You are on page 1of 27

Analiza riscului de credit a băncii

Tema 4

Definirea riscului de credit
Riscul de credit este riscul neîncasării valorilor scontate, determinat de incapacitatea debitorului de a acţiona în termenii şi condiţiile contractului încheiat cu banca :
 Riscul de neîncasare a sumei creditului (riscul de nerambursare a valorii creditului)  Riscul de neîncasare a dobânzii (riscul de lipsă a venitului din operaţiunea respectivă)

Formele riscului de credit  Riscul de nerambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorită conjuncturii. sau deficienţelor împrumutatului  Riscul de imobilizare survine de la bancă. care nu este măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite. sau la deţinătorul de depozite. dificultăţilor sectoriale. din cauza unei gestiuni nereuşite a creditelor acordate .

Riscuri complimemnare riscului de credit      Riscul Riscul Riscul Riscul Riscul privind Rata Dobinzii Scadentei Tarii si Transferului Concentrarii creditarii cu un anumit scop .

 actualizarea permanentă a dosarelor conferă băncii un avantaj care rezultă din cunoaşterea exactă a situaţiei clientului.  riscul trebuie controlat acţionând la nivelul clientului.  acţiunea anticipativă a băncii trebuie să fie înţeseală şi susţinută de către client. .Anticiparea riscului de credit  Sistemul de gestiune preventivă a riscului de credit înainte ca incidentul să aibă loc.

 folosirea unui sistem de indicatori sintetici pentru semnalarea abaterilor semnificative de la calitatea iniţială a clientului debitor. . elastic şi să permită tratamentul prin excepţie.  sistemul de control trebuie să fie simplu.Principiile de gestiune a riscului  existenţa unui singur criteriu pentru aprecierea unei situaţii riscante: riscul de client (preponderent asupra riscului de nerambursare la scadenţă).

Auditul şi controlul inter al creditelor Sisteme informaţionale Analiza cererii de credit Evaluarea nivelului de risc Finanţarea riscului .Formarea funcţiei de gestiune a riscului de credit Anticiparea riscului: Politica de credite Organizarea funcţiei de credit Estimarea costului Gestiunea relatiilor bancăclient: Gestiunea controlului.

 măsuri curative. .  măsuri operative     Acceptarea riscului Formalizarea riscului Acoperirea riscului Finanţarea riscului.Gestiunea riscului de credit include:  măsuri preventive  Anticiparea riscului  Formarea cadrului lititativ al riscului.

Selectarea cererilor potentiale la credit cu evidentierea celor mai avantajoase 2.Evaluarea riscului de credit la iniţierea operaţiunii 1. Efectuarea analizei financiare 6. Colectarea informatiilor pentru analiza riscului legat de potentialii debitori 3. Pregatirea pachetului de documente . Analiza riscurilor care sunt legate de potentialii imprumutatori 4. Folosind analiza riscurilor drept baza se efectuiaza structurizarea cererilor la credite cu scopul minimizarii riscului si maximizarii profitului 5.

Metode de evaluare a solvabilităţii Solvabilitatea clienţilor bancarieste o stare financiar – economică care dă încredere în capacitatea debitorului de a rambursa creditul bancar în condiţiile menţionate în contract  Metoda prin indicatori  Metoda punctajului  Metoda stress-testelor .

Indicatori de solvabilitate  Indicatori de lichiditate a activelor clientului  Indicatori de profitabilitate  Indicatorii asigurării debitorului cu mijloace proprii (capital propriu)  Indicatori de rulaj .

debitorul va fi capabil să ramburseze creditul Dacă Z >=2.3X3+ 0.675 nu se acceptă creditul .6X4+ 1.4X2+ 3.Z-analiză a fost introdus de Altman X1= capitalul circulant/ active totale X2= profit nerepartizat/ total credite X3= profit brut / total credite X4= preţul de piaţă a capitalului/ datorii totale X5= credite totale/ active totale Z= 1.675 .2X1+ 1.0X5 Dacă Z <2.

CLC CLA RAC R PI RCP B/I RP GI CLC CA VC -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 Influenţă spre majorarea ratei dobânzii  volumul creditului (VC)  dinamică negativă următorii indicatori:  coeficientul de lichiditate curentă (CLC)  coeficientul de autonomie financiară (CA)  gradul de îndatorare (GÎ)  rentabilitatea activităţii firmei (RP)  prima pentru risc se va micşora la evoluţia pozitivă a  coeficientului lichidităţii critice (CAC)  modul asigurare a creditului. propus de client (R)  coeficientul lichidităţii absolute (CLA )  rulajul activelor circulante (RAC). .

C = suma solicitată . V .).risc redus b.  Riscul de garanţie .) şi cu ceilalţi cetăţeni. relaţiile persoanei fizice cu banca.C > suma solicitată . c..  Riscul managerial – a. modul în care este cunoscută persoana respectivă în localitate (aprecierea vecinilor etc. pregătirea profesională şi experienţa în domeniu.risc mediu c.risc mare. cu organele locale (administraţia financiară etc.Evaluarea riscului de credit pentru persoanele fizice  Riscului financiar a.C < suma solicitată . V . V . vârstă. b.

 prioritatile de formare a portofoliului .Standardele formarii portofoliului de credite constituie  regulilile de acceptare a riscurilor.  limitele de creditare.

 stabilirii standardelor pentru determinarea limitelor de responsabilitate.  structurare operative a informatiei gestionare. .Monitoringul si controlul calitatii portofoliului creditar  folosirea semnalelor de atentionare premediata a posibilei insolvabilitati ale imprumutatorilor.

Schema monitoringului creditelor Colectarea informatiei Analiza elementelor credibilitatii Modificari Fara modificari Contro lul ratingu lui credita r Efectuarea lucrarilor de modificare .

nu numai potenţialele pierderi.Modelarea riscului de credit  Tipologia modelelor:  Modelul CreditMetrics . va declanşa falimentul debitorului .  Modelul CreditRisk+ .calculează pierderile (medii şi în exces) datorate exclusiv procedurii de faliment  Modelul KMV .permite cuantificarea riscului unui portofoliu de credite cauzat atât de posibile încetări de plăţi. odată depăşit. cât şi de îmbunătăţiri sau degradări ale calităţii creditului.se bazează pe estimarea probabilităţii de faliment şi identificarea punctului critic care. estimează şi volatilitatea valorii.

Caracteristicile modelului CreditMetrics   poate fi considerat un model de piaţă deoarece la baza estimării pierderilor potenţiale stă distribuţia la scadenţă a valorilor marcate la piaţă. are în principal două utilizări:   evaluarea pierderilor potenţiale înregistrate în cazul declanşării procedurii de faliment. defineşte un spread de creditare egal cu diferenţa dintre rata dobânzii la obligaţiunile cu risc zero şi cea aferentă obligaţiunilor corporative.    . este un model de evaluare a riscului de portofoliu şi nu doar a riscului individual de credit. evaluarea riscului asociat de migraţie a debitorilor către clase superioare de risc. ci ia în calcul gradul de volatilitate a valorilor la scadenţă componentelor portofoliului de credit. nu are ca scop numai determinarea unor pierderi medii potenţiale. diferenţial ce permite determinarea distribuţiei la termen a cash-flow-urilor actualizate.

   . nu calculează în mod explicit corelaţiile între probabilităţile de faliment. potrivit relaţiei: Pierderea maximă potenţială = Mărimea expunerii la risc x (1-rata de recuperare) Mărimea expunerii la risc exprimă valoarea nominală a datoriilor la care se adaugă ratele dobânzilor aferente creditului acordat. diminuată cu eventualele sume recuperate. calculează pierderile (medii şi în exces) datorate exclusiv procedurii de faliment. ia în calcul frecvenţa declanşării falimentului ca având o distribuţie de probabilitate Poisson întrucât nu se poate anticipa momentul exact de declanşare a falimentului şi nici numărul total al acestora. dar utilizează volatilităţile acestora în analiza sectorială.Caracteristicile modelului CreditMetrics+   riscul de creditare incubă probabilitatea de faliment şi probabilitatea de non-faliment a debitorului.

Risc de creditare= frecvenţa estimată de faliment x expunerea potenţială la risc x rata de pierdere în caz de faliment Rata de pierdere în caz de faliment = 1. o subestimare a pierderilor dacă riscul de faliment se produce instantaneu. Punctul critic este pierderea maximă estimată şi coincide cu pragul în care valoarea contabilă a datoriilor este egală cu valoarea estimată a activelor debitorului.rata de recuperare  Principalul neajuns al modelului constă în faptul că acesta nu este un model de piaţă. aşa numita distanţă până la punctul de faliment. situaţie ce poate determina.Caracteristicile modelului KMV    Modelul se bazează pe estimarea probabilităţii de faliment şi identificarea punctului critic care va declanşa falimentul debitorului. Pornind de la valoarea estimată a pierderilor potenţiale. . în timp. modelul determină abaterea de la medie a valorilor portofoliului în caz de faliment.

Analiza modelelor utilizate în gestiunea riscului de credit .

Avantajele utilizării modelării în gestiunea riscului de credit  evaluare relevantă a debitorului şi a caracteristicilor tranzacţiei.  o diferenţiere relevantă a riscurilor şi o estimare corectă şi consistentă cantitativ a acestora.  evaluarea riscului de portofoliu pe parcursul derulării tranzacţiilor şi nu în momentul producerii riscului.  gestionarea riscurilor. în procesul decizional.  validarea raţionamentelor pe baza cărora s-au stabilit modelele interne .  control riguros al riscului de credit fără influenţe de natură subiectivă. la aprobarea creditelor. la alocarea capitalului şi stabilirea funcţiilor de control intern .

stabilite în raport cu tipologia creditelor. diferenţa dintre capitalul economic şi cel reglementat fiind minimă. iar autoritatea de supraveghere stabileşte ceilalţi trei parametrii de risc. în abordarea avansată. băncile calculează toţi parametrii necesari stabilirii cerinţelor de capital.probabilitatea de nerambursare. unde EL . utilizarea modelelor interne cu două variante:    Valoarea expunerii la risc se calculează conform relaţiei: EL=PDxLGDxEAD.pierderea în caz de nerambursar. .pierderea aşteptată PD .expunerea faţă de debitor modele interne de bază modele interne avansate care lasă posibilitatea băncii de a evalua riscul în funcţie de specificul fiecărui plasament în parte. EAD . LGD .Modelarea riscului de credit în cadrul BASEL II   utilizarea metodei standard (standardised approach).  cerinţele de capital fiind egale cu diferenţa dintre valoarea la risc a expunerii băncii şi pierderea aşteptată   în abordarea modelelor interne de bază. băncile determină PD. conform căreia riscul de credit este calculat de banca centrală pentru fiecare tip de activ pe baza unor ponderi de risc fixe.

Analiza portofoliului de credite Risc global= prime de risc /total portofoliu (Venituri din dobânzi – Cheltuieli cu dobânzile – Pierderi la credite ) /total portofoliu Credite expirate/total portofoliu Suma creditelor eliberate in perioada trecuta/Suma creditelor eliberate in perioada curenta .

Indicatori de analiză a portofoliului Defalcari Pentru Pierderi La Credite Active Totale Defalcari Pentru Pierderi La Credite Credite Brute Dobânzi neachitate/dobânzi incasate .

atragerea consultantilor (pe probleme financiare. tehnice sau de markenting). acordarea de perioade de prolongare cu conditia controlului minutios a activitatii debitroului      . consultatii pe posibilitatea primirii suportului din partea statului. refinantarea activelor. scaderea nivelului indatoririi din contul gestiunii eficiente a capitalului circulant. vinzarea activelor. primirea garantiilor suplimentare.Lucrul cu creditele cu probleme    efectuarea lucrarilor de restructurizare a creditului – de modificare a conditiilor de rambursare a datoriei.