Universitatea din Craiova Facultatea de litere Romana-Engleza

Barbu Alina-Georgiana

Poetica lui Tudor Arghezi

Tudor Arghezi a fost considerat cel mai original poet după Mihai Eminescu, iar critica a utilizat sintagma „miracolul arghezian” referindu-se la opera sa. Tematica liricii sale e complexă, reunind natura, iubirea, moartea, poezia filosofică, poezia socială, relaţia om-divinitate, condiţia artistului. Este unul dintre autorii celor mai multe arte poetice, aproape fiecare volum cuprinzând cel puţin un text cu valoare de crez artistic. În lirica sa identificăm o îmbinare de stiluri, dar rămâne dominant modernismul, mai ales prin estetica urâtului, categorie estetică pe care Arghezi o introduce în lirica românească Arghezi a alternat poezia cu ziaristica, a fondat reviste şi ziare, a scris pamflete, romane şi povestiri. Se poate spune că Arghezi a fost o personalitate care, chiar dacă a colaborat la numeroase publicaţii, nu a aderat afectiv şi intelectual la spiritul acestora. Poeziile cu care Arghezi atrage pentru prima dată atenţia sunt cele din ciclul Agate negre, un ciclu poetic unitar, care nu excelează prin originalitate, din care autorul nu va publica în volum decât câteva. Inspiraţia şi tonalitatea sunt baudelairiene, existând însă şi ecouri din Eminescu, ecouri ce vor persista până târziu în creaţia elegiac-sentimentală a poetului. În aceste versuri de început se fac simţite şi tonalităţile de revoltă socială (Rugă de seară). Arghezi îşi consolidează în această primă etapă o mai largă reputaţie de pamfletar de o mare violenţă verbală şi de o totală lipsă de reverenţă la adresa personalităţilor epocii. Deşi tonalitatea generală a liricii lui Arghezi e mai degrabă sumbră, poetul încearcă experienţa unei viziuni lucide, ignorând autoiluzionarea sau amăgirea. Există, pe de altă parte, un radicalism în problematica înţelegerii în poezia lui Arghezi, ceea ce dovedeşte substratul său intelectualist. Eşecul acestui continuu efort de clarificare lăuntrică reprezintă o dramă care
1

o exacerbare a facultăţilor perceptive. Eul liric reda atitudinea deosebita. Cartea. de înverşunare pătimaşă care îşi depăşeşte uneori obiectul.conferă o tensiune unică poemelor şi umanizării eului liric. apoi cu o vioara „Esti ca o vioara. să evadeze în transcendent. ci doar redate prin „jertfa lui zadarnica se pare/ Pe cit e ghiersul cartii de frumos/Carte iubita. Râsul scriitorului satiric se declanşează întotdeauna în momentul în care surprinde ridicolul sau grotescul. 2 . Conditia creatorului este surprinsa „Un om de sange ia din pisc noroi/ Si zamisleste marea lui fantoma”. Eul poetic arghezian Tudor Arghezi este unul dintre poetii care abordeaza diferite teme in creatiile sale literare. adevărate coşmaruri. Atitudinea generală a scriitorului e aceea de opoziţie. simbol al creatiei literare. La originea atitudinii contestatare. aşa cum s-a mai spus. neliniştite şi lucide. Poezia incepe cu un ton optimist si se fializeaza cu unul trist deoarece misterele lumii nu pot fi descifrate. sentimentul de admiratie fata de poet si creatia acestuia „Carte frumoasa. Drama lui Arghezi e aceea a conştiinţei temerare. Un exemplu de arta poetica este poezia „Ex libris” (inclusa in volumul „Cuvinte potrivite”) care reprezinta totodata si o definire metaforica a poetului „zamislitor”. Vederea monstruoasă şi sensibilitatea exacerbată alimentează în egală măsură arta poetului. care te-au deschis”. iar creatia lui constituie o enigma pe care „o pogoara vie printre noi”. stări de conflict între luciditatea conştiinţei şi spaimele necunoscutului. halucinaţii. Poezia glorifica actul creator si creatia. de fapt. anume inflorita/ Mainilor mele. de dragoste. un spaţiu al ipotezelor metafizice sau al nostalgiilor onirice ori evocatoare. Visele poetului sunt. Pentru Arghezi nu există. cinste cui te-a scris”. dovada a faptului ca este o arta poetica. Aceste comparatii releva nobletea si frumusetea sentimentelor transmise si demonstreaza adevarata valoare sfanta si eterna a cartii. dar şi pe aceea a pamfletarului. nonconformiste a poetului se află. pe fondul unui deficit general al înţelegerii. stări limită ale condiţiei umane. distingandu-se astfel poezia filosofica. singura ce canta”. astfel. poezia „boabei si a faramei” si arta poetica. este asemanata intai cu o floare „Esti ca o floare. Poetul nu încearcă deloc să se desprindă de infernul terestru. fara de folos./ Tu nu raspunzi la nici o intrebare”. chiar dacă mereu contrazise de o realitate imundă.

Ciclul Psalmilor constituie nucleul dramatic al viziunii poetice argheziene. Caligula) până la reflexele eminesciene în elegiile erotice din Agate negre./ Dar betia le-a pravalit incoace.Niciodata toamna) În 1961. complementul de verb. Neputinta autorului de a crea pe baza cuvintelor este evidentiata in versurile poeziei „Toate/ Cuvintele mele sunt intortochiate/ Si s-au imbatat [] Au vrut sa alerge si sa joace./ Huleste-le!”. facand parte din ciclul „Martisoare”. plină de fervoarea căutării şi a identificării. Omul şi Dumnezeu apar aici angajaţi într-o dispută fără soluţie. formei. este consecinţa cea mai importantă produsă de afirmarea lui încă din al doilea deceniu al veacului nostru”. ale sintaxei./ Sa nu le mai cante cumva/ Vocea ta/ Si pe cobza destele. arta poetica argheziana produce o revolutie la nivelul sintaxei poetice si al vocabularului. prezent încă în opera atâtora din poeţii generaţiei lui. Renovarea liricii româneşti.O alta poezie. mutandu-le surprinzator in alta parte: . Poet profund religios. Nemultumirea creatorului fata de propria neputinta se imbina cu dorinta de a-si recapata puterea creatoare. de la accentele parnasiene şi simboliste (Potirul mistic.Nliciodata toamna nu fu mai frumoasa / Sufletului nostru bucuros de moarte. Poetica lui Tudor Arghezi Revendicandu-se din estetica simbolista. este o arta poetica pe tema esecului creatiei. Tudor Vianu arată că “rolul istoric al lui Arghezi a fost să depăşească eminescianismul. Degradarea ideilor poetice este redata prin metafora „mocirle cu stele”.” Betia cuvintelor semnifica starea de haos./ Sa nu le mai spuie agale/ Buzele tale. Arghezi sparge tiparele topicii. chiar in dauna continutului. confuzie si nepotrivire intre mesajul poetic si exprimare. Solutia pe care poetul o gaseste in final o reprezinta igorarea cuvintelor sau ordonarea acestora printr-o atitudine indiferenta: „Cuvintele sa nu mi le mai dezmierzi. „Cuvinte stricate”. Volumul Cuvinte potrivite permite o aproximare a nivelurilor temporale. smulgerea ei de pe căile unde o fixase marea influenţă a poetului Luceafărului. dându-şi seama de imposibilitatea trăirii şi simţirii autentic religioase în afara dogmei. Arghezi îşi asumă o condiţie paradoxală: aceea de a nu accepta dogma. iar idealul pe care poetul ar dori sa-l atinga este sugerat de „martisor” si „roade”. separand atributul de substantivul regent. /Palid asternut e sesul cu matasa I Norilor copacii le urzesc brocarte" . Poetul apare ca un proprietar al cuvintelor care par sa nu-i dea ascultare si pe care el nu le mai poate controla. dupa cum sugereaza chiar titlul. 3 . care acorda o mare importanta limbajului poetic.

de ceruri beti.Discursul poetic al lui Arghezi se manifestă prin confesiunea directă sau prin structuri metaforice dintre cele mai neaşteptate. din dorinta de a descrie. "heruvim". gingas ca urciorul" ("Blesteme"). poetul utilizeaza termeni argotici sau expresii aflate la periferia limbii. 4 . "Cuvant" si altele. Rece. poeziile putând fi citite şi în registru simbolic. Flori de mucigai (1931) exprimă experienţa detenţiei. noua. astfel incat sublimul si grotescul. in mod realist. Nascut din graiul sarac si frust ("cu-ndemnuri pentru vite") al clasei taranesti. Noutatea absoluta a limbajului arghezian consta in opozitia dintre sfere lexicale total deosebite. la nivel lexical. lumea inchisorilor ("streche". iar starea predilectă a eului liric e aceea a unui coşmar alcătuit din figuraţii monstruoase. astfel încât poetica lui Arghezi nu seamănă în sintaxa şi stilistica sa cu nici o tradiţie. alaturi de "Testament". Ca o biserica de fum si de rasina. In ciclul intitulat "Flori de mucigai". virginala. "perimate" etc). Astfel. limbajul arghezian se caracterizeaza prin folosirea celui mal bogat registru al limbii romane. Umanitatea Florilor de mucigai e violentată. "tamaie". celula închisorii) transmite spaima agresiunii şi tendinţa evadării. Te blestem sa temputi pe picioare. Poezia “Flori de mucigai” exemplifica multe din trasaturile generale ale poeziei argheziene: sintaxa poetica. "buchi" etc).) La polul opus se afla numeroase cuvinte de rezonanta religioasa: "Dumnezeu". ca anticameră a morţii. mutata pe targa. bogata si larga. "catapeteazma". Pentru exemplificare. Lumina duce omenirea-npoala" ("Vant de toamna") "Pe tine. vocabularul. cadavru spoit cu unsoare. Sa-ti creasca maduva. deopotriva cu folosirea unor neologisme ("crepuscul". plasticitatea imaginilor etc. fragila. "sublime". în care impulsurile umane primare abandonează măştile convenţiilor şi dezvăluie goliciunea disperării. "altar" etc. seninul si noroiul isi gasesc locul deopotriva in lirica sa. Rotund ca dovleacul. Umflata-n sofale. Se leagana-n stihare de profeti. "slova". Si oamenii. Poezia "Lumina lina" de Tudor Arghezi a fost publicata in volumul de debut "Cuvinte potrivite" din 1927 si constituie una din creatiile care exprima arta lui poetica. "ma-ta". "au dat ortul popif etc. vom folosi doua fragmente:"E pardosita lumea cu lumina. "Ruga de seara". Spaţiul închis (chilia monahală. se constata prezenta unor termeni arhaici ("hrisov". Sa nu se cunoasca de frunte piciorul. evocare a unui univers concentraţionar.

Metafora titlului este inedita si prin aliteratia LJ. aleasa de Arghezi pentru cateva trasaturi sugestive: menirea de a poleniza sugereaza misiunea poetului de a crea si de a raspandi arta. Poezia "Lumina lina" de Tudor Arghezi este alcatuita din patru catrene si exprima aspiratia spre ideal. Consecinta nefasta nu intarzie sa se arate si ea cade rapusa de propriul ideal: "Si darurile-acum. albina se afla intr-o situatie dramatica. a neputintei de a atinge absolutul: "Voind sa duci tezaurul de ceara. pe-o margine de drum. Compasiunea poetului este patetica si afectiva pentru sacrificiul facut din setea mistuitoare a perfectiunii creatiei. Strofa a treia ilustreaza. daca idealul ar fi fost atins -"invaluita-n aur si parfum?" Strofa a doua continua adresarea directa si argumenteaza dramatismul situatiei din prima strofa. 5 . ci s-a lasat dominata de patima pentru ideal. fiind alcatuit dintr-un substantiv nearticulat."Zacand aci. delicatetea exprima sensibilitate interioara. tristetea sfasietoare a esecului. determinat de un epitet sugestiv. care are o puternica forta de sugestie in ilustrarea profunzimii starilor lirice. pentru ca nimeni din afara nu poate opri patima distrugatoare a idealului de creatie. "usoara zburatoare". Personificata. / Puterile-amortite ti le rup". limbaj artistic. harnicia ilustreaza truda artistului. semnificatii. Strofa intai incepe cu o adresare directa printr-un vocativ determinat de un epitet prin inversiune. exprimata de contrastul verbelor la gerunziu . ale zambilei. ilustrata de o metafora foarte sugestiva: "Te-ai aruncat in plasa verde-a zilei". / Si nu dormind intr-un polen de floare" si amplificata de metaforele care sugereaza posibila fericire. a asezarii eului liric intr-o liniste interioara a regasirii de sine. trupul tau de-afara / Sa-1 caute sin jur sa sufle cald?". Structura. spre absolut. albina-poet nu a ascultat sfatul dat de "vantul de la stup".Titlul poeziei este o metafora care sugereaza aspiratia poetului spre atingerea perfectiunii prin creatie. tot prin adresare directa. "lina". pentru a carui implinire artistul este capabil de sacrificiul suprem. / Te prabusisi din drumul cel inalt". intr-o solitudine deplina: "Cine-o sa vie. Metafora care il simbolizeaza pe poet este albina. Interogatia retorica din final este deprimanta. "lumina". frumusetea ca simbol pentru arta.

incat o lectura sistematica e. pentru care poetul isi declara. vehement 6 . Epitetul in inversiune accentueaza trasaturile exceptionale ce caracterizeaza fiinta deosebita. incarcate de nostalgie si tristete. ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern” (Istoria literaturii romane moderne). paradoxal. Revendicat deopotriva de traditionalisti si de modernisti. simbolizata de albina. frumoasa mea albina". in 1923. patrunse de o profunda meditatie filozofica. a avut forta de face sacrificiul suprem in numele idealului imposibil de atins de un muritor. simbolizand ideea ca omul care aspira catre un ideal de neatins este devorat de aceasta patima mistuitoare: "Cu aripa-n tarana si in vis. Poezia "Lumina lina" este reprezentativa pentru originalitatea creatiei argheziene. E atata incoerenta in alcatuirea ei. al carui principiu ordonator e. argumenteaza ca poezia "Lumina lina" de Tudor Arghezi este o arta poetica.. fiind innobilata cu puternice si profunde accente filozofice. practic. totodata. aceasta se sustrage oricarei incercari de periodizare sau chiar de integrare ferma intr-o formula consacrata. pe care Arghezi insusi o va recunoaste: “Sunt inger.” (Portret). teoreticianul modernismului il descria pe Arghezi ca pe un “suflet faustian. sentimentele profunde ."Cat te iubesc. pentru faptul ca fiinta superioara. La originea acestei alcatuiri atat de complexe se afla o structura scindata a eului poetic. cel al contradictiei. in mod direct. ceea ce face ca poezia sa capete. Lovinescu. / Strange la piept comoara ta deplina". in care nu salasluiesc numai «doua suflete». Primul care a exprimat aceasta realitate sufleteasca a fost E. Ideile superioare ale crezului artistic privind aspiratia poetului spre implinirea idealului absolut. Privita in ansamblu. simbolizate de vocativul "frumoasa mea albina". imposibila. sunt si diavol si fiara si-alte-asemeni / Si ma framant in sine-mi ca taurii-n belciug. opera lui Tudor Arghezi e de o complexitate unica in literatura romana. Arghezi si-a conceput opera ca pe un ansamblu plurivalent. Mereu altul si mereu egal cu sine insusi. de a se sacrifica pentru implinirea idealului absolut. Ultimele doua versuri exprima veneratia poetului si admiratia pentru capacitatea unei fiinte superioare.Concluzia poeziei este ilustrata in ultima strofa. De fiecare data. Melancolia plina de admiratie a poetului este exprimata in ultimul vers al poeziei. aspect de meditatie si elegie..

desi nu a fost publicat niciodata integral de autor . Debuteaza la 16 ani cu o violenta contestare a tatalui (Tatalui meu). Belsug. iar in 1916 tipareste un poem traditionalist. precum E. Tudor Arghezi). ca putere de expresie. manifestand totodata aderente temporare la instrumentalism (in Roma. cu mult mai st decat ni-l descoperise Eminescu. dar mai ales unalt spirit. Intre 1896 si 1899 publica versuri parnasiene. savarsind o revolutie in poezia romaneasca. imaginea descompunerii materiei. totusi. sentimentul uratului. Tudor Vianu. ciclul Agatelor negre . au intarit ideea ca “poezia lui Arghezi e sortita. viziunea infernului existential. un altsentiment al timpului decat acelea cu care eram obisnuiti din poezia anterioara. Arghezi se impune totusi ca unul din cei mai importanti poeti ai literaturii romane. "in poezia argheziana intalnim o alta vegetatie. Eugen Ionescu). In 1910 i se publica un manifest poetic expresionist. Lovinescu. fronda. Barbu. Insa multe din aceste creatii de tinerete vor fi definitiv repudiate de parintele lor. In jurul anului 1904. Universul nu este. Nonconformismul. dar esteesentialmente altul".e prevestitor pentru devenirea poetului. Iorga. I. o alta conuratie a spatiului si a cosmosului. Ruga de seara. ca adancime de sensibilitate. Pompiliu Constantinescu. De altfel. Aegypt). Arghezi experimenteaza romantismul macabru si simbolismul baudelairian. ca organica viziune de lirism. cand pare sa se fi definitivat ciclul Agatelor negre. Critici de mare valoare.contestat de cateva personalitati ale vremii (N. sa ocupe versantul liber in fata lui Eminescu” (Pompiliu Constantinescu. erosul macabru. Serban Cioculescu. cateva din dominantele liricii argheziene: amestecul tenebrosului cu senzualitatea. Tudor Arghezi aduce in literatura romana o opera ce se distinge printr-o noutate izbitoare atat in teme cat si in limbajul poetic. gasim aici. (Ion Simut) 7 . pendularea intre extreme se manifesta pe intreg traseul vietii si operei lui Tudor Arghezi. Do-Re-Mi. in stare embrionara.

Vol. Ed. III. 1940 Șerban Cioculescu. Scriitori români. Minerva. Tudor Arghezi. 1979 8 . București. Introducere în poezia lui Tudor Arghezi. 1971 Pompiliu Constantinescu. 1946 Nicolae Balotă.Bibliografie: Tudor Vianu. Opera lui Tudor Arghezi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful