SUPORT LABORATOR

DISCIPLINA

INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢII

Titular curs: Prof.univ.dr.ing. GHEORGHE-CONSTANTIN IONESCU Coordonatorii lucrărilor: Asist.ing.Emil GLIGOR
Asist.ing.Daniela GAVRIŞ

– 2011 –
1

CUPRINS
CAPITOLUL I – ELEMENTE GENERALE
1.1. Fazele de elaborare a documentaţiilor tehnico-economice necesare realizării obiectivelor de investiţii publice pentru instalaţii de alimentare cu apa, canalizare, gaze naturale şi fluide tehnologice ......................................................................... 1.1.1. Tema de proiectare ............................................................................................................ 1.1.2. Studiu de prefezabilitate .................................................................................................... 1.1.3. Studiu de fezabilitate ......................................................................................................... 1.1.4. Proiectul tehnic şi caietul de sarcini .................................................................................. 1.1.5. Detalii de execuţie ............................................................................................................. 1.2. Încadrarea obiectivelor de investiţii publice pentru instalaţii de alimentare cu apa, canalizare, gaze naturale şi fluide tehnologice, în sistemele de lucrări hidroedilitare şi de gaze ale localităţilor ................................................................................................ 1.2.1. Autorizaţia de construire ................................................................................................... 1.2.2. Planurile urbanistice: PUG şi PUZ .................................................................................... 1.2.3. Avize şi acorduri ................................................................................................................ 1.3. Cerinţele esenţiale de calitate şi criteriile de performanţe pentru instalaţiile sanitare, de alimentare cu apă, canalizare, gaze naturale şi fluide tehnologice ................................. 1.4. Reglementări tehnice specifice pentru instalaţii sanitare, de alimentare cu apă, canalizare, gaze naturale şi fluide tehnologice .........................................................................

5 5 6 8 9 10

11 11 11 11 12 12

CAPITOLUL II - INSTALAŢII SANITARE
2.1. Soluţii privind sistemele şi schemele generale de alimentare cu apă ........................................... 2.2. Criterii de clasificare şi condiţii de realizare a instalaţiilor de alimentare cu apă din ansambluri de clădiri ............................................................................................................ 2.3. Instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi caldă pentru consum menajer ....................... 2.3.1. Soluţii constructive şi scheme ale instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi caldă pentru consum menajer .............................................................. 2.3.1.1. Reţele interioare de alimentare cu apă rece şi respectiv, cu apă caldă de consum, în sistem cu contorizare individuală ..................................... 2.3.1.2. Reţele interioare de alimentare cu apă rece şi respectiv, cu apa caldă de consum, în sistem cu contorizare colectivă ........................................ 2.3.1.3. Reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă de consum ............................................. 2.3.1.4. Implicaţiile schimbării destinaţiei clădirii asupra instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă de consum ..................................... 13 15 19 19 20 23 26 26

CAPITOLUL III - INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE
3.1. Importanţa instalaţiilor de încălzire ............................................................................................... 3.2. Exigenţe de calitate ale instalaţiilor de încălzire centrală ............................................................. 3.3. Clasificarea instalaţiilor de încălzire ............................................................................................... 3.4. Alegerea elementelor de construcţii din punct de vedere termotehnic ........................................ 3.5. Încălzirea locală ............................................................................................................................... 3.5.1. Prescripţii privind utilizarea încălzirii locale ..................................................................... 3.5.2. Sobe cu acumulare de căldură ........................................................................................... 3.5.3. Sobe fără acumulare de căldură ......................................................................................... 3.5.4. Sobe de construcţie specială .............................................................................................. 3.6. Încălzirea cu apă caldă şi fierbinte .................................................................................................. 3.6.1. Clasificarea sistemelor de încălzire cu apă caldă .............................................................. 3.6.2. Criterii privind alegerea sistemului de încălzire ................................................................ 3.7. Sisteme de încălzire,, cu abur de presiune joasă ............................................................................ 3.7.1. Criterii privind utilizarea încălzirii cu abur de presiune joasă ........................................... 25 26 27 30 30 30 31 31 31 32 32 35 35 35

2

3.7.2. Particularităţi ale instalaţiilor cu abur la presiune joasă .................................................... 3.8. Încălzirea cu aer cald ........................................................................................................................ 3.8.1. Criterii privind utilizarea încălzirii cu aer cald .................................................................. 3.8.2. Instalaţii de încălzire cu preparare locală a aerului cald .................................................... 3.8.2.1. Încălzirea cu agregate cu focar propriu .......................................................... 3.9. Criterii privind utilizarea încălzirii prin radiaţie .......................................................................... 3.10. Încălzirea cu pompe de căldură ..................................................................................................... 3.10.1. Criterii privind utilizarea pompelor de căldură ............................................................... 3.10.2. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură aer-aer ............................................... 3.10.3. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură aer-apă .............................................. 3.10.4. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură apă-aer .............................................. 3.10.5. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură apă-apă .............................................. 3.10.6. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură sol-aer şi sol-apă ............................... 3.10.7. Dimensionarea instalaţiilor cu pompe de căldura ............................................................ 3.11. Încălzirea electric ............................................................................................................................ 3.11.1. Criterii privind utilizarea energiei electrice ..................................................................... 3.11.2. Încălzirea electrică directă ............................................................................................... 3.11.2.1. Aparate electrice de încălzire ........................................................................ 3.11.2.1.1. Convectoare de perete .................................................................. 3.11.2.1.2. Convectoare plintă ........................................................................ 3.11.2.1.3. Convectoare de pardoseală .......................................................... 3.11.2.1.4. Radiatoare electrice ...................................................................... 3.11.2.1.5. Panouri radiante .......................................................................... 3.11.2.1.6. Radianţi luminoşi .......................................................................... 3.11.2.1.7. Radianţi în infraroşu ..................................................................... 3.11.2.1.8. Aeroterme electrice ....................................................................... 3.11.3. Comanda şi reglarea ........................................................................................................ 3.12. Încălzirea cu apă geotermală ......................................................................................................... 3.12.1. Utilizarea apelor geotermale pentru încălzire .................................................................. 3.12.2. Surse geotermale .............................................................................................................. 3.12.3. Poziţia instalaţiilor termice în lanţul de valorificare complexă a energiei geotermale ... 3.12.4. Sisteme de alimentare cu căldură .................................................................................... 3.13. Încălzirea solară .............................................................................................................................. 3.13.1. Utilizarea energiei solare ................................................................................................. 3.13.2. Sisteme de încălzire a spaţiilor utilizând energia solară .................................................. 3.13.2.1. Sisteme pasive de încălzire solară ................................................................. 3.13.2.2. Sisteme active de încălzire solară .................................................................. 3.14. Instalaţii de încălzire ce utilizează căldura recuperată ............................................................... 3.14.1. Clasificarea sistemelor de recuperare a căldurii ..............................................................

36 37 37 38 39 39 43 43 44 45 45 46 46 48 49 49 50 50 50 50 50 50 51 51 51 51 51 52 52 52 53 53 54 54 55 55 56 56 56

CAPITOLUL IV - INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE
4.1. Conţinutul şi istoricul instalaţilor de ventilare şi climatizare ....................................................... 4.2. Clasificarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare ....................................................................... 4.3. Semne convenţionale şi denumiri folosite în instalaţiile de ventilare şi climatizare ................... 4.4. Ventilarea naturală (VN) ................................................................................................................. 4.4.1. Ventilarea naturală neorganizată ....................................................................................... 4.4.2. Ventilarea naturală organizată ........................................................................................... 4.5. Ventilarea mecanică (VM) ............................................................................................................... 4.6. Climatizarea ...................................................................................................................................... 4.6.1. Probleme generale ............................................................................................................. 4.6.2. Clasificarea instalaţiilor de climatizare. Principii de funcţionare. ..................................... 4.6.2.1. Clasificarea instalaţiilor .................................................................................. 4.6.2.2. Principii de funcţionare a instalaţiilor de climatizare ..................................... 58 59 62 63 63 63 64 64 64 65 65 66

3

CAPITOLUL V - INSTALAŢII ELECTRICE
5.1. Receptoare electrice .......................................................................................................................... 5.2. Consumatori electrici ........................................................................................................................ 5.3. Alimentarea cu energie electrică ...................................................................................................... 5.3.1. Instalaţii electrice ............................................................................................................... 5.4. Scheme de alimentare pentru consumatori cu receptoare normale ............................................. 5.5. Branşarea consumatorilor casnici la SEN....................................................................................... 5.6. Alimentarea receptoarelor electrice normale cu energie electrică ............................................... 5.7. Alimentarea receptoarelor electrice vitale ...................................................................................... 5.7.1. Alimentarea receptoarelor pentru iluminatul de siguranţă ................................................ 5.7.2. Programe de proiectare a instalaţiilor electrice de joasă tensiune ..................................... 5.7.3. Instalaţii pentru protecţia omului ....................................................................................... 5.7.4. Metode de protecţie ........................................................................................................... 5.7.4.1. Metode de protecţie împotriva atingerilor directe ........................................... 5.7.4.2. Metode de protecţie împotriva atingerilor indirecte ........................................ 5.7.5. Instalaţii de protecţie a clădirilor ................................................................................... ... 68 69 70 70 70 73 74 76 77 78 78 80 80 81 82

4

social-culturale. 5 . studiu de fezabilitate (SF).  condiţiile de confort sau cerinţele de estetică ale clădirii.  numărul de niveluri şi destinaţiile tuturor încăperilor.  dimensiunile încăperilor şi ale elementelor de construcţii. Documentaţiile tehnico-economice de investiţii publice pentru instalaţii de alimentare cu apă.1. SPF şi SF. CANALIZARE. FAZELE DE ELABORARE A DOCUMENTAŢIILOR TEHNICO-ECONOMICE NECESARE REALIZĂRII OBIECTIVELOR DE INVESTIŢII PUBLICE PENTRU INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APA. gaze naturale şi fluide tehnologice.). grinzi.  gradul de rezistentă la foc. tema de proiectare (având anexate planurile de arhitectură ale clădirii) cuprinde următoarele date principale:  destinaţia. precum şi cotele geodezice ale tuturor punctelor caracteristice ale clădirii. al ofertelor şi al contractelor pentru execuţia investiţiilor") în următoarele faze:     studiu de prefezabilitate (SPF).  caracteristicile terenului de fundare a construcţiei.  clasa de importanţă şi caracteristicile clădirii din punct de vedere seismic.1. structura elementelor de construcţii (stâlpi. proiect tehnic (PT) şi caiet de sarcini. categoria şi clasa de pericol de incendiu a construcţiilor si instalaţiilor (conform "Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului".  date privind caracteristicile proceselor tehnologice (amplasarea utilajelor. pereţi despărţitori etc. GAZE NATURALE ŞI FLUIDE TEHNOLOGICE Documentaţiile tehnico-economice pentru obiectivele de investiţii publice se elaborează (conform „Normelor metodologice privind conţinutul cadru al proiectelor . se elaborează pe baza datelor cuprinse în tema de proiectare.pe faze de proiectare . planşee. puncte obligatorii de alimentare cu apă şi de evacuare a apelor uzate etc. categoria de importanţă şi caracteristicile constructive ale clădirii: clădiri de locuit.1. indicativ P 118). detalii de execuţie (DDE). industriale sau agrozootehnice. Tema de proiectare Face parte integrantă din fazele iniţiale de proiectare. canalizare..) inclusiv tipul şi structura acoperişului sau terasei.CAPITOLUL I ELEMENTE GENERALE 1. precum şi condiţiile de rezistenţă ale clădirii. 1. Pentru instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare.al documentelor de licitaţie. inclusiv dacă are sau nu subsol tehnic sau numai canale tehnice vizitabile sau nevizitabile etc. administrative.

a conductelor de apă şi canalizare. Datele din temele de proiectare pentru instalaţii de alimentare cu apă. în cazul clădirilor de producţie.) şi situaţia altor tipuri de reţele amplasate în zonă (cabluri electrice. În cazul în care persoana juridică achizitoare nu poate elabora prin forţe proprii studiul de prefezabilitate. al centralelor termice sau al unor clădiri socialculturale (spitale. angajate conform prevederilor legale (cu contracte de prestări servicii). regimul de furnizare a apei (continuu sau intermitent) şi calitatea apei. diametrul şi poziţia (pe planul de situaţie) conductei exterioare de canalizare la care se racordează instalaţia interioară de canalizare. spălătorii de rufe.  tipul şi destinaţia clădirii şi a încăperilor componente (planurile de arhitectură. gaze naturale şi fluide tehnologice se corelează cu datele temelor de proiectare pentru arhitectură. acesta se va elabora cu sprijinul unor consultanţi de specialitate.  numărul total de consumatori şi distribuţia acestora pe sexe şi categorii de vârstă. tema de proiectare cuprinde:  amplasamentul clădirii: localitatea. separativ sau mixt) căruia îi aparţine conducta exterioară de canalizare. ventilare sau climatizare etc. sarcina hidrodinamică disponibilă (sau presiunea de serviciu). Pentru instalaţiile de gaze naturale combustibile. de canalizare etc. în cazul instalaţiilor existente având sarcina termică disponibilă pentru prepararea apei calde de consum se indică poziţia (pe planul de situaţie) a punctului termic sau centralei termice respective. persoane fizice sau juridice. de hidrofor.1. bucătării mari ale restaurantelor. canalizare. Conţinutul cadru al studiului de prefezabilitate este următorul: 6 . conducte de alimentare cu apă.  sursa de căldură şi sistemul de preparare a apei calde de consum (cu sau fără stocare). de încălzire. spaţii pentru amplasarea staţiilor de pompare.. Studiul de prefezabilitate se întocmeşte de către persoana juridică achizitoare şi se aprobă de către conducerea acesteia. rezistenţă.  caracteristicile constructive ale clădirii. diametrele conductelor etc. hotelurilor etc.  cota radierului. instalaţii electrice.). precum şi sistemul (unitar. planul de amplasare în zonă. cu specificarea dimensiunilor şi destinaţiilor încăperilor şi amplasarea în încăperi a aparatelor de utilizare şi a arzătoarelor de gaze naturale). cu indicarea caracteristicilor tehnice ale reţelelor exterioare de gaze naturale existente (presiunile şi debitele gazelor naturale.2. la scara 1:50. 1.  alte elemente de detaliu care completează tema de proiectare.  parametrii apei din conducta publică în punctul de racord al instalaţiei interioare sau la sursele proprii de alimentare cu apă (dacă este cazul) şi anume: debitul.).  date privind caracteristicile procesului tehnologic şi amplasarea utilajelor. ale aceluiaşi obiectiv de investiţii.  alte date care completează tema de proiectare. Studiu de prefezabilitate Reprezintă documentaţia tehnico-economică prin care persoana juridică achizitoare fundamentează necesitatea şi oportunitatea realizării obiectivului de investiţie.

cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei. strada.). . o cheltuieli pentru: o proiectarea studiului de prefezabilitate. o tema. după caz. localitate. cazane. onorarii şi cheltuieli de deplasare etc. . Finanţarea investiţiei (Din valoarea totală estimativă a investiţiei. o caracteristicile principale ale construcţiilor pentru: o clădiri: aria construită.. . schimbătoare de căldura etc.1:5000). natura terenului de fundare şi presiunea convenţională.% din credite externe garantate sau contractate direct de stat). publicitate...000. aria desfăşurată şi numărul de niveluri.% din fondurile bugetului de stat sau ale bugetului local. o principalele utilaje de dotare a construcţiilor (pompe. nr. o amplasamentul (judeţ. o pregătirea documentelor privind organizarea licitaţiei.Plan de amplasare în zonă (1:25. o persoana juridică achizitoare (investitor). compresoare. . 1. o reţele: lungimi şi diametre.1:1000).3. Date tehnice ale investiţiei: o suprafaţa şi situaţia juridică a terenului ce urmează a fi ocupată de obiectivul de investiţii.. Date generale: o denumirea obiectivului de investiţii. o utilităţi (modul de asigurare a acestora şi soluţia avută în vedere). 7 . Studiu de fezabilitate Reprezintă documentaţia care cuprinde caracteristicile principale şi indicatorii tehnicoeconomici ai investiţiei.. o elaboratorul studiului de prefezabilitate (persoana juridică achizitoare. Părţile desenate .. prin care trebuie să se asigure utilizarea raţională şi eficientă a cheltuielilor de capital şi a cheltuielilor materiale pentru satisfacerea cerinţelor economice şi sociale din domeniul respectiv.Plan general (1:5000 .. o caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismică de calcul. o proiectarea studiului de fezabilitate.% din surse proprii.% din credite bancare. . o obţinerea avizelor legale necesare elaborării studiilor de prefezabilitate şi fezabilitate. B. o Evaluări pentru proiectarea studiului de prefezabilitate şi a studiului de fezabilitate: o valoarea totală estimativă a obiectivului de investiţii.). hidrofoare.% din fondurile special constituite prin lege. Părţile scrise. consultantul).. în afara altor bugete.1. prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectării investiţiei.. nivelul maxim al apelor freatice).. o ordonatorul principal de credite. conform prevederilor legale (instrucţiuni pentru ofertanţi.A. .).

personal de execuţie. tema. nivelul maxim al apelor freatice). capacităţi (în unităţi fizice). ordonatorul principal de credite. cu recomandări privind tehnologia de realizare şi condiţiile de exploatare ale fiecărui obiect în parte. travee. prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectării investiţiilor publice".). Părţile scrise Date generale:       denumirea obiectivului de investiţii. strada. pentru clădiri şi reţele se va face o descriere a soluţiilor tehnice avute în vedere. cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii avute în vedere la aprobarea studiului de prefezabili-tate. volumul construit.  caracteristicile principale ale construcţiilor pentru:  clădiri: deschideri.  instalaţii aferente construcţiilor. materiale. compresoare. Date privind forţa de muncă ocupată după realizarea investiţiei: o total personal. elaborator (proiectantul.  principalele utilaje de dotare a construcţiilor (pompe.). cu detalierea pe structura devizului general. amplasamentul (judeţ. persoana juridică achizitoare (investitor). Conţinutul cadru al studiului de Fezabilitate este următorul: A. lăţimi. după caz. cazane. Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei: o o o o valoarea totală a investiţiei (ÎNV). din care. Date tehnice ale investiţiei:  suprafaţa şi situaţia juridică a terenului ce urmează a fi ocupată de obiectivul de investiţii (definitiv şi / sau temporar). eşalonarea investiţiei: (ÎNV / C + M) repartizată pe ani.  caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismică de calcul. localitate. condiţii de pozare etc. Aprobarea studiului de fezabilitate se face conform prevederilor legale şi are în vedere asigurarea surselor de finanţare.  descrierea funcţională şi tehnologică. natura terenului de fundare şi presiunea convenţională. schimbătoare de căldură etc. nr.. Valoarea totală a obiectivului de investiţii.Studiul de fezabilitate se elaborează de către contractantul desemnat conform prevederilor "Regulamentului privind procedurile de organizare a licitaţiilor. persoana juridică achizitoare). aria desfăşurată. inclusiv memorii tehnice pe  specialităţi. durata de realizare a investiţiei (luni). conform prevederilor legale. canalizare.  utilităţi (modul de asigurare a acestora şi soluţiile tehnice adoptate). aria construită.  reţele: lungimi. număr de niveluri şi înălţimea acestora. din care: construcţii-montaj (C + M). 8 Principalii indicatori se completează după caz cu date privind: .  structura constructivă. diametre. hidrofoare. Devizul general al investiţiei. gaze naturale etc. se descriu soluţiile adoptate pentru instalaţiile de alimentare cu apă. o locuri de muncă nou create.

stabilite potrivit dispoziţiilor legale. Aceste cheltuieli se pot efectua numai după aprobarea studiului de fezabilitate potrivit competenţelor valorice stabilite de "Legea privind finanţele publice".)..memoriile tehnice pe specialităţi (instalaţii de alimentare cu apă.mii lei din credite bancare. Proiectul tehnic se verifică de specialişti atestaţi. acordurile şi aprobările execuţiei lucrării. . Din valoarea totală a investiţiei.mii lei din fondurile special constituite prin lege. rata de schimb valutar etc. influenţa variaţiei în timp a preţurilor. o avizele privind asigurarea utilităţilor (energie termică şi electrică.  maşini şi utilaje necesare procesului tehnologic (lista principalelor utilaje.).. gaz metan. 9 .).). instrucţiuni pentru ofertanţi. rata internă de rentabilitate.  cheltuieli generale ale unităţii (taxe. Proiectul tehnic se elaborează pe baza Studiului de fezabilitate aprobat.  echipamente şi dotări cu indicarea capacităţii tehnice a acestora. pe baza cărora se întocmeşte oferta. emise de organele în drept.000 . o Planuri şi secţiuni de arhitectură pentru principalele obiecte de construcţii şi instalaţii. Proiectul tehnic şi caietul de sarcini Reprezintă documentaţii scrise şi desenate pentru care se eliberează autorizaţia de construire şi care fac parte din documentele de licitaţie. rata dobânzii la credite bancare.. onorarii etc. o Plan general (1:5000 .1:5000). instalaţii de gaze naturale etc.. B.).1. caiete de sarcini. etapă în care au fost stabilite elementele şi soluţiile principale ale lucrării şi au fost obţinute toate avizele. Finanţarea investiţiei. telecomunicaţii etc. în conformitate cu prevederile legale. canal. o avizele pentru protecţia mediului şi a apelor.mii lei din fondurile bugetului de stat sau ale bugetului local. 1. o alte avize de specialitate. apă.. Părţile scrise • Descrierea generală a lucrărilor: . instruire personal. o certificatul de urbanism. La faza studiu de fezabilitate este interzisă angajarea de cheltuieli pentru pregătirea documentelor privind organizarea licitaţiei. potrivit legislaţiei în vigoare.1:500). Avize şi acorduri.mii lei din credite externe garantate sau contractate direct de stat. comisioane. . rata impozitului. se avizează şi se aprobă de persoana juridică achizitoare potrivit reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor. Conţinutul cadru al proiectului tehnic este următorul: A. perioada de scutire de impozit. precum şi regimul juridic al terenului. publicitate.. se defalcă: . impozite. mii lei din surse proprii. inclusiv cu rata de actualizare.  manopera (cu detalierea pe structura de personal). privind: o avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei. o avizele pentru consumul de gaze naturale combustibile.. . instalaţii de canalizare. prezentarea ofertelor şi adjudecarea execuţiei investiţiei publice (proiect tehnic. Părţile desenate o Plan de amplasare În zonă (1:25. condiţiile financiare de realizare a obiectivului (analiza cash-flow.. . cheltuieli de administraţie şi marketing etc..4. în afara acestor bugete. cu încadrarea amplasamentului în planul urbanistic. analiza raportului cost-profit. chirii şi /sau amortismente. avizat şi aprobat potrivit legii..

centrala de aer comprimat etc. Detalii de execuţie Se elaborează în conformitate cu materialele şi tehnologiile de execuţie propuse. detalii principale.1. o standarde. izolaţii termice.  scheme desfăşurate. la scara 1:50) cu amplasarea elementelor instalaţiei respective. Autorizaţia de construire Reprezintă actul eliberat de primăria municipiului. Părţi desenate Cuprind planşele principale privind execuţia instalaţiilor fiecărui obiect (inclusiv cote. dar cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic. executarea şi funcţionarea instalaţiilor respective. fără să fie necesar să se suplimenteze cantităţile de lucrări respective şi fără să se depăşească costul lucrării stabilit în faza de ofertă.  schemele principale ale instalaţiilor (pentru instalaţii sanitare: schema coloanelor. 1. cuprinzând traseele. protecţii anticorosive şi parametrii principali ai instalaţiilor etc. acustice. 10 . la scara 1:500 sau 1:1000.2. ÎN SISTEMELE DE LUCRĂRI HIDROEDILITARE ŞI DE GAZE ALE LOCALITĂŢILOR 1. normative şi alte prescripţii tehnice care trebuie respectate.). B. diametrele conductelor etc. toleranţe. proiectarea. din punctele termice. o specificarea dimensiunilor. toleranţe.). de aspect.1. • Listele cu cantităţi de lucrări şi utilaje. o tehnologii de execuţie a lucrărilor. proprietăţilor fizice.  secţiuni. teste etc.. GAZE NATURALE ŞI FLUIDE TEHNOLOGICE. ÎNCADRAREA OBIECTIVELOR DE INVESTIŢII PUBLICE PENTRU INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APA. de calitate. pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea. din centralele de aer comprimat etc. o nominalizarea planşelor (inclusiv precizări şi prescripţii complementare acestora). o condiţii de recepţie a lucrărilor de instalaţii. oraşului sau comunei (în funcţie de importanţa construcţiei şi de amplasament). calităţile materialelor.  planul de amplasare a utilajelor (din staţiile de pompare a apei. pentru materialele componente ale lucrării.2.. pe specialităţi de instalaţii). verificările şi probele necesare. punctul termic. reţelelor exterioare.).5. de montare a instalaţiilor (din staţia de hidrofor. chimice. pentru instalaţii de gaze naturale: schema izometrică etc.  planuri de situaţie. dimensiuni. 1. scara 1:50. care cuprind: o breviare de calcul pentru dimensionarea elementelor componente ale instalaţiilor.• Caietele de sarcini (elaborate de proiectant şi organizate în volume distincte. vederi.) şi anume:  planurile tuturor nivelurilor clădirii (de regulă.  profilul longitudinal al reţelelor exterioare. • Graficul general de realizare al investiţiei. CANALIZARE.

). CERINŢELE ESENŢIALE DE CALITATE ŞI CRITERIILE DE PERFORMANŢE PENTRU INSTALAŢIILE SANITARE. economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor şi este emis de către primării sau prefecturi. următoarele cerinţe esenţiale de calitate (conform Legii nr. CANALIZARE.2. protecţia muncii etc. cu participarea inginerilor de instalaţii. canalizare şi gaze naturale. care stabileşte condiţiile de realizare a obiectivului de investiţii din punct de vedere al impactului asupra mediului şi este eliberat de Agenţia pentru Protecţia Mediului pe baza unui studiu de impact asupra mediului. 10 / 1995): A .siguranţă în exploatare. gaze naturale şi fluide tehnologice. o Regulamentul local de urbanism.2. energie termică. • Acordul energetic. de regiile sau agenţii economici care asigură utilităţile respective. după caz. 1. o Planul urbanistic de detaliu (PUD). Aceste documente se elaborează de către arhitecţi şi specialişti în plan general. B . • Avizul Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari. se face astfel încât acestea să realizeze şi să menţină. pentru utilizarea gazelor naturale pentru instalaţiile de încălzire a locuinţelor individuale (centrală termică sau sobe). de vecinătăţile acestuia şi de cerinţele funcţionale.. după caz. eliberate. pentru producerea apei calde de consum şi pentru aparatele de utilizare din bucătăriile clădirilor de locuit. telecomunicaţii etc. • Avize şi acorduri pentru racordarea şi/sau coordonarea reţelelor de alimentare cu apă. gaze naturale şi fluide tehnologice este condiţionată de obţinerea unor avize şi acorduri. din perspectiva dezvoltării localităţii în ansamblul ei.2. ţinând seama de particularităţile generate de teren.3. energie electrică. cu respectarea următoarelor reglementări de urbanism şi amenajare a teritoriului: o Regulamentul general de urbanism. • Acordul de mediu. de alimentare cu apă. 11 . 1. DE ALIMENTARE CU APĂ.rezistenţă şi stabilitate. o Planul urbanistic general (PUG) şi Planul urbanistic zonal (PUZ). canalizare. Planul urbanistic de detaliu (PUD) stabileşte condiţiile de amplasare şi de execuţie pe un anumit teren a unuia sau mai multor obiective cu destinaţie precizată. GAZE NATURALE ŞI FLUIDE TEHNOLOGICE Proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare. Planurile urbanistice: PUG şi PUZ Stabilesc soluţiile generale de alimentare cu apă. privind încadrarea în legislaţia siguranţei la foc a obiectivelor respective de instalaţii şi construcţii. pe întreaga durată de utilizare. canalizare. • Alte avize şi acorduri (protecţia sanitară. cele mai importante sunt: • Certificatul de urbanism. 1. dintre care. canalizare.3. sau Autorizaţia de mediu. care cuprinde elemente privind regimul juridic.Cererea de eliberare a autorizaţiei de construire trebuie însoţită de un certificat de urbanism emis de către organele competente. Avize şi acorduri Realizarea obiectivelor de investiţii pentru instalaţii de alimentare cu apă.

P 100.P.l. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. hotărâri şi ordonanţe guvernamentale). REGLEMENTĂRI TEHNICE SPECIFICE PENTRU INSTALAŢII SANITARE.  Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora. montarea. instrucţiuni. Datorită numărului relativ mare de reglementări tehnice specifice acestui domeniu de instalaţii.  Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor. hidrofugă şi economie de energie. F .  Normativ pentru exploatarea instalaţiilor sanitare. respectiv de exploatare a instalaţiilor.siguranţă la foc. în „GHIDUL DE PERFORMANŢE PENTRU INSTALAŢII SANITARE" (I. o ghiduri.  Legea nr.igienă.protecţia împotriva zgomotului.S. privind protecţia la acţiunea focului. regulamente. GAZE NATURALE ŞI FLUIDE TEHNOLOGICE Proiectarea.izolaţie termică.  STAS 1795 . cuprinse în: o acte legislative (legi. Criteriile de performanţă pentru realizarea acestor cerinţe sunt sistematizate şi prezentate. 50 / 1991 privind autorizarea executării construcţiilor.  Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de alimentare cu gaze naturale. Prescripţii fundamentale de proiectare. respectiv gaze Ig. se vor menţiona cele mai importante:  Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare.C . E . o standarde.  Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de alimentare cu gaze naturale. DE ALIMENTARE CU APĂ. 1. în continuare. l 9. social-culturale.. sănătatea oamenilor.C.  Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe. o normative de proiectare şi executare. P 118. l 6/1.  STAS 1478 . CANALIZARE.Instalaţii sanitare.  Norme tehnice l. agrozootehnice şi industriale. D.R. exploatarea şi postutilizarea acestor instalaţii se efectuează în conformitate cu reglementările tehnice specifice.Instalaţii sanitare. detaliat. nr. l 9/1.C. 273/1994. Proiectele de instalaţii sanitare şi de gaze se verifică pentru toate cerinţele de calitate şi pentru toate categoriile de construcţii de verificatori atestaţi de MLPTL pentru specialitatea instalaţii sanitare îs. Prescripţii fundamentale de proiectare. 12 .T). 16.4. refacerea şi protecţia mediului. executarea. decrete. Canalizarea interioară.

CAPITOLUL II INSTALAŢII SANITARE SISTEME ŞI SCHEME GENERALE ALE INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ 2. racordate la conductele publice. pompe cuplate cu rezervoare de înălţime etc. SOLUŢII PRIVIND SISTEMELE ŞI SCHEMELE GENERALE DE ALIMENTARE CU APĂ Sistemul de alimentare cu apă reprezintă totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor utilizate pentru satisfacerea necesarului de apă al centrelor populate şi industriale şi se compune din: captarea apei. Captarea cuprinde construcţiile şi instalaţiile necesare colectării apei din sursele naturale şi deci nu poate lipsi din nici un sistem de alimentare cu apă. pomparea şi distribuţia apei. sau. În centrele populate şi în industrii. apa este transportată prin aducţiuni sau apeducte care sunt constituite din conducte şi canale. se prevăd rezervoare în care se înmagazinează o anumită cantitate de apă. Rezervoarele sunt obligatorii în orice schemă de alimentare cu apă. Rezervoarele pot fi comune. numai pentru unele dintre acestea. În sistemul de alimentare cu apă. înmagazinarea. Consumul de apă din clădiri fiind variabil în timp. pentru stocarea rezervelor de apă necesare consumului menajer. staţiile de pompare se prevăd ori de câte ori este necesar. pentru a asigura astfel şi presiunea în reţeaua de distribuţie. Dacă relieful permite. 13 . tehnologic şi pentru combaterea incendiilor. prin conducte de branşament. Staţiile de pompare pot fi cuplate cu rezervoarele de acumulare a apei. în reţeaua de distribuţie etc.). social-cul-turale şi unele unităţi industriale. de lungimea reţelei. de debitele şi presiunile necesare la consumatori) este asigurat de staţiile de pompare orăşeneşti. Regimul de presiune al apei din conductele magistrale (stabilit în funcţie de înălţimile clădirilor. instalaţiile pentru corectarea calităţii sau tratarea apei. care funcţionează interconectate în sistem. alimentarea cu apă este realizată printr-o reţea compusă din conducte magistrale (artere) şi conducte de serviciu (conducte publice). se prevăd staţii de repompare a apei (staţii de hidrofor. de exemplu: între captare şi staţia de tratare a apei. Între captare şi instalaţiile de tratare. grupuri de pompe cu turaţie variabilă. rezervoarele de înmagazinare se pot amplasa la înălţime (castele de apă).1. Pentru alimentarea cu apă a consumatorilor din clădirile de locuit. transportul (aducţiunea). dacă aceasta din urmă este amplasată la o cotă mai ridicată decât captarea. pentru compensarea zilnică a debitelor de consum cu cele de alimentare. Apele preluate din surse naturale sunt tratate în instalaţii speciale de corectare a caracteristicilor calitative ale apei pentru a corespunde scopurilor în care sunt utilizate. uneori. la care sunt racordate branşamentele consumatorilor.

16 . Schemele caracteristice pentru alimentarea cu apă a centrelor populate şi a industriilor prezintă anumite particularităţi.castel de apă. în care. 5 .1. 8 .rezervoare de acumulare (înmagazinare) a apei cuplate cu staţie de pompare. 4 . 2. 13 .conductă de apă caldă. 3 .1. relieful terenului.1.staţie de pompare.aducţiune. 7 .captare.1. Fig. regimul de funcţionare al consumatorilor etc..staţie de tratare a apei.conductă de serviciu (conductă publică).1.1..construcţii şi instalaţii de aducţiune a apei. Schemele generale de alimentare cu apă pot cuprinde toate elementele arătate în figurile 2. Schema generală a unui sistem de alimentare cu apă a unităţilor industriale: 1 .2. 2 .2.staţie de pompare a apei. 12 . Schema generală de alimentare cu apă a unui centru populat: 1 . 7 . după o tratare prealabilă. 14 şi 15 . 2. în funcţie de condiţiile specifice locale sau rezultând din calcule tehnico-economice. 4 . 10 .instalaţie de tratare a apei. o parte din debitul total de apă este recirculat în sistem. presiunile şi calităţile apei necesare la consumatori. 6 .râu. 12 .1.rezervor de acumulare (înmagazinare) a apei.agregate industriale în care apa este utilizată pentru realizarea proceselor tehnologice.turn de răcire a apei. 2 .sursă de alimentare cu apă.staţia de tratare a apei recirculate 14 .staţie de pompare a apei. 5 . 13 .clădire.reţea exterioară de distribuţie a apei din ansamblul de clădiri.conductă pentru apă de adaos.pompă de circulaţie. iar în figura 2.2. ce depind de: natura sursei de apă.1.conducte de apă recirculată. şi 2. 8 . a unităţilor industriale. debitele.1. se prezintă o schemă generală de alimentare cu apă a unui centru populat. 9 . 10 . în figura 2. sau numai o parte din acestea. 3 .conductă de branşament.captare. 9 . 6 .Fig.conductă magistrală (arteră).staţie de repompare a apei. 11 .

prin conducte de branşament şi instalaţiile din interiorul clădirilor.). în canale tehnice circulabile sau în canale vizitabile. instalaţiile interioare sunt:  ramificate (sau arborescente). După parametrii apei din conducta publică în punctul de racord. instalaţiile interioare pot fi cu:  o reţea pentru satisfacerea tuturor nevoilor de consum al apei (menajer. cu conducte montate în subsol (dacă există). instalaţiile interioare sunt pentru: 15 .  mixte. pe grinzi. După scopul întrebuinţării apei.1.  distribuţia apei industriale. 2. cu conductele montate sub planşee.  prin intermediul instalaţiei de pompare cu rezervor de înălţime (fig. instalaţiile de distribuţie a apei din clădiri pot fi racordate la conducte publice:  direct sau funcţionând sub presiunea apei din conducta publică.  reţele comune pentru anumite consumuri (de exemplu: reţea comună pentru consumul menajer şi pentru incendiu. inclusiv instalaţiile de ridicare a presiunii apei reci.  două sau mai multe zone de presiune. staţia de hidrofor cu punctul termic pentru prepararea apei calde de consum etc.).  prin intermediul instalaţiei de ridicare a presiunii apei (fig.2. o zonă de presiune este limitată la 6 bar. După temperatura apei distribuite. CRITERII DE CLASIFICARE ŞI CONDIŢII DE REALIZARE A INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ DIN ANSAMBLURI DE CLĂDIRI Instalaţiile de alimentare cu apă din ansambluri de clădiri se compun din reţele exterioare. După numărul de reţele de distribuţie a apei ţinând seamă şi de natura consumului.1. După forma reţelei de distribuţie.. 2. rezervoarele de înmaga-zinare a apei cu staţia de pompare. parţial inferioară şi parţial superioară.În cadrul unei scheme de alimentare cu apă trebuie realizată gruparea diferitelor elemente componente (captarea cu staţia de tratare a apei. racordate la conductele publice ale sistemului de alimentare cu apă a localităţii sau la sursele proprii. După poziţia de montare (de amplasare) în clădire a conductelor principale de distribuţie. (fig.  combaterea incendiilor (instalaţii cu hidranţi interiori. 2.1. reţea comună pentru consumul tehnologic şi pentru incendiu etc. 2. stâlpi etc.4). se-mivizitabile sau nevizitabile practicate sub pardoseala parterului.  reţele separate (distincte) pentru fiecare fel de consum. ceea ce conduce la economii de investiţii şi simplificarea exploatării instalaţiilor. instalaţiile interioare pot fi cu:  o zonă de presiune.5). industrial. instalaţiile pot fi cu distribuţie:  inferioară.3).  inelare.  superioară. cu sprinklere. instalaţiile interioare pot fi pentru:  consum menajer. de incendiu). considerată rezistenţa maximă admisibilă a materialelor din care sunt executate conductele sau armăturile instalaţiei interioare. După regimul de presiune a apei.  mixtă. drencere sau alte capete de debitare a apei).

se prevăd reţele inelare de distribuţie.  calitatea apei pentru consum.. garaje etc.  regimul necesar de alimentare cu apă: continuu sau intermitent.  destinaţia şi caracteristicile constructive ale clădirii:  de locuit.  caracteristicile hidraulice (debitul. se adoptă instalaţii cu distribuţie inferioară ramificată. stadioane. cantitatea şi variaţia consumului de apă. se adoptă instalaţii cu reţele separate pentru consum menajer.  prepararea şi distribuţia apei calde de consum. astfel că. în cazul clădirilor înalte. cinematografe. Astfel. case de cultură. Când consumatorii industriali necesită un regim continuu (fără nici un fel de întreruperi) în alimentarea cu apă. cu sau fără subsol tehnic. comună pentru consum menajer şi incendiu. sau numai cu canale tehnice vizi-tabile sau nevizitabile etc. ateliere. pentru anumite procese tehnologice se poate utiliza apă nepotabilă. la realizarea instalaţiilor de distribuţie a apei se au în vedere calcule tehnico-economice. pardoseala este ocupată de maşini şi utilaje. pentru clădirile de locuit şi pentru majoritatea clădirilor social-culturale.  industriale: hale de producţie. spitale. În afara criteriilor arătate. la care. la care. de regulă. Pentru realizarea unei instalaţii interioare de distribuţie a apei se ţine seama de următoarele elemente principale:  caracteristicile consumatorilor de apă din clădire şi anume:  natura. presiunea de serviciu). se adoptă soluţia distribuţiei superioare a reţelei. de adâncime sau recirculate). regimul de furnizare a apei (continuu sau intermitent) şi calitatea apei furnizată de conducta publică sau de sursele proprii.. prevăzându-se etaje tehnice în care se montează conductele de distribuţie şi instalaţiile necesare ridicării presiunii apei pentru zonele superioare. se preconizează soluţia distribuţiei apei pe zone de presiune. 16 . distribuţia apei reci. eventual din surse proprii (de suprafaţă.  social-culturale: teatre. gări etc. cel mai des. tehnologic şi pentru incendiu. pe când la clădirile industriale.. care urmăresc realizarea unui cost total anual minim de investiţie şi de exploatare a instalaţiilor. la care se impun anumite condiţii de confort sau cerinţe de estetică. săli de sport.

2 . 17 . 8 . Schema izometrică a instalaţiei de alimentare cu apă cu distribuţie inferioară: 1 .robinet de închidere cu golire pe racord.rezervor tampon.conductă de ocolire. 2 .Fig. 5 .4. 9 . 3 – contor . 2.conductă de distribuţie inferioară. 6 .robinet de închidere pe conducta de legătură.10 .conductă de aspiraţie a pompelor. 17 .robinet de închidere cu golire pe coloană 11 . 15 . Fig. 3 . 6 .ramificaţie spre coloană.coloană. 12 .16 .robinet cu plutitor. 5 .conductă de refulare a pompelor.robinet de închidere pe legătura la obiecte sanitare. 10 .conductă de racord. Schema izometrică a unei instalaţii interioare de alimentare cu apă cu distribuţie inferioară şi staţie proprie de ridicare a presiunii: 1 .conductă de distribuţie inferioară.legătura la armăturile obiectelor sanitare.4 .pompă.contor.conductă de racord la conducta de distribuţie. 2.conductă de racord.1. 4 .ramificaţie spre coloană. 8 .1. 9 .reţea exterioară de alimentare cu apă rece a ansamblului de clădiri. 11 .conductă de legătură dintre recipientele hidropneumatice şi conducta de distribuţie. 7 .robinet de închidere cu golire.reţea exterioară de alimentare cu apă rece a ansamblului de clădiri.recipient hidropneumatic.coloană. 14 . 13 .legătură la armăturile obiectelor sanitare.3. 7 .

cuprind: reţele de conducte.rezervor tampon.5. armăturile obiectelor sanitare.conductă de distribuţie superioară. 14 ramificaţie spre coloană. 4 .3.conductă de alimentare de la rezervorul de înălţime.robinet de închidere pe conducta de legătură. 17 .pompă. 6 .legătură la armăturile obiectelor sanitare. 9 . 5 . Prezentarea în planuri şi scheme a instalaţiilor se face. 2.1.conductă de ocolire.coloană.Fig. spălat etc. utilizând semnele convenţionale cuprinse în STAS 185/1 . 15 . 2. social-culturale sau din grupurile sanitare ale clădirilor industriale. 12 .conductă de racord... 6.conductă de refulare a pompelor. 13 . Soluţii constructive şi scheme ale instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi caldă pentru consum menajer Instalaţiile interioare de alimentare cu apă rece şi. armături montate pe reţelele de conducte.coloană de alimentare cu apă a rezervorului de înălţime. fitinguri. 3 .1. respectiv apă caldă pentru consum menajer. 7 .conductă de aspiraţie a pompelor. INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE ŞI CALDĂ PENTRU CONSUM MENAJER Instalaţiile interioare de alimentare cu apă rece şi caldă pentru consum menajer (băut.) au rolul de a asigura alimentarea cu debitul şi presiunea de utilizare necesare a tuturor punctelor de consum al apei (robinete sau baterii ames-tecătoare de apă rece cu apă caldă de consum. 2 . 8 . 16 . 11.reţea exterioară de alimentare cu apă rece a ansamblului de clădiri. 18 . Schema izotermică a unei instalaţii interioare de alimentare cu apă cu distribuţie superioară: 1 . gătit.3. obiecte sanitare şi accesoriile acestora.rezervor de înălţime. 2.contor. montate la obiectele sanitare) din clădirile de locuit.robinet cu plutitor. 10 .

19 .

Figura 2.1. Principalele semne convenţionale utilizate la întocmirea desenelor instalaţiilor sanitare 20 .2.

(distribuţie superioară). pe conductele de legătură de la coloane la armăturile obiectelor sanitare din camera de baie şi din bucătărie. Pentru contorizarea cantităţilor de apă rece. Contoarele se montează pe racordurile de alimentare cu apă rece. respectiv de apă caldă de consum. În clădirile de locuit colective (blocuri de locuinţe) reţelele de conducte pot fi cu contorizare: . Această soluţie necesită un cost mai mare de investiţie (fiind necesare patru contoare) şi se poate aplica dacă există condiţii tehnice de montare a acestor contoare. se adoptă. În cazul clădirilor de locuit existente. instalaţii interioare de alimentare cu apă cu distribuţie inferioară. instalaţiile interioare de alimentare cu apă sunt cu distribuţie superioară. De regulă.2.2.. stâlpi etc. cu robinete principale de închidere şi cu racorduri flexibile care.3. a apartamentelor fiecărui nivel. cu conductele amplasate în subsoluri sau în canale tehnice circulabile. Pe fiecare racord se montează robinete de închidere.(distribuţie inferioară) sau la partea superioară a clădirii.3. de apă caldă. La fiecare nivel. şi 2. plumb sau oţel inox.individuală (apartament). în clădirile industriale. Armăturile obiectelor sanitare (robinete.3. canale tehnice etc.2. .1. se prevăd nişe special amenajate sau casete prefabricate. la care sunt montate contoare pe 21 . care sunt suprapuse pe aceeaşi verticală.): .1.2. prevăzute. cu contorizare colectivă. ale fiecărui apartament. baterii amestecătoare) se pot racorda direct sau prin intermediul unor distribuitoare de apă rece şi respectiv. cu apa caldă de consum. se poate trece la contorizarea individuală . acestea se pot monta în subsol.1. în general. respectiv apă caldă de consum. de consum. soluţie care asigură protecţia reţelei de conducte la solicitările mecanice provocate de vibraţiile maşinilor şi utilajelor respective. ţevi din mase plastice (polietilenă de înaltă densitate sau polipropilenă). uşor manevrabile. se face prin coloane principale amplasate în zona casei scării. în sistem cu contorizare colectivă Reţelele de conducte de distribuţie a apei reci şi respectiv. Pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de apă rece şi caldă se recomandă tuburi flexibile din metal sau mase plastice şi racorduri speciale din cupru. montând contoare de apă rece. respectiv de apă caldă de consum. cu apă caldă. în sistem cu contorizare individuală (pe apartament) Alimentarea cu apă rece şi respectiv. în clădirile de locuit şi în majoritatea clădirilor so-cial-culturale. pe conductele principale de distribuţie se prevăd distribuitoare.colectivă (în sistem pauşal). Reţele interioare de alimentare cu apă rece şi respectiv. permit alimentarea fiecărui obiect sanitar în parte.conducte principale de distribuţie. pe grinzi. sunt prezentate principalele semne convenţionale utilizate la întocmirea desenelor instalaţiilor sanitare. în care se amplasează contoarele de apă rece. a apei calde de consum se compun din (fig. iar pentru conductele de legătură. 2. cu apă caldă de consum. în care pardoseala este ocupată de maşini şi utilaje. 2.2. Pentru coloanele principale se recomandă ţevi din oţel zincate. Reţele interioare de alimentare cu apă rece şi respectiv.În figura 2. respectiv de apă caldă de consum. pentru clădirile de locuit se adoptă reţele cu distribuţie inferioară. suspendate sub planşee. iniţial. cu conductele principale de distribuţie montate în subsoluri sau în canale tehnice vizitabile. în funcţie de condiţiile constructive ale clădirii.1. 2.

C.40 mm. se montează lire de dilatare sau compensatoare în formă de U executate din ţeava PVC 60 de acelaşi diametru ca şi coloana respectivă şi montată între două puncte fixe. individuale sau colective. la robinetele de apă rece sau bateriile amestecătoare de apă rece şi apă caldă de consum. este necesar ca. Între cele două instalaţii interioare. se prevăd compensatoare de dilatare.conducte de legătură (derivaţii) de la coloane la punctele de utilizare a apei din clădire. în cazul clădirilor de locuit. din coloane. de distribuţie a apei reci şi respectiv. în aceste puncte. rezistente la presiunea de regim de 6 bar şi la temperaturile uzuale ale apei reci (10. la ocolirea elementelor de construcţii şi. de regulă. pe ramificaţiile care alimentează alţi consumatori (cazul blocurilor de locuinţe având la parter birouri. po-liuretan.. aşezate pe suprafaţa exterioară a conductelor în grosime de 30.. contorizarea consumurilor de apă rece şi respectiv. din care primul este un robinet de trecere iar al doilea.). în scară manometrică (suprapresiune). polipropilenă. Pe conductele de branşament. de canalizare etc. prin care apa ajunge. Dacă condiţiile constructive ale clădirii nu permit acest lucru (cazul montării conductelor în subsoluri reci. un robinet de închidere care permite totodată golirea porţiunii de conductă pe care este montat apometrul. egale. de apă caldă. se poate face pentru întreaga clădire. magazine etc.. pentru buna funcţionare a acestora (pentru realizarea amestecului de apă rece cu apa caldă de consum). mai rar.) chiar dacă se prevăd robinete de închidere (de separare) sau clapete de reţinere.).. . 15°C) şi ale apei calde de consum (55. căzi de baie. pentru preluarea alungirilor. spălătoare de bucătărie etc. polipropilenă sau PVC 100. atunci se iau măsuri de izolare termică a acestor conducte. Pentru menţinerea calităţii apei potabile este interzisă orice legătură ocazională sau permanentă între conductele instalaţiei interioare de distribuţie a apei reci pentru consum menajer şi conductele de apă nepotabilă (de apă industrială. a apei calde de consum. restaurante. 22 . 60). polistiren.. în încăperi în care temperatura nu scade sub 0°C (limita de îngheţ). Conductele reţelei de alimentare cu apă caldă de consum se execută cu ţevi din oţel zincate. vată (pâslă) minerală.coloane alimentate cu apă din conducta principală de distribuţie prin conductele de ramificaţie ale acesteia. În acelaşi mod se izolează termic şi conductele de distribuţie a apei calde de consum. Conductele de distribuţie a apei reci pentru consum menajer se amplasează. în şliţurile zidurilor exterioare etc. fie cu ţevi din materiale plastice (polietilenă de înaltă densitate. prin schimbările de direcţie ale conductelor.V. Materialele termoi-zolatoare frecvent folosite sunt: vată din sticlă. policlorură de vinii (P. presiunile apei reci şi apei calde de consum să fie. Pe coloane. folii sau benzi din mase plastice etc. practic. Conductele instalaţiei interioare de distribuţie a apei reci pentru consum menajer se execută fie cu ţevi din oţel zinca-te.). O soluţie modernă de izolare termică a conductelor este folosirea izolaţiilor prefabricate (cochilii) din spumă poliuretanică prevăzută cu un strat exterior protector. contoarele se montează între două robinete. carton bitumat. folosind compensatoare de dilatare. datorită dilatărilor pe reţea. Protecţia termoizolaţiei se realizează cu diferite materiale ca: tablă. singurele puncte de legătură sunt bateriile amestecătoare (montate la lavoare. de regulă. Presiunea în instalaţiile de alimentare cu apă se exprimă. Compensarea dilatării conductelor metalice se realizează în mod natural. sedii de bănci.60 °C).. astfel că.ramificaţiile la fiecare scară de bloc (pentru consumul de apă în scopuri menajere din apartamentele respective) precum şi. În cazul folosirii ţevilor din PVC. .

Fig.3.baterie de lavoar.18 .2. 2 .conductă de distribuţie pentru apă caldă. 12 . 13 . 15 .conductă orizontală de legătură pe apartament la armăturile obiectelor sanitare pentru apă caldă.reţea exterioară de alimentare cu apă caldă. reducerea pierderilor şi a risipei de apă şi creşterea gradului de confort igienico-sanitar în folosirea apei reci şi calde pentru consum menajer.robinet colţar pentru rezervor de closet. 5 . Reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă de consum Reabilitarea instalaţiilor cuprinde ansamblul de măsuri tehnice şi organizatorice destinate să readucă instalaţiile respective la parametrii de funcţionare pentru care au fost proiectate.coloană pentru apă rece.conductă de racord pentru apă caldă.cămin de racord.contor de apartament pentru apă rece.baterie de baie. 10 . cu contorizare individuală (pe apartament): 1 .baterie de spălător. 2.3. 6 . 4 . 16 .1. 14 . 17 . 8 . 2. 6' . cu adoptarea unor soluţii noi de reţele de distribuţie.contor de apartament pentru apă caldă. 11 .2. Schema izometrică a instalaţiei interioare de alimentare cu apă rece şi caldă. Reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor se realizează pe baza unor studii de prefezabilitate şi fezabilitate care să evidenţieze costurile. dar. Modernizarea conduce la creşterea fiabilităţii instalaţiilor.conductă de racord pentru apă rece. 9 .conductă de distribuţie pentru apă rece.reţea exterioară de alimentare cu apă rece. în condiţiile respectării prevederilor din reglementările tehnice legale. 7 . 3 .robinet de închidere din exterior a racordului de apă rece.coloană pentru apă caldă.conductă orizontală de legătură pe apartament la armăturile obiectelor sanitare pentru apă rece. susţinerea financiară şi 23 . cu contorizare individuală a consumurilor de apă rece şi caldă şi cu folosirea unor materiale şi echipamente cu performanţe tehnice ridicate. Modernizarea include reabilitarea instalaţiilor.robinet de închidere din exterior a racordului pentru apă caldă.

autorizaţia de construire etc.conductă de racord pentru apă rece. 7 .coloană de apă rece.idem. acorduri.cămin de racord. Implicaţiile schimbării destinaţiei clădirii asupra instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă de consum Schimbarea destinaţiei clădirii sau numai a unei părţi a acesteia (de exemplu.contor exterior colectiv pentru apă rece.) 24 . prevederea unor ramificaţii suplimentare ale conductelor principale de distribuţie.baterie de baie. în sistem cu contorizare colectivă: 1 . pentru apă caldă. cauzate de schimbarea destinaţiei clădirii sau a unei părţi a acesteia. 5 . pentru apă caldă.baterie de lavoar.reţea exterioară de alimentare cu apă caldă. 3 . Fig. 14 . 2. în condiţiile respectării legislaţiei tehnice în acest domeniu (§ 1). se supun aprobării conform legislaţiei în vigoare (avize.idem.robinet colţar de closet. 6 . parterul) are implicaţii directe asupra configuraţiei geometrice a reţelei. 2. a unor coloane şi derivaţii noi etc. 2 . Pe baza acestora. 12 . 15 . 11 .reţea exterioară de alimentare cu apă rece. de apă caldă.4. pentru apă caldă.conductă de racord pentru apă caldă.3. implicând separarea sistemului de contorizare a consumurilor de apă rece şi respectiv. se elaborează proiecte tehnice şi detalii de execuţie.rentabilizarea lucrărilor respective. 4 . Toate acestea fac necesară redimen-sionarea întregii reţele de conducte şi determinarea debitelor şi presiunilor necesare în secţiunea de racord (branşament) pentru asigurarea funcţionării instalaţiei în deplină siguranţă pe durata exploatării.conductă de distribuţie pentru apă rece.3. Modificările asupra instalaţiilor. Schema izometrică a instalaţiei interioare de alimentare cu apă rece şi caldă. 8 . 9 .2.idem. 10 .baterie de spălător. 13 .1.

de modul în care aceste instalaţii sunt proiectate şi exploatate. respectiv.). în felul acesta se va realiza dezideratul ca instalaţia de încălzire adoptată unei construcţii date să-şi îndeplinească rolul în totalitate. iar întregul proces să fie automatizat. ci şi la modul în care acestea sunt exploatate. pe lângă soluţiile adoptate. se cere ca ele să fie urmărite continuu atât în ceea ce priveşte condiţiile pe care le realizează la consumatori cât şi modul în care se realizează aceste condiţii. social culturale etc. o nouă concepţie privind proiectarea în instalaţiile de încălzire. adică realizarea condiţiilor de confort cu consumuri cât mai reduse de energie. asigurând astfel. de asemenea.CAPITOLUL III INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE 3.  Sursa termică trebuie să fie echipată. producerea de energie termică să se facă cu consum redus de combustibil. în concordanţă cu potenţialul actual al tehnicii (aparate de încălzire moderne. adică cu ce consumuri de e-nergie. cu aparatură performantă. le revin şi rolul de a utiliza raţional şi eficient această energie. situată în jurul valorii cerute.  Acestea participă activ la realizarea bilanţului energetic al unei încăperi. soluţii de încălzire eficiente etc. 2/3 pentru încălzire. condiţiile de termoneutralitate senzorială (lipsa senzaţiei de cald sau de rece).  Aproximativ 40 % din energia primară este folosită sub formă de energie termică pentru nevoile gospodăreşti din construcţiile de locuit şi sectorul terţiar (clădiri administrative. acoperind pierderile prin căldura cedată de sistem.  Instalaţiilor de încălzire. Importanţa instalaţiilor de încălzire  Principalul rol al instalaţiilor de încălzire este de a asigura în perioada rece temperatura optimă în încăperi. pentru om. Se impun o serie de măsuri începând cu consumatorii şi terminând cu sursa termică.). Este evident că aceste consumuri sunt destul de ridicate.  La consumatori este necesar să se asigure soluţii de încălzire adecvate. în încăperi. ceea ce face ca rolul instalaţiilor de încălzire să fie la acelaşi nivel având în vedere că. modul în care se face gestiunea energiei consumate. atât în plan orizontal cât şi în plan vertical.  Odată cu creşterea gradului de confort în clădiri. o exploatare şi o gestionare eficientă prin comandă automată etc. Instalaţiilor de încălzire le revin rolul ca procesul destul de complex al schimbului de căldură şi masă între om şi mediul înconjurător să se desfăşoare fără urmări negative asupra organismului. acolo unde omul locuieşte sau îşi desfăşoară activitatea productivă. depinde consumul de energie şi eficienţa lor economică.1.  Rolul instalaţiilor de încălzire nu se rezumă numai la proiectarea şi realizarea de soluţii moderne şi eficiente. fiind mari consumatoare de energie. De aceea. specialiştii care se ocupă cu asigurarea lui sunt obligaţi a lua o serie de măsuri apelând la: găsirea de aparate moderne performante. din care. o temperatură a suprafeţelor elementelor de construcţii astfel încât să evite pe cât 25 . Faţă de cele menţionate se poate concluziona că rolul unei instalaţii de încălzire este de a realiza:  menţinerea în încăperi a unei temperaturi cât mai uniforme. soluţii moderne de încălzire.

o. urmând ca ghidurile de performanţă să trateze aceste probleme şi în detaliu. adaptarea la utilizare. confortul antropodinamic. de asemenea. puritatea aerului. confortul vizual. noxe. f. Este clar că specificul instalaţiilor de încălzire impune includerea în această clasă de obligativitate cel puţin şi a categoriilor de exigenţe a şi b. etanşeitatea. b. k. e. Evaluarea unei exigenţe se face cu ajutorul unuia sau mai multor criterii de performanţă. igiena. Exigenţe de calitate ale instalaţiilor de încălzire centrală Calitatea poate fi definită cu ajutoru. e. rezistenţa si stabilitatea. zgomote etc. iar altele mai mică. încălzire fără curenţi perturbatori ai aerului din încăpere. etanşeitatea. rezistenta şi stabilitatea. siguranţa la foc. h. izolarea termică şi economia de energie. confortul termic. d. n.    posibil fenomenul de radiaţie rece (schimb activ de căldură între om şi aceste suprafeţe) precum şi fenomenul de condensare a vaporilor de apă pe suprafaţa acestor elemente.2. Exemplificativ. c. pentru exigenţele a. adaptarea la utilizarea şi economia de energie sunt exigenţele care trebuie îndeplinite cu prioritate de către instalaţie. precum şi fără poluarea mediului înconjurător. l. următorului set de exigenţe: a. sănătatea oamenilor şi protecţia mediului. protecţia împotriva zgomotul(confortul acustic). siguranţa la foc. unele dintre aceste categorii de exigenţe au o importantă mai mare. soluţii eficiente şi economice atât din punct de vedere al instalaţiilor cât şi al exploatării. g. Legea privind calitatea constructlor prevede obligativitatea realizării şi menţinerii. reglare a temperaturii interioare în funcţie de necesităţi. au o importanţă majoră siguranţa în exploatare. siguranţa în exploatare. 3. confortul termic.  Exigenţa confortul termic Criterii de performantă:  temperatura interioară a aerului C  stabilitatea si uniformitatea temeraturi interioare a aerului C 26 .). În aprecierea unei instalaţii de încălzire. confortul tactil. b şi c vor fi indicate criteriile de performanţă corespunzătoare. g. d. f. ţinând totodată seama de inerţia termică a elementelor de construcţii. j. durabilitatea. sănătatea oamenilor. a unor niveluri de performanţă corespunzătoare pentru categorie de exigente: c. i. j. Astfel. economicitatea. m. pe întreaga durată de existenţă a unei construcţii şi a instaiatiar aferente. refacerea şi protecţia mediului. încălzire fără poluarea aerului din încăperi (degajări de praf.

).  natura agentului termic: încălzire cu apă caldă. apă fierbinte. peverticală. pompe etc.0K]. lichizi.  necesarul specific global de căldură pentru încălzire al clădirii [W/m3. avarii.  natura energiei utilizate: încălzire cu energie convenţională (combustibili fosili: gazoşi. biomasă eţc.     temperatura interioară rezutantă C ecartul de temperatură.  stabilitatea hidraulică a reţelei. funcţionare parţială. Observaţie: primele două criterii de performanţă sunt proprii construcţiei.  Exigenţa izolarea termică şi economia de energie Criterii de performanţă:  rezistenţa termică a elementelor de construcţii care constituie anvelopa clădirii [m2.  randamentul termoizolatiei conductelor [%]. energie geoţerma-lă. 27 . abur cu presiune joasă. încălzire electrică.  modul de amplasare a sursei termice: încălzire locală.) [%]. între nivelul capului şi nivelul gleznelor [K]. centrală şi la distanţă. 3. încălzire cu pompe de căldură. indicele global de confort termic viteza curenţilor de aer îm m/s umiditatea relativă a aerului [%]. aer cald. dar au implicaţii majore în dimensionarea instalaţiei de încălzire. instalaţii de recuperare a căldurii reziduale.  aparatură de măsură şi control pentru cunoaşterea parametrilor instalaţiei de încălzire.  energia înglobată în instalaţie [J].3.  Exigenţa adaptarea la utilizare Criterii de performanţă:  măsuri care să permită reglarea sarcinii termice de încălzire în funcţie de parametrii climatici exteriori.  modul în care se asigură parametrii din interiorul încăperilor: încălzire normală şi încălzire de gardă.  condiţii şi măsuri care permit ca instalaţia să facă faţă unor situaţii speciale: extinderi. încălzire cu energii neconvenţionale (energie solară.0K]  randamentul energetic al utilajelor (cazane. radiaţie.  eficienţa termică a suprafeţelor de schimb de căldură ale corpurilor de încălzire şi schimbătoarelor de căldură [W/m2. abur cu presiune medie.K/W].  măsuri care să permită o bună integrare a instalaţiei în clădirea deservită. solizi). Clasificarea instalaţiilor de încălzire Instalaţiile de încălzire se pot clasifică după mai multe criterii şi anume:  modul în care se face transmisia căldurii: încălzire prin convecţie.

în general.clădiri de locuit individuale.1. . Se recomandă a fi utilizată la: . limitarea fluxului termic şi economisirea energiei în exploatarea clădirilor. atât pe timp de iarnă. 4 niveluri. .necesitatea prevederii de coşuri pentru fiecare sobă sau grup de sobe.. trebuie amplasate pe faţa caldă a termoizolaţiilor.5.complexe de clădiri mici dispersate pe suprafeţe mari (mediu rural).clădiri cu caracter sezonier (organizare de şantier.  sunt de preferat.5. instalarea rapidă cu mijloace locale. încălzirea locală prezintă o serie de avantaje: cost de investiţii redus.suprafeţele încălzitoare au dimensiuni mari şi ocupă mult spaţiu în încăperea în care sunt amplasate.). Prescripţii privind utilizarea încălzirii locale Încălzirea locală este cea mai simplă instalaţie întrucât cuprinde în ansamblul ei atât sursa termică cât şi suprafaţa de încălzire.  barierele de vapori. în principal. . dar fără rezistenţă mare la permeabilitate pentru vapori. . este necesar să aibă o rezistenţă termică sporită cu atât mai mult cu cât este mai uşor.monumente istorice.3.  rezistenţa la permeabilitate la vapori.  stabilitatea termică necesară.  pentru ca un element uşor să fie echivalent cu unul masiv. De asemenea. Ca dezavantaje se pot menţiona: . alcătuite din materiale cu rezistenţă mare la permeabilitatea vaporilor de apă. . folosirea tuturor categoriilor de combustibili gazoşi. locaşuri de cult etc. depozite de materiale etc. astfel că apare pericolul formării condensatului pe faţa rece a termoizolaţiei.  evitarea condensării vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţii. următoarele:  rezistenţa termică minimă necesară pentru asigurarea climatului interior. Alegerea elementelor de construcţii din punct de vedere termotehnic Se face astfel încât să se realizeze. rezistenţă la permeabilitatea vaporilor. la realizarea unui element de construcţii perimetral trebuie avute în vedere următoarele:  amplasarea stratului termoizolator se face de preferinţă spre exterior. Încălzirea locală 3. . deoarece prin acestea vaporii de apă trec cu uşurinţă. posibilitatea încălzirii numai a spaţiilor utilizate. cât şi pe timp de vară. materialele cu proprietăţi termoizolatoare bune. 28 .randamentele termice sunt mult mai reduse în raport cu alte sisteme de încălzire. nu însă şi o cădere corespunzătoare a presiunii. creează condiţii defavorabile la difuzia vaporilor de apă dacă sunt amplasate către interior. soluţiile fără straturi de aer neventilat. ele provoacă o cădere bruscă a curbei de temperaturi prin grosimea elementului. lichizi şi solizi.4. exploatare uşoară deci puţin costisitoare etc. pentru limitarea sau eliminarea fenomenului de condensare a vaporilor de apă în interiorul elementelor de construcţii.inconveniente de ordin igienic şi pericol de incendiu în manipularea combustibilului. practic. . 3. ei neavând.clădiri mici cu maximum 3.

natura materialului din care sunt executate: sobe din zidărie de cărămidă şi teracotă. Caracteristica principală a acestor sobe constă în aceea că.).4. Sobe fără acumulare de căldură În această categorie se înscriu sobele metalice. iar conţinutul de CO2 în gazete de ardere este de 1. Sobe de construcţie specială (şemineuri fig.1. biogaz.. 3. în prezent se construiesc seminar cu grătarul din fier. banchete sau alte forme de figuri estetice. motorină etc. Ca avantaje a acestor tipuri de sobe se pot menţiona: încălzirea rapidă a încăperii.). lemnul. . cu posibilităţi de reglare a aerului necesar arderii. folosirea oricărui tip de combustibil etc. O categorie aparte o reprezintă „încălzirea electrică". Sobele cu acumulare se execută: fixe sau mobile. Puterea termică unitară variază intre 3500 şi 4500 W/m2 de suprafaţă deschisă de şemineu. lichid (păcură. sobe metalice etc.. Viteza curenţilor de aer în secţiunea deschisă este 0. multifuncţionale. în general. Combustibilul folosit este.Clasificarea sistemelor de încălzire locală se poate face după: . Acest mod de încălzire este folosit ca un foc de agrement.  Sobe pentru combustibil gazos. alimentare practic continuă cu combustibil.2%. cele confecţionate cu plăci din faianţă sunt cele mai folosite. la construcţii complicate cu nişe.).. 29 . gazos (gaze naturale.modul de acumulare şi cedare a căldurii: sobe cu sau fără acumulare. temperatură ridicată a suprafeţelor exterioare ale sobelor (inconfort şi pericol de incendiu)..) Şemineurile sunt sobe cu foc deschis cu vatră. Au diferite forme geometrice exterioare de la simplu paralelipiped.3. Sobe cu acumulare de căldură Sobele se execută din zidărie de cărămidă sau plăci din faianţă.2 m/s. Sobele metalice sunt prefabricate şi ele se execută într-o gamă variată. butan etc.5. racordate la coşuri de fum r legătură directă cu exteriorul.2. Din categoria acestor sobe.  Soba metalica pentru combustibil lichid. de regulă. timp de câteva ore.5. etajere.30%. urmare a arderii combustibilului în focar odată sau de două ori pe zi.3. lemne. Randamentul este destul de scăzut 20.5. 3. . căldura rezultată. acoperirea vârfurilor de sarcină în perioada cu temperaturi exterioare scăzute.  Sobe metalice pentru combustibil solid. organizări de şantiere etc. deşeuri etc.combustibilul folosit: sobe cu arderea combustibilului solid (cărbuni. realizând randamente termice de peste 70 %. Transmisia câ-durii se realizează în cea mai mare parte prin radiaţie.). 3. diferenţiate doar de natura combustibilului folosit. cu colectarea cenuşii într-un vas specia s chiar cu posibilităţi de recuperare a căldurii din gazele de ardere. vehiculată cu gazele de ardere este acumulată în pereţii sobei şi cedată lent încăperii. folosite. Ca dezavantaje se pot semnala: lipsa acumulării de căldură. Ele sunt dotate cu dispozitive cu acţiune manuală sau automată pentru ardere şi reglare. la încăperile cu un regim intermitent de încălzire (locuinţe individuale.

de medie temperatură.intrare aer rece. instalaţie cu două conducte (instalaţii bitub). 30 .  numărul conductelor de distribuţie a agentului termic.  modul de circulaţie a apei calde în reţeaua de distribuţie a agentului termic: instalaţii cu circulaţie naturală.1.1. Încălzirea cu apă caldă şi fierbinte 3.Figura 3. 2 – ieşire aer cald. Sistemele de încălzire cu apă caldă se clasifică în funcţie de particularităţile de alcătuire sau funcţionare astfel:  temperatura agentului termic la ieşirea din cazan: instalaţii cu apă caldă. 3 – geam termoizolant. cu temperatura de regim până la 65°C. Agentul termic îşi măreşte potenţialul termic în cazan. instalaţii cu o singură conductă (instalaţii monotub). iar printr-o reţea închisă de conducte. spaţiului ce urmează a fi încălzit. transferă energia termică acumulată.6. Clasificarea sistemelor de încălzire cu apă caldă Se utilizează drept agent termic apa caldă cu temperatura maximă de 95°C.6. instalaţii de apă caldă de joasă temperatură. preluând o parte din energia termică cedată de combustibilul ars. 4 – evacuare gaze de ardere 3. utilizând suprafeţe de încălzire. instalaţii cu circulaţie forţată. cunoscute şi sub denumirea de „termosifon" sau gravitaţionale. Încălzire locală cu seminee generatoare de aer cald: 1 . cu temperatura de regim până la 95°C.

cu suprafeţe radiative. asigură siguranţa în exploatare şi întreţinere. costuri de investiţie mai mari în raport cu alte sisteme. asigurate cu sisteme de asigurare cu vase de expansiune deschise.  soluţia de alcătuire a reţelei de distribuţie: reţele arborescente. pericol de îngheţ. cu distribuţie superioară.  modul de amplasare a conductelor de distribuţie: cu distribuţie inferioară. reţele radiale. instalaţii cu reglare termo-hidraulică centrală. durată medie de viaţă. Caracteristicile principale ale sistemelor de încălzire cu apă caldă sunt următoarele: asigură condiţiile de confort datorită temperaturii scăzute a suprafeţelor corpurilor de încălzire. cu suprafeţe convecto-radiative. inerţie termică mare. în cazul absenţei unui sistem de protecţie cu conductoare de însoţire sau a inhibitorilor contra îngheţului. datorită învelişului de corosiune redus. asigurate cu sisteme de asigurare cu vase de expansiune închise. schema de asigurare sau a legăturii cu atmosfera: instalaţii deschise. instalaţii închise. 31 . vizavi de alte sisteme de încălzire. permit reglarea centrală sau locală a debitelor de agent termic cedate spaţiilor încălzite.  componenţa transmisiei de căldură în spaţiul încălzit: cu suprafeţe convective (static sau dinamic). reţele inelare.  gradul de răspuns la condiţiile de stabilitate termică şi hidraulică: instalaţii cu reglare termo-hidraulică locală. instalaţii cu gestiune globală a energiei.

MODALITĂŢI DE ALCĂTUIRE A INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CU APĂ CALDĂ Sistem de distribuţie Circulaţie Destinaţia clădirii În plan orizontal În plan vertical Număr conducte Contorizare Dotări tehnice Reglare Gestiune Hidraulică N F L C L C Termică L C L C Individuale Locuinţe Colective Individuale Social culturale Colective Radială inelară perimetrală inelară arborescentă inelară arborescentă inelară arborescentă inelară arborescenta inelară arborescentă inferioară superioară inferioară inferioară inferioară inferioară superioară inferioară superioară monotub bitub X X X X X X monotub bitub monotub bitub X X X X X X X X X X X X monotub bitub X X X X X X X X Anexe sociale Industriale Spaţii productive monotub bitub bitub X X X X X X X X X X X Obs. 32 .centrală.naturală.locală. F . N . L .forţată. C .

social-culturale. sau colective. Acest fapt generează disconfort termic local şi deteriorează calitatea aerului interior prin arderea prafului depus şi intensificarea curenţilor convectivi. Principala caracteristică a acestor instalaţii este utilizarea vaporilor de apă ca agent termic transportor. în ipoteza închirierii spaţiilor diferitelor societăţi. Dotările tehnice reprezintă o categorie importantă a schemei adoptate.7. Majoritatea instalaţiilor care utilizează aburul de presiune joasă ca agent termic conţin următoarele componente:  sursa termică (generatoare de abur de presiune joasă). deoarece trebuie să răspundă unui minimum tehnic determinat de funcţionalitatea instalaţiei şi de disponibilităţile financiare ale investitorului. care produce temperaturi ridicate ale suprafeţelor corpurilor de încălzire.7.  sisteme de reglare şi control. 33 .  sisteme de dezaerisire a conductelor de condensat.  sisteme de conducte pentru preluarea condensatului de la consumatori. În cadrul sistemelor de distribuţie se apreciază ca importante: distribuţia în plan orizontal sau vertical şi numărul de conducte. Stabilirea unor criterii de alegere. reglările hidraulice necesare asigurării 3. Explicaţia constă în câteva caracteristici ale acestor instalaţii care generează fenomene nedorite şi anume:  temperatura ridicată a agentului termic. ceea ce sporeşte substanţial capacitatea termică a acestui tip de instalaţii fată de cele utilizând ca agent termic apa caldă. se face luând în considerare destinaţia clădirilor: de locuit (individuale sau colective). în sensul apartenenţei proprietăţii şi exploatării.7 bar suprapresiune). precum şi materialul din care sunt confecţionate reţelele de distribuţie: conductedin oţel.  accesorii. 3.). Criterii privind utilizarea încălzirii cu abur de presiune joasă Domeniul de utilizare al instalaţiilor cu abur de presiune joasă este mai redus decât al celor cu apă caldă. echipamente tehnologice etc.1. Sisteme de încălzire. Se au în vedere niveluri minime de dotare cum ar fi: contorizarea energiei termice consumate. cu abur de presiune joasă Instalaţiile de încălzire cu abur de presiune joasă sunt instalaţii închise utilizând ca agent termic aburul saturat cu presiunea maximă de 1.  utilizatori (corpuri de înclăzire.6. peste 100°C.3.7 bar (0. Criterii privind alegerea sistemului de încălzire Alegerea sistemului de încălzire aferent unei clădiri sau unui grup de clădiri se face în corelaţie cu confortul termic ce trebuie asigurat şi gradul de dotare tehnică pentru care există disponibilitatea financiară a beneficiarului. industriale.2.  sisteme de siguranţă.. care sunt individuale. Opţiunea se face în funcţie de disponibilităţile financiare ale beneficiarului şi se adoptă o soluţie eficientă sub aspectul confortului termic. cupru sau materiale termoplastice. în concordanţă cu normele de gestiune eficientă a energie şi în limitele impuse de protecţia mediului înconjurător. care au spaţii destinate personalului auxiliar şi TESA precum şi spaţii de producţie.  sisteme de conducte pentru distribuţia aburului la consumatori.

 după poziţia conductei de întoarcere a condensatului la cazane în raport cu nivelul de presiune al instalaţiei: condensat neînecat şi condensat înecat. aer şi uneori abur viu. sursa sau generatorul de abur disponibil. având pierderi energetice reduse şi centrală termică proprie. tipul de consumator (civil sau industrial). superioară sau inferioară.). se face ţinând seama de structura clădirii şi de posibilităţile existente privind pozarea conductelor de abur şi de condensat astfel încât să se asigure pantele necesare precum şi montarea separatoarelor de 34 . Această situaţie generează consumuri energetice nejustificate în perioadele cu temperaturi exterioare mai ridicate şi solicită suplimentar ca-zanele prin porniri şi opriri repetate. în sistemul de evacuare a condensatului în care circulă un amestec de apă.  după modul de întoarcere a condensatului la cazane: întoarcere liberă şi întoarcere prin pompare. precum şi a vitezelor mari ale aburului în conducte. Alegerea schemei de distribuţie. inerţia termică redusă a instalaţiei. pentru clădiri izolate.2. Această soluţie poate fi adoptată în cazul existenţei unei reţele de abur tehnologic ca sursă de abur sau atunci când execuţia unei reţele de apă caldă sau fierbinte este neeconomică. aburul nu se transformă integral în condensat şi nu sunt montate dispozitive speciale în acest scop pe conducta de evacuare a condensatului. pentru clădiri mari sau ansambluri de clădiri.7.  imposibilitatea unei reglări calitative  centrale. În acest sens se recomandă următoarele soluţii generale: a. b. 3.  după modul în care se face distribuţia aburului la consumatori: distribuţie superioară şi distribuţie inferioară.ceea ce determină o funcţionare continuă a generatoarelor de abur pentru acoperirea pierderile energetice ale clădirilor. posibilităţile de colectare a condensatului etc. Alegerea sistemului de încălzire cu abur de presiune joasă se face ţinând cont de următoarele criterii: puterea termică necesară. Acest fenomen nedorit se manifestă în situaţia în care la nivelul consumatorilor (corpuri de încălzire. fără desfăşurare mare în plan.  corodarea echipamentelor şi conductelor din oţel.  riscul funcţionării defectuoase prin apariţia unor dopuri de apă însoţite de zgomote pe conducte sau în corpurile de încălzire. echipamente tehnologice etc. Instalaţiile mici pot fi proiectate uneori în sistem monotub în acest caz aburul şi condensatul circulă pe aceeaşi conductă . se recomandă instalaţii de încălzire cu abur de presiune joasă cu colectarea condensatului în rezervoare intermediare şi pomparea acestuia în cazane.  riscul scăpărilor de abur prin conductele de dezaerisire ale sistemului de evacuare a condensatului. în special. astfel:  după numărul de conducte care alimentează corpurile de încălzire : monotub şi bitub. Particularităţi ale instalaţiilor cu abur la presiune joasă Sistemele de încălzire cu abur de presiune joasă pot fi clasificate după anumite criterii. singura reglare posibilă fiind cea de debit. consecinţe ale unei proiectări sau execuţii defectuoase. amplasarea consumatorilor în clădiri şi a clădirilor în raport cu sursa termică. este indicată utilizarea sistemelor cu întoarcerea liberă a condensatului la cazane. În majoritarea instalaţiilor de încălzire cu abur de presiune joasă se folosesc sistemele bitub.

Criterii privind utilizarea încălzirii cu aer cald Instalaţiile de încălzire cu aer cald sunt folosite pe scară largă.29 2309 0.26 3.8.55 2.31 0.12 1.24 2.21 1. în conformitate cu destinaţia încăperii şi soluţia tehnică adoptată. în clădirile echipate cu instalaţii de ventilare mecanică. total sau parţial.60 0.43 6. fiind completată de alte tipuri de sisteme de încălzire.78 5.condensat. Deşi utilizează ca agent termic aerul. instalaţiile de încălzire cu aer cald nu trebuie asimilate sistemelor de ventilare.13 3. în sistemele cu aer cald agentul termic este utilizat direct de ronsumator fără un schimbător de căldură intermediar.8. Spre deosebire de sistemele de încălzire cu apă caldă şi fierbinte sau abur.47 3.50 3. instalaţiile de încălzire cu aer cald sunt destinate exclusiv creşterii entalpiei aerului introdus în încăperi. pentru a asigura confortul termic local.89 3.39 0.72 1. în organizările de şantier şi în spaţii cu destinaţii provizorii sau în spaţii mari şi aglomerate. de tip local.1.89 0. prin procedee de tratare a acestuia.).57 0. iar pentru cei din sectorul terţiar utilizarea acestui sistem devine din ce în ce mai atractivă pe măsură ce performanţele tehnologice ale echipamentelor conduc la reducerea zgomotelor şi la o distribuţie uniformă a aerului în încăperi.70 1. Este interzisă folosirea acestui sistem de încălzire în zonele cu degajări de praf sau alte surse de poluanţi. în primul rând.83 0.69 1. anumite avantaje: 35 .98 2. în raport cu celelalte tipuri de instalaţii de încălzire. sarcina termică pentru încălzire este preluată.45 0. Încălzirea cu aer cald Sistemele de încălzire cu aer cald utilizează aerul ca agent termic de tansport.58 0. în cazul consumatorilor casnici. deoarece scopul celor două tipuri de instalaţii este diferit.00 0. unde în anumite situaţii pot fi combinate cu alte tipuri de sisteme de încălzire. aparate termice etc.20 7. încălzirea cu aer cald este.71 0. mai ales. în absenţa instalaţiilor de ventilare locală.42 1.41 0.21 1.43 0.32 2. ca. în principal. de exemplu.77 0.67 r [kj/kg] 2174 2159 2144 2129 2113 2097 2081 2065 3. în sectorul industrial.30 2283 2257 2244 2230 2216 2202 2188 t rc] 130 135 140 145 150 155 160 165 P V" P" [bar] [m3/kg] [kg/m'] 2.67 1. în timp ce instalaţiile de ventilare sunt concepute pentru a asigura.01 1. Instalaţiile de încălzire cu aer cald prezintă.67 1.27 1. de aceste sisteme. Sarcina termică necesară a încăperilor poate fi acoperită în 'itregime cu ajutorul acestui sistem sau poate fi preluată numai parţial. echipamente.04 0.35 0.97 1. 3. calitatea aerului interior. pe cât posibil.97 2. în care energia termică se transmite la consumatori prin intermediul unor schimbătoare de căldură (corpuri de încălzire. o pantă de montare care să determine scurgerea Proprietăţile apei şi aburului în stare de saturaţie în funcţie de presiune t [°C] 80 90 100 105 110 115 120 125 P V" P" r [bar] [nP/kg] [kg/m3] [kj/kg] 0.36 1.16 4.61 4. cele cu corpuri de încălzire sau panouri radiante. Pentru conductele de abur se recomandă.70 0.43 1. în general.

 supraîncălzirea zonei superioare a spaţiilor interioare. Sursele de energie care încălzesc aerul se pot clasifica astfel: a.. Aceste sisteme au ca element central sursa de energie termică pentru încălzirea aerului. în funcţie de categoria de muncă şi de specificul procesului de producţie Aceste valori trebuie respectate în zona de lucru.  răcirea rapidă a încăperilor.0 kJ/kg-K faţă de 4. 3. recomandate de normative şi literatura de specialitate şi anume: a. după întreruperea alimentării cu aer cald. care furnizează debitul de aer cald necesar unui spaţiu adiacent sursei termice. Instalaţii de încălzire cu preparare locală a aerului cald Instalaţiile de încălzire locală cu aer cald sunt cele mai simple forme de alimentare cu căldură. aerul recirculat. de numai 1.8. cheltuieli de investiţii mai reduse. dependente de sistemul de distribuţie a aerului. Încălzirea aerului în sistemele de încălzire cu aer cald se face prin schimb de căldură superficial la nivelul suprafeţei unui furnizor de energie termică.precum şi nivelul de zgomot în zona de şedere. valorile parametrilor confortului termic în zona de lucru sunt reglementate de Normele de protecţie a muncii. b. 36 . focarul unei sobe sau o baterie de încălzire.2.  cuplarea acestui sistem cu sistemul de ventilare..0 m de la pardoseală. având implicaţii negative asupra consumurilor energetice. Ca dezavantaje ale acestui sistem de încălzire se pot enumera:  transportul unor debite mari de aer cald pentru acoperirea pierderilor de cădură. care devin supărătoare în încăperi de locuit sau din sectorul terţiar. trebuie verificaţi parametrii confortului termic .  răspândirea mirosurilor neplăcute şi a altor nocivităţi în cazul sistemelor de încălzire care utilizează. Temperatura şi viteza aerului cald introdus în încăpere au valori diferite faţă de parametrii aerului interior.2. după punerea în funcţiune a instalaţiei.  încălzirea neuniformă a spaţiilor interioare atât în plan vertical cât şi în plan orizontal. în spaţiul din imediata apropiere).  dificultăţi în reglarea termică a instalaţiei în funcţie de necesităţile energetice interioare. pentru clădiri de locuit şi cele din sectorul terţiar.185 kJ/kg-K căldura specifică a apei. Instalaţiile de încălzire cu aer cald au drept scop acoperirea pierderilor energetice şi asigurarea condiţiilor de confort termic interior. datorită repartiţiei neuniforme a debitelor de aer cald şi a fenomenelor de stratificare termică. se pot defini sisteme de încălzire cu aer cald locale sau centralizate.  evitarea pericolului de îngheţ. După modul de amplasare a sursei de energie termică pentru încălzirea aerului faţă de spaţiul care trebuie alimentat cu căldură. spre exemplu. parţial sau total. datorită capacităţii termice scăzute a aerului. distribuţia acestuia făcându-se natural sau forţat (cu ajutorul unui ventilator. agregate cu focar propriu. în funcţie de performanţa echipamentelor. deci într-un plan situat la 1. Pentru zonele de şedere trebuie asigurate valorile temperaturii aerului interior fc şi a vitezei curenţilor de aer v:. încălzirea rapidă a incăperilor şi a spaţiilor industriale. pentru spaţiile industriale. în raport cu valorile admise.5.  riscul apariţiei zgomotelor. care poate fi.

45 0..8...distribuite ăm jurul aceleiaş surse de încălzire..20 io scăzută Specificul procesului pe producţie Categoria de muncă III Degajări însemnate de căldură Uşoară Medie Grea Uşoară 15 13 8 10-22 22-24 24-"27 .50 Nenormat 0.100°C)..b. suprafeţele încălzitoare sunt în mare majoritate elemente de construcţie (plafon.. suprafeţele încălzitoare sunt realizate sub formă de panouri sau benzi radiante suspendate la partea superioară a încăperilor.20 .45 0.1... 0. c... căldură şi umiditate io 60 I Grea 0". prin aceea că suprafeţele încălzitoare cedează căldură prin radiaţie mai mult de 50 % din căldura totală... în principal. Încălzirea cu agregate cu focar propriu În această categorie intră sistemele de încălzire a aerului cu sobe de diferite structuri şi materiale şi generatoarele de aer cald. 3... Uşoară 16 Degajări neînsemnate de 0..20.45 0......25 normală . iar temperatura aerului din interior este mai scăzută cu 1... II 50 15 căldură şi umiditate Medie Grea 0..25 .30 IV Degajări mari de umiditate şi regim termic controlat 3.25. relativă <pj maximă Vj [°C] [%] [m/s] Degajări neînsemnate de 16 15 Uşoară Medie 0.. de temperatură înaltă (tp = = 500.3000°C).... Criterii privind utilizarea încălzirii prin radiaţie Încălzirea prin radiaţie se caracterizează.â de temperatură medie (tP = = 100.500°C)... elementele încălzitoare sunt radianţi funcţionând cu gaze sau energie electrică... în raport cu temperatura medie temperatura a suprafeţei încălzitoare. Valorile parametrilor confortului termic minim în zona de lucru Temperatura Umiditatea Viteza Grupa aerului t... 37 ....3°C. încălzirea prin radiaţie se clasifică astfel: de temperatură joasă (tP . pardoseală. dispozitive multifuncţionale. pereţi).... Spaţiul de încălzit se reducela o încăpere sau la un număr redus de încăperi.9.2.. 80 70-80 70-55 Max.. 55 0.. întrucât temperatura suprafeţelor de construcţii ce delimitează încăperea este mai ridicată şi mai uniformă... dintre care se pot menţiona:  asigură un grad de confort mai ridicat. Instalaţiile de încălzire prin radiaţie prezintă şi alte particularităţi în raport cu celelalte sisteme. aeroterme.40 0.. 27 Max....

 asigură încălzirea spaţiilor deschise. 12 – staţie compactă compusă din: 12a – schimbător automat şi 12b – pompă de circulaţie. 14 – vas de expansiune închis. b – varianta în conbinaţie cu încălzirea cu corpuri de încălzire. 1 – cazan. 15 – ventil de reglare automat. 2. R – regulator automat. TI – termostat interior. cheltuielile de exploatare şi de coordonare a lucrărilor de instalaţii şi construcţii. suport al florei bacteriene. 11 – panouri radiante. VA – ventil automat cu 3 sau 4 căi. precum şi pentru asigurarea unei încălziri uniforme. 16 – pompe de circulaţie. TE – termometru exterior. d – varianta cu staţie compactă tip LAING. 38 . pentru a realiza o încălzire zonală.2. 4 – distribuitor apă caldă. SCD – staţie compactă cu dulap. 9 – schimbător de căldură. pentru asigurarea unei distribuţii omogene a încălzirii. c – varianta în combinaţie cu încălzirea cu corpuri de încălzire şi prepararea apei calde de consum. În analiza ce precede decizia alegerii sistemului de încălzire. 13 – comutator electronic. 3 – vas de expansiune închis. TCR – tablou de comandă pentru încălzirea prin radiaţie. în încăperi cu cerinţe igienice şi de confort deosebite. Sistemele de încălzire prin radiaţie se pot folosi:  în clădirile civile. TC – tablou de comandă. 5 – colector apă caldă.  în încăperi de producţie industrială. 7 – corp de încălzire. trebuie avute în vedere şi aspecte legate de costul investiţiilor.  se reduce viteza de circulaţie a aerului în încăpere şi. Scheme de alimentare cu căldură a – varianta pentru încălzire numai prin radiaţie. ca urmare. 8. realizează în încăperi un gradient de temperatură redus. RTS – robinet termostatic. puncte calde sau încălzire perimetrală Figura 3. 10 – butelie de egalizare a presiunii. 6.  în clădirile industriale cu spaţii mari şi fără necesităţi de ventilare mecanică. RT – regulator de temperatură. rezultă o diminuare de împrăştiere a prafului anorganic.

max.7 3 4 .6 2.lungime de undă scurtă Tipul panoului utilizat Căldura absorbită Lungimea de Temp. radiaţiei radiaţiei umiditatea relativă 'Vi ax [u.8.m] emisive [°C] [%] cp = 50 % 1.70 42 .800 2..lungime de undă lungă 20 39 .50 excelentă medie medie medie 7 19 19 19 Radiant electric Tuburi radiante din cuarţ sau siliciu încălzite electric Radiant cu gaze Tuburi radiante metalice încălzite electric Panou radiant cu gaze de temperatură medie Panou radiant de temperatură medie încălzit cu abur sau apă fierbinte Panou radiant de temperatură joasă încălzit cu apă caldă sau electric Infraroşu .lungime de undă medie slabă 7 .200 950 900 .7 450 .40 foarte slabă 20 Infraroşu .5 150 ..2 2. Randamentul Directivitatea de aerul cu undă a supraf.150 44 medie 20 83 55 47 .PERFORMANŢELE DIFERITELOR TEHNICI DE ÎNCĂLZIRE PRIN RADIAŢIE Tip de radiaţie Infraroşu .

energia suplimentară de vârf necesară. aplicaţiile cele mai frecvente se bazează pe instalaţia cu compresie mecanică.1. prepararea apei calde de consum. calitativ superioară izvorului şi consumatorului de căldură. suferă o „devalorizare" până la nivelul Te al consumatorului de căldură. pentru încălzirea şi prepararea apei calde de consum a clădirilor civile şi industriale. deşeurile menajere). posibilitatea utilizării simultane cu căldura produsă şi a efectului frigorific adiacent.3. Eiz+EA = Ec [kWh] Derivând din instalaţia frigorifică. de temperatură Tiz şi cedează unui consumator căldura Ec. al temperaturilor sursei reci şi calde. regăsin-du-se cantitativ în căldura cedată acestuia. atât din punct de vedere al simultaneităţii şi constantei în timp a debitului. modul de utilizare a căldurii la consumator. Pompele de căldură fac parte din categoria acestor surse care pot aduce o contribuţie importantă la o mai bună utilizare a energiei pentru alimentarea cu căldură la niveluri termice moderate. Izvorul pompei de căldură poate fi: aerul (atmosferic.). geo-termală sau tehnologică). constanţa în timp a acestor performanţe. analiza eficacităţii unui sistem de încălzire cu o pompă de căldură este mai corectă. resursele energetice din imediata vecinătate). Încălzirea cu pompe de căldură Ameliorarea eficacităţii proceselor energetice. gabaritul etc). 3. subterană. industriale sau gospodăreşti se realizează în mare măsură prin introducerea în circuitul energetic a surselor secundare care apar şi se dezvoltă simultan cu aceste procese. distilare etc). Totuşi. la un potenţial termic mai ridicat. gazele de ardere etc. de pardoseală etc. de temperatură Te. nivelul de zgomot. Criterii privind utilizarea pompelor de căldură Implementarea unei pompe de căldură într-un sistem de încălzire este determinată de următoarele criterii: energetice (performanţa la diferite temperaturi exterioare. adică preia căldura Eiz de la un izvor de căldură cu un potenţial termic scăzut.10. economice (întreţinerea necesară şi costul exploatării. fiabilitatea instalaţiei.). durata de amortizare). Pompa de căldură este o instalaţie termică. fiind identică constructiv cu aceasta. consumând în acest scop o energie de acţionare EA. solul (pământul. apa (de suprafaţă. cu panouri radiante. posibilităţile de reglare. acţionată cu motor electric sau termic şi pe instalaţia cu absorbţie. în special. diverse procese tehnologice (uscare. Izvorul pompei de căldură trebuie corelat cu consumatorul adecvat. pompa de căldură poate fi întâlnită sub toate cele trei tipuri clasice: cu comprimare mecanică. 40 . solicitate de numeroase procese tehnologice şi. Consumatorul de căldură poate fi: încălzirea unor spaţii. cu menţiunea că se impun sisteme cu temperatură scăzută (cu aer cald. dar deosebindu-se prin scopul urmărit. agentul termic utilizat. care serveşte la „pomparea" căldurii de la o temperatură scăzută la una mai ridicată. cantitatea şi calitatea energiei de acţionare solicitată. cu ejecţie sau cu absorbţie. diverse (posibilitatea recuperării căldurii din clădire. evacuat din incintele climatizate.10. Aceasta. Când sunt luate în calcul mai multe influenţe din cele mai sus menţionate. investiţia corespunzătoare. cât şi al distanţei relative.

Pentru zonele temperate. 3. când o sursă clasică (centrala termică. Se impune astfel degivra-rea periodică. când temperatura exterioară scade sub tpET. aerul prezintă avantajul accesibilităţii. prin rezistenţa termică suplimentară opusă. În numeroase cazuri funcţionarea instalaţiei este reversibilă: vara ca instalaţie de climatizare. bazată pe o centrală termică (cu combustibil solid. iarna ca pompă de căldură. cu o instalaţie clasică.Pompa de căldură poate acoperi. singură. de circa 300C. tsv. Încălzirea cu aer cald este economică. lichid sau gazos) descarcă aceste reţele de consumul pentru alimentarea pompei de căldură. în perioadele foarte reci. aerul evacuat sau un amestec de aer exterior cu aer recirculat din cel evacuat. Aceste puteri termice reduse conduc la utilizarea numai a pompelor de căldură cu compresie mecanică. aceasta se deconectează. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură aer-aer În recuperările de căldură. când temperatura izvorului te atinge punctul de oprire tpo. Puterea termică obişnuită este de 1. Aceste regimuri de funcţionare depind de zona climatică în care este amplasată clădirea. aceasta producând chiar mai mult decât pierderile de căldură ale clădirii. realizate de pompe de căldură cu eficiente ridicate. în zonele cu climă moderată realizează bune performanţe în sezoanele de tranziţie. la funcţionarea în regim bivalent. Ca izvor. Izvorul pompei de căldură poate fi. 41 . coboară sub punctul de rouă al aerului. când temperatura exterioară coboară sub temperatura limită de încălzire tu.2. se apreciază că pompa de căldură acoperă 2/3 din necesarul anual de încălzire.10. în perioada vârfului de sarcină. restul fiind suportat de o sursă clasică. se produce condensarea vaporilor de apă din aer pe suprafaţa de răcire. Prin utilizarea aerului evacuat din incintele încălzite. necesitând temperaturi reduse. pentru agregatele individuale. de vârf. mai ales în zonele cu climă blândă. comutarea pe o sursă clasică. întregul necesar de căldură al consumatorului sau doar o parte. necesarul de căldură este asigurat integral de pompa de căldură. când temperatura suprafeţei vaporizatorului. deci o diminuare a performanţelor pompei de căldură. în acest caz se disting trei situaţii de funcţionare.. contribuind la exploatarea mai raţională a sistemului energetic. sunt prevăzute. temperatura lui mai ridicată şi constantă în timp poate constitui un argument suplimentar. operaţie ce necesită întreruperea livrării de căldură către consumator. uneori. când reţelele electrice sunt foarte solicitate.5 kW. Pentru preluarea vârfului de consum. de regulă. cu consecinţe neplăcute asupra preluării căldurii de la izvor. ÎPET. În perioada rece. condensatul îngheaţă şi are loc givrarea vaporizatorului. pompa de căldură asigură doar parţial necesarul de încălzire. necesare încălzirii unui apartament. alternativă (centrală termică la instalaţiile mai mari. caz în care aportul gratuit de căldură de la mediu se diminuează. sub care pompa de căldură nu mai funcţionează eficient. acest fapt justificând numărul mare de aplicaţii de acest tip. încălzire electrică la instalaţiile mai mici). în scopul încălzirii unui spaţiu. chiar o investiţie în plus. necesarul de căldură fiind acoperit integral de sursa clasică. un consum suplimentar de energie si. În cazul utilizării numai a aerului exterior.. până la temperatura punctului de echilibru termic. încălzirea electrică) completează acest necesar. Pompele de căldură aer-aer răspândite. aerul exterior. Când tsv<00C. în general. ajungând până la 100 kW la sistemele centralizate. deseori se utilizează aerul ca mijloc de transport al căldurii.

După modul de acoperire a necesarului de căldură. pentru depozitarea alimentelor) şi chiar a aparatelor de iluminat (răcite cu apă). Sunt utilizate. La pompele de căldură apă-aer. la clădirile care solicită simultan căldură şi frig o perioadă importantă a anului. monobloc şi amplasate în consolă. Totodată. de regulă. în principal. pentru a permite curăţirea periodică. Cum ciclul realizat de pompa de căldură este mai uşor (izvorul are temperatura mai ridicată. 3. preparată în condensatorul pompei de căldură. 42 . o rezistenţă electrică. apa circulând în ţevi. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură apă-aer Utilizarea principală a acestor instalaţii este pentru încălzirea clădirilor individuale (sau colective). cât şi cele care au spaţii i interne importante şi faţade mult vitrate. circuitul apei poate fi deschis sau închis (în buclă). fiind reversibile (cu un sistem de inversiune a ciclului). instalaţia poate fi prevăzută numai cu o pompă de căldură sau şi cu o sursă de adaos (de vârf). cum temperatura apei preparate trebuie să fie mai ridicată în zilele friguroase. aceste instalaţii vor avea performanţe superioare celor de tip aer-aer sau aer-apă. Vaporizatorul este de tip multitubular. în aceste zile pompa de căldură este frecvent înlocuită de încălzirea centrală clasică. dependente de temperatura exterioară. Aceste sisteme se dezvoltă continuu. cu pernă de azot. Bucla de apă înmagazinează.Funcţionarea bivalentă sau reversibilă duce la performanţe superioare. atât pentru încălzirea clădirilor existente cât şi pentru cele noi.10. La sistemele cu izvor de căldură aerul exterior.cumulând cele două efecte de încălzire şi răcire sau alternativ. 3. cu vaporizarea freonului în spaţiul dintre ţevi. Agentul termic este R134a. compresorul se plasează într-o carcasă insonorizată şi se renunţă la ventilatorul condensatorului (încălzirea aerului realizându-se prin convecţie liberă). birourilor si restaurantelor. instalaţia poate fi utilizată doar ca pompă de căldură (numai pentru încălzire. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură aer-apă Încălzirea spaţiilor poate fi realizată şi cu apă. Pentru amplasarea în spaţii care solicită un zgomot redus. Pentru compensarea variaţiilor de volum ale apei. asigurând o eficienţă reală. se prevede un vas de expansiune închis.10. ejectocon-vectoare sau aeroterme tw = 40°C. căldura cedată de condensatoarele altor instalaţii frigorifice utilizate (pentru cli-matizarea sălilor de calculatoare.3.în sezonul rece). de perete) tw = 35°C. Instalaţiile în circuit închis (buclă de apă) sunt utilizate atât ca pompe de căldură (iarna). sub fereastră. Instalaţiile cu circuit deschis sunt utilizate numai ca pompe de căldură pentru încălzirea spaţiilor. în cazul funcţionării bivalente.4. în panourile radiante (de pardoseală. care parcurge ciclul pompei de căldură între t0 = 3°C şi fc = 30°C. în această categorie sunt incluse clădirile cu faţadele diametral opuse (nord şi sud sau est si vest). iar încălzirea cu aer solicită o temperatură de condensare scăzută). cât şi ca instalaţii de răcire (vara). deci în sezonul rece) sau/şi ca instalaţie de răcire (concomiten. fiind realizate . Corpurile de încălzire impun temperatura ce trebuie produsă de pompa de căldură: în ventiloconvectoare.

căldura degajată în timpul fermentării acestora ridică temperatura solului cu 2. Puterile termice realizate sunt în concordanţă cu disponibilul izvorului de căldură.6. frecvent în zonele rurale. asigurând integral necesarul de căldură. Din punct de vedere constructiv sunt realizate monobloc şi amplasate într-un spaţiu tehnic. investiţie ridicată. eventuala gheaţă formându-se la exterior.. cu condensator răcit cu apă. Modul de dispunere a ţevilor de captare în sol poate fi vertical sau orizontal. aceste pompe de căldură sunt utilizate la încălzirea locuinţelor individuale. în acest caz se folosesc vaporizatoare imersate în bazin.. complexe sportive..30 W/m. Dezavantajele principale sunt: conductivitate termică a solului foarte scăzută.5. 3. Rar este plasat în sol chiar vaporizatorul pompei de căldură. cu degajări importante din unele spaţii (climatizate) şi utilizarea ei la încălzirea celorlalte spaţii (care solicita căldură). când se dispune de spaţii mari. cu vaporizarea freonului în ţevi.. Derivând din instalaţiile frigorifice pentru produs apă glacială. 43 . temperatură destul de ridicată. Energia termică captată este de 20. Astfel. pentru încălzirea şi prepararea apei calde de consum din locuinţe individuale sau colective.Dacă temperatura râului este mai scăzută există pericolul îngheţării apei în vaporizator. chiar în sezonul rece. Pot funcţiona numai în regim de pompă de căldură sau/şi ca instalaţie frigorifică. clădiri industriale sau agrozootehnice... fiind întâlnite în domeniul valorilor medii şi mari (500.10. Amplasamentul orizontal. care conduce la suprafeţe mari pentru captarea căldurii. în funcţie de diametrul ţevilor şi compoziţia solului. folosind un izvor extern de căldură. constanţa temperaturii în timp. de la o adâncime dependentă de zona climatică şi natura terenului. datorată acestor mari suprafeţe ale captatoarelor plasate în sol. Ţevile (sondele) sunt plasate într-un puţ cu diametrul de 150 mm şi cu o adâncime de 18.. Din considerentele menţionate. Reversibilitatea este asigurată prin inversarea ciclului agentului de lucru (la instalaţiile de puteri mai mici) sau a circuitelor de apă (la instalaţiile mari). Funcţionarea pompei de căldură este asociată unei surse alternative de căldură (sistem bivalent) şi unui turn de răcire (pentru eliminarea excesului de căldură).5000kW).3°C. care preia căldura din sol şi o cedează agentului de lucru în vapori-zator. se bazează pe compresia mecanică sau pe absorbţie. Se preferă utilizarea unui fluid intermediar (apă glico-lată).10. 3. când se foloseşte ca izvor solul cu deşeuri menajere.60 m. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură sol-aer şi sol-apă Utilizarea solului ca izvor de căldură prezintă următoarele avantaje: accesibilitate. instalaţia devine de fapt o pompă de căldură apă-aer sau apă-apă.. Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură apă-apă Aceste instalaţii sunt utilizate: la recuperarea căldurii în marile clădiri.

b. T1. S1. pentru încălzirea unei locuinţe şi răcirea unei cămări: 1 – captator de căldură orizontal. S2 – sonde temperatură. VEI – vase de expansiune închise. PAG – pompe de circulaţie apă glicolată. PG – pompă de circulaţie pentru încălzirea de gardă. VL – ventil de laminare. Pompă de căldură sol/apă: a. K – compresor. 3 – pompă de căldură. V – vaporizator. Figura 3. C – condensator. PAC – pompă de circulaţie apă caldă. V – vaporizator. K – compresor. 4 – panouri radiante. 2 – cămară. cu dublu efect. b.a. C – condensator. TPC . pentru încălzirea prin pardoseală radiantă a unei locuinţe: 1 – captator de căldură orizontal. VL – ventil de laminare. 2 – pompă de căldură. PAG – pompă de circulaţie apă glicolată.termostate 44 .3. 3 – pardoseală radiantă. T2. PAC – pompe de circulaţie apă caldă.

Varianta utilizării numai ca pompă de căldură. pompe. b.60% din puterea de încălzire). optimum economic: cheltuielile minime de investiţii şi exploatare. Alegerea unei pompe de căldură trebuie făcută în concordanţă cu modul ei de funcţionare.. se alege o instalaţie cu o putere termică de 50.70 % din necesarul de încălzire total (dependent şi de temperatura exterioară locală. de regulă. rezistenţe electrice pentru carter) sau nepermanente (pentru degivrare). se va apela la datele furnizate de laboratoarele autorizate de încercare pentru a afla perfomanţele reale. inversarea efectelor. ca pompă de căldură. la funcţionarea în sezonul rece. date de constructorii de pompe de căldură. încălzire şi preparare apă caldă de consum. Dimensionarea instalaţiilor cu pompe de căldura Consideraţii generale Alegerea corectă a unei pompe de căldură. cum informaţiile comerciale.7. dar şi avantajele aduse prin prevederea. Rar se prevede o instalaţie care să asigure întregul necesar de încălzire. aer). se includ şi consumurile auxiliare de energie permanente (ventilatoare. instalaţia va fi astfel supradimensionată faţă de optimum economic. în conformitate cu scopul urmărit (încălzire. se iau în considerare pierderile la livrarea căldurii urmărite în perioadele de degivrare. luând în considerare şi o sursă clasică de producere a căldurii. când este posibil. a acumulărilor termice. trebuie să rezulte în urma unui calcul tehnicoeconomic. încât. se are în vedere realizarea practică a instalaţiei. sunt deseori teoretice. chiar eronate... optimiste. Varianta reversibilă (încălzire şi climatizare).deci de timpul de utilizare a pompei de căldură în perioada de încălzire). care implică pierderi în reţeaua de transport a căldurii (apă. dintre toate aceste variante. se include şi consumul real al sursei alternative de căldură. 45 . Acesta este bazat pe două criterii: optimum energetic: consumul minim de energie rezultat din analiza comparativă a diferitelor variante de pompe de căldură. în circuitul izvorului şi în cel al consumatorului.10. când pompa de căldură nu acoperă tot necesarul de căldură (frecvent acoperă 30. Instalaţia este aleasă încât să asigure necesarul de răcire în perioada de vară.. a. în care pompei de căldură i se asociază uneori şi o sursă alternativă de căldură (funcţionare bivalentă). funcţionare reversibilă sau cu dublu efect) şi stabilirea sistemului complet de alimentare cu căldură a consumatorului.3.

Este cazul încăperilor aferente clădirilor izolate (staţii de relee pentru transmiterea programelor TV. a acestei forme de energie se pot menţiona câteva avantaje: eliminarea surselor termice şi odată cu ele şi a produselor secundare ale combustiei (gaze nocive. creşterea gradului de automatizare. Încălzirea electrică 3. Energia electrică nu este lipsită de şanse şi sunt situaţii în care ea poate răspunde competitiv nu numai cerinţelor tehnice ci şi economice. Criterii privind utilizarea energiei electrice Utilizarea energiei electrice pentru producerea de căldură se bazează pe efectul Joule al curentului electric potrivit căruia energia electrică potenţială pe care o pierde electronul prin ciocnirile cu reţeaua unei rezistenţe este transferată acesteia sub formă de căldură.).11. În sprijinul ideii de utilizare pe scară largă. mergând până la programarea strictă a orelor de funcţionare.1. simplificarea operaţiilor de exploatare. Aceasta face ca energia electrică să fie privită ca un viitor potenţial energetic pentru nevoile gospodăreşti.11. Costul încă destul de ridicat al energiei electrice face ca utilizarea ei să fie limitată. utilizarea energiei electrice pentru încălzirea clădirilor prezintă multiple avantaje în raport cu celelalte sisteme de încălzire bazate pe folosirea combustibililor clasici. în viitor. 46 . contorizarea riguroasă a consumurilor individuale. staţii meteorologice. Din punct de vedere tehnic. poluanţi etc.3.

mare. staţii de benzină etc. Puterea termică nu depăşeşte 100 W/m pentru a limita temperatura superficială a pereţilor. Aparate electrice de încălzire Aparatele electrice de încălzire directă se clasifică după raportul dintre fluxul radiant şi cel convectiv. eliberând complet pereţii . 3. Convectoare de perete Principiul de funcţionare constă în încălzirea aerului care intră în contact cu elementele încălzitoare ale aparatului sau cu carcasa metalică a acestuia .2.1. 47 .5 şi 3 kW. iar lăţimea de circa 60 mm. Radiatoarele sunt susţinute pe role care permit deplasarea uşoară în zona dorită. Încălzirea electrică directă Încălzirea electrică directă este o încălzire locală realizată.1. Suprafaţa de transfer de căldură.1. Radiatoare electrice Acestea sunt radiatoarele cu ulei şi sunt executate cu tablă din oţel şi umplute cu ulei.4. 3. Radiatoarele electrice de acest tip conţin apă în loc de ulei mineral şi pot fi racordate şi la o instalaţie clasică de încălzire.2. permite coborârea temperaturii sub 95 °C.3.1.11.11. Avantajul acestor convectoare constă în faptul că nu ocupă spaţiu în încăpere.2. având la partea inferioară o rezistenţă electrică izolată corespunzător.11.) De asemenea. Convectoare plintă Convectoarele plintă reprezintă ace-aaşi caracteristici constructive şi tehnice ca şi convectoarele de perete deosebirea constând în dimensiunile lor mai reduse: înălţimea cuprinsă între 100 şi 150 mm. 3. Convectoare de pardoseală Convectoarele de pardoseală se încadrează în pardoseală şi se acoperă cu o grilă care permite pătrunderea şi circulaţia aerului cald în încăpere. ea poate fi utilizată ca sursă de energie pentru acoperirea necesarului de căldură în perioada de vârf de consum.1. imersată în uleiul mineral cu care se umple radiatorul. cu ajutorul convectoarelor sau panourilor radiante.staţii de metrou. Există radiatoare cu dublă funcţiune care sunt utilizate atât pentru încălzire cât şi pentru uscarea prosoapelor în băi şi grupuri sanitare sau pentru uscarea hainelor udate de ploaie (încălzire şi cuier).11. căldura produsă de o rezistenţă electrică este transferată instantaneu încăperii prin radiaţie şi convecţie. Din punct de vedere al funcţionării convectoarelor electrice acestea pot fi cu încălzire prin convecţie naturală sau forţată (prin înglobarea unui ventilator).1.2. Radiatoarele electrice au puteri instalate cuprinse între 500 şi 3000W. Există foarte multe modele de con-vectoare electrice de diverse forme şi dimensiuni.11.2. 3. 3. în acest caz.11. după temperatura suprafeţei încălzitoare şi după locul şi modul de montare.2.2. în general. Puterea termică a acestor convec-toare este cuprinsă între 0. 3. Utilizarea eficientă a energiei electrice impune asigurarea unui grad ridicat de izolare termică a clădirilor.

reglarea lor se face cu un singur termostat în cameră . prin radiaţie.5.11. temperatura fiecărui aparat. Elementul încălzitor este alcătuit dintr-un grup de rezistenţe montate pe suporturi ceramice izolante. poate regla. un suport de susţinere şi un cablu de alimentare. Puterea instalată a unei aeroterme electrice este. 48 . Aerul este antrenat de un mic ventilator axial sau radial. Se pot utiliza şi pentru ridicarea temperaturii în spaţii deschise (ganguri. 3.11. 3. zilnice sau săptămânale. dar se construiesc şi aeroterme cu puteri mai mari ajungând până la 10 kW.11.). Elementul de încălzire este alcătuit dintr-o pastă de argint imprimată într-o placă emailată cu circuit imprimat . în încăperi cu suprafeţe mici (băi. Elementul încălzitor este o rezistenţă electrică spiralată introdusă într-un tub de cuarţ sau într-un tub metalic prin intermediul unei mase ceramice sau din oxid de magneziu. culoare etc.6. un ecran din metal polizat şi un suport metalic. în funcţie de tip. 3. cu orificii pentru circulaţia aerului. iar lumina produsă poate fi supărătoare în timpul nopţii.1. Panouri radiante Sunt aparate electrice de încălzire ultraplate la care schimbul de căldură se face.3.2. un ecran din tablă polizată având rolul de dirijare a fluxului termic în direcţia dorită. executaţi dintr-un element încălzitor. Spre deosebire de radianţii luminoşi au temperaturi scăzute şi cantitatea de lumină produsă este mai redusă. în parte. Radianţi luminoşi Radianţii sunt alcătuiţi dintr-o rezistenţă din aliaj de fier cu crom şi nichel sub formă de sârmă spiralată. Temperaturile suprafeţei tubului sunt cuprinse între 150 şi 180°C. peroane. tribune. Radianţi în infraroşu Radianţii în infraroşu sunt.1. de regulă. pe perioade limitate de timp.2. în majoritate. Se utilizează. Radianţii luminoşi permit dirijarea fluxului termic către o anumită zonă.7.8. Într-o clădire colectivă sau individuală unde nu toate încăperile se utilizează în aceeaşi măsură de ocupanţi se impune necesitatea de a varia temperatura în fiecare încăpere în funcţie de destinaţia acesteia şi de orarul zilnic care ţine cont de durata absenţei mai mare sau mai mică a ocupanţilor. Puterea instalată variază în jurul valorii de 1000 W/m. în general. înfăşurată pe un izolator ceramic.3. Aeroterme electrice Sunt generatoare de aer cald alcătuite dintr-o carcasă paralelipipedică din tablă. Comanda şi reglarea La încălzirea electrică directă reglarea se realizează cu ajutorul unui termostat care poate fi încorporat în aparatul electric de încălzire sau se poate monta pe circuitul electric de alimentare al aparatului electric de încălzire pentru P < 2 kW. Prezintă ca dezavantaje temperatura ridicată care determină antrenarea prafului de către curenţii de aer şi creşterea riscului producerii unui incendiu. în conformitate cu nevoile orare. 3. WC-uri. pentru suplimentarea încălzirii de bază.11. terase etc).2. Pentru acestea se poate utiliza un regulator central care. cuprinsă între 500 şi 2000 W.1.1.2.11. O programare bine realizată duce la economii importante de energie electrică şi deci la un preţ redus de exploatare. în general. camere sau zone. în cazul în care sunt necesare două sau mai multe aparate electrice în aceeaşi încăpere (încăperi cu dimensiuni mari).

. .12. .3. . folosirea aparatelor termice performante).încălzire şi preparare apă caldă de consum cu pompe de căldură. pe unitatea de lungime şi se exprimă în K/100 m.2. industriali şi sere. industriali şi sere. temperatură. .adoptarea următoarelor modalităţi de valorificare termică în funcţie de nivelul de temperatură al apei geotermale: t=30. Încălzirea cu apă geotermală 3. . . materiale adecvate.încălzire şi preparare apă caldă de consum.12. . posibilităţi pentru intervenţie şi înlocuirea componentelor). Subsolul României prezintă zone întinse în care gradientul geotermic este mai mare decât această valoare. pentru consumatori industriali. Gradientul geotermic Gt reprezintă creşterea temperaturii solului cu adâncimea.50 °C . în nordul Câmpiei de Vest. calcare.. 49 .preparare apă caldă de consum tehnologic.asigurarea unei durate anuale de funcţionare cât mai ridicate. .asigurarea unei bune corelări între amplasamentul sursei (sonda geotermală) şi consumatorii de căldură.80 °C. . prin asociere cu o centrală termică de vârf pentru consumatori civili. compoziţie chimică. . inclusiv previziuni asupra evoluţiei în timp de către furnizorul apei geotermale. În cazul în care o anumită structură geologică (soluri nisipoase.utilizarea în măsură cât mai mare a energiei termice disponibile a sursei geotermale prin: . pe verticala fiecărui punct. 3.t > 80 °C. Valoarea medie pe glob a gradientului geotermic este Gt = 3 K/100 m. aceasta ia temperatura rocilor în care este depozitată. prin funcţionarea în regimul de bază al consumatorului şi asocierea unor consumatori având curbe de sarcină diferite. gresii fisurate) conţine apă. existând astfel premizele valorificării energiei geotermale prin foraj.încălzire în procese tehnologice de uscare..asigurarea compatibilităţii apei geotermale cu instalaţiile utilizatoare prin prevederea unor măsuri corespunzătoare (tratarea apei.preparare apă caldă de consum menajer sau tehnologic. . Surse geotermale Existenţa energiei acumulate în scoarţa terestră este pusă în evidenţă prin creşterea progresivă a temperaturii solului cu adâncimea.12..1.încălzire şi preparare apă caldă de consum. .cunoaşterea parametrilor de exploatare a sursei pe baza unui studiu hidrogeologic anterior şi garantarea parametrilor: debit. prin asociere cu o centrală termică de vârf pentru consumatori civili.realizarea unei răciri cât mai accentuate a apei în instalaţiile consumatoare (înserierea instalaţiilor.încălzire solarii. Utilizarea apelor geotermale pentru încălzire Utilizarea eficientă a energiei geotermale la alimentarea cu căldură a consumatorilor impune respectarea următoarelor condiţii generale: .. maximum constatat fiind Gt=7 K/100 m.încălzire şi preparare apă caldă de consum.preparare apă caldă de consum menajer sau tehnologic cu pompe de căldură t = 50.

Sisteme de alimentare cu căldură Valorificarea energetică a resurselor geotermale şi realizarea unui sistem de alimentare cu căldură sunt condiţionate. incrustante. în instalaţiile de valorificare din aval. b. Schema de valorificare adoptată trebuie să ţină seama şi de calitatea apei geotermale. Poziţia instalaţiilor termice în lanţul de valorificare complexă a energiei geotermale 0 sondă de producţie apă geotermală pune în faţa „inginerului de sistem" problema utilizării cât mai eficiente a apei şi a căldurii conţinute de aceasta. un cartier) având sarcina termică de peste 5 MW. până la 30°C. 3. convenţional curate.locale. se impune din considerente de protecţie a mediului (în cazul apelor poluante) cât şi pentru conservarea zăcământului. Ch – valorificare chimică: extragerea substanţelor minerale utile. e. B – balneologie. preparare apă caldă de consum. apa geotermală cedează căldura agenţilor termici secundari. 120°C. după care. Sursa este constituită de una sau mai multe sonde de producţie apă geoter-mală care debitează într-o reţea comună ce alimentează punctul termic geo-termal. Pentru valorificarea cât mai completă a apelor geotermale se utilizează scheme în trepte. corosive. Se urmăreşte obţinerea unei răciri cât mai accentuate a apei geotermale în instalaţiile termice.) în zona cu resurse.4.Temperatura apelor geotermale este cuprinsă în domeniul 50. Reţelele termice de distribuţie nu se deosebesc cu nimic faţă de reţelele termice secundare 50 . Aici.. solarii.. este reinjectată în zăcământ prin sonda de injecţie. sistemele de alimentare cu căldură pot fi: . în acest scop pot fi avute în vedere următoarele domenii de valorificare: I – încălzirea clădirilor. Reinjecţia apei geotermale în sol. Sistemele centralizate se prevăd pentru alimentarea cu căldură a unei grupări de consumatori (o localitate.12.centralizate. piscicultura. 3. agrement. c. de existenţa consumatorilor de căldură (clădiri de locuit şi social-culturale. d.3 km. iar adâncimea de amplasare a acviferelor este de 1. Se remarcă ponderea însemnată pe care o are încălzirea clădirilor şi prepararea apei calde de consum. prin intermediul schimbătoarelor de căldură. în primul rând. .3. A – agricultură: sere. precum şi utilizarea acesteia în scopuri multiple. puternic mineralizate. cu gaze combustibile. culturi de alge. G – separare gaze combustibile.12. sere etc. Punctul termic geotermal se cuplează cu o centrală termică de vârf cu care conlucrează pentru asigurarea nivelului de temperatură al agentului termic necesar la consumatori. considerând răcirea acesteia. Potenţialul energetic al resurselor hidrogeotermale se exprimă prin energia termică conţinută în apa geotermală produsă la capul de sondă. clădiri de producţie.. în final.. În funcţie de mărimea acestor consumatori şi de densitatea sarcinii termice de încălzire. poluante. Se pot delimita următoarele categorii de ape: a. după utilizare.

precum şi o orientare a lor în raport cu poziţia soarelui pe bolta cerească. Deoarece energia solară disponibilă este defazată cu 180° faţă de necesarul de căldură pentru încălzire. reuşind să îmbunătăţească simţitor eficienţa termică şi economică a instalaţiilor solare. grupate în funcţie de mărimea şi simultaneitatea în timp a consumurilor. a izolării suplimentare a construcţiei şi a prevederii unor surse auxiliare. aparate termice etc. instalaţiile solare de încălzire. amplasaţi în vecinătatea sondei de producţie. în cadrul sistemului. iluminat. rezultă ca importante măsurile de prevedere. Încălzirea solară 3. Analiza oportunităţii folosirii instalaţiilor solare de încălzire se face pe baza unor factori ca: sarcina de încălzire. Faţă de clădirile conservative realizate în sistem constructiv convenţional. în perioada rece când necesarul de căldură este mai mare. De asemenea.04 < Aps/V < 0.13. a căror sarcină termică este de 1. în ultimul timp s-au extins sistemele combinate cu pompele de căldură. registre de încălzire la ateliere etc).1. Elementele de captare a energiei solare vor trebui să fie orientate pe cât posibil spre sud. pentru a putea funcţiona în bune condiţii. sunt asociate cu alte forme de energie (eoliană. costul investiţiei şi durata de recuperare a investiţiilor etc. sistemele de încălzire solară au o răspândire mai mică. 3. geotermală) sau folosesc în compensaţie căldura recuperată de alte surse (oameni..13. Astfel. energia solară de care se dispune.4 MW. Tendinţa generală este de a se abandona soluţia utilizării directe a apei geotermale în instalaţiile de la consumatori. ori de câte ori se pune problema implementării unor astfel de instalaţii. Aplicaţiile locale eficiente se obţin prin înserierea consumatorilor pe trepte de temperatură necesară. aporturile de căldură solară sunt mai mici şi scad o dată cu reducerea timpului de strălucire a soarelui. De aceea se cere. şi a cărui valoare creşte o dată cu scăderea temperaturii exterioare. a unei componente de acumulare a căldurii. 51 .urbane. conducta de apă caldă de consum şi conducta de recirculare apa caldă de consum. Casele solare se disting printr-o arhitectură specifică caracterizată de raportul dintre suprafaţa de captare a radiaţiei solare Aps şi volumul spaţiului încălzit V. Pentru ca o construcţie să fie „construcţie solară" este necesar să fie îndeplinită condiţia 0.). O analiză energetică şi economică care pune în balanţă investiţiile făcute în dotările speciale pentru captarea energiei solare şi economia de energie în exploatare se impune de fiecare dată când se doreşte realizarea unui astfel de sistem. Sistemele locale se utilizează pentru alimentarea cu căldură a unor mici consumatori. Întrucât cererea de energie termică nu coincide cu disponibilul de energie solară. Folosirea energiei solare ca sursă termică impune pe lângă măsurile mai sus menţionate şi o arhitectură aparte a clădirilor. fiind eficientă în procese vizând încălzirea spaţiilor sau/şi prepararea apei calde de consum. în cazul unor ape geotermale neincrustante şi necorosive se introduce apa geotermală direct în receptoarele instalaţiilor interioare (serpentine de încălzire la sere. capacitatea sursei auxiliare. Utilizarea energiei solare Energia solară se utilizează în scopuri gospodăreşti. realizându-se u-nul sau mai multe circuite având regimuri hidraulice şi termice distincte. să se aibă în vedere atât partea tehnică (sistemul de încălzire care se poate adopta) cât şi partea economică (cheltuielile de investiţii şi exploatare) precum şi economia de combustibil scontată. ele au în componenţă conductele de încălzire ducere-întoar-cere..12.

asociat cu o putere instalată proprie adoptării acestui tarif. radiaţie.13. convecţie. Germania etc. Această unitate este necesară întrucât sursa naturală de energie are o durată diurnă limitată.1.) şi se realizează prin sisteme specializate incluse sau nu în structura construcţiei solare. se disting trei tipuri de sisteme pasive de captare a radiaţiei solare utilizate pentru încălzirea spaţiilor de locuit: . Facultatea de Instalaţii a UTCB. plexiglas etc.reprezintă construcţii cu confort sporit care implică investiţii superioare faţă de construcţiile de locuit clasice. ventilatoare). IPCT etc. fără intervenţia unor echipamente speciale (pompe. Sistemul aport direct.sistem indirect fără circulaţia controlată în sera captatoare (exemplu: sistem „SPAŢIU SOLAR"). iar sistemele active pot utiliza apa sau aerul ca agent termic care transferă căldura din zona de captare în cea de utilizare.2. în România s-a desfăşurat o susţinută activitate de cercetare în acest domeniu. ICPET. în timp ce construcţia trebuie încălzită permanent. Sisteme de încălzire a spaţiilor utilizând energia solară Sistemele de încălzire utilizând energia solară se pot clasifica în două principale categorii: sisteme pasive şi sisteme active. implică rezolvări arhitecturale speciale precum şi intervenţii ale instalaţiei de încălzire auxiliare care necesită un înalt grad de automatizare.2. sistem ÎNCERC). Sisteme pasive de încălzire solară Sistemele pasive de încălzire conţin elemente specializate care captează radiaţia solară. Instalaţia auxiliară de încălzire se poate realiza atât în varianta clasică cu agent termic lichid cât şi în varianta utilizării sobelor electrice cu acumularea căldurii. Casele solare . Procesul de captare şi conversie a radiaţiei solare în căldură se bazează pe utilizarea efectului de seră. Sistemele de încălzire activă pot asigura şi producerea apei calde de consum. Costurile de exploatare caracteristice acestor case solare sunt sensibil reduse faţă de cele specifice construcţiilor clasice. po-licarbonat.13. în cazul în care se dispune de tarif diferenţiat al energiei electrice. fără intervenţia unui mijloc mecanic care să producă circulaţia unui agent termic. În funcţie de soluţiile tehnologice elaborate până în prezent. Franţa. .elemente transparente). difuzie). prin mijloace naturale bazate pe procesele fundamentale de transfer de căldură şi masă (conducţie. Caracterul conservativ energetic al acestor construcţii asociat soluţiei de utilizare 52 . în special în INCERC-Bucureşti. Sistemele pasive de încălzire utilizează aerul din încăpere ca agent încălzitor.sistem în direct cu circulaţia controlată a aerului în sera captatoare (exemplu: sistem TROMBE-MICHEL. Ambele sisteme au făcut obiectul unor programe intense de cercetare desfăşurate în diverse ţări: SUA. Indiferent dacă sistemul de încălzire este pasiv sau activ el conţine o unitate de stocare a căldurii provenite din captarea radiaţiei solare. Danemarca.sistem aport direct (exemplu: sistem ET . Primele se caracterizează prin faptul că încălzirea spaţiilor se face în mod natural. realizează conversia acesteia în căldură şi asigură transferul căldurii în spaţiul locuit. . Primele două tipuri de sisteme pot fi aplicate la construcţia unor case noi de tip unifamilial conducând la reducerea importantă a consumului energetic pentru încălzire. Sistemele active presupun existenţa unor echipamente mecanice care să producă circulaţia agentului termic care transportă căldura între elementele de captare şi spaţiul încălzit. 3. eficient în varianta ET. Funcţia de stocare termică este asigurată fie prin echipamente specializate fie de către elementele de construcţii.sistem pasiv . specific unor materiale transparente (sticla. ICEMENERG.3.

2. o formă de energie sau un purtător de energie (ex: gazele fierbinţi provenite de la procesele de ardere a combustibililor. Instalaţii de încălzire ce utilizează căldura recuperată 3. . medie sau lungă durată. frecvent întâlnit în cazul caselor nesolare construite zona de şes. de o parte. de exemplujncălzirea aerului de ardere la cuptoare.14. pompă de căldură. unde căldura recuperată este folosită în afara procesului. cu reglare automată.scurtă.13. a recuperatorului de căldură. apele tehnologice provenite de la răcirea utilajelor. fixe sau/şi mobile conduce şi la eliminarea disconfortul din sezonul cald. 53 . solul şi apa încălzite de către Soare etc. 2. Dat fiind caracterul aleatoriu al energiei solare este necesar ca aceste sisteme să fie prevăzute cu sursă auxiliară.sursa auxiliară: clasică. şi. se produce natural sau poate fi obţinută printr-un proces tehnologic. Promovarea unor astfe de construcţii moderne şi ecologice în special.1.punctul final al instalaţiei în care căldura recuperată este utilizată pentru acoperirea nevoilor energetice. .elementul principal al instalaţiei cu rol de a capta şi folosi raţional energia secundară. dotarea casele solare cu elemente de construcţii cu funcţiuni inteligente.2. poate conduce la reduceri spectaculoase a e consumului de combustibil pentru încălzire şi la promovarea unor noi tehnologii în domeniul instalaţiilor termice.). ca de exemplu încălzirea încăperilor cu căldura recuperată de la cuptoare. Sistemele de recuperare a căldurii se clasifică după următoarele criterii: 1.14.agentul termic utilizat: aerul sau apa.sursa termică . Clasificarea sistemelor de recuperare a căldurii Un sistem de recuperare a unei surse energetice se compune din: . . 3. . Sisteme active de încălzire solară Sistemele active de încălzire solară implică existenţa unor sisteme mecanice de circulare a unui agent termic purtător de căldură între zona de captare şi transformare a energiei solare în căldură şi zona de utilizare a acesteia. modul de repartizare a căldurii recuperate între sursă şi utilizatori. de alta. unde căldura recuperată este folosită în procesul tehnologic originar (recirculare).consumatorul de căldură . Aceste sisteme au o structură destul de diversă. 3. în funcţie de: . sistemele se clasifică astfel: .cu recuperare externă. După criteriul 1. aerul cald evacuat din instalaţiile de ventilare. ca. natura agenţilor termici.tipul de stocare a căldurii: sensibil sau lent.cu recuperare internă. . în zona de deal. în funcţie de cerinţele consumatorului. De asemenea.locul unde se află înmagazinată. nivelurile relative de temperatură ale sursei şi ale utilizatorului.eficientă a energie mediului ambiant conduce la reducer importante ale consumului de căldura pentru încălzire în raport cu construct similare realizate conform tehnologiilor clasice. . neconvenţională. căldură reziduală sau apă geotermală. care reclama un sezon de încălzire prelungit. 3. .recuperatorul de căldură .sistemul de livrare a căldurii în spaţiul încălzit.

denumite „recuperatoare". După criteriul 3.încălzire tehnologică.la care temperatura sursei este mai mică decât temperatura agentului termic obţinut prin recuperare.mixte. caz în care transferul termic se realizează cu pompe de căldură.apă şi gaze de ardere . sistemele de recuperare se împart astfel : .gaze de ardere .aer. .încălzire a clădirilor (cu corpuri de încălzire sau cu aer cald).preparare a apei calde de consum. . . 54 . combinate.apă.aer şi aer . .apă. .apă .la care temperatura sursei este mai mare decât temperatura agentului termic obţinut prin recuperare. După criteriul 2. Consumatorii de căldură care utilizează căldura recuperată sunt instalaţiile de: . caz în care transferul termic se face prin intermediul schimbătoarelor de căldură..aer . sistemele de recuperare cele mai întâlnite sunt de tipul: .

după caz. mirosurilor apare necesitatea introducerii controlate a unui anumit debit de aer care. Calitatea mediului în care oamenii îşi desfăşoară activitatea are o influenţă complexă asupra acestora. a gazelor. în ceea ce priveşte puritatea aerului. au condus la utilizarea în practică a unei game mari şi variate de instalaţii de ventilare şi climatizare. prafului. aceasta este obţinută prin ventilare naturală. În sezonul rece instalaţiile de încălzire pot asigura în încăperi menţinerea temperaturii aerului la o valoare dată şi la unele clădiri. în multe cazuri. uscat sau umidificat. optică. laboratoare metrologice etc.1. în tot timpul anului. Limitele parametrilor microclimatului interior depind. de natura activităţii desfăşurate. Pentru alte categorii de încăperi. de climatizare parţială sau de climatizare (totală). la rândul lor. modul lor de propagare. degajări de căldură şi umiditate (vapori de apă). atât din punct de vedere igienico-sanitar cât şi al randamentului activităţii. de o anumită dimensiune. dimensiunile şi sistemul constructiv al încăperilor. gradul de ionizare. prelucrării mecanice de precizie. răcirea şi uscarea aerului vara. procese ce pot fi realizate numai cu o instalaţie de climatizare. limitele parametrilor confortului termic. Natura şi cantitatea noxelor în exces. de destinaţia încăperilor. calitatea aerului nu se mai poate asigura numai printr-o instalaţie de încălzire. tutunului. limitele admisibile la care trebuie reduse concentraţiile diverselor noxe. nivelul de zgomot şi altele. Conţinutul şi istoricul instalaţilor de ventilare şi climatizare Instalaţiile de ventilare şi climatizare au rolul de a menţine starea aerului din încăperi. în anumite limite dinainte stabilite. Pentru îndepărtarea căldurii şi umidităţii. Unele procese tehnologice (din industria textilă. amplasate la părţile inferioară şi superioară ale pereţilor exteriori.CAPITOLUL IV INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE PROBLEME GENERALE 4. piscine. hârtiei. răcit. în exces. este suficient pentru îndepărtarea acestora să se realizeze o ventilare naturală organizată prin practicarea unor deschideri. constructive). se pot menţine în limite acceptabile şi alţi parametri (temperatura medie de radiaţie. în care se produc degajări importante de căldură şi umiditate. prin măsuri suplimentare (în general. viteza şi puritatea. preponderent. respectiv temperatura. de cele mai multe ori. la care se adaugă. calitatea iluminatului. considerente economice. Acest lucru poate fi realizat. de procesele tehnologice. în cazul încăperilor aglomerate însă. indiferent de variaţia factorilor meteorologici. datorită degajărilor importante de căldură şi umiditate precum şi a valorilor stricte la care trebuie menţinuţi parametrii confortului termic. cu o pondere importantă. În cazul unor încăperi industriale încare au loc.) impun cerinţe şi mai stricte în cazul unuia sau mai multor parametri de confort termic. umiditatea. a degajărilor şi a consumurilor de căldură interioare. ceea ce influenţează nu numai complexitatea 55 . cu ajutorul unei instalaţii de ventilare. precum şi alte degajări nocive (săli cu aglomerare de persoane. laboratoare. hale pentru creşterea industrializată a animalelor şi păsărilor). după caz. încăperi de producţie. tre buie încălzit. Calitatea mediului se apreciază atât după valoarea parametrilor principali ai confortului cât şi prin intermediul altor factori secundari cum ar fi puritatea aerului. umiditatea relativă). sunt necesare încălzirea şi umidificarea aerului iarna.

Se diversifică concomitent natura obiectivelor ce trebuie ventilate sau climatizate. instalaţiile „aer-apă" (cu aer primar) folosind aparate cu inducţie (climacon-vectoare) sau ventiloconvectoare. opere. Progresele realizate în domeniul electrotehnicii oferă posibilitatea folosirii motoarelor electrice pentru acţionarea ventilatoarelor şi. umiditate. În afara perfecţionării aparatelor şi schemelor de ventilare şi climatizare clasice. în special. Clasificarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare 1. Clasificarea după modul de vehiculare a aerului de ventilare:  Ventilarea naturală poate fi: neorganizată sau organizată. După 1930 apar aparatele de fereastră. după extensia spaţiului supus ventilării. Ceva mai târziu se introduce umidificarea adiabatică realizată prin pulverizarea fină a apei în curentul de aer. instalaţiile de climatizare cu două canale de aer (de introducere). posibilitatea ventilării încăperilor mari şi foarte mari. La orice sistem de ventilare (sau climatizare) este necesar să se introducă în încăperi aer tratat (aer refulat. săli de concerte etc. praf) şi să le elimine odată cu acesta (aer aspirat. vapori. a căldurii din aerul de ventilare. cu bioxid de carbon) folosite la răcirea şi uscarea aerului oferă o independenţă şi mai mare instalaţiilor de climatizare. Dezvoltarea cea mai mare a ventilării şi climatizării are loc după primul război mondial când se realizează instalaţii de climatizare în scopuri de confort (teatre. agregatele locale amplasate direct în încăperea deservită în sistem monobloc sau split. din ce în ce mai mult. Apar. precum şi de puritatea aerului. aer introdus) care să preia noxele în exces (căldură. comandă şi control a instalaţiilor de climatizare. industria alimentară etc.2. gaze. Sfârşitul secolului al XlX-lea poate fi considerat pentru climatizare ca început al acesteia. în preajma anului 1890 se introduce umidificarea aerului prin intercalarea unor tăvi cu apă (ulterior încălzită cu abur). Odată cu închegarea igienei ca disciplină sunt făcute cunoscute rezultatele cercetărilor legate de schimbul de aer al încăperilor. conducând la recuperarea. de asemenea. După cel de-al doilea război mondial. maşinile frigorifice funcţionând cu medii nevătămătoare (freoni) facilitând folosirea bateriilor de răcire fără agent intermediar(baterii cu răcire directă). Tehnica analogică şi digitală pătrunde masiv în anii '80 şi în domeniul climatizării. aer absorbit) din încăperi. 56 . după care totul să fie îndepărtat în exterior (aer evacuat). climatizarea cunoaşte o etapă importantă în dezvoltarea sa. deci. de conţinutul de timiditate şi gaze nocive. textile. ca urmare a temperaturilor inegale ale acestora). apar noi tipuri cum ar fi: instalaţiile de înaltă presiune. Apariţia primelor instalaţii de ventilare a fost condiţionată de realizarea unor progrese în alte discipline. Simultan cu această diversificare s-a dezvoltat şi perfecţionat aparatura de reglare. Instalaţiile de ventilare şi climatizare pot fi diferenţiate după modul de vehiculare a aerului. Când pătrunderea aerului curat are loc prin neetanşeităţile construcţiei (uşi.instalaţiei de climatizare ci însuşi sistemul constructiv al încăperilor sau chiar al construcţiei în ansamblu.) Apariţia maşinilor frigorifice (cu amoniac. 4. după diferenţa de presiune dintre încăperea ventilată şi încăperile adiacente. ferestre) ventilarea naturală se numeşte neorganizată. La ventilarea naturală schimbul de aer al unei încăperi este urmarea acţiunii combinate a celor doi factori naturali (presiunea vântului şi diferenţa de presiune provocată de greutăţile specifice ale aerului interior şi exterior. după gradul de complexitate al tratării aerului în funcţie de cerinţele tehnologice sau de confort sau după alte criterii. Criza energetică a anilor '60 îşi pune amprenta şi asupra instalaţiilor de ventilare. de tutun. cinematografe.) şi tehnologice (fabrici de hârtie.

pentru a ajuta organismul să elimine surplusul de căldură. uscarea sau umidificarea aerului dintr-o încăpere. în acelaşi timp. care pot fi închise şi deschise. în general. oricât s-ar mări debitul de aer nu pot fi asigurate condiţii pentru menţinerea constantă a bilaţului termic al omului. fie chiar ca soutie de proiectare. Ventilarea mixtă. Aceasta presupune intercalarea. în circuitul aerului. răcirea. în circuitul aerului. şi limitarea creşterii temperaturii interioare peste o anumită valoare. amplasate la anumite înălţimi. să constituie limite acceptabile din punct de vedere al condiţiilor de muncă (pentru a nu crea senzaţii neplăcute oamenilor antrenaţi în procesul de muncă respectiv).  Ventilarea mixtă se poate realiza fie prin introducere naturală şi evacuare mecanică. După criteriile care stabilesc valoarea şi limitele de variaţie a parametrilor aerului interior aceste instalaţii pot fi destinate confortului persoanelor sau unor scopuri tehnologice. în perioada de vară. în aceste cazuri ventilarea de schimb general nu mai este eficace. Dificultăţi mari pun instalaţiile de climatizare tehnologice. apare fie ca oposibilitate de exploatare a instalaţiilor ae ventilare într-o anumită perioadă a anului (de obicei vara).  Ventilarea locală apare ca necesară când există surse concentrate de nocivităţi sau când acestea sunt dispuse în anumite zone ale încăperilor. pentru locurile de muncă din apropierea unor suprafeţe încinse. prin vehicularea mecanică a unui debit de aer se urmăreşte menţinerea unei temperaturi aproximativ constante. în unele cazuri. în economicitatea exploatării. apărând necesitatea captării nocivităţilor chiar la locul unde ele se produc. în această situaţie. deoarece valorile parametrilor aerului interior. se poate realiza încălzirea. 2. adesea. trebuie. a unui ventilator şi a unei baterii de încălzire (întotdeauna înaintea bateriilor de încălzire se montează un filtru de praf). Sunt şi alte cazuri de ventilare combinată la care. atunci se realizează o ventilare naturală organizată. după dorinţă.  Ventilarea mecanică poate fi: simplă (introducere sau evacuare) sau combinată (cu încălzire/răcire-uscare/ umidificare). fie prin introducere mecanică si evacuare naturală. se introduc alte a-parate cu ajutorul cărora se pot obţine afte procese si'mpfe.. se poate interveni prin 57 . prestabilite ca optime pentru procesul tehnologic.Dacă în încăpere sunt practicate deschideri speciale cu dimensiuni determinate. sub cele două forme. şi denumirea de „condiţionare a aerului". în această categoriee laterale. după necesităţi. În cazul ventilării mecanice vehicularea aerului se face cu ajutorul unui sau a două ventilatoare (unul de introducere şi altul pentru evacuare). ca de ex.În locul termenului de climatizare se foloseşte.  Climatizarea poate fi pentru confort sau în scopuri tehnologice. în general. ventilarea de schimb general ar putea fi ineficace şi din cauza refulării. Climatizarea se deosebeşte de ventilarea mecanică prin aceea că aerului de ventilare i se reglează simultan cel puţin doi parametri astfel că. Clasificarea după extinderea zonei ventilate:  Ventilarea generală sau de schimb general este caracteristică încăperilor social-culturale sau a celor industriale fără degajări importante de nocivităţi. în perioada de iarnă. dar şi a investiţiei. Avantajul ei constă. o amplasare uniform repartizată a gurilor de introducere şi de evacuare. Ea presupune. In special. De exemplu. răcire si uscare sau umidificare.

la care evacuarea aerului (sau introducerea) se referă la anumite puncte din încăpere unde este concentrată producerea nocivităţilor. uscare.)  Ventilarea combinată se realizează prin ventilare generală şi locală.încălzire. în special. pe de o parte. US . se poate acţiona eficace prin folosirea simultană a unui sistem de refulare. debitul în exces evacuându-se pe cale naturală. R. US.umidificare). de exemplu. Pentru a nu se răspândi în întregul spaţiu. pe ansamblu. pentru a împiedica pătrunderea aerului rece în încăperi. umidificare). funcţiunile ventilării (cu/fără aer exterior) şi. 3. Instalaţiile pentru ventilarea încăperilor au sarcina de a elimina: noxele care impurifică aerul (substanţe toxice şi otrăvitoare. US).  Ventilare în subpresiune. Sunt şi cazuri când. R. sarcina de răcire). de tip perdea de aer şi a unui sistem de aspirare pentru fiecare utilaj în parte (de exemplu cabine de vopsire. se foloseşte denumirea de „Tehnica ventilării". ca denumire atotcuprinzătoare. căldura sensibilă (sarcina de încălzire. Important este însă de urmărit ce degajări sunt în încăperile alăturate. sistem la care debitele de aer de introducere şi de evacuare sunt egale. Existenţa unui sistem de ventilare locală nu exclude prezenţa unei instalaţii de ventilare de schimb general. Clasificarea după alte criterii: În unele ţări se practică alte clasificări. UM). în cazul unor degajări toxice.răcire. nocivităţile sunt evacuate chiar la locul de degajare prin absorbţii locale. se folosesc. spre care se va scurge aerul în exces. cu destul succes. electroliză etc. spre deosebire de ventilarea locală. respectiv.În clădirile cu mai multe încăperi ventilate se recomandă ca. în general. UM . suma debitelor de aer evacuate să fie egală cu a celor introduse pentru a împiedica subrăcirea anumitor încăperi. Clasificarea după diferenţa de presiune dintre interiorul şi exteriorul încăperii ventilate:  Ventilarea echilibrată. Clasificarea se face. denumite duşuri de aer. foarte importantă. sistem la care debitul de aer introdus este mai mic decât cel evacuat. la deschiderea frecventă a uşilor spre exterior. căldura latentă (sarcina termică latentă la uscare. 58 . după numărul proceselor termodinamice de tratare a aerului (l.  Ventilarea în suprapresiune. Ventilarea generală are drept scop schimbarea aerului în întreaga încăpere. R. De asemenea. 4. după felul ventilării. în Germania. căreia îi revine rolul de a dilua scăpările de nocivităţi la valori sub limitele admisibile şi de a asigura aerul de compensare. supusă ventilării.crearea locală a unor jeturi de aer pentru fiecare muncitor în parte. incluzând şi climatizarea. Stăpânirea regimului de presiuni este. perdelele de aer.uscare. pe de altă parte. pentru a nu contamina o încăpere ventilată în subpresiune sau ce degajări nocive sunt într-o încăpere ventilată în suprapresiune pentru a nu contamina încăperile adiacente acesteia. din acest punct de vedere. mirosuri). pentru a împiedica răspândirea noxelor în toată încăperea. sistem la care debitul de aer introdus este mai mare decât cel evacuat pe cale mecanică astfel că în interior apare o suprapresiune. Climatizarea parţială: aerul tratat este supus la trei procese termodinamice (l. aerul tratat este supus la patru procese termodinamice (l.

Semne convenţionale şi denumiri folosite în instalaţiile de ventilare şi climatizare Pentru diversele părţi ale instalaţiilor. Figura 4.1. se folosesc semnele convenţionale indicate în fig.3..4.4.1. Semne convenţionale pentru instalaţiile de ventilare sau climatizare 59 .

 AM – aer amestecat provenit din a-mestecul aerului exterior (proaspăt). în timp de o oră.5 schimburi /h. sunt de ordinul n = 3.  AEP – aer epurat.1. Valoarea schimbului de aer din acest caz este mică (n = 0. AA – aer aspirat din încăperea/încăperile deservite. AE – aer aspirat din încăpereAncăperi eliminat (evacuat) în atmosferă.4. fiind în raport direct cu mărimile diferenţelor de temperatură şi de presiune. Ventilarea naturală (VN) 4. şi a unei părţi din aerul aspirat.  AP – aer proaspăt preluat din atmosferă prin intermediul unei prize de aer.. Numărul orar de schimburi de aer este în funcţie. În cazul încăperilor prevăzute cu instalaţii mecanice de ventilare. neorganizată. sistemul de ventilare naturală (organizată) reprezintă sistemul de rezervă. 1 schimb/h).aer pretratat.4. 60 . valoarea mică fiind pentru încăperi normale (h<3 m) iar valoarea mare pentru încăperi înalte. Valorile medii ale acestor schimburi de aer. Notaţiile P şi R plasate înainte de simbolurile menţionate au semnificaţia: P .aer retratat 4. AR – aer recirculat. Ventilarea naturală neorganizată Înlocuirea aerului dintr-o încăpere de un număr de ori.5.1. ca urmare a acţiunii independente sau simultane a factorilor naturali (presiunea termică şi presiunea vântului) poartă numele de „ventilare naturală". înainte de a fi evacuat în atmosferă în scopul reducerii poluării. iar acestea sunt amplasate la anumite înălţimi în pereţii exteriori. în perioada de vară (situaţia cea mai nefavorabilă. în cazul ventilării naturale nu se poate recupera căldura din aerul evacuat. supus unui proces de separare şi reţinere a celor mai multe noxe. Valori mai mari se obţin atunci când diferenţele de temperatură dintre interior şi exterior sunt mai mari sau când vântul suflă cu viteze mari. de diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior. AA. Cum atât temperatura aerului exterior cât şi viteza vântului sunt permanent variabile rezultă că şi schimbul de aer al încăperilor este permanent variabil. Se utilizează cu precădere sistemul de ventilare naturală organizată la încăperile în care există permanent o diferenţă de temperatură importantă între interior şi exterior.. dirijat spre a fi din nou tratat şi reintrodus în încăpereAncăperi. respectiv. Ventilarea naturală organizată Dacă schimbul de aer al unei încăperi se realizează prin deschideri având suprafeţe date.5.. determinată de diferenţe mici de temperatură între interior şi exterior şi de viteze mici ale vântului). AA. R .Denumiri folosite:     Al – aer refulat (introdus) în încăperea/ încăperile deservite de instalaţii.4. o parte sau tot aerul aspirat. iese din încăpere. Dacă schimbul de aer al unei încăperi se realizează prin neetanşeităţile acesteia (rosturile din jurul ferestrelor şi uşilor. înlocuirea aerului se numeşte „ventilare naturală organizată". şi în acest caz. Din cele spuse rezultă că schimbul de aer realizat este variabil în timp şi deci necontrolabil.. 4. în tot timpul anului. în medie. aer evacuat din ÎncăpereAncăperi.2. AP. de viteza (respectiv presiunea) vântului dar şi de distanţa dintre axele deschiderilor prin care aerul pătrunde în încăpere. porii materialelor) putem vorbi de o ventilare naturală.

Deoarece sarcinile termice şi de umiditate ale încăperilor se modifică permanent şi în limite largi. de gradul de ocupare a încăperilor.1. umidificat sau uscat. în limite dinainte prescrise. încălzit. de asemenea. de răcire) şi de umiditate. după caz. 4. indiferent de variaţia factorilor meteorologici. constituind o sursă de economisire a energiei termice. Aerul poate fi filtrat şi. administrative. răcire. aerul trebuie tratat într-un aparat (agregat) unde suferă o suită de 4 procese termodinamice simple (încălzire. Ventilarea mecanică (VM) Reprezintă sistemul la care schimbul de aer al unei încăperi şi vehicularea aerului prin canale şi elementele instalaţiei se face cu ajutorul ventilatoarelor. din încăperile deservite. cu alte cuvinte. rezultă că aerul tratat. O parte din aerul evacuat din încăperi poate fi recirculat.ceea ce permite diluarea permanentă a noxelor. în încăperile supuse ventilării. trebuie să aibă permanent (în tot timpul anului) parametri variabili. Se poate.6. în tot timpul anului. într-o anumită ordine. Pentru realizarea acestei tratări este necesară şi o instalaţie de reglare automată. Coşuri de ventilare: a – individuale. Se pot asigura debite. în încăperi. răcit. poate fi creată suprapresiune sau depresiune. sau de a asigura parametrii necesari ai aerului interior (temperatură.2. după necesitate. indiferent de modificarea sarcinilor termice (de încălzire. în acelaşi timp trebuie să se asigure introducerea de aer proaspăt necesar diluării noxelor degajat de ocupanţi (funcţiunea de ventilare). introdus în încăperi. iar parametrii microclimatului trebuie menţinuţi constanţi.5. Probleme generale Instalaţiile de climatizare numite şi instalaţii de condiţionare a aerului trebuie să asigure menţinerea parametrilor aerului. umiditate relativă) în cazul instalaţiilor de climatizare tehnologică. constante în timp. Ca urmare. Ele au rolul de a asigura condiţiile de confort termic în clădirile socialculturale. umidificare). de locuit etc. b – cu deversor pe o parte. Climatizarea 4. Mişcarea aerului în încăperile ventilate poate fi dirijată şi controlată ca sens de deplasare.4. recupera căldura din aerul evacuat în exterior.6. c – cu deversor pe două laturi opuse. Figura 4. uscare. 61 .

Concomitent. spitale.  aparate cu: reglare (prin ventil sau clapetă). pentru a preveni rebutarea produselor. Principii de funcţionare. teatre.  2 canale de aer cu: debit constant. Instalaţii „aer-apă" (cu aer primar) cu:  aparate cu inducţie (climaconvectoare). adesea. se intercalează un recuperator de căldură. pentru: singură zonă.2. sisteme cu: 2 conducte (cu şi fără comutare). 4 conducte. motiv pentru care. 62 . instalaţiei de climatizare i se atribuie şi funcţiunea de economisire a energiei. temperatura încăperilor este menţinută între 20 şi 26 °C iar umiditatea relativă între 40 şi 60 % . Clasificarea instalaţiilor Instalaţii „numai aer".6. debit variabil. ceea ce nu este corect. clapete de reglare.) pe parcursul întregului an. civile şi industriale. În cazul în care valorile acestor parametri creează disconfort pentru personalul de deservire se iau măsuri suplimentare pentru a preveni îmbolnăvirile şi a asigura randamentul necesar muncii.6. Temperatura şi umiditatea relativă a aerului trebuie să fie optime pentru desfăşurarea procesului de fabricaţie şi primează alegerea acestora. Instalaţiile de climatizare tehnologică au funcţiunea de a asigura acei parametri ai încăperilor care convin procesului de producţie.2. instalaţiile de climatizare parţială sunt desemnate (mai ales de către comercianţi) drept instalaţii de climatizare.1.  1 canal cu debit variabil.aferentă. care să menţină temperatura şi umiditatea relativă la valorile prestabilite. mai multe zone cu: reîncălzirea aerului. magazine. Instalaţiile de climatizare sunt folosite în două categorii de clădiri. 4. 4. săli de audiţie şi concerte etc. 3 conducte. Foarte adesea. Instalaţiile ale căror agregate de tratare a aerului suferă numai două sau trei procese termodinamice simple poartă denumirea de instalaţii de climatizare parţială. debit (constant sau variabil). Instalaţiile de climatizare de confort sunt destinate asigurării microclimatului pentru menţinerea sănătăţii şi desfăşurării muncii optime în toate categoriile de clădiri civile (birouri. cu:  1 canal cu debit constant. luându-şi de aici şi denumirea de: instalaţii de climatizare în scopuri de confort şi instalaţii de climatizare tehnologică (în scopuri industriale). Clasificarea instalaţiilor de climatizare. grupuri de ventilare zonale. După anotimp şi dorinţă.

umidificat) în aparat şi cu ajutorul acestuia instalaţia poate funcţiona într-unul din regimurile: cu amestec de aer exterior şi de aer interior. trecut prin recuperatorul de căldură (R. BR. sistem cu: 2 conducte. Aerul proaspăt este preluat din exterior prin priza de aer (P.) şi automatizare (circuite de comandă. atenuatoare de zgomot.  încălzire terminală. o sală de spectacol dintr-un teatru). ventiloconvectoare: cu aer primar. gură de evacuare a aerului viciat în exterior şi reţeaua de canale pentru introducere şi evacuare. energie electrică pentru instalaţia de forţă (antrenare ventilatoare. generatoare de abur. BRI poate lipsi. Aerul de climatizare este tratat (încălzit. debitul total de aer al instalaţiei.A. servomotoare. numai cu recirculare. în regim de recirculare totală. RC. Această umidificare se poate face cu ajutorul unei camere de pulverizare a apei (umidificarea adiabatică). În figura 4.C. alte sisteme. GR şi de pe reţeaua canalelor de introducere. instalaţia de reglare automată aferentă. AZ. diagrame de reglare a parametrilor. numai cu aer exterior. CU. 63 . În cazul utilizării aburului. apă răcită. Acestea preîncălzesc şi reîncălzesc. fre-on). cu priză de aer exterior. BRI. frig (apă rece. grile de refulare şi absorbţie pentru încăpere. răcit.2. recuperator de căldură. 4 conducte. cu pompare în circuit închis sau prin injectare cu abur viu (umidificare izoter-mică) provenit de la un generator de abur sau preluat dintr-o reţea de abur tehnologic.6. compre-soare. recuperator de căldură.are rolul de a reţine particulele de praf din aerul exterior şi recirculat. 4. Instalaţia de climatizare se compune din: agregat (aparat) de climatizare.) cu ajutorul ventilatorului de introducere (V. priză de aer proaspăt. 3 conducte. Agregatul de climatizare se compune din:  Fitrul de praf (F) . BPI.are rolul de a îmbogăţi conţinutul de umiditate al aerului introdus în încăperea climatizată.  Ventilatorul de introducere (Vl) asigură mişcarea aerului pe circuitul de introducere de la priza de aer (PA) până la gura (gurile) de refulare (GR) învingând rezistenţele din PA. în anumite limite. este prezentată schema de principiu a unei instalaţii de climatizare care deserveşte o singură încăpere (de exemplu. pompe. instalaţia mai are nevoie de câte o sursă de: căldură (apă caldă.) şi amestecat cu aer recirculat din încăpere. Pentru a funcţiona. F. apă fierbinte. uscat. semnalizare etc.  Bateria de preîncălzire (BPI) şi bateria de reîncălzire (BRI). alimentare baterii electrice etc. Principii de funcţionare a instalaţiilor de climatizare Elementul principal al oricărei instalaţii de climatizare îl reprezintă aparatul (agregatul) de climatizare de care sunt legate modalităţile de funcţionare a instalaţiei. abur).2.).  racordarea climaconvectoarelor la reţeua de agenţi termici.  Camera de umidificare (CU) .3.L).

3 – filtru de praf. E – evacuare. pe cel de evacuare a aerului din încăpere. 13 – gură de evacuare a aerului viciat în atmosferă. 64 . P – priză. GE şi reţeaua de canale aferentă). 15 – gură de aspirare. 12 – priză de aer proaspăt. Elemente principale ale unei instalaţii de climatizare: 1 – recuperator de căldură. 11 – ventilator de evacuare. 5 – baterie de răcire. Schema unei instalaţii de climatizare deservind o singură încăpere Figura 4. pe introducere.4. I – introducere. IC – încăpere climatizată. pe evacuare. 6 – umidificator. 4 – baterie de preîncălzire. 7 – baterie de reîncălzire. 10 – idem. AZ. dar nu numai). R – recirculare.3. higrostat (H) montate în încăpere sau pe canalele de aer (în principal. Figura 4. Acţionarea şi reglarea diverselor elemente care participă la tratarea aerului se fac cu ajutorul unor traductoare: termostat (T). A – aspirare. RC. 8 – ventilator de introducere. 2 – cameră de amestec. 14 – gură de introducere. Ventilatorul de evacuare (VE) asigură mişcarea aerului pe circuitul de evacuare (GA. Presiunea acestui ventilator este mai mică decât a celui de introducere care are de învins mai multe rezistenţe (rezistenţele elementelor componente ale aparatului de climatizare). 9 – atenuator de zgomot. CC – centrală de climatizare. M – amestec.

bisturiul electric.vitale.normale.1.pentru transmiterea informaţiilor (telefoane. Clasificarea receptoarelor electrice: . Receptoare electrice Receptoarele electrice sunt aparate care transformă energia electrică într-o altă formă de energie utilă omului. prize pentru antene R-TV etc. Alimentarea din sistemul energetic. pierderi materiale sau morale deosebite. Exemple: . de exemplu.bateria de acumulatori locală sau baterie centrală a clădirii. Exemple de receptoare electrice vitale: .CAPITOLUL V INSTALAŢII ELECTRICE RECEPTOARE SI CONSUMATORI 5. . . pentru care se asigură o singură sursă de alimentare.grup electrogen propriu al clădirii.). .motorul electric transformă energia electrică în energie mecanică. Receptoarele vitale sunt acelea la care întreruperea alimentării cu energie electrică poate provoca pierderi de vieţi omeneşti.) . . .din punct de vedere al destinaţiei. ceasuri. cuptoare). receptoarele staţiei de climatizare etc.receptoarele ce asigură funcţionarea lifturilor de persoane şi de intervenţie (destinate pompierilor).din punct de vedere al siguranţei în funcţionare se clasifică în receptoare: .pompe destinate stingerii incendiului etc.receptoarele ce asigură funcţionarea unei săli de operaţie (iluminatul.sursă proprie ce poate fi: .de lumină (corpuri de iluminat. . sunt alimentate din două surse: .de forţă (motoare.sistemul energetic.cuptorul electric transformă energia electrică în energie termică. nerecuperabile. difuzoare. pentru care se asigură două sau mai multe surse de alimentare. . indiferent pe câte căi se face. prize). Receptoarele din iluminatul de siguranţă. . este considerată o singură sursă de alimentare. . . se clasifică în receptoare: . . pe una sau mai multe căi.lampa electrică (becul sau tubul luminos) transformă energia electrică în energie luminoasă.corpurile de iluminat utilizate în iluminatul de siguranţă.transformatorul electric: transformă energia electrică de anumiţi parametri în energie electrică de alţi parametri etc. 65 .

) După puterea contractată de consumatori.terţiari . . Contractul reglementează atât condiţiile de furnizare. Ţinând seama şi de prima clasificare vom regăsi: . staţiile de pompare (inclusiv cele pentru irigaţii). consumatorii sunt: . Relaţia dintre furnizorul de energie electrică şi consumator se stabileşte prin contractul de furnizare şi utilizare a energiei electrice. Consumatorul este persoana fizică sau juridică ale cărei instalaţii electrice de utilizare sunt conectate la reţeaua furnizorului prin unul sau mai multe puncte de alimentare prin care primeşte şi livrează energie electrică. . unităţile de transporturi feroviare.locul de consum. dacă are centrală proprie. a furnizorului şi consumatorului (de cele mai multe ori acesta este contorul electric). aceasta fiind puterea strict necesară consumatorului pentru menţinerea în funcţiune a agregatelor care condiţionează securitatea instalaţiilor şi a personalului. . de regulă.mici consumatori. când puterea este sub 100 kW. navale şi aeriene şi altele asemenea. în domeniul extragerii de materii prime. în principal. prin asimilare. convenită prin contract. . plată cât şi cele de utilizare a energiei electrice. . şcoli. a materialelor sau a unor produse agricole în mijloace de producţie sau bunuri de consum. pe care consumatorul are dreptul să o absoarbă în perioada de consum. ce indică amplasamentul instalaţiilor de utilizare ale unui consumator (inclusiv.punctul de delimitare dintre cele două proprietăţi. ale subcon-sumatorilor săi atunci când este cazul) prin care se consumă energia electrică furnizată prin una sau mai multe instalaţii de alimentare. în aceeaşi categorie sunt incluse şi şantierele de construcţii.5.puterea contractată ce reprezintă cea mai mare putere medie cu înregistrare orară sau pe 15 minute consecutiv. .2. Consumatori electrici Consumatorul electric este format dintr-un ansamblu de receptoare electrice ce pot funcţiona într-o unitate funcţională sau nu. facturare. Prevederile cele mai importante din contract sunt: . când puterea este sau depăşeşte 100 kW. După natura consumului de energie electrică. convenită prin contract. încheiat între cele două părţi.puterea la orele de vârf ale Sistemului Energetic Naţional (SEN) care reprezintă cea mai mare putere medie cu durată de înregistrare orară sau pe 15 minute consecutiv. 66 . .mari consumatori. aceştia se clasifică în: . spitale etc.sunt consumatorii care nu se regăsesc în primele două categorii (clădiri administrative. pentru a fi absorbită de consumator la orele de vârf ale SEN. aceasta este. puterea receptoarelor vitale.mari consumatori industriali şi mari consumatori terţiari.dacă folosesc energia electrică. . rutiere.casnici dacă folosesc energia electrică pentru iluminat şi utilizarea receptoarelor electrocasnice în propria locuinţă. fabricării unor materiale sau prelucrării materiilor prime.industriali şi similari .mici consumatori industriali sau mici consumatori terţiari.puterea minimă de avarie.

deoarece întreruperea unuia dintre fidere scoate din funcţiune toţi consumatorii din aval de locul defect (în sensul de transport al puterii). fie se construieşte un nou P. există disponibil de putere.3.T. grup electrogen. - 5. de "Regulamentul de furnizare a energiei electrice" şi de Normativul 1 – 7. casnici. în principal.3. pentru a evita pierderi de producţie nerecuperabile. Alimentarea cu energie electrică 5. la defectarea uneia dintre căi. schema nu permite extinderi uşoare. alimentarea se face de la o singură sursă. 67 .T. Regimul de limitare corespunde situaţiei în care.grup electrogen. Instalaţii electrice Alimentarea cu energie electrică este reglementată. atunci când în P. de regulă. baterie de acumulatori etc. dar fără ca receptoarele să se încadreze în categoria de receptoare vitale. alimentarea receptoarelor nu se întrerupe. urbani şi mai ales rurali sau similari cu aceştia. iar a doua (sau celelalte) este o sursă proprie: centrală. la rândul ei. legat la SEN. fie se adoptă un nou fider din postul de transformare.4. în acest fel. Schema se utilizează pentru alimentarea micilor consumatori.sistemul energetic naţional (SEN) . acestea putând fi alimentate prin una din celelalte căi. de regulă. indiferent prin câte căi se face alimentarea. Este o schemă ce nu asigură siguranţă ridicată în funcţionare.centrală proprie. Alimentarea de la două sau mai multe surse se utilizează atunci când în componenţa consumatorului se află receptoare vitale. Consumatorii. Alimentarea de la o singură sursă se face atunci când receptoarele consumatorului sunt receptoare normale care nu cer siguranţă mărită în funcţionare. dar pe două sau trei căi de alimentare. De asemenea. La apariţia unor consumatori noi.1. sursa. o siguranţă mai mare în funcţionare.de la două sau mai multe surse: una dintre acestea va fi sursa de bază care. pentru menţinerea în limite normale a parametrilor de funcţionare a SEN. . poate fi: . Când aceasta nu este posibil.baterie de acumulatori etc. 5.sursă proprie: . . fiecare dintre acestea alimentând mai mulţi consumatori.de la o singură sursă: post de transformare sau cofret de branşament. este sistemul energetic naţional. . în condiţii de siguranţă. Când se doreşte. totuşi. numai a acelor echipamente şi instalaţii impuse de procesul tehnologic.puterea minimă tehnologică care este cea mai mică putere în regim de limitare necesară unui consumator pentru menţinerea în funcţiune. Scheme de alimentare pentru consumatori cu receptoare normale Din postul de transformare pornesc mai multe fidere. este necesară reducerea la anumite limite a puterii electrice absorbite de consumatori cu asigurarea puterii minime tehnologice. în funcţie de felul receptoarelor (normale sau vitale) care se află în componenţa lor pot fi alimentaţi: . aceştia pot fi racordaţi numai în măsura în care există disponibil de putere pe fiderul apropiat.

Schema radială de alimentare (sau arborescentă) P.2. porneşte un fider (F) ce alimentează consumatorii C1. reţeaua de alimentare a consumatorilor este o reţea alimentată la două capete. ca în cazul utilizării schemei radiale..2. fără a modifica reţeaua de alimentare.Figura 5.. pe de altă parte. de exemplu. – postul de transformare. deoarece în caz de defect (întreruperea fiderului) reţeaua se reduce la două reţele radiale şi nici un consumator nu este scos din funcţiune.1.5 . Atunci când consumatorii sunt răspândiţi pe o suparafaţă mare. iar.C1.3) se realizează uşor prin deconectarea acesteia de la capetele ei.1. fiabilitatea reţelei creşte deoarece.CN şi revine în P. Astfel.). 5.T. o centrală termică de cartier etc.consumatori Figura 5. un spital.C3. în acest fel se asigură consumatorilor o siguranţă mai mare în funcţionare. în acelaşi timp conectarea consumatorilor se face fără secţionarea fiderului. Schema de alimentare în buclă Din P. punctele de racordare a consumatorilor se află în clădire şi nu în sol sau în aer liber. în acest fel. astfel că alimentarea unui nou consumator (în limita puterii disponibile) se face uşor. prin scoaterea siguranţelor F1 şi F2. se execută două sau mai multe bucle pentru acelaşi PT.T. F3 – fideri de alimentare. pe de o parte.. F2. C1. se execută legături suplimentare în 68 .T. F1.. Pentru a mări şi mai mult siguranţa în alimentare a unor consumatori (cum ar fi. izolarea porţiunii defecte (fig. Fiderele ce formează buclele sunt dimensionate la puterea nominală a PT.

Aceeaşi reţea din figura 5. Schema de alimentare în buclă îmbunătăţită.5. în funcţie de soluţia de alimentare a consumatorului. prin legătura suplimentară realizată acesta este în continuare alimentat cu energie electrică pe traseul PT.interiorul buclei (fig. C(N-1). C2. Aceasta este prezentată în figura 5. Echiparea cofretelor de branşament la reţeaua de joasă tensiune este tipizată.2.4).5.4. atunci când acestea pot fi anticipate. Porţiune defectă dintr-o reţea alimentată în buclă. Figura 5.5. astfel încât în cofret să se găsească rezervele necesare. chiar dacă ar avea loc două defecte simultan în K1 şi K2 şi consumatorul C2 ar fi scos din funcţiune. În prezent asemenea scheme de alimentare sunt foarte mult folosite în alimentarea micilor consumatori urbani. în acest fel. are o legătură suplimentară între consumatorii C2 şi C(N-1). La alegere se va ţine seama şi de eventualele extinderi viitoare. CN. se alege una din soluţiile indicate în figura II. Figura 5. 69 .3. Marii consumatori au unul sau mai multe posturi de transformare proprii. 5. ca şi de configuraţia reţelei de alimentare.

5.5. în firida de branşament se află una sau trei siguraţe de 25A. de regulă.7. Numărul .) se alege în funcţie de numărul de apartamente şi de configuraţia reţelei exterioare.7. Echiparea cofretelor de branşament la reţeaua de joasă tensiune. de siguranţe este în funcţie de numărul apartamente distincte ce formează consumatorul.5. 5.600 x 400 x 200 mm echipate cu maximum 12 siguranţe fuzibile de 25 A. Consumatorii casnici rurali se conectează la SEN. 70 . Firidele de distribuţie se execută în două variante constructive. Cablurile electrice de racord sunt aduse la clădire. fie sunt trecute printr-un suport de trecere. : echipare asemănătoare cu a firidei distribuţie din figura 5.de puterea cerută şi felul receptoarelor din gospodărie (fig. .). în funcţie de tipul racordului (mono sau trifazat).). Tipul acesteia (figura.5. unde fie sunt susţinute de izolatoare montate pe zidul casei (fig.6. Consumatorii casnici urbani individuali (tip vilă sau gospodărie individuală) se conectează la SEN printr-un confret de branşament de 400x600x200 mm. Branşarea consumatorilor casnici la SEN Aceasta se face de la un cofret de branşament în funcţie de numărul de apartamente din clădire. de: .).6. Pentru blocurile de locuit cu număr mare de apartamente se adoptă câte un cofret de branşament pentru fiecare scară a blocului. Apartamentele (consumatorii) nu se leagă direct la cofret. 5.5. Legătura la acesta se realizează prin intermediul unei firide de distribuţie (figura 5. Confretul se montează într-o firidă la parter. printr-un racord aerian mono sau trifazat în funcţie .600 x 600 x 200 mm echipate cu maximum 20 siguranţe fuzibile de 25 A. Figura 5.

Figura 5. Alimentarea receptoarelor electrice normale cu energie electrică Receptoarele electrice sunt alimentate cu energie electrică prin circuite electrice mono sau trifazate .6. Totodată în acestea se montează şi echipamentele electrice pentru: 71 . Echiparea unei firide de distribuţie a energiei electrice dintr-un bloc de locuinţe 1 – coloană. Tablourile electrice sunt părţi din instalaţia electrică în care se realizează distribuţia energiei electrice.7.legate la tablourile electrice. 2 – placă de marmură pentru derivaţii. 3 – siguranţe fuzibile de 25A. 5 – bară de nul de protecţie.în funcţi-e de tipul receptorului . 4 – bară de nul de lucru. Racordarea consumatorilor casnici rurali la SEN 5.6. 6 – placă din lemn geluit. Figura 5.

acţionare, protecţie, măsură, comandă, automatizare etc., în funcţie de complexitatea tabloului, în funcţie de poziţia în distribuţia energiei către receptoare, se deosebesc următoarele tipuri de tablouri electrice: - general, care este legat direct la un post de transformare sau la un cofret de branşament printr-o coloană generală. Acesta distribuie energia electrică către toate receptoarele din clădire prin intermediul altor tablouri; - principal, care este legat la tabloul general şi distribuie energia către receptoare prin intermediul unor tablouri secundare; legătura dintre tablourile principale şi tabloul general se face prin coloane principale; - secundare, care asigură distribuţia energiei electrice direct la receptoare prin circuite electrice; legătura de la tablourile principale se face prin coloane secundare. În instalaţiile electrice cu un număr redus de receptoare (mici consumatori) pot să lipsească o parte din categoriile de tablouri menţionate. În funcţie de siguranţa dorită în alimentarea cu energie electrică a unora dintre receptoare, de dezvoltarea pe orizontală şi înălţime a clădirii consumatorului, de distanţele dintre diferite grupe de receptoare, distribuţia energiei electrice în interiorul consumatorului poate fi: - distribuţie radială cu coloane simple (figura 5.8.); postul de transformare din figura 5.8. poate fi înlocuit cu un cofret de branşament montat la parterul construcţiei.

Figura 5.8. Schemă de distribuţie radială cu coloane simple PT – post de transformare, TG – tablou general, TS – tablou secundar

Figura 5.9. Schemă de distribuţie radială fără tablouri principale

Figura 5.10. Schema de distribuţie radială cu coloane magistrale CB – cofret de branşament, TG – tablou general, TS – tablou secundar

72

Schema se utilizează pentru distribuţia energiei electrice către receptoarele unui mare consumator, dezvoltat atât pe verticală cât şi pe orizontală. Schema radială cu coloane simple pentru mici consumatori se simplifică şi se poate reduce la forma din figura 5.9. Tabloul general alimentează direct tablourile secundare TS şi acestea, la rândul lor, receptoarele electrice. Distribuţia radială cu coloane simple este mult utilizată în proiectarea instalaţiilor electrice, având câteva avantaje: - este simplu de executat; - permite identificarea rapidă a unui eventual defect; - asigură o bună siguranţă în alimentarea receptoarelor. Dintre dezavantaje pot fi menţionate: - număr mare de coloane; - echipamente multe în tablourile electrice - în special, la cel general şi la cele principale (când este cazul). - distribuţie radială cu coloane magistrale (figura 5.10.): se utilizează atunci când tablourile secundare au un număr mic de circuite şi o putere, de asemenea, redusă (P. = 5...8 kW). Astfel, o coloană radială alimentează 2 3 tablouri secundare. Numărul de coloane magistrale poate fi stabilit printrun calcul tehnico - economic. Este bine însă ca o coloană magistrală să nu depăşească o putere instalată de 25 - 30 kW şi nici să nu asigure distribuţia energiei pe o arie mare din clădire. Astfel de distribuţii sunt mai economice faţă de cele anterioare, dar oferă o mai mică siguranţă în funcţionare în alimentarea receptoarelor. Un defect pe una din coloane va scoate din funcţiune un număr mare de receptoare. - distribuţie în buclă. Distribuţia realizează o foarte bună siguranţă în alimentarea receptoarelor, deoarece un defect pe coloana de alimentare este uşor de izolat fără a afecta funcţionarea tablourilor electrice(prin deschiderea adecvată a întrerup-toarelor aflate de o parte şi de alta a locului defect). De asemenea, un defect (scurtcircuit) pe unul din circuitele tabloului electric, este izolat fie de siguranţa aflată pe circuit, fie de siguranţa generală a tabloului (F3.1.1). Dezavantajele soluţiei sunt: - coloana generală trebuie dimensionată la puterea totală a TG; va avea dimensiuni şi costuri mari; - tablourile se măresc datorită între-ruptoarelor necesare pe traseul coloanei generale, în amonte de fiecare tablou. De aceea, astfel de soluţii se adoptă atunci când ele sunt bine justificate din punct de vedere economic (o parte din instalaţiile electrice din spitale, centre de calcul importante etc.).

5.7. Alimentarea receptoarelor electrice vitale
În funcţie de importanţa lor, receptoarelor vitale li se asigură două sau mai multe surse de alimentare. De asemenea, alimentarea de la fiecare sursă se poate face prin una sau două căi. Receptoarele vitale cele mai frecvent întâlnite în instalaţiile electrice de joasă tensiune sunt: corpurile de iluminat ce formează iluminatul de siguranţă şi pompele utilizate pentru stingerea incendiului.

73

5.7.1. Alimentarea receptoarelor pentru iluminatul de siguranţă Iluminatul de siguranţă, din punct de vedere funcţional, se clasifică în: - iluminatul pentru continuarea lucrului; acesta se prevede la locurile de muncă unde există receptoare vitale ce necesită o supraveghere permanentă, pentru a nu produce pierderi de vieţi omeneşti sau pierderi materiale deosebite, cum ar fi: încăperile blocului operator (săli de operaţie, de sterlizare, de pregătire medici, de pregătire bolnavi, de reanimare etc.), centrale electrice, centrale termice (de oraş, de platforme industriale), laboratoare în care se află utilaje ce trebuie supravegheate permanent etc; - iluminatul pentru intervenţii; acesta se prevede în locurile unde sunt montate armături (vane, robinete etc.) ale unor instalaţii şi utilaje care trebuie acţionate în caz de incendiu, în încăperea centralei de semnalizare a incendiilor, în spaţiile de garare a utilajelor PSI; se mai prevede în locurile unde se găsesc elemente care trebuie acţionate în vederea scoaterii din funcţiune a unor utilaje şi echipamente sau a reglării unor parametri, la ieşirea din funcţiune a iluminatului normal, în scopul protejării persoanelor, utilajelor sau echipamentelor; - iluminatul pentru evacuare; acesta se prevede pe căile de evacuare în funcţie de destinaţia clădirilor sau încăperilor, de capacitatea acestora (numărul de persoane care se pot găsi simultan în ele - stabilit de proiectant sau beneficiar), precum şi în toate spaţiile din industrie sau similare; - iluminatul pentru circulaţie; acesta se prevede pe căile de circulaţie din: interiorul sălilor de spectacol (teatre, cinematografe, circuri sau similare, cu aglomerări de persoane) sau al încăperilor de producţie din clădirile industriale sau similare; corpurile de iluminat se amplasează astfel ca să permită distingerea uşoară a unor obstacole aflate pe căile de evacuare; - iluminatul contra panicii; acesta se prevede în încăperile cu o capacitate mai mare de 400 de persoane (aflate simultan în încăpere); acţionarea acestui sistem de iluminat se face: - automat, la dispariţia tensiunii iluminatului normal; - manual, din mai multe puncte accesibile personalului de serviciu sau special instruit. Scoaterea din funcţiune se face numai dintr-un singur punct, accesibil personalului însărcinat cu aceasta; - iluminatul pentru veghe; acesta se prevede în dormitoarele care adăpostesc persoane care nu se pot evacua singure, cum ar fi: maternităţi, spitale, sanatorii, creşe, cămine, grădiniţe, cămine pentru bătrâni sau infirmi, ospicii sau similare; - iluminatul pentru marcarea hidranţi-lor; acesta este necesar pentru marcarea hidranţilor de incendiu dintr-o clădire, atunci când în aceasta se desfăşoară activitate pe timpul nopţii sau la lumină artificială şi numai în cazurile în care iluminatul de siguranţă de evacuare nu asigură distingerea acestora; corpul de iluminat utilizat pentru marcarea unui hidrant interior de incendiu se amplasează (alături sau deasupra) la cel mult 1,5 m de axa verticală a acestuia. Aceste receptoare sunt alimentate dintr-un singur tablou.

74

5.7.2. Programe de proiectare a instalaţiilor electrice de joasă tensiune Atât fabricanţii de aparataj electric, cât şi diferite firme de software au dezvoltat şi au difuzat pe piaţă programe de calcul al instalaţiilor electrice de joasă tensiune. În general, într-un astfel de program se porneşte prin introducerea schemei de calculat, folosind o bibliotecă de simboluri pusă la dispoziţie de program. Se introduc apoi caracteristicile generale ale schemei (valorile nominale ale tensiunii şi frecvenţei, schema de legare la pământ, factorul de putere neutral etc.), precum şi caracteristicile fiecărui circuit (lungimea şi tipul cablului, modul de pozare, polaritatea circuitului, valoarea sarcinii şi alte caracteristici ale acesteia). Parametrii necesari calculului fiind numeroşi, programul solicită valori numai pentru o parte dintre aceştia, pentru restul considerând valori implicite, care pot fi însă accesate şi modificate la nevoie. Programul realizează apoi calculul instalaţiei şi permite exploatarea rezultatelor: curenţi de scurtcircuit, pierderile de tensiune, secţiuni de cabluri, rezistenţe şi reactante ale acestora, încărcări în diferite puncte, caracteristici ale aparatelor de protecţie sau de comutaţie etc. Programele dezvoltate de fabricanţii de aparataj electric oferă, în general, mai multe detalii legate de aparate: realizează alegerea acestora, pot specifica echiparea lor cu auxiliare (telecomandă, declanşatoare, contacte auxiliare, relee de protecţie diferenţială), pot calcula valorile reglajelor necesare , pot lua în considerare tabelele de coordonare. Un exemplu de astfel de program este Ecodial 3.2, care însoţeşte pe suport CD prezenta lucrare, program de calcul al reţelelor de joasă tensiune dezvoltat de Schneider Electric. Programul are la bază ghidul de calcul european CENELEC R 064-003 şi norma de instalare CEI 364. Limba de utilizare poate fi aleasă înaintea lansării programului (română, franceză sau engleză). Ecodial vine însoţit de o documentaţie tehnică şi de un exemplu de calcul (în format electronic) şi este prevăzut cu un „help" contextual. Programul, personalizat prin introducerea datelor utilizatorului (nume, sigla, datele proiectului), generează rezultatele sub forma unor documente care pot fi anexate la dosarul proiectului (pagina de gardă, schema monofilară, prezentarea echipamentelor, lista componentelor, note de calcul). Schneider Electric urmăreşte aducerea lui periodică la zi, pe măsura înnoirii ofertei de aparate sau a completării normelor internaţionale care stau la baza programului. 5.7.3.Instalaţii pentru protecţia omului Probleme generale Atunci când între două puncte ale corpului există o diferenţă de potenţial, prin corp va trece un curent electric. Corpul omenesc se comportă ca o impedanţă (figura 5.11.) a cărei valoare este variabilă, pentru aceeaşi persoană, în funcţie de: - poziţia celor două puncte de pe suprafaţa corpului între care există diferenţa de potenţial, deci de traseul curentului electric prin corp; - de starea de sănătate a acestuia; un organism bolnav are o impedanţă mai mică la trecerea curentului; - de umiditatea pielii corpului. Cu cât pielea este mai uscată cu atât Zt este mai mare. în caz contrar, valoarea Zt scade foarte mult. în figura 5.12. se indică variaţia, în procente, (după norma CEI 479-1) a impedanţei corpului, în funcţie de traseul curentului electric, în raport cu impedanţă corpului pe traseul "mână-mână".

75

când omul vine în contact cu părţi sau piese ale unor echipamente sau instalaţii care în mod normal nu se află sub tensiune. în regimul normal de funcţionare. 95% din numărul total al subiecţilor pentru care nu se depăşeşte valoarea impedanţei din grafic. dar care au ajuns sub tensiune în urma unui defect sau a altor cauze accidentale. cutiilor metalice ale tablourilor electrice. la partea considerată a corpului. când omul vine în contact cu părţi din instalaţia electrică care. .50 şi respectiv.directe. Zp2 – a pielii. se află sub tensiune. Exemple de atingeri indirecte ar fi: atingerea carcaselor metalice ale electromotoarelor. De exemplu: impedanţă dintre o mână şi laba piciorului este 100 %.indirecte. Corpul omului poate ajunge sub tensiune prin atingerea unor părţi ale instalaţiei electrice aflate sub tensiune. Atingerile pot fi: . Impedanţa corpului uman Zp1.13.11. Totodată.Figura 5.12. Impedanţa corpului în funcţie de traseul curentului Cifrele fără paranteze corespund traseului curentului de la mână. Zi – internă. Zt . pupitrelor sau 76 . impedanţă totală a corpului uman este mult influenţată şi de tensiunea de contact aşa cum se vede în figura 5. Cele trei curbe corespund procentelor de 5. Cifrele în paranteze corespund traseului dintre ambele mâini şi partea corespunzătoare a corpului.totală Figura 5. iar impedanţă dintre ambele mâini şi laba piciorului este 75 % din impedanţă dintre cele două mâini.

77 .măsuri de protecţie completă prin: . în mod accidental. ar putea ajunge sub tensiune. Metode de protecţie 5.) să poată fi deschis. de menţionat că vopselele. în caz particular dacă aceasta este aplicată tălpilor omului (aflat în apropierea unei prize de pământ sau unui conductor al unei linii aeriene căzute la pământ) aceasta se numeşte tensiune de pas.4.13. Metode de protecţie împotriva atingerilor directe Acestea constau în: . echipamentele electrice fiind montate în carcase (cutii).panourilor electrice. în funcţie de tensiunea de contact. metoda este cel mai mult utilizată.folosirea de bariere sau carcase cu un grad de protecţie egal cu cel puţin IP2X. care.7. este obligatoriu ca un element de deschidere a incintei (uşă. Figura 5. conducte de apă etc.izolarea părţilor aflate sub tensiune. detaşat sau extras numai prin utilizarea unei chei sau scule special destinate acestui scop sau după completa izolare a părţilor aflate sub tensiune din incintă. şi varnish-urile nu asigură o protecţie adecvată. Tensiunea la care este supus omul în cazul unor atingeri indirecte se numeşte de atingere. . pe traseul mână – mână. panou. 5. Valorile statistice ale impedanţei totale a corpului omenesc. sertar etc. panouri de comandă şi tablouri de distribuţie.7. lacurile. pentru subiecţii vii.4.1. valabile.

cizme şi şorţ electroizolante şi ochelari de protecţie).mărirea impedanţei echivalente a corpului omului sau a circuitului defect astfel încât curentul prin om să fie ne-periculos. măsuri adiţionale de protecţie prin: .protecţia prin intermediul unor obstacole sau prin plasarea părţilor aflate sub tensiune în afara zonelor de accesibilitate normală.legarea la nulul de protecţie. . Metodele de mai sus au un caracter preventiv.legarea la pământ. în acest fel accesul la părţile aflate sub tensiune va fi permis numai personalului autorizat care va dispune de echipamentul individual de protecţie (mănuşi.izolarea suplimentară de protecţie. În toate cazurile se recomandă utilizarea echipamentului individual de protecţie: mănuşi. de foarte multe ori. . Metodele menţionate asigură protecţia omului împotriva tensiunilor accidentale de atingere prin una sau mai multe din următoarele măsuri: . impedanţei utilizatorilor etc.2.la apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.utilizarea de dispozitive foarte sensibile şi cu declanşare rapidă. Metodele din prima grupă pot să realizeze protecţia omului în caz de defect. Cele din a doua grupă vor fi utilizate în paralel cu una din metodele de bază pentru o siguranţă mai mare.). prezenţei apei sau condensatului. Metode de protecţie împotriva atingerilor indirecte Acestea pot fi de bază şi suplimentare.micşorarea tensiunii de atingere până la valori ce nu pun în pericol omul (sub 50 V în c. . Ca metode suplimentare cele mai utilizate sunt: . . metoda este utilizată pentru alimentarea unor receptoare de mică putere (portative) şi aflate în încăperi foarte periculoase.4. Trebuie arătat că. Metoda de legare la pământ este o metodă proprie reţelelor izolate faţă de pământ.utilizarea tensiunilor reduse. ca metodă suplimentară. se foloseşte tot una din metodele de bază (alta decât cea utilizată ca metodă de bază). măsuri de protecţie parţială prin: . din punct de vedere al pericolului de electrocutare.c. atunci când pericolul de electrocutare este foarte mare. .separarea de protecţie. . şi 120 V în c. .la apariţia unui curent de defect periculos pentru om.deconectarea automată de protecţie: .indiferent dacă acesta trece sau nu prin corpul unui om.egalizarea şi dirijarea potenţialelor.7. 78 . bazate pe detectarea curentului rezidual către sol . Efectul de protecţie poate fi mult diminuat datorită uzurii normale a izolaţiilor.- - utilizarea tensiunilor foarte joase. - 5. cizme şi şorţ electroizolante şi ochelari de protecţie împotriva arcului electric.micşorarea duratei de trecere a curentului prin om prin scoaterea de sub tensiune a sectorului defect.a. Ca metodă de bază se utilizează: . .

efectele sale pot fi mai mult sau mai puţin nocive. impedanţele de izolaţie au fost înlocuite cu rezistente de izolaţie. intensitatea creşte de mii de ori. care favorizează producerea unui canal conductor în atmosferă prin care are loc deplasarea sarcinilor electrice. 79 . a tensiunilor de pas mari pe care le provoacă. Evidenţierea pericolului de şoc electric în cazul întreruperii conductorului de protecţie 5. Figura 5. Datorită încălzirii puternice a căilor prin care se închide. de 400-500V/m. curentul de trăsnet poate conduce la incendii precum şi la accidentarea oamenilor şi a altor vieţuitoare. Plafonul de nori şi suprafaţa pământului formează armăturile unui condensator uriaş al cărui dielectric este format de stratul de aer intermediar. Instalaţii de protecţie a clădirilor Trăsnetul este o descărcare electrică între nori şi pământ spre deosebire de fulger care este o descărcare electrică între norii aflaţi la potenţiale diferite.5.7. din punct de vedere electrotehnic. Riz. de aceea locul de cădere a trăsnetului va fi determinat de câmpul electric cu o anumită probabilitate. pe timp de furtună. Chiar pe timp senin. între linii şi sol. apar fenomene de ionizare de natură foarte complicată. deplasare care formează curentul de trăsnet. din cauza unor fenomene complexe de natură atmosferică.14. în funcţie de poziţia locului în care cade trăsnetul. Reţeaua are. Factorul principal care determină punctul în care solul este lovit de trăsnet îl prezintă intensitatea câmpului electric.în mod accidental. Metoda de legare la pământ presupune legarea la pământ a părţilor metalice ce. Pentru simplificare. ar putea ajunge sub tensiune cu este de exemplu carcasa şi suportul unui motor. constând în pagube materiale şi/sau pierderi de vieţi omeneşti. câte o impedanţă cu valori ce depind de izolaţia reală a liniilor.Reţeaua izolată faţă de pământ alimentează un motor trifazat a cărei fază L1 prezintă un defect de izolaţie astfel încât carcasa acestuia este pusă sub tensiune. respectiv. în zonele de pe suprafaţa pământului în care câmpul depăşeşte o anumită intensitate. în atmosferă există un câmp electric de intensitate redusă.

80 . trăsnetul va prefera să cadă în vârful D: mai puţin periclitat este vârful B şi încă mai puţin vârful F. în punctele de tipul A. . IEPT au rolul de a capta direct loviturile de trăsnet. Contur echipotenţial format din suprafaţa solului S. . Instalaţii de paratrăsnet Instalaţia de protecţie împotriva trăsnetului este. de turlele ascuţite ale bisericilor etc. Asemenea zone sunt reprezentate. Factorul determinant pentru stabilirea locului de cădere a trăsnetului îl reprezintă deci. Figura 5. În asemenea puncte. precum şi cea a concentraţiei umidităţii şi a altor substanţe.Suprafaţa pământului (conductor electric) este o suprafaţă echipotenţială: în zonele în care această suprafaţă prezintă proeminenţe. formată din:  Instalaţia exterioară (IEPT) compusă. de a conduce curentul la pământ şi de a disipa energia trăsnetului astfel încât să nu se producă descărcări termice sau mecanice pentru construcţia de protejat şi fără a conduce la supratensiuni periculoase pentru persoanele sau echipamentele din construcţii. are loc o concentrare a câmpului care poate atrage trăsnetul. cu cât (vârful covex) este mai ascuţit. pericolul căderii trăsnetului este minim. Alături de aceasta însă. din: . Aceşti factori suplimentari au un caracter aleatoriu. în general. intensitatea câmpului electric.15. C.legături echipotenţiale.priza de pământ . E şi G. distribuţia în atmosferă a temperaturii.conductoarele de coborâre. direcţia şi viteza vântului. desfăşurarea fenomenelor este influenţată de unele condiţii microclimatice din zonă: forma plafonului de nori şi distribuţia sarcinilor pe suprafaţa lor. care reprezintă vârfuri concave. la rândul ei. câmpul electric fiind foarte atenuat.15. câmpul electric este cu atât mai intens. de exemplu. de îmbinările între pereţii verticali ai construcţiilor şi acoperiş. Pentru cazul înfăţişat în figura 5.dispozitivele de captare. construcţiei C şi un paratrăsnet vertical P.

construcţia urmează să sufere transformări importante care ar duce la modificarea IEPT.  Instalaţia interioară (HPT) formată din: .nu sunt admise efecte termice în punctele de impact cu trăsnetul sau pe conductoarele prin care trece curentul produs de trăsnet. .legături echipotenţiale. fără a fi izolată de aceasta.bare pentru egalizarea potenţialelor (BEP).De regulă. IEPT sunt fixate direct pe construcţia de protejat. deoarece ar produce deteriorări construcţiei sau conţinutului acesteia. IEPT se poate executa şi izolată fată de construcţia de protejat dacă: . . 81 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful