Hăşmăşan Gavril

Iadul
Adevăr sau minciună ?
Studiu

1

Introducere: Iadul există sau nu ?
Una dintre cele mai controversate probleme chiar între unii creştini este existenţa sau nu a IADULUI. Majoritatea spun ca acest termen nu există în Biblie, că a fost inventat pentru a speria creştinii să păzească credinţa şi aşa mai departe. Este drept, cuvântul IAD nu există în Bibliile noi, cum nu există multe alte cuvinte cum ar fi : tutun, avort, clonare, droguri, etc. Dar pedeapsa există aşa cum există răsplata. Poziţia struţului nu este o rezolvare, iar respingerea pedepsei din frică de ea nu reprezintă scăparea.
Romani 2:5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.9 Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Dovada că toate aceste declaraţii sunt minciuni este din înseşi numărul creştinilor din întreaga lume 33%, faţă de mahomedani de 22%, sau alte religii, dar chiar în sânul creştinătăţii sunt divergenţe, şi după cum spunea Mahatma Ghandi : creştinismul vostru nu are nici un cusur, problema este la voi că nu îl ţineţi corect. Dacă s-ar ţine creştinismul corect, rezultatele ar fi cu totul altele. Nu este frică de Dumnezeu şi de pedeapsa veşnică. Eu cred că este foarte normal, dacă Dumnezeu cere ca aceste porunci să fie îndeplinite, şi oferă recompensă pentru aceasta, să pedepsească pe aceia ce nu vor să asculte şi să se conformeze legilor Lui. Poruncile au fost date deoarece universul acesta este condus de nişte principii clare, reale, puternice, de către Cel ce a întocmit lumea. El ştie mersul acesteia, principiile ei pentru că El este creatorul, şi nu ne-a lăsat pe noi în necunoştiinţă de cauză, ci din dragoste caută să ne conducă pe calea cea bună. Dacă o societate ca a noastră este condusă de nişte legi şi principii morale puternice, iar cel ce le calcă este pedepsit corespunzător, Dumnezeu nu v-a proceda la fel ? Sunt unii curajoşi care spun că Cel ce a creat omul, nu-l va nimici, aşa să fie ?, nu avem dovada marelui potop înaintea ochilor noştrii ?(Geneza 6) şi nu numai creştinismul recunoaşte potopul ci şi alte credinţe, ex. Epopeea lui Ghilgameş, etc. Şi pedeapsa veşnică este recunoscută de majoritatea marilor religii, toţi recunoscând că neascultarea se plăteşte scump.
2

Alţii spun că la urmă toţi vor fi mântuiti, iertaţi şi cu Dumnezeu în fericire, aşa să fie ?, şi cel ce a slujit şi cel ce nu a slujit să primească aceeaşi plată ? hai să fim serioşi, la nimeni nu i-ar conveni afacerea asta, să nu ne minţim singuri. Şi dacă ar fi aşa atunci la ce ar mai fi apărut legile şi poruncile, jertfa lui Isus şi toate celelalte, doar ca să avem activitate ? să nu uităm că nu suntem animale să ne conducem după instinct, ci cununa creaţiei lui Dumnezeu, şi nu animalelor le-a fost dat harul şi mila lui Dumnezeu ci oamenilor. Şi dacă despre rai ştim vorbi aşa de frumos şi căutăm cele mai uimitoare comparaţii, pentru a arăta frumuseţea şi splendoarea care ne aşteaptă acolo, despre iad, locul de pedeapsă, nu dorim să ne gândim prea mult, dar el trebuie să fie opusul acestuia, grozăvii neânchipuite aşteaptă pe cei necredincioşi.

Atenţie ! Iadul este de două feluri
Cuvântul Iad, folosit doar de Bibliile mai vechi probabil de anul 1914, unde l-am găsit scris negru pe alb, se referă practic la locul rău unde va merge cel ce nu ascultă şi împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu, dat fie prin Lege, fie prin Har. Să nu credem versiunile în care sufletul pur şi simplu dispare, sau stă într-un somn profund, aşteptând ziua de judecată, deoarece sunt erezii nimicitoare, să vedem ce spune Scriptura. Deoarece există două stadii ale morţii există şi două feluri de Iad. Prima moarte este cea naturală, firească, prin care tot omul este dator să treacă (Evrei 9:27 ; Iov 7:9,10), şi cei doi care au scăpat deocamdată de ea, (Enoh şi Ilie), se vor întoarce la sfârşit şi vor avea parte de aceeaşi soartă, deoarece porunca lui Dumnezeu nu poate fi încălcată de absolut nimeni, nici chiar Isus nu a trecut peste ea. Moartea practic însemnând eliberarea sufletului din închisoarea trupului, iar omul după cum cred că se ştie, este alcătuit din trei părţi, nu două cum cred unii – trup, suflet şi duh ( 1 Tes. 5 : 23), şi fiecare merge la locul lui, trupul în ţărână, duhul la Dumnezeu şi sufletul la judecată. Această moarte are un corespondent în Locuinţa Morţilor deoarece morţii în trup, vor fi duşi aici unde aşteaptă judecata finală a lui Dumnezeu. Aici se face o judecată amănunţită a faptelor tale, deoarece în primele clipe ale morţii vezi tot filmul vieţii tale, cu fapte bune şi rele, şi mergi unde ţi-ai aşternut. Aşa cum am spus, aici sunt două compartimente : locul de odihnă a sufletelor şi locul de chin. Este normal ca cei ce au umblat în neprihănire să aibă parte de bucurii, iar ceilalţi nu. Aici se va sta până la judecata finală, afară de faptul în care vei fi a lui Cristos
3

şi vei avea parte de întâia înviere (răpire) şi de bucuriile din Împărăţia de 1000 de ani.
Psalmi 49:14 Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul. Isaia 14:9 Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. Isaia 30:33 Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru împărat: adânc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şivoi de pucioasă.”

În final, după cum am spus că este o locuinţă temporară pentru cei morţi în trup, ea se va deschide pentru a se putea elibera sufletele existente acolo. Aceasta se presupune a fi în adânc. Că este în adâncul pământului sau în adâncul cel mare nu-i treaba noastră ci a Domnului, a noastră este doar unde ne pregătim să intrăm.
2 Petru 2:4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; Apocalipsa 20:3 L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Apocalipsa 20:13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

Problema cu prima moarte este : ce se întâmplă acolo?, omul este în chin sau bucurie după cum şi-a aşternut în viaţă sau într-un fel de comă, unde stă într-o letargie până la judecata finală. Să vedem pentru început ce nu se face în acest loc:
Am folosit în ordine versiunile: Cornilescu, Ortodoxa, 1914, 1688,: Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, (Ecl. 9:10) nu mai este nici lucrare, nici faptă, lucru, fapt nici chibzuială, punere la cale, gand, gand nici ştiinţă, ştiinţă, stiinta, minte nici înţelepciune! Înţelepciune, intelepciune, intelepciune nu locuinţa morţilor Te laudă, (Isa. 38:18) nu moartea Te măreşte, şi cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.

Aşa este, dar nu scrie nicăieri că nu este: durere, chin si jale
4

Isus însuşi da o pildă referitor la acest loc, nu la altul, iar El este singurul autorizat şi competent să ne dea exemple demne de luat în seamă. În dragostea Lui nu putea să lase omul în necunoştinţă de cauză. (Luca 16)
Ce se face in Locuinta mortilor: Luca 16:24 căci grozav Sunt chinuit în văpaia aceasta.” BDC Luca 16:24 Şi el strigând, a zis: Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pre Lazăr, să-şi întingă vârful degetului lui în apă, şi să-mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta. NT 1857 Luca 16:24 Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr săşi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. BOR

Eu nu pot crede că Isus a dorit doar să ne sperie, sau să vorbească de pomană, a dat un exemplu care a dorit să fie luat în seamă. Da, este odihnă pentru sufletele care s-au ostenit în păzirea poruncilor, nu pentru toţi. Dar cel mai frumos exemplu este cel dat de Asaf în Psalmul 73. Şi el credea că Dumnezeu nu pedepseşte pe cel rău, deoarece păcatul era prezent chiar în Casa Domnului şi măcina fărădelegea, dar când a avut descoperirea de la Domnul în priviţa acestora (prin vedenie, vis sau răpire), s-a liniştit rapid şi a văzut cât de prost a gândit, dar să-l lăsăm pe el să ne spună:
Psalmi 73:3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi. Psalmi 73:17 până ce am intrat în Sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Psalmi 73:18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd.19 Cum Sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt perduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic. Psalmi 73:21 Când mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie, 22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

Dacă nu ar fi aşa ar trebui scoase din Biblie multe pagini. A doua moarte, este cea cu adevărat dureroasă, deoarece reprezintă despărţirea veşnică de la Dumnezeu. Aceasta nu mai durează doar maxim şapte mii de ani, cât durează prima, ci o veşnicie. Acolo nu mai este timp, acesta dispare precum moartea cu puterea ei – păcatul. A doua moarte are nevoie de o a doua înviere. Dacă cei ce au avut parte de prima înviere nu au parte de moartea a doua, cei ce vor învia după împărăţia de o mie de ani, după judecată, vor avea parte fie de viaţă veşnică, fie de moarte veşnică.
Apocalipsa 20:5 Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. 6 Fericiţi şi sfinţi Sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. Matei 25:31 „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; 33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
5

Apocalipsa 20:11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. 15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. Apocalipsa 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. Apocalipsa 21:8 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Denumiri Biblice ale Iadului
Aşa cum am menţionat mai sus, cuvânul Iad nu există, ci este doar o denumire generică pentru toate denumirile existente în Scripturi, şi anume : - Iazul de foc şi pucioasă , Apoc. 14 :10,11 ;
-

Locul de chin şi durere, Luca 16 :28 Afară, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor, Matei 22 :13 ;

- Focul gheenei, Matei 18 :8,9 ;
-

Focul veşnic, Iuda 7 ;

- Focul din ziua de judecată, 2 Petru 3 :7 ; - Întunericul de afară, Matei 8 :12 ; 24 : 50,51 ; 25 :10; - Negura întunericului, 2 Petru 2 :17 ; Iuda 13 ; - Cuptorul aprins, Matei 13 :42. Nici una din aceste denumiri nu sună aşa de atrăgător pentru a dori să ajungi acolo, dar mare este mila şi bunătatea lui Dumnezeu care ne iubeşte mai mult decât noi înşine şi ne cheamă într-un fel sau altul la pocăinţă.

Ce este Iadul, ce înseamnă ?
IAD, iaduri, s. n. (În credința creștină) Loc în care sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice; infern, gheenă. ♦ Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ. Sursa: DEX '98 |
6

IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede că sufletele păcătoșilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veșnice; infern; gheenă. 2) Loc cu condiții insuportabile. 3) fig. Stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu Sursa: NODEX | Apocalipsa 19:20 Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Apocalipsa 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Apocalipsa 20:15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

Locul acesta nu este de dorit pentru nimeni, nici chiar de satanişti care ştiu şi doresc să meargă în Iad alături de stăpânul lor, ca să fie şi acolo împreună. Ce nu stiu aceştia este că acolo nu vor fi ei şefi, şi nu vor conduce ei. Amarnică minciună cred ei, cum poate un condamnat să conducă o închisoare, nici pe pământ aceasta nu este posibil, darămite în locul condus de îngerii lui Dumnezeu. Chiar dacă într-o închisoare un condamnat ar avea o anumită putere, prin cine ştie ce conjunctură dubioasă, acesta poate fi suprimat la orice oră de conducerea închisorii şi angajaţii acesteia dacă împrejurările o cer. Aparenţa nu este o realitate. Dar să vedem pe scurt ce se întâmplă în Iazul de foc şi pucioasă:
Apocalipsa 20:10 Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Marcu 9:44 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Isaia 66:24 „Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci vermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.” Psalmi 11:6 Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte Apocalipsa 14:11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Etc.

Dragostea nu iartă totul
Dragostea poate face multe lucruri minunate după cum scrie în 1 Corinteni 13, dar un singur lucru nu poate face chiar dacă este din Dumnezeu, NU IARTĂ TOTUL, nu are cum, dacă ar fi aşa toată Biblia ar fi în zadar, jertfa de pe cruce
7

inutilă, si cuvintele lui Dumnezeu poveşti. Ori vedem noi din istoria lumii şi mai ales a poporului evreu că aşa ceva nu este adevărat, Dumnezeul cel Veşnic Viu care este dragostea întruchipată iubeşte mult, dar şi pedepseşte. Tu personal nu îţi iubeşti soţia, soţul sau copii, şi totuşi nu-i pedepseşti când greşesc ? Dumnezeu a trecut la măsuri severe şi chiar extreme când dreptatea lui a fost călcată, indiferent de cine a fost în situaţie. A pedepsit îngerii care s-au răzvrătit împotriva ordinii stabilite în cer, dar şi oamenii când au înălcat poruncile. Nimeni nu se poate scuza că nu a ştiut, a nimicit ţări întregi ştergându-le de pe faţa pământului sau doar cetăţi care au depăşit limitele impuse de Dumnezeu.
Romani 1:18 mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;21 fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere sa întunecat.22 S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înebunit;23 şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Dar cel mai bine este să luăm lucrurile pe rând evenimentele.
Geneza 3:6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Prima încălcare a poruncii lui Dumnezeu, a iertat omul pentru aceasta ? NU, Domnul este sfânt şi drept, nu admite neascultarea. Sentinţa a fost rostită :
Geneza 3:14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Geneza 3:16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Geneza 3:17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;18 spini şi pălămidă săţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
8

A doua încălcare a poruncii lui Dumnezeu :
Geneza 4:8 Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haide să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.

Ca şi în primul caz Dumnezeu nu judecă fără să cerceteze cazul, deci :
Geneza 4:9 Domnul i-a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”10 Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.

Sentinţa a fost de asemenea clară şi dreaptă :
Geneza 4:11 Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.”

Nu pot trece peste obrăznicia fără margini de care a dat dovadă Cain, atunci şi urmaşii lui azi :
Geneza 4:13 Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.14 Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.”15 Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a Hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.

Dar omul este uşor de înşelat de către diavol, aşa că păcatul s-a înmulţit nespus :
Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.6 I-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.7 Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău, ce bine

se aseamănă cu situaţia zilelor noastre, mie cel puţin aşa mi se pare. Văzând starea de fapt a omenirii Dumnezeu a iertat ?, că doar nu a făcut omul să-l nimicească nu ?. Atunci mai era un Dumnezeu sfânt şi drept înaintea Lui şi a întregii oştiri a cerurilor, sau era un zeu cu slăbiciuni şi ezitări, care şi-ar fi putut pierde tronul la prima răscoală a lui Lucifer. Am să şterg de pe faţa pământului, a fost sentinţa, dar şi dragostea pentru cei ascultători a fost la fel de mare.
Geneza 6:8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
9

Geneza 7:1 Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

Deci numai cei ce ascultă nu toţi, dar va spune cineva că Isus a mers în cele trei zile în locuinţa morţilor la cei din vremea lui Noe şi i-a mântuit, hai să vedem.
1 Petru 3:18 Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,19 în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

Opt au ascultat, opt vor avea parte cu Hristos, nu toţi. Ce lege ar mai fi aceea care după ce se dă să nu se mai aplice, cum ar fi acel legiuitor ? ar mai avea autoritate, frică, respect din partea supuşilor lui ?, garantat nu. Ar fi un haos total, ori aşa ceva nu se vede în universul nostru, ci toate lucrurile sunt perfecte până în cel mai mic amănunt. Armonia si frumusetea le poate vedea şi cel ce nu crede în Dumnezeu. Ceilalţi din vremea lui Noe au auzit despre mântuirea oferita de Hristos dar nu vor putea avea parte de ea, exact ca la judecata finală, cei răi vor vedea răsplătirea celor drepţi dar nu vor putea avea parte de ea. A urmat apoi Sodoma şi Gomora, dar oamenii tot n-au luat aminte.
Geneza 19:24 Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.25 A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.

Şi de aici Dumnezeu a salvat pe Lot şi familia lui, la fel ca pe Noe.
2 Petru 2:7 şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;

Deci nu ne putem scuza, mai ales ca ştim hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, ea ne este întipărită în conştiinţa şi inimile noastre, de aceea ne mustră când păcătuim.
Romani 1:19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;21 fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit;

10

Iar dreptatea divină se face dacă nu intervine în viaţa noastră jerfa ispăşitoare a lui Isus Cristos. Dumnezeu este drept chiar şi cu îngerii care i-a creat ca slujitori, are aceleaşi standarde.
Iuda 1:6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. 2 Petru 2:4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; 5 dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;6 dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,7 şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;8 (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) -9 înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

Dar apostolul Petru ne avertizează,
2 Petru 3:3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,4 şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”5 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.7 Iar cerurile şi pământul de acum Sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.

Pilda cu săracul Lazăr şi bogatul nu este la voia întâmplării, trebuie să ţinem minte bine un lucru, Dumnezeu şi Isus nu au vorbit niciodată de pomană sau doar ca să aibă activitate, cum ni se întâmplă nouă, ci întotdeauna a vorbit clar, scurt şi la obiect. Cu o dragoste desăvârşită, dorind mântuirea noastră Aşa cum spuneam mai sus, grozave chinuri trebuie să fie acolo pentru fii neascultării, nu sunt glume sau basme. Chiar şi oamenii de ştiinţă, medicii ce au studiat aceste fenomene au văzut că este adevărat Iadul, chiar mai adevărat decât realitatea ce ne înconjoară şi ne este limitată ca spaţiu, timp şi cunoaştere, unii pocăindu-se.

În loc de încheiere.
O întrebare care mi-am pus-o şi eu citind aceste versete a fost: de ce a aruncat şi Moartea în Iazul de foc, că doar aceasta era în slujba lui Dumnezeu,
11

luând sufletele oamenilor şi punându-le în locul hotărât de sentinţa primită. Răspunsul mi l-a dat tot Dumnezeu în paginile sfintei Scripturi astfel :
Apocalipsa 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 1 Corinteni 15:26 Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. 1 Corinteni 15:55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” 56 Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Evrei 2:14 Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică

pe diavolul, 15
viaţa lor.

şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată

2 Timotei 1:9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare Sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după Hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, 10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Lucrurile sunt foarte limpezi, ai călcat Legea ai făcut păcat, plata păcatului (indiferent cât de mare este) este moartea, deci boldul morţii intră în acţiune prin însăşi puterea dată de Lege, iar Moartea care nu este altul decât Diavolul nu iartă. Acesta îşi va cere dreptul de a te lua şi duce în Locuinţa morţilor, este dreptul lui deoarece te-ai folosit de lucrurile lui (Gal. 5 :17-21 si alte versete), iar el nu are milă de om. Isus Hristos, prin întrupare a avut parte de aceeaşi soartă omenească, dar fără păcat, a nimicit puterea mortii, doreşte să elibereze pe toţi cei ce de frica morţii erau robi păcatului, şi prin Evanghelie a adus viaţa la toţi oamenii. Întrebă oamenii de ce viaţa noastră este aşa de scurtă, pe jumătate aproape, pentru că ştim din cartea Genezei, (Geneza 6:3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va
rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”), dar păcatul scurtează zilele vieţii omului, şi asta nu de acum, ci de

mii de ani, şi totuşi omul nu ia seama că Dumnezeu adevăr vorbeşte. Concluzia este simplă şi clară, fii sfânt altfel păcatul te va birui şi vei avea de suferit. Dar aceasta noi singuri o alegem. DOAMNE AJUTĂ-NE SĂ ALEGEM ÎNTOTDEUNA CALEA CEA BUNĂ.

12

Alte cărţi scrise de acelasi autor : - Nu există iertare ? - Isus Hristos, profeţii VT - Profeţii despre Isus - Diavolul anestezist - A avut Isus fraţi şi surori ? - Cronologie Biblică - Avem acelaşi Dumnezeu ? - Mic dicţionar Biblic - Manual de catiheză - Demonizarea - Totul se plăteşte Aceste cărţi pot fi luate gratuit de pe : http://www.resursecrestine.ro/studii/index-autori/hasmasan-gavril http://www.scribd.com/doc/54132908/Manual-de-Catiheza

13

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful