Bălaşa Ioana SPR III

Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene

Introducere După încheierea primului război mondial, tratatul de la Versailles (1991) a fost inainte de toate, unul care reorganiza spaţiul european, el era fundamentat pe dreptul popoarelor la autodeterminare şi a dus la apariţia statelor-naţiune, în Europa Centrală şi de Est. Totuşi, după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, au fost reluate dezbaterile legate de organizarea Europei.1 Începutul procesului de integrare europeană - caracterizat prin trăsături originale şi specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene - poate fi considerat anul 1950, când ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă, comparativ cu formele tradiţionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate către o organizaţie cu puteri de constrângere asupra membrilor săi. Iniţiativa a constat în integrarea producţiei de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei, în cadrul unei organizaţii deschise participării şi altor state europene. Printre promotorii ideii unei Europe unite, acesta a fost primul pas către o cooperare largită: o integrare sectorială ce ar fi putut influenţa şi alte sectoare economice. Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene au fost impregnate de intenţia de a pune punct unei istorii însemnând războaie şi distrugeri în Europa. Ca obiectiv suprem era desigur, asigurarea păcii dar şi unificarea economică prin creearea unei pieţe europene, existând deci o aspiraţie pentru „o uniune politică”.2 Pe 9 mai 1950, ministrul francez de externe Robert Schuman, a convocat presa străină şi a făcut o declaraţie prin care propunea creearea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. Această idee va atrage aderenţa a cinci tări: Franţa, RFG, Italia, Belgia, Luxemburg şi
1 2

Francois ROTH, Inventarea Europei, Ed. Institutul European, Iaşi, 2007, pp.24-28 Iordan Gheorghe, BĂRBULESCU, De la Comunitaţile Europene la Uniunea Europeană, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 24

1

4 Astfel se va creea o veritabilă piaţă comună. Se avea în vedere punerea în comun a producţiei franco-gemane a cărbunelui şi oţelului şi acceptarea unei Înalte Autorităţi a cărei decizie să devină obligatorie pentru Franţa. Rezultatul a fost un compromis între interguvernamentalism şi supranaţional. Bucureşti. creşterea comerţului şi a investiţiilor. regularizarea preţurilor. dar şi stabiliatetea politică. Adunarea. aplicând reguli comune. p. Arhitectura constituţională a viitoarei comunităţi era articulată în jurul a patru poli: Înalta Autoritate. Institutul European. De la Comunitaţile Europene la Uniunea Europeană. Germania şi celelalte ţări ce vor adera. pe 18 aprilie 1951. Aceasta însemnând printre altele şi asigurarea aprovizionării pieţelor cu cărbune şi oţel. conferinţa s-a încheiat cu semnarea Tratului de la Paris. îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă ale muncitorilor. Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului Conferinţa de la Paris . conform articolului 4. Planul Schuman a fost prima etapă în construcţia Europei. 2001. Piaţa comună. reducerea şi eliminarea ulterioră a şomajului. cu 155 de milioane de consumatori. 20 iunie 1950 a reunit delegaţii din cele şase ţări care au răspuns pozitiv la propunerea lui Schuman. Totuşi adevărata finalitate a Europei era pacea între naţiuni. 2007. precum şi interzicerea oricăror măsuri sau practici ce 3 Iordan Gheorghe. Astfel. Planul Schuman avea în vedere reconcilierea franco-germană nu numai nucleul unei „noi ordini europene” 3 dar şi satisfacerea condiţiilor care să facă improbabil un nou război. Iaşi. ridicarea nivelului de trai. Ed. creşterea economică stabilă şi echilibrată. economică şi monetară. pp. BĂRBULESCU. Elementul esenţial era mai mult politic decât economic: integrarea pe picior de egalitate în cadrul european a Republicii Federale Germania şi începutul reconcilierii franco-germane. Dezbaterile privitoare la Înalta Autoritate au fost îndelungate şi complexe. Ed. Inventarea Europei. Trei.Olanda. După mai bine de nouă luni de discuţii. 24 4 Francois ROTH. Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene urmăreau următoarele obiective: dezvoltarea armoniosă a vieţii economice. guvernată de instituţii comune. Instaurarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului va pune bazele unei Comunităţi cu structură federală. se baza pe interzicerea: oricăror taxe de intrare sau ieşire a oricăror restricţii cantitative în scopul asigurării liberei circulaţii a produselor şi persoanelor ce lucrau în aceste sectoare.44-47 2 . Consiliul de Ministrii şi Curtea de Justiţie.

Iaşi. Institutul European. Jean Monnet a fost primul preşedinte. Mandatul preşedintelui numit de Consiliul de Ministrii.ena. ce reprezentau statele membre. Inventarea Europei.7 Înalta Autoritate a avut sediul. să asigure egalitatea accesului la sursele de producţie şi să promoveze o politică de exploatare raţională a resurselor naturale. Membrii săi erau desemnaţi pe 6 ani. O comisie de experţi condusă de Paul–Henry Spaak.6 Planul era foarte ambiţios prevăzând regulalizarea încă de la început a unificării regimului salariilor. guvernele aplicau criterii politice şi tehnice. 8 Tratatul de la Roma O relansare în forţă a „iniţativei europene” a avut loc în anul 1955. accesat în 2. 60 3 . Era asistată de un Comitet Consultativ şi era responsabilă politic în faţa Adunării Parlamentare. armonizarea preţurilor şi a condiţiilor de transport. ministrul belgian al afacerilor externe. indepentă de statele membre formate din şase persoane numite de comun acord de către guvernele celor şase state membre şi care avea puteri legislative şi executive. a celor două Tratate de la Roma – cel prin care se înfiinţa Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi tratatul Comunităţii Europene pentru Energie Atomică (EURATOM). În aceste condiţii sistemul internaţional în versiunea din 1951 se compunea din: Înalta Autoritate. în 1957. Mai exista un Consiliu. cumpărătorii sau utilizatorii referitor la condiţiile de preţ sau preluare. a fiscalităţii. În alegerea comisarilor. Trei. în perioada 1952-1967. 2001. 2007. la care miniştrii afacerilor externe ai CECO au căzut de acord asupra înfiinţării unei uniuni economice bazată pe o piaţă comună şi asupra creării unei organizaţii pentru energia atomică.discriminau producătorii. valabil la http: http://www. Ed.2009 6 Ibidem.53 8 Francois ROTH. deciziile acesteia având validitate şi aplicabilitate imediată în toate statele membre. Bucureşti. a elaborate două proiecte ce au condus la semnarea. la Luxemburg şi s-a constituit în prima experienţa supranaţională. având competenţe limitate dar şi o Curte de Justiţie. în cadrul conferinţei de la Messina. p. era pe 3 ani.5 Conform articolului 3 din tratat obiectivele CECO erau: să vegheze la regularitatea aprovizionării.03. p. De la Comunitaţile Europene la Uniunea Europeană. BĂRBULESCU. o Adunare Parlamentară desemnată de către parlamentele naţionale. format din ministrii.lu/. 5 Treaty constituting the European Coal and Steel Community. Ed. 7 Iordan Gheorghe.

care ar fi permis aderarea de noi membrii şi una de asociere similară celei care există pentru CECO. Instaurarea Pieţei Comune a fost programată pentru doisprezece ani.03. înfiinţarea unei bănci europene de investiţii. Ed. pp. Inventarea Europei.ulterior. creşterea nivelului de trai. Tratul semnat între cele 6 ţări rămânea deschis şi altora.12 În 1973 trei ţări se vor alătura: Marea Britanie. Ed. stabilitatea crescândă a statelor membre. Au fost înfiinţate două organe prevăzute şi în tratatul de la Roma: Agenţia de aprovizionare a EURATOM şi controlul securităţii.9 Tratul de la Roma era un tratat-cadru care enunţa două obiective: uniunea popoarelor şi realizarea spaţiului european fără graniţe. Avea de asemenea capacitatea să încheie acorduri de asociere cu ţări terţe (art 230 modificat prin Actul Unic). uniunea vamală urma să devină efectivă la 1 ianuarie 1970. Institutul European.11 EURATOM presupune stabilirea condiţiilor necesare pentru formarea şi creşterea rapidă a industriilor nucleare. 2001. Bucureşti. BĂRBULESCU. deci de a aplica o politică comercială comună. era prevăzută explicit o procedură de extindere.euratom. Stabilirea unei Pieţe Comune. 69-70 11 Ibidem. precum şi relaţii mai strânse între statele membre. al tratului era obiectivul principal. prin art 2. instaurarea unei politici comune în domeniul agriculturii. înlăturarea obstacolelor în libera circulaţie a persoanelor. 2007. De la Comunitaţile Europene la Uniunea Europeană. pentru ca Piaţa Comună să poată funcţiona. p. Obiectivele erau enumerate la articlolul 3: eliminarea dintre statele membre a taxelor vamale şi restricţiilor cantitative. stabilirea unui tarif vamal comun şi a unei politici comerciale comune. serviciilor şi capitalurilor.57 10 Francois ROTH. alinierea legislaţiilor naţionale. realizat prin apropierea treptată a politicilor economice dintre statele membre. accesat la 2.Obiectivele Comunităţii Economice Europene enumera printre altele: promovarea unei dezvoltări armonioase a activităţii economice pe întreg teritoriu Comunităţii.10 Europa capata competenţe externe şi o personalitate juridică internaţională prin intermediul art 210. stabilirea unui regim de garanţii că regulile competenţei vor fi respectate. Trei.2009 4 . creearea unui fond social european. 12 Disponibil la http://www. schimbările survenite în anii 70 vor permite aderarea celor 3 ţări mediteraneene care rămăseseră 9 Iordan Gheorghe. Iaşi. În fine putea încheia acorduri cu organizaţii internaţionale. Irlanda şi Danemarca.org/. Avea capacitatea sa negocieze acorduri tarifare şi comerciale. expansiunea continuă şi echilibrată.

BĂRBULESCU. Act Unic European După Tratatul de la Roma. dintre care unele puteau avea efecte considerabile. din cauza regimurilor politice: Spania. ca principalul organism responsabil pentru stabilirea direcţiilor de dezvoltare ale Comunităţii. prin introducerea procedurilor legislative de cooperare şi a necesităţii acordului PE pentru deciziile privind aderarea de noi state şi acordurile de asociere. care urma să intre în funcţiune în 1993. Ratificerea a întârziat datorită referendumurilor din Danemarca şi Irlanda. politica socială. De la Comunitaţile Europene la Uniunea Europeană. prin Tratatul de la Maastricht). • întărirea rolului Parlamentului European (PE). pp. Institutul European. Iaşi. în unanimitate. convoacă Conferinţa Interguvernamentală. 65-67 5 . reintegrarea naţiunilor din Est în spaţiul european şi exitinderea Comunităţii. În 15 ani. semnat la 17 februarie 1986 şi ratificat la 1 iulie 1987. ce realiza una dintre cele mai importante reforme ale Comunităţii Europene. au fost introduse următoarele inovaţii:14 • instituţionalizarea formală a Consiliului European (format din şefii de stat sau de guvern şi de preşedintele Comisiei Europene). p. alături de Curtea Europeană de Justiţie (CEJ). Ed. textul Actului Unic European. • introducerea sistemului de vot al majorităţii calificate în cadrul Consiliului.13 În urma unui preambul ce exprima intenţia statelor membre de a transforma Comunitatea Economică într-o Uniune Politică (intenţie care se va concretiza câţiva ani mai târziu. pentru adoptarea acelor deciziilor care au în vedere finalizarea pieţei interne. creşterea numărului politicilor comune. Ed. prin adăugarea politicilor de mediu. În interiorul acesteia era prevăzută libera circulaţie a mărfurilor persoanelor şi capitalurilor. Grecia. Destrămarea Uniunii Sovietice a permis reunificarea Germaniei. Inventarea Europei. 2007. • • 13 14 înfiinţarea Tribunalului Primei Instanţe .până atunci în afară. Actul Unic era un catalog cuprinzând mai mult de două sute de măsuri. Una dintre cele mai importante a fost creearea Pieţei Unice Europene. coeziune economică şi socială. procesul de adâncire a integrării a fost cuprins în Actul Unic European. iar după şase luni de negocieri se aprobă. În iunie 1985. 2001. Trei. Consiliul European de la Milano. Francois ROTH. Europa a ajuns de la şasa la doisprezece membrii. Bucureşti. Portugalia.170 Iordan Gheorghe. coeziunea economică şi socială şi politicii cercetării. cercetare ştiinţifică.

reţelele trans-europene. la introducerea noii proceduri legislative a co-deciziei (asupra anumitor subiecte. • continuarea extinderii rolului PE. au fost creeaţi trei „piloni” şi întreaga structură a fost numită „Uniunea Europeană”. Să înţelegem Uniunea Europeană. libera circulaţie a persoanelor şi libera circulaţie a capitalului – ci şi implementarea a noi politici şi a coeziunii economice şi sociale). cercetarea şi dezvoltarea tehnologică. dezvoltarea cooperării. Codecs. Actul Unic European a dus inevitabil. s-a aprobat în cadrul Trataului de la Maastricht un acord prin care. Primul pilon constituia comunităţile preexistente. implicând nu numai realizarea celor patru libertăţi – libera circulaţie a bunurilor. protecţia consumatorului) şi întărirea altor politici comune deja existente (politica socială. pp. ce cuprindea mai multe secţiuni dintre care cea mai importantă fiind constituită din proiectul Uniunii Monetare. iar al doilea şi al treilea includeau două arii în care urma să aibă loc o cooperare interguvernamentală sporită de natură oficială: o Politică Externă şi de Securitate Comună. în loc să dea noi puteri Comunităţii Europene. 104105 6 . din necesitatea de a reforma instituţiile unei Comunităţi ce s-a extins faţă de forma iniţială. în special cu referire la aprobarea nominalizărilor Comisiei.• stabilirea unei date (31/12/1992) pentru definitivarea pieţei interne (noţiunea de „piaţă internă” fiind mai puternică decât cea de „piaţă comună”. Bucureşti. Tratatul de la Maastricht a adus modificări fundamentale acordurilor dintre statele membre ale Uniunii Europene:15 • reflectând măsura în care erau statele membre dispuse uneori la compromisuri. politica de mediu). PE îşi împarte prerogativele cu Consiliul). coeziunea economică şi socială. a urmat semnarea tratului de la Maastricht şi inrarea în vigoare la 1 ianuarie 1993. • continuarea extinderii gamei politicilor comune (educaţia şi formarea profesională. la Tratul Uniunii Europene. politica industrială. şi afacerile interne şi justiţia. 15 John MCCORMICK. Tratatul de la Maastricht În evoluţia ulterioară a Uniunuii Europene. 2006. libera circulaţie a serviciilor. Ed.

iar printre elementele de noutate aduse amintim instituţionalizarea cooperării sporite. Să înţelegem Uniunea Europeană. Primul a fost Tratatul de la Amsterdam. pentru a aduce UE mai aproape de uniunea politică. Uniunea Europeană de la Naţional la Federal. cât şi Tratatul UE. prevede revizuirea sa printr-o a doua Conferinţă Inter-guvernamentală. prin care este combinată nevoia unei continue integrări (existentă în unele state membre) cu nevoia respectării dorinţei altor state membre de a nu fi implicate în anumite politici comune (în domeniul cărora vor să îşi păstreze suveranitatea naţională). p. protecţie diplomatică şi consulară din partea ambasadei unui alt state membre pe teritoriul unui stat terţ şi în care statul naţional nu este reprezentat. Tratatul de la Amsterdam adaugă construcţiei europene competenţă socială şi de aceea putem aprecia că dominanta sa structurală este solidaritatea. ceea ce a condus la adoptarea monedei comune (Euro) şi la înfiinţarea Băncii Centrale Europene (BCE)16 Parţial ca pregătire a lărgirii spre est dar şi pentru a ţine cont de progresul integrării europene şi posibil. cu scopul de a realiza reformele instituţionale necesare procesului de extindere a Uniunii. Ed. Mai mult. dreptul de a trimite petiţii PE şi de a se adresa Mediatorului European • instituirea uniunii economice şi monetare: convergenţa politicilor economică şi monetară a state membre. dreptul de a alege şi de a participa în alegerile municipale şi pentru PE în state membre de rezidenţă. pp. Tratatul de la Amsterdam Tratatul de la Amsterdam amendează atât Tratatul CE. Tritonic. Ed. 2005.17 16 John MCCORMICK. care a fost semnat în octombrie 1997 şi a intrat în vigoare în mai 1999. ca şi Tratatul de la Maastricht. indiferent de naţionalitate. Bucureşti. acest sistem poate fi aplicat în domeniile de activitate ale celor trei piloni. Bucureşti. 104105 17 Iordan Gheorghe BĂRBULESCU.• crearea cetăţeniei europene: toţi cetăţenii statelor membre pot circula şi se pot stabili în alte state membre. Codecs. Tratatul de la Amsterdam. prin acest Tratat a fost aprobat un număr de reforme fără legătură cu procesul de extindere. în 1997-2000 au fost semnate alte două tratate.45 7 . 2006.

o înlăturarea posibilităţii utilizării dreptului de veto cu privire la cooperarea strânsă în domeniile aflate sub incidenţa primului şi celui de-al treilea pilon şi înlocuirea acesteia cu dreptul statelor membre de a supune problema Consiliului European.). facilitarea libertăţii de circulaţie a persoanelor. pentru probleme în care anterior deciziile erau luate prin consens (de exemplu. serviciilor şi aspectelor comerciale ale proprietăţii individuale – cu unele excepţii. Tratatul de la Nisa stabileşte noi reguli.htm. ceea ce înseamnă că după a cincea extindere nu va reprezenta majoritatea state membre. încheierea de acorduri internaţionale în domeniile comerţului. este necesar acordul PE). numărul de locuri în PE. Tratatul de la Nisa Principalele aspecte cuprinse în Tratatul de la Nisa sunt: Schimbările instituţionale din cadrul procesului de extindere: deşi.europa.care poate decide prin majoritate calificată (mai mult. ce privesc: crearea de stimulente pentru combaterea discriminării. statutul partidelor politice europene şi aspect legate de imigraţie. accesat în 2 martie 09 8 . 18 Tratatul este disponibil la http://eur-lex. acţiuni de coeziune desfăşurate în afara Fondurilor Structurale. cooperarea judiciară pe probleme civile. etc.O a doua etapă în domeniul reformei instituţionale a reprezentat-o Tratatul de la Nisa care a fost semnat la 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la1 februarie 2003. numărul voturilor alocate în cadrul Consiliului şi pragurile aplicabile în cadrul procedurii majorităţii calificate vor fi determinate prin tratatele de aderare.18 În ceea ce priveşte revizuirea sistemului de cooperare. măsuri specifice de sprijin industrial. de acordarea de vize şi de azil. ce au în vedere o Uniune cu 27 de membri. dacă problema aparţineunuia din domeniile în care se aplică procedura co-deciziei.eu/en/treaties/index. Dar şi două inovaţii majore privind procesul de decizie: o extinderea ariei de utilizare a procedurii de decizie prin vot cu majoritate calificată în cadrul Consiliului. pentru noile state membre. prin realizarea următoarelor modificări: o numărul minim de state membre necesare pentru propunerea unei clauze întărite de cooperare este 8. cooperarea judiciară pe problem civile. o extinderea procedurii co-deciziei la noi chestiuni.

simplificarea tratatelor şi rolul parlamentelor naţionale în cadrul instituţional al UE. pp.20 Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene reprezintă o continuitate în domeniul cooperării în spaţiul european.77 9 .19 Odată cu Tratatul de la Nisa a fost elaborată o „Declaraţie asupra viitorului Uniunii Europene”. Ed. Werner MIKULITSCH. Institutul European. 113-116 20 Iordan Gheorghe. Bucureşti. Eurojust reprezintă o unitate formată din magistraţi. Aspectele avute în vedere de această declaraţie sunt: delimitarea responsabilităţilor între UE şi statele membre. 19 Erhard BUSEK. În fond construcţia europeană a promovat mereu un model de extindere şi de asociere a statelor care doreau aderarea şi îndeplineau criteriile adoptate la Copenhaga. Uniunea Europeană şi drumul spre Răsărit. p. De la Comunitaţile Europene la Uniunea Europeană.De asemenea punem aminti înfiinţarea „Eurojust” în domeniul cooperării judiciare pe probleme de criminalitate. Bucureşti. prin care se lansa o dezbatere generală asupra dezvoltării viitoare a Uniunii şi care implica atât statele membre. Scopul în constituie şi astăzi exportul modelului de menţinere a păcii şi de realizare a bunăstării economice şi sociale la nivelul întregului continent. Trei. BĂRBULESCU. cât şi statele candidate. Ed. 2001. statutul Cartei drepturilor fundamentale a UE. 2005. a căror sarcină este de a contribui la coordonarea autorităţilor naţionale responsabile cu procedurile din domeniu.

Inventarea Europei. Bucureşti.eu/en/treaties/index. MIKULITSCH Werner.eu/transl_es/RO/juri/treaties/tue_consolidat.77 BĂRBULESCU Iordan Gheorghe. Trei. p. Institutul European.europeana. Ed. Ed. 2001. Tritonic. De la Comunitaţile Europene la Uniunea Europeană.doc 10 . 2007 o o o o Resurse on-line: http://eur-lex.ier.lu/ http://www. Uniunea Europeană şi drumul spre Răsărit.htm http://ec. Ed. Ed.ro/comunitar/tratate/tratatele%20uniunii%20europene. Bucureşti. Ed.euratom. Uniunea Europeană de la Naţional la Federal.europa.europa. Codecs. Să înţelegem Uniunea Europeană.europa. Iaşi. Bucureşti.org/ http://www.eu/romania/documents/eu_romania/tema_1.Bibliografie: o BĂRBULESCU Iordan Gheorghe.ro/Proiecte/Brosuri/EU www. 2006. 2005 MCCORMICK John.europarl. ROTH Francois. 2005 BUSEK Erhard.ena. Bucureşti. Institutul European.pdf www.htm http://www.

11 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful