A R S E N I E

B O C A

La judecata lui Dumnezeu sunt numai doua: legea iubirii de Dumnezeu si legea iubirii de oameni, în care se cuprinde toata Scriptura.

„Nu va necajiti de mine, ca eu astfel ma hranesc cu mana cereasca… Mai, sa rabdati si voi prigonirile lui antihrist, ca numai prima durere o simti, restul suporti cu ajutorul lui Dumnezeu“

„Rugaciunea inimii” - Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.

“Pentru asta sunt solicitat în toate parţile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfinţirea oamenilor prin iubire.”

„Sa va rugati ca nu stiti ce va asteapta!”

„Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc”.
„Bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptăţit”.

„Când vorbiţi de mine, eu sunt între voi”.

„Omul zgârcit e urât de Dumnezeu”.

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!

Oxigen, glicogen, somn, să-ţi păstrezi hormonii şi să ai concepţie de viaţă creştină.

Asceza (înfrânarile de orice fel), fara iubire, e departe de Dumnezeu. Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate.
Domnul Hristos a fost răstignit cu spatele pe crucea materială şi cu faţa pe crucea spirituală. Din trei pricini se betejeste trupul: 1. din lipsa postului 2. din nastere 3. din desfrânare

Sfânta Liturghie mai tine lumea.
Cine vrea să biruie piedica (lumea), în calea mântuirii, are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea. Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic. Să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească. "Fiecare dintre noi vrea sa fie inteles, sa fie iubit, sa fie iertat..." Cine face curte nu face carte. Nașteți-vă sfinţi!

"Mai, oameni buni, voi nici nu stiti CE PAMNT SFANT AVEM AICI...".
„Am vrut să pun mâna pe rădăcina durerii care nu este alta decât păcatul.” “Să vă întăriţi convingerea în credinţă încât să fiţi gata să vă puneţi capul pe butuc, dacă timpul o va cere.” Parintele a zis: “e grea calugaria, dar e mai grea casatoria ca sa ti-o duci asa cum trebuie”.

“Dar care din voi se roagă când sunteţi însărcinate: Doamne, dă-mi un copil bun, cuminte, care să-ţi slujească Ţie; pentru tine Doamne? Care din voi aţi citit în timpul sarcinii Acatistul Maicii Domnului şi alte cărţi bisericeşti? Voi ziceţi că nu aveţi timp să vă rugaţi. Cereţi la Maica Domnului şi la Domnul Iisus Hristos şi vă vor da. Dacă nu faceţi rele, vă iese şi copilul aşa cum îl doriţi".

Dar minunea lui Dumnezeu e ca oile biruie lupii!

Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţa de Dumnezeu.

Parintele spunea despre viata de dincolo: de ceea ce nu te poti lasa în viata pamânteasca, când te duci dincolo pofta creste si nu mai exista posibilitatea stapânirii si nu mai poti sa te duci sa-ti cumperi tigari, spre exemplu. Astea sunt chinurile de dincolo, ca doresti un lucru cu care ai fost obisnuit aici pe pamânt. Te duci dincolo si doresti lucrul asta, dar zice ca dorinta e asa de mare încât te arde. Doresti sa ai lucrul asta si nu-l poti obtine, ca nu mai exista materia. Chinul asta nu e usor, e ca si când ti-ar fi sete. Vii pe o caldura asa mare si ti-e sete asa de tare, de simti ca ai bea o fântâna întreaga, dar nu ai de unde sa o bei. “Dumnezeu nu e o poveste, e o realitate. Acum e pe crezute, atunci va fi pe vazute!” “Mai, eu stiu ca voi ati venit cu gând sa va fac rugaciuni pentru ploaie si am deschis cartea sa fac rugaciuni, dar o mâna nevazuta mi-a închis cartea, si am auzit o voce care mi-a spus: «Nu te ruga de Mine sa le dau ploaie, Eu stiu ce sa le dau. Roaga-te de ei sa faca voia Mea»“. Ne-a mai zis ca “mersul vremii este dupa purtarea oamenilor” “Vin oameni la mine pentru ca au necazuri. Le spun: Ziceti dupa mine «Asa ne trebuie!». Nu vroia sa zica nici unul, dar asta-i adevarul. Daca nu vrem de buna voie, vrem de nevoie. Trebuie sa platim pentru pacatele noastre… Ce ne da, asa ne trebuie” Parintele Arsenie zicea:”sectele sunt proorocul mincinos”. “Dumnezeu nu se lasa împuscat de gloante!”

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.

”Citeste capitolele 5, 6 şi 7 din Evanghelia de la Matei si daca le împlinesti o sa te mântuiesti.”

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã!

Nu se poate, sa nu se poata! “Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea şi îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu”. Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. „Sa-ti iei crucea si sa-mi urmezi si sa nu ma parasesti toata viata ta. Dupa ce mor sa strigi la mine, ca eu am ,,clopotel” si te aud. Spune si la altii, ca atunci când dau de un necaz, sa zica de noua ori Tatal Nostru”. „Dati la saraci, nu mie!”. “Daca tii aceste doua faclii ridicate în sus - dragostea si smerenia, te mântuiesti”. Mergeti la manastiri pentru rugaciuni, liturghii si dezlegari.

Pagina din Filocalia scrisa dupa dicteu de Parintele Arsenie

"Când faradelegile vor înclesta mintea si inima oamenilor si-i vor salbatici asa de tare, încât vor zice ca nu le mai trebuie Dumnezeu si Biserica si preoţi, încât va fi salbaticirea si nebunia urii peste tot pamântul, atunci vine sfârsitul."

„Sunt îngăduiţi de Dumnezeu… să pună stăpânire pe întregul globul pământesc… Nu te pune cu ei rău, ci să fii credincioasă, că Dumnezeu este în orice loc ca şi la Ierusalim ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma“. Vezi! Fiarele astea m-asculta, numai voi nu m-ascultati!
Spune mereu atunci cand cineva te vorbeste de rau „Doamne, iartă-i vorbele şi mie faptele!” Rugăciunea şi postul scot dracii poftei şi ai mâniei din trup. „Pe ziduri vor creste balarii daca nu sunt biserici vii“. „Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului, asa l-am vazut pe Mântuitorul si eu îi pictez asa cum i-am vazut eu.“„

Omul care s-a hotarât sa iasa din calea pacatelor sau din gâlceava faradelegilor, se va trezi deodata ca i se vor ridica împotrivatrei vrajmasi, unul dupa altul. Iar vrajmasii mântuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul.

"Faceţi milostenie, daţi la saraci, daţi la neputinciosi, la orbi, la schiopi. Cercetaţi bolnavii, daţi-le de mâncare, daţi-le apa… Daca voi nu faceţi bine, cum de asteptaţi binele!?

Dumnezeu nu uita de om cum uita omul de Dumnezeu.

Vreau să zic,dacă nu v-aţi tot măcina mintea cu păcatele -ajunge cât le pomeniţi la spovedanie-, dacă nu v-aţi otrăvi gândul cu ele, aţi lăsa toate înapoi şi v-aţi însenina faţa şi inima de dragul lui Dumnezeu, care poate El ceea ce la oameni este cu neputinţă. Seninătatea, asta care nu scade, asta aş vrea să o prindeţi de la mine. • Cine-i îngust la minte, n-are leac nicăieri. * Mulţi sunt mai betegi la minte decât la stomac. * Dacă împiedici un guturai prin medicamente, îl transformi în alte primejdii - ex. sinuzită. Lasă fazele obişnuite ale bolii -că-i uşoară - că-i cel mai bun leac al ei. Ferirea de frig ajunge. * Obişnuit, lucrurile cam imposibile sunt la capătul alergării spre desăvârşire. * Parcă toate lucrurile unui om seamănă cu stăpânul lor. * Păcatul cel mai mare este răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu; atinge prima generaţie şi se nasc orbi. Păcatele bunicilor şi străbunicilor ca fumatul, băutura, curvia, atinge a treia generaţie. Să ne cunoaştem străbunicii şi să ne rugăm pentru ei.

O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu. Vezi ma, atunci de unde stii tu ca nu exista Dumnezeu? Uita-te la mine, nu-s numai pictor. În lumea aceasta sunt atâtia oameni care s-au dus si au cercetat pe la Muntele Sfânt, peste tot locul si nu-s nebuni si cred, acum n-am ce sa-ti spun mai mult.

„Eu ştiu unde mă duc, eu am mai fost acolo“. Ne spunea Părintele că ne ştie toate păcatele noastre şi ale neamului nostru, că a vorbit cu sfinţii pe care-i pictează. Cei care mergeau la el îi simţeau puterea şi ajutorul şi pe mulţi îi vindeca pe loc. „ Mă, să creşteţi în Hristos!“. „Mă, de ce vii la mine dacă tu nu asculţi? Cu fiecare dintre noi Dumnezeu are un rost pe care trebuie să-l împlinim, iar marii duhovnici ne ajută să ni-1 descoperim. Zi rugăciunea minţii şi «Tatăl nostru» la care te poţi gândi toată ziua“ Niciodata nu-i poti multumi pe toti. La Sambata, stateam si 36 de ore in spovedanie. Nimeni nu mi-a zis: Du-te, parinte, sa te odihnesti.

„Mă, mă duc să vorbesc cu sfinţii“.

"În mintea strambã si lucrul drept se strambã"
„Aşa că, în deplină cunoştinţă a misiunii noastre, putem păşi la lucru că noi nu suntem singuri. Mântuitorul este cu noi. Personal am această cunoştinţă de care nu sunt vrednic. Mi-am văzut Stăpânul şi mi-a arătat păcatele! Aşa se deosebeşte adevărul de părere căci mi-a arătat păcatele mele, nu ale altora. Harul lui Dumnezeu, sălăşluit în sufletele celor care au fost luminaţi cu Sfântul Botez, devine lucrător în măsura în care credinciosul colaborează cu el, adică prin nevoimţe, rugăciuni, postiri, privegheri, ajunări, prin lacrimi de pocăinţă. Urmarea acestei nevoinţe este că cel în cauză ajunge până la o măsură dumnezeiască încât se face vrednic să săvârşească lucruri mai presus de puterile omeneşti, de a săvârşi fapte supranaturale, atunci când şi unde voieşte Dumnezeu“. Părintele spune undeva că pentru cei păcătoşi chiar un gând spre Dumnezeu, o lacrimă pentru viaţa lor păcătoasă, poate să aibă ultimul cuvânt înaintea judecăţii Sale. Numai să ai acest moment, chiar şi în ultimele zile ale vieţii!

Ne întâlnim în prezent cu... viitorul trecutului.
Cât asculţi de Dumnezeu, atât asculta si Dumnezeu de tine.

"Noi nu suntem nascuti de timp, ci de vesnicie. Desi traim o vreme imbracati de lumea aceasta, ni se intampla ades ca fratele Vis si sora Moarte sa ne dea tarcoale si sa ne despice faptura in doua. Atunci scapam din chingile lumii vazute si ne trezim intr-un alt fel de a fi si-a cunoaste".

• Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui pe noi înşine, pe viaţă. • Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu şi între ce cere Dumnezeu oamenilor. • Cred că cea mai deformată fiinţă în capul oamenilor este Dumnezeu. • Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om. • Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi. • Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. • Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii. • De cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde ajungem.

• Bobul care nu vrea să moară, fie chiar şi de grâu, nu mai aduce nicio roadă. • Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului. • Cine nu se va lepăda de sine, nu va fi liber. • Iubirea trupească de sine şi plină de trufie numai dragostea aprinsă a lui Dumnezeu o poate scoate şi desăvârşit s-o facă scrum, prin umilinţele cu care o arde. • Cea mai primejdioasă este mândria sfântului, de aceea sfinţii adevăraţi sunt cei ce nu ştiu că sunt sfinţi, ce ţin morţiş că-s păcătoşi. • Pocăinţa trebuie să fi e o înseninare din ce în ce mai mare a sufletului şi a sănătăţii întregi. • Fraţilor, ascultaţi de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preoţii ei, aşa cum sunt, de Dumnezeu ascultă. • Toată lumea este a ta când ai renunţat la ea. Atunci eşti mai tare ca ea şi te ascultă. • Suferinţa acceptată, smerită, face din Lazării acestei lumi un Lazăr din sânul lui Avraam, încă din lumea aceasta. • Să nu uităm că una e lupta şi suferinţa omului mărturisit şi alta e suferinţa omului nemărturisit. • Suferinţa şi iubirea se cresc în progresie una pe alta.

• Cunoştinţa cea din păţanie sau învăţăturile din durere sunt singura Cale care poate învăţa ceva pe oameni. • Necazurile vieţii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oamenii mai grei sau mai vicleni la minte. • Nu uita că Iisus a fericit pe săraci, pe Lazări şi pe smeriţi. •Sunt multe chipuri de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dar numai o singură uşă: Iisus. • Iisus doreşte de la toţi credincioşii lumii o linişte de adâncime: liniştea credinţei în Dumnezeu. Aceasta ar da de înţeles că în jurul unui om liniştit (din cauza rădăcinilor lui în cer), se face linişte pe pământ. • Păcătoşii au un prieten, pe Iisus. Din momentul în care cunoşti că eşti păcătos, teai schimbat din vrăjmaşul lui Dumnezeu în prietenul lui Dumnezeu. • E bine ca povăţuitorii să grăiască totdeauna din conştiinţa slujirii lui Hristos, ca în faţa lui Hristos şi atunci vor fi blânzi întru dojană şi smeriţi întru mustrare.

Părintele le spunea celor care ziceau că nu se prea pot ruga să înceapă cu citirea Noului Testament; să înceapă cu Evanghelia de la Matei şi să citească cu mare atenţie Predica de pe Munte de mai multe ori până ce va pătrunde şi în minte ceva din Duhul Evangheliei. Ma, face-ti semnul sfintei cruci pe tot ce mâncati: apa, ceai, cafea, prajitura, fructe, bautura, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar si cu otrava, Sfânta Cruce anuleaza tot ce este otravit. Zicea Parintele Arsenie, parca pentru toti românii: „Îmi pare rau de voi ca sunteti slabiti în credinta. Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pâna la moarte. Vor cadea si cei alesi. Îmi pare rau ca sunteti cei pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte îngradiri. Vor lua totul!”

“Mai, la mine daca ati venit o data, sau de doua ori, ajunge, trimite-ti si pe altii, caci la Dreapta Judecata, am si eu un cuvant de spus. Si oriunde veti fi o sa pun mana pe capul vostru… Doar atat sa faceti: sa fiti buni, corecti, sa respectati Biserica si legile ei…”

Pacatul este o conspiratie a minţii omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel zice: „Pot totul în Hristos care ma întareste”. Dumnezeu iarta, dar nepedepsit, nimic nu lasa. Asa scrie Cartea (Sfânta Scriptura)!
Când îti iei raspunderea de a rodi copii, Stapânul vieţii îti va ajuta! Sfârsitul beţivului e sau în sant, sau în casa de nebuni, iar sufletul în iad înca de aici. Toate faptele omului, toate miscarile lui, se înseamna undeva, într-o nevazuta carte, si se înseamna si în samânta sa, si cu aceasta îsi trage urmasii sub povara ispravilor sale. Copiii nefacuti ii strica pe cei facuti Pacatele se înregistreaza în codul genetic al fiecaruia. .

Când vrea Dumnezeu sa aduca asupra omului necazuri mai mari, îl lasa în mâna îngustimii sufletesti. Si aceasta da nastere în om la o putere mare de trândavie, prin care sufletul e sugrumat si care-i da gustul lumii. Si apoi se ridica asupra omului duhul iesirii din minti, din care izvorasc nenumarate ispite: tulburarea, mânia, hula, cârteala, gândurile de razvratire, mutarea din loc în loc si celelalte asemenea lor. Iar daca ma întrebi care este pricina acestora îti raspund: lenevirea ta. Si leacul este smerenia mintii.

Citeste mai degraba ceea ce atinge inima decât ceea ce departeaza mintea.
Crestinismul nu e doar o afacere de duminica, ci e o stradanie de toate zilele.

Rugaciunie de eliberare : Rugaciunea Lumanarilor Aprinse/Rugaciunea Parintelui Arsenie ,,Doamne,Tu esti mare,Tu esti Dumnezeu,Tu esti Tata,pe Tine Te rugam,prin mijlocirea Sfintilor Arhangheli Mihail ,Gavriil si Rafail sa ne eliberezi de tot raul care ne-a robit. De neliniste ,de tristete si de obsesii,Te rugam Izbaveste-ne ,Doamne ! De ura,de desfranare,si de invidie , Te rugam Izbaveste-ne ,Doamne ! De gelozie,de manie si de frica Te rugam Izbaveste-ne ,Doamne ! De gandul sinuciderii ori al avortului, Te rugam Izbaveste-ne ,Doamne ! De orice forma de destrabalare , Te rugam Izbaveste-ne ,Doamne ! De farmecesi de vrajitorie Te rugam Izbaveste-ne ,Doamne ! De destramarea familiei si de orice rau ascuns Te rugam Izbaveste-ne ,Doamne ! Tu ,Doamne,Care ai spus : Pacea Mea o las voua,pacea Mea o dau voua,daruieste-ne ,prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria ,eliberarea de orice forma a raului si bucuria vesnica intru imparatia Ta.Amin

Chemarea lui Iisus

de Parintele Arsenie Boca
Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata, Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins, Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

Deocamdată să ne mulţumim a şti, că arme asupra diavolului avem aceste trei: 1 - Numele Domnului şi al Maicii Domnului, despre care zice Sfântul Ioan Scărarul că: „Armă mai tare în Cer şi pe pământ nu avem, ca numele lui Dumnezeu”. 2 - a doua armă pe care o avem împotriva puterii vrăjmaşe este Sfânta Cruce (I Corinteni 1,18). Aş întreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn vă apăraţi de diavol? Ei însă n-au semn, că nu-i lasă să-1 facă. Nu în zadar semnul Crucii îl numeşte Biserica:„Armă nebiruită asupra diavolului, crucea Ta ne-ai dat-o nouă…”. 3 - iar a treia armă de apărare e smerenia sufletului, chiar în ceasul tulburării tale, zicând din adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăveşte-mă de cel rău”. Şi întoarce-te cu inimă bună către Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, pălmuindu-ţi mintea, că vede Tatăl osteneala fiului şi nicidecum nu-1 lasă.

"Pictura ma suplineste”.

Era un ciobanas care fluiera frumos si oamenii îl auzeau, dar nu-l luau în seama prea mult. Într-o zi, ciobanasul a plecat si toţi oamenii s-au alarmat, întrebând peste tot: “Unde a plecat ciobanasul care cânta frumos?”. Dar nu l-au mai gasit”.

igcristi2002@yahoo.com

http://www.igc.webgarden.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful