UNIVERSITATEA DIN BUCUREªTI DEPARTAMENTUL DE ÎNVÃÞÃMÂNT DESCHIS LA DISTANÞÃ

Prof. univ. dr. FLORINA GRECU

HAZARDE ªI RISCURI NATURALE GEOLOGICE ªI GEOMORFOLOGICE
(Preluat ºi adaptat din „Hazarde ºi riscuri naturale” 2006, ed. III – Florina Grecu)

BUCUREªTI, 2008

+

2

CUPRINS

&
3 5 7 7 15 15 17 21 25

TEMA I – PROBLEME FUNDAMENTALE Prefaþã ............................................................................................................................. Cuprins ................................................................................................................................ 1. NOÞIUNI, TERMENI, REPREZENTARE CARTOGRAFICà .............................. 1.1. Noþiuni ºi termeni utilizaþi în studiul fenomenelor extreme ................................... 1.2. Reprezentarea cartograficã a hazardelor ºi riscului ............................................. 1.2.1. Relevanþa hãrþilor de risc ............................................................................. 1.2.2. Tipuri de hãrþi de risc ................................................................................... 1.3. Context istoric al cercetãrilor. Relaþia cu geomorfologia aplicatã ....................... Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare ........................................................... TEMA II – HAZARDE ªI RISCURI GEOLOGICE 2. HAZARDE ªI RISCURI GEOLOGICE .................................................................... 2.1. Fenomene magmatice. Vulcanii ............................................................................. 2.1.1. Sisteme magmatice ...................................................................................... 2.1.2. Morfologia aparatului vulcanic .................................................................... 2.1.3. Tipuri de activitate vulcanicã ....................................................................... 2.1.4. Produsele activitãþii vulcanice ..................................................................... 2.1.5. Erupþiile vulcanice ....................................................................................... 2.1.6. Impactul activitãþii vulcanice asupra populaþiei ........................................... 2.1.7. Rãspândirea vulcanilor pe glob .................................................................... 2.1.8. Prevederea erupþiilor vulcanice ................................................................... 2.2. Fenomene seismice ............................................................................................... 2.2.1. Elementele unui seism ................................................................................. 2.2.2. Litologia ºi riscul seismic ............................................................................ 2.2.3. Tipuri genetice de seisme ............................................................................ 2.2.4. Mãsurarea seismelor .................................................................................... 2.2.5. Impactul fenomenelor seismice asupra populaþiei ....................................... 2.2.6. Cutremurele din România ............................................................................ 2.2.7. Aspecte ale predicþiei cutremurelor ............................................................. 2.2.8. Mãsuri de autoprotecþie a populaþiei ........................................................... 2.3. Impactul asupra populaþiei – exemple .................................................................. Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare ........................................................... TEMA III – HAZARDE ªI RISCURI GEOMORFOLOGICE 3. HAZARDE ªI RISCURI GEOMORFICE ªI DE DEGRADARE A SOLURILOR ... 3.1. Fenomene de risc geomorfic .................................................................................. 3.1.1. Definiþie ºi clasificare .................................................................................. 75 76 76 29 32 32 34 35 37 38 39 42 46 46 47 49 49 51 52 55 62 63 65 71

3

. Viteza de alunecare .............................6............. 4........ 3..............1.............2......................1....6...................... 3........................ Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare ..............3.................................................. Impactul asupra populaþiei – exemple .... 4.. Riscuri provocate de prãbuºiri ºi cãderi de stânci .... 3.1.......... 3................. 3......................................... Procese complexe de deplasare prin cãdere ...... 3.......... Riscuri glaciare ..................1.............2..............1.........1..................... Eroziunea hidricã neconcentratã pe versanþi .....4................2.......... Avalanºele .....2......................................1..................................1............................................3.................... 4.............................................1.................4................. Eroziunea prin picãtura de ploaie ..........4..... 3........2.............7....................... 4..................1.....3.........4..........................3.. 3............. Procese elementare ale apariþiei eroziunii torenþiale-ravinaþia .........................3.....1................... 4...... Eroziunea prin curenþi peliculari .............................. Sufoziunea ........2........1................................ Clasificãri ºi tipuri de alunecãri de teren .............................1........ 4.1..1.......................4...................................5..1........................................2. 3.... 3..........................................................................2.................. Riscuri induse de cutremure ......... Alte procese de risc de degradare a solurilor ...... Eroziunea prin curenþi concentraþi (eroziune torenþialã) ............................. 3................ 4.......... Riscuri datorate alunecãrilor de teren ..................1......... 3..............4....... Impactul asupra populaþiei ...........1......................................4.4...........................5...........1.......... Factorii care influenþeazã eroziunea ........ 3...........................................+ 3............................... 3......... 3......................................3..............................................................................3................................. Evoluþia procesului de alunecare .. Cauzele alunecãrilor de teren ................. Impactul asupra populaþiei ..................... Impactul asupra populaþiei ...1.........................4.........................1............. PROCESE HIDRICE DE VERSANT .. 78 78 79 80 85 86 86 87 88 88 88 90 91 95 96 96 102 103 107 107 108 109 113 117 119 119 122 122 124 127 127 131 132 132 133 4 ...........4.....................2.... 4... 4............8.....................................1........1........ 4................2.......1....2........................ Procesele de deplasare prin sufoziune ºi tasare ........2.. 4...................................................7.2.. 3......1.......................4................ Clasificarea formaþiunilor de eroziune în adâncime ......3........................... Definiþie ºi semnificaþie socialã ............ Stadiul de evoluþie ºi morfologia alunecãrii de teren ............... TEMA IV – EROZIUNEA HIDRICà PE VERSANÞI 4... Organismul (sistemul) torenþial .1........ Alunecãrile de teren .3............3................. Prãbuºirile ºi surpãrile ......................... Rostogolirile ºi cãderile libere .. 4.............. Tasarea ... Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare .......4...........2............ 4..1............................................... 4.. 4........ Impactul asupra populaþiei ...

5 . ð Sã stabileascã criteriile de clasificare a hazardelor ºi riscurilor.& Tema I Probleme fundamentale Obiective Tema îºi propune: ð Sã precizeze conþinutul principalelor noþiuni ºi termeni utilizaþi în studiul fenomenelor extreme. ð Sã prezinte semnificaþia reprezentãrilor cartografice.

+ 6 .

ulterior. Iniþial.N. În România existã un organism de evaluare a dezastrelor (Comisia Guvernamentalã de Apãrare Împotriva Dezastrelor). Creºterea pierderilor umane ºi materiale datorate unor fenomene naturale extreme a dus la apariþia de noi iniþiative ºtiinþifice pe plan internaþional: stabilirea tendinþei de evoluþie a acestor fenomene în timp ºi spaþiu.U. ca obiect de studiu în institute de învãþãmânt. care a declarat anii 1990–1999 „Deceniul Internaþional pentru Reducerea Efectelor ºi Dezastrelor Naturale” (IDNDR). hazard. REPREZENTARE CARTOGRAFICà & 1.A. Astfel. analiza fenomenelor naturale extreme au fost privite ºi ca parte integrantã evoluþiei fenomenelor din naturã.XII. precum ºi strategiile posibile de atenuare a lor. Obiectivul iniþial al IDNDR de a reduce pierderile prin acþiuni internaþionale. conceptul fiind propus de preºedintele acesteia. fiind datorate atingerii sau depãºirii anumitor valori critice.U. NOÞIUNI.1. pagubele materiale. prof.1. Iniþiativa în sesizarea acestor fenomene globale a revenit Academiei Naþionale de ªtiinþe a S. când în peste 120 de þãri participante la Conferinþa Mondialã pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor de la Yokohama au adoptat o declaraþie comunã pentru o strategie viitoare de construire a unei culturi a prevenirii. Frank Press. Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite din 11. a fost amplificat în 1994. Noþiuni ºi termeni utilizaþi în studiul fenomenelor extreme Noþiunile de risc. respectiv a numãrului de victime ºi a pagubelor materiale. Consiliul Economic ºi Social al O. Numãrul mare de victime ºi pagubele materiale au impus abordarea globalã a acestor fenomene ºi impunerea lor. abordarea fenomenelor naturale extreme era orientatã mai mult spre analiza dezastrelor. adoptã rezoluþia E/1999/L44 care prevede continuarea activitãþilor legate de reducerea efectelor 7 Fenomene extreme – fenomene de risc . TERMENI. La 30 iulie 1999. treptatã. mai ales în þãrile în curs de dezvoltare (pierderile de vieþi omeneºti. dezastru au fost impuse în problematica globalã a cercetãrii ºtiinþifice de evoluþia fenomenelor cu consecinþe grave ºi de dezvoltarea civilizaþiei. Peste 150 de state au stabilit comitete naþionale IDNDR. membru de onoare al Academiei Române. disfuncþionalitãþile sociale ºi economice) cauzate de dezastrele naturale.1987 a adoptat rezoluþia 42/169. ceea ce aratã interesul imens pentru aceste obiective.

prin efectele asupra potenþialului productiv al terenurilor. când se intensificã cooperarea internaþionalã ºtiinþificã ºi organizatoricã. Astfel. sunt necesare studii asupra valorilor extreme ale unui fenomen. adicã un risc pentru (în) naturã. a unui fenomen natural cu potenþial distructiv. în care are loc trecerea sistemului de la o stare la alta. – etapa post IDNDR: cooperarea internaþionalã se orienteazã spre realizarea unor programe ºtiinþifice specifice ºi complexe. În acest caz. pentru cã ele sunt potenþiale fenomene cu efecte grave negative asupra populaþiei. depãºind anumite valori critice în dinamica lor. Cele mai frecvente dispute suportã utilizarea noþiunilor de hazard ºi risc (geomorfologic). distingându-se urmãtoarele etape de abordare: – etapa preIDNDR. Pornindu-se de la noþiunea de hazard ca probabilitatea de apariþie a unui fenomen. motiv pentru care ele se utilizeazã ºi termenul de fenomene periculoase. Considerând cercetarea fundamentalã a fenomenelor predezastru ca prioritarã pentru reducerea urmãrilor negative ale dezastrelor asupra populaþiei. ºi anume semnificaþia negativã a acestora pentru dinamica reliefului. soartã. Primele cercetãri ºtiinþifice în domeniul hazardelor naturale se pare cã au fost fãcute de Gilbert White între anii 1942 ºi 1956 (Gares ºi colab. hazard este împrejurarea sau concurs de împrejurãri (favorabile sau nefavorabile) a cãror cauzã rãmâne în general necunoscutã. analiza hazardelor este oarecum sinonimã cu cea a fenomenelor de risc. mic etc. din motive care þin ºi de etimologia ºi percepþia acestora în limbajul curent. scara de evaluare cantitativã fiind redatã în fapt prin aprecieri generale: risc mare. Unii autori considerã hazardul ca fiind probabilitatea cu care orice fenomen care poate produce diferite tipuri de pagube (materiale sau umane) 8 . În acest dicþionar (1992) hazardul este un eveniment ameninþãtor sau probabilitatea de apariþie într-o regiune ºi într-o perioadã datã.. asupra stãrii de sãnãtate etc. neaºteptatã. semnificând trecerea peste anumite praguri sau intervale critice. fenomenele extreme fac parte din procesul natural de evoluþie. au produs daune societãþii. Atunci când fenomenul sau hazardul. În acest context. La acestea se adaugã un alt înþeles al fenomenelor de risc geomorfologic. În opinia noastrã. destin. IDNDR reprezintã un punct de reper.+ dezastrelor naturale în cadrul programului internaþional ISDR (International Strategy for Disaster Reduction). întâmplare neprevãzutã. ele sunt riscuri. 1994). sub egida UNESCO ºi a secretariatului IDNDR s-a elaborat un dicþionar de termeni în limbile englezã. – etapa IDNDR. mediu. respectiv de la starea de echilibru la cea de dezechilibru. francezã ºi spaniolã cu scopul folosirii unui limbaj ºtiinþific unitar. indirect. Dupã DEX. în vederea calculãrii probabilitãþii apariþiei acestora. fenomenul respectiv are urmãri negative asupra populaþiei în timp îndelungat. în vederea elaborãrii unor sinteze la nivel planetar. iar la nivel naþional cercetãrile sunt îndreptate spre prognoza hazardelor. când cercetãrile erau efectuate la nivel individual sau naþional. adicã sunt fenomene periculoase.

hidrologice. hazarde naturale determinate de fenomene naturale obiºnuite (meteorologice. valoarea minimã. viteza. complexe). – hazardele naturale pot fi clasificate dupã fenomenul natural caracterizat drept fenomen extrem: hazarde geofizice (meteorologice. materiale ºi de mediu. pe care societatea afectatã nu le poate depãºi cu resursele proprii. dupã alþi autorii. 1996). ºi anume: intensitate. rare ºi foarte rare. se deosebesc: hazarde naturale determinate de fenomene naturale extreme împãrþite la rândul lor în mai multe categorii (meteorologice.(Dupã autorii citaþi. complexe (care se desfãºoarã în cel puþin douã medii) (Burton. frecvenþã medie. Kates ºi White. geofizice. geofizice. precizia prognozei în timp util se pot deosebi: hazarde naturale care pot fi prognozate (cu precizie mare. sinonim cu catastrofã (lb. efecte sociale. Astfel. atât catastrofa cât ºi dezastrul fiind clasate dupã pierderile umane. geologice. hidrologice. cu precizie medie. costiere ºi insulare. faunistice). într-o perioadã de timp. manifestarea de hazarde asociate. alte tipuri). viteza de declanºare. Dezastrele sunt adesea clasificate în funcþie de modul lor de apariþie (brusc sau progresiv) sau de originea lor (naturalã sau antropicã).într-un spaþiu bine definit. caracteristicile ºi impactul unor fenomene considerate hazarde naturale sunt notate gradat. iar 5.1). pierderi de vieþi omeneºti. Dupã mediul în care se produc se deosebesc: marine. – dupã originea hazardului – aceastã clasificare þine cont de evenimentul natural care stã la baza hazardului ºi care este în esenþã relativ similarã cu clasificarea de mai sus. cu cât sunt luate în considerare mai multe criterii. cu atât este mai dificil de fãcut o clasificare: Cele mai utilizate criterii sunt: – dupã caracteristici ºi impact (Frampton ºi colab. Dezastrul (din englezã) natural. extinderea arealului. – dupã posibilitatea. 1978). Clasificarea hazardelor se poate face dupã mai multe criterii. climatice. – dupã frecvenþa într-un areal dat se deosebesc urmãtoarele categorii: foarte frecvente. frecvente. invazii de dãunãtori etc. duratã.). – dupã mãrimea suprafeþei afectate se deosebesc: hazarde naturale globale. hazarde biologice (florale. Cele douã definiþii sunt în esenþã sinonime. continentale. valorile sunt inversate. materiale ºi de mediu pe care le produc într-o anumitã arie (tabelul 1. francezã) este definit în dicþionarul IDNDR (1992) ca o gravã întrerupere a funcþionãrii unei societãþi. care cauzeazã pierderi umane. indicele 1 reprezintã valoarea maximã. hazarde naturale regionale ºi hazarde naturale locale. geomorfologice). cu precizie micã) ºi hazarde naturale care nu pot fi prognozate sau sunt prognozate cu puþin timp înainte de declanºare. impact pe termen lung. 9 & Clasificarea hazardelor ..) Rangul fiecãrui hazard rezultã din media tuturor variabilelor luate în calcul. hazarde naturale determinate de agenþi biologici (epidemii. ambele considerate ca fiind reprezentative. geomorfologice. relativ frecvente.

20 august 31 august 6 septembrie iulie . dar ºi a vulnerabilitãþii. De aceea se impune utilizarea corectã a unor noþiuni ce indicã gradual efectul negativ al hazardelor asupra populaþiei (tabelul 1. Astfel. Rezultã de aici necesitatea studierii nu numai a hazardelor. Analiza frecvenþei dezastrelor impune o perioadã îndelungatã de observaþii.500 3. Vulnerabilitatea este dependentã de dezvoltarea socialã ºi economicã. Tehnica de înregistrare a fenomenelor extreme. Prin dinamica lor. Criteriile sunt în funcþie de scara la care se analizeazã fenomenele. 2004) Data 4 . 10 . un fenomen extrem este un dezastru pentru un anumit grup de indivizi. De exemplu.000 Una dintre problemele care stau în atenþia specialiºtilor este stabilirea limitelor de la care un hazard este un dezastru.+ Tabelul 1. 2003. special de cãldurã Nebraska China Australia Europa Centralã Occidentalã Fenomenul Inundaþii Taifunul Rusa Secetã. Posibilitatea de a diminua efectele negative ale fenomenelor extreme face ca dezastrul sã aibã valori mai reduse în statele puternic dezvoltate. dezastrelor.1. etnice ºi de grup în perceperea pericolelor. instruirea populaþiei trebuie sã þinã cont de particularitãþile psihologice.28 august 23 septembrie 3 noiembrie Þara/regiunea Europa Coreea de N ºi de S SUA.300 2.august iunie iulie -decembrie 26 . Particularitãþile psihologice de percepere a riscului ºi rãspunsului la acesta pot fi diferite de la un popor la altul sau de la populaþia ruralã la cea urbanã. USD) 18. mai mare de 100 de ani. precum ºi comunicarea rapidã a datelor prin mass-media. a potenþialitãþii fenomenelor naturale de a produce victime ºi pagube materiale.300 3100 3000 2.2). decât în statele slab dezvoltate. Un rol important în lucrãrile de prevenire a declanºãrii fenomenelor extreme ce induc dezastre îl au activitãþile de conºtientizare a riscului ºi gestionarea acestuia.. deºi dezastrele geomorfologice. citat de Bãlteanu ºi colab. corelate cu explozia demograficã constituie factori ce contribuie la considerarea dezastrelor ca fenomene cu frecvenþã crescânde în perioada actualã.500 4. Cele mai discutate sunt cele legate de schimbãrile climatice globale. Situaþia este similarã la nivelul statelor. hidrologice sunt destul de frecvente ºi cu efecte mari. în timp ce pentru alþii el este înregistrat ca un fenomen ce poate fi depãºit prin resurse proprii. valuri Inundaþii Secetã Furtuna Jeanette Uraganul Lili 33 8 500 Victime 230 50 Pierderi economice (mil. fenomenele naturale extreme au un anumit potenþial de a produce victime sau pagube materiale. mãsurile de apãrare împotriva pericolelor transmiþându-se de la generaþie la generaþie. Vulnerabilitatea dupã dicþionarul IDNDR (1992) este gradul de pierderi (de la 0 % la 100 %) rezultate din potenþialitatea unui fenomen de a produce victime ºi pagube materiale. Dezastrele naturale cu cele mai mari pierderi economice în anul 2002 (Cornford.

se obþine S(t) = e^ (.(d/dt) (N/n t) Integrând între 0 (faza iniþialã) ºi t se obþine: I ë dt = .ë t = In (n(t)/ N) => e^ ( . Principii ale teoriei analizei riscului Noþiuni de: siguranþ㠖 rata de stricãciune – pericol – risc (dupã Alberto Mariano Caivano. adicã nivelul de daunã asociat ratei de stricãciune Se obþine D magnitudinea daunei probabile (cuantrificarea probabilitãþii daunei) Fiind P expresia nivelului pericolului precum ºi factor complementar nivelului de siguranþã. de a nu avea eficienþa structurii din cauza factorilor externi structurii (spre exemplu. asociat secvenþei de evenimente aºteptate & Rata de stricãciune ë Ë = d (N-n(t)) / dt = .2. pe unitatea de timp de referinþã.timpul de expunere la risc n(t) evenimente pe care structura le poate suporta raportate la timpul de întoarcere N numãrul total de evenimente Nivel de siguranþã hidraulicã a unei construcþii sau a unei porþiuni de teritoriu este probabilitatea pe care o manifestã pentru o anumitã tipologie de evenimente (debite defluente în albie cu timp de întoarcere prestabilit).Tabelul 1.e . lipsa unei întreþineri a cursului de apã. 11 . farã sã survinã o stricãciune sau un eveniment capabil sã provoace daune persoanelor sau lucrurilor Nivelul de siguranþã în acest caz este raportat la timpul t de expunere (timp de întoarcere) ºi poate fi reprezentat de raportul dintre numerele de evenimente care pot fi reþinute în siguranþã n ºi numarul total de evenimente N ale caror subiect poate fi structura De aici se deduce cã fiind n(t) = N. 2003) Nivelul de siguranþã S(t): 0 < S(t) < 1 S(t) = n(t) / N unde t . se obþine nivelul de risc R.ë t) = n(t)/ N ºi deci S(t) = e^ ( . * – ët Acest algoritm ne confirmã printre altele cum nivelul de siguranþã scade o data cu creºterea timpului de expunere t ºi a ratei de stricãciune ë Este definit k factorul de contact (oameni si bunuri in contact cu riscul) Este definit d factorul de daunã. => 0 = = S(t) = 1 Rata de stricãciune este tendinþa.ë t) Daca dezvoltãm în serie exponenþiala Se obþine: e^ ( . pentru ë => 0 (deci trebuie scazutã pe cât posibil rata de stricãciune pentru fiecare eveniment aºteptat) S(t) .I N / n(t) dt .). Neglijând termenii superiori se obþine: S(t) = * – ë t Metode de analizã a riscului Factorul de contact k Factorul de daunã d Magnitudinea daunei D= k × d Pericolul P: P = (* – S(t)) Riscul R Nivelul de risc R este dat de produsul dintre R = P × D = (* – S(t))*k*d pentru care nivelul de pericol P si magnitudinea probabilitãþii se are daunei D în condiþii de întrebuinþare ºi / sau R = (*.ë t) = * – ë t/ * ! + ë² t² !-ë³t³ /3! + ….ë t ) *k*d expunere. este dat de raportul dintre numãrul de evenimente nongarantate (N-n(t)) ºi numãrul de evenimente garantate n(t) în unitatea de timp t Dezvoltând.ë t) iar siguranþa S(t) => 0 pentru t => infinit Siguranþa S(t) => 1. modificãri în amonte sau în avale ce se repercuteazã asupra regimului hidraulic etc.

medie. un versant abrupt etc. dupã DEX este posibilitatea de a ajunge într-o primejdie de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubã. utilitãþile. Din aceastã cauzã este dificil de stabilit cu precizie momentul declanºãrii ºi dimensiunea acestora..1. În consecinþã. – instabilitatea – dependentã de unele caracteristici geologice. pentru un fenomen natural particular. cum sunt: – periculozitatea – factori de periculozitate sau periculoºi.. precum ºi urmãrile asupra mediului ºi populaþiei. Fenomenele naturale extreme susceptibile de dezastre sau calamitãþi au diferite grade de vulnerabilitate (micã. alunecãri de teren). riscul este definit de pierderile produse ca urmare a unui fenomen natural extrem (inclusiv numãrul de persoane decedate) pe un anumit spaþiu ºi într-un anumit timp. – potenþialitatea – factori potenþiali. pasivi sau factori-rezervã (în accepþiunea lui Panizza. supuse riscului într-o arie datã. este susceptibilã deci la pierderi umane ºi economice. infrastructura etc. Raporturile dintre om ºi mediu (dupã Panizza. climatice etc.). ºi anume: populaþia.+ Raporturile om – mediu În definirea practicã a fenomenelor extreme. În final. Între fenomenele naturale extreme ºi populaþie existã douã tipuri de relaþii: – evoluþia fenomenelor spre valori extreme când populaþia prezintã doar un anumit grad de vulnerabilitate. a raporturilor acestora cu mediul. pericol posibil (din limba francezã risque). Pe scurt. 1990) (de ex. se utilizeazã ºi alte noþiuni.1. 12 . 1990) Riscul. majoritatea studiilor au în vedere cartarea vulnerabilitãþii sau a expunerii terenurilor la risc. Arealele cu diferite grade de vulnerabilitate includ elementele de risc. Dupã dicþionarul IDNDR riscul este definit numãrul posibil de pierderi umane. O caracteristicã a fenomenelor extreme este caracterul aleatoriu. activitãþile economice. activi (de ex. 1. Prin urmare. clãdirile ºi construcþiile de inginerie civilã. serviciile publice. o falezã. persoane rãnite. 1. mare). între om ºi mediu existã douã mari categorii de rapoarte: impact ambiental (asupra mediului) ºi risc ambiental (de mediu) (fig.) Mediu Om Potenþialitatea (Resurse) Intervenþii Antropice Vulnerabilitatea Periculozitatea Impact asupra mediului Riscul de mediu (ambiental) Fig. pagube asupra proprietãþilor ºi întreruperii activitãþii economice în timpul unei perioade de referinþã într-o regiune datã. este produsul dintre riscul specific ºi elementele de risc.

în pânza de apã freaticã. numãrul de morþi ºi daunele economice fiind apreciabile (fig. – riscuri sociale. preîntâmpinãrii ºi combaterii lor. DEZASTRU (CATASTROFÃ) (peste 50% din E. 1. afectate) X E. datorate modificãrilor din structura internã a scoarþei terestre sunt: seismele. produse de cutremure sau de vulcani. perturbaþii majore în viaþa animalelor ºi a plantelor. ecologice. cum ar fi: alunecãri de teren. riscurile naturale. tsunami.) ºi elemente de risc (E. Relaþiile dintre hazard. Definirea fenomenelor de risc ca fiind geografice ar justifica includerea riscurilor din naturã în preocupãrile ºtiinþelor geografice. 13 Clasificarea riscurilor . Riscurile de origine geologicã. dar nu ºi rãspunsul formei de relief la acestea.) X În concluzie.– producerea fenomenelor extreme afecteazã direct populaþia. fenomene extreme (F.R.. În sens larg. Tot în preocupãrile geografiei intrã ºi unele riscuri sociale ºi tehnogene. declanºând alte fenomene extreme.R. Ele se caracterizeazã prin dispersia unei mari energii având impact direct asupra populaþiei ºi asupra mediului. antropice. Definiþia exclude cutremurele.2. cãderi de blocuri. apei ºi solului.) V RISC (sub 50% din E.E.R. geografia riscurilor. modificãri în reþeaua hidrograficã. Riscurile de origine strict geomorfologicã vizeazã ansamblu de ameninþãri la resursele umane care vin din instabilitatea caracteristicilor de suprafaþã ale Pãmântului (Gares ºi colab. hranã etc.) – populaþie – aºezãri – bunuri materiale – resurse ce asigurã calitatea vieþii (aer. afectate în special populaþie ºi aºezãri) Fig. 1. – riscuri naturale.E. Hazard (F. emisii poluante în atmosferã.2). Sintagmele care definesc totalitatea fenomenelor extreme naturale cu impact negativ asupra populaþiei sunt destul de ambigue ºi vehiculate în literatura de specialitate sub forma: fenomenele geografice de risc.) – activitãþi economice – construcþii etc. În sens restrâns riscurile geomorfologice sunt doar acelea induse de modificãrile formelor de relief. pedogeografice. avalanºe. totalitatea cunoºtinþelor despre fenomenele extreme este un concept apãrut din necesitatea de a cuantifica fenomenele cu impact negativ asupra omului. hidrologice. în vederea prevederii. & Acþiune directã Hazard (F. apã. fiind clasificate în: riscuri geomorfologice. climatice. se acceptã trei mari categorii de riscuri: – riscuri tehnogene. biogeografice. poluarea aerului. erupþiile vulcanice submarine sau terestre.R. 1994).R.R. ELEMENTE DE RISC (E.E.) Potenþialitatea acþiunii V VULNERABILITATE E. parþial vulcanii. sol.

formare relief 100 mil. Helen (1970) California (1906) Mexic (1985) Frig în Europa 1 sau mai multe pe an ºi în SUA (1956.modificãri de re. 1990) Durata Principalele efectelor efecte active De la 100 la Mai mulþi ani .modificãri de rePloi lief ºi hidrografie excepþionale .inundaþii .modificãri de recatastrofa la 1. Tipologia geograficã a catastrofelor naturale (dupã Chardon. Chardon (1990) stabileºte cinci tipuri majore dupã urmãtoarele criterii: suprafaþã. Acestea din urmã sunt incluse în unele clasificãri ca fiind pedologice.km2 luni catastrofa .alunecãri de teren . rostogoliri.perturbaþii climavulcanice tice. curgeri de pãmânt. Krakatoa Alaska (1964) Mont St. hidrologice .alunecãri de teren Mici seisme 10.modificãri în geoSecete Sahel ºi ecosisteme Mezo De la 10000 Mai multe .000.maree. tornade .poluare .000 sãpt. ele sunt prezentate cu alte hazarde ºi riscuri de degradare a solului. Riscurile de origine geomorfologicã sunt datorate urmãtoarelor procese: prãbuºiri. în cursul de faþã. alunecãri masive de teren. 1987) Seisme în Guatemala (1978) 5 la 10 pe secol 1 pe lunã Valteline (1987) Frioul (1976) Dauphine (1985) Columbia (1985) Mt. tsunami Mari seisme . Ele au însã efecte negative indirecte asupra populaþiei în timp îndelungat..relief distrus ºi Giga catastrofa 510mil.perturbaþii ecologice ºi poluare Fenomene localizate punctual Sub 100 km2 Tipul de catastrofã Suprafaþa afectatã Frecvenþa pe planetã 1/200-300 ani la 1/secol Exemple Explz.perturbaþii ale vulcanice vieþii animale ºi Seisme vegetale Valuri de frig .Pelee (1902) De la câteva .zilnic zile la câteva lief ºi hidrografie sãptãmâni . De aceea. La mai lief Erupþii km2 multe luni .curgeri de lave . . dezastrul putându-se produce dupã o evoluþie îndelungatã a proceselor. ecosisteme 14 .3. Cele mai multe riscuri geomorfologice sunt cele continue.inundaþii Tornade 2 luni . frecvenþã.modif.3). 1985.km2 creat (supr. eroziune hidricã (acestea sunt incluse ºi la riscuri hidrologice).alunecãri de teren Catastrofa Între 100 ºi De la sãptã. cãderi de roci ºi zãpadã. principalele efecte (tabelul 1. duratã activã. Terrei) Explozii . Hazardele geomorfologice au ca efect imediat degradarea solului.maree Oraje.vulcani Tambora.alunecãri teren Erupþii vulc.+ Caracteristici esenþiale ale riscurilor geomorfologice sunt timpul variat de manifestare ºi dispersia mare în spaþiu.tsunami Între 1 ºi Mega Mai multe . Unele riscuri geomorfologice au o intensitate maximã în timp scurt (alunecãrile masive de teren). Tabelul 1.000 km2 mâni la 1 sau . Fenomenele catastrofale sunt grupate în mod diferit. altele se produc în timp îndelungat (eroziunea solului).

Fenomenele hidrice de risc considerãm necesar a fi prezentate cu cele atmosferice. viscolul). cât ºi corelaþiei acesteia cu gradul de populare sau de utilizare a terenului (imediat sau mai îndepãrtat ca timp ºi spaþiu). tornadele ºi trombele. de risc. În þãrile dezvoltate. chiciura. induse de manifestãrile elementelor climatice. & 1. Pornindu-se de la aceastã aparentã dihotomie existã nivele diferite ale riscului acceptabil în funcþie de gradul de dezvoltare economico-socialã a teritoriului respectiv. furtuna etc. undele de maree). cum ar fi specializarea cercetãtorului. orajele însoþite de vânturi puternice ºi grindinã. înglobarea ºi studierea hazardelor naturale în planningul teritorial etc. deºertificarea. cunoaºterea factorilor de risc. cu diferite grade calitative ale riscului.1. salinizarea (aceasta ºi la riscuri pedologice). La aceste tipuri de hazarde naturale se adaugã incendiile (naturale) în pãduri. îngheþul. savanã etc. inundaþiile costale. Reprezentarea cartograficã a hazardelor ºi riscului 1. alegerea nivelului admisibil al riscului.2. aversele. Strategia supravegherii riscului constã în alegerea nivelului de risc acceptabil cu efecte minime. respectiv de precipitaþii. gãsirea unui sistem unic al mãsurãrii. grindina). Relevanþa hãrþilor de risc Rãdãcinile fenomenelor extreme.2. fenomene de risc datorate combinãrii unor factori meteorologici ºi nemeteorologici (avalanºele. preerie. fiind elaborate diferite clasificãri care au la bazã diferite criterii. * Cercetarea globalã a riscului este orientatã spre: sistematizarea ºi tipizarea fenomenelor de risc. de cele mai multe ori. ceaþa. În ceea ce priveºte clasificarea acestora sunt încã numeroase discuþii. dar ºi de gradul de educare ºi instruire în aceastã direcþie. în literatura de specialitate. deºi existã încã discuþii în acest sens. seceta. fenomene atmosferice de risc cu apariþie lentã (secetele). stabilirea unor criterii ºi parametrii de apreciere. fenomene atmosferice de risc cu vitezã de apariþie intermediarã (bruma. utilizarea unuia sau altuia dintre criterii depinzând de scopul fiecãrui studiu dar ºi de factori subiectivi. elaborarea hãrþii riscului (metode ºi mijloace de cartografiere). trãsnetele. Prezenþa sau absenþa apei poate duce la hazarde cum sunt: inundaþiile râurilor. poleiul. ele fiind. Diminuarea efectelor hazardelor naturale þine de capacitatea economicã a societãþii. investiþiile pentru scãderea riscului pot conduce la asigurarea unui risc minim acceptabil. Finalul IDNDR survine pe fondul realizãrii unei terminologii unitare pentru studiul hazardelor naturale. rezidã în relaþia dintre asigurarea condiþiilor de supravieþuire a populaþiei ºi protecþia mediului. în care un rol important revine atât hãrþii expunerii la risc. 15 .Riscurile climatice se împart la rândul lor în mai multe categorii: fenomene de risc cu declanºare rapidã (ciclonii tropicali.

+

Sistemul complex societate - mediu - tehnologie reacþioneazã împreunã, dar ºi singular la pragurile manifestãrii riscurilor. De aceea, sistemul teritorial, bine sistematizat ºi organizat, trebuie sã permitã atât funcþionarea actualã cu riscuri acceptabile, cât ºi funcþionarea în perspectiva dezvoltãrii durabile cu asemenea riscuri. Astfel de sisteme sunt dificil de identificat ºi de prognozat datoritã numeroaselor variabile care îi asigurã funcþionalitatea ºi raportãrii la scãrile de suprafaþã ºi de timp. Reprezentarea riscului geomorfologic pe hãrþi nu constituie o preocupare recentã deºi cele mai importante realizãri aparþin ultimelor douã decenii. Cartografierea riscului geomorfologic a fost legatã la început de fenomenele extreme, cu efecte catastrofale ce produceau modificãri radicale în peisaj, pierderi de vieþi omeneºti ºi pagube economice – erupþii vulcanice, cutremure, alunecãri de mare amploare, taifunuri, inundaþii catastrofale ºi altele. Conºtientizarea acestor fenomene, atât din perspectiva cauzelor cât mai ales a efectelor, a avut ca finalitate înfiinþarea unor grupuri de specialiºti la nivel guvernamental ºi în cadrul unor organizaþii ºi programe internaþionale. În România preocupãrile în domeniu, iniþial izolate, au fost axate mai ales pe unitãþi de relief restrânse ºi având metodologii variate. Necesitatea acestor hãrþi a fost semnalatã de Coteþ (1978). Treptat, hãrþile de risc au fost elaborate în special în unitãþile studiate în detaliu ca teze de doctorat, fãrã a se fi aplicat o metodologie unitarã. Contribuþii semnificative au avut: Schreiber (1980), Bãlteanu (1983, 1992), Bãlteanu ºi colab. (1989, 1994), Grecu (1994, Harta ºi reprezentarea 1996, 1997, 2001, 2002), Cioacã (2002) Sandu (1994, 1997), Florea (1998), Dinu (1999), Constantin (1999), Grecu, Comãnescu (1997, 1998), Cioacã ºi riscului geomorfologic colab., (1993), Brânduº, Grozavu (2001), Urdea (2000), Voiculescu (2002), Armaº ºi colab. (2003), Sorocovschi, editor (2002, 2003) etc. Hãrþile de risc întocmite au vizat aproape exclusiv zone de deal ºi podiº, cu un potenþial agricol ºi de habitat mare (Subcarpaþii Buzãului, Podiºul Transilvaniei, Podiºul ºi Subcarpaþii Getici, Podiºul Moldovei), precum ºi, parþial, unitãþi montane. Bogdan, Niculescu (1999) realizeazã o regionare a fenomenelor climatice de risc la nivelul þãrii. La nivel internaþional ºi mai ales în Europa, preocupãrile sunt mult mai numeroase. Ele se concretizeazã în hãrþi analitice bazate pe calculul unor indici de risc ºi mai ales pe integrarea unui volum foarte mare de informaþii în sisteme informatice geografice. Importanþa practicã a acestor materiale cartografice este tot mai mare ºi sunt vizate mai ales zonele montane din climate umede, vulnerabile la alunecãri masive, prãbuºiri catastrofale, avalanºe de mari dimensiuni ºi inundaþii frecvente. În plus mijloacele noi ca teledetecþia ºi sistemele de poziþionare globalã, au permis adevãrate performanþe în ceea ce priveºte gradul de precizie al cartografierii digitale, pe fondul interogãrii unor baze de date imense rezultate din hãrþi, mãsurãtori ºi observaþii. În anumite þãri astfel de hãrþi sunt documente absolut necesare în amenajarea teritoriului (Franþa, Germania, Elveþia, Italia, Austria, Norvegia, Spania etc.). O tendinþã relativ nouã este diversificarea hãrþilor de risc, gruparea lor pe mai multe categorii tematice, pe tipuri de scãri, în funcþie de scop etc. De altfel poate fi realizatã ºi o clasificare având la bazã asemenea criterii. 16

Datoritã complexitãþii fenomenelor pe care se sprijinã în elaborare ºi pe care le redã prin intensitate, harta expunerii la risc geomorfologic este una dintre cele mai pragmatice hãrþi, dar ºi mai importante pentru dinamica fenomenelor. Aparent o hartã simplã prin gradaþiile calitative ale fenomenului, ea se relevã ca o hartã ce poate fi comparatã cu cele geologice sau pedologice, de exemplu, atunci când sunt redate în culori. În plus, harta poate fi completatã cu semne pentru gradul de periculozitate la un anumit tip de fenomen extrem, pe fondul general al unei expunerii reduse sau medii la risc geomorfologic. Hãrþile de risc sunt hãrþi sintetice, rezultate din integrarea analiticã ºi sinteticã a unui numãr cât mai mare de variabile care sã vizeze atât elemente naturale cât ºi sociale. Discipline geografice, ca geomorfologia, hidrologia, climatologia, pedologia etc., s-au impus tot mai mult în ultimii 20 de ani în domeniul ºtiinþelor aplicate, în contextul proiectelor de amenajare ºi dezvoltare regionalã în spaþii ce cunosc o mare presiune antropicã. În aceastã direcþie, cunoaºterea cât mai precisã a vulnerabilitãþii terenurilor impune ºi localizarea, delimitarea spaþialã a arealelor cu diferite grade de expunere. Astfel se deschide o altã direcþie de cunoaºtere practicã a reliefului ºi a mediului, în general, în care hãrþile dobândesc valenþe analitice ºi aplicative iar ºtiinþele geografice îºi dovedesc latura utilitãþii sociale. 1.2.2. Tipuri de hãrþi de risc

&

Complexitatea problematicii legate de reprezentarea riscului, varietatea fenomenelor cu acest caracter, a metodelor de reprezentare ºi legendelor, a Tipuri de hãrþi – scãrilor ce impun adaptarea legendei, au condiþionat alãturi de importanþa clasificare dupã diferite criterii practicã, o grupare pe mai multe tipuri ºi subtipuri. Principalele criterii de clasificare sunt aceleaºi ca pentru clasificarea tuturor hãrþilor. 1. Dupã conþinutul hãrþii: – hãrþi parþiale de risc (ale riscului generat de diferite procese ºi fenomene ca: torenþialitatea, alunecãrile de teren, avalanºele, inundaþiile, fenomenele seismice, valurile marine etc.); – hãrþi generale de risc (ale expunerii la risc a tuturor terenurilor dintr-un areal limitat, indiferent de procesul sau fenomenul care îl genereazã). 2. Metoda de reprezentare: – hãrþi în metoda arealelor ºi fondului calitativ; – hãrþi în metoda semnelor convenþionale; – hãrþi în haºuri; – hãrþi în metode combinate; – hãrþi cu bazã satelitarã ºi fotogrammetricã. 3. Scara de reprezentare: – planuri ºi hãrþi la scãri mari; – hãrþi la scãri medii; – hãrþi la scãri mici. 17

+

4. Aplicabilitatea practicã: – hãrþi informative (generale sau parþiale, pe spaþii largi, limitate la bazine morfohidrografice ºi subunitãþi de relief sau chiar la regiuni administrative ºi istorice); – hãrþi ºi planuri folosite în amenajarea teritoriului (ale expunerii la risc previzibil, ale localizãrii prealabile a avalanºelor, ale terenurilor inundabile de regulã la nivel de subdiviziune administrativã); – hãrþi ºi planuri folosite în proiectele de construcþii (drumuri, cãi ferate, baraje, clãdiri etc.). Exemple de hãrþi de risc. – Harta riscului la avalanºe – Harta riscului la inundaþii – Harta riscului la procese de versant – Harta riscului la eroziune – Harta riscului geomorfic – Harta riscului la temperaturi extreme – Harta riscului climatic Harta generalã a expunerii terenurilor la risc (Grecu,1997) se bazeazã pe parcurgerea câtorva etape: analiza potenþialului morfodimamic, analiza proceselor geomorfologice ºi reprezentarea cartograficã a acestora (fig. 1.3. A), regionarea morfodinamicii ºi factorilor de control ai acesteia ºi realizarea hãrþii expunerii la risc prin stabilirea în etapele anterioare a legendei. Regionarea factorilor de risc, a proceselor geomorfologice actuale ºi factorilor morfodinamici se realizeazã în etapa preliminarã. Majoritatea hãrþilor de risc apeleazã la aceastã etapã prin redactarea hãrþii finale. Harta are la bazã metoda arealelor ºi a haºurilor ºi presupune integrarea unui volum bogat de informaþie structuratã în hãrþi analitice cum ar fi procesele actuale, pantele, densitatea fragmentãrii, solul, vegetaþia ºi utilizarea terenurilor. În funcþie de specificul regional se poate apela mai mult la unele hãrþi decât la altele ºi se pot introduce altele noi (de exemplu eroziunea solului). În plus harta necesitã ºi cartãri la teren, inclusiv actualizarea bazei topografice sub raportul limitei pãdurilor sau a altor elemente. Legenda este structuratã dupã treptele majore ale reliefului (culmi, versanþi, albii) ºi detaliat în funcþie de intensitatea ºi specificul fenomenelor ce au caracter de risc. La acestea se adapteazã haºuri sau nuanþe de culori cât mai sugestive în funcþie de intensitatea fenomenului de risc (alb ºi haºuri distanþate în arealele cu risc slab sau absent ºi haºuri foarte dese în areale erodate cu risc excesiv, suprapuse terenurilor cu pante mari, defriºate, pe roci moi etc.). Asemenea hãrþi au fost realizate la diferite scãri ºi în diferite sisteme teritoriale (fig. 1.3, 1.4, 1.5). Harta expunerii la risc geomorfologic a teritoriului României în scara micã prezintã foarte generalizant diferitele grade calitative ale riscului (mic, mediu, mare), percepþia realã a riscului fiind mult diminuatã. Ea are în vedere potenþialitatea globalã medie de producere a fenomenelor extreme totale în scopul utilizãrii terenurilor. 18

15. 9. 6. (dupã Geografia României. deflaþie ºi acumulare eolianã. Procese crionivale.19 Fig. acumulare coluvialã. prãbuºiri ºi rostogoliri. cu stagnãri locale ale apei. moderate). acumulare fluvialã (a). procese fluvio-torenþiale. disoluþia rocilor carbonate. 11. intense. Etajul dealurilor ºi podiºurilor: 4. Etajul munþilor:1. curgeri de noroi. & . moderate). intense. 17. 16. II. asociatã cu eroziune slabã în limitele vãilor (b). disoluþia sãrii. tasare ºi sufuziune (a). alunecãri. 2. Eroziune în suprafaþã. III. I. eoliene ºi de ºiroire. 18. fluvialã. podiºurilor joase ºi al depresiunilor nefragmentate: 8. ravenare ºi eroziune în suprafaþã asociate cu deplasãri în masã (a. acumulare fluvialã la viituri excepþionale.3 A. asociate cu deplasãri în masã (a. eroziune în suprafaþã. Harta proceselor. deplasãri în masã asociate cu ravenãri eroziune în suprafaþã (a. 10. moderate (b). moderate). intense. 1. b. ravenare. Procese neetajate 14. numai în limitele vãilor. asociate cu sufoziune: intense (a). asociatã cu sufoziune: intense (a). poluvialã ºi aluvialã. cu modificãri). 3. mineralã ºi biogenã (b). vol. slabã ºi moderatã. acumulare litoralã. 7. moderate (b). 5. 12. procese fluvio-torenþiale. 1983. 13. b. b. abraziune. Etajul câmpiilor. eroziune în suprafaþã ºi ravenare. eroziune în suprafaþã. I.

3.3. B. 5.+ Fig. Harta expunerii la risc geomorfologic a teritoriului României (Scarã micã) 1. 6. risc moderat. Harta densitãþii aºezãrilor (nr. izoseisme 20 . aºezãri/100 km2) Fig. C. risc mare. 2. risc mare la tasare ºi sufoziune. 1.3. 1. risc mic. 4. risc mare la inundaþii.

Relaþia cu geomorfologia aplicatã Studiul fenomenelor de risc din România. p. Risc geomorfologic mare: datorat alunecãrilor de tip glimee ºi proceselor complexe de modelare a versanþilor (a). 4. 3. Poziþia hãrþii din figura 1. prin metoda semnelor. 1. prezintã ºi areale cu risc mare ºi foarte mare la sufoziune ºi tasare. ºi riscul la procesele sau fenomenele respective. Albii majore: cu risc mare la inundaþii(a). 1. Pentru metodologia elaborãrii hãrþii riscului geomorfologic vezi ediþia I (Fenomene naturale de risc geologice ºi geomorfologice.5. 1997. cu risc actual mic (b). 103–135).3 B ºi 1. hidrologice sau geomorfologice. datorat alunecãrilor asociate cu ravenarea (b). culmi despãdurite cu risc mic de îngustare (b). 5. 1. Context istoric al cercetãrilor. Risc geomorfologic moderat: prin reactictivarea alunecãrilor profunde ºi a obârºiilor ravenelor (a). percepute ca având un risc mic la procese geomorfologice. Câmpiile României. 1.3 C). 6.& Fig.3. Harta expunerii la risc geomorfologic a Podiºului Hârtibaciu (Scarã medie). 2. Suprafeþe fãrã risc actual. 21 . au fãcut obiectul mai multor studii mai ales pentru fenomene climatice. Risc geomorfologic mic datorat reactivãrii alunecãrilor ºi spãlãrii în suprafaþã. pe arealele cu risc mic (redate cromatic) sunt incluse. în condiþiile unei presiuni antropice mari (fig. 7.4. datorat proceselor de ravenare asociate cu alunecãri (b). spre exemplu. Þinându-se cont de potenþialitatea producerii unor fenomene singulare (elementare) ºi de densitatea unor obiective sociale ºi economice. Culmi împãdurite fãrã risc (a).

5. 6. Harta riscului geomorfologic – bazinul Calvei (Scarã mare) 1. Albii majore cu risc moderat la inundaþii. . cu areale degradate. Versanþi cu risc moderat. Versanþi cu risc actual excesiv. Versanþi cu risc redus.5. Culmi fãrã risc actual. Versanþi cu risc foarte mare. 1. 4. 8. 2. 3. Versanþi cu risc mare. Culmi cu risc mare la îngustare prin retragerea regresivã a obârºiilor ravenelor.+ 22 Fig. 7.

problematica riscurilor la care este supus teritoriul þãrii respective. 2006. 23 & . Inondations en France: 1910-2004. Alberto Mariano Caivano. 2001. în general. mai puþin asupra gestiunii lor. Integrated hazard assessment in the Turrialba Catchement. Sunt elaborate acte normative.eau .Sixth International Conference on Geomorphology. Riscurile sunt integrate în studiile de impact asupra mediului cu relevanþã aplicativã .literatura de daþiilor. Este vorba de fapt de o geomorfologie aplicatã ºi integratã cerinþelor societãþii umane De altfel. 1999) ºi alte ediþii. variatelor metode ºi mijloace de cercetare adaptate particularitãþilor specialitate geografice ºi geologice ale unor regiuni. Geological and geomorphological studies in seismic hazard assessment for territorial planning Asch Van Theodor (2000). Natural hazards on buit areas. riscului în Pe plan mondial se acordã o atenþie specialã riscului datorat apei. sept. . 2000. (Dauphine. fenomenele de risc sunt abordate ºi în cadrul unor programe interdisciplinare de evaluare ºi gestionare. Sellan. Goudie. Theory and Practice. Risques et catastrophes. 2002 ºi alte ediþii. Oxford.. Citãm în acest sens doar volumele: . în general asupra unui tip de hazard cu efect regional.. processus. 1. Costa Rica. 2/2002) Pe plan internaþional ºcolile de geomorfologie dezvoltã. September 24-30. Pe plan internaþional însã. environnment. Min K. John Wiley din Marea Britanie. (2002). inun. 43 Castaldini Doriano. nr. de Jean Bravard. Panizza. Environmental Geol. Bettelli Giuseppe. geomorfologia.. etc. 2005. 2005. Ed. .Geomorfologia aplicatã. Choi J.În acest context. de M. 2000 ºi alte ediþii.The Humain Impact on the Natural Environement de A. Rischio idraulico e idrogeologico. ed. Armand Colin. Roma. Landslide susceptibility analyses and verification of using the Bayesian probability model. Ed. Capitani Marco. La Nuova Italia Scientifcata. Fr. Panizza Mario (2002). Barbieri Massimo. Concepts to approach multiple hazards -Bonn. . Camerino. 2002. Petit. 2004.Blackwel. caracterizarea riscului în vederea diminuãrii efectelor ºi a stabilirii nivelurilor de suportabilitate de cãtre societate se constituie în etapã esenþialã a evaluãrii ºi gestionãrii fenomenului ce induce riscul respectiv. Géomorphologie relief. Ed. Dintre articolele cu caracter aplicat menþionãm: Lee S.) Existã Centru European de Studiu a Hazardelor Geomorfologice (CERG) care are ca preºedinte pe Costanza Bonadonna de la Universitatea din Geneva ºi care organizeazã la fiecare doi ani simpozione ºi cursuri intensive pentru tinerii geografi (Natural hazard on built-up areas. Probleme ale . UK. Dynamique du systeme fluvial.Applied Geomorphology. Germany. Spania.Les cours d. geomorfologia dinamicã ºi cea aplicatã coexistã în majoritatea lucrãrilor de anvergurã pe plan mondial. 2006) Au apãrut numeroase articole în reviste de specialitate care au avut chiar ºi numere consacrate hazardelor (Geomorphogy vol 10/1994.studii secvenþiale. abordãrii Zaragoza.7-11.

Floca (2005). Voiculescu (2002). Sisteme geografice la risc.actionaid. Grecu (1994. 2005). 2003. Ed. mai puþin de cercetare.net/SUMA. Riscuri ºi catastrofe editat de Facultatea de geografie.org.ac.evaluarea ºi analiza riscului environmental. Bucureºti. Sabãu (2004) Hazarde ºi riscuri naturale ºi antropice in bazinul Barcãului. Fredi.L.jp/ICL. 24 . Revue roumaine de géographie.ro.com.org. 2005).gov. Dacã iniþial (anii 1980 ºi 1990).hazardero. 1997). . preocupãrile se refereau la studiul fenomenologic al riscurilor din arii în care autorii elaboraserã teze de doctorat. Haidu (2003).org. cu câteva exemplificãri (fãrã a avea caracter exhaustiv).usgs. 2001. Josan.landslides. P.gov/ Natural Hazards.colorado. analele universitãþilor.inundatii. Applied Geomorphology. 1996. Brumar. Ed. Ele sunt însã utile pentru stabilirea dimensiunii globale a impactului asupra populaþiei în anumite perioade ºi în anumite teritorii. Dinu (1999). www. Palmieri. 2002.earthobservatory. John Wiley. Univ. Bãlteanu (2004). Sandu (1994. 2002). Oradea. Constantin (1999). în ultimul deceniu acestea au constituit obiectul unor lucrãri axate pe cercetãri în teren dar ºi pe sincronizarea la cercetãrile mondiale în domeniu: Cotet (1978). în Riscuri ºi catastrofe. www.landslide. Schreiber (1980). www.nasa. Voiculescu (2002) Fenomene geografice de risc în masivul Fãgãraº.+ M.probleme teoretice privind terminologia. în mod particular pentru hazarde de versant. www. Comunicãri de geografie. www. Revista de geomorfologie. Petrea (2003).risk. Risc ºi vulnerabilitate Metode de evaluare aplicate în geomorfologie. Petrea (2003). www. Numeroase site-uri dezvoltã tematica riscurilor ºi hazardelor naturale (www. 2002. Brânduº. metodologia cercetãrii fenomenelor extreme: Mac. Cheval (2003. Surdeanu (2004). Hazardele naturale ºi dezvoltarea durabila. publicate în Studii ºi cercetãri de geografie. www.1992). Revista geograficã. Univ. Contribution of Quantitative Geomorphic Analysis to the Evaluation of geomorphological Hazards: Case study in Italy. 1994).edu/hazards. Universitarã. Urdea (2000). 2003. www. www. Victor Sorocovschi). Bãlteanu (1983. Cioaca (1993. Ed. În România: www. În ceea ce priveºte literatura de specialitate referitoare la hazarde ºi riscuri. Marini. Bãlteanu ºi colab. riscuri climatice etc.kyoto-u. R. studii regionale: Irimus (2006) Hazarde ºi riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei. Radoane ºi Radoane (2004) Sorocovschi editor ºi autor (2002.com ).1998. Ed. Casa Cãrþii de ºtiinþã Cluj-Napoca.disaster. Universitatea Babes-Bolyai (un colectiv în coordonarea prof.disaster-info.. .oas. www. Armaº (2006). del Monte. dpri.ceos. Mac. Armas ºi colab. Grozavu (2001). Timiºoara.org/usde/ publications. 2004). (1989.htm.net. O mare parte a acestora au caracter informativ. etc. www.go.unisdr. (2003. 1997.riskworld. Grecu ( 2006) Hazarde ºi riscuri naturale. menþionãm existenþa în România a unor cercetãri bine documentate axate pe hazarde naturale specifice teritoriului þãrii noastre. E. Pentru ultimii ani redãm o grupare tematicã.2004).

Sandu, Bãlteanu coord. (2005), Hazardele naturale din Carpaþii ºi Subcarpaþii dintre Trotuº ºi Teleajen, Edit. Ars Docendi, Bucureºti. Brânduº C., Grozavu A. (2001)-Natural hazard and risk în Moldavian Tableland, Revista de Geomorfologie, Asociaþia Geomorfologilor din România, 3. - analiza diferitelor fenomene de risc, a vulnerabilitãþii: Bogdan Octavia, Niculescu E. (1999) Riscurile climatice din România, Institutul de Geografie, Bucureºti. Armaº Iuliana, Damian R., ªandric I., Osaci-Costache Gabriela (2003), Vulnerabilitatea versanþilor la alunecãri de teren în sectorul subcarpatic al vãii Prahova, ed. Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti. Surdeanu V., Sorocovschi V. (2003), Phenomenes geographiques de risque dans la depression de la Transylvanie, Riscuri ºi catastrofe, Ed. Casa cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca. Sever M., Diaconu D. (2006) Consideraþii privind mãrimea viiturilor din septembrie 2005, pe cursul mijlociu al râului Ialomiþa, Comunicãri de Geografie, Vol. X, Ed. Universitãþii, Bucureºti - cartarea ºi cartografierea hazardelor ºi a riscului; tehnici de evaluare: Mac I., Rus I., ªerban Gh. (2003), Cartografierea, o alternativã în evaluarea riscurilor naturale, Riscuri ºi catastrofe, Ed. Casa cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca. Grecu Florina, Grigore M., Comãnescu Laura (2004), Geomorphological risk in Romanian geographical research. A theoretical and applied view, Anal. Univ. Bucureºti, vol. LIII. Haidu I., Sorocovschi V., Imecs Z. (2003), Utilizarea S.I.G. pentru estimarea riscului de producere a evenimentelor extreme: excesul de umiditate ºi seceta din Câmpia Transilvaniei, Riscuri ºi catastrofe, Ed. Casa cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca.

&

Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare
Fixaþi un punctaj pentru întrebãrile de mai jos: o 1. Care este deosebirea între noþiunile de hazard ºi risc? o 2. Ce este dezastrul? (dar catastrofa?) o 3. Care este importanþa practicã a reprezentãrilor grafice ºi cartografice a fenomenelor extreme? o 4. Ce hãrþi de risc credeþi cã sunt mai utile practicienilor ºi de ce? o 5. Ce rol a avut societatea în impunerea cercetãrilor în domeniul fenomenelor extreme? o 6. În ce mãsurã studiul fenomenelor extreme se constituie în ºtiinþã? o 7. Daþi exemple de hazarde ºi riscuri utilizând informaþiile din INTERNET. În baza rãspunsurilor faceþi punctajul final. 25

+

Test de autoevaluare
1. Analizaþi tabelul 1.1. ºi arãtaþi: – ce perioade ale anului sunt favorabile; – cauza ºi tipologia dezastrelor; – frecvenþa anualã ºi pierderile economice. 2. Analizaþi tabelul 1.3. ºi arãtaþi care caracteristici definesc tipul major de catastrofã.

26

&
Tema II Hazarde ºi riscuri geologice
Obiective
Tema îºi propune: ð Sã defineascã conþinutul hazardelor ºi riscurilor datorate proceselor endogene; ð Sã descrie dinamica hazardelor; ð Sã arate impactul hazardelor asupra populaþiei; ð Sã exemplifice riscul produs în diferite areale ºi în timp istoric.

27

+ 28 .

existând o dispunere a acestora dependentã de dinamica plãcilor (fig. care are o consistenþã ce permite deplasarea plãcilor pe suprafaþa sa. putându-se fie apropia fie îndepãrta. precum ºi cu creºterea densitãþii populaþiei ne conduc la concluzia cã riscul la fenomenele geologice va fi din ce în ce mai mare. dar îmbinã cercetãri ºi idei mult mai vechi (teoria derivei continentelor a lui Wegener. Litosfera oceanicã prin miºcare întâlneºte litosfera continentalã producându-se: subducþia. generatoare de hazarde. 2. 1912 – publicatã în 1915 ºi idei din secolul XIX) cu altele noi. iar în Cainozoic. Datoritã legãturii directe cu structura internã a Pãmântului ele sunt denumite fenomene geologice. c). fiind susþinute de un strat subiacent al mantalei – astenosfera –. Aceste date. Constantinescu. în Mezozoic circa 200 m. Plãcile au grosimi de ordinul sutei de kilometri. Cea de-a doua categorie de procese se constituie în fenomene de risc. 300 m de sedimente. Teoria tectonicii plãcilor este una dintre teoriile globale ce se bazeazã pe cercetãri interdisciplinare. pe baza experienþei înregistrate din producerea anterioarã a acestor fenomene. cu viteze ºi intensitãþi foarte reduse. & Procesele morfogenetice endogene se manifestã fie în timp îndelungat. Sistemul tectonicii plãcilor litosferice ºi relaþia cu dinamica endogenã. 1992.1 a. datoritã impactului direct asupra populaþiei. cu ritm ºi intensitate ridicate. coroborate cu afirmaþiile geofizicienilor referitoare la creºterea activitãþii seismice ºi vulcanice a Terrei. 29 Tectonica plãcilor ºi proceselor endogene . cu deplasãri remarcabile de materie solidã din interiorul Pãmântului sau la suprafaþa sa procesele vulcanice ºi cutremurele. adicã coborârea litosferei oceanice sub cea continentalã. deci la orogenezã. A fost emisã în anii 1960. b. fie în timp scurt. în urma degajãrii de cãldurã în procese de dezintegrare radioactivã sau chiar de fuziune nuclear㔠(L. s-a dedus cã pânã în premezozoic s-au depus circa 100 m de sedimente. Din analiza ratei de sedimentare pe un milion de ani. riscuri ºi catastrofe geologice. p. alunecând lateral fãrã modificarea distanþei dintre ele. ºi coliziunea celor douã pãrþi care duce la încreþirea crustei terestre. Fenomenul este însoþit de vulcani ºi cutremure.HAZARDE ªI RISCURI GEOLOGICE (FENOMENE DE RISC DATORATE PROCESELOR ENDOGENE) 2. 21). Plãcile sunt antrenate în miºcare de curenþi de convecþie din mantaua terestr㠄generaþi sub influenþa unor diferenþe de temperaturã între diverse puncte ale acesteia. Pe scurt este vorba de faptul cã partea exterioarã a Pãmântului este formatã din porþiuni solide numite plãci. Plãcile tectonice se pot miºca unele în raport cu altele. care suportã atât uscatul cât ºi oceanul. iar frecvenþa dezastrelor va creºte dacã nu se vor lua mãsuri de protecþie a populaþiei. numite procese diastrofice (miºcãrile tectonice).

+

30
Figura 2.1a. Harta plãcilor tectonice

31

Figura 2.1b. Principalele elemente ale tectonicii globale (dupã L. Constantinescu, 1992)

&

+
Zonã de subducþie Zonã de coliziune Dorsala medie oceanicã Direcþia de deplasare a plãcilor Vulcani Epicentre de cutremure Figura 2.1c. Corelaþii între plãcile tectonice majore, cutremure ºi vulcanii recenþi

2.1. Fenomene magmatice. Vulcanii
Vulcanul reprezintã partea superioarã terminalã a unui sistem magmatic, prin care materialul topit ajunge la suprafaþa terestrã sub formã de lave, adicã de magme din care s-a degajat cea mai mare parte a fracþiunii volatile. Formarea, prezenþa ºi evoluþia magmelor în litosferã (de la astenosferã pânã la suprafaþa terestrã) sunt cunoscute sub numele de fenomene magmatice. Termenul de magmã este de origine greacã (aluat) ºi a fost introdus în ºtiinþã de H. Vogelsang (1836–1874). Termenul de vulcan este de origine latinã, Vulcano fiind numele zeului focului la romani. 2.1.1. Sisteme magmatice Sistemele magmatice prezintã anumite particularitãþi în funcþie de repartiþia lor pe orizontalã, respectiv de repartiþia geograficã pe Terra, ºi în funcþie de dezvoltarea lor pe verticalã. Repartiþia pe orizontalã este strâns legatã de tectonica plãcilor, ºi anume de procesele de divergenþã dintre plãci, de-a lungul rifturilor dorsalelor oceanice (arii de acreþie, de extindere sau de creºtere a plãcilor) ºi de procesele de convergenþã ºi subducþie, de apropiere ºi încãlecare a plãcilor. În funcþie de aceste arii, magmatismul are anumite particularitãþi (figura 2.1c). 1. Magmatismul rifturilor este caracteristic dorsalelor oceanice ºi este de naturã bazicã (bazalte ce provin din partea superioarã a astenosferei) sau ultrabazicã. Prin funcþionarea rifturilor se formeazã crusta oceanicã. Pe continente, în lungul rifturilor apar vulcanii activi, dispuºi liniar, cum este cazul Riftului African. 32

magmatismul sinorogen. Magmatismul scuturilor este caracteristic scuturilor cu fracturi adânci. suprafeþe întinse cu lavã intermediarã ºi bazicã.nivelul abisic. Svalbard). Magmatismul ariilor orogenice are magme ce provin din partea inferioarã a tectonosferei ºi se realizeazã în mai multe faze succesive într-un ciclu orogenic: magmatismul iniþial. vulcani centrali dispuºi liniar (de la Hawai spre nord–nord-vest).nivelul hipoabisic. 3. magmatismul final. filoane pegmatitice. 3.2. produse vulcanice (dupã N. 9. 6. Figura 2. 33 . care pot sã acopere. 2. cu aparate centrale sau revãrsãri lineare. 5. Islanda.2): plãcilor I . 8. filoane magmatice. masiv. al batolitelor. s-au format prin astfel de erupþii. 7. aparate vulcanice. Sistemul magmatic reprezintã formele ºi spaþiile pe care le ocupã magmatice ºi relaþia magmele în ascensiunea lor de la baza cutelor pânã la suprafaþã. al masivelor ºi canalelor de legãturi. Jan Mayen. delimitându-se (figura 2. Pãrþile componente ale unui sistem magmatic: 1. 1979). magmatismul Sisteme postorogen.2. filoane pegmatitice. precum ºi linia de erupþie submarinã (Feroe. 4. apofize. El se întinde cu tectonica de la adâncimi de 30–40 km pânã la suprafaþã. stâlpi înrãdãcinaþi. lame intrusive.a. Lupei. & 4. II . vulcanii punctiformi. regiunea Parana din Brazilia º. uneori. grupaþi în arhipeleaguri (Hawai). Podiºul Deccan. canale de legãturã. batolit. Magmatismul plãcilor oceanice este legat de faliile transformate adânci. se formeazã vulcani centrali. Africa de Sud. lacolite.

au fluiditate mare.2.+ III . spre suprafaþa terestrã. cu conþinut de SiO2 mai mic de 62%. Morfologia aparatului vulcanic Vulcanii reprezintã partea superioarã.nivelul subvulcanic.1. erupþiile pot fi: – centrale. – areale. Lavele ies la suprafaþã prin zonele de minimã rezistenþã din scoarþã.3. coº ºi cuptor (figura 2. – intermediare. 2. crater. Aparatul vulcanic central are forma clasicã a unui vulcan ºi este specific pentru vulcanii din zonele de subducþie ºi din „punctele fierbinþi”.3). sunt foarte fierbinþi. se formeazã deasupra zonelor de subducþie. – liniare. caracterizeazã rifturile. Este constituit din: con. Strat vulcan Caldera Con adventiv Crater Maar Aparate vulcanice de tip fisural Con vulcanic nou Curgere de lavã Vulcan scut Ocean Curgeri de lave Conul Piroclastiste Coºul Vatrã Figura 2. cu un conþinut de SiO2 de 52–62%. Tipuri de aparate vulcanice 34 . a unui sistem magmatic. IV . dau naºtere la sisteme vulcanice alungite (insula vulcanicã Surtsey de circa 800 m lungime. cu conþinut de SiO2 mai mic de 52%. reprezentate de fracturile adânci ºi de regiunile unde scoarþa este mai subþire. În funcþie de dispunerea ºi de complexitatea acestora. formatã în 1963– 1964 în sud-vestul Islandei). al lacolitelor. au temperaturi de 600–800°C . produse la intersecþii de falii sau prin perforarea depozitelor geologice. – acide. în lungul faliilor ºi pe fracturi. Tipuri de magme: – bazice. produse pe falii ºi fracturi. sunt mai vâscoase de 1000 de ori decât cele bazice.nivelul vulcanic extrusiv. în zonele marginale ale plãcilor continentale. în zonele profunde ale scoarþei continentale. cu temperaturi de 1000 – 1100ºC.

în special cei cu activitate liniºtitã. temperaturã) determinã modul de manifestare a vulcanilor. se formeazã coºul. Vulcani cu erupþie de acest tip sunt Kilauea ºi Mauna Loa. 35 & Tipuri de erupþii ºi aparatul vulcanic . fie cu brecii vulcanice. Calderele sunt resturi ale unor aparate vulcanice centrale. Erupþia se declanºeazã prin expulzarea gazelor cu fragmente solide de dimensiuni mici ºi continuã cu fragmente solide de diferite dimensiuni (de la câteva kilograme la câteva tone de cenuºã vulcanicã). o depresiune de 20–30 km în diametru. au în crater lacuri de lavã fluidã (vulcanul Nyragongo din Africa). postparoxismicã. forma caracteristicã fiind cea de con cu versanþi de 5–10° (lave bazice) ºi de 24–45° (piroclastite sau lave acide). care pot rãmâne în relief dupã depãrtarea conului vulcanic. În stadiile de inactivitate a vulcanului. craterul este de tip calderã. Tipuri de activitate vulcanicã Caracteristicile magmei (conþinut în SiO2 ºi în gaze. În etapa preeruptivã gazele (fracþiunea volatilã a magmei) exercitã presiuni enorme însoþite de zgomote subterane ºi zguduiri.3. lava din crater curge peste conul vulcanic. eroziune). Coºul vulcanic sau hornul este canalul de alimentare cu lavã a vulcanului ºi se dezvoltã între cuptorul magmatic ºi crater. Sunt mai puþin periculoºi. coºul poate fi umplut fie cu lavã consolidatã.Conul vulcanic este realizat din suprapunerea succesivã a pânzelor de lavã ºi (sau) piroclastite. Tipul hawaian (vulcan scut = shield volcano) este o erupþie oceanicã cu lave bazice foarte fluide. înãlþimea absolutã este de peste 5. a cãror genezã se datoreazã fie erupþiei propriu-zise. Adâncimea la care se aflã diferã de la 5 km la 50 km. Unii vulcani au ºi conuri adventive (Etna are sute de conuri adventine ce pornesc din conul principal).000 m (de la baza submarinã). Erupþia vulcanicã se realizeazã în douã etape: preeruptivã ºi eruptivã. conul vulcanic are versanþi lini (5–10°) ºi prelungi pe suprafeþe mari. 2. Vulcanismul din Islanda are caractere similare (dupã unii autori formeazã un tip aparte). Craterul este microdepresiunea situatã în partea superioarã a conului ºi coºului vulcanic. de forma unor cãldãri. Tipurile clasice au fost stabilite dupã activitatea vulcanilor cu caracteristici bine cercetate. În faza lichidã.1. Cuptorul sau vatra vulcanului reprezintã zona cu magmã din interiorul Pãmântului care alimenteazã vulcanul. alungindu-se odatã cu crearea conului. în funcþie de lave : cele bazice dau cratere mai mari decât cele acide. fie unor procese posterupþie (prãbuºire. de formã circularã cu diametru de sute de metri. Unii vulcani.

Tipul vulcanian sau vezuvian are lave acide sau intermediare cu erupþii explozive. spre deosebire de acest tip. lava se consolideazã ca un dop pe coºul vulcanului care este antrenat la erupþia ulterioarã. de lave acide. luând forma de stâlp sau ac vulcanic. craterul are dimensiuni reduse. Acest tip de erupþie a permis explicarea formãrii domurilor vulcanice. ci se întãreºte în crater. Sunt periculoºi atât prin caracterul erupþiei cât ºi prin repetarea erupþiei la intervale lungi ºi neprevãzute. conul este format din strate de cenuºã. urmând o perioadã de activitate mai redusã pânã la 26 august 1883 (de la ora 13 pânã seara. explozivã. care a aruncat gaze. transformate în tufuri vulcanice ºi are versanþi abrupþi. Erupþia din 1902. Începând din 1792 au avut loc erupþii care nu au produs victime sau pagube materiale. Deasupra insulei s-a observat un nor circular. permiþând dezvoltarea oraºului Saint Pierre. descrisã de A. „nori arzãtori”. cenuºã ºi blocuri de lavã pe o suprafaþã de un milion de kmp. Prin crãpãturile acului vulcanic ºi stratele conului ies gaze. Caracterul catastrofal este dat de norii arzãtori. care aruncã în aer „dopul” din coº ºi partea superioarã a conului. de 30–40° ºi este alcãtuit din alternanþe de curgeri de lavã ºi depuneri de bombe ºi lapili. nu curge peste versanþii craterului.000 – 30. în urma unei erupþii. când zgomotele subterane puternice anunþau catastrofa). zgomote cu o duratã de 5–10 minute. La 27 august (ora 10) în faza paroxismalã. cenuºã vulcanicã. Caracterul catastrofal este întãrit de erupþia dupã perioade îndelungate de mii de ani de inactivitate. conul vulcanului are pante mari. se manifestã prin curgeri de lavã dupã explozia de cenuºã. insula Martinica) se caracterizeazã prin explozii puternice. Tipul peleean (dupã vulcanul Mont Pelée. erupþii de bombe. dar care se ºi proiecteazã în aer ºi cad sub formã de bombe ºi lapii. Danan. omorând toatã populaþia oraºului în câteva minute (circa 28. Perbuatan ºi a început în mai 1883 prin seisme. Seara. Lava vulcanului fiind vâscoasã. Valul seismic (tsunami) provocat de explozie (de circa 30–70 m înãlþime) a 36 Tipuri de activitate vulcanicã ºi periculozitate . expulzând 1 km3 roci) sau tipul Krakatoa (1883): se caracterizeazã printr-o erupþie foarte violentã. vapori de apã supraîncãlziþi ºi cenuºã vulcanicã formând nori arzãtori. particularizeazã acest tip de erupþie. însoþite de blocuri de materiale. a avut loc o explozie catastrofalã.000 de oameni).+ Tipul strombolian (dupã vulcanul Stromboli) are lave bazice obiºnuite care dau curgeri pe versanþii conului. vapori de apã. 1967). Rittmann. Erupþia vezuvianã. Alte erupþii imediate au ridicat acul vulcanic la 476 m. cenuºe. în 1888. nori de fumarole ºi nori arzãtori cu viteze de 150 m/s s-au rostogolit asupra oraºului. La 24 iunie a fost expulzat în aer craterul Perbuatan. Tipul Bandai San (vulcan japonez care a erupt dupã 1000 de ani. Lacroix (citat de A. erupþiile de cenuºã deasã se ridicau pânã la 30 km. Erupþia din arhipelagul Krakatoa s-a produs în centrul unei caldere vechi care avea la suprafaþã trei insule vulcanice: Rakata. La 8 mai 1902.

775 km). 37 . acid azotic. dioxid de carbon. formeazã ºuvoaie. cloruri de sodiu. adevãraþi torenþi cu viteze de câþiva metri pe secundã.A. Helens din Munþii Cascadelor (S. gaze ºi vapori de apã ce premerg accesul magmei spre suprafaþã. Anual sunt aruncate în aer mai mult de 0. formeazã izvoarele carbogazoase. dioxid de sulf. clor. prin acumulare.000 tone dioxid de sulf ºi 25000 tone acid clorhidric. lungimi de zeci de kilometri ºi lãþimi de 1–2 km. acid clorhidric. c) mofetele – emanaþii reci. vulcanul St. cenuºa vulcanicã a format un strat de 2 m.4. cu temperaturi sub 40°C. De obicei. Curgerile de lavã pot fi evitate pentru cã se declanºeazã dupã faza paroxisticã. 2. acid fosfohidric. pe 827. Cea mai mare amploare o au curgerile de lavã din zonele de rift sau din „punctele fierbinþi”.000 kmp. iar zgomotul s-a auzit pânã în Madagascar (la 4. Cantitãþile de gaze degajate de o erupþie vulcanicã pot fi foarte mari.) a emis 50. datoritã vâscozitãþii ridicate. între 10 ºi 100 cm. & • Emanaþiile de gaze se compun în cea mai mare parte din vapori de apã. la care se adaugã clor. erupþia unui vulcan începe prin expulzarea fragmentelor de roci. – bombe. Erupþia continuã cu revãrsãri de lavã. care prin reacþia cu oxigenul atmosferic depune cantitãþi apreciabile de sulf. Produsele activitãþii vulcanice În urma erupþiei vulcanice rezultã trei grupe mari de produse: gazoase. peste 1 m. acoperind ca o platoºã apa oceanului. Lavele intermediare au o curgere foarte lentã. foarte fluide. De exemplu. fier. potasiu. Temperatura atinge 700–800°C la începutul erupþiei. azot ºi sulf. fragmente de lavã aruncate în aer din care.U. bogate în dioxid de carbon. solide. în 1980.1. Principalele emanaþii de gaze sunt : a) fumarolele – emanaþii fierbinþi cu temperaturi mai mari de 200ºC. care se degajã din fisurile activitãþii mecanice ºi vulcanilor activi. • Produsele vulcanice lichide sunt lave ce pornesc din craterul vulcanic sau din fisuri laterale situate pe conul sãu.5 km3 de asemenea fragmente cu denumirea (dupã dimensiunea diametrului): – blocuri. iau naºtere rocile piroclastice sau cineritele. În jurul vulcanului. azot. • Produsele vulcanice solide sunt formate din cenuºã vulcanicã. În faza de stingere predominã produsele gazoase. Lavele bazice. lichide – vâscoase. bogate în hidrogen sulfurat. periculozitatea b) solfatarele – emanaþii de gaze cu temperaturi de 200–100°C. Suflul exploziei a produs pagube materiale pânã la 150 km depãrtare. Produsele bogate în apã.omorât circa 36 000 de oameni prin ºoc sau prin înecare. cum sunt vulcanii actuali din Islanda ºi din Hawai. acid clorhidric.

între 0. cu magme de tip dacitic ºi andezitic. Din categoria vulcanilor cu explozie mixtã ºi violentã se citeazã Vezuviul ºi respectiv.2 ºi10 cm. Cei mai violenþi sunt vulcanii de explozie. 2. dupã care a urmat o perioadã de 500 de ani de liniºte.Ch. 38 . 24 august. Activitatea vulcanului a continuat pânã în anul 1136. Erupþiile sale au reînceput din 1631 ºi au continuat pânã în zilele noastre.+ – lapili.1. ora 1 (noaptea) erupþia începe printr-o coloanã înaltã de gaze ºi produse vulcanice care s-au depus formând un strat gros de piatrã ponce ºi cenuºã vulcanicã. • Norii arzãtori sunt gaze încãrcate cu particule foarte fine de lavã incandescentã care se deplaseazã spre baza versantului vulcanului cu viteze de sute de km/orã.5. lapilii ºi cenuºa vulcanicã s-au depus peste noroiul vulcanic. Cunoaºterea particularitãþilor vulcanilor permite luarea unor mãsuri preventive în vederea reducerii impactului negativ asupra populaþiei. precum ºi a succesiunii fazelor erupþiei la fiecare tip. – anul 79 d. Mont Pelée (insula Martinica) ºi Krakatoa din Strâmtoarea Sunde între Jawa ºi Sumatera. între 0. 1. a avut loc un cutremur fãrã erupþie vulcanicã. Cantitatea mare de precipitaþii atmosferice a determinat transportarea produselor vulcanice sub formã de noroi vulcanic. Vulcanii cu erupþie mixtã. material pulverizat foarte fin. respectiv deplasarea locuitorilor din zona imediatã într-o zonã cu vulnerabilitate redusã. Ei au un impact ceva mai redus asupra populaþiei. bazalte).. solide.02 ºi 0. cu produse gazoase.2 cm. Plinius cel Tânãr descrie astfel primele erupþii: – anul 63 d. Au magme vâscoase formate din dacite ºi riolite. lichide. fluide ºi sunt caracteristici vulcanilor din ariile oceanice (Hawai. permit în unele cazuri evacuarea populaþiei din zonã. 2. care expulzeazã cantitãþi mari de sfãrâmãturi rezultate ºi din conul ºi din craterul vulcanului în erupþie. Vulcanul Vezuviu este cea mai veche erupþie consemnatã de istorie. Vulcanii cu erupþii liniºtite se alimenteazã din magme bazice (ofiolite.Ch. Erupþiile vulcanice De o deosebitã importanþã pentru stabilirea intensitãþii ºi amplorii riscului datorat erupþiilor vulcanice este cunoaºterea atât a violenþei vulcanilor dupã tipul erupþiei. Rezultã din erupþiile laterale ale vulcanului. datoritã fazei preeruptive care se manifestã prin zgomote subterane ºi zguduiri locale. este situat lângã oraºul Neapole (Muntele Somma). bombele. Aceasta a acoperit aºezãrile omeneºti cu un strat gros de trei metri. Japonia). – nisip vulcanic. 3. Spre sfârºitul erupþiei. – cenuºã vulcanicã.

vulcanul Sf. Cenuºa vulcanicã s-a întins în Podiºul Transilvaniei dând tufurile vulcanice. În momentul erupþiei are loc o intensificare a emanaþiilor de gaze. De exemplu.000 m sub apa oceanului. Unda produce distrugeri importante pe o razã de zeci de kilometri în jurul vulcanului. ani). Pânã în 1929 ºi 1932 vulcanul s-a liniºtit. Norii arzãtori au fost transportaþi de vânt cu o vitezã de 150 m/s deasupra oraºului. când unda de ºoc se propagã pe orizontalã cu viteze de sute de km/orã. Elena. Erupþia din 1792 nu a produs victime. Impactul activitãþii vulcanice asupra populaþiei Impactul activitãþii vulcanice asupra omului se realizeazã prin: a) suflul exploziilor ºi produsele activitãþii vulcanice. Suflul exploziilor este deosebit de periculos în cazul erupþiilor laterale.A: explozia sa din 1980 s-a auzit pânã la 300 km depãrtare. Sf. 7–8 sunt activi.Vezuviul este un vulcan activ cu perioade lungi de inactivitate între erupþii puternice. iar suflul exploziei a distrus peste 39 & . astfel încât s-a format oraºul Saint Pierre. producând azi pagube materiale însemnate. Craterul vulcanului are 5 km diametru. locuitori ai portului. din care 6. Din categoria vulcanilor cu erupþii liniºtite fac parte cei care au format insulele Azore. Helens din nord-vestul S. care a forþat gazele sã izbucneascã lateral. Vulcanul Mauna Loa are 10 200 m înãlþime.U. În insula Islanda cei 20 de vulcani au lave fluide. Vulcanul Krakatoa la erupþia din 26 august 1883 a aruncat în aer întregul aparat vulcanic. c) valurile seismice (tsunami). Tipul liniºtit de erupþie prezintã lave foarte fluide care se transformã în adevãraþi torenþi de lavã pânã la 50 km. Un exemplu îl constituie vulcanul Mont Pelée din insula Martinica. Pentru România se citeazã vulcanii violenþi riolito-dacitici de la Roºia Montanã (acum 15–20 mil.000 km3.000 vieþi omeneºti. Erupþia din 1902 a dus la pierderea a circa 28. în doar câteva minute.000– 30. inclusiv douã treimi din insulã cu un volum total de circa 18 km3. activitatea economicã a cunoscut o dezvoltare permanentã. În cazul vulcanilor cu erupþie explozivã ºi mixtã. se solidificã treptat.1. Ele s-au propagat pânã la coastele Americii cu o înãlþime de 40 cm. În regiunea coastei din apropiere valurile au avut 70 m înãlþime. cu un lac de lavã. Diametrul de la bazã este de circa 400 km. producerea unor catastrofe este neprevãzutã. devenind din nou activ ulterior. Volumul întregului con este de 400. Praful vulcanic a înconjurat Pãmântul pânã în 1885.6. 2. b) cutremurele care însoþesc activitatea vulcanicã. Prin urmare. Ascension. Violenþa vulcanului a fost influenþatã de un dop de lavã întãritã din gura vulcanului. urmatã de creºterea volumului de lavã în crater ºi de revãrsarea lavei în exterior.

prin emanaþiile de dioxid de sulf. populaþia având în cele mai multe cazuri timp suficient pentru a fugi din calea lor.+ 600 kmp de pãdure pe o razã de 20 km. producând un însemnat numãr de victime. din 26 august 1986. acid clorhidric. aflate pe vãi ºi suprafeþe joase. impact asupra Un exemplu mai recent este cel din Camerun. Pelle ºi La Soufriere (1902) din Antilele Mici au fãcut 30. 40 . de tip maar. Asemenea intervenþii au avut loc în cazul vulcanilor Etna (1983). Explozia a fost atât de puternica. Cauzele accidentului au fost acumulãrile lente de CO2. în 1929. restul de 20% rãmânând în continuare în lac. 1942. în 1815. când s-au produs asfixieri riscul de oameni ºi alte vietãþi.500 de victime. ce a fost auzitã pânã la 1000 km. acid sulfuric ºi alte gaze toxice care sunt emise chiar în perioada de activitate liniºtitã a vulcanului. ce populaþiei ºi a avut loc în arealul lacului Nyos (circa 30 km2). S-au luat ºi unele mãsuri de deviere a scurgerilor de lavã. ducând la suprasaturare ºi o degazeificare brusca ce a eliminat circa 80% din CO2. provenit din spaþiul magmatic de adânc. iar ploile acide ulterioare exploziei s-au resimþit pânã la circa 1000 km. De exemplu. Curgerile de lav㠖 deºi spectaculoase – nu constituie decât rar pericole pentru viaþa oamenilor. Norii arzãtori sunt cele mai periculoase produse ale activitãþii vulcanice. situatã la est de Jawa).Ch. iar suflul a provocat daune materiale pe o razã de 150 km. format în timpul exploziei. Borneo ºi Sumatera. Vezuviu. prin dinamitãri sau bombe ºi prin jeturi de apã aruncate pe fruntea scurgerii. au omorât peste 2.000 de vulcanice de oameni. Scurgerile de lavã produc puþine victime omeneºti. cãtre locuri în care pagubele ar fi mai reduse. încât a dus practic la distrugerea oricãrei forme de viaþã în triunghiul insulelor Krakatoa. Ele produc însã daune materiale importante. în cadrul lacului. De asemenea.000 km depãrtare. Astfel ca explozia vulcanului Krakatoa a fost supranumitã catastrofa mileniului. Emanaþiile de gaze influenþeazã mediul pe distanþe mult mai mici. putem aminti ºi de explozia violentã a vulcanului Tambora (pe insula Sumbawa. fãcând 1. Efectul nociv al emanaþiilor de gaze se resimte doar în zona din imediata apropiere a vulcanului. 1960).000 de victime. Emanaþiile Principalele pot avea caracter catastrofal în cazul degajãrii unui volum mare de gaze. Paricutin (Mexic) etc. Hawaii ()1935. Acþiunea lor se poate manifesta treptat. în timp. a avut o putere dublã decât bomba de la Hiroºima. precum ºi în areale ale insulele limitrofe Java. a produs un ºuvoi de lavã printr-o fisurã lateralã care a acoperit oraºul Mascali. norii arzãtori rezultaþi din erupþiile vulcanilor Mt. Etna. ce au fost devastate de valul tsunami înalt de 32-35 m. precum ºi cea a vulcanului Katmai (Alaska) din 1912. elemente Gazele toxice eliminate de Vezuviu în 79 d. oraºul fiind acoperit cu un strat de cenuºã vulcanicã de 2 m grosime. Explozia lui Krakatoa din 1883 s-a auzit la peste 4. prin realizarea unor diguri.

Norii arzãtori însoþesc în mare parte activitatea vulcanilor. III i. rezultã cã laharii au o frecvenþã mare pe Terra ºi un impact deosebit de puternic. 1930 ºi 1967). Se considerã ca cel mai lung torent înregistrat a fost la Cotopaxi (Ecuador. Efectele sunt devastatoare ºi de lungã duratã. Erupþia propriu-zisã a fost premearsã de zgomote puternice ºi de cutremure de circa 100 km. urmate de curgeri de lave care au topit masa de gheaþã ce acoperea cupola muntelui. ºi Katmai (Alaska) din 1902. pe circa 2500 ha.. fie din gheþari. unde norul arzãtor s-a rostogolit 30 km pe o lãþime de 20 de km. în Islanda au decedat 9283 oameni din cauza foametei ºi a bolilor provocate de erupþia din anul 1783 care a acoperit cu lavã sute de kmp de teren. Cel mai concludent exemplu îl reprezintã erupþia vulcanului cu gheþari Nevada de Ruiz din Columbia de est din 14 noiembrie 1985. Puhoaiele de noroi. nisip vulcanic) – sunt adevãraþi torenþi de noroi ce antreneazã blocuri mari de rocã ce se deplaseazã cu repeziciune pe versanþi ºi produc pagube deosebit de mari.. În Podiºul Maya.000 de morþi. Cutremurele de pãmânt ce însoþesc activitatea vulcanicã pot produce mari distrugeri ºi pierderi de vieþi omeneºti. copaci dezrãdãcinaþi au format mase enorme care au acoperit oraºul Armero împreunã cu multe alte sate pânã la 40 km distanþã de vulcan. ducând la dispariþia ei. unde se iau mãsuri de protecþie împotriva lahariilor periculoase prin ridicare de diguri cu rolul de a le frâna pornirea ºi crearea de coline artificiale. apa provenind îndeosebi din topirea zãpezii ºi gheþii de deasupra vulcanului. cultura mayaºã a fost acoperitã de acumulãrile de cenuºã. Helens (S. 1980). având caracter de torenþi incadendescenþi. o suprafaþã de peste 8000 km2. Provenienþa apei este fie din precipitaþii. totuºi urmãrile au fost dezastruoase datoritã gradului mare de populare a zonei. în 877). în sec. sunt frecvente în Kamceatka. De exemplu. Laharii – fenomene legate de erupþiile vulcanice formate din apã amestecatã cu produse ale erupþiei (cenuºã. lapili. Biroul ONU pentru securitate în caz de catastrofe naturale (UNDRO) a prevãzut erupþia eminentã a vulcanului încã din noiembrie 1984. Echipa de vulcanologi era la faþa locului prezicând încã din 13 noiembrie dezastrul ce va urma. care constituie cea mai mare catastrofã vulcanicã din istoria Americii de Sud. Orice erupþie este precedatã de 41 & . în 1943. în urma exploziei lui Paricutin suprafeþe întinse de culturi agricole (orez ºi trestie de zahar). soldatã cu 22. Cum cea mai mare parte a vulcanilor activi depãºesc în altitudine limita zãpezilor persistente. ce permit refugiul rapid al populaþiei. piatrã incandescentã. St. Deºi se ºtia cu un an înainte despre iminenta erupþie a vulcanului. au fost acoperite ºi numeroase animale au fost ucise.A. Cãderile de materiale – piroclastite – modificã aspectul regiunii pe distanþe foarte mari. Japonia ºi Indonezia. de 300 km.U. în cazul lahariilor joase. Ch. fiind prezenþi ºi la Merapi (în Jawa. De asemenea.

– Insulele Kurile – 39 vulcani recenþi.african 14. – Munþii Anzi din America de Sud – 60 vulcani recenþi din care 47 activi. – Insulele Filipine – 31 vulcani recenþi din care 15 activi. 60 ºi cap. Rãspândirea vulcanilor pe glob Zonele geotectonice ale Pãmântului sunt: rifturile. 4. Impactul catastrofal asupra populaþiei este dat de caracterul lor superficial. – Arhipelagul Indonezian – 122 vulcani recenþi din care 69 activi. 3. – Malaezia ºi Polinezia – 94 recenþi din care 48 activi. Tazieff. 1.+ cutremure. 42 . Indonezia în 6 erupþii – 147000 victime. Cea mai mare catastrofã este legatã de erupþia lui Krakatoa (1883) când valurile de 35 m înãlþime au izbit þãrmurile ducând la 36000 morþi în Sumatera ºi Jawa. – Peninsula Kamceatka – 390 vulcani recenþi.4). – Antarctica – 16 vulcani recenþi din care 10 activi.000 victime. 2. 10% din seisme însoþesc erupþiile vulcanice ºi sunt provocate de procesele de decompresiune. Italia ºi Islanda în 4 erupþii – 34. 1966). Inundaþiile costiere). 2. – Insulele Aleutine ºi Alaska – 60 vulcani recenþi din care 39 activi. Japonia ºi Filipine în 3 erupþii – 18. 15 în Oceanul Pacific ºi 4 în Oceanul Indian). Pacific). focarele eruptive de aici fiind cele mai adânci (H. În urma erupþiilor vulcanice din ultimii 2000 ani s-au înregistrat urmãtoarele victime. în zona de subducþie sunt situaþi 417. Vulcanii care vin în contact direct cu populaþia sunt cei de pe continente sau insule (deþin circa 87% din numãrul vulcanilor activi).1. Sunt frecvente în Japonia (vezi ºi p. De altfel.000 victime. – Noua Zeelandã (numeroºi vulcani recenþi ºi activi). – Insulele Mariane – 23 vulcani recenþi din care 20 activi. – America Centralã 60 de vulcani recenþi din care 42 activi. 33 activi.000 munþi vulcanici în Oc. Din numãrul total al vulcanilor activi de 500. – Arhipeleagul Nipon ºi Insulele Ryu Kyu – 58 vulcani recenþi din care 37 activi. zonele de subducþie. Cea mai mare parte a vulcanilor activi se aflã în rifturile oceanice (peste 10. în lungul riftului est . Seismele vulcanice care au precedat erupþiile din Kamceatka ºi Hawai s-au situat la 60–70 km adâncime. Tsunami – valurile produse de explozia vulcanilor submarini – prin forþa cu care izbesc uscatul produc imense daune umane ºi materiale. 19 vulcani activi (Kliucev – 4877 m).7. – Munþii Cascadelor – 15 vulcani recenþi din care 7 activi. Cercul de Foc al Pacificului (62% din vulcanii activi ai globului). cutremurele producându-se pânã la o adâncime de 60 km.000 victime. America Centralã ºi de Sud în 4 erupþii – 53. în zonele oceanice 63 (44 în Oceanul Atlantic. „punctele fierbinþi” (figura 2.

Katmai). 26. Comore.& Figura 2. Zona vulcanicã a Oc. 10. 31. Aleutine ºi Alaska (18. 32. Orizaba.Anzii Cordilieri (27. ins. Karthala. Mt. b . Réunion. 28. Beerenergins. Mt. 30. 25. 56. Hibok-Hibok). Rainier. 43 . 13. IV. Eons. 43-44. Benbow). 65. Piton des Neiges. Cotopaxi.Orientul Apropiat (52.Marea Egee (51. Azore. Tahiti). 12. Sakurajima). Bezâmianâi). Canare. ins. Orohena. Nevado del Ruiz.Ins Mariane (14: Osima). Demavend 5604 m). Tambora. Hekla ºi Helgafell. Pico de Fuego. ins. Popocatepetl. c . Zona vulcanicã a Oceanului Indian (55. ins. d . c . Tolima. Cercul de Foc al Pacificului: a . ins. Hawai. Santorin).ins. Pelée – 1397 m). 57. Merapi. 6. 17. Kenya. Kelud. 5. Capelinhos ºi Fayal. 1 . Atlantic cuprinde 44 vulcani Zona vulcanicã mediteraneanã cuprinde vulcani activi europeni: Etna. Erta Ale). Elbrus 5633 m. Mt.Noile Hebride (15. Mauna Loa ºi Mauna Kea. k .arhipelagul indonezian (9. 11. Elbrus.America Centralã (21. Demavend). Islanda. 66. Taal. Ardoukoba. 22. Stromboli din Marea Tirenianã ºi Santorin din Marea Egee. Tristan da Cunha. Irazu). 54. 24. m. 64. ins. 60. ins. Lamington). Ross).Marea Tirenianã (49. Zona vulcanicã a Oceanului Atlantic (40. 47. 8. ins. 20. Colima. Antilele Mici (38. Tarawera. Capului Verde. 53. 41-42. Ararat. 50. Sangay. Rãspândirea vulcanilor pe glob I. Chimborazo. Zona de subducþie Antilele Mici – 17 vulcani recenþi din care 9 activi (Mt.Peninsula Kamceatka (1: Kliucev. 46. 45. 23. i . f . Asama. h . Kurile (3: Alaid). Mt. Ascension). III. Vezuviu. Nyiragongo.Noua Zelandã (16. V. Llullailaco. ins. Maipu). 33. Agna. Fuji. Kilimandjaro. Taranaki). La Soufriere. El Misti. g . Antarctida (36: Erebus. Zona vulcanicã din Africa (61. j . 2. II. ins. 48. Pelee). Lassen Peak). b ins. 63. e .. ins. 37.4. Zona vulcanicã mediteraneanã: a . Filipine (7. Paricutin. Kerguelen). 35. 62. Aconcagua. 39. Vezuviu. VII. Etna). Krakatoa. Ross. Pico de Teide. Jan Mayen. 29. VI.arhipelagul nipon (4. Zona vulcanicã a Oceanului Pacific (58-59.ins. 34. Nyamlagira.Munþii Cascadelor (19. precum ºi vulcanii stinºi din Orientul Apropiat (Ararat – 5165 m.

refugiul Sapienza. Un exemplu evident este erupþia din 1971. când un astfel de torent de lava a distrus observatorul vulcanic. Pacific cuprinde 15 vulcani activi situaþi deasupra punctelor fierbinþi – Mauna Loa 4170 m – Hawai.refugiul Citelli. deosebindu-se doua faze de paroxism: 5 aprilie – 7 mai ºi 7 mai – 12 iunie. Vulcanul Etna Etna (3340 m) este unul dintre cei mai înalþi ºi cunoscuþi vulcani activi din Europa. iar fisurile din cea de-a doua parte a erupþiei sunt numerotate cu cifre de la 1 la 7. erupþiile sale din craterul central sunt relativ slabe. Zona vulcanicã din Africa cuprinde 43 vulcani recenþi din care 14 activi (Kilimandjaro – 5895 m. Cea mai devastatoare erupþie a Etnei a fost cea din 1669. Figura 2.partea de SE a craterului. Fisurile apãrute în timpul primei faze a erupþiei sunt notate cu a. Zona vulcanicã a Oc.+ Zona vulcanicã a Oc. MO . c.6. BN . Indian cuprinde vulcani activi. RC . TDF. SE . RS .partea de NE a craterului. mai dese ºi mai importante fiind venirile de lave de pe crãpãturi laterale ale conului. d. Erupþia s-a desfãºurat pe parcursul a câteva luni (aprilie-iunie). dupã cum reiese ºi din harta de mai jos. când râurile de lava incandescentã au acoperit sate întregi.Bocca Nuova. Harta curgerilor de lavã ale vulcanului Etna începând cu secolul XIV Totuºi.Turnul Filozofului. Prezintã erupþii centrale de tip strombolian. 44 . au trecut de zidurile oraºului Catania ºi s-au oprit în mare.. NE .Montagnola. Kenya – 5199 m). Figura 2. b.5.

earth. Nori de cenuºa ºi lava ºi râuri de lava în apropierea Refugiului Citelli în timpul primei faze de la erupþia din 1971. 2.7.int/ew/volcanoes/etna 45 . Fig. care a eliberat un volum impresionant de lavã ce a atins ºi distrus ºi sudul oraºului Catania. Râurile de lavã sunt vizibile ºi pe imaginile din satelit. vulcanoetna. Fig.9. Date preluate de pe: www. www. craterul principal al flancului erupþiei din 1669. 29 iulie 2001. care au atins înãlþimi de 1 500 . care dau curgeri de lavã. 2.2000 m în ianuarie 1972.esa.com.natinalgeographic. La poalele conului se afla oraºul Mascalucia. Activitatea permanentã a Etnei reiese ºi prin emisiile de cenuºã ºi gaze. Imagine satelitarã Landsat 7 ETM+ asupra Etnei. dar mici.8.com/0202. În dreapta se observã conul Monti Rossi. dar cu activitate solfatarianã. ce alterneazã cu faze de calm. fiind dovada specificului activitãþii de tip strombolian ce caracterizeazã vulcanii sicilieni.Activitatea Etnei constã în erupþii violente. dar ºi erupþii mici numai de gaze ºi vapori.400 m pe flancul sudic al vulcanului. & Figura 2. www.boris. localizat la 300 . Fotografii realizate în aprilie 1971 de Giuseppe Scarpinati.

Sinteze realizate de cunoscuþi vulcanologi (H. Schimbãrile topografice anterioare erupþiei.A. Japonia (Aso). un paroxism vulcanic este anunþat de creºterea valorilor raportului sulf/clor de la 1 la 7-8. schimbãri în câmpul geomagnetic sau gravitaþional. direcþia dominantã a vântului etc. De exemplu. Pe baza informaþiilor asupra fenomenelor ce au loc înaintea erupþiei se poate aprecia în general momentul erupþiei. În perioada 1970–1980. Zonarea vulcanicã îºi propune stabilirea vulnerabilitãþii terenurilor la erupþii în funcþie de poziþia vulcanului.000 de oameni. – schimbãri topografice. (Hawai). Tazieff. cum sunt în S. orientarea produselor vulcanice. Fenomene seismice Ansamblul de fenomene legate de genezã. cutremurele au provocat moartea a circa 450. se urmãresc cu aparate speciale. 2. domeniu al seismologiei (V. Datoritã faptului cã fiecare vulcan are particularitãþile proprii. Fenomenele geochimice sunt considerate de unii specialiºti ca fenomene clasice de urmãrire a vulcanismului. etc. special dotate. Fenomene geofizice care anunþã erupþia unui vulcan sunt foarte diferite: creºterea temperaturilor în sol ºi a fluxului termic.000 de oameni ºi pagube materiale de peste 19 miliarde dolari. situate în diferite puncte ale Terrei. dar nu ºi intensitatea acesteia.+ 2. în perioada 1920–1950 au decedat peste 887. – fenomene geochimice. Manifestãrile bazice cu vetre vulcanice puþin adânci pot fi prevãzute mai uºor decât alte tipuri de vulcani prin fenomenele care au loc înaintea erupþiei. este dificil sã se stabileascã reguli generale de supraveghere ºi mãsuri de protecþie.U.1. activitate seismicã localã. cum sunt ridicãrile lente ale terenului. Prevederea erupþiilor vulcanice Prevederea momentului erupþiei vulcanice este deosebit de dificilã pentru cã fenomenele anteerupþie sunt foarte diferite în spaþiu (de la vulcan la vulcan) ºi în timp (chiar la acelaºi vulcan). Italia (Ercolano lângã Vezuviu). Studiile de predicþie au la bazã datele unor observatoare vulcanologice.2. Lãzãrescu.8. 46 . transmiterea ºi efectele cutremurelor poartã denumirea de seismism. – fenomene geofizice. 1980). Yokoyama etc. Seismele sau cutremurele de pãmânt sunt fenomene naturale ce produc unele dintre cele mai mari dezastre. scãderea rezistivitãþii electrice a substratului.) precizeazã cã predicþia vulcanologicã se bazeazã pe studii privind: – zonarea vulcanicã. Sunt mai dificil de înregistrat miºcãrile orizontale ale terenului.

De la început apreciem necesitatea explicãrii unor termeni întrucât seismele se manifestã pe suprafeþe extinse. exprimate în bani sau victime sã egaleze sau sã depãºeascã valorile aºteptate la un anumit amplasament într-un anumit interval de timp” (N. 2. antiepicentrul fiind antipodul epicentrului. Microseismele au o intensitate foarte redusã ºi nu sunt simþite direct de om. cutremurele sunt zguduiri bruºte ale scoarþei terestre într-un timp scurt ºi cu intensitate variabilã. se impune cercetarea ºtiinþificã predezastru a cutremurelor ºi educarea populaþiei pentru a suporta cu riscuri minime impactul produs de un viitor seism. Mândrescu.1. Dupã adâncimea focarelor cutremurele sunt: superficiale sau normale (pânã la 60–70 km sub suprafaþã). construcþiilor ºi mediului sunt rezultanta dinamicii terestre ºi implicit a elementelor ce definesc un seism. unde are loc ºocul iniþial. viteza sau deplasarea). într-un anumit loc ºi timp. 96). p. Pentru timp îndelungat riscul seismic se apreciazã prin perioada de revenire a unui cutremur cu anumitã intensitate sau magnitudine ºi prin calcularea energiei seismice medii anuale ºi compararea ei cu energia eliberatã pe an. 1991. Riscul seismic creºte atunci când energia seismicã anualã este mai micã decât energia seismicã medie. Riscul seismic este „probabilitatea ca efectele sociale sau economice.10). Efectele seismelor asupra populaþiei. local. decât sunt înregistrate cu ajutorul seismografelor. Macroseimele sunt simþite de om ºi au urmãri asupra construcþiilor. Elementele unui seism Dupã definiþia adoptatã în general de nespecialiºti.De aceea. de adâncime (300–700 km) (figura 2. Este exprimat cu parametrii ce caracterizeazã miºcarea terenului în timpul cutremurului (acceleraþia. într-un timp scurt. 94). Hazardul seismic este probabilitatea de apariþie a unui cutremur de o anumitã magnitudine. ºi de formaþiunile geologice de suprafaþã. care se propagã cu viteze de peste 1 km/s. Mândrescu. Se redã în km ce indicã adâncimea punctului. Riscul seismic a fost abordat de numeroºi autori (dupã anul 1970) ºi depinde. seismele sunt solicitãri elastice de scurtã duratã ale scoarþei terestre. mijlocii sau intermediare (70–300 km). 1991. p.2. Focarul seismic sau hipocentrul este locul din scoarþa unde se produc deranjamente. Geofizic. în funcþie de scara intensitãþii. precum ºi prin hãrþi de hazard seismic („probabilitatea ca un anumit nivel al acceleraþiei maxime sã fie depãºit într-un anumit interval de timp” – N. Epicentrul este punctul de la suprafaþa Pãmântului situat deasupra focarului pe prelungirea razei terestre. 47 & Cunoaºterea elementelor unui seism .

c. propagându-se prin deformãri perpendicular pe direcþia lor de deplasare cu viteze de 2–4 km/s (în crustã).11). exprimatã în lucru mecanic. Lupei. Energia seismului. se produce datoritã fracturãrii sau schimbãrii volumului din scoarþa terestrã. Elementele caracteristice ale seismului se stabilesc dupã undele seismice: prime sau longitudinale. ajungând „primele” la un observator. Propagarea undelor seismice: a. este mai lungã decât durata de producere în hipocentru datoritã timpului în care se transmit undele seismice.10.2 km/s (sub suprafaþa Moho). Undele prime (cu simbolul P) se propagã prin dilatãri ºi comprimãri succesive pe direcþia lor de deplasare cu viteze mari de 4–7 km/s (in crustã) ºi 8. Elementele unui cutremur de pãmânt ºi componentele undelor seismice la observatorul seismic (dupã Airinei. Durata mãsuratã a seismului. unde superficiale (dupã Longwell ºi Flint.0–8. citat de N. b. Direcþia de propagare a undelor Figura 2. Poziþiile acestor puncte sunt date de coordonatele geografice.11. 1979).+ Unghi de emergenþã Focar H Figura 2. unde longitudinale. Undele secunde (cu simbolul S) sunt unde transversale. de la câteva secunde pânã la zeci de secunde. a. 48 . 1979). secunde sau transversale ºi superficiale (figura 2. Timpul la origine aratã momentul iniþierii cutremurului în hipocentru. unde transversale. Vibraþia undelor longitudinale Vibraþia undelor transversale b. Direcþia de propagare a undelor Vibraþia undelor superficiale c.

Undele superficiale rezultã din interferenþa în epicentru a undelor longitudinale ºi transversale. în rocile puþin coezive ºi necoezive riscul va fi de: 1 : 2. Se propagã mai lent în formaþiunile superficiale. Primul impuls al razei de propagare se descompune în: componenta verticalã (Z). mai ales pentru regiunile situate aproape de epicentru.3. Undele seismice se propagã cu vitezã mai mare ºi pe spaþii mai întinse în rocile compacte faþã de cele afânate.2. teorie completatã cu cea a tectonicii plãcilor.4 (în roci sedimentare cimentate). 4. Peste 90% din cutremure sunt datorate deplasãrilor care au loc în scoarþa terestrã fiind strâns legate de limitele dintre marile plãci tectonice care sunt ºi ariile cele mai mobile.4 : 11. H. 2. Lupei.6 (în rambleuri). cele mai distrugãtoare sunt undele de suprafaþã. convergente (în zonele de subducþie) ºi de translaþie (de-a lungul ariilor transformate). La limitele dintre marile plãci tectonice au loc deplasãri divergente (de-a lungul crestelor medio-oceanice). seismele sunt mai distrugãtoare. Litologia ºi riscul seismic Riscul seismic este diferit în rocile necoezive ºi în cele coezive. Viteza lor creºte proporþional cu puterea ½ a raportului rigiditate/ densitate a rocilor. 2.4 : 4.4 (în nisipuri umede). faza principalã a microseismului este datã de undele superficiale. deºi viteza de propagare a undelor este mai micã. care genereazã cutremure. ultima fazã este cea de stingere sau finalã. În pietriºuri ºi nisipuri. din cauza rigiditãþii reduse a acestora. Când se depãºeºte rezistenþa la forfecare are loc ruperea acestora ºi descãrcarea bruscã a energiei elastice acumulate.2.2. Tipuri genetice de seisme • Cutremure de origine tectonicã. Undele seismice se înregistreazã cu ajutorul unor aparate speciale – seismografe. accelelografe ºi seismoscoape – existente în staþia seismicã. Faza precursoare este datã de undele longitudinale ºi apoi de cele secundare. Raza de propagare face cu dreapta epicentru – hipocentru un unghi numit unghi de emergenþã. componenta orizontalã spre nord (N) ºi componenta orizontalã spre est (E). 12 (în terenuri mlãºtinoase) (N. cu unde de tipul celor din faza principalã.4 km/s. La macroseisme. 1979). Reid (1911) a explicat mecanismul apariþiei seismelor prin teoria destinderii elastice. rocile din cele douã pãrþi ale unei falii sunt deformate elastic. 1. atunci. Sunt unde lungi (simbolul L) ºi au viteza constantã de 3. Dacã se considerã riscul la seisme în roci cristaline compacte egal cu unu. 49 & .E.Undele prime ºi secunde se formeazã în hipocentru ºi se transmit spre epicentru. Pe scurt aceasta aratã cã datoritã miºcãrii regionale de forfecare.

4. partea de est a Canadei. 50 . fãrã adaos sau consum de materie ca în cazul dorsalelor ºi respectiv al zonelor de subducþie. Focarele sunt situate în valea riftului sau în creasta învecinatã. Australia.5–6. Astfel sunt regiunile faliei San Andreas ºi faliei Anatoliana. 3. nord-vestul Siberiei. fãrã vulcanism. o parte a Indiei peninsulare. deplasarea plãcilor se face cu circa 3. Groenlanda. pãrþile centralã ºi esticã ale Americii de Sud. sistemul faliei se aflã la limita plãcilor Nord Americanã ºi Nord Pacificã. 5. Reprezintã circa 10% din cutremurele produse într-un anumit interval de timp. Zona seismicã cu cutremure superficiale.12). Zona seismicã a dorsalelor medio-oceanice se caracterizeazã prin cutremure superficiale cu magnitudini pânã la 6 (pe scara Richter). Zona seismicã a foselor oceanice adânci este asociatã zonelor de subducþie cu mecanismul accentuat din jurul Pacificului. cele cu adâncime intermediarã apar în Carpaþi. Platforma Est-Europeanã. Cutremurele sunt în general superficiale (în regiunile muntoase înalte). În primul caz. Zonele relativ stabile sunt vechile scuturi ca: Scandinavia. SEISMELE: normale superficiale intermediare de adâncime Figura 2. Hipocentrul cutremurelor este la adâncimi de 20–700 km. Pen. unde energia este acumulatã la contactul a douã sau mai multe plãci continentale. Zona seimicã continentalã se extinde lanþurilor muntoase orogenice tinere. Plãcile se deplaseazã lateral. Africa (fãrã regiunile Riftului Est-African ºi Magrebului).12.+ În funcþie de particularitãþile morfologice ºi geologice de la limita plãcilor s-au separat 4 tipuri de zone seimice (figura 2. Arabicã. dispus pe un plan cu înclinãri de 55–60° dinspre ocean spre continent (planul Benioff). Activitatea vulcanicã intensã este bazalticã ºi are un flux termic ridicat. Repartiþia cutremurelor pe Glob Geneza seismelor ºi tectonica globalã 1. 2.0 cm/an. Magnitudinea cutremurelor din „Cercul de Foc” al Pacificului poate atinge sau depãºi valoarea 8 pe scara Richter.

2. de-a lungul falezelor sau din peºteri genereazã seisme de micã energie. unde se aflã focarele eruptive. Gradul IV. Seismele vulcanice ca ºi vulcanii se produc datoritã tensiunilor efectelor de decompresiune. Rossi ºi Forel întocmesc prima scarã cu valori între I ºi X. Aceasta este cea mai utilizatã scarã de intensitate.4. de 12 grade. Gradul V – Se simte aproape de toatã lumea. dupã tipul ºi amploarea deformãrilor suprafeþei terestre ºi dupã reacþiile populaþiei la ºocul seismic. care a provocat mari pagube oraºului Skopje. cutremurele provocate de prãbuºirea tavanului peºterilor sunt asociate unor falii active. deºi magnitudinea a fost de numai 6. pentru cutremurul din 1857 care a afectat sudul Italiei. mulþi se sperie ºi fug din locuinþe. Ele sunt superficiale. unele mobile grele se deplaseazã. modificatã (în 1931) de Wood ºi Newmann într-o scarã de 12 grade. Sunt cele mai puþin frecvente (circa 3%). seismele cu focarul în dreptul dopului de lavã al coºului (de explozie) prezintã un ºoc la început care se propagã în toate direcþiile. Gradul II – Simþit numai de puþine persoane care se gãsesc în repaus. cunoscutã sub denumirea de scara Mercalli Modificat CMMD (sau MM) ºi prezintã urmãtoarele caracteristici: Gradul I – Nu este simþit. uneori 20 km sub suprafaþã au aspectul unor seisme normale (tip A. în special la etajele superioare. plasate imediat sub crater. În multe cazuri. sunt cele mai frecvente (tip B. seismele adânci pânã la 1 km.Se simte de mai multe persoane din interiorul clãdirilor ºi de unele aflate în exterior. Seimologul italian Mercalli elaboreazã. o scarã tot cu 10 grade. Gradul VI Se simte de toatã lumea. S-a observat cã efectele ºocului se diminueazã proporþional cu creºterea distanþei faþã de epicentru. Mulþi sunt sculaþi din somn. în 1902. Prãbuºirile de stânci din regiunile muntoase. cele mai profunde cutremure vulcanice declanºându-se pânã la 60 km adâncime. Ele sunt asociate în general vulcanilor explozivi. Mãsurarea seismelor Mãsurarea seismelor se face utilizându-se douã tipuri de scãri: scara intensitãþii ºi scara magnitudinii. În 1917. modificatã ulterior de Rothe (în 1942) ºi de Richter (1956). cu faze P ºi S). Mercalli. În 1873. • Cutremure datorate unor cauze locale (cutremure de prãbuºire). însoþesc sau urmeazã erupþiile vulcanice. Cancani ºi Sieberg au elaborat o altã scarã. Circa 7% din cutremure preced.2.• Cutremure de origine vulcanicã. Un exemplu concludent îl constituie seismul carstic din iulie 1963. Între seismele tectonice ºi cele vulcanice nu existã o limitã tranºantã. construcþiilor.3. fãrã faze P ºi S separabile). Primele studii asupra urmãrilor unui seism aparþin lui Robert Mallet. Seismele cu hipocentrul între 1 ºi 10 km. Gradul III – Se simte de unele persoane din interiorul clãdirilor. Seismele vulcanice au caracter local ºi sunt de micã energie. Pãsãrile ºi animalele sunt neliniºtite. 51 & Periculozitatea seismelor . • Intensitatea seismelor se apreciazã dupã gravitatea distrugerii clãdirilor.

Mãrimea riscului la seisme este datã de intervalul cuprins între 2 izoseiste. Gradul IX – Panicã generalã. Pereþii uºori sunt aruncaþi în afarã. F. fiind gradat de la epicentru spre distanþe din ce în ce mai mari. Obiectele sunt azvârlite în sus. Stricãciuni considerabile ºi în structuri special construite. 1961). risc mare. Atanasiu. risc mediu. 52 .2. În urma studiilor asupra intensitãþii cutremurelor se elaboreazã hãrþile seismice prin izolinii ce unesc puncte de egalã intensitate seismicã. Crãpãturi mari în teren. dezvoltatã împreunã cu B. Mari alunecãri de teren. • Magnitudinea (M) (magnitudine = mãrime) reflectã energia seismelor. B = constantã ce redã influenþa caracterelor structurale ºi litologice ºi distanþa de epicentru. de ordin psihic ºi social cu consecinþe pe termen lung. Unii pereþi de cãrãmidã se prãbuºesc.+ Gradul VII – Cei mai mulþi oameni pãrãsesc locuinþele. risc mic. Gradul XI – Puþine clãdiri din cãrãmidã rãmân în picioare. Richter în 1935. Noþiunea de magnitudine a fost introdusã de C. Gradul X Sunt distruse cele mai multe structuri din cãrãmidã. Au loc modificãri ale reliefului. ªinele de cale feratã sunt îndoite puternic. Între energia unui cutremur ºi magnitudine existã relaþia: Log E = A + BM Scara de magnitudine Richter cuprinde valori între 1. Impactul fenomenelor seismice asupra populaþiei Impactul fenomenelor seismice asupra societãþii umane vizeazã. 1980). Gradul XII – Distrugerea este aproape totalã. pe lângã numãrul de victime ºi valoarea pagubelor materiale.5. Magnitudinea este o funcþie logaritmicã a energiei eliberate în zona de focar a unui cutremur ºi este proporþionalã cu pãtratul amplitudinii maxime înregistrate pe seismogramã: M = log A + B Unde A = componentã orizontalã a amplitudinii maxime a deplasãrii solului în undele superficiale.3 ºi 8. citat de V. numite izoseiste (linii de sensibilitate sau culminaþie seismicã.6. dupã I. Sunt distruse poduri. fenomenele naturale au ºi o componentã psihologicã. fiind deci un criteriu de clasificare ºi mãsurare cantitativã. dificil de evaluat. În consecinþã. Lãzãrescu. 2. Ultima valoare corespunde unui seism de intensitatea XII ºi energia 1026 : 1027 ergi. Este perceput ºi de persoanele aflate la volan. Gradul VIII – Casele se deplaseazã pe fundaþiile lor. fãrã risc. risc foarte mare. Stricãciuni considerabile în clãdiri prost construite. Gutenberg (în 1947) ºi sintetizeazã în lucrarea „Seismicitatea Pãmântului” (1954. introdus pentru a se evita erorile scãrilor de intensitate. ºi aspecte grave.

Incendiile sunt declanºate de ruperea conductelor de gaze ºi sunt favorizate ºi întreþinute de materialul din care sunt construite locuinþele. 1 m înãlþime (nesesizatã de vapoare). scade spre þãrm odatã cu creºterea înãlþimii (la câþiva zeci de m) ºi a energiei. Valurile provocate de cutremurul din 1 noiembrie 1755 din Lisabona au devastat coastele Portugaliei. Menþionãm astfel modificãrile nivelului apei freatice din puþuri. Marocului ºi au condus la circa 60 mii morþi în Lisabona. cât ºi post seism. • Zgomotul produs de cutremure este asemãnãtor tunetului. Dimensiunile acestor valuri sunt impresionante: 110 km distanþa între douã valuri. Tokio. 1991).Fenomenele cu impact asupra populaþiei au loc atât în timpul seismului. Efectul sãu însã asupra populaþiei este foarte mare când este însoþit ºi de vibraþiile pãmântului. • Miºcãrile (vibraþiile) Pãmântului în timpul cutremurului au cele mai puternice efecte indirecte asupra populaþiei. rezervoare de materiale inflamabile etc. asupra genezei lor emiþându-se o serie de ipoteze. produse chimice. • Anumite fenomene particulare ale apei au fost puse în evidenþã de asemenea înainte ºi dupã cutremur. Victimele omeneºti ºi pagubele materiale sunt determinate de avarii ale construcþiilor. Fenomenul a fost explicat în 1955 de Anders Kvale (citat de N. erupþii vulcanice sau alunecãri submarine. zgomotului produs de o cãruþã în miºcare pe un drum de piatrã. Regiunile expuse la tsunami sunt puse sub observaþii speciale. cum sunt: prãbuºirea 53 & Riscul produs de seisme . Sistemul a fost creat dupã catastrofa produsã în Aleutine de tsunami la 1 aprilie 1946. determinat de dezechilibrul dintre greutatea coloanei de fluid ºi presiunea stratului acvifer. În Oceanul Pacific existã Sistemul de Alarmã pentru Valuri Seismice (SSWWS) cu observatoare seismice în: Berkeley. În anii 1960 numeroase þãri s-au alãturat sistemului astfel încât din 1965 Sistemul Internaþional de Avertizare Tsunami are centrul în Honolulu. Mândrescu. 65 puncte în care se mãsoarã mareele ºi 101 puncte de rãspândire a datelor în aria Pacificului. Sistemul are 69 staþii seismice. 700 km/h vitezã. În San Francisco distrugerile incendiilor reprezintã circa 75–80%. Unele din fenomenele luminoase observate în timpul seismului nu au legãturã cu cutremurele. • Unele fenomene luminoase care apar atât înainte ºi în timpul seismului cât ºi dupã seism sunt încã insuficient explicate. în lb. Cele care premerg cutremurele au importanþã în predicþia cutremurelor. Valurile seismice apar în lacuri situate la mai multe sute de km de epicentru. nami = val. Tsunami (tsu = port. Japoneza) sunt valuri înalte din mãri deschise ºi oceane produse de cutremure. Este mai puternic auzit în regiuni montane decât în cele de câmpii aluvionare. Canada ºi staþii de mãsurare a valurilor pe coastele Pacificului. Spaniei. valurile produse de undele seismice la diferite distanþe de epicentru pot avea efecte catastrofale asupra populaþiei. astfel încât cauza realã a catastrofelor (cutremurul) apare mult diminuatã. Durata zgomotului este dificil de stabilit. Dintre fenomenele acvatice care însoþesc seismul sau continuã dupã diminuarea vibraþiilor terestre.

unde seismul atinsese intensitatea XI. Ele s-au simþit în vest pânã în Roma. în interiorul þãrii).000 ºi 800. în Bulgaria ºi Iugoslavia au produs victime ºi pagube materiale. în est pânã la Moscova. Distrugerile provocate de cutremur au cuprins teritoriul Subcarpaþilor de Curburã (localitãþile Vãlenii de Munte. În China. Al doilea ºoc s-a produs dupã o jumãtate de orã. De asemenea. Criza seismicã a continuat în urmãtoarele 8 zile cu încã trei ºocuri de mare energie.+ clãdirilor (parþialã sau totalã). în mai multe zile s-au succedat ºocuri de magnitudini cuprinse între 7 ºi 8. între 38 ºi 45 grade latitudine sudicã. populaþia fiind însã adunatã în pieþe nu s-au mai produs victime omeneºti. De la N la S. a balcoanelor. Au fost distruse 58 622 locuinþe din 352 421 câte erau în arealul afectat (Haroun Tazieff. la 28 iulie 1976.275. Oraºele cele mai afectate au fost Valdivia. Ceptura. apa din lacurile de acumulare acoperind oraºe ºi sate situate în aval. s-a produs un violent cutremur cu magnitudinea 7.5 la 25 km de oraºul Chimbote (în partea de nord). urmat de un al doilea ºoc în aceeaºi zi. Chiloe. (circa 1 milion de locuitori). În Bucureºti 54 .000. Alte pagube materiale. a corniºelor. o mare parte din locuitorii oraºului Concepcion se aflau afarã din case. localitãþile Dãrãºti. Paroxismul s-a produs duminicã 22 mai ora 15:00. ca reþeaua de cãi ferate (peste 500 km) ºi autostrãzi (228 km) scoase din circulaþie. Bucureºti. seismul a depãºit în cele mai multe oraºe gradul VIII. Cerasu. în mai 1960. iar cel al accidentaþilor de 11. Primul ºoc major s-a produs la ora 3:43. Numãrul victimelor a fost diminuat de faptul cã seismul s-a produs la o orã din timpul zilei pe timp frumos. înainte de paroxism s-au produs zguduiri care au scos populaþia afarã din clãdiri. Catastrofa a fost amplificatã de faptul cã au fost distruse numeroase baraje. Boldeºti. inundaþii. Puerto Montt ºi Castro din Ins. la 31 mai 1970 s-a produs un cutremur cu magnitudinea 7. distrugerea recoltei etc. a coºurilor. la 4 martie 1977 (ora 21:21:56. Au murit circa 70 mii oameni ºi au rãmas fãrã locuinþã peste 800000 persoane. precum ºi avariile puþurilor de alimentare cu apã. 1966). Pasãrea). oraºul fiind practic distrus. favorizat de o vreme frumoasã. În România.) ºi interfluviul Argeº – Colentina (cu mun. 30 Decembrie. cu intensitatea VIII în arealul oraºelor Concepcion (pe coastã) ºi Chillian (la 100 km de Concepcion.2 cu epicentrul în Vrancea ºi hipocentrul la 110 km adâncime. Mogoºoaia ºi Otopeni de pe râul Colentina. Drajna etc. La acestea se adaugã ºi alte fenomene ca incendii. Câmpina. dupã care au început replicile cu magnitudini de gradul 7.7. S-a apreciat cã victimele omeneºti ar fi fost cuprinse între 600. Criza seismicã a început la 21 mai ora 6:02. Adunaþii Copãceni – din lunca Argeºului.8 în epicentrul de la Tangshan din N-E Chinei. a geamurilor. etc. Vibraþiile seismice au produs importante pagube materiale pe circa 35% din suprafaþa þãrii. Au fost distruse circa 85% din clãdirile cu 2-8 etaje ºi circa 90% din clãdirile mici.2 secunde la Bucureºti). Numãrul total al persoanelor decedate a fost de 1570. din care 7576 în municipiul Bucureºti. Valea Cãlugãreascã. ale reþelei de telecomunicaþii dau amploarea cutremurului. boli. a avut loc un distrugãtor cutremur cu magnitudinea 7. În Chile. În Peru.

valoarea distrugerilor depãºind 2 miliarde de dolari. Ea se înscrie în regiunile seismice legate de orogen. Ungureni.). de evoluþia tehnologiei. în localitãþile Deleºti. 2. 2. Au fost reactivate alunecãrile vechi dar au apãrut ºi multe alunecãri de amploare deosebitã (la Albeºti. Tacitus (60-117 d. Hr. Materialele alunecate au barat cursul unor râuri. Dragomireºti (bazinul hidrografic al Bârladului). plãcile sunt în miºcare convergentã: placa eurasiaticã. microplaca interalpinã.au fost avariate grav peste 100 blocuri ºi s-au prãbuºit 32 de blocuri. Inventarul numãrului de victime umane ºi materiale este strâns legat de dezvoltarea societãþii în decursul istoriei.. fiind grav avariate 556 clãdiri. în Sicilia. a declanºat un cutremur în sudul Italiei. construcþiei de locuinþe ºi de apariþia aglomerãrilor urbane. Magnezia.2. ºi anume prin „jocul” unor plãci ºi microplãci litosferice. Cornelius C. microplaca moesicã ºi microplaca Mãrii Negre. în Asia Micã au fost distruse de cutremur 12 oraºe vestite (Sades. cel mai mare risc seismic îl are regiunea Vrancea. De exemplu. documentele istorice nu consemneazã multe seisme. Dintre acestea. În antichitate ºi în evul mediu timpuriu. Zãbala ºi Dumitreºti) sau pe areale mai reduse. Fãlciu (lunca Prutului). Efes etc. Parincea.1). Bârlad. În Evul Mediu. placa eurasiaticã ºi microplaca Mãrii 55 & .HR) aratã cã în anul 15 d. informaþii asupra distrugerilor provocate de cutremure se gãsesc în documente istorice ºi scrieri literare. 71 seisme au depãºit magnitudinea 8 (scara Richter). Instabilitatea de la Curbura Carpaþilor este explicatã prin tectonica plãcilor. Hr. Cutremurele din România În România. mai ales în cartierele din lunca Jiului.6. ºi anume lanþului latudinal alpino-carpato-himalayan. Lieºti (lunca Siretului). în anul 400 în. Se considerã cã pânã în prezent au murit mai mult de 13 milioane oameni datoritã cutremurelor de pãmânt. datoritã unui cutremur s-au surpat 7 mari temple. Plopana. Hr. Avarii importante au fost ºi în oraºele Iaºi. Spre Carpaþii ºi Subcarpaþii de Curburã. Erupþia vulcanului Vezuviu din anul 79 d. Ibeºti. Impactul seismului asupra mediului a fost evident în dinamica versanþilor producându-se mari alunecãri ºi prãbuºiri de teren în Subcarpaþii de Curburã. În perioada 1897–1914 au avut loc multe seisme. XIX ºi XX s-au înregistrat cutremure catastrofale. lacul format pe râul Zãbala (în amonte de localitatea Nereju) a avut 2 km lungime ºi 4 m adâncime. Slon. În sec. Cele mai devastatoare cutremure dupã 1450 relevã frecvenþa mare a acestora în cercul seismic circumpacific ºi în cercul de seisme mediteraneene (tabelul nr.. Distrugeri mari au avut loc ºi în Craiova. Economia naþionalã a fost afectatã grav. Micleºti.

000 8.+ Tabelul 2.6 R 8.4 R 7.7 R 8.7 R.000 3.6 R 8.000 60.3 R 7.6 S 30.300 6.5 S 8.000 20.000 1.000 8.9 R 8.7 R Magnitudine 4 56 .2 R 7.3 R 6.7 R 8.9 R 8.000 140.400 1. 8.000 60.1 Seisme catastrofale din secolul XV pânã în prezent Data 1 1456 1556 1716 1755 1759 1783-1786 1889 10 X 1902 22 VIII 1905 4 IV 1905 23 VII 1906 31 I 1906 18 IV 1906 17 VIII 1906 28 XII 1911 3 IX 1915 13 I 1917 IV 1917 26 VI 1920 16 X 1923 1 IX 1927 7 III 1933 3 III 1935 31 V 1938 1 II 1939 25 I 1940 10 XI 1943 10 IX 1946 10 XI 1948 28 VI 1949 5 Vm 1950 15 VIII Napoli ªensi Alger Lisabona Baalbek Calabria Yakutat (Alaska) 40°N 77°E Kangra (India) 49°N 98°E Columbia San Francisco Valparaiso Messina Tiansan Avezzano (Italia) 29°S 177°V 15°S 173°V Gansu Kwanto (Japonia) Tango Sanriku Quetta (Belucistan) 5°S 130°E Concepcion (Chile) Bucureºti Tottori (Japonia) Ancash (Peru) Fukui (Japonia) Ambato (Ecuador) Assam 25.000 3.000 1.9 R 82.6 R 8.6 R 8.000 30.6 R 7.3 R 8.7 R 8.6 R 7.6 R 8.000 20.000 8.000 Locul 2 Morþi 3 30.000 830.4 R 7.500 5.000 700 19.526 180.000 1.6 R 8.

8 7.000 2.000 7.3 S 7 7 S prof. 640 km.Continuare – Tabelul 2.560 2. île de Luçon India (Nord) Indonezia île de Flores India (sud) Japonia (Kobé) Ins. 1 1952 4 III 1953 9-13 VIII 1954 29 III 1956 9 VII 1957 4 XII 1957 13 XII 1957 25 IV 1960 29 II 1960 22 V 1965 28 III 1970 31 V 1976 28 VII 1977 4 III 1985 19-20 IX 1988 7 XII 1990 20 VI 1990 16 VII 1991 19 X 1992 12 XII 1993 29 IX 1995 16 I 1995 27 V 1997 10 V 1998 4 II 1998 30 V 1998 17 VII 1999 25 I 1999 17 VIII 1999 20 IX 2001 26 I 2002 25 III 2003 21 V 2003 26 XII 2 Tokachi (Japonia) Ins.000 1.400 4.7 S 8.5 6.2 R 8.9 S.500 2. media 8.6 S 53 20 2.118 2.000-50.1 6.000 5. 7.000-3.6 7.1 6.3 7.7 6.1 6.570 Mari pagube 25.6 R.000 1.000 600 500 3 4 8.500 70.9 7.185 17.25 S & 57 .183 1.400 20.5 6.000 40. Ionice Granada (Spania) Santoria (Thira Grecia) Altai (Mongolia) Kurdistan Tesalia (Grecia) Agadâr (Maroc) Chile Chile Peru Tangshan (China) România Ciudad de Mexico Armenia Iran Philippines.000 1.0 7.000 1.000 2.000 26.1.000 (ºoc principal) 5-10.500 10. 8.6 R 7.7 8.7 7.25 S 7.000 1.Bam 10.5 R 7.3 6.000 800.9 7.8 R 7R 7.621 2.8 R 7.6 7.1 R ºi 7.5 7. Sakalin Iran (Nord) Afganistan-Tadjikistan Afganistan-Tadjikistan Papua Nouvelle-Guinée Columbia Turcia Taïwan India Afganistan (Hindu Kush) Algeria (Algérois) Iran .000 2.

II 3. Pacific Magnitudinea 5.13. Mediterane Turcia M.6 5.8 5. Egee Ile.II 9.II 3.5 6.2 Zona seisimicã Sumatra Ile.5017 2 3 2 1 0 0 1 2 3 4 5 mag.2 3.9 7.1 4.9 5. Mediterana Turcia M. Bonin Turcia Ile. Prognoza Zona seismicã Oc.1 6. Pacific Turcia Oc.II 9. cutremurului (o Richter) 6 7 8 Figura 2. Pacific Kazakhstan Oc.3 3.3 5. Loyality Produs Magnitudinea 5. Mariane Estul Honshu Kazakhstanul Central Ile.7 3.9 6. Pacific Oc. Egee Oc.II 58 .2 6.4 3.6 3.1 3.4 6.II 10. Indian Oc. Mariane Honshu Estul M.+ mag.II 3.II 9.8 3. Pacific Japonia M.II 7.3 6.II 5.6 4.II 5.9 4.4 Data 1.2 5. estimatã (o Richter) 8 Corelaþie între predicþia ºi producerea cutremurelor în luna februarie 2005 (zonele seismice din Europa ºi Asia) 7 6 5 4 R = 0.II 7.

4 6 3.4 3.II 13.9 4.7 3.1 6.6 5.8 5. Pacific Grecia Turcia Oc.1 6.8 6.1 6.9 5.II 11.2 6.1 4. Egee Vanuatu Lacul Baikal Xingjiang Turcia Turcia Hindu Kush Turcia Kazakhstan Kyrgyzstan Indonezia Turcia Creta Filipine Nordul Sumatrei Turcia Creta Creta Turcia Turcia Dodecanez Ile.Prognoza Zona seismicã Grecia Oc.II 24. Egee Oc.2 6.II 23.II 24.9 3.7 5.II 24.5 6.6 3.II 16.II 13.ro/evaluar_seisme_europa_asia.5 3.1 3.9 2.7 3.5 5 5 5 7.1 3.II 16.II 25.II 15.9 6.1 4.htm ) 59 .5 5.II 1. Pacific M.6 3.6 5.fotonsas.3 5.II 12.4 3.II 11.6 7.1 5 3.II 11. Pacific Kamchatka China Turcia Turcia Kazakhstan/Uzbekistan Turcia Kazakhstan/Uzbekistan Kazakhstan/Uzbekistan Indonezia Turcia Turcia Oc.II 24.II 24.9 3.2 3.II 15.II 16.5 7.9 5.III & (Date dupã http://www.II 19. Pacific Indonezia Turcia M.II 24.II 20.II 12.5 4.3 3.II 20.4 3.6 6.7 4.II 16.3 5.9 Sudul Greciei Hokkaido Grecia Turcia Indonezia M.II 24. Egee Turcia Turcia Turcia Grecia Fiji Sumatra Iran Iran Turkmenistan Fiji Kazakhstan/Kyrgyzstan Magnitudinea Zona seisimicã 3.3 6.2 3.II 20.1 3.9 3.2 4.7 7.6 4.6 6.II 17.4 3.9 3.3 5.2 4.3 Data 10.II 14.II 23. Nicobar Sumatra Vestul Iranului Iranul Central Tajikistan Nordul Sumatrei Afganistan/Tajikistan Produs Magnitudinea 3 5 4.1 3.II 14.II 17.5 5.

– 1790. Acesta prezintã ºi o clasificare dupã numãrul ºocurilor puternice ºi dupã poziþia focarelor. p.): – 1472. 26 octombrie. cu focare între Mureº ºi Târnava Mare (anii 1880.8 M (cu fenomene luminoase). – cutremure transilvanice. datorate epicentrului Vrancea. „Cutremurele polikinetice” se caracterizeazã prin mai multe zguduiri: – cutremure danubiene.Ch. Atanasiu (1961). O sintezã a cutremurelor din România a fost fãcutã pentru prima datã de I. aceste energii se descarcã provocând vibraþii ale scoarþei terestre. înregistrat la laºi. – cutremure fãgãrãºene. ora 13:30 . de gradul 10 în scara Mercalli. distrugeri în sate din regiunea Cavama-Bulgaria). pe planul de afundare Benioff Periodic. situate la sud. 2 martie 1992. Olbºeniþa – 5. canalul Bega. ora 22:33 – Maºloc-Fibiº – 4. unde a constituit un focar nou. mari pagube mãnãstirii Neamþ. – 1740. energia a fost „transportatã pe planuri de falii în Depresiunea Loviºte-Brezoi. 235). a fost distrusã cetatea Bisone-Cavama. pe linia Vârºeþ (Iugoslavia)-Moldova Nouã. care a afectat oraºele Râmnicu Vâlcea ºi Craiova. – 1683. 2 decembrie 1991. cu hipocentrul între 110 ºi 150 km. – cutremure prebalcanice. 9 august. pe o linie paralelã cu þãrmul Mãrii Negre (în anul 100 î. prãbuºirea bisericii Bãrãþia din Bucureºti. s-au prãbuºit multe case ºi Tumul Colþei. O parte a energiei cinetice eliberate din focarul Vrancea este transportatã pe planuri de falii. 1940). – cutremure pontice. Cutremurele din Banat sunt legate de faliile soclului cristalin ce-l delimiteazã în blocuri a cãror reechilibrare se realizeazã prin acumularea unor energii care se elibereazã brusc dând naºtere la miºcãri ale scoarþei terestre. 1979. s-a manifestat la Bucureºti prin þâºniri de apã ºi gaze. 1901. s-au dãrâmat multe case. – 1677. 1932). arealele Vinga. cu focare în Bulgaria dar care afecteazã ºi teritoriul României. de fisuri ale solului ºi de þâºniri ale apei. Cutremurele de pe teritoriul þãrii noastre au fost consemnate în documente ºi cronici din secolul IV. 15 august 1991 – Voiteg – 3. în Banat.5 M.Banloc. Periam. – 1802. „Cutremurele monokinetice” se caracterizeazã printr-o zguduire puternicã principalã: – cutremure moldavice. Ulterior. ora 10:49 – Voiteg – 5. literatura de specialitate prezintã pe cele mai dezastruoase (tabelul 2.+ Negre acumuleazã energii în tendinþa lor de subducþie spre „rãdãcinile” Carpaþilor. – cutremure banatice. 1916. pe o direcþie oblicã pe Munþii Fãgãraº (în anii 1832.5 MD. Lupei. Se poate admite cã la cutremurul din 4 martie 1977. efemer. prin ondulaþii ale solului. În perioada 1991–1992 s-au înregistrat seisme cu focare la sub 10 km: 12 iulie 1991. însoþit de zgomote subterane. 60 . destul de puternic. s-a prãbuºit tumul mare al cetãþii Suceava.2. având legãturi prin fracturi crustafe cu depresiunea amintit㔠(N.7 M.

61 . – 1894. gradul VIII în scara Mercalli. intensitatea VIII-IX pe suprafaþa dinspre Olt. Petreºti. iarna. Harta seismicã a României aratã o dispunere aproape egalã la nord ºi sud de epicentru. s-au simþit zguduiri timp de mai multe luni (pe versantul sudic în bazinul Argeºului). epicentrul în Munþii Fãgãraº. – 1912. 31 august. hipocentrul la 110 km adâncime. s-a simþit în Dobrogea ºi în partea de sud a Munteniei. Târgu Bujor. & Riscul la seisme în România Figura 2. Neculele. Harta seismicã a României (dupã Ciocârdel ºi colab. a reactivat falii din Muntenia ºi Moldova. În concluzie. izoseistele fiind mai dese spre Carpaþi ºi mai distanþate în Câmpia Românã ºi Moldova (roci mai puþin dure) (figura 2.14.15).. harta riscului seismic pune în evidenþã faptul cã întregul teritoriu al þãrii este expus la cutremure cu magnitudine mai mare de gradul 6 în scara Richter (figura 2. epicentrul în zona Galaþi-Focºani. 12 mai. resimþit în toatã Moldova ºi Muntenia.14).6 în scara Richter. epicentrul în Vrancea. Focºani. – 1940. 1829. similar cutremurelor din 1802. Harta seismicã aratã o expunere mai mare a pãrþii de sud ºi de sud-vest a României. însoþit ºi de fenomene luminoase. epicentrul în Vrancea. 1 iunie. Panciu. un cutremur similar celui din 1802. magnitudine 7. – 1838. – 1913. Hipocentrul a fost la cel puþin 150 km adâncime. Dunãre ºi Iaºi ºi maxime rãzleþe de X în scara Mercalli la Lopãtari. 10/11 noiembrie. iar în regiunea Vrancea de gradul 8. 4 martie. – 1916. în unele zile s-au produs 5–6 zguduiri. epicentrul în Bulgaria. 1965) – 1977. epicentrul în Vrancea. 11 ianuarie.2 în scara Richter la Bucureºti. zgomote subterane. faþã de cutremurul din 1940.– 1829. La Bucureºti magnitudinea a fost de gradul 7.

3 7.55 1.2.40 18.00 10.00 – 14. Harta seismicã a României dupã cutremurul din 4 martie 1977 Tabelul 2. sunt importante ºi prevederea 62 .0 7.00 – 19. 2001) DATA 15 august 1038 01 aprilie 1170 13 februarie 1196 10 mai 1230 1327 10 octombrie 1446 29 august 1471 24 noiembrie 1516 30 aprilie 1590 10 august 1590 08 noiembrie 1620 09 august 1679 11 iunie 1738 05 aprilie 1740 26 octombrie 1802 26 noiembrie 1829 23 ianuarie 1838 10 noiembrie 1940 04 martie 1977 31 august 1986 3.00 10.00 4. Pentru construcþii.00 10.0 7. manifestate în Vrancea în perioada 1000–2000 (dupã Cãescu.30 ORA MAGNITUDINEA 7.00 7.3 7.00 18.21 21.3 7.2 Seisme ≥ 7° Richter.0 7.00 13.0 7.0 7.3 7. locului ºi magnitudinii viitorului cutremur.7.5 7.45 1.00 1.3 7.0 7. Aspecte ale predicþiei cutremurelor Predicþia cutremurelor presupune precizarea timpului.2 7.39 21.1 7.15.+ Figura 2.3 7.00 7.00 20.7 7.0 2.00 – 11.3 7.00 12.0 7.4 7.

o rezervã de apã potabilã. o orã. cât ºi în casã ºi pe stradã. În prima categorie se înscriu fenomenele legate de cauzele seismelor. 1991. Se va avea grijã ca discuþiile purtate cu membrii familiei sau în cercul prietenilor cu privire la cutremure ºi la efectul acestora sã fie calme. 102–105) din dorinþa de a le face cunoscute nu numai studenþilor.2. starea de stress din hipocentru care induce perturbãri ale presiunii ºi echilibrului fizic al unor zãcãminte de petrol sau gaze. în care se vor afla: o trusã de prim ajutor. cât alarma sau informarea populaþiei asupra iminentului seism.8. B. o lanternã. ºi care modificã compoziþia chimicã ºi concentraþia gazelor dizolvate în apa subteranã. alarma falsã putând provoca perturbãri economice ºi sociale. cum sunt: modificãri ale proprietãþilor fizico-mecanice ale rocilor anterioare rupturilor majore din litosferã. de preferinþã conservatã sau semipreparatã. 63 & . într-un timp îndelungat. mijloacele sau procedeele de previziune utilizate de oamenii de ºtiinþã. nu se vor relata întâmplãri tragice petrecute în timpul unor cutremure anterioare. precum ºi durata ºocului seismic în anumite regiuni. Galiþin. Cunoaºterea unor mãsuri simple de autoprotecþie diminueazã numãrul de victime. Cercetãrile privind predicþia cutremurelor dateazã de la începutul acestui secol (A. aflatã într-o stare cât mai apropiatã de cea în care poate fi consumatã. Reid). câteva minute). fenomene care indicã iminenþa seismului la intervale scurte de timp (o zi. În a doua categorie se înscriu fenomenele ce vizeazã iminenþa unui seism. Prezentãm în continuare aceste mãsuri (dupã N. altele. H. biologicã. geomorfologicã. 2. Din perspectiva riscului seismic intereseazã nu atât metodele. a energiei seismice dintr-o arie epicentralã sau creºterea frecvenþei seismelor dupã un timp îndelungat fãrã seisme importante (teoria „lacunei seismice”). Este recomandabil a se stabili un loc anume. geochimicã. un aparat de radio cu baterii. Unele cercetãri vizeazã fenomene care anunþã un seism într-un viitor apropiat. ci ºi altor cititori. starea generalã de agitaþie a animalelor.caracteristicilor miºcãrii terenului. p.B. o rezervã de mâncare.F. Dacã spaþiul permite pot fi depozitate pãturi ºi îmbrãcãminte cãlduroasã. geofizicã. Mândrescu. unele rezultate obþinându-se abia în ultimele douã-trei decenii. Înainte de cutremur. modificãri ale vitezelor undelor prime ºi secunde ale microsistemelor. scãderea anualã. ca fenomene mareice însoþite de modificãri rapide ale magnetismului terestru ºi ale câmpului electric din roci ºi din atmosferã. Cercetãrile asupra prevederii cutremurelor au caracter interdisciplinar ºi sunt de naturã geologicã. cunoscut de toþi membrii familiei. Dificultatea rezidã ºi în caracterul „probabil” al predicþiei. Mãsuri de autoprotecþie a populaþiei Un rol important în reducerea riscului seismic îl are proiectarea construcþiilor ºi instruirea populaþiei cu privire la comportarea în situaþii critice atât în familie ºi în colectiv. þinându-se cont de riscul mare la seisme pe care îl are întreaga suprafaþã a României. Imamura.

Dacã vã aflaþi la teatru. Este recomandabil în astfel de situaþii a se semnala prezenþa prin lovituri în þevi sau în grinzi care pot fi auzite de la distanþe foarte mari. Obiectele grele nu vor fi pãstrate pe etajere înalte. este deosebit de important sã vã pãstraþi calmul. Dacã este posibil. Se vor controla instalaþiile de apã. În timpul cutremurului cel mai important lucru îl reprezintã pãstrarea calmului. Acordaþi primul ajutor. verificaþi dacã în apropierea dumneavoastrã se aflã cineva care are nevoie de ajutor. Urmãriþi atent obiectele care ar putea cãdea de pe etajere sau bibliotecã. iar piesele de mobilier sau alte obiecte masive care se pot rãsturna în timpul cutremurului vor fi ancorate. Aºezaþi-vã în dreptul uºilor dintre camere. Aceasta va face posibilã atât salvarea unor accidentaþi uºor. Toþi membrii familiei trebuie sã cunoascã locul ºi modul de manevrare a robinetelor de alimentare cu apã. încurajaþi pe alþii sã vã urmeze exemplul. persoanele rãnite grav vor fi aºezate confortabil acolo unde se gãsesc pânã la sosirea echipelor de salvare. Nu alergaþi pe strãzi. când vibraþiile au încetat. Coºurile de fum se vor controla pe întreaga lungime. Panica vã poate expune unor riscuri atât pe dumneavoastrã cât ºi pe cei din jurul dumneavoastrã. Dacã aþi rãmas blocat în locuinþã. Dacã sunteþi în autobuz. Panica în asemenea împrejurãri poate provoca mai multe victime decât ºocul seismic. oglinzi ºi coºuri de fum. lângã pereþi sau într-unul din colþurile camerei în care vã aflaþi. gaz ºi electricitate. Nu atingeþi stâlpii sau conductorii electrici cãzuþi la pãmânt. Este bine a se stabili un punct de adunare a membrilor familiei pentru a se ºti imediat dacã cineva a rãmas izolat ºi eventual are nevoie de ajutor. rãmâneþi pe loc pânã ce ºoferul opreºte autobuzul. respectiv întrerupte la nevoie. În cazul clãdirilor cu mai multe etaje evitaþi utilizarea lifturilor ºi nu alergaþi pentru a ieºi din clãdire. Dacã vã aflaþi într-un autoturism în miºcare. În interiorul camerelor nu utilizaþi chibrituri. precum ºi locul tabloului electric pentru a putea fi acþionate. Staþi departe de ferestre. Nu vã precipitaþi spre ieºire. gaze. deschideþi aparatul de radio ºi lãsaþi-1 sã funcþioneze. care în timpul cutremurului pot deveni adevãrate „proiectile”. cinematograf sau magazine mari. pentru 64 . corniºe sau alte ornamente exterioare ale clãdirilor. deoarece scãrile se pot rupe. Încercaþi sã liniºtiþi pe cei din jur ºi gândiþi-vã tot timpul la consecinþele fiecãrei acþiuni pe care o veþi întreprinde. iar dacã vã aflaþi în afara clãdirilor pãstraþi o distanþã rezonabilã pânã la stâlpii de susþinere a conductorilor electrici sau de telegraf. Dacã vã aflaþi în interiorul locuinþei este mai bine sã rãmâneþi acolo. Dupã cutremur. cât ºi economisirea timpului personalului medical solicitat de cazuri mult mai grave. opriþi ºi rãmâneþi în interiorul acestuia pânã la încetarea miºcãrii terenului. cu ieºiri limitate. prãbuºindu-se cu oameni cu tot. lumânãri sau alte surse de luminã cu flacãrã deschisã înainte de a vã convinge cã nu sunt scurgeri de gaze.+ Fiecare membru al familiei trebuie sã cunoascã tehnica acordãrii primului ajutor. balcoane. Acelaºi calm trebuie pãstrat ºi de persoanele care ar putea rãmâne blocate sub dãrâmãturi. deoarece sute de persoane vor avea aceeaºi intenþie. deplasaþi-vã spre parcuri sau alte terenuri neconstruite. Dacã trebuie sã pãrãsiþi clãdirea alegeþi ieºirea cu cea mai mare grijã posibilã.

au izbucnit incendii. în Turcia ºi Iran. Nu se vor aprinde chibrituri ºi nu vor fi acþionate comutatoare electrice înainte de a verifica prezenþa gazelor. Adesea cutremurele puternice sunt urmate de postºocuri care pot fi la fel de severe sau chiar mai puternice decât miºcarea iniþialã. deoarece prin spargerea unor conducte apa s-ar putea contamina. Placa Pacifica se subduce sub placa Caraibelor. Nu se va utiliza toaleta pânã nu aveþi convingerea cã toate conductele de alimentare cu apã precum ºi canalizarea sunt intacte. pentru a uºura accesul maºinilor de intervenþie ale pompierilor sau alte mijloace de transport angajate în îndepãrtarea molozului. Iran ºi Turcia. Acestor categorii de persoane li se va acorda o atenþie deosebitã”. densitatea construcþiilor ºi amplitudinea locala a undelor seismice (oraºul este construit pe sedimentele lacului Texcoco.000 de persoane). conserve. Nu se va gãti în spaþii închise decât dupã examinarea conductelor de gaz ºi a coºurilor de fum. cu magnitudinea de 8. au murit 20. uneori degradãri aparent neînsemnate au favorizat declanºarea unor incendii devastatoare.1 pe scala Richter. Analize recente au arãtat cã cei mai vulnerabili în caz de cutremur sunt copii între 4 ºi 14 ani care nu sunt nici suficient de puternici din punct de vedere fizic ºi nici destul de maturi pentru a înþelege riscurile secundare cum sunt incendiile. Impactul asupra populaþiei – exemple Ciudad de Mexico. prãbuºirea unor elemente ale construcþiilor. în ziua urmãtoare a avut loc din nou un soc violent cu o magnitudine de 7. grãdini. stadioane) cele mai apropiate. iar din timp în timp se produc cutremure. apa ºi curentul electric va veþi deplasa în ordine spre zonele deschise (parcuri. Nu se va folosi apa din reþeaua de alimentare decât dupã ce autoritãþile au avizat acest lucru. astfel încât la un cutremur oraºul îºi pierde soliditatea brusc). Factorii determinanþi pentru acest dezastru au fost tipul de subsol. în adâncime. a membrilor gãrzilor de apãrare civilã sau organizaþiilor sanitare. Folosiþi grãtare sau faceþi foc în zone deschise. & 2. Se va utiliza rezerva de apã. cuburi de gheaþã din frigider. La 19 septembrie 1985. în prezent secat. Capitala Ciudad de Mexico. Nu rãspândiþi zvonuri. la care se pot expune.5 pe scala Richter. De asemenea handicapaþii ºi bãtrânii sunt la fel de expuºi. dar nu pãtrundeþi în ariile devastate pânã când nu vi s-a cerut acest lucru. Acestea au efecte deosebit de grave în situaþii de dezastru. a avut loc un puternic cutremur marin. fructe ºi legume. situatã la 400 km de centrul seismic submarin. Se va consuma în primul rând mâncare proaspãtã ºi uºor perisabilã ºi apoi conservele. în zona Asiei de Sud-Vest. în faþa litoralului vestic al Mexicului. Nu se va folosi telefonul decât în situaþia în care solicitaþi ajutor. Se vor scoate de pe carosabil autoturismele proprii. a fost grav afectatã de acest cutremur (s-au prãbuºit clãdiri. În 24 noiembrie 1976 s-a produs o noua catastrofa seismicã. Epicentrul s-a aflat în zona orãºelului Muradiye din estul Turciei ºi a provocat moartea a aproximativ 5. Fiþi receptivi la solicitãrile de ajutor care pot veni fie din partea organelor de ordine. Evenimentul a fost cu atât mai dramatic cu cat era o iarna 65 Riscul la seism . în estul Oceanului Pacific. De aceea.3. dupã ce aþi întrerupt gazul. a pompierilor.a se constata dacã sunt fisurate sau crãpate. exploziile.000 de oameni.

3 5. Rusia Insulele Kurile Insulele Kurile Insulele Fiji Insulele Sandwich Indonezia Dodecanese Dodecanese Andreanof Alaska Hokkaido Hindu Kush Zona de coasta a Insulei Honshu Kirghizistan Kamceatka Insulele Kurile Japonia Indonezia Estul Marii Mediterane Granita Iran-Irak Granita Iran-Irak Turcia Insula Bonin (distanþa epicentralã 9600 km faþã de Bucureºti) 66 .5 5.4 5.5 5.3.4 5.3 6.3 5.4 5.8 5.3 5.5 6.1 5.8 6.8 5.0 5.3 5.1 5.0 5.5 5. Seisme cu magnitudinea > 5° Richter produse in zonele seismice active din Europa ºi Asia Data 26/12/2004 Ora 00:58 04:21 18:43 29/12/2004 13:20 13:58 30/12/2004 13:29 09:40 31/12/2005 01:12 20:13 02/01/2005 03/01/2005 00:24 18:51 19:59 07/01/2005 08/01/2005 09/01/2005 10/01/2005 11/01/2005 12/01/2005 13/01/2005 18/01/2005 23:19 18:45 22:12 23:48 04:35 23:11 17:36 14:09 15:30 19/01/2005 06:11 06:28 21:37 20/01/2005 02:59 14:16 16:47 23/01/2005 25/012005 22:36 08:07 11:39 16:44 27/01/2005 03:56 Magnitudinea 8.3 5.8 5.7 5.2 Zona Sumatera (placa tectonica Indo-Australianã) Insulele Nicobar (placã tectonicã IndoAustraliana) India – Bangladesh Insulele Ryukyu Estul Insulei Honshu Estul Insulei Honshu Japonia Insulele Kurile Estul Insulei Honshu Zona Baikal.8 5.9 5.1 5.+ Tabelul 2.1 5.9 7.2 5.3 5.3 5.2 5.

6 5.4 6.9 5.Continuare – Tabelul 2.2 5.1 5.6 5.3 5.3 6.7 6.6 5.4 6.5 6.6 5.1 Insula Macquarie Indonezia Insulele Nicobar Ecuador Insulele Nicobar Nicobar Sumatera Noua Guinee Sumatera Honshu.0 6.0 5.5 5.2 6. 19:09 27/01/2001 28/01/2005 20:09 06:06 15:46 29/01/2005 30/01/2005 01/02/2005 02/02/2005 03:38 03:44 02:49 06:28 09:00 04/02/2005 05/02/2005 07/02/2005 18:34 03:34 18:41 20:02 08/02/2005 02:29 14:48 09/02/2005 10/02/2005 12/20/2005 18:46 16:53 02:30 17:40 13/02/2005 14/02/2005 01:22 18:55 23:38 16/02/2005 17/02/2005 19/02/2005 20/02/2005 20:27 05:31 00:04 11:43 05:08 21/02/2005 22/02/2005 06:10 02:25 03:20 23:14 24/02/2005 25/02/2005 07:35 13:31 20:40 23:04 5.3 5.7 5. Japonia Insulele Volcano (distanþa epicentralã faþã de Bucureºti = 9.8 6.9 5.3 6. Japonia Insulele Mariane Insulele Mariane Noua Irlanda Estul Insulei Honshu Insulele Vanuatu Insula Bonin (limita plãcii tectonice Filipineze) Insulel Loyalty Hokkaido.6 5.1 6.4 5.6 5.3 6.0 5.8 5.4 6.3 5.3 5.3.900 km) Indonezia Insulele Vanuatu Kirghizistan – Xinjiang (China) Tristan Indonezia Indonezia Insulele Andaman Arhipelagul Filipine Nordul Insulei Sumatera Iran Arhipelagul Filipine Australia Sumatera Insulele Nicobar Sumatera Tadjikistan & 67 .7 5.7 5.

7 ºi 5.000 de raniti ºi 3.htm 68 .Tadjikistan Marea Banda Nordul Insulei Sumatera Sudul Iranului Sudul Arhipelagului Aleutine Talaud.1 6.2 5. Indonezia Zemlya Insulele Solomon Sudul Iranului Pakistan (87.3 5.2 6.9 5.39 19:05 06/03/2005 05:21 04:40 25/03/2005 08/10/2005 6.000 de morþi.1 6.9 5.3 5. fotonsas.0 7.3.2 5.3 7.5 milioane de persoane fara locuinþe) 15/10/2005 16/10/2005 17/10/2005 12/01/2006 31/03/2006 04:47 5.3 5.9 7 5.5 6.+ Continuare – Tabelul 2.1 6 Turcia Turcia Taipei – Taiwan Tokio ºi împrejurimile capitalei.7 5. Japonia Marea Egee în largul coastelor vestice ale Turciei Pakistan – Muntii Hindu Kush Vestul Iranului – lanþul muntos Zagros (66 morþi. 100.7 5. 26/02/2005 12:56 14:25 27/02/2005 27/02/2005 28/02/2005 01/03/2005 02/03/2005 01:38 04:53 01:24 07:24 02:21 10:42 03/03/2005 17:10 16:53 04/03/2005 11.0 5.0 5.ro /evaluare_seisme_europa_asia.6 Nordul Insulei Sumatera Insulele Nicobar Iranul de Vest Insulele Fiji Sudul Pacificului de Est Chile – zona Centrala Afghanistan .1 5.1 5.1 5. 1200 rãniþi) 18/09/2006 08/10/2006 4.9 Vestul Iranului Vestul Iranului Indonezia Insula Sumatra Dupã datele preluate de pe: http:// www.7 5.

5 5.ro/Cutremure % 20 înregistrate % 20 în % 20 Romania.2 5.Tabelul 2.3 5.1 4.6 5.4.4 5.5 5.6 7 6.4 5.2 5.9 5 & Dupã datele preluate de pe: http:// www.4 7.1 5.htm 69 .2 5.6 154 114 142 102 25 140 15 75 88 15 18 15 15 151 143 10G 150 150 128 146 160 Magnitudinea 7.1 5.8 4.fotonsas.1 5. Seisme cu magnitudinea > 5° Richter produse în zona Vrancea (1977-2002) Data 04/03/1977 02/10/1978 31/05/1979 11/11/1979 01/08/1985 21/02/1986 30/08/1986 07/12/1986 30/05/1990 31/05/1990 12/07/1991 18/07/1991 19/07/1990 02/12/1991 13/03/1998 28/04/1999 30/04/1999 06/04/2000 24/05/2001 22/01/2002 25/01/2002 16/03/2002 30/11/2002 Ora 19:22 20:28 07:20 15:36 14:35 05:39 21:28 14:17 10:40 00:17 10:42 11:56 01:27 08:49 13:14 08:47 03:30 00:12 17:35 04:57 10:07 22:39 08:15 Adâncimea H (km) 83.6 5.0 5.3 5.2 5.

Oct. înregistrate în anul 2001 2002 25 Ian 12:07 2002 2002 2002 2002 2002 2002 2002 2002 2002 2002 2002 Total ev. 06:57 17 Oct. 15:40 03 Feb. 09:12 03 Mart. Apr. Aug. Mart. evenimente inregistrate Cutremure alarmante 06 apr. May Jun. Oct. 1 10 26 24 27 13 20 7 17 30 22 14 211 15 22 Ian. Dec. Jul. 17:39 Nr. 14:14 17 Mart. Mart. May Jun. Statistica evenimentelor seismice inregistrate în România în perioada 2000-2002 An 2000 2000 2001 2001 2001 2001 2001 2001 2001 2001 2001 2001 2001 2001 Total ev. Feb. Sept. 03:14 14 oct.5. 28 42 57 60 70 35 43 57 91 68 46 612 03 Nov.ro Statistica %20 Evenimente % 20 Seismice. înregistrate în anul 2002 Feb.fotonsas. Aug. 16:01 20 Mai 07:02 24 Mai 20:36 04 Mart.htm 70 . Jul. 10:16 30 Dec. Nov. 00:39 03 Mai 21:32 29 Iun.+ Tabelul 2. Dec. Apr. Jan. 17:40 Date preluate de pe: http:// www. 17:41 03 Aug. 22:30 30 Nov. Oct. 14:17 Jan. Nov. Luna Apr. Sept.

în 1959 a început o serie de cutremure. 71 . o 5. China. din sudul Chinei. Dupã umplerea lacului de acumulare. Acþiunile de salvare ºi aprovizionare a regiunii au fost îngreunate de ºoselele devenite impracticabile în urma declanºãrii ºi activãrii alunecãrilor de teren. a pãtruns apa. ºi este împrejmuit de un baraj înalt de 105 m cu o lungime de 440 m. Ca urmare a acumulãrii apei într-o falie. Explicaþi cauzele acestei repartiþii. Care sunt regiunile de pe glob cu risc mare la vulcani ºi cutremure? o 2. al cãror numãr a înregistrat 250.000 în 1972. geroasã.16. Lacul de acumulare Xinfeng se afla situat la circa 170 km nordest de oraºul Guangzhou. Cum se pot diminua efectele negative asupra populaþiei.M a gn i tu di n e a e stima ta ºi produsãsa a Magnitudinea estimatã si pro du a c ucutremurelorvvrânceneeîn prima parte a a lu n ii tremu re lor râ n c en în prima p arte lunii februarie 20 05 fe bru arie 2005 5 mag. Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare o 1. Care sunt fenomenele seismice cele mai periculoase? o 6. o 3. cu temperaturi de pânã la –18° ºi furtuni de zãpadã. iar rezistenþa la fiecare s-a redus ºi tensiunile elastice acumulate în rocã s-au putut elibera. Pe baza hãrþilor seismice întocmiþi harta expunerii la risc seismic a teritoriului României ºi arãtaþi cauzele. Care sunt fenomenele vulcanice cele mai periculoase pentru societate ºi de ce? o 4. (°R ichter) 4 3 2 1 0 1 II 3 II 11 II 12 II 200 5 & 13 II 14 II 16 II M agnitudinea estimata Magnitudinea produsa Figura 2. economiei ºi mediului ale vulcanilor ºi cutremurelor? o 7. Care sunt cele mai dezastruoase fenomene vulcanice ºi seismice din ultimii cinci ani? – informaþii de pe INTERNET.

Arãtaþi riscul la seisme în diferite unitãþi mari de relief ºi explicaþi cauza. ce concluzii se pot trage? 72 .+ Test de autoevaluare 1. Descrieþi harta seismicã a României (fig.13. 2. 2. Explicaþi fig.15). 2.

73 . ð Sã descrie dinamica hazardelor geomorfologice. ð Sã arate impactul hazardelor geomorfologice asupra populaþiei. ð Sã exemplifice riscul produs în diferite areale în timp istoric.& Tema III Hazarde ºi riscuri geomorfologice Obiective Tema îºi propune: ð Sã defineascã conþinutul hazardelor ºi riscurilor geomorfologice.

+ 74 .

– procese pedologice (gleizare. cândva fertile. eroziunea hidricã pe versanþi care degradeazã solul este în egalã mãsurã un hazard geomorfic ºi pedologic. podzolire excesivã). Probleme generale – definiþii ºi clasificare. De exemplu. 2003). De altfel. populaþiile s-au strãmutat sau civilizaþiile au pierit. Efectele degradãrii solurilor se resimt în diminuarea capacitãþii de producþie a ecosistemelor.). Rata curentã de degradare a terenurilor este de 5–7 milioane ha/an (Florea. Din momentul în care solurile s-au degradat ºi le-a scãzut fertilitatea. Se ºtie cã civilizaþii înfloritoare s-au dezvoltat pe teritorii cu soluri fertile în India. pseudogleizare. Mesopotamia. Pânã în prezent circa 2 miliarde de ha de teren.. având drept consecinþã diminuarea sau suprimarea temporarã sau definitivã a posibilitãþilor de utilizare optimã a fondului funciar (Florea. fenomene strict geomorfice de risc sunt doar acelea care se referã la modificãrile formei de relief. apãrut odatã cu agricultura. depozite de cuverturã). procese hidrice etc. ale caracterelor dimensionale ºi de formã ale reliefului datoritã unor procese geomorfologice ºi pedologice. procese gravitaþionale. Egipt. Degradãrile de teren sunt generate de douã categorii de procese fizico-geografice actuale: – procese geomorfologice (procese de alterare. azotului. categorii ºi tipuri de degradãri Degradãrile de teren sunt modificãri negative ale proprietãþilor fizice ºi chimice ale solurilor ºi maselor litologice (rocile din substrat. 2003). în perturbarea circuitelor biogeochimice ale carbonului. Consecinþa acestui ritm alarmant va conduce la dezechilibre ºi degradãri ale 75 Procesele geomorfologice ºi degradarea terenurilor . HAZARDE ªI RISCURI GEOMORFOLOGICE & Prezentarea fenomenelor de risc geomorfic (geomorfologice) cu cele de degradare a solurilor (puþin forþat le putem spune riscuri pedologice) este justificatã de relaþia de interdependenþã care existã între aceste fenomene. În sens restrâns. sulfului ºi altor elemente chimice. Degradarea solurilor este un proces vechi.3. Extinderea ºi impactul degradãrii solurilor asupra mediului ambiant ºi asupra societãþii umane sunt în prezent alarmante. au devenit neproductive prin degradarea solurilor. iar sãrãturarea solului depinde ºi de caracteristicile reliefului. America Centralã. majoritatea fenomenelor geomorfice vizeazã ºi calitatea solului.

la deteriorarea bazei de existenþã a omenirii ºi a resurselor ei de hranã. procesele de versant se pot grupa în procese gravitaþionale (de deplasare a maselor pe versant sub impusul gravitaþiei) ºi procese hidrice de versant (procese în care pe lângã gravitaþie intervine ºi apa). Definiþie ºi clasificare Riscul geomorfic reprezintã ansamblul de ameninþãri datorate proceselor care conduc la modificarea caracteristicilor suprafeþei terestre (a formelor de relief) ºi care au impact negativ asupra populaþiei. Raportate la activitatea societãþii de folosire a terenurilor ele exercitã acþiuni destructive devenind astfel procese de degradare a terenurilor. Ambele pot afecta populaþia în diferite grade atât direct cât ºi indirect prin dereglãrile induse mediului de subzistenþã. Geomorfologie dinamicã. ºi un risc pentru societate. sunt definite mai multe tipuri de deplasare a maselor ºi.1). Din aceastã perspectivã. întrucât sunt supuse forþei de gravitaþie (figura 3. ºi anume procese de versant ºi procese de albie. litorale. Palmentala (2003).+ mediului ambiant. procese care capãtã intensitate excesivã doar accidental – procese torenþiale). Considerate în planul general al modelãrii reliefului procesele de modelare a reliefului ºi solului sunt absolut normale. * Dupã Grecu. Existã deci un risc geomorfic în naturã. dar cel mai adesea datoritã intervenþiei omului. Existã douã mari tipuri de degradãri: – degradãri naturale – degradãri antropice De cele mai multe ori procesele naturale de degradare a terenurilor sunt generate de activitãþile necorespunzãtoare ale omului (defriºãri. Existã totuºi douã mari tipuri de procese. cu modificãri. 76 . În literatura de specialitate geomorfologicã ºi geologicã. Procesele geomorfologice cu impact negativ asupra populaþiei ºi mediului pot fi clasificate dupã mai multe criterii.1. 3. cunoscute ºi sub denumirea de procese gravitaþionale. Fenomene de risc geomorfic* 3.1. mai multe tipuri de procese. Acestea din urmã întrã în parte în vederea proceselor provocate de fenomenele atmosferice sau chiar hidrologice. exploatarea improprie a terenurilor). La acestea se adaugã meteorizaþia. la subminarea dezvoltãrii economice în ansamblul ei.1. implicit. procese exprimate calitativ ºi cantitativ. Aceste procese degradeazã terenurile fie în condiþii naturale de evoluþie (procese cu manifestare energicã continuã sau sezonier㠖 procesele crionivale. Ambele tipuri de procese influenþeazã ºi calitatea solului. la care se adaugã ºi alte tipuri „speciale” (eoliene. De aceea fenomene strict geomorfice de risc sunt cele care induc modificãri în formele de relief ºi au impact asupra populaþiei. glaciare). în funcþie de criteriul utilizat. agrotehnicã inadecvatã a terenurilor în pantã.

(figura 3.2). vegetaþie etc. eroziunea este doar procesul mecanic de desprindere a particulelor. 3. La acestea se adaugã alte tipuri cu caracter particular. nisipurile curgãtoare etc. dar mai ales þinându-se cont de criteriul genetic. dar ºi de transportare ºi de depunere a acestora. Eroziunea terenurilor pe versanþi. Îmbinând mai multe criterii. precum ºi de mecanismele interacþiunii lor. În sens restrâns.1. procese care se produc aproape simultan. Ca ºi în cazul altor procese geomorfologice.Surpare Alunecare de blocuri & Alunecare la roci Desprinderea stratelor Alunecarea deluviului Alunecare rotaþionalã Curgerea deluviului Fig. este produsã de: agenþi naturali. procesele de deplasare a materialelor pe versanþi (inclusiv interfluvii) pot fi grupate în: – procese de deplasare prin cãdere. – curgerile noroiose. – procese de deplasare datoritã sufoziunii. care nu se reduce doar la eroziunea profilului de sol. intensitatea ºi ritmul eroziunii depind de caracteristicile agenþilor ºi factorilor ce conduc la declanºarea eroziunii terenurilor.). când are loc independent 77 Procesele de deplasare ºi riscul . Tipuri de deplasãri gravitaþionale (dupã Selby). eroziunea este fenomenul de naturã mecanicã de desprindere a particulelor de material de la suprafaþa terenului. de complexitatea mecanismelor deplasãrii. – procese de deplasare prin alunecare (alunecãrile de teren). încovoierea capetelor de strate. de caracteristicile mediului morfogenetic (rocã. cum sunt procesele derazionale. În cazul solului însã. – procese de deplasare prin tasare.

este clasificatã în: – eroziune hidric㠖 pe versanþi ºi în albii. corespunzãtor fiecãrui agent. Eroziunea. – gheaþa în deplasare.1. – eroziune glaciarã. pelicularã. dirijate ºi care conduc de cele mai multe ori la accelerarea procesului (eroziunea acceleratã). Procese complexe de deplasare prin cãdere Procesele de deplasare prin cãdere sunt cunoscute ºi sub denumirea de procese gravitaþionale sau „pornituri prin cauze mecanice”. normalã).2. sãpat etc.1. – omul prin arat. – eroziune antropicã. 1985) de voinþa societãþii ºi nu poate fi controlatã decât prin mãsuri speciale de prevenire(eroziune naturalã. se deosebesc: deplasãri individuale ºi deplasãri în masã (de mase materiale). agenþi antropici (eroziune antropicã). în special prin acþiuni directe ale omului ce ar putea fi controlate. – apa marinã prin curenþi.2. 3. concentratã. Agenþii principali ce acþioneazã prin eroziune pe versant sunt: – apa în urmãtoarele forme în miºcare: picãtura de ploaie. – eroziune marinã. 3. 3. În funcþie de caracterul miºcãrii ele pot fi bruºte ºi lente. – eroziune eolianã.+ sar Usca Curgere Râuri De Rostogoliri Creep Rapide Încet Fig.1. – aerul prin vânt. valuri. Rostogolirile ºi cãderile libere Rostogolirile sunt procesele de miºcare a particulelor datoritã pierderii echilibrului static ca urmare a acþiunii concomitente a trei factori – greutatea 78 Panta pla t e Alunecãri Um ed Curgeri noroioase Solifluxiune .2. Clasificarea proceselor de deplasare a maselor pe versanþi (dupã Chorley. Dupã cantitatea materialului ºi modul de deplasare.

particulã cu particulã (de diferite dimensiuni). Prãbuºirile ºi surpãrile Prãbuºirile sunt deplasãri brusce sub formã de cãdere a particulelor individuale cu dimensiuni mari sau a unor depozite. termenul de prãbuºire aplicându-se acestui tip. Viteza de deplasare a materialelor este direct proporþionalã cu unghiul pantei. 79 Hazardul datorat deplasãrilor gravitaþionale .2. pe versanþi cu declivitate foarte mare (circa 90 grade) (figura 3. – prãbuºiri de mase ºi prãbuºiri de versant. slide rock). Evoluþia ulterioarã a conurilor de grohotiº se face spre atingerea unui echilibru. 3. Desprinderea ºi miºcarea se realizeazã individual. Tipul deplasãrii este de rostogolire (figura 3. deprinse din pãrþile superioarã sau medie ale versantului spre baza acestuia. panta ºi forþa de gravitaþie. când se prãbuºesc mase mari de materiale sau porþiuni de versant. Astfel sunt: – prãbuºiri individuale când desprinderea ºi punerea în miºcare se face pentru particule de diferite dimensiuni. în funcþie de factorii menþionaþi mai sus.3).1. Procese de deplasare pe versanþi ºi diferite tipuri de conuri Rostogolirea particulelor de rocã se realizeazã astfel încât blocurile de dimensiuni mai mari se distanþeazã mai mult faþã de locul desprinderii ºi de baza versanþilor.3).masei materiale. 3.3. pentru particule de diferite dimensiuni. în acest caz sunt consolidate ºi acoperite cu o pãturã finã de materiale de dezagregare ºi solificare.2. proces similar cãderilor libere. La formarea acestor trene contribuie ºi materialele rezultate prin cãdere liberã. Se formeazã o unitate de racord între versantul abrupt ºi partea relativ planã de la piciorul acestuia. mai puþin. Se formeazã trena de grohotiº (pe versanþi cu pante relativ uniforme pe distanþe mari) ºi conurile de grohotiº sau formaþiuni de rostogolire (formations d’éboulis. iar cele fine. A B Prãbuºiri (A) ºi rostogoliri (B) & Câmp de pietre Panta grohotiºului depinde de constituienþii sãi ªisturi 29°–32° Calcare 32°–34° Granite 34°–37° Con de grohotiº Con de dejecþie Con de avalanºe Fig.

argile. 80 . Grosimea zãpezii proaspete este considerat factor esenþial în declanºarea avalanºelor. gradul ridicat de diaclazare ºi fisurare. Factorii declanºatori: – factorii potenþiali când depãºesc pragurile ce conduc dezechilibrarea maselor de zãpadã. – structura stratelor de zãpadã. lacustre. Prãbuºirile au loc de obicei în roci puternic coezive care au fost fisurate ºi dezagregate. 3. se folosea ºi termenul de lavalanºã. a dizolvãri rocilor etc. prãbuºirile de la Ocnele Mari.1. Factorii potenþiali: – acumularea zãpezii. – vântul. în falezele marine. – trepidaþiile antropice. Termenul de avalanºã sau lavinã este folosit de oamenii de munte pentru toate miºcãrile de zãpadã sau de gheaþã de mari proporþii. În loessuri ºi depozite loessoide. – catastrofã peste 110 cm. – cãi de comunicaþie: 40–70 cm. Sunt ºi situaþii când nu vântul declanºeazã avalanºa. Momentul deplasãrii este în funcþie de valoarea precipitaþiilor ºi de structura stratului de zãpadã. – cutremurele. Numele – avaler = a coborî. Vânturile puternice însoþesc sau premerg avalanºele.3. Dupã grosimea zãpezii se considerã cã prezintã un anumit risc pentru: – turiºti: 30–50 cm. adâncirea râurilor. Surpãrile se produc de obicei în roci cu coezivitate redusã. (de exemplu. cavitãþi datorate unor exploatãri subterane. prin eroziunea bazei versantului. greutatea ºi viteza. – rezistenþa pãturii de zãpadã. – case: 70–100 cm. care desemneazã curgerea în lanþ a materiei fiind din aceeaºi categorie cu lava. 1997). loessuri. în sectoare de coturi ale acestora situate la baza versanþilor. Sunt frecvente pe malurile concave ale râurilor. cum sunt peºterile sau minele. volumul. eroziunea lateralã a râurilor sau subsãparea bazei versantului prin acþiuni antropice etc.2. mãrindu-ºi în aval.+ Cauzele prãbuºirilor sunt înclinarea mare a stratelor. surpãrile se desfãºoarã în releu ºi duc la formarea teraselor de surpare. Existã ºi prãbuºiri pe verticalã a unor mase situate deasupra unor cavitãþi. Are loc acolo unde panta limitã a fost depãºitã de o anumitã greutate datoritã dislocãrii suportului iniþial. produse ca urmare a exploatãrii subterane a sãrii). Ca ºi în cazul altor deplasãri gravitaþionale existã factori potenþiali ºi factori declanºatori ai avalanºelor (Grecu. favorabile mecanismelor de întindere ºi forfecare: marne. Avalanºele Avalanºele sunt procese gravitaþionale reprezentate de masele de zãpadã ºi gheaþã care alunecã sau se rostogolesc la vale.

coeficientul de proporþionalitate fiind egal cu tangenta pantei: τ = σ tg α Rezultã cã o zãpadã stabilã pentru sarcini mici poate fi instabilã pentru sarcini mai mari. Zãpada pusã în miºcare se deplaseazã în funcþie de unghiul de frecare cinetic (frecare de alunecare). Astfel încât masa de zãpadã care coboarã este din ce în ce mai mare în aval. unghiul de frecare staticã este de circa 50°. Pentru zãpada proaspãtã însã are valori de 90°. nu constituie un factor al avalanºelor.4).4. 81 . Pentru zãpadã. O anumitã cantitate de energie eliberatã rupe coeziunea zãpezii ºi pune în miºcare particulele învecinate. Curba intrinsecã a douã tipuri de zãpadã Rezistenþa pãturii de zãpadã este determinatã de acþiunea forþei de gravitaþie. dezechilibrul este dependent de limita de rupere a pãturii de zãpadã (figura 3. zãpada nu curge. pusã în miºcare datoritã unor cauze brutale. – structura mantalei de zãpadã. 3. Pe mãsurã ce o masã de zãpadã coboarã.Deci. Pentru avalanºe. lucrul mecanic al greutãþii este mai mare decât lucrul mecanic al frecãrii interne. tensiunea normalã ºi tensiunea de forfecare cresc proporþional. materializatã prin unghiul de pantã. dar. riscul de avalanºã depinde de: – importanþa precipitaþiilor. ea nu se mai opreºte. producându-se o avalanºã. În straturile succesive de zãpadã depuse pe un strat preexistent. Temperatura aerului acþioneazã indirect influenþând cãderile mari de zãpadã. & T [kg/dm2] pãtã proas adã Zãp 5 p Zã ad în m ã ui atã 5 [kg/dm2] N Fig. Obiºnuit. Pe versanþii al cãror unghi cu orizontala este cuprins între unghiul de frecare cinetic ºi unghiul de frecare static.

– zãpadã viscolitã.rupturã care pleacã dintr-un punct Poziþia suprafeþei de Avalanºã de suprafaþã Avalanºã de fund .1). – avalanºe de adâncime. – avalanºe de primãvarã. avalanºe mixte. 2. citat de Voiculescu. care se formeazã prin diageneza zãpezii proaspete. tipul de desprindere ºi tipul de deplasare. Lliboutry (1965) prezintã urmãtoarele tipuri: – avalanºe pudroase. 1997. Voiculescu. în funcþie de criteriul folosit.pânã în vale Tipul pagubelor Avalanºã provocând pagube Avalanºã provocând pagube materiale corporale . cf. muchie (linie de intersecþie). Tabelul 3. Puþin modificate ca denumire. 2002) dã urmãtoarea clasificare: avalanºe de zãpadã recentã. perpendicularã pe suprafaþa de alunecare Diferenþieri Avalanºã de zãpadã fãrã coeziune .pânã la piciorul versantului Lungimea traiectoriei Avalanºã de vale . cãi de comunicaþie .+ Tipuri de avalanºe Existã mai multe tipuri de avalanºe. 1.case.suprafaþa de alunecare pe sol alunecare de zãpadã Miºcarea Umiditatea Forma traiectoriei Avalanºã pudroasã Avalanºã de zãpadã uscatã Avalanºã de suprafaþã Avalanºã de zãpadã curgãtoare Avalanºã de zãpadã umedã Avalanºã de culoar Avalanºã de versant . – avalanºe de zãpadã umedã. avalanºe rezultate din topirea zãpezilor de primãvarã. dar în esenþã utilizând criteriul caracteristicilor zãpezii. 2002) Criteriul Forma spãrturii Tip ºi caracteristici Avalanºã în plãci .schiori ºi alpiniºti 82 .1 Clasificarea avalanºelor (dupã Societe OFEEP. Dupã grosimea stratului de zãpadã antrenatã în miºcare: – avalanºe de suprafaþã. avalanºe în plãci. Dupã calitatea zãpezii: – avalanºe cu zãpadã prãfoasã (pudroasã) proaspãtã. avalanºe de zãpadã pudroasã.rupturã de-a lungul unei linii. poziþia suprafeþei de alunecare ºi forma traseului de deplasare. Gumuchian (1983. cum sunt cauza desprinderii.suprafaþã de alunecare în stratul . Alte clasificãri au în vedere pe lângã caracteristicile zãpezii ºi alte criterii. pãduri. – avalanºe în plãci care alunecã pe versanþi. criterii care se regãsesc la deplasarea ºi a altor mase de materiale pe versanþi (tabelul 3. L. – zãpadã proaspãtã umedã. – zãpadã în grãunþi rotunjiþi.

. Se citeazã avalanºa Gastein din 1951.5.80 km/ orã (figura 3.6). 1965): V = 64 h m/s = 230 h km/h. 83 . presiunea de oprire poate atinge valori foarte mari. se produc în zãpada proaspãtã.5). 3. 1965) maximã în mijlocul iernii.Avalanºele de zãpadã prãfoasã. Schema dezvoltãrii unei avalanºe pudroase (dupã Lliboutry.. Deplasarea are loc pe diferite culoare cu o vitezã de 30. Arctica. ci ºi prin presiunea aerului care are efectul unui uragan. de ordinul a mai multe tone pe metru pãtrat. Sunt avalanºe fie superficiale fie de adâncime. . Avalanºele sunt periculoase nu numai prin efectul greutãþii zãpezii.1 atm). Diferenþa dintre coeficientul cinetic ºi cel static este foarte mare. din aceastã cauzã viteza zãpezii creºte rapid pe pantã. zãpadã grea. foarte repezi. Himalaya. Anzi. Dupã Oechslin (citat de Lliboutry. la scurt timp dupã cãderea ei (figura 3.victimele sunt proiectate de cãtre suflu sau sunt asfixiate de zãpada pulverizatã. – în frontul avalanºei se formeazã curenþi ascendenþi ºi contracurenþi deosebit de violenþi. când victimele au prezentat rupturi ale plãmânilor datorate undei de ºoc cu o presiune de circa 3 atmosfere. Avalanºele de adâncime sunt specifice regiunilor cu climã rece ºi uscatã. fãrã coeziune. Avalanºele de zãpadã umedã se formeazã în zãpada îmbibatã cu apã. Frecvenþa lor este & v (p´) AEROSOL h´ AER COMPRIMAT w α AER IMOBIL (pA) Fig. în Alpi. . uscate. Avalanºele de acest tip sunt periculoase pentru cã: – presiunea staticã exercitatã în stratul de aer comprimat este mare (0.când avalanºa loveºte direct o construcþie.

1965) 84 . 3. Structura avalanºei de zãpadã umedã (dupã Lliboutry.+ Zãpadã proaspãtã Zãpadã semidurã cu boabe fine Zãpadã durã cu boabe fine Zãpadã curgãtoare Zãpadã durã St ra ptu Te r rat ul Ru gli sa en nt al av ala nº ei Stratul dur pe care avalanºa gliseazã Stratul lubrefiant VITEZA FRONTULUI Fig.6.

de adâncire. din valea Bartango. care a barat râul creând 85 Riscul ºi procese gravitaþionale . în cazul deplasãrii materialelor pe versanþi. care favorizeazã procesele fizico-mecanice de distrugere a rocii. Sunt avalanºe mari.4.7).2. Masa de rocã deplasatã a fost de circa 4800 milioane metri cubi.20 t/m2 În cazul acestui tip de avalanºã: V = 116 h m/s = 417 h km/h.1. Avalanºele în plãci sau de rostogolire se produc dupã trei-patru zile de la cãderea zãpezii. Prãbuºiri ºi rostogoliri de roci se produc pe tot globul unde versanþii prezintã condiþii favorabile. Mecanismul avalanºei se aseamãnã puþin cu cel al alunecãrilor (figura 3. Impactul asupra populaþiei Spre deosebire de cutremure ºi vulcani. unde factorul preventiv este limitat. la primele temperaturi ridicate de primãvarã.Presiunea acestei avalanºe este foarte mare putând atinge 10.. 3. Viteza lor este: V = 18 h m/s. care antreneazã ºi o parte din materialele de pe versanþi. 1965) Deplasarea este determinatã de straturile de zãpadã care acþioneazã ca un lubrifiant. mãsurile de prevenire ºi de combatere sunt mult mai eficace. Avalanºã în plãci de zãpadã.7. Avalanºele de primãvarã se produc în zãpezi mai grele ºi vechi. Una din cele mai mari prãbuºiri se citeazã a fi cea din Munþii Pamir. când se formeazã o crustã superficialã ºi o anumitã consolidare ºi datoritã vântului. (dupã Lliboutry. 3. în 1911. Frecvenþã mare au însã în regiunile favorabile îngheþ-dezgheþului sau cu alternanþe puternice ºi repetate de temperaturã de la zi la noapte. Survin de obicei în locuri previzibile de aceea pagubele sunt mai reduse decât la celelalte tipuri de avalanºe. A Locul de desprindere Suprafaþa de alunecare Peretele de respingere Fisuraþie Fracturã perpendicularã pe pantã & Suprafaþa de alunecare Peretele de respingere Blocuri din pãtura de zãpadã alunecatã Fig..

Numãrul anual de morþi datoritã avalanºelor în Munþii Alpi (1975–1989) 3. FRANÞA 452 GERMANIA 36 ELVEÞIA 413 ITALIA 340 AUSTRIA 381 Fig. datoritã impactului direct pe care îl au asupra populaþiei ºi mediului. În 14 ani (1975–1989). a submina ºi derivã de la latinescul 86 . o cartare a riscului la avalanºe fiind deosebit de utilã. În þara noastrã.1.8.8. Avalanºe cu urmãri catastrofale se produc în toate regiunile montane cu zãpezi.1. în 1837.9). 3. În Munþii Alpi se produc în permanenþã avalanºe cu urmãri catastrofale.+ un lac de circa 75 km lungime ºi 262 m adâncime.3. Sufoziunea Sufoziunea este procesul de îndepãrtare a particulelor fine din interiorul rocilor afânate sau poroase de cãtre apa ce circulã prin roci. în Munþii Alpi s-au înregistrat 1622 de morþi datoritã avalanºelor.1. tipicã este prãbuºirea unui pinten de munte care a barat valea Bicazului ºi a creat Lacul Roºu. Evoluþia anualã a numãrului de victime în aceeaºi perioadã aratã cã în iernile 1977–1978 ºi 1984–1985 au fost cele mai multe victime (147 ºi respectiv 180) (figurile 3. în decursul istorie sute de mii de oameni cãzându-le victime.9. 3. Numãrul de morþi datoritã avalanºelor în Munþii Alpi (1975–1989) Morþi/Ani Cumul Alpi 2000 1500 180 500 400 300 200 100 0 1000 146 85 123 58 140 123 147 102 100 100 109 106 103 500 0 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 Fig. Avalanºele constituie unele dintre fenomenele cu cel mai ridicat risc pentru societate. În Carpaþii Româneºti avalanºele sunt puþin cercetate. Termenul de sufoziune semnificã a sãpa pe dedesupt. Procesele de deplasare prin sufoziune ºi tasare 3.3. 3.

00 0. Viteza criticã de filtrare este viteza care marcheazã trecerea de la curgerea laminarã la cea turbulentã (tabelul 3.00 0.3. viteza criticã de antrenare a granulelor de nisip se reduce o datã cu micºorarea diametrelor granulelor.00 0. Sufoziunea hidrodinamicã sau sufoziunea mecanicã are înþelesul de sufoziune în sens larg ºi este procesul de antrenare de cãtre apa subteranã a celor mai fine particule din masa rocilor nisipoase.00 0. iar cea rapidã ºi foarte rapidã. Tasarea Tasarea este miºcarea lentã efectuatã pe verticalã în interiorul stratelor de roci afânate sau clastice.01 0. În funcþie de agentul principal care determinã sufoziunea existã douã tipuri principale: – sufoziune chimicã.50 7. sub forma compresiunii sau îndesãrii impuse de 87 . La nisipuri. coeficientul de neuniformitate). în cazul antrenãrilor din sãpãturi pentru fundaþii sau în alte scopuri. Sufoziunea hidrodinamicã lentã are loc în condiþiile curgerii subterane naturale. 1979) d(mm) vcr(cm/s) 1. Sufoziunea are loc în cazul unei curgeri turbulente a apei subterane ºi nu în curgerea laminarã. în bazinele de decantare din industria minierã ºi cea energeticã. Sufoziunea chimicã este procesul de îndepãrtare a particulelor fine prin dizolvarea sãrurilor depuse pe porii rocilor ºi transformarea lor în soluþie.2).05 2. porozitate. numitã viteza criticã. A fost introdus de Pavlov în 1898.2. Procesul de sufoziune hidrodinamicã apare ºi evolueazã în funcþie de caracteristicile rocilor (mãrimea granulelor. gradul de îndesire. Este frecventã ºi în zona sãpãturilor pentru construcþii. La viteze de filtrare mai mici decât vcr curgerea este laminarã ºi nu se produce antrenarea particulelor.2 Câteva valori ale vitezei critice de filtrare (Maslov. citat de Florea.50 0.120 0. Sufoziunea hidrodinamicã are loc în roci nisipoase sau în depozite de nisipuri în amestec cu alte depozite mai grosiere sau mai fine.suffodio. – sufoziune hidrodinamicã. Curgerea subteranã depinde de viteza de filtrare. apoi tasarea acestora ºi formarea unor microdenivelãri la suprafaþa terestrã. În spaþiile libere are loc migrarea particulelor fine ºi accentuarea golurilor.1.10 3. Coeficientul de neuniformitate al nisipurilor ºi porozitatea influenþeazã direct intensitatea sufoziunii. Tabelul 3. de caracterul curgerii subterane.00 0. atunci când în timpul filtrãrii se depãºeºte o anumitã vitezã.001 0. respectiv de gradientul sãu hidraulic.020 & Hazardul datorat sufoziunii ºi tasãrii 3.005 0.

a zãcãmintelor de petrol ºi de gaze. Exemple pot constitui galeriile efectuate pentru construcþia metroului din Bucureºti ºi procesele de pe terasa Dunãrii la Brãila. Palmentola. când tasarea devine mai activã.1. a comprima). stabilitatea iazurilor de decantare etc. 1980.1. Tasarea prin consolidare este cea mai cunoscutã ºi are loc datoritã supraîncãrcãrii prin construcþii. Termenul este de origine francezã (tasser = a înghesui.3.4. nãruiri. E = modul de compresivitate ponderat al stratelor din cuprinsul zonei asecate (daN/cm2).+ greutatea proprie sau de o suprasarcinã. S= Äσq = (ãst – ãi) h în care: ãst este greutatea volumetricã în stare saturatã (tf/m3). în acest caz tasarea este datã de formula: ∆σq h · 2 E Äσq = sarcina geologicã generatoare a subsidenþei daN/cm2. în special pentru amplasarea construcþiilor. Definiþie ºi semnificaþie socialã Noþiunea de alunecare de teren defineºte atât procesul de deplasare. Alunecãrile de teren 3.1. p1 = 0 la partea superioarã a stratului deformabil (a zonei asecate) ºi p2 = Äσq. 1981. Impactul asupra populaþiei Cunoaºterea mecanismului sufoziunii mecanice ºi al tasãrii are importanþã practicã deosebitã. 3. cât ºi forma de 88 .. miºcarea propriu-zisã a rocilor sau depozitelor de pe versanþi. alunecãri. Calcularea tasãrii prin subsidenþã se face folosindu-se aceeaºi formulã ca în cazul tasãrii prin consolidare considerându-se cã grosimea stratului deformabil este egalã cu grosimea zonei asecate h. Poate fi calculatã folosindu-se diferite formule (Bãncilã. Grecu ºi colab. care afecteazã clãdirile. ãi = greutatea volumetricã în stare inundatã.1. a sãrurilor (prin dizolvare în subteran). 3.4. Existã douã tipuri de tasare: – tasarea prin consolidare (de consolidare).3. Fenomenul se produce atunci când indicele golurilor raportat la greutatea materialelor pe unitatea de volum creºte sau când greutatea se mãreºte. h = grosimea stratului deformabil din cuprinsul zonei asecate (cm). 2003) Tasarea de subsidenþã are loc în cazul exploatãrii apelor subterane. – tasarea prin subsidenþã.

ªi în literatura de specialitate de pe plan mondial termenii utilizaþi definesc atât procesul cât ºi forma de relief rezultatã: landslide – englezã. de deplasare a materialelor pe versanþi). neantrenatã în miºcare. 89 & Descrierea hazardului alunecãrii de teren . precum ºi cele evolutive. erdrutsch – germanã. Atât pe plan mondial cât ºi în România existã o amplã literaturã de specialitate ce vizeazã în general douã mari domenii: geomorfologia ºi ingineria. aceºtia din urmã precizând ºi caracteristicile morfografice de ansamblu a corpului alunecãrii de teren. cutremure etc. Studiul alunecãrilor de teren are o deosebitã importanþã pentru dinamica versanþilor atât sub aspect ºtiinþific fundamental. oïoëçeíü – rusã. În sens restrâns. Primele observaþii asupra alunecãrilor de teren sunt legate de dezastrele produse încã din antichitate. în laborator. rupturã) de forma de relief rezultat㠖 glimee. alãturi de inundaþii.. rapide (pot fi însã ºi lente)de modelare a terenurilor în pantã. În plus. se impun cercetãri pedologice. în general. Dacã geomorfologii (geografi sau geologi) pun accent pe forma de relief. al noþiunii. schimbându-i morfografia. utilizarea GIS. dereglându-se echilibrul ºi ordinea materialelor. În limbajul popular din România existã termeni prin care se încearcã o separare a procesului (fugiturã. inginerii studiazã alunecãrile de teren în legãturã directã cu efectele procesului asupra diferitelor activitãþi umane (construcþii. noua calitate a sistemului nu contribuie la dezechilibre majore. glissement de terrain – francezã. raporturile cu reþeaua de râuri sunt indirecte. alunecãrile de teren intrã în categoria hazardelor naturale. incluzându-se în mod necesar ºi fenomenele cauzale. – de intensitate ºi dimensiuni ce transleazã praguri ce conduc la dezechilibre ºi la modificãri majore ale morfologiei versantului. Alunecãrile de teren sunt procese de versant extrem de complexe. forma de relief (efectul translãrii pragului). Aceste modificãri pot fi: – de amploare ce nu depãºeºte potenþialul de modificare al versantului. cât mai ales sub aspect practic-aplicativ. materialele se deplaseazã pe versant dintr-un loc în altul. alegerea mãsurilor optime de combatere.relief rezultatã. relativ puþin studiate ca astfel de sisteme. procese care reclamã cercetãri interdisciplinare de mare specializare. Alãturi de cele douã mari domenii.) ºi. þiglãi. frana – italianã (cu sens mai larg. utilizarea terenurilor etc. iuþi. ele pot fi însã uºor reluate de eroziunea hidricã de pe versanþi ºi transportate în albii. producând daune activitãþilor social-economice. la care masele sau materialele care se deplaseazã sunt separate printr-un plan sau sisteme de plane de alunecare de partea stabilã. în consecinþã. fãrâmituri –. strict. precum ºi mãsurãtori ºi analize în teren. procesul de alunecare propriu-zis ºi durata acestuia (translarea pragului). Noþiunea de alunecare de teren este definitã de: procese fizico-mecanice premergãtoare alunecãrii (procesele cauzale anteprag geomorfologic). în acest caz. alunecãrile de teren sunt procese gravitaþionale. Alunecãrile de teren fac parte din categoria proceselor de versant care schimba geomorfometria majorã a versantului. nu ajung în albia râurilor decât prin intermediul altor procese. silvice.

formarea râpei se realizeazã atât deodatã. problematicã ce poate fi grupatã în douã mari secþiuni – cauze ºi forme. cele douã elemente 90 . pe toatã lungimea. râpa poate atinge zeci de metri. corpul alunecãrii. implicit.10. Corniºã principalã Corniºã secundarã A talã Lãþ ime a to ea gim Lun C Suprafaþã de alunecare Adâncimea alunecãrii Fisuri de tracþiune Panta corniºei principale Flanc Panta medie a masei alunecate Panta terenului B D Panta corniºei secundare Fig. Majoritatea cursurilor sau tratatelor de geomorfologie generalã. comportându-se ca microversanþi cu altitudini ºi pante variante. micromorfologia râpei depinde de dinamica sa ulterioarã. precum ºi varietatea formelor rezultate. atenþie specialã acordându-li-se în secolul XX.+ Descrierea ºtiinþificã a procesului. inclusiv clasificãri dupã morfologie. Stadiul de evoluþie ºi morfologia alunecãrii de teren 1. bine definite. în plus. tipice. 3.10). 3. Obiºnuit. fruntea alunecãrii ºi suprafaþa de alunecare (figura 3. în tratatele de geomorfologie se prezintã elementele clare. unele dintre primele preocupãri au fost gãsirea unor elemente comune de generalizare a caracteristicilor ºi. la alunecãrile profunde. care se observã în teren în primul stadiu de evoluþie a alunecãrii de teren. Elementele alunecãrii de teren Co rpu l Râpa sau niºa (corniºa) de desprindere a alunecãrii se aflã în partea de la obârºia arealului alunecat. miºcarea propagându-se pe suprafeþe din ce în ce mai mari.2. forma de relief se defineºte prin: râpa de desprindere. a unor criterii de grupare care sã permitã clasificarea lor (vezi capitolul Clasificãri ºi tipuri de alunecãri de teren). În cazul unor procese clasice. dar mai ales cele de geomorfologia versanþilor prezintã dupã o anumitã schemã problematica alunecãrilor de teren.4. Date fiind varietatea mare a modului de manifestare a alunecãrilor.1. cât ºi punctual. rolul ºi locul sãu în dinamica versanþilor au stat în atenþia teoreticienilor geomorfologi. situatã în amonte pe versant. ea precede doar parþial deplasarea masei de teren.

39). compusã etc. vegetaþia ºi solul rãmânând principalii indicatori ai unui areal afectat de alunecãri. La alunecãrile fixate. – pregãtitoare. are o micromorfologie modificatã. movile. Corpul alunecãrii. semicircularã. delimitarea elementelor alunecãrii primare. asociate cu juxtapunerea alunecãrilor noi peste cele vechi. de caracteristicile rocii ºi de evoluþia ulterioarã. La alunecãrile reactivate. neacoperitã de masa alunecatã.4. Corpul alunecãrii. elementele ce definesc o alunecare de teren sunt greu de identificat. este ºi mai dificilã cartarea generaþiilor de alunecãri ºi. În funcþie de crãpãturile preexistente. obiºnuit se împart în: – potenþiale. fiind de dimensiuni aproximativ egale cu ale corpului alunecãrii. 3. Cauzele alunecãrilor de teren Alunecãrile de teren sunt procese geodinamice. Fruntea alunecãrii (frontul) este partea terminalã situatã în aval pe versant. cu caracteristici fizico-mecanice ce favorizeazã deplasarea materialelor. prezintã în general elemente morfometrice haotic dispuse. Suprafaþa de alunecare sau patul alunecãrii se observã în secþiune longitudinalã. sau: – naturale. dupã elementele predominante de micromorfologie se definesc ºi tipuri de alunecãri – în trepte.producându-se aproape concomitent.3. Sunt situaþii când patul de alunecare este dat de un pachet de roci de diferite grosimi. dintre suprafaþa de alunecare ºi suprafaþa morfologicã iniþialã. din aval. implicit. 1979.. Râpa de desprindere îºi diminueazã panta. glimei etc. neafectatã de alunecare” (Florea. 91 & . în condiþiile concrete ale terenului. prin reluarea în alte procese de versant. în suprafaþa de alunecare este inclusã ºi râpa de desprindere. 2. fiind în general bine delimitatã. în brazde. uneori cu bãlþi sau mici lacuri. de deplasare lentã sau rapidã a unei pãrþi din versant ºi care au loc în tendinþa restabilirii echilibrului natural al versantului. Totalitatea fenomenelor ce au loc înaintea translãrii pragului de alunecare ºi care reprezintã elementele cauzale ale sistemului alunecare. În unele studii. în lungul ei se produce deplasarea masei de teren. În concluzie. suprafaþa de teren alunecatã cu micromorfologie foarte variatã.1. uneori este fixatã prin vegetaþie arborescentã. între ondulãrile longitudinale se dispun microdenivelãri negative cu exces de umiditate. Piciorul alunecãrii „reprezintã intersecþia. datoritã stratului de rocã impermeabilã din patul alunecãrii. 3. ca o parte la zi. la diferite altitudini relative. suprafaþa de alunecare trebuie analizatã de la caz la caz. – antropice. p. pe versanþii în stadiu de echilibru dinamic. râpa poate avea formã rectilinie. – declanºatoare. ca ºi râpa de desprindere.

11). Dintre aceste proprietãþi. coeziunea. prin acþiunea îndelungatã se înscriu în categoria factorilor pregãtitori. conduce la modificarea stãrii de stabilitate. Factorii potenþiali sunt grupaþi în: caracteristici ale substratului geologic. primii se constituie în factori de declanºare în momentul acumulãrilor cantitative. stadiul evoluþiei (dinamica de ansamblu) acestuia. Precipitaþiile atmosferice. Determinarea unghiului de frecare internã ºi a coeziunii se face utilizându-se relaþia datã de Coulomb: τ = σ tg ϕ + c 92 . prin alterare. b. sin β cos β normalã = y z · cos2 β β centru de curburã al suprafeþei de alunecare posibilã c sup rafa þã centru de gravitate al masei de alunecare posibilã direcþia componentei normale a greutãþii direcþia componentei transversale a greutãþii Fig. vertical a su pra componentã perpendicularã = m. 1972).g.+ Trebuie spus însã cã între factorii pregãtitori ºi cei declanºatori nu existã o delimitare decât de intensitate a acþiunii. relieful – panta versantului (figura 3. sin β β s i b sup i l ã raf d e aþã supr b afa alu ne z þã ca componentã transversalã = re componentã y.11. c. asupra unei mase de sol care se aflã pe o suprafaþã neregulatã de alunecare (dupã Carson ºi Kirkby. Acþiunea forþei de gravitaþie pe versanþi: a.z. pe o suprafaþã de alunecare posibilã la adâncimea z sau suprafaþa unui mediu cu greutatea specificã γ. cos β po faþ ã componentã în jurul pantei m. greutatea volumetricã ºi unghiul de frecare internã prezintã importanþã deosebitã.g. dupã perioadele de uscãciune poate declanºa alunecãri de mari proporþii. asupra unei particule. umiditatea. Modificarea proprietãþilor fizico-mecanice ale rocilor în timp geologic sau chiar în timp mai scurt. 3. Caracterul torenþial.

El este în raport invers.12. Unghiul de frecare internã depinde de conþinutul în fracþiunea argiloasã a rocilor moi (d < 2 µ). 93 . þinând cont de presiunea apei din pori. De exemplu. Pe suprafaþa de alunecare se formeazã o pastã argiloasã cu rol de lubrefiant. Valorile mici ale ha determinã valori reduse ºi pentru presiunea apei din pori ºi invers. 1979). τ daN/ cm2 & c le argi +c tg ϕ i – u) pur (σ nisi τ= ϕ ϕ ) tg –u (σ τ= ϕ O σ daN/cm2 u = γ ah a NH2 ha a Suprafaþa de alunecare Argile Fig. Florea. în sensul cã unghiul de frecare internã se reduce pe mãsura creºterii conþinutului în fracþiune argiloasã. pentru o creºtere de la 20 la 80%.N. Sub acþiunea apei din pori se reduce rezistenþa la forfecare a rocilor ºi implicit cresc forþele de alunecare. De exemplu. Astfel relaþia Coulomb-Terzaghi are expresia: τ = (σ – u) × tg ϕ + c în care u este presiunea apei în pori u = γa × ha γa = greutatea specifica a apei. Reducerea rezistentei la forfecare se datoreazã creºterii umiditãþii în jurul suprafeþei de alunecare. presiunea apei în pori poate atinge 1 daN/cmp la înãlþime a echipotenþialei de 10 m (M.5 si 1 cm la unele argile pliocene ºi între 1.Terzaghi completeazã relaþia lui Coulomb. Graficele ecuaþiei Coulomb-Terzaghi Presiunea apei din pori depinde de nivelul apei subterane ºi de situaþia rocilor la excavare.5 ºi 2 cm la alte argile.12). Grosimea orizontului înmuiat variazã între 0. ha =înãlþimea echipotenþialei duse în punctul a (de pe suprafaþa de alunecare) (figura 3. unghiul intern poate sã scadã de la 30 la 10°. 3.

în amunte de localitatea Nereju s-a format un lac (temporar) de 2 km lungime ºi 4 m adâncime. dimensiuni. deplasarea materialelor pe versant fiind determinatã de valoarea unghiului de pantã. Acþiunea apelor subterane genereazã cele mai frecvente alunecãri de teren. prãbuºiri de dinamica dimensiuni apreciabile. prin acþiunea lor îndelungatã. Dinamica versanþilor a înregistrat paroxisme evidente în relief ºi înregistrate la scurt timp dupã seism (Bãlteanu. un potenþial ridicat pentru alunecãri. în special antropici (greutatea construcþiilor. Alternanþa acestor roci cu altele determinã. dupã perioade de uscãciune. bogate în coloizi ºi care au în interiorul lor o serie de crãpãturi. se înscriu în categoria factorilor pregãtitori. defriºãri). reducerea mineralizaþiei apei din pori. trepidaþiile etc. Alunecãrile datorate eroziunii bazei versanþilor se propagã de jos în sus. Slon. în strânsã corelare cu alþi factori. Seismul din 4 martie 1977 cu magnitudinea 7. Alunecãrile de teren sunt pregãtite. rocile poroase. este o cauzã potenþialã foarte importantã. ci numai în relaþie cu alte cauze). de la baza versanþilor spre partea superioarã fiind combinate de multe ori cu procesele de prãbuºire (alunecãri delapsive). Aceasta se manifestã prin: presiunea apei din pori. dar a ºi declanºat importante alunecãri noi de teren de amploare deosebitã la Albeºti. sufoziune. Zãbala. modificarea proprietãþilor fizico-mecanice. Dintre factorii determinanþi. Cauzele permanente ºi cele temporare reduc rezerva de stabilitate a versantului exprimatã prin coeficientul de siguranþã (η) pânã la pragul limitã. diferite construcþii. 1983). excavarea bazei versantului. ce favorizeazã pãtrunderea apei. Cauzele Cutremurele de micã magnitudine. Caracterul torenþial.2 ºi ºi evoluþia epicentrul în Vrancea a reactivat alunecãri vechi. Dumitreºti. puþin coezive. cele de magnitudine mare pot declanºa alunecãri. 1979. presiunea de filtrare a apei subterane. Eroziunea apelor curgãtoare exercitatã asupra bazei versantului duce de asemenea la micºorarea forþelor de rezistenþã prin subminarea punctelor de sprijin a taluzelor.+ În concluzie. ridicarea nivelului apei subterane. 94 . prin declivitatea sa. sunt cele mai favorabile alunecãrilor. excavarea bazei versanþilor. pe Zãbala. De exemplu. de asemenea. conduce la declanºarea unor alunecãri de teren. când starea de dezechilibru duce la declanºarea procesului de alunecare de teren. grupate în categoria cauzelor antropice. dar pot fi ºi declanºate de diferite activitãþi ale omului. cum sunt despãduririle (fãrã a fi considerate o cauzã absolutã. Existã o relaþie directã între apariþia ºi evoluþia alunecãrilor de teren. Precipitaþiile atmosferice. Relieful. cei mai activi sunt cei legaþi de acþiunea apei sub diverse forme. dar cu frecvenþã mare conduc la alunecãrilor reducerea stãrii de rezistenþã a versanþilor prin apariþia fisurilor de diferite de teren. Din aceasta categorie fac parte argilele ºi marnele. declanºatori. Materialele alunecate au barat cursurile unor râuri.

3. accelerate de intervenþia omului. Stabilitatea versantului se exprimã prin coeficientul de siguranþã (η).13. stare de echilibru limitã. η 2 1 O D1 t 1 t2 a time & D2 b c Fig. apariþia procesului de alunecare este rezultatul reducerii coeficientului de siguranþã de la o valoare supraunitarã pânã la mãrimea criticã. Mr = Ma atunci η = 1. – stabilizarea naturalã (echilibrarea. incipientã(procese anteprag). – alunecarea propriu-zisã (trecerea peste pragul geomorfologic). ca dealtfel pentru toate procesele de versant.4. Durata ºi viteza de desfãºurare a procesului de alunecare. rãmân ca importante pentru alunecãrile de teren. Teoretic. Au loc modificãri progresive chiar în versanþi consideraþi stabili. este dat de raportul dintre momentul forþelor de rezistenþã (Mr) ºi momentul forþelor de alunecare (Ma): η = Mr / Ma Când Mr > Ma atunci η > 1 versantul este în echilibru stabil. când se declanºeazã alunecarea propriu-zisã. 3.13). Evoluþia procesului de alunecare Procesul de alunecare include trei faze: – faza pregãtitoare. datoritã unor cauze 95 .1. în cadrul fiecãrei faze.În concluzie. care reprezintã raportul dintre forþele de rezistenþã ºi cele de alunecare.4. Evoluþia procesului de alunecare (dupã Terzaghi) În faza lentã. care se considerã faþã de centrul suprafeþei de alunecare (0). de alunecare lentã. cauzele datorate substratului geologic ºi caracteristicilor climatice. respectiv η = 1. coeficientul de siguranþã. sunt diferite (figura 3. Mr < Ma atunci η < 1 versantul îºi pierde echilibrul. procese postprag).

Howe. Alunecarea lentã reprezintã procesul incipient de deplasare a materialelor. repezi ºi bruºte). fiind impuse de practicã (Heim. dupã unele publicaþii din S. când începe sã se formeze suprafaþa de alunecare. la care structura materialului ºi viteza sunt neuniforme pe versant. precum ºi de intensitatea acestora. Almagia. Viteza de alunecare Viteza de alunecare propriu-zisã variazã în limite foarte mari de la câþiva milimetri pe an la metri pe secundã. Viteza de alunecare din faza lentã este un criteriu de apreciere a evoluþiei viitoare a procesului de alunecare fiind în funcþie de cauzele care produc alunecarea. realizatã în timpul t1.+ interne sau externe. astfel încât raporturile dintre cele trei faze ale procesului se modificã.8 ºi 20 m/s. deplasarea fiind foarte mare D1 – D2. izvoare. viteza creºte progresiv. se admit: v > 0. de asemenea. În faza de stabilizare a alunecãrii se pot produce unele reactivãri ale alunecãrii.4. datoritã comprimãrii bazei masei alunecãtoare. Clasificãri ºi tipuri de alunecãri de teren Inginerul francez Al. În teren se observã elemente ce semnaleazã iminenþa unei alunecãri: crãpãturi (mai ales cele de pe versanþi cu pante mai mari.4.5. neregularitãþi ale terenului. Faza postprag este datã de curba bc. diferenþiate în funcþie de pantã.Ulterior. v < 1. Collin face o primã clasificare a alunecãrilor de teren în anul 1846. dispuse perpendicular pe direcþia deplasãrii). 96 . Alunecarea lentã este datã de segmentul 0a. alunecãrile obiºnuite au viteze mai mici de 0. alunecãri foarte lente. respectiv t1 – t2. Declanºarea alunecãrii poate avea loc în diferite poziþii de pe versanþi: în partea superioarã (fiind favorizatã de crãpãturi).6. Terzaghi. În faza lentã. 3.1. Dupã Terzaghi. Pe profilul unui versant.5 m/an. Müller (1964) apreciazã cã viteza de alunecare variazã între 0. În faza alunecãrii propriu-zise. spre baza versantului. iar mãrimea deplasãrii prin alunecare de OD1.3 m/s pentru alunecãri rapide. Alunecãrile tip prãbuºire au viteze de pornire ºi de oprire relativ egale. L. de la un punct la altul. Observaþiile efectuate în areale cu alunecãri asupra variaþiilor diurne ale alunecãrilor de teren aratã o sporire a miºcãrii în timpul zilei ºi o diminuare a acesteia în timpul nopþii.A. zgomote etc.1. 3. preocupãrile s-au diversificat ºi adâncit. Unele alunecãri se declanºeazã brusc. Alunecarea propriu-zisã se desfãºoarã într-un timp mult mai scurt. 1882. în general. În secþiune transversalã se constatã cã viteza de alunecare este neuniformã. Dupã viteza medie se admit.3 m/h. Evoluþia în timp este reprezentatã de curba ab. cu valori maxime în partea centralã ºi minime pe margini. trei mari categorii (lente. 1909. De exemplu. urmatã de desprinderea materialului ºi din amunte (favorizat de pânza freaticã). viteza de deplasare este relativ uniforma în partea superioarã a versantului ºi se reduce cu adâncimea spre baza acestuia. în raport cu deplasarea din faza lentã. viteza de alunecare variazã. 1910.U.

& . precum ºi elaborarea mãsurilor de stabilizare. Sharpe. astfel: – alunecãri de suprafaþã < 1 m. Ladd. 1974.). Cunoaºterea incompletã a mecanismului alunecãrilor teren. – alunecãri adânci 5–20 m. citaþi de Zaruba. 1998).. pe de altã parte. ce conduc la gãsirea soluþiilor de stabilizare. stabilizarea ridicã probleme de proiectare. 1974). Mencl. Savarenski. 97 1925. datoritã umezirii puternice sau dezgheþului pãturii superioare a solului ce se deplaseazã lent pe un substrat fie îngheþat. – alunecãri foarte adânci > 20 m. surprinse în diferite regiuni ale globului. Totuºi. Adâncimea suprafeþei de alunecare ºi caracteristicile materialelor deplasate 1) Alunecãrile în pãtura de sol au aspectul unor ondulãri sau mici brazde formate prin ruperea pãturii înierbate. Mencl. ea constituind material faptic pentru generalizãrile pe spaþii extinse. La sfârºitul anilor 1960 se foloseau deja circa 100 de clasificãri. de aceea au o importantã localã. Clasificarea alunecãrilor de teren trebuie sã permitã stabilirea potenþialului lor de evoluþie. Emelianova. Cele mai multe clasificãri au ca scop sistematizarea alunecãrilor cartate în anumite unitãþi teritoriale. 1937. Utilã practicienilor din organizarea. pe de o parte. În condiþiile climatice de la noi din þarã prezintã frecvenþã mare primãvara ºi toamna.1938. sistematizarea ºi utilizarea terenurilor este îmbinarea acestui criteriu cu cel al tipurilor de formaþiuni antrenate în miºcare (sol. 1952. sistematizarea acestor rezultate este deosebit de importantã. Atunci când suprafaþa de alunecare este la adâncimi foarte mari. – alunecãri de micã adâncime 1–5 m. 1935.Tipuri de alunecãri de teren ºi Stabilirea adâncimii suprafeþei de alunecare este elementul esenþial în periculozitatea gãsirea soluþiilor optime pentru stabilizarea terenurilor afectate de asemenea procese. Existã însã ºi ample preocupãri teoretice în acest sens (Surdeanu. Varnes. 1. Aceastã mare varietate a tipizãrilor se datoreazã condiþiilor extrem de diversificate în care se produc. dificil de aplicat la alte regiuni. fie cu alte caracteristici fizico-chimice. precum si de execuþie ºi chiar financiare. combinarea diferitelor criterii în funcþie de scopul propus fac ca stabilirea unor criterii unanime de clasificare sã constituie încã un deziderat. Posea ºi colab. se iau în considerare alunecãrile cu suprafaþa de alunecare situatã la câþiva zeci de metri. Dupã Collin (1846) asemenea alunecãri sunt cele de suprafaþã ºi cele adânci. 1976 etc. 1958. De aceea criteriile de clasificare folosite mai des în practicã. depozite ºi rocã) (Zaruba. De aceea. Savarenski (1937) precizeazã adâncimea în metri. sunt cele mai utilizate ºi mai eficiente. precum ºi varietatea cauzelor ºi formelor rezultate.

fie în complex de strate care intersecteazã strate marno-argiloase. dar ulterior extinse din ce în ce mai mult. reluând în deplasare ºi deluvii vechi de alunecare. are loc o alunecare lamelarã. 2000. Alunecãrile insecvente se formeazã în structuri geologice având cãderea stratelor spre versant sau în formaþiuni orizontale. De aceea se deosebesc: alunecãrile de mai micã adâncime. – a lunecãri asecvente. sunt destul de rãspândite. deci pe suprafeþe de separaþie care favorizeazã deplasarea. Ea se referã numai la materiale argiloase susceptibile de a se transforma în noroi prin creºterea conþinutului lor în apã lichid㔠(Coque. corpul fiind secventat de brazde de alunecare. – alunecãri insecvente. Frecventã este forma planã. care au în general forma de limbã. pe falii sau linii tectonice. în cazul alunecãrilor în roci.14). intrate în literatura de specialitate ca procese ce desemneazã fie numai procese tipice pentru periglaciar. alunecãrile de teren sunt: – alunecãri consecvente. 3) Alunecãrile ce afecteazã roca în loc sunt foarte diferite ca formã (vezi Tipurile morfologice ale alunecãrilor) ºi se produc fie numai în strate argiloase situate la suprafaþã. dupã Tufescu. produse în pãtura de sol. 138).+ Solifluxiunile (termen introdus de Anderson în 1906 pentru regiunile polare)sunt alunecãrile superficiale. fie toate procesele de deplasare a materialelor pe versanþi în care apa are un rol hotãrâtor. 1966). 2) Alunecãrile în formaþiunile superficiale.. p. Forma suprafeþei de alunecare este în general în funcþie de forma suprafeþei de stratificaþie ºi forma reliefului de la contactul deluviului cu roca în loc. în pãtura de alterãri pot afecta parþial sau total profilul depozitului. 1976). ocupã areale iniþial reduse. Suprafaþa de alunecare 98 . „Solifluxiunea este deplasarea care afecteazã o masã noroioasã dezlipitã de un substrat stabil. acestea se formeazã pe suprafeþe de stratificaþie. iar fruntea nu este delimitatã prin abrupturi. Alunecãrile în pãtura de alterãri (în sens restrâns) prezintã o râpã de desprindere de circa 1–3 m. Alunecãrile în deluviile vechi au morfologii ºi morfometrii diferite. alunecãrile masive de teren caracterizeazã complexele de strate deplasate. Sunt incluse ºi alunecãrile de deluvii pe roca de baza. corpul alunecãrii având aspectul unei curgeri sau de trepte. Alunecãrile consecvente sunt conforme cu stratificaþia (figura 3. datorate încãlecãrilor din amonte. pe pante medii din regiuni colinare. Criteriul poziþiei suprafeþei de alunecare faþã de structura geologicã Clasificarea pe baza acestui criteriu a fost elaboratã tot de Savarenski în anul1937.Raportate la structura geologicã. Când deluviul are doar 2 – 3 m. sau chiar pentru alunecãri în general (în unele lucrãri din literatura francezã. Solifluxiunile intrã în categoria deplasãrilor lente de pe versanþii puþin înclinaþi (se pot produce ºi pe pante de sub 5 grade). local se numesc ºi iuþi (Posea ºi colab. 2.

atât în roci moi cât ºi în roci stâncoase. Curgerile plastice sunt deplasãri de teren extrem de lente..5 m/lun㠖 1.14. Criteriul direcþiei de evoluþie a alunecãrii pe versant Stabilirea alunecãrilor dupã modul de propagare a deplasãrii are o deosebitã importanþã practicã. 4. Când se produc pe versanþi abrupþi. – foarte lentã (1.a Masa alunecatã Masa alunecatã Suprafaþa de alunecare c Suprafaþa de alunecare & b Masa alunecatã Suprafaþa de alunecare Alunecãri asecvente (a) consecvente (b) ºi insecvente (c) Fig. Criteriul vitezei de alunecare Sharpe ºi Eckel (citaþi în Bãncilã ºi colab.5 m/zi – 1. În cazul rocilor dure. Alunecãrile asecvente se formeazã în depozite nestratificate. – foarte rapide (3 m/s – 0. deci curbilinie ºi este condiþionatã de proprietãþile fizico-mecanice ale rocii. 3. Se observã mai uºor în partea superioarã a versantului ºi mai dificil în cea inferioarã.3 m/min).5 m/an – 0.5 m/lunã). Tipuri de alunecãri în funcþie de structura geologicã intercepteazã stratele sub diferite unghiuri. – moderate (1. Nu au suprafaþa de alunecare clarã. 99 . 1981) prezintã urmãtoarele tipuri de alunecãri: – extrem de rapide (v > 3 m/s).5 m/an). 3. Forma suprafeþei de alunecare este cilindricã-circularã. se îmbinã cu procesul de surpare. mai ales pentru mãsurile de combatere a eventualelor reactivãri.06 m/an). deplasarea se realizeazã ca deformare plasticã într-o masã cu grosimi mari. – lentã (1. alunecarea este favorizatã de fisuraþie.

Favorizeazã apariþia unor alunecãri mai profunde prin infiltrarea apei prin arealele fãrã vegetaþie (în condiþii de substrat propice). când masa alunecatã este parþial deformatã. pe pante relativ reduse. dupã morfologie alunecãrile de teren se încadreazã în urmãtoarele mari tipuri (Tufescu. sunt de obicei lungi ºi au loc pe pante line.+ Alunecãrile delapsive (regressive) încep la baza versantului ºi evolueazã pe versant într-o direcþie opusã celei de deplasare a acumulatului de alunecare. pentru cã el cuprinde într-o formã limitatã ºi evoluþia alunecãrii. extrem de utilã în special practicienilor. caz în care masa alunecatã nu este deformatã. 5. 6. Suprafaþa de alunecare poate fi circularã. clasificarea alunecãrilor dupã acest criteriu este folosit ºi astãzi. au caracter regresiv ºi se datoreazã în special eroziunii bazei versantului. care constituie materialul deplasat. Menþionãm cã de cele mai multe ori arealele afectate de alunecãri îmbracã morfologii variate. Comisia Suedezã de Geotehnicã a grupat alunecãrile în funcþie de direcþia de evoluþie a deplasãrii. în special de cãtre geomorfologi Cu unele mici diferenþieri de la autor la autor. Tipuri elementare Alunecãri în brazde (superficiale) se produc numai în pãtura de sol. nu se datoreazã caracteristicilor rocii din substrat. Cele mai multe alunecãri rãmân însã suspendate pe versanþi. evolueazã în direcþia de deplasare a acumulatului. pentru aplicarea lucrãrilor oportune de combatere. Uneori suprafaþa de alunecare se gãseºte sub nivelul topografic al bazei versantului ducând la ridicarea fundului vãii prin depozite deluvio-coluviale. În Suedia. înierbate. realizat în urma procesului propriu-zis al deplasãrii. 1966). Criteriul morfologic (forma corpului de alunecare) Alunecãrile sunt prezentate dupã aspectul pe care îl au la suprafaþã. spre baza versantului. la altitudini sau latitudini superioare se dezvoltã solifluxiunile. înguste. au o lungime limitatã ºi se produc pe pante mai abrupte. Deplasarea antreneazã atât solul cât ºi roca în loc pânã la circa 1–5 m. se deosebesc de „cãrãrile de oi” prin caracterul haotic. corpul 100 . alcãtuite în special din argile sau ºisturi relativ uniforme. Alunecãrile detrusive (progresive sau de împingere) se formeazã în partea superioarã a versantului. Prezintã elemente clasice ale unei alunecãri: corniºa sau râpa de desprindere. Alunecãri lenticulare (lupe de alunecare) (loupes de glissement) se produc în roci impermeabile de felul argilelor. sub forma deluviilor de alunecare. În condiþii de îngheþ-dezgheþ. sau necircularã. morfografia este de brazde mici. Producându-se numai în pãtura de sol. Dupã caracterul miºcãrii Alunecãri rotaþionale: se formeazã în depozite omogene. totuºi ele pot fi grupate dupã tipul predominant. în alunecãri regresive ºi alunecãri progresive. între brazde apar suprafeþe denudate. la sub 1m adâncime. Alunecãri de translaþie: se dezvoltã pe suprafeþe de stratificaþie sau pe o altã suprafaþã preexistentã. au caracter progresiv.

lenticulare. Caracteristice sunt pentru Podiºul Transilvaniei.La majoritatea arealelor cu glimee se conservã elementele caracteristice alunecãrilor: râpa de desprindere. 1997 etc. datoritã formei caracteristice. Grecu. 101 & . 1983. o etajare a alunecãrilor. cunoscute în diferite regiuni ale þãrii sub denumiri locale.este dat de valuri scurte. Alunecãri în trepte (pseudoterase) sunt alunecãri cu suprafaþa de alunecare la mari adâncimi (5 – 30 m). Corpul alunecãrii se detaºeazã printr-un ºanþ longitudinal pe ambele laturi ºi prezintã numeroase crãpãturi. la cel de-al XXI-lea Congres internaþional de geografie (India. glimee etc. 1997. 1992). în special corniºa. 1968) da cãtre Morariu ºi Gârbacea (1968). având deci vârste diferite în acelaºi areal. 1997. Buzilã. ele nu prezintã un risc prea mare decât atunci când sunt reactivate. Tipuri de alunecãri complexe Versanþii de alunecare se caracterizeazã prin suprafaþa mare afectatã de un singur tip de alunecãri sau de mai multe tipuri. mai ales în partea superioarã. Morariu ºi colab.). fãrã sã-ºi deranjeze structura internã. unde au ºi fost studiate în detaliu. Alunecãri în monticuli. de cele mai multe ori asemenea versanþi sunt modelaþi de un complex de procese actuale. Grecu. 1985. Morariu. Gârbacea. Grecu ºi colab. 1999. când are loc ruperea ºi cãderea verticalã a stratelor. ce se desfãºoarã pe lungimi considerabile sub formã de trepte. þiglaie. monticul. de cele mai multe ori vechi. sau chiar a unor alte forme. astfel încât glimeele se extind pânã spre interfluviu (Gârbacea. însoþite de o împingere ce favorizeazã alunecarea pe un plan puternic umectat. Alunecãrile-surpãri se produc datoritã eroziunii bazei versantului. pe pante relativ mari. Josan. Deplasarea este lentã ºi în mai multe etape. microrelief cu trepte ºi crãpãturi transversale. Fiind alunecãri profunde. Termenul de glimee a fost introdus în literatura de specialitate. colinã. De asemenea aceºti versanþi prezintã stadii diferite de evoluþie. fruntea etc. Sunt provocate ºi de debleerea sau taluzarea terenurilor. Sunt bine puse în evidenþã corniºa. 1983.În arealele cu glimee însã este evident rolul acestor alunecãri ce se desfãºoarã pe sute de hectare în crearea glacisului de alunecare. Materialele deplasate pot avea duritãþi diferite. 1979. gâlmã. corpul. ºanþuri transversale. 1968. spre corniºa de desprindere. movile sau glimee sunt alunecãri profunde. Grecu. 1992. Munteanu. În aceastã categorie intrã ºi alunecãrile sufozionale cu frecvenþã mare în depozite loessoide. 1992. Corniºa este bine pusã în evidenþã. fãcând trecerea spre curgerile noroioase. Josan. 1964.. 1964. corpul ºi fruntea alunecãrii. prin evoluþia ulterioarã a versanþilor. dupã forma caracteristicã a unui element: movilã. cu denivelãri de 1–2 m.. 1982. masa alunecatã deplasându-se pe o suprafaþã bine înmuiatã. 2001. Gârbacea. Se pot confunda cu terasele râurilor. etajate haotic . fiind greu de diferenþiat rolul fiecãruia în dinamica versantului. Alunecãri curgãtoare se produc în formaþiuni argiloase – marnoase prin înmuiere puternicã. în unele areale lipsesc sau sunt foarte estompate unele elemente. cum sunt înºeuãrile sau interfluviile de alunecare (Florina Grecu. Se extind în susul versantului.

este deci o alunecare de translaþie. forme a cãror utilizare în agriculturã este diminuatã datoritã degradãrii terenurilor. inclusiv obârºia râului. alunecãrile. De aceea. Criteriul vârstei miºcãrii (alunecãrii) Raportate la momentul. legate de formele de relief create. riscul 102 . Fiecare clasificare reprezintã. Dupã acest criteriu se deosebesc: – alunecãri active. la momentul cartãrii pentru cã multe alunecãri pot fi reactivate. stabilã. 7.4. în special de torenþialitate. De exemplu. Definirea tipului simplu de alunecare este greu de realizat. Concluzii Fiecare clasificare se bazeazã pe un singur criteriu. Arealul cu alunecãri este modelat în continuare de alte tipuri de procese. ce vizeazã în general declanºarea ºi evoluþia. timpul. pe fotografii sau alte materiale grafice ºi cartografice. stabilizate. 1942) sunt alunecãri complexe ce cuprind ambii versanþi. avansate ºi epuizate. contemporane. formatã pe un plan de stratificaþie. Mihãilescu. Criteriul stabilitãþii Determinarea stadiului dinamicii alunecãrii de teren se raporteazã de obicei la prezent. S-a produs în timpul Pleistocenului deci este o alunecare veche. numite ºi fosile (la zi. fixate. cât ºi prin urmãrile indirecte. care sunt în general active. pe ansamblu. Alunecãrile de teren pot fi: incipiente. acoperite) 8. fixatã. sporind riscul la reactivare. 9. Criteriul stadiului dezvoltãrii Acest criteriu poate fi combinat cu criteriile ce vizeazã stabilitatea ºi vârsta. la precipitaþii pot cãpãta aspectul curgerii de noroi. Impactul asupra populaþiei Impactul alunecãrilor de teren asupra societãþii trebuie analizat atât prin urmãrile directe. contrar direcþiei de înclinare a stratelor.7. formeazã un organism ce se deplaseazã în lungul vãii. 3. când s-a produs deplasarea. sunt: – alunecãri actuale. S-a format de la baza versantului ºi a evoluat regresiv pânã spre cumpãna de ape. de fapt.+ Alunecãrile de vale (termen introdus de V. ºi o anumitã proprietate a alunecãrii. în stabilirea caracteristicilor alunecãrilor de teren trebuie avute în vedere toate criteriile de clasificare. fiecare glimee însã poate fi afectatã de alunecãri superficiale. o alunecare cu suprafaþa de alunecare la adâncimi mari. nestabilizate. existente în prezent ca formã de relief. prezintã o vitezã de alunecare foarte lentã. – alunecãri inactive. – alunecãri vechi. De aceea se trece ºi anul pe hãrþi. Este o alunecare consecventã în faza finalã. sub formã de glimee. aºa cum s-a observat ºi în prezentãrile pe criterii.1.

În Podiºul Hârtibaciului sunt tipice localitãþile Saschiz. Aºezãrile situate în partea inferioarã a versantului. Aceste argile se gãsesc în regiunile acoperite cu gheþari în Cuaternar.manifestându-se în timp îndelungat. Care dintre hazardele geomorfice prezintã un grad ridicat de risc? o 04. Dintre tipurile de alunecãri. Aºezãrile din arealele cu alunecãri masive de teren prezintã o reþea stradalã neorganizatã. Alunecãrile masive de teren de tip glimee sunt în general fixate. sunt despãdurite. ravinaþie etc. Recunoaºterea arealelor afectate de alunecãri se face în primul rând dupã forma neregulatã pe care o are profilul versantului ºi dupã asociaþiile vegetale care indicã condiþii ecologice variate. Care sunt cauzele alunecãrilor de teren? Cum pot fi prevãzute ºi combãtute riscurile datorate alunecãrilor de teren? o 05. cutremurul din 1977 a activat ºi reactivat alunecãri de teren în Carpaþii ºi Subcarpaþii de Curburã. culturi de cereale ºi pomi fructiferi. Cum poate fi apreciat riscul la avalanºe? o 03. chiar fortificate. Râpa de desprindere este activã cu risc mare ºi foarte mare. din arealele cu alunecãri ce au aceeaºi denumire. Heria etc. cele de adâncime pot atinge dimensiuni ºi viteze apreciabile cu urmãri imediate dezastruoase când se produc în arealele locuite. Care este deosebirea între hazardele geologice (endogene) ºi cele geomorfice? o 02. prezintã o structurã regulatã. Cele mai favorabile roci pentru producerea alunecãrilor sunt argilele senzitive care favorizeazã deplasarea chiar la pante foarte reduse. cu excepþia unor movile ºi a râpei de desprindere care sunt modelate ºi în prezent prin alunecãri –surpãri. & Impactul ºi riscul la alunecãri Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare o 01. Expunerea mare la risc se observã în crãpãturile produse în zidurile locuinþelor sau ale altor tipuri de construcþii. linia de desprindere gãsindu-se în vecinãtatea limitei pãdurilor ºi sunt folosite pentru pãºunat.). Movile. casele fiind dispuse printre valurile de alunecare. Exemplele sunt numeroase. declanºând impresionante alunecãri de teren. Tipice sunt unele aºezãrile din Podiºul Târnavelor (Romaneºti. Cornãþel. oraºul Acobana din Peru a fost acoperit de alunecãri ºi avalanºe produse în urma cutremurului din 1946. De exemplu. În general. eroziune în suprafaþã. Ce regiuni din þara noastrã sunt expuse riscului la alunecãri de teren? 103 . o alunecare produsã în Norvegia a afectat 30 de localitãþi. Astfel se explicã dezastrele frecvente produse în þãrile nordice datoritã alunecãrilor de teren. viticulturã. pe glacisul de alunecare punctat cu movile foarte aplatizate. În þara noastrã. În 1966. Cutremurele slãbesc coeziunea rocilor. stabilizate.

Desenaþi ºi descrieþi figura 3.+ Test de autoevaluare 1. Cu ajutorul ei descrieþi evoluþia unei alunecãri cunoscute. 2.13. 104 . Descrieþi figura 3.4 ºi precizaþi forma ºi cauzele curbelor.

ð Sã arate impactul HEH asupra populaþiei. ð Sã exemplifice riscul produs în diferite areale în timp istoric.& Tema IV Eroziunea hidricã pe versanþi Obiective Tema îºi propune: ð Sã defineascã conþinutul hazardelor datorate eroziunii hidrice (HEH). ð Sã descrie dinamica HEH. 105 .

+ 106 .

eroziune catastroficã (peste 200m3 /ha. an). Eroziunea hidricã neconcentratã pe versanþi Eroziunea hidricã pe versanþi este desprinderea (transportul ºi depunerea) materialelor datorate apei.1. ce se produce evolutiv. Mai mult încã. Procese hidrice de versant & 4. în mai multe stadii. în sens larg. orice material desprins a fost supus în acelaºi timp ºi unui incipient proces de transport.4. 100–300 m3 /km (eroziune slabã). – antrenarea ºi transportul particulelor de sol sau rocã de cãtre apã. an). Procesul de eroziune pluvialã. Trebuie spus cã triada eroziune-transport-acumulare formeazã un sistem în care fiecare subsistem nu poate funcþiona separat. an). 107 Descrierea procesului de eroziune hidricã pe versant .5–5 m3/ha. an). 300–1. eroziune foarte puternicã (5o – 200 m3/ha. Concret. nu existã transport fãrã eroziune. eroziune moderatã(5–15 m3/ha. eroziune puternicã (15–50 m3/ha. eroziunea pluvialã poate fi acceleratã ºi lentã sau tolerabilã. – eroziunea prin curenþi concentraþi – eroziune torenþialã (rill erosion. valorile sunt: sub 100 m3/km (fãrã eroziune). sau depunere fãrã transport. peste 10. Dupã volumul de sol erodat. – depunerea materialelor erodate ºi transportate de apã În ceea ce priveºte intensitatea procesului de eroziune. se desfãºoarã în trei etape: – desprinderea particulelor materiale din masa solului sau a rocii de cãtre picãturile de ploaie. an). când solul nu este acoperit cu vegetaþie. gully erosion). Eroziunea hidricã pe versanþi este un proces extrem de complex. Pentru eroziunea în adâncime. de multe ori greu de separat: – eroziunea picãturii de ploaie cu energie cineticã mare – pluviodenudare (impact erosion). 1000–3000 m3/km (puternicã).000 m3/km (foarte puternicã). Zachar (1982) clasificã terenurile afectate de eroziune în suprafaþã în: fãrã eroziune (0.5 m3/ha.000 m3/km (eroziune excepþionalã). – eroziunea prin curenþi peliculari – eroziune în suprafaþã (sheet erozion). an). eroziune slabã (0. sau de cãtre apa ce se scurge pe pante. 3000–10.000 m3 /km (moderatã).

08 t -1 it = intensitatea medie pe durata ploii t (mm/min) t = durata nucleului torenþial(min) Intensitatea medie a ploii este invers proporþionalã cu durata.h) a unei picãturi de greutate (p) aflatã la înãlþimea (h) se transformã în energie cineticã: mV 2 2 Viteza de cãdere liberã a picãturii de la înãlþimea h este V = 2 g ⋅ h greutatea picãturii fiind p= m.5 m.59 30 0. p·h = Denudarea datoratã ploii Procesul de eroziune datorat ploii începe cu desfacerea agregatelor prin izbire. Caracteristicile picãturii de ploaie Fotografierea ºi filmarea picãturii de ploaie în momentul impactului au permis stabilirea parametrilor geometrici cu rol în desfacerea agregatelor de materiale în teren. În timpul cãderii energia potenþialã (p. Majoritatea picãturilor din nori înainte de cãdere au dimensiuni de 10…30 microni ºi viteza de înaintare de câþiva centimetri pe secundã (10…20 cm/s).25 15 0. predominã însã cele de 1 mm. Majoritatea ploilor erozive cu caracter torenþial au picãturi cu diametre de 1…4 mm.42 60 0. Într-o ploaie mãrimea ºi distribuþia picãturilor sunt foarte variate. Picãturile cu diametre mai mari de 2.+ 4. Eroziunea prin picãtura de ploaie Cele mai agresive asupra terenurilor sunt picaturile de ploaie cu energie cinetica mare.h) se scrie: V 2 mV 2 . Picãturile cu diametre mai mari. Înãlþimea norului influenþeazã granulometria picãturii de ploaie. ulterior. apoi are loc distensia ºi.g. 108 . Energia cineticã reflectã agresivitatea ploii. astfel: t(min) 5 it(mm/min) 1. Selectarea ploilor torenþiale se face dupã intensitatea medie a ploii pe durata produsã în unitatea de timp: it ≥ 0.9 mm au o bazã turtitã în partea de jos. iar lucrul mecanic efectuat (p. diametrele picãturilor variazã în general între 0. Picãturile relativ mici (cu diametrul sub 2. datoritã forþei de reacþie a aerului.254 + 5. dispersia liantului dintre particule. în cãdere se sparg în picãturi mai mici.9 mm) au o forma aproape sfericã.1.1. din timpul ploilor torenþiale. adicã energia cineticã a picãturii de masã m ºi vitezã m⋅g = 2g 2 V.34 Picãturile de ploaie desprind particulele de sol ºi rocã în urma impactului cu suprafaþa terestrã ºi le antreneazã împreunã cu stropii de apã pânã la înãlþimi de 60–80 cm pe distanþe de pânã la 1–1. Forma ºi mãrimea picãturii de ploaie sunt interdependente.2 ºi 6 mm.

Aceste etape depind evident de caracteristicile chimice ºi fizice ale granulelor. pe versant se delimiteazã urmãtoarele segmente (figura 4. se datoreazã interacþiunii hidromoleculare ap㠖 aer. Eroziunea prin curenþi peliculari Pe suprafaþa versantului se formeazã în timpul ploilor torenþiale o peliculã de câþiva milimetri (uneori 20…30mm) din unirea ºiroaielor. cu alte cuvinte la pante din ce în ce mai mari. – 2. p – cantitatea de apã înregistratã pe durata ploii (mm). Structura de condensator a particulelor de argilã realizeazã un câmp electric în spaþiul dintre particule. agresivitatea se apreciazã cu indicatorul rezultat din produsul dintre intensitatea medie pe 15 minute a nucleului torenþial ºi rãdãcina pãtratã a cantitãþii de precipitaþii înregistratã pe durata ploii. ale liantului ºi de cantitatea de aer ºi apã din sol. de impact a picãturilor de ploaie. spre platoul interfluvial. La desfacerea particulelor de sol contribuie ºi aerul compresat în pori. 4. Acest strat este încãrcat cu agregatele de sol dezlipite.2. 15 minute (mm/min).1. eroziunea este din ce în ce mai micã. Valorile eroziunii eu sunt în raport invers cu panta. formând un noroi transportat de curenþii cu turbulenþã accentuatã. cu aluviuni. Antrenarea ºi depunerea materialului pe versanþi sunt similare celor din albii ºi depind de capacitatea de transport a curentului În funcþie de cantitatea de material din curentul de apa ºi capacitatea acestuia. astfel: I(%) 5 10 20 30 50 100 500 470 420 400 350 250 eu Pentru condiþiile din România. procesul desfacerii particulelor de sol (prin contracþie – umflare). care reacþioneazã prin efectul de tensiune superficialã (dintre apã ºi aer). partea superioarã a versantului. p0. i15 – intensitatea medie a nucleului torenþial. P – cantitatea totalã medie de ploaie cãzutã în luna respectivã(mm).5 în care: I15 este indicatorul de agresivitate pluvialã. Erozivitatea pluvialã în timpul anului este datã ºi de indicele de neuniformitate a precipitaþiilor (Kp) dupã formula propusã de Fournier: Kp=p2/P în care: p este cantitatea totalã de precipitaþii cãzutã în ziua cea mai ploioasã din lunã (mm). I15 = i15 . în care concentraþia amestecului este mai micã decât capacitatea de transport a curentului de apa. 109 & Evoluþia procesului de eroziune hidricã pe versant .1. Prin urmare. precum ºi de tensiune interfaþalã (dintre apã ºi pãmânt).): – 1. Particulele de argilã absorb apa datoritã legãturii existente dintre hidrogen ºi oxigen sau hidrogen ºi OH. cvasiorizontalã. segment de eroziune în care are loc încãrcarea curentului cu materiale solide.

S . spre baza versantului.C.5 i1.1. un segment central. I 0. în care capacitatea de transport se diminueazã. S = indicator al erodabilitãþii solului. Astfel de formule au fost elaborate pe baze experimentale. una dintre cele de început fiind a lui Kornev.an). de depunere. I1. 1960) pentru estimarea eroziunii medii anuale este mai complexã ºi se prezintã astfel: E = k .In . Capacitatea de transport (Kt) este dependentã de pantã ºi de debitul lichid: Kt = k . Capacitatea de transport a curenþilor peliculari pe versanþi în corelaþie cu procesele dintr-un bazin – versant. în care concentraþia amestecului este egalã cu capacitatea de transport a curentului de apa – 4.Cs în care: k este indicator erozional. Cs= indicator al efectului lucrãrilor antierozionale.75 Formula universalã a eroziunii (formula Wischmeir. C . Aceastã formulã a fost adaptatã de Moþoc sub forma: E = k . de echilibru dinamic.S. concentraþia amestecului fiind mai mare decât capacitatea de transport.Lm.3 în care: E este eroziunea medie anualã (t ha. Cs .67 în care: k este factor de sol. – 3.4 . 1975). I = panta.5 . în funcþie de lungimea de scurgere (L). i1.. de panta terenului (I). de intensitatea ploii (i) ºi de durata ploii. 110 Qs Predominã transportul Predominã acumularea L 1. L 0. un segment inferior. iar coeficientul k include ºi influenþa altor factori care influenþeazã eroziunea (Moþoc ºi colab. 4. QR1. Unitãþile de mãsurã ºi limitele de aplicabilitate diferã însã de la o formulã la alta. C = indicator al protecþiei oferite de culturi. 1937): E = k. Pentru estimarea eroziunii s-au utilizat mai multe formule.+ Capacitatea de transfer a curenþilor peliculari 1 dx QR 2 3 Er Ed 4 c < Kt c = Kt Ac Predominã eroziunea c > Kt Fig.67. QR = debitul lichid Eroziunea hidricã pe versanþi este controlatã de legea gravitaþiei.

4).2).2. 4. & Fig. Cs= coeficientul pentru influenþa sistemului de culturã folosit (tabelul 4. cu coeziune micã.3). cu coeziune mare.1 Clasificarea solurilor în raport cu erodabilitatea Valoarea coeficentului de corecþie pentru erodabilitãþi în formula de calcul a eroziunii 1. rocã mamã friabilã 111 . fãrã structurã Soluri puternic sau foarte puternic erodate.7 0. cu coeziune mijlocie sau slab ºi moderat erodate cu coeziune micã Soluri puternic sau foarte puternic erodate.k = coeficientul de agresivitate pluvialã (figura 4. C= coeficientul privind influenþa vegetaþiei (tabelul 4.2 1.3). cu coeziune mijlocie. profil puternic dezvoltat. structurã foarte bunã. slab structurate Soluri puternic sau foarte puternic erodate. S = coeficientul pentru erodabilitatea solului (tabelul 4.0 0. i = panta medie a versantului (%) (tabelul 4. profil puternic dezvoltat. profil puternic dezvoltat Soluri slab sau moderat erodate. bine structurate.1).8 0. L = lungimea versantului (m). Zonarea agresivitãþii pluviale Tabelul 4.6 Clasa Caracterizarea solurilor 1 2 3 4 5 6 Soluri foarte puternic sau excesiv erodate cu coeziune foarte micã.7 0. rocã mamã friabilã Soluri slab sau moderat erodate cu coeziune mare.

05 1.18 0.75 0.10 15-20 1.00 0.45 0.45 0.21 0..15 0.40 0.2 Clasificarea terenurilor dupã valoarea pantei (dupã Motoc ºi colab.15 0.25 0. fasole Porumb.21 0.30 0.00 0.15 Coeficentul Cs Coeficentul C 112 .3 Versant Valorile coeficientilor Cs si C Specificaþie 0-5 Sistemul de cultura Culturi anuale din deal în vale Culturi anuale pe curba de nivel Culturi în fâºii Culturi cu benzi înierbate Culturi cu canale.25 0.20 0.35 0. Cartof.00 0.08 20-25 1.60 0.10 >25 1.25 0.24 0.40 0.00 0.00 0. valuri Culturi cu terase bancheta Culturi cu terase în trepte Natura vegetaþiei Ogor negru cu rigole ºi ºiroiri Ogor negru Cereale pãioase de toamnã Cereale pãioase de primãvarã Mazãre.00 0.18 0.+ Tabelul 4.50 1.30 0.70 0.00 0.30 0.25 5-10 Pante versant (%) 10-15 1.80 0.85 0.50 0.70 0.35 0. Sfeclã Culturi de protecþie Ierburi perene anul I 1. 1975) Grupa Simbol I II III IV V Clasa Panta % 0-5 5-12 12-25 25-50 Peste 50 Simbol A B C D E F G H I J L Denumirea terenului Panta % 0-2 2-5 5-8 8-12 12-18 18-25 25-35 35-50 50-70 70-100 Peste 100 Practic 0 Extrem de slab înclinat Foarte slab înclinat Slab înclinat Mijlociu înclinat Puternic înclinat Foarte puternic înclinat Extrem de puternic înclinat Abrupt Foarte abrupt Extrem de abrupt Tabelul 4.20 1.

05 0. În partea superioarã a versantului. eroziunea este diferit dispusã în diferite sectoare.100 4. Pelicula de apã se îngroaºã spre partea inferioarã a versantului. Forma versantului acþioneazã de fapt tot prin particularitãþi de înclinare. spre baza versantului. capacitatea de infiltrare a apei în sol se reduce. decât pe versantul convex. Comãnescu. prin unirea curenþilor bidimensionali ºi a ºuvoaielor se formeazã o peliculã de apã care antreneazã particulele desprinse. precum ºi pe cele ce vizeazã în special lungimea ºi gradul de înclinare a acestuia. Grosimea (înãlþimea sau adâncimea) peliculei ºi viteza de scurgere sunt diferite în funcþie de forma versantului ºi de intensitatea ploii.30 0.02 & În cazul eroziunii potenþiale Ep nu se iau în calcul coeficienþii de vegetaþie ºi lucrãrile de amenajare a versanþilor: Ep = k.3 Ierburi perene anul II Pajiºti puternic degradate Pajiºti moderat degradate Pajiºti bine încheiate Livezi pe terenuri degradate Livezi pe curba de nivel Vii din deal în vale Vii pe curba de nivel Pãdure pe terenuri degradate Pãdure încheiatã 0. Pe versanþii concavi. conform legii generale a gravitaþiei.50 0. Pierderile totale de apã au valori 113 Rolul morfometriei ºi morfografiei versantului în dinamica eroziunii pe versant .30 0.1.L0. vitezele sunt mai mari în partea superioarã a versantului.i1. viteza medie a scurgerii superficiale este mai micã decât în aval.80 0. puterea de eroziune fiind amplificatã ºi de curenþii verticali formaþi datoritã microreliefului de pe versant. Pierderile de sol sunt mai reduse pe versantul concav. vitezele sunt scãzute în partea superioarã. Factorii care influenþeazã eroziunea Morfografia ºi morfometria versantului Prezentarea formulelor de calcul a eroziunii impune luarea în analizã a caracteristicilor de formã a versantului. Pentru versanþii complecºi.3.4 Gradul de vulnerabilitate a terenului la eroziunea în suprafaþa (Ves) þine cont de eroziunea efectivã ºi eroziunea potenþialã (Grecu. iar pe versanþii convecºi. 1998): Ves = (E / Ep) .25 0. La cantitãþi mari de precipitaþii. în funcþie de capacitatea de transport a curentului de apã. unde eroziunea este mai micã. aºa cum s-a prezentat anterior.Continuare – Tabelul 4.05 0.75 0.S.70 0.3.

C – versant complex Tabelul 4.00 83.00 15. (eroz.3.10 22.08 55.60 -00 10. 4. (tabelul 4.05 30.00 17. t/ha) Concav 0.80 13.00 20.+ opuse celor de sol în raport de forma versantului.30 18.4 Influenþa formei versantului asupra scurgerii ºi eroziunii Timpul ploii Pierderea de apã (scurgerea.00 49.25 16. Pierderile de sol sunt dependente deci de precipitaþii ºi pantã (figura 4.80 15. A Strat de sol Rocã la suprafaþã Râu Rocã B Rocã la suprafaþã Strat de sol Râu Coluvii Rocã Strat de sol C Rocã la suprafaþã Deluvii Strat de sol Râu Rocã Fig.05 24.10 114 .80 13.) Concav Drept Convex 00-30 30-60 60-90 90-120 Total -00 11.00 41.50 7.00 0. B – versant concav.00 42.00 Pierderea de sol.00 28.30 62.3).3 Drept 0. mm) simulate (min.75 21. Morfografia versanþilor A – versant convex.80 26..00 22.4).90 Convex 1.

pe versanþii sudici. la diferite declivitãþi au fost calculate valorile energiei recepþionatã de suprafaþa terestrã.5). versanþii nordici sunt mai protejaþi de cãtre vegetaþia arborescentã. cu rol în diferenþierea însuºirilor fizico-mecanice ale solurilor. O ploaie torenþialã sau o ploaie erozivã (eficace) se caracterizeazã printr-o cantitate H > 10 mm ºi printr-o intensitate i > 0. iar intensitatea sã depãºeascã valoarea indicelui de infiltraþie în sol: H > P. Astfel.75 nordicã 0.00 sudicã 0. În plus. În plus.5 mm/min.93 – 0. distrugerea agregatelor de sol este acceleratã nu numai de insolaþie. Expoziþia versantului Expoziþia versantului influenþeazã intensitatea eroziunii prin cantitatea de energie caloricã.4…0. expoziþia versantului trebuie corelatã ºi cu tipul de sol ºi cu caracteristicile morfometrice ºi morfografice ale versantului (tabelul 4. chiar dacã scurgerile sunt diminuate. un versant complex se prezintã ca o succesiune de segmente de eroziune ºi de acumulare. eficace.73 – 0. Intensitatea din timpul unei ploi poate fi maximã. Vegetaþia Vegetaþia cultivatã sau spontanã. La atingerea pantei de echilibru prin formarea unei cuverturi de depozite participã însã ºi procesele gravitaþionale Agresivitatea pluvialã S-a observat din cele expuse anterior cã pentru formarea scurgerii pe versanþi trebuie ca ploaia cãzutã sã fie mai mare decât suma pierderilor. plantele cultivate se împart în: 115 & . valorile eroziunii sunt diferite pe solurile cernoziomice ºi brune de pãdure.Efectul lungimii versantului asupra eroziunii este mai mare la versantul drept decât la cel convex. Înãlþimea cumulatã a ploii este în funcþie de timp.95 esticã 0. La latitudinile þãrii noastre. De exemplu. iar i > Ö. consistenþã ºi durata protecþiei influenþeazã direct sau indirect intensitatea eroziunii. Intensitatea eroziunii pe versanþii complecºi depinde de îmbinarea sectoarelor simple. cu aceeaºi expoziþie (vesticã). eroziunea este mai mare pe versanþii sudici decât pe cei nordici. datoritã temperaturilor mai scãzute. Dupã gradul de protecþie. În general. la acelaºi tip de versant dupã formã (versant drept). optimalã sau medie. Indicele de apreciere a eroziunii solului (e) în funcþie de expoziþie are valorile: expoziþia indicele e vesticã 1. ierboasã sau lemnoasã.70 Versanþii cu expoziþie sudicã ºi vesticã sunt mai expuºi eroziunii decât cei cu expunere nordicã ºi vesticã. în funcþie de densitate. ci ºi de frecvenþa ciclurilor gelivale de îngheþ-dezgheþ.

43 0. – slab protectoare: prãºitoarele – cartoful.44 E=0. larice aceste valori sunt mult mai reduse.21 E=14.51i0.25 E=5.40L0. fasolea.45i0. în primul an de folosinþã ºi plantele furajere anuale: grâul. cele de lucernã pânã la 6m (dupã 1–2 ani) ºi pânã la 18 m (lucerna de 6 ani).5 Influenþa expoziþiei ºi formei versantului asupra eroziunii Tipul de sol Expoziþia Forma versantului Convexã treimea superioarã Idem Dreaptã Dreaptã Dreaptã Dreaptã Dreaptã Dreaptã Ecuaþia eroziunii E=7. între 0. Vegetaþia lemnoasã.. floarea-soarelui – ºi viþa de vie. Aceste faze favorizeazã sau nu atât reþinerea unei cantitãþi din precipitaþii.25 E=10. perene.52L0. Comparativ cu ecosistemele de molid. trifoiul.00 0.35 E=7. borceagul etc. efectul de protecþie a vegetaþiei cultivate diferã în funcþie de fazele de dezvoltare a culturii. din al doilea an de folosinþã: lucerna.76L0.226 mc pe hectar pe an. prin structura pãdurii. pinetele 13–15%.38 – foarte bune protectoare – leguminoasele ºi gramineele furajere perene.71L0.823L 0.+ Tabelul 4. Molidiºurile pure reþin circa 37% din cantitatea anualã de precipitaþii. pe aceastã caracteristicã se stabileºte de fapt ºi factorul C din ecuaþia universalã a eroziunii. porumbul. bobul.60i0.60L E=0..93 1. mestecãniºurile doar 9%. scurgerile de suprafaþã sunt foarte reduse (sub 2% din cantitatea ploii). ºi ne referim în special la pãdure are acelaºi rol de protector a terenurilor prin sistemul radicular. soia.44i0.pt. L Indicele (e) ºi panta 3 stand. Un rol important îl are pentru reþinerea apei din precipitaþii prin densitatea si dimensiunea frunzelor. transportul de aluviuni este foarte redus. De exemplu. stejãretele 22%. la fãgetele cu mult ºi strat de litierã continuu.21i0. 116 .79 0. sfecla. leguminoase ºi graminee furajere. ovãzul. sparceta etc. În cursul unui an.00 0. – mijlociu protectoare – leguminoasele anuale: mazãrea.52i0.70 1.13L0.006 ºi 0. etc. – bune protectoare – cereale pãioase. dar ºi prin particularitãþile sistemului foliaceu.0636L1. cele de floarea-soarelui pânã la 2. prin cantitatea litierei. secara. orzul.73 Castaniu deschis Cernoziom carbonatic castaniu Cernoziom levigat Brun de pãdure Vesticã Nordicã Vesticã Sudicã Vesticã Sudicã Vesticã Esticã i i 0. brad. (m ) 3839 2716 4225 3952 3939 3766 4472 3255 1. În ecosistemele de fag normal constituite. nãutul.00 0..19 Eroz.28 E=7.00 0. cât ºi extinderea sistemului radicular. rãdãcinile grâului de primãvarã pãtrund în pãmânt pânã la 2 m. Din aceastã cauzã.75 m.95 1.

Indicele de fertilitate globalã mediu ponderat (Fm) se determinã dupã ecuaþia: S1F1 + S2 F2 + …+SnFn S = suprafaþa. pluviodenudarea ºi eroziunea în suprafaþã nu creeazã forme durabile de teren. utilizându-se indicele de fertilitate globalã (tabelul 4. respectiv în reducerea potenþialului productiv a terenurilor cu efecte semnificative de risc pentru populaþie prin diminuarea producþiei vegetale ºi animale. Indicele de fertilitate globalã (F) reprezintã potenþialul productiv al unui teren prin capacitatea naturalã de a furniza condiþii de creºtere ºi dezvoltare normalã plantelor. potenþialul productiv a terenurilor agricole este grupat în cinci clase (la care se adaugã terenurile neproductive).6) (Bãloi. F = clasa de fertilitate Fm = S1+ S2 + …+Sn Zonele de fertilitate ecologicã sunt delimitate pe baza indicilor F sau Fm: Zona Zona Zona Zona Zona I de favorabilitate II de favorabilitate III de favorabilitate IV de favorabilitate V de favorabilitate Fm = Fm = Fm = Fm = Fm = 81 61 41 21 20 – – – – – 100 80 60 40 0 & 117 . permeabilitatea precum ºi solurile care rezistã la dispersie prin impactul picãturii de ploaie prezintã proprietãþi ce influenþeazã eroziunea.4. pH-ul etc.10 mm.1. 4. solurile cu o bunã permeabilitate ºi o afânare mijlocie. Impactul asupra populaþiei Spre deosebire de alte procese geomorfologice.Proprietãþile fizico-chimice ºi biologice ale solului Solurile care afecteazã infiltraþia. Ionescu. procentul de nisip cu diametrul particulelor mai mare de 0. Aceste caracteristici ale solului influenþeazã valorile infiltraþiei apei în sol. conþinutul de materie organicã în straturile de dezvoltare a plantelor. Solurile rezistente la eroziune sunt solurile care au un conþinut ridicat de substanþe organice. structura ºi permeabilitatea. Pe baza unor criterii fizice ºi economice. de carbonat de calciu. Din aceastã perspectivã ele sunt fenomene de risc. Determinante pentru intensitatea eroziunii sunt procentul de argilã ºi nisip foarte fin. 1986). Solurile cu un conþinut ridicat de praf ºi sãrace în argilã ºi materie organicã sunt slab rezistente la eroziune pentru cã au o cantitate redusã de liant. de argilã. Pentru o fertilitate optimã F = 100. efectul acestor procese se manifestã însã în eroziunea solului.

Pentru amenajare ºi ameliorare comportã investiþii mari. cu Terenurile cu procese evidente de degradare.6 Clasificarea potenþialului productiv al terenurilor agricole Clasa I Clasa de calitate a solurilor Elemente caracteristice Terenuri de calitate foarte bunã. acidifiere). restricþii mijlocii F = 60–41 Sortimentul plantelor de culturã este limitat de condiþiile climatice ºi de cele edafice. investiþii minime ºi randamente maxime. salinitaze. Terenul trebuie sa prezinte cel puþin o limitare sau un proces de degradare cu o intensitate mijlocie. nemaiputând fi ameliorate în condiþii economice. diferenþiate în funcþie de modul de utilizare ºi de tipul eroziunii (în suprafaþã ºi în adâncime). torenþii Existã mai multe clasificãri ale mãsurilor ºi lucrãrilor antierozionale. care trebuie aplicate în complex ºi diferenþiat pe unitãþi naturale. IV V Terenuri de calitate foarte Terenuri neindicate pentru a fi arabile cu limitãri slabã. soloneþurile fãrã vegetaþie. Terenuri de calitate slabã.Terenuri cu pante mici ºi limitãri minime datorate alcãtuirii granulometrice ºi a ridicãrii nivelului freatic. Unele mãsuri au caracter preventiv ºi aici sunt incluse toate mãsurile de organizare a terenurilor pentru diferite utilizãri. restricþii excesive F < 20 foarte severe. II III Terenuri de calitate mijlocie.+ Tabelul 4. cu producþii slabe ºi foarte slabe. Terenurile sunt la limita folosirii arabilului. respectiv pe bazine hidrografice. pante peste 35%. gleizare. iar altele vizeazã lucrãrile de combatere a eroziunii. Se includ solurile mlãºtinoase. Sunt necesare lucrãri pentru prevenirea degradãrilor ºi lucrãri agropedoameliorative. Terenuri de calitate bunã cu restricþii mici F = 80–61 Terenurile cu soluri care prezintã pericol de degradare. saline ºi alcaline. ravenele. fiind necesare mãsuri ºi lucrãri complexe de amenajare ºi ameliorare. iar pentru a fi mecanizate este necesarã o sistemã de maºini cu tractoare pe ºenile. Terenurile respective au condiþii foarte bune pentru fãrã restricþii F = 100–81 creºterea ºi dezvoltarea plantelor ºi de mecanizare a tuturor lucrãrilor agricole. alunecãri active. cele exclusiv mlãºtinoase. afectate de procese negative de intensitate mare. Pot fi cultivate majoritatea plantelor de culturã din zona bioclimaticã respectivã. Prezintã limitãri absolute. gropile de împrumut. Sunt necesare lucrãri de amenajare hidroameliorativã ºi mãsuri agropedoameliorative. precum ºi cele în fazã incipientã de degradare (pseudogleizare. cele excesiv scheletizate ºi prundiºurile slab solificate. cu tehnologiile cele mai moderne. terenuri cu pante mari. râpele.cu restricþii severe F = 40–21 Terenurile cu soluri afectate de limitãri sau procese de degradare puternice. fitosolurile antropice. alcalinizare. Terenuri neproductive Se includ solonceacurile cu crustã. 118 .

Eroziunea de mal favorizeazã apariþia unor rigole care prin evoluþie pot genera noi ravene. trecând într-un nou stadiu de evoluþie – ogaºul (cu adâncimi de pânã la 2-3 m). transport ºi acumulare în lungul ravenei. care poate fi nivelatã prin arat. Procesul de eroziune capãtã intensitãþi ºi aspecte variate. De fapt acest tip de eroziune se combinã cu surpãri provocate de subsãparea prin eroziunea lateralã a curentului de apã torenþialã. abrupte. datã dupã dimensiunile rigolelor. Materialele erodate ºi târâte de curentul de apã torenþial sunt redepuse haotic pe patul ravenei. Pe malurile abrupte. O caracteristicã a eroziunii prin ravenaþie este dinamica extrem de activã ºi modificarea morfografiei ºi morfometriei. extrem de activã prin înaintarea spre amunte pe versant. Ravena simplã este alcãtuitã din: – vârful ravenei (râpa de obârºie) – partea superioarã.5. dar ºi la apariþia unor praguri în lungul acesteia din materialele provenite de pe maluri. Ravena ramificatã reprezintã un stadiu de trecere spre torent. Ravena reprezintã un stadiu mai înaintat de evoluþie a formei(adâncimi peste 2-3 m). 4. 4. La ploi torenþiale aceasta se adânceºte. Atât ogaºul cât ºi ravena pot fi simple (cu un singur canal) sau ramificate (cu douã sau mai multe canale) (figurile 4. la diminuarea debitului. – malurile ravenei. eroziunea de fund se manifestã cu intermitenþã ºi cu intensitate variate în lungul ravenei în funcþie ºi de substratul geologic. limita este convenþionalã. care trãdeazã fie evoluþia pas cu pas în amonte ºi în aval.4. Panta.2.4. Astfel. excesul de precipitaþii ºi caracteristicile rocii impun atât concentrarea apei. – fundul ravenei.1. ducând la ramificarea ravenei primare. Într-un stadiu incipient al eroziunii se formeazã rigola. în anumite condiþii de pantã se concentreazã de cele mai multe ori în canale (ºanþuri) de diferite dimensiuni care rezistã în timp ca formã de relief. eroziunea de mal contribuie la lãrgirea ravenei. ogaºul ºi ravena. Procese elementare ale apariþiei eroziunii torenþialeravinaþia Scurgerea pelicularã. cât ºi succesiunea dintre eroziune. Dupã dimensiuni ºi stadiu de evoluþie aceste canale sunt: rigola.2. cu abrupturi accentuate. cele cu adâncimi ºi lungimi foarte reduse pot fi desfiinþate prin lucrãri agrotehnice simple. cea mai activã fiind eroziunea de obârºie sau de la vârful ravenei. Eroziunea prin curenþi concentraþi (eroziune torenþialã) 4. neprotejate de vegetaþie. 119 & Evoluþia eroziunii torenþiale . Raportul dintre turbiditate ºi capacitatea de transport prezintã un mecanism asemãnãtor cu cel prezentat la eroziunea pelicularã ºi la râuri. cu procese intense de spãlare ºi surpãri. Rigola face trecerea între eroziunea pelicularã ºi eroziunea în adâncime.6). De fapt între aceste tipuri de eroziune. de cele mai multe ori în trepte. Poate avea un bazin de recepþie destul de mare (1000–1500 ha). afluente. fie roci cu duritate diferitã.

Configuraþia în plan a ravenelor 120 .4.+ con aluvial Fig. 4. 4. Ravena Ravenã sub formã de bulb Ravenã zãbrelitã Ravenã paralelã Ravenã liniarã Ravenã dendriticã Ravenã compusã Fig.5.

argile. 121 . cu maluri ce ating 50 m.ca nisipurile. fundul fiind sãpat în rocã (când nu s-a atins stadiul de echilibru). 4. deschiderea este egalã sau mai mare decât adâncimea.Botoºani G versant F Cepleniþa-Iaºi versant albie majorã Fig.6. profilul transversal este trapezoidal datoritã depunerii materialelor pe fundul ravenei. pietriºurile sunt supuse unor procese de eroziune în adâncime rapide. ravenele atingând 20–40 m. adesea asimetrice. Rocile uºor erodabile. ravenele au adâncimi mari ºi un profil transversal în V ascuþit. Rãdoane ºi colab. loessurile ºi depozitele loessoide. Tipuri de ravene în Podiºul Moldovei (dupã M.. Pe terenurile formate în roci necoezive. slab consolidate.A Deleni-Iaºi Crãeºti-Bujor-Galaþi B C Belceºti-Iaºi & H E D Todireni-Botoºani Crãeºti-Bujor-Galaþi Suliþa . unele gresii) eroziunea în adâncime este relativ rapidã (pot atinge 15–30 m). 1999) Pe terenurile în roci moi. calcare. În rocile mijlociu erodabile (marne. În rocile dure ogaºele ºi ravenele au adâncime micã ºi deschidere mare.

torentul reprezintã forma de relief complexã. ravene cu bazine mijlocii. ravene cu bazine foarte mari. ogaºe rare la peste 30 m distanþã. torentul este un curs natural de apã cu scurgere intermitentã (rareori cu scurgere tot timpul anului). Dupã criteriul adâncimii se deosebesc: • ogaºele. vale ce primeºte în partea superioarã afluenþi torenþiali (vãi torenþiale) de diferite dimensiuni (rigole. Clasificarea formaþiunilor de eroziune în adâncime Microrelieful. de sub 10 ha. ravene stabilizate parþial. de 50–100 ha. raportarea la structura geologicã etc. pante relativ 122 . creatã prin procese de eroziune în adâncime. orientate pe linia de cea mai mare pantã (pe versanþi de peste 25 grade).3.+ 4.0–3. morfografia ºi morfometria formaþiunilor de eroziune în adâncime sunt foarte variate. ravenele sunt: scurte pânã la 300 m. evolueazã spre torenþi.an eroziune specificã medie. foarte lungi de peste 1000 m. ogaºe dese la 5–30 m distanþã. cu bazin hidrografic redus (sute sau câteva mii de hectare).0 m): ogaºe mici. – ramificate. formaþiunile cu adâncimea de peste 2. • ravenele. ogaºe foarte dese la sub 5 m distanþã. pe versanþii ondulaþi. ogaºe). ravene cu bazine mari. face ca acestea sã fie: – cu un singur canal de scurgere. ravene active în stadiu evoluat. neramificate. lungi de 300–1000 m. de peste 100 ha. 20–100 cm adâncime.2. – dupã stadiul de dezvoltare: ravene active în stadiu incipient. 4. cu versanþi abrupþi. ravene mari cu adâncimea de peste 10 m. criterii ce pun în evidenþã exact aceste caracteristici. formaþiunile cu adâncime de 0. profilul longitudinal. de 10–30 ha. peste 100 cm adâncime. ravene mijlocii cu adâncimea de 5–10 m.2. Hidrologic. cu peste 32 m3/ha. – dupã lungime.2–2.2. ravene stabilizate total.an eroziune specificã medie. – dupã mãrimea suprafeþei de recepþie: ravene cu bazine mici. – dupã gradul de torenþialitate: ravene netorenþiale cu sub 4 m3/ha. Organismul (sistemul) torenþial Noþiunea de torent vizeazã caracteristici geomorfologice ºi caracteristici hidrologice. Alte criterii de clasificare sunt similare cu cele utilizate la râuri: forma profilului transversal. Ravenele se împart tot dupã anumite criterii: – dupã adâncime acestea pot fi: ravene mici cu adâncimea de 2–5 m. vãluriþi. respectiv o vale îngustã în formã de V ascuþit. ravene excesiv torenþiale. ambele dând de fapt conþinut sistemului torenþial.an eroziune specificã medie. Geomorfologic.0 m.0 m (3. drepte. Micromorfologia creatã de eroziunea în adâncime atât la ogaºe cât ºi la ravene. ravene mijlociu torenþiale cu 4–32 m3/ha. ogaºe mari. ceea ce determinã utilizarea diferitelor criterii de clasificare.

123 Sistemul torenþial . Sistemul torenþial – subsistemul bazinul de recepþie este partea superioarã a torentului. Geneza. acumulare – se succed de la izvor spre vãrsare pe secþiuni bine definite în cele trei mari subsisteme componente (figura 4. dinamica ºi evoluþia organismului torenþial sunt strâns legate de cele ale formaþiunilor elementare. Pe versant. funcþia de transport este diseminatã în fiecare formaþiune elementarã. – subsistemul canalul de scurgere este un canal în care s-au concentrat apa ºi aluviunile erodate în subsistemul din amonte. putându-se deosebi mai multe etape cu limite tranzitorii. favorizate ºi de unele mici denivelãri (muºcãturi) ºi lipsa vegetaþiei arborescente. 4.accentuate ce favorizeazã creºterile rapide de debite ºi niveluri la ploi torenþiale. are loc într-o primã fazã concentrarea scurgerii de suprafaþã ºi dirijarea ei spre aval. – subsistemul conul de dejecþie (de depunere sau agestru dupã Mihãilescu) reprezintã partea terminalã a sistemului torenþial. transport.7): bazin de recepþie bazin de recepþie & canal de scurgere con de dejecþie con de dejecþie Fig. în care are loc depunerea materialelor ºi evacuarea apei restante în sistem ºi chiar a unor aluviuni. dar nu se exclud eroziunea ºi unele depuneri. principala funcþie este eroziunea regresivã dar ºi cea de mal sau de fund. creându-se mai întâi sanþuri cu lungimi reduse. funcþionalitatea sistemului este asiguratã de funcþia subsistemelor care se dispun în cascadã. în care are loc concentrarea apei în formaþiuni torenþiale elementare. în care cele trei acþiuni – eroziune. Analiza prin concepþie sistemicã a formaþiunilor torenþiale simple sau complexe face posibilã separarea organismului torenþial de cel al ravenelor. în general în anumite puncte de inflexiune.7. funcþia principalã este de a asigura transportul apei ºi aluviunilor. Ogaºul se adânceºte ºi se alungeºte la fiecare ploaie spre amunte ºi spre aval. Astfel. Organismul torenþial formeazã un sistem.

arealelor mlãºtinoase din climate continentale cu ierni reci. clima tropicalã cu douã anotimpuri. situat de obicei în zona saturatã cu apã freaticã. proces invers celui din faza de dezvoltare. creºterea nivelului râurilor ºi implicit a pânzelor freatice care se alimenteazã din ele. sol ºi microrelief care favorizeazã stagnarea temporarã sau de duratã mai lungã a apei la suprafaþa terenurilor în urma ridicãrii nivelului apelor freatice aproape de suprafaþã sau chiar apariþia la zi. Solurile gleice. fiind tipicã pentru climatele umede ºi reci. au 124 . eroziunea de mal favorizând apariþia unor ravene afluente. datoritã cãldurii ºi precipitaþiilor. Gleizarea ºi pseudogleizarea se produc în condiþii de rocã. scãderea capacitãþii de transport. Evoluþia descendentã continuã spre stingerea torentului. cel umed mai extins ca timp. Lateritizarea conduce la formarea unui sol cu fertilitate foarte scãzutã în lipsa bazelor ºi a humusului. Sub materia organicã acumulatã la suprafaþã (datoritã temperaturilor scãzute) se formeazã un orizont de glei. În amunte evoluþia se realizeazã prin eroziune regresivã. au o fertilitate foarte redusã. panta de echilibru duce la limitarea eroziunii în adâncime. organismul se dezvoltã în suprafaþã. prin apariþia orizonturilor gleizate ºi pseudogleizate. depunerea materialelor spre amunte. argiloase. organismul intrã în faza pasivã de stingere totalã. Precipitaþiile bogate duc la spãlarea silicei din sol având loc un proces de desilicifiere. 4. pedologic se deosebesc procesele dependente în cea mai mare parte de climã. concomitent se diminueazã ºi pantele malurilor.3. activitatea bacterianã intensã duce la distrugerea totalã a vegetaþiei moarte. deasupra punctului de inflexiune apar noi rigole sau ogaºe. Cele trei subsisteme fiind funcþionale. concomitent cu reducerea pantei. prin procese complexe de versant ºi albie. Extinderea însã este limitatã tocmai de procesele de depunere din partea inferioarã. la dezvoltarea eroziunii laterale ºi deci la lãrgirea fundului. temperaturi ridicate ºi vegetaþie forestierã (clima de pãdure umedã ecuatorialã. Gleizarea este caracteristicã suprafeþelor slab drenate. Sursele excesului de apã sunt: precipitaþiile abundente.+ Spre aval are loc ºi deplasarea continuã a micilor conuri de dejecþie pânã la reducerea pantei când conul devine stabil. Lateritizarea are loc în condiþiile climatice cu precipitaþii bogate. Oxizii de fier insolubili (Fe2O3) se acumuleazã sub forma argilelor roºii (laterita). Torentul îºi realizeazã profilul de echilibru. cu repercusiuni în diminuarea pânã la absenþã a humusului. Din aceastã perspectivã. Solurile hidromorfe caracterizate prin apariþia ºi dezvoltarea gleizãrii ºi pseudogleizãrii. clima subtropicalã umedã). Alte procese de risc de degradare a solurilor Procesele care conduc la scãderea fertilitãþii solurilor sau la geneza unor soluri nefertile sunt considerate procese de risc pentru cã indirect ameninþã starea de sãnãtate ºi de hranã a populaþiei. revãrsãrile periodice. are loc deci aluvionarea canalelor dinspre aval spre amunte.

solurile pseudogleice se întâlnesc în câmpiile de subsidenþã. pe suprafeþe slab drenate ºi cu evapotranspiraþie puternicã. moderat salinizat. predominanþi fiind ionii de sodiul. acolo unde apele freatice sunt la mai puþin de doi metri adâncime. încãrcatã cu sãruri provenite fie din regiuni mai înalte. În aceste condiþii climatice. Salinizarea afecteazã soluri din lunci. Sãrurile solubile sunt foarte agresive. Salinizarea secundarã a solurilor este rezultatul climatului cu nuanþe semiaride din partea de sud-est a þãrii (precipitaþiile sunt depãºite de evapotranspiraþie. perturbând creºterea plantelor ºi având efecte toxice asupra acestora. Prin salinizarea primarã impusã de rocile carbonatice se formeazã rendzinele ºi pseudorendzinele. în microdepresiunile de tasarea loessului formate în domeniul interfluvial al câmpiilor. Dupã intensitatea salinizãrii existã mai multe clase de salinitate: nesalinizat. lãcoviºtile ºi semilãcoviºtile. Pe glob se asociazã cu regimul climatic de deºert. carbonaþi. Circulaþia capilarã aduce în orizontul superior al solului sau la suprafaþã sãruri care precipitã sub formã de eflorescenþe. Salinizarea ca proces pedogenetic se împarte în douã categorii: salinizarea primarã ºi salinizarea secundarã Salinizarea primarã a solurilor are loc pe formaþiuni salifere (sare ºi brecia sãrii). urmatã de salinizarea secundarã. în luncile rar inundabile ºi pe terasele inferioare ale marilor râuri. Solificarea este dirijatã de roca uºor solubilã. rezultând astfel soluri specifice ca soloneþuri ºi solonceacuri. pe terenurile supraumectate din lunci ºi terase joase. câmpii joase. Salinizarea este procesul de acumulare în sol a unor sãruri uºor solubile. alterarea rocilor sporeºte conþinutul în sãruri a solului ºi a apelor freatice. Intensificarea mineralizãrii. din vãile autohtone slab drenate. evolueazã spre salinizarea puternicã cu clorurã de sodiu a întregului profil. bilanþul hidric este negativ). fie din areale cu sare. slab salinizat. calciul ºi magneziul. nitraþi. Salinizarea solului se produce însã ºi în areale extradeºertice cu condiþii climatice ºi de relief similare. care imprimã orizontului respectiv un colorit specific. implicit scãderea fertilitãþii acestora.fertilitate redusã deoarece în împrejurãrile menþionate substanþele organice nu pot fi descompuse de oxidaþie ºi activitatea bacterianã. Salinizarea secundarã se manifestã în sezonul cald. puternic salinizat ºi foarte puternic salinizat. din microdepresiuni de tasare. cu apã freaticã situatã deasupra unui nivel critic. Desalinizarea ºi degradarea alcalinã a solurilor are loc atunci când nivelul apei freatice coboarã ºi umezirea capilar – freaticã a orizontului 125 & . conduce la formarea solurilor salinizate ºi a sãrãturilor (soloneþuri ºi solonceacuri). în perioadele secetoase. Majoritatea sãrurilor care se acumuleazã sunt cloruri. Salinizarea se transmite ºi asupra terenurilor limitrofe datoritã spãlãrii solurilor ºi infiltrãrii apei în sol. Solurile gleice. în primul rând fierul ºi manganul. dar ºi asupra solurilor ºi aluviunilor din lunci. Gleizarea ºi pseudogleizarea semnificã formarea ºi acumularea unor produºi de reducere chimicã. sulfaþi. Solificarea este dominatã de excesul de ioni de calciu furnizaþi de roca parentalã. Prin concreþionarea periodicã a sãrurilor la suprafaþã se produce ridicarea gradului de calcizare ºi.

bioacumularea). prin intensificarea proceselor denudaþionale (eroziunea acceleratã). În cazul terenurilor cu restricþii trebuie sã se adapteze destinaþia ºi folosinþa terenului. În acest mod rezultã solurile neevoluate. acest orizont devine mai compact. sau mai simplu limitare sau restricþie care nu trebuie confundatã cu degradarea solurilor. Degradãri de soluri produc procesele de eroziune prin apã (pluviodenudarea.+ superior poate sã înceteze ºi odatã cu aceasta ºi acumularea de sãruri solubile. Pe mãsura acumulãrii argilei. din cauza circulaþiei descendente a soluþiei solurilor are loc eluvierea coloizilor ºi a bazelor care înregistreazã o mãrire a conþinutului de silice. solurile organice ºi solurile poluate. ablaþia. O formã gravã de degradare a solurilor este poluarea. modelãri) ºi prin poluare. ºi deci. Alte influenþe negative asupra solificãrii ºi solului Pe cale naturalã sau antropicã. Este un orizont argiloiluvial natric ºi este specific soloneþurilor. Iluvierea (acumularea) argilei în orizontul B care devine impermeabil. acestea conducând la întârzierea sau întreruperea pedogenezei. precum ºi cultura dacã este cazul. acumularea eolianã. Pe terenurile mai puþin înclinate din munþi ºi dealuri. încât eroziunea depãºeºte ca ritm procesele de formare ºi regenerare a solului. Argila ºi humusul. Mediul acid în care evolueazã solurile din etajul montan este întreþinut de procesele de descompunere a litierei pãdurii. În legãturã cu utilizarea terenurilor în diferite scopuri se utilizeazã termenii de factori limitativi ori restrictivi. face ca podzolirea sã fie secondatã de pseudogleizare. a aciditãþii. la deformarea proceselor pedogenetice specifice mediului geografic respectiv. caracterul intens bolovãnos al solului sau restrictivi corectabili (care pot fi 126 . care atrage diminuarea sau anularea însuºirilor utilitare ale acestora. Influenþa negativã a omului asupra solificãrii ºi a calitãþii solurilor se manifestã fie direct prin diferite lucrãri tehnice (descopertãri. ºiroirea ºi ravenarea) ºi prin vânt (coraziunea ºi deflaþia). în final la formarea de soluri cu fertilitate redusã. þinându-se cont de aceºti factori limitativi. prin deversãri de substanþe chimice. Limitarea (restricþia) este o însuºire nativã a solului care restrânge utilizarea acestuia într-un anumit scop sau pentru o anumitã culturã. apoi procesele de acumulare (aluvierea. Podzolirea puternicã caracterizeazã întreaga clasã a solurilor argiloiluviale. la apariþia de soluri degradate. Conþinutul în sãruri scade. coluvierea. trunchiate sau desfundate. reacþia solului devine puternic alcalinã. Factorii restrictivi pot fi absoluþi (necorectabili) – temperatura joasã. are loc un proces de desalinizare. desfundãri de terenuri. panta mare. fie indirect. prin depozitarea necorespunzãtoare a deºeurilor industriale ºi menajere. Podzolirea intensã este un proces care contribuie la deprecierea calitãþii solurilor zonale. componente saturate în ioni de sodiu sunt antrenate de apele de infiltraþie în orizontul inferior. solificarea ºi pãtura de sol pot fi supuse ºi altor influenþe negative. la înlãturarea sau amestecarea orizonturilor caracteristice diferitelor tipuri de sol. Poluarea solurilor poate sã aibã loc în moduri diferite: prin aplicarea inadecvatã a îngrãºãmintelor chimice ºi a pesticidelor.

În România.08 hectare (Lester R.1881.5. pierderile anuale în regiunile secetoase se ridicã la circa 23. ªi mai semnificative sunt valorile suprafeþei agricole pe cap de locuitor care va cunoaºte o continuã scãdere. pe continente. În scurt timp blocuri mari de stâncã prãvãlite au umplut cariera. Impactul asupra populaþiei Riscul datorat proceselor geomorfice ºi de degradare a solului (figura 4.localitate în Elveþia. Nu trebuie confundat un teren nativ slab productiv cu un teren degradat care ºi-a diminuat potenþialul productiv. populaþia planetei va creºte anual cu circa 90 milioane de locuitori (3. când în urma exploatãrii unui ºist (folosit la confecþionarea tãbliþelor de scris) începutã în 1868. Treptat în de riscuri câteva zile au început sã se desprindã ºi sã cadã stânci mai mici. fenomenul a continuat la un sfert de orã de la prima manifestare când s-a produs o surpare ºi mai mare. Brown. pe vale. 1996).13 hectare pe cap de locuitor.3 miliarde dolari) ºi Africa (7. circa 7 milioane hectare sunt terenuri afectate de procese de degradare (47% din suprafaþa agricolã). circa 3.09. 1991). ºi realizatã la o adâncime tot mai mare în munte (ajungându-se pânã la 20 m) ºi o lãþime de 180 m. Aceastã masã desprinsã din munte iniþial s-a îngrãmãdit la poalele acestuia ºi ulterior a fost deviatã lateral.23 la 0. unii reuºind sa scape în acest fel. Spre deosebire de limitare degradarea solului este cauzatã de om care foloseºte solul fãrã a þine seama de restricþiile terenului respectiv ºi deci de riscul de degradare.6 miliarde în 40 de ani). În acest ultim sector.amelioraþi prin diverse tratamente sau lucrãri (aciditatea ºi sãrãturarea solului.2 miliarde dolari. Se preconizeazã cã între 1990 ºi 2030. revãrsându-se jos.A. a avut loc o prãbuºire mare de stâncã. pierderile anuale din cauza degradãrii solului se înregistreazã atât în sectorul cultivãrii plantelor.8) influenþeazã direct capacitatea de susþinere a populaþiei planetei prin rezervele de hranã. Masa de stânci. 127 . cât ºi în cel zootehnic. Din aceastã suprafaþã. Datoritã acestei metode de exploatat regiunea a fost dezechilibratã. La acestea se adaugã 1.1 milioane hectare prezintã un risc de la mediu la foarte puternic.0 miliarde dolari). în anul 2030 va ajunge la 0. la nivel planetar. Ca urmare a undei de presiune creatã oamenii au fost ridicaþi de vârtej în aer ºi trântiþi la o mare depãrtare. care au fost îngropate în stratul gros de 5-50 m. mc. Hal Kane. continuu. care s-a apreciat ca având un volum de 10 mil. în perioada 1950–1990 reducerea a fost de la 0.6 milioane hectare de terenuri cu pajiºti montane cu risc mare la procese de eroziune (S. apãrând crãpãturi la suprafaþa. Exemple roca a început sã crape încet. excesul de apã). distrugând casele ºi provocând moartea a 115 persoane. în cantonul Glarus) s-a produs la 11. & 4. cele mai mari pierderi sunt în Asia (8. 4. Munteanu. prima cãdere mai geomorfologice mare fiind o surpare de munte.4. Or. Riscuri provocate de prãbuºiri ºi cãderi de stânci Catastrofa de la Elm (Elm . de exemplu. la nivel planetar. iar dupã câteva minute s-a produs surparea principalã. acoperind solul. bolovani ºi roci care aluneca avea o vitezã de 180 km/h ºi s-a oprit dupã o distanþã de 1500 m.

4.8 Legendã Fãrã risc la eroziune hidrologicã Cu risc mic la eroziune hidrologicã Cu risc mediu la eroziune hidrologicã Cu risc mare la eroziune hidrologicã Cu risc foarte mare la eroziune hidrologicã HARTA RISCULUI LA EROZIUNE HIDRICÃ .+ 128 Fig.

4. Crãpãturi în pereþii caselor datorate unui substrat instabil (Breaza). Fig.9. 129 .& Fig. Risc mare datorat alunecãrilor de teren – Breaza.10. 4.

+ Fig.12. Fig. 4. Reactivarea unor alunecãri vechi ºi (crãpãturi în deluviu) degradarea solului. 130 . (Se observã riscul la care sunt expuse casele). Stabilizarea râpei de desprindere a unei alunecãri (Breaza). 4.11.

evenimentul fiind soldat cu 88 de morþi. alti 170 de morþi) ºi s-a liniºtit dupã ce a traversat Rio Santa la 80 m deasupra albiei râului pe versantul opus. Ulterior. m3. tone. În 1965. & 4. Muntele Huascaran (6768 m) se aflã la nord de Lima. iar Alpii nu fac excepþie. lat de 1-2 km. m3. localizat în Alpi. care o iau la vale ca lavine. În Anzii Peruani. Ranrahirca (afectat ºi în 1962. O altã surpare de stânci din 1584 – cea de la Tour d’Ai. care a cãzut vertical de la o înãlþime de aproximativ 1 km. Au avut loc în 1806 ºi s-au soldat cu pierderea a 457 de vieþi ºi distrugerea localitãþii Arth-Goldau. între localitãþile Giornico ºi Lavorggo. alunecarea a fost declanºatã de un cutremur. pe valea râului Ticino. frecvent având loc prãbuºiri de mase de gheaþã ºi zãpadã. Iar în iulie 1987.6. 131 . a urmat cursul vãii. antrenând ºi blocuri de stâncã ºi mase de pãmânt. Distanþa de la surpare pânã la tabãra de barãci era de 600 m. iar torentul de aluviuni. Un alt exemplu este cel din Alpii Elvetiei. iar gheþarul din vârful sau are grosimi de mai multe sute de metri. sub forma unui nor dens de gheaþã ºi zãpadã. Cauza producerii acestei prãbuºiri o constituie presiunea exercitatã de apele interstiþiale din rocã. unde pe o lungime de 5 km s-au înregistrat prãbuºiri datorate retragerii masive a gheþarilor. Dupã ce a strãbãtut o diferenþã de nivel de 4000 m îºi mãreºte volumul la 13 mil. o masã de rocã de circa 40 milioane m3 s-a prãbuºit în valea Adda (în Alpi). Prãbuºirile sunt frecvente în zonele montane. ca urmare a presiunii atmosferice deosebite locuinþele s-au prãbuºit înainte de a fi acoperite de gheaþã. unde a afectat satul Matacoto. În 1970. crestele abrupte ale munþilor. dupã care a blocat valea unui râu. pe valea Rhonului în Alpii Elvetiei – a avut drept consecinþã distrugerea oraºului Yvone ºi 300 de morþi. ºi cu o viteza de 200 km/h a acoperit cu un strat gros (de peste 10 m) de nãmol ºi grohotiº oraºul Yungay (18. La 10 ianuarie 1962 s-a desprins o masã de gheaþã ºi zãpadã. s-a sfãrâmat în particule mici ºi.000 de morþi). rezultând o combinaþie între o lavinã ºi torente de nãmol. care frecvent depãºesc 6000 m. aflat în apropierea gheþarului Allaling mase de gheaþã s-au desprins din acesta ºi au cãzut peste locuinþele ºi atelierele muncitorilor. în urma cantitãþilor ridicate de precipitaþii cãzute. a distrus oraºul Ranrahirca ºi sase sate.Cãderile de stânci de la Arth-Goldau (Elvetia). masa de apã acumulatã a rupt digul ºi un potop pustiitor s-a prãvãlit la vale. ducând la moartea a 4000 de oameni. Rio Santa. cu o viteza de pânã la 400 km/h. în America de Sud. în urma cãrora versanþii stâncoºi ºi-au pierdut stabilitatea. Riscuri glaciare Mattmark reprezintã un lac din Elveþia. sunt acoperite de gheaþã ºi zãpadã. Cutremurul care a declanºat aceastã catastrofã s-a soldat în total cu 48. Volumul de stâncã dislocat a fost de 500 mil.000 de morþi. în timpul construcþiei barajului pentru lacul de acumulare Mattmark. în numai 2 minute. cu un volum de circa 3 mil.

iar masele de apa au pãtruns în vale. din sudul Suediei. separate de strate intermediare de ºisturi marnoase. De pe malul sudic al lacului de acumulare. cu 30 m. deasupra se întâlneºte aºa-numita argilã curgãtoare depusã iniþial ca sediment marin. la câþiva ani dupã construcþia digului.4 m/s. ca urmare a conþinutului iniþial de sare. Factorul favorizant al acestei alunecãri a fost reprezentat de petrografia regiunii: depuneri lãsate de gheþarii din timpul erei glaciare. în timp ce pe pantele mijlocii prezenta o forma pregnant curbã. 4. pe versanþii din jurul lacului s-au observat fisuri. au murit 8 oameni.+ 4. Riscuri datorate alunecãrilor de teren Alunecãrile produse la 30 noiembrie 1977 la Tuve-Goteborg Tuve este o suburbie a oraºului costier Goteborg. Încã din 1960. izostatic. în amonte de valea Vajont. formându-se astfel goluri. dar în special în aval pânã la valea lui Piave. Aceastã alunecare de teren a fost devastatoare pentru oraºul situat pe aceastã fundaþie. iar zidul de dig în arc avea o înãlþime de 265 m. Factorul declanºator al alunecãrii se considerã a fi presiunea hidraulicã artezianã datoratã apei de ploaie cãzute în zona suprafeþei de alunecare. care a fost declanºat de explozibilul folosit pentru un tunel aflat la câþiva km. care treptat a fost extrasã. în scurt timp a determinat producerea acestei alunecãri de teren. Acest cutremur. Argila curgãtoare are o sensibilitate deosebitã la apã. Petrografia regiunii se caracterizeazã prin prezenþa stratelor calcaroase din cretacic ºi jurasic. m3. cu urmãri negative. prin ape freatice ºi precipitaþii.Lacul de acumulare Vajont a fost amenajat pe valea Piave din Alpii Italieni. iar 73 au fost rãniþi. dar ºi la perturbãri mecanice. toate acestea putându-se constitui ca niºte mici semnale de alarmã pentru catastrofa ce avea sã se producã câþiva ani mai târziu.7. S-a format un val de flux. Lacul Vajont avea o lungime de 7 km. ce prezintã o înclinare spre aval. cu o înãlþime ce depãºea zidul de acumulare cu 100 m. Lacul de acumulare Vajont 1963. care au provocat moartea a 100 000-200 000 de 132 . care în aval. m3 care a alunecat în bazinul de acumulare. de pe un flanc al lui Monte Toc (circa 2000 m înãlþime) s-a desprins materialul stâncos cu un volum de 250 mil.1977 în urma unui aºa-zis cutremur foarte mare au fost distruse complet 67 de case. Riscuri induse de cutremure La 16 decembrie 1920 în provincia chinezã Gansu. o lãþime de 300 m ºi un volum de 150 mil. era mai ales în linie dreaptã. un cutremur a declanºat uriaºe alunecãri ale loessului. Consecinþele alunecãrii au fost sumbre: distrugerea localitãþii Longarone ºi a altor ºase sate din valea Piave. la sfârºitul erei glaciare gheaþa s-a topit. la 30. Ulterior s-a stabilit cã masa stâncoasã a alunecat de-a lungul unei suprafeþe de alunecare. având un conþinut iniþial de sare.11. o vale îngustã ca o prãpastie unde avea sã aibã loc. iar uscatul s-a ridicat. Prin urmare la apariþia celui mai mic factor declanºator se produce o fluidizare a acesteia. una dintre cele mai mari catastrofe provocate de alunecãrile de teren. la care se adãuga aproximativ 3000 de victime.8. mici prãbuºiri de stâncã ºi chiar miºcãri ale versanþilor cu circa 0. nãpustindu-se cu zgomot mai departe în aval.

& Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare o 01. Analizaþi ºi explicaþi hãrþile de la capitolul 1. 1. ceea ce a dus la moartea a aproximativ 1 milion de persoane. Test de autoevaluare 1. Utilizând harta riscului la eroziune hidricã (fig.4. o 4. – efectul asupra altor componente de mediu. Ce se înþelege prin eroziunea datoratã picãturii de ploaie ºi care este semnificaþia acesteia ca fenomen de risc? o 3. 4. 1. unde aceste alunecãri datorate unor cutremure au dus la bararea unor râuri ºi formarea lacurilor de acumulare. 133 . (fig. 3. Care sunt factorii care influenþeazã apariþia ºi evoluþia proceselor torenþiale? o 2. fig.3. Analizaþi ºi explicaþi harta riscului eroziunii hidrice pe glob (fig. – mãsuri de combatere la nivel global. – cauza repartiþiei clasei respective de risc. fig.5). Cutremurul din anul 1556 din provincia chineza Shaanxi a determinat fluidizarea versanþilor de loess ºi prãbuºirea acestora.8) arãtaþi: – repartiþia teritorialã a celor 5 clase de expunere la risc. Italia.persoane.22). Sunt menþionate astfel de procese geomorfologice cu consecinþe majore asupra mediului înconjurãtor ºi în Calabria. 1.

Relaþii financiar monetare internaþionale .

. Posea Gr. Dinu M. (2004) – Hazardele naturale ºi dezvoltarea durabilã. geol. Ed.. Bucureºti. 9–13. Donisã I.) (1983) – Relieful.. Allison R. Armaº I... (1974) – Dicþionar geomorfologic. Paris. ªtiinþificã. Bãlteanu D.Geogr...BIBLIOGRAFIE & Airinei ªt. (1959)– Morphométrie. Geografia fizicã. Bucureºti. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Bãlteanu D.) (2002) – Applied Geomorphology.. Damian R. Geogr.. (coord.08. Ed. metode de evaluare aplicate în geomorfologie. 369. România de Mâine. Revue roumaine de geographie. Univ. Geografie. I.. Bucureºti.. Baulig H. ªandric I. (1989) – Hãrþile de risc geomorfologic (Exemplificãri din Subcarpaþii ºi Podiºul Getic)... Bucureºti. Bãlteanu D. Bãlteanu D. Bãcãoanu V. Telegrafia. Cioaca A. Ed. 36. Osaci–Costache G. 1950. St. Armaº I.J. geogr. 12. Atanasiu Ion (1961) – Cutremure de pãmânt din România. (2001) – Hazarde naturale si antropice. Ann. (2003) – Vulnerabilitatea versanþilor la alunecãri de teren în sectorul subcarpatic al vãii Prahova. John Wiley & Sons Ltd. Alexe R. 47–57. 208 p. (1992) – Natural hazard în Romania.cerc. (1987) – Geotermia cu aplicaþii la teritoriul României. Bãcãoanu V. sept. England. Academiei. X. 480 p. în Essais de Géomorphologie. geofiz.2002. Edit. 56 p. Baulig H. Edit. Trandafir P. Ed. XXXI. (1940) – Le profile d’équilibre des versants. 110 p. Bucureºti. (ed. Tornada de la Facaeni. 3–6.LXVIII. Badea L.–oct. Academiei. Revista geograficã... Chichester. Hârjoabã I. Corint.. Ed. (2006) – Risc ºi vulnerabilitate.. Inst.. editori (2004) – Hazarde naturale ºi tehnologice în România. în Geografia României. 1. Bãlteanu D. 135 . Bucureºti.

(2004) – Riscuri climatice – implicaþii pentru societate ºi mediu. Inst. (coord. Revista Geograficã. LXVIII. (1990) – Quelques reflexions sur les catastrophes naturelles en montagne. Kirkby M. Italy. Cioacã A. (1970) – Les phenomenes de discontinuite en géographie. Bogdan O. Studiu geomorfologic. Cãescu L. Lucr.A.M. Casa Cãrþii de ªtiinþã. t. 1. Bucureºti. LXXVIII. July 4th–9th. vol.. Geogr. Carson M. Bogdan O. Geogr.. II. 30p. Cerc. Thery H. Paris. Materazzi M..Ses.Geogr.3. France). Grozavu A. Inst..2. Geologie inginereascã. Editura Tehnicã.. Bucureºti. Dinu M.. Castaldini D. X. I / 1997. Cornea I. 178 p.I ºi II. 49– 56.Puncte de vedere. Cairano A. 7. Bãncilã I. Revue de geographie alpine. 2. Aurora. Geografie. (1972) – Hillslope. vol. Brown Lester R.doc. VIII Italian Workshop on Geomorphology. (1998) – Les mots de la géographie. Rev. Cluj Napoca. Comunicãri de geografie. 27– 28. Cheval S. (coord. Campridge.. Ferras R. Gentili B. ed. Ed.) (1980–1981). Tehnicã.. t. Proceedings. EPC Libri. Niculescu E. Chardon M. Bogdan O.. Roma./1993.An. Paris. Ed. (2003) – Riscul de mediu ºi metodologia studierii lui. 3. nr. 73–81.. Form and Processes. St.. Geofiz. Geogr. (2001) – Natural hazard and risk in Moldavian Tableland. Bucureºti. Pambianchi G. Edit. 68–71. Camerino. (2003) – Rischio idraulico ed idrogeologico.. Fundaþia România de Mâine. Geol.. Alpine.XXVI. Brunet R.Vrancea. (1999) – Riscurile climatice din Romania.. Bravard Yves (1990) – Les avalanches a Chamonix (Haute-Savoie. 1. 15–24. Brunet R.. Cristescu V. Bogdan O. nr. Kane Hal (1996) – Casa plinã.. Ed.) (1982) – Cutremurul de Pãmânt din România de la 4 martie 1977 în Carpaþii ºi Subcarpaþii Buzãului. Reevaluarea capacitãþii Pãmântului de a-ºi susþine populaþia.. Asociaþia geomorfologilor din Romania. vol. Dictionnaire critique.J. 148 p. în Riscuri ºi catastrofe. Revista de Geomorfologie. 1967. 3. Brânduº C.. 520 p. Inst.St. Univ.. (2001) – Cartea cutremurelor. Ed. (1994) – Noi puncte de vedere asupra hazardelor climatice. Press. 183–188. 136 .+ Bãlan ªt. Bucureºti.Universitãþii din Bucureºti. Mem. (2002) – Dificultãþi ºi cerinþe ale cercetãrii hazardelor naturale. VI. (1998) – Necesitatea reabilitarii unor teritorii afectate de alunecãri din judeþul Prahova. Camerino-Modena Apennines. Cioacã (2002) – Munþii Perºani. (2003) – Geomorphological sensitivity and system response. Anal Universitatii „Spiru Haret”. Reclus. 280p. Geogr.

Studia Univ. Studii ºi cercetãri de geografie. Florea M. 1–2. Constantin M.Varnes D.. Paris.. Bisci Carlo (1998) – Cartografia geomorfologica. Cerc. Anul XXXVII. Institute of Geography. Chaos. Bucureºti. Pitagora Editrice.. Washington. (1993) – Studiul unor cazuri de risc geomorfologic în Carpaþii de la Curburã.216. Florescu M. D. Bãlteanu D. (2000).A.. (1992) – Sinergismul în cercetãri geografice.. Crozier M. (2003) – Degradarea. t. Terra. ICPA.. Florea M. 1. (!987) – Metodologia elaborãrii studiilor pedologice. 3. Vespremeanu Rodica. coord (1995) – Memorie descrittive della carta geologica d’Italia.I. Florea N. Ed... A. (1992) – Harta glimeelor din Campia Transilvaniei. Bucureºti.. Bucureºti. Il centro storico. 91p.. 1. (1999) – Soil erosion in Romania by type of land use... Ciulache S. Ionac N. Geol. Dramis Francesco. Academiei. M. Z.Transp. Cornea. Visarion M. Bucureºti. Tehnicã.. Geofiz. Foton. Funicello R. fractales et dynamiques en geographie. Research Board. Parichi M. hãrþile de risc. Geomorph. 17. Bãlãceanu V. Ed. Constantinescu Liviu.J. Florea N. Chiminform Data S. Edit. ªtiinþificã. Cruden D. Ed. (1979) – Harta miºcãrilor crustale verticale recente. Universitãþii din Bucureºti. Ed. Ed. Dauphine A. Ionac N.. Partea I.C..Cioacã A. Geofizica. La Geologia di Roma. 2.. nr. & 137 . (1996) –Stabilitatea iazurilor de decantare. Geogr. Edit. Orleanu C. Canarache A.. Bucureºti. Florea M. Dinu M. Ed. 152 p.N.. Paris. în vol. Bologna. Coque R. Bucureºti. Constantinescu Liviu. Studiu geomorfologic. (1992) – Landslaide Types and Processes. protecþia ºi ameliorarea solurilor ºi terenurilor. 312p. (1995) – Fenomene atmosferice de risc. Academiei. Coteþ P. (1973) – Techiniques for the morphometric analysis of landslips. Demeter T. Drãgoescu I. 180 p. Popescu M. Géomorphologie. (1998) – Munþii Fãgãraºului. vol. nr. (1995) – Fenomene geografice de risc. Bucharest. Gârbacea V.1. Ciulache S. Reclus. XL. Discurs de recepþie. Partea a III–a – Indicatorii ecopedologici.N. (1978) – O nouã categorie de hãrþi. Edit. (1993) – Teoria haosuluideterminist. Enescu Dumitru (1985) – Cutremurele din Vrancea în cadrul ºtiinþific ºi tehnologic. Florea N. (1998) – Morfologia solurilor . St. ºi importanþa lor geograficã. Universitãþii din Bucureºti. I. Geographia.Colin. în Landslides: Investigation and Mitigation.J. X(XXX). Vegetation land use and erosion processes. Babeº-Bolyai. Bucureºti. (1979) – Alunecãri de teren ºi taluze. 17. (1995).. Rãuþã C. Roma. 114 p. Tehnicã.

ed. Intensive Course. celei de-a doua conferinþe regionale de Geografie. Bucureºti. Grecu F. Grecu F. Driga B. Flammarion.+ Gares P. XVII. Bucureºti.. p. Géomorphologie. Universitarã. Comãnescu L. Ed. Cruceru N. Bucureºti.Universitãþii din Bucureºti. (1998) – Studiul reliefului. ( 2003) – The perception of the geomorphic risk in different territorial geosystems. Grecu F.. Universita di Camerino. Grigore M. 95 – 105. (2003) – Aspecte ale reprezentãriicartografice a fenomenlor de risc geomorfic.. Bogdan Octavia... 197 – 206. p. Gentili B. Universitãþii din Bucureºti.000. V. Acad.. (2002 a) – Risk-prone lands in Hilly regions: Mapping Stages. (2004) – Hazarde ºi riscuri naturale.. by Allison R. 1994. ªt. Lucr. geologice ºi geomorfologice. Îndrumãtor pentru lucrãri practice. Casa Cãrþii de ªtiinþã.. Chichester. Anal. Comãnescu L.. (1997a) – Etapele întocmirii hãrþii expunerii la risc a terenurilor din bazine hidrografice de deal. 144 p. Scherman D. Ed. (2003) – Geomorfologie dinamicã. Italy. Grecu F. Studia Geom. medium and large scale representations of land instability.. Secþ. 180p.Geomorphological hazard. (1979) – Excesul de umiditate din Câmpia Românã de nord-est (1969-1973). Ed. (1997b) – Fenomene naturale de risc. în Riscuri ºi catastrofe. 1994. ( 2004) – Geomophological risk in Romanian geographical research. Sandu M. 392 p.(1991) – La theorie du chaos.. Ed. Univ. Breier Ariadna. Edit. Cluj Napoca... Grecu F. 63–72. (2000) – Natural hazards on built areas. 10. Gâºtescu P. ediþia a II-a. Gleik J.J. avril-juin. Pambianchi G. Environnement. vol. Grecu F. Mem. Grecu F. A theoretical and applied view. Universitatii din Bucureºti. 49–64.. (1996) – Expunerea la risc a terenurilor deluroase. 148 p. 34. no 2. 307– 323. (2002 b) – Mapping geomorphic hazards in Romania: small. Cruceru N.Ltd.000). Grecu F. 138 . Grecu F. Seria IV. july 4–9. Grecu F. Relief. Geomorphology. Zãvoianu I. 18–24. Grecu F. Ed. Palmentola G.Vers une nouvelle science. Comãnescu L.Carpatho-Balcanica. vol.. II.Paris. Grecu F. (2001) – Harta expunerii la risc a teritoriului României (scara 1 : 3. Materazzi M. 87–98. 323–332. (2000) – The Hartibaciu Tableland. (1994) – Geomorphology and natural hazards. Bucureºti. Workshop on Geomorphological sensitivity and system response. Processus. Nordstrom K. Academiei.Dynamics and applied significations. in vol Applied geomorphology.. LIII Grecu F. Timiºoara. Comunicãri de geografie. Camerino – Modena.. John Wiley & Sons. p.Tehnicã.ed.

Heierli H. 178p. Ielenicz M. Albatros.. Ed. Gueremy P.G. (1987) – Harta proceselor geomorfologice actuale. Tehnicã. Rãdoane Maria (1986) – Efectul barajelor în dinamica reliefului. Edit. Ielenicz M. Ed. Iaºi. Universitãþii Suceava. Edit.. Ielenicz M. Leopold L. XLI. Oradea. Korvin G..roumaine de géographie.II. Viºan Gh. observaþii geomorfologice.. Josan N..B. (1964–1965) – Traité de Glaciologie. Popescu N. Ielenicz M.. 42. Ed. M. Univ. XLV–XLVI /1998–1999. (2004) – Hazarde ºi riscuri naturale ºi antropice în bazinul Barcãului.I. (1996) – Geomorfologie generalã. St. 3–4.. Univ. Academiei. Oradea. (2003) – Sisteme geografice la risc.. Rapport introductif. Ichim I. 85–93. (1964) – Fluvial Processes in Geomorphology. Studii ºi cercetãri de geografie. Koenig M. Ed. Wolman. (1980) – Geologie fizicã. Tehnicã. Petrea. Irimuº A. (1996) – Geomorfosfera ºi geomorfosistemele. cerc.. Presa Universitarã Clujeanã. London. Ed. Sabãu N.(1988) – Asigurarea stabilitãþii terasamentelor ºi versanþilor. Elsevier. Josan N. Bucureºti.Rev. Universitãþii din Oradea. (1987) – Géomorphologie et risques naturels. Mac I.. Petrea D. Rãdoane Maria.P. Ed. Ed. (2003) – Geomorfologie. Grigore M. (1979) – Reprezentarea graficã ºi cartograficã a formelor de relief. Riscuri ºi catastrofe. Bucureºti.. Bucureºti. vol. Saeculum. Suceava. (1979) – Dinamica terestrã. (2000) – Geomorfologie. Ioniþã Ion (2000) – Formarea ºi evoluþia ravenelor din Podiºul Bârladului.(1998) – Le concept de discontinuté en géographie. de géomorphologie dynamique. în Sorocovschi V.. Bucureºti. Petrea. Edit. Ed.. Edit. Ichim I. (1998) – Marile catastrofe geologice. & 139 . Edit. Paris. Rodica. Rev. D. Miller. Corson. 13–26. geografie. II. (2002) – Sisteme globale de mediu. Lãzãrescu V. TUB. (2001) – Bazinul superior al Proviþei. Masson. Marinescu C. Cluj Napoca. (2006) – Hazarde ºi riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei. Ianoº I. Bucureºti. Oradea. ed. în Sinteze geografice. Ed. Bucureºti.Grigore M. Lliboutry L.. Casa Cãrþii de ªtiinþã. Cluj-Napoca. (1994) – Riscul în sistemele geografice. Cãrþii de ºtiinþã Cluj-Napoca. Lupei N. Dumitru D. J. Mac I. Academiei. Bucureºti. (1992) – Fractals Models in Earth Sciences. Amsterdam. Ed. Josan N. Universitarã. II. 99–106.

Ichim I. Stengers Isabelle (1997) – Între eternitate ºi timp. Form and Process in Alluvial Channel. Methuen. (1999). Ilie I. L’érosion á la surface des continents. Podani M. Catastrofe naturale. 15. Colin. Surdeanu V.A. Roma. Oradea.. St. Humanitas. Bãloiu V.(1968) – Geografie teoreticã. Ed. (1990) – Geomorfologia applicata al rischio e all’impatto ambietali.Ed.Forme. Revue roumaine de géologie.. géophysique et géographie. Munteanu S. VII. (1970) – Geomorfologie generalã. XXXIX. Rãdulescu Dan (1976) – Vulcanii astãzi ºi în trecutul geologic.. geol. Edit. A. 1.. 12.. (1992) – Cauzele ºi efectele inundaþiilor produse în luna iulie 1991 în Moldova. evoluþie. nr. Clujeanã... Prigogine I. Morariu T. Teruel.. riscuri. (1971) – Consideration sur les inundations catastrophiques de Roumanie de l’annee 1970. Rev. Ravenele. Bucureºti.Relieful vulcanic din România. (2003) – Analiza pretabilitãþii reliefului în aria Vârful Cristianul Mare. 73–80.. t. Bucureºti... geol. Tehnicã. Stãnescu P. energie ºi informaþie în sistemele geomorfologice. procese.. Edit. Edit. (1985) – Rivers. Paris. Zãvoianu I.. Bucureºti. Ed. Bucureºti. I. geogr.. geogr. Bucureºti. t. Zaharia..orientare generalã în ºtiinþele geografice. Universitãþii din Bucureºti.cerc.+ Mihai B.. Edit. Moþoc M. Poiana Ruia (Masivul Postãvarul). Edit. Grigore M. (1968) – Dèplacements massifs de terrain de type „glimee” en Roumanie. Petrescu Justinian (1993) – Terra. Seria Geografie. Liliana (2001) – Hidrologie. Podani M. Mihai Gh. Bucureºti. Mihãilescu V. Posea Gr. (coord. Fundaþiei România de Mâine. roum.. Pech P. Cluj-Napoca. 1 Reunion Nacional de Geomorfologia. Sandric I. 1993) – Amenajarea bazinelor hidrografice torenþiale prin lucrãri silvice ºi hidrotehnice.-Geographie. (2001) – Vulcanismul ºi relieful vulcanic. dezastre. La Nuova Italia Scientifica. Panizza M.) (1991.Principii fundamentale. Comunicãri de geografie.. Bucureºti. Petrea Dan (1998) – Pragurile de substanþã. Academiei. London and New York. Posea Gr. 140 . Gârbacea V. (1975) – Eroziunea solului ºi metodele de combatere. Zãvoianu I. Munteanu S. p. Bucureºti. Academiei.. Rãdoane Maria. geofiz. Ceres. Popescu N. (1995) – Geomorfologia applicatã. (1998) – Géomorphologie dynamique. Edit. Edit. Richards K. Didacticã ºi Pedagogicã. Presa Univ. Bucureºti.Hazarde. geophys. Universitãþii din Oradea.. Géographie. Edit. I.Un esempio nelle Dolomiti (Italia). Tehnicã. II. 1–16. Rãdoane N. Panizza M. Piºota.

Smiraglia C. (2002 ºi 2003) – Riscuri ºi catastrofe. Ed. Tehnicã. Strahler A.W. Ed. Schumm S. Geomorphology.E. X Ed. din 1991). (1967) – Vulcanii ºi actualitatea lor. Sorocovschi V.. Berlin. flutuazioni. Academiei. (2006) – Consideraþii privind mãrimea viiturilor din septembrie 2005.. rusã). (1994) – Hazards: singularities in geomorphic system. Academia Românã. I. t. Diaconu D. M. Bucureºti. Kotleakov V. Cerc. Bucureºti. Podani. 263..S.Forme.E. ambienti. Casa Cãrþii de ªtiinþã.E. pe cursul mijlociu al râului Ialomiþa. Tazieff H. 2. (2005) – Riscuri ºi catastrofe. Bucureºti. Cluj-Napoca. 1. Cluj Napoca. 22–28 (l.M.. Amsterdam. Bucureºti. Ars Docendi. coord. ed. Ed. nr.. Seliverstov I. Cluj Napoca. nr. Schreiber W. (1980) – Harta riscului intervenþiilor antropice în peisajul geografic al Munþilor Harghita. (1966) – Modelarea naturalã a reliefului ºi eroziunea acceleratã. (2005). (în l.. Bãlteanu D. Bucureºti. 55–65. IV. Tufescu V. Heidelberg. Cambridge Univ. Lucrãrile Sesiunii ªtiinþifice anuale 1993. Geol. Edit. Scheidegger A. 10. de Geografie. ªelãrescu M.. Geografie. Casa Cãrþii de ªtiinþã. Ed. Geomorphology. space and causality in geomorphology. Trofimov M. Scheidegger A. (1994) – Problema riscului ecologic global. Inst. Edit. Bucureºti. (1992) – Guida ai ghiacciali e alla glaciologia. Sandu Maria (1994) – Harta de risc geomorfologic a culoarului depresionar SibiuApold. Edit. Sorocovschi V (2002) – Riscurile hidrice. (1965) – Time..A. Tehnicã. Bucureºti. (1973) – Geografia Fizicã.Press. Ed.. 10. Zainnllina (2000) – Concepþia social-economicã a riscului acceptabil. (1992) – Fractals and Chaos in Geology and Geophysics. 3.A.Rittman A. Geofiz. St.. Hazarde naturale din Capraþii ºi Subcarpaþii dintre Trotuº ºi Teleajen. Izvestia Russcogo Gheograficescogo Obcestva.P. Casa Cãrþii de ªtiinþã. Turcotte D. (1966) – Modelarea naturalã a reliefului ºi eroziunea acceleratã. I. Elsevier. ªtiinþificã. (1993) – Apãrarea împotriva inundaþiilor. 2. Springer-Verlag. Edit. Scheidegger A. Edit. Geogr. Zanichelli Bologna. Sandu Maria. II. vol. & 141 . Bucureºti. ed. în Riscuri ºi catastrofe. Ed.. Sever M. New York (vezi ºi ed. vol. Sci. Am.P. Universitãþii. Izvestia Russcogo Geograficescogo Obscestva. Comunicãri de Geografie. J. Sorocovschi V. rusã).. XXVII. Lichty R. (1970) – Theoretical Geomorphology.. (1994) – Hazards: Singularities în Geomorphic System. Academiei. Seliverstov I.

(2002) – Fenomene geografice de risc în Masivul Fãgãraº. London. (1945) – Procese elementare în modelarea scoarþei terestre. Velcea V. J. (1995) – Riscuri naturale ºi tehnologice. 29. IDNDR. (1994) – Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme. Zãvoianu I. Alunecãrile de teren ºi stabilizarea lor. Elsevier.C. Ed. Brumar. Liguori Editore.XLI. (1985) – Morphometry of Drainage Basins.+ Vallario Antonio (1999) – Frane e territorio. * * * (1991) – Primer on Natural Hazard management in Integrated Regional Development Planning. Univ. Geneva.ro www. Fac. Voiculescu M. Vâlsan G. Zãvoianu I. Paris.. http: // www. The Macmillan Press LTD. ISPH. Cerc. (1984) – Landslide hazard zonation: a reviewof principles and practice.usgs.Local. Bucureºti. http://www. noaa. ngm. J. t. Sibiu. Bucureºti. Podani M. 3. Mencl V.oas. * * * (1984) – Accidente la construcþii hidrotehnice. Paris. nr. (ed. geogr. St.go. Varnes D. geophis. coastal er. XX. Spec. Zãvoianu I.. Geogr.. Bucharest.ro www. 232 p. Varnes D. Ward R. Walling D.. 83 p. com/Katrina www.. New Zork Young A.R. (1977) – Les inondation catastrophiques. Timiºoara. Edinburgh.. geol.)(1974) – Natural Hazards. Rep. nhc.. roum. Departement of Regional Development and Executivev Secretariat for Economic and Social Affairs Organization of American States. Publications de l’ UNESCO.. (ed.gov www. (1974). London Wite G. Departement of Humanitarian Affair.F. Washington.. Institute of Geography. D. Napoli.inundatii. Zaruba Q.org/usde/publications/ * * * (1992) – Internationally Agreed Glossary of Basic Terms Related to Disaster Management. Bucureºti. (1978) – Floods a Geographical Perspective.) (1999) – Vegetation Land Use and Erosion Processes. 9–63. H.B. informatia. Rev.La frane nella morfogenesi dei versanti e nell’uso del territorio. Toronto. Tehnicã. (1978) – Slope Movement Types and Processes. Zãvoinu I. ngm. Oliver & Boyd. Serie Geographie. Ed. ªerban P. com/0608 www. National. United Nation. 142 .. Dragomirescu S. La Documentation française. Natural Hazards. Amsterdam.gov * * *2004 Crues du Gard 2002: retour d’expérience.. Landslides and Engineering Practice. de Geografia Turismului. Press.E. Global. Oxford. (1972) – Slopes. DHA.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful