P. 1
Viata Crestina 37 (96)

Viata Crestina 37 (96)

|Views: 3|Likes:

More info:

Published by: Marius Ionuţ Tabarcea on Oct 01, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/13/2013

pdf

text

original

„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul.

Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan13, 34)

poienita.iasi.mmb.ro
Publicaţie săptămânală pentru întărire sufletească † Anul III, Nr. 37(96) † 30 Septembrie 2012

Evanghelia şi Apostolul
În Duminica a 19-a după Rusalii se citeşte Evanghelia de la Luca 6, 31-36 (Predica de pe munte - Iubirea vrăjmaşului) şi Apostolul din II Corinteni 11, 31-33;12 , 1-9.

Sinaxar
În această zi pomenim pe Sf. Ier. Grigorie Luminătorul, Episcopul Armeniei, pe Sf. Mc. Ripsimia şi Gaiani.

Luminătorul (240-332), Apostolul născut la S fântul Grigorie familii nobile. Araratdeînprunc Grigorie Armeniei s-aîlînprezintă ca Valarshapat, capitala provinciei Armenia. Tradiţia armeană descendent al unei Încă a fost trimis Cezareea

Capadociei, unde a fost crescut în credinţa creştină şi botezat. Tot aici se căsătoreşte şi are doi fii: pe Vhartanes şi Aristages. Grigorie va revenit în Armenia pentru a-şi încreştina conaţionalii. Acesta va distruge templul şi altarul zeilor păgâni locali din Ashtishat, atrăgându-şi mânia lui Tiridat, care îl supune torturilor. În cele din urmă, Grigorie izbuteşte să-l convertească şi pe rege, împreună cu familia sa şi întreg poporul. Leonţiu de Cezareea îl hirotoneşte episcop, iar Petru de Sevaste îl întronizează episcop al Armeniei. Spre sfârşitul vieţii, Sfântul Grigorie Luminătorul se retrage pentru a duce o viaţă solitară într-o peşteră din Manyea, în provincia Taran. Moare în sălbăticie. Nişte păstori îi găsesc trupul şi, neştiind cine era, au ridicat deasupra lui o movilă de pietre. După un secol, moaştele sfântului au fost descoperite în mod minunat, de către un ascet pe nume Garnik, care le-a luat şi le-a înmormânat la Tordan, locul unde erau înmormântaţi regii Armeniei. De viaţa şi activitatea Sfântului Grigorie este legată în mod direct răspândirea cultului sfintelor moaşte în Armenia.

ne facem fiii Celui Preaînalt
ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților vrăjmaşilor, duşmanilor noştri, ne P rin iubireacea mai mareavirtute creştină. Iubireafacem fiii Celui Preaînalt, fiii lui Dumnezeu. vrăjmaşilor este Fără această zilele noastre, bun creştin, că rudă Î ncreştineşti între îlpovestea un rupând legăturileofireşti foarte apropiată vrăjmăşuia, şi rude. Creştinul vrăjmăşuit a hotărât virtute nu ne mântuim, nu dobândim împărăţia cerurilor. Pentru împlinirea acestei porunci, avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dă acest ajutor în măsura în care ne rugăm şi ne smerim luând aminte la faptul că Dumnezeu ne-a iertat, cum scrie Sfântul Apostol Pavel, când eram vrăjmaşii Lui prin necunoaşterea Lui şi, mai ales, prin păcatele noastre prin care ne împotrivim împlinirii poruncilor Lui. Dumnezeu ne-a iertat din nemărginita Lui iubire arătată prin trimiterea Fiului Său în lume, Care S-a întrupat şi a pătimit şi a murit pe Cruce (Romani 5, 10). ântuitorul ne spune să facem bine vrăjmaşilor noştri (Luca 6, 35), să ne rugăm, să-i binecuvântăm şi să nu-i blestemăm (Matei 5, 44). Să nu răsplătim răul pe care ni-l fac cu răul. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă şi sfatul acesta: „Să-i salutăm noi pe vrăjmaşii noştri şi să nu aşteptăm să ne salute ei“. În acest sens, avem multe pilde din vieţile Sfinţilor. De exemplu, amintesc de una din Pateric, o carte cu povăţuiri ale sfinţilor pustnici din vremea Sfântului Antonie cel Mare: un bătrân a oferit unui alt bătrân o locuinţă, o chilie călugărească. Aceste două chilii erau aproape una de alta. După un timp, bătrânul care a primit chilia spre folosinţă era cercetat pentru povăţuiri duhovniceşti de mai multe persoane decât bătrânul care a dat chilia. Din lucrarea diavolului, s-a iscat mare vrăjmăşie între cei doi bătrâni. Într-o zi, bătrânul care a dat chilia s-a pornit mânios ca să-l scoată din chilia donată. Bătrânul care a primit chilia, neştiind de planul bătrânului donator, l-a întâmpinat cu mare bucurie, oferindu-i ospitalitatea cuvenită. Bătrânul cel mânios, văzând dragostea celuilalt, a aruncat băţul şi s-au îmbrăţişat, împăcându-se, iertându-se. ca de ziua de pomenire a morţilor, când se împart străchini, farfurii cu mâncare la săraci, dar şi între rude, să meargă cu strachina cu mâncare la cel care-l vrăjmăşuia. Acesta, văzându-l pe cel vrăjmăşuit, a rămas pentru o clipă nedumerit şi apoi îndată s-au îmbrăţişat, s-au împăcat. in toate acestea vedem cât de folositor este sfatul Sf.Ioan Gură de Aur cu privire la iubirea vrăjmaşilor, împăcarea provenind de la unul dintre cei care au mai multă înţelegere decât celălalt. Dacă te simţi nevinovat, s-o iei înaintea celui care te vrăjmăşuieşte. Sfântul Ap. Pavel spune în această privinţă următoarele cuvinte: „Dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui“ (Romani 12, 20). Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele (...) Smerenia, rugăciunea şi faptele de milostenie ne dau puterea, cu lucrarea Sfântului Duh, ca să iubim pe vrăjmaşii noştri, iubire care ne face fii ai lui Dumnezeu, moştenitori ai împărăţiei cerurilor. tarea de vrăjmăşie între oameni aduce moartea sufletului şi îmbolnăvirea trupului şi deopotrivă grăbirea morţii trupului. De aceea să punem la inimă cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii“ (Romani 12, 18), iar în privinţa iubirii vrăjmaşilor să luăm aminte că aceasta este porunca lui Dumnezeu Care plineşte lipsurile noastre sufleteşti şi ne dă puterea cuvenită să iertăm pe vrăjmaşii noştri ca şi Dumnezeu să ne ierte pe noi care-i devenim vrăjmaşi prin neîmplinirea poruncilor Lui, care înseamnă viaţă, viaţă veşnică. (www.doxologia.ro)

Prin iubirea vrăjmaşilor noştri

D

M

S

2

Încredere în Dumnezeu

ra o tristă de Un biet băieţel de 7-8 ani, sinEunuișizitremurândiarnă.frig,frig, căcipe o bancă, pe grădigur de stătea în na oraș. I-o fi fost tare hăinuţa de el era subţirică, iar pantalonașii aveau două găuri mari la genunchi. Buzișoarele îi erau vinete și faţa slabă îi era galbenă ca ceara. Poate o fi avut o supărare mare, căci plângea din când în când și privea spre Cerul acoperit de nori. Pe lângă el trecuseră multe persoane, fără să le

pese de el. Într-o vreme, un domn bătrân s-a apropiat de el și i-a spus părintește: - Ce faci acolo, micuţule? Aștepţi pe cineva? - Da, domnule, răspunse copilașul. Aștept pe Dumnezeu, să vină să mă caute. - Ce vrei să spui, drăguţule? Ești bolnăvior? Crezi c-ai să mori? - Nu, dar anul trecut El a trimis să caute pe tatăl meu și pe fratele meu mai mic, ca să-i aibă în casa Lui, în Cer. Iar ieri, la spital, mama mi-a spus așa, că și ea pleacă tot acolo, și că Dumnezeu nu mă va părăsi în niciun fel. Acum, adăugă el în lacrimi, n-am pe nimeni care să mă îmbrăţișeze și să-mi dea să mănânc. Și iată, atâta vreme de când mă uit în sus la Cer, să văd dacă vine Dumnezeu, dar nu văd nimic. Totuși, Dumnezeu va veni sigur, dacă-L mai aștept niţel. Nu e așa, domnule? - Da, copile dragă, zise domnul, podidindu-l lacrimile. Nimeni nu așteaptă în zadar pe Dumnezeu! El m-a trimis să port grijă de tine. Vino cu mine; nu te voi lăsa să duci lipsă de nimic. Ochii copilașului străluciră de bucurie și faţa lui ca un fulger de biruinţă. „Știam eu, zise el, că Dumnezeu va veni sau va trimite pe cineva, căci mama niciodată n-a spus minciuni! Dar cât aţi întârziat pe drum și cât a trebuit să vă aștept!”
www.ortodoxiatinerilor.ro

Întrebări şi răspunsuri
Putem fi prieteni cu familii de altă credinţă, să luăm masa împreună, să sărbătorim anumite evenimente fericite din familia fiecăruia dintre noi, e bine sau nu ,ei nu ne influenţează negativ, ne respectă, noi la fel; trăim într-o ţară cu minoritate creştină, români puţini.

De nenumărate ori am întâlnit păreri pro şi contra privind acest subiect, stropirea cu vin de către preot a bucatelor aduse de credincioşi ca jertfă pentru pomenirea morţilor în zilele de sâmbătă în timpul Postului Mare, iar eu vin cu întrebarea: „Există argument scripturistic în acest sens? Ce semnifică acest obicei şi de ce se face...?

T

otul trebuie să treacă prin filtrul discernământului duhovnicesc. O prietenie cu familii de altă religie poate fi periculoasă pentru mântuire dacă are aspecte de prozelitism sau influență religioasă. În acelaşi timp nu putem ieşi din lume, Apostolii vorbeau numai cu păgâni, dacă s-ar fi închis într-o comunitate ar fi rămas marginali şi periferici. Dacă vorbiți despre dragostea lui Hristos, prietenia cu familii din astea poate deveni o treaptă spre mărturie creştină. Totuşi e nevoie de atenție şi de păstrarea credinței, pentru că din propria experiență nu există un "prânz gratuit" (spunea englezul) şi nu există prietenii neutre, ci întotdeauna e o influență. Depinde care. Recomand călduros prietenia cu români sau creştini ortodocşi, convorbirile despre credință, tradiții, națiune, patriotism, valorile perene româneşti etc. (Pr. Ioan Valentin Istrati)

T

Aş dori să vă întreb dacă este păcat faptul că pariez uneori pe meciuri de fotbal. Se întâmplă mai mult din dorinţa de distracţie decât din patimă. Nu cred în noroc sau în alte superstiţii...

oți sectanții de pe lume întreabă despre acest gest liturgic: ce, bea vin mortul? Desigur că nu, trebuie să fie stupid cineva să creadă acest lucru. Ritualul pomenirii celor adormiți este unul liturgic şi simbolic. Simbolismul pâinii este trupul, căci Pâinea devine Trupul lui Hristos prin Euharistie, aşa că orice pâine are vocație de a simboliza trupul. Vinul simbolizează sângele, adică viața care curge prin oameni. Vinul devine prin Duhul Sfânt Sângele Domnului la Liturghie. Aşa că orice vin simbolizează sângele. Stropirea mormântului sau a jertfelor de pâine sau colivă cu vin este aşadar un simbol liturgic complex care arată vocația celor adormiți, şi a tuturor oamenilor, de a învia din morți la sfârşitul lumii. Prin rugăciune şi pomenire, noi proorocim liturgic Învierea universală, adică curgerea sângelul prin trupurile înviate din morți. La proorocia lui Ieremia se spune: "Vino Duhule şi suflă peste oasele aceste şi ele vor învia". Aşadar pomenirea morților are substrat teologic, euharistic şi eshatologic, simbolizând puterea lui Dumnezeu în Biserică de a învia trupurile celor morți, legătura de sânge dintre cei vii şi cei adormiți, rostul rugăciunilor pentru cei adormiți, de a-i scoate din iad pe cei ce au greşit şi solidaritatea, unitatea dintre cele două lumi, în inima lui Dumnezeu. (Pr. Ioan Valentin Istrati)

P

ariul în sine nu este păcat, dacă nu implică o raportare greşită la realitate sau o înşelăciune. Este însă o cale spre păcat atunci când oamenii - siguri că au dreptate sau potul cel mare - îşi pierd viața, averea chiar şi nemurirea pentru un pariu. De fapt nu eşti niciodată sigur într-un pariu. Astfel, rişti să pierzi. De aceea Sfinții Părinți ne recomandă să ne ferim de jocurile de noroc şi de pariuri, care încep inofensiv, ca jocuri, şi continuă cu o forță tot mai mare până distrug şi devastează sufletul, care devine rob propriilor năluciri. Vă recomandăm să evitați astfel de distracții. Mai bine o carte bună, o excursie la munte, o plimbare, o muzică frumoasă, astea vă destind şi vă oferă frumusețe şi linişte. Pariurile sportive, deşi sunt reglementate legal, deci sunt ferite de excese, sunt totuşi portița spre o lume a câştigului nemuncit şi a speranței în el.

Paşcani 102,2 FM
Publicaţie editată şi distribuită gratuit de:
Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ”
Hârtoape, com. Vânători, jud. Iaşi, cod poştal 707578 Tel: 0745 77 64 56 email: parohia.poienita@yahoo.ro web: poienita.iasi.mmb.ro www.facebook.com/parohiasfintiivoievozi.poienita

Poieniţa - Protopopiatul Paşcani Adresa:

Pr. Marius Tabarcea

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->