You are on page 1of 12

Ozonul în atmosfera terestră Introducere Mediul înconjurător conţine patru mari elemente: atmosfera (gazoasă), hidrosfera (lichidă), litosfera

(solidă) şi biosfera (vie). Privită din spaţiu atmosfera Pământului arată ca un voal albastru. Această suprafaţă gazoasă, aproape transparentă, furnizează aerul pe care îl respirăm zi de zi. De asemenea ea reglează temperatura şi filtrează radiaţiile solare periculoase. În ultimii ani cercetările ştiinţifice au arătat că structura chimică a atmosferei este în schimbare datorită cauzelor naturale sau provocate de om, de accea atenţia este focalizată asupra impactului activităţii umane asupra atmosferei. Omenirea prin activităţile ei contribuie la creşterea cantităţii de gaze în atmosferă şi astfel la încălzirea Pământului, distrugând stratul de ozon, acel component atmosferic care protejează planeta de radiaţiile ultraviolete nocive. Istoricul atmosferei Pământul s-a format acum 5 miliarde de ani. În primii 500 de milioane de ani, din vaporii şi gazele degajate din interiorul planetei s-a format o atmosferă densă. Aceste gaze erau formate din hidrogen (H2), vapori de apă, metan (CH4), şi oxizi de carbon. Acum 3,5 miliarde de ani atmosfera era probabil formată din dioxid de carbon (CO2), monoxid de carbon (CO), apă (H2O), azot (N2) şi hidrogen. Compuşii de carbon, azot şi oxigen au fost generaţi sub influenţa surselor energetice, cum ar fi descărcările electrice, radiaţia solară şi activitatea radioactivă. Hidrosfera s-a format in urma cu 4 miliarde de ani prin condensarea vaporilor de apă rezultaţi din apa oceanelor în care s-a produs sedimentarea. Cea mai importantă caracteristică a acestui tip de mediu inconjurător este lipsa oxigenului liber. Dovezi care susţin ipoteza unei atmosfere lipsită de oxigen liber se găsesc în formaţiunile de roci care conţin mai multe elemente cum ar fi fier sau uraniu într-o stare primitivă. Elemente de acest gen nu se găsesc în rocile formate în Precambrian şi erele mai recente.

1

Câteva organisme au reuşit să-şi schimbe modul de viaţă. sunt: oxigenul (21%). care neputând tolera oxigenul liber au fost înlaturate în evoluţie de forme superioare.15 x 1015 tone atrase de pămant datorită atracţiei gravitaţionale. Astfel. O parte din oxigenul rezultat în urma fotosintezei combinat cu carbonul organic au recreat molecule de CO2. Ozonul (O3) este un gaz având molecula formată din trei atomi de oxigen (cuvântul ozon provine din grecescul “ozein" care înseamnă “a mirosi”). la fotosinteză şi respiraţie. excluzând vaporii de apă sunt aproape egale pană la aproximativ 80 de km deasupra Pământului.Compoziţia atmosferei Aerul pe care îl respirăm este un amestec relativ stabil de gaze de diferite origini. procese mai eficiente. cea de CO 2 a scăzut. Aceşti atomi combinaţi cu oxigenul molecular ramas au format molecule de ozon (O3) formând un strat care acţionează ca un scut protector al planetei împrotriva razelor ultraviolete. Proporţiile de gaze. După încă un miliard de ani. 10% în troposferă.0. după volum. evoluţia biologică a mai facut un pas revoluţionar. Oxigenul rămas. Componentele principale ale atmosferei. Pe masură ce cantitatea de oxigen din atmosferă a crescut. acumulat în atmosferă a creat un dezastru ecologic pentru organismele anaerobe. de la fermentarea şi sinteza biochimice. Există de asemenea cantităţi mici (2%) din alte gaze (din care CO2 .03% şi vapori de apă). Acesta se găseşte cca. 2 . Stratul gazos învăluie planeta şi se mişcă odată cu ea. fiind organisme anaerobe dependente de moleculele organice ambientale.5 miliarde de ani. algele albastre-verzi au început să folosească energia solară (fotosinteză) pentru a descompune moleculele de apă şi CO 2 şi pentru a le recombina în compuşi organici (fixarea azotului) şi oxigen molecular . Masa ei este de aproape 5. ca hrană. În atmosfera superioară o parte din moleculele de oxigen au absorbit energie de la razele ultraviolete ale soarelui şi s-au transformat în oxigen atomic. azotul (78%) şi argonul (0. 90% în stratosferă şi cca.93%). Formarea ozonului în atmosferă Primele organisme vii s-au format în urmă cu 3.

hidrocarburi aromatice). Înainte de acest moment existenţa vieţii era posibilă doar în ocean. Prezenţa ozonului a dat organismelor ocazia să evolueze şi să trăiască pe uscat.Cantitatea de ozon necesară pentru protejarea Pământului de razele ultraviolete nocive (cu lungime de undă între 200 şi 300 nm) se crede că există de peste 600 milioane de ani. Distribuţia ozonului în atmosferă Ozonul troposferic Un caz aparte de poluare atmosferică este cel al smogului fotochimic. Ozonul a jucat un rol semnificativ în evoluţia vieţii pe pământ şi datorită ozonului există viaţa aşa cum o ştim azi. oxizii de azot şi hidrocarburile sunt substanţe precursoare ale smogului fotochimic (tip Los Angeles). aerul se imbogateste in oxid de azot (NO si NO2) intr-un amestec de numeroase hidrocarburi (alcani. şi cu grad mare de însorire. Acest tip de smog se formează deasupra marilor oraşe cu circulaţie intensă. Atunci nivelul de oxigen era aproximativ 10% din concentraţia actuală din atmosferă. provenind din gaze de eşapament ale vehiculelor si din emisiile instalaţiilor industriale. Din aceste gaze 3 . Inca de la primele ore ale zilei. Ozonul.

6).ploaie. care este indispensabil vieţii pe pământ. spre deosebire de cel stratosferic. fiind săruri ale acizilor tari cu baze slabe). Dioxidul de carbon intră în reacţie cu apa din precipitaţiile atmosferice: CO2+H2O H2CO3. se poate vorbi de o toxicitate a ozonului atunci cand populatia este într-un spatiu în care sunt concentraţiile 4 .se formează ozonul. zăpada. Specie moleculară foarte reactivă. pH-ul slab acid al apei de ploaie se datorează faptului că particulele de ploaie înglobează şi doxid de carbon (CO2 – anhidridă carbonică). Ozonul troposferic se formează prin reacţii fotochimice mediate de oxizii de azot (care pot fi generaţi şi natural datorită energiei descărcărilor electrice) şi compuşii organici volatile (care de asemenea se formează natural din plante). situat în stratul de atmosferă cuprins între 0 şi 10 km. Acest tip de smog a fost primul tip de fenomen dăunător care a permis înţelegerea formării poluanţilor atmosferici secundari şi a efectelor dăunătoare ale acestor poluanţi atmosferici (mai dăunătoare decât cele ale poluanţilor atmosferici primari). etenă = etilen). iar sărurile lor cu bazele slabe din componenţa atmosferei (baze organice de obicei) reprezintă pulberi acide (pentru că hidrolizează la solubilizarea în apă. Ozonul şi ploile acide sunt principalii poluanţi atmosferici care afectează solul. Ozonul troposferic (ozonul rau. ozonul poate (re)forma oxizi de azot în anumite condiţii şi poate produce (ca urmare a per-oxidării grupărilor duble din resturilor de acizi graşi din componenţa fosfolipidelor incluse în membrana plasmatică) compuşi organici volatili (izopren. situat la înălţimea de 40 km. cu acţiune distrugătoarea asupra organismelor. din cauza reactivităţii sale ridicate (potenţial oxidant foarte pronunţat). lapoviţa. Acidul sulfuric (ca şi ozonul) mediază transformarea oxizilor de azot în acid azotic (prin combinare cu apa în nori). iritant. care se acumulează şi formează apoi cu particulele în suspensie un smog dens. Ozonul contribuie de asemenea la oxidarea dioxidului de sulf (anhidridă sulfuroasă) la trioxid de sulf (anhidridă sulfurică). ceata. Sub termenul de "ploi acide" sau "precipitaţii acide" se includ toate tipurile de precipitaţii . Cei doi acizi din nori determină formarea de ploi acide. In ceea ce priveste sanatatea umana. ale căror pH este mai mic decât pH-ul apei naturale de ploaie (care este de obicei 5. Trioxidul de sulf reacţionează cu apa din nori şi formează acid sulfuric. reţinând radiaţiile ultraviolete dăunătoare) este un compus foarte nociv. dar fiind un acid foarte slab nu poate determina reducerea semnificativă a pH-ul al apei de ploaie.

wheezing (respiraţie şuierată). in timp ce pentru subiecti mai sensibili efectele au fost cu 10% mai mari la o expunere de 4-5 ore. Expunerea pe termen lung la ozon [240-500 μg/m3 (0. iritaţia ochilor şi a nasului. respiraţie îngreunată. Pentru a contracara acţiunea distrugătoare a ozonului (şi a speciilor de oxigen reactiv. Acestea au inclus potentarea unor infectii pulmonare bacteriene. tuse. O serie de studii pe şobolani şi maimuţe.sunt mari. expuse la ozon pentru câteva ore sau zile au aratat modificari la nivelul tractului respirator [intervalul 160-400 μg/m3 (0. inflamaţii. ozonul este foarte distrugător pentru structurile celulare cu care conţin legături duble în lanţurile de carbon (şi în special membrane celulare şi acizi nucleici). efectele sunt severe. congestie nazală şi a plămânilor. Persoanele astmatice reprezinta unul dintre grupurile sensibile la expunerea la ozon. expunerile pe durate lungi la concentratii mari de ozon poate cauza aparitia urmatoarelor efecte asupra sanatatii umane: dureri în piept.08 ppm) pentru o expunere de 6. In tabelul de mai jos sunt prezentate aceşti anti-oxidanti: Tabel.6 ore expunere pentru un grup de adulţi sănătoşi. vitamina C catalaza. greaţă.12 .25 ppm)] determină modificări morfologice la nivelul epiteliului pulmonar. Aceste efecte asupra sănătăţii au fost statistic semnificative la o concentraţie de 160 μg/m3 (0.0. respiraţie accelerată.08-0. în care sunt folosiţi anti-oxidanţi specifici. vitamina E superoxiddismutaza. denumite impropriu şi radicali liberi . In concluzie.ROS) generate din acţiunea ozonului) sistemele biologice şi-au dezvoltat o serie întreagă de mecanisme de protecţie.l2 ppm) timp de 2 ore produc un efecte intens asupra functiei pulmonare iar la concentratii mai mari de 500 μg/m. Speciile reactive de oxigen specifici din sistemele biologice Specii reactive Oxigen singlet O2 Radical Superoxide O2 Apa oxigenata H2 si principali i antioxidanti Antioxidant vitamina A. glutationperoxidaza 5 .2 ppm)]. Expunerile controlate la o concentraţie de ozon de 240 μg/m3 (0. modificări morfologice la nivelul plămânilor. De asemenea. Efectele pe termen scurt includ simptome acute respiratorii (inflamarea cailor respiratorii). durata de expunere este lunga şi activitate umana este intensa.

Afectarea sistemelor membranare face ca ozonul să influenţeze negativ procesele de fotosinteză şi de fixare biologică a azotului (procese dependente de structuri membranare). Reducerea fertilităţii solurilor agricole. Procesele de fotosinteză şi de fixare a azotului sunt procese fundamentale pentru ciclurile din sol (de carbon şi energie şi de azot). precum si praguri de informare (nivelul la care. există un risc pentru sănătatea umană la o expunere de scurtă durată pentru categorii ale populaţiei deosebit de sensibile şi pentru care este necesară informarea imediată şi adecvată-180microgr/mc) si de alerta (nivelul la care. In final funcţionalitatea solurilor (pentru asigurarea creşterii şi dezvoltării plantelor) devine necorespunzătoare. există un risc pentru sănătatea umană la o 6 . ca şi tratamentele de câmp cu etilen-tiouree (substanţă care reduce efectul ozonului) au arătat că ozonul troposferic determină pierderi ale culturilor agricole din SUA de aproape 1 miliard de dolari. cu scopul de a asigura o protecţie efectivă a sănătăţii umane şi a mediului – nu trebuie depasit). alături de daunele directe asupra plantelor produc pagube importante culturilor agricole. pe termen lung. care trebuie să fie atins pe cât posibil într-o anumită perioadă. Creşterea concentraţiei de ozon troposferic în ultimii ani este cauzata de faptul că activităţile umane intense au determinat niveluri ridicate ale concentraţiilor de NOx şi de NMVOC din atmosferă. vitamina E Radical lipo-peroxil LOO vitamina E Radical hidroxil OH vitamina C Creşterea concetraţiei de ozon troposferic în ultimele decenii a depăşit însă capacitatea de apărare împotriva ROS a sistemelor biologice. dacă este depăşit. cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporţionate. Studiile în camere de câmp deschise (open top field chambers) cu atmosferă controlată. în scopul evitării şi prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg.nu trebuie depasita la o statie de monitorizare de mai mult de 25 zile/an) si obiective pe termen lung (nivelul care trebuie să fie atins.Radical peroxl ROO vitamina C. dacă este depăşit. Legislatia europeana referitoare la ozonul troposferic stabileste valori tinta (nivelul stabilit. inclusiv pentru formarea şi menţinerea unei materii organice de calitate în sol.

Temperatura aerului în stratosferă rămane relativ constantă pană la o altitudine de 25 de km. cum este cazul staţiilor urbane şi de trafic. la nivelul intregului continent. în general. Datele referitoare la ozon au fost transmise de la 2128 statii de monitorizare a calitatii aerului. ale concentraţiile de ozon în timpul verii. Se găseşte între 10 şi 50 de km deasupra planetei. Diferenţele în distribuţia şi marimea ale surselor de emisii de precursori ai ozonului. emisiile de poluanţi atmosferici primari precursori ai ozonului au scăzut semnificativ în perioada 1990-2009. ozonul este consumat din punct de vedere chimic de oxizii de azot (relatia dintre ozon si precursori nu este liniara). În timpul verii anului 2010. în principal din cauza transportului rutier. Romania avand 96 statii. în 2009. mai mari în mediul rural. Apoi ea creşte progresiv cu altitudinea până la limita superioară. de asemenea.NEC. Ozonul stratosferic Stratosfera este al doilea strat atmosferic. proces numit inversie termică. emisiile de NOX sunt cu 12% peste plafonul stabilit de Directiva 2001/81/CE . Emisiile de CO s-au redus cu 62%. la distanţe scurte de sursele de NOX. «Air quality in Europe. Valori ridicate se inregistreaza si la altitudini mari. compoziţia chimica a aerului şi a condiţiilor climatice de-a lungul Europei duc la diferenţe considerabile la nivel regional. La nivelul Europei. NMVOC cu 55% şi de NOx cu 44%. distributie concentratiilor de ozon arata o crestere a acestora de la sud spre nord (cele mai mari valori se inregistreaza in tarile mediteraneene). Ozonul joacă un rol major în reglarea regimului termic din stratosferă. şi la care trebuie să se acţioneze imediat . uscate cu perioade lungu de presiune atmosferica ridicata duc la cresterea concentratiilor de ozon. neexistând fenomenul de convecţie şi având efect stabilizator asupra condiţiilor atmosferice. induse de variaţiile meteorologice. Diferenţe în nivelul de ozon sunt. reiese ca. din moment ce 7 . Acest lucru este cauzat de faptul ca. nivelurile de ozon sunt în general. Spre deosebire de alţi poluanţi.2011» si «Air pollution by ozone across Europe during summer 2010».240 microgr/mc). a avut loc mai mult de 25 de depăşiri ale valorii tinta la staţiile în 17 state membre ale UE printre care si Romania.expunere de scurtă durată a populaţiei. Cu toate acestea. Din ultimele rapoarte ale Agentiei Europene de Mediu. Verile calde.

mare parte din radiaţia UV de tip B (cu lungimi de unda între 280 . Ozonul stratosferic ecranează în totalitate radiaţia ultravioletă de tip C. Energia solară e convertită în energie cinetica atunci când moleculele de ozon absorb radiaţia ultravioletă. În stratosferă. Radiaţiile ultraviolete de tip B şi C. poate fi exprimată şi în ppm. Stratul de ozon se află între 20 şi 30 de km. Acest strat de ozon este foarte important pentru viaţa de pe Pământ. Masa totală a ozonului din atmosferă este de aproximativ 3 miliarde tone.320 nm) şi aproximativ jumătate din cea de tip A. până la 15 molecule la million). Concentraţia de ozon din acest strat este de aproape 2 ori şi jumatate mai mare decat cea în troposferă. cea mai intensă. La înălţimi mai mari de 35 km. deoarece prin reacţia (3) ozonul absoarbe cea mai mare parte a radiaţiior UV emise de Soare. Substanţe care distrug stratul de ozon 8 . concentraţia de ozon este maximă de 450 unităţi Dobson. 1. La înălţimea de 10-35 km. în exces. pot provoca arsuri. ceea ce contribuie la formare unui strat cu concentraţia de ozon mare. O unitate Dobson (DU) este egală cu 0. valoarea medie este între 8 molecule de ozon la un milion de molecule atmosferice.01mm grosime de strat de ozon adus la condiţii standard de temperatură şi presiune (00 C şi 1 atm). Ar putea părea mult. pot fi absorbite de acidul nucleic din celule. la altitudinea de 20-35 km şi pâna la 35 km. oxigen molecular este puţin şi se formează putin oxigen atomic prin reacţia (1) şi deci puţin ozon prin reacţia (2). Concentraţia medie în atmosferă este de aproximativ 300 DU (concentraţia maximă de ozon. Acţionează asupra structurii ADN ducând la modificari în ecosistemele acvatice şi terestre cu implicaţii majore în echilibrul trofic. reacţiile (1) şi (2) devin predominante. atunci ar fi un strat în jurul Pământului de doar 3 mm. iar aproximativ 90% din ozonul din atmosferă se găseşte în stratosferă.volumul de vapori de apă din strat este foarte redus. Dacă tot ozonul ar fi concentrat în formă pură. rezultatul fiind încălzirea stratosferei. Temperatura creşte odată cu concentraţia ozonului. dar reprezintă doar 0.00006% din masa atmosferei. cancer al pielii sau leziuni ale ochilor. care în caz contrar ar afecta viaţa organismelor vii de pe Pamânt.

concentraţia acestora în atmosferă a continuat să crească. M. Chiar când fabricarea acestor CFC a scăzut (1986-1993) şi evident s-a micşorat şi evacuarea lor în aer. În perioada anilor 1960-1970. Se consideră că durata de viaţă a celor mai răspândite. subţierea fiind potenţată şi de prezenţa vortexului polar. ceea ce a condus la atribuirea Premiului Nobel pentru chimie în anul 1995 meteorologului olandez Paul J. sintetizaţi şi utilizaţi în instalaţiile frigorifice sau la spray-uri. stabilităţii lor. În prezent în lume se mai aruncă în aer mii tone de CFC. De mai mult de 60 de ani CFC-urile sunt utilizate ca agenţi frigorifici pentru frigidere şi climatizoare (instalaţii de refrigerare industriale şi de uz casnic).000 de tone de HCFC-22 (CHF2Cl). În anul 1974.În 1985 cercetătorii de la British Antarctic Survey au descoperit o gaură în stratul de ozon deasupra Antarcticii.000 de tone de metilcloroform şi 250. Molina şi Sherwood Rowland. la producerea spumelor semirigide şi rigide din substanţe organice expandate şi altele. în anul 1986 în lume fiind fabricate aproape 1 milion de tone de CFC. Datorită inerţiei chimice. CFCl3). CFC-urile dispun de o longevitate mare în atmosferă. A fost momentul care a atras îngrijorarea mondială privind deprecierea stratului de ozon. În afară de aceaste CFC-uri au mai fost produse pentru necesităţile umane 700. 9 . Crutzen şi chimiştilor americani Mario J. CFC-11 şi CFC-12 este de 50 şi respectiv 100 de ani. rata de emisie în atmosferă a CFC-11 (CFCl3) şi CFC-12 (CF2Cl2) a crescut considerabil. încă în anul 1974. Subţierea stratului de ozon este mai accentuată iarna şi primavarara când „norii polari stratosferici” (PSC) favorizează descompunerea CFC-urilor şi eliberarea clorului. Astfel.Rowland au demonstrat că CFC-urile (clorofluorocarburile) sunt transportate în stratosferă prin circulaţia maselor de aer şi pot avea acţiune distrugătoare asupra stratului de ozon. acestea fiind deasemenea incluse în lista substanţelor reglementate de Protocolul de la Montreal privind substanţele care distrug stratul de ozon. activităţii scăzute. În ultimii 30 de ani au avut loc studii şi cercetări sistematice cu privire la distrugerea stratului de ozon din stratosferă. insolubilităţii în apă. Molina şi Rowland au arătat că la distrugerea stratului de ozon contribuie în cea mai mare măsură freonii (CF 2Cl2. ca solvenţi.Molina şi F. agenţi de propulsare pentru amestecuri de aerosoli din industria cosmetică/farmaceutică. Consumul de CFC-uri în aceste scopuri a constituit mai mult de 70% din producţia totală.

+ O2 (7) În acest fel este inhibată reacţia de formare a ozonului din oxigen atomic şi oxigen molecular. iar acidul clorhidric rezultă prin clorurarea metanului în troposferă): 4NO2 + O2 ----.----. evitând astfel emanaţia oxizilor de azot în atmosferă). freonii.2N2O5 (12) N2O5 + H2O -----2HNO3 (13) 10 .+ O3 ----. suferă următoarea reacţie (radicalul hidroxil provine din disocierea apei): CFCl3 + O2 + OH. în azot molecular.NO2 + O2 (10) NO2 + O ----.HO.Cl.HO2 + O2 (8) HO2 + O ----. exemplificaţi mai jos prin CFCl3. din cauza lipsei radiaţiilor solare (noaptea polară).+ O2 (9) NO + O3 ----. şi ClO. rezultaţi prin combustie. Acesta din urmă ia naştere prin următoarele reacţii (prima reacţie are loc în troposferă. ci cu oxigenul atomic rezultat prin reacţiile (1) sau (3): ClO + O ----.ClO + O2 (6) Oxidul de clor nu distruge direct stratul de ozon. deoarece el nu reacţionează cu ozonul. scade presiunea foarte mult. iarna la poli. S-a mai aratat că reacţiile de mai sus prin care se formează sau se distruge stratul de ozon sunt concurate de reacţiile la care participă radicalul hidroxil şi oxidul de azot care au ajuns în stratosferă: HO.+ O3 ----. iar temperatura scade foarte mult .CO2 + HF + 2Cl.NO + O2 (11) Oxizii de azot din troposferă care ajung şi în stratosferă (exemplificaţi mai sus prin oxidul de azot) provin în cea mai mare parte din arderea cărbunilor fosili în centrale termice şi din combustia carburanţilor în motoarele automobilelor (scopul catalizatorilor utilizaţi la eşapamentul automobilelor este tocmai acela de a transforma oxizii de azot. se formează aşa numiţii nori polari stratosferici alcătuiţi din particule solide formate în principal din apa îngheţată şi acid azotic. urmatoarele două în stratosferă. sub acţiunea radiaţiilor UV. în engleză) care înconjoară polii. se formeaza vârtejuri (vortex.+ClO (5) Radicalii liberi Cl. ajungând la -800C la Polul Sud. reacţionează cu ozonul şi îl transformă în oxigen molecular: Cl. După cum a arătat Crutzen.În atmosferă. Drept urmare.

Concluzii: 11 . Primavara. pentaoxidul de azot ajuns în stratosferă se transformă în acid azotic îngheţat. Cl2 ----. cât şi fotoliza acidului azotic: HNO3 ----. curenţii de aer din stratosferă deplasează spre poli cea mai mare parte din ozonul format în zonele ecuatoriale (nepoluate.+ Cl(17) nu poate avea loc din cauza lipsei de lumină. create în lunile de iarnă. în stratosferă.+ NO2 + M ----.HNO3 + Cl2 (16) În noaptea polară. deoarece vârtejurile de aici. Este de remarcat că acidul clorhidric şi cloronitratul (ClONO2) sunt adevarate rezervoare de clor atomic. în general) astfel că parţial concentraţia de ozon la poli se reface. La distrugerea stratului de ozon contribuie şi încălzirea troposferei (din cauza efectului de seră). reacţia de scindare homolitică a moleculelor de clor. devine posibilă şi chiar accelerată atât reacţia (16).+ NO2 (18) Radicalii liberi Cl şi HO . Vara. deoarece pe suprafaţa particulelor din norii stratosferici are loc reacţia : ClONO2 + HCl ----.ClNO2 + HNO3 (14) După cum se vede. formaţi în cantitate foarte mare primăvara. Oamenii de ştiintă au oferit următoarea explicaţie: iarna. dar ramâne scazută în medie. odată cu apariţia Soarelui. sunt mai stabile şi mai puternice decât cele de la Polul Nord. În acest fel înţelegem de ce concentraţia de ozon în stratosferă scade cel mai mult primavara şi de ce acest proces este mai accentuat la polii geografici ai Pământului.ClONO2 + M (15) ar capta radicalul cloroxid. Măsurătorile au arătat că distrugerea stratului de ozon este mult mai pronunţată la Polul Sud decât la Polul Nord.Cl. temperatura este mult mai scazută la Polul Sud şi durează un timp mai îndelungat. evitând astfel combinarea acestuia cu oxigenul (reacţia 7). la nivel global.N2O5 + HCl ----. care induce răcirea stratosferei o mai mare perioadă de timp. care este astfel mai puţin disponibil spre a forma dioxid de azot şi care conform reacţiei: ClO. contribuie decisiv la distrugerea stratului de ozon prin reacţiile (6) şi (8).HO.

unde sub acţiunea radiaţiei UV se disociază rezultând atomul liber de clor care este foarte reactiv determinând descompunerea ozonului. 304/ martie 2006 pentru contingentarea consumului şi producţiei de substanţe care epuizează stratul de ozon în anul 2006 5. monoxidul de carbon CO . moleculele de CFC ajung în stratosferă. 20052007 2. 58/ ianuarie 2004 – pentru aprobarea Programului Naţional de eliminare treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon. • Aceşti compuşi au molecule stabile care ajung în stratosferă.În mod natural. interfaţa între Pământ şi cosmos” 6. Mai uşoare decât aerul. halonilor (fluorocarburilor cu conţinut de brom) şi a altor compuşi organici cu conţinut de halogeni (tetraclorura de carbon CCl4. • Bibliografie: 1. Aceste reacţii nu distrug echilibrul stratului de ozon stratosferic. ceea ce îi conferă o mare capacitate de distrugere a moleculelor de ozon. metanul CH4. metilcloroformul CH3CCl3). stratul de ozon suferă o permanentă formare şi disociere a moleculelor de ozon prin reacţiile care au loc între compuşii naturali conţinând azot (eliberaţi de sol şi de apa oceanelor) şi clor (eliberat de oceane). 2005-2007 3. s-a impus scoaterea şi înlocuirea freonilor din procesele industriale. ca urmare a unor presiuni exercitate de opinia publică care militează pentru protecţia stratului de ozon. protoxidul de azot N2O. Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice. oxizii de azot NOx . Dezechilibrul este creat de apariţia în stratosferă a substanţelor sintetice din clasele cloroflorocarburilor (CFC). Florinela Popa: curs UEB „Atmosfera. Clorul rezistă în atmosferă până la 120 de ani. Legea 104/2011 privind calitatea aerului inconjurator 12 . unde se descompun sub acţiunea radiaţiilor ultraviolet şi eliberează ionul de clor. HG nr. De aceea. Deşi la distrugerea stratului de ozon contribuie mai multe substanţe. hidroclorofluorocarburilor (HCFC). 4. bromura de metil CH3Br. bioxidul de carbon CO2. Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr. Strategia naţională a României privind schimbările climatice. daunele cele mai grave sunt produse de freoni.