Mersul normal si patologic in biomecanica umana

Consideratii asupra conduitei terapeutice

Mersul normal

Unul dintre cei mai importanţi factori ai evoluţiei umane este mersul rectiliniu biped, caracteristica ce deosebeşte rasa umana de restul mamiferelor. Direcţia de deplasare este dată de poziţionarea labei piciorului, aceasta poziţionare a labei piciorului este asigurata de articulaţia gleznei. Deosebit de important este faptul că articulaţiile membrului pelvin deţin o structură favorabilă staticii şi mersului. Articulaţiile au un grad mare de libertate pe direcţia de deplasare înainte, în timp ce celelalte articulaţii au o libertate mai restrânsă de mobilitate şi mişcare. Mersul uman reprezintă o mişcare locomotorie ciclica, care se realizează prin poziţionarea succesiva a unui membru pelvin înaintea celuilalt, fiecare din cele doua membre inferioare având pe rând funcţia de propulsor si de suport.

Mersul normal

Stabilitatea corpului uman in timpul mersului este esenţiala deoarece ea trebuie sa susţină echilibrul in timpul accelerării, decelerării si oscilaţiilor care se produc in timpul efectuării fiecărui pas. Mobilitatea este indispensabila dirijării diferitelor segmente ale corpului uman pe traictoria mers, fiind rezultata coordonării activităţii musculare, a gravitaţiei si a inerţiei sistemelor de pârghii osteomusculare. Pasul simplu este distanta dintre călcâiul piciorului de contact cu solul si vârful piciorului de propulsie, lungimea pasului simplu este mai mare la bărbaţi decât la femei, la bărbaţi este de aproximativ 0,60 centimetri iar la femei este de circa 0,50 de centimetri.

Mersul normal

Numărul de paşi executaţi intr-un minut reprezintă cadenţa paşilor si se numeşte cadenţă sau frecvenţa. Cadenţa normala de paşi pe minut ar fi de circa 110-120 de paşi simpli. Mersul este declanşat de aplecarea trunchiului spre înainte, care duce la proiecţia centrului de greutate corporal înaintea bazei de susţinere a corpului. Unul dintre membrele inferioare intra in extensie iar celalalt membru inferior devine pendulant părăsind solul pentru a fi proiectat înainte, urmând a fi din nou fixat pe sol înaintea membrului de sprijin. Unitatea de baza a mersului este data de un ciclu de paşi. Acest ciclu este format dintr-un pas dublu care este reprezentat de intervalul de timp care se scurge intre doua atingeri ale solului de călcâiul aceluiaşi membru inferior. Durata fiecărei faze in care membrul inferior este pilon de sprijin sau element pendulant, este dependenta de viteza de deplasare.

Mersul normal

Mersul normal

 

Functia de sprijin se imparte in trei faze: 1- aşezarea călcâiului pe sol si se încheie când halucele este in contact cu solul, aceasta faza reprezintă 12% din faza de sprijin;

2 - contactul complet al labei piciorului cu solul si durează 40% din totalul fazei;
3 - aceasta faza începe cu ridicarea călcâiului de pe sol si se finalizează cu desprinderea degetelor labei piciorului de sol, acesta durează 48% din totalul fazei de sprijin

Biomecanica mersului

 

Gamba piciorului de sprijin se înclina înainte, in sensul unei flexii dorsale a labei piciorului, astfel ca prin înclinarea gambei anterior, întreg corpul, la fel ca si centrul de greutate sunt deplasate in direcţia de mers. In timpul contactului integral cu solul degetele labei piciorului se afla într o pozitie neutrala. Desprinderea calcaiului de pe sol determina extensia pasiva a degetelor, mai ales a halucelui. Desprinderea degetelor de pe sol se realizeaza prin flexia plantara a lor. Articulatia soldului este este flectata in timpul plasarii calcaiului pe sol, genunchiul este in extensie sau usor flectat. In momentul de contact integral a labei piciorului cu solul, soldul si genunchiul sunt in extensie. Extensia acestora atinge maximum de amplitudine in momentul desprinderii plantei de pe sol

Analiza secvenţelor mersului din punct de vedere biomecanic
     

1 – atacul cu talonul se realizează cu M.I sprijinit anterior: - piciorul in unghi drept cu gamba - genunchiul extins - coapsa la 30° faţă de verticală - capul, trunchiul verticale, braţul opus proiectat înainte - bazinul realizează rotaţie anterioară 4°

Analiza secvenţelor mersului din punct de vedere biomecanic
 

 


2 – poziţia medie de sprijin (sprijin unilateral) - membrul de sprijin este blocat cu şoldul şi genunchiul în hiperextensie, datorită muşchilor fesieri, ischiogambieri, cvadriceps - tricepsul sural, gambierul anterior, controlează mişcarea de rulare a tălpii pe sol - capul, trunchiul, verticale - braţele apropiate de axa corpului - bazinul rotat foarte uşor anterior

Analiza secvenţelor mersului din punct de vedere biomecanic

 


3 – desprinderea de sol a piciorului urmează după momentul verticalei, constituind atât o fază de sprijin cât şi de propulsie a corpului înainte şi în sus. Propulsia se realizează prin: - extensia şoldului, genunchiului, piciorului – intrarea în acţiune a lanţului triplei extensii; urmată de uşoară flexie a şoldului şi genunchiului - metatarse extinse din MTF - trunchiul, capul verticale - braţul homolateral uşor înapoia axului corpului, celălalt braţ înaintea axului corpului.

Analiza secvenţelor mersului din punct de vedere biomecanic
     

4 – balansarea - piciorul în unghi drept şi uşor eversat - flexia genunchiului cu şoldul iniţial în extensie - înclinarea pelvisului lateral şi în jos, aproximativ 5 grade - flexia şoldului - extensia genunchiului, muşchii ischiogambieri blocând această extensie atunci când gamba a ajuns în poziţie optimă pentru a ataca solul - dorsiflexia gleznei imediat înainte de contactul călcâiului cu solul

Parametrii mersului

    

Ciclul de păşit e unitatea de măsură a mersului, distanţa între punctul de contact cu solul al unui picior şi următorul punct de contact al aceluiaşi picior. Un ciclu durează 1,05 – 0,10 secunde. - „pasul” este distanţa între punctul de contact al unui picior şi punctul de contact al celuilalt - lungimea pasului este circa 70-80 cm (distanţa între atacul călcâiului al unui picior şi următorul contact al aceluiaşi călcâi cu solul) - distanţa între picioare la nivelul solului este circa 8 cm - ritmul de mers 90 – 120 paşi / minut - unghiul de deviaţie în afară a piciorului faţă de linia dreaptă imaginară dintre picioare pe direcţia de mers este de 6,7°-6.8°

Analiza centrului de greutate în timpul mersului
 

Centrul de greutate descrie în timpul mersului o mişcare sinusoidală atât pe verticală cât şi pe orizontală. Centrul de greutate al corpului se află în dreptul vertebrei a doua sacrate la 5 cm mai anterior. Mişcarea lui este în mod normal cam de 5 cm pe axul vertical şi tot de 5 cm pe cel orizontal. În momentul dublului sprijin, centrul de gravitate este pe mijloc în punctul cel mai de jos. N sprijin pe un picior el se urcă în punctul cel mai de sus şi cel mai lateralizat (mişcarea pe orizontală).

Mersul patologic

Mersul normal poate fi modificat de multiple afecţiuni dobândite pe parcursul vieţii sau congenitale. Pentru a şti in fata cărui tip de mers patologic ne aflam, trebuie sa examinam in primul rând lanţul cinetic al mebrului inferior ,de la articulaţia coxo femurala la picior.

Mersul patologic
  

 

La nivelul articulaţiei coxo femurale apar modificări secundare unor leziuni fracturale. Fracturile de col femural vicios consolidate duc la scurtarea membrului inferior si la apariţia mersului şchiopătat. Fracturile masivului trohanterian consolidate vicios produc de asemenea scurtarea membrului inferior,la fel ca si contuzia capului femural, mersul este schiopatat. In luxaţia congenitala de sold bilaterala, netratata, membrele inferioare sunt scurtate, mişcările in articulaţia coxo femurala limitate si dureroase, mersul balansat sau aşa zisul mers de rata cu bazinul in hiperextensie, lordoza compensatorie. In luxaţia congenitala unilaterala bolnavul merge legănat, aplecându-se pe partea bolnava. In coxartroza, mersul este lent, şovăielnic, pacientul foloseşte din proprie iniţiativă bastonul de mers. Fazele avansate de coxartroza sunt caracterizate de mers şchiopătat si înclinarea bastonului pe partea bolnava. Este important de reţinut ca soldul dureros, indiferent de cauze: infecţioase,T.B.C. , tumorala. Produce modificări importante ale mersului normal. Semnul lui Marjolin sau semnul geambaşului este cunoscut in artrita T.B.C., Situaţie in care pacientul evita sa calce pe membrul inferior respectiv.

Mersul patologic

Exista afectiuni neurologice ale regiunii coxo femurale care modifica mersul normal: paraliziile musculare partiale sau totale, uni sau bilaterale. In paraliziile partiale mersul se realizeaza prin efectul de suplinire a muschilor ramasi activi. Membrul inferior sau bazinul sunt proiectati inainte pentru a se efectua mersul. In paraliziile totale mersul se realizeaza printr-o proiectare inainte a bazinului de partea interesata.

Mersul patologic

 

Articulatia genunchiului in cazul unor afectiuni traumatice produce modificari importante ale mersului, ducand pana la imposibilitatea ca acesta sa mai fie efectuat. O ruptura de menisc, produce un blocaj fix in semiflexie, ce nu permite efectuarea mersului normal. La fel se intampla si la fracturile complete ale oaselor care alcatuiesc articulatia genunchiului. Mersul este schiopatat in entorsele de genunchi, in trumatisme meniscale si contuzii. La nivelul genunchiului pot exista diformitati sau devieri ce pot modifica mersul uman normal. Diformitatile genunchiului apar in diferite malformatii congenitale cum ar fi: absenta congenitala de rotula, aplaziile de femur sau tibie.

Mersul patologic
 

Devierile genunchiului sunt descrise sub patru forme principale: Genu varum, este o deviere in plan frontal a genunchiului, membrul inferior formeaza o curba cu concavitatea interna, punctul maxim al curburii fiind la nivelul genunchiului. Acesata deformare ce modifica mersul normal se gaseste in rahitism, in artropatia tabetica, in fracturile platoului tibial intern, in fracturile condilului femural intern. Genu valgum, este o deviere in plan frontal a genunchiului, membrul inferior formand o curbura cu concavitatea in exterior. Se intalneste in rahitism, sechele de polimielita, luxatia recidivanta de rotula,fracturile de platou tibial extern, fracturile de condili femurali externi. La examenul clinic un genu valgum este de180-170º fiziologic, daca unghiul este mai mic de 170º avem dea face cu un genu valgum patologic. Genu flexum, gamba se afla intrun anumit grad de flexie pe coapsa. Mersul normal nu poate fi efectuat. Apare in gonartroza, poaliartrita cronica, T.B.C. osteoarticular, paralizii spastice, etc. Genu rcurvatum, este deformarea in care gamba nu se afla in prelungirea coapsei in timpul extensiei maxime,ci formeaza cu acesta o curba cu concavitatea anterioara. Se intalneste mai des in sechele dupa fracturi ale condililor femurali, hiperlaxitati capsulo ligamentare, in neuropatii, etc.

Mersul patologic

In T.B.C. de genunchi apare de asemenea semnul geambasului, pacientul menajeaza membrul inferior bolnav, lovind solul mai puternic cu cel sanatos, producand un zgomot inegal la fiecare pas. In unele afectiuni neurologice care produc paralizia muschiului cvadriceps, componenta cea mai importanta a aparatului extensor a genunchiului, proiectia inainte a coapsei se face de catre muschii psoas si tensor al fasciei lata. O situatie dramatica este produsa de genunchiul balant paralitic.

Mersul patologic- gamba
 

   

Modificari ale mersului normal apar in diferite afectiuni ale gambei. Traumatismele directe sau indirecte pot produce ruptura tendonului lui Achile, cu modificarea timpilor mersului normal si abolirea sariturii si fugii. In fractura de diafiza tibiala vicios consolidata pot aparea diformari in valus sau valgus, duc la un mers schiopatat,se produc scurtari uneori. In absenta congenitala a tibiei apare o deformare in varus, rotatie interna si flexie a gambei pe coapsa. Absenta congenitala a peroneului produce o deformare gambei in valgus. In leziunile de sciatic popliteu extern apar tulburari senzitive pe teritoriul cutanat dependent de acest nerv, iar mersul este caracteristic, stepat sau cosit.

Mersul patologic- glezna

 

Articulatia gleznei ocupa un rol important in timpullocomotiei, ca fiind raspunzatoare de pozitionarea labei piciorului in directia de deplasare, cat si de asigurarea structurii compacte si stabile in repaus. Un rol foarte important in dinamica mersului il reprezinta sndesmoza tibio-fibulara,care asigura stabilitatea piciorului si elasticitatea gleznei, ajuta la economisirea de energie musculara, in timpul mersului si al deplasarii rapide, prin sistemul sau bioelastic. Articulatia gleznei este frecvent afectata de fracturi maleolare. In redorile gleznei de diferite etiologii mersul este modificat datorita faptului ca piciorul intra usor in usor echinism, pasul se lungest, iar piciorul este rotat extern. Atunci cand se produce o anchiloza fixa in echinism, secundar apare in timp un genu-recurvatum de compensare, fapt ce altereaza si mai mult mersul normal.

Mersul patologic- piciorul
      

Deviatiile piciorului sunt cunoscute sub denumirea de picior stramb, congenital sau castigat. Exista patru variante de picior stramb: Picior equin, in care sprijinul pe sol se face pe antepicior; Picior talus, in care sprijinul se face pe calcai; Piciorul varus, in care sprijinul se face pe marginea externa a piciorului, fata plantara a acestuia privind inauntru, supinatie; Piciorul valgus, in care sprijinul se face pe marginea interna a piciorului, fata plantara privind in afara, pronatie. De obicei piciorul stramb, in special congenital segaseste rar intruna din aceste variante, ele fiind asociate, cel mai frecvent existand piciorul stramb congenital varus-equin.

Mersul patologic- piciorul

  

Piciorul plat, in care sprijinul se face pe marginea interna a piciorului. Calcaneul este deviat in valgus; antepiciorul este in pronatie si abductie; degetele sunt rasfirate in „evantai”, apare un al treilea punct de sprijinanterior sub capul celui deal treilea metatarsian. Piciorul caus: are degetele retractate in „ghiara”; apar durioame la nivelul capetelor primului si celui de al cincilea metatars. Toate aceste deviatii ale piciorului atrag dupa sine modificari imortante ale mersului normal. In maladia Kohler, pacientul calca pe marginea externa a piciorului, mersul normal fiind foarte dureros. Paralizia totala muschilor unui picior face ca mersul si statica sa fie greu de executat. Examinarea mersului este obligatorie intr-o serie de afectiuni neurologice, uneori acest examen si observatia simpla putand permite emiterea unui diagnostic

Mersul patologic – in afect neurologice

Mersul, alergarea, saritura sunt acte voluntare complexe pentru a caror realizare este nevoie de integritatea sistemului extrapiramidal, piramidal, cerebral, vestibular, a aferentelor proprioceptive, a sistemului muscular si a celui osteoarticular al membrelor pelvine(inferiore).

Mersul patologic – in afect neurologice

Mersul cerebelos apare in leziuni ale cerebelului. Este un mers necoordonat, pasii sunt mari, trunchiul prezinta oscilatii nesistematizate, mersul spastic, hemiplegic sau paraplegic, in care apar deficiente de pasire si de propulsie. Mersul in cazul unui hemiplegic este „cosit” datorita flexiei plantare a piciorului. In cazul unei parapareze spastice mersul este rigid si saltaret.

Mersul patologic – in afect neurologice

 

Mersul extrapiramidal apare in boala Parkinson. Pacientul merge cu pasi mici, trunchiul fiind aplecat inainte, membrele superioare fiind flectate langa trunchi. Mersul talonat este mersul leganat de „rata” apare in distrofii musculare progresive. Mersul stepat apare in paralizia muschilor peronieri si tibiali.

Modalitati de recuperare ale mersului

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Psoas iliacus- intervine la sfârşitul primului dublu sprijin, limitând tendinţa de extensie marcată a şoldului prin contracţie izotonică excentrică; - participă la al doilea sprijin unilateral, realizând propulsia coapsei

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Croitor (sartorius)- primul dublu sprijin: împreună cu dreptul intern şi semitendinosul se opune accentuării valgusului fiziologic, stabilizând articulaţia genunchiului;- la sfârşitul celui de-al doilea dublu sprijin unilateral: limitează extensia genunchiului şi acţionează sinergic cu muşchiul iliac în flexia şoldului. Este rotator extern al şoldului. Mişcare maximă în momentul atacului cu talonul

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Tensor al fasciei lata- primul dublu sprijin: participă la acţiunea stabilizatoare a bazinului, mai ales în raport cu tibia, deoarece este biarticular; - primul sprijin unilateral: asigură echilibrul lateral al bazinului, împreună cu fesierii mic şi mijlociu - al doilea sprijin unilateral: asigură echilibrul lateral al coapsei, fiind antagonistul adductorilor; menţine coapsa în echilibru. În absenţa acţiunii sale predomină intervenţia rotatorilor externi în momentul atacului cu talonul.

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Fesier mijlociu- primul dublu sprijin: stabilizează lateral bazinul, împiedicând prin contracţie izotonică excentrică înclinarea bazinului de partea opusă;primul sprijin unilateral: asigură împreună cu muşchiul tensor al fasciei lata echilibrul lateral al bazinului

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Fesier mic- primul dublu sprijin: se contractă în tot acest timp şi iniţiază rotaţia externă a bazinului participând la stabilizarea laterală a acestuiaprimul sprijin unilateral oscilat: se contractă în tot acest timp, producând rotaţia bazinului în raport cu femurul (relativ fix). Se relaxează înainte ca membrul inferior opus să realizeze atacul cu talonul.

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Adductorii- primul sprijin unilateral momentul verticalei: intră în acţiune la sfârşitul acestei faze, când încetează activitatea abductorilor;- al doilea dublu sprijin: produc rotaţia internă a bazinului şi reduc flexia şoldului- al doilea sprijin unilateral: stabilizează lateral şoldul, fiind antagoniştii tensorului fasciei lata. La sfârşitul fazei de oscilaţie, reglează unghiul de atac la sol, evitând rotaţia externă.

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Dreptul femural- primul dublu sprijin: stabilizează genunchiul, opunându-se accentuării valgusului fiziologic;- al doilea dublu sprijin: iniţiază rotaţia internă a bazinului şi flexia şoldului;al doilea sprijin unilateral: se contractă împreună cu croitorul

Muschi ce intervin in biomecanica mersului
 

Rotatorii externi- intervin în timpul primului sprijin unilateral, momentul verticalei Ischiogambieri- primul dublu sprijin: limitează extensia genunchiului, în momentul atacului cu talonul- al doilea dublu sprijin unilateral: porţiunea scurtă a bicepsului (singurul muşchi monoarticular din grup) controlează calitatea şi amplitudinea flexiei genunchiului; porţiunea lungă şi ceilalţi muşchi se contractă tardiv, înaintea atacului cu talonul

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Cvadriceps- primul dublu sprijin: în timpul atacului cu talonul, sub influenţa greutăţii corporale, genunchiul tinde să se flecteze, mişcare contracarată de muşchiul cvadriceps astfel:1. vaştii monoarticulari se contractă rapid izotonic concentric2. dreptul anterior, biarticular acţionează ca o chingă, diminuând flexia genunchiului şi şoldului;- primul sprijin unilateral: cvadricepsul se contractă parţial, deoarece stabilitatea genunchiului este asigurată mai ales de tricepsul sural- al doilea dublu sprijin: dreptul anterior şi cruralul se contractă pentru a limita flexia genunchiului la sfârşitul acestui timp- al doilea sprijin unilateral: dreptul anterior amplifică flexia şoldului

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Tibial anterior- primul dublu sprijin: limitează extensia piciorului pe sol, prin contracţia izotonică excentrică;- al doilea dublu sprijin: acţionează la sfârşitul acestui timp, pregătind ridicarea vârfului piciorului- al doilea sprijin unilateral: se contractă izotonic, concentric, acţiune care se opune celei din primul dublu sprijin

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Triceps sural- primul dublu sprijin: solearul se contractă la sfârşitul acestui timp, când piciorul este în contact complet cu solul, stabilizând genunchiul;primul sprijin unilateral: se opun flexiei gambei prin contracţie izotonică, excentrică; solidarizează gamba de picior, permiţând ridicarea talonului printr-o contracţie aproape izometrică;- al doilea dublu sprijin: solidarizează gamba de picior şi prin contracţie izotonică puternică realizează extensia piciorului până la 15°

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Tibial posterior- primul dublu sprijin: se contractă imediat ce talonul ia contact cu solul, stabilizând lateral piciorul; ulterior execută o contracţie excentrică antivalgus, care transferă greutatea corpului pe marginea externă a piciorului;- primul sprijin unilateral, momentul verticalei: se contractă aproape de sfârşitul acestei faze, menţinând echilibrul medial al piciorului

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Peronier lung- primul sprijin unilateral: acţionează ca antagonist al tibialului posterior, ridicând marginea externă a piciorului;- al doilea dublu sprijin ridică marginea externă a piciorului acţionând ca antagonist al tricepsului sural, care realizează inversia

Muschi ce intervin in biomecanica mersului

Flexor comun al degetelor- primul sprijin unilateral: acţionează ca sinergist al tricepsului sural, aplicând degetele pe sol printr-o contracţie izotonică excentrică; al doilea dublu sprijin: solidarizează gamba de picior Flexor scurt al halucelui- se contractă la sfârşitul dublului sprijin pentru a menţine halucele pe sol, când talonul este ridicat de triceps Lungul flexor al halucelui- primul sprijin unilateral: acţionează ca şi tricepsul sural- al doilea dublu sprijin: solidarizează gamba de picior

Mersul la hemiplegic

Pentru a se putea deplasa, hemiplegicul foloseşte la maximum forţele musculare restante, ceea ce însă atrage după sine modificarea în totalitate a structurii pasului. Afectarea fazei de sprijin şi fazei de balans se datorează următoarelor fenomene:

Reacţia pozitivă de suport

Hemiplegicul spastic, atacă solul cu metatarsul (nu cu călcâiul), iar stimulul exteroceptiv declanşat de contactul piciorului cu solul, declanşează contracţia simultană a flexorilor şi a extensorilor, provocând astfel rigiditatea M.I. plegic. De asemenea, şi un stimul proprioceptiv produs de tensiunea musculară provocată prin flexia dorsală a piciorului a piciorului contribuie la rigiditate. Această rigiditate are următoarele consecinţe: - suportă greutatea bolnavului, dar nu permite mobilitatea articulaţiilor, precum şi a ajustărilor fine posturale a muşchilor M.I.; - datorită suprafeţei de sprijin reduse, creşte dificultatea menţinerii echilibrului, fenomen compensat de câtre trunchi, M.S. de partea hemicorpului sănătos. Răspunsul static se termină o dată cu dispariţia stimulilor prezentaţi, adică atunci când M.I. este ridicat de pe sol.

Reacţia negativă

Reprezintă procesul contrar al reacţiei pozitive de suport. La spastici ridicarea de pe sol a M.I. plegic în timpul fazei de balans nu produce relaxarea reflexă completă a muşchilor extensori, astfel reacţia pozitivă de suport nu este niciodată total inhibată, inducând un grad de contracţie al extensorilor, ce nu permite bolnavului să-şi ridice planta de pe sol în timpul mersului

Reflexul de extensie încrucişat

         

Reprezintă un reflex medular ce constă în tripla flexie a membrului ce este excitat, concomitent cu extensia membrului opus. Efectul lui asupra hemiplegicului este următorul: ridicarea de pe sol a M.I. sănătos provoacă exagerarea tonusului extensorilor gambei de partea plegică, transformând M.I. afectat într-un pilon rigid. Astfel bolnavul îşi pierde echilibrul, evită căderea pe spate prin flexia şoldului şi plasându-şi M.I. sănătos înaintea celuilalt, astfel hemicorpul bolnav rămâne în urmă. Forţa reflexului de extensie încrucişat, întărit de reacţie pozitivă de suport are ca rezultat mersul caracteristic hemiplegicului. În faza de sprijin pe M.I. afectat apar următoarele probleme majore: - absenţa dorsiflexiei piciorului precum şi a extensiei şoldului - absenţa controlului de flexie – extensie a genunchiului pe arcul de 0-15° - excesiva deplasare lateral-orizontală a pelvisului de partea afectată concomitent cu excesiva înclinare în jos a pelvisului de partea intactă. În faza de balans pe M.I. afectat apar problemele următoare: - absenţa flexiei genunchiului la desprinderea vârfului piciorului de pe sol, producând abducţia M.I. ce dă naştere mersului în „circumducţie” (cosit) - absenţa flexiei şoldului - absenţa extensiei genunchiului concomitent cu dorsiflexia piciorului la contactul călcâiului cu solul În timpul mersului, M.I. paralizat este proiectat înainte printr-o mişcare de balans a bazinului, se menţine rigid şi descrie o mişcare de circumducţie. Piciorul sănătos este dus până la nivelul piciorului paralizat. S-ar putea spune că membrul paralizat execută numai semipasul anterior iar membrul sănătos numai semipasul posterior.

Schema comparativa a mersului la hemiplegic


      

Mişcarea articulaţiilor M.I. normal comparat cu cele ale articulaţiilor M.I. plegic în timpul pasului anterior. ax < ax’ ay < ay’ Fv > Fv’ Mk < Mk’ ay – ay’ – distanţa genunchi – sol Mk – Mk’ – extensia art. Genunchiului Fs – Fs’ – forţa de frecare Fv – Fv’ – forţa reactivă a solului ax – ax’ – distanţa între proiecţia perpendiculară a genunchiului pe sol şi contactul piciorului cu solul

METODOLOGIA RECUPERARII MERSULUI LA HEMIPLEGIC
    

Recuperarea mersului incepe prin ridicarea pacientului in ortostatism intre barele paralele Dupa obtinere ortostatismului se incepe reducarea mersului intre barele paralele Reducare echilibrului in timpul sprijinului in baston Reeducarea mersului cu ajutorul bastonului Mersul independent fara ajutor Urcatul si coboratul sacrilor cu bastonul sau independent

Mersul la paraplegic
   

Mersul paraplegicului depinde de nivelul si gravitatea leziunii In functie de restantul functional paraplegicul trebuie sa invete mai multe tipuri de mers - mersul alternant in 2 sau 4 timpi - mersul pendular

Mersul pendular

Mersul pendular este de cele mai multe ori caracteristicin special leziunilor inalte mai sus de D10, Exista 2 tipuri de mers pendular,aceste doua tipuri de mers se pot realiza prin tararea picioarelor pe sol sau prin ridicare de pe sol Mersul pendular nu este posibil in cazul in care este o spasticitate crescuta pe muschii flexori sau abdominali

Mersul pendular

 

Mersul swing to gate- fie tarsait fie cu ridicarea picioarelor de pe sol se caracterizeaza prin deplasarea picioarelor simultan pana la nivelul sprijinului Mersul swing trough to gate – se caracterizeaza prin depasirea, cu membrele inferioare, a liniei de sprijin Acest tip de mers se vor exersa intai intre barele paralele , apoi cu cadrul pt ca in final sa se treaca la mersul cu ajutorul carjelor cu sprijin pe antebrat

Mersul alternant

Mersul alternant in 2 si 4 timpi se caracterizeaza prin faptul ca prin faptul ca sunt ciclice si se apropie cel mai mult de mersul normal Pentru a pute indeplini aceste tipuri de mers paraplegicul trebuie sa aiba un bun control al bazinului iar leziunea nu trebuie sa fie mai sus de D12 Mersul in 2 timpi este mai dificil si se realizeaza prin participarea flexorilor coapsei si un bun echilibru

Mersul alternant
  

 

Mersul in 4 timpi cu ajutorul carjelor T1 avanseaza carja dr T2 se ia sprijin in carja stanga, se inclina trunchiul putin in lateraldreapta si se avanseaza cu piciorul stang T3 se inainteaza carja stg T4 se inainteaza piciorul dr

Mersul alternant
  

Mersul alternant in 2 timpi cu ajutorul carjelor T1 in acelasi timp se inainteaza carja stg si piciorul dr T2 se inainteaza carja dr si piciorul stg

Mersul in afectiuni traumatice ale membrelor

In cazul leziunilor traumatice ale mebrelor musculatura de la acest nivel sufera un proces de hipotrofie iar stabilitatea articulra scade f mult In acest sens reluarea mersului se face prin incarcarea progresiva a segmentului afectat (prin reluarea progresiva a sprijinului) Este indicat ca incarcarea initiala sa fie de 8-10% din greutatea corporala, sprijinul total fiind reluatat progresiv in functie de restantul functional si de evolutia pacientului.

Reeducarea mersului

Datorita imobilizarii de lunga durata reeducarea mersului va incepe inca din perioada imobilizarii la pat Fiindca mersul va incepe cu folosirea unor mijloace ajutatoare este necesar a dezvolt musculatura trunchiului si a mebrelor superioare inca din perioada imobilizarii la pat, atat din decubit dorsal cat si din asezat

Reeducarea mersului
  

Reeducare va incepe cu in ordinea prezentata mai sus dar pe teren plat apoi se poate trece pe planuri inclinate Este ideal ca reducarea mersului sa inceapa in bazine cu apa In cazul mersului pe pante ascendente (rampe) trunchiul se inclina anterior, genunchiul care paseste se flecteaza mult, iar pe sol se aseaza mai intai antepiciorul si apoi calcaiul, musculatura MI realizeaza contractii concentrice In cazul mersului pe pante descendente trunchiul se inclina inapoi , genunchiul care paseste se extinde iar piciorul este asezat pe sol prima data cu calcaiul si apoi va ajunge in sprijin pe toata talpa, musculatura MI va executa contractii excentrice

Bibliografie selectiva
   

Mariana cordun Kinetologie medicala ed axa 1999 pag 418-430 Sbenghe, T. – Kinetoterapie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti – 1987 Sbenghe, T. – Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală Bucureşti – 1999 Baciu, C., Chirurgia şi protezarea

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful