You are on page 1of 32

anul I nr.

4

cuprins
COOLTURA

Bucharest Wolves, Cărtărescu şi normalitatea
Ciprian MĂCEŞARU
"luuuupiii! luuuupiii!" striga a aplaudat şi el alături de mine o

Robert Șerban micuţa galerie. Vremea era fru- nouă fază spectaculoasă a englemoasă, adversarii "lupilor": mult zilor. M-a cuprins o mare fericiCea mai poetică fiţă pe anul în curs ..................... 4 mai buni. Cel puţin aşa au fost re. Faptul că poţi trăi un astfel de

Igor Mocanu unpolished. Young Design From Poland ........................ 6

EXPO

Kósa András László Director al Centrului Cultural al ungariei ............ 8

INTERVIU

Adina Scorțescu Muzica dinainte de concert .............................................. 12

MUzICă

Târgul Internațional Gaudeamus 2012 .............................................. 18

CARTE

ACCENTE tel. 0726 239 082 revistaaccente@yahoo.com revistaaccente.blogspot.com

în acel meci. Bath. O echipă din anglia. Primul meci de rugby din viaţa mea şi a fiului meu, Matei. Primul meci văzut pe viu, cum se spune. Meciul a făcut parte din aMlIn Challenge Cup 2012. Habar n-am ce e cu competiţia asta, habar n-am cine sunt "lupii din Bucureşti". nici nu contează. Contează că pe cochetul stadion arcul de Triumf am descoperit o atmosferă grozavă, cu oameni civilizaţi, în contradicţie totală, din păcate, cu ceea ce găseşti de regulă în Bucureşti. Dar ce-mi veni să scriu despre asta?! nu aş fi făcut-o dacă la un moment dat, în timpul partidei, nu m-aş fi lovit de mirarea şi frustrarea fiului meu. Constatând că aplaud, aşa cum făceau şi ceilalţi spectatori, reuşitele celor de la Bath, Matei m-a privit cu o mutriţă plină de disperare şi m-a întrebat: "De ce îi aplauzi pe englezi?! nu vezi că ne fac piftie?!" I-am explicat că e doar un spectacol sportiv, că e ok să ai favoriţi, dar că trebuie să ai şi puterea de a aprecia meritele celor care le sunt adversari favoriţilor tăi. "Data viitoare poate că vor învinge lupii", mi-a zis Matei şi

moment la un meci de rugby, în românia, e extraordinar. E trist, însă, că modul ăsta civilizat de a te raporta la celălalt e atât de rar întâlnit la noi. În românia, să dai cu "huo!" e sport naţional. Inclusiv în cultură se practică, fără discernământ, acest sport al împroşcării cu noroi. Iată, de exemplu, ce se întâmplă acum. Scriitoraşi, dar şi scriitori în toată puterea cuvântului au sărit la gâtul lui Mircea Cărtărescu. Deh, a ratat omul nobelul, deci e un scriitor slab. Cam aşa gândesc acuzatorii lui, deşi ei se găsesc la o distanţă infinit mai mare de Premiul nobel. aşadar, cine pe cine acuză?! Eu zic mereu, de câte ori cineva contestă talentul lui Cărtărescu: spuneţi-mi un scriitor român de azi care a scris ceva comparabil cu Levantul? acel scriitor nu există, e un lucru evident pentru oricine e de bună-credinţă, pentru oricine e fair-play. Prin urmare, aplauze pentru Mircea Cărtărescu, doamnelor şi domnilor!

3

COOlTura

Cea mai poetică fiţă pe anul în curs
Robert ŞERBAN
ai maşină la care trag sute de caiputere, implant de păr sârmos şi patru operaţii estetice care teau întinerit cu 29 de ani şi te-au făcut mai frumos decât Brad Pitt & angelina Jolie? ai motocicletă tunată cu care te dai printre fleţii ce stau la volan cu o palmă la falcă, cu alta pe schimbătorul de viteză şi cu privirea fixată în fundul maşinii din faţă, ce nu se mai porneşte, luao-ar platforma? Posezi o viloacă în care te plimbi cu harta în mână ca să nu te rătăceşti? ai şi paratrăsnet la vilă, ca să te păzească de furia Celui de Sus? Degeaba toate, degeaba, mai ales paratrăsnetul, dacă nu ţi-ai… montat ultima fiţă care se poartă-n Timişoara, una de-a dreptul poetică: contorul de trăsnete! Da, frate, ai citit foarte corect: con-to-rul de trăs-ne-te. Jucărica respectivă sesizează şi înregistrează fiecare descărcare electrică şi costă cam 300 de euro. Hai, 400. Dar posesorii spun că face toţi bănuţii, ba chiar e ieftină, fiindcă atunci când eşti vizitat de rude, prieteni, cumetri, parteneri de afaceri, amici, şmecheri, duşmani, nu le arăţi ultimul tablou achiziţionat din licitaţia cu strigare după strigare după strigare, nici mobila de mahon, lucrată cu mânuţa de meşterul italian, nici biblioteca ghiftuită cu toate noutăţile, nici măcar plasma mai mare decât peretele din living, ci contorul cu pricina. Şi îi pui să ghicească ce-i. Să afirme cu guriţa lor! Iar după ce îi clocoteşti vreun sfert de ceas şi îi laşi să-şi bată mărunt tărtăcuţa, să dea din ea ceau mai valabil, le indici cu arătătorul în sus, aşa, cam ca Sfântul Ioan al lui da Vinci: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Îi priveşti în ochi şi-i mai laşi 6 secunde. ridici, apoi, din sprâncene a „e…?” şi aştepţi. n-au cum! n-au de unde! nu se poate! Chiar şi dacă i-ai lăsa până răspoimarţi, degeaba. Fiindcă minunica asta abia şi-a făcut intrarea în scenă şi n-au băgat-o de seamă decât cei cu fler de descoperitori, cu instinct de artist, cei cu ochiul bombat. Doar ei, puţini-puţini-puţintei, i-au văzut potenţialul şi au investit în ea încredere. iPhone-uri, iPod-uri, ceasuri cu diamante, telefoane cât unghia şi alte bla-bla-uri d-astea are tot ţăranu’ român. Dar ca să-ţi bubuie mintea la nivelul ăsta, al… cerului, mai va! Să stai destins pe fotoliu când afară fulgeră ca la Pearl Harbour şi să tragi cu coada ochiului pe contoraşul tău care îţi arată cum paratrăsnetul proprietate personală haleşte fulger după fulger, ca nesătulul? Din când în când, să-i cureţi gemuleţul cu batista mătăsoasă şi apoi să priveşti cu nesaţ cum cresc cifrele. Încet, dar în sus! Şi trebuie să crească întrucât competiţia dintre fiţoşi este permanentă, fiindcă pe podim stau doar cei ale căror astfel de scule au „marcat” numărul cel mai mare de fulgere. Poezie, frate!

4

EXPO

Igor MoCANU
Se pare că noiembrie este la Bucureşti luna designului. a oricărui fel de design. De interior, de mobilier, arhitectural, de carte, arte grafice, de orice vreți. avem conferințe, avem expoziții, dezbateri, manifestări în spațiul public, avem chiar şi o bienală. E curând, şi MnaC găzduieşte o astfel de expoziție în trend: unpolished – Young Design From Poland, curatoriată de agnieszka JacobsonCielecka şi Paweł Grobelny, şi adusă în românia cu sprijinul Institutului Polonez Bucureşti şi al Muzeum regionalne w Stalowej Woli. numele grele în branşă, curatorii agnieszka Jacobson-Cielecka şi Paweł Grobelny sunt destul de cunoscuți în plan regional şi internațional. agnieszka JacobsonCielecka este directoare artistică a Festivalului Łódź Design şi a organizat mai multe expoziții de design polonez şi internațional, iar din 2011 predă la şcoala de design School of Form din Poznań, în timp ce Paweł Grobelny, designer el însuşi, pe lângă munca de curatoriat, a semnat mai multe proiecte la Berlin, Bruxelles, Copenhaga, new York, Shanghai, Tokio, Paris ori Seul, iar din 2011 ține cursuri la aceeaşi instituție ca şi co-curatoarea lui. artiştii expuşi la parterul de la MnaC şi la mezanin, atât designeri, cât şi arhitecți, au toți în jur de 30-

Unpolished. Young Design From Poland
40 de ani şi s-au format, cum se exprimă curatorii, „în perioada schimbării sistemului”, nu sunt nici nişte monştri sacri ai designului polonez, dar nici studenți proaspăt scăpați de pe băncile şcolii, sunt nişte profesionişti aflați la vârful unei cariere în care tradiția şi inovația, localul şi globalul, diferența specifică şi genul proxim se împletesc armonios. E adevărat, ca de altfel de fiecare dată când vine vorba de o artă esențialmente formală, cum este designul, că un exercițiu de extragere şi decelare a conținutului lucrărilor ar deveni destul de complicat. Ce narațiune îți poate insufla un taburet din Pal mimând spirala ori o husă cilindrică de pâslă pentru scaun? un ceas cu ace de oțel emailat cu negru montate pe o bârnă de brad sau o canapea ale cărei perne par nişte saci de hârtie gonflați? lucrările prezentate la MnaC par să se înscrie cuminte în curentul designului contemporan de tip IKEa, chiar dacă IKEa capitalistă a reținut din moştenirea Bauhausului numai îndemnul socialist de a face artă oricând de către oricine, nu şi pe acela al funcționalismului reflexiv. Din acest punct

de vedere, singura lucrare care iese în evidență la MnaC este casa de vecini din rybnik a grupului de arhitecți Jojko şi nawrocki, în care gazonul sau, mai degrabă, pajiştea, urcă treptat pe acoperiş, inversând raportul dintre sub- şi suprateran. Curatorii spun, cu toate acestea, în textul lor care însoțeşte expoziția, că există în lucrări şi o dimensiune poloneză a abordării, descinsă din meşteşugurile populare de-acolo şi camuflată abil în tendința rough a exponatului contemporan. Cred că în această direcție ținteşte şi dublul sens din titlul expoziției. unpolished, adică nepolisat precum tradiționalul popular şi nepolonez precum internaționalul global.

6

InTErVIu

Personalitatea unui director determină deopotrivă structura şi misiunea unui institut
KÓSA ANDRÁS LÁSZLÓ
Stimate domnule Kósa András László, sunteţi noul director al Centrului Cultural al Ungariei la Bucureşti. Vă felicit! Veniţi întrun moment de sărbătoare. Se împlinesc 20 de ani de când există Centrul Cultural al Ungariei la Bucureşti. Au fost 20 de ani apreciaţi de publicul bucureştean şi sunt sigur că aniversarea nu va rămâne fără ecou. Ce aţi pregătit pentru marcarea acestei sărbători şi ce alte evenimente mai aveţi în plan pentru ultima parte a anului? la evenimentul de trei zile organizat sub titlul 20 de ani în Bucureşti am adus pentru prima oară în capitala româniei o expoziţie de desen şi grafică de la colonia de artă Baia Mare. Este o premieră pentru că în general în muzee sau în galerii sunt prezentate doar picturi aparţinând şcolii de la Baia Mare. Dar am avut la Colors art Gallery din Pipera şi o expoziţie de pictură intitulată Budapest – naGYBÁnYa / BaIa MarE – Bucureşti. am adus în colaborare cu Missionart Galéria din Budapesta mai mult de 80 de picturi băimărene. În urmă cu două decenii institutul nostru şi-a deschis porţile cu un concert prezentat de Kobzos Kiss Tamás, un interpret care a susţinut concerte de muzică veche în numeroase ţări, atât ca solist, cât şi ca membru în cele mai diverse formaţii. acum a venit cu o serată Balassi Bálint, oferind posibilitatea de a pătrunde în epoca glorioasă în care a trăit europeanul Balassi, al cărui nume îl poartă şi instituţia noastră, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti. ne-am putut bucura şi de o serată de lieduri interpretate de soprana Borsos Edith, cea care a câştigat în 2011 Marele Premiu al Concursului Internaţional de Canto „Simándy József” de la Seghedin (ungaria). aceasta a interpretat – împreună cu pianista Ioana Maxim – lieduri de Verdi, Faure, Debussy, Ceaikovski, rachmaninov, precum şi ale unor compozitori maghiari: liszt, lajtha lászló, Kodály Zoltán, Bartók Béla. În următoarele zile este programată expoziţia Pink Hell, un salon de benzi desenate, şi de asemenea avem programate în această toamnă câteva concerte de jazz: Sárik Péter Trió, Ciráda, un duo de percuţie şi ţambal cu Bágyi Balázs şi P. Szabó Dániel. Pe plan muzical aniversăm 130 de ani de la naşterea compozitorului şi marelui pedagog maghiar, Kodály Zoltán. aniversarea de la Institut va avea loc pe data de 4 decembrie, aniversare la care vor participa violoncelistul Iancu Theodor, pianista Viorela Ciucur şi violonistul Viorel Buştean. Vom avea şi salon literar cu Szilágyi István, scriitor transilvănean, autorul romanului apărut şi în limba

română: „Cad pietre în fântâna seacă”. Dar îl aşteptăm şi pe poetul, scriitorul şi traducătorul Ágh István. aceste programe sunt realizate în colaborare cu uniunea Scriitorilor Maghiari. Ca în fiecare an, şi anul acesta, între 19-25 noiembrie va avea loc la Muzeul Ţăranului român Sâptămâna Filmului Maghiar, un program a cărui audienţă depăşeşte de la an la an capacitatea sălii de cinema. anul aceasta vom aveam 20 de filme maghiare aidoma celor 20 de ani pe care îi aniversăm. Vă gândiţi să schimbaţi ceva în politica Centrului, să puneţi, de exemplu, accent pe un anumit tip de evenimente sau chiar să abordaţi lucruri noi? Suntem într-o perioadă în care avem mai puţine resurse financiare, aşa că suntem nevoiţi să fim mai creativi. Cea ce înseamnă pe de o parte o mare epuizare de energie şi un efort din partea colegilor deopotrivă. Dar totodată suntem nevoiţi mai mult ca oricând să organizăm evenimente în parteneriate, ceea ce înseamnă totodată să externalizăm evenimentele din instituţie, însă

8

InTErVIu
nici clădirea nu va rămâne goală. Sperăm să putem deschide un bistro maghiar în curtea Institutului, încercăm să aranjăm un spaţiu modern pentru spectacole, unde să găzduim şi alte programe decât cele organizate de noi. Precis că vom continua cu evenimentele consacrate, cum ar fi Săptămâna Filmului Maghiar, în fiecare toamnă, sau Festivalul Muzicii Maghiare, primăvara. Vom avea lunar un salon literar, dar vom avea deschidere şi către alte evenimente, cum ar fi prezentarea şi degustarea vinurilor din ungaria. Personalitatea unui director determină deopotrivă structura şi misiunea unui institut. Iar eu, ca organizator al Festivalului de Film de Scurt-metraj alTEr-naTIVE de la Târgu-Mureş încerc să aduc cât mai multe programe de film, documentare, filme de animaţie, de scurt metraj, ceea ce este foarte apreciat de publicul mai tânăr, de studenţi, elevi. am o pasiune pentru sport, şi pe acest plan, sper să reuşim să fim prezenţi cu o expoziţie mai neobişnuită cu ocazia meciului de fotbal românia – ungaria din cadrul preliminariilor CM 2014. Am observat ca pe plan literar, Ungaria si Romania au avut in ultimii ani un "comert" destul de prosper. Scriitori consacrati, precum si tineri autori maghiari au fost tradusi in romaneste. La fel s-a intamplat si in sens invers. Imi puteti spune doi-trei autori maghiari preferati, dar si daca e vreun autor roman contemporan care va place? Sper într-adevăr ca această „piaţă” de traduceri să înregistreze o revigorare în următorii ani. n-aş prefera să vorbesc despre un anume scriitor sau poet maghiar care ar trebui tradus neapărat, dar sigur, autorii literari transilvăneni ar trebui să fie primii în acest proiect. un punct de vedere foarte important în era digitală este faptul că nu numai cartea tipărită, dar şi cea digitală sau audiobook-urile reprezintă o posibilitate de a cunoaşte cât mai mult din literaturile de pretutindeni. În acest sens ar trebui concepută o bibliotecă digitală româno-maghiară. M-aş bucura ca şi pe plan muzical să existe un "comerţ" cel puţin la fel de viguros precum cel de pe plan literar. Desigur, există cei doi poli: Bartok - Enescu; dar cred că s-ar putea face mai mult pentru ceilalţi. Sunt câţiva mari compozitori pe care ar trebui să-i cunoaştem mai bine. Evident, Ungaria îl are şi pe Liszt pe firmament, dar în rest totul e încă prea puţin cunoscut. Ligeti, Kodály, Dohnányi sau Kurtág, de-o parte, Constantinescu, Vieru, Stroe, Olah sau Niculescu, de cealaltă parte, sunt compozitori care merită o mai largă recunoaştere. Credeţi că prin activitatea Institutului pe care îl conduceţi se poate face ceva în acest sens? Institutul are menirea de a avea un efect energizant şi pe acest plan. Încercăm cu Festivalul Muzicii Maghiare să promovăm compozitori maghiari în rândul muzicienilor români. Dar şi concertele de jazz, unde desigur, datorită problemelor noastre financiare am ajuns la un alt gen de cooperare: sprijinim venirea unui solist din ungaria care să concerteze alături de muzicieni din Bucureşti. avem o cooperare şi cu Festivalul Enescu, unde sunt prezenţi de obicei dirijori maghiari. Iar Fundaţia Enescu va aduce câteva concerte de cameră la Institut, unde vor fi interpretaţi compozitori maghiari. Tot mai mulţi români ajung să viziteze ţara dumneavoastră. Vă rog să îmi recomandaţi un loc special din Ungaria, un loc mai puţin cunoscut, poate mai ciudat, în fine, mai neobişnuit, un loc despre care mulţi români poate că încă nu au auzit. regiunile de vin din ungaria sunt din ce în ce mai populare, şi din această cauză turismul viticol s-a dezvoltat foarte mult în ultima vreme. Pentru mine, regiunea de vin din Somló, sud-vestul ungariei, cu vinurile sale foarte mineralizate – provin dintr-un sol vulcanic – este pe primul loc, dar şi lacul Fertő, cu zona viticolă Sopron, din nord-vest este interesant şi mai puţin cunoscut. acolo la graniţa dintre austria şi ungaria există un traseu nemaipomenit pentru biciclete şi activează câţiva bucătar-şefi renumiţi. Îmi place şi lacul Tisza, unde există un Centru Ecologic unic. Dar şi patrimoniul cultural al ungariei este demn de vizitat, cu centre de oraşe aflate sub tutelă, ceea ce există mai puţin în românia, deşi nu demult am fost la Mediaş, unde centrul vechi a fost renovat. (interviu realizat de Ciprian Măceşaru)

10

MuZICĂ

Adina SCoRŢESCU
Unele sunete fac parte dintr-o suită de Ravel sau un vals de Brahms. Pe altele le găsești în viața de zi cu zi, pe drumul spre birou sau în pauza dintre două telefoane. Dar oare cum se aud ele în urechea lui Răzvan Popovici, muzician și director al Festivalului SoNoRo?

Muzica dinainte de concert

l-am întâlnit pe Răzvan Popovici cu un pic mai mult de 3 săptămâni înainte de primul concert al festivalului, de pe 9 noiembrie, de la Palatul Cotroceni. Stătea în fața simt ca pe un element intruziv. ferestrei larg deschise, ca să simtă răcoarea dimineții. Ce citeşti acum? “Testamentul francez” de andrei Ce ai auzit în dimineaţa asta când Makine - din această carte răsuna o linişte cum nu am mai întâlnit ai deschis fereastra? am auzit strigătul binecunoscut şi de mult, o linişte nu doar ca lipsă tânguitor al ţigăncii care colectează a sunetului, ci şi olfactivă, vizuală fier vechi - este unul dintre sunetele chiar. care mă fac să mă simt acasă în Bucureşti, chiar dacă nu locuiesc Cum se desfaşoară o zi de pregăpermanent aici. tire a festivalului? Spre exemplu, ieri, am absolvit Ai ascultat muzică sau asculţi de foarte multe întâlniri, toate având obicei muzică în timp ce serveşti de-a face cu festivalul. Printre ele masa? - una cu directoarea de comunicare nu prea ascult muzică când nu mă de la raiffeisen Bank, cu persoana aflu pe scenă, iar în timp ce mănânc care se ocupă de Cercul Prietenilor (acasă) în niciun caz. Când petreci Festivalului Sonoro, una cu echipa ore în şir cântând, zi de zi, chiar Sonoro, alta cu un potenţial nu mai ai cum să asculţi muzică în sponsor - care, spre bucuria mea, ni plus, eşti inundat de sunete. Existâ s-a alăturat pe ultima sută de metri, puţine lucruri care mă enervează, am dat un interviu la rFI, pentru însâ, când aud muzică în liftul unui emisiunea artCultura, în care am imobil sau când pun benzină, o discutat extrem de plăcut şi elevat

Foto: Şerban Mestecăneanu

cu jurnalistul Dan Pârvu, un altul pentru revista 22. Fiind pe ultima sută de metri de pregătiri înainte de începerea festivalului, sunt enorm de multe detalii de care trebuie să ţinem cont. nu trebuie uitate zecile de telefoane şi e-mail-uri... Când mai ai timp şi de studiul violei? am studiat doar o oră, fiind perioada în care pregătirile pentru festival îmi ocupă cea mai mare parte a timpului. Dar uneori este atât de bine să ştii că ai o oră de studiu la dispoziţie, pe care să o petreci cu instrumentul, extrem de concentrat. De fapt, acesta este secretul când studiezi, să reuşeşti să înveţi în timp record cele mai grele pasaje. După aceea, evident, fiecare piesă învăţată are nevoie de ceva timp pentru a se aşeza în degete îndeosebi şi în suflet de asemenea.

12

MuZICĂ

Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră

SoNoRo

Ediţia a VII-a „Love Unlimited”
Perioada: 9-25 noiembrie 2012 Unde: Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj Produsul festivalului: albumul „love Songs” (aici foto coperta album) Film: „noseland” (aleksey Igudesman şi Sebastian leitner) Când: 20 noiembrie 2012 Unde: arCuB acum tocmai am învăţat un nou cvartet cu pian pentru turneul din Japonia de săptămâna viitoare. Când studiez mai multe ore, pauzele sunt mai mult decât binevenite. În ele de obicei citesc sau răsfoiesc diverse albume de pictură, care mă relaxează cel mai mult şi, din care, personal, extrag multă inspiraţie. Evident, cu un cappuccino bun în faţă. De ce Love Unlimited anul acesta? love unlimited pentru ca este una dintre cele mai bogate şi fascinante teme imaginabile, nu doar din punct de vedere muzical. În plus, sună excelent şi, cred eu, stimulează curiozitatea publicului. Prietena mea este şi ea muziciană şi consiliera artistică a festivalului şi am găsit acest titlu împreună, acum doi ani, într-o discuţie nocturnă. Ce faci de obicei seara? După orele 18.00-19.00 oraşul sună automobilistico-agresiv, de aceea nu-l prefer atunci. Mai degrabă invit la mine câţiva prieteni, râdem, povestim şi dezbatem teme dintre cele mai nostime şi bem mult vin alb. Mă culc foarte târziu, însă cu zâmbetul pe buze, pentru că, fiecare zi, lăsând la o parte toate micile aspecte de rezolvat, trebuie sa fie o desfătare. Expoziţie de fotografie: Voicu Bojan, Vlad Eftenie şi Cornel lazia Când: 14 – 21 noiembrie 2012 Unde: Sala Oaspeţi a Muzeului Ţăranului român Eveniment-premieră: Salonul literar „love unlimited”, în parteneriat cu „Dilema Veche”, cu Horia-roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Tudor Giurgiu, Marius Chivu, răzvan Popovici Când: 21 noiembrie 2012 Unde: arCuB

15

CarTE

Târgul Internaţional Gaudeamus 2012
În perioada 21-25 noiembrie radio românia va organiza ediţia a 19-a a Târgului Internaţional GauDEaMuS – Carte de învăţătură în Pavilionul Central romexpo, Bucureşti. Diversitate, noutate, prospeţime, totul pus sub semnul prieteniei pentru carte şi al dialogului între culturi - aşa arată reperele ediţiei din acest an a Târgului, care va aduce în atenţie un invitat de onoare special: republica Moldova! Integralitatea limbii şi a culturii române se va afla aşadar în prim-planul Târgului, care îşi propune să acorde o vizibilitate sporită vieţii culturale şi literare de peste Prut. În premieră în acest an, Târgul GauDEaMuS va avea un partener privilegiat, Italia, care şi-a câştigat acest statut în urma excelentei sale participări ca invitat de onoare la ediţia din 2011. Scriitori italieni de renume vor fi protagoniştii unui program de evenimente care va reconecta Bucureştiul la efervescenţa culturii şi literaturii italiene actuale. Pentru prima dată, un târg de carte din românia iniţiază un centru internaţional de copyright! 10 agenţi literari europeni au confirmat deja prezenţa la GauDEaMuS pentru a stabili întâlniri profesionale cu editori, autori, traducători şi agenţi literari români. GauDEaMuS 2012 se anunţă a fi şi la această ediţie momentul de vârf al anului editorial, reunind panorama celor mai reprezentative edituri româneşti, dar şi prestigioase edituri străine, ambasade şi centre culturale, la care se adaugă participanţi şi invitaţi din Belgia, Franţa, Spania, rusia, norvegia şi Estonia, într-un maraton de evenimente care vor ţine capul de afiş al fiecărei zile! Cărţi mirosind încă a cerneală de tipar, scriitori joviali şi cititori nerăbdători să-şi cunoască autorii preferaţi, dar şi mulţi invitaţi-surpriză îşi vor da întâlnire între 21 şi 25 noiembrie pentru a recompune atmosfera cunoscută, şi totuşi mereu alta, a Târgului GauDEaMuS! alte proiecte şi noutăţi ale ediţiei: * Expoziţia de fotografie Istoria imaginară a cărţii şi a scrisului – peste 30 de lucrări semnate de artistul Jean Marc Godès, autorul imaginii GauDEaMuS 2011 şi 2012; * Expoziţia ada Kaleh – Insula din suflet, organizată de Muzeul Ţăranului român – o călătorie pasionantă, documentată cu fotografii, ilustraţii şi cărţi poştale, hărţi şi relatări; * Edituri dispărute – cărţi regăsite: publicul va avea surpriza să descopere la Târg cărţi publicate de edituri dispărute în ultimii ani din peisajul editorial românesc, dar care au rămas în memoria cititorilor prin autorii şi volumele publicate; * Eu citesc. Dar tu? - expoziţie de fotografie Mircea radu, o invitaţie inedită la lectură prin intermediul fotografiei. Personaje principale: oameni cunoscuţi surprinşi în flagrant... citind! * Concursul naţional de lectură “Mircea nedelciu”, o competiţie de lectură, comunicare şi creativitate în care protagonişti vor fi liceenii câştigători ai etapelor locale ale concursului, organizate pe parcursul anului în colaborare cu studiourile teritoriale radio românia; * Invitaţi de nota 10: Olimpicii româniei – un proiect care îşi propune să acorde vizibilitate competitivităţii şi performanţelor învăţământului românesc. Invitaţi speciali: elevii români medaliaţi la olimpiade internaţionale; * Proiectul “Cărţile se întorc acasă” – campanie de donaţie de carte pentru bibliotecile rurale şi şcolare din românia, dar şi pentru comunităţile româneşti din străinătate; * Bursa Educaţia – secţiune a Târgului care aduce în acelaşi spaţiu instituţii de învăţământ româneşti şi străine invitate să-şi prezinte oferta educaţională şi editorială; * Salonul de Carte pentru Copii “Ion Creangă” ş.a. Program: 21-25 noiembrie, între orele 10.00 – 20.00.

18

CarTE

20