24 pagini

an XII nr. 162

TIMPUL
REVIST| DE CULTUR|

septembrie 2012

9

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP 7 - IA{I

Num\r ilustrat cu fotografii de Cristian Dumitriu

Borges [i papagalul
Dorin Tudoran

Critic\ de C. R\dulescu-Motru
Ovidiu Pecican

~n ce sens vorbe[te despre „rezisten]a prin cultur\“ cazul Breban
Gabriel Andreescu

Pascal Bruckner [i con[tiin]a vinovat\ a Europei
Mircea Gheorghe

„Thank you“ is Money. Axa Londra-Bucure[ti
Horia P\tra[cu
www.timpul.ro

2
BURSA C|R}ILOR
{tefan Oprea, Anca-Maria Rusu, Cartea premiilor Oscar. Date, comentarii, profiluri [i 1822 de ilustra]ii, Edi]ia a III-a, rev\zut\ [i actualizat\, Editura Vasiliana ’98, Ia[i, 2012, 875 p. „Cel mai spectaculos eveniment din via]a cinematografic\ este, f\r\ `ndoial\, festivitatea anual\ a acord\rii premiilor Oscar. ~n fiecare prim\var\, acestea lanseaz\ vedete, confirm\ talente, impun aten]iei `ntregii lumi filme de valoare. Dac\ am asculta pe c`]iva dintre marii actori povestind ce a `nsemnat pentru ei Premiul Oscar am `n]elege mai exact importan]a [i semnifica]iile acestei distinc]ii.“ ({tefan Oprea)

TIMPUL

Agora

Note inutile
BOGDAN C|LINESCU
zile din cartierele bogate [i atac\ – `n plin\ zi! – pietoni. ~n sta]iile de metrou, anun]urile ce avertizeaz\ c\l\torii despre pickpockets s`nt mai dese dec`t vagoanele ce trec prin sta]ie. Ar fi totu[i solu]ia arest\rii lor `ns\ s`nt probabil prea mul]i [i s`nt elibera]i foarte repede (nu au acte). Ministerul francez de interne ar putea lansa un joc cu un premiu de c`[tigat: „Cine reu[e[te s\ rezolve problema ]iganilor, c`[tiga un premiu de … mii de euro.“ exista vreodat\. Putem spera `n reforme liberale, `ns\ nu putem aspira a tr\i `ntr-o ]ar\ 100% liberal\. De altfel, liberalii francezi refuz\ (`nadins) s\ recunoasc\ c\ lucrurile au evoluat favorabil `n Fran]a `n ciuda victoriei electorale a sociali[tilor. Cine ar fi crezut acum 10-15 ani c\ toat\ lumea (inclusiv politicienii sociali[ti) va vorbi de reforma statului c\ de o necesitate, de sc\derea datoriei publice [i a num\rului de func]ionari, de privatiz\ri [i de deschiderea la concuren]\? Exager\m c`nd credem c\ nimic nu s-a schimbat. ~n realitate liberalii au c`[tigat b\t\lia ideilor, urmeaz\ s\ c`[tige [i r\zboiul.

Un premiu acordat celui care rezolv\ problema ]iganilor
Noul guvern francez [i, mai ales, ministrul de interne, Manuel Valls, au `ncredere `n integrarea prin munc\. Este, trebuie s\ recunoa[tem, un progres pentru ni[te politicieni ce se consider\ sociali[ti. ~ns\ aceast\ credin]\ o manifest\ `n leg\tur\ cu rromii din Paris. Mi s-a cerut foarte rar p\rerea despre ]igani. Probabil din mai multe motive. O categorie de francezi (mai ales st`nga caviar) `i comp\timesc pe ]igani [i acuz\ guvernul rom=n. Multora le este fric\ s\ m\ jigneasc\: nu este vorba de rom=ni? Al]ii se jeneaz\ pentru c\ s`nt exaspera]i de tot ce aud ([i v\d) despre ]igani [i nu se g`ndesc dec`t la solu]ii radicale. E ca [i cum ar `ntreba un algerian ce p\rere are despre junii algerieni ce dau foc la ma[ini `n fiecare weekend. P\rerea mea este `ns\ foarte simpl\. Nici o politic\ nu este util\. Nici o solu]ie nu este bun\. }iganii s`nt o problem\ de nerezolvat. Integrarea prin munc\ (li se vor acorda facilit\]i la angajare) este o iluzie la fel de mare ca expulzarea `n mas\. ~i angajezi, dispar dup\ c`teva zile. ~i expulzezi, revin dup\ c`teva s\pt\m`ni. Este adev\rat, `ns\, c\ prezen]a lor `n Paris ([i `n toat\ Fran]a) a devenit insuportabil\ [i foarte d\un\toare imaginii Rom=niei. Haite de ]igani (majoritatea minori) b`ntuie pe str\-

Liberalii francezi s`nt pesimi[ti
La sf`r[itul lunii august a avut loc, `n minunatul or\[el Aix-en-Provence, Universitatea de var\ a economi[tilor liberali. Aceast\ reuniune are loc `n fiecare an din anul 1979. Eu particip din 1999. Economi[ti din Fran]a, Europa [i Statele Unite ]in conferin]e `n fa]a unui public amestecat, tineri [i persoane mai `n v`rst\ ce doresc s\ aud\ un alt discurs economic. De fiecare dat\ remarc cu stupefac]ie diferen]a `ntre conferin]ele celor din Fran]a [i a profesorilor de peste ocean. Francezii s`nt, `n fiecare an, pesimi[ti [i nu au nici o `ncredere `n cei de la putere, c\ e vorba de st`nga sau de dreapta. Americanii critic\ `ns\ cu m\nu[i. Totul e perfectibil, cu r\bdare [i perseveren]\. Francezii nu au r\bdare [i resping orice ofert\ politic\. ~n mod normal, un liberal e pesimist pe termen scurt [i optimist pe termen lung. Un liberal francez e pesimist pur [i simplu. ~i place postura asta, pe via]\ `n opozi]ie. E comod\, evit\ orice compromis [i nu te oblig\ s\ faci eforturi. Cred c\ liberalii francezi s`nt `n majoritate utopi[ti. Ei cred ([i a[teapt\) `n societatea liberal\ perfect\ (ceea ce nu e cazul liberalilor americani). ~ns\ trebuie s\ fim reali[ti. Aceast\ societate nu a existat [i nici nu va

{coala, sub st`nga
Bine`n]eles, educa]ia este „prioritatea“ noului guvern socialist francez. Asta `nseamn\ mai mul]i bani publici, de[i bugetul ministerului este – de departe – cel mai important: peste 60 de miliarde de euro pe an, mai mul]i profesori, de[i num\rul elevilor scade, [i mai mul]i func]ionari la minister, de[i s`nt deja mai numero[i dec`t profesorii. Asta `nseamn\ [i directive pedagogice. Una dintre ele a fost `nchiderea catedrei de criminologie deschis\ de minister sub Sarkozy (cu ce drept ni[te func]ionari de la minister deschid [i `nchid catedre?). Institutul pe care `l dirijez a publicat un raport despre manualele de economie (pentru clasele XI-XII) total deconectate de realit\]ile economice: `ntreprinderea privat\ este practic absent\, nu se prezint\ elevilor nici un portret de antreprenor care a reu[it, globalizarea [i economia de pia]\ s`nt criticate… Incredibil, totu[i, c\ `n anul 2012, `n aceste manuale nu apare clar c\ economia socialist\ a dat faliment `n 1989! (Paris, septembrie 2012)

Cartea premiilor Oscar, Edi]ia a III-a, rev\zut\ [i actualizat\, ap\rut\ la editura ie[ean\ Vasiliana ’98, cuprinde toate edi]iile de p`n\ acum (84) `n date, comentarii, profiluri [i 1822 de ilustra]ii (`n 882 pagini). Autorii folosesc criteriul cronologic [i cel valoric astfel, dintre premian]ii fiec\rui an, se opresc asupra filmelor [i figurilor reprezentative. Prezent\rile filmelor premiate s`nt `nso]ite de comentarii, iar actorilor [i regizorilor le s`nt rezervate mini-profiluri cu date bio-filmografice corespunz\toare, cu focalizare pe actorii distin[i pentru roluri protagoniste [i, `n cazuri deosebite, asupra celor premia]i pentru roluri secundare. Adunarea de constituire a avut loc la Ambasador Hotel din Los Angeles, la 11 ianuarie 1927, pre[edinte fiind ales Conrad Nagel, iar prima adunare de lucru s-a desf\[urat la 11 mai 1927. „Printre aspira]iile noastre – a spus cu acest prilej Douglas Fairbanks – se afl\ [i aceea de a `ncuraja artele [i [tiin]ele profesiei noastre cu distinc]ii de merit care s\ `ncununeze operele…“ A[a a ap\rut ideea acord\rii unui premiu anual celor mai merituo[i cinea[ti [i celor mai reu[ite filme. Premiul const\ `ntr-o statuet\ (conceput\ `n 1927 de pictorul-scenograf Cedric Gibbons, directorul artistic al M.G.M., [i executat\ de sculptorul George Stanley) `nalt\ de 34 cm, turnat\ dintr-o compozi]ie de staniu [i cupru, polisat\ [i acoperit\ cu dou\ straturi consecutive de aur, primul – de 10 carate, iar al doilea – de 24. Numele `i vine, spune legenda, de la o simpl\ `nt`mplare petrecut\ prin 1931: ziarista Margaret T. Herrick, membr\ a Comitetului de premiere (dup\ unii) sau secretara administrativ\ a Academiei (dup\ al]ii), privind statueta, ar fi exclamat: „Vai, ce bine seam\n\ cu unchiul meu, Oscar!“ Drept pentru care figurina a primit acest nume, f\c`ndu-l celebru, `n timp ce unchiul Oscar Pierce s-a pierdut `n anonimat, fiind amintit doar cu prilejuri precum cel de fa]\.

Borges [i papagalul
DORIN TUDORAN
Oamenii spun tot felul de lucruri, f\r\ s\ se sinchiseasc\ dac\ s`nt adev\rate. De exemplu: nu este adev\rat c\ Borges avea un papagal. Nu este adev\rat nici c\ papagalul [tia pe dinafar\ `ntreaga oper\ a lui Borges. Adev\rul este c\ Borges e Borges [i papagalul, papagal. Fiindc\ tot veni vorba despre papagali, iat\ o `nt`mplare autentic\. Un celibatar din New York, foarte `nst\rit [i extrem de bine cotat profesional, realizeaz\ c\ e prea singur. Tot ce face este s\ se scoale foarte devreme diminea]a, s\ plece la birou, s\ se `ntoarc\ seara, fr`nt de oboseal\; bea o bere sau un pahar de vin, se uit\ la [tiri, se uit\ [i la unul dintre serialele t`mpite [i se culc\. S`mbetele [i duminicile [i le petrece mai mult `n pat. Mai iese, seara, la un restaurant din cartier, nu de alta, dar s\ nu uite vecinii c\ mai tr\ie[te. ~ncearc\ s\ g\seasc\ o solu]ie. Se informeaz\, cite[te, r\scole[te Internetul [i p`n\ la urm\ decide c\ solu]ia cea mai potrivit\

pentru stilul s\u de via]\ este s\-[i cumpere un papagal. ~n prima s`mb\t\, se duce la un cunoscut magazin de p\s\ri exotice. Se uit\ la to]i papagalii, se `nv`rte de colo-colo, se opre[te `n fa]a unui papagal [i-l `ntreab\ pe v`nz\tor: „Nu v\ sup\ra]i, c`t cost\ papagalul acesta?“ „Cinci mii de dolari“ „Cum cinci mii de dolari? De ce?“ „Vorbe[te engleza, franceza [i germana, c`nt\ mai toate ariile de oper\ celebre [i d\ ora exact\ cu precizia ceasului atomic din Colorado.“ Poten]ialul cump\r\tor mai d\ un tur prin magazin, se uit\ din nou la to]i papagalii, se opre[te `n fa]a unuia care arat\ acceptabil [i `l `ntreb\ pe v`nz\tor: „Dar acesta c`t cost\?“ „Zece mii de dolari.“ „Zece mii de dolari?! De ce?“ „Pentru c\, `n plus de ce [tie s\ fac\ primul, vorbe[te spaniola [i italiana, [tie s\ foloseasc\ remote-ul de la televizor [i cite[te The New York Times.“ N\ucit, omul nostru mai d\ o tur\ prin magazin, se mai g`nde[te, se opre[te `n fa]a unui papagal care nu pare cine [tie ce [i `l `ntreb\ pe v`nz\tor: „Dar acesta? Acesta c`t cost\?“ „Domnule, v\ rog s\ m\ scuza]i, dar se vede c\ s`nte]i ageamiu, c\ nu v\ pricepe]i la papagali. Acesta cost\ o sut\ de mii de dolari!“

„O sut\ de mii un papagal?!!“ „Da. {i e un adev\rat chilipir. Patronul magazinului a hot\r`t s\ fac\ reduceri de pre]uri acum, `nainte de 4 iulie.“ Celibatarul nostru se scarpin\ `n cap [i-l `ntreab\ pe v`nz\tor: „Dar ce [tie s\ fac\ acest papagal de cost\ o sut\ de mii de dolari?“ „Nimic. Absolut nimic, dar e [eful celorlal]i papagali care au masterate `n software – de la Yale [i doctorate `n {tiin]e Juridice – de la Harvard.“ Abia `n acel moment, celibatarul nostru din New York realizeaz\ c\ nu are un doctorat. Curios din cale afar\, `l `ntreab\ pe v`nz\tor: „~mi pute]i ar\ta un papagal cu masterat sau unul cu doctorat?“ „Oh, nu. |[tia nu ajung niciodat\ `n magazin. Pentru a[a ceva comanda se face numai online, pe o adres\ excelent securizat\ [i papagalul `]i este trimis acas\, `ntr-o colivie de cristal, prin curier special. Marele avantaj este c\ expedierea acestui tip de papagal este absolut gratuit\. ~n plus, nici taxe de stat sau locale nu pl\te[ti. ~n colivie se afl\ un certificat de autenticitate [i un abonament gratuit, pe un deceniu, la revista Nature.“ „Sounds good. ~mi pute]i da adresa electronic\ unde se fac comenzile online?“ „~mi pare r\u, dar adresa respectiv\ nu o cunoa[te nimeni. Totu[i, `ncerca]i la phd@papagal.ro. Poate ave]i noroc.“
www.timpul.ro

septembrie 2012

Agora
CAPRICORN

TIMPUL

3

Critic\ de C. R\dulescu-Motru
OVIDIU PECICAN
Cine stabile[te urgen]a unei chem\ri la luciditate `n via]a public\? De unde se cuvine s\ `nceap\ o asemenea ac]iune? De „jos“ sau de „sus“? Cum po]i evita r\ul vr`nd s\ faci binele? Este iubirea fa]\ de maestru inocent\? P`n\ unde se cuvine [i merit\ s\ calce discipolii pe urmele unui guru? Exist\ vreo leg\tur\ `ntre c\utarea adev\rului [i ideologii? Este ferit\ cultura de alunec\ri periculoase? Este cultura o chestiune care ne prive[te pe to]i? Se adreseaz\ filosofia numai filosofilor? C`nd este critica binevenit\ [i c`nd nu? Asemenea `ntreb\ri m-au ajuns din urm\ `n prim\vara lui 2011, recent ie[it din spital, cu sentimentul c\ am restan]e diverse, care nu mai pot fi am`nate. Aveam, de pild\, senza]ia c\ la noi filosofia bate pasul pe loc, `ntr-un anume sens, r\m`n`nd `ntr-un stadiu diagnosticat odinioar\ de C. R\dulescu-Motru. Iat\ ce spunea g`nditorul: „To]i profesorii de liceu, c`]i au audiat pe Maiorescu, au avut credin]a c\ filosofia este un fel de poezie a g`ndirii.“1 Remarca `i apar]inea, `n mod clar, unui alt soi de filosof; mai pragmatic, mai analitic, atent la filosofie nu ca la o metafor\ sau la un simbol, ci ca la un summum de metode [i de cuno[tin]e numai bune de aplicat la realitatea imediat\ [i la nevoile oamenilor. El constata `ns\ c\ legatul maiorescian continua [i c\, `n siajul lui, se manifesta pe mai departe o tendin]\ socotit\ de autor p\guboas\2. ~ntrebarea r\m`nea `ns\ de formulat, drept care Motru o articula dup\ cum urmeaz\: „~n ce categorie intr\ filosoful? ~[i elaboreaz\ acesta invariantele, adic\ ideile izvor`te din spontaneitatea lui, dup\ metoda omului de [tiin]\, sau dup\ metoda poetului?“3 R\spunsul nu avea cum fi unul singur: „P\rerile s`nt `mp\r]ite. S`nt filosofi [tiin]ifici [i s`nt filosofi poe]i. Cei dint`i urm\resc acordul ideilor lor cu sistemele de cuno[tin]e [tiin]ifice, constituite pe baz\ de verificare riguroas\; cei de-al doilea se mul]umesc s\ aib\ aprobarea cititorilor, s\ fie gusta]i [i g\si]i `n culoarea vremii lor sau s\ corespund\ tipului RAME de neam `n care ei s`nt n\scu]i. Filosofii [tiin]ifici au preten]ia la universalitate [i invoc\ pentru ei numele tuturor marilor filosofi cunoscu]i p`n\ acum `n istoria filosofiei; filosofii poe]i au preten]ia c\ s`nt mai boga]i `n originalitate [i c\ r\spund mai bine la cerin]ele publicului cititor.“4 Elucidarea lui C. R\dulescu-Motru nu se sf`r[ea aici, `n distinc]ia de mai sus. Cum opera g`nditorului nu este, cred, suficient frecventat\, `mi face pl\cere s\ `l citez, `n continuare, extensiv: „Cum putem ajunge la o concluzie? Ambele p\reri ni se par nesatisf\c\toare. ~n elaborarea datelor izvor`te din spontaneitatea min]ii, filosofia se deosebe[te at`t de [tiin]\, c`t [i de literatur\. Se deosebe[te de [tiin]\ prin aceea c\ filosofia dep\[e[te metodele practicate de ea. {tiin]a practic\ metodele de verificare obiective, adic\ metodele `n care datele de verificat s`nt considerate ca `n afar\ de persoana care face verificarea. Invariantele elaborate de [tiin]\ s`nt obiective; ele se pot realiza sub punctul de vedere al unei experien]e de om universal, adic\ de om abstract, care [i-a `nlocuit sim]urile cu instrumente de m\sur\toare; pe c`nd invariantele filosofiei dep\[esc punctul de vedere al experien]ei obiective; ele cer o realizare `n omul concret `nsu[i; toate sistemele mari filosofice cer `nnoirea omului.“5 C. R\dulescu-Motru crede, astfel, c\ `nnoirea omului – orice ar fi `nsemn`nd ea – este central\ `n conceperea rosturilor filosofiei. Numai c\ acela[i scop `l proiecteaz\ [i religia, cu formularea dezideratului metanoiei, a experien]ei taborice. De la misteriile antice p`n\ ast\zi, inclusiv `n religiile atee ale fascismului [i ale comunismului, „formarea omului nou“ r\m`ne un ]el prioritar at`t `n sfera enun]urilor, c`t [i `n practicile asociate lor. Intuitiv\, cu capacitate de predic]ie, `n ceea ce prive[te urm\toarele decenii de istorie rom=neasc\, observa]ia lui Motru c\ `nnoirea omului r\m`ne central\ `n preocup\rile filosofiei indic\ evolu]iile `n orizontul unui utopism al c\rui versant periculos l-au v\dit g`ndurile despre supraom ale lui Friedrich Nietzsche, dar pe care l-au ilustrat mai ales experimentele nazist [i cel comunist de remodelare uman\ (inclusiv printr-un experiment de felul „reeduc\rii“ de la Pite[ti). De aceea, este probabil c\, m\car pentru o vreme, centralitatea crezului `n scopul filosofiei [i al religiei de a forma un „om nou“. Cu toate acestea, constatarea referitoare la proiectul filosofic al metanoiei poate nelini[ti. Acesta s\ fie, `ntr-adev\r, modul filosofiei de a ameliora lumea? Asta ar fi urmarea dictonului socratic „cunoa[te-te pe tine `nsu]i“, urmarea procesului de paideia? ~nnoirea ar trebui s\ disloce continuit\]ile din experien]a de via]\ a individului uman [i a societ\]ilor, ruptura s-ar cuveni s\ prevaleze asupra tradi]iei? Avansul tehnologic tradus `n apari]ia „omului bionic“ [i `n clonare poate, pe bun\ dreptate, nelini[ti. Dar ideologiile s`nt pricini cel pu]in la fel de `nsemnate de insecuritate uman\. Fiind, deci, altceva, ar trebui filosofia s\ `[i autodenun]e leg\turile cu [tiin]a, cu poezia, cu religia [i cu tehnologia? Oric`t de presante s-ar dovedi `n lume noile preocup\ri [i distinc]ii din c`mpul filosofiei, la noi lucrurile s-au schimbat destul de pu]in. Ast\zi `nc\, op]iunile filosofiei rom=ne[ti nu s-au modificat major, cel pu]in `n zona maximei vizibilit\]i [i a ie[irii `n largul culturii na]ionale, dincolo de penumbra sever\ a revistelor academice specializate. E drept, `ns\, c\ lucrurile s-au complicat [i printr-o mo[tenire a secolului trecut. Dup\ ce filosofia s-a raliat, `n epoca interbelic\, mai cu seam\ extremelor politicii, iar dup\ al doilea r\zboi mondial a fost acaparat\ autoritar [i despotic de discursul oficial marxist [i na]ionalist, dup\ 1989 scena public\ a Rom=niei `n plin\ construc]ie democrat\ a `ncercat s\ reactiveze reflexul de a folosi filosofia ca discurs legitimator. C`nd nu au procedat la aceasta politicienii, au f\cut-o – ce surpriz\! – filosofii `n[i[i. {i, datorit\ pozi]iilor de putere economic\ [i simbolic\ privilegiate, filosofia-poezie a p\rut s\ c`[tige iar un ascendent asupra celorlalte tendin]e. Faptul s-a petrecut `n detrimentul aten]iei fa]\ de concluzia lui C. R\dulescu-Motru la r`ndurile anterior citate, care suna astfel: „[…] Invariantele [tiin]ifice se acumuleaz\ `ntr-o ordine oarecum liniar\, fiindc\ ele s`nt adunate pe aceea[i m\sur\ [i `n aceea[i perspectiv\, pe c`nd invariantele filosofice se acumuleaz\ `ntr-o ordine discontinu\, oarecum prin salturi, ca [i crea]iunile artistice. //Invariantele filosofice nu s`nt `ns\ elaborate nici `n felul acestora din urm\. Rela]iile artistice urm\resc oglindirea sufletului omenesc, iar nu `nnoirea lui. Ele tr\iesc at`t c`t omul d\ acela[i r\spuns la `ntrebarea: care este destinul lui. Prin urmare filosofia nu este nici [tiin]\ curat\, nici poezie curat\, ci este activitate cu caractere proprii.“6 S-ar zice c\ deranjant\, pentru C. R\dulescu-Motru, `n ambele cazuri, este numai impuritatea, alterarea discursului filosofic, prin contaminarea cu poezia sau cu [tiin]a. „Cam `n acest sens a[ dori s\ fac studiul meu, `n dorin]a de a l\muri pe tinerii filosofi rom=ni de ast\zi asupra metodelor permise [i nepermise `n filozofie. C\ci este o metod\ nepermis\ a pune la baza cercet\rilor filosofice atitudinile afective care se manifest\ `n etnicul unui popor, sau `n programul de lupt\ al unei clase sociale.“7 Chestiunea metodelor licite [i ilicite adus\ `n discu]ie aici pare ast\zi desuet\, c\ci lozinca la ordinea zilei este „Totul este permis!“. S-a mers dinspre idealitatea normativ\ a genurilor pure c\tre formele de mixaj [i metisaj cele mai extravagante (de-ar fi s\ m\ g`ndesc numai la discursul lui Slavoj Zizek, [i tot ar fi destul!). Dar, cum se poate constata, prin considera]ii precum cele citate, C. R\dulescu-Motru se pronun]a [i `mpotriva uneia dintre tendin]ele filosofice autohtone care urma s\ fie de mare succes: cea ilustrat\ de Lucian Blaga prin Spa]iul mioritic, de t`n\rul Mircea Eliade prin Itinerariu spiritual, de E. Cioran prin Schimbarea la fa]\ a Rom=niei, de C. Noica prin Sentimentul rom=nesc al fiin]ei [i prin Rostirea filosofic\ rom=neasc\. Pe de alt\ parte, Motru se pozi]iona [i `mpotriva marxismului `n]eles ca teorie revolu]ionar\ a luptei de clas\8. Comb\t`nd dou\ direc]ii de g`ndire prezente deja `ntr-un chip distinct `n g`ndirea rom=neasc\, Motru spera s\ degajeze filosofia, `n continuare, de trivializ\ri [i derapaje, men]in`nd-o `n zona „pur\“ a generalului. Istoria nu i-a dat dreptate, vechiul mod de a `n]elege medita]ia filosofic\ a fost m\turat, f\c`nd loc, `ntr-un t`rziu, celor mai stridente combina]ii posibile.
1 C. R\dulescu Motru, Revizuiri [i ad\ugiri. I: 1943, ed. `ngrijit\ de Rodica Bichis, Gabriela Dumitrescu [i Stancu Ilin, Editura Floarea Darurilor, Bucure[ti, 1996, p. 37. 2 Ibidem. „Din p\cate aceast\ credin]\ este, `n bun\ parte, `ntre]inut\ mai departe [i de c\tre I. Petrovici, cel mai talentat dintre elevii s\i [i care de altmintreli `ntrupeaz\ dimpreun\ toate `nsu[irile [i toate defectele lui Titu Maiorescu.“ 3 Ibidem, pp. 72-74. 4 Ibidem. 5 Ibidem. 6 Ibidem. 7 Ibidem. 8 Ibidem. „Acestea pot fi puse la baza crea]iunilor de folclor, sau de literatur\ cu tendin]\. Filosofia trebuie s\ se limiteze la scopul de a da o cuno[tin]\ mai complet\, mai ad`nc\ de cum o d\ [tiin]a special\, iar nu s\ fac\ o [tiin]\ roman]at\, dup\ cerin]ele publicului unei anumite epoci. Filosofia trebuie s\ urm\reasc\ `nnobilarea omului, d`ndu-i un nou ideal `n conceperea vie]ii [i a lumii, iar nu numai s\ serveasc\ pentru delectarea omului.“

Toamna merge mai departe.R.F.E.
LIVIU FRANGA
I-am v\zut de la distan]\ cum a[teptau. Cum m\ a[teptau. Unii cu aparatele at`rnate la g`t. Al]ii cu m`inile agitate pe sus [i cu degetul mare `n jos. De ce nu le-or fi pus ni[te cordoane, s\ nu zic garduri, n-am `n]eles. De protec]ie [i paz\. Nu intr\-n fi[a postului? Norme obligatorii cum scrie la manual. De-aia am declarat public c\ n-am nevoie de coloan\ cu girofar. Ca s\ nu calci pe un fir de praf au asfaltat cu o zi `nainte nu numai curtea [i intrarea `n
www.timpul.ro

biseric\ [i toat\ strada bisericii, ci zona X de obiectiv zero, de la – la. Prea Fericitul a dat `ndrumare duhovniceasc\, pe l`ng\ altele, s\ se pun\ flori noi `n r\saduri, s\ se schimbe covoarele [i s\ luceasc\ toate icoanele. {i a fost totul nou [i ca nou. I-am v\zut [i eu la televizor pe \ia care s-au plimbat de la Cotroceni p`n\ `n Pia]a Universit\]ii. Plim…b\-se! Nu vede]i c\ tot de mine dau? Azi s-au mutat aici. A[ vrea s\ le spun s\ se duc\ mai bine la Universitate. Au loc mai mult acolo [i `ncap [i toate televiziunile. P\i numai Antenele s`nt trei! L\sa]i-i s\ fluiere [i s\ zic\ jos, c\ o s\ vedem noi: dup\ nunt\! C`nd ]i s-a deschis portiera [i ai ie[it din ma[in\, ai apucat s\ te ui]i la fe]ele altora dec`t cei din jur? S`nt convins c\ nu [i poate nici nu ai avut cum. De la `n\l]imea ta se v\d doar fe]ele celor care z`mbesc la tine. Acelora, trezit brusc din apatia g`ndurilor goale, le fluturi cu

m`na. S\ tr\i]i bine! Tu asta faci. Nu m\ `ndoiesc. E dreptul t\u s\-i vezi doar pe cei care `]i z`mbesc. E cazul s\-i fac o dona]ie consistent\. S\ termine odat\ [i catedrala aia a neamului. A[a e, n-au `nceput-o `nc\, dar ce conteaz\. Bani s\ fie, nu? A venit [i finu]ul \la al meu, Paulic\ junior, fiul prin]esei. Prin]es\? ~nchide]i, domnilor, u[a bine, se aude g\l\gia de-afar\. E-e, a plecat [i fata tatii… Noroc c\ m\-ntorc eu. Nu te zmiorc\i, Maria. ~n g`ndul acela s\ nu te `ncrezi. {tie cineva ce va fi m`ine? Nici meteorologii nu s`nt siguri. Cei mai `n v`rst\ dintre ei zic [i acum: timpul probabil. Cum au apucat ei pe vremea lui Ceau[escu. C`t de probabile vor fi, `ns\, timpurile? S\ te huiduiasc\ la nunta chiar a fiicei tale!... Mirii nu meritau asta. Tu se pare c\ nici at`t. Nu ezita s\ te `ntorci. Definitiv. S-au dus c\ldurile insuportabile cum s-au dus cele [apte

milioane [i aproape jum\tate de voturi `mpotriva ta, `n v`nt, spre toamn\. Toamna merge mai departe. Pe cocarda de pe pieptul unei protestatare cu z`mbetul mereu pe buze (dar nu spre tine), dintre cei ce tot strig\ `n Pia]\, scria ceva. Trei litere mari, fiecare `n culoarea tricolorului, a[ezate peste conturul u[or desenat al ]\rii. O protestatar\ prin]es\. Os domnesc, nume de voievod. Scria a[a. R.F.E. Moderatoarea emisiunii tv a `ntrebat-o ce `nseamn\, cum se cite[te. Prin]esa i-a r\spuns `ntr-o clip\: Rom=nia F\r\ Ei. N-am fost `n Pia]\. Nici `n 2012, nici `n 1989, nici `n 1990, [i nici c`nd va mai fi fost s\ fie. Dar, uit`ndu-m\ acum la tine, le-a[ spune celorlal]i, din Pia]\, [i oricui se `nt`mpl\ s\ m\ citeasc\: Rom=nia F\r\ El. Cele [apte milioane [i aproape jum\tate ar tres\ri, poate. Un lucru e sigur. Toamna merge mai departe. Cu [i f\r\ tine.

septembrie 2012

4
POLEMICI CORDIALE BURSA C|R}ILOR

TIMPUL

Agora

C`t de profesional este bacalaureatul profesional?
ADRIAN NI}|
Recenta m\sur\ luat\ de Ministerul Educa]iei prin care se urm\re[te introducerea bacalaureatului profesional din 2013 ridic\ mai multe semne de `ntrebare despre care ne propunem s\ discut\m, foarte sumar, c\ci contextul este foarte complicat. De[i nu exist\ pe nic\ieri postat proiectul de lege, afl\m din pres\ c\, deja, comisia de specialitate a Parlamentului [i chiar Senatul ar fi aprobat aceast\ nou\ lege. Graba cu care se face acest proces (explicat\ de guvernan]i prin faptul c\ legea trebuie aprobat\ `nainte de `nceperea anului de `nv\]\m`nt, 15 septembrie, astfel `nc`t s\ fie valabil\ pentru elevii care termin\ liceul `n 2013; de fapt, explica]ia ]ine exact de lipsa de profesionalism a noii echipe ministeriale, care va abramburi, din nou, pentru a treia oar\, `ntregul sistem) las\ deoparte discutarea public\ a proiectului cu privire la necesitatea, oportunitatea sau consecin]ele noii m\suri. Tot din pres\ afl\m c\ bacalaureatul profesional va avea dou\ probe: un proiect [i o prob\ practic\, `n plus, o lucrare scris\ la educa]ie antreprenorial\ (nu ni se spune nimic ce fel de proiect, dac\ este scris, oral, este un referat etc.? Ce `nseamn\ ,,prob\ practic\“, c`t de complex\ trebuie s\ fie, vine elevul cu ea de acas\ sau o face `n fa]a comisiei etc.? Ce `nseamn\ ,,lucrare scris\“: adus\ de acas\ sau va fi dat un subiect de rezolvat `n fa]a comisiei, c`t de mare s\ fie, `n ce limb\ s\ fie scris\, poate fi `n limba matern\ etc.?). Cu alte cuvinte, elevii nu mai trebuie s\ dea examen la limba rom=n\ (!?), la matematic\ sau alte discipline, ci pot s\ ia (a se citi: s\ fure) de pe net un referat, c\ci e la mod\ de c`nd cu cazul Ponta, [i s\ fac\ la polizor o [aib\ [i vor avea diploma de bacalaureat `n buzunar. Penibilitatea noii forme de bacalaureat se va transfera automat asupra `ntregului sistem, inclusiv asupra celor ce propun [i sus]in o asemenea abera]ie. Este evident c\ cei care vor avea aceast\ diplom\ vor fi de r`sul lumii, dar [i cei care au dat diploma, ministerul [i comisia care i-a examinat (de fapt, nici nu va fi vorba de vreo examinare). Este astfel f\cut rizibil orice DETECTOR efort onest din `nv\]\m`nt `ntru cre[terea calit\]ii. Dar dincolo de acest aspect, exist\ altul legat de oportunitate. Ministrul educa]iei na]ionale, tineretului [i sportului, doamna Ecaterina Andronescu, motiveaz\ m\sura prin faptul c\ elevii care nu vor s\ continue s\ studieze, s\ aib\ posibilitatea de a merge `n c`mpul muncii cu o diplom\ `n buzunar. Dar nu trebuie uitat c\ diploma de bacalaureat (de orice fel ar fi acesta) atest\ dob`ndirea unor competen]e, `nsu[irea unor informa]ii, certific\ faptul c\ elevul poate s\ presteze o anumit\ activitate social\. Problema e c\ noua form\ nu `i ajut\ absolut deloc pe elevi `n acest sens. Dimpotriv\, `i face mult mai lene[i, mult mai dezinteresa]i dec`t s`nt acum. Elevii care vor avea diploma de bacalaureat profesional nu se vor putea angaja `n c`mpul muncii `n vecii vecilor, dac\ nu [tiu s\ vorbeasc\ rom=ne[te [i s\ calculeze c`t fac doi plus doi. Fie cu diplom\, fie f\r\ diplom\, fie cu diplom\ de bacalaureat na]ional, fie cu diplom\ de bacalaureat profesional angajatorul va testa absolventul [i `l va putea angaja sau nu `n func]ie de ce [tie [i de ce poate s\ fac\. Or, un elev care nu a dat pe la [coal\, care nu a `nv\]at nici cele mai elementare no]iuni de la disciplinele de baz\ (rom=na, matematica, engleza, istoria sau filosofia, fizica sau chimia) m\ `ndoiesc c\ va reu[i s\ conving\ un angajator c\ el va fi un bun muncitor pentru firma acestuia. Un elev ce a luat de pe net lucrarea pentru proba de bacalaureat, care a copiat la examene, teze [i verific\ri, m\ `ndoiesc c\ va dovedi brusc alte calit\]i o dat\ cu diploma de bacalaureat profesional `n buzunar. O alt\ motiva]ie a doamnei Ecaterina Andronescu este c\ trebuie s\ facem ceva pentru ca rezultatele slabe de la bacalaureat, din ultimii ani, s\ nu se repete sau s\ fie mai pu]in dezastruoase. Problema este c\ solu]ia nu este nicidecum bacalaureatul profesional. Faptul c\ procentul de promovare de la bac este mic, at`t din iunie, c`t [i din august, arat\ situa]ia dezastruoas\ a `nv\]\m`ntului liceal (dar nu numai; la fel este [i `n `nv\]\m`ntul superior). Personal, s`nt uimit s\ v\d c\ doamna ministru nu [tie c\ se chiule[te `n mas\, nu [tie c\ elevii din ultimul an de liceu dau pe la [coal\ din joi `n Pa[te, nu cunoa[te c\ se copiaz\ masiv [i c\ se iau referate de pe net, m\ mir c\ nu a auzit de haosul ([i nu exagerez cu nimic) din liceele filierei tehnologice etc. Dup\ opinia mea, elevii slabi, care nu vin la [coal\ [i, `n general, care nu `nva]\, nu vor lua nici un fel de bac `n vecii vecilor, oric`t de jos ar sc\dea ministerul nivelul. Ajungem acum la cel mai curios [i, dup\ mine, imoral [i ilegal aspect al afacerii numite bac-ul profesional: doamna Andronescu a `nc\lcat cu bun\ [tiin]\ Legea educa]iei na]ionale. Astfel, la articolele 77 [i 361 din Legea 1/2011, Legea educa]iei na]ionale, se precizeaz\ c\ `ncep`nd cu anul universitar 2015/2016 examenul na]ional de bacalaureat va fi DIFEREN}IAT `n func]ie de filier\ [i profil. Vor fi nu mai pu]in de cinci probe, patru de evaluare a competen]elor (limba rom=n\, limba matern\ pentru cei care au urmat cursurile `ntr-o limb\ a minorit\]ilor na]ionale, dou\ limbi de circula]ie [i competen]e digitale) [i o prob\ de evaluare a competen]elor formate pe durata liceului. Aceast\ prob\, E, con]ine un examen scris la limba [i literatura rom=n\, limba [i literatura matern\ (pentru cei care au studiat `n limba minorit\]ilor na]ionale) [i dou\ probe diferen]iate dup\ filier\ [i profil. Astfel, vor da examen la matematic\ NUMAI elevii de la real, deci este fals ce ni spune acum, [i anume, c\ cei de la filiera tehnologic\ ar fi speria]i de matematic\ [i c\ bac-ul profesional este adus pentru asta. ~n plus, la filiera tehnologic\ se vor mai da dou\ probe scrise, [i anume, o ,,prob\ scris\ disciplinar\ specific\ profilului“ [i o ,,prob\ transdisciplinar\ specific\ domeniului de preg\tire“. Tot la fel va fi cazul la filiera voca]ional\. Ce se observ\ de aici? Actuala conducere a ministerului fie face experimente pe elevi, produc`nd un fel de genocid educativ, fie este `ntr-at`t de neprofesional\ ([i neprofesionist\, ca s\ nu spunem ageamie) `nc`t s\ nu vad\ c\ ,,solu]ia“ pentru problemele bacalaureatului exist\ deja `n Legea educa]iei na]ionale, semn c\ onor ministerul habar nu are de aceast\ lege, dup\ care ar trebui s\ func]ioneze. Dac\ pentru cel de-al doilea caz nu vrem s\ aducem vreun comentariu suplimentar, pentru prima alternativ\ se pare c\ ministerul vrea s\ introduc\ m\sura pentru 2013 [i 2014, astfel `nc`t s\ modifice din nou bacalaureatul `n 2015. Spun s\ modifice, c\ci va avea ocazia s\ vad\ c\ nu s-a `mbun\t\]it semnificativ calitatea procesului de `nv\]\m`nt. Chiar dac\ `n cei doi ani vor exista mai mul]i elevi cu diplom\ de bacalaureat (incluz`nd aici [i pe cei cu bac-ul profesional) nu va trebui s\ fie tras\ concluzia c\ `nv\]\m`ntul este mai bun. Dup\ umila mea p\rere, va trebui conchis exact pe dos: noua m\sur\ a doamnei Andronescu este un pas `napoi, de fapt este un pas uria[ `napoi, care va arunca `n rizibil `ntregul proces de `nv\]\m`nt din Rom=nia.

Mike Phillips, Stej\rel Olaru, R`maru – Butcher of Bucharest, Ed. Profusion Books, Profusion Crime Series, London, 2012, 182 p.

Ramona Mitric\, fost director al Funda]iei Familiei Ra]iu, `mpreun\ cu scriitorul [i jurnalistul britanic Mike Phillips, au pus la cale spre sf`r[itul anului trecut o nou\ editur\ londonez\, specializat\, m\car prin una din seriile sale, `n literatura poli]ist\ est-european\. Cum unul dintre co-directori este rom=n, au `nceput edit`nd traduceri de c\r]i ale unor autori din Rom=nia, respectiv George Arion, Bogdan Hrib [i Oana Stoica-Mujea. Cea de-a patra apari]ie din serie nu mai este o traducere – edi]ia princeps este englezeasc\ – [i nu mai este un roman, o carte de fic]iune, ci una de exemplar\ reconstituire istoric\ a unui celebru caz criminal din vremea comunismului. Autorii, Mike Phillips, care este [i co-director al editurii, [i istoricul rom=n Stej\rel Olaru, reu[esc o reality novel care te ]ine cu respira]ia t\iat\ `n vreme ce o cite[ti, mai ceva dec`t cea mai frenetic\ fic]iune. Cartea este rezultatul unei document\ri totale, ca s\ spun a[a – arhiva de mii de pagini a cazului, interviuri cu anchetatorii, martorii [i victimele, pu]ine, care au supravie]uit etc. Important mi se pare faptul c\ autorii nu au mizat pe senza]ionalism – de[i cazul a fost unul senza]ional – [i situeaz\ tenebroasa poveste a lui Ion R`maru `n multiplele sale contexte, familial, istoric, socio-politic, „portretul“ criminalului fiind excelent situat pe „fresca“ unei lumi, Rom=nia din primii ani ai celui de-al optulea deceniu din secolul trecut. {i, nu `n ultimul r`nd, cartea este excelent scris\. Autorii merit\ toate laudele pentru remarcabila lor isprav\, ca [i editura de altfel. Acum, s`nt curios dac\ se va g\si un inteligent editor rom=n care s\ ofere publicului versiunea rom=neasc\. P`n\ atunci, pe site-ul editurii, www.profusion.org.uk, cartea poate fi comandat\ [i `n edi]ie on paper, dar [i `n formatul e-book. Lectur\ pl\cut\! (Liviu Antonesei)

Suferin]ele limbii rom=ne
LIVIU FRANGA

Ce mai e [i gramatica asta?!...
60) „/.../ reclama e cam minciunoase /.../“ (promo al firmei de asigur\ri Omniasig la postul de radio Europa FM, din 16.04.2010, la diferite ore). Se poart\ deform\rile inten]ionate ale sunetelor unui cuv`nt sau altul, `n scopuri – probabil (?) – comice. Rezultatul e, `ns\, pe-

nibil, ca `n cazul lui „minciunoase“ de mai sus, pentru c\ nu are, mai simplu spus, nici un haz. Deci nu te face s\ r`zi, c`tu[i de pu]in. Mult mai grav e atunci c`nd se `ncalc\, `ntr-o veselie incon[tient\ [i cu o voio[ie demn\, evident, de o cauz\ mult mai bun\, regulile clare ale sintaxei limbii rom=ne, reguli de care nimeni nu are voie s\ se ating\. Dac\ „minciunoase“ nu e, cum presupuneam mai sus, o glum\ (nes\rat\), `n loc de „minciunoas\, ci este, `ntr-adev\r, la plural, atunci orice veselie-voio[ie trebuie s-o l\s\m la o parte. Cu ce drept lu\m drept model [i repro-

ducem dezacordurile inculte ofensatoare, mai mult chiar, le difuz\m pe post ca [i cum ar fi forma corect\ [i le r\sp`ndim, `n felul acesta, `n r`ndurile publicului larg, cre`nd confuzie `n numele unui a[a-zis (de fapt, distructiv) amuzament? Reclama de mai sus se a[az\ al\turi de alte abera]ii – eu le-a[ numi, de-a dreptul, atentate – sintactice, de tipul: „ce vrea mu[chii mei“. V\ vine – v\ `ntreb – cumva s\ r`de]i de astfel de „glume“? Dar s`nt, oare, glume? M\ `ntreb [i eu. A[ r`de, z\u, [i eu de ele, dac\ ar fi, `ntr-adev\r, de r`s.
www.timpul.ro

septembrie 2012

Agora

TIMPUL

5

~n ce sens vorbe[te despre „rezisten]a prin cultur\“ cazul Breban
GABRIEL ANDREESCU
Seria de trei episoade despre „Cazul Breban“ publicate anul trecut `n revista Timpul ofer\ c`teva sugestii pentru tema mai veche [i `nc\ insuficient elaborat\ a „rezisten]ei prin cultur\“. O face `n primul r`nd prin locul pe care-l ocup\, `n via]a romancierului, opera, `n raport cu celelalte aspecte ale vie]ii sale. Dosarele unor c\rturari – {tefan Augustin Doina[, Adrian Marino, Constantin Noica, Nicolae Balot\, printre al]ii – s`nt m\rturie a tenacit\]ii de care au avut nevoie c\ s\ `nving\ obstacolele din calea realiz\rii profesionale. Paradoxal, nu am v\zut documentat `n nici un alt caz genul de `nfruntare concret\ cu autorit\]ile publice, o adev\rat\ lupt\ corp la corp, cum s-a `nt`mplat la apari]ia romanului Bunavestire. Este o simpl\ constatare. E de la sine `n]eles, nu m\ refer la categoria autorilor Paul Goma, Dorin Tudoran sau Dan Petrescu, care „au ie[it din sistem“ intr`nd `n disiden]\, pun`nd opera lor `n slujba unor valori umane mai generale. ]ara noastr\“, `n 1976, d\ un interviu ziarului Arbetat din Malmö „`n care a f\cut aprecieri negative la adresa ]\rii noastre.“4 ~n anii ’80, Breban nu mai protesteaz\ `n publica]ii din str\in\tate `mpotriva politicii culturale a PCR, dar Securitatea `nregistreaz\ constant pozi]ii critice exprimate `n diferite medii intelectuale. Chiar dac\ atunci c`nd Breban vorbe[te „la general“, pare s\ se g`ndeasc\ mai ales la opera lui, elementul egocentric nu are de ce s\ schimbe sensul acelor manifest\ri5. Cum arat\ lucrurile `n r`ndul celor care, victorio[i `n reprezentarea scriitorilor `n Rom=nia la finalul anilor ’70, s`nt invoca]i ast\zi ca simbolurile rezisten]ei culturale? ~n fruntea comunit\]ii contestatarilor, dosarele de urm\rire informativ\ `i indic\ pe {tefan Augustin Doina[, Dan De[liu, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, Bujor Nedelcovici, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza, Dan H\ulic\. Or, nimeni din grupul care luase conducerea `n Uniunea Scriitorilor nu a publicat `n str\in\tate critici la adresa politicii culturale – except`nd cei care au intrat `n disiden]\ prin condamnarea regimului `n natura lui (Tudoran, mai t`rziu Dinescu [i De[liu). Dar contest\rile erau [optite pe culoare, `n `nc\peri ferite de urechi iscoditoare (dup\ cum se vede, f\r\ succes), `n timpul plimb\rilor. Nimic `n spa]iul public. C`nd devota]ii „rezisten]ei prin cultur\“ vorbesc `n [edin]e, plenare, conferin]e etc., limbajul devine extrem de aluziv. Iat\ un pasaj vestit pentru „curajul s\u“ din prezentarea adresat\ de Doina[ primului Colocviu Na]ional de Poezie de la Ia[i, `n 1979: „Eu am doar rolul modest ca prin c`teva cuvinte s\ v\ ofer cadrul `n care sinceritatea poate s\ capete valoarea unui angajament existen]ial `ntre crea]ie [i demnitate. […] Eminescu ne porunce[te s\ ne construim Demnitatea de poe]i; cu migal\ [i cu av`nt, `n fiecare act al vie]ii noastre; pentru c\ numai rectitudinea coloanei noastre vertebrale garanteaz\ pozi]ia de drep]i a brazilor de pe `n\l]imile spre care privim. Verbul a tr\i se conjug\ numai cu adverb: a tr\i exemplar“6. Cuvinte clare [i frumoase: rectitudinea coloanei noastre vertebrale, angajament existen]ial, crea]ie [i demnitate. Dar nimic despre politica partidului `n crea]ia literar\, nimic despre umbra grobianului conduc\tor de ]ar\ asupra politicilor editoriale. Cuvintele poetului nu descriu comportamente, ci aspira]ii. ~n acest sens, eticheta „rezisten]ei prin cultur\“ exprim\ nu at`t un act „obiectiv“ de opozi]ie manifest\ la politica partidului `n domeniul artei [i activit\]ilor intelectuale, c`t ethosul unor comunit\]i ostile la groz\viile regimului Ceau[escu; comunit\]i care sperau sincer s\ opreasc\, prin apeluri, t\v\lugul dogmatic din anii ’70-’80. chestiune nu se ridic\ doar `n cazul lui. Consiliile, colocviile [i congresele Uniunii Scriitorilor lanseaz\ liste de revendic\ri: memorii pentru cre[terea tirajului publica]iilor, `nfiin]area de reviste, ridicarea nivelului pensiilor [i salariilor redac]ionale, o mai liber\ manifestare artistic\. Se exprim\ dorin]a prezen]ei la emisiunile radioteleviziunii a scriitorilor prestigio[i, implicarea acestora `n editarea manualelor [colare, mai multe contacte culturale cu scriitori str\ini7. Doar c\, `n mod sistematic, cererile f\ceau apel la autoritatea partidului [i a lui Nicolae Ceau[escu: „Cea mai mare leg\tur\ care se poate face `ntre dezvoltare [i literatur\ `n ace[ti 15 ani, [i acest cadru legal, se face datorit\ [i gra]ie eforturilor Domniei Voastre“8. Ce sus]ineau `n primul r`nd, era interven]ia conducerii superioare a partidului `n favoarea solicit\rilor lor, inclusiv prin arbitrarea conflictelor interne. ~n declara]ii, purt\torii de cuv`nt explicau necazurile ca o consecin]\ a nerespect\rii principiilor PCR [i a sfaturilor Secretarului s\u General. Contestatarii culeg din operele lui Nicolae Ceau[escu citate `n favoarea demersului lor. „Abuzurile intolerabile“ se datoreaz\ faptului c\ nu s`nt l\sa]i s\ duc\ la `ndeplinire ce li s-a cerut prin congresele partidului9. E simplu de v\zut ce reiese din ritualurile nemul]umirii: sublinierea autorit\]ii partidului [i conducerii sale, implicit `nt\rirea lor. Nu e de mirare c\ demersurile de circa dou\ decenii pentru o condi]ie mai demn\ a creatorului nu doar c\ nu a asigurat un pas `nainte, ci au asistat la continua ei deteriorare. Reuniunile scriitorilor nu contest\ niciodat\ rolul conduc\tor al Partidului Comunist ori a Secretarului s\u General `n politicile culturale – [i evident, cu at`t mai pu]in, a regimului comunist. „Procedura rezisten]ei“ a avut la baz\ acceptarea regulilor sistemului, p`n\ la l\udarea lor – `nt\rindu-le deci –, cer`ndu-se `n schimb libertate de crea]ie [i condi]ii mai bune de existen]\ anume pentru oamenii de cultur\. Activismului `n favoarea libert\]ii de crea]ie are drept corolar dezangajarea etico-politic\10. Dosarele din Arhiva BURSA C|R}ILOR CNSAS s`nt martorele coerente ale dublei fa]ete a fenomenului11. Or, chiar aceast\ a fost logica felului-de-alupta pentru oper\ a lui Nicolae Breban. ~n cazul romancierului, cele dou\ fa]ete ale vie]ii de scriitor s-au exprimat cu vigoare specific\. Au fost amintite `n episoadele despre „Cazul Breban“, publicate `n revista Timpul, lupta cu cenzura dup\ 1970, furtunile st`rnite de trimiterea unor manuscrise `n str\in\tate, avatarurile „eliber\rii“ din ghetoul comunist pentru a-[i promova c\r]ile `n Occident. Noi nu am descoperit p`n\ acum, `n arhive, o asemenea vitalitate `n sus]inerea destinului de scriitor – except`nd, repet\m, pe cei care au luat calea disiden]ei precum Paul Goma, Dorin Tudoran sau Dan Petrescu. ~n acest sens, Nicolae Breban a fost un pregnant exponent al categoriei pun`nd o tu[\ groas\ peste fiecare dintre cele dou\ dimensiuni. {i lupta pentru salvarea operei, [i coniven]a, au fost pe m\sura energiei lui aparte.
1 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, Vol. 4, ff. 166-167; 191; 291v. 2 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, Vol. 5, f. 133. 3 Arhiva CNSAS, Dosar SIE, ff. 9; 48. 4 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, Vol. 4, ff. 67v; 198. 5 Vezi comentariul trimis prin telegram\ de la Ambasada rom=n\ din RFG: „Breban [i-a exprimat profunda sa nemul]umire fa]\ de lipsa de popularizare `n str\in\tate a literaturii rom=ne[ti, l\s`nd s\ se `n]eleag\ c\ are `n vedere [i propriile sale lucr\ri…“ (Arhiva CNSAS, Dosar SIE, f. 6). 6 Dosar I 2629, Vol. 1, ff. 23-24. 7 Arhiva CNSAS, Dosar I 1812, f. 245, 245v. 8 ~nt`lnirea dintre conducerea Uniunii Scriitorilor [i Secretarul General al Partidului desf\[urat\ la 13 martie 1981 – fragment din stenograma `nt`lnirii lui Nicolae Ceau[escu cu un grup de scriitori, la 13 martie 1981, reprodus `n Cotidianul, 31 mai 2010. 9 {edin]a din luna iulie 1984 a Comitetului Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti (Arhiva CNSAS, Dosar I 1812, f. 13). 10 Pentru o analiz\ detaliat\, vezi Gabriel Andreescu, „Melodrama forului. Documentele Securit\]ii despre identitatea [i rezisten]a intelectualilor“, `n Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea (coord.), Intelectualii [i puterea, Editura Institutul European, Ia[i, 2011. 11 Propunem [i o defini]ie scolastic\: „rezisten]a prin cultur\“ nume[te ac]iunile sistematice [i diversificate ale oamenilor de cultur\ de promovare a libert\]ii de crea]ie [i condi]iile necesare acesteia, cu limite de con]inut [i de desf\[urare rezult`nd din recunoa[terea autorit\]ii regimului [i a conduc\torului s\u.

Rezisten]a de interior
Numele lui Doina[, Marino, Noica s`nt asociate „rezisten]ei prin cultur\“. Nu [i al lui Breban. De ce oare, `n cazul romancierului, cruciada `mpotriva cenzurii nu a l\sat urme `n memoria colectiv\? ~n afara temelor literaturii rom=ne, referin]ele ce-l privesc s`nt centrate pe datele psihologice [i de comportament. Cel pu]in, aceasta este imaginea din dosarele de securitate. Afl\m din ele despre repro[ul lui Florin Mugur („pe vremea c`nd era puternic, nici nu-i r\spundea la salut sau d\dea oamenii afar\ din birou“), de sfatul lui Marin Preda, s\-[i potoleasc\ orgoliul, despre fi[a personal\ care re]ine c\ are „o fire impulsiv\, arogant\ [i impertinent\“, iar sursele repet\ c\ este „antipatizat pentru egocentrismul s\u exagerat“, „compromis `n r`ndul scriitorilor“1, manifest\ „mult\ `ng`mfare“ [i „grandilocven]\“2. Pentru ofi]erii de securitate el arat\ imprevizibil, extrem de volubil [i incapabil s\ p\streze un secret. Teme de ordin comportamental [i psihologic se ridic\ `n cazul tuturor. ~ntrebarea ar fi de ce `n cazul lui Breban acestea au pus `n umbr\ devo]iunea fa]\ de opera creat\. {i nu doar aceasta. C`]i dintre creatorii asocia]i promov\rii „artei pentru art\“ [i „rezisten]ei prin cultur\“ au condamnat la radiouri, `n interviuri [i `n pres\ (str\ine, c\ci `n ]ar\ nu se putea) `n termeni at`t de direc]i cenzura [i politica cultural\ a regimului? Spicuiesc din dosare: la masa rotund\ difuzat\, `n 1971, la postul Deutschlandfunk, Breban vorbe[te agresiv [i negativist despre „noua situa]ie din via]a literar\ din ]ara noastr\“ . ~n ianuarie 1972, ziarul Frankfurter Allgemeine public\ o convorbire cu Nicolae Breban `n care acesta adopt\ „o pozi]ie r\uvoitoare la adresa politicii interne [i externe a partidului [i statului nostru“3. La 4 ianuarie 1975, un ziar din Stockholm i-a publicat un interviu „`n care face aprecieri necorespunz\toare privind situa]ia scriitorilor din
www.timpul.ro

Bonaventura, Itinerariul min]ii spre Dumnezeu, Edi]ie bilingv\, Traducere, studiu [i tabel cronologic de Florina-Rodica Hariga, Not\ introductiv\ [i note de Florina-Rodica Hariga [i Alexander Baumgarten, Editura Polirom, Ia[i, 2012, 176 p. Considerat unul dintre tratatele majore de mistic\, Itinerariul min]ii spre Dumnezeu este [i una dintre cele mai tulbur\toare lucr\ri ale filosofiei medievale latine. Aceasta oglinde[te efortul de a valorifica vocabularul [i reprezentarea despre lume ale misticii cre[tine [i neoplatonismului, filtrate intens de numeroase surse filosofice [i teologice. Cultura franciscan\ a secolului al XIII-lea formuleaz\ aici o m\rturisire spiritual\ `ntemeiat\ pe o viziune asupra ierarhiei lumii [i a facult\]ilor de cunoa[tere, contur`nd un drum spre Dumnezeu [i un model al rectitudinii morale.

Partidul partener [i protector
~n cazul lui Breban se adaug\ numeroasele lui coniven]e cu regimul. Nu doar membru supleant `n CC al PCR, dar are [i contacte cu v`rfuri ale nomenclaturii. Particip`nd cu pl\cere la evenimentele organizate de reprezentan]ele Rom=niei `n str\in\tate, critic\ exilul anticomunist [i se fere[te s\ pun\ `n discu]ie tragedia uman\ din ]ar\. Cum po]i asuma o rezisten]\ cultural\ [i s\ evi]i orice contestare a sistemului comunist ca atare? Aceast\ `ntrebare i-a fost pus\ cel pu]in implicit lui Breban. Dar aceast\

septembrie 2012

6

TIMPUL

Agora

Yoga puterii
TIBERIU BR|ILEAN
Exist\ c\r]i care te hr\nesc ani de zile, care te transform\, c\r]i fundamentale. A[a este eseul Yoga puterii al eruditului autor italian Julius Evola, discipol al lui Nietzsche [i Tristan Tzara, c\ruia `i mai dator\m [i alte lucr\ri remarcabile despre hermetismul medieval, Tradi]ia hermetic\, din care s-au n\scut, `n opinia mea, [tiin]a [i societatea modern\, `ncep`nd cu Rena[terea, continu`nd cu Reforma, societ\]ile secrete [i revolu]iile moderne (Humanitas, 1999), Misterul Graalului (Humanitas, 2008), sau Metafizica sexului (Humanitas, 2006). Evola este un uomo universale: pictor, futurolog, poet, teoretician al artei, filosof, ezoterist [.a. Viziunea sa este una antimodern\, antiprogresist\, antimaterialist\, tradi]ionalist\ [i nonconformist\. Eseul de fa]\, tradus de profesorul ie[ean Drago[ Cojocaru [i beneficiind de o onorant\ prefa]\ de Marguerite Yourcenar, a ap\rut tot la Humanitas, `n 2011. Lucrarea dezvolt\, cum apreciaz\ academiciana francez\, o „psihologie a profunzimii“, cu r\d\cini metafizice, o psihologie sacr\, a tantrelor hinduse, `n genul prefe]ei scrise de Jung la Bardo Thodol. ~mpotriva ra]ionalismului totalitar al modernit\]ii, aceast\ carte ne red\ posibilitatea de a adera la propriile noastre mituri [i rituri. A trebuit s\ revizit\m India pentru a reface ceea ce `n Occident a distrus epoca modern\, `n primul r`nd leg\tura dintre suflet [i corp, antitetic\ `n modernitate [i care a rezolvat antiteza prin negarea sufletului. O revenire `n aceast\ privin]\ era fiin]ial necesar\. Evola ne invit\, prin prezentarea spiritualizat\ a tehnicilor tantrice, la o redescoperire a senin\t\]ii interioare care, precum suprafa]a unui lac lini[tit, s\ poat\ s\ reflecte. Mistica cre[tin\ spune acela[i lucru. Metoda tantric\ `ns\, spre deosebire, nu este etic\, ci e psihologic\, nu trateaz\ despre virtuo[i, ci despre for]e [i energii. De fapt, Proust observa surprinz\tor c\ virtu]ile s`nt, `n primul r`nd, energie, desigur `nc\rcat\ emo]ional. Yoga tantric\ [i metafizica ei provin `ns\ din hinduism [i par]ial din buddhism, dintr-o concep]ie `n care toate se `nl\n]uie ipso facto, iar toate excesele de for]\ se `ntorc `mpotriva celor care le genereaz\. Evola este pasionat de puterea pur\, fiind acuzat de fascism. ~n acest scop, el caut\ [i transmite esen]ialul experien]ei tantrice tibetane, cu numai c`]iva ani `nainte ca Tibetul s\ fie ocupat de chinezi. Ca [i Malaparte, Evola se dezv\luie ca un intelectual cu o forma]ie mai cur`nd germanic\, `n admira]ia lui Friedrich al II-lea. O alt\ lucrare a sa se nume[te Revolta `mpotriva lumii moderne, titlu care vorbe[te de la sine, dar care a f\cut ca lumea academic\ s\-l izoleze. Visul s\u de putere aristocratic\ [i sacerdotal\ devine suspect, duc`ndu-l `ntr-o zon\ periculoas\, magic\. Aviditatea aproape morbid\ `n privin]a puterilor supranaturale `l va `mpinge spre rasism. Altminteri, avem a face cu un erudit de geniu, cu capacit\]i excep]ionale. Ce este iar\[i ciudat, pentru cineva care prezint\ Tantrele (Tratatele) indiene, mi se pare faptul c\ nu vorbe[te nimic despre re`ncarnare – pare s\ nu cread\ `n ea – [i nici despre stingerea Eului. Cartea poate fi o simpl\ tem\ de studiu dar, citit\ atent, ne poate `nv\]a multe din cele necesare pentru dob`ndirea unor puteri [i activarea unor energii ce pot, corect folosite, aduce mult bine `n via]a cotidian\, `n economie [i `n societate, `n cuplu etc., dep\[ind samsara, sau „fluxul nesemnificativ al perenei dureri existen]iale“. Autorul pledeaz\ pentru „g`ndirea liber\ de sim]uri“, pentru „a se `nceta s\ se mai fac\ filosofie“, pentru ascez\ ca drum al realit\]ii, pentru experimentarea lumii ideilor-for]\. El posed\ un soi de „magie imaginativ\“, dincolo de g`ndirea reflexiv\ cu care e obi[nuit cititorul occidental. Vehiculul noetic al acestei `nv\]\turi este dificil de realizat. Autorul exerseaz\ trecerea de la g`ndirea logico-discursiv\ eminamente cerebral\, la un tip de g`ndire „cu inima“, intuitiv\ [i identificativ\. Se produce o veritabil\ metanoia, ce asigur\ trecerea c\tre cunoa[terea intuitiv\ prin identitate. Evola tinde c\tre o cunoa[tere care s\ mearg\ dincolo de aceast\ lume fenomenal\ a aparen]ei, demers `ntru care conceptele filosofice [i teoriile [tiin]ifice nu ajut\, pentru c\ nu fac dec`t s\ desacralizeze lumea, s\ o `ncremeneasc\ `n fantasmele exteriorit\]ii, valoriz`nd cel mult emo]iile estetice. Nivelul superior de cunoa[tere spre care tinde Evola este unul al jocului Absolutului, cu puterea sa, `n care existen]a se identific\ cu cunoa[terea, subiectul cu obiectul, Eul cu non-Eul. Potrivit opusului tantric, identificarea fiin]\rii cu cunoa[terea nu este o simpl\ formul\ teoretic\, ci presupune experimentare la toate nivelurile con[tiin]ei, de la g`ndirea pur\ la limita [i limitarea materiei, con[tiin]\ ce izvode[te tocmai din identitatea dintre subiect [i obiect, „fulgura]ie pur\ `n vidul noetic“, a c\rei amintire Occidentul a pierdut-o [i pe care se `ntemeiaz\ `ntreaga economie a Eliber\rii, a desprinderii de necesitatea implacabil\ a mor]ii [i rena[terii. „Mu[c\tura dragonului nu se va `nchide“, spune o veche zical\ daoist\. Julius Evola se adreseaz\ celor pu]ini care `ncearc\ s\ „urce muntele“, tinz`nd `ntru des\v`r[ire (siddha), celor care `ncearc\ s\ devin\ zei. Pentru c\, a[a cum spune preceptul vedic: „Numai zeul `l poate adora pe zeu“. Julius Evola, Yoga puterii. Eseu despre Tantre, Traducere de Drago[ Cojocaru, Postfa]\ de Marguerite Yourcenar, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2012, 404 p.

Sexualitatea `n era Internetului
IONU} POPA
Internetul `nseamn\ mobilitate, este `n acord cu lichefierea (evanescen]a) rela]iilor amoroase odat\ perene (amplific`nd-o), aduce oamenii mai aproape oferindu-le posibilitatea de a interac]iona dincolo de acele senza]ii st`njenitoare caracteristice primelor `nt`lniri „fa]\ `n fa]\“ [i devine, pe m\sur\ ce intr\ `n vie]ile tot mai multor utilizatori, mijlocul de comunicare ce poten]eaz\ inter[anjabilitatea indivizilor pe tabla de [ah a rela]iilor de dragoste. „Am sus]inut c\, `n prezent, sexualitatea este important\ pentru noi, nu prin prisma `nsemn\t\]ii acesteia pentru sistemele de control ale modernit\]ii, ci datorit\ faptului c\ reprezint\ punctul de leg\tur\ dintre alte dou\ procese: izolarea experien]ei [i transformarea intimit\]ii“ (Giddens, 1992, 178). Internetul opereaz\ aceste dou\ modific\ri privind experien]a [i intimitatea `n sfera sexual\, mut`ndu-le locul de `nt`lnire `n planuri multiple ce interac]ioneaz\ simultan. Astfel, at`t experien]a, c`t [i intimitatea devin mediate de un instrument care func]ioneaz\ pe principiul centru-periferie. ~ntr-o astfel de configura]ie, centrul este investit cu autoritate, exist`nd situa]ii `n care informa]iile distribuite pot fi nocive. „P`n\ la apari]ia internetului, industria pornografic\ era destul de limitat\ `n efectele sale, din cauza fr`nelor sociale [i psihologice, `ns\ accesibilitatea, disponibilitatea [i anonimatul presupuse de experien]a virtual\ au condus la o adev\rat\ explozie a produc]iei [i a consumului de pornografie: – peste patru milioane dintre toate website-urile (12%) s`nt dedicate pornografiei (420 milia explica acest fenomen, Cooper, Putnam, Planchon [i Boies (1999a) [i Cooper, Scherer, Boies [i Gordon (1999b) au identificat trei caracteristici ale mediului online care poten]eaz\ sexualitatea: Accesibilitatea (exist\ milioane de pagini de internet u[or de accesat [i un num\r extrem de mare de oameni pe re]elele de socializare, `n camere de chat [i `n sistemele de mesagerie private, care s`nt deschi[i c\tre abordarea subiectelor sexuale); Disponibilitatea (pornografia [i interac]iunile de natur\ sexual\ `n mediul online s`nt ieftine, `ntruc`t nu este nevoie dec`t de un computer [i de o conexiune la internet pentru a le accesa) [i Anonimatul (`n mediul online, nu este nevoie s\ `]i dezv\lui identitatea, iar oamenii percep comunicarea sexual\ online ca fiind, de asemenea, anonim\)“. (Subrahmanyam, Šmahel, 2011, 43) Accesibilitatea este pilonul sexualit\]ii pe Internet. Este acel factor care `i permite Internetului s\ interfereze cu evolu]ia dezvolt\rii psihosexuale a pre-adolescen]ilor. A[a cum sus]ine Steven Emery-Wright, „`n era cyberspa]iului, pornografia a devenit accesibil\ la orice or\ [i pentru to]i indivizii din toate categoriile de v`rst\. Pentru mul]i dintre indivizii tineri din `ntreaga lume, pornografia de pe internet reprezint\ prima experien]\ prin care ace[tia intr\ `n contact [i se familiarizeaz\ cu informa]iile [i manifest\rile legate de sex“. (Wright, 2009, 65). Acesta lucru poate avea efecte negative, `ntruc`t mul]i adolescen]i [i pre-adolescen]i nu posed\ instrumentarul necesar `n acest domeniu pentru a face distinc]ia `ntre o informa]ie pertinent\, care reflect\ adev\rul [i are un caracter pur educativ, [i materialele perturbatoare ce `[i ]es `n jurul percep]iei individului expus o `ntreag\ re]ea de obsesii [i complexe. „Brown (2000) sugereaz\ c\ expunerea la con]inutul sexual care str\bate media `nt\re[te un anumit set de norme sexuale [i rela]ionale, precum [i comportamente sexuale iresponsabile. Dac\ putem conchide c\ pornografia pe Internet portretizeaz\ sexul [i sexualitatea `ntr-un mod agresiv, idealist sau extrem, privitorii ar putea fi influen]a]i s\ cread\ c\ experien]ele respective fac parte din «normalitate». Adolescen]ii ar putea dezvolta a[tept\ri nerealiste `n ceea ce prive[te sexul, acest fapt `nregistr`nd, drept urmare, un impact semnificativ asupra dezvolt\rii sexuale [i rela]iilor viitoare ale acestora“ (Atwood, Conchetta, 2011, 41). ~n concluzie, putem conveni la unison c\ Internetul a schimbat `n mare parte peisajul sexual din via]a oamenilor, o dat\ cu impunerea unor schimb\ri structurale la nivelul `ntregii societ\]i, `ns\ este foarte greu de analizat natura acestor schimb\ri, `n condi]iile `n care, potrivit studiilor academice, exist\ at`t aspecte pozitive, c`t [i aspecte negative `n ceea ce prive[te utilizarea din ce `n ce mai extins\ a Internetului, `n special `n r`ndurile adolescen]ilor [i tinerilor. Pe de-o parte, democratizarea informa]iei subsumeaz\ multe efecte benefice; unul dintre acestea const\ `n inculcarea subtil\ `n textura cognitiv\ a multor tineri a dorin]ei [i curiozit\]ii de a p\trunde `n compartimentele mai pu]in accesibile ale lucrurilor, izvor`nd de-aici hot\r`rea de a nu se mul]umi cu detaliile de suprafa]\. Pe de alt\ parte, fluxul de informa]ii [i materiale nocive este, de asemenea, `n continu\ cre[tere, iar lipsa unor structuri investite cu autoritate care s\ trieze informa]iile [i s\ le disemineze `n consecin]\ at`rn\ greu `n partea negativ\.
www.timpul.ro

oane de pagini); – zilnic, `n America s`nt 65 milioane de c\ut\ri pentru pornografie (25% din totalul c\ut\rilor pe internet), transmi]`ndu-se 2,5 milioane de e-mail-uri cu con]inut sexual; – produc]ia de filme pornografice pe an, a crescut de la 1300 (1988) la 13588 (2005), cu o cre[tere a v`nz\rilor de la 405000 filme v`ndute `n 1992 (1,6 miliarde dolari) la 957000 filme v`ndute `n 2005, `n valoare de 3,62 miliarde dolari“ (V. Gheorghe, 2011, 16). ~n lumina acestor date, putem conchide c\ materialele de natur\ sexual\ ocup\ o pozi]ie dominant\ `n re]eaua global\. „Pentru

septembrie 2012

Cronici din tranzi]ie

TIMPUL

7

„Ghemurile“ Genovevei Logan
ADRIAN NECULAU
Corpora]iile profesionale puternice, cum cea a medicilor sau cea a inginerilor, au dat scriitori cunoscu]i, adesea renumi]i `n toat\ lumea. Medicii A. P. Cehov, Mihail Bulgakov sau Vasile Voiculescu s`nt mai cunoscu]i ca scriitori, dec`t ca doctori. {i inginerii s`nt bine reprezenta]i, nu exemplific dec`t cu dou\ nume: Alain RobbeGrillet (1922-2008), romancier [i cineast, reprezentant de v`rf, [ef de [coal\ al „noului roman“, a fost, la origine, inginer agronom [i [i-a c`[tigat existen]a o vreme ca specialist la Institutul de fructe [i legume coloniale din Maroc. Norman Manea, cel mai tradus [i cunoscut scriitor rom=n, a fost [i el inginer prin provincie. Din ordinul psihologilor, `n schimb, redus ca num\r, f\r\ mare anvergur\ social\, au ie[it pu]ini scriitori. Un caz aparte `l constituie cei care-[i valorific\ experien]a profesional\ `n opere fic]ionale, cum e cazul lui Irvin Yalom care, al\turi de tratate, a publicat romane inspirate din via]a psihoterapeu]ilor [i a pacien]ilor lor. La noi [tiu pu]ine cazuri `n care psihologii au produs [i literatur\. Cu c`]iva ani `n urm\ am scris, `ntr-o revist\ de psihologie social\, despre Corneliu Buzinschi, absolvent la Ia[i, coleg de genera]ie, care a publicat romane cu cheie sau c\r]i inspirate din via]a adolescen]ilor. A fost [i un redutabil jurnalist. Ion Radu, din Bucure[ti, profesor de psihologie social\, autor a mai multor lucr\ri `n acest profil, este [i un prolific romancier, descriind via]a rural\. Paul Popescu-Neveanu a scris poezie, din p\cate n-a apucat s\ o publice, un volum – versuri pline de sensibilitate, de nea[teptat pentru firea sa tumultoas\ – a ap\rut, prin grija fiului [i a nurorii sale, dup\ moartea sa. Mi-ar trebui pagini multe s\ evoc contribu]iile lui Costache Ol\reanu, absolvent de psihologie [i cercet\tor la Institutul de {tiin]e Psihologice [i Pedagogice, membru al aceleia[i {coli de la T`rgovi[te, ale c\rui c\r]i erau, nu cu mul]i ani `n urm\, analizate [i apreciate. Tudor }opa, coleg cu Ol\reanu la institut [i membru al acelea[i grup\ri literare, n-a fost mai pu]in l\udat de critic\. Din acela[i grup este [i Romeo D\sc\lescu, poet, c`ndva preferatul lui Onisifor Ghibu, pe cale l-a p\r\sit `n anii s\i de fanatism ideologic [i pe care l-a evocat apoi, cu iubire, asum`ndu-[i eroarea de situare social\ din tinere]e. Membr\ [i ea a corpului de cercet\tori de la Institutul de Psihologie al Academiei Rom=ne, Aurora Liiceanu public\, `n ultimii ani, c\r]i `n care talentul de a creiona personaje [i situa]ii apar]ine mai degrab\ fic]ionalului, dec`t clinicianului preocupat de cazuri, de analiz\ critic\. ~n fine, despre Vasile Pavelcu se spune c\ a r\mas [i ca „scriitor de psihologie“. C\r]ile sale, chiar `ncep`nd cu teza de doctorat, se remarc\ prin scriitura alert\, departe de stilul sec, plat [i dogmatic al unor colegi din epoca sa. Doar `n lucr\rile lui Mihai Ralea mai g\sim seva de scriitor, dob`ndit\ `n perioada de ucenic [i apoi mentor la Via]a Rom=neasc\. ~nc\ dou\ cazuri, doi absolven]i de psihologie de la Ia[i: Liviu Antonesei, cercet\tor `n echipa lui Ion Holban [i apoi profesor de pedagogie, scriitor [i publicist activ [i cunoscut, [i Mihai Dinu Gheorghiu, care a abandonat preocup\rile de critic literar [i eseist, domeniu `n care s-a afirmat viguros `n tinere]e. ~n aceea[i companie trebuie amintit timi[oreanul George {erban, din aceea[i genera]ie ie[ean\, c\ruia i-am condus [i lucrarea de licen]\, cunoscut [i el ca romancier, dar [i om politic; este cel ce a sus]inut cu vehemen]\ Proclama]ia de la Timi[oara, `n care se cerea, la „punctul opt“, lustrarea fo[tilor activi[ti [i securi[ti. A pl\tit cu via]a curajul s\u civic. Om de caracter. Genoveva Logan (Pogorilovschi), coleg\ de genera]ie, absolvent\ de Ia[i, a f\cut un doctorat cu Vasile Pavelcu despre atitudini [i a lucrat toat\ via]a ca psiholog: `n selec]ia profesional\, la Laboratorul de psihologie al CFR Ia[i, f\c`nd parte din [coala „Ion Holban“ [i apoi, `n orientare profesional\, la Institutul de {tiin]e Pedagogice din Bucure[ti. La Ia[i, sub patronajul lui Ion Holban, se `nfiripase un fel de cenaclu literar, el `nsu[i a scris [i publicat poezii [i chiar un volum de literatur\ pentru copii. Petre Botezatu, condei sub]ire [i spirit ales, care a lucrat [i el la laborator, p`n\ a plecat la universitate, nu a l\sat doar c\r]i [i studii
www.timpul.ro

de logic\ [i psihologie, ci [i eseuri pline de miez, `ntr-un stil inimitabil. Genoveva a f\cut parte [i din gruparea de scriitori de la Institutul de cercet\ri bucure[tean, grup pe care l-am evocat mai sus. Ca to]i membrii Institutului, a cunoscut [i ea experien]a „Medita]iei Transcendentale“ [i preg\te[te acum o lucrare despre acest episod terifiant din via]a psihologilor rom=ni. Dar a debutat de t`n\r\ ca romancier, `n 1969, unele c\r]i valorific`nd cuno[tin]ele [i experien]a de psiholog. ~nainte de 1989 a mai publicat trei romane: Alergie (1973), F\r\ identitate (1982) [i Pentru toate vine o zi (1986). C\r]ile acestea i-au fost republicate dup\ 1989, a mai scris [i altele, romane [i versuri. Cea pe care o prezent\m aici este `ns\ un experiment psihosociologic inedit: o suit\ de scenete, situa]ii, portrete `n context, eviden]iind puterea de diagnoz\ a persoanei, prin recursul la literatur\, la fic]iune. Scriitoarea Genoveva Logan `[i nume[te prozele de mici `ntinderi „ghemuri“ (sau gheme!?) [i le caracterizeaz\ astfel: „Ele nu s`nt nici roman, nici nuvel\, nici povestire armonios `nchegat\. Vom spune c\ s`nt mici nuclee, mici cuiburi sau, dac\ vre]i, agen]i de fermenta]ie, asemenea bobului de orez care se pune `n sticla cu cvas. ~ntr-o accep]ie simbolic\ ghemul adun\ `n el `nceputul [i sf`r[itul, este spirala condensat\ `n ou“. Ghemele Genovevei ar fi ni[te „formule condensate“ de comunicare a „mesajului fabulatoriu“, o strategie de rec`[tigare a cititorilor care nu mai au timp [i dispozi]ie s\ citeasc\ romane ample. Concizia prozelor de acest tip, adresate cititorului gr\bit, h\r]uit [i debusolat, poate avea efect benefic: invit\ actorul social la medita]ie, la o nou\ „lucrare“ asupra lui `nsu[i [i asupra universului psihologic `n care este plasat. Proze concise, relat`nd `nt`mpl\ri semnificative – personaje `n situa]ii –, ele se desf\[oar\ dup\ o schem\ precis\, oarecum formal\, precum basmul sau legenda: descrierea sumar\ a locului (contextului, situa]iei); scurte prezent\ri a personajelor implicate, unul p`n\ la trei; presim]irea norocului, care „st\ s\ fie“; deznod\m`ntul, de obicei tragic. Un ghem poate avea doar o pagin\, dar ecoul poate fi amplu: cititorul simte nevoia s\ reia lectura, iar efectul se propag\ `n „ad`ncuri“, cer`nd noi rezonan]e. Poate fi interpretat ca un [oc terapeutic, ca o consiliere, ca o problem\ supus\ sim]irii cititorului, dar apel`nd la simboluri, imagini `nc\rcate de sensuri ascunse, semne [i noduri psiho(socio)logice. Curios, locurile din care `[i extrage scriitoarea personajele este lumea satului, o lume parc\ neatins\ de moderniz\ri [i schimb\ri, de[i au trecut peste ea uragane devastatore, o lume care [i-a p\strat valorile ancestrale [i obiceiurile (practicile!) care au ajutat-o s\ reziste. O lume parc\ apus\, un social care a dob`ndit [tiin]a conserv\rii, o lume sensibil\ la imediat [i, `n acela[i timp, atemporal\, non-contextual\. O lume a imaginarului [i puterii credin]ei `n vechile alc\tuiri. Credin]a, am g\sit `ntr-un text uitat al lui Henri Bergson, este un revers al realit\]ii, al contextului social. Mediul social ofer\ omului un loc [i un mijloc de realizare, de afirmare, de integrare social\. Dar el se poate `mplini [i prin credin]\, mobiliz`ndu-[i toate resursele pentru a se `mpotrivi vremii netrebnice. Credin]a personajelor din aceast\ carte nu este o op]iune cognitiv\, „ra]ional\“, ci implic\ `ntregul insului, afectivul, memoria sa (experien]ele sale sociale), proiectele de dezvoltare personale `n context social. Personajele cred cu `ntreaga personalitate [i se implic\ total, credin]a lor e puternic\, solid\, capabil\ s\ schimbe natura uman\ a celor din jur. Ea se men]ine, se consolideaz\ prin practici de `nt\rire. Aici e secretul ruralului pe care pariaz\ Genoveva Logan. C`ndva, `nainte de 1989, am citit un eseu al lui Nicolae Manolescu, reluat `n unul dintre volumele sale de „teme“, dup\ care satul, ruralul nu poate deveni subiect de roman, dac\ scriitorul vrea s\ devin\ universal. Numai romanul urban poate deschide cale spre lumea modern\ de ast\zi. Genoveva Logan `ncearc\, iat\, s\ infirme aceast\ aser]iune. Poate nu `nt`mpl\tor ghemele sale apar `n rom=n\ [i italian\, timpul va ar\ta dac\ vor avea ecoul scontat. Primul ghem, de doar dou\ pagini [i jum\tate, are o simplitate clasic\. Din motive diverse, dou\

familii megie[e au ajuns `n conflict, `n „du[m\nie“: nu-[i mai vorbeau, nu se ajutau, „nu-[i d\deau plusul peste p`rleaz“. O femeie singur\, vrednic\, r\mas\ v\duv\ dup\ r\zboi, cu destui copii, trebuie s\ le asigure traiul [i zestrea, dar [i s\ suporte starea de r\zboi intergrupal, cu toate consecin]ele psihosociologice – suspiciune, ne`ncredere, fric\ de a se dezv\lui. P`n\ `ntr-o sear\, c`nd b\iatul mai mic al vecinului strig\ t`rziu, `n noaptea friguroas\, la poart\, anun]`nd vecina c\ o oaie a f\tat [i mielul trebui ferit de vijelia iernii. Gest ce dezghe]\ rela]ia: „de atunci au prins a-[i vorbi [i ce-a mai fost negru `n inima lor s-a topit, `ncetul cu `ncetul“. O fabul\ cu morala la urm\: un cuv`nt, un gest m\runt poate reface leg\turile. O femeie uitat\ de timp, `mpov\rat\, b\tr`n\ singur\ [i neputincioas\, ca multe din sat, se mi[c\ prin gospod\rie dup\ ni[te reguli pe care [i lea format `n tinere]e. Dar mecanismele schemei de sine nu mai func]ioneaz\. Se adaug\ [i umbrele celor du[i, sf`rtec`ndu-i memoria, f\c`ndu-i via]a [i mai grea. Ea poart\, `ns\, o aur\: cei din jur cred ca `i poate ajuta prin puterea inimii ei largi. C`nd pornesc la o treab\, cer de la ea cu `mprumut o sum\ mic\, s\ le aduc\ noroc. For]a credin]ei. C`nd puterile o las\, vecinii se adun\ s-o ajute, s-o preg\teasc\. {i atunci se `ntoarce „cel plecat“, fiul iubit care s-a `nstr\inat; deja diferit, atipic, rupt de context. Purt`nd cu el dorin]a de a afla secretul care l-a `nso]it toat\ via]a, pierdut prin lumi, `n exil. N\d\jduind s\ se reg\seasc\. Dar simte c\ nimic nu se mai leag\, c\ e str\in. {i deodat\ rela]ia sa cu mama neputincioas\ se inverseaz\: ea devine puternic\ [i `ncearc\ s\-i dea curaj, iar el simte c\ este neajutorat, pierdut, r\pus de pierderea leg\turilor originale. El are nevoie de ajutor [i nu ea, muribunda. O alt\ b\tr`n\, uitat\ de moarte, care n-a plecat la timp, inutil\ [i ignorat\ de acum de comunitate pentru c\ n-a ]inut regula, reu[e[te, prin rug\ciunile [i exemplul ei, prin prezen]a sa semnificativ\, s\-i schimbe pe cei din jur, „s\ dea `n vileag ce-i putred `n inima oamenilor“, s\-i aduc\ pe calea virtu]ii. ~n final, satul, comunitatea, o redescoper\ [i cinste[te. Un alt `nstr\inat, venit s\ aranjeze trebile casei l\sate de izbeli[te, chestionat de cei din jur asupra inten]iilor, rod al ne`ncrederii lor `n cei pleca]i. Repar\, duce la moar\, convoac\ femeile s\ preg\teasc\ o reuniune care s\ consfin]easc\ re`ntoarcerea [i s\ pomeneasc\ pe cei pierdu]i, dar n-are curaj s\ dea ochii cu satul. N-are puterea s\ se prezinte la judecata celorlal]i, s\-[i dezv\luie „r\nile [i vindec\rile“, s\ explice de ce a c\rat mereu cu sine „greul p\m`ntului“ natal. Iese [i las\ `n urm\, f\r\ un cuv`nt, adunarea convocat\ [i mesele `ntinse. Se sim]ea inutil, [tia c\ nimeni nu-l va mai `ntreba dup\ aceast\ fug\, care-i probeaz\, `nc\ o dat\, e[ecul. Ghemul se cheam\ „P\m`nt `n p\m`nt!“. Citind aceste reflec]ii despre lumea satului, ne putem pune `ntrebarea: mai reprezint\ satul o comunitate complex\, `nc\ bogat\ socio-afectiv, suport social [i furnizoare de n\dejdi? Mai poate g\si omul modern, gr\bit [i secularizat, sprijin `n aceast\ lume atemporal\, `nchistat\, `ntoars\ doar asupra sie[i? Mai putem vorbi despre un ethos al omului din sat c`nd primim zilnic [tiri [i imagini despre o lume rural\ dezabuzat\, deturnat\ de televiziunile subculturale, sf`rtecat\, d\r`mat\ de mizerie, ignoran]\, alcool [i violen]\? Nu cumva acest sat ancestral mai d\inuie[te doar `n imaginarul c`torva intelectuali ridica]i c`ndva din aceast\ lume? Alte sec]iuni ale c\r]ii identific\ boli incurabile ale civiliza]iei actuale: indiferen]a, usc\ciunea sufleteasc\ (un c`ine lovit de o ma[in\, acoperit treptat de z\pad\, pe l`ng\ care oamenii trec indiferen]i); „abandonul total“, o istorie angoasant\ despre o profesoar\ aruncat\ `ntr-o [coal\ de surdo-mu]i, „unde nimeni nu te strig\ pe nume“, `ncerc`nd s\ `n]eleag\ universul acesta paralel; o `nt`lnire a dou\ cupluri, r\t\cite prin lume, cu „ora[ul iubirii“ lor din tinere]e [i gr\dina (Copou?) de care-i leag\ amintiri, aspira]ii, idealuri; `ncerc`nd s\ re-descopere „cota zero“, de care s-au desp\r]it de mult. Doi cai abandona]i, fug\ri]i de c`inii parcului, trec `n goan\ pe l`ng\ ei, mesageri ai neantului, vestitori ai viitorului. Peste un timp, trei din cei patru, reuni]i la `nt`lnirea cu

burgul cel drag, o iau pe urma colegului al c\rui nume `l poart\ a[ez\m`ntul cultural din parc. Am mai g\sit, transfigurate, teme care au dominat c`ndva via]a intelectualilor rom=ni, inclusiv a psihologilor, marc`ndu-i socio-cognitiv `n toat\ fiin]a lor, afect`ndu-le schema de sine [i evolu]ia ulterioar\. Iat\ inevitabila `nt`lnire cu „b\ie]ii cu ochi alba[tri“, omniprezen]i, parte din peisaj, la slujb\, pe strad\, acas\, scormonindu-]i via]a, imposibil de evitat („Te-am mai v\zut undeva“). O profesoar\, nevoit\ s\-[i schimbe mereu locul de munc\, merg`nd „de mai bine de zece ani pe s`rm\“, `ncearc\ mereu s\-[i pun\ via]a `n ordine, dar e `mpiedicat\ de zelo[ii sprijinitori ai regimului care o suspecteaz\ c\ ar fi putut „complota `mpotriva organelor“. E `ntr-un noiembrie al vie]ii, se simte urm\rit\, h\ituit\, „stingher\ printre chipurile t\cute din jur, umilit\ chiar de condi]ia ei normal\“. Lumea controlat\ de sistem o `nconjoar\ `ntr-un cerc de ochi aten]i [i impersonali, o adulmec\, o „vede“ [i prin cea]\; nu are unde evada, nu are dec`t solu]ia accept\rii. O alt\ scen\, datat\ chiar `n ajunul schimb\rii, trimi]`nd la inevitabilitatea pr\bu[irii: „O bre[\ `n sistem“. Un examen de admitere la facultate, cu ceremonialul epocii [i m\surile de supraveghere ridicole, friz`nd patologicul. Dar care las\ de fapt loc arbitrarului. Nimeni nu vrea s\ vad\ fisura, intri `n sistem sau dispari, n-ai unde te refugia, accep]i s\ fii anihilat sau te autodistrugi, „f\r`m\ cu f\r`m\“. Independen]a g`ndirii [i a gestului e o iluzie pe care nu [i-o poate permite nici un individ. Un grup de colegi (psihologi) pleac\ `ntr-o excursie, fiecare fugind de ceva, de o realitate acaparatoare; dar revin obstinat la temele vie]ii lor. Discu]iile ajung la valoarea diagnostic\ a introspec]iei, la scenarii de h\ituire camuflate `nd\r\tul bunelor inten]ii, la inevitabila „afacere“ cu nume conspirativ care le-a schimbat via]a, la „conjura]ia“ care a l\sat pe unii f\r\ p`ine. Diagnoza unui participant la acest improvizat grup de discu]ie: „Nu exist\ adev\r. Iar dac\ exist\, nu poate fi spus“. Aceste proze, s\ le zicem „psihologice“, poart\ uneori o datare la sf`r[it. Au fost scrise `n diferite etape ale vie]ii autorului, s`nt dependente de contextele sociale prin care scriitoarea [i Rom=nia, „mam\ bun\“, cum spune un personaj, au trecut. De[i fic]ionale, ghemele s`nt `nc\rcate de date (auto)biografice, de analize psiho(socio)logice, teme de reflec]ie pentru cititori [i pentru autor. Desigur, e [i scriitura important\, dar ceea ce cople[e[te s`nt „temele“, `nc\rc\tura emo]ional-etic\. Genoveva Logan ignor\ actualitatea m\runt\, fragmentat\, lipsit\ de sensuri [i redeschide dosarul unei lumi abandonate, `nc\rcat\ de valori, care `nc\ n-a apus. Genoveva Logan, Puterea celor lipsi]i de putere/ Il potere dei senzapotere, Edi]ie bilingv\, Traducere de Valeria Moc\na[u, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, 269 p.

septembrie 2012

8

TIMPUL
Ballade an vieil langage françois, toate cu text original [i traducerile lui {erban Foar]\, prima cu dou\ variante pe l`ng\ cea oficial\; 3. Medalia – unde se-a[az\, cvasi-cronologic, pe tema „ubi sunt?“ varii poeme, de la Carmina Burana la Jean-Claude Renard, `nsum`nd 31 de nume [i 42 de titluri; 4. …[i reversul – unde, asemeni, se `ncoloneaz\ poeme pe tema carpe diem, simetric dispus\, chiar dac\, numeric, nu exist\ o echivalare; 5. Trei parafraze rom=ne[ti la Ballade des dames du temps jadis a lui Villon: Alexandru Odobescu, Tudor Arghezi [i Ion Barbu (poetul); 6. Melanjuri [i pasti[e (toate, marca {erban Foar]\: Balada altor „Neiges d’antan“, Balad\ pseudo-cynegetic\, Ballade [i Balada doamnelor `n vavil(l)onic\ transcrip]ie, la care se adaug\, `ntr-un fel de appedinx, f\r\ a fi numerotat\ separat, dar, `n mod evident, din alt registru, Ballade des dames du temps jadis, pus\ pe note de Georges Brassens6. Carevas\zic\ [ase coloane plus `nc\ una, din care a cincea, prin Odobescu, Arghezi, Barbu, este rezervat\ literaturii rom=ne. Este evident, a[adar, c\, pe l`ng\ efortul propriu, {erban Foar]\ g\se[te o manier\ excelent\ de amplasare a literaturii noastre `n ansamblul general ([i generos!) al literaturii europene. {ase plus una coloane, spuneam, cl\desc laolalt\ porticul hexastyl (sau heptastyl) imaginat, prin cuv`nt, de {erban Foar]\, `n [iruri inegale, prin urmare – de ce nu? – susceptibile de a putea fi completate la infinit, c`t\ vreme pe ele pare-a se sprijini Eternitatea `ns\[i. Revenind la Villon, se cuvine s\ reamintim, fie [i-n treac\t, c\ este un poet cunoscut de cititorii rom=ni prin cel pu]in [ase versiuni p`n\ la momentul 1989: Zoe Verbiceanu, Dan Botta, Romulus Vulpescu, Francisc P\curariu, Al. Alexianu7 [i Neculai Chiric\, la care ad\ug\m cel pu]in `nc\ una din perioada postdecembrist\, s\ spunem aceea a lui Dan D\nil\8. De ce este important\ aceast\ „`mp\r]ire“ cu moment de referin]\ anul 1989? La o simpl\ privire asupra versiunilor rom=ne[ti la textul villonez, observ\m o transformare la nivel sintactic [i lexical, ba chiar compozi]ional, pe alocuri. Spre exemplu, sintagma Vierge souvraine este redat\ prin „Maic\ ~ndur\toare“ de Zoe Verbiceanu, „~mp\r\teas\“ de Dan Botta, „Fecioar\-Atotst\p`n\“ de Romulus Vulpescu, dispare, treptat, la Francisc P\curariu [i Al. Alexianu, pentru a reveni prin „Prea Curat\“ la Neculai Chiric\ [i prin „Fecioar\ preacurat\“ la Dan D\nil\. {erban Foar]\ nu doar c\ nu ignor\ acest segment, dar insist\ `n c\utarea expresivit\]ii, oferindu-ne trei variante, care de care mai cuprinz\toare; astfel, descoperim `n versul lui „Fecioar\ preaseren\“ (un latinism), „Fecioar\,-n cer st\p`n\“ (un termen slav) [i, mai ales, „Marie“, un vocativ cu dubl\ b\taie, amintind, pe de o parte, de Rug\ciunea lui Eminescu9, de cealalt\ parte, de versiunea lui Arghezi10. Un exerci]iu similar ne-ar putea oferi o imagine asupra manierei de utilizare – [i de interpretare –, la noi, a termenului „Prin]e“ din Envoi: Zoe Verbiceanu spune „Principe“, Dan Botta se mul]ume[te cu „m\re“, Romulus Vulpescu spune „M\ria Ta“, Francisc P\curariu `l elimin\ cu tot cu `nchinare, Al. Alexianu recurge la „cneaz“, Neculai Chiric\ spune „Doamne“, Dan D\nil\ fiind singurul (din inventarul nostru) care-l p\streaz\ `n forma „Prin]e“, p`n\ la {erban Foar]\, unde este p\strat at`t `n varianta oficial\, c`t [i `n cele dou\ auxiliare [i, mai ales `n melanjuri [i pasti[e, cu singura excep]ie din Ballade (`n limba francez\) – `nlocuit cu „Cher Ma`tre“. {i canonul baladei medievale este interpretat diferit. Ce [tim despre Balada doamnelor a lui Villon? Avem trei strofe octostih (compuse din opt versuri fiecare), plus o `nchinare, din patru versuri, c\tre un prin]; versul octosilab (de opt silabe) alterneaz\ cu eneasilabul (de nou\ silabe), ritmul este iambic, iar num\rul de rime trei pentru toat\ poezia. Zoe Verbiceanu se abate prin aceea c\ recurge, pentru refren [i versul pereche, la heptasilab ([apte silabe), Dan Botta deviaz\ rima de la oas\ la -(a)sa, ba chiar o rupe, incluz`nd (neinspirat?) un „viteaz\“ la Ioana d’Arc, Romulus Vulpescu p\streaz\ eneasilabul `n toat\ prima parte a strofei (renun]`nd la octosilab) [i ajunge la opt rime diferite, Francisc P\curariu ajunge la endecasilab (11 silabe, [i acesta un vers propriu baladei medievale, dar mai pu]in `nt`lnit `n octostih [i mai mult `n decastih) [i la nou\ rime,

Cronici din tranzi]ie
Al. Alexianu recurge la alternan]a octosilab cu heptasilab [i la [ase rime, iar Dan D\nil\ ajunge la [ase rime. Toate, foarte frumoase [i foarte expresive, aceste versiuni. Ce face `ns\ {erban Foar]\? Cu o precizie de invidiat, `n mare parte datorat\ geniului s\u poetic, f\r\ `ndoial\, dar `n egal\ m\sur\, credem noi, rezultat\ dintr-un lung [i mig\los exerci]iu metric, {erban Foar]\ respect\ canonul textului villonez p`n\-ntr-acolo `nc`t ai crede c\-l pune la punct [i pe magistrul Villon, „diac[ul] r\zvr\tit [i f\r\ seam\n“, vorba lui Romulus Vulpescu11. Trei versiuni rom=ne[ti la Balada doamnelor…, trei pasti[e (dou\ `n rom=ne[te plus una `n limba francez\) [i Balada doamnelor de vavil(l)onic\ transcrip]ie – `n total [ase plus una! – toate respect\ deplin rigorile metrice impuse de original: {erban Foar]\ urmeaz\, f\r\ abatere, schema opt-nou\-opt-nou\-nou\opt-nou\-opt `n cele trei octostihuri [i nou\-optnou\-opt `n Envoi. Iat\, `n versiunea oficial\, Balad\ a doamnelor din alt veleat: „Ci spunemi: nurii unde i-s/ R`mlencei Flora [i pe unde,/ Cu var\-sa dint`i, Thaïs,/ Archipiada se ascunde / {i unde-i Echo, ce-]i r\spunde/ De peste g`rl\,-n adieri,/ De-o frumuse]e de neude?/ Ci unde-i neaua de mai ieri?// Unde,-n]eleapta Heloïs,/ Din vina c\rii-aveau a-l tunde/ Pre Abélard, la Saint Denis,/ Scopindu-l mai `nt`i; [i unde,/ Regina,-n stare s\-l afunde/ Pre Buridan, ca pe poveri,/ ~n apa Senei str\afunde?/ Ci unde-i neaua de mai ieri?// Dar Blanca-Doamna, cu trup lis,/ C`nt`nd ca o siren\-n unde;/ L\boasa Berthe, Bietris, Alis,/ Arenburgis din Maine; [i unde,/ Ioana, ars\-n fl\c\ri scunde,/ ‘N Rouen, de angli? – Nic\ieri?/ Marie, rogu-Te r\spunde!/ Ci unde-i neaua de mai ieri?// ~nchinare// R\spunsul, Prin]e, ia-l de unde/ Nu e, c\ci la nem`ng`ieri,/ Doar vorba-mi are a-]i r\spunde:/ Ci unde-i neaua de mai ieri?“. M\sura artei sale, `ns\, o d\ {erban Foar]\ prin Balada doamnelor de vavil(l)onic\ transcrip]ie12, `n care, transpun`nd el `nsu[i textul villonez `n marile limbi de cultur\ europene – f\r\ a uita `ns\ rom=na! –, introduce `n Envoi sintagma shakespearian\ Sweet Prince; trimi]`nd astfel cu g`ndul la celebrul Goodnight, Sweet Prince, poetul `[i ia, probabil, r\mas-bun de la motivul-umbr\ care l-a b`ntuit vreme de c`teva decenii [i care `l va `nso]i, cu siguran]\, forever and a day…
1 Antologia [i plagiatul, `n vol. Afinit\]i efective, Cartea Rom=neasc\, 1990, p. 19. 2 Idem, p. 20. 3 Idem, p. 86. 4 Idem, pp. 99-100, s.v. clepsidr\, din Symbologicum parvum. 5 Nu spunem capodoper\, Doamne fere[te!, fiindc\ nu vrem s\ se abat\ vreo urgie asupra noastr\. Aceasta nu `nseamn\ c\ nu este! Dac\ ne-a ie[it acies, l\s\m a[a, chiar dac\, `n limba latin\, cuv`ntul este feminin. (Vide cap. O parantez\ din vol. Afinit\]i efective, pp. 24-25). 6 http://www.youtube.com/watch?v=87g34eZoAuQ, online la data de 30 august 2012. 7 Toate aceste cinci versiuni rom=ne[ti s`nt incluse `ntro not\ de final (n. 23, pp. 204 sqq) din volumul François Villon, Poezii. Operele complecte ale magistrului François Villon t\lm\cite, prezentate [i adnotate de Neculai Chiric\, Editura Minerva (BPT), Bucure[ti, 1983. 8 Manualul de Literatur\ universal\ (clasa a XI-a), autori Florin Ioni]\, Maria Ioni]\, Gheorghe L\z\rescu, Editura Art Group, Bucure[ti, s.a., aprobat printr-un OM `n anul 2006, men]ioneaz\, la p. 56, `nc\ o traducere semnat\ de Ionela Manolescu, din nefericire `nc\ necunoscut\ nou\. Iat\ un prim indiciu c\ socoteala noastr\ „plus una“ are [anse de a merge mai departe. 9 „Noi, ce din mila sf`ntului/ Umbr\ facem p\m`ntului,/ Rug\mu-ne-ndur\rilor,/ Luceaf\rului m\rilor;/ Ascult\-a noastre pl`ngeri,/ Regin\ peste `ngeri,/ Din neguri te arat\,/ Lumin\ dulce, clar\,/ O, maic\ preacurat\,/ {i pururea fecioar\,/ Marie!“; Cf. „Unde-i murmùrul fostelor p`raie/ {i-al apelor cl\tite-n hele[taie,/ Marie, Maic\ PreaCurat\?// Dar unde-i [i z\pada de-alt\dat\?“ (acesta din urm\ antologat de {erban Foar]\ `n vol. cit., p. 154). 10 Vezi nota anterioar\. 11 Vezi Cuv`nt despre Magistrul François, `n vol. Opurile Magistrului François Villon adic\ Diata Mare [i L\sata. Adaosul Jergul [i Baladele, ~n rom=ne[te de Romulus Vulpescu. Editura Tineretului, 1958, p. 17. 12 La `nt`lnirea didacticienilor din `nv\]\m`ntul superior care a avut loc la Predeal, `n perioada 7-13 septembrie 2012, dr. Silvia Ciornei de la Universitatea din Pite[ti avansa ideea c\, prin prezen]a, `n text, a segmentului Sweet Prince textul lui {erban Foar]\ ar putea fi interpretat drept renga. Ideea nu e deloc rea, cu at`t mai mult cu c`t {erban Foar]\ `nsu[i noteaz\, `n studiul introductiv, c\, urm`nd o cutare linie de interpretare, „me[terul François relev\-ni-se dintr-o dat\ drept autor posibil de haiku-uri“ (a se vedea fragmentul de la p. 29), ad\ug`nd `ns\ la nota 27 de la p. 41: „Posibil, dar destul de improbabil!“. Cum nu ne-am propus a urm\ri aceast\ problem\, l\s\m cititorului interesat pl\cuta datorie de a o l\muri c`ndva.

Ubi sunt?
Alt\ poveste… (II)
astfel de pa[nice a[ez\minte, nu pot s\ spun c\ nu-mi d\ sentimentul, de o savoare prea-amar\, al nesf`r[itei vanit\]i umane. R\sfoiesc astfel, la r\stimpuri, o ve[ted\ Antologie a poe]ilor francezi contemporani, [i-i ca [i cum m-a[ preumbla, de Ziua Mor]ilor, la pas, printre tombale lespezi (de h`rtie), pe al c\ror pr\fuit, g\lbui velin se pot silabisi aceste nume: Louis Ratisbonne, né à Strasbourg le 29 juillet 1827, mort à Paris en novembre 1890; Albert Mérat, né à Troyes le 23 mars 1840, mort à Paris le 16 janvier 1909; Léon Valade, né à Bordeaux en 1841, mort à Paris en 1883; Charles Frémine, né à Viledieu le 3 mai 1841, mort à Paris en juin 1906… Or, ce rezult\ din aceste inscrip]ii quasitumulare? C\ provinciali atra[i irezistibil – ca, noaptea, inocen]ii fluturi – de aura Ora[uluiLumin\ (`n care n-au s\-[i afle dec`t morm`ntul propriu, – [i acea form\ de uitare, indiscret\, ce este derizoria faim\ a funerarelor antologii), to]i ace[ti in[i f\r\ noroc se `ncadreaz\, de la sine, `ntre derasina]ii lui Barrès (un provincial – loren –, el `nsu[i; cu, `ns\, o cu totul alt\ [ans\). Nu, totu[i, ca s\-i judec, ca acela, cu arogan]\ ([i `n, vai, contumacie), pentru delictul dezr\d\cin\rii, `i evoc, aici, pre to]i ace[tia, – c\ci Poezia `ns\[i, Arta, implic\ dezr\d\cinarea (din baremi onor bunele tabieturi); `n care caz, [i parizian, e[ti, la Paris, déraciné! Ceea ce am, eu, s\ le repro[ez (neexcluz`ndu-m\, fire[te, pe mine, le cas échéant, de la un astfel de repro[, – al judec\]ii de apoi) ]ine chiar de condi]ia liminar\ a exigentei [i geloasei Arte, – `n care e mai bine s\ nu intri dec`t, intrat, s\ nu r\m`i: s\ fii, s\ d\inui…“.2 Iar am citat `ndelung, dar fragmentul este foarte important prin aceea c\, pe l`ng\ un crez poetic explicit, arat\ c`t\ migal\ [i c`t\ seriozitate se afl\ `n premergerea unui demers numai aparent facil. Iat\ motivul pentru care, de-a lungul Clepsidrei… nu apar alte repere temporale dec`t momentul scrierii, acolo unde s-a [tiut cu exactitate (ex.: Victor Hugo, Navarin, VI – 23 noiembrie, 1827; Théodore de Banville, Balad\ Maicii Domnului – mai, 1869 [i Balad\ `n favoarea dispre]uitei poezii – decembrie, 1861; Paul Claudel, Balad\ – 1906 [i alt\ Balad\ – ianuarie, 1917, cu men]iunea `n larg; Ion Barbu, Ora[ul – Berlin, 1934). Nu [tim, de asemenea, cu exactitate, c`nd a lucrat poetul `nsu[i la transpunerea acestor texte `n limba rom=n\, dar, dac\ e s\ urm\m volumul Afinit\]i efective, a[a cum am pornit, afl\m, tot de acolo, c\ a f\cut consistente popasuri p`n\ a nu fi ajuns la Clepsidra cu z\pad\; dou\, cel pu]in, foarte importante, reluate `n studiul introductiv al Clepsidrei…: Anteannuae nives3 [i considera]iile la clepsidr\4. De ce s`nt importante? Primul traseaz\ reperele de baz\ ale manierei de receptare a lui Villon de c\tre {erban Foar]\, Villon, acies-ul5 Clepsidrei cu z\pad\, iar cel de-al doilea explic\ titlul volumului. Cum la Villon vom reveni, red\m aici fragmentul despre clepsidr\: „Ceea ce, azi, nume[te-se clepsidr\ (obiect menit s\ ne inculce g`ndul c\ ne`nduplecatul timp e reversibil dup\ plac, – [i, eventual, ideea eternei re`ntoarceri) nu e dec`t o pseudo-clepsidr\, c\ci un orologiu cu nisip: o nisiparni]\ (o Sanduhr, un sablier). Or, cealalt\, klepsydra `ns\[i, era o Wasseruhr, un ceas acuatic, – un, strict etimologic, «fur\-ap\». Dar apa e fluidul vital prin excelen]\, asimilabil(\) propriului nostru s`nge, – ceea ce face din aceast\ «cleptoman\», o lipitoare (sanguisuga), un vampir“. Iat\ cum vede {erban Foar]\ o antologie. „Clepsidra“ lui, de[i `ntr-`nsa, lichidul vital – fie el ap\ ori s`nge – e curg\tor, se construie[te, pe [ase coloane (aici, „coloan\“ [i `n sens arhitectural, „st`lp de sprijin“, [i `n sens matematic, adic\ „[ir“): 1. Ubi sunt anteannuae nives? – un consistent studiu introductiv, ce pare s\ ambi]ioneze un inventar aproape complet al temei [i al autorilor care-au atins-o fie [i `n treac\t); 2. Brelan de dame, fan]i [i rigi – unde se `ncoloneaz\, `n mod disciplinat, trei balade ale lui François Villon: Ballade des dames du temps jadis, Ballade des seigneurs du temps jadis [i

MARCELA CIORTEA

Forever and a day
Parcurg`nd Clepsidra cu z\pad\ (Polirom, 2003), ai senza]ia c\, la momentul elabor\rii volumului, Ecclesiastul lui {erban Foar]\ (2008) era deja „t\lm\cit“, chiar dac\ „pre stihuri retocmirea“ e posibil s\ nu fi fost definitivat\ la acea vreme; `n plus, ]i-ar putea da prin minte c\ autorii antologa]i au fost deja parcur[i integral (altfel cum ar fi putut {erban Foar]\ nimeri exact fragmentele care intereseaz\ linia tematic\ aleas\?). Aceste (simple, dar nu pasagere) senza]ii par s\ se confirme oriunde te-ai uita `n scrisul lui {erban Foar]\, c`t\ vreme, la el, totul se leag\ [i nimic nu vine pe nepreg\tite. Astfel, afl\m de la prima pagin\ c\ tema vanitologiei l-a ispitit `nc\ din studen]ie, c`nd, atins de vanitate (sic!, `nc\ un joc lexical), ambi]ionase o lucrare de seminar dispus\ pe dou\ coordonate: pe de o parte fortuna labilis, sic transit gloria mundi, nihil expedit, cuncta fluunt, de cealalt\ parte ergo bibamus, carpe diem, gaudeamus igitur. Dac\ e s\ lu\m numai ce avem la `ndem`n\ `n momentul de fa]\, descoperim c\ poetul n-a abandonat niciodat\ aceast\ ]`[nire de „tupeu juvenil“ (cum singur o categorise[te, cu umor), ba mai mult, prin traduceri [i lecturi sistematice, avea s-o urm\reasc\ atent [i `ndeaproape, vreme de decenii. Cum? Din toate p\r]ile! {i fiindc\ spa]iul [i timpul nu permit o investigare total\, vom lua spre exemplificare numai volumul Afinit\]i efective (Cartea Rom=neasc\, 1990), de unde vom desprinde, `n ordine, c`teva note. ~n primul r`nd, c`teva considera]ii despre cum vede poetul nostru o antologie: „Fie [i dac\ o antologie (gen colectiv, – nu, `ns\, anonim!) e, [tie-se, o-carte-a-ta-scris\-de-al]ii, ea reprezint\ antipodul `nsu[i al infamantului plagiat. Cu care, baremi in principio, nu poate, totu[i, s\ nu coincid\! C\ci, pare-se, mobilu-i propriu (c\ruia-i zicem noi [i dedesubt) e, ca [i-n cazul t\lm\cirii sau al pasti[ei declarate [i, a[adar, `ng\duite, o admira]ie invidioas\, o gelozie (una, `ns\, eficient\): dorin]a ([i amarul) de a (nu) fi scris tu `nsu]i paginile (altora), pe care, cu zel, le str`ngi `ntr-un volum (al t\u), – cum, pas\mite, Éluard o [i afirm\ (recunosc`nd de fapt, `ntr-astfel, c\, nefiind `ntotdeauna un élu, po]i, cel pu]in, s\ fii un… éluard!)“1. Un fragment (scurt, dar dens!) cu patru note de final, din care select\m dou\. Nota la „t\lm\cire“: „Presupun`nd, `ns\, aceasta o admira]ie invidioas\ la scar\ transindividual\: orice traducere transcende persoana celui ce o face“ (p. 142, nota 43) [i nota la afirma]ia lui Éluard: „~n preambulul la antologia(-i) din 1947, Le meilleur choix de poèmes est celui que l’on fait pour soi: «Spune]i-v\, prietenii mei, c\ fiecare poem din aceast\ carte at`t de variat\ a[ fi vrut enorm s\-l fi scris eu. […]»“ (Ibidem, nota 45). Acest pasaj, de invidiat, la r`ndu-i, de orice specialist `ntr-ale traductologiei, explic\ de ce, cu excep]ia fragmentului decupat din Chateaubriand (tradus de Marina Vazaca), toate celelalte antologate `n Clepsidra cu z\pad\ s`nt traduse de {erban Foar]\. Revenind la volumul Afinit\]i efective, trecem o pagin\ [i afl\m urm\toarele: „S`nt dou\ soiuri de antologii: crestoma]iile [i… celelalte (cele tematice, adic\, sau orientate dup\ o idee, ca, `ntre altele, – la noi – a toamnei [i, mai recent, a inocen]ei). – {i nu [tiu gen literar, altul, care s\ semene mai mult cu ni[te vaste cimitire (c`nd nu cu ni[te anonime [i indivize gropi comune) dec`t, `n genere, cele dint`i […]. Nu s`nt, desigur, un brumos, un melancolic preromantic […], dar contemplarea unor

septembrie 2012

www.timpul.ro

Cronici din tranzi]ie

TIMPUL

9

Pascal Bruckner [i con[tiin]a vinovat\ a Europei
MIRCEA GHEORGHE
~ntr-un interviu acordat lui Jean-Michel Olivier, cu prilejul apari]iei c\r]ii La tentation de l’innocence (1995), Pascal Bruckner m\rturisea c\ se simte deopotriv\ [i romancier [i eseist [i c\ este atras `n egal\ m\sur\ [i de fic]iune [i de teorie. Ca eseist, el este un autor cu idei `ntruc`tva non-conformiste de[i, la prima vedere, este pu]in hazardat s\ numim astfel un g`nditor pro-occidental, cu op]iuni identice sau apropiate de cele dominante. Fiindc\ Pascal Bruckner a sus]inut interven]ia NATO `n fosta Iugoslavie contra lui Slobodan Miloševic, s-a manifestat ca un filo-american pe tot parcursul conflictului cu fostul dictator Saddam Hussein, inclusiv `n timpul interven]iei militare `n Irak, l-a simpatizat, ca majoritatea electoratului francez, pe Nicolas Sarkozy [i s-a desprins de el c`nd [i al]ii au f\cut-o, este un critic, pe urma multor altora, inclusiv din sferele guvernamentale din diferite ]\ri, al ecologi[tilor radicali, este adept al unei p\ci negociate `n Orientul Apropiat prin crearea unui stat palestinian al\turi de Israel, – [i a[a mai departe, lista ar putea continua [i cu alte puncte de raliere a g`ndirii sale, la politica [i la valorile occidentale. Dar a fi pro-occidental [i filo-american nu `nseamn\ a fi lipsit de spirit critic [i a te men]ine `ntr-o stare de admira]ie necondi]ionat\ [i stupid\ fa]\ de tot ce poart\ sigiliul occidental. Cu siguran]\, Pascal Bruckner `n cartea sa La Tyrannie de la pénitence (Grasset, 2006) nu este un asemenea admirator. El nu ap\r\ Occidentul ocult`nd partea lui de umbr\ ori ignor`nd, r\st\lm\cind [i diminu`nd zona `ntunecat\ a istoriei europene. {i nu invoc\ spre a scuza ori legitima aceast\ zon\ contextele vremurilor revolute, ca, de exemplu, Jean Sevilla `n Historiquement correct. Exist\ mai multe puncte slabe care fac vulnerabil\ Europa [i civiliza]ia occidental\ `n fa]a criticilor ei. Mul]i dintre ace[ti critici s`nt ei `n[i[i europeni c\ci spune Pascal Bruckner, „nimic nu este mai occidental dec`t detestarea Occidentului, aceast\ pasiune de a vorbi de r\u despre sine, de autodestr\mare“. Unul ar fi sentimentul unei vinov\]ii care i-ar atrage Europei pe bun\ dreptate adversitatea `ntregii lumi: „Lumea `ntreag\ ne ur\[te [i o merit\m din plin: aceasta este convingerea unei majorit\]i a europenilor, cel pu]in din vest. ~ntr-adev\r, din 1945, continentul nostru este locuit de zbuciumul c\in]ei. Rumeg`ndu[i tic\lo[iile trecute, r\zboaiele, persecu]iile religioase, sclavia, imperialismul, fascismul, comunismul el nu vede `n lunga sa istorie dec`t un [ir continuu de crime [i jafuri, care au condus la dou\ conflicte mondiale, adic\ la o sinucidere entuziast\. Orori inegalate precum industrializarea mor]ii pe scar\ mare `n lag\rele de concentrare naziste [i sovietice, promovarea unor saltimbanci s`ngero[i la rangul de idoli ai maselor, experien]a r\ului total transformat `n rutin\ birocratic\, acesta este bilan]ul nostru.“ Un filozof european, JeanMarc Ferry, vorbe[te despre necesitatea rememor\rii autocritice: „Trebuie s\ ne fix\m `n memorie `n mod critic violen]ele [i umilin]ele pe care le-am provocat unor popoare `ntregi de
www.timpul.ro

pe toate continentele pentru a face s\ triumfe viziunea noastr\ proprie de umanitate [i civiliza]ie“. Un altul – Edgar Morin – avertizeaz\: „Trebuie s\ fim capabili s\ g`ndim barbaria european\ pentru a o dep\[i c\ci r\ul este `nc\ posibil“. ~n fine, pentru un al treilea – Serge Larouche – toate nenorocirile din „lumea a treia“, genocidul din Cambodgia, terorismul din Orientul Mijlociu etc. s`nt imputabile frustr\rilor produse de Occident. Pascal Bruckner nu `mp\rt\[e[te aceast\ viziune savonarolic\. Pentru el, fundamental este faptul c\ Europa a `nv\]at din dezastrele istorice care i se imput\, c\ [i-a asumat gre[elile [i crimele cu umilitate [i c\ le-a pus `n afara legii: „Europa [i-a `nvins mon[trii, sclavajul a fost abolit, colonialismul – abandonat, fascismul – `nfr`nt, comunismul – `ngenuncheat. Ce continent poate afi[a un asemenea bilan]? [...] Europa `nseamn\ Shoahul plus distrugerea nazismului, gulagul plus c\derea Zidului [Berlinului], Imperiul plus decolonizarea, sclavajul [i abolirea sa, a[adar, de fiecare dat\ o violen]\ precis\ nu doar dep\[it\, ci [i delegitimat\. ~nseamn\ un dublu avans al civiliza]iei [i al dreptului“. Zguduit\ de catastrofe istorice pornite sau inspirate de pe teritoriul ei, Europa a fost capabil\ s\ descopere `n ele fermen]ii tragici ai unor evolu]ii pozitive. Ceea ce nu s-a petrecut `n cazul altor civiliza]ii [i continente. Aici ne `nt`lnim cu o alt\ percep]ie, tot negativ\, potrivit c\reia, examin`ndu-[i trecutul, numai Europa are ce s\-[i repro[eze. Iat\, de exemplu, rela]iile dintre cre[tinism [i islamism, „dou\ religii imperialiste, convinse c\ de]in adev\rul [i gata s\ salveze oamenii `n pofida lor, prin sabie, rug, autodafé“. Biserica catolic\, principala institu]ie a cre[tinismului, s-a confruntat timp de secole cu o opozi]ie constant\ (nu e oare [i aceast\ opozi]ie un merit istoric al elitelor europene?) [i a fost constr`ns\, `n cele din urm\, s\ admit\ principiul laicit\]ii `n stat. Mai mult dec`t at`t, `n vremea noastr\, prin papa Ioan Paul al IIlea, ea a cerut `n mod solemn iertare tuturor celor pe care i-a persecutat de-a lungul istoriei sale `ndelungate: evreilor de pretutindeni, indienilor din America latin\, cre[tinilor ortodoc[i, protestan]ilor etc. De asemenea, ea [i-a recunoscut [i regretat obtuzitatea `n fa]a descoperirilor [tiin]ifice de dup\ Galileo Galilei, a condamnat Cruciadele [i a renun]at la evanghelizarea for]at\. Islamul `ns\ nu a cunoscut [i nu a `nceput un asemenea proces de autoevaluare critic\. El refuz\ `n continuare toleran]a [i nu admite c\ ar fi gre[it vreodat\ cu ceva: „Ziua `n care cele mai `nalte autorit\]i [islamice] vor recunoa[te caracterul cuceritor [i agresiv al credin]ei lor, c`nd vor cere iertare pentru r\zboaiele sfinte comise `n numele Coranului, pentru infamiile perpetrate fa]\ de necredincio[i, de aposta]i, de atei [i de femei, c`nd se vor scuza pentru atentatele teroriste care profaneaz\ numele lui Dumnezeu, [ziua aceea] va fi o zi de progres [i va contribui la risipirea suspiciunii legitime a multor popoare fa]\ de acest monoteism sacrificial“. Europa se c\ie[te, are remu[c\ri, `[i cere scuze, se simte vinovat\ cu sau f\r\ motiv. Pentru Pascal Bruckner, nu e drept ca ea s\ fie singura pus\ la st`lpul infamiei [i acuzat\ pentru r\ul care li se `nt`mpl\ altora: „Valul de c\in]\ care invadeaz\ ca o epidemie latitudinile noastre [...] nu este salutar dec`t cu condi]ia de a admite reciproca: c\ [i alte credin]e, [i alte regimuri s\ recunoasc\ de asemenea propriile abera]ii. Regretul nu trebuie s\ fie rezervat unora [i puritatea moral\ – consim]it\ ca o rent\ moral\ celor care se consider\ umili]i.

Pentru prea multe ]\ri, `n Africa, `n Orientul Mijlociu, `n America latin\, autocritica se confund\ cu c\utarea unui ]ap isp\[itor comod care s\ le explice toate necazurile: nu este niciodat\ gre[eala lor, totdeauna vinovat este un al treilea, superior lor: Occidentul, mondializarea, capitalismul“. Exist\ totu[i o vin\ a Europei `n raport cu lumea `ntreag\, dar ea nu se afl\ acolo unde este c\utat\ de detractorii ei. Ea decurge din autoculpabilizarea excesiv\. Paralizat\ de remu[c\ri [i de incrimin\ri, Europa a devenit exagerat de pasiv\ [i de pacifist\. „~n momentele sale cele mai rele, Europa caut\ pacea cu orice pre], chiar pacea rea, ca s\ vorbim ca Sf`ntul Toma, aceea care consacr\ injusti]ia, arbitrariul, teroarea – pacea detestabil\, grea de consecin]e funeste“. Nu acesta este cazul Americii, activ\, dinamic\, neiert\toare, implicat\ `ndeaproape `n toate marile evenimente contemporane: „[America] este ultima mare na]iune politic\ `n Occident, singura capabil\ [...] s\ se ridice deasupra intereselor ei imediate pentru a ap\ra concep]ia sa de libertate“. ~ntr-un fel, America reia ast\zi, `ntr-o alt\ dimensiune etic\ [i politic\ o parte, din mecanismul istoriei europene: „America `ncepe, `n general, prin a comite erori, uneori criminale, apoi le corijeaz\“. Din ra]iuni mai cur`nd obscure dec`t politice Europa are fa]\ de ea o atitudine ambigu\, `n ciuda faptului c\ America este un aliat puternic de care are nevoie pentru garantarea securit\]ii proprii: „~n acest sens, America de[i o diaboliz\m `n permanen]\, ap\r\ `nc\ tezaurul democratic pe care noi l-am refulat sau relativizat. O detest\m fiindc\ a crescut pe seama mic[or\rii noastre [i, mai ales, pentru c\ promoveaz\, deseori brutal [i cinic, valori pe care noi le murmur\m din v`rful buzelor deoarece nu mai credem `n ele“. Solu]ia pentru ie[irea din acest marasm al peniten]ei permanente, produc\tor de pasivitate [i defetism nu poate fi, potrivit lui Pascal Bruckner, dec`t reciprocitatea criticii. Europa trebuie s\ dep\[easc\ situa]ia de complacere masochist\ pe banca acuza]ilor eterni, lipsi]i de replic\, s\ critice la r`ndul ei gre[elile [i crimele altora [i s\ fie activ\ `n ap\rarea valorilor sale identitare. Nu s\ se replieze din pruden]\ exagerat\ cum a f\cut-o, de exemplu, `n timpul tulbur\rilor din lumea musulman\ provocate de desenele satirice despre Mahomed, considerate blasfematoare. Ea trebuie s\-[i domine con[tiin]a vinovat\ [i s\ redevin\ apt\ pentru ac]iune. „Cea dint`i datorie a unei democra]ii nu este de a se cantona la infinit asupra r\ului de ieri, ci de a denun]a f\r\ r\gaz

crimele [i `nc\lc\rile comise `mpotriva ei, azi. Un asemenea gest are nevoie de reciprocitate. To]i trebuie s\ aplice aceea[i regul\. [...] O dat\ ce gre[elile au fost recunoscute, atunci c`nd am avut asemenea gre[eli, este cazul s\ `ntoarcem acuza]ia contra acuzatorilor [i s\-i supunem, la r`ndul lor fierului ro[u al criticii. S\ `ncet\m a mai confunda necesara autoevaluare cu masochismul moralizator. Vine un moment c`nd remu[carea este o a doua gre[eal\ care o dubleaz\ pe cea dint`i f\r\ s-o anuleze. Trebuie s\ fim inoculatorii unei otr\vi care ne-a ros timp `ndelungat: ru[inea. Pu]in\ con[tiin]\ vinovat\ la Teheran, Ryad, [...] Moscova, Pekin, Havana, Caracas, Alger, Damasc [...] ar face cel mai mare bine acestor guverne [i mai ales na]iunilor lor. Cel mai frumos cadou pe care Europa poate s\-l fac\ lumii este s\-i ofere spiritul critic pe care ea la conceput [i care a salvat-o de at`tea primejdii. Este un dar veninos, dar indispensabil supravie]uirii omenirii“. Am putea privi demersul lui Pascal Bruckner ca o expresie a unui umanism admirabil, dar `ntruc`tva lipsit de realism. Fiindc\ s-ar putea invoca faptul c\ `n spatele celor mai multe conflicte contemporane valorile morale, ideologice [i religioase, nu reprezint\ dec`t o parte a mizei [i nu cea mai important\ – aceasta fiind mai ales legat\ de interesele economice [i geo-politice. „Masochismul occidental“ ar deveni el `nsu[i, `n anumite circumstan]e, un mijloc de promovare a unor asemenea interese. Nu e necesar s\-l consider\m totdeauna un handicap. De multe ori el nu mai corespunde unei r\ni, ci unui comportament de protec]ie. {i cu at`t mai mult cu c`t el este departe de a `ntruni unanimitatea [i nu se manifest\ dec`t `n mod diferen]iat. Dar obiec]iile de acest fel nu ne-ar duce prea departe. ~ntruc`t motiva]ii de acela[i ordin, economic sau/ [i geo-politic, se afl\ `n toate taberele implicate `ntr-un conflict bisau multilateral, p`n\ la urm\ diferen]a o reprezint\ valorile enun]ate [i puse `n practic\ cu ocazia [i pentru promovarea diferitelor interese. ~n primii ani ai regimului comunist din Rom=nia, oamenii adormeau nop]ile cu ochii pe cer, p`ndind venirea avioanelor americane care s\-i scape de bol[evism. Ocupat\ de ru[i, Rom=nia profund\ cum i-am spune ast\zi, nu la independen]\ na]ional\ visa, ci la ocupa]ia americanilor [i la interesele lor geo-politice. Fiindc\ dincolo de ele existau valorile de care oamenii acelor vremi erau `nc\ ata[a]i [i de care aveau s\ fie spolia]i pentru un timp indefinit.

septembrie 2012

10

TIMPUL

Proz\

Amintirile unui `nsingurat
NICOLAE SIRIUS
1. S\ fi fost [apte seara c`nd, din `nt`mplare, am `nt`lnit-o pe Elena. Am discutat, cred, vreme de un ceas, [i fiindc\ povestea vie]ii ei m-a zdruncinat a[a de mult, dar [i v\z`nd c\ p\rea s\ nu se gr\beasc\, `ncerc`nd s\-mi povesteasc\ tot mai multe lucruri ce o fr\m`ntau, uneori `ntreb`ndu-m\ ce cred, sau cer`ndu-mi c`te un sfat, am invitat-o la mine s\ discut\m pe-ndelete, [i-am discutat, b`nd `ntre timp un p\h\rel de vin bun p`n\ aproape de ziu\ c`nd, ea, pu]in ame]it\ de vin dar [i obosit\, a adormit pe sofa din sufragerie. S-a trezit peste pu]in, s-a scuzat c\ `nt`rziase at`t de mult [i c\ adormise la mine `n sufragerie, dup\ care s-a ridicat preg\tit\ s\ plece. Atunci m-am g`ndit c\ dac\ tot are timp poate s\ r\m`n\ s\ se odihneasc\ [i i-am sugerat acest lucru spun`ndu-i c\ se poate odihni `n dormitorul meu. Mi-a mul]umit de[i p\rea `ngrijorat\, `ntreb`ndu-m\ unde o s\ dorm eu, fiindc\ se vedea clar c\ s`nt obosit. I-am spus c\ m\ voi odihni `n sufragerie – ad\ug`nd c\ dac\ ar fi s\ m\ odihnesc `n dormitor [i a[ l\sa-o pe ea `n sufragerie iar telefonul ar suna, ar trebuit s\ vin din dormitor `n sufragerie [i a[ deranja-o. „Tot la fel ai r\mas, bun, a[a cum te-am [tiut“, a mai zis, iar eu am luat aceasta ca pe un simplu semn de mul]umire. ~ns\ `n timp ce s-a `ndreptat spre dormitor, parc\ amintindu-[i ceva, s-a oprit [i `ntorc`ndu-se m-a privit cu un fel de c\ldur\ `n ochi spun`ndu-mi pe un ton melancolic: „C`nd o s\ m\ scol o s\-]i mai povestesc ceva... ceva `n leg\tur\ cu tine... legat de trecut... la care cred c\ nu te-ai mai g`ndit de mult, sau poate c\ ai [i uitat acel lucru“, dup\ care a intrat `n dormitor, `nchiz`nd u[a `ncet. Am r\mas `ntr-un fel surprins, de[i poate n-ar fi trebuit s\ m\ surprind\ fiindc\ fusesem prieteni buni `n timpul studen]iei [i chiar inten]ionasem s\ ne c\s\torim imediat ce vom termina, dar fiecare din noi a g\sit un loc de munc\ acolo unde a putut [i drumurile noaste `n loc s\ devin\ mai apropiate s-au bifurcat. Adev\rul e c\ am regretat mult acea desp\r]ire nea[teptat\, de[i `n cele din urm\ am crezut – poate [i din nevoia de a m\ consola – c\ acela a fost jocul destinului, dac\, fire[te, e s\ admitem c\ destinul e ceva care e urzit `n afar\ voin]ei noastre [i nu ne r\m`ne dec`t s\-l accept\m. Numai c\, acele c`teva cuvinte pe care Elena mi le spusese atunci, `ntr-un mod aproape enigmatic, `ncepuse s\ trezeasc\ `n mine o anume curiozitate. Ce anume voia s\-mi spun\ despre trecutul meu n-aveam nici cel pu]in cum s\ b\nuiesc, fiindc\ atunci c`nd am fost prieteni [i ne-am dest\inuit, nici unul, credeam eu, nu mai avea de spus celuilalt nimic care ar fi putut mai t`rziu s\-l surprind\ `ntr-un mod pl\cut sau nu. ~nseamn\, m-am g`ndit deodat\, c\ ea a auzit anumite lucruri despre mine de la al]ii. Adev\rate sau neadev\rate, acele lucruri au `ncol]it `n mintea ei o lume aparte. S-ar putea s\ fi fost lucruri reale dar pe care eu s\ le fi privit ca lipsite de importan]\, motiv pentru care nici nu i le dest\inuisem. M\ mai g`ndeam [i la faptul c\ ea ar `ncerca s\ creeze o poveste pe care ar vrea s\ mi-o detalieze `n a[a fel `nc`t s\ m\ captiveze, s\ devin din nou sentimental, s\-i ar\t din nou tot ce-a[ dori s\ fac pentru ea. Dar de ce? m\ tot fr\m`ntam. * Asear\ ne `nt`lnisem din `nt`mplare dup\ o vreme at`t de `ndelungat\. C`nd ne-am v\zut fa]\ `n fa]\, am fost at`t de surprin[i `nc`t nu ne-am putut motiva acea stare dec`t printr-un sunet ciudat, asem\n\tor unui „O“ prelung, dup\ care nici unul din noi n-a [tiut pentru c`teva momente ce s\ mai zic\. „Nu-mi vine s\ cred!“ dac\-mi amintesc bine, am zis eu primul, dup\ care Elena a exclamat: „Dumnezeule... Tu?! Nici prin g`nd nu mi-ar fi trecut c\ a[ mai fi avut cum s\ te mai `nt`lnesc vreodat\!“. {i cum `nt`mplarea f\cuse s\ ne `nt`lnim chiar la ceas la Universitate, unde la ora aceea strada este foarte aglomerat\, [i cum eram `mbulzi]i de cei care treceau, gr\bindu-se, Elena mi-a sugerat s\ ne retragem pu]in l`ng\ statuie. Exact locul unde noi `n vremea studen]iei obi[nuiam s\ ne `nt`lnim. Dar ce diferen]\! Pe-atunci, la `nt`lnire, c`nd m\ vedea `n fa]a statuii, Elena venea `nspre mine aproape fugind, arunc`ndu-se `n bra]ele mele, [uier`nd a bucurie. Uneori cu ochii aproape l\crim`nd m\ `ntreba: „O s\ fie `ntotdeauna a[a?“. Acum ne retr\sesem l`ng\ statuie, cum s-ar retrage cineva la ad\postul unui pom c`nd plou\, [i m\ uitam la ea s\ v\d dac\ va zice ceva despre locul acela pe care ea `l pre]uia at`t de mult. ~ns\ c`t am stat acolo p\rea c\ nici nu-[i aminte[te de el, sau poate `[i amintea dar nu vroia s\-mi arate, fr\m`ntat\ s\-mi dest\inuiasc\ c`t mai multe din cele ce i se `nt`mplase de c`nd ne desp\r]isem. Dar mai era ceva `n afar\ de curiozitatea pe care mi-o crease spun`ndu-mi c\ are s\-mi aminteasc\ ceva despre mine, `n particular despre un lucru anume din trecutul meu, de care ea credea c\ poate nu mi-am mai amintit niciodat\ [i anume, faptul c\ atunci c`nd am invitat-o la mine n-a zis dec`t: „Bun, merg, dac\ nu te deranjeaz\“. Dar nu m-a `ntrebat unde locuiesc, dac\ s`nt c\s\torit, dac\ am copii, dac\ mai locuiesc cu altcineva `n acea cas\, c\ la un moment dat m-am g`ndit c\ m\ confund\. 2. ~n vremea studen]iei e adev\rat, eram sl\bu], p\rul `l purtam `ntotdeauna lung, hainele `mi erau, mai a[a, hippie... iar acum eram `mbr\cat ca un om de afaceri, aproape chel, cu ochelari fumurii... Un contrast uluitor. Chiar [i cineva din s`nul familiei cu care nu m-a[ fi mai v\zut de c`]iva ani ar fi putut s\ m\ confunde, dar c`nd e vorba de dou\zeci de ani cum era `n cazul nostru. Ce m-a pus mai mult g`nduri, `n tot timpul nop]ii c`t am discutat, a fost faptul c\ Elena niciodat\ nu mi-a rostit numele. A amintit de anii studen]iei de c`teva ori, dar imediat a schimbat subiectul detaliind din nou dramele vie]ii ei, care, de[i [tiam c-o apas\ m\ fascinau, fiindc\ felul ei de a le povesti le d\dea o aur\ aparte. Una din ele aproape c\ n-am putut s-o iau `n serios de[i ea a insistat c\ a[a a fost [i c\ poate s\-mi demonstreze acel lucru. Drama avea, din punctul meu de vedere, un dram de ridicol. Se `nt`mplase ca `ntr-o sear\ c`nd voia s\ mearg\ cu so]ul ei din a treia c\s\torie, la Sinaia, s\ se certe cu el `n Gara de Nord, de unde trebuia s\ ia trenul, iar acela a decis s\-[i urmeze singur drumul. Or, ea nu avea cheile de la cas\ [i nici bani s\ mearg\ la hotel. Dar discut`nd ce i s-a `nt`mplat, cu un domn care asistase mai de la distan]\ la duelul ei cu so]ul, s-a `nt`mplat ca acesta s-o invite la el [i, acolo, pornit\ s\ se dest\inuiasc\ [i mai mult, a `nceput s\-i povesteasc\ aceluia multe lucruri din dramele ei, de unde reie[ea c\ de fiecare dat\ a fost victim\. Atunci omul a decis s-o ia de so]ie. Asta `ns\ presupune c\ `ntr-un timp foarte scurt `n mintea lui a avut loc un `ntreg proces de judecat\ `n care el probabil [i-o imagina pe Elena ba total nedrept\]it\ `n rela]iile ei anterioare cu b\rba]ii, ba femeia ideal\ al\turi de care ar fi putut din acel moment s\-[i vad\ visele `mplinite, c\ [i el trecuse prin tot felul de aventuri `n via]\ [i purta remu[c\rile a c`torva mariaje din care r\m\sese cu c`]iva copii despre care `ns\ nu fusese preg\tit s\-i vorbeasc\, fiindc\ i se p\rea c\ n-ar fi momentul potrivit s\-[i dest\inuiasc\ tot ce-l ap\sa pe suflet chiar din prima zi. Oricum, el se str\duia s\ apar\ fericit [i o tot `ndemna pe Elena, de fiecare dat\ c`nd mai ciocnea c`te un p\h\rel, s\ se g`ndeasc\ la propunerea lui de a-i deveni so]ie. A insistat asupra acestui lucru, cu o consecven]\ aparte, p`n\ a adormit. Atunci, ea a `nceput s\ reflecteze mai mult la acea `mprejurare. Se gr\bise. Acceptase prea u[or s\ intre `n casa unui om despre care nu [tia aproape nimic. O gre[eal\ de genul acesta nu mai f\cuse. Nici chiar so]ul ei din a treia c\s\torie nu reu[ise s\ o conving\ s\ fie `mpreun\ dec`t dup\ un an. Nu cedase u[or nici `n fa]a so]ului din a doua c\s\torie, fiindc\ avea proasp\t `n minte e[ecul primului mariaj. Acolo, da, f\cuse gre[eala fatal\. Dar ea nu fusese vinovat\ cu nimic. ~l `nt`lnise pe cel c\ruia avea s\-i devin\ so]ie `ntr-un bar de noapte, unde el lucra. ~n spatele barului era o camer\ mic\, neprimitoare, `n care era un pat cu o p\tur\ maronie deasupra [i-un cuier `n care at`rnau c`teva lucruri. Legat de camer\ printr-un hol str`mt era un du[ [i-n spatele lui alte c`teva anexe de strict\ necesitate. ~n acea camer\ se odihnea c`teodat\ Doru, c-a[a `l chema. Acolo a acceptat [i ea s\ stea cu el dup\ ce Doru i-a povestit cum a reu[it s\ pun\ pe picioare acea afacere [i planurile lui de a str`nge bani s\-[i fac\ o cas\. La propunerea lui s\ r\m`n\ [i s\-l ajute, ea s-a ar\tat binevoitoare [i-a lucrat cot la cot cu el p`n\-ntr-o zi c`nd Doru s-a sculat mai devreme [i-a plecat `n ora[, spun`ndu-i c\ o s\ se `ntoarc\ pe la ora pr`nzului. N-a ad\ugat la acea informa]ie dec`t c\ are de discutat cu cineva ceva despre o afacere bun\ despre care o s\-i povesteasc\ atunci c`nd se va `ntoarce. * Dup\ ce el a plecat, ea s-a g`ndit s\-i fac\ o surpriz\. Nu-i pl\cea cum ar\ta barul. P\rea prea mic. Inospitalier, chiar. ~ns\ era foarte frecventat. Dar mai tot timpul cam de aceea[i consumatori. Dac\ l-ar fi decorat dup\ gustul ei, credea Elena, `n scurt timp barul ar fi putut s\-[i c`[tige un nume, lucru ce `n lumea comer]ului conteaz\ mult. Planul ei era simplu [i a `nceput s\-l pun\ `n aplicare. * Trecuse pu]in de ora pr`nzului [i `n timp ce lucra [i se tot g`ndea c\ din moment `n moment o s\ apar\ Doru, o femeie, ce s\ fi avut `n jur de dou\zeci [i opt de ani, cu un copil `n bra]e, deschide u[a [i f\r\ s\ se prezinte sau s\ spun\ cel pu]in bun\ ziua, se uit\ `n jur [i `ntreab\ total mirat\: – De ce vopsi]i pere]ii barului? F\r\ s\ fi b\nuit ce v`nt a adus-o pe-acolo pe cocheta vizitatoare, Elena i-a r\spuns, privind-o uimit\: – N-ar\tau prea bine! {i `n timp ce se g`ndea s-o `ntrebe cine e, femeia, leg\n`ndu-[i copilul `n bra]e, prive[te tot mai atent\ `n jur [i `ntreab\ nedumerit\: – V-a cerut cineva s\ vopsi]i pere]ii barului `n mov? Pu]in iritat\, pe de-o parte pentru c\ se sim]ea st`njenit\ din lucru dar [i sim]ind c\ prezen]a acelei femei `i crea un fel de disconfort, Elena a r\mas pentru c`teva momente pe g`nduri. ~n general nu-i pl\cea s\ discute cu oricine, dar acum, chiar mai mult, i se p\rea agasat\. I-a r\spuns totu[i [i la aceast\ `ntrebare dar f\r\ s\-[i mai `ntoarc\ cel pu]in capul spre ea: – Cerut? Cine s\-mi cear\? Eu am decis acest lucru! – M\ g`ndeam c\ domnul Geoan\, [eful barului, v-a cerut s\ face]i acest lucru p`n\ se va `ntoarce s\pt\m`na viitoare, a ad\ugat doamna pe un ton calm. Elena a `ncercat s\ fie mai la obiect `n ceea ce spune [i chiar a ridicat pu]in tonul, sper`nd ca `n felul acesta acea doamn\ o s\-[i cear\ scuze [i o s\ se retrag\: – Geoan\? Care Geon\? Doru Ionescu, so]ul meu, e [eful barului. Doamna se d\ pu]in `napoi, deschide u[a s\ se uite la firma de la intrare, g`ndindu-se c\ poate a gre[it adresa. – Barul PELICANUL, nu? `ntreab\ doamna ar\t`nd spre numele firmei ce se putea vedea acum destul de clar prin u[a `ntredeschis\. – Da! `i r\spunde Elena, ap\sat. – Nu mai e nici un alt bar prin preajm\ cu acela[i nume, continu\ doamna, l\s`nd s\ se `n]eleag\ c\ [tie despre ce vorbe[te. – Din c`te [tiu, nu mai e! o aprob\ Elena. – {i-atunci cum s\ fie so]ul dumitale [eful acestui local dac\ eu s`nt proprietarul, iar so]ul meu, Ionel Geoan\, a lucrat aici ca [ef de c`nd l-am deschis? – Face]i-m\ s\ `n]eleg, zice Elena, pun`nd pensula pe care-o avea `n m`n\, jos. Eu am locuit aici cu so]ul meu, Doru Ionescu, luni de zile. – Cum arat\ acest so] al dumitale? o `ntreab\ doamna pu]in nelini[tit\. Elena a privit-o cu un fel de furie dar s-a ab]inut s\ nu izbucneasc\ s\ zic\ ceva de care ar fi putut mai t`rziu s\ regrete. ~n cele din urm\ a luat de jos pensula [i cutia de vopsea [i a `nceput s\-[i continue lucrul spun`nd: – Nu [tiu dac\ e necesar s\ v\ dau vreun fel de informa]ie despre so]ul meu pentru c\ mi se pare c\ `ncerca]i s\ face]i o glum\ proast\. M\ rog, poate chiar Doru v-a trimis... Probabil a vrut s\ vad\ cum m-a[ descurca `n situa]ii extreme ca aceasta. – Duduie, zice doamna – mut`ndu-[i copila[ul de pe m`na st`ng\ ce p\rea c\-i amor]ise, pe m`na dreapt\ –, se pare c\ n-o s\ prea putem s\ ne `n]elegem. Elena, prive[te pu]in `n jur – mi[c`ndu-se sigur\ de ea cu g`ndul de a ar\ta c\ nu e o simpl\ femeie angajat\ acolo doar s\ vopseasc\ ni[te pere]i, dar c\ este, a[a cum men]ionase cu c`teva momente `n urm\, so]ia [efului de bar –, pune pensula [i cutia de vopsea `ntr-un col] al barului, `[i scoate halatul pe care-l pusese peste rochia de cas\ spre a nu o p\ta de vopsea, [i `n cele din urm\ se opre[te `n fa]a acelei doamne spun`ndu-i `ncet dar ap\sat: – P\i dac\ so]ul meu este proprietarul acestui bar, iar dumneata apari ca din senin [i-mi spui c\ e[ti proprietara acestui bar [i c\ so]ul dumitale lucreaz\ aici c`nd eu de-aproape o jum\tate de an s`nt aici, zi de zi, lucr`nd cot la cot cu so]ul meu, cum adic\ s\-]i ar\t vreun semn de pre]uire sau prietenie pentru tot ce-mi spui?! Femeia `[i mai arunc\ o dat\ privirea pe firma barului, cite[te cu voce tare numele firmei, PELICANUL, dup\ care d\ din cap a dezn\dejde: – Ce-a[ mai putea face `n situa]ii de genul aceste comune cu penibilul, zice ea ca pentru sine [i deschide geanta mic\ pe care-o avea ag\]at\ pe um\r, din care a scos un album. Se uit\ la el, dar parc\ b`ntuit\ de un g`nd anume `l pune imediat la loc. ~n cele din urm\, continu\ ea, trebuie s\-mi rezolv lucrul pentru care am venit aici. Elena ofteaz\ ad`nc, g`ndindu-se la faptul c\ are un mare ghinion `n acea zi `n care dorea at`t de mult s\-i fac\ so]ului ei o surpriz\, tocmai datorit\ acelei doamne ce o `ntrerupsese din lucru [i o enerva acum cu tot felul de `ntreb\ri ce i se p\reau mai mult dec`t ridicole. – N-ai putea dumneata s\-]i rezolvi treburile prin alt\ parte [i s\ nu m\ mai deranjezi? o `ntreab\ Elena ironic `n timp ce [i-a pus halatul pe ea, a luat pensula de unde o l\sase [i s-a prins s\ lucreze. – Dac-am ajuns [i-n barul meu s\ fiu tratat\ ca o intrus\ la ce altceva s\ m\ mai a[tept? – Visezi? a izbucnit Elena, dorind s\ pun\ cap\t acelui dialog. – Nu duduie! nu s`nt vis\toare. Poate dumneata e[ti! – Te rog s\ `nchizi u[a pe dinafar\ [i s\ nu m\ mai deranjezi! S-ar putea ca `n urm\toarele momente s\ apar\ so]ul meu [i-atunci lucrurile se vor complica, `i spune Elena pe un ton foarte neprietenos. Doamna s-a uitat pu]in `n jur, de parc\ ar fi vrut s\ fie sigur\ de faptul c\ nimeni `n afar\ de ea [i Elena nu se mai afla `n bar, [i o `ntreab\ apropiindu-se cu inten]ia de a-i ar\ta fotografiile din micu]ul album pe care l-a scos din geant\ `ncerc`nd s\ i-l `nm`neze: – Seam\n\ cumva so]ul dumitale cu acest domn? De[i v\dit agitat\, Elena a `ncercat s\ par\ calm\, [i-a [ters m`inile pe un prosop pe care-l ]inea `n buzunarul halatului [i s-a apropiat de acea doamn\, inten]ion`nd s\-i pun\ albumul `n geant\ [i s-o ia de m`n\ [i s-o dea afar\ din bar.
www.timpul.ro

septembrie 2012

Proz\
De-odat\ a tres\rit. ~n prima fotografie a albumului pe care doamna `l ]inea `n m`n\ deschis, spre surprinderea ei, l-a v\zut pe so]ul ei, Doru Ionescu, total relaxat, al\turi de aceea doamn\ la vremea c`nd era `ns\rcinat\. I s-a p\rut c\ nu mai vede bine, dar a f\cut efortul s\ se uite `n continuare la fotografiile din album. ~n a doua fotografie a putut s\-l vad\ pe Doru Ionescu la spital `mpreun\ cu doamna aceea [i noul n\scut. Elena [i-a aruncat o privire spre copilul pe care doamna `l ]inea `n bra]e [i n-a avut nici o `ndoial\ c\ e acela[i din fotografia la care doar ce se uitase. ~n a treia fotografie, so]ul ei, Doru Ionescu, era `ntr-un apartament elegant `mpreun\ cu doamna, copilul, [i `nc\ vreo c`teva persoane mai `n v`rst\, probabil p\rin]ii lui [i ai so]iei. Elena a `ncercat s\ se sprijine cu m`na de perete dar picioarele i s-au `nmuiat [i-a c\zut lovindu-se cu capul de col]ul unui scaun. Doamna a alergat repede la robinet, a umplut un pahar cu ap\, a `nceput s-o stropeasc\ cu ap\ pe fa]\ dup\ care a `ndemnat-o s\ bea. Dup\ ce [i-a revenit pu]in doamna `i spune: – Cred c\ [tiu despre ce-i vorba. Dup\ ce copilul s-a n\scut, so]ul mi-a spus c\ prefer\ s\ doarm\ aici fiindc\ lucreaz\ mult [i acas\ nu poate s\ se odihneasc\ a[a cum trebuie fiindc\ cel mic pl`nge mai tot timpul. ~ns\ venea `n cursul zilei s\ vad\ copilul aproape zilnic. Adev\rul e c\ eu pe-aici n-am mai trecut de c`nd am r\mas `ns\rcinat\ fiindc\ e fum mult de ]igar\ `n bar [i nici acum n-a[ fi venit dac\ n-ar fi uitat so]ul seiful deschis. Mi-a dat telefon `n timp ce mergea spre Constan]a fiindc\ i-a fost team\ s\ nu sparg\ cineva barul p`n\ se va `ntoarce el s\pt\m`na viitoare. – Seif? Constan]a...? Nu mai `n]eleg nimic. Doru mi-a spus c\ merge `n ora[ pentru o afacere [i c\ o s\ se `ntoarc\ pe la ora pr`nzului. – Cum s\ se `ntoarc\ la pr`nz ? Acum e unu [i el e `n drum spre Constan]a. – Nu pot s\ cred a[a ceva... – Crezi ce vrei, zice doamna `n timp ce intr\ `n bar, se apleac\ pu]in, [i dup\ ce cotrob\i ceva timp pe sub tejghea scoate un ]ip\t asurzitor: Banii! Nu mai s`nt banii `n seif! Se `ndrepta spre Elena [i ]ip\ din nou: Unde s`nt banii? 3. Cum u[a era `ntredeschis\ c`]iva trec\tori s-au oprit uit`ndu-se foarte aten]i la ce se petrecea `n interiorul barului. Deodat\ patroneasa a `nceput din nou s\ ]ipe acuz`nd-o pe Elena c\ a luat banii [i c`]iva din cei care se opriser\ au intrat repede `n bar `ntreb`nd ce s-a `nt`mplat. – Ce s\ se `nt`mple, se t`nguie ea cu lacrimi `n ochi, so]ul meu e `n drum spre Constan]a [i mi-a dat telefon s\-mi spun\ c-a uitat seiful deschis. I-a fost team\ s\ nu intre cineva `n bar p`n\ se va `ntoarce [i m-a rugat s\ vin s\ iau banii din seif. C`nd am venit aici am g\sit-o pe aceast\ duduie vopsind pere]ii barului [i nici un b\nu] `n seif. – P\i cum a putut s\ intre aici? `ntreab\ cineva. – E simplu domnule, intervine un altul. S\pt\m`na trecut\ tot pe strada asta cineva s-a prezentat la unul, Cornescu, i-a demonstrat c`t de frumos i-ar aranja apartamentul la un pre] convenabil, Cornescu l-a l\sat `n cas\ diminea]a c`nd a plecat la lucru [i c`nd s-a `ntors la [apte seara n-a mai g\sit `n cas\ dec`t dou\ bidinele [i-o g\leat\ de vopsea. – Poate a angajat-o so]ul dumitale, zice primul care a intrat `n discu]ie cu patroneasa. – Dac\ ar fi angajat-o nu mi-ar fi spus? se ap\r\ ea. – Sun\-l [i spune-i ce s-a `nt`mplat. – ~l tot sun dar v\d c\ nu r\spunde. – Ra]\, vino m\ p`n\ aici c\ e mare zarv\ la PELICANUL, se aude o voce. – Care-i treaba? `ntreab\ Ra]\. – Cic\ a spart barul. – {i care-i paguba dac\ a spart barul? E un bar nu un cap de om! adaug\ Ra]\ pe un ton filosofic `n timp ce-[i face loc pe u[\. – Zice c\ a furat banii din seif, adaug\ acela[i. – Furat? Ce bani au mai fost `n seif ca s\-i fure? se-arat\ Ra]\ surprins. – Nu mai e nici un ban `n seif. So]ul meu e `n drum spre Constan]a [i m-a sunat s\ vin s\ iau banii din seif [i c`nd am venit… – Stai pu]in, madam, o `ntrerupe Ra]\, dumneata cine e[ti?
www.timpul.ro

TIMPUL
– So]ia lui Ionel Geoan\, [eful barului. – Ionel Geoan\? Adic\ Gogoa[\, nu? – Ra]\, fii m\ mai atent cum vorbe[ti. Vezi c-o jigne[ti pe doamna, intervine un altul. – Cum s-o jignesc? P\i ce pe mine m\ cheam\ Ra]\. A[a-mi zice lumea. L-o chema pe Gogoa[\ Ionel Geoan\, dar asta e o alt\ poveste. – Da, dar doamna ]i-a spus, intervine acela[i. – M\ P\pu[\, tu e[ti c\zut `n cap sau vrei s\ cazi `n cap? P\pu[\ s-a uitat spre Ra]\ c-un fel de team\ [i n-a mai zis dec`t: – ~mi pare r\u na[ule! – Tot ce [tiu despre Gogoa[\, spune Ra]\ uit`ndu-se atent la patroneas\, e c\ s-a tot chinuit de mai bine de un an s\ str`ng\ ni[te bani s\ plece la Berlin s\-[i deschid\ o afacere. A luat ni[te bani `mprumut [i de la Purice. P\pu[\, cum `l cheam\, m\, p\ Purice? – Avr\mescu! – |sta are [i el un bar, CALVARUL, ceva mai `n centru, continu\ Ra]\. Deci, cam a[a stau lucrurile. – Nu pot s\ cred acest lucru, spune patroneasa. Ra]\ a privit-o atent pe patroneas\ `n timp ce [i-a a[ezat p\l\ria pe cap, [i-a ridicat gulerul de la pardesiu, [i b\g`ndu-[i m`inile `n buzunare asemeni unui actor juc`nd o scen\ `ntr-un film [i-a f\cut `ncet, dar sigur, loc prin mul]imea care se adunase, spun`nd: – {i Interpolo [i-ar dori s\ lucreze cu mine... `ns\ prefer s\ dau o m`n\ de ajutor aici, `n ]\ri[oara mea ce trece prin aceast\ tranzi]ie de foc. ~[i arunc\ `n cele din urm\ o privire asupra mul]imii dar cu o anume tent\ de parc\ ar fi meditat, [i pleac\ t\cut. Imediat ce-a plecat, cineva `l `ntreab\ pe P\pu[\: – Cine e domnul? P\pu[\ `i [opte[te: – Ra]\! – Bine, am auzit c-a[a `i spune, dar m\-ntreb cu ce se ocup\. – P\pu[\!, se-aude de-odat\ Ra]\, fiindc\ tot te dai `n v`nt c\-]i place geografia, ia spune-mi c`te v\i, adic\ gropi, s`nt din cartierul Grivi]a p`n\ la Obor? – O sut\ dou\zeci [i opt, spune P\pu[\. – ~s num\rate corect? – Corect!, r\spunde P\pu[\. – Corect, dac\ nu le pui la num\r [i pe cele pe care prim\ria nu le-a luat `n eviden]\. P\pu[\ a vrut s\ mai spun\ ceva, dar v\z`nd c\ Ra]\ a f\cut semn unui taxi, urc`ndu-se `n el gr\bit, a plecat [i el, t\cut, parc\ b`ntuit de un g`nd ascuns. Cei din jur se uitau unii la al]ii pu]in st`njeni]i. Parc\ asistaser\ la o pies\ de teatru din care mare lucru nu `n]eleseser\ dar nici nu le venea s\ discute despre ea. Aproape c\ li se auzea respira]ia. {i, unul c`te unul, tot a[a cum veniser\, au `nceput s\ se dep\rteze. 4. – Cred, c\ ]ie foame, zice patroneasa, cred c\ ]i-e foame micu]ule, repet\ ea `n timp ce copilul a `nceput s\ sc`nceasc\. Dar mai `nt`i trebuie s\-]i schimb scutecele. ~n timp ce a a[ezat copilul pe o mas\, `ncerc`nd s\-i schimbe pemp\r[ii, unul din cei care dialogase cu Ra]\ s-a `ntors, a vrut s\ zic\ ceva, dar v\z`nd c\ patroneasa schimba scutecele celui mic s-a decis s\ a[tepte. – Adu-mi ni[te [erve]ele draga mea `i cere patroneasa Elenei. Adu-mi c\ n-am [tiut c-o s\ trebuiasc\ s\ `nt`rzii pe-aici [i uite ce-a f\cut cel mic. Omul f\cu deodat\ ochii mari, nevenindu-i s\ cread\ c\ patroneasa discut\ cu Elena la un mod at`t de prietenos. S-a uitat atent la am`ndou\, `ncerc`nd s\-[i explice cum patroneasa a putut s\ treac\ de la starea de disperare, pe care [i-o exprimase prin ]ipete `n urm\ cu doar c`teva minute, la o stare pe care foarte u[or ai fi putut s-o nume[ti „camaraderie“, ]in`nd cont de faptul c\ motivul pentru care patroneasa se afla acolo nu fusese l\murit `n nici un fel. Elena p\rea total ab\tut\. ~ns\ n-a rostit nici un cuv`nt c`nd patroneasa i-a cerut s\-i aduc\ ni[te [erve]ele. A mers repede p`n\ `n spatele barului, a luat un pachet de [erve]ele, i l-a `nm`nat [i s-a retras l`ng\ perete. Acolo unde practic c\zuse, lovindu-se cu capul de scaun. Deodat\ i-a trecut prin cap c\ cel mai bun lucru pentru ea ar fi s\ fug\... s\ lase totul balt\ acolo unde lucrase luni de zile [i nu primise nici un ban [i s\ se piard\ prin lume. A intrat `ncet pe holul care f\cea leg\tura cu camera `n care locuise, a luat din cui o [apc\, pun`ndu-[i-o repede pe cap, a pus `ntr-o saco[\ c`teva din lucrurile ei [i c`nd a auzit-o pe patroneas\ jeluindu-se c\ n-are acas\ nici cel pu]in bani s\ cumpere lapte pentru cel mic, a deschis `ncet u[a din dos, pe unde ie[ea de obicei s\ scoat\ gunoiul, [i a plecat gr\bit\, uit`ndu-se pe sub cozorocul [epcii s\ vad\ dac\ nu cumva cineva ar urm\ri-o. 5. – Am tr\it un adev\rat co[mar dup\ ce am plecat din acel bar, `mi spunea Elena. Imagineaz\-]i ce `nseamn\ s\ afli deodat\ c\ ai tr\it o vreme l`ng\ un om c\ruia nu i-ai cunoscut dec`t m\[tile. Practic, `n situa]ia mea, a[a a fost. Nu l-am b\nuit pe Doru niciodat\ c\ m-ar `n[ela fiindc\ eram aproape tot timpul `mpreun\. Cum s\ m\ fi g`ndit c\ el ar fi avut familie [i c\ atunci c`nd pleca `n timpul zilei s\ fac\ aprovizionare cu vin, votc\, whisky, ap\ mineral\ [i alte lucruri necesare `ntr-un bar, el `[i vizita [i familia. ~n timpul acesta eu r\m`neam s\ fac curat, s\ aranjez, s\ g\tesc, s\ sp\l etc. E greu s\-]i descriu `n cuvinte care a fost trecerea de la bucuria de a fi cu cineva, la umilin]a psihic\ la care am fost supus\ tocmai din cauza acelei persoane, pentru care, ca s\ fiu sincer\, pot spune c\ a[ fi fost `n stare s\ fac orice. La `nceput am crezut c\ so]ia lui, care a ap\rut deodat\ `n bar ca o vizitatoare nepoftit\, a vrut s\ fac\ o glum\ proast\. Dup\ ce am `nceput s\ discut\m ceva mai mult am crezut c\ o mai fi vreun bar cu acela[i nume [i c\ ea probabil a crezut c\ nu exist\ `n ora[ dec`t un bar cu numele PELICANUL. Apoi m-am dus cu g`ndul la faptul c\ ea s-ar putea s\ aib\ anumite probleme: adic\ s\ fie dereglat\ psihic. Sincer s\ fiu `mi era team\, fiindc\ nu [tiam cum ar putea s\ reac]ioneze. M\ rog, sumedenie de lucruri `mi treceau prin cap, care de care mai ciudat, `ns\ atunci c`nd am v\zut fotografiile lui de familie – ale omului pe care eu `l consideram so]ul meu, fa]\ de care aveam respect –, m-am pierdut. {i totu[i `n acele momente de confuzie, de team\, de jen\, `ncercam cu disperare s\ m\ men]in. Dar `ncet, `ncet, am sim]it c\ disperarea e mai puternic\ dec`t voin]a mea de a trece peste ea, `nc`t aproape c\ nu mai puteam s\ g`ndesc. ~mi sim]eam sufletul ca [i cum ar fi fost ceva... nu pot s\ descriu ce..., ceva care ar fi vrut s\ ias\ din trup. Nu cred c\ sim]eam `n acele momente mai mult dec`t simte un animal h\ituit care v\z`ndu-se ghemuit `ntr-un col], ce-i este `n acel moment refugiu, [tie c\ de va ie[i de-acolo o s\ fie h\ituit [i mai mult. Dar ceva, dincolo de voin]a sau puterea mea de a `n]elege, s-a petrecut exact `n momentul `n care am f\cut ultimul efort s\ m\ salvez. Parc-ar fi fost o lumin\, asemeni curcubeului, pe care-o sim]eam cum `mi `nv\luie trupul. Atunci am avut sentimentul eliber\rii din chingile g`ndurilor ce uneori s`nt matca prejudec\]ilor, zic`ndu-mi: bun, a fost un nemernic `nsurat care nu a avut nici cel pu]in curajul s\-mi spun\. Plec de aici [i gata. N-am nevoie s\-l mai v\d. Numai c\ a ap\rut scena a doua, dac\ o pot numi a[a. Problema seifului plin cu bani. Deci so]ia lui venise preg\tit\ s\ ia banii, iar seiful era gol. De ce a f\cut el acel lucru? Nu fusese suficient c`t `i slug\risem f\r\ s\ fiu pl\tit\? Ceva `ns\ a fost g`ndit dincolo de acest aspect simplu. Pentru c\ el, dac\ ar fi vrut s\ termine orice rela]ie cu mine, ar fi putut s-o fac\. Mi-ar fi putut spune foarte frumos c\ nu mai putem locui `mpreun\ [i n-a[ mai fi avut ce s\ fac. Eventual s\ fi `ncercat s\-i cer s\ m\ pl\teasc\ pentru c`t am lucrat acolo. Numai c\ el a avut un alt plan. N-a ]inut neap\rat s\-i arate so]iei c\ el e om cinstit, cu grij\ de familie. El a calculat lucrurile altfel. Ea era proprietarul barului. El `i d\ telefon de pe unde se afla c\ a uitat seiful deschis [io roag\ s\ mearg\ s\ ia banii ca nu cumva cineva s\ sparg\ barul [i s\ ia banii p`n\ se va `ntoarce el. Dar, dat fiind c\ el luase banii, i-a trebuit o `nscenare ca s\-i arate c\ altcineva i-a luat. C`t am contat eu pentru el, deci? Ce-a fost `n sufletul lui at`ta timp c`t am stat `mpreun\? ~n ultim\ instan]\ acestea s`nt numai g`nduri. G`ndurile mele! * C`t am fost `mpreun\ nu pot spune c\ m\ sim]eam neglijat\. Pe de alt\ parte vedeam c\ el

11
era foarte interesat de aprovizionare, v`nzare, dar acest lucru mi se p\rea firesc, fiindc\ tot ce [tiam c\ vrea s\ fac\ e s\ cumpere o cas\. Or pentru acest lucru trebuia s\ fac\ un mare efort ca s\ st`ng\ bani. A[a c\ din partea mea a avut tot suportul. Judecam acele lucruri, deci, prin prisma realit\]ii pe care o `nfruntam, f\r\ s\ [tiu ce se ascunde `n spatele ei. Pentru mine, c\m\ru]a din spatele barului plin de fum [i de miros de m`ncare era ceva de care nimeni n-ar fi putut s\ se simt\ m`ndru. Motiv pentru care credeam c\ Doru face acel efort aproape disperat de a st`nge c`t mai repede bani s\ cumpere o cas\. Pentru so]ia lui, `ns\, acela era un loc confortabil fiindc\ Doru `i spusese c\ acas\ nu se poate odihni deoarece cel mic pl`nge mai tot timpul. Fapt pentru care lipsa banilor din bar, `n acea `mprejurare, a f\cut-o s\ vad\ `n mine singura fiin]\ demn\ de acuzat. Norocul meu, dac\ pot spune a[a, a fost c\ ea a l\sat u[a deschis\ [i c`nd a `nceput s\ ]ipe c\ i-am furat banii [i lumea curioas\ s-a adunat s\ vad\ ce s-a `nt`mplat, a ap\rut [i acel Ra]\. Pe el `l [tiam din vedere. Venea foarte des pe-aici. Aproape `ntotdeauna `n jur de unu noaptea. Bea un coniac bun, `ntotdeauna pl\tit de cei din jur, [i pleca t\cut. Faptul c\ el i-a dat patronesei ceva informa]ii pe care poate ea nici n-ar fi avut cum s\ le ia `n calcul `ntr-o alt\ `mprejurare, iar cei din jur au `n]eles [i ei c\ ceva putred era la mijloc `n leg\tur\ cu so]ul ei, a determinat-o `ntr-un fel s\ reflecteze asupra acelui fapt. Oricum, cred c\ ea se preg\tea totu[i s\ l\mureasc\ problema legat\ de bani. {i varianta cea mai plauzibil\ ar fi fost s\ anun]e poli]ia. {i n-ar fi devenit dintr-o dat\ situa]ia mea mult mai complicat\ dac\ n-a[ fi fugit? m\ `ntreab\ Elena. 6. Pun`nd cap la cap tot ce-am discutat cu Elena `ntr-o noapte `ntreag\ a `nceput s\ m\ obsedeze faptul c\ ea mi-a dest\inuit toate aceste lucruri cu un scop anume. Fiindc\, practic, `mi spusese c\ partea cea mai important\ din drama ei, care `ncepuse la scurt timp dup\ ce terminase facultatea, o s\ mi-o povesteasc\ alt\dat\ fiindc\-i prea lung\, prea greu de crezut [i c\ datorit\ acelei `ntors\turi `n via]a ei toate celelalte drame au fost ca valurile `n largul m\rii ce par c\ se `mping unele pe altele, de[i v`ntul sau curen]ii din ad`nc le conduc unde vor. Dar ce-ar fi putut s\ fie...? m\ tot `ntrebam. Am pus ceasul s\ sune la opt, fiindc\ a doua zi la nou\ `i a[teptam pe Anda [i Carol la o cafea, [i m-am culcat. 7. Atunci c`nd am `nceput s\ ne c\ut\m o slujb\, prin ’91, urmele revolu]iei `nc\ mai erau o ran\ deschis\ [i nimic nu p\rea s\ promit\ o `mbun\t\]ire a situa]iei. ~n realitate n-ar fi trebuit s\ surprind\ pe nimeni acest lucru, fiindc\ o structur\ economic\ centralizat\ cum a fost `n cazul Rom=niei, datorit\ sistemului comunist, trecut\ peste noapte `ntr-un sistem de valori libere care are la baz\ valoarea banului – pe sistemul c\ruia e structurat capitalismul –, n-ar fi putut s\ nu se pr\bu[easc\ dec`t dac\ ar fi avut un plan de tranzi]ie deja preg\tit. Dar asta i-ar fi `mpiedicat pe cei care erau preg\ti]i s\ ia fr`iele ]\rii `n m`ini, s\ se `mbog\]easc\ `n cel mai scurt timp f\r\ nici un fel de efort. {i totu[i [i eu [i Elena speram, `n acea conjunctur\ istoric\ [i economic\, s\ fim capabili s\ supravie]uim. Chiar ne iluzionam uneori c\ o s\ putem s\ ne rezolv\m foarte repede multe din problemele cu care ne confruntam. Am pornit la drum `mpreun\, imediat ce-am terminat facultatea, `nchiriindu-ne mai `nt`i un apartament, dar peste pu]in am realizat c\ este greu s\ facem rost chiar [i de banii necesari pentru a ne pl\ti chiria la timp. Fiindc\ nici unul din noi nu putea s\ g\seasc\ ceva de lucru legat de ceea ce studiasem, sim]indu-ne astfel nevoi]i s\ accept\m orice fel de munc\ de ocazie pl\tit\ la negru foarte prost. Atunci am decis s\ merg la Satu Mare unde aveam o rud\ cu rela]ii bune la prim\ria ora[ului. ~ns\ nu ne v\zusem demult [i nici nu-i mai [tiam adresa. A[a c\ singurul lucru ce-mi mai r\m\sese de f\cut ca s\ pot lua leg\tura cu el era o aventur\ p`n\ la Satu Mare, la prim\ria local\, ca s\-i dau de urm\.

septembrie 2012

12

TIMPUL

Historia

Perspective alternative asupra istoriei

Timi[oara interbelic\: ~ntre „etnicit\]ile fictive“ [i societatea deschis\
VICTOR NEUMANN
~n acest articol mi-am propus s\ atrag aten]ia asupra fizionomiei identitare a Timi[oarei interbelice, o urbe aflat\ la confluen]a culturilor [i civiliza]iilor, `ntre Europa Central\ [i Europa de Sud-Est. Voi avea `n vedere aceasta pentru anii de dup\ Primul R\zboi Mondial, atunci c`nd regiunea Banat (a c\rei capital\ este Timi[oara) fusese `mp\r]it\ `ntre statele rom=n, s`rb [i ungar [i c`nd una dintre temele `ndelung discutate era conservarea diverselor mo[teniri ale Imperiului Austriac [i ale Monarhiei Austro-Ungare. Numeroase au fost pledoariile pentru p\strarea unei regiuni nedivizate a Banatului. Ele st\ruiau asupra ra]iunilor geografice, administrative [i economice pentru care trebuia p\strat\ unitatea regiunii. Iat\ ce se scria `ntr-unul din memoriile prezentate la Conferin]a de Pace de la Paris: „A `mp\r]i Banatul ar `nsemna ruina economic\, industrial\ [i comercial\ a acestei provincii [i a locuitorilor ei. Noi nu cunoa[tem dec`t `n mod vag motivele strategice [i etnice care au putut da na[tere acestei idei de a `mp\r]i Banatul [i noi credem c\ nimeni niciodat\ nu va putea afirma c\ `mp\r]irea s-ar putea face f\r\ a expune provincia la un total dezastru economic. Unitatea geografic\ [i economic\ a fost `n cursul timpului un fapt necontestat, (astfel) `nc`t niciodat\ `n cursul istoriei aceast\ provincie n-a apar]inut `n acela[i timp dec`t unui singur stat.... Aceast\ provincie formeaz\ un dreptunghi regulat, ale c\rui frontiere s`nt constituite de trei mari fluvii, Mure[ul, Tisa [i Dun\rea, precum [i de Mun]ii Carpa]i. ~n interiorul acestui dreptunghi se g\se[te un `ntreg sistem de canale navigabile, de c\i ferate, de [osele, care leag\ toat\ provincia cu Tisa [i Dun\rea“ (cf. Memoriul prezentat la Conferin]a de pace de la Paris de delega]ia [vabilor din Banat publicat `n Revista Institutului Social Banat-Cri[ana, An XII, noiembrie-decembrie 1943, Timi[oara, p. 421). Sub presiunea ideologiilor na]ionaliste [i a consecin]elor r\zboiului, documentele de acest fel omiseser\ `ns\ referin]ele la pluralitatea mo[tenirilor social-culturale [i religioase ale urbei. Adic\, la mo[tenirile vizibile `n coabitarea bisericilor ortodox\ [i catolic\; `n interferen]ele germano-austro-rom=no-s`rbe; `n asocierea evreilor germani vorbitori ai limbii idi[ cu evreii spanioli vorbitori ai limbii ladino ori `n asimilarea evreilor emancipa]i la alte culturi precum acelea de limb\ german\ sau de limb\ maghiar\. Toate acestea simbolizau atunci o istorie pe care locuitorii Timi[oarei o recuno[teau ca fiind a lor [i pe care voiau s-o continue. Interferen]ele – c\ci despre ele este vorba – erau consecin]a fireasc\ a istoriei amalgamate a unui ora[ de grani]\, fapt ce se reg\se[te `n denumirile lui `n mai multe limbi: Timi[oara/ Temeswar/ Temesvár/ Temeschburg/ Temisvaru; `n presa plurilingv\, german\, maghiar\ [i rom=n\; `n comportamentul social nediscriminator, `n ini]iativele individuale [i civice, `n dispozi]ia cooperant\ a autorit\]ilor administrative. ~mp\r]irea regiunii, a[a cum se decisese prin Tratatul de pace de la Paris, crease nu numai tensiuni `ntre cele trei state vecine, Rom=nia, Serbia [i Ungaria, ci [i teama locuitorilor cu privire la politicile centraliste [i ideologiile etnona]ionaliste. Pe de alt\ parte, o problem\ a statelor formate pe criterii etnona]ionale dup\ primul r\zboi a fost aceea a recunoa[terii [i a integr\rii regiunilor av`nd un patrimoniu cu origini diverse. Noile autorit\]i aveau `n fa]\ c`teva provoc\ri: expresiile multi- [i interculturale, existen]a mai multor religii, recunoa[terea istoriilor plurale. Acestea nu aveau corespondent `n identitatea formulat\ pe baza unei fictive ethnicity („etnicit\]i fictive“), a[a cum `[i imaginaser\ elitele vremii. Partidelor politice [i guvernelor interbelice ale Rom=niei, chiar [i celor mai tolerante, nu le era simplu s\ admit\ c\ societatea Timi[oarei era rezultatul interferen]ei mai multor limbi [i culturi, c\ ea nu apar]inea unei singure expresii religioase [i nu purta `nsemnele unei a[a-numite specificit\]i etnona]ionale. Culturile [i istoriile plurale nu aveau coresponden]\ `n orient\rile monolingve [i monoculturale ale statului-na]iune. Recens\mintele imperialiste [i na]ionaliste au servit ierarhiilor politice, administra]iilor centralizate, desen\rii h\r]ii Europei din secolele al XIX-lea [i al XX-lea (cf. Traian Rotariu, Maria Semeniuc, Elemér Mezei, Recens\m`ntul din 1910 – Transilvania, Editura Staff, Bucure[ti, 1999, pp. 548-550). ~n anul 1910, vorbitorii nativi de german\ erau cei mai numero[i, 32.963 din totalul locuitorilor. O explica]ie e util\. ~ncep`nd cu Iosif al II-lea, f\r\ a o impune, autorit\]ile habsburgice au agreat germana ca mijloc de comunicare cu masa popula]iei; aceasta pentru c\ Timi[oara fusese populat\ `n secolul al XVIII-lea cu coloni[ti de origine german\ ([vabii), masa acestora necunosc`nd o alt\ limb\ dec`t germana; `n al doilea r`nd, coloni[tii italieni, spanioli [i francezi au fost asimila]i de cei germani; `n al treilea r`nd, `n procesul emancip\rii [i moderniz\rii, germana fusese limba `n care s-au format elitele din toate regiunile imperiului, prin intermediul ei r\sp`ndindu-se tiparul. Observa]ia lui Benedict Anderson, aceea c\ germana dob`ndise un dublu statut, universal-imperial [i particular-na]ional, are o perfect\ acoperire `n acest caz (Comunit\]i imaginate. Reflec]ii asupra originii [i r\sp`ndirii na]ionalismului, Traducere de Roxana Oltean [i Ioana Potrache, Editura Integral, Bucure[ti, 2000, p. 81). La sf`r[itul secolului al XIX-lea [i `nceputul celui de-al XX-lea, germana reprezenta nu doar o referin]\ pentru codul cultural [i civic al `ntregii popula]ii, dar [i pentru ideologia [i mi[c\rile etnona]ionaliste. Era timpul `n care persoanele [i grupurile erau din ce `n ce mai des identificate pe baz\ de limb\ [i diferen]e culturale. C`t prive[te vorbitorii de maghiar\ din Timi[oara, num\rul acestora, 28.645, reflect\ o cre[tere `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea datorat\ schimb\rilor politice petrecute dup\ revolu]ia de la 1848 c`nd maghiara a luat locul latinei [i/ sau germanei `n administra]ia statal\ [i c`nd aristocra]ia Ungariei a preferat-o `n scopul recunoa[terii `n ochii marii mase a locuitorilor ]\rani. Divizarea `n func]ie de limb\ [i de religie nu corespundea dec`t arareori cu aspira]iile sociale [i nici cu acelea intelectuale ale majorit\]ii locuitorilor Timi[oarei. ~n anii 1900-1910, ora[ul continua s\ existe `n temeiul propriilor sale coordonate, av`nd ca orientare general acceptat\ cooperarea dintre cet\]eni `n scopul binelui de ob[te. La vremea aceea, Budapesta fusese surprins\ de faptul c\ Timi[oara sfida orient\rile ideologice dominante, respectiv na]ionalismul lingvistic. De exemplu, regimul ungar observa cum limba german\ continua s\ de]in\ o pondere apreciabil\ nu doar `n comunicarea interpersonal\, dar [i `n `nv\]\m`nt, cultur\ [i pres\. Cel mai important ziar local era Temeswarer Zeitung. ~n pofida politicii de maghiarizare, 32.963 de locuitori ai Timi[oarei continuau s\ vorbeasc\ germana ca limb\ matern\. Vorbitorii de rom=n\ num\rau 7.593, iar cei de s`rb\, 3.490, ceea ce indica o normalitate a rela]iilor sociale (cf. Traian Rotariu et al, Recens\m`ntul din 1910. Transilvania, p. 548). C`t despre cultele religioase, chiar dac\ romano-catolicii reprezentau majoritatea, 49.981 din totalul de 74.003 locuitori ai ora[ului, con[tiin]a religioas\ nu fusese `ngr\dit\. Practicarea religiilor ortodox\, mozaic\, reformato-calvin\, evanghelico-luteran\ [i greco-catolic\ a fost liber\, bisericile [i sinagogile amintitelor culte `mp`nzind cartierele ora[ului. Diversitatea stimulase organizarea `n asocia]ii profesionale, tehnice [i [tiin]ifice. Burghezia avea multe ini]iative liberale, fiind sus]inut\ de administra]ia local\, iar orientarea social-democrat\ fusese parte a culturii politice a majorit\]ii cet\]enilor ora[ului. cu epoca anterioar\, „na]ionalitatea“ sau etnocultura devenind esen]ial\ `n mentalitatea recenzentului (vezi criteriile [i no]iunile uzitate `n Recens\m`ntul general al popula]iei Rom=niei din 29 decembrie 1930, editat de dr. Sabin Manuil\, Vol. I-X, Editura Institutului Central de Statistic\, Bucure[ti, 1938-1940). ~n vreme ce politica de maghiarizare avusese ca obiectiv asimilarea lingvistic\ [i cet\]eneasc\ a locuitorilor p\r]ii ungare a monarhiei, rom=nizarea a introdus politica diferen]elor `n func]ie de origini etnoculturale [i de num\rul persoanelor existente `n comunitatea respectiv\. Pentru recenzent, no]iunea de „na]ionalitate“ fusese echivalent\ cu aceea de „neam“ (semnifica]ia `n rom=n\ fiind aceea de trib sau ras\). ~n felul acesta, cel ce clasific\ consider\ c\ ofer\ date precise, f\r\ ambiguit\]i. Vechile criterii, limba [i religia, nu dispar, `n schimb, dob`ndesc noi sensuri. Statistica locuitorilor Timi[oarei din anul 1930 (Recens\m`ntul...., Vol. II, Neam, limb\ matern\, religie, Bucure[ti, 1938, pp. 468-469) sugereaz\ faptul c\ statul rom=n era preocupat de ideea de na]iune, respectiv de apartenen]a la o na]ionalitate. Fusese o tendin]\ general\ a statelor nou constituite dup\ Primul R\zboi Mondial [i care era inclus\ `n limbajele social-politice esen]ialiste. Definirea identit\]ii potrivit apartenen]ei „etnona]ionale“ generase o nesiguran]\, ora[ele [i regiunile `n care coabitau majoritatea [i minorit\]ile presupun`nd integrarea diversit\]ii de culturi, religii [i istorii, dar [i nuan]\ri atunci c`nd era vorba de identitatea persoanei sau a grupurilor. La vremea respectiv\, circa 30% din popula]ia Rom=nei apar]inea unui alt grup cultural, respectiv unei alte „na]ionalit\]i“ dec`t aceea rom=n\. ~n literaturile istoric\ [i sociologic\, dar [i `n presa interbelic\ de limb\ rom=n\, termenul de „str\in“ definea pe cel ce provenea dintr-o alt\ ]ar\, precum [i pe minoritarul din interiorul grani]elor statului. O asemenea perspectiv\ o dezvoltaser\ unii intelectuali ai Timi[oarei timpului, orientativ\ `n acest sens fiind Revista Institutului Social Banat-Cri[ana. Buletin Istoric (1933-1946), publicat\ sub egida Institutului Social Banat-Cri[ana. Revista, la fel [i Institutul, erau conduse de Cornel Grof[orean, unul dintre primarii Timi[oarei anilor 1930. Modelul fusese preluat de la Institutul Social Rom=n din Bucure[ti, respectiv de la Institutul de Cercet\ri Sociale ale Rom=niei; fusese subordonat formei centraliste [i influen]at de ideologia etnona]ionalist\, orientare adesea vizibil\ `n articolele colaboratorilor revistei: Emil Boti[, Cornel Grof[orean, Aurel Bugariu, Coriolan Buracu, Aurel Ciupe, Aurel Cosma jr., Gh. Coto[man, Anton Golopen]a, Ilie Grop[ianu, Romulus Ladea, Octavian Lupa[, Ioachim Miloia, Iosif Nemoianu, Petru Nemoianu, Melentie Sora, Ion }enchea, Traian Topliceanu. Prin urmare, modelul nu era inspirat de contextul local, nu servea interesele tuturor locuitorilor ora[ului. O asemenea orientare era deja vizibil\ `n anii imediat urm\tori primului r\zboi. Cu ocazia demersurilor f\cute pentru `nfiin]area primei institu]ii de `nv\]\m`nt superior din Timi[oara, primarul ora[ului, Stan Vidrighin, `n]elesese astfel configura]ia multicultural\ a urbei: „O {coal\ superioar\ cum e Politehnica [...] va avea s\ dovedeasc\ t\ria [i superioritatea geniului rom=nesc, va contribui `n m\sur\ remarcabil\ la consolidarea elementului rom=nesc `n Timi[oara [i Banat [i va aduce cu sine na]ionalizarea tuturor institu]iunilor, ast\zi `nc\ str\ine. Impun\toarea majoritate a elementului rom=nesc din `ntinsul Banatului va c`[tiga prin acest a[ez\m`nt acele for]e intelectuale c\rora majoritatea ungurilor [i [vabilor, ast\zi mai bine `narwww.timpul.ro

***
Statistica popula]iei Timi[oarei interbelice realizat\ de statul rom=n arat\ transform\rile social-culturale, dar [i continuitatea `n rela]ia dintre majoritate [i minorit\]i. Categoria de identitate care de]ine puterea se schimb\ comparativ

septembrie 2012

Historia
mat\ (preg\tit\, n. m.), va fi silit\ s\ cedeze. Iar inferioritatea noastr\ special\ din ora[ul Timi[oara, care este o rezultant\ regretabil\ a minorit\]ii noastre `n acest ora[, se va transforma cu siguran]\ [i aci `n superioritate“ (cf. „Adresa Prim\riei ora[ului Timi[oara c\tre Ministerul Instruc]iunii [i al Cultelor `n chestiunea `nfiin]\rii unei Politecnice `n Timi[oara“, `n Victor V`lcovici, {coala Politecnic\ din Timi[oara. Zece ani de existen]\ (octombrie 1920octombrie 1930), Tipografia Rom=neasc\, Timi[oara, 1930, pp. 97-99). La fel g`ndea [i Onisifor Ghibu, directorul ministerului cultelor [i instruc]iunii publice din Consiliul Dirigent, potrivit c\ruia `nfiin]area institu]iei de `nv\]\m`nt superior amintite avea ca obiectiv „fortificarea [i na]ionalizarea acestui ora[ de grani]\“ (cf. „Motivarea bugetului Politecnicei din Timi[oara“ semnat\ de Onisifor Ghibu, `n Victor V`lcovici, Op. cit., pp. 14-15, citat p.15). Examin`nd no]iunea de „na]ionalitate“ folosit\ drept criteriu principal `n recens\m`ntul din 1930, se poate spune c\ Timi[oara reprezenta o provocare pentru recenzent: 1. pentru c\ ora[ul era locuit de mai multe grupuri, fiecare folosind dou\ sau mai multe limbi; 2. pentru c\ „na]ionalitatea“ nu coincidea `ntotdeauna cu limba matern\; 3. pentru c\ identitatea unora dintre locuitorii ora[ului – exemplul evreilor e relevant `n statisticile citate – era, uneori, determinat\ de religie [i nu de limba/ limbile vorbite (recenzentul introduce `n acest caz no]iunea de „na]ionalitate evreiasc\“); 4. pentru c\ meltingpot-ul Timi[oarei f\cea adesea imposibil\ identificarea cu o singur\ „na]ionalitate“, mariajele mixte fiind numeroase [i indic`nd rela]ii `ntre romano-catolici [i protestan]i, `ntre ortodoc[i [i greco-catolici, `ntre cre[tini [i evrei (a se vedea „Registrele de c\s\tori]i din anii 1890-1940“, `n Arhiva St\rii Civile a Ora[ului Timi[oara; ele consemneaz\ numeroase mariaje mixte `n to]i anii men]iona]i); 5. pentru c\ „na]ionalitatea“ sau etnona]iunea e o no]iune relativ\ `ntr-o regiune `n care culturile [i obiceiurile se `ntrep\trund. Potrivit aceluia[i recens\m`nt al Rom=niei anilor 1930, distinc]ia identitar\ a Timi[oarei consta `n conservarea num\rului mare de plurilingvi, vorbitorii nativi de maghiar\ [i german\ disput`ndu-[i `nt`ietatea [i fiind urma]i la o diferen]\ relativ mic\ de vorbitorii nativi de rom=n\. Din acest punct de vedere, recens\m`ntul consemneaz\ un num\r de 32.513 de maghiari, 30.670 de germani [i 24.088 de rom=ni. C`t prive[te libertatea de con[tiin]\, ea arat\ tendin]a autorit\]ilor de a impune apartenen]a la una sau alta dintre religii, fapt ilustrat de num\rul foarte sc\zut al celor ce se declaraser\ libercuget\tori, 41 de persoane dintr-o popula]ie de 91.580 de locuitori. Nu e de mirare, c\ci statisticile oficiale nu ofereau nici o informa]ie despre bi- [i trilingvi, nu uzau de conceptul de cet\]ean [i nu consemnau pe cei asimila]i la una dintre culturile [i religiile dominante. Num\rarea [i ordonarea popula]iilor `n func]ie de „na]ionalitate“, limb\ sau religie a fost `mbr\]i[at\ [i de o parte a celor ce s-au reg\sit `ntr-o alt\ comunitate dec`t aceea rom=n\. Cuantificarea devenise o referin]\ nu doar pentru institutele rom=ne[ti subordonate administra]iei centrale (cazul amintitului Institut Social Banat-Cri[ana), dar [i pentru administra]ia fiec\rui grup lingvistic sau religios. ~n regiune exista chiar o aten]ie special `ndreptat\ spre protejarea grupurilor minoritare, purt\toare de cuv`nt fiind A Magyar Kisebbség. Nemzetpolitikai Szemle (Minoritatea maghiar\. Foaie politic\ na]ional\), care ap\rea de dou\ ori pe lun\ `n perioada iunie 1923-iunie 1942 [i care a editat 480 de numere. Redactorii publica]iei au fost István [i Elemér. Din 1926 `ncep`nd, a fost publicat [i un supliment trilingv intitulat Glasul Minorit\]ilor. La voix des Minorités. Die Stimme der Minderheiten. Cei mai importan]i colaboratori ai acestuia au fost: Artúr Kelemen, Elemér György, Imre Árpád József. Directorul ambelor publica]ii a fost Elemér, unul dintre liderii politici ai maghiarilor din Banat [i din Rom=nia. ~n paralel cu aceast\ preocupare, autorit\]ile centrale de la Bucure[ti eviden]iau cre[terea num\rului majoritarilor rom=ni `n ora[e precum Timi[oara. ~n vreme ce `n anul 1930 fuseser\ recunoscute [i clasificate de recenzor un num\r de 15 na]ionalit\]i (minorit\]i) ale Timi[oarei, `n anul 1941 ele se reduseser\ la trei, rowww.timpul.ro

TIMPUL

13
Franz Ferch, Ioan Isac, Albert Krausz, Emil Lenhardt, Corneliu Liuba, Ioan Eminet, Julius Podlipny, Oskar Szuhanek, {tefan Szonyi, Albert Varga, Nándor Kora Korber, Alexandru Popp, precum [i de sculptorii Andrei Gál, Ferdinand Gallas, Romul Ladea, Sebastian Rotschingk, Géza Rubletzky (cf. Adriana Pantazi, Etape `n istoria istoriografiei artei rom=ne[ti interbelice. Studiu de caz: Arad [i Timi[oara. Rezumatul tezei de doctorat, Coordonator [tiin]ific prof. univ. dr. Iacob M`rza. Alba-Iulia, 2012, p. 5). 6. Un accent [i mai particularizant a fost generat de mediul muzical, cu deosebire de conservatorul din Timi[oara, care a [tiut s\ valorifice mai bine dec`t oricare alt\ institu]ie bog\]ia de tradi]ii folclorice a regiunii Banat. Cei ce au dat consisten]\ programelor sale de crea]ie [i de formare au fost violoncelistul Nicolae Papazoglu, profesorul de vioar\ Maximilian Costin, violoni[tii Josif Pianezze, Béla Tomm, Eugen Cuteanu, Ludwig Farago [i Josef Brandeis, compozitorii Guido von Pogatschnigg, Sabin Dr\goi, Tiberiu Brediceanu, Filaret Barbu, Alma Cornea-Ionescu, Filaret Barbu, Zeno Vancea, Hermann Klee, Richard Carol Oschanitzky (apud. Maria Bodó, Crea]ia b\n\]ean\ pentru pian `n perioada interbelic\. Editura Marineasa, Timi[oara, 2005, capitolul „Via]a muzical\ `n perioada interbelic\“, pp. 101-118). Exemplele invocate mai sus devin argumentele potrivit c\rora Timi[oara anilor 1930 era rezultatul coabit\rilor, al istoriilor plurale [i interferente [i nu al comunit\]ilor lingvistice tr\ind o via]\ paralel\ una fa]\ de cealalt\.

m=n\, german\ [i maghiar\. ~n acest scop, la rubrica „alt\ na]ionalitate“ fuseser\ comasate grupurile mai pu]in numeroase. ~n fapt, statistica anului 1941 indica pentru prima oar\ schimbarea propor]iilor `n r`ndul popula]iei locale, rom=nii ajung`nd majoritari cu 46.466 de persoane. O asemenea contabilizare [i stabilire a locului persoanei `n societate se baza pe teoria identitar\ imaginat\ [i formulat\ `n secolul al XIX-lea [i care avea ca principal punct de referin]\ conceptul de Völkischekultur (cf. Victor Neumann, Neam, Popor sau Na]iune. Despre identit\]ile politice europene, Editura Curtea Veche, Bucure[ti, 2005; vezi o nou\ perspectiv\ comparativ\ a ideii de na]iune, Idem, „Peculiarities of the Translation and Adaptation of the Concept of Nation in EastCentral Europe. The Hungarian and Romanian Cases in the Nineteenth Century“, `n Contributions to the History of Concepts, Volume 7, Issue 1, Summer 2012, Berghahn Publishers, New York-Oxford, pp. 72-101). Trebuie s\ spunem c\ oric`t de bine documentat\ [i de clar narat\ este istoria rela]iilor majoritate-minorit\]i, ea presupune nu doar invocarea ori exemplificarea societ\]ilor multiculturale, respectiv via]a lor sub semnul interculturalit\]ii, dar [i eviden]ierea faptului c\ noua teorie identitar\, aceea a etnona]iunii [i „na]ionalit\]ii“ era `n plin\ afirmare agresiv\, refuz`nd convergen]ele. Ceea ce vrea s\ spun\ c\ `n]elesul lucrurilor ar trebui v\zut din dou\ unghiuri, statal-central [i local, urm`nd a fi analizate simultan. ~n cazul amintit al diferen]ierilor, `n]elesul deriv\ din semantica atribuit\ conceptelor-cheie ce definesc colectivit\]ile `n limba rom=n\: neam, popor, na]iune. Acest aspect `mi pare util de re]inut, mai ales c\ avem `n vedere un ora[ cu tr\s\turi particulare rezultate din geografia locului, din mi[carea demografic\, din referin]ele [i interferen]ele culturale [i nu din „etnicit\]ile fictive“. ~n pofida amintitelor neajunsuri [i a tendin]ei de creare a mai multor categorii de cet\]eni, Timi[oara plurilingv\ [i multiconfesional\ [i-a continuat „visul“ existen]ial, dezv\luindu-[i personalitatea prin modelul s\u socio-cultural; aportul industrial [i comercial adus Rom=niei; resursele individuale [i deschiderea societ\]ii; num\rul impresionant de asocia]ii culturale, sportive [i civice. Voi men]iona c`teva exemple spre a `n]elege mai exact contradic]ia dintre orientarea politic\ etnona]ionalist\ [i aspira]iile societ\]ii locale: 1. Cel dint`i club profesionist [i cea mai celebr\ echip\ de fotbal a Rom=niei anilor 19301940 a fost Ripensia Timi[oara. Rezultase dintr-o admirabil\ cooperare, reflect`nd armonia intercultural\. Din aceast\ echip\ f\ceau parte juc\tori provenind din toate grupurile culturale ale ora[ului – german, rom=n, maghiar, evreiesc, s`rbesc etc. –, Adalbert Hrehuss, Alexandru Schwartz, Balázs Hoksáry, Cornel Laz\r, Dumitru Pavlovici, Eugen Lakatos, Francisc Agner, Gheorghe Ciolac, Gheorghe Oprean, Gra]ian Sepi II, Gustav Nemeth, Iosif Silvatz, Ladislau Raffinski, Mihai Tanzer, Nicolae

Simatoc, Pavel Gall, Rudolf Burger, Rudolf Kotormány, Silviu Bindea, {tefan Dobay, Vasile Chiroiu II, Vasile Deheleanu, William Zombory, Zoltán Beke. ~n anii 1930-1940, Ripensia c`[tigase de mai multe ori campionatul na]ional, intrase `n competi]ie cu marile cluburi din Europa interbelic\ [i devenise legenda incontestabil\ [i din toate timpurile a fotbalului rom=nesc. Ea a transmis Rom=niei unul dintre cele mai credibile mesaje despre spiritul Timi[oarei interbelice, numele juc\torilor Ripensiei ajung`nd s\ simbolizeze at`t recunoa[terea talentului sportiv, c`t [i continuitatea valorilor pacifiste ale ora[elor multi- [i interculturale ale Europei centrale, valori mo[tenite de la genera]iile precedente (pentru o scurt\ istorie a clubului, vezi Alexiu Cristofor, Ripensia, Editura Helicon, Timi[oara, 1992). 2. O alt\ dovad\ a acestui fel de a g`ndi [i de a fi este impresionanta list\ de ziare [i reviste, c\r]i [i ilustrate monolingve [i plurilingve. O parte dintre ziarele [i revistele timi[orene din deceniile interbelice au fost editate simultan `n limbile rom=n\, maghiar\ [i german\. ~n 1922, ap\reau 4 publica]ii `n formatul trilingv amintit; `n 1925, 7; `n 1926, 4; `n 1930, 3; `n 1932, 4; `n 1933, 6; `n 1934, 7 (Apud. Thomas Mochnács, Cultura `n Timi[oara interbelic\, Tez\ de doctorat `n istorie, Coordonator [tiin]ific prof. univ. dr. Victor Neumann, Universitatea de Vest din Timi[oara, 2012, capitolul IV, „Periodicele interbelice“, pp. 101-164). 3. O inventariere a edi]iilor cartofile realizat\ de unul dintre colec]ionarii acestora arat\ c\, la r`ndul lor, ilustratele cu Timi[oara fuseser\ inscrip]ionate nu doar monolingv, `n rom=n\, german\, maghiar\, ci [i plurilingv. Din totalul de 480, 106 ilustrate fuseser\ tip\rite cu text explicativ `n limbile rom=n\ [i maghiar\; 50 `n limbile rom=n\, maghiar\ [i german\; 15 `n rom=n\ [i german\; 15 `n maghiar\ [i german\; una `n german\ [i ebraic\ [i una `n esperanto. Multe dintre acestea indic\ nu numai o raritate cartofil\, c`t mai ales o stare de spirit `n care definitorii s`nt interesul, recunoa[terea [i preocuparea cet\]enilor pentru tr\s\turile ce particularizaser\ ora[ul comparativ cu altele ale Rom=niei ori ale Europei interbelice (Thomas Mochnács, Op.cit.). 4. Un respectabil segment al elitelor preluase [i valorificase starea de suflet [i de minte invocat\, contribuind la afirmarea aspira]iilor segmentului mediu al locuitorilor. Este cazul unora dintre scriitorii cu o orientare cosmopolit\, traduc`nd poezie sau proz\ dintr-o limb\ `ntr-alta1, experiment`nd noi genuri literare. ~ntre ei, Zoltán Franyo, Ilie Ienea, Ion StoiaUdrea, Petru Sfetca, Robert Reiter/Franz Liebhardt, Virgil Birou, Viktor Orendi Hommenau, Anavi Ádám, József Méliusz, Nicolae Ivan, Mircea {erb\nescu, Károly Endre (vezi [i Le Banat. Un Eldorado aux confins, Edi]ie de Adriana Babe]i [i Cécile Kovacshazy, CIRCE, Université de Sorbonne, Paris, 2007). 5. Purt\tor al aceleia[i st\ri de spirit a fost cercul arti[tilor plastici ai Timi[oarei, reprezentat de pictorii Catul Bogdan, Aurel Ciupe,

~n loc de concluzii
Ca centru industrial [i comercial, Timi[oara deceniilor interbelice avea un num\r mare de muncitori, importante organiza]ii sociale, o mi[care sindical\ puternic\, dar [i o burghezie liberal\ capabil\ s\ patroneze cu `n]elepciune, p\str`nd un climat destins `ntre angaja]i. Social-democra]iei `i era ata[at\ cea mai mare parte a popula]iei ora[ului [i aceasta `n pofida faptului c\ mi[c\rile de st`nga fuseser\ socotite de autorit\]i potrivnice culturii [i identit\]ii na]ionale. Nici vorb\ de o simpl\ logic\ a reproducerii capitalului, dovad\ extensia rela]iilor `ntre grupuri, dinamica impregnat\ domeniilor vie]ii practice, asocia]iile de breasl\, artele [i sportul. ~n vreme ce ideologiile s-au radicalizat, rasismul [i antisemitismul devenind referin]e ale politicilor din Rom=nia [i din `ntreaga Europ\, Timi[oara a preferat s\ cultive tr\s\turile opuse conflictelor, spiritul civic [i condi]ia multi- [i intercultural\. Aspira]iile unui segment majoritar al locuitorilor s\i sus]in observa]ia potrivit c\reia istoria social\ nu `nseamn\ simpla diviziune a muncii [i a sistemelor statale. Sau, cum spune Etienne Balibar, reac]iile sociale non-economice joac\ un rol fundamental `n asemenea locuri fiindc\ ele reprezint\ adev\rata colectivitate istoric\ de indivizi (cf. Préface, Etienne Balibar, Immanuel Wallerstein, Race, Nation, Classe. Les identités ambiuguës, Editions La Decouverte, Paris, 1990, p.17).
1 Vezi Ion Luca Caragiale, Az elveszett levél [O scrisoare pierdut\]; Forditotta Kádár Imre, Elöszó Bánffy Miklós. (Román drámaírók könyvtára, nr. 1), Editura Erdélyi Helikon, Timi[oara, 1926 (Révai Irodalmi Intézet Nyomdája, Budapest, [1926]); Áron Cotru[, Holnap [Mâine], traducere de Pál Bodó, Editura Genius, [Timi[oara], 1929; Viktor Orendi-Hommenau, Literatur und Volkskunst der Rumänen [Literatura [i arta popular\ a românilor], Selbstverlag des Verfassers, Temeswar, 1928; Mihai Eminescu, Ausgewählte Gedichte [Poezii alese], Deutsche Übersetzung von Viktor Orendi-Hommenau, [Traducerea în german\ de...], Verlag „Von der Heide“, Temeswar-Timi[oara, Rumänien, 1932; Zoltán Franyó, A kárpáti harcokról [Despre luptele din Carpa]i], Budapest, 1915; cf. [i varianta tradus\ în german\ de Zoltán Franyó, Bruder Feind [Fratele du[man], Wien, 1916; Eine Herbstsymphonie rumänischer Lyrik [O simfonie de toamn\ a liricii române[ti], [Trad. de Zoltán Franyó], Arad, 1926; Rumänische Dichter. Eine Anthologie zeitgenossischer Lyrik [Poe]i români. O antologie de liric\ contemporan\], Übers. und hrsg. von Zoltán Franyó, Editura, Genius, Timi[oara, 1932. Ernst Toller, Fecskekönyv [Cartea rîndunelelor] [Traducere de Zoltán Franyó], Editura Vrerea, Timi[oara, 1935; Mihai Eminescu, Der Abendstern [Luceaf\rul] [Traducere de Zoltán Franyó], Timi[oara, 1943.

septembrie 2012

14

TIMPUL

Cronici din tranzi]ie

~nd\r\tnicia mitului/ Na[terea unui mit
PETRONELA NICA
Mul]i dintre scriitorii provenind din spa]iul central [i est european [i-au g\sit sursa de inspira]ie pentru opera de dat\ relativ recent\ `n `nt`mpl\rile sau legendele din perioada comunist\, fie dintr-o nevoie aproape fizic\ de a se elibera de povara amintirilor din acea perioada (Herta Müller, bun\oar\, a c\rei oper\ este aproape `n integralitate orientat\ `n aceast\ direc]ie), fie profit`nd de poten]ialul epic al unor evenimente considerate normale pentru acea perioad\ `ns\ acum inconceptibile. Scriitorul albanez Ismail Kadare, `n romanul s\u Spiritus (ap\rut `n traducerea lui Marius Dobrescu la editura Humanitas Fiction), nu face excep]ie. Trebuie s\ admit c\, `nainte s\ ajung `n posesia acestui roman, numele albanezului `mi era necunoscut. Ceea ce mi-a st`rnit interesul, la prima vedere, a fost recomandarea de pe coperta a patra, care al\tur\ numele lui Kadare celor ale lui Kafka [i Kundera. Compara]ia apar]ine jurnali[tilor de la The Independent `ns\ o simpl\ copert\ nu este suficient\ pentru a detalia motivele care au stat la baza unei astfel de aprecieri. Personal, dup\ ce am citit Spiritus, am putut s\ `n]eleg compara]ia cu Kundera `ns\ nu am g\sit prea multe `n comun `ntre stilul lui Kadare [i cel al lui Kafka. Bine`n]eles, o singur\ carte citit\ nu poate fi nici pe departe `ndeajuns pentru a-mi forma o opinie, a[a `nc`t nu `mi r\m`ne dec`t s\ caut eventualele asem\n\ri `n celelalte romane ale albanezului. Spiritus prezint\ na[terea unui mit, modul tainic [i insidios `n care una din `nt`mpl\rile obi[nuite ale comunismului – pe fondul exager\rilor poten]ate de frica [i paranoia generalizate, a pornirii omene[ti de a completa cu am\nunte din imagina]ie o poveste par]ial cunoscut\, din nevoia de a completa paginile lips\ dar [i de a o `nfrumuse]a, de a o ridica la nivelul a[tept\rilor audien]ei, precum [i datorit\ `nclina]iei spre mistificare tipic balcanice – cre[te, se emancipeaz\ desprinz`ndu-se de evenimentele originale [i trece din banal `n legend\. Trama este destul de simpl\ – un inginer dintr-un or\[el de provincie este pus sub urm\rire de c\tre securitate iar, `n acest scop, `i este alocat un „prin]“ `nso]itor, adic\ un microfon portabil ascuns `n c\ptu[eala hainii. Atunci c`nd inginerul este ucis `ntr-un accident, „prin]ul“ este `ngropat odat\ cu el pentru ca, trei ani mai t`rziu, ambii s\ fie deshuma]i, tot de c\tre securitate, care caut\ s\ dezlege i]ele unui presupus complot. ~nt`mplarea st`rne[te destul\ v`lv\ `n micul or\[el de provincie, `nsetat de senza]ional, iar zvonul despre vocile `ntoarse din morm`nt este suficient pentru ca `ntreaga poveste s\ capete t`lcuri mistice. De la bun `nceput Kadare ne face cunoscut c\ nu inten]ioneaz\ s\ se limiteze la simpla relatare a unei `nt`mpl\ri banale din comunism, indiferent c`t de [ocant\ [i neverosimil\ ar putea ea p\rea cititorilor din zilele noastre. De p\rere c\ „istoria comunismului, indiferent de diversitatea popoarelor [i a ]\rilor care o tr\iser\, era comun\. La fel ca iarna aceasta“. (p. 7), Kadare inten]ioneaz\ s\ dep\[easc\ grani]ele realului [i s\ ne ofere o poveste la grani]a supranaturalului. Romanul este structurat `n trei p\r]i, plasate `n timpuri diferite. Prima parte, destul de consistent\, sub pretextul relat\rii activit\]ii desf\[urate de o comisie de cercet\tori str\ini porni]i pe urmele miturilor comunismului din Europa de Est, este, `n fapt o reluare [i `nt\rire constant\ a ideii care determin\ scopul romanului: relatarea unei `nt`mpl\ri din perioada comunist\ ie[ite din comun, mitologice, o „poveste incredibil\, extraordinar\, plin\ de mister“. De[i evident menit\ s\ m\reasc\ suspansul, `n stilul romanelor poli]iste, insisten]a cu care se revine asupra scopului declarat, `n loc s\ st`rneasc\ interesul [i s\ incite la o lectur\ febril\, mai degrab\ reu[e[te s\ `i [tirbeasc\ din credibilitate [i s\ st`rneasc\ vigilen]a cititorului. Fiind de p\rere c\ marile a[tept\ri nasc mari dezam\giri, dup\ primul capitol aproape a[ fi fost tentat\ s\ renun] la lectur\. Ar fi fost o decizie pripit\, `ns\, pentru c\ partea a doua a romanului nu aduce doar o schimbare `n construc]ia narativ\, cu introducerea unui narator obiectiv [i plasarea ac]iunii `ntr-un timp anterior, ci [i o schimbare calitativ\. Dac\ prima parte a romanului, „Haosul“ este construit\ pe m\sura titlului, refuz`ndu-se cititorului, din a doua parte, „Descoperirea“, povestirea nu mai este `ntoars\ spre ea `ns\[i ci se concentreaz\ pe derularea `nt`mpl\rilor tr\ite de cei doi protagoni[ti principali: Shpend Guraziu [i Arian Vogli, urm\ritul [i urm\ritorul, victima [i prigonitorul, spiritul [i demonul. De[i povestea este construit\ `n jurul cazului mor]ii [i deshum\rii lui Shpend Guraziu, personajul central nu este el, ci antagonistul lui – Arian Vogli, [eful securit\]ii din B. Abordarea lui Kadare este inedit\, el ne prezint\ comunismul nu din punctul de vedere al victimei, ci al asupritorului, al [efului securit\]ii – omul cel mai temut [i personajul cel mai hulit `n majoritatea romanelor inspirate din comunism. ~nso]indu-[i personajele, Kadare abordeaz\ aceea[i atitudine, situat\ undeva `ntre neutralitate [i simpatie, [i reu[e[te, prin redarea unor tr\iri `n situa]ii cheie sau prin unele indicii psihologice s\ umanizeze personajul urm\ritorului, al asupritorului, pe care s`ntem obi[nui]i s\ `l detest\m. Personajul lui Arian Vogli cap\t\ contur [i c\ldur\, `i urm\rim evolu]ia [i ajungem s\ empatiz\m [i aproape s\ sper\m `n reu[ita ac]iunilor lui. Pe parcursul povestirii ni se fac cunoscute trecutul lui, povestea de iubire nefericit\, presim]im singur\tatea care `i `nso]e[te de obicei pe cei puternici [i, `n loc de a-i condamna ac]iunile s`ntem mai degrab\ tenta]i s\ `l comp\timim, mai ales c`nd ni se dezv\luie c\ [i el, ca to]i ceilal]i, de o parte sau de cealalt\ a baricadei, nu s`nt `n final dec`t victime ale statului nes\]ios. Arian Vogli ne apare ca un om normal aflat `ntr-o situa]ie excep]ional\. T`n\r intelectual, cu o inteligen]\ peste medie, ajunge `ntr-o func]ie pe care nu [i-a dorit-o `ns\, treptat, condus de un sim] al datoriei [i fascinat de mijloacele [i rezultatele activit\]ii neobi[nuite, care `i ofer\ acces `n intimitatea [i g`ndurile oamenilor, ajunge nu numai s\ `[i `nsu[easc\ func]ia, ci s\ simt\ [i o m`ndrie aparte dat\ de pozi]ia lui aparte. ~n acela[i timp este con[tient de propria dezumanizare, de demonizarea lui, resimte singur\tatea [i este nostalgic dup\ via]a trecut\, `n care femeia iubit\ `l iubea, la r`ndul ei, `n loc s\ se team\. ~ntr-un moment de luciditate evalueaz\ falsitatea vie]ii pe care o duce [i realizeaz\ c\ b\nuiala c\ statul nu `i iube[te pe cei care `i cunosc secretele i se aplic\ lui `n mai mare m\sur\ dec`t oricui altcuiva. Presim]irea lui se adevere[te `n cele din urm\ c`nd statul, dup\ ce a folosit tot ce el i-a putut oferi, `l anihileaz\ [i `l `nl\tur\ f\r\ cea mai mic\ re]inere. Demonizarea lui Arian Vogli are loc treptat [i este privit\ prin ochii celorlal]i. El ne apare ne`n]eles, fanatic, posedat, subordonat puterilor „vocilor“ [i „prin]ilor“ care par s\ capete `nsu[iri supranaturale. Drumurile celor doi protagoni[ti principali – Shpend Guraziu (urm\ritul) [i Arian Vogli (urm\ritorul), se `nt`lnesc o singur\ dat\ `n timpul vie]ii celor doi, aparent `nt`mpl\tor, `ntr-o noapte rece [i du[m\noas\, `n momentul `n care unul se ducea c\tre iar cel\lalt se `ntorcea de la ceea ce avea s\ fie pentru fiecare momentul de cotitur\ din via]\. Arian Vogli tocmai recep]ionase prima livrare a „prin]ilor“ – acele microfoane minuscule, ultimul r\cnet al tehnicii, care puteau fi implantate asupra urm\ritului f\r\ ca acesta s\ b\nuiasc\ m\car, iar Shpend Guraziu se `ndreapt\ c\tre prima [edin]\ de spiritism. A doua oar\ drumurile celor dou\ personaje se `nt`lnesc la moartea lui Shpend Guraziu, la `nmorm`ntarea c\ruia Arian Vogli asist\ `nt`mpl\tor, indiferent, amintindu-[i vag c\ a auzit undeva de accidentul fatal, `ns\ ignor`nd partea de responsabilitate pe care `nsu[i o are `n aceast\ moarte [i probabil `n multe alte incidente asem\n\toare. De[i ini]ial pare neverosimil\, povestea cap\t\ credibilitate pe fond psihologic. Intelectualii, arti[tii, cei care fac cu predilec]ie obiectul terorii comuniste aleg s\ lupte `mpotriva fricii prin fric\. Fricii concrete, proxime, aproape palpabile, de autorit\]ile statului le opun frica primordial\, ira]ional\, de spirite [i entit\]i metafizice. Aceasta le d\ un sentiment de control [i `n acela[i timp iluzia c\ s-au sustras urm\ritorilor. Personajul principal, Shpend Guraziu, `n astfel de momente „se sim]ea fericit. Avea [i el secretul lui. O lume superioar\, inaccesibil\ lor“ (p. 94), lor adic\ autorit\]ilor statului prin ochii [i urechile omniprezente – agen]ii securit\]ii. F\r\ s\ mistifice, Kadare deruleaz\ firul povestirii cursiv, l\s`nd libertate mitului care se cristalizeaz\ sub ochii cititorului, ca r\spuns la nevoia de a ie[i din realitate, atunci c`nd realitatea se dovede[te dezam\gitoare. Parcursul povestirii este pres\rat cu secven]e, descrise succint `ns\ plasate cu precizie, menite s\ ofere m\sura absurdului vremurilor f\r\ s\ interfereze cu firul povestirii. Acestea descriu aspecte ale psihologiei, individuale sau de mas\, `n m\sur\ s\ explice ilogicul de care nu doar comunismul, ci [i regimul care i-a urmat a fost capabil. Un exemplu `n acest sens este scena deshum\rii eroilor pentru a face loc `n cimitir noilor eroi, cei care se potriveau noii ideologii: „s-ar fi p\rut c\ se gr\beau cu to]ii s\ instituie noul regim sub p\m`nt, `nainte de a-l inaugura `n lumea de deasupra. Toate campaniile politice, alegerile, `nfiin]area noilor partide debutau `ntotdeauna cu o serie de `nhum\ri [i deshum\ri“ (p. 32) sau descrierea, cu un u[or iz ironic, a adun\rii „urechi[tilor“ [i trasarea m\surii `ndoctrin\rii, dedic\rii [i a m`ndriei oarbe (literalmente chiar, pentru acel urechist devenit legend\ pentru c\ acceptase s\ renun]e la v\z pentru a[i spori auzul) cu care ace[tia serveau cauza. Pagini consistente s`nt dedicate conduc\torului suprem – tipul dictatorului universal indiferent c\ este produsul comunismului rusesc sau al regimurilor totalitare sud-americane, cu paranoia care ia propor]ii dominatoare [i nu scap\ pe nimeni din vizor – de la so]ie la necunoscu]i. ~n momentul `n care se petrece ac]iunea romanului, conduc\torul statului, ajuns la o v`rst\ `naintat\, este deja afectat de deregl\rile psihologice [i comportamentale tipice, cu obsesia pentru comploturi [i paranoia specifice majorit\]ii liderilor supremi trecu]i de o anumit\ v`rst\ [i cu exager\rile dramatico-romantice ale celor se cred [i se vor ne`n]ele[i. Un exemplu e mesajul afectat trimis c\tre liderul chinez `n momentul c`nd vederea `ncepe s\ `i sl\beasc\ [i simte c\ sl\biciunea fizic\ se traduce `ntr-o pierdere a autorit\]ii: „frate iubit, s`nt bolnav, ochii m\ las\, ajut\-m\, cel pu]in, s\ aud“ (p. 25). Mesajul care se desprinde, la finalul romanului lui Kadare, este c\ `n comunism nu exist\ c`[tig\tori, doar victime – plec`nd de la omul de r`nd p`n\ la conduc\torul suprem pe care apropia]ii, atunci c`nd puterile `l p\r\sesc, nu ezit\ s\ `l `nlocuiasc\ cu o sosie. Ceea ce rezist\ comunismului este nevoia ancestral\ de misticism [i spiritualitate care permite supravie]uirea mitului, primitiv [i ilogic, chiar `n plin\ propagand\ socialist-[tiin]ific\.
Ismail Kadare, Spiritus, traducere de Marius Dobrescu, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2012, 264 p. www.timpul.ro

septembrie 2012

Recitiri

TIMPUL

15

Paul Zarifopol [i „afacerea clasicilor“
ANDREEA GRINEA MIRONESCU
Nu a r\mas neremarcat\ de nici un comentator „alergia“ (a[a cum o numesc, printre al]ii, Ov. S. Crohm\lniceanu [i Al. Cistelecan) lui Paul Zarifopol fa]\ de „clasici“. Ap\r`nd `nc\ din epoc\ drept prea pu]in plauzibil\, probabil din cauza ironiei investite de Zarifopol `n eseurile despre clasici, aceast\ atitudine s-a transformat foarte repede `ntr-un punct osificat al recept\rii, pe care l-am putea numi „afacerea clasicilor“. Nu este greu de constatat c\, dintre exege]ii lui Paul Zarifopol, aproape nici unul nu a observat c\ acesta `i critic\ deopotriv\ pe clasici ca [i pe moderni, ridic`nd obiec]ii inclusiv unor scriitori considera]i drept „st`lpi ai modernit\]ii“, precum Baudelaire, E. A. Poe, Stendhal, Proust, dar nu numai. Arareori s-a b\gat de seam\ c\ acuzele `ndreptate `mpotriva celor dou\ „categorii“ s`nt, `n fond, similare, ca de pild\ supralicitarea compozi]iei (estetica normativ\ clasic\ vs. E. A. Poe cel din The Philosophy of Composition), conven]ionalism (clasici vs. Stendhal), didacticism (clasici vs. Renan), sentimentalism (clasici vs. Maupassant). ~ns\, a[a cum vom vedea, pentru Paul Zarifopol criza clasicismului nu este una de natur\ exclusiv literar\. Dincolo de artistul clasic, robit regulilor de gen [i convenien]elor sociale, Zarifopol `l are `n aten]ie pe „omul clasic“, `ns\ nu `n varianta sa „senin\“, a[a cum `l va vedea, de pild\, G. C\linescu `n cunoscutul s\u studiu comparativ: „Individul clasic este utopia unui om perfect s\n\tos trupe[te [i suflete[te, «normal» (slujind drept norm\ altora), deci «canonic»“1. Ca tip, clasicul din Fran]a secolului al XVII-lea `l reprezint\ pe cel al „burghezului“ care caut\ s\ pun\ de acord, `n via]a social\ ca [i `n literatur\, n\zuin]ele sale „naturale“ cu ceea ce Paul Zarifopol va numi „estetica social\“. Acea societate – scrie Zarifopol despre publicul lui Molière, „p\rea c\ se mir\ `nc\ singur\ de cultura ei. Era o lume naiv mul]umit\ [i pare c\ surprins\ de aspectul ei estetic [s.n.] [i intelectual; o sim]im bine c\ se oglindea p\unindu-se, speriat\ cu deliciu de elegan]ele pe care le descoperea la fiece nou\ `ncercare de atitudini, literare ori sociale, gra]ios civilizate“2. Nu `nt`mpl\tor Zarifopol vede aici o „nesiguran]\“ a individului fa]\ de lume (societate) sau, cu un termen propriu eseisticii sale, o „grimas\“. „Legile de estetic\ social\“ care func]ioneaz\ `n locul [i timpul care a n\scut clasicismul se vor transforma `ntr-un sistem de disciplin\ social\ [i literar\, care va func]iona la r`ndul s\u „`ndelung [i aproape neturburat“. ~ns\ aceast\ spunere mecanic\ fa]\ de reguli face ca „sufletul social“ (sintagma `i apar]ine lui Zarifopol) s\ nu p\trund\ `n structura intim\ a „sufletului natural“, a[a cum produsele literare ale epocii nu s`nt `n acord cu gustul „natural“, burghez, al unui public modern, care nu gust\ de la sine imita]iile dup\ antici. Tocmai de aceea, va observa eseistul, din cartea de Maxime a lucidului La Rochefoucauld coboar\ peste societatea [i literatura „teatralului eroism, [a] generozit\]ilor conven]ionale, [a] istoriei [i [a] mitologiei moralizante“ un comic pe care Zarifopol `l calific\ drept „iremediabil“, dar [i „u[or melancolizat“, care „se las\ ca o umbr\ peste toate faptele omene[ti, [i umbra devine cu at`t mai intens\ cu c`t mai mari s`nt preten]iile sociale ale faptei“3. Critica problematizant\ a lui Paul Zarifopol `i vizeaz\ pe „converti]i“, fie ace[tia „ilumina]i sau meditativi“, „care `[i schimb\ cu mare u[urin]\ ideile, adopt`nd ceea ce au contrazis `nainte [i viceversa“4, pe declasa]i, pe cei care, neput`nd asimila „natural“ fenomenele civiliza]iei [i ale culturii, fac „grimase“.
www.timpul.ro

Ca indivizi, inautentici s`nt, a[a cum am v\zut, [i populatorii saloanelor franceze, acei honnêtes gens contemporani ai contelui de la Rochefoucauld, `mpreun\ cu `ntreaga lor literatur\ de societate (excep]iile s`nt rare) care reia conven]ii saloniere dep\[ite, produc`nd o art\ `n acord cu normele conversa]iei `nalte [i cu separarea social\ a genurilor literare. ~ns\ inautentic este, poate chiar `n aceea[i m\sur\, [i omul modern. Eliberat de constr`ngerile legale [i sociale ale vie]ii din epocile anterioare, de „tirania“ claselor [i a valorilor publice, liber s\ se abat\, pentru a se autoexprima, de la func]ia de comunicare a limbajului, `n favoarea celei reflexive, acesta rateaz\ tocmai `n a[i asuma revolu]ionarele libert\]i. Dac\ „omul vechi“, scrie Zarifopol `n eseul Valori umane (1927), se voia stimat pentru calit\]ile lui sociale, „omul actual“ pre]uie[te excesiv originalitatea, `ns\ ambele idealuri dau na[tere la grimase: „E poate problema suprem\ `n estetica vie]ii: cum s\ condimentezi stilul des\v`r[it al purt\rii civilizate cu originalit\]i delicat violente care s\ surprind\ prin parfumul u[or al ciud\]eniei“5. „E[uat“ `n epoca individualismului, dar prea s\rac interior [i c\ut`nd o disciplin\ public\, la care s\ se supun\ individual, omul modern porne[te `n c\utarea unor noi modele ontologice [i scheme de comportament social cu rol normativ. Individului „de duzin\“, continu\ Zarifopol `n acela[i eseu, „sc\pat de leg\turile care-l `nfr`nau dar `i [i garantau, ca element de grup, o valoare public\, ce alta `i r\m`ne s\ fac\ dec`t s\[i stilizeze persoana dup\ estetica reclamei?“6. Confruntat cu propria interioritate goal\, omul actual sf`r[e[te prin a copia „pozele“ comportamentale ale actorilor de cinema – noile modele publice –, ori prin a imita clasele

dec\zute, dar cu un prestigiu public `nc\ viu (vechea aristocra]ie), `mbr\]i[`nd mincinos valorile acesteia, ie[ite din uz prin dispari]ia st\rilor sociale care le-au generat. Pentru Zarifopol, conflictul dintre autenticitate („estetica natural\“ a invidului) [i presiunea conven]iilor sociale, a ideilor primite de-a gata `ncepe chiar `n epoca clasicilor francezi, care s`nt, structural, copii ai vremii lor, mai exact ni[te moderni care se tem s\ se arate ca atare pentru a nu se abate de la l’élégance [i la bienséance curtene[ti. Criza omului diagnosticat\ de Zarifopol nu reprezint\, prin urmare, una exclusiv a modernit\]ii sociale „`nalte“, iar eseistul nu este un nostalgic fa]\ de imposibila re`ntoarcere `n gr\dinile de conven]ii ale epocii clasice, care permit indivizilor s\ devin\ ni[te automate sociale perfecte. Dimpotriv\, Zarifopol critic\ noile obiecte, roluri [i activit\]i ale modernit\]ii tocmai pentru faptul c\ acestea, a[a cum observase Georg Simmel despre produsele culturii obiective `n era diviziunii [i a specializ\rii muncii, nu pot fi asimilate natural de c\tre individ [i devin obiceiuri sociale de serie (c`teodat\ de clas\, de[i modernizarea se bazeaz\ `n primul r`nd pe emancipare). Emanciparea individului fa]\ de codurile ideologice ale societ\]ii sau ale culturii obiective este astfel ratat\, tocmai atunci c`nd filozofia intim\ a epocii stimuleaz\ dezrobirea de norm\, printr-o revolu]ie f\r\ precedent. Disonant prin `ns\[i natura sa, fluxul vie]ii moderne se normalizeaz\ `ntr-un [uvoi de noi reguli sociale [i convenien]e moderne, `n lipsa lucidit\]ii care s\ le perceap\ [i s\ le interogheze adev\rata natur\. ~n cele din urm\, observ\ Zarifopol, `n orice domeniu „omului `i este comod s\ tr\iasc\ autoritativ“.

A[a cum am v\zut, criza autenticit\]ii reprezint\ pentru Zarifopol o mo[tenire a clasicismului francez, care se perpetueaz\ `n epoca modern\. Din cauza „conspira]iei esen]iale“ (care este, `n fond, una a disimul\rii) de la baza constructului social [i a rela]iilor interumane, individul nu poate fi autentic `n societate, a[a cum observa deja `n maximele sale din secolul al XVII-lea contele de La Rochefoucauld. „A fost una din func]iunile vitale ale vie]ii sociale s\ creeze sisteme de mascare [i stilizare a haosului intern“7, scrie Zarifopol `n Conspira]ia esen]ial\ (1924; 1926). Din moment ce sentimentele [i judec\]ile despre ceilal]i ale unui individ s`nt `ntr-o modificare continu\, „tumultuozitatea vie]ii interne trebuie s\ r\m`n\ ascuns\. [...] Este conspira]ia esen]ial\ f\r\ de care traiul `mpreun\ n-ar fi suportabil“8. Cum autenticitatea nu este posibil\ la nivel social [i interuman nici m\car `n societatea modern\, care [i-a f\cut o valoare cardinal\ din cultul ei, `ntrebarea implicit\ este dac\ individul poate fi autentic `ntr-un alt mediu, precum cel al literaturii. Dac\ inventivitatea moral\ nu se poate realiza `n societate, care este dominat\, din ra]iuni de organizare [i convie]uire, de „moralism“ (moral\ osificat\ `n coduri arbitrare), atunci se poate aceasta `mplini `n literatur\, care surprinde o alt\ fa]\ a lumii, `ntr-un mod sincer [i „dr\cesc“, ca `n estetica lui Flaubert? Sensul ultim al „purismului estetic“ (Nicolae Manolescu) al lui Paul Zarifopol ar putea fi citit [i ca o pledoarie pentru emanciparea literaturii de constr`ngerile esteticii sociale. Niciuna dintre cele patru arte majore (literatura, pictura, sculptura, muzica) nu se subordoneaz\ constructului social, [i nici idealurilor morale care `l guverneaz\. ~n viziunea „purist\“ [i „abstrac]ionist\“ a lui Zarifopol (de altfel, tipic\ pentru o anumit\ faz\ a modernismului), arta nu transmite sentimente, valori sau idei sociale ori na]ionale, a[a cum se `nc\p\]`neaz\ s\ cread\ publicul ei, ca [i prestigioasa critic\ francez\ de secol XIX, ori posteritatea sa din interbelicul autohton. Tocmai pentru c\ respinge estetica social\, ideologizat\, arta nu reproduce ca atare aspecte ale societ\]ii, ci este (trebuie s\ fie) un produs prin excelen]\ individual, de autor, care are la baz\ inventivitate moral\ [i intelectual\, ca [i cultul tehnicii ce `i este specific\. ~n aceast\ cheie a autenticit\]ii mediate, paradoxal, prin „impersonalizare“ trebuie citi]i autorii pe care Paul Zarifopol `i valorizeaz\ pozitiv, de la I. L. Caragiale la marele bolnav Proust. Pentru Zarifopol, arta este „obiectiv\“, dar [i „temperamental\“, concepte dup\ care se ghideaz\ `n elaborarea unei defini]ii a stilului. ~n eseul Cultur\ [i grimas\, amintit anterior, Zarifopol precizeaz\ c\, `n cazul arti[tilor, stilul reprezint\ „caracterele adev\rate [i personale, care hot\r\sc felul expresiei artistice“9, propun`nd totodat\ l\rgirea sferei de `n]eles a termenului pentru „armonia natural\ `ntre orice fel de st\ri suflete[ti [i faptele `n care aceste st\ri se arat\“10. Contrarul extrem al stilului, concluzioneaz\ Zarifopol, este „imita]ia prost\, str`mb\tura cu preten]ii serioase“, at`t `n art\ c`t [i `n fluxul vie]ii sociale.
Acknowledgement: Realizarea acestui articol a fost finan]at\ de Fondul Social European din Rom=nia, prin Autoritatea de Management pentru Programul Opera]ional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 [grant POSDRU/88/1.5/S/47646].
1 G. C\linescu, „Clasicism, romantism, baroc“, Principii de estetic\, Bucure[ti, Editura pentru Literatur\ [i Art\, 1968. 2 Paul Zarifopol, „Molière [i gustul clasic“, Pentru arta literar\ I, 1971, p. 518. 3 Ibidem, p. 509. 4 Paul Zarifopol, Prefa]\ la vol. Din registrul ideilor ginga[e, Pentru arta literar\ I, 1971, p. 5. 5 Paul Zarifopol, „Valori umane“, Eseuri I, 1988, p. 21. 6 Ibidem, p. 22. 7 Paul Zarifopol, „Conspira]ia esen]ial\“, Pentru arta literar\ I, 1971, p. 112. 8 Ibidem, p. 110. 9 Paul Zarifopol, „Cultur\ [i grimas\“, Pentru arta literar\ I, 1997, p. 87. 10 Ibidem.

septembrie 2012

16

TIMPUL

Poezie

Vremea celor mici
Paul Gorban s-a n\scut la 7 martie, 1982 `n ora[ul Boto[ani. ~n 2006 ob]ine licen]a `n filosofie, `n 2008 finalizeaz\ cursurile de masterat, iar `n 2011 cele de doctorat, sus]in`nd public lucrarea `n filosofie „Semiotica limbajului poetic postmodern“, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Ia[i. Debuteaz\ editorial `n 2004 cu volumul de poeme Primul val (Editura Alfa, Ia[i). A mai publicat `n: antologiile cenaclului Virtualia (Ia[i), Antologia de poeme Artgothica (Editura A.T.U., Sibiu, 2011), antologia de poeme Ziua cea mai lung\ (Editura Herg Benet, Bucure[ti, 2011), antologia Innuendo (Editura Junimea, Ia[i, 2011), volumul de poeme Pavilioane cu ruj (Editura Princeps Edit, Ia[i, 2010), volumul de poeme Submarinul Karmei (Editura Princeps Edit, Ia[i, 2011), monografia exegetic\ Mi[carea `n infinit a lui Grigore Vieru (Editura Princeps Edit, Ia[i, 2011), volumul de poeme Caii din Perugia (Editura Paralela 45, Pite[ti, 2012). Public\ poeme, eseuri [i cronici literare `n diverse reviste de cultur\ din ]ar\ [i din str\in\tate. Este prezent `n Dic]ionarul critic al poeziei ie[ene contemporane (Editura Funda]ia Cultural\ „Poezia“, Ia[i, 2011), realizat de criticul literar Emanuela Ilie. ~ntre 2008 [i 2011 a fost Redactor-[ef la Revista de experiment literar Feed Back. Este jurnalist, fondatorul [i Redactorul-[ef al revistei Zon@ Literar\. m\ a[ez la ma[ina de scris [i `n odaia mea c`inii care mi-au aflat mirosul tac mult\ vreme

laptele pe aragaz
Ria pune laptele pe aragaz [i ca un paznic st\ l`ng\ el s\ nu dea `n foc s\ nu fac\ miros din acela `nec\cios ca cea]a t`rzie de toamn\. dar c`t timp `[i aprinde ]igara la un alt ochi de pe aragaz laptele ca o erezie d\ `n foc [i `n buc\t\ria care seam\n\ tot mai mult cu o libr\rie de calendare chipul ei aerian se umple de polen alb. doar ochii [i buzele-i vocifereaz\: s`nt femeia ta nordic\ at`t de departe `nc`t laptele pus pe foc a `nceput s\ scrijeleasc\ sufletul t\u complice la via]a mea, pe fruntea mea laptele ars m\ face s\ par mai sfioas\ mai gravid\.

dorin]\
de mult\ vreme ne dorim s\ mergem `ntr-o vacan]\ telefoanele mobile s\ le priponim pe o p\[une abandonat\ [i seara c`nd fie din mare sau munte ne `ntoarcem s\ le ducem `n garaj la culcare. de o mie de ori am zis c\ o sa fac treaba aceasta. dar `mi e fric\ nu cumva de la at`ta p\[unat telefoanele mobile s\ explodeze [i din stomacul lor mesajele vocale s\ o ia la goan\ dup\ noi. la ziar am scris: v`nd telefon care prin iarb\ [i-a pierdut sufletul

lent lent `n lacul de argint
lent lent `n lacul de argint p\str\vii umbl\ precum oamenii prin pia]\ [i nu este o duminic\ imaginar\ [i nu e dec`t o zi domestic\ de septembrie [i Ria `ntr-un picior sare [i m\ fixeaz\ cu privirea ei festiv\ apoi intr\ `n lac [i to]i pe[tii `i `nconjoar\ picioarele desf\cute [i Ria pare s\ poarte acum o fust\ de argint [i parc\ tot trupul ei uluitor de vis\tor las\ impresia c\ sub soarele de bronz care st\p`ne[te ]inutul Rar\ului se `ngroap\ tot mai tare `n m\tase argintie

baldachin `ntr-o barc\
`n hotelul verde nu mai doarme nimeni pentru c\ fiecare s(om)n are cel pu]in `n preajma-i un porumbel de piatr\ care nu se opre[te s\ bat\ din aripi. Ria nu doarme nici ea de mult\ vreme [i cu toate acestea camerista o barc\ i-a adus din delt\ [i un n\vod `n care s\ prind\ o f\r`m\ de lini[te sau m\car un vis de ap\. c`nd arunc\ n\vodul peste podea porumbelul de piatr\ se risipe[te prin toat\ `nc\perea [i un praf alb `mi cuprinde tot sufletul aburind ca un vagabond

via]a cu scor]i[oare [i l\utari
„via]a este un trup plin cu r\ni [i miroase a balt\ parc\ e un abator defectat. carne care se descompune precum o juc\rie de plastic l\sat\ `n soare. singura ei stare de bine e c\ poart\ chilo]i se u[ureaz\ de c`te ori bea alcool. pare s\-i plac\ mirosul de pelicul\ de aceea to]i b\rba]ii scot pentru ea din buzunare monede gravate la o menghin\ second-hand. [i eu visez c\ `ntr-o noapte c`nd nu se vor mai auzi sirenele [i nici becurile de pe str\zi nu vor mai fi aprinse am s\ `i dau foc la aripi. s\ se vad\ de departe c\ am purtat `ntotdeauna un `nger de por]elan“ `mi spune Ria care scoate din geant\ un pliant cu un spectacol la Teatrul Fix – via]a cu scor]i[oare [i l\utari –

serv\rul
mi-am dat seama dup\ ce a trecut mai mult timp c\ vie]ii `i mai cade din c`nd `n c`nd serv\rul cum se `nt`mpl\ atunci c`nd f\r\ s\ vrei sughi]i `n mijlocul visului `ntr-un hal de se crucesc to]i sfin]ii de rigips. `n cazul acesta cum spune o vorb\ veche din lume e bine s\ ai `n rucsac [i rezerve de veacuri uitate cu briceagul s\ desfaci cutii de conserve de v`n\toare `n care la marinat precum melcul stau baterii electrice inimi de diferite puteri care fac serv\rul s\ se `nv`rt\ `n fa]a unui curcubeu frumos `n\l]at spre apus. dar ce te faci dac\ serv\rul nu are via]\ lung\ [i e construit pe un vapor `n mijlocul oceanului. dup\ mai mult timp de medita]ie am ajuns la concluzia c\ via]a c\reia `i cade serv\rul este construit\ de un traficant care se crede Dumnezeu

a[a s-au `nt`mplat lucrurile
a[a s-au `nt`mplat lucrurile picioarele mele de plugar nu au mai suportat asfaltul [i m-am urcat `ntr-un autobuz s\ m\ duc\ el acas\. iarba tot mai [tears\ l\sat\ s\ moar\ printre blocuri `n nas `mi mirosea parc\ a soare. [i, da, visam, cu fruntea lipit\ de geamul trist, c`nd controlorul de bilete pe la spatele meu scotea sunete ca o r`[ni]\ de cafea. cum te-ai sim]it la umbra acestui epitaf care rugine[te. biletul purpuriu l-am l\sat s\ zboare pe fereastr\ aidoma unui fluture dar tu cu sufletul aspru vrei s\-l aduc `napoi. s\-l vezi. s\-l pip\i. s\-l `n]epi cu m`ndria unui copil `n insectarul t\u. ei bine. trebuie s\ [tii eu nu compostez fluturi. nu vreau peste aripi s\ poarte cum au ocna[ii un cifru cu data de azi cu ora exact\ la care m\ duc spre iubit\. nici vorb\. mai bine d\-mi s\ pl\tesc amenda care folose[te vie]ii tale ca un acatist scris cu talent care `n burta ta de moralist adun\ sute de fluturi lep\da]i

ploaie peste acvariu
`n liftul care urc\ [ase etaje de acvariu unul din vecinii mei `[i leag\ [ireturile de la adida[i [i aproape c\ nu `[i d\ seama c\ dup\ at`tea s\pt\m`ni `n care nu a plouat deloc ca o agraf\ peste t\lpile lui p\m`ntul s-a prins. a[adar mai bine cobor `n fa]a blocului unde zemos precum un pepene verde p\m`ntul cu str\zile ca ni[te vene uscate sub jur\m`nt cu at`]ia martori umfl\ iarba nudist\ iarba peste care duminica trecut\ la soare ispitele [i-au sp\lat trupul [i-au sp\lat covoarele [i toate cele c`te `n lun\ [i-n stele. fiecare pic\tur\ care cade peste ora[ ca un revolver intr\ `n apartamentul meu [i din dulapuri scot crati]e [i farfurii ad`nci s\ le umplu cu ap\ `n ele sufletul s\ mi-l sp\l de adida[ii albi care `nainteaz\ cu liftul precum o piatr\ aruncat\ `n aer

un melc argintiu
de trupul t\u s-a lipit un melc argintiu un fel de soare mic. el trage `n coarne f\r\ nici o jen\, de abia mai poate respira, vremurile noastre moderne. a[ putea s\ pariez c\ `n dreptul picioarelor tale de aloe cu zgomot se va freca de sufletul t\u ca [i c`nd ar ie[i la joac\. se va rostogoli p`n\ `n vaginul t\u ca `ntr-o pivni]\ cu vinuri vechi [i va tr\i ani ferici]i p`n\ la ad`nci b\tr`ne]e. melcul ca o sete de aer `nainteaz\ `n s`ngele t\u [i coarnele `i `nfloresc narcotic, precum crinii, de fiecare dat\ c`nd te dezbraci

cea mai alunecoas\ ]iganc\
]ig\ncile acestea au pe fustele lor curcubeie vin noapte de noapte pe ascuns la izvorul meu s\ le adape s\ le spele s\ le dea broa[telor s\ le `mbrace. ieri o ]iganc\ av`nd pielea de aur t`n\r mi-a z`mbit confuz. cu bidonul alb pe spinare `[i chema aproape naiv b\rbatul travestit `n Dumnezeu. sub fusta de palmier ascundea un tatuaj care nu spunea nimic. am v\zut-o st`nd de vorb\ cu o broasc\. se privea `n ea ca `ntr-o f`nt`n\ c`nd dintr-o dat\ animalul de balt\ a intrat `n carnea ei. de atunci prin [atr\ merge vestea c\ ar fi cea mai alunecoas\ ]iganc\

c`inii care mi-au aflat mirosul
pe banda nou\ de la ma[ina de scris s-au a[ezat c`inii [i latr\ la fereastr\ m-am g`ndit imediat c\ o fi un accident `n cartier c\ un om [i-a azv`rlit `n aer sufletul de regul\ c`nd se aud sirenele de salvare c`inii ridic\ botul spre ocean [i ]ip\ se [erpuiesc printre rufe ca ni[te orbi [i ilegal se a[az\ pe l`ng\ adida[ii mirosind a fum dar dup\ banda neagr\ a ma[inii de scris c`inii au recunoscut c`teva h`rtii de plastic peste care am notat: nu exist\ moarte pentru sinuciga[ii care ca pi]igoii stau mult\ vreme `n fa]a ferestrei. pentru ei exist\ doar oase cl\tite `n ceai cald. un ora[ care `nflore[te cu t\lpi vopsite

trenul care intr\ `n ora[
trenul care intr\ `n ora[ aduce cu el scafandri care umbl\ prin ploaie [i tu iubito pufne[ti `n r`s c`nd `i vezi dar tu nu [tii c\ de fapt ei au venit s\ ne conving\ s\ ne ridic\m la marginea p\m`ntului o cas\ de sticl\ prin ea s\ privim cum cerul se transform\ `ntr-un copil care doarme

r`ndurile gata s\ `nghit\ p\m`ntul
librarii s`nt `n fa]a poeziei, cei mai mul]i, ca ni[te administratori de cimitir.
www.timpul.ro

septembrie 2012

Poezie
`n cimitire mai `n fa]\ s`nt a[eza]i „mor]ii cei valoro[i“. cu c`t intri mai ad`nc `n geometria locului vei constata c\ vei g\si morminte aproape „uitate“. acolo e poezia. ea este liber\. nu o calc\ nimeni `n picioare. peste ea cresc buruienile Domnului. pe trupul ei de lemn urc\ furnicile, p\s\rile se a[az\ [i c`nt\.

TIMPUL

17

Poeme de Maria Jastrzebska
Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Interna]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Universitatea Bucure[ti, http://mttlc.ro. Maria Jastrzebska s-a n\scut la Var[ovia (Polonia). Ultimul volum de poeme publicat poart\ titlul Everyday Angels, ap\rut la Editura Waterloo `n 2009. O nou\ antologie, At the Library of Memories, urmeaz\ s\ apar\ la aceea[i editur\. A tradus `mpreun\ cu Ana Jelnika romanul Elsewhere, a autorului Iztok Osojnik (Pighog, 2011). A coeditat mai multe antologii [i reportaje literare `n proiectul englezesc pentru biblioteci Poetry Between Two Worlds, www.south-pole.org.uk. `n fa]a patinatorilor, pe o ghea]\ solid\, albastru-argintie, de parc\ nimic nu ar fi putut s\ o sparg\. }ipau la tine s\ te dai la o parte, c`nd el a alunecat spre tine. Las-o `n pace, a strigat, ca s\ [tii c\ a existat o vreme c`nd te-a iubit. Te-a iubit, cu adev\rat te-a iubit, te-a iubit c`ndva.

r\nile
r\nile s`nt precum ni[te ochi se deschid se `nchid s`nt umede au un sunet ca de locomotiv\ ne b`ntuie `n fiecare zi [i se rostogolesc `n amintirile noastre pe un c`mp de maci stau la fereastr\ [i p`ndesc c\l\torii care prin mi[c\rile lor fac p\s\rile p\m`ntului s\ se ridice spre oglinzile sub]iri ale cerului la un moment dat r\nile se desprind de corp [i se refugiaz\ la bra]ul unui `nger ca [i c`nd nimic nu le-ar fi convins s\ r\m`n\ `n via]\

Magnolie
Le vizit\m morm`ntul `n zile diferite. ~ntotdeauna pare c\ se `ntunec\ c`nd ajung. Veveri]ele urc\ de colo-colo pe trunchiurile magnoliei; ramurile castanilor, larg deschise opresc soarele timid. Ca de obicei eu aduc trandafiri-ro[ii [i albi, [i stau `n t\cere `nainte de a `ndep\rta covorul de frunze de l`ng\ placa de marmur\, p`n\ la florile de cyclamen, pe care le-a plantat. Caut\-i amprentele `n noroi.

***
at`tea lucruri se desprind de noi [i chirurgul nu mai are cum s\ le mai pun\ la loc bun\oar\ mie `mi plac bornele kilometrice pe care ca pe ni[te perle `n sufletul meu le adun `mi plac [i oamenii care fac p\durea s\ r\sune c`nd s`ngele lor lini[tit se t\v\le[te prin iarb\ chir `mi place s\ le aud picioarele cum scr`[nesc peste lemnele uscate le-a[ smulge moartea acest puhoi mereu `n mi[care [i a[ da-o lupilor s\ o m\n`nce

Foaier
Te aba]i de la drum [i te a[ezi pe scaune confortabile de piele, r\sfoie[ti un jurnal sau un catalog albastru [i mare. Stai uit`ndu-te la m`inile tale sau privind lung drept `n fa]\; `]i rupi cuticulele p`n\ c`nd degetele `[i s`nt pline de r\ni, ignor`nd s\ge]i [i titluri, [i semnele laminate care indic\ p`n\ la cel mai `ndep\rtat punct al amintirilor: mirosul hainei de nurc\ al Nanei sau prima dat\ c`nd ai v\zut un [ir de becuri str\lucind ro[u [i albastru-ro[u [i albastru! – pe malul m\rii.

S\rutul lui Dama
Respira]ia ei, t\ioas\ ca un [uierat, ]i-o prinde pe a ta. Un zgomot puternic de la un tufi[ argintiu, un `ntuneric de ghea]\, cu stele; gura ta se umeze[te `n a ei. Dac\ acesta nu a fost primul t\u s\rut, a fost primul s\rut de acest fel. (Traducere de Laura V\tafu)

Parcul Lazienki
Nu-]i po]i aminti asta. Dar ]i s-a spus povestea de at`tea ori, `nc`t o vezi [i tu. C`nd aveai doi ani te leg\nai pe ele[teul `nghe]at,

probabil Dumnezeu locuie[te `n bloc cu mine
probabil Dumnezeu locuie[te `n bloc cu mine poate un etaj mai sus sau un etaj mai jos probabil [i El are o familie grozav\ care se uit\ seara la [tiri la filme sau la predici despre speran]\. dac\ o s\ fie s\ m\ `nt`lnesc cu El `n lift sau pe casa sc\rii de bloc o s\ `l invit la un pahar de vin [i o s\ `i ar\t c`te poeme f\r\ ie[ire am scris cu steaua care plin\ de s`nge apare noapte de noapte prima pe cer, c`te icoane precum p\ianjenii prin locuri ascunse au ap\rut `n ultima vreme. [i dac\ o s\ `i plac\ ce va vedea la mine o s\ `i fac o friptur\ la aragaz ca s\ mai vin\ [i alt\ dat\ [i o s\ `i spun c\ am v`nat din frigider cea mai mare ofrand\ special pentru dragostea ce se leag\ `ntre noi

~NGERII {I LUCR|RILE LOR

Dragostea mea
EMIL BRUMARU
Dragostea mea, dragostea mea, S-a ales praful din ea, Pulberea, zgura, noroiul [i mla[tina. Mi-am uitat mama [i ba[tina. Tat\l mi-apare `n vis, z`mbitor, Dar eu [tiu c\ e mort [i-o s\ mor Mai b`nd doar o gur\ de ap\ din cana Care-[i desface pe mas\, bl`nd, rana. Am tot pierdut, [i g\sit, iar pierdut C\rarea locului sf`nt, Ce se-ntine de-aici, de pe p\m`nt, Spre-un rai c`ndva cunoscut…

pe fundul lacului de argint
cu Ciprian [i Tucu pe fundul lacului de argint chipul meu ca un g`ndac strivit `l m\n`nc\ pe[tii [i ai putea crede c\ e o bucat\ de piatr\ aruncat\ peste ap\ ai putea crede c\ `mi `ngrop `n undele `nvelite de o perdea verde inima-mi tremur`nd de fric\ inima-mi care `noat\ ca o p\pu[\ wodoo (Ia[i-C`mpulung Moldovenesc, iunie-septembrie, 2012)
www.timpul.ro

septembrie 2012

18
TATUAJE

TIMPUL

Vitraliu

Re.volver-ul [i glontele
MIHAIL VAKULOVSKI
Ana Pu[ca[u a debutat cu un volum de poezii, care se nume[te Te a[tept ca pe un glonte, la aceea[i editur\ la care a debutat [i Livia {tefan cu Re.volver – Casa de pariuri literare – `n aceea[i perioad\, cu pu]in `nainte de sinuciderea ratat\ a lui Adrian-premieru’-minune, cum spun rockerii de la Luna Amar\ (cred c\ [i aici se poate observa umbra m`inii juc\u[e a editorului, care a ales s\ publice Re.volver-ul Liviei [i Te a[tept ca pe un glonte de Pu[ca[u `n acela[i timp). Coinciden]ele r\zboinice nu se termin\ aici, pentru c\ primul ciclu poetic al Anei Pu[ca[u, LM, este de(spre) via]a de armat\, poeta timi[orean\ fiind absolvent\ a Liceului Militar [i folosind poetic foarte bine atmosfera [i no]iunile de armat\, nu doar glontele din titlu [i sensul numelui de familie fiind din acea zon\. Poezie sensibil\ `n care conteaz\, `n primul r`nd, st\rile [i atmosfera, dar care se poate citi [i ca imnuri caden]ate, `n ritm de mar[. Iat\ ce spune despre acea perioad\ Ana Pu[ca[u, `n interviul cu Un Cristian de pe site-ul editurii: „Uniforma din volum nu e doar o masc\, ci e chiar un film pe care l-am tr\it pe propria-mi piele. De mic\ am tot stat cu m`inile `n lighene cu lut moale [i am visat s\ dau la Liceul de Arte din Deva, doar c\ una dinmicrorecenzii tre colegele de clas\ mi-a propus s\ d\m testele pentru Liceul Militar a[a, doar de fantezie, ca s\ vedem dac\ le putem trece. {i uite a[a m-am trezit bine mersi `ntr-o cu totul alt\ lume, care pe de-o parte m\ fascina, iar pe de alta m\ `ngrozea de-a dreptul. Au fost patru ani `n care le-am `ncercat pe toate… frustrare, umilin]\, revolt\. Pe l`ng\ astea au fost totu[i [i momente frumoase, care m-au apropiat de oamenii din jurul meu“. Poeziile Anei Pu[ca[u s`nt scurte [i directe, dar niciodat\ nu exprim\, totu[i, pe fa]\ mesajul, ci ascund mereu ceva, nu spun totul („nu spun niciodat\ cu voce tare revolu]ie tancuri tineri spital tighina“). Asta poate [i pentru c\ fiecare vers pare s\ mai con]in\ ceva, ceva care s\-i aminteasc\ `n primul r`nd poetei de ceva drag, s\ trimit\ un link spre o `nt`mplare, ac]iune sau stare. („Aproape fiecare secven]\ sau imagine m\ trimite cu g`ndul la experien]e personale destul de intense“, spune Ana `n acela[i interviu.) ~ntotdeauna am sus]inut c\ literatura nu trebuie s\ aib\ limite [i c\ scriitorul trebuie s\ se simt\ liber [i s\ nu se autocenzureze. Livia {tefan pare un astfel de scriitor, iar ex-sistemele ei `]i trimit acel fior pe care-l mai sim]i c`nd o forma]ie rock c`nt\ `n fa]a ta o pies\ antisistem foarte puternic\ [i periculoas\. Eul liric al Liviei {tefan („[i nu iert./ nu trec nimic cu vederea“) `[i tr\ie[te at`t de intens [i de direct st\rile, `nc`t probabil c\[i sperie [i iubitul, care e „omul negru care nu mai vine/ clopo]elul voios care anun]\ cafeaua […] cartea nou\ adulmecat\ de studen]ii s\raci `n libr\rie/ puiul de c`ine hr\nit de copii pe furi[“ [i celelalte descrieri din „tu e[ti“. Poezia Liviei {tefan e biografic\ [i existen]ialist\, iar Giurgiul ei e un fel de Ieud al lui Ioan Es. Pop, un loc de unde a trebuit s\ plece [i de care trebuie s\ se ]in\ c`t mai departe („am fugit din giurgiu […] ca de mortul `ntins `n sufragerie“). O carte de poezie care se cite[te dintr-o r\suflare, c`t s-ar r\ci ]eava revolverului dup\ ce l-ai folosit, o carte pe care v-o recomand cu drag, ca [i pe Te a[tept ca pe un glonte. Lectur\ pl\cut\!
Ana Pu[ca[u, Te a[tept ca pe un glon] (poeme), Editura Casa de pariuri literare, Bucure[ti, 2012, 52 p. Livia {tefan, Re.volver (poeme), Editura Casa de pariuri literare, Bucure[ti, 2012, 70 p.

***
Re.volver este volumul de debut al Liviei {tefan, care face [i fotografii mi[to, dar parc\ poeziile-s mai reu[ite. Livia {tefan scrie poezii scurte, dar, asemeni p\s\rii din O fabul\ pentru c`nd va fi nevoie, au foarte mult s`nge [i energie. S`nt at`t de concentrate, `nc`t titlurile continu\ ideea `n text [i chiar fac parte din poem: „~NTOTDEAUNA VA FI LOC pentru [i mai mult gol/ pentru zgomote f\cute de al]ii/ at`t de str\ini `nc`t/ s\ nu te mai doar\/ pentru/ scr`[netul scaunului pe gresie...“; „VREAU un trup cald/ `n morm`ntul \sta din piept“; „C~ND REU{E{TI S| TE SALVEZI ~N SF~R{IT po]i asculta cu adev\rat g\l\gia/ s`ngele care se duce dintr-o parte `n alta…“.

Biblidioteca
A. R. DELEANU
Mihail Vakulovski, Biblidioteca, Editura Casa de pariuri literare, 2012, 292 p. F\r\ s\ o [tie, deseori m\ uitam la Mihail Vakulovski [i-l vedeam ca pe o ma[in\ de tocat via]a: pe-o parte bag\ tot ce vede [i ce simte [i pe cealalt\ parte iese alt\ via]\, una pl\m\dit\ de el, dup\ voia lui, o oglind\ a vie]ii sale. O ma[in\ de transformat via]a `n c\r]i. Pe Hai, avatarul lui Mihail Vakulovski [i personajul principal al Biblidiotecii, l-am mai `nt`lnit `n Tovar\[i de camer\. De data aceasta `l g\sim angajat al Bibliotecii Jude]ene din Bra[ov, un topos pr\fuit [i populat cu fiin]e care mai de care mai fabuloase, un templu mitic al c\r]ilor uitate. ~n subsolul `ntunecat Hai cite[te [i reflecteaz\ la tot [i toate, oferindu-ne un mozaic compus din extrase de pe forumuri, articole de lege, blogul propriu, ziare, fragmente de [tiri, e-mailuri, anecdote cu scriitori [i muzicieni, fragmente `n rus\, farsele lui Buzdugan [i interviuri cu Becali. Cartea, pe c`t de amuzant\ este, prezint\ o lume ascuns\, cea a bibliotecilor `ntunecate, pr\fuite [i goale, biblioteci ca ni[te cavouri culturale. O lume trist\, plin\ de oameni dezinteresa]i, prost remunera]i, profi nebuni [i b\tr`ni nostalgici. Acolo unde c\r]ile devin ni[te simple numere, omul este departe, tare departe `n lumea de afar\, departe de tot. Veronica D. Niculescu, Ro[u, ro[u, catifea. Povestiri cu ` din i, Editura Casa de pariuri literare, 2012, 222 p. Am citit povestirile Veronic\i D. Niculescu `ntr-o fierbinte sear\ sibian\ (ce coinciden]\, cu non[alan]\ de un ofi]er SS, cu ale sale povestiri ale copil\riei cerate. Veronica D. Niculescu a trezit `n mine nostalgia unei copil\rii pe care n-am avut-o, cu ciocolat\ Pitic [i Perlan Alb, cu cozi la alimentar\ [i miros de dulcea]\, dar [i teama unei tinere]i gri [i triste (vezi c\r\mida `ncins\ pe re[ou...). ~mi s`nt str\ine imaginile din aceast\ carte, dar `mi este acut sentimentul c\ le v\d cu ochii mei de decre]el. Coperta a patra pune „ve[nica `ntrebare“: cum a fost posibil? M\ g`ndesc c\, f\r\ jertfa celor mul]i, copil\ria din carte ar fi putut fi copil\ria mea [i m\ `ntreb ce este mai bine [i ridic din umeri [i zic: nu [tiu, chiar nu [tiu. Dan Sociu, Combina]ia, Editura Casa de pariuri literare, 2012, 102 p. Sociu a pus de o „combina]ie“ cu literatura [i mizeria `n care tr\im. CDPL ne aduce un mini-roman (i-a[ zice, mai degrab\, o nuvel\; no harm in that, e chiar fain, cine naiba mai scrie nuvele azi?!), care se cite[te ca un film [i se diger\ ca via]a real\. Ne afl\m `n Rom=nia, la c`]iva ani `n viitor: B\sescu nu mai exist\, Vadim Tudor a murit, Puric este ([i mai) la mod\, EU a trecut printr-o schism\ [i `n ]ar\ domne[te o stare de ebrietate pseudo-cre[tin\, de ]igani cotropitoare [i de excese luminate iubitoare. Ideea este urm\toarea: tipul e jurnalist, st\ cu gagic\-sa [i o arde internaut; vrea s\ fac\ bani s\ se care `n Berlin. Dup\ cum [tim, nu merge cu munc\ cinstit\, a[a c\ face o nef\cut\. Afl\ de la cineva de o organiza]ie radical\ din Bucure[ti, Lupii Suri, care se lupt\ pentru izb\virea neamului [i pentru cur\]area patriei de parazi]i impuri. Ei bine, se `nfiltreaz\ `n r`ndul lor, sper`nd s\ provoace un scandal care s\-i ofere material pentru un articol bun [i un premiu de bran[\ b\nos. Inventeaz\ un scenariu: un dil\r ]igan i-a furat prietena [i acum caut\ s\ se r\zbune. Problema: lupii suri par a fi ni[te ogari c\run]i, blegi, taximetri[ti de nevoie ce se adun\ la taclale, b\ut\ [i pierdere de vreme. Jurnalistul nostru insist\ [i providen]a accept\: lucrurile `ncep s\ se mi[te [i c`nd se treze[te prea ad`ncit `n `ncurc\tur\, este prea t`rziu s\ dea `napoi. Nu v\ zic ce se `nt`mpl\ – s`nt 100 de pagini, ce naiba, at`t pute]i citi [i voi. V\ zic doar c\ romanul e scris a[a cum vorbim, a[a cum vedem, a[a cum auzim, a[a cum pip\im [i a[a cum mirosim. Nimic tras de p\r, nimic for]at, doar via]a asta de c\c\t, a[a cum e ea, din care scap\ cine poate. Personajele principale scap\ cu bine, prea bine, dar nici nu o puteau p\]i maxim, pentru c\ tocmai aici e problema, dup\ cum o v\d eu: ac]iunea nu urc\ destul, nu explodeaz\, nu ne `mproa[c\ cu destul s`nge, nu ne d\r`m\, nu ne las\ cu sechele, nu face daune. Se cam f`s`ie la final. A[teptam un vulcan. Merge [i o movili]\ cu petarde `ngropate sub ea. Oricum, e o lectur\ fain\ care `mi `nt\re[te `nc\ o dat\ convingerea c\, dac\ nu ne „combin\m“ mai repede, ne ia dracu’ pe to]i `n ]ara asta.

autoarea fiind din Sibiu) [i acestea au p\truns troian `n mine, pe neb\nuite, ocup`ndu-mi toate sim]urile ca pe ni[te bastioane `n fl\c\ri. Frazele bogate, baroc [i rock, limbajul [i fraza bine controlate, sub care b\nuiam mereu ni[te r\d\cini ale unor taine str\ine de mine, m-au dus cu g`ndul la acele prime clipe `n care l-am descoperit pe Bruno Schulz, polonezul ucis

septembrie 2012

www.timpul.ro

Vitraliu
SINE RETRACTATIONE

TIMPUL

19

„Thank you“ is Money Axa Londra-Bucure[ti
HORIA P|TRA{CU
S`nt `n avion, vin de la Londra la Bucure[ti. L`ng\ mine se afl\ un domn `nc\ t`n\r, `nso]it de o simpatic\ domni[oar\ de zece ani. Intr\m `n vorb\ [i aflu c\ locuie[te la Londra de mai bine de 15 ani, iar t`n\ra `nso]itoare este nepoata sa, din partea fratelui. Inevitabil, `l `ntreb cum este s\ tr\ie[ti acolo. E o `ntrebare pe care a auzit-o probabil de multe ori a[a c\ r\spunsul vine aproape recitat. „Nu m-a[ mai `ntoarce `n Rom=nia pentru nimic `n lume. Dup\ ce m-am stabilit `n Anglia, prima vizit\ `n Rom=nia a fost dup\ 10 ani. E frumos s\ vii, dar s\ pleci repede `napoi. S\ stai o s\pt\m`n\, maxim dou\, nu mai mult c\ci pe urm\ devine nepl\cut“. Se opre[te pu]in, privindu-[i g`ndurile, apoi continu\: „C`nd vin `n Rom=nia m\ duc la Predeal, la Bra[ov, la Sinaia. ~n alt\ parte nu merit\ s\ mergi“. Conlocutorul meu este sigur pe el, nezdruncinat `n opiniile sale, clare [i precise. Roste[te sentin]ele calm, f\r\ nici o urm\ de iritare, aproape [tiin]ific. {tiin]ific [i pentru c\ sim]i `n spatele tonului calm o vast\ [i `ndelungat\ experien]\. Concluziile la care a ajuns au fost poate de sute [i de mii de ori verificate. Nu m\ pot opri s\ plusez [i `l `ntreb care este cea mai mare diferen]\ dintre Anglia [i Rom=nia, dintre traiul la Londra [i via]a `n oricare ora[ al Rom=niei. R\spunsul m\ surprinde: „Cea mai mare diferen]\ este c\ la Londra, `n Anglia `n general, fiecare om mul]ume[te fiec\ruia, pe c`nd `n Rom=nia nimeni nu mul]ume[te nim\nui. La orice magazin, dup\ ce ai cump\rat, ]i se mul]ume[te, oamenii care coboar\ din autobuze mul]umesc [oferului care, la r`ndul lui, le mul]ume[te pasagerilor, la orice gest, oric`t de m\runt, se roste[te thank you!“. ~n c\l\toria mea avusesem prilejul s\ constat eu `nsumi frecven]a aproape nefireasc\ a lui thank you `n spa]iul public englezesc. Englezii mul]umesc, `ntr-adev\r, la fiecare pas. Dac\ nu le-ar fi team\ c\ se deconspir\, cred c\ [i ho]ii englezi i-ar mul]umi p\gubitului. F\r\ nici o leg\tur\, Regatul Unit mul]ume[te pentru „darurile“ primite – nu [tim dac\ [i oferite – de la coloniile sale, de la o civiliza]ie str\veche precum Egiptul, de la Grecia `ns\[i a c\rei mo[tenire antic\ a fost – `n vremea domina]iei otomane – consistent importat\ de c\tre `mp\timi]ii colec]ionari englezi pentru ca ast\zi o mare parte din ea s\ fie exhibat\ `n halele lui British Museum. Anglia mul]ume[te pentru dona]iile cu sum\ fix\, echivalate `n euro [i `n dolari americani, pe care ]i le solicit\/ recomand\ la intrarea `n muzeul sus amintit sau `n altele cu intrarea „liber\“, adic\ cu tariful la latitudinea gentile]ii vizitatorului. Generozitatea marilor muzee, necongruent\ cu respectul sincer al englezilor fa]\ de lir\ – [i nu e vorba de instrumentul lui Apollo, ci de lira sterlin\ – l-ar putea deconcerta pe cel care nu s-ar g`ndi c\ tot o ra]iune mercantil\ se ascunde [i aici: banii din dona]ii suport\ mai pu]ine rigori fiscale dec`t aceia primi]i pe chitan]\ (iar enormele acvarii de la intrare l\sau s\ se vad\ c\ dac\ a lipsit ceva iubitorilor de art\ [i de istorie din ziua respectiv\, nu a fost nici `ntr-un caz mila), [i, din punct de vedere moral, muzeele respective pot s\ revendice expunerea cu finalitate pur filantropic\, r\spunz`nd indirect criticilor care solicit\ britanicilor retrocedarea exponatelor ]\rilor din care provin. Britanicii mul]umesc [i studen]ilor rom=ni care aleg s\ urmeze, pe bani grei, o facultate renumit\ `n Anglia – [i `n Anglia toate facult\]ile s`nt renumite – `n loc s\ urmeze o facultate gratuit\ sau pe te miri ce `n ]ara de ba[tin\. Reclama sufletul comer]ului... cu facult\]i engleze[ti, mai ales c`nd este sus]inut\ de antireclama pe care, `n mod benevol, rom=nii [i-o fac propriului `nv\]\m`nt superior, `n buna tradi]ie a autodispre]ului. ~nnebuni]i de luminile colorate ale neoanelor publicitare, rom=nii nu citesc presa britanic\ (de la dep\rtare nici nu prea au cum pentru c\, spre deosebire de presa noastr\ online, ca s\ cite[ti presa britanic\ pe internet te cost\). Dac\ ar citi-o, ar afla c\ `nv\]\m`ntul superior britanic este `n c\dere liber\, c\ din ce `n ce mai pu]ini absolven]i de liceu aleg s\ urmeze o facultate pentru c\ [i-au dat seama c\ diploma ob]inut\ – pe bani grei [i pe timp care, tot englezii o spun, cost\ – nu te ajut\ absolut deloc s\-]i g\se[ti un job `n noile vremuri de capitalism feroce pe care le tr\im, a[a c\ e preferabil s\ `nve]i o meserie care s\-]i permit\ s\ c`[tigi money c`t mai repede [i c`t mai sigur. ~n aceste condi]ii, Rom=nia, al\turi de alte ]\ri din lumea a treia, constituie o bun\ resurs\ de `nv\]\cei cu dare de m`n\. Thank you! Britanicii mul]umesc [i imigran]ilor care curg `ncontinuu `n Regatul Unit, peste 1.300 pe zi, conform ultimelor statistici, de[i pe un ton pu]in `ngrijorat, tem`ndu-se pentru rezisten]a sistemului medical, dar [i educa]ional (`nv\]\m`ntul obligatoriu), la aceast\ presiune din exterior. Cu toate acestea britanicii au de ce s\ mul]umeasc\ cerului pentru avioanele `nc\rcate la maxim pe care, la fiecare trei minute, le trimite pe aeroportul Heathrow. Un londonez are de ce s\ mul]umeasc\ cerului pentru faptul c\ ori de c`te ori `[i ridic\ ochii spre el va vedea, cu o probabilitate de 100%, apropiindu-se un avion. Pe l`ng\ multiculturalismul lor funciar, ceea ce-i face pe supu[ii reginei Elisabeta a II-a s\ mul]umeasc\ este vestita lor propensiune financiar\. Imigran]ii `nseamn\ for]\ de munc\ ieftin\ dar, mai mult dec`t at`t, `nseamn\ o alimentare continu\ cu consumatori [i pl\titori de taxe [i impozite pe teritoriu britanic, adic\ cu inestimabili contributori la bun\starea Coroanei. Thank you! Britanicii mul]umesc [i pentru stabilitatea ordinii sociale existente, e drept c\ aici mul]umirile se aud mai cur`nd din r`ndul p\turilor de sus, c\ci – criticii societ\]ii engleze actuale o spun – pentru cei s\raci [ansele de a sc\pa de s\r\cie s`nt [i mai mici dec`t [ansele, oricum foarte mici, ca un bogat s\ s\r\ceasc\. Ordinea social\ este sacrosanct\ [i `n consecin]\ st\rile sociale s`nt atinse de un imobilism care determin\ o dinamic\ tot mai pronun]at\ a criminalit\]ii – de la omucideri [i t`lh\rii p`n\ la „banalul“ comer] de droguri. Dar, thank you, Lord!, pentru ce altceva s-au inventat camerele de supraveghere? Regatul Unit al Marii Britanii [i Irlandei de Nord de]ine se pare cel mai mare num\r de camere de luat vederi din lume, plasate `n aproape orice loc [i col]i[or: `n sta]iile de autobuze, `n autobuze, `n s\lile de a[teptare, `n intersec]ii, la semafoare, `n magazine, pe str\zi, la fiecare unghi al fiec\rei cl\diri publice, la fiecare intrare [i ie[ire [i te `ntrebi dac\ nu cumva ochiul lor sticlos nu prive[te, camuflat, [i din r\muri[ul copacilor – at`t de generos r\sp`ndi]i pe uluitor de verdea suprafa]\ a Insulei. S\ juri c\ Orwell a fost englez, nu altceva! Un lucru e clar: englezii mul]umesc pentru orice, la fiecare pas ca [i cum ar convin[i c\, pe l`ng\ timp, thank you is money. Dup\ ce am vorbit at`t de mult despre thank you, s\ amintim `n treac\t [i cel\lalt cuv`nt-cheie al civiliza]iei engleze[ti: sorry. Cultura englez\ este deopotriv\ o cultur\ a mul]umirii [i a scuzelor, fiecare pas care este tangen]ial sau `]i traverseaz\ spa]iul personal fiind `nso]it de scuzele „intrusului“. Nota bene, spa]iul personal nu `nseamn\, ca la noi, um\rul, coastele, abdomenul, posteriorul sau picioarele unui individ, ci o distan]\ invizibil\, la fel de abstract\, dar nu mai pu]in precis\ [i respectat\ dec`t grani]ele unei ]\ri. ~nainte de a fi o filosofie, individualismul englez este o tr\ire sau un mod de a fi.

***
S\ ne mut\m de pe malurile Tamisei pe malurile D`mbovi]ei (nume generic pentru toate r`urile care traverseaz\ ora[ele patriei) pentru a contempla, `n contrast, spectacolul unei nemul]umiri continue, aproape programatice. Comer]ul rom=nesc pare s\ se desf\[oare dup\ cu totul alte reguli dec`t cele pe care le respect\ comer]ul englezesc. Observa]i c\ la noi nu v`nz\torul mul]ume[te clientului pentru cump\r\turile f\cute, ci – invers – cutuma cere ca clientul s\ mul]umeasc\ v`nz\torului. De[i tr\im `n plin\ economie de pia]\, angaja]ii `n servicii ac]ioneaz\ ca [i cum ]i-ar face servicii. O adiere pl\cut\ venit\ dinspre Vest s-a f\cut sim]it\ odat\ cu introducerea marilor lan]uri de hypermarket-uri `n ]ara noastr\, epoc\ de fericit\ amintire `n care v`nz\torii, proasp\t educa]i dup\ manuale de marketing occidentale, `]i mul]umeau [i chiar te ajutau s\-]i `nsaco[ezi produsele cump\rate. ~ntre timp lucr\torii s-au readaptat obiceiului locului, adopt`nd o politic\ total neinterven]ionist\ `n procesul de capturare a produselor de c\tre cump\r\tor, dublat\ de o imperturbabil\ [i impenetrabil\ silenzio stampa care se `ntinde de la „bun\ ziua“ p`n\ la „la revedere“, trec`nd, desigur, prin „mul]umesc“. E prost exemplul ales? Ne referim aici la ni[te oameni cu o educa]ie precar\, de la care nu po]i pretinde cine [tie ce atitudine elevat\? S\ lu\m atunci exemple din r`ndul unor categorii socio-profesionale asupra c\rora nu mai poate plana nici un dubiu privitor la nivelul de educa]ie. Cum ar fi... poli]i[tii. De c`te ori v\ aduce]i aminte c\ vi s-a mul]umit la un ghi[eu din cadrul Poli]iei la care a]i pl\tit o sum\ de bani pentru documentele solicitate (c\r]i de identitate, pa[apoarte, permise de conducere)? De c`te ori v-a mul]umit un poli]ist c`nd a]i achitat „pe loc“ amenda pe care v-a dat-o, cu sau f\r\ chitan]\? De mul]umit mul]ume[te tot pl\titorul c\ci sigur el, poli]istul, l-a iertat de c`te ceva: ori amenda era „`n realitate“ mai mare, ori i-a dat mai pu]ine puncte dec`t ar fi trebuit etc. Mul]umim, domnule poli]ist, pentru c\ ne-ai luat banii! S\ mergem [i mai departe pe linia educa]iei: medicii. Medicii rom=ni arat\ fa]\ de banii primi]i direct `n buzunarul halatului un „dezinteres“ dep\[it poate doar de cel ar\tat `n aceast\ privin]\ de membrii clerului ortodox (pentru care „mul]umesc“ este probabil un cuv`nt p\g`n). Medicul rom=n prime[te banii pe care i-i dai f\r\ s\ observe, iar dac\ e[ti at`t de inabil pentru ca mi[carea m`inii de la buzunarul t\u spre buzunarul halatului s\ nu fie suficient de imaterial\, de insesizabil\, doctorul rom=n te va privi cu un dispre] nedisimulat pentru aceast\ sl\biciune mult prea terestr\, [i mai ad`nc dec`t cel cu care oricum te prive[te pentru faptul c\ e[ti bolnav sau pentru c\ ai o rud\ bolnav\. Cu un „v\ rog, v\ rog...“ sobru [i `ngu[at, hipocraticul rom=n `]i sanc]ioneaz\ gestul, f\c`ndu-te s\ te f`st`ce[ti, s\ `]i ceri scuze, s\-]i apleci [i mai tare umerii [i s\-i mul]ume[ti din suflet pentru c\ ]i-a acceptat „mica aten]ie“. Doar nu `]i imaginezi c\ [tiin]a medical\ poate fi cump\rat\ cu bani (se [tie doar c\ salariul medicilor este un simbol). Doar nu `]i imaginezi c\ medicul, de[i `n cele din urm\ de]ine banii pe care i-ai dat, are vreo obliga]ie fa]\ de tine. Doar nu-]i imaginezi c\ dac\ pacientul va deceda, vei mai primi vreun ban `napoi. Se [tie c\ `n Rom=nia toate opera]iile reu[esc. Colegiul Medicilor poate confirma. La cap\tul axei Washington-Londra-Bucure[ti ordinea valabil\ `n primele dou\ segmente

este r\sturnat\: mul]ume[te cel care d\, nu cel care prime[te, cel care cump\r\, nu cel care vinde. ~n spatele acestei st\ri de lucruri se ascunde o profund\ ipocrizie a rom=nilor `n rela]ia cu banii. De[i nu s`nt mai pu]in sensibili la fo[netul bancnotelor dec`t orice alt\ na]ie, rom=nii s`nt educa]i de mici s\ afi[eze un dispre] cvasireligios fa]\ de bani („banii s`nt ochiul dracului“, „s\rac, dar curat“, „banii n-aduc fericirea“ etc.). Comportamentul `nv\]at este unul duplicitar c`t\ vreme experien]a le arat\ c\ nimeni nu poate tr\i f\r\ bani, c\ lupta pentru supravie]uire este `n mare parte o lupt\ pentru c`[tigul material. Teoria unei existen]e fundamentate exclusiv pe valori spirituale este flagrant dezmin]it\ de practica neiert\toare a vie]ii economice [i sociale. Ie[irea din conflict este astfel asigurat\ de c\tre desf\[urarea simultan\ a dou\ ac]iuni contradictorii: f\]i[a dispre]uire a banilor ([i implicit a „donatorului“) [i `ncasarea acestora. Aceasta `n ce-l prive[te pe fericitul „primitor“. Lucrurile se schimb\, dar nu prea mult, `n cazul nefericitului donator. Dar, de[i simte usturimea buzunarului golit de is\re[ti, acesta `[i va re]ine reac]iile ostile pentru c\ a `nv\]at cum trebuie jocul social: trebuie s\ mimeze el `nsu[i autodispre]ul fa]\ de banii s\i [i s\ accepte desconsiderarea pe care primitorul i-o arat\ „dona]iei“ sale. Cum rolurile nu s`nt fixe, [tie c\ odat\ ajuns `n pozi]ia de primitor va avea [i el exact aceea[i atitudine fa]\ de donatorul s\u. Extinz`nd sfera discu]iei, o cauz\ a mioritismului rom=nilor `n fa]a nivelului de trai sc\zut, a s\r\ciei, a salariilor [i pensiilor mici este chiar dispre]ul pe care au fost `nv\]a]i s\-l joace fa]\ de bani [i fa]\ de a avea. A se remarca faptul c\ mi[c\rile de revendic\ri sociale – sporadice, moi [i manipulate de ni[te sindicate corupte [i subordonate politicului – ascund revendic\rile salariale `n spatele unor cauze nobile: „dotarea spitalelor/ [colilor“, „reformarea sistemului de `nv\]\m`nt/ sanitar“, „modernizarea“ [i abia la coad\, amintit\ sub eufemismul „finan]\rii“, este adus\ `n discu]ie chestiunea salariilor. {tiind c\ rom=nilor le e ru[ine s\ lase impresia c\ pre]uiesc banii, guvernul `i acuz\ pe grevi[ti (ast\zi, un termen c\zut aproape `n desuetudine) c\ de fapt urm\resc m\rirea salariilor; la r`ndul lor sindicali[tii se ap\r\ de aceast\ jignire afirm`nd, din nou, c\ lupt\ pentru modernizarea sistemului, reformare, dotare etc.

***
Britanicii ([i nu doar ei) nu s-au confruntat cu problema care nou\ ne d\ dureri de cap deoarece au recunoscut de la bun `nceput importan]a major\, esen]ial\ a banilor `n economia capitalist\. Nu le e ru[ine s\ cear\ bani [i nici nu se feresc s\ mul]umeasc\ atunci c`nd `i primesc. Nu afi[eaz\ false feciorelnicii `n raportul cu banii. Nu `[i ascund satisfac]ia c`nd `]i `ncaseaz\ banii [i `]i mul]umesc at`t de sincer `nc`t te fac s\ te sim]i [i tu mul]umit. Desigur, mul]umirile nu s`nt doar formale sau verbale, ele se reg\sesc [i `n calitatea produsului sau a serviciului pe care ]i-l v`nd. Economia lor este o economie a mul]umirii (reciproce), fa]\ de economia noastr\ – o economie a reciprocei nemul]umiri [i crisp\ri. O asemenea economie, prosper\, a mul]umirii va fi posibil\ [i la noi doar atunci c`nd vom renun]a s\ cultiv\m `n min]ile copiilor no[tri ipocritul [i popescul dispre] fa]\ de bani, aleg`nd s\-i educ\m `n sensul respectului fa]\ de valorile materiale, respect perfect compatibil cu respectul fa]\ de valorile morale [i spirituale.

septembrie 2012

20
BURSA C|R}ILOR

TIMPUL

Eseu

Patanjali, Yoga Sutra, Traduc\tor: Walter Fotescu, Editura Herald, Bucure[ti, 2012, 224 p. Yoga Sutra este considerat cel mai precis [i mai [tiin]ific text scris vreodat\ despre Yoga. Alc\tuit din 196 de aforisme (sutra), tratatul a fost scris de `n]eleptul Patanjali. Titlul s-ar putea traduce prin „aforisme despre yoga“, dar `n fapt cuv`ntul sutra `nseamn\ „fir“. Implica]ia acestui termen este aceea c\ cuvintele scrise s`nt purt\toare ale unei g`ndiri subiacente continue; diferitele idei se leag\ laolalt\ asemenea unui [irag de m\rgele pentru a forma o filosofie completa. Scrierea mai este numit\ [i Yoga-

Textul [i tehnicile de interpretare (II)
MIHAELA MORARIU
b\ succesiv, e transformat `ntr-un joc al mijloacelor strategice: „Emitentul [i Destinatarul s`nt prezen]i `n text, nu at`t ca poli ai actului enun]\rii, c`t ca roluri actan]iale ale enun]ului“4. iii). Un alt tip de distan]are – pe care o produce textul ca discurs – este aceea `ntre autor [i text. Textul intr\ `n ceea ce K. Popper numea „lumea a treia“5, adic\ produse „spirituale“, care odat\ ce au fost create dob`ndesc independen]\ fa]\ de autorii lor: ni[te existen]e de sine st\t\toare. „Inten]ia autorului“ nu mai coincide cu „inten]ia textului“ sau mai bine spus inten]ia autorului este „pus\ `ntre paranteze“, c\ci ea nu ar mai putea fi „recuperat\“ dec`t prin mijloacele textului. ~n acest caz totul revine textului. Textul r\m`ne singur, fa]\ `n fa]\ cu cititorul. El este cel care trebuie s\-[i simuleze autorul pentru c\ el nu mai este prezent. Textul `[i apropie autorul `n chipul Autorului Model, dar acesta nu mai poate avea o inten]ie distinct\ de cea a textului, c\ci nici un cititor nu-[i creeaz\ un Autor Model care s\ nu justifice textul. ~n ultim\ instan]\, Autorul Model nu e altceva dec`t `ncercarea cititorului de a-[i face lizibil textul. R. Barthes este cel care postuleaz\ moartea autorului: „Ca institu]ie, autorul a murit; persoana sa civil\, pasional\, biografic\ a disp\rut; deposedat\, ea nu mai exercit\ asupra operei sale formidabila paternitate pe care istoria literar\, `nv\]\m`ntul, opinia aveau sarcina s\ o stabileasc\ [i s\-i re`nnoiasc\ povestea“6, adic\ nu mai exist\ „cineva activ“ `n spatele textului [i cineva „pasiv“ (cititorul). Autorul revine, de[i desfigurat [i reconfigurat `n actul lecturii `ntruc`t, „`n text, `ntr-un anumit fel, eu `l doresc pe autor, am nevoie de figura sa (care nu e nici reprezentarea sa, nici proiec]ia sa), a[a cum are el nevoie de a mea“7. Distan]ele instituite de text constituie, `n fapt, deta[area textului de orice exterioritate, transcenden]\ a lui, nu pentru a o aboli, ci pentru a reconstitui `n fiin]area acesteia ca efect al s\u, pentru a face transparent modul `n care anumite dispozitive, anumite cadre intervin `n proiectarea unei transcenden]e. Literatura a fost `mp\r]it\ de Pollman9 `ntro literatur\ de sine st\t\toare „independent\ [i propriu-zis\“ (selbständig und eigentlich) –, c\reia `i este caracteristic faptul c\ `n afar\ de a fi o unealt\ simpl\ limba devine „sesizabil\“ [i ca valoare `n sine – [i o literatur\ dependent\ (unselbständig) adic\ aceea care are o „utilitate transcendent\ con[tiin]ei“ (bewusstseinstranszendent Sachdienlichkeit). Aceast\ literatur\ este reprezentat\ de a[a numita „literatur\ obiectiv\“ [i de specialitate (Sach-/ und Fachliteratur), oferind informa]ii despre lucruri, persoane [i procese din realitate (Lebensweltliche Wirklichkeit). Pun`nd `n scen\ chestiunea referentului `n cadrul unui text, Barthes distinge `ntre „message dénoté“ [i „message connoté“, primul presupun`nd referirea comunic\rii literare la un obiect, `n timp ce al doilea eviden]iaz\ caracterul autoindicator, reflexiv. Ideea de literaritate a unui text este pus\ `n leg\tur\ cu cea a modului de desemnare, cel reflexiv fiind privilegiat `n definirea conceptului de literatur\. Dificultatea care apare este derivat\, `ns\, din una mai profund\: aceea a criteriului obiectivit\]ii. Poate fi limbajul un mediu transparent, un instrument care „s\ nu deranjeze“ comportamentul obiectelor asupra c\rora se `ndreapt\ sau este un mediu opac [i violent, care impune „obiectelor“ un comportament pe care `l poate descrie apoi tocmai pentru faptul c\ `n prealabil l-a prescris? Aceast\ „obiectivitate de tip propriu“10 s\ fie oare modul de a fi obiectiv? M. H. Abrams11 a elaborat o schem\ menit\ s\ explice ceea ce, de-a lungul istoriei, a fost considerat ca fiind literatur\. }in`nd cont de toate momentele relevante `n procesul producerii artei, autorul amintit stabile[te patru coordonate fundamentale: produsul de art\ (Work) unde se adaug\ artistul (Artist), auditoriul (Audience) [i realitatea (Univers). De aici se disting trei no]iuni de literatur\, `n func]ie de rela]ia predominant\ care se instituie: (1) literatur\ mimetic\ (oper\-univers) – literatura clasic\; (2) literatur\ expresiv\ (oper\-artist) – romantismul; (3) literatur\ pragmatic\ (oper\auditoriu). Acestei scheme, Plett `i adaug\12 o a patra no]iune: literatur\ obiectiv\ („oper\-oper\“) propun`nd `n acela[i timp, pentru o mai clar\ delimitare, [i o schimbare de terminologie: „pragmatic“ e `nlocuit cu „receptiv“, iar „obiectiv“ cu „retoric“ [i ajungem astfel la patru categorii fundamentale ale literaturii: mimesis-ul, expresivitatea, receptivitatea, retorica.

Textul [i distan]a
A[adar textul devine locul unor mai multe tipuri de distan]are [i aceasta nu `n modul unei separ\ri clare `ntre elementele implicate, ci sub forma unei puneri laolalt\, a unei `mbin\ri, a unei puneri `n scen\ a acestor instan]e, care prin tocmai acest act `[i dovedesc ireductibilitatea `ntre ele. Am v\zut modul `n care un discurs scris, adic\ un text, determin\ o reorganizare [i redistribuire a elementelor. Scrierea, ca act primar [i nu consecutiv unei vorbiri, produce mai `nt`i o distan]are `n timp `n ceea ce prive[te raportul emi]\tor-receptor. Schimbul nu mai beneficiaz\ de mijloacele ostenta]iei, drept pentru care acestea trebuie suplinite de mijloace textuale. A[a cum preciza P. Ricoeur, `n vorbirea vie discursul era dizolvat `n gest, iar acesta se reducea la obiectele ar\tate. Lumea despre care se vorbe[te nu mai poate fi ar\tat\; nu se mai afl\ acolo. De aceea, i). O prim\ distan]\ care survine este aceea `ntre discurs [i lumea la care se refer\; raportul cu obiectul semnificat se modific\, `n sensul c\ de aceast\ dat\ discursul instituie obiectul. ~n vorbirea vie discursul este aproape superfluu, aproape un limbaj al obiectelor; discursul – o topologie a obiectelor; scrierea nu are obiecte gata constituite sau dac\ manipuleaz\ la un moment dat astfel de obiecte, ele s`nt actualizate tot prin text; s-ar putea spune c\, `ntr-un anumit fel, intertextualitatea ofer\ obiecte constituite, dar decuparea, selectarea, punerea `n scen\ a lor este un act care se produce `n interiorul textului. ii). Un alt tip de distan]\ de care textul d\ seama este aceea `ntre autor [i cititor. Acest cuplu vine s\ `nlocuiasc\ rela]ia vorbitor-ascult\tor, dar [i de aceast\ dat\ scrierea schimb\ centrul acestui raport. Ricoeur analizeaz\ cum dialogul vorbitor-ascult\tor este anihilat `n cadrul discursului scris. Distan]a (deja instituit\) `ntre lumea unui discurs [i discursul `nsu[i suspenda [i rela]ia dintre vorbitor [i ascult\tor. ~ntre autor [i cititor nu mai are loc dialog, c\ci cititorul nu mai poate pune `ntreb\ri, iar autorul nu mai poate s\ r\spund\. „Dialogul e un schimb de `ntreb\ri [i r\spunsuri; nu exist\ un schimb de acest gen `ntre autor [i cititor; scriitorul nu r\spunde cititorului“1. Textul este un versant, `n care scriitorul [i cititorul nu se `nt`lnesc niciodat\, care-i desparte definitiv, c\ci „cititorul e absent din scriere; scriitorul e absent din lectur\“2. Totu[i, ace[tia continu\ s\ se caute reciproc, s\-[i surprind\ unul altuia mi[c\rile, gesturile `ntr-un act care poate-i separ\ [i mai mult. Eco vorbe[te de Autor [i Cititor Model ca „strategii textuale“, nici m\car aceste „umbre“ ale cititorului [i autorului empiric nereu[ind s\ se reg\seasc\ `n interiorul textului. Cititorul Model este o ipotez\ formulat\ de autorul empiric, iar Autorul Model este tot o astfel de ipotez\, a Cititorului Empiric. La oricare dintre aceste niveluri decalajul se p\streaz\; `nt`lnirea nu are loc niciodat\, dar aceast\ mi[care, a unuia spre cel\lalt, este fundamental\: „spa]iul creat `ntre scriitor [i poten]ialul cititor e important, nu cititorul; «jocurile s\ nu fie f\cute, s\ existe un joc»“3. Autorul [i cititorul devin entit\]i integrate cu totul textului. Dialogul, ca schimb de mesaje `ntre doi poli ai comunic\rii, `ntre care rolurile se schim-

darsana, titlu tradus `ndeob[te ca „Filozofia Yoga“, dar `n realitate cuv`ntul darsana are o semnifica]ie mult mai profund\. Literal el `nseamn\ „a vedea“, iar darsana este procesul vederii. Prin urmare, Yoga-darsana `nseamn\ „procesul vederii prin yoga“, dar nu `n sensul vederii cu ochii sau cu orice alt sim] destinat lumii exterioare. ~nseamn\ a vedea ceva dincolo de sim]uri [i dincolo de minte. Este procesul vederii c`nd ochii [i celelalte sim]uri s`nt `nchise [i mintea se afl\ sub un control absolut. Yoga-darsana este o metod\ de percep]ie superioar\; astfel este un mijloc de „a vedea invizibilul“ sau „de a vedea prin intui]ie spiritual\“. „Patanjali `[i `nsu[e[te `ntreaga filosofie Samkya, dar, dup\ p\rerea lui, cunoa[terea metafizic\ nu poate, ea singur\, s\-l conduc\ pe om la eliberare. Cunoa[terea nu face dec`t s\ preg\teasc\ drumul `n vederea dob`ndirii libert\]ii. Eliberarea trebuie cucerit\ prin lupta grea, cu ajutorul `ndeosebi al unei tehnici ascetice [i al unei metode de contempla]ie. Scopul Yoga este de a suprima con[tiin]a normal\ `n favoarea uneia calitativ diferite, capabil\ de o `n]elegere exhaustiv\ a adev\rului metafizic.“ (Mircea Eliade) „Termenul Yoga, dup\ defini]ia pe care o d\ Patanjali, `nseamn\ definitiva anihilare (nirodha) a tuturor modific\rilor con[tiin]ei (citta vritti), incluz`nd stadiile preg\titoare `n care mintea trebuie s\ fie obi[nuit\ s\ r\m`n\ ferm\ `n diferite st\ri mentale graduale. Bazele doctrinei Yoga a lui Patanjali trebuie c\utate `n filosofia Samkhya formulat\ de `n]eleptul Kapila. ~nv\]\tura lui, privit\ ca cea mai `nalt\ dintre toate sistemele yoghine, este at`t de important\ `nc`t a influen]at toate sistemele g`ndirii indiene.“ (Surendra Nath Dasgupta)

Textul [i literatura
C`nd consider\m c\ un text este sau nu literar? Sau ce facem ca un text s\ fie sau s\ nu fie literar? Teoretic, problema ar fi facil\, `ns\ ea se complic\ `n momentul `n care obiectul „literatur\“ nu este clar definit. Hess spunea c\ „Literatura este ceea ce consider\ fiecare c\ este literatura“8.

septembrie 2012

www.timpul.ro

Eseu
Mimesis-ul (imita]ie) a fost discutat pentru prima dat\ de Platon. ~n aceast\ perspectiv\ orice imita]ie (iar aceasta era o imita]ie) `nsemna o pierdere de realism. Realitatea sensibil\ era deja o imita]ie a Ideilor, o sl\bire de existen]\ `n raport cu lumea ideilor, iar arta – ca imita]ie a lumii sensibile – simplific\ acest fenomen. Aceast\ ierarhizare nu conferea deloc demnitate produc]iei artistice, din contr\, ea imprima chiar o not\ negativ\. Aceast\ tem\ fiind reluat\ [i `n cadrul unei `ncerc\ri de a investi arta cu o valoare ontologic\, imita]ia a fost plasat\ undeva `n spa]iul dintre cele dou\ lumi: cea a Ideilor [i cea sensibil\. Imita]ia ar fi a ideilor [i nu a lucrurilor sensibile, drept pentru care, prin aceasta, arta apropie omul de lumea Ideilor, nu `l `ndep\rteaz\. Teoriile moderne arat\ cum `ntre paradigma mimetic\ [i cea expresiv\ nu exist\ o deosebire fundamental\, `n sensul c\ cea de-a doua se circumscrie primei. ~n ambele situa]ii ideea e aceea[i: un ceva reproduce un altceva dec`t el `nsu[i `ntr-un grad mai mare sau mai mic de fidelitate. Trecerea de la clasicism la romantism nu a fost astfel o schimbare radical\, ci a avut loc printr-o fals\ abordare a mimesis-ului. Romanticii au schimbat doar obiectul „imitat“ al unei opere, `ns\ nu au putut renun]a la o paradigm\ mimetic\ `n explicarea actului artistic. Aceast\ „fantasm\“ a primordialit\]ii existentului, a acelui hors-texte este ideea unei repet\ri pe care o efectueaz\ o oper\ (`n cazul nostru-textul), prin care se reitereaz\ un ceva deja existent. Abia postromantismul (Mallarmé, Borges, noul roman, noua critic\, poststructuralismul) este acela care transform\ narcisismul auctorial `ntr-unul „textual“. Numai acum fundamentul mimezei, ca leg\tur\ esen]ial\ a textului cu exterioritatea, este dezintegrat; „pre-existen]a“ este demontat\. Singura „surs\“ a textului este el `nsu[i. Dintre ceea ce el semnific\ sau se refer\, nu se afl\ nimic care-l precede, care `i este exterior. Textul nu mai este reproductiv, ci doar productiv. H. Plett pune `n discu]ie [i o no]iune receptiv\ de literatur\. ~n centrul conceptului de receptare se afl\ cititorul [i numai textele cu o minim\ `nr`urire s`nt considerate literare. „Literaritatea este forma de text specific\ esteticului; un alt nume pentru aceasta este «poeticitatea». Cu «literalitate» denumim acele tr\s\turi ale textului care deosebesc textele literare de cele non-literare, poezia de non-poezie.“13 Diferen]a este marcat\, `n accep]iunea autorului amintit, de un a[a-zis, „prag estetic“ stabilit cu ajutorul no]iunii de „devian]\“. Obiec]iile pragmatice la adresa teoriei devian]ei (formulate de J. S. Schmidt) au `n vedere faptul c\ devian]a lingvistic\-estetic\ nu se deosebe[te doar de norma cotidian\ sincron\, ci [i de o norm\ poetic\ a precursorilor, pe care ea, ca devia]ie de la devia]ie, a `nlocuit-o `n procesul „evolu]iei literare“. Schmidt14 e de p\rere c\ referin]a trebuie tratat\ ca o categorie la nivelul comunic\rii, nu al lexicului. ~n acest fel textele s`nt situativabstracte. Ele las\ „locuri libere“ umplute apoi de cititori. Putem spune c\ modul `n care un text [tiin]ific [i unul de beletristic\ `[i creeaz\ „semnificatul“ nu este diferit `n mod esen]ial. La fel, istoricul nu dispune dec`t de „povestiri“, de „mituri“ pentru a pune `n ordine [i a reconstitui un text dezordonat prin ceea ce ni se arat\. Subiectivitatea de asemenea este produsul unor atare tehnici. Barthes afirm\ c\ „a recunoa[te aceast\ neputin]\ de a spune adev\rul despre Racine `nseamn\ a recunoa[te, `n sf`r[it, statutul special al literaturii. El ]ine de un paradox: literatura e acel ansamblu de obiecte [i de reguli, de tehnici [i de opere, a c\ror func]ie, `n economia general\ a societ\]ii noastre, este tocmai institu]ionalizarea subiectivit\]ii“15. Foucault arat\, de asemenea, cum subiectul este un construct instituit la un moment dat `n anumite tipuri de discurs. Dar cu mult `nainte Nietzsche16 demasca fic]iunea unui subiect `n]eles `n mod tradi]ional: subiectul multiplu [i nu unic, f\r\ centru, distribuit, mobil etc. Subiectul nu mai este dec`t o idee util\ `n anumite circumstan]e. ~n ultima instan]\ problema semnificatului poate fi redus\ la problema unui exterior al texwww.timpul.ro

TIMPUL
tului, or tocmai acesta este ceea ce apare ca `ndoielnic. Simul\rile de exterioritate a textului (istoria, realitatea, subiectul) s-au dovedit `n mare parte tributare acestuia, c\ci ele s`nt instituite de text. Raportul de cauzalitate se inverseaz\, realit\]ile s`nt „locuri comune“ de intersec]ie `ntre suprafe]ele textelor. Procesul de semnificare pune `n joc lumea textului, dar nu ca lume care produce textul, ci care e produs\ simultan cu textul: dou\ oglinzi fa]\ `n fa]\. „Orice text e provizoriu reziduu al propriei sale urm\ri. O reactivare `i devine necesar\ urmarea; astfel scrisul este contrariul unei substan]e stabile: act reluat, relansat dinainte spre `napoi, tr\g`nd“17. Atunci c`nd cititorul e pus `n fa]a unui text despre a c\rei provenien]\ nu dispune de nici o informa]ie, el decide dac\ este sau nu este literar, `n cadrul unui proces de „recunoa[tere“. ~l compar\ cu acele concepte standard de text (poetice, [tiin]ifice, utilitare etc.) care se afl\ `n rezerva sa de memorie. Unele dificult\]i apar `n zonele marginale unde se ivesc variante hibride c`nd expresivitatea [i fic]ionalitatea se contrapun. Evaluarea pragmatic\ reglementeaz\, `n acest fel, utilizarea conven]iilor literarit\]ii (at`t dominante, c`t [i implicite), `n func]ie de contextul social [i cultural. Finalul nu a fost rezervat unei defini]ii c`t de c`t l\muritoare a textului, cu at`t mai mult cu c`t pe parcurs s-a consolidat mai mult poate ideea imposibilit\]ii (sau a inadecv\rii) unei astfel de defini]ii. Ca [i cum grija principal\ a textului ar fi sustragerea de la orice defini]ie, dar probabil c\ a[a [i este `n cazul acestui „obiect“ care se des-figureaz\ [i se re-figureaz\ continuu, care[i demonteaz\ [i reinventeaz\ propriile mijloace, care deconstruie[te limbajul pentru a-l reconstitui `n alt\ parte, nu pentru a-l `nlocui pe cel dint`i, ci pentru a pune `n scen\ `nsu[i jocul `nlocuirii. Ceea ce r\m`ne este gestul transform\rii. De aceea „textul“ se strecoar\ printre defini]iile sale printr-un gest care-i certific\ libertatea. Vom `ncerca s\ preciz\m totu[i c`teva lucruri despre text avertiz`nd `nc\ o dat\ c\ nu este vorba de o `ncercare de a-l defini. Ceea ce urm\rim este dinamica textului [i eliberarea acestuia de prejudec\]ile prin care s-a produs orice apropiere de el. Mai `nt`i vom spune, urm`ndu-l pe Ricoeur, c\ reducem no]iunea de text la sfera discursului scris. Concep]ia clasic\ accept\ c\ apari]ia limbajului s-a produs prin forma lui oral\, iar scrierea nu este dec`t o modalitate de a reitera oralitatea. Nu se poate contesta cu argumente istorice acest lucru (dup\ cum nici nu se poate confirma), dar lucrul cu care nu putem fi de acord este aceast\ perpetuare a caracterului secundar al scrierii. Putem accepta (mai mult poate din spirit conciliator) c\ scrierea a ap\rut ca reproducere a vorbirii, `ns\ cercet`nd scrierea vom vedea cum toate rela]iile `ntre instan]ele implicate s`nt profund modificate. Textul nu mai apare ca relu`nd o vorbire, ci el survine tocmai acolo unde ar fi trebuit s\ se nasc\ o vorbire – el `nlocuie[te vorbirea. Rolul emi]\torului [i al receptorului este luat aici de autor, respectiv cititor. Dar dialogul nu mai are loc: cititorul nu mai poate s\ pun\ `ntreb\ri, iar autorul nu mai poate s\ r\spund\ la eventuale `ntreb\ri. Inten]ia autorului [i cea a textului nu mai coincid. Textul devine independent fa]\ de propriul autor, c\ci autorul nu se mai afl\ „cu el“, nu mai este acolo pentru a ne ar\ta ceea ce a vrut s\ spun\. Ruperea textului de referin]a sa modific\ profund modul de semnificare [i `ns\[i referin]a. De aceea textul e producere, nu re-producere. Paradigma mimetic\ (at`t `n raport cu autorul, c`t [i `n raport cu realitatea) nu rezist\ nici ea. Autorul nu produce textul, ci acesta din urm\ „i se `nf\]i[eaz\“ ca o lume. Nici „realitatea“ nu `l mai justific\, `ntruc`t `ns\[i aceasta este organizat\ printr-un text, chiar modul `n care percepem noi realitatea este „punerea“ acesteia `ntr-un text. Textul are un relief specific: totul este adus la suprafa]a acestui relief. Ceea ce este dincolo [i dincoace de el nu fac dec`t s\-l instituie ca suprafa]\ semnificant\, o suprafa]\ unde se pot constitui rela]ii de semnificare. Am putea spune c\ textul este reliefarea, „punerea `n scen\“ `n cadrul suprafe]ei. Rela]ia cu textul [i reconsiderarea permanent\ a formelor noi permit construirea de instrumente adecvate aprop(r)ierii lui.
Acknowledgements: Text prezentat `n cadrul Conferin]ei Interna]ionale „Inventica 2012“, Sec]iunea: „Creativitatea `n disciplinele socio-umane“, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, Ia[i, 13-15 iunie 2012. Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutic\, Traducere de Vasile Tonoiu, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1995, p. 115. 2 Ibidem, p. 113. 3 Roland Barthes, Pl\cerea textului, Traducere de Marian Papahagi, Postfa]\ de Ion Pop, Editura Echinox, ClujNapoca, 1994, p. 9. 4 Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperarea interpretativ\ `n textele narative, `n rom=ne[te de Marina Spalas, Prefa]\ de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers, Bucure[ti, 1991, p. 93. 5 Karl R. Popper, Filosofie social\ [i filosofia [tiin]ei, Antologie editat\ de David Miller, Traducere din limba englez\ de Alexandra Stanciu, Br`ndu[a Palade, Gheorghe Flonta et al., Editura Trei, Bucure[ti, 2000, pp. 281-290. 6 R. Barthes, Pl\cerea textului, ed. cit., p. 44. 7 Ibidem. 8 Rainer Hess, Gustav Siebenmann, Literaturwissenschaftliches Wörterbuch für Romanisten, ed. 2, Frankfurt, 1972, p. 99; apud. Heinrich F. Plett, Op.cit., p. 13. 9 Leo Pollmann, Literaturwissenschaft und Methode, Athenäum-Verlag, Frankfurt, 1971, pp. 1-27; apud. Heinrich F. Plett, Op.cit., p. 10. 10 Wolfgang Kayser, Das sprachliche Kunstwerk, ed. a II-a, Francke, Bern u. München, 1959, p. 14; apud. Heinrich F. Plett, Op. cit., p. 16. 11 M. H. Abrams, The Miror and the Lamp. Romantic Theory and the Critical Tradition, The Norton Library, New York, 1953, p. 58. 12 Heinrich F. Plett, {tiin]a textului [i analiza de text. Semiotic\, lingvistic\, retoric\, Traducere de Speran]a St\nescu, Editura Univers, Bucure[ti, 1983, p. 15. 13 P. Ricoeur, Op. cit., p. 131. 14 Siegfried J. Schmidt, „Text als Forschungsobjekt der Texttheorie“, in Der Deutschunterricht, nr. 4, 1972, pp. 728; apud. Heinrich F. Plett, Op. cit., p. 149. 15 Roland Barthes, Despre Racine, `n rom=ne[te de Virgil T\nase, prefa]\ de Toma Pavel, Editura pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1969, pp. 205-206. 16 vezi Friedrich Nietzsche, Voin]a de putere: `ncercare de transmutare a tuturor valorilor, traducere de Claudiu Baciu, Editura Aion, Oradea, 1999. 17 Jacqueline Risset, „~ntreb\ri asupra regulilor jocului“ (text tradus din vol. Théorie d’ensemble, Éditions du Seuil, coll. „Tel Quel“, Paris, 1968), `n Pentru o teorie a textului…, Antolog. cit., p. 221.
1

21
BURSA C|R}ILOR

Valeriu Gherghel, Breviarul sceptic. {i alte eseuri despre simplitate, Editura Polirom, Ia[i, 2012, 256 p.

Principiul simplit\]ii sau al economiei i-a preocupat dintotdeauna pe filosofi [i logicieni, care de-a lungul timpului au propus pentru el diferite formul\ri [i interpret\ri. Eseurile lui Valeriu Gherghel s`nt centrate pe simplitatea aplicat\ `n interpretarea textelor, care presupune a nu fi excesiv, a respecta limita [i m\sura, a accepta faptul incomod c\ po]i explica numai ceea ce po]i explica [i a te margini strict la ceea ce spune textul, f\r\ s\ construie[ti ipoteze suplimentare. Pe parcursul volumului, specula]ia alterneaz\ cu exerci]iul practic – analiza de text – [i, `n c`teva cazuri, cu exerci]iul imaginativ. Dac\ prima parte vorbe[te despre simplitate [i conciziune, iar cea de-a doua despre principiul opus, reprezentat de risipa interpretativ\ [i exces, partea a treia prezint\ unele episoade din istoria hermeneuticii (Philon din Alexandria, Sf`ntul Augustin, Hugo de Saint-Victor) care demonstreaz\ c`t este de dificil s\ fii simplu `n interpretare. „Istoria hermeneuticii e plin\ de exege]i dogmatici. Scepticii veritabili pot fi num\ra]i pe degetele unei singure m`ini. ~n interpretare, to]i pot s\ poat\. {i nimeni nu poate s\ nu poat\. Nu exist\ semnifica]ii t\inuite, pagini abstruse, vid semantic, `ntuneric. E absolut uimitor acest dogmatism al criticilor. ~n teologie, e o distinc]ie [i o trufie s\ fii agnostic [i s\-]i recuno[ti, `nc\ de la debutul discu]iei, ignoran]a. Fiin]a lui Dumnezeu este dincolo de p\trunderea min]ii. Aici, ne[tiin]a e o virtute glorificat\. ~n hermeneutic\, dimpotriv\. A m\rturisi c\ nu intuie[ti o semnifica]ie, c\ sensul precis al unei sintagme este cu neputin]\ de sesizat e ca [i cum ]i-ai recunoa[te un viciu abominabil. Esen]a divin\ se sustrage tuturor. ~n schimb, semnifica]ia unei scrieri este `n v\zul [i la cheremul oricui. A[a s\ fie oare?“ (Valeriu Gherghel) Din cuprins: Hexada simplit\]ii; Don Quijote c’est moi; Limba neo-adamic\; Crux interpretum; Simplitate [i pe[ti (sancta simplicitas); Erezia determin\rii; A fi [i a semnifica; Index rerum; Poarta credin]ei; Cavalerul Tristei Lecturi; Excesul quodlibetal; Cauda pavonis; Pleonasmul divin.

septembrie 2012

22

TIMPUL

Labirint

Fals Jurnal de Stockholm, o relatare
DORIN DAVID
Motto: „De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi r\mas?“

~naintea fiec\rei plec\ri, ca orice om, stau [i cuget. C`t se poate de pragmatic la ce am de f\cut. Dar, c`nd m\ aflu `n avion, de fiecare dat\, f\r\ excep]ie, g`ndurile mele zboar\ [i ele, dar `n alt\ parte: inevitabil `mi pun `ntrebarea: dar dac\... {tiu c\ avionul este cel mai sigur mijloc de transport, [tiu c\ pleac\ [i vin avioane `n fiecare secund\, [tiu c\ de fapt nu se `nt`mpl\. ~mi place s\ zbor cu avionul [i nu am nici o team\. Dar nu m\ pot opri ca m\car pentru o clip\ [i nu neap\rat la decolare, aterizare sau turbulen]e, ci exact c`nd e zborul mai lin, iar echipajul e relaxat [i z`mbitor `n timp ce `mparte cafeaua; atunci `mi zic: ce simplu ar fi [i c`t de tragic. Apoi [tiu c\ voi ajunge cu bine la destina]ie pentru c\ mai am `nc\ multe de f\cut, at`tea proiecte `ncepute, familia care m\ a[teapt\, copiii care trebuie s\ creasc\ [i pe care trebuie s\-i v\d la casa lor [.a.m.d. A[adar, nu asta e concluzia, ci alta. ~n avion, to]i s`ntem `n aer, oric`t\ [ampanie ar primi cei de la bussines class. Aproape la fel de egali ca `n fa]a mor]ii. Nici [mecherul cu nenum\ra]i cai-putere, nici miliardarul care

are avion particular nu fac dep\[iri dup\ cum `i taie capul. De aceea iubesc zborul cu avionul. Ultima oar\, la sf`r[it de august, am fost `n Stockholm, la conferin]a Ends and Beginnings a Asocia]iei Europene de Studii Religioase (EASR) [i cea special\ a Asocia]iei Interna]ionale (mondiale) de Istoria Religiilor (IAHR). Acum c\ am amintit de ea, de[i nu despre conferin]\ este vorba `n aceste false pagini de fals jurnal, eu am prezentat o lucrare despre g`ndurile intime ale lui Mircea Eliade (1907-1986) referitoare la religie [i spiritualitatea uman\, m\ refer, fire[te, la Jurnalul s\u [i m\rturisesc c\ am fost surprins [i `n aceea[i m\sur\ `nc`ntat s\ v\d c\ numele meu, pardon, am vrut s\ spun al lui Eliade, atrage `nc\ o audien]\ at`t de mare: probabil c\ nici organizatorii nu se a[teptau, pentru c\ am primit o sal\ de seminar cu doar vreo 35 de locuri, care s-a dovedit ne`nc\p\toare... Dar, s\ revin. La avionul care m-a dus la Stockholm. Am schimbat `n Var[ovia, dup\ ce – recunosc – abia am prins avionul de pe Otopeni. My mistake... ~n fine, `n Var[ovia era ora decol\rii. Iar noi st\team [i a[teptam. Cam dup\ vreo cinci minute `[i face apari]ia un grup: un b\rbat, o femeie, doi copii. Dac\ n-ar fi dup\ figuri, ci doar dup\ `mbr\c\mintea femeii [i tot `]i dai seama imediat care le este

religia, iar vorba le confirm\ originea arab\. B\rbatul [i-a g\sit locul relativ repede, dar femeia a stat `n fa]a unui scaun [i s-a uitat la bilete, la copii, la scaun, iar la bilete, iar la copii etc. `nc\ vreo cinci minute. ~nso]itorul de bord a venit [i a `ntrebat-o politicos dac\ e vreo problem\, dac\ poate s\ o ajute. Femeia, englez\ ioc. Murmura ea ceva, mai mult pentru sine. Dup\ ce se a[eaz\, `[i face apari]ia restul grupului, `nc\ vreo cinci sau [ase membri, agita]i, dar nu foarte g\l\gio[i. ~ns\ p`n\ [i-au g\sit locurile, p`n\ ce au mai f\cut [i ni[te schimburi de locuri `ntre ei, a mai durat cel pu]in cinci minute [i doar interven]ia – din nou politicoas\, dar ferm\ – a `nso]itorului de bord a gr\bit lucrurile. Am reu[it s\ plec\m totu[i doar cu vreo dou\zeci-dou\zeci [i cinci de minute `nt`rziere. ~n timp ce priveam scena care se desf\[ura aproape de scaunul meu, `mi treceau prin minte urm\toarele: 1) ~nt`i [i `nt`i remarcam ner\bdarea, respectiv chiar enervarea cresc`nd\, care se putea citi pe fe]ele celorlal]i pasageri. E drept c\ privindu-i pe unii membrii ai grupului `]i venea s\ le strigi: lua]i loc o dat\, s\ putem pleca. Dar oricum, ar fi fost degeaba. 2) Presupunerea mea era c\ `nt`rzierea li se datora, dar nu ei erau r\spunz\tori de ea. Cu siguran]\ au fost verifica]i de security mai

mult dec`t oricare al]i pasageri. Ceea ce e bine, `mi spuneam, dac\ au fost l\sa]i s\ vin\ `nseamn\ c\ nu s`nt terori[ti [i nu vor deturna avionul. Dar, 3) Eram oare `n fa]a unei scene evidente de discriminare? Probabil c\ da. La `mbarcare, cu siguran]\, dac\ presupunerea mea se dovedea adev\rat\. ~n avion `ns\ nu e evident, pentru c\ nimeni nu le-a spus nimic, `n afara celor dou\ tentative de a-i ajuta a `nso]itorului de bord, chiar dac\ se putea vedea cu ochiul liber repro[urile din privirile celorlal]i. Dar, asta nu e discriminare. Chiar [i pe mine m-au iritat `nt`rzierea [i comportamentul lor picat din lun\, a[adar puteau fi [i americani (sau rom=ni) [i tot aia ar fi fost. Discriminarea exist\ `ns\, cel pu]in la `mbarcare. Dac\ ar fi numai intr\rile [i ie[irile separate ale celor din Schengen cu ale celorlal]i. Dar e mai mult. La `ntoarcere, tot `n Var[ovia, un cuplu de rom=ni era foc de sup\rare pentru c\ au fost cerceta]i c`t se poate de am\nun]it. Pentru c\ erau rom=ni, ziceau ei. ~i cred. Dar nu e nici vina lor, nici a securiti[tilor. Ci a altor at`]ia [i at`]ia cet\]eni rom=ni, care au f\cut s\ fim privi]i cu to]ii a[a cum au fost recep]iona]i [i arabii de care spuneam, din cauza unor – pu]ini – terori[ti [i a „promov\rii“ lor prin toate mijloacele media [i nu numai.

C\l\torie interioar\ cu prietenul meu, Grundtvig
SUZANA LAZANU
6 noiembrie 2011. F\r\ mari speran]e, trimit c\tre Center for Integral Expression and Dance Therapy din Budapesta un e-mail. Acesta cuprinde formularul de `nscriere la unul dintre multele workshop-uri desf\[urate prin intermediul Agen]iei Na]ionale pentru Programe Comunitare `n Domeniul Educa]iei [i Form\rii Profesionale. Niciodat\ nu e prea t`rziu: Descoper\ artistul din tine – titlul workshop-ului care mi-a atras aten]ia. Am sim]it mereu c\ s`nt un pic artist, de[i nu am vreun talent evident. 22 februarie 2012. Primesc un e-mail de la organizatori: s`nt trecut\ pe lista de rezerv\, deci pot participa doar dac\ se retrage cineva. Desigur, a[a a fost s\ fie, voi mai `ncerca alt\ dat\. 30 martie 2012. Un nou e-mail `n Inbox-ul contului meu: organizatorii m\ anun]\ c\ s-a retras cineva [i pot participa, dac\ mai doresc. Sigur c\ doream. Era prima oar\ c`nd putea spera s\ plec din ]ar\, s\ cunosc oameni de alte na]ionalit\]i, s\ vorbesc limba englez\ timp de o s\pt\m`n\, s\ pip\i necunoscutul. {i uite a[a, pe data de 29 iunie 2012, am plecat c\tre Budapesta, iar pe 9 iulie 2012 m-am `ntors acas\, alt om, cu alt\ concep]ie despre ce `nseamn\ s\ tr\ie[ti printre oameni, la fel de vulnerabili [i dornici de dragoste [i frumuse]e ca [i mine. {apte zile de incuba]ie, [apte zile `ntr-un cuib al crea]iei, cunoa[terii [i dragostei. Pe l`ng\ aceste [apte zile au fost [i cele petrecute pe drum, care fac parte tot din marea transformare, fiind o provocare [i un test. ~n or\[elul Mariahálom din Ungaria exist\ o comunitate ecologic\, Biofalu. ~n mijlocul naturii, departe de lumea dezl\n]uit\, am `nt`lnit dou\zeci [i [apte de spirite, de suflete, dou\zeci [i [apte de oameni frumo[i. Fiecare dintre noi era mai mult sau mai pu]in preg\tit pentru `nt`lnirea cu sine `nsu[i. Dintre ace[tia, patru au fost muschetarii care [i-au luat sarcina s\ ne c\l\uzeasc\ pe drumul ascuns, sinuos, misterios c\tre Sinele nostru. Ace[ti dasc\li ai no[tri [i-au `ndeplinit misiunea cu responsabilitate, grij\ [i, mai ales, dragoste pentru noi, cei care le-am `ncredin]at [apte zile din via]a noastr\. ~n fiecare din cele [apte zile premerg\toare rena[terii noastre ne-am cercetat, ne-am ascultat, sim]it, atins, a[a cum copilul `nc\ nen\scut face cuno[tin]\ cu ceea ce-l `nconjoar\ [i cu propriul corp. Am aflat `n aceste zile c\ fiecare dintre noi are `n interior un artist care [tie a c`nta, a dansa, a picta, a spune pove[ti, a sculpta, a face performance, a fi toate acestea la un loc `mbinate cu m\iestrie. Am `nv\]at c\, p`n\ nu `ncerci, nu [tii de ce e[ti capabil. Au fost zilele cele mai frumoase din via]a mea. Am participat 24 de persoane, al\turi de cei patru organizatori, to]i cu v`rste cuprinse `ntre 28 [i 64 ani, din 16 ]\ri ale UE. Am fost `mpreun\ zi de zi, de la micul dejun [i p`n\ la masa de sear\ [i timpul petrecut `mpreun\ dup\ mas\, `n natur\, la un foc de tab\r\ sau la lac. Oriunde, numai `mpreun\ s\ fim. Am descoperit pl\cerea de a lucra cu lut, cu culori, cu materiale; am c`ntat `n fa]a celorlal]i, am dansat, am jucat teatru, am `nv\]at s\ ne apreciem defectele [i ne[tiin]a, s\ ne iubim a[a cum s`ntem. Cei care ne conduceau erau patru adev\ra]i muschetari, care ne dirijau cu m\iestrie [i aten]ie c\tre autocunoa[tere, ne-au `nv\]at c\ ceea ce consider\m defecte nu s`nt dec`t o alt\ fa]\ a calit\]ilor noastre. Ziua a [aptea, cea a rena[terii, a fost o `ncununare a tot ceea ce am experimentat de la ajungerea noastr\ la Biofalu, un loc `n care natura `]i m`ng`ie sufletul, te atinge cu dragostea ei [i-]i deschide porii astfel `nc`t s\ devii con[tient de tot ceea ce se `nt`mpl\ `n jurul t\u [i `n interiorul t\u. C`nd am privit `n jur `n prima zi, am v\zut oameni str\ini, de care m\ apropiam cu pa[i timizi [i m\run]i. Oameni din [aisprezece ]\ri l-am ales pe Grundtvig ca s\ ne escalad\m limitele [i s\ `mpingem cunoa[terea mai departe. L-am ales pe Grundtvig ca s\ ne redescoperim `mpreun\, iar trei reprezentante ale acestui program, prietene mai vechi de-ale lui Grundtvig, curioase, au participat c`teva ore la activit\]ile desf\[urate [i au plecat `nc`ntate de ceea ce au v\zut [i descoperit. Cei patru care au f\cut posibil\ rena[terea noastr\ au avut grij\ de fiecare dintre noi s\ ne sim]im `n siguran]\, s\ facem doar ceea ce este confortabil pentru noi `n[ine, dar ne-au [i `nv\]at c\ nu putem tr\i singuri. Cel de l`ng\ noi e la fel de vulnerabil [i de dornic de dragoste ca [i mine dar, ca [i mine, `i este team\ s\ se deschid\ prea mult ca nu cumva s\ fie r\nit. ~n aceste zile am fost creatori, d`nd na[tere unor picturi, desene, piese de teatru, c`ntece, fiecare purt`nd amprenta experien]ei proprii. S\-]i expui crea]ia `nseamn\ curaj. Curaj s\ ar\]i lumii o parte din sufletul t\u. Am `nv\]at c\ e bine pentru mine s\ ar\t lumii ceea ce pot eu crea, f\r\ s\-mi fie team\ de ridicol, de comentarii nepotrivite. Ace[ti dasc\li ne-au `nv\]at s\ nu lu\m `n der`dere crea]ia celuilalt. Prietenul meu Grundtvig mi-a deschis por]ile min]ii. Prima [i cea mai mare descoperire a fost aceea c\ trebuie s\ fii sincer cu tine `nsu]i [i s\ spui lucrurilor pe nume atunci c`nd vorbe[ti cu tine `nsu]i. Am `nv\]at c\ fiecare are limite pe care nu le vrea `nc\lcate de c\tre ceilal]i dar `i vine greu s\ m\rturiseasc\ acest lucru, de team\ s\ nu r\neasc\. ~ntr-o manier\ politicoas\, cu respect [i aten]ia, este bine s\ le aducem la cuno[tin]\ confra]ilor no[tri despre limitele pe care dorim ca ei s\ nu le dep\[easc\. ~n aceea[i m\sur\, s\ nu consider\m un afront personal atunci c`nd un semen ne cere s\ nu-i invad\m teritoriul. Fiecare `ncearc\ s\ se protejeze [i acest lucru trebuie respectat. Cum va influen]a experien]a mea pe ceilal]i? Autocunoa[terea atrage dup\ sine o mai profund\ [i corect\ cunoa[tere a celorlal]i. Dac\ tu cuno[ti, s`nt [anse crescute s\ [i `n]elegi. ~ntr-o societate `n care oamenii se cunosc exist\ [anse ridicate s\ ne `n]elegem unii pe al]ii mai bine [i s\ convie]uim `n armonie. Acest sentiment se poate extinde precum cercurile provocate pe apa unui lac de aruncarea unei pietre. Dac\ 28 de oameni provoac\ cercuri de schimbare `n universul lor cotidian, `nchipui]i-v\ ce se `nt`mpl\ dac\ fiecare dintre ei reu[e[te s\ atrag\ `n acest „joc“ `nc\ o persoan\. Prietenul meu Grundtvig nu a vrut s\-mi spun\ dar cred c\ obiectivul lui `ndep\rtat este s\ fac\ o lume mai bun\, `n contextul `n care Eul fiec\ruia reprezint\ o lume distinct\. C\l\toria interioar\ nu e nici pe departe aproape de sf`r[it. Nici m\car la jum\tatea drumului nu am ajuns cu evolu]ia interioar\. Grundtvig m-a determinat s\ m\ `n]eleg [i s\ renun] cu u[urin]\ la fumat. Traiectoria mea `n via]\ s-a schimbat, chiar dac\ nu [tiu care este muntele pe care vreau s\ urc. {tiu `ns\ c\ prietenul meu, Grundtvig, va fi mereu al\turi de mine prin amintiri [i `nv\]\minte, prin rela]iile pe care m-a ajutat s\ le stabilesc. Biofalu, locul rena[terii mele, [i voi, cei dou\zeci [i [apte, nu vreau s\ v\ uit niciodat\. F\r\ prietenul meu Grundtvig nu v-a[ fi cunoscut niciodat\. Premiul meu s`nte]i voi: Grundtvig [i cei dou\zeci [i [apte.
www.timpul.ro

septembrie 2012

Labirint

TIMPUL
NOTI}E DE C|L|TORIE

23

Meridianul galben
(Ghid pentru turistul rom=n `n China)
mai e[ti nevoit s\ le cumperi `n China, unde pre]urile obiectelor de jad s`nt astronomice. La `ntoarcere, po]i d\rui prietenilor c`te un suvenir spun`ndu-i cu m`na pe inim\: Uite, drag\, o amintire din Lhasa, Canton sau Shanghai, la alegere. C`nd ai pus piciorul pe scara avionului `n faimosul aeroport Otopeni, te po]i socoti deja ajuns la destina]ie. China e la o arunc\tur\ de b\]. F\c`nd abstrac]ie de o escala de aproximativ patru ore la Doha, `n Qatar, n-ai de zburat mai mult de 13 ore cu totul. Dac\ e[ti inspirat [i-]i procuri o sticl\ cu whisky din aeroport, dup\ ce ai f\cut checking-ul, mai scurt\-]i pare calea, acum, la dus de-acas\. Po]i dormi lini[tit c`teva ore bune. Alte butelci te a[teapt\ [i `n aeroportul Doha, nu fi `ngrijorat. Chiar dac\ te afli `ntr-o ]ar\ musulman\, otrava spurcat\ pentru c`inii necredincio[i este expus\ generos pe rafturi. Allah `[i vede de treburile lui, comer]ul are alte reguli. C`nd e vorba de banii ghiaurilor, Allah necuprinsul `nchide (f\r\ s\ clipeasc\) ochii. Nu stric\ s\-]i procuri dou\-trei butelii p`ntecoase, qatarii (qatarezii sau cat`rii?) nu consum\ alcool [i po]i fi sigur c\ nu se ocup\ cu falsificarea b\uturilor. Or, `n China nu g\se[ti dec`t b\uturi din orez, ni[te scursori nepl\cute la gust. S\ fiu corect, n-am v\zut un singur chinez beat pe acolo. Nu cred c\ vei avea probleme cu m`ncarea, dac\, urm`ndu-mi nepre]uitele sfaturi, ai f\cut ceva exerci]iu `naintea plec\rii. Acolo se consum\ mult orez [i legume (op\rite, nu fierte), mai pu]in carne de pui (deseori caramelizat\), de porc [i de vit\ etc. Carnea de c`ine e la mare c\utare prin toate provinciile chineze[ti, mai pu]in `n Tibet. S\ nu ai `ns\ team\ c\ buc\tarului i-ar trece prin cap s\-]i pun\ `n farfurie vreo halc\ l\tr\toare, `n loc de pulp\ de miel. Nici pomeneal\. M`ncare de c`ine g\se[ti numai prin restaurante selecte [i la pre]uri pip\rate, fiind considerat\ o delicates\. Nu orice potaie este aruncat\ `n oal\, ci numai exemplare dintr-o anumit\ ras\. De aceea, prin unele ora[e vezi turme de maidanezi plimb`ndu-se printre oameni lihni]i de foame [i nimeni nu se g`nde[te s\ se ating\ m\car de-un fir de p\r din blana lor jerpelit\. {i dac\ tot discut\m despre delicatese culinare, pe tarabe s`nt expuse spre v`nzare vase cu viermi (larve albe), insecte sau [erpi frumo[i. E momentul s\ l\muresc [i o alt\ chestie. Rom=nii afl\ din c`nd `n c`nd cu stupoare c\ s-a g\sit un geamantan cu un chinez tran[at `n nu [tiu c`te buc\]i etc. {i c`t dezgust st`rne[te o [tire ca asta! Numai c\, `n realitate, nu-i nimic spectaculos. ~n fond, e un simplu ritual funerar. ~n unele provincii din China, la jum\tate de or\ dup\ ce individul a murit, trupul este sp\lat [i a[ezat `n pozi]ia f\tului `ntr-o cutie p\trat\ din lemn. Rudele cheam\ un lama de la m\n\stire, care decide ce fel de `nmorm`ntare trebuie f\cut\. Nimeni nu poate interveni `n decizia unui lama care hot\r\[te suveran. Localnicii prefer\ modul „spre cer“, deoarece asigur\ re`ncarnarea defunctului. Conform acestui ritual, trupul mortului este ciop`r]it `n 108 buc\]i. Dup\ sec]ionare, buc\]ile se amestec\ cu semin]e de flori m\cinate [i se dau la vulturi. Acuma, nu [tiu `n c`te buc\]i tran[eaz\ chinezii no[tri cadavrele `nainte de a le b\ga `n geamantane, poate ei nu cunosc exact ritualul, `ns\ poli]ia rom=n\ n-ar trebui s\-[i dea aere de fiecare dat\ c\ a descoperit crima secolului. ~n alt\ ordine de idei, chinezii par ni[te fiin]e cu figura turtit\. Seam\n\ foarte bine `ntre ei [i e greu s\-i deosebe[ti. Cu timpul te obi[nuie[ti s\ vezi `n jur fe]e galbene cu ochi alungi]i [i descoperi tinere suave (a[ povesti un episod picant, `ns\ mi-e team\ s\ nu afle [i so]ia care `[i bag\ nasul prin scrierile mele nemuritoare). Cred `ns\ c\ [i noi le p\rem lor ciuda]i. Eu am f\cut bani buni `n China pe chestia asta. ~ntr-o dup\-amiaz\ hoin\ream prin Canton, c`nd m-au acostat c`teva feti[cane simpatice [i vesele ca un c`rd de g`[te. M-au rugat s\ le fac o fotografie de grup, apoi au dorit s\ fac poze cu fiecare dintre ele. Erau cinci, iar ultima a scos din po[et\ o bancnot\ de zece yuan [i mi-a b\gat-o `n buzunarul c\m\[ii. Mi-am dat seama c\ s`nt bani, dup\ ce fetele au disp\rut `n fug\ `ntr-o larm\ de mare veselie. Bancnota valora mai mult de un euro [i dintr-odat\ mi-a trecut prin minte c\ e o p`ine de m`ncat (vorba comentatorilor sportivi) prin China. F\r\ s\ stau pe g`nduri, am stabilit tariful la cinci yuan poza [i am `nceput s\ m\ plimb pe l`ng\ temple [i alte locuri preferate pentru fotografii. Nu v\ spun c`t reu[eam s\ scot pe zi. Sper s\ se descurce la fel [i bunul meu prieten. See you soon! Sau, vorba chinezului: ?“I“ ˜Ò!

Rela]ia mea cu Bulgaria

CONSTANTIN ARCU
De cur`nd am aflat c\ un prieten inten]ioneaz\ s\ fac\ o c\l\torie `n China [i, `n semn de veche pre]uire, `l invit s\ ia aminte la pove]ele unui c\l\tor cu experien]\. Din lips\ de spa]iu, las deoparte orice introducere [i `ncep direct cu preg\tirile pentru excursie. Mi se pare important [i recomand din capul locului s\ nu porne[ti spre China f\r\ s\ [tii o boab\ din limb\. Nu-i vorb\, unii chinezi o mai rup pe engleze[te (mai ales tinerii [i copiii, semn c\ se pred\ `n [coal\), `ns\, dincolo de comunicare, le place mult s\-i salu]i pre limba lor p\s\reasc\. Semnalez un ghid de `nv\]are rapid\ a limbii chineze `n 200 de ani (Chineza rapid\ – curs practic), pe care `l voi preda `n cur`nd unei edituri. ~l recomand f\r\ re]inere. Ca s\ m\ opresc la un exemplu ce pare banal, „Salut!“ se spune `n chinez\ Ni hai! Iat\, parafraz`nd un celebru astronaut, ai f\cut deja un pas mic pentru tine, `ns\ uria[ pentru imensa Chin\. Dup\ ce ai ispr\vit cu `nsu[irea limbii chineze, cite[te c`te ceva despre istoria [i cultura acestei str\vechi civiliza]ii. ~ntr-un deceniu ispr\ve[ti probabil cam tot ce s-a scris mai important `n domeniu [i abia apoi treci la f\cutul bagajelor. Nu uita s\ bagi `n geamantan c`teva pachete cu orez, aceast\ cereal\ e trendy `n China. {i, `n paralel, exerseaz\ s\ m\n`nci boabe de orez fiert cu dou\ be]i[oare din crengu]e de alun (dac\ n-ai bambus, merge [i alunul). Nu stric\ s\ le pui `n rucsac, `n China e dificil s\ faci rost de asemenea tac`muri. Se pare c\ exist\ o pia]\ neagr\ a be]i[oarelor, `ns\ autorit\]ile chineze ]in sub mare secret aceast\ deficien]\ major\ a economiei. V\ sugerez s\ ad\uga]i pe deasupra `n bagaj [i ceva chinez\rii din jad: statuete cu Buddha sau cu al]i zei chino-indieni, dragoni etc., pe care le pute]i procura la pre]uri modice `n ]ar\. Nu

BOGDAN ULMU
P`n\-n ’89 nu am v\zut dec`t o ]ar\: Bulgaria. {i asta, fiindc\ aveam rude [i ne chemau. La 6 ani am fost `n Silistra, apoi, pe la 11 ani, la Ruse [i Sofia. La 13 ani am v\zut Nisipurile de Aur [i Varna. ~n 1976 am fost la Plevna, `n turneu, cu teatrul din Br\ila. {eful UASCR din facultate s-a [i mirat cum am putut pleca, f\r\ s\ am acordul Institutului la care eram student... {i eu m\ mir, acum. Fiindc\-n 2012 (re)v\zusem dou\ mari capitale ale Occidentului, m-am g`ndit `n var\ s\ m\-ntorc, cu nostalgie [i gratitudine, pe litoralul de la sudul ]\rii. Auzisem c\-s ho]i, s`nt ataca]i rom=ni, condi]ii proaste de cazare [i mas\... Am vrut s\ verific. Am stat cinci zile la Albena: minunat! Hotel bun, cu balcon spre brazi `nal]i; demi-pensiune cu bufet suedez `n care g\seai tot ce-]i doreai – eu nefiind m`nc\u, m\ bucuram de unt, iaurt [i fructe. Plus sucuri. Era [i-un bar, la care comandai ce doreai, contra-cost. Plaja – minunat\ (n-am f\cut `ns\ nici o zi de plaj\, fiindc\ nu suport soarele). Un singur lucru mi s-a p\rut nerezolvat: indicatoarele rutiere. Spre exemplu, la un moment dat aflai c\ Varna e [i la dreapta, [i la st`nga. Dar s\ nu fiu c`rcota[... Restaurante, peste tot, foarte bune [i ieftine. Am fost pe malul m\rii, la Kavarna, la un local excelent, cu tot ce vrei, mai ales specialit\]i de pe[te. Un vin bun, de[i apa mineral\ gazoas\ se g\se[te mai rar ca la noi... Localuri bune [i la Varna, ori Balcic. Am luat supa lor, pe care eu o m\n`nc ca salat\, taratorul. O aduc la halb\. E lapte b\tut cu castrave]i [i usturoi. Am comandat salate mediteraneene [i salate marine, cu multe fructe de mare. Peste tot se m`ncau scoici `n cochilii, cum la noi vezi mai rar. La Balcic, spre exemplu, am tr\it o senza]ie unic\: `n dreptul castelului Reginei Maria (supraasaltat de vizitatori), la o bodeg\, lipit\ de st`nci, chiar pe malul m\rii, am m`ncat un pe[te [i am b\ut vin la pahar foarte bun, `n timp ce valurile mari ne udau, lucr`nd la adrenalin\. Lumea se distra, peste tot mici orchestre, turi[ti rev\rs`ndu-se `n plimb\ri nocturne... Lun\, ap\, relaxare. Ergo, recomand Albena, superioar\ litoralului nostru. {i mai ieftin\.

UMOR PE VIZOR

Cump\r\turi `n ziua de mar]i 13
IULIAN S`RBU
Tocmai `mi terminasem treburile la serviciu. Trebuia `ns\ s\ fac un ocol pe la supermarket s\ mai fac ni[te cump\r\turi. Aveam o mic\ list\ de la nevast\-mea. M\ sunase [i mama soacr\ s\ m\ roage s\-i cump\r detergent pentru ma[ina de sp\lat. Zece kile a zis c\-i ajung. Ajung la magazin. Nu iau c\rucior. N-aveam prea multe de luat. Detergentul oricum urma s\-l duc `n m`n\. ~mi iau un co[ de la intrarea `n autoservire. ~n drum spre raionul de detergen]i, m\ opresc s\ m\ uit la ni[te tricouri pentru b\rba]i. S`nt la reducere. ~n loc de 40 de lei s`nt numai 18. G\sesc unul modelul care-mi place [i e [i m\rimea mea. ~l pun `n co[. Cump\r detergent [i restul fleacurilor ce le mai am pe list\. Nu-mi mai iau saco[\. Am s\ le car `n m`n\. Ma[ina am parcat-o aproape de intrare. Am avut noroc s\ g\sesc loc. Chiar dac\ azi e mar]i 13. Pun cump\r\turile pe band\ [i, pe m\sur\ ce casiera le scaneaz\, le adun gr\mad\ la cap\t [i le aranjez sub forma unui mic balot. Aaa, iat\ [i tricoul. Chiar `mi place cum arat\! ~l ag\] de un [urub de pe margine. Nu vreau s\-l amestec cu restul cump\r\turilor. Scot portofelul [i pl\tesc. Mai discut pu]in cu casiera, `mi iau cump\r\turile [i merg la ma[in\. ~ncarc totul `n portbagaj [i demarez spre socri. ~i predau dewww.timpul.ro

tergentul mamei soacre. ~i dau [i bonul spre decontare. Mama nu vrea s\ r\m`n\ datoare. ~n sf`r[it ajung acas\. Pun cump\r\turile la locul lor. Deodat\ simt cum m\ love[te ceva a[a ca un fulger. ~mi dau seama c\ nu am tricoul. Fug la ma[in\ [i scotocesc prin portbagaj. Nu vre]i s\ [ti]i c`te minuni am prin el! Jur c\ am s\ fac ordine cu prima ocazie. ~mi aduc aminte c\ l-am ag\]at de [urubul de la band\. {i acolo l-am l\sat! Sar `n ma[in\ [i fug `napoi la supermarket. Ajung la casa unde am pl\tit cump\r\turile. E aceea[i casier\. ~i explic cum st\ treaba. Tricoul nu mai era unde `l l\sasem eu. Ar\ta]i-mi bonul v\ rog! zice casiera. ~mi dau o palm\ peste frunte. Bonul l-am l\sat la soacr\-mea. Sar din nou `n ma[in\ [i alerg la socri. Mama soacr\ se agit\ c`nd m\ vede. Nu [tie ce s-a `nt`mplat. ~i explic c\ `mi trebuie bonul. P\i l-am aruncat la gunoi, `mi spune ea foarte calm\. Fug la buc\t\rie. G\leata e goal\. Aflu de la socru-meu c\ tocmai a dus gunoiul. ~l pun s\-mi descrie exact `n ce zon\ a aruncat gunoiul. Cobor jos [i m\ `ndrept c\tre tomberoanele de gunoi. Am uitat c\ s`nt `mbr\cat la patru ace, am avut azi [edin]\ cu patronul. Ei, fie ce-o fi. ~ncep s\ scotocesc `n gunoi, aplec`ndu-m\ `n interiorul tomberonului. Am concuren]\. ~nc\ dou\ persoane scotocesc [i ele prin gunoaie. Se uit\ la mine [i-[i fac cruce. Nu am timp, caut rapid. Victorie! G\sesc bonul. E

cam mototolit [i are [i dou\ pete, dar asta este. {i miroase cam nasol. C`nd ajung la lumin\ `n parcare, constat c\ m-am murd\rit de la containerul cu gunoi. M\ [terg rapid cu o c`rp\ [i m\ urc `n ma[in\. Ajung la magazin [i fug la casierie. Acum e alt\ casier\. ~i explic care-i treaba agit`nd bonul. M\ trimite la biroul de informa]ii. Aici vorbesc cu o tip\ care se uit\ chior`[ la mine. Ia bonul cu dou\ degete, ]in`ndu-l la distan]\. Discut\, undeva `n spate, cu o coleg\. Revine la mine [i `mi spune c\ nu a fost depus niciun tricou cu codul respectiv la obiecte pierdute de clien]i. Trag o `njur\tur\. ~n g`nd. Ei, d\-l `ncolo de tricou! Deja m-a costat cam mult dac\ socotesc benzina consumat\ cu f`]`iala pentru recuperarea bonului. Unde mai pui oboseala mea [i hainele ce put a gunoi. {i totu[i nu s`nt `mp\cat cu faptul c\ nu am tricou. Intru din nou `n autoservire. Am un singur scop. S\ cump\r alt tricou. ~mi aleg unul care se aseam\n\ cu cel pierdut. |la era `ns\ mai frumos. Ei, asta este! Ajung la casierie, ]in`nd str`ns `n m`n\ tricoul. |sta n-am s\-l mai pierd. Casiera se lupt\ cu mine ca s\-mi ia tricoul. Domnule, da]i-mi tricoul s\-l scanez! ~n sf`r[it ajung acas\ ]in`nd tricoul str`ns `n m`n\. Se pare c\ a[a am [i condus ma[ina. Cu tricoul `n m`n\! Offf, ce zi am avut ast\zi! P\i sigur, doar e mar]i 13!

septembrie 2012

24

TIMPUL

Vitraliu

M`inile care vorbesc
DOREL SCHOR
Doi ani i-au trebuit lui Albrecht Dürer ca s\ picteze un triptic religios, plasat `n centrul unui altar. Lucrarea este considerat\ una dintre cele mai bune, dar [i-a c`[tigat cu adev\rat celebritatea datorit\ m`inilor unui apostol aflat `n rug\ciune. {i mai celebr\ dec`t pictura este, `n mod paradoxal, studiul preliminar al acestor m`ini. De fapt studiile, pentru c\ i-au trebuit maestrului german nu mai pu]in de optsprezece variante de studiu ca s\ se declare mul]umit. Corneliu Baba sus]inea c\ s\ pictezi m`inile este foarte greu [i foarte expresiv. Pictorul trebuie s\ fac\ m`inile s\ vorbeasc\… Credincios acestui principiu, el [i-a imortalizat personajele `n portrete `n care m`inile (ne) vorbesc nu mai pu]in dec`t figurile. Ele completeaz\ personalitatea subiectelor. ~n autoportrete plaseaz\ adesea m`inile `n prim plan, acoperind sau complet`nd par]ial fa]a, tocmai pentru a o `ntregi. ~n 1907, tabloul at`t de mediatizat al lui Octav B\ncil\, pumnii str`n[i ai ]\ranului au un mesaj social, dar [i mai mult vorbesc m`inile croitorului s\u, pictat cu nu mai pu]in\ deferen]\. ~ncerc s\ descop\r o inten]ie de subtil\ ironie `ntr-un tablou controversat semnat de Dan Hatmanu `n perioada „epocii de aur“, `n care {tefan cel Mare, desprins dintr-o icoan\, `ntinde m`na c\tre cuplul Ceau[escu. M`na crispat\ pe jil] a cardinalului Fernando Nino de Guevara, `n cunoscuta pictura a lui El Greco, concureaz\ `n expresivitate cu fa]a sa `ncr`ncenat\. Privirea aspr\ a marelui inchizitor ar fi sugerat numai severitate, dac\ m`na ca o ghear\ nu i-ar completa r\utatea demoniac\ [i necru]\toare. ~mi amintesc de un tablou al lui Baruch Elron intitulat Durerea. ~ngenuncheat de suferin]\, un b\rbat ridic\ m`inile ca un strig\t de disperare, de ajutor, dar [i de speran]\. Lucrarea a devenit simbolul unor congrese interna]ionale de medicin\, tocmai pentru for]a de comunicare comparabil\, `n opinia speciali[tilor, cu Strig\tul lui Edvard Munch. Portretul mamei, semnat de Miriam Cojocaru, polarizeaz\ lumina [i aten]ia privitorilor pe chipul, dar [i pe m`inile muncite care reflect\ `n aceea[i m\sur\ personalitatea distinct\ a modelului. Exemplele s`nt foarte numeroase. Voi `ncheia cu m`inile cele mai celebre, pictate de Michelangelo pe o sec]iune a frescei din Capela Sixtin\ – Crearea lui Adam, conform legendei biblice. Degetul paternal al Creatorului (digitus paternae dexterae) este `ndreptat c\tre m`na primului muritor, Adam. O dovad\ `n plus c\ m`na l-a creat pe om…

Octav B\ncil\, 1907

Albrecht Dürer, M`ini `n rug\ciune

Baruch Elron, Durerea

Miriam Cojocaru, Portretul mamei El Greco, Portretul cardinalului Don Fernando Nino de Guevara

Michelangelo, Crearea lui Adam (detaliu Geneza, Capela Sixtin\)

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i
Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Secretar general de redac]ie:
Mihaela Morariu

Colaboratori:
Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Florin }upu Andreea Florea (PR) C\t\lina Butnaru (marketing) Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster) Cabinet individual de avocatur\ Maria Crina Kmen

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:
CP 1677, OP 7, Ia[i

Revista de cultur\ TIMPUL poate fi desc\rcat\ gratuit de pe internet, `n format PDF, de pe site-ul www.timpul.ro

Redac]ia:
Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mironescu Mihai Mocanu Elena Raicu Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu

Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Amsterdam) Paula Braga Šimenc (Ljubljana) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin)

www.timpul.ro
TIMPUL ® Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797 E-mail: redactia@timpul.ro YM: timpul www.facebook.com/Revista.Timpul ISSN 1223-8597 Copyright © Funda]ia Cultural\ Timpul, 2012

Nu pierde TIMPUL, cite[te!

Revist\ editat\ de Funda]ia Cultural\ TIMPUL

septembrie 2012

www.timpul.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful