Curs Drept Civil Semestrul II

Patrimoniul
Noţiune: În dreptul internaţional public apare noţiunea de patrimoniu comun al umanitǎţii format din rezervele naturale din marea liberǎ. În legea 107/1996, legea apelor, prevede faptul cǎ acestea aparţin patrimoniului public. Prin fond înţelegem acea grupare de bunuri de aceeaşi naturǎ cu acelaşi regim juridic: ex.: fondul funciar reglementat prin legea 18/1991. Prin patrimoniu înţelegem totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economicǎ ce aparţin unui subiect de drept, persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ. • • • • • Caracterele juridice: Patrimoniul reprezintǎ o universalitate juridicǎ: trebuie privit ca o masǎ de drepturi şi obligaţii legate între ele sau ca o grupare de mase de drepturi şi obligaţii fiecare având un regim juridic distinct. Orice persoanǎ are un patrimoniu; Unicitatea patrimoniului: fiecare persoanǎ are un singur patrimoniu indiferent dacǎ este persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ; Orice patrimoniu poate sǎ fie divizibil în mai multe mase de drepturi şi obligaţii fiecare cu regimuri juridice distincte. Patrimoniul nu se transmite prin acte juridice inter vivos: se transmite o datǎ cu decesul persoanei fizice sau la încetarea existenţei sau la reorganizarea persoanei juridice.

Funcţiile patrimoniului: A. Patrimoniul permite şi explicǎ gajul general al creditorilor chirografari: aceştia nu au garantatǎ creanţa însǎ garanţia e datǎ de noţiunea de patrimoniu. Obiect al dreptului de gaj în reprezintǎ însuşi patrimoniul debitorului şu nu un bun concret din patrimoniul acestuia -gajul: garanţie mobilǎ; -creditor chirografar (având-cauza=creditor obişnuit) B. Patrimoniul permite şi explicǎ subrogaţia realǎ cu titlu universal: (a subroga= a înlocui) poate sǎ fie personalǎ şi realǎ. În cazul celei reale se înlocuieşte un bun personal determinat cu alt bun personal determinat sau cu mai multe bunuri cu aceaşi regim juridic. Subrogaţia realǎ universalǎ se înlocuieşte un patrimoniu cu un alt patrimoniu. Subrogaţia realǎ cu titlu universal se realizeazǎ prin faptul cǎ în cuprinsul aceluiaşi patrimoniu, prin ieşirea unei mase de drepturi şi obligaţii şi intrarea în locul ei a unei alte mase cu acelaşi regim juridic. Subrogaţia realǎ cu titlu particular se realizeazǎ printr-o dispoziţie a legii în urma ieşirii unui bun dintr-un patrimoniu. Astfel se prevede cǎ bunul ieşind din acel patrimoniu are acelaşi regim juridic cu bunul ieşit (ex.: ipoteca legalǎ, privilegiile). C. Patrimoniul permite şi explicǎ transmisiunea universalǎ şi cu titlu universal: - transmisiunea universalǎ: între persoane fizice nu se poate face inter vivos; - transmisiunea cu titlu universal şi transmisiunea universalǎ cu titlu particular. Clasificarea drepturilor patrimoniale: Drepturile nepatrimoniale: - nu au valoare pecuniarǎ; - nu intrǎ în definiţia patrimoniului;

1

Curs Drept Civil Semestrul II se pot materializa într-o creanţǎ de despǎgubire Drepturile patrimoniale: pot fi reale sau personale (de creanţǎ).  Drepturile reale: ius in rem: acele drepturi în virtutea cǎrora titularul acestora poate sǎ-şi exercite atributele asupra unui bun determinat în mod direct şi nemijlocit fǎrǎ a fi necesarǎ intervenţia altei persoane. Este un raport juridic între oameni cu privire la un bun şi nu un raport juridic între om şi bun. Este un raport juridic ce se stabileşte cu privire la un bun determinat între o persoanǎ ca subiect de drept determinat şi toate celelalte persoane ca subiecţi pasivi nedeterminaţi.  Drepturile personale: acele drepturi în temeiul cǎrora subiectul activ numit creditor poate pretinde unui subiect pasiv, numit debitor sǎ dea, sǎ facǎ sau sǎ nu facǎ ceva. Dreptul real este un drept absolut în timp ce dreptul de creanţǎ este unul relativ. Comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţǎ:  Asemǎnǎri: amândouǎ sunt drepturi patrimoniale; subiectul activ este determinat;  Deosebiri: ca drept absolut, dreptul real presupune existenţa unui subiect activ de la început determinat şi nu un subiect pasiv nedeterminat, de unde rezultǎ opozabilitatea erga omnes. Dreptu de creanţǎ, fiind unul relativ, presupune determinarea de la început atât a subiectului activ cât şi al celui pasiv => opozabilitate relativǎ numai între pǎrţi; obligaţia ce revine subiectului pasiv nedeterminat este aceea de a nu face nimic de naturǎ a stânjeni exercitarea de cǎtre subiectul activ a dreptului sǎu; din caracterul absolut al drepturilor reale rezulta douǎ consecinţe juridice: dreptul de urmǎrire şi dreptul de preferinţǎ. Dreptul de rumǎrire este dreptul titularului de a-şi urmǎri bunul în mâinile oricǎrei persoane (bun ieşit pe cǎi nelegitime din posesia sa). Dreptul de preferinţǎ, în caz de litigiu legea preferǎ pe titularul dreptului real faţǎ de ceilalţi creditori ai aceluiaşi debitor. Drepturile reale nu au aceste 2 consecinţe juridice.

-

-

-

-

Categorii juridice intermediare între dreptul real şi dreptul de creanţǎ: sunt caracterizate printr-o opozabilitate mai largǎ decât a drepturilor de creanţǎ şi mai micǎ decât a celor reale nemaifiind legate strict de persoana debitorului iniţia determinat. a) obligaţii reale de a face (propte rem) b) obligaţii opozabile terţilor (scriptae in rem) c)dreptul de proprietate intelectualǎ.

Clasificarea drepturilor reale: - drepturi reale principale: au o existenţǎ de sine stǎtǎtoare, independentǎ de existenţa altor drepturi; - drepturi reale accesorii: garanteazǎ unele drepturi de creanţǎ. Existenţa lor depinde de existenţa drepturilor principale. Drepturile principale de proprietate şi dezmembrǎmintele acestuia (din punct de vedere al regimului juridic aplicabil existǎ drept de proprietate publicǎ, care aparţine statului şi unitǎţilor administrative şi drept de proprietate privatǎ care aparţine oricǎrui subiect de drept). Subiectele de drept pot exercita cu privire la bunurile lor proprietate publicǎ. Aceasta are trei drepturi: de administrare, de folosinţǎ şi de concesiune. 2

Curs Drept Civil Semestrul II Dreptul de proprietate privatǎ indiferent de titular în corespunde urmǎtoarele dezmembrǎminte: - uzufruct; - uz; - abitaţie; - servitute; - superficie. Drepturile accesorii: cuprinde: - dreptul de gaj; - dreptul de ipotecǎ; - dreptul la privilegii speciale; - dreptul de retenţie (garanţie realǎ imperfectǎ); a) dreptul de gaj: dreptul pe care debitorul îl recunoaşte unui creditor asupra unui bun mobil şi care dǎ dreptul creditorului sǎ reţinǎ bunul şi sǎ se despǎgubeascǎ din preţul obţinut pe el cu prioritate faţǎ de alţi creditori în cazul când debitorul nu şi-a executat de bunǎvoie obligaţia. Acest drept are douǎ forme: - gaj cu deposedare; - gaj fǎrǎ deposedare; b) dreptul de ipotecǎ: oferǎ creditorului garanţia cǎ se va despǎgubi cu preferinţǎ din valoare bunului indiferent în mâna cui se va gǎsi bunul în momentul executǎrii. Obiectul acestui drept sunt bunurile imobile. Ipoteca poate fi convenţionalǎ (prin voinţa pǎrţilor) şi legalǎ (prevǎzutǎ de lege). c) dreptul de privilegii: drepturi legate de calitatea creanţei şi care în virtutea legii dau posibilitatea creditorului de a obţine plata datoriei cu preferinţǎ “chiar înaintea creditorilor ipotecari” (art.1772 Cod Civil). Privilegiile pot fi: - generale ”asupra tuturor bunurilor debitorului”; - generale “asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului”; - speciale mobiliare; - speciale imobiliare. d) dreptul de retenţie: se situeazǎ la limita garanţiilor reale. Nu este reglementat de legislaţie dar recunoscut de practicǎ şi doctrinǎ. Codul Civil conţine aplicaţii ale acestuia. Dreptul de retenţie este dreptul de a reţine bunurile titularului pânǎ la plata cheltuielilor necesare şi utile pe care le-a fǎcut acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a creat. Obiectul acestui drept sunt bunurile mobile şi imobile. E un drept de garanţie real imperfect. Universalitatea de fapt reprezintǎ totalitatea de bunuri cǎrora proprietarul le-a dat aceeaşi destinaţie economicǎ. Pot fi transmise în ansamblul lor.

Dreptul de proprietate – cel mai important drept real
Caracterizare generalǎ: Este cel mai important drept real. Dreptul de proprietate nu este acelaşi lucru cu proprietatea. Proprietatea în sens economic a existat din comuna primitivǎ însǎ dreptul de proprietate apare odatǎ cu apariţia statului şi dreptului. Din punct de vedere al conţinutului social-economic proprietatea poate fi publicǎ (obşteascǎ) şi privatǎ- particularǎ. Noţiunea:

3

locuinţele dobândite prin credit bancar (pânǎ când nu se achitǎ creditul). Definiţie: dreptul de proprietate este acel drept subiectiv ce conferǎ titularului sǎu posesia. Titularul dreptului de proprietate exercitǎ atributele neîngrǎdit a. În cazul bunurilor consumabile uzul lor se confundǎ cu dispoziţia (consumarea-dispariţia) . Titularul dreptului de proprietate exercitǎ atributele prin puterea sa proprie. Trǎsǎturile dreptului de proprietate: 1.Ius abutendi: dreptul de a dispune material şi juridic de bunul sǎu. titularul exercitând singur atribuţiile. ce aparţin domeniului public. 3. . din interes neîngrǎdit. exprimǎ o relaţie socialǎ de apropiere. folosinţa şi dispoziţia exercitate în mod absolut. razele soarelui). este un drept perpetuu: nu se stinge prin neuz şi se transmite şi prin moştenire. 4 . . d) Expropierea pentru cauzǎ de utilitate publicǎ.Curs Drept Civil Semestrul II Potrivit codului civil. Titularul dreptului de proprietate exercitǎ atributele în interes propriu. Caracterele dreptului de proprietate: este un drept absolut şi inviolabil. terenuri în litigiu ce au ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate privatǎ potrivit legii 18/1991 b) Limitǎri ce rezultǎ din raporturile de vecinǎtate: privesc servituţile naturale şi legale: picǎtura streaşinii. Atribute: . distanţa de plantare. Voinţa omului poate schimba productele în fructe şi invers. aerul. c. b. 2. opozabil erga omnes. este un drept exclusiv. contactul direct cu bunul. Concluzii: sub aspect economic este un drept de apropiere a unor bunuri. 480 defineşte proprietatea ca fiind acel drept pe care îl are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut însǎ în limitele stabilite de lege.ius utendi: stǎpânirea efectivǎ asupra bunului în materialitatea sa.ius fruendi: dreptul de a culege fructele şi productele şi de a fi stǎpânul lor. art. atribuţiile sunt exercitate de proprietar prin putere proprie. caracteristici şi atribuţii. c) Limitǎri temporare. cuprinde în conţinutul sǎu trei trǎsǎturi. d. şi dezmembrǎmintele dreptului de proprietate: uzufructul. Cazuri de limitǎri ale dreptului de proprietate: a) Limitarea lui ius abutendi • Bunuri definitive-inalienabile: scoase din circuitul civil (apa. uzul şi abitaţia • Bunuri temporare: locuinţele dobândite de chiriaşi potrivit legii caselor naţionalizate (L 112/1995) nu pot fi înstrǎinate timp de 10 ani decât în anumite condiţii (numai adevǎratului proprietar). exclusiv şi continuu asupra unui bun în limitele stabilite de lege.

titularii sunt în mod exclusiv statul şi unitǎţile administrativ-teritoriale. Stingerea proprietǎţii publice: Atunci când bunul a dispǎrut sau când acesta a trecut în domeniul privat cu respectarea legii. Caractere juridice:  inalienabilitatea: nu pot fi înstrǎinate. consiliile judeţene sau locale dacǎ bunul astfel dobândit intrǎ în domeniul public.prin trecerea unor bunuri din domeniul privat în domeniul public pentru cauza de utilitate publicǎ. întrucât statul este întotdeauna solvabil. . Definiţie: Dreptul de proprietate publicǎ este acel drept de proprietate al statului şi unitǎţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public.213/1998.prin acte de donaţie/ testamentare acceptate de Guvern.  Insesizabile: împiedicǎ urmǎrirea bunurilor din domeniul public pentru nerealizarea creanţelor. . se exercitǎ în regim de drept public. Proprietatea publicǎ pune în evidenţǎ dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public. Bunurile proprietǎţii publice sunt scoase din circuitul civil. apele cu potenţial valorificator. .pe cale naturalǎ. Considerǎm cǎ sunt douǎ noţiuni oarecum echivalente. concesionate ori închiriate.  Imprescriptibilitatea: atât extinctiv (acţiunea în revendicarea unui bun proprietate publicǎ nu se stinge prin trecerea timpului) cât şi achizitiv (bunurile imobile proprietate publicǎ nu pot fi uzucapate iar cele mobile dobândite prin bunǎ-credinţǎ) 5 . proprietate privatǎ este regula iar cea publicǎ excepţia. Domeniul public determinǎ bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publicǎ. Potrivit Constituţiei României proprietatea publicǎ aparţine statului sau unitǎţilor administrativteritoriale. imprescriptibil şi insesizabil. Moduri de dobândire a proprietǎţii publice: . Proprietatea publicǎ este garantatǎ prin lege şi aparţine statului şi unitǎţilor administrativ-teritoriale. obiectul îl reprezintǎ bunurile care fac parte din domeniul public. Regimul juridic al acestora este diferit. drept ce are un regim juridic distinct faţǎ de dreptul de proprietate privatǎ. dar în condiţiile legii pot fi date spre administrare. spaţiul aerian. .Curs Drept Civil Semestrul II Dreptul de proprietate publicǎ Regimul juridic al proprietǎţii publice cât şi ocrotirea acesteia îl regǎsim în legea nr. fiind inalienabil. . marea teritorialǎ. Elemente definitorii: formǎ a dreptului de proprietate (alǎturi de proprietate privatǎ). etc.expropriere pentru cauze de utilitate publicǎ. Domeniul public are ca subiecţi de drept statul asupra bunurilor de interes naţional şi unitǎţile administrativ-teritoriale asupra bunurilor de interes local. În materie se folosesc douǎ noţiuni: domeniu public şî proprietate publicǎ.achiziţii publice în condiţiile legii. resursele naturale. Obiectul exclusiv al domeniului public sunt bogǎţiile de orice naturǎ. care se exercitǎ în regim de drept public. plajele.

prin acte de administrare emise de guvern. prefecturilor. Conţinutul dreptului de administrare este format din atributul posesiunii.5. potrivit legii sunt de domeniul public ori care prin natura lor sunt de uz/interes public. dar ele pot fi date în administrare. siturile arheologice. deşi nu avem o reglementare expresǎ. ne aratǎ cǎ dreptul de proprietate publicǎ este imprescriptibil atât extinctiv cât şi achizitiv. pot fi concesionate sau închiriate în condiiţiile legii. noi vom înţelege ca fiind element de inalienabilitate şi faptul cǎ asupra acestor bunuri nu se vor putea constitui nici dezmembrǎminte ale dreptului de proprietate cum ar fi: uzufructul. Art. consiliile locale dupǎ caz. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publicǎ Constituţia. 2 din legea 18 din 1991 şi respectiv art. Exercitarea dreptului de proprietate publicǎ se face prin 4 forme: 1) Dreptul de administrare: este specific numai dreptului de proprietate publicǎ: Cadrul legal al acetui drept este art. dispun clar cǎ bunurle care formeazǎ obiect al propiretǎţii publice sunt inalienabile. albiile râurilor şi fluviilor. Extinctiv seminficǎ cǎ acţiunea în revendicare privitoare la un bun proprietate publicǎ va putea fi exercitatǎ oricând. dreptul de administrare presupune încredinţarea bunurilor proprietate publicǎ prin acte administrative regiilor autonome.4 din Constituţie. alin. Inalienabilitatea: Art. lit.a din legea 213/1998 dispune cǎ bunurile proprietate publicǎ nu pot fi înstrǎinate.136. dreptul de proprietate publicǎ nestingându-se prin neexercitarea lui îtr-un anumit termen. alin. 1844 din codul Civil.4 din constituţia revizuitǎ şi art. În ceea ce priveşte servitutea. terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale. Achizitiv presupune cǎ bunurile proprietate publicǎ nu pot fi obiect al unei acţiuni în revendicare fǎcutǎ de cǎtre un terţ care invocǎ uzucapiunea. Conform acestor reglementǎri. alin. precum şi celelalte reglementǎri speciale în materi: legea 18 din 1991 privind fondul funciar. adicǎ dobândirea proprietǎţii imobiliare şi respectiv dobândirea proprietǎţii mobiliare corporale. nu vor putea fi afectate de prescripţie. art. alin.4. şi legea 213/1998.136. folosinţei şi al dispoziţiei în condiţiile actului individual de constituire a acestui drept. deşi presupune interdicţia înstrǎinǎrii cǎtre alte persoane în mod expres. se considerǎ cǎ acest drept la servitute se poate constitui asupra bunurilor proprietate publicǎ dar numai în mǎsura în care aceste servituţi sunt compatibile cu uzul sau cu interesul public cǎruia îi sunt afectate bunurile respective. Insesizabile: Nu pot fi urmǎrite de cǎtre creditorii titularilor dreptului de proprietate publicǎ (adicǎ statul şi unitǎţile administrativ teritoriale) Exercitarea dreptului de proprietate publicǎ: Constituţia României şi legile oganice în materie ne aratǎ cǎ bunurile proprietate publicǎ pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate ori pot fi date în folosinţǎ gratuitǎ. uzul. monumentele naturale şi alte teritorii care. ţǎrmurile Mǎrii Negre. cǎi de comunicaţie.11 din legea 213/1998.1. Conform legii 18/1991 aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţiile de interes public. fiind scoase din circuitul civil. legea 215/2001 privind administraţia publicǎ localǎ. în art. alin. Dezmembrǎmintele proprietǎţii publice: Dreptul de administrare a bunurilor ce compun domeniul public. abitaţia şi superficia. Inalienabilitatea dreptului de proprietate publicǎ. Imprescribtibilitatea: Bunurile care fac parte din proprietatea publicǎ. imprescriptible şi sunt insesizabile. autoritǎţilor publice centrale şi 6 . Obiectul: îl reprezintǎ bunurile din domeniul public.11.Curs Drept Civil Semestrul II Titularii dreptului de proprietate publicǎ: statul român asupra bunurilor de interes naţional şi unitǎţile administrativ-teritoriale asupra bunurilor de interes local. Bunurile proprietate publicǎ sunt scoase din circuitul civil. prin posesia de bunǎ credinţǎ.136. legea 213 din 1998 privind proprietatea publicǎ şi regimul juridic al acesteia.

Prin acest act de administrare bunurile din proprietate publicǎ sunt oferite autoritǎţilor publice centrale sau locale pentru ca acestea sǎ aibǎ un patrimoniu propriu. Acest drept implicǎ 3 atribute a) posesia: este elementul material al stǎpânirii bunului aflat în administrarea titularului sǎu. respectiv cu acordul Ministerului de resort. aceşti titulari sǎ poatǎ sǎ participe la raporturile de drept civil.Dacǎ avem de-a face cu instituţii publice. Daca bunurile proprietate publicǎ sunt frugifere.12. c) dispoziţia: conform art. 3 din legea 213/1998. superficie. alin 4 din legea 213/1998. veniturile. b) regimul juridic al contractelor de concesiune de lucrǎri publice şi al contractelor de concesiune de servicii publice.12. nu în sens juridic. Caracterele juridice ale dreptului de administrare: Este un drept inalienabil. atunci roadele vor fi culese de cǎtre titularii dreptului de administrar. Aceste acte normative stipuleazǎ expres cǎ bunurile proprietate publicǎ pot fi obiect al concesionǎrii. fiind similar cu cel al dreptului de proprietate publicǎ ce aparţine statului sau unitǎţilor administrativ teritoriale. vor fi vǎrsate la buget. nu poate fi opus autoritǎţilor care l-au acordat. 2) Concesiunea bunurilor proprietate publicǎ: Constituţia României. Statul. ordonanţa de urgenţǎ a guvernului nr. Subiectele dreptul de administrare sunt: la nivel central. prin acest patrimoniu. titularul dreptului de administrare poate sǎ posede. pentru a-şi acoperi cheltuielile în scopul realizǎrii unui beneficiu. alin 3 din legea 213/1998. imprescriptibil şi insesizabil. uz. prin guvern. orǎşenesc sau comunal. Revocabilitatea dreptului de administrare: dreptul de administrare. aceasta va folosi fructele pentru a-şi desfǎşura activitatea în mod optim. Toate aceste legi însumeazǎ regimul juridic al concesionǎrii proprietǎţii publice. legea 215/2001 privind administraţia publicǎ localǎ modificatǎ prin legea 286/2006.Curs Drept Civil Semestrul II locale precum şi instituţiilor publice de interes naţional. în exercitarea dreptului de proprietate publicǎ poate sǎ transfere în interes public bunuri care fac parte din proprietate publicǎ.12. Natura juridicǎ a acestui drept: acesta este un drept real opozabil erga-omnes iar specific lui. . foloseascǎ şi sǎ dispunǎ de bun în condiţiile în care i-a fost dat în administrare. respectând urmǎtoarele douǎ reguli: . care l-au constituit. judeţean. atunci fructele. aşa cum ne aratǎ art.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune. prin care s-a nǎscut acest drept de administrare. acest transfer fiind un atribut exclusiv al proprietarului. 7 . ministerele şi unitǎţile administrativ teritoriale.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicǎ. a) regimul juridic al concesionǎrii bunurilor proprietate publicǎ. Prin aceastǎ folosinţǎ titularii dreptului de administrare vor putea sǎ îşi exercite prerogativele asupra bunurilor ce le-au fost date încercând sǎşi atingǎ scopurile pentru care au fost înfiinţate în funcţie de uzul şi de utilitatea publicǎ a acestor bunuri încredinţate. Conţinutul dreptului de administrare: Potrivit art. prefecturi şi alte insituţii publice locale. de bunuri proprietate publicǎ. alin. legea 213/1998. În ceea ce priveşte dezmembrǎmintele nici dreptul de administrare nu suportǎ dezmembrǎminte ca uzufruct. în esenţǎ poate fi revocat numai în masura în care titularul nu-şi exercitǎ drepturile sale asupra bunurilor şi respectiv nu-şi executǎ obligaţiile expres prevǎzute în actul administrativ. Aceastǎ ordonanţǎ a fost aprobatǎ prin legea 337/2006. iar la nivel local. legea 15/1990 privind reorganizarea unitǎţilor economice de stat ca regii autonome şi societǎţi comerciale. aprobatǎ prin legea 22/2007. a contractelor de concesiune de lucrǎri publice şi a contractelor de concesiune de servicii. b) folosinţǎ: formeazǎ substanţa dreptului de administrare. distinct. Titularii dreptului de administrare vor sta în nume propriu în justiţie în cazul unor litigii legate de dreptul de administrare. Elementul psihologic priveşte strict numai dreptul de administrare. dispoziţia trebuie înţeleasǎ doar în sens material.dacǎ titular al dreptului administrare este o regie autonomǎ. servitute. Alt act normatic este OUG nr. iar prin acest patrimoniu sǎ-şi poatǎ sǎ îşi atingǎ scopurile pentru care a fost înfiinţatǎ şi respectiv. abitaţie.

Concesiunea se poate face pe un termen de maximum 49 de ani care se calculeazǎ de la data semnǎrii contractului. . Efectele contractului de concesiune: conform art.47.Se incheie pe o perioadǎ determinatǎ. Astfel avem: a) bunurile de retur: acelea care au fǎcut obiectul concesiunii şi care la încetarea contractului de concesiune vor reveni pe deplin drept concedentului. la sfârşitul contractului vor rǎmâne strict în proprietatea concesionarului. consiliul general al Municipiului Bucureşti sau orice instituţie publicǎ de interes local) şi concesionarul.atât dreptul de concesiune cât şi dreptul de administrare sunt drepturi reale. ale ministerelor de resort sau ala altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. Caractere juridice ale acestui contract de concesiune: . dreptul şi obligaţia de a exploata un bun al proprietǎţii publice în schimbul unei sume de bani numitǎ redevenţǎ. alin 2 din nromele metodologice de aplicare a OUG 54/2006. Din acest contract rezultǎ anumite drepturi pentru concesionar. . întotdeauna se va aplica legea românǎ. . La sfârşitul acestei perioade de 49 de ani. pe durata concesiunii. sau la bugetul loacal. Aceastǎ redevenţǎ se va face venit la bugetul statului. .Curs Drept Civil Semestrul II Noţiunea şi efectele contractului de concesiuni al bunurilor proprietate publicǎ: art. Fiind un drept opozabil erga omnes acest drept al concesionarului poate fi opus chiar şi concedentului. obiect al proprietate publice nu implicǎ şi dispoziţie juridicǎ. concesionarul are dreptul de a folosi bunul concesionat. prin acordul de voinţǎ expres ale pǎrţilor. 8 . are dreptul de a-i culege fructele în conformitate cu natura specificǎ a bunului şi cu scopul stabilit de pǎrţi în contract. alin 2 din OUG 54/2006 ne aratǎ cǎ avem un contract de concesiune de bunuri de proprietate publicǎ dacǎ existǎ o convenţie. un contract prin care o autoritate publicǎ. b) bunurile proprii ale concesionarului care au fost utilizate de acesta pe parcursul contractului şi care în mod firesc. denumitǎ în continuare concedent. Obiect al acetui contract poate fi orice bun care se aflǎ în proprietate publicǎ a statului ori a unitǎţilot administrativ teritoriale în conformitate cu normele legale.Contractul de concesiune se încheie în formǎ scrisǎ ad validitatem. ci doar dispoziţie materialǎ. Pe lângǎ aceste drepturi. Participanţii la acest contract sunt concedentul (care poate fi orice minister sau orice organ de specialitate a administraţiei publice centrale. particulare. transmite pe o perioadǎ determinatǎ unei alte persoane. aceasta va fi calculatǎ şî va fi plǎtitǎ în urma unor relgementǎri proprii. denumite concesionar. În calitate de concesionar poate fi orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ românǎ sau strǎinǎ. concesionrul are obligaţia sǎ asigure exploatarea eficientǎ în regim de continuitate şi permanenţǎ a bunurilor proprietate publicǎ ce fac obiectul contractului de concesiune. ori ea va fi stabilitǎ de cǎtre autoritǎţile publice locale. consiliul judeţean. Conţinutul contractului de concesiune: art.52 din OUG 54/2006 ne aratǎ în mod distinct ce categorii de bunuri vor putea fi folosite de cǎtre concesionar pe toatǎ perioada derulǎrii concesiunii. consiliul local. Asemǎnǎrile şi deosebirile între dreptul de concesiune şi dreptul de administrare: • Asemǎnǎri: . Procedura administrativǎ prealabilǎ încheierii contractului de concesiune are ca scop atribuirea acestui contract doritorilor prin 2 modalitǎţi: fie în urma unei licitaţii publice. În ceea ce priveşte redevenţa.niciunul dintre cele douǎ drepturi nu constituie o dezmembrare a dreptului de proprietate publicǎ. libere de orice sarcini şi în mod gratuit. 2. Dreptul concesionarului asupra bunurilor de retur. fie printr-o negociere directǎ. contractul mai poate fi prelungit încǎ o datǎ cu cel mult jumǎtate din perioada sa iniţialǎ. acesta acţionând pe riscul şi pe rǎspunderea sa.Acesta este un contract cu titlu oneros. Astfel cǎ acesta va dobândi asupra bunului concesionat un drept real opozabil erga-omnes care poate fi exercitat numai în limitele prevǎzute în contract. Daca avem de a face cu o persoanǎ fizicǎ strǎinǎ.acestea douǎ drepturi sunt modalitǎţi specifice de exercitare a dreptului de proprietate publicǎ.

. contractul de închiriere naşte doar drepturi sau raporturi obilgaţionale.14. dreptul de administrare poate aparţine numai subiectelor de drept public. . prin contract. alin. titular al dreptului de proprietate publicǎ. 2) dacǎ bunul este trecut din domeniul public în domeniul privat - 9 . drepturi de creanţǎ. Acest contract de închiriere se poate încheia cu orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ românǎ sau strǎinǎ de cǎtre titularul dreptului de proprietate publicǎ ori de titularul dreptului de administrare. spre deosebire de concesionar care nu poate decât sǎ foloseascǎ bunul şi sǎ-i culeagǎ roadele în limitele contractului. de utilitate publicǎ. în sensul cǎ el poate sǎ pose.spre deosebire de contractul de concesiune. 3) Închirierea bunurilor proprietate publicǎ: art.titularul dreptului de administrare are prerogative mai largi ale dreptului de proprietate publicǎ spre deosebire de concesionar. contractul va fi desfiinţat.136.Curs Drept Civil Semestrul II • Deosebiri. pe când dreptul de concesiune poate aparţine numai unor subiecte de drept privat. concesionarul va plǎti întotdeauna redevenţa proporţional cu beneficiile obţinute din exploatarea bunului.dreptul de administrare se naşte numai pe calea unui act administrativ de autoritate emis de cǎtre organul de stat competent.10 din legea 213/1998 prin 2 forme: 1) dacǎ bunul piere. Încetarea dreptului de proprietate publicǎ: Înceteazǎ conform art. 4) Dacǎ obiectul contractului de concesiune dispare din cauze de forţǎ majorǎ. care se încheie între un concedent. şi concesionar . Închirierea bunurilor proprietate publicǎ se face întotdeauna prin licitaţie publicǎ. . . Chiria obţinutǎ în urma acestor contracte se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale.1 din legea 213/1998 ne aratǎ cǎ bunurile proprietǎţii publice ale statului sau ale unitǎţilor administrativ teritoriale pot fi închiriate cu aprobarea Guvernului sau dupǎ caz a Consiliului judeţean sau a celui local. Deosebiri între contractul de închiriere şi cel de concesiune: .dreptul de administrare este un drept real perpetuu şi inalienabil.este un drept personal . . care dacǎ solicitǎ aceastǎ denunţare unilateralǎ va fi ţinut sǎ plǎteascǎ o despǎgubire concesionarului în mod just şi în mod prealabil. privat 4) Darea în folosinţǎ gratuitǎ a unor bunuri din proprietate publicǎ: potrivit art.litigiile în ceea ce priveşte închirierea bunurilor proprietate publicǎ vor fi în competenţa instanţelor de drept comun.17 din legea 213/1998 statul şi unitǎţile administrativ teritoriale pot da în folosinţǎ pe un timp determinat persoanlelor juridice fǎrǎ scop lucrativ care desfǎşoarǎ activitate de binefacere. Se naşte printr-un act al autoritǎţilor publice. precum şi art. 2) prin denunţare unilateralǎ de cǎtre concedent. 3) prin rezilierea unilateralǎ atât din partea concedentului cât şi din partea concesionarului. poate sǎ foloseascǎ şi în anumite limite poate sǎ dispunǎ de bunul dat în administrare. pe când chiriaşul va plǎti întotdeauna o sumǎ fixǎ numitǎ chirie.deşi ambele contracte sunt cu titlu oneros.este un drept real. spre deosebire de dreptul de concesiune care este un drept real limitat în timp şi inalienabil Încetarea contractului de concesiune: 1) prin ajungerea la termen. alin 4 din Constituţie. şi prin aceasta ar deveni imposibilǎ în mod obiectiv exploatarea bunului. Aceastǎ formǎ este de asemenea caracterizatǎ de urmǎtoarele lucruri: . Dreptul de concesiune se naşte numia prin convenţie.beneficiari pot fi persoane juridice fǎrǎ scop lucrativ.

prin ministere. . Art. alin. Dreptul de proprietate privatǎ Cadrul legal general: Constituţia României cu art. Dacǎ bunul a fost asigurat aceastǎ indemnizaţie de asigurare va urma acelaşî regim juridic ca şi bunul care a pierit. ci titulari ai diviziunilor capitalului social 3) Asociaţiile şi fundaţiile (OG nr. raportul juridic dintre asociaţi şi cel dintre asociaţi şi cei din societatea comercialǎ respectivǎ. . alin. aceasta fiind forma dominantǎ în România. . precum şi prin moştenire legalǎ. obiectul principal de activitate. 44. . Cetǎţenii strǎini şî apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatǎ asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanǎ sau ca parte la tratatele internaţionale pe bazǎ de reciprocitate şi în condiţiile legii organice. etc.obiect al proprietǎţii private poate sǎ fie orice bun cu excepţia acelora care prin natura lor fac parte din domeniul public al statului . prin organe specifice la nivel judeţean şi local. .Sunt titulare ale dreptului de proprietate privind bunurile din patrimoniul acestora. formele societare. . 135. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile): Asociaţiile au un scop non-profit şi funcţioneazǎ pe bazǎ de statute care prevǎd şi principii ale dreptului de proprietate. Art.bunurile fac parte din circuitul civil: sunt alienabile. 44.poate aparţine oricǎrui subiect de drept.1 din Constituţie statueazǎ faptul cǎ economia României este una de piaţǎ care încurajeazǎ concurenţa şi proprietatea privatǎ. prescriptibile şi insesizabile Subiectele dreptului de proprietate privatǎ: 1) Statul şi unitǎţile administrativ-teritoriale: prin reprezentare. .5: proprietatea privatǎ este inviolabilǎ în condiţiile legii organice.Funcţioneazǎ prin încheierea unui contract de societate şi a unui statut care prevǎd în principal modul de formare al patrimoniului şî al capitalului social. Fundaţiile sunt subiecte de drept ce se înfiinţeazǎ de una sau mai multe persoane care pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauzǎ de moarte constituie un patrimoniu afectat în mod 10 .Îşi pot costitui filiale ca structuri teritoriale titulare ale unui patrimoniu distinct de cel al asociaţiei.principiul specialitǎţii: asociaţia exercitǎ dreptul de proprietate privatǎ potrivit cu scopul înfiinţǎrii lor. Art. 2) Societǎţile comerciale cu capital privat: sunt reglementate de legea 31/1990: sunt entitǎţi colective cu scop lucrativ care au la bazǎ iniţiativa privatǎ şi obţinerea de beneficii.Asociaţii nu sunt coproprietari.136 şi legea 247/2005 privind revorma în domeniile proprietǎţii şi justiţiei. Art. . 135.136. alin.Curs Drept Civil Semestrul II Caractere juridice ale încetǎrii: dreptul de priprietate publicǎ înceteazǎ când bunul piere în materialitatea lui.44.Asociaţii care participǎ la conducere sunt obligaţi sǎ administreze bunurile acesteia fǎrǎ a dobândi profituri personale.2: proprietatea privatǎ este garantatǎ şi ocrotitǎ în mod egal de lege indiferent de titular. alin.Societatea este titulara dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul sǎu. 1 prevede cǎ sunt garantate şi creanţele pe care le are cineva împotriva statului Principii generale ale dreptului de proprietate privatǎ: .Asociaţii au un drept exprimat în formǎ incorporalǎ asupra acţiunilor pǎrţilor sociale sau a pǎrţilor de interes din capitalul social. în funcţie de care vor participa la beneficii dar şi la pierderi. .

. mijloace materiale şi fonduri bǎneşti. 5) Societǎţile agricole: funcţioneazǎ potrivit legii 36/1991 cu modificǎrile ulterioare. . În ceea ce priveşte întinderea. . noua reglementare permite înstrǎinarea terenurilor indiferent de preţ sau suprafaţǎ. Funcţioneazǎ în baza legii 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiilor meşteşugǎreşti. Prin expresia destinaţie înţelegem terenuri agricole echivalent arabile sau cu destinaţie forestierǎ. . 6) Cultele religioase reglementate de decretul 177/1948 privind organizarea cultelor religioase în România.reconstituirea se face pe vechile amplasamente dacǎ acestea nu au fost atribuite legal altei persoanei.Au personalitate juridicǎ şi pot avea în proprietate sau în folosinţǎ utilaje. însǎ scopul înfiinţǎrii este obţinerea de profit.Terenurile cu sau fǎrǎ construcţii situate în intravilan şi în extravilan.Au capital social variabil cu numǎr nelimitat şi variabil de asociaţi.Se reconfirmǎ principiul potrivt cǎruia terenurile proprietate privatǎ. indiferent de destinaţia sau întinderea lor pot fi înstrǎinate sau dobândite prin acte juridice între vii încheiate în formǎ autenticǎ sub sancţiunea nulitǎţii absolute. 6) Toate aceste acte au fost modificate de legea 247/2005 Circulaţia juridicǎ a terenurilor: titlul 10 din legea 247/2005. Prin intravilan se înţelege zona care cuprinde suprafaţa unei aşezǎri umane cu construcţiile şi spaţiile plantate sau rezervate circulaţiei (vatra satului). Aceste culte religioase au personalitate juridicǎ. regulile de la asociaţie fiind aplicabile şi fundaţiei. Sunt titulare ale dreptului de proprietate privatǎ asupra bunurilor din patrimoniul lor.Obiectul de activitate îl reprezintǎ exploatarea pǎmântului şi a mijloacelor de muncǎ folosite în agriculturǎ. Regimul juridic al unor categorii de bunuri proprietate privatǎ: Regimul juridic al circulaţiei terenurilor: cadrul legal general este 1) legea 18/1991 privind fondul funciar 2) legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere. bunurile lor mobile şi imobile sunt proprietate privatǎ a acestora şi puse în valoare potrivit dispoziţiilor cuprinse în statutul fiecǎrui asemenea subiect de drept privat 7) Persoanele fizice pot avea în proprietate orice categorie de bunuri mobile şi imobile cu excepţia celor prevǎzute în legi speciale. Regimul juridic al locuinţelor şi contrucţiilor: cadrul legal general este: 1) legea 50/1991 republicatǎ în temeiul legii 453/2001 privind autorizarea executǎrii de contrucţii 2) legea 350/2001 3) legea 112/1995: legea caselor naţionalizate 4) legea 114/1996: legea locuinţei 5) legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Scopul îl reprezintǎ reconstituirea sau construirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ori altor categorii de terenuri inclusiv forestiere. nu au caracter comercial.Curs Drept Civil Semestrul II permanent şi irevocabil realizǎrii unui scop de interes general sau dupǎ caz comunitar. Prin teren extravilan înţelegem terenul aflat în afara spaţiului construit sau pe cale de construire al unei localitǎţi. indiferent de titular sau destinaţia acestora sunt şi rǎmân în circuitul civil . animale aduse de asociaţi şi numai în folosinţǎ terenurile agricole ale asociaţiilor care pǎstreazǎ dreptul de proprietate asupra acestora. putând dispune de ele. 11 . . 4) Organizaţiile cooperatiste: subiecte colective ale dreptului de proprietate privatǎ.

Înstrǎinǎrile fǎcute în scopul comasǎrii loturilor şi parcelelor de teren prin constituirea unor corpuri de proprietate mai întinse. 1078 Cod Civil (rezolvare la seminarii) . cetǎţeni ai statelor membre sau apatrizi cu domiciliul în statele membre care îşi stabilesc reşedinţa în România sau apatrizi cu 12 . Reglementarea specialǎ în materie este legea 312/2005. care sǎ reprezinte suprafeţe continue indiferent de destinaţia lor pot fi efectuate şi pe baza schiţelor care au constituit temei pentru întocmirea titlurilor de proprietate emise cu ocazia legilor fondului funciar. serviciilor. partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţele competente care poate pronunţa o hotǎrâre care sǎ ţinǎ loc de contract. Pâna acum se invoca în rezolvarea acestei situaţii art. donare. apatridul cu domiciliul într-un stat membru precum şi persoana juridicǎ constituitǎ în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevǎzute de lege pentru cetǎţenii români şi pentru persoanele juridice române. Cetǎţenii unui stat membru. indiferent de destinaţia sau întinderea acestora. Avem în vedere dezmembrǎmintele dreptului de proprietate şi drepturi reale accesorii care au ca obiect terenurile. dupǎ încheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fǎrǎ construcţii. Exista 2 excepţii: a)nu se pot înstrǎina dacǎ existǎ litigii privind reconstituirea dreptului de proprietate privatǎ b) legalitatea titlului de proprietate . renta viagerǎ agricolǎ.1073. Prin stat membru se înţelege orice stat al Uniunii Europene şi al spaţiului economic european. pe lângǎ statele membre Islanda. Cetǎţenii statelor membre nerezidenţi în România. contracte de schimb. Acest principiu este în deplinǎ concordanţǎ cu ceea ce stabileşte Constituţia României în art. Liechstentein şi Norvegia. În ceea ce priveşte prima categoria legea prevede cǎ cetǎţeanul unui stat membru. capitalului şi persoanelor sǎ circule liber în acest spaţiu într-un mediu deschis şi competitiv. . . alcǎtuind o piaţǎ unicǎ guvernatǎ de anumite reguli de bazǎ care au ca scop sǎ permitǎ mǎrfurilor. Cetǎţenii strǎini şi apatrizii precum şi persoanele juridice strǎine pot dobândi drept de proprietate privatǎ asupra terenurilor în România potrivit reglementǎrilor speciale.Înstrǎinǎrile realizate sub orice formǎ potrivit actualei reglementǎri nu valideazǎ titlurile de proprietate ale înstrǎinǎtorilor şi/sau dobânditorilor dacǎ acestea erau lovite de nulitate ca urmare a încǎlcǎrii normelor în vigoare la data încheierii lor.44 punctul 2.În ipoteza în care. Prin rezident înţelegem strǎinul care are dreptul de a locui în România sau dupǎ caz persoana juridicǎ strǎinǎ care are cel puţin un sediu secundar în România în condiţiile legii. Din spaţiul economic european mai fac parte. Forma autenticǎ trebuie respectatǎ si atunci când prin acte între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fǎrǎ construcţie. nenumite. apatrizi şi persoane juridice) aparţin sua dupǎ caz au domiciliul într-un stat membru sau stat terţ. Aceastǎ prevedere nu este valabilǎ în cazul fermierilor. apatrizii precum şi persoanele fizice pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere numai la împlinirea unui termen de 7 ani de la aderarea României la Uniunea Europeanǎ. etc. Stat terţ este orice alt stat faţǎ de statele membre. Aceastǎ reglementare stabileşte un regim juridic diferenţiat dupǎ cum categoriile de persoane avute în vedere (cetǎţeni strǎini.Existenţa unui litigiu privitor la un teren cu sau fǎra litigii nu este un impediment la înstrǎinarea acestuia şi nici constituirea altor drepturi reale şi de creanţǎ. una din pǎrţi refuzǎ ulterior sǎ încheie contractul. apatrizii derezidenţi în România cu domiciliul într-un stat membru precum şi persoanele juridice nerezidente constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare (persoane fizice) respectiv sedii secundare (persoane juridice) numai la împlinirea unui termen de 5 ani de la data aderǎrii României la Uniunea Europeanǎ.Curs Drept Civil Semestrul II Prin acte juridice între vii înţelegem contract de vânzare cumparare.

. Caracteristicile titlurilor de despǎgubire: . respectiv pânǎ la convertirea lor în acţiuni emise de “Fond”.Vor fi emise numai de Comisia Centralǎ pentru Stabilirea Despagubirilor. Capitalul social iniţial al fondului va fi împǎrţit în acţiuni care vor fi transmise cu titlu gratuit cǎtre titularii titlurilor de despǎgubire sau dupǎ caz dobânditorilor ulteriori ai acestora precum şi cǎtre persoanele despǎgubite prin decizii emise ulterior înfiinţǎrii fondului. În ceea ce priveşte a doua categorie legea prevede cǎ cetǎţenii strǎini. Acţiunile sunt indivizibile. . de valori egale. Fondul va iniţia procedura legalǎ necesarǎ pentru admiterea acţiunilor acestuia de tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti.nu sunt venituri impozabile. . nu în acţiuni Funcţionarea şi capitalul social al “Fondului Proprietatea”: funcţioneazǎ sub forma unei societǎţi de investiţii deţinutǎ iniţial în întregime de statul român în calitate de acţionar unic pânǎ la transmiterea acţiunilor din proprietatea statului cǎtre persoanele fizice despǎgubite deţinǎtoare de titluri de despǎgubire. emise în formǎ dematerializatǎ. vegetale sau animale. Regimul juridic al titlurilor de despǎgubire: acestea sunt certificate emise de cancelaria primuluiministru prin comisia centralǎ pentru stabilirea despǎgubirilor în numele şi pe cheltuiala statului român care încorporeazǎ drepturile de creanţǎ ale deţinǎtorilor asupra statului român corespunzǎtor despǎgubirilor acordate potrivit legii şi care urmeazǎ a fi schimbate prin conversia în acţiuni emise de “Fondul Proprietatea”.au o duratǎ limitatǎ de existenţǎ şi circulaţie.nu pot fi vândute sau cumpǎrate înainte de conversia lor în acţiuni emise de “Fondul Proprietatea”. legea 31/1990 privind societǎţile comerciale şi legea 297/2004 privind piaţa de capital. apatrizii şi persoanele juridice ce aparţin unor state terţe vor dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din România în condiţiile reglementate prin tratatele internaţionale pe bazǎ de reciprocitate însǎ nu în condiţii mai favorabile decât cele aplicabile cetǎţenilor unui stat membru şi persoanelor juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru Regimul stabilirii şi plǎţii despǎgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv potrivit legii 247/2005: pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordǎrii de despǎgubiri se înfiinţeazǎ organismul de plasament colectiv în valori mobiliare denumit “Fondul Proprietatea”.Curs Drept Civil Semestrul II domiciliul în România. . Ele conferǎ titularilor lor drepturi egale iar valoarea nominalǎ a unei acţiuni este de 1 RON. negociabile. . Acţiunile “Fondului Proprietatea” sunt nominative.drepturile stabilite prin titlurile de despǎgubire se pot transmite numai prin succesiune (mortis causa). Prin fermier înţelegem orice persoanǎ fizicǎ care desfǎşoarǎ activitate agricolǎ sau silvicǎ în vederea realizǎrii de produse agricole. liber transferabile.Titlurile de valoare nominalǎ nevalorificate vor fi imobilizate de comisie şi convertite în titluri de despǎgubire. astfel încât dobânditorii acestora sǎ poatǎ dispune de acţiuni prin vânzare în orice moment în conformitate cu prevederile legii pieţei de capital. societatea recunoscând un reprezentant unic 13 . Este acea entitate înfiinţatǎ în scopul realizǎrii plǎţii prin echivalent a despǎgubirilor imobilelor preluate abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Este un organism de plasament colectiv în valori imobiliare înfiinţat sub forma unei societǎţi de investiţii financiare care va funcţiona în conformitate cu trei acte normative: legea 247/2005.

se elibereazǎ de cǎtre preşedintele consiliului judeţean în cazul persoanelor juridice şi a primarilor în cazul construcţiilor cu destinaţie de locuinţǎ.se emite în temeiul şi cu respectarea documentelor de urbanism . Normele privind realizarea de construcţii privind proprietatea privatǎ sunt valabile şi pentru construcţiile proprietate publicǎ. .Curs Drept Civil Semestrul II pentru exercitarea drepturilor exercitând dintr-o acţiune. Din acest motiv. Modalitǎţile juridice ale dreptului de proprietate: 1) Consideraţii generale: în raport cu situaţiile juridice care modificǎ regimul juridic al proprietǎţii avem de-a face cu modalitǎţile juridice ale dreptului de proprietate. . . proprietate comunǎ formatǎ între douǎ sau mai multe persoane fizice sau juridice. În cazul proprietǎţii rezolubile şi anulabile nu se ajunge la exercitarea concomitentǎ de cǎtre mai multe persoane a atributelor dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun. Putem afirma cǎ aceste persoane au vocaţia unei asemenea exercitǎri. obţinutǎ în aceleaşi condiţii cu autorizaţia de construire. proiectarea. Dreptul la dividente aparţine acţionarilor trecuţi în registrul acţionarilor potrivit reglementǎrilor. în schimb proprietatea comunǎ poate fi întâlnitǎ atât în cazul proprietǎţii private dar şi în cazul altor forme: proprietate comunǎ formatǎ din proprietate publicǎ şi proprietate privatǎ.nu conferǎ dreptul de a construi sau a amenaja un teren.Cererea de eliberare a autorizaţiei va fi însoţitǎ de certificatul de urbanism cu avizele şi aprobǎrile necesare. proprietatea rezolubilǎ si anulabilǎ se întâlneşte numai în cazul proprietǎţii private. Caracteristici: . condiţiile necesare pentru realizarea unor investiţii sau tranzacţii şi alte prevederi prevǎzute în legi speciale. Modalitǎţile juridice sunt specifice dpretului de proprietate privatǎ însǎ se pot întâlni şi în alte forme.obligaţia administraţiei publice centrale şi locale de a elibera certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire. Astfel. În privinţa dobânditorului condiţia rezolutorie face ca acesta sǎ se comporte încǎ de la început ca un proprietar pur şi simplu. În cazul proprietǎţii comune mai multe persoane pot exercita concomitent atributele dreptului de proprietate asupra bunului respectiv. tehnic al imobilelor care urmeazǎ sǎ fie construite.eliberarea este obligatorie pentru orice solicitant. Regimul juridic al realizǎrii şi desfiinţǎrii construcţiilor: Principiile privind amenajarea teritoriului: . Pentru operaţiunile de dezafectare sau dezmembrare parţialǎ sau totalǎ precum şi a oricǎror amenajǎri este necesar obţinerea autorizaţiei de demolare sau desfiinţare. Autorizaţia de construire este act administrativ eliberat de autoritatea publicǎ pe baza cǎruia se asigurǎ aplicarea normelor prevǎzute de lege privind amplasarea. proprietate comunǎ formatǎ între o proprietate cooperatistǎ şi proprietate privatǎ. Trǎsǎturile certificatului de urbanism: . 2) Proprietatea rezolubilǎ: rezultǎ din transferul proprietǎţii de la o persoanǎ la alta oepratǎ printr-un act juridic sub condiţie rezolutorie.trebuie sǎ conţinǎ scopul pentru care a fost eliberat. Certificatul de urbanism este actul administativ de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administraţiei publice face cunoscut regimul juridic economic. executarea şî funcţionarea construcţiilor. . aceste 2 modalitǎţi se mai numesc şi modalitǎţi teoretice. Numai cǎ existenţa dreptului sǎu în viitor 14 .

Curs Drept Civil Semestrul II depinde de neîndeplinirea sau îndeplinirea condiţiei rezolutorie. . Dreptul fiecǎruia se referǎ la întregul bun şi se întâlneşte cu dreptul celorlalţi coproprietari în fiecare dintre cele mai mici particole ce alcǎtuiesc bunul în materialitatea sa. Toate actele încheiate de el devin definitive. Actele de dispoziţie vor fi încheiate tot sub condiţie rezolutorie potrivit principiului cǎ nimeni nu poate sǎ constituie altei persoane un drept pe care îl are el însuşi. În privinţa transmiţǎtorului condiţia rezolutorie are efectul unei condiţii suspensive.  Proprietate comunǎ pe cote pǎrţi: la aceastǎ modalitate caracteristic este faptul cǎ bunul nefracţionat în materialitatea sa aparţine concomitent mai multor titulari. Dreptul de proprietate al transmiţǎtorului se pierde retroactiv iar toate actele fǎcute sub condiţie suspensivǎ se desfiinţeazǎ retroactiv. Confirmarea este de doua feluri: expresǎ (rezultǎ din executarea actului juridic respectiv) şi tacitǎ (neintroducerea acţiunii în nulitate relativǎ). încetarea cǎsǎtoriei prin moartea unui soţ şi desfacerea cǎsǎtoriei prin divorţ care transformǎ proprietatea devǎlmasǎ în proprietate pe cote pǎrţi) 15 . În practicǎ se pot întâlni 3 ipoteze: 1) când condiţia rezolutorie este pendentǎ: nu s-a realizat încǎ: dobânditorul exercitǎ toate drepturile unui proprietar pur şi simplu. . Rezultǎ cǎ toate actele încheiate sub condiţie rezolutorie se desfiinţeazǎ retroactiv la împlinirea acesteia. Trǎsǎturile condiţiei rezolutorie: .nu-şi exercitǎ concomitent drepturile de proprietate asupra bunului respectiv. neatinse. 3) Proprietatea anulabila: rezultǎ din dobândirea dreptului de proprietate în temeiul unui act anulabil. care poate dispare la împlinirea condiţiei rezolutorii. În privinţa transmiţǎtorului situaţia este similarǎ unui act juridic sub condiţie suspensivǎ. iar fructele obţinute de dobânditor se cuvin acestuia. Acţiunea care tinde la anularea unui act translativ de proprietate are efecte asemǎnǎtoare condiţiei rezolutorii (efecte retroactive). coposesiunea îndelungatǎ care duce la dobânidrea proprietǎţii prin prescripţia achizitivǎuzucapiunea. Terţii cu care s-a încheiat actul respectiv îşi consolideazǎ dreptul.bunul transmis sub aceastǎ condiţiei are aparent doi proprietari. Transmiţǎtorul redevine proprietar pur şi simplu câd condiţia s-a realizat. 3) când condiţia rezolutorie a cǎzut: dreptul de proprietate al dobânditorului rǎmâne definitiv. va putea realiza acte de dispoziţie privind transmiterea dreptului sǎu dar tot sub condiţie suspensivǎ. Aceastǎ proprietate se mai împarte în:  proprietate comunǎ obişnuitǎ: reprezintǎ regula (moşteniri. Avem de-a face cu un act juridic care poate fi lovit de nulitate relativǎ. Trǎsǎtura principalǎ: dreptul de proprietate anulabilǎ al dobânditorului este nesigur atât timp cât nu a expirat termenul de prescripţie a acţiunii în nulitate relativǎ sau cât timp acestǎ acţiune nu a fost confirmatǎ de titularul acţiunii. în sensul cǎ la îndeplinirea condiţiei din actul juridic respectiv dreptul reintrǎ în puterea transmiţǎtorului. provizorie. fiecare din aceştia având numai o cotǎ parte idealǎ şi abstractǎ din dreptul de proprietate. 2) când condiţia rezolutorie s-a realizat: dobânditorul pierde retroactiv dreptul sǎu de proprietate şi toate actele de dispoziţie vor fi desfiinţate retroactiv. dobândirea prin acte juridice. 4) Proprietate comunǎ: toate prerogativele acestui drept aparţin concomitent mai multor titulari.proprietatea rezolubilǎ are o existenţǎ nesigurǎ. El nu poate face acte de folosinţǎ sau administrare. Actele de administrare rǎmân valabile. El poate încheia acte de administrare sau dispoziţie.

 16 . Folosinţa în materia noastrǎ poate fi : . liftul.folosinţǎ juridicǎ:copǎrtaşii nu pot face acte de dispoziţie fǎrǎ acordul unanim al celorlalţi. Coproprietarii nu pot face acte de dispoziţie cu privire la bunul comun dar pot face acte de folosinţǎ. Partajul se poate înfǎptui prin convenţia pǎrţilor sau pe cale judecǎtoreascǎ dacǎ pǎrţile nu s-au înţeles. . În acte normatice se prevede cǎ proprietarii din clǎdirile cu mai multe locuinţe proprietate privatǎ sau mixtǎ se constituie în asociaţii de proprietari. ei comportându-se de la început ca adevǎraţi proprietari însǎ în anumite limite: . Are ca obiect bunuri accesorii faţǎ de altele considerate bunuri principale care se aflǎ în proprietatea exclusivǎ a unor subiecte de drept.folosinţa sǎ se realizeze numai în interesul utilizǎrii fondului cǎruia i-a fost afectat bunul accesoriu.Fiecare copǎrtaş poate dispune liber de cota sa parte idealǎ şi abstractǎ din drept. De exemplu: curtea interioarǎ a unui bloc.Curs Drept Civil Semestrul II Drepturile coproprietarilor: niciun act cu privire la bun nu poate fi înfǎptuit fǎrǎ acordul unanim al coproprietarilor. . . b) când bunul este indivizibil partajul se face prin vânzare şi împǎrţirea preţului proporţional cu cota parte a fiecǎrui coproprietar. Partajul se poate realiza prin trei pǎrţi: a) partajul în naturǎ: bunul se divide proporţional cu cota parte a fiecǎrui proprietar. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor: coproprietarii au drepturi mai largi decât cei aflaţi în coproprietatea obişnuitǎ..folosinţa sǎ nu aducǎ atingere dreptului egali şi reciproc al celorlalţi coproprietari. proprietate comunǎ pe cote pǎrţi forţate şi stabilǎ care reprezintǎ excepţia: aceastǎ modalitate se caracterizeazǎ prin faptul cǎ proprietatea comunǎ se menţine indiferent de voinţa coproprietarilor. Unanimitatea se cere şi în cazul actelor de administrare juridicǎ. adicǎ dreptul indivizibil este transformat în drept divizibil şi exclusiv asupra unei pǎrţi materiale determinate din bun). Încetarea coproprietǎţii temporare: este conceputǎ ca o stare vremelnicǎ şi poate înceta dacǎ unul dintre coproprietari devine titular al celorlalte cote pǎrţi din drept. Înstrǎinarea bunului din proprietatea exclusivǎ va atrage şi transmiterea dreptului de coproprietate. Fructele bunului comun însuşite de un coproprietar fac parte din masa partajabilǎ cât timp ele nu fost consumate ori înstrǎinate şi pot fi indentificate distinct .Modul specific de încetare este împǎrţeala sau partajul (operaţiunea juridicǎ prin care se pune capǎt stǎrii de proprietate ori indiviziune în sensul cǎ bunurile stǎpânite în comun sunt împǎrţite material. c) prin atribuirea întregului bun unuia sau mai multor coproprietari la cererea acestuia în schimbul unei sume de bani numitǎ sultǎ.Coproprietarii au obligaţia de a suporta proporţional cheltuielile de întreţinere privind bunul comun. copǎrtaşii dobândesc fructele în raport cu cota parte ce o deţin din bun. Constituirea se face în scopul asigurǎrii condiţiilor de funcţionare normalǎ a locuinţelor şi a pǎrţilor comune.Asociaţia de proprietari este formǎ de asociere autonomǎ şî non profit a propretarilor unui condominium cu personalitate juridicǎ. casa scǎrii. etc. Existǎ drept de proprietate exclusivǎ asupra apartamentelor şi drept de proprietate forţatǎ asupra pǎrţilor comune din imobilul respectiv. Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de la ceilalţi coproprietari în proporţie cu cotele lor pǎrţi.folosinţǎ materialǎ: fiecare copǎrtaş poate folosi bunul cu condiţia sǎ respecte dreptul celorlalţi în sensul cǎ nu poate schimba destinaţia bunului şi nu-l poate transforma. În lipsa acordului celorlalţi coproprietari exercitǎ în mod exclusiv folosinţa bunului comun poate fi obligat la plata de despǎgubiri. fiecare din copǎrtaş devenind proprietar exclusiv asupra unui anume bun din cele care formeazǎ obiectul coproprietǎţii.

zidul comun. este copropretate stabilǎ şi forţatǎ. la devǎlmǎşie este dependentǎ de raporturile personale.deosebiri. Deocamdatǎ dreptul nostru civil recunoaşte singura formǎ de proprietate devǎlmaşǎ ca fiind comunitatea de bunuri a soţilor.Curs Drept Civil Semestrul II .  Drepturile şi obligaţii proprietarilor: este obligat sǎ facǎ toate actele de conservare astfel încât sǎ nu îngreuneze sau sǎ împiedice exercitarea drepturilor celorlalţi proprietari. b) la pe cote pǎrţi coproprietarul acestei cote pǎrţi poate sǎ-şi înstrǎineze cota parte pe când la cea devǎlmaşǎ nu se poate. . Încetarea proprietǎţii devǎlmaşe: întrucât coproprietarii nu au nici mǎcar o cotǎ parte şi abstractǎ din dreptul de proprietate se transformǎ mai întâi proprietatea devǎlmaşǎ în coproprietate pe cote pǎrţi (prin divorţ sau deces) şi apoi prin partaj coproprietatea rezultatǎ. Aceastǎ comunitate este constituitǎ din bunuri dobândite de soţi în timpul cǎsǎtoriei. gardul comun. Obiect al acesteia: bunuri mobile sau imobile. greva sau ipoteca chiar şi vinde dreptul sǎu de proprietate. egale sau inegale. neîngrǎdit dar numai în interiorul perioadei sale de proprietate. Proprietate comunǎ în devǎlmǎşie: coproprietarii stǎpânesc bunuri în comun fǎrǎ a avea precizatǎ nici mǎcar o cotǎ parte idealǎ şi abstractǎ din drept. d) proprietatea pe cote pǎrţi poate avea ca izvor orice act sau fapt juridic. c) proprietatea pe cote pǎrţi este independentǎ de anumite raporturi preexistente între coproprietari. la devǎlmǎşie se aplicǎ principiul mandatului tacit reciproc al soţilor. la devǎlmaşǎ nu. e) la proprietatea pe cote pǎrţi se asigurǎ regula unanimitǎţii. iar partajarea ei ca în cazul coproprietǎţii nu este posibilǎ. Actele materiale asupra bunurilor pot fi fǎcute liber. În intervalul de timp cât aparţine unei persoane proprietarul poate închiria. În codul familiei este reglementatǎ modalitatea de administrare a bunurilor comune sub forma mandatului tacit reciproc al soţilor.Proprietate comunǎ asupra lucrǎrilor necesare şi utile pentru utilizarea a douǎ imobile învecinate: o fântânǎ pe graniţa a douǎ proprietǎţi.asemǎnǎri: a) titularii dreptului de proprietate nu formeazǎ o persoanǎ juridicǎ. Excepţia: înstrǎinǎrile şi grevǎrile de construcţii când se cere consimţǎmântul expres al celuilalt soţ. b) sunt modalitǎţi ale dreptului de proprietate.  Proprietatea periodicǎ: modalitatea in cadrul cǎreia mai multe persoane exercitǎ succesiv şi respectiv prerogativele dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil în intervale de timp determinate. Dreptul de proprietate aparţine tuturor nefracţionat. Actele de dispoziţie privind dreptul aferent unui alt interval de timp sunt anulabile. în devǎlmǎşie numai raporturile de cǎsǎtorie.Despǎrţiturile comune: şanţul comun. adicǎ o datǎ constituitǎ prin voinţa pǎrţilor devine obligatorie. . c) ambele pot înceta prin partaj cu excepţia proprietǎţii forţate. Reglementǎrile privind calitatea procesualǎ activǎ sau pasivǎ de la proprietatea pe cote pǎrţi sunt valabile şi pentru proprietatea perioadicǎ. Pentru reparaţiile mari fǎcute cu bunurile proprietarul care avanseazǎ - 17 . Comparaţie în proprietatea pe cote pǎrţi şi cea devǎlmaşǎ: . a) la cea pe cote pǎrţi existǎ cote pǎrţi ideale şi abstracte din drept. Se naşte numai în temeiul unui act juridic.

acţiunea în anulare şi nulitate a actelor juridice. Noţiunea acţiunii în revendicare: acţiunea prin care o parte exercitǎ acţiunea împotriva posesorului pentru a obţine în temeiul recunoaşterii dreptului intrarea în posesiunea bunului revendicat. acţiuni rezultate din îmbogǎţiri fǎrǎ just temei. acţiunea negatorie (acţiune pe care proprietarul o poate intenta oricǎrei persoane care pretinde cǎ este proprietarul unui dezmembrǎmânt şi sǎ-l oblige la încetarea exercitǎrii nelegitime a dreptului de proprietate). cum ar fi acţiunile personale rezultate dintr-un contract care au temei un drept de creanţǎ. Dificultǎti de probǎ în revendicarea imobiliarǎ: o de ordin material: nu s-au redactat înscrisuri asupra dreptului de proprietate sau înscrisurile doveditoare nu erau însoţite de schiţe.se poate exercita numai de proprietarul exclusiv. . Mijloacele specifice sunt acţiunea în revendicare.este o acţiune realǎ deoarece se întemeiazǎ pe dreptul real de proprietate şi nu pe raporturile dintre pǎrţi.în cazul proprietǎţii comune coproprietarul nu poate introduce acţiune împotriva celorlalţi corpoprietari deoarece nu este proprietar exclusiv asupra acelui bun.Este obligat la cheltuielile de întreţinere proporţional cu perioada sa de timp. Încetarea proprietǎţii periodice: prin dobândirea de cǎtre o singurǎ persoanǎ a dreptului de proprietate aferente celorlalte perioade de timp. . Din definiţie rezultǎ cǎ revendicarea este acţiunea prin care proprietarul a pierdut posesiunea bunului şi pretinde restituirea acestuia de la cel care stǎpâneşte pe nedrept. - 18 .La sfârşitul perioadei proprietarul este obligat sǎ predea bunul proprietarului urmǎtorului interval de timp. Condiţiile de exercitare: .Proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului de la posesorul neproprietar. . Aşadar funcţioneazǎ regula unanimitǎţii. acţiunile petitorii (se discutǎ şî se apǎrǎ însuşi dreptul de proprietate sau alt drept real imobiliar). .Curs Drept Civil Semestrul II cheltuielile necesare are dreptul la echivalent proporţional cu valoarea drepturilor celorlalţi proprietari. Acţiunea în revendicare Proprietarului îi sunt puse la dispoziţie douǎ categorii de mijlaoce în vederea apǎrǎrii dreptului de proprietate: mijloace specifice şi mijloace nespecifice:. Felurile acţiunii în revendicare: revendicarea imobiliarǎ: proba dreptului de proprietate: regula este urmǎtoare: reclamantului îi revine obligaţia sǎ dovedeascǎ cǎ el este proprietar.Actele prin care se consumǎ în tot sau în parte substanţa bunului produc efecte numai cu acordul celorlalţi proprietari. Caracterele juridice ale acţiunii în revendicare: . acţiunea în repararea prejudicilor cauzate prin fapte ilicite. acţiunea posesorie. . Mijloacele nespecifice: acţiuni nǎscute din contracte.acţiunea împotriva terţilor se poate introduce numai de cǎtre toţi coproprietarii cǎrora le aparţine proprietatea.este o acţiune petitorie: .

1890-30 ani pentru drepturile de revendicare). reclamant şi pârât. au titluri scrise asupra bunului revendicat: . 3.dacǎ pârâtul are titlu acţiunea reclamantului este respinsǎ. reclamantul câştigǎ dacǎ face dovada cǎ posesia sa este anterioarǎ pârâtului.dacǎ titlurile provin de la acelaşi titular:  Are câştig cel care a transcris mai întâi deoarece prin transcriere actul devine opozabil dobânditorilor ulteriori. Aplicǎm principiul prior tempore potior iure. Revendicarea mobiliarǎ: art. respinsǎ.revendicarea mobiliarǎ: Principii şi reguli de probǎ privind revendicarea imobiliarǎ: distingem trei situaţii care se pot ivi în practicǎ: 1. ambele pǎrţi. prevǎzutǎ în Codul de procedurǎ Civilǎ. numai una din pǎrţi are titlu privind revendicarea bunului respectiv: cunoaşte douǎ ipoteze: . Argumente: . de bunǎ credinţǎ şi neviciatǎ.dacǎ reclamantul are titlu acesta câştigǎ cu îndeplinirea urmǎtoarelor condiţii: titlu sǎ emane de la un terţ. În toate cazurile. orice act susceptibil sǎ conducǎ la ideea cǎ cel care deţine este proprietarul bunului la care se referǎ actul respectiv. Prin titlu se înţelege. dacǎ posesorul actual va invoca dobândirea proprietǎţii prin uzucapiune. sau o hotǎrâre de partaj. . Esenţa noţiunii de prescripţie presupune o 19 . Textul nu este clar deoarece mai întâi prevede dobândirea proprietǎţii prin prescripţia bunului posedat. 2.Curs Drept Civil Semestrul II o de ordin juridic: insuficienţa probatorie a titlurilor prin care se încearcǎ a se face dovada proprietǎţii sau insuficienţa rezultatǎ din principiul relativitǎţii actelor juridice.se comparǎ posesia reclamantului cu cea a pârâtului şi câştigǎ cel care are posesia mai caracterizatǎ: posesie mai îndelungatǎ. art. niciuna din pǎrţi nu are titlu scris şi nu poate invoca dobândirea proprietǎţii prin uzucapiune sau ocupaţiune: ca regulǎ acţiunea reclamantului este respinsǎ dar practica judecǎtoreascǎ propune urmǎtoarele soluţii: .  Câştigǎ cel care are titlul cu datǎ mai veche. imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare (art. . dar şi cel declarativ de proprietate.1520: în cazul vânzǎrii unui imobil ca urmare a executǎrii silite acel bun nu va mai putea fi revendicat de cǎtre cel care se pretinde proprietar dacǎ au trecut trei ani de la executarea actului final al urmǎririi silite care este ordonanţa de adjudecare. .1909.  Se comparǎ între ele drepturile autorilor de la care provin cele douǎ titluri şi are câştig de cauzǎ cel care a dobândit de la autorul al cǎrui drept este preferabil. potrivit dreptului civil.Imprescriptibilitatea sub aspect extinctiv a acţiunii în revendicare imobiliarǎ va putea fi paralizatǎ. .  Dacǎ nici reclamantul nici pârâtul nu au transcris actul câştigǎ cel uc actul care are datǎ mai veche. alin. Sarcina probei cǎ autorul sǎu a avut un drept preferabil aparţine reclamantului.1 Cod Civil: “lucrurile nemişcǎtoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fǎrǎ sǎ fie trebuinţǎ de vreo curgere de timp”.  În cazul testamentelor va câştiga cel cu testamentul a cǎrui datǎ este mai recentǎ care îl revocǎ pe cel cu datǎ anterioarǎ. De la aceastǎ regulǎ existǎ o excepţie. iar cea de a doua condiţie este aceea ca data titlului sǎ fie anterioarǎ posesiei pârâtului.Titlu este nu numai cel translativ de proprietate. Dacǎ nu reuşeşte se aplicǎ prima soluţie. Soluţia datǎ de doctrinǎ şi practicǎ este aceea a imprescriptibilitǎţii acţiunii în revendicare.dacǎ titlurile privind de la titulari diferiţi: soluţii propuse de instanţǎ:  Câştigǎ pârâtul deoarece se aflǎ în posesia bunului.Dreptul de proprietate are caracter perpetuu şi nu se stinge prin neuz. nu de la el însuşi. cum ar fi hotǎrârile judecǎtoreşti.

: acţiunile emise de societǎţile pe acţiuni. Domeniul de aplicare al acestui text de lege se aplicǎ bunurilor mobile corporale deoarece ele pot fi posedate. obligaţiile emise de societǎţile pe acţiuni şi obligaţiile emise de stat. adicǎ neviciatǎ: în acest sens codul civil recunoaşte calitǎţile posesiei care sunt posesia sǎ fie continuǎ.1 nu se aplicǎ în urmǎtoarele situaţii: . Mecanismul juridic: adevǎratul proprietar încredinţeazǎ de bunǎvoie lucrul în depozitul altei persoane care nu devine posesor ci detentor precar. adicǎ terţul dobânditor sǎ întruneascǎ concomitent şi cumulativ în persoana sa ambele elemente constitutive ale posesiei (animus şi corpus).bunurilor care sunt accesorii ale unui bun imobil. Acestea sunt înscrisuri a cǎror valoare este încorporatǎ în titlu astfel cǎ titlul reprezintǎ corporalitatea dreptului pe care îl reprezintǎ.1909.1909 alin. Condiţiile pentru invocarea art. 4) posesia sǎ fie de bunǎcredinţǎ: este astfel posesorul care nu cunoştea şi nici nu putea dupǎ împrejurǎri sǎ cunoascǎ lipsa calitǎţii de proprietar a înstrǎinatorului. Bunacredinţǎ se prezumǎ şi nu este necesar sǎ existe un just titlu separat de bunacredinţǎ ci ca element constitutiv al ei. Textul art. Rezultǎ o prescripţie instantanee de dobândire a dreptului de proprietate. Din acest motiv acţiunea în revendicare mobiliarǎ este mult mai dificilǎ decât cea imobiliarǎ. 2) posesia sǎ fie realǎ. Apoi textul legii aratǎ ca prescripţia se realizeazǎ “fǎrǎ vreo curgere de timp”.1: 1) proprietarul sǎ se fi desesizat de bunǎvoie de bunul sǎu. . determinat. Persoanele care pot invoca aceste prevederi: numai posesorul de bunǎ credinţǎ a unui bun mobil determinat. crezând cǎ a dobândit.3“bunul pierdut poate fi revendicat de la posesorul de bunacredinţǎ dacǎ acţiunea este introdusǎ în termen de trei ani de la data la care bunul a ieşit din posesiunea proprietarului.Curs Drept Civil Semestrul II curgere de timp. Aceasta trebuie sǎ existe în momentul întrǎrii efective în posesie de cǎtre terţul dobânditor. simpla sa posesie echivalând cu titlul de proprietate. şi anume titlurile la purtǎtor.bunurilor care fac parte din domeniul public. Este posesor de bunǎ credinţǎ terţul dobânditor care de bunǎ credinţǎ dobândeşte de la un detentor precar cǎruia adevǎratul proprietar a încredinţat lucrul de bunǎvoie. Acesta devine proprietarul bunului de la data intrǎrii în posesiunea efectivǎ a acestuia. alin. Domeniul de aplicare: 20 . cǎ a tratat cu adevǎratul proprietar. alin. . Efectele acţiunii în revendicare: detentorul precar nu poate invoca în favoarea sa prevederile legii. . el având obligaţia de a restitui bunul. se creazǎ o prezumţie foarte puternicǎ de proprietate în favoarea celui care deţine bunul mobil corporal.1. adicǎ acţiunea în revendicare a adevǎratului proprietar va fi respinsǎ.1909. În realitate. De asemenea fapta detentorului precar de a înstrǎina bunul ce i-a fost încredinţat de cǎtre proprietar va putea atrage şi pedeapsa fǎptuitorului care a comis infracţiunea de abuz de încredere. Acest detentor înstrǎineazǎ bunul cǎtre un terţ dobânditor care este de bunǎ credinţǎ. Ex. Avem de-a face cu o contrazicere. Aceste bunuri trebuiesc privite individual. Regimul juridic al bunurilor mobile pierdute sau furate: art.bunurilor care formeazǎ o universalitate. proprietar va deveni terţul dobânditor de bunǎ credinţǎ iar adevǎratul proprietar va putea introduce acţiune în despǎgubire împotriva detentorului precar. În acest fel terţul dobânditor va putea invoca în favoarea sa art 1909 alin. Dacǎ bunul a fost înstrǎinat de cǎtre detentorul precar acţiunea în revendicare se transformǎ într-o acţiune în despǎgubire. Aşadar între fapta proprietarului care nu a depus suficientǎ diligenţǎ la înstrǎinarea bunului şi buna credinţǎ a terţului dobânditor legea a dat preferinţǎ terţului dobânditor de bunǎ credinţǎ întemeiatǎ pe aparenţa de proprietate pe care a creat-o adevǎratul proprietar. 3) posesia sǎ fie utilǎ. Excepţia este aceea cǎ se aplicǎ şi bunurilor incorporale care pot face obiectul posesiei.bunurilor supuse înmatriculǎrii: navele şi aeronavele. pǎşnicǎ şi publicǎ.

textul nu se aplicǎ dacǎ bunul este la gǎsitor sau terţ sau hoţ sau terţ dobânditor de rea credinţǎ. Regimul juridic al bunurilor mobile dobândite de la posesorul de rea credinţǎ. posesorul de bunǎcredinţǎ poate reţine bunul pânǎ la plata sa integralǎ pentru preţul plǎtit vânzǎtorului.trebuie sǎ fie vorba de un terţ dobânditor de bunǎ credinţǎ care a dobândit de la un gasitor sau hoţ.restituirea cheltuielilor fǎcute cu bunul înapoiat Restituirea bunului: indiferent dacǎ posesorul neproprietar este de bunǎ credinţǎ sau rea credinţǎ bunul se restituie liber de orice sarcini cu care ar fi fost grevat. Dacǎ e de bunǎ credinţǎ fructele se cuvin acestuia. Acestea nu sunt imperios necesare de a fi fǎcute sau trebuie sǎ sporeascǎ valoarea bunului.1909 alin.Nu se aplicǎ dispoziţiile precedente (art.1 şi 2). resituirea se face prin echivalent (despǎgubire) Resituirea fructelor: dobândirea fructelor diferǎ dupǎ cum posesorul neproprietar este de bunǎ sau rea credinţǎ. Efectele acţiunii în revendicare: dacǎ acţiunea în revendicare este admisǎ produce urmatoarele efecte: . termen care se calculeazǎ din momentul furtului ori pierderii şi nu din momentul intrǎrii în posesie a terţului dobânditor. Aceastǎ regulǎ suspendǎ regula potrivit careia posesia de bunǎ credinţǎ al bunurilor mobile valoreazǎ titlu de proprietate. b) ca bunul a ieşit fǎrǎ voia lui din propriul patrimoniu. iar acolo nu este posibil.Acţiunea în revendicare este admisibilǎ. Dobândeşte dreptul de proprietate asupra lor dacǎ la data perceperii a fost de bunǎ credinţǎ. Posesorul nelegitim de bunacredinţǎ are acţiune în despǎgubire împotriva celui de la care a procurat bunul. . Restituirea cheltuielilor fǎcute cu bunuri: cheltuielile sunt de trei feluri: 1) necesare: atât posesorul de bunǎ credinţǎ cât şi cel de rea credinţǎ au dreptul sǎ le cearǎ de la proprietar pentru cǎ şi acesta le-ar fi fǎcut dacǎ bunul s-ar fi gǎsit la el (cheltuieli de conservare. indiferent de buna sau reaua credinţǎ are dreptul sǎ le cearǎ de la proprietari în limita sporului de valoarere realizat de bun în momentul restituirii. Este un termen de decǎdere deoarece dacǎ acţiunea în revendicare nu se introduce în acest termen de trei ani se pierde însuşi dreptul de proprietate al reclamantului. iar sancţiunea depǎşirii acestui termen de trei ani este prescripţia extinctivǎ. Aceastǎ restituire se face de regulǎ în naturǎ.pentru revendicare bunului reclamantul trebuie sǎ dovedeascǎ urmǎtoarele: a) ca el a fost posesorul bunului. Reguli speciale aplicabile bunurilor pierdute sau furate: . Nu poate fi termen de prescripţie extinctivǎ deoarece este posibil ca dobândirea de cǎtre terţi sǎ aibǎ loc dupǎ trei ani de la pierdere sau sustragere. c) bunul revendicat este identic cu cel furat sau gǎsit. Excepţie: dacǎ bunul pierdut sau furat a fost cumpǎrat dintr-un loc ori de la o persoanǎ care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel ori dacǎ a fost adjudecat la o licitaţie publicǎ. Dacǎ posesorul neproprietar este de rea credinţǎ este obligat sǎ resituie toate fructele percepute sau contravaloarea lor dacǎ sau consumat ori pe care a omis sǎ le perceapǎ. hoţ sau gǎsitor: .atunci când proprietarul revendicǎ bunul sǎu de la posesorul nelegitim de bunǎ credinţǎ nu are obligaţia sǎ-i plǎteascǎ posesorului acestuia contravaloarea bunului revendicat. .restituirea bunului adevǎratului proprietar. acest termen suspendând regula cǎ posesia de bunǎ credinţǎ a bunurilor mobile valoreazǎ titlu de proprietate.) 2) utile: sporesc valoarea bunului sau posesorii. îngrijire. 3) voluptorii: nu se pot percepe de la proprietar. Pentru a fi termen de prescripţie achizitivǎ ar trebui ca terţul dobânditor sǎ fi exercitat posesia timp de trei ani. Dupǎ aceastǎ datǎ se cuvin proprietarului. Ele se fac dacǎ posesorul doreşte pentru plǎcerile lui personale. . Termenul de introducere este imprescriptibil.restituirea fructelor .Curs Drept Civil Semestrul II . etc. 21 . .

Viciile posesiei: pentru a produce efecte juridice posesia trebuie sǎ fie utilǎ. Legislaţia noastrǎ acordǎ atenţie şi protecţie posesiei prin recunoaşterea unor efecte juridice: o Protejând posesia ca stare de fapt protejǎm proprietatea ca stare de drept. ca element subiectiv. de aceea legea uşureazǎ proba prin prezumţia legalǎ de posesie.Trecerea bunului în proprietate publicǎ. voinţa celui care stǎpâneşte bunul pentru sine de a se comporta ca un proprietar. prin putere proprie. psihologic sau intelectual. un contact direct cu bunul concretizat în orice fel de acte materiale. Dobândirea şi pierderea posesiei: pentru a dobândi posesia este necesar sǎ fie întrunite ambele elemente constitutive. Nu este utilǎ posesia care este viciatǎ. este mai greu de probat. acela care stǎpâneşte bunul este prezumat profesor. Animus trebuie sǎ existe în persoana celui ce pretinde cǎ posedǎ. iar când pierde animus înseamnǎ cǎ se transformǎ posesia în detenţie. Proba posesiei: proba inseamnǎ a dovedi existenţa acestor douǎ elemente. Aceasta este prezumatǎ utilǎ pânǎ la proba contrarǎ.  Animus: elementul intenţional. în cazul uzucapiunii. Posesia este manifestarea exterioarǎ a proprietǎţii însǎ existǎ situaţii când posesia are un titular iar proprietatea alt titular. Regula: nu se poate exercita posesia prin altcineva. Viciile posesiei recunoscute de Codul Civil sunt urmǎtoarele: 22 . o Sancţionarea neglijenţei din partea titularului dreptului tolerând stǎpânirea bunului ce-i aparţine de altcineva. transformǎri. fie prin intermediul altei persoane Elementele constitutive ale posesiei: trebuie îndeplinite douǎ elemente:  Corpus: elementul material. Posesia Caracterizarea posesiei: posesia este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitatǎ una sau alta de noi înşine sau de altul în numele nostru. Se acceptǎ urmǎtoare definiţie: posesia este o stare de fapt constând în exercitarea unei puteri de fapt care dǎ posibilitatea posesorului de a se comporta ca şi când el ar fi adevǎratul titular al dreptului real asupra acelui bun. culegerea fructelor. Detenţia precarǎ. acte de folosinţǎ. . Pierderea posesiei: . când pierde corpus înseamnǎ cǎ bunul a dispǎrut. Astfel. Corpus ca element obiectiv este uşor de dovedit prin orice mijloc de probǎ. Corpus: puterea materialǎ poate fi exercitatǎ nu numai personal dar şi prin reprezentantul sǎu. Posesia este stǎpânirea de fapt al unui bun care. recupera lucrǎrile efectuate cu aceste cheltuieli numai dacǎ prin aceasta bunul nu se deterioreazǎ. Astfel. între aceştia existând un conflict în litigiu.când se pierde numai unul dintre cele douǎ. o Posesorul poate exercita o parte din prerogativele proprietǎţii asupra bunului fie în mod nemijlocit. din punct de vedere al comportǎrii posesorului apare ca fiind manifestarea exterioarǎ a unui drept real. Posesia este o stare de fapt ocrotitǎ de drept pe când proprietate este o stare de drept. cu excepţia persoanei lipsitǎ de capacitate de exerciţiu prin reprezentanţii lor legali. o datǎ doveditǎ este prezumatǎ cǎ se menţine pânǎ la proba schimbǎrii sale.când se pierd ambele elemente constitutive.Curs Drept Civil Semestrul II Posesorul neproprietar are însǎ dreptul de a-şi însuşi. . pânǎ la proba contrarǎ. Animus. modificǎri sau completǎri sau acte de administrare juridicǎ.

Posesia este echivocǎ atunci când actele de stǎpânire exercitate de posesor pot fi interpretate şi altfel decât în cazul întrunirii celor douǎ elemente ale sale. . Intrevertirea: transformarea detenţiei precare în posesie.viciul se aplicǎ de regulǎ în cazul posesiei bunurilor imobile. Caractere juridice ale discontinuitǎţii: . încât acesta nu o poate cunoaşte.  Violenţa: posesia e tulburatǎ când este fondatǎ sau conservatǎ prin acte de violenţǎ în contra sau din partea adversarului.este un viciu relativ. de unde tragem concluzia cǎ precaritatea este mai mult decât un viciu. b) Dacǎ detentorul exercitǎ împotriva posesorului acte de rezistenţǎ neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe sǎ se comporte ca un proprietar.este un viciu temporar: înceteazǎ dacǎ actele de stǎpânire devin regulate. Continuitatea şi intermitenţa anormalǎ reprezintǎ probleme de fapt lǎsate la aprecierea instanţei care decide pornind de la situaţia concretǎ şi natura bunului posedat. . În cazul celor mobile se aplicǎ  Violenţa:  Clandestinǎtatea:  Precaritatea: Pe lângǎ acestea doctrina recunoaşte şi echivocitatea posesiei. Aceste observaţii ne conduc la soluţia paradoxalǎ. Locatarul cumpǎrǎ imobilul închiriat de la cel pe care îl considerǎ moştenitorul proprietarului. Are loc în cazuri expres limitative de lege. posesorul stǎpânind bunul pentru altul. echivalând cu lipsa însǎşi a posesiei. Posesia este viciatǎ nu numai de violenţa activǎ dar şi de cea pasivǎ.1852 precizeazǎ cǎ posesia este clandestinǎ când posesorul o exercitǎ pe ascuns de adversarul sǎu. Caractere juridice: . 1848 Cod Civil: “posesia este discontinuǎ când posesorul a exercitat în mod neregulat. în sensul cǎ legiuitorul civil ar admite posibilitatea ca terţii interesaţi sǎ vicieze posesia prin acte de violenţǎ fǎrǎ a fi provocaţi de posesor.se aplicǎ în cazul posesiei bunurilor mobile.  Precaritatea: caracterizatǎ prin faptul cǎ stǎpânirea bunului este lipsitǎ de elementul psihologic al posesiei (animus). deci sǎ fie exercitatǎ pe faţǎ ca şî un proprietar. deci atunci când nu se poate şti dacǎ existǎ sau nu un animus propriu. De aceea se admite cǎ existǎ continuitate dacǎ actele de stǎpânire se fac cu regularitate pe care natura bunului o impune. adicǎ cu intermitenţe anormale posesia respectivǎ”. În acest caz intrevertirea nu se va produce mai înainte de împlinirea termenului prevǎzut pentru restituirea 23 . .Curs Drept Civil Semestrul II  Discontinuitatea: art.este un viciu temporar. S-a observat faptul cǎ posesia trebuie sǎ înceapǎ paşnic şi sǎ continuie paşnic. . se transformǎ în posesor. Art. Detentorul precar este considerat de bunǎcredinţǎ atunci când nu cunoştea şi nici nu putea sǎ cunoascǎ lipsa calitǎţii de proprietar a celui de la care a dobândit bunul. .  Clandestinǎtatea: posesia sǎ fie publicǎ.este un viciu absolut în sensul cǎ poate fi invocat de orice persoanǎ interesatǎ.este un viciu relativ. . deşi nu este moştenitor.se poate aplica atât bunurilor mobile cât şi celor imobile.este un viciu temporar: înceteazǎ când posesia devine publicǎ. Existǎ 4 situaţii când se întâmplǎ acest lucru: a) Dacǎ detentorul precar încheie cu bunǎ credinţǎ un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altǎ persoanǎ decât proprietarul bunului detentorul precar se transformǎ în posesor. . Continuitatea ar presupune contactul conituu direct al posesorului cu bunul. putând fi invocat numai de cel împotriva cǎruia violenţa a fost îndreptatǎ.

3.Posesorul de rea credinţǎ este obligat sǎ restituie toate fructele percepute sau nepercepute din neglijenţa sa. posesorul de bunǎ credinţǎ dobândeşte fructele bunului asupra bunului cǎruia îi exercitǎ posesia: regula este urmǎtoarea: fructele se cuvin proprietarului iar excepţia este aceea cǎ posesorul de bunǎ credinţǎ dobândeşte în proprietate fructele bunului posedat. dobândite. anticipatǎ. 2. Pentru a putea introduce acţiunea în complângere trebuie îndeplinite urmǎtoarele condiţii: 24 . Reguli privind perceperea fructelor: . Posesorul este de bunǎ credinţǎ atunci când posedǎ ca proprietar în puterea unui titlu translativ ale cǎrui vicii nu-I sunt cunoscute. posesorul este în drept sǎ cearǎ despǎgubiri.acţiuni posesorii generale (în complângere): este folositǎ pentru a face sǎ înceteze orice fel de tulburare a posesiei de naturǎ a împiedica exercitarea liberǎ a posesiei şi efectele juridice ale posesiei.perceperea fructelor trebuie sǎ aibǎ loc la timpul cuvenit. Perceperea anormalǎ.productele nu pot fi dobândite de posesor ci numai de proprietar.Curs Drept Civil Semestrul II bunului. În ipoteza bunurilor ce aparţin domeniului public. Acţiunile posesorii sunt de 2 feluri: . Fructele civile ajunse la scadenţǎ. Efectele posesiei: produce 4 feluri de efecte: 1. c) Detentorul precar strǎmutǎ posesia bunului cu act cu titlu particular translativ de proprietate altei persoane care este de bunǎ credinţǎ. .fructele civile se dobândesc zi cu zi pe mǎsura ajungerii la scadenţǎ. . . culese. Acţiunea în revendicare nu se justificǎ. se prezumǎ cǎ au fost dobândite de posesor. aceastǎ prezumţie poate fi rǎsturnatǎ prin probǎ contrarǎ. prezumţia se inverseazǎ în sensul cǎ statul este considerat proprietate şi nu deţinǎtorul bunului. Ele pot fi folosite şî împotriva proprietarului dar nu şi împotriva persoanei faţǎ de care existǎ obligaţia de restituire a bunului. Aceasta înseamnǎ ca titlu poate fi anulabil. Ex. Prezumţia este foarte puternicǎ în cazul bunurilor mobile fiind irefragabilǎ (nu poate fi rǎsturnatǎ). În cazul bunurilor imobile.fructele se dobândesc de posesorul de bunǎ credinţǎ. iar dacǎ s-au creat. pentru a menţine aceastǎ stare de posesie. acţiunile posesorii sunt acţiuni utilizate de posesor pentru a apǎra posesia împotriva oricǎror tulburǎri. Acţiunile posesori pot fi introduse şi de detentorul precar. dacǎ nu au fost încasate. Ea înceteazǎ în momentul în care posesorul a luat la cunoştinţǎ de viciile posesiei. Ex. creazǎ o prezumţie de proprietate: posesorul este presupus cǎ posedǎ pentru sine sub nume de proprietar dacǎ nu este probat cǎ a început sǎ posede pentru altul Importanţa acestei prezumţii este urmǎtoarea: posesorul pârât.: locatarul nu mai primeşte chiria justificând cǎ el a devenit proprietarul (trebuie sǎ probeze apoi acest lucru).fructele naturale şi industriale se dobâdesc pe mǎsura perceperii lor. obligǎ pe posesor la restituirea fructelor. . nul sau putativ (acest titlu nu existǎ în realitate. fiind prezumat proprietar este scutit de a aduce alte probe pânǎ la proba contrarǎ adusǎ de reclamantul neposedor. d) Când transmiterea posesiei de la altǎ persoanǎ se face prin act cu titlu universal dacǎ succesorul universal este de bunǎ credinţǎ. numai în mintea celui care îl are). .: moştenitorul care primind o succesiune considerǎ de bunǎ credinţǎ fiind cǎ un bun asupra cǎruia defunctul avea numai o detenţie precarǎ s-ar fi aflat in proprietatea acestuia. pentru a redobândi posesia când aceasta a fost pierdutǎ şi pentru prevenirea creeri oricǎror prejudicii. posesia este protejatǎ prin acţiuni posesorii. moştenitorul care dobândeşte un bun succesoral în coproprietate. Buna credinţǎ se prezumǎ.

. Dreptul de uzufruct: dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia întocmai ca însuşi proprietarul lor. o posesia reclamantului sǎ întruneascǎ calitatea de a fi utilǎ. însǎ cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. . Uzufructuarul are un drept real asupra bunului. superficie şi servitute. Excepţia este datǎ de servituţile asupra bunurilor din domeniul public dacǎ sunt fǎcute în interes general. Efectele acestei proprietǎţi aparente: asemǎnǎtoare efectelor acţiunii în revendicare. iar posesorul va beneficia numai de efectele juridice ale posesiei. . . Dezmembrǎmintele dreptului de proprietate Sunt 5 la numǎr: uz. 25 . neviciatǎ. . reclamantul sǎ facǎ dovada cǎ înainte de data tulburǎrii a posedat bunul cel puţin un an. Proprietatea aparentǎ îşi are temeiul în condiţia terţilor faţǎ de calitatea celui care deţine bunul şi nu în relaţia proprietarului aparent faţǎ de bun. 4. Pǎrţile uzufructului sunt: uzufructuarul şi nudul proprietar (cel care rǎmâne golid de ius utendi şi frutendi). o o Posesia şi proprietatea aparentǎ: Noţiunea de proprietar aparent: persoanǎ care printr-o eroare comunǎ şi invincibilǎ se considerǎ a fi adevǎratul proprietar al bunului. putând sǎ-l înşele şi pe un profesionist în tranzacţii imobiliare. inclusiv proprietarului.nu sunt utilizate în cazul bunurilor mobile deoarece posesorul lor este considerat proprietar. Dezmembramintele sunt drepturi reale rezultate din separarea unuia sau mai multor atribute ale dreptului de proprietate exercitate exclusiv şi de un alt subiect de drept decât titularul dreptului de proprietate.Titularul dreptul de proprietate exercitǎ dreptul sǎu în limita atributelor ce i-au rǎmas. Eroarea comunǎ şi invincibilǎ înseamnǎ faptul cǎ era imposibil dobânditorului sǎ nu se fi înşelat.acţiunea posesorie specialǎ (în reintegrare): este necesarǎ o singurǎ condiţie: sǎ nu fi trecut un an de la data tulburǎrii sau deposedǎrii.Curs Drept Civil Semestrul II sǎ nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. Atribute: .sunt acţiuni reale. îi culege fructele. uzufruct. -Au în conţinut atribute ale dreptului de proprietate şi se exercitǎ inclusiv de subiectul titular al dezmembrǎmântului. .În principiu sunt specifice dreptului de proprietate privatǎ.Sunt opozabile erga omnes. având la îndemânǎ acţiunile petitorii. Eroare comunǎ: calitatea înstrǎinǎtorului de proprietar aparent. .Este un drept real care nu se confundǎ cu simpla folosinţǎ rezultatǎ dintr-un contract. abitaţie. Terţii îl considerǎ proprietar pe posesor iar posesorul se considerǎ proprietar şi se comportǎ ca un proprietar. Caracterele acţiunii posesorii: . Efectele juridice ale acestei instituţii se produc numai faţǎ de terţii dobânditori.ocrotesc posesia bunurilor imobile. Poate fi utilizatǎ şi de detentorul precar chiar dacǎ exercitǎ o posesie viciatǎ. posesia prelungitǎ duce prin uzucapiune la dobândirea dreptului de proprietate.Se constituie prin actul de voinţǎ al proprietarului sau prin lege. poate închiria bunului şi este stǎpânul acestor fructe. Dobânditorul trebuie sǎ facǎ dovada acestei condiţii.

arenda ori ceda exerciţiul dreptului fǎrǎ acordul nudului proprietar. bunuri individual determinate (în cazul uzufructului cu titlu particular). Sǎ pǎstreze substanţa bunului. Drepturile uzufructuarului:  Sǎ cearǎ predarea şi folosinţa bunului. Uzufructul se întinde asupra tuturor accesoriilor bunurilor date în uzufruct şi a tot ce se uneşte şi se încorporeazǎ în el. Însǎ închirierile nu pot depǎşi 5 ani iar cesiunile trebuie notificare (anunţate) cǎtre nudul proprietar. sau dupǎ 30 de ani în cazul uzufructuarului persoanǎ juridicǎ. Fructele neculese de proprietar în momentul constituirii uzufructului revin uzufructuarului iar cele neculeze de uzufructuar dupǎ stingerea uzufructului revin nudului proprietar fǎrǎ a pretinde unul altuia despǎgubiri pentru cheltuielile fǎcute cu producerea lor. 26 - - .Curs Drept Civil Semestrul II Conferǎ uzufructuarului dreptul de a folosi bunul şi de a-i culege fructele. A nu se confunda cu dreptul de înstrǎinare al acestuia. situaţia quasiuzufructului. cu termen şi sub condiţie şi se poate face în douǎ moduri.  Sǎ cedeze beneficiul uzufructului numit emolument.  Dreptul uzufructuarului asupra unor categorii de bunuri cum sunt copacii din pǎdure.  Uzufructuarul unui fond de comerţ poate sǎ dispunǎ de bunurile ce-l compun cu obligaţia de a le înlocui cu altele similare. În aceastǎ ipotezǎ proprietarul se transformǎ în uzufructuar. de aceeaşi naturǎ şi de valoare egalǎ.529-538 Cod Civil). testatorul dispune prin legat constituirea unui drept de uzufruct în favoarea unei persoane. legea constituie drepturi speciale în favoarea uzufructuarilor (art. Fructele civile se considerǎ dobândite zi cu zi şi se cuvin acestuia în proporţie cu durata uzufructului. pomii dintr-o livadǎ. . Obiectul uzufructului: bunuri mobile.  Poate închiria. Fructele naturale şi industriale sunt ale uzufructuarului în mǎsura în care le-a cules.  Sǎ se foloseascǎ de bun şi sǎ-i consume fructele fǎrǎ a epuiza substanţa bunului.  Poate sǎ încaseze creaţa ce face parte din universalitatea juridicǎ pe care trebuie sǎ o restituie nudului proprietar la încetarea uzufructului. numai bunuri neconsuptibile întrucât uzufructuarul trebuie sǎ restituie bunul respectiv. Constituirea uzufructului: se face numai prin voinţa omului şi poate fi pus şi simplu. Limite: uzufructuarul nu poate schimba destinaţia bunului pe excepţia existenţei unei cauze contrare prin convenţia pǎrţilor. bunuri imobile dar şî bunuri incorporale (fondul de comerţ şi dreptul de proprietate incorporalǎ). le-a perceput. când se transmite proprietatea uzufructuarului. rǎmânând dispoziţia nudului proprietar. Atributul dispoziţiei rǎmâne la nudul proprietar. În cazul uzufructului fǎrǎ limite. Excepţia este quasiuzufructul: reprezentate de bunurile consuptibile.Este un drept temporar care se stinge cel mai târziu la decesul uzufructuarului. prin convenţie şi prin testament. persoanǎ fizicǎ. În caz contrar rǎspunderea este solidarǎ pentru eventualele prejudicii aduse acestuia. Uzufructul se poate constitui şi prin uzucapiune (prescripţie achizitivǎ). uzufructuarul are şi dispoziţia bunului. Prin testament. Convenţia poate stabili douǎ modalitǎţi de înfiinţare: 1) Constituirea directǎ (uzufructul direct): când se înstrǎineazǎ uzus şi fructus cǎtre o persoanǎ. carierele de orice fel. 2) Constituirea indirectǎ: când proprietarul îşi pǎstreazǎ uzus şi fructus şi înstrǎineazǎ nuda proprietate.

sǎ foloseascǎ lucrul ca un bun proprietar şi în conformitate de modul de folosire stabilit de nudul proprietar. acţiunea de ieşire din indiviziune. Poate garanta uneori pe uzufructuar. orice acţiune prin care se poate valorifica sau apǎra dreptul de uzufruct. sarcinile proprietǎţii revenind nudului proprietar. . stabilind care sunt acestea. Dreptul de vot rezultat din acţiunile sau pǎrţile sociale în adunǎrile extraordinare iar uzufructuarului în adunǎrile ordinare.Sǎ facǎ reparaţiile mici curente.  În timpul exercitǎrii uzufructului: . Stingerea uzufructului: decesul uzufructuarului persoanǎ fizicǎ ori dizolvarea persoanei juridice chiar dacǎ termenul de 30 de ani nu s-a împlinit. Drepturile nudului proprietar: Dreptul de a dispune de bun cu respectarea atributelor ce revin uzufructuarului. impozite. dacǎ uzufructul este cu titlu oneros aceastǎ garanţie este stipulatǎ în actul de constituire a uzufructului. expirarea termenului pentru care a fost constituit.Sǎ suporte o parte a sarcinilor lucrului: taxe. Obligaţiile uzufructuarului:  Înainte de începerea uzufructului: .Sǎ constituie o garanţie personalǎ care are rolul de a asigura faptul cǎ la încetarea uzufructului bunul va fi restituit nudului proprietar. Poate sǎ facǎ lucrǎri de amenajare şi revonavare a clǎdirii ce fac obiectul uzufructului.sǎ întocmeascǎ un inventar amǎnunţit al bunurilor mobile şi un act constatator al stǎrii materiale al bunurilor imobile în prezenţa proprietarului sau dupǎ notificarea acestuia. . Obligaţiile nudului proprietar: de a nu stânjeni pe uzufructuar în exercitarea atributelor sale.Curs Drept Civil Semestrul II  Uzufructuarul poate utiliza în apǎrarea dreptului sǎu urmǎtoarele acţiuni: acţiunea confesorie de uzufruct:.Sǎ aducǎ la cunoştinţa nudului proprietar orice încǎlcare sau uzurpare a fondului şi orice contestare a dreptului de proprietate sau uzufruct. Are dreptul sǎ utilizeze toate acţiunile ce caracterizeazǎ dreptul de proprietate. Nudului îi revin toate productele. Forma actului este autenticǎ iar cheltuielile cu întocmirea lor le suportǎ uzufructuarul. Are dreptul sǎ încaseze indemnizaţia în cazul distrugerii lucrului dacǎ a fost asiguratǎ nuda proprietate. . reparaţiile mari revenind nudului proprietar. - - 27 . Hotǎrârile judecǎtoreşti obţinute de uzufructuar în favoarea sa folosesc şi nudului proprietar.Sǎ-l despǎgubeascǎ pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat din culpa sa. . Cele nefavorabile lui nu sunt opozabile nudului proprietar. Dicidendele din timpul uzufructului aparţin uzufructuarului. acţiunile posesorii şi împotriva nudului proprietar. .

o soţul supravieţuitor sǎ nu aibǎ altǎ locuinţǎ.  Titularul dobândeşte folosinţa şi dreptul de a culege fructele dar numai pentru el şi familia lui. Când bunul se distruge parţial uzufructul continuǎ asupra pǎrţii rǎmase. Abuzul de folosinţǎ: situaţia în care stingerea uzufructului este pronunţatǎ de instanţǎ situaţie în care uzufructuarul aduce stricǎciuni bunului sau îl lasǎ sǎ se degradeze prin neîntreţinere Efectele stingerii uzufructului: uzufructul înceteazǎ la data stingerii lui şi ca urmare uzufructuarul nu mai are drept la fructele neculese sau nepercepute (fructele civile). confuziunea în persoana uzufructuarului şi a calitǎţii de nud proprietar. .  Are un caracter strict personal. arendarea sau închirierea dreptului sǎu altor persoane. dispariţia totalǎ a bunului care poate fi fizicǎ sau juridicǎ. Dreptul de abitaţie: titularul are dreptul de a locui în locuinţa altei persoane împreunǎ cu soţul şi copii sǎi chiar dacǎ nu a fost cǎsǎtorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia. Renunţarea uzufructuarului la dreptul sǎu în mod expres sau tacit cu titlu oneros sau gratuit. 4. chiar dacǎ ele au sporit valorea acestuia. în sensul cǎ nu poate fi urmǎrit de creditorii uzuarului. uzufructuarul datoreazǎ despǎgubiri în caz de dispariţie sau deterioare din culpa sa a bunului ori pentru încǎlcarea obligaţiilor faţǎ de nudul proprietar.nu poate fi cedat.Comoştenitorii pot cere restrângerea dacǎ locuinţa nu este necesatǎ în întregime sau pot de asemenea procura locuinţǎ soţului supravieţuitor în altǎ parte. o casa de locuit sǎ facǎ parte din masa succesoralǎ. uzucapiunea în favoarea unui terţ: vezi regulile de la uzucapiune.se constituie prin convenţie sau prin efectul legii. - 1. Caracteristici: . În ipoteza în care partea rǎmasǎ nu mai poate fi folositǎ uzufructul va continua asupra despǎgubirii plǎtitǎ de terţi sau dupǎ caz. asupra indemnizaţiei de asigurare dacǎ aceasta nu este folositǎ pentru repararea bunului. deci este interzisǎ cedare. 3. o este un drept temporar deoarece înceteazǎ prin partaj dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii sau înainte de partaj dacǎ soţul supravieţuitor se recǎsǎtoreşte. . neuzul.  Din caracterul inalienabil rezultǎ şi un caracter insesizabil al uzului. adicǎ neexercitarea timp de 30 de ani a dreptului de uzufruct.Curs Drept Civil Semestrul II consolidarea sau întrunirea. fiindu-i aplicabile regulile acestuia. În cazul soţului supravieţuitor I se recunoaşte acestuia un drept legal de abitaţie asupra locuinţei ce a aparţinut soţului decedat cu respectarea urmǎtoarelor condiţii. închiriat sau arendat de unde rezultǎ caracterul strict personal. La rândul sǎu nudul proprietar este obligat sǎ restituie uzufructuarului sumele plǎtite de uzufructuar pentru bun.  Varietate a uzufructului cu o întindere restrânsǎ. . Dreptul de uz: drept real care conferǎ titularului prerogativa de a se folosi de un bun al altuia numia pentru nevoile sale şi ale familiei lui.drept real. uzufructuarul este obligat sǎ înapoieze nudului proprietar bunul şi accesoriile bunului. uzufructuarul nu poate cere despǎgubiri pentru îmbunǎtǎţirile aduse bunului. 28 . 2. varietate a uzufructului.

Existenţa dreptului de superficie este admisǎ din urmǎtoarele argumente de drept şi de fapt: Argumente de drept: art. plantaţie sau lucrare pe un teren sunt fǎcute de cǎtre proprietar pe cheltuiala lui şi sunt ale lui pânǎ se dovedeşte contrariul. 3) prin distrugerea integralǎ şi nu parţialǎ a construcţiei.Curs Drept Civil Semestrul II Obligaţiile titularului dreptului de uz şi de abitaţie: Dacǎ uzuarul culege toate fructele produse de bun sau ocupǎ toatǎ locuinţa în cazul abitaţiei este obligat sǎ plǎteascǎ toate cheltuielile de culturǎ respectiv reparaţiile de întreţinere.prin act juridic. adicǎ acţiunea confesorie poate fi oricând invocatǎ de superficiar întocmai ca acţiunea în revendicare pentru proprietate. Dreptul de superficie. Stingerea dreptului de superficie: 1) la expirarea termenului dacǎ s-a constituit cu termen: lucrarea va parţine dupǎ acest termen proprietarului terenului. 489: “Proprietarul terenurului cuprinde şi proprietatea asupra tuturor obiectelor ce se aflǎ pe suprafaţa şi subfaţa lui (superficio solo cedit) şi 482 prevede cǎ “proprietarul asupra unui bun dǎ dreptul asupra a tot ce serveşte ca accesoriu asupra acestui lucru”.Prin legat. Sunt excluse terenurile ce fac parte din domeniul public.30 din Codul Familiei: “Soţii construiesc împreunǎ pe terenul proprietate exclusivǎ a unuia dintre ei”. Astfel. 2) prin confuziune: dacǎ terenul şi construcţia vor aparţine aceleiaşi persoane. În cazul unei construcţii dreptul de folosinţǎ se face potrivit cu exercitarea normalǎ a proprietǎţii asupra construcţiei ţinându-se seama de destinaţia şi natura ei. Este un drept inprescriptibil. 29 . ca drept real este supus intabulǎrii.         - Constituirea dreptului de superficie: . Acest drept reprezintǎ o derogare de la 2 articole din codul civil. Dreptul de superficie: trǎsǎturile: Pǎrţile sunt superficiarul şi proprietarul bunului imobil. Se naşte drept de superficie pentru soţul neproprietar pe terenul altuia.prin efectul legii: art. Practica judiciarǎ recunoaşte existenţa dreptului de superficie. orice construcţie. plantaţiilor sau a altor lucrǎri aflate pe un teren care aparţine altei persoane şi drept de folosinţǎ al suprafeţei acelui teren.22 dreptul de superficie ca fiind un drept exceptat de la prescripţia extinctivǎ. Dacǎ însǎ aceştia culeg numai o parte din fructe ori ocupǎ numai o parte din locuinţǎ vor fi obligaţi sǎ plǎteascǎ cheltuielile în proporţie cu partea folositǎ sau cu fructele culese. Este un drept perpetuu. adicǎ nu se stinge prin neîntrebuinţare. Este un drept real al proprietarului numit superficiar asupra construcţiilor. Aceastǎ dovadǎ contrarie este dreptul de superficie. plantaţii aşezate pe sol sau subsol. . Art.492 Cod Civil stabileşte prezumţia relativǎ iuris tantum. când dispunde prin testament proprietar pentru teren şi superficiar pentru construcţii . Decretul 167/1958 prevede în art. Nu se stinge prin ieşirea din indiviziune deoarece nu este coproprietate. Dreptul de superficie: faţǎ de celelalte 4 dezmembrǎminte nu este prevǎzut în Codul Civil. Obiectul se caracterizeazǎ prin bunuri imobile: construcţii. Superficiarul poate fi obligat sǎ plǎteascǎ pentru folosinţa terenului dacǎ nu s-a convenit altfel.

Consecinţe ale dreptului de servitute:  servitutea nu poate fi înstrǎinatǎ. servituţi legale: stabilite de lege: servitutea zidului. Fond dominant în coproprietate: un coproprietar poate încheia el singur fǎrǎ consimţǎmântul celorlalţi o convenţie de servitute cu proprietarul fondului aservit deoarece profitǎ şi ceilalţi coproprietari. Trǎsǎturile dreptului de servitute: . Fond aservit în coproprietate: un coproprietar nu poate contitui singur servitutea ci cu consimǎmântul anonim al celorlalţi coproprietari. Servituţile naturale şi legale nu sunt dezmembrǎminte ale dreptului de proprietate.Imobilul în favoarea cǎruia se constituie servitutea se numeşte fond dominant. servituţile naturale şi cele legale nu sunt servituţi propriu-zise ci limite de exercitare a dreptului de proprietate sau obligaţii rezultate din reguli de bunǎ vecinǎtate.drept real asupra bunului altuia: res in re alieno.este un accesoriu al fondului dominant care nu poate fi despǎrţitǎ de acesta ca un drept de sinestǎtǎtor. prin contractm testament sau uzucapiune. În acest sens servitutea se poate constitui şi în scopul unei utilitǎţi viitoare a fondului dominant. . Nu va fi servitute atunci când existǎ o coproprietate asupra unui imobil cu mai mulţi proprietari.servitutea este un drept imobiliar susceptibil a fi aplicat imobilelor prin natura lor şi nu celor prin destinaţie sau prin obiectul la care se aplicǎ (vezi clasificarea bunurilor din anul I).  Servitutea este perpetuǎ. gardului comun. .  Servitutea este indivizibilǎ. Servitutea este o sarcinǎ ce corespunde dreptului de servitute şi este legatǎ de fondul dominant. Critici ale doctrinei: servituţile naturale sunt de fapt servituţi legale. 30 . urmǎritǎ. servitutea de scurgere a izvorului natural. Clasificarea servituţilor: servituţi naturale: nǎscute din starea fireascǎ.Curs Drept Civil Semestrul II 4) exproprierea terenului pentru utilitate publicǎ: în aceastǎ ipotezǎ superficiarul are şî el un drept de despǎgubire. Utilitatea o interpretǎm ca fiind funcţia ori destinaţia economicǎ a fondului dominant. purtând asupra întregului fond aservit şi profitând întregul fond dominant. Bunurile din domeniul public nu pot fi grevate cu servituţi propriu-zise dar sunt compatibile cu servituţile naturale şi legale. Nu avem fond dominant şi fond aservit. ipotecatǎ.presupune existenţa a douǎ imobile aflate în proprietatea a douǎ subiecte de drept diferite. independentǎ de fondul dominant şi împreunǎ cu acesta. naturalǎ a bunurilor: servitutea de scuregere a apelor. iar pe de altǎ parte creşterea confortului fondului dominant. şanţului. iar imobilul grevat cu servitute se numeşte fond aservit. servituţi stabilite prin fapta omului: convenţie. Dreptul de servitute: este o sarcinǎ impusǎ unui bun imobil pentru uzul şi utilitatea unui alt bun imobil cu proprietar diferit. . .

2. Cele pozitive dau posibilitate proprietarului fondului dominant sǎ facǎ anumite acte de folosinţǎ pe fondul aservit. succesiunea. servitutea de a paşte vitele pe islazul comunal.Ajungerea la termen. tradiţiunea. Ex. servitutea de trecere şi cea de luat apǎ. o fereastrǎ. necontinuǎ şi aparentǎ (servitutea de trecere pe un drum care se trece). Exercitarea dreptului de servitute:  Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului determinant: sunt stipulate de clauzele stipulate în convenţie sau trecute în testament ori pot rezulta din modul de exercitare a posesiei timp îndelungat prin uzucapiune.Confuziunea: întrunirea în aceeaşi persoanǎ a cǎlitǎţii de proprietar pentru ambele fonduri. De exemplu.Servituţile necontinue au nevoie de actualizare spre a fi exercitate şi menţinute (necesarǎ intervenţia omului).: o uşǎ. Ex.Dacǎ în urma împǎrţirii servitutea nu se poate exercita decât de una sau pe una din pǎrţile fondului dominant respectiv aservit. Cele urbane servesc unor clǎdiri şi cele rurale servesc unui teren. Dupǎ natura fondului: servituţi urbane şi rurale. 3. . Servituţile neaparente: interzicerea de a zidi sau nu a zidi decât pânǎ la o anumitǎ înǎlţime. Modurile de dobândire a drepturilor reale: Consideraţii generale: sunt prevǎzute în cartea a treia din Codul Civil. apeductele sau servituţile de vedere.Dacǎ se partajeazǎ fondul dominant.Exproprierea bunului pentru utilitate publicǎ. efectele asupra servituţii sunt urmǎtoarele: . Dupǎ modul de exercitare: servituţi continue şi servituţi necontinue. . necontinuǎ şi neaparentǎ (servitutea de a pǎşuna). Nu este necesarǎ intervenţia omului.: scurgerea apelor. Cele aparente se pot recunoaşte dupǎ anumite semne exterioare: ex. Este posibilǎ combinarea diferitelor servituţi: servitute continuǎ şi aparentǎ (interdicţia de plantare). Exercitarea poate fi continuǎ fǎrǎ a fi necesarǎ actualizarea lor pentru a fi menţinutǎ. sau cu mijloc de transport.: servitutea de a trece pe jos. Acesta enumerǎ urmǎtoarele cazuri: 1.Curs Drept Civil Semestrul II     Clasificare a doctrinei: dupǎ obiectul lor: negative şi pozitive. legatele.Neuzul servituţii timp de 30 de ani. Ex. constituirea servituţii presupune acordarea tuturor drepturilor necesare pentru folosirea servituţii. 31 . servituţi aeriene ori de frontierǎ. Servituţile negative impun proprietarului fondului aservit restricţii în exercitarea dreptului sǎu. . În cazul împǎrţirii unuia dintre cele douǎ fonduri. un apeduct.servitutea continuǎ sǎ existe pe toate pǎrţile rezultate din împǎrţire cu condiţia ca proprietarul fondului dominant sǎ nu aducǎ vreun prejudiciu sau sǎ îngreuneze situaţia fondului aservit. 4. Stingerea servituţilor: . În acest sens. Dupǎ natura lor sunt servituţii aparente şi servituţi neaparente. . convenţia. . continuǎ şi neaparentǎ. fiecare parte este în drept sǎ foloseascǎ servitutea cu condiţia sǎ nu agraveze exercitarea dreptului asupra fondului aservit. de a nu construi pânǎ la o anumitǎ distanţǎ de hotar. celelalte servituţii se sting.: servitutea de a nu construi pânǎ la o anumitǎ înǎlţime.

Cele originare. Acest drept se numeşte accesiune. fructele de pǎdure. 4. fǎcut în condiţiile legii. Domeniul de aplicare este deosebit de restrâns deoarece existǎ reglementǎri speciale unde se prevede cǎ toate bunurile vacante şi fǎrǎ stǎpân şi cele ale persoanelor care mor fǎrǎ moştenitor. fǎrǎ a fi necesarǎ o formǎ specialǎ de transmitere a lucrului. Primele sunt de exemplu transmiterea patrimoniului. 8.482 din Codul Civil: “proprietatea unui bun mobil sau imobil dǎ drept asupra a tot ce produce bunul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu bunul în mod natural sau artificial.legea: se dobândeşte proprietatea în cazurile referitoare la dobândirea fructelor prin posesia de bunǎ credinţǎ (art.tradiţiunea: predarea materialǎ a lucrului. Clasificare: . 6. În virtutea ordonanţei de adjudecare cumpǎrǎtorul bunului devine proprietarul acestuia. 3. cu excepţia drepturilor reale ce derivǎ din proprietatea publicǎ: dreptul de administrare. respectiv ordonanţa de adjudecare. În prezent se admite cǎ tradiţia produce efecte trasnferând proprietatea în cazul darurilor manuale: donaţii curente de micǎ importanţǎ şi care se executǎ imediat prin predarea lucrului donat. Accesiunea se mai numeşte şi încorporaţiune Accesiunea constǎ în încorporarea materialǎ a unui bun mai puţin important într-unul mai important. dobândirea cu bunǎ credinţǎ a bunurilor mobile prin posesie sau dobândirea fructelor prin posesie.Curs Drept Civil Semestrul II accesiunea sau incorporaţiunea. ordonanţǎ prin care se definitiveazǎ executarea silitǎ constânt în vânzarea prin licitaţie publicǎ a bunurilor unei persoane. Tot codul civil precizeazǎ cǎ tot ce se uneşte şi se încorporeazǎ cu un bun se cuvin proprietarului lucrului. 1.imobiliarǎ: 5. ocupaţiunea Modurile de dobândire a dreptului de proprietate se aplicǎ atât proprietate publice cât şi celei private cu observaţia cǎ existǎ moduri specifice de dobândire a proprietǎţii publice cum ar fi: exproprierea pentru utilitate publicǎ. achiziţiile fǎcute prin licitaţie electronicǎ. vânatul sau pescuitul. legea. Nu pot fi dobândite prin simpla ocupaţiune bunurile imobile. achiziţiile publice fǎcute în condiţiile legii. succesiunea legalǎ. Modurile de dobândire derivate presupun un transfer al drepturilor reale de la o persoanǎ la altǎ: convenţia.ocupaţiunea: constǎ în luarea în posesie a unui bun care nu aparţine nimǎnui. Dupǎ întindere distingem moduri de dobândire universale si moduri de dobândire cu titlu particular. 7. 5. dobândirea de coproprietar a pǎrţilor comune care este privitǎ ca o vânzare silitǎ. Dupǎ caracterul transmisiunii distingem dobândire cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. etc. 32 . ocupaţiunea. cum ar fi apa de bǎut dintr-un izvor de bǎut. Dupǎ situaţia juridicǎ a bunului la data dobândirii: moduri de dobândire originare şi moduri de dobândire derivate. 485 Cod Civil). Dupǎ modul cum opereazǎ transmisiunea: moduri de dobândire între vii şi cele pentru cauzǎ de moarte.Se pot obţine prin acest mod bunurile comune. 2. cu precizarea cǎ titularul bunului ce a fost încorporat este îndreptǎţir a primi o despǎgubire. sau ale cǎror moşteniri nu au fost acceptate se cuvin statului.accesiunea: art. respectiv a unui bun fǎrǎ stǎpân. Modurile de dobândire a proprietǎţii se referǎ şi la celelalte drepturi reale. dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bunǎ credinţǎ. legatul. concesiune şi închiriere. prescripţia.hotǎrârea judecǎtoreascǎ: domeniul de aplicare: nu se aplicǎ hotǎrârilor judecǎtoreşti cu caracter declarativ de drepturi ci numai hotǎrârilor judecǎtoreşti constitutive sau atributive de drepturi. trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public al statului.

33 .  Specificaţiunea: constǎ în prelucrarea unei materii astfel încât sǎ se obţinǎ un obiect nou. Ea atrage obligaţia proprietarului care beneficiazǎ de dobândirea dreptului de a plǎti despǎgubiri celui în detrimentul cǎruia accesiunea s-a produs. lucru. . Codul civil cunoaşte 2 modalitǎţi:  Construcţia sau plantaţia fǎcutǎ de proprietar pe terenul sǎu dar cu materialul altuia: proprietarul care a fǎcut asemenea lucrare cu materiale strǎine este obligat sǎ plǎteascǎ valoarea materialelor şi eventualele daune interese. Proprietarul terenului va trebui sǎ dezdǎuneze pe constructor prin achitarea valorii materialelor la preţul lor actual.  Artificialǎ: presupune intervenţia omului pentru realizarea contopirii. Totul format este al proprietarului bunului principal. fǎrǎ intervenţia omului. aceastǎ adǎugire devine proprietatea titularului terenului la care s-a produs alipirea.  Construcţia sau plantaţia fǎcutǎ de o persoanǎ cu materialele sale dar pe terenul altuia: proprietarul terenului pe care au fost fǎcute astfel de lucrǎri devine prin accesiune proprietarul lor având obligaţia de a despǎgubi pe constructor.  Insulele şi prundişurile: care se formeazǎ în râurile neplutitoare şi nenavigabile sunt ale proprietarului fondului pe care ele s-au format.498: adǎugarea la un teren a unei bucǎţi de pǎmânt smulse de la un alt bun. însǎ fostul proprietar o poate revendica în termen de un an. face lucrǎri pe acel teren. Constructor de rea credinţǎ este acela care deşi cunoştea cǎ un teren aparţine altei persoane. Accesiunea animalelor nu produce efecte în cazul animalelor domestice. dacǎ nu o face se prescrie în termen de 3 ani.  Sǎ oblige constructorul sǎ-şi ridice pe cheltuiala sa lucrǎrile fǎcute cât şi de a-l obliga la plata de daune interese. Lucrarea respectivǎ trece în proprietatea terenului prin accesiune. Dacǎ o cere însǎ o face pe propria cheltuialǎ.Mobiliarǎ: are urmǎtoarele cazuri:  Adjuncţiunea: douǎ bunuri a doi proprietari diferiţi sunt unite spre a forma un singur tot dar care se pot despǎrţi şi conserva fiecare dupǎ separare. Cunoaştem 4 forme de astfel de încorporǎri:  Aluviunea: art.  Avulsiunea: art. proprietarul materialului având dreptul sǎ obţinǎ bunul nou format din acel material plǎtind preţul muncii. rǎmânând el obligat a plǎti celuilalt proprietar preţul bunului ce a fost unit cu principalul. prin acţiunea apelor curgǎtoare.503: orice animale sau pǎsǎri sǎlbatice care trec pe terenul nostru se fac ale noastre pe cât timp rǎmân la noi afarǎ numai dacǎ asemenea trecere s-a ocazionat prin fraudǎ sau înşelǎciune. În aceastǎ ipotezǎ proprietarul terenului poate sǎ aleagǎ una din urmǎtoarele soluţii:  Sǎ pǎstreze construcţia. devenind proprietarul ei în virtutea accesiunii cu obligaţia de a plǎti constructorului materialele şi preţul muncii fǎrǎ a lua în considerare sporirea valorii fondului. Proprietarul materialelor nu are dreptul de a le ridica. Constructorul de bunǎ credinţǎ: proprietarul terenului devine proprietarul construcţiei. Constructorul de bunǎ credinţǎ are dreptul sǎ cearǎ echivalentul acestor cheltuieli.495: creşterile de pǎmânt care se fac succesiv şi pe neobservate pe malurile apelor curgǎtoare constituie aluviuni şi se cuvin proprietarului fondului riveran. fǎrǎ însǎ a mai putea cere demolarea sau ridicare lucrǎrilor respective. a manoperei şi la plata unei sume de bani egalǎ cu creşterea valorii fondului ca urmare a efectuǎrii construcţiei. manopera.Curs Drept Civil Semestrul II  naturalǎ: încorporarea se produce pe cale naturalǎ.  Accesiunea animalelor: art.

hotǎrârile judecǎtoreşti declarative de drepturi. Uzucapiunea nu opereazǎ în cazul bunurilor ce fac parte din domeniul public. b) posesia sǎ fie de bunǎ credinţǎ. La numǎrul anilor cât proprietarul a locuit în raza aceluiaşi tribunal judeţean în care se aflǎ imobilul se adaugǎ un numǎru dublu de ani cât el locuieşte în raza altui tribunal judeţean. Aşadar nu se aplicǎ unor universalitǎţi juridice. Nu se pune problema bunei sau relei credinţe. Prin just titlu (nu se confundǎ cu titlu) se înţelege orice titlu translativ de proprietate care sǎ provinǎ de la altcineva decât de la adevǎratul proprietar. Buna credinţǎ trebuie sǎ fi existat la momentul dobândirii imobilului şi aceasta se prezumǎ. . şi convenţiile de partaj declarative.uzucapiune de 10 pânǎ la 20 de ani: cel ce câştigǎ cu bunǎ credinţǎ şi cu justǎ cauzǎ un bun imobil determinat va dobândi proprietatea aceluia prin 10 ani dacǎ adevǎratul proprietar locuieşte în raza teritorialǎ a tribunalului judeţean unde se aflǎ bunul imobil şi prin 20 de ani dacǎ locuieşte în afara acelei raze teritoriale. Acest titlu trebuie sǎ existe în realitate şi va trebui dovedid in mod separat dupǎ regulile de probǎ de la actul juridic civil. . Uzucapiunea imobilelor constituie singura dovadǎ a dreptului de proprietate deoarece cel ce dovedeşte cǎ a obţinut prin acest mob un imobil nu mai tre sa aducǎ nicio altǎ probǎ suplimentarǎ. Uzucapiunea: sau prescripţia achizitivǎ este un mod de dobândire al drepturilor reale prin posedare neîntreruptǎ a unui bun tot timpul fixat de lege. hotǎrârile judecǎtoreşti de adjudecare a unui bun. În ceea ce priveşte condiţiile de validitate ale justului titlu. Pot servi drept just titlu tranzacţia. oricât ar dura nu duce la dobândirea proprietǎţii prin uzucapiune. 6.  posesia sǎ fie utilǎ şi sǎ nu fie o detenţie precarǎ. trebuie sǎ îndeplineascǎ cumulativ douǎ condiţii: a) posesia sǎ se întemeieze pe un just titlu. nu trebuie dovedit ca justul titlu. Practica a fǎcut unele precizǎri la acest just titlu.Curs Drept Civil Semestrul II  Confuziunea (amestecul): atunci când douǎ sau mai multe bunuri mobile aparţinând unor proprietari diferiţi s-au reunit încât nu se mai pot recunoaşte. se aplicǎ numai bunurilor imobile individual determinate. Buna credinţǎ înseamnǎ credinţa greşitǎ a posesorului cǎ a dobândit de la adevǎratul proprietar.se calculeazǎ pe zile şi nu pe ore. Dupǎ ce expirǎ termenul de trei ani în care se prescrie acţiunea în nulitate relativǎ titlu anulabil devine perfect valabil. Efect al posesiei uzucapinea presupunea neapǎrat o posesie utilǎ. 34 . Felurile uzucapiunii: .uzucapiune de 30 de ani: condiţii:  posesia sǎ dureze 30 de ani. termenul de 10 la 20 de ani. Titlu anulabil este lovit de nulitate relativǎ ce va putea fi invocat drept just titlu împotriva unor persoane cu excepţia persoanelor care au dreptul sǎ invoce nulitatea relativǎ. legea distinge între titlu nul şi titlu anulabil. 3. 2. Modul de calcul al termenului uzucapiunii: .ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe de la ora 0 şi se sfǎrşeşte la ora 24 a nopţii urmǎtoare. Prin definţie rezultǎ urmǎtoarele 1.ziua în care începe prescripţia achizitivǎ nu se ia în calcul. Acest titlu nul nu poate servi ca bazǎ a uzucapiunii. hotǎrâri judecǎtoreşti care constatǎ o convenţie translativǎ dintre pǎrţile unui act juridic sau proces. depozit. comodat. nu pot servi just titlu contractele de locaţiune. Astfel. . Simpla detenţie precarǎ ori posesie viciatǎ.

Pentru a uzucapa este necesar ca o nouǎ prescripţie integralǎ sǎ înceapǎ a curge. cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate restrânsǎ cât timp nu are cine sǎ-i încuviinţeze actele. cât timp se aflǎ în rândul forţelor armate puse în situaţie de rǎzboi. între soţi în timpul cǎsǎtoriei. În acest din urmǎ caz posesorul actual este obligat sǎ o continue cu toate viciile sau calitǎţile sale. cât timp cel împotriva cǎruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţǎ majorǎ sǎ facǎ acte de întrerupere 2. Suspendarea prescripţiei achizitive: nu înlǎturǎ timpul scurs anterior cauzei de suspendare. anulatǎ sau perimatǎ ori dacǎ cel care a fǎcut-o a renunţat la ea. Întreruperea are ca rezultat înlǎturarea oricǎror efecte ale posesiei anterioare. Condiţii pentru invocarea joncţiunii: . înainte de suspendare. Aceastǎ cerinţǎ se referǎ la termenul prescripţiei achizitive şi nu la posesie. adicǎ posesorul actual are de ales între a începe o nouǎ posesie ori a invoca joncţiunea posesiilor.prin recunoaşterea dreptului a cǎrui acţiune se prescrie fǎcutǎ de cǎtre cel în folosul cǎruia curge prescripţia. civilǎ: cazuri: . Cu privire la joncţiunea se pot ivi trei situaţii: 1. 5. Întreruperea şi suspendarea prescripţiei achizitive: prescripţia trebuie sǎ fie neîntreruptǎ. Joncţiunea este posibilǎ întotdeauna însǎ are caracter facultativ. . între pǎrinţi sau tutor şi cei care se aflǎ sub ocrotirea lor nu curge prescripţia cât timp nu s-a fǎcut inventarierea. Nu se întrerupe dacǎ s-a pronunţat încetarea procesului dacǎ cererea de chemare în judecatǎ sau executare a fost respinsǎ. posesia dobânditorului are aceeaşi naturǎ cu a autorului. Nu poate schimba în favoarea sa natura profesiei anterioare. trecut. Este în interesul dobânditorului actual sǎ adauge în posesia sa şi pe cea a autorului.sǎ fie vorba de o posesie propriu zisǎ nu detenţie precarǎ. naturalǎ: . 35 . Întreruperea este de douǎ feluri: 1. . Dacǎ posesorul actual a obţinut posesia printr-o acţiune în revendicare el nu va putea sǎ se serveascǎ de timpul cât a posedat cel de la care a revendicat bunul sau cel care a uzurpat posesia nu poate invoca joncţiunea. 2.când posesorul este lipsit mai mult de un an de folosinţa bunului fie de adevǎratul proprietar fie de altul. Joncţiunea sau accesiunea posesiilor: adǎugarea la termenul posesiei actuale a timpului cât bunul a fost posedat de autorul sǎu. . Dupǎ încetarea suspendǎrii prescripţia îşi reia cursul socotindu-se şi timpul scurs.când bunul este declarat imprescriptibil prin lege.Curs Drept Civil Semestrul II se socoteşte încheiatǎ la împlinirea ultimei zile a termenului. distinctǎ de viciul discontinuitǎţii posesiei.cel ce invocǎ joncţiunea sǎ fie succesor în drepturi ale autorului. Din cele arǎtate posesorul actual poate invoca joncţiunea ori de câte ori îi este favorabilǎ. Cazuri de suspendare: 1. .Prin cerere de chemare în judecatǎ ori arbitraj chiar dacǎ instanţa de judecatǎ ori arbitraj este necompetentǎ.Printr-un act începǎtor de executare. 3. 4.

sǎ beneficieze de posesia autorului sǎu în cadrul unei prescripţii de 30 de ani cât timpul care a mai rǎmas pâna la 30 de ani este mai mic de 10 ani. funcţia economicǎ. 36 . 3) Biroul de cadastru şi publicitate imobiliarǎ subordonat oficiilor la nivel municipiu. Aceastǎ modalitate poartǎ numele de publicitate imobiliarǎ. Aceastǎ renunţare este de douǎ feluri: expresǎ şi tacitǎ. - Publicitatea imobiliarǎ Pentru a da siguranţǎ transmisiunii imobiliare aceasta trebuie sǎ fie opozabilǎ terţilor printr-o modalitate de a face public efectul acesteia. oraş. Creditorii ori alte persoane interesate pot invoca prescripţia câştigatǎ de debitorul lor chiar dacǎ acesta a renunţat la ea. parcela. Competenţa de realizare a obiectului îl au urmǎtoarele organe instituţionale: 1) Agenţia naţionalǎ de cadastru: subordonatǎ MIRA la nivel naţional. 3. 2. Bunul imobil este una sau mai multe parcele alǎturate cu sau fǎrǎ construcţii aparţinând aceluiaşi proprietar. Scopul acestui sistem îl reprezintǎ crearea unei proceduri unice pentru întreaga ţarǎ în materia publicitǎţii imobiliare. Parcela este suprafaţa de teren cu aceeaşi categorie de folosinţǎ. Cea tacitǎ trebuie sǎ rezulte dintr-un fapt neechivoc care presupune delǎsarea dreptului câştigat prin uzucapiune. poate fi invocatǎ atât pe cale de acţiune cât şi pe cale de excepţie. acţiunea în revendicare a vechiului proprietar va fi respinsǎ. 3. Efectele uzucapiunii: dobândirea proprietǎţii sau a altui drept real. construcţia şi proprietarul. dobânditor de bunǎ credinţǎ si cu just titlu / autor de rea credinţǎ: dobânditorul are douǎ opţiuni: . dobânditor de rea credinţǎ / autor de bunǎ credinţǎ şi a avut şi just titlu: dobânditorul va putea uzucapa numai prin uzucapiunea de 30 de ani însǎ va putea adǎuga şi timpul cât autorul sǎu a posedat lucrul. economicǎ şi juridicǎ a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţǎrii. Întreaga publicitate funciarǎ va fi realizatǎ pe baza cadastrului general. comunǎ.sǎ înceapǎ o nouǎ posesie de 10-20 de ani fǎrǎ a beneficia de posesia autorului sǎu. Obiectul publicitǎţii imobiliare: îl reprezintǎ înscrierea în cartea imobiliarǎ a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ. beneficiarul uzucapiunii poate renunţa la prescripţia achizitivǎ numai dupǎ împlinirea termenului. funcţia juridicǎ: este îndeplinitǎ prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate şi prin înscrierea în cartea funciarǎ. Funcţii: trei funcţii: 1. are un efect retroactiv: uzucapantul va fi considerat proprietar din ziua în care a început posesia. . Definiţie: totalitatea mijloacelor juridice prevǎzute de lege prin care se determinǎ situaţia materialǎ şi juridicǎ a bunurilor imobile în mod public prin registre special ţinute de autoritǎţile statale în vederea ocrotirii intereselor titularilor de drepturi reale imobiliare şi cele legate de asigurarea circulaţiei lor în condiţiile legii. Cadastrul general este acel sistem unitar şi obligatoriu de evidenţǎ tehnicǎ. În acest sens noţiunile de bazǎ sunt urmǎtoarele: bunuri imobile. uzucapiunea nu se poate invoca din oficiu ci trebuie cerutǎ de cel interesat. 2) Oficiile de cadastre si publicitate imobiliarǎ subordonat agenţiei la nivel judeţean. funcţia tehnicǎ. Cel ce renunţǎ trebuie sǎ aibǎ capacitate de exerciţiu deplinǎ.Curs Drept Civil Semestrul II 2.

37 . O carte funciarǎ este compusǎ din titlu şi trei pǎrţi. Înscrierile în cartea funciarǎ sunt de trei feluri: .intabularea. Titlu reprezintǎ numǎrul cǎrţii funciare şi numele localitǎţii în care este înregistrat imobilul. Cartea funciarǎ este un registru public în care se ţine evidenţa situaţiei materiale şi juridice a imobilelor prin înscrierea tuturor actelor şi faptelor juridice referitoare la aceste bunuri. Cele trei pǎrţi sunt descrierea imobilului. 6) Direcţie de publicitate imobiliarǎ care coordoneazǎ şi controleazǎ activitatea celor de mai sus. 5) Centrul naţional de geodezie. înscrierile privind dreptul de proprietate şi dezmembrǎmintele dreptului de proprietate şi sarcinile acestuia. cartografie şi fotogrametrie. .înscrierea provizorie: prin care transmiterea dreptului real devine opozabilǎ terţilor sub condiţia şi în mǎsura justificǎrii înscrierii.notarea: are ca obiect menţionarea unor drepturi de creanţǎ.Curs Drept Civil Semestrul II 4) Registratorii sunt persoane care îndeplinesc activitatea de publicitate imobiliarǎ în cadrul oficiilor. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful