi Dumnezeu, Care avea ştiinţa formelor fără materie, pentru ca să ia de la
celălalt ceea ce lipsea fecăruia: Creatorul să aibă ceva în care să-şi arate ştiinţa,
iar materia să lepede urâţenia şi lipsa de formă?”
86
Concluzii
În încercarea de a folosi elementele de cosmologie antică şi patristică expuse
în Hexaimeronul Sfântului Vasile pentru articularea unui dialog cu cosmologia
modernă, ne afăm pe tărâmul ipotezelor, şi de aceea sperăm că vom benefcia
de înţelegerea şi îngăduinţa necesară unei asemeni întreprinderi de pionierat din
partea cititorilor mai mult sau mai puţin specialişti în ambele ramuri – teologie
patristică şi ştiinţe cosmologice.
Prin prezentul studiu am încercat să arăt că, alături de alte elemente de exege-
ză, dialog şi doctrină, teoria naturii eterice a cerului sau frmamentului ar f teoria
care ar furniza elementele unui dialog real şi a unei convergenţe între ştiinţă şi
teologie în defnirea unui model cosmologic comun.
În perspectiva celor ce am încercat să demonstrăm, anume că „tăria” sau fr-
mamentul există şi are un caracter mai mult sau mai puţin material, creat sau ener-
getic-informaţional şi spiritual, modelul cosmologic sesizat la începutul studiului
aparţinând Părintelui Serafm Rose, ar avea şi el un oarecare grad de veridicitate,
deoarece, printr-o asemenea „tărie” creată de Dumnezeu şi modifcabilă de El
întrucât ea e tocmai manifestarea înţelepciunii şi puterii Lui pentru lumea mate-
84
Om. II, 3, p. 87.
85
Om. III, 6, p. 92.
86
Om. II, 3, p. 87.
171
Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
S
f
â
n
t
u
l

V
a
s
i
l
e

c
e
l

M
a
r
e
rială, Dumnezeu poate interveni în creaţie oricând şi oricum, aceste particule sau
fuctuaţii ale energiilor temeliei lumii find prin excelenţă mediul manifestărilor
aleatorii ale tuturor posibilităţilor existenţei.
A încerca o rezumare a discursului omiletic despre cosmos al Sfântului Va-
sile cel Mare nu e un lucru uşor, deşi, sperăm, analiza în amănunt a textului pri-
melor sale Omilii a aruncat o oarecare lumină asupra subiectului. Concepând ca
diferite cerul şi tăria, fără a le explica clar natura, şi atribuind şi cerului calitatea
de „netocmit” dat de referatul biblic doar pământului, Sfântul Vasile cel Mare ne
duce cu gândul mai mult la un cosmos primordial – cer şi pământ – mai degrabă
neîmpodobite şi lipsite de viaţă, decât la un „cer şi pământ” lipsite total de ca-
lităţile elementare pe care Dumnezeu le va împărtăşi apoi materiei primordiale.
Pe scurt, Sfântul Vasile neagă identifcarea pământului dintru început cu materia
condamnând direct pe flosofi ce îndrăzniseră aşa ceva, iar celelalte consideraţii
ale sale cu referire la celelalte elemente ale lumii create circumscriu modelul său
cosmologic, practic, pământului ca realitate mundană imediată. Fratele său, Sfân-
tul Grigorie de Nyssa, va depăşi această concepţie restrânsă, el oferindu-ne mult
mai multe date necesare unei cosmologii valabile în dialogul religiei cu ştiinţa
modernă. Circumscriind referatul genezei doar la planeta pământ, Sfântul Vasile
Îl transformă pe Dumnezeu, din Dumnezeul creator al cerului şi al pământului, al
tuturor celor văzute şi nevăzute, deci al întregului univers, într-un Dumnezeu care
a creat doar planeta Pământ – Terra. Realismul său extrem, abordarea retorică şi
pastorală a unei probleme flosofce de subtilitate şi complexitate maximă a deter-
minat această viziune circumscrisă asupra creaţiei, care, de altfel, e foarte bună şi
astăzi, la nivelul de înţelegere pe care îl vizează.
Astfel, totuşi chiar cu aceste limite, exegeza sa la referatul creaţiei are meri-
tul ei, pentru că el inaugurează în mediul culturii antice greceşti această tâlcuire de
tip realist care exista doar în mediul siriac, urmaşi precum fratele său Grigorie de
Nyssa şi Sfnţii Ambrozie sau Augustin continuând această tradiţie.
Însă chiar şi din punct de vedere ştiinţifc, acrivia biblică pe care o practică
în tâlcuirea referatului creaţiei îl păstrează pe Sfântul Vasile, aşa cum am văzut,
în preajma unor ipoteze pe care cercetarea modernă astronomică şi ştiinţa cosmo-
logică le confrmă ca adevăruri de credinţă ştiinţifce. Astfel teoria universurilor
multiple e presupusă de Sfântul Vasile prin revendicarea existenţei mai multor
ceruri, iar teorii creaţioniste moderne precum „the canopy theory” sau „the hydro-
plate theory”, descrise mai sus, îşi afă posibila confrmare sau infrmare în scena-
riul circumscrierii referatului creaţiei la realitatea mundană a pământului.
Acceptarea indirectă şi voalată a naturii eterice a cerului deschide iarăşi co-
mentariul Sfântului Vasile unor interpretări moderne cu mari posibilităţi de confr-
mare de către ştiinţa cosmologică şi teologică modernă. Lumea materială trebuie
172
Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
să f avut dintru început ceva creat care să-i asigure posibilitatea de tangenţă şi
comunicare cu lumea spirituală la un nivel maxim macrocosmic şi prin care Dum-
nezeu să poată interveni proniator în creaţia sa. Ceilalţi Sfnţi Părinţi capadocieni
precum şi alţi exegeţi creştini ai referatului creaţiei ne permit o asemenea conside-
raţie, aşa cum vom încerca să arătăm într-un alt studiu.
Abstract
In our attempt to use ancient an Patristic elements of cosmology presented in
Saint Basil’s Hexaimeron to articulate a dialogue with modern cosmology, we are
wandering in the land of hypotheses, and that is why we hope to beneft from the
understanding and leniency required for such enterprise of our readers, more or
less experts in patristic theology and cosmological sciences.
The present study aims at showing that, along with exegesis, dialogue and
doctrinal elements, the theory of the ethereal nature of the sky or the frmament is
the theory which provides the elements of a real dialogue and a convergence be-
tween science and theology for the defnition of a common cosmological element.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful