P. 1
Topografie

Topografie

|Views: 21|Likes:

More info:

Published by: Simeria Neda Emanuel Alin on Oct 30, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/27/2013

pdf

text

original

tmhudqrhs`sd`?chm?

bq`hnu`
e`btks`sd`?cd?`fqhbtkstq;
b;khm`?`tqdk onodrbt?l`qh`m
bqnhsnqt?`khm aty`st?bk`tcht
lhktシ?l`qhtr a;atb;?mhbnk`d
snonfq`ehd?クh?cdrdm
sdgmhb
l`mt`k?tmhudqrhs`q
odmsqt
îmu;シ;lámstk?k`?chrs`mシ;
bq`hnu`
QOPO
btoqhmr
sdl`?h
mnシhtmh??cd??a`y;??îm??snonfq`ehd MMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMR
1.1. N›スiu‹i ge‹e‒ale de t›fi›g‒aIie....................................................3
1.2. Pla‹u‒i ケi ⁄á‒スi............................................................................8
1.3. U‹itáスi de másu‒á utilizate î‹ t›fi›g‒aIie ケi ce‒cul t›fi›g‒aIic17
O‒ie‹tá‒i ケi a‚e de c››‒d›‹ate......................................................24
sdl`?hh
mnシhtmh クh? oqhmbhohh? cd? ? a`y;? ? îm? ? qhchb;qhkd
ok`mhldsqhbdMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMRS
2.1. N›スiu‹i ge‹e‒ale de fila‹imet‒ie - fiu‹ctul t›fi›g‒aIic - ma‒ca‒e
ケi sem‹aliza‒e....................................................................................34
2.2. I‹st‒ume‹te fie‹t‒u másu‒át›‒i t›fi›g‒aIice..............................41
2.3. Afia‒ate fie‹t‒u másu‒át›‒i t›fi›g‒aIice....................................53
2.4. Pu‹e‒ea î‹ staスie a afia‒atel›‒ ケi másu‒a‒e u‹g⁄iu‒il›‒ ケi
dista‹スel›‒..........................................................................................70
sdl` ?hhh
qhchb;qh ok`mhldsqhbd? odmsqt? cdsdqlhm`qd`
otmbsdknq?cd?roqhihmMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMWR
3.1. Ge‹e‒alitáスi: deIi‹iスie. sc›fi. ›fie‒aスii.........................................83
3.2. Met›da d‒umui‒ii î‹c⁄ise...........................................................86
3.3. Met›da d‒umui‒ii sfi‒iii‹ite......................................................91
sdl` hu
qhchb;qd`? cds`khhknq? ok`mhldsqhbd? クh? ldsnc`
hmsdqrdbシhdhMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMPOQ
4.1. Met›da ‒adie‒ii (met›da c››‒d›‹atel›‒ fi›la‒e).......................102
4.2.Met›da fie‒fie‹dicula‒el›‒ sau met›da abscisel›‒ ケi ›‒d›‹atel›‒
(met›da fiu‹ctel›‒ ec⁄e‒ice)............................................................107
4.3. Met›da i‹te‒secスiei..................................................................113
sdl`?u
qhchb;qh mhudkhshbdMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMPQO
5.1. N›スiu‹i de bazá î‹ ‒idicá‒ile ‹ivelitice...................................120
5.2. Met›dele de ‒idica‒e ‹iveliticá.................................................130
5.3. Refi‒eze‹ta‒ea ‒elieIului fie fila‹.........................................143
sdrs?cd?`tsndu`kt`qdMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMPTX
ahakhnfq`ehdMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMMPUS
3
Tema nr.1.

NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN TOPOGRAFIE

Unităţi de învăţare:
1. Noţiuni generale de topografie
2. Planuri şi hărţi
3. Unităţi de măsură utilizate în topografie şi cercul topografic
4. Orientări şi axe de coordonate

Obiectivele temei:
►înţelegerea noţiunilor de bază şi crearea perspectivei asupra activităţii
de topografie;
►cunoaşterea conceptelor privind activităţile de topografie;
►dezbaterea particularităţilor activităţilor de topografie;
►analiza corelaţiei dintre diferitele tipuri de ridicări topo-cadastrale;
►deprinderea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare măsurări şi
reprezentări elementelor topografice pe planurile de situaţie

Timpul alocat temei: 6 ore

Bibliografie recomandată:
1. Călina A., şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Sitech,
Craiova, - 2005.
2. Ionescu P. şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Did. şi
Pedagogică Bucureşti, -1975.
3. Leu I. şi colab.,– Topografie şi Cadastru, Editura Universul, Bucureşti, -
2002.
4. Mureşan D., Budiu V., – Topografie şi Desen tehnic, Tipogr. Agronomia
Cluj-Napoca, - 1988.
5. Ursea V. şi colab., – Topogafie de construcţii, Curs Institutul de
Construcţii, Bucureşti, - 1986.
6. Ediţie îngrijită de Cons. Fac. de Geodezie – Măsurători terestre –
Fundamente - Vol. I, II, III, Edit. Matrix Rom, Bucureşti, - 2002

1.1. Noţiuni generale de topografie

1.1.1. Obiectul şi definiţia topografiei
Topografia face parte din ştiinţa măsurătorilor terestre care este un
domeniu vast şi foarte complex de activitate, având drept scop, totalitatea
operaţiilor de teren şi a calculelor matematice, necesare determinării şi
reprezentării pe planuri şi hărţi, într-o anumită proiecţie şi la scară, a
suprafeţei terestre.
Ştiinţa măsurătorilor terestre a luat naştere din cele mai vechi
timpuri, ca o necesitate a oamenilor de a măsura şi a reprezenta suprafeţele
de teren, atât pentru satisfacerea nevoilor economice cât şi pentru
organizarea şi trasarea lucrărilor de construcţii, de minerit, din agricultură şi
silvicultură.
Obiectivele şi conţinutul măsurătorilor terestre au evoluat în strânsă
concordanţă cu dezvoltarea principalelor ramuri din economie şi a modului
de producţie. În prezent această ştiinţă se bazează în special pe noţiuni de
matematică, trigonometrie, fizică şi astronomie. Trigonometria şi
4
matematica pun la dispoziţie formule şi metode de prelucrare a rezultatelor
măsurătorilor. Toate instrumentele folosite la efectuarea măsurătorilor
precise de distanţe şi unghiuri sunt construite pe baza principiilor fizicii, iar
astronomia furnizează datele fundamentale de la care se pleacă, pentru
măsurarea suprafeţelor mari de teren, utilizate în stabilirea formei şi
dimensiunilor Terrei.
Studiul diferitelor forme de relief şi legile de modificare a acestora
se realizează cu ajutorul geologiei şi geomorfologiei.
Domeniile de activitate care alcătuiesc ştiinţa măsurătorilor terestre
sunt: a) astronomia geodezică;
b) geodezia;
c) topografia;
d) fotogrammetria;
e) teledetecţia;
f) cartografia;
g) desenul cartografic.
a) Astronomia geodezică are drept scop determinarea coordonatelor
geografice şi a meridianului geografic, prin intermediul poziţiilor astrelor pe
bolta cerească. Determinările acestea se fac cu ajutorul unor aparate de mare
complexitate şi precizie, denumite teodolite astronomice.
b) Geodezia este ştiinţa care se ocupă cu studiul formei şi
dimensiunilor Pământului şi are drept scop determinarea geografică şi
topografică a poziţiei unor puncte fixe de pe teritoriul ţării noastre, care sunt
legate între ele prin intermediul reţelelor de triangulaţie care străbat
România.
Denumirea de geodezie vine de la cuvintele greceşti geo = pământ şi
dalein = împart, ceea ce înseamnă împărţirea suprafeţei terestre în porţiuni
mai mici, care pot fi studiate mai uşor. Prin măsurătorile geodezice se obţin
coordonatele geografice sau coordonatele rectangulare, ale punctelor ce
servesc la determinarea formei şi dimensiunilor Terrei sau ca puncte pentru
ridicările topografice.
Punctele determinate aflându-se la distanţe mari între ele, în calculul
poziţiei acestora se ţine seama de influenţa sfericităţii Pământului şi de
refracţia atmosferică.
c) Topografia este ştiinţa care se ocupă cu ridicarea suprafeţelor
relativ mici, considerate plane, ceea ce determină ca la calcularea
coordonatelor punctelor topografice să nu se mai ţină seama de curbura
Pământului. Această ştiinţă se mai ocupă şi cu operaţia inversă de trasare în
teren, de pe un plan sau o hartă a lucrărilor prevăzute în proiectele de
execuţie.
Denumirea de “topografie” a fost dată de Claudiu Ptolemeu (150 -
87 î.e.n.) şi provine de la cuvintele greceşti “topos” (loc) şi “graphein” (a
desena). Din aceste două cuvinte se deduce că, topografia are ca obiect
măsurarea unui loc sau teren, descrierea şi desenarea lui pe plan sau hartă.
După felul lucrărilor, topografia se divide în:
- planimetrie;
- calculul suprafeţelor şi parcelarea;
- nivelment;
- topografia inginerească.
Planimetria este partea din topografie care se ocupă cu studiul
aparatelor, metodelor de măsurare şi calculelor matematice necesare pentru
5
reprezentarea pe planuri şi hărţi, în proiecţie orizontală a punctelor care
delimitează o suprafaţă de teren.
Calculul suprafeţelor şi parcelarea se ocupă cu determinarea ariei
diferitelor suprafeţe şi împărţirea acestora în suprafeţe mai mici, numite
parcele, atât pe planuri cât şi în teren.
Nivelmentul studiază aparatele şi metodele de lucru caracteristice
ridicărilor nivelitice, precum şi metodele de reprezentare a reliefului pe
planuri şi hărţi.
Scopul urmărit de acesta este determinarea diferenţelor de nivel şi a
cotelor unor puncte caracteristice, cu ajutorul cărora se trasează relieful
terenului.
Topografia inginerească sau specială este ştiinţa care se ocupă cu
metodele speciale de ridicare topografică, necesare proiectării şi trasării pe
planuri sau pe teren a diferitelor lucrări cu caracter ingineresc. În cadrul ei
se deosebesc următoarele discipline: topografia pentru construcţii,
topografia hidrografică şi topografia minieră.
d) Fotogrammetria este ştiinţa în care planul topografic se
realizează după fotografii speciale ale terenului, denumite fotogramme.
Acestea se prelucrează în condiţii speciale de laborator, cu aparatură
fotogrammetrică de mare precizie şi fineţe. Fotografiile se fac din avion, de
la o anumită înălţime şi la o scară stabilită, iar pe baza lor după prelucrare se
întocmesc planurile şi hărţile topografice.
e) Teledetecţia se ocupă cu studierea tuturor metodelor care fac
posibilă obţinerea de informaţii asupra unui corp (scoarţa terestră) de la
distanţă, din satelit.
Realizarea hărţilor în acest caz se face pe baza unor fotografii
speciale, efectuate de la mare distanţă din satelit.
f) Cartografia se ocupă cu studiul proiecţiilor cartografice, cu
metodele de constituire a reţelelor cartografice, precum şi cu modul de
întocmire, reproducere, micşorare, mărire, multiplicare, manipulare şi
păstrare a hărţilor.
g) Desenul cartografic sau topografic reprezintă ştiinţa întocmirii
planurilor şi hărţilor, cu ajutorul cărora se reprezintă parţial sau total
suprafaţa pământului, folosindu-se un singur plan de proiecţie.
În ultimii ani, cunoştinţele din domeniul cartografiei,
fotogrammetriei şi teledetecţiei, ca şi din alte domenii au fost cuprinse într-
un sistem informaţional geografic, ce se constituie într-o valoroasă bancă de
date şi sursă de informaţii pentru numeroase activităţi aplicative sau
ştiinţifice.

1.1.2. Forma şi dimensiunile pământului
În timp, concepţiile despre forma şi dimensiunile Pământului au
evoluat mult în funcţie de instrumentele de măsură. În antichitate, primii
care au considerat Pământul ca sferă au fost Thales din Mylet (600 î.e.n.),
Phytagoras (540 î.e.n.) şi Aristotel (350 î.e.n.), dar concepţia generală a fost
că Pământul are o formă plană, până când Magelan între anii 1520 – 1522 a
făcut înconjurul Pământului dovedind astfel forma sferică. Măsurătorile
ulterioare au constatat că forma reală este cea a unui glob sferic turtit de-a
lungul axei polare şi uşor bombat la ecuator, turtirea explicându-se prin
acţiunea forţei centrifuge.
Această formă geometrică se numeşte elipsoid turtit sau elipsoid de
6
rotaţie. Diametrul ecuatorial al Pământului este aproximativ de 12.757 km,
iar lungimea axei polare este de 12.714 km, rezultând o diferenţă de 43 km.
Turtirea, notată cu α =
a
b a b
unde a = rază ecuatorială; b = rază
polară T =
300
1
6378
6357 6378
3
6









Fig. 1. Elipsoidul de rotaţie

Pentru diametrul de mai sus se obţine o valoare a circumferinţei de
40.075 km. Deşi elipsoidul turtit este o reprezentare mult mai bună a formei
Pământului decât sfera, pentru o precizie mai mare s-a adoptat noţiunea de
geoid, care reprezintă suprafaţa oceanelor întinsă imaginar pe sub
continente, suprafaţa geoidului depăşeşte sub continente suprafaţa
elipsoidului, iar la suprafaţa oceanelor, suprafaţa geoidului se găseşte sub
suprafaţa elipsoidului, iar diferenţele sunt de 20 – 30 m.
În funcţie de rezultatele măsurătorilor s-au adoptat mai multe
elipsoide de referinţă. În occident se lucrează pe elipsoidul Hayford (în
România din 1930 până în 1951), iar în ţările de sub influenţa sovietică
elipsoidul Krasovski, adoptat şi la noi ca elipsoid de referinţă din 1951.

1.1.3. Coordonate geografice
Punctele de intersecţie ale axei de rotaţie cu suprafaţa elipsoidului se
numesc poli.
Intersecţiile elipsoidului de referinţă cu planuri care trec prin axa de
rotaţie formează elipse egale între ele numite meridiane.
Intersecţiile elipsoidului de referinţă cu planuri perpendiculare pe
axa de rotaţie formează cercuri numite paralele.

N – S – reprezintă meridianele;
E – V – reprezintă paralele;
φ = latitudine;
λ = longitudine;
E = ecuator;
P = poli;
EN = emisfera nordică;
ES = emisfera sudică.


Fig. 2. Coordonatele geografice

La trasarea meridianelor şi paralelelor trebuie respectate următoarele
principii de bază:
1. Toate meridianele sunt jumătăţi de elipsă, dispuse pe direcţie
nord-sud şi cuprind un arc de cerc de 180
0
.
b

a

7
2. Meridianele sunt cel mai mult spaţiale la ecuator şi converg către
acelaşi punct la poli.
3. Pe glob putem trasa un număr infinit de meridiane, existând un
meridian pentru orice punct de pe glob. Totuşi pentru reprezentarea lor pe
harta globului, meridianele se aleg la distanţe convenabile.
4. Paralelele sunt întotdeauna dispuse pe direcţia est – vest.
5. Toate paralelele, cu excepţia ecuatorului sunt cercuri mai mici,
ecuatorul este un cerc mare complet, ele având 360
0
.
6. Paralelele intersectează meridianele, formând unghiuri drepte cu
excepţia punctelor de la poli.
7. Pe glob putem trasa un număr infinit de paralele, ceea ce
determină plasarea fiecărui punct de pe glob pe o anumită paralelă cu
excepţia polilor.
Pentru determinarea unui punct de pe suprafaţa Terrei folosim un
sistem în care se măsoară lungimi de arc pe meridiane şi paralele. Dacă
luăm un anumit meridian, numit meridianul zero, ca referinţă măsurăm
arcele spre est sau spre vest până la punctul dorit, iar dacă luăm ecuatorul ca
linie de plecare vom măsura arcele spre nord sau spre sud până la punctul
care ne interesează.
Longitudinea (λ) poate fi definită ca arcul de paralelă dintre locul
respectiv şi meridianul zero, măsurat în grade. Deci longitudinea (λ) este
unghiul format, în plan ecuatorial, de către meridianul de bază (zero) şi un
meridian oarecare. În prezent meridianul zero, este considerat meridianul
care trece pe lângă Observatorul Regal de la Greenwich, lângă Londra. În
trecut au fost şi alte meridiane considerate ca zero, Ferrero şi Paris.
Longitudinea (λ) oricărui punct se măsoară pe arcul cel mai scurt, spre est
(de la 0 – 180
0
) şi are semnul plus şi spre vest (de la 0 - 180
0
) şi are semnul
minus.
Latitudinea unui loc (φ ) poate fi definită ca arcul de meridian dintre
locul respectiv şi ecuator, măsurat în grade. Deci latitudinea (φ) este unghiul
format de paralela de bază (ecuatorul), cu o paralelă oarecare de pe
suprafaţa Terrei.
Latitudinea poate varia între 0
0
şi 90
0
. Aceasta are valoarea 0
0
la
ecuator şi 90
0
la poli, putând fi latitudinea sudică în jos şi latitudinea
nordică în sus.
Reţinem: Topografia este ştiinţa care se ocupă cu ridicarea suprafeţelor
relativ mici, considerate plane, ceea ce determină ca la calcularea
coordonatelor punctelor topografice să nu se mai ţină seama de curbura
Pământului. Această ştiinţă se mai ocupă şi cu operaţia inversă de trasare în
teren, de pe un plan sau o hartă a lucrărilor prevăzute în proiectele de
execuţie.
Măsurătorile au constatat că forma reală a Pământului este cea a unui
glob sferic turtit de-a lungul axei polare şi uşor bombat la ecuator, turtirea
explicându-se prin acţiunea forţei centrifuge. Această formă geometrică se
numeşte elipsoid turtit sau elipsoid de rotaţie. Diametrul ecuatorial al
Pământului este aproximativ de 12.757 km, iar lungimea axei polare este de
12.714 km, rezultând o diferenţă de 43 km.
Punctele de intersecţie ale axei de rotaţie cu suprafaţa elipsoidului se
numesc poli. Intersecţiile elipsoidului de referinţă cu planuri care trec prin
axa de rotaţie formează elipse egale între ele numite meridiane. Intersecţiile
elipsoidului de referinţă cu planuri perpendiculare pe axa de rotaţie
formează cercuri numite paralele.
8
Observaţie: Topografia face parte din ştiinţa măsurătorilor terestre care este
un domeniu vast şi foarte complex de activitate, având drept scop, totalitatea
operaţiilor de teren şi a calculelor matematice, necesare determinării şi
reprezentării pe planuri şi hărţi, într-o anumită proiecţie şi la scară, a
suprafeţei terestre.

TEST DE EVALUARE

1. Definiţi ştiinţa topografie?
Răspuns:
Topografia este ştiinţa care se ocupă cu ridicarea suprafeţelor relativ mici,
considerate plane, ceea ce determină ca la calcularea coordonatelor
punctelor topografice să nu se mai ţină seama de curbura Pământului.
Această ştiinţă se mai ocupă şi cu operaţia inversă de trasare în teren, de pe
un plan sau o hartă a lucrărilor prevăzute în proiectele de execuţie.
2. Care sunt coordonatele geografice şi cum sunt definite acestea?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care este gradul de turtire al pământului (T)?
a. - T
300
2
30
;
b. - T
400
2
40
;
c. - T
500
1
50
;
d. - T
300
1
30
;
e. - T
300
3
30
;
Rezolvare: O O O ☻ O
De rezolvat:
2. Cum sunt trasate meridianele şi paralele?
a. – meridianele – N-S; paralele – E-V;
b. - meridianele – S-N; paralele – V-E;
c. - meridianele – N-V; paralele – E-S;
d. - meridianele – S-E; paralele – V-N;
e. - meridianele – S-V; paralele – N-E;
Rezolvare: O O O O O

1.2. Planuri şi hărţi

1.2.1. Planuri topografice şi hărţi - definiţii
Planul topografic constituie o reprezentare grafică convenţională,
care prin detaliile pe care le conţine, desenate la scară şi pe conturul lor
natural, redă cu fidelitate porţiunea din scoarţa terestră pe care o reprezintă,
servind în scopuri tehnice (proiectare, organizare, evidenţă), datorită
preciziei ridicate şi a scărilor mari la care este întocmit (1: 500 - 1 : 10.000).
Acesta este rezultatul grafic al măsurătorilor topografice executate
pe suprafeţe mici ale scoarţei terestre, fără să se ţină cont de influenţa
sfericităţii Pământului. Fiind întocmit la scară mare, conţine multe detalii
9
planimetrice şi nivelitice redate cu mare precizie şi copiază cu fidelitate
toate obiectele şi formele de relief existente pe teren.
Harta topografică constituie o reprezentare grafică convenţională,
efectuată la o anumită scară, ţinându-se seama de curbura Pământului, fiind
obţinută pe baza unei proiecţii cartografice şi conţinând detaliile
planimetrice şi altimetrice redate în mod generalizat pe baza semnelor
convenţionale. Acestea se întocmesc de regulă la scări mici, având N > de
20.000.

1.2.2. Conţinutul planurilor şi clasificarea lor
Planurile topografice conţin următoarele elemente: baza geodezică,
localităţi, obiective industriale, agricole, reţele de comunicaţie şi
hidrografice, construcţii, relieful, categorii de folosinţă a terenului, limite
administrative, toponimia locului, inscripţii explicative, nomenclatura sau
denumirea foilor şi a vecinilor, scara etc.
Planurile se clasifică după conţinut, scop şi scară în:
a) planul topografic de bază;
b) planul cadastral;
c) planul cotat;
d) planul general de trasare;
e) planul de detaliu.
a) Planul topografic de bază: este redactat unitar pentru întreaga
suprafaţă a ţării noastre, într-un singur sistem de proiecţie cartografic, la
scara de 1: 10.000; 1: 5.000; 1 : 2.000.
b) Planul cadastral: este planul topografic pe care terenul este
împărţit în sole şi tarlale, foarte bine delimitate între ele, pe care se trec
proprietarii acestora cât şi categoriile de folosinţă ale acestora. Scările de
reprezentare sunt: 1 : 10.000; 1: 5.000 pentru extravilan şi 1 : 2.000 sau 1 :
1.000 sau chiar 1: 500 pentru intravilan.
c) Planul cotat: este planul pe care sunt trecute înălţimile punctelor
(altimetria) din teren, cu ajutorul cărora se reprezintă formele de relief
existente.
d) Planul general de trasare: reprezintă un plan topografic pe care
sunt înscrise elementele necesare aplicării construcţiilor proiectate pe teren.
e) Planul de detaliu: este un plan topografic întocmit la scară mare,
pe care elementele sau grupurile de elemente existente pe teren sunt redate
mai amănunţit.

1.2.3. Clasificarea hărţilor
Hărţile se clasifică după mai multe criterii nefiind încă elaborată o
clasificare ştiinţifică şi practică unanim recunoscută.
Cele mai întâlnite clasificări sunt:
A) după conţinut;
B) după destinaţie;
C) după scară.
A) Clasificarea după conţinut:
a) hărţi generale;
b) hărţi tematice.
a) Hărţi generale sunt: hărţi topografice, hărţile litoralului mărilor,
hărţile aeronautice.
b) Hărţile tematice (speciale) sunt: hărţile cadrului natural (geofizice,
geologice, pedologice) şi hărţile social – economice (demografice, politice).
10
B) Clasificarea după destinaţie:
a) hărţi de navigaţie;
b) hărţi aeronautice;
c) hărţi rutiere;
d) hărţi turistice;
e) hărţi militare;
f) hărţi şcolare.
C) Clasificarea după scară:
a) hărţi la scară mare (1 : 20.000 – 1 : 200.000);
b) hărţi la scară mijlocie (1 : 200.000 – 1 : 1.000.000);
c) hărţi la scară mică > 1 : 1.000.000.

1.2.4. Elementele hărţilor şi planurilor topografice
Un plan sau o hartă conţine trei elemente de bază, care se pot
descompune şi care joacă roluri distincte:
I – Elemente matematice;
II – Elemente de conţinut (geografice);
III – Elemente de întocmire şi redactare.
I. Elementele matematice sunt acele elemente care alcătuiesc baza
geodezică a hărţii, dându-ne posibilitatea identificării detaliilor de conţinut
pe baza unor reguli matematice.
Aceste elemente sunt: 1 – reţeaua cartografică;
2 – cadrul hărţii;
3 – caroiajul rectangular;
4 – puncte de sprijin;
5 – scara planului sau a hărţii.
1. Reţeaua cartografică este dată de ansamblul meridianelor şi
paralelelor, reprezentate în planul hărţii printr-o proiecţie cartografică.
2. Cadrul hărţii:
a) Cadrul intern este linia de atingere a câmpului hărţii;
b) Cadrul median indică împărţirea spaţiilor dintre meridiane şi
paralele în grade sau minute, având înscrise lângă el, valorile acestora
(latitudinea şi longitudinea);
c) Cadrul extern este linia groasă sau dublă de la exterior.
3. Caroiajul rectangular (reţeaua kilometrică), element specific
planurilor şi hărţilor topografice, este alcătuit din două grupe de linii drepte
paralele şi perpendiculare între ele, formând reţeaua de pătrate. Acestea sunt
paralele cu axele de origine ale sistemului rectangular ales, iar valorile
înscrise la capetele liniilor reprezintă depărtarea în kilometri faţă de axele X
şi Y. Depărtarea este de unul sau mai mulţi kilometri în funcţie de scara
hărţii.
4. Punctele de sprijin sunt punctele geodezice sau topografice de
coordonate cunoscute, determinate cu precizie.
5. Scara planului sau hărţii exprimată numeric sau grafic se înscrie în
partea de jos, sub chenarul foii.
II. Elemente de conţinut sunt reprezentate prin simboluri şi semne
convenţionale, constituind totalitatea detaliilor ce le conţin hărţile şi
planurile topografice .
Semnele convenţionale folosite pentru redarea elementelor de
conţinut sunt grupate în 7 categorii:
1. Baza geodezică, cu punctele de triangulaţie, poligonometrie,
intersecţie şi nivelment.
11
2. Detaliile din interiorul localităţilor: reţeaua stradală, spaţii verzi,
construcţii industriale, agricole, social – culturale, civile, cvartale, elemente
hidrografice.
3. Obiective industriale: fabrici, coşuri, uzine, centrale, silozuri e.t.c.
4. Reţele de comunicaţii: reţeaua de drumuri cu autostrăzi, căi ferate,
şosele, drumuri, poteci.
5. Conducte, reţele, împrejmuiri şi limite: conducte de gaz, apă,
petrol, reţele electrice, telefonice, garduri de toate tipurile, frontiere, limite
administrative.
6. Relieful se prezintă prin curbe de nivel de culoare sepia şi puncte
colorate: râpele, ravenele, alunecările de teren, grohotişurile şi prăpăstiile se
reprezintă prin semne convenţionale.
7. Hidrografia şi construcţiile hidrotehnice: izvoare, fântâni, ape
curgătoare, ape stătătoare, diguri, baraje, poduri, lacuri de acumulare e.t.c.
III. Elemente de întocmire şi redactare
1. Indicativul sau nomenclatura hărţii, este înscris în partea de sus a
hărţii, prin caractere mari. El ajută la localizarea acestor foi din cuprinsul
unei regiuni, ţări, privind folosirea unui sistem de nomenclatură, adică
notaţii alcătuite din cifre şi litere sau numai cifre.
2. Racordarea foilor vecine se face prin indicativul lor înscris, lângă
chenar, cu caractere mici, la mijlocul celor patru laturi ale foii de hartă.
3. Schema limitelor administrative şi dimensiunile trapezului.
4. Scara pantelor.
5. Unităţile şi persoanele care concură la realizarea foii.

1.2.5. Nomenclatura planurilor şi hărţilor
La Congresul Internaţional de Geografie din anul 1909 de la Londra
şi din anul 1913, de la Paris, s-a stabilit nomenclatura hărţii internaţionale la
scara 1 : 1.000.000, după care fiecare ţară să-şi întocmească harta. Pentru
meridiane s-au adoptat fusele de câte 6
0
, notate cu cifre de la 1 – 60, iar
pentru paralele zone de câte patru grade (4
0
), spre nord şi spre sud de
ecuator, notate cu litere mari ale alfabetului latin de la A la V. Cu litera A,
este notată prima zonă de 4
0
de la ecuator, după care se va continua cu
celelalte litere până la V, cu care este notată zona dintre paralelele 84
0
şi
88
0
.
Prin această operaţie fiecare fus este divizat în 22 zone, de forma
unui trapez elipsoidal, suprafaţa Pământului fiind astfel împărţită în trapeze
cu dimensiuni de 6
0
longitudine şi 4
0
latitudine (fig.3.).


Fig. 3. Împărţirea în zone şi fuse - proiecţia Gauss
12
Pentru a obţine foi de hartă la o scară mai mare trapezele la scara
1 : 1.000.000, se împart în trapeze mai mici astfel, pentru harta 1 : 500.000,
acest trapez de 6
0
/ 4
0
se împarte în patru părţi care se notează cu literele A,
B, C, D (fig.4.a.).
a b

Fig.4. Împărţirea trapezului 1:1000.000 în 1:500.000 – a şi 1:300.000 - b
L - 35 (a L – 35 (b


Fig.5. Împărţirea trapezului 1:1000.000 în 1:200.000 – a şi 1:100.000 – b

Deci, la scara 1 : 500.000 o foaie reprezintă un trapez cu
dimensiunile 3
0
/ 2
0
, nomenclatura cuprinzând litera trapezului sau zonei,
numărul fusului şi litera sfertului din trapezul mare. Exemplul L-35-A.
Pentru harta 1: 300.000 se împarte trapezul de 6
0
/ 4
0
, la scara de 1:
1.000.000, în nouă trapeze şi fiecare se numerotează cu cifre romane de la I
la IX. Dimensiunile unui trapez la scara de 1: 300.000 vor fi de 2
0
/ 1
0
20’,
iar nomenclatura va fi: I L-35 până la IX L-35, cifra romană aşezându-se
înaintea literei care ne indică zona. (fig.4.b.).
Pentru harta 1 : 200.000, se împarte trapezul de 6
0
/ 4
0
în 36 părţi,
câte 6 spre est şi 6 spre sud, notându-se fiecare parte cu cifre romane de la I
la XXXVI, aşezate după cifra fusului. Dimensiunile unei astfel de foi vor fi
de 1
0
/ 40’, iar nomenclatura hărţilor la o astfel de scară este următoarea L-
35-I până la L-35-XXXVI (fig.5.a.).
L-35-25


Fig.6. Împărţirea trapezului 1:100.000 - până la scara 1:10.000
13
Prin împărţirea trapezului 1 : 1.000.000 în 144 părţi, se vor obţine tot atâtea
foi de hartă (trapeze), la scara de 1 : 100.000, fiecare foaie de hartă se
notează cu cifre arabe de la 1 la 144 (fig.5.b.). Dimensiunile unui astfel de
trapez sunt de 30’/ 20’, iar nomenclatura este următoarea L-35-1 până la L-
35-144. Pentru a obţine o hartă la scară mai mare 1 : 50.000, se împarte
trapezul la scara de 1: 100.000 în patru părţi, care se vor nota cu litere mari
A, B, C, D. Fiecare foaie reprezintă un trapez cu dimensiunile de 15’/ 10’ şi
nomenclatura acestei hărţi este L-35-25-A. (fig.6.).
Pentru harta 1 : 25.000 se împarte trapezul 1 : 50.000, în patru părţi
şi se obţin 4 foi de hartă cu dimensiunile de 7’30”/ 5’ şi fiecare foaie se
notează cu litere mai mici a, b, c, d. Harta va avea următoarea nomenclatură:
L-35-25-A-a (fig.6.).
Pentru harta 1 : 10.000 se împarte trapezul de 1 : 25.000, în patru
părţi şi se obţin 4 foi de hartă cu dimensiunile de 3’45”/ 2’30” notându-se
fiecare cu cifre arabe 1, 2, 3, 4. Nomenclatura unei astfel de hărţi este L-35-
25-A-a-2 (fig.6,).
Pentru a se obţine foi de hartă la scara 1 : 5000, se împarte trapezul
la scara de 1 : 100.000 în 256 de trapeze mai mici, obţinându-se 256 foi de
hartă cu dimensiunile de 1’52”/ 1’15”, iar nomenclatura unei astfel de hărţi
este următoarea: L-35-144-256 sau L-35-25-A-a-2-IV.
Pentru scara 1 : 2.000 se împarte trapezul la scara 1: 5.000 în nouă
părţi, fiecare trapez rezultat se notează cu primele litere ale alfabetului (a, b,
c, d, e, f, g, h, i). Un astfel de trapez are nomenclatura L-34-144-256 (f) sau
L-35-25-A-a-2-IV (i).

1.2.6. Scara hărţilor şi planurilor
Pentru a putea transpune lungimile măsurate în teren, pe planuri şi
hărţi, după ce s-a efectuat reducerea acestora la orizontală, este necesară
micşorarea de un anumit număr de ori, fapt ce se realizează cu ajutorul
scărilor.
În topografie, scara se defineşte ca fiind raportul constant dintre
distanţa grafică (de pe plan) şi corespondenta orizontală de pe teren,
exprimate în aceeaşi unitate de măsură.
Scările se clasifică în:
Numerice: - de mărire - de forma N : 1
- echiunitare sau naturale 1 : 1
- de micşorare - 1:N
000 . 200 :
000 . 200 000 . 20 :
000 . 20 :
N mici
N mijlocii
N mari


de proporţie - simplă;
- cu talon;
- transversală;
- universală.
Grafice:


logaritmice

Scările numerice, sunt rapoarte având numărătorul egal cu o unitate,
iar formula de calcul este următoarea:
14

N D
d 1
N
1
d = distanţa de pe plan;
D = distanţa din teren;
N = numitorul scării.
Această formulă este folosită pentru calculul distanţelor astfel:
D = d · N; - D se exprimă în m;
d =
N
D
; - d se exprimă în cm;
N =
d
D
; - scara este adimensională.
În conformitate cu prevederile S.T.A.S. 2-59 numitorul scării N
poate avea valori de 1; 2; 2,5; 5; sau multiplii rezultaţi din înmulţirea
acestora cu 10
n
, în care n este număr întreg.
Formula de calcul pentru suprafeţe este următoarea:
2
1
N S
s
N
s = suprafaţa de pe plan;
S = suprafaţa din teren;
N = numitorul scării.
Din această formulă de bază rezultă următoarele:
s =
2
N
S
; s - se calculează în cm
2
.
S = s · N
2
; S - se calculează în m
2
, ari, ha.
N =
s
S
; N - este adimensional.
Scările grafice, sunt figuri formate din linii drepte sau curbe
(construcţii grafice), gradate după o anumită regulă. Ele servesc la stabilirea
cu rapiditate a distanţei naturale de pe teren, în funcţie de distanţele de pe
plan şi invers.
a) Scara grafică simplă, este reprezentată printr-o linie divizată în
mai multe unităţi, numită suportul scării (fig.7.).
Valoarea unei diviziuni, numită modulul scării, corespunde cu
distanţa naturală măsurată pe teren, redusă corespunzător scării numerice.

Sc. 1 : 1.000


Fig.7. Scara grafică simplă

Pentru a reprezenta pe plan distanţa de 45 m, luăm în ghearele
compasului distanţa de la 0 la 45m şi observăm că la această distanţă îi
corespund 4, 5 cm, la scara 1 : 1.000.
Precizia acestei scări este foarte redusă, deoarece valorile mai mici
decât modulul, nu se pot citi direct şi deci se aproximează.
b) Scara grafică cu talon sau contrascară, este alcătuită din scara
grafică simplă şi modulul scării care se împarte într-un număr de diviziuni
corespunzător preciziei cerute (fig.8.).

15

Fig.8. Scara grafică cu talon

p =
nt
M
p = precizia;
M = modulul;
nt = numărul de diviziuni de pe talon.
Dacă avem: M = 10 m şi nt = 5, atunci: p = . 2
5
10
m
m
2
Pentru a reprezenta distanţa de 6, 6 cm de pe plan, luăm în ghearele
compasului distanţa de 66 m, la scara de 1 : 1.000. Această scară grafică
este mai precisă decât scara grafică simplă, deoarece acum se pot reprezenta
şi distanţele mai mici decât modulul scării.
c) Scara grafică transversală sau cu reţea, este alcătuită din scara
grafică cu talon, la care se mai adaugă un anumit număr de paralele
corespunzător cu precizia pe care dorim să o obţinem (fig.9. ).
Pentru a stabili numărul de paralele avem nevoie de următoarele:
mt = modulul talonului;
p = precizia scării;
np = numărul de paralele.
- din formula preciziei: p =
p
mt
np
np
mt mt
np .
- dacă avem: mt = 2m np = . 5
40
200
5
cm
cm

p = 0,4 m

Sc. 1 : 1.000.

Fig.9. Scara grafică transversală

După trasarea paralelelor se gradează şi ultima paralelă în acelaşi
mod ca şi prima scară grafică cu talon. Gradaţiile de pe talon se unesc prin
linii oblice, zero de jos se uneşte cu doi de sus, doi de jos se uneşte cu patru
de sus, ş.a.m.d. şi se numerotează paralelele astfel încât să obţinem în final
precizia dorită.
d) Scara grafică universală sau triunghiulară
Aceasta are forma unui triunghi dreptunghic şi permite trecerea mai
uşoară de la un raport de reducere la altul. Se bazează pe proprietatea
triunghiurilor asemenea (fig.10.).
Pentru construcţia ei se trasează un triunghi dreptunghic în care pe o
catetă se reprezintă distanţa D în m, iar pe cealaltă distanţa d în cm.
- pentru a reprezenta distanţa de 80 m la scara 1 : 1.000; 1 : 2.000;
1 : 2.500 şi 1 : 5.000, deplasăm rigla paralel cu cateta pe care este
reprezentată distanţa d în cm şi la intersecţia dintre riglă şi ipotenuză se va
citi distanţa d, astfel: - pentru scara 1 : 1.000, se va citi 8 cm;
16
- pentru scara 1 : 2.000, se va citi 4 cm;
- pentru scara 1 : 2.500, se va citi 3,2 cm;
- pentru scara 1 : 5.000, se va citi 1,6 cm

Fig.10. Scara grafică universală.

Reţinem: Planul topografic constituie o reprezentare grafică convenţională,
care prin detaliile pe care le conţine, desenate la scară şi pe conturul lor
natural, redă cu fidelitate porţiunea din scoarţa terestră pe care o reprezintă,
servind în scopuri tehnice (proiectare, organizare, evidenţă), datorită
preciziei ridicate şi a scărilor mari la care este întocmit (1: 500 - 1 : 10.000).
Acesta este rezultatul grafic al măsurătorilor topografice executate pe
suprafeţe mici ale scoarţei terestre, fără să se ţină cont de influenţa
sfericităţii Pământului.
Harta topografică constituie o reprezentare grafică convenţională,
efectuată la o anumită scară, ţinându-se seama de curbura Pământului, fiind
obţinută pe baza unei proiecţii cartografice şi conţinând detaliile
planimetrice şi altimetrice redate în mod generalizat pe baza semnelor
convenţionale. Acestea se întocmesc de regulă la scări mici, având N > de
20.000.
Un plan sau o hartă conţine trei elemente de bază, care se pot
descompune şi care joacă roluri distincte: I – Elemente matematice; II –
Elemente de conţinut (geografice); III – Elemente de întocmire şi redactare.
În topografie, scara se defineşte ca fiind raportul constant dintre
distanţa grafică (de pe plan) şi corespondenta orizontală de pe teren,
exprimate în aceeaşi unitate de măsură.
Observaţie: Pentru a putea transpune lungimile măsurate în teren, pe
planuri şi hărţi, după ce s-a efectuat reducerea acestora la orizontală, este
necesară micşorarea de un anumit număr de ori, fapt ce se realizează cu
ajutorul scărilor.

TEST DE EVALUARE

1. Definiţi noţiunea de plan topografic?
Răspuns:
Planul topografic constituie o reprezentare grafică convenţională, care prin
detaliile pe care le conţine, desenate la scară şi pe conturul lor natural, redă
cu fidelitate porţiunea din scoarţa terestră pe care o reprezintă, servind în
scopuri tehnice (proiectare, organizare, evidenţă), datorită preciziei ridicate
şi a scărilor mari la care este întocmit (1: 500 - 1 : 10.000). Acesta este
17
rezultatul grafic al măsurătorilor topografice executate pe suprafeţe mici ale
scoarţei terestre, fără să se ţină cont de influenţa sfericităţii Pământului.
2. Definiţi noţiunea de hartă?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care este formula scării pentru distanţe?
a. -
N d
D 1
N
1
;
b. -
N D
d 1
N
1
;
c. - N =
d
D
;
d. - d =
N
D
;
e. -
2
1
N S
s
N
;
Rezolvare: O ☻O O O
De rezolvat:
2. Care este formula scării pentru suprafeţe?
a. -
N s
S 1
N
1
;
b. -
N D
d 1
N
1
;
c. - N =
d
D
;
d. - d =
N
D
;
e. -
2
1
N S
s
N
;
Rezolvare: O O O O O

1.3. Unităţi de măsură utilizate în topografie şi cercul topografic

1.3.1. Unităţi de lungime şi suprafaţă
În topografie şi geodezie se folosesc unităţi de măsură pentru
distanţe, suprafeţe şi unghiuri, în vederea întocmirii planurilor şi hărţilor.
Pentru fiecare din aceste elemente sunt fixate unităţi de măsură
corespunzătoare, precum şi multiplii şi submultiplii ai acestora. Aceste
sisteme de măsură trebuie să fie simple, constante şi cu valoare
internaţională.
A) Sistemul metric
Pentru distanţe, unitatea de măsură adoptată de marea majoritate a
ţărilor de pe glob, este metrul.
În anul 1792, Academia de Ştiinţe Franceză însărcinează pe
Délambré şi Méchain, să determine o nouă unitate etalon pentru măsurarea
distanţelor. În urma măsurării arcului de meridian între Dunkerque şi
Barcelona din anul 1799, Délambré defineşte o nouă unitate de măsură
18
etalon, numită metru (de la grecescul metron = a măsura), pe care o
considera ca fiind a 10.000.000 - a parte din sfertul meridianului pământesc.
Ulterior s-a dovedit că definiţia este eronată, deoarece sfertul
meridianului este de 10.002.137 m. Pentru cunoaşterea exactă a
dimensiunilor acestui etalon, s-a construit un metru din platină iridată (90 %
Pt şi 10 % Ir), care se păstrează la Pavilionul Breteuil de la Sévrés, lângă
Paris. În 1960, la Conferinţa Internaţională de la Paris s-a stabilit o nouă
definiţie a metrului. El se defineşte ca fiind egal cu a 1.650.763,73-a parte a
lungimii de undă, în vid, a radiaţiei portocalii emisă de gazul radioactiv
Kripton - 86.
În prezent metrul se calculează ca fiind a 299.792.458-a parte a
distanţei parcursă de lumină în vid, în timp de o secundă.
În ţara noastră metrul a fost introdus în anul 1864, de către
domnitorul Al. I. Cuza, pentru uniformizarea măsurătorilor.
a) Sistemul metric pentru lungimi:
Tm = terrametrul = 10
12
m
Gm = gigametrul = 10
9
m.
Mm = megametrul = 10
6
m.
km = kilometrul = 10
3
m.
hm = hectometrul = 10
2
m
dam = decametrul = 10
1
m.
m = metrul = 10
0
= 1 m.
dm = decimetrul = 10
-1
m.
cm = centimetrul = 10
-2
m.
mm = milimetrul = 10
-3
m.
μm = micrometrul = 10
-6
m.
nm = nanometrul = 10
-9
m.
pm = picometrul = 10
-12
m.
b) Sistemul metric pentru suprafeţe:
km
2
= kilometrul pătrat = 10
6
m
2
= 100 ha.
hm
2
= hectometrul pătrat = 10
4
m
2
= 1ha.
dam
2
=decametrul pătrat=10
2
m
2
= 1ar = 0, 01 ha.
m
2
=metrul pătrat=10
0
m
2
=1m
2
=0,01ari 0,0001ha.
dm
2
= decimetrul pătrat = 10
-2
m
2
=0,01m
2
.
cm
2
= centimetrul pătrat = 10
-4
m
2
= 0,0001m
2
.
mm
2
= milimetrul pătrat = 10
-6
m
2
= 0,000001m
2
.
c) Unităţi vechi pentru suprafeţe folosite la noi în ţară
- pogonul în Oltenia = 5.011,78 m
2
.
- falcea în Moldova = 14.321,95m
2
.
- jugărul în Transilvania = 5.754,64m
2
.
B) Sistemul anglo - saxon
În ţările vorbitoare de limbă engleză este utilizat un sistem propriu
de unităţi de măsură, iar din anul 1972 s-a extins şi aici sistemul metric.
Aceste ţări aveau următoarele unităţi de măsură:
1 inch = ţol = 2,54 cm.
1 foat = picior = 12 inch = 30 cm.
1 yard = 3 picioare = 0,914 m.
1 fathon = 2 yard = 1,820 m.
1 milă terestră = 1.760 yarzi = 1.609,3 m.
1 milă nautică = 1.852 m.
1 acru = 4.046,8o m
2
= 0, 4046 ha.
1 ar = 100 m
2
.
19
1 ha = 10.000 m
2
.

1.3.2. Unităţi de măsură pentru unghiuri
În topografie, unghiurile se măsoară în grade şi radiani. Valoarea
unghiurilor se citeşte cu ajutorul aparatelor topografice, care după modul de
divizare a cercului pot fi: grade sexagesimale şi grade centezimale.
a) Sistemul de gradaţie sexagesimal
În acest sistem cercul gradat este divizat în 360 părţi (grade); gradul
este împărţit în 60 minute şi minutul este împărţit în 60 secunde.
Deci, un cerc complet are:
360
0
= 21.600’ = 1.296.000” ; iar, 1
0
= 60’ = 3.600” ; 1’ = 60”
Un sistem derivat al acestei gradaţii este miimea în care cercul este
împărţit în 6.000 de unităţi (miimi).
O miime se poate calcula astfel:
"
" 0
216
6000
000 . 296 . 1
6000
60 60 360
6000
360
2
1 6 6 3

b) Sistemul de gradaţie centezimală
A fost introdus în jurul anului 1800, pentru gradarea cercurilor
aparatelor topografice moderne.
În acest sistem, cercul gradat este împărţit în 400 unităţi (grade),
gradul este împărţit în 100 minute şi minutul este împărţit în 100 secunde.
Deci, în acest sistem un cerc complet are:
400
g
= 40.000
c
= 4.000.000
cc
.
iar, 1
g
= 100
c
= 10.000
cc
şi 1
c
= 100
cc
.
Pentru armată şi anume în artilerie şi aviaţie se foloseşte miimea, în
care cercul este divizat în 6.400 părţi.
O miime se poate calcula astfel:

cc
cc g
625
400 . 6
000 . 000 . 4
400 . 6
400
6
4
.
Un grad centezimal are: 1
g
= 16 miimi
Deoarece: miimi
g
16
400
400 . 6
1 .
În sistemul centezimal calculele sunt foarte mult uşurate, datorită
faptului că ele se efectuează după procedeul zecimal. Transformarea
gradelor în minute şi secunde şi invers se face foarte simplu, ca la numerele
zecimale, prin mutarea virgulei.
c)Radianul
În unele calcule topografice este necesar să se transforme unghiurile
la centru, în lungimea arcelor corespunzătoare.
Radianul este arcul de cerc corespunzător unui unghi la centru, egal
cu raza cercului. Ştiind că lungimea cercului este egală cu 2πR, iar un radian
are lungimea R, rezultă că un cerc are circumferinţa 2πR R = 2π radiani.
Din raportul dintre valoarea unghiulară şi valoarea liniară a unui
cerc, rezultă valoarea unghiulară a unui radian, adică:
=
2
360
0
sau = " 265 . 206
14 , 3 2
" 60 ' 60 360
0
20
x
x x
.
=
2
400
g
sau =
cc
cc c g
x
x x
620 . 636
14 , 3 2
100 100 400
63 .
d) Transformarea dintr-un sistem în altul
20
Convertirea gradelor dintr- un sistem în altul, se poate face prin
calcule sau prin intermediul tabelelor trigonometrice, deoarece acestea sunt
prevăzute cu valori unghiulare date în ambele sisteme.
Pentru transformarea unghiurilor prin calcul se folosesc anumiţi
coeficienţi, care rezultă din împărţirea unui cerc întreg în grade, minute şi
secunde astfel:
a) convertirea din sistemul centezimal în sexagesimal:
- un cerc = 400
g
360
0
1
g
=
0 0
0
9 , 0 1 9 , 0
400
360
0 1 0
g
g
.
De asemenea:
1
c
= ' 54 , 0 1 ' 54 , 0
000 . 40
' 600 . 21
100 400
60 360
0 1 0
4
2
10
6
c
c

1
cc
=
" 324 , 0 1 324 , 0
000 . 000 . 4
" 000 . 296 . 1
100 100 400
60 60 360
' '
0 1 0
4
1
10 10
60 60
cc
cc
.
b) convertirea din sistemul sexagesimal în centezimal:
- un cerc = 360
0
400
g
;1
0
=
g g
g
1 , 1 1 1 , 1
360
400
0
1 1
0
1 .
1

=
c
c
85185 , 1
600 . 21
000 . 40
60 360
100 400
'
1
2
4
6
1
1

= 1,85185
c

1” =
cc
cc
0864 , 3
" 000 . 296 . 1
000 . 000 . 4
60 60 360
100 100 400
3
4
6 6
1 1
. 1” = 3,0864
cc
.

1.3.3. Cercul topografic şi funcţiile trigonometrice
A. Cercul trigonometric
Se numeşte cerc trigonometric cercul cu raza o unitate, având centrul
în O şi originea de măsurare a arcelor în A, iar sensul de creştere al arcelor
este invers sensului de mişcare, al acelor ceasornicului (fig.11. ).
Acest cerc este împărţit în 360
0
şi 4 cadrane, numerotate cu cifre
romane de la I la IV, începând de la diametrul orizontal AA’, fiecare cadran
are 90
0
.

Fig.11. Cercul trigonometric

Sistemul de axe, este cu Y pe verticală, corespunzător diametrului
BB’ şi X pe orizontală, corespunzător diametrului AA’. Funcţiile
trigonometrice sunt: sinus pe verticală şi cosinus pe orizontală.
B. Cercul topografic
Numim cerc topografic, cercul cu raza o unitate, având centrul în O,
iar originea de măsurare a arcelor în punctul A, sensul de creştere al arcelor
este acelaşi cu sensul de mişcare al acelor unui ceasornic (fig.12.).
21

Fig.12. Cercul topografic

Acest cerc este împărţit în 4 cadrane egale, numerotate cu cifre
romane I, II, III, IV, în sensul creşterii arcelor, deci în sensul de rotire al
acelor ceasornicului.
El poate fi împărţit în 400
g
, sau în 360
0
, fiecare cadran având 100
g

sau 90
0
, după caz. Sistemul de axe este cu X pe verticală, corespunzător
diametrului A - A' şi cu Y pe orizontală, corespunzător diametrului orizontal
B - B'. Funcţiile trigonometrice se vor citi astfel:
- sinus pe orizontală (sin);
- cosinus pe verticală (cos);
C. Funcţii trigonometrice
Funcţiile trigonometrice folosite în topografie sunt:
- sinus (sin);
- cosinus (cos);
- tangentă (tg);
- cotangentă (ctg) (fig.13.).
Se observă că funcţiile trigonometrice se citesc astfel:
- sinus de = sin = CD = OE.
- cosinus de = cos = CO = DE.
- tangentă de = tg = AF.
- cotangentă de = ctg = BG.


Fig.13. Funcţii trigonometrice

Se cunoaşte că: tg =
CO
CD
cos
sin
.
ctg =
CD
CO
sin
cos
.
sin =
OD
CD
şi cos =
OD
CO

22
a. Semnul funcţiilor trigonometrice
Se observă din figura 14, că funcţiile trigonometrice, aflate în partea
dreaptă şi sus au semnul pozitiv, iar în partea stângă şi jos au semnul
negativ.


Fig.14. Semnul funcţiilor trigonometrice

În cadranul II, sinusul fiind în partea dreaptă are semnul pozitiv, iar
cosinusul fiind sub origine are semnul negativ. Semnul funcţiilor tangentă şi
cotangentă rezultă din raportul sinus / cosinus şi invers (tab.1.).

Semnul funcţiilor trigonometrice

Tabelul 1

Funcţia Cadranul
I II III IV
Sinus (sin) + + - -
Cosinus (cos) + - - +
Tangentă (tg) + - + -
Cotangentă (ctg) + - + -

b. Reducerea funcţiilor trigonometrice la cadranul I în cercul
topografic
Deoarece în tabelele de valori naturale sunt înscrise numai funcţiile
trigonometrice calculate pentru intervalul cuprins între 0
g
– 100
g
sau 0
0

90
0
, este necesar să se facă reducerea valorilor mai mari de 100
g
sau 90
0
, la
cadranul I.

Tabelul reducerii funcţiilor trigonometrice la cadranul I

Tabelul 2

Funcţii
trigonometri
ce
Cadranul
I (0 –
100
g
)
II (100
g

200
g
)
III (200
g

– 300
g
)
IV (300
g

– 400
g
)
Sinus
Cosinus
Tangentă
Cotangentă
+ sin
+ cos
+ tg
+ ctg
+ cos
- sin
- ctg
- tg
- sin
- cos
+ tg
+ ctg
- cos
+sin
- ctg
- tg
23

Fig.15.Reducerea funcţiilor trigonometrice la Cadranul I

Din figura 15, se observă că:
- în cadranele I şi III – sinusul şi cosinusul sunt egale cu valoarea
sinusului şi cosinusului din cadranul I, fiind de semn pozitiv în cadranul I şi
negativ în cadranul III . De asemenea, tangenta şi cotangenta au aceleaşi
valori. Citirea în tabela de valori a funcţiilor trigonometrice, se face pe
coloane care ne indică funcţia respectivă, dar i se va da semnul
corespunzător cadranului în care se află această funcţie.
- în cadranul II şi IV – sinusul, cosinusul, tangenta şi cotangenta se
calculează, dând la o parte valoarea sutelor de grade şi se ia pentru sinus
valoarea cosinusului, iar pentru cosinus se ia valoarea sinusului. De
asemenea, pentru tangentă se ia valoarea cotangentei, iar pentru cotangentă
se ia valoarea tangentei.
Citirea în tabela de valori se va face pentru aceste două cadrane
astfel: - pentru funcţia sinus se va citi pe coloana funcţiei cosinus, dar se va
păstra semnul funcţiei sinus, care este în cadranul respectiv.
- pentru funcţia cosinus se va citi pe coloana funcţiei sinus, dar se va
păstra semnul funcţiei cosinus, care este în cadranul respectiv.
- la fel şi pentru tangentă şi cotangentă, se va citi la cofuncţie, dar se
va lua semnul funcţiei din cadranul respectiv.
Reţinem: Valoarea unghiurilor se citeşte cu ajutorul aparatelor topografice,
care după modul de divizare a cercului pot fi: grade sexagesimale şi grade
centezimale.
Numim cerc topografic, cercul cu raza o unitate, având centrul în O,
iar originea de măsurare a arcelor în punctul A, sensul de creştere al arcelor
este acelaşi cu sensul de mişcare al acelor unui ceasornic. Acest cerc este
împărţit în 4 cadrane egale, numerotate cu cifre romane I, II, III, IV, în
sensul creşterii arcelor, deci în sensul de rotire al acelor ceasornicului. El
poate fi împărţit în 400
g
, sau în 360
0
, fiecare cadran având 100
g
sau 90
0
,
după caz. Sistemul de axe este cu X pe verticală, corespunzător diametrului
A - A' şi cu Y pe orizontală, corespunzător diametrului orizontal B - B'.
Funcţiile trigonometrice se vor citi astfel: - sinus pe orizontală (sin); -
cosinus pe verticală (cos).
Observaţie: Funcţiile trigonometrice, aflate în partea dreaptă şi sus au
semnul pozitiv, iar în partea stângă şi jos au semnul negativ.

TEST DE EVALUARE

1. Definiţi noţiunea de cerc trigonometric?
Răspuns:
Se numeşte cerc trigonometric cercul cu raza o unitate, având centrul în O şi
originea de măsurare a arcelor în A, iar sensul de creştere al arcelor este
24
invers sensului de mişcare, al acelor ceasornicului. Acest cerc este împărţit
în 360
0
şi 4 cadrane, numerotate cu cifre romane de la I la IV, începând de
la diametrul orizontal AA’, fiecare cadran are 90
0
.
2. Definiţi noţiunea de cerc topografic?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care este semnul funcţiilor trigonometrice în cadranul II?
a. – + sin, - cos, + tg, - ctg;
b. - + sin, - cos, +tg, + ctg;
c. - - sin, - cos, + tg, - ctg;
d. - + sin, + cos, + tg, + ctg;
e. - + sin, - cos, - tg, - ctg;
Rezolvare: O O O O ☻
De rezolvat:
2. Care este semnul funcţiilor trigonometrice în cadranul III?
a. – - sin, - cos, + tg, + ctg;
b. - + sin, - cos, +tg, + ctg;
c. - - sin, - cos, + tg, - ctg;
d. - + sin, + cos, + tg, + ctg;
e. - + sin, - cos, - tg, - ctg;
Rezolvare: O O O O O

1.4. Orientări şi axe de coordonate

1.4.1. Orientări
Pentru a se cunoaşte expoziţia versanţilor şi a construcţiilor faţă de
direcţia punctelor cardinale, este necesar ca planurile şi hărţile să fie
orientate. Pentru ca un plan sau o hartă, să se poată orienta, trebuie mai întâi
să se orienteze direcţiile.
Orientarea este definită ca fiind unghiul format de direcţia nordului
magnetic, notat cu N, cu un aliniament oarecare din teren, măsurat în sensul
de mişcare al acelor ceasornicului.
Deci, rotirea aparatului se va face în sensul de mişcare al acelor
ceasornicului, iar valoarea orientărilor poate să fie cuprinsă între 0
g
– 400
g
.

O dreaptă se află:
- în cadranul I dacă are valoarea θ = 0
g
– 100
g
.
- în cadranul II dacă are valoarea θ = 100
g
– 200
g
.
- în cadranul III dacă are valoarea θ = 200
g
– 300
g
.
- în cadranul IV dacă are valoarea θ = 300
g
– 400
g
.

Cadranul I - dacă unghiul de orientare
θ
101-102
= 0
g
- 100
g
(fig.16.a.)
Cadranul II - dacă unghiul de orientare
θ
101-102
= 100
g
- 200
g
(fig.16.b.)
Cadranul III: - dacă unghiul de orientare
θ
101-102
= 200
g
- 300
g
(fig.16.c.)
Cadranul IV: - dacă unghiul de orientare
θ
101-102
= 300
g
- 400
g
(fig.16.d.)
25
N
N
N
N

c)

d)
Fig.16. Reprezentarea orientărilor în cele 4 cadrane

Calculul orientării inverse a unei drepte aflate în unul dintre cele
patru cadrane se face astfel:
Cadranul I
102-101
=
101-102
+200
g
; (fig.17.a.)
101-102
= 65
g
50
c
102-101
= 65
g
50
c
+ 200
g
== 265
g
50
c

Cadranul II
102-101
=
101-102
+200
g
; (fig.17.b.)
101-102
= 165
g
50
c
102-101
= 165
g
50
c
+ 200
g
= 365
g
50
c

N N
g
N
N
g

a b
Fig.17. Calculul orientărilor inverse în cadranele I şi II (a şi b)
Cadranul III -
102-101
=
101-102
-200
g
; (fig.18.a.)
101-102
= 265
g
50
c
102-101
= 265
g
50
c
- 200
g
= 65
g
50
c
Cadranul IV-
102-101
=
101-102
-200
g
; (fig.18.b.)

101-102
= 365
g
50
c

102-101
= 365
g
50
c
- 200
g
=165
g
50
c


N
N
g
N
N
g

a b
Fig.18. Calculul orientărilor inverse în cadranele III şi IV (a şi b)

Dacă aveam dreapta 104 101 1 şi punctele de pe această dreaptă 102
şi 103 (fig.19.) se constată că orientările punctelor 102 şi 103, sunt egale cu
26
orientarea dreptei 104 101 1 . Deci, toate punctele aflate pe aceeaşi dreaptă
au orientarea comună.
N
N
N

Fig.19. Reprezentarea orientărilor punctelor de pe aceeaşi dreaptă

Fie dreptele 102 101 10 şi 104 103 10 două drepte paralele (fig.20.), se
constată că orientările acestor două drepte sunt egale. Deci, se poate spune,
că toate dreptele paralele între ele, au aceeaşi orientare.
N
N

Fig. 20. Reprezentarea orientărilor a două drepte paralele

Fie dreapta 102 101 1 şi dreapta 104 103 1 , perpendiculară pe
dreapta de bază 101-102 şi aflată pe partea stângă a acesteia (fig.21. ), se
constată următoarele:
N
g
N

Fig.21. Reprezentarea unei drepte perpendiculare pe alta, aflată pe
partea stângă a dreptei
N N
g

Fig.22. Reprezentarea unei drepte perpendiculare pe alta, aflată de partea
dreaptă a dreptei

θ
102 103 102 103
= θ
101-102
deoarece sunt puncte aflate pe aceeaşi dreaptă.
θ
103-104
= θ
103-102
+ 300
g
, deoarece la orientarea respectivă se adună
200
g
, o jumătate de cerc şi 100
g
unghiul drept dintre cele două drepte.
Fie dreapta 102 101 10 şi dreapta 104 103 10 , perpendiculară pe dreapta
101 - 102 şi aflată pe partea dreaptă a acesteia (fig.22.), se constată
următoarele:
27
θ
101-102


= θ
103-102

θ
103-104
= θ
103-102
+ 100
g
; deoarece la această orientare se adună
unghiul drept.

1.4.2. Axe de coordonate
Pentru a se putea reprezenta pe planuri şi hărţi, punctele topografice
aflate în teren, este necesară utilizarea unui sistem de proiecţie, cu ajutorul
căruia să realizăm aceasta.
Până acum la noi în ţară reprezentarea s-a făcut, după două sisteme
de proiecţie şi anume:
A Sistemul de proiecţie cu axe rectangulare
a) proiecţia stereografică;
b) proiecţia cilindrică transversală (Gauss - Krüger).
B. Sistemul de proiecţie cu coordonate polare.
A. Sistemul de proiecţie cu axe rectangulare
a) Sistemul de axe rectangulare în proiecţia stereografică
Se observă că în acest sistem abscisa corespunde cu axa OX, deci cu
diametrul orizontal (X; X'), iar ordonata cu axa OY, adică cu diametrul
vertical (Y; Y') (fig.23. ).
Y



Y
p
P (x, y)



X' X
O X
p



Y'
Fig.23. Reprezentarea sistemului de axe în proiecţia stereografică

Originea acestui sistem se află la locul de intersecţie dintre cele două
diametre (X, X' şi Y, Y').
Un punct P este exprimat faţă de acest sistem prin două valori, una
pe abscisă X
p
şi una pe ordonată Y
p
.
b) Sistemul de axe rectangulare în proiecţie cilindrică (Gauss)
După cum este cunoscut în acest sistem pe orizontală se află OY,
deci diametrul orizontal (YY'), iar pe verticală se află axa OX, deci
diametrul vertical (X; X'). Originea 0, a acestui sistem se află la intersecţia
dintre cele două diametre (X; X' şi Y; Y') (fig.24.).
IV
III II
I

Fig.24. Reprezentarea sistemului de axe în proiecţia cilindrică (Gauss)
28

Un punct P (X; Y), se poate afla într-unul dintre cele patru cadrane şi
atunci vom avea următoarele coordonate:
- în cadranul I avem: P
1
(X; Y), iar semnul acestora este + X şi + Y
- în cadranul II avem: P
2
(X; Y), iar semnul acestora este următorul:
- X şi + Y;
- în cadranul III avem: P
3
(X; Y) şi semnul acestora este următorul: -
X şi - Y;
- în cadranul IV avem: P
4
(X; Y) şi semnul acestora este următorul: +
X şi - Y.
Deci, se poate trage concluzia că, toate valorile coordonatelor citite
în partea dreaptă şi deasupra diametrului orizontal au semnul pozitiv, iar
cele citite în partea stângă şi sub acest diametru, au semnul negativ.
Pentru a aduce punctele P
1
; P
2
; P
3
şi P
4
în cadranul I, se va alege un
sistem de axe XOY, a cărui origine este mai mare decât originea sistemului
anterior X
1
O
1
Y
1
.
În realitate pe teritoriul ţării noastre, prin trasarea sistemului de axe
X
1
, X'
1
şi Y
1
, Y'
1
care are centrul de origine la 30 km N - V de oraşul
Făgăraş, se împarte teritoriul României în 4 cadrane (fig.25.).
III
IV
II
I

Fig.25. Reprezentarea punctelor în cele 4 cadrane pe
teritoriul României

În urma acestei împărţiri rezultă pentru fiecare cadran următoarele
valori:
* pentru cadranul I: - valori pozitive pentru X
1
(+);
- valori pozitive pentru Y
1
(+).
* pentru cadranul II: - valori negative pentru X
2
(-);
- valori pozitive pentru Y
2
(+).
* pentru cadranul III: - valori negative pentru X
3
(-);
- valori negative pentru Y
3
(-).
* pentru cadranul IV: - valori pozitive pentru X
4
(+);
- valori negative pentru Y
4
(-).
Pentru a elimina valorile negative, ţara noastră a fost încadrată într-
un sistem de axe cu originea în apropriere de Belgrad (fig. 38), având valori
de 500.000 m pentru X şi de asemenea pentru Y, în urma căruia rezultă că
toate punctele aflate pe teritoriul ţării noastre, au coordonate pozitive.
În urma pozitivării coordonatelor, punctul P
1
va avea:
X
1
p
= 500.000 + 90.000 = 590.000 m;
Y
1
p
= 500.000 + 80.000 = 580.000 m,
punctul P
2
va avea:
29
X
2
p
= 500.000 – 50.000 = 450.000 m;
Y
2
p
= 500.000 + 80.000 = 580.000 m;
punctul P
3
va avea:
X
3
p
= 500.000 – 60.000 = 440.000 m;
Y
3
p
= 500.000 – 70.000 = 430.000 m;
punctul P
4
va avea:
X
4
p
= 500.000 + 40.000 = 540.000 m;
Y
4
p
= 500.000 – 50.000 = 450.000 m.
Aceste valori absolute ale X – lor de pe abscisă şi ale Y – lor de pe
ordonată poartă denumirea de coordonate absolute ale punctelor.
Dacă se consideră un poligon convex închis, încadrat într-un sistem
de axe de coordonate XOY, se obţine (fig.26.).
2
-
3


Fig.26. Reprezentarea coordonatelor absolute ale punctelor unui poligon

Coordonatele absolute ale punctelor 1, 2, 3, 4 şi 5, sunt proiecţiile
acestor puncte pe axele OX şi OY, având valori ce se raportează la sistemul
absolut de axe, ce are centrul de origine în Iugoslavia.
Proiecţiile dreptelor pe axele OX şi OY, dau naştere la noţiunile de
ΔX şi ΔY, care poartă denumirea de coordonate relative ale punctelor şi
reprezintă diferenţa: X
1 n 1
- X
n
= ΔX
1 n n 1 n
şi Y
1 n 1
- Y
n
= ΔY
1 n n 1 n
.
După cum se observă din figura 39, valorile sunt pozitive pentru ΔX,
de jos în sus şi negative pentru ΔX, de sus în jos, iar pentru ΔY sunt pozitive
de la stânga spre dreapta şi negative de la dreapta la stânga.
Semnele coordonatelor relative sunt pozitive sau negative în funcţie
de cadranul în care se află dreapta astfel:

Tabelul cu semnele ΔX – urilor şi ΔY – cilor.

Tabelul 3

Cadranul

Semnul
ΔX – urilor
Semnul
ΔY – cilor
Semnul lui
cosinus
Semnul lui
sinus
I + + + +
II - + - +
III - - - -
IV + - + -
30
c. Calculul coordonatelor relative şi absolute ale
punctelor
Se ia în sistemul de axe de coordonate “XOY” dreapta 101 – 102,
delimitată de punctele 101 şi 102 (fig.27. ).
N

Fig.27. Calculul coordonatelor punctelor

Coordonatele punctului 101 se consideră că sunt cunoscute, iar pe
teren s-au măsurat distanţa D
102 101 102
care s-a redus la orizontală şi orientarea
θ
102 101 102
.
Având datele măsurate pe teren şi cele cunoscute, se pot calcula
coordonatele relative şi absolute ale punctului 102.
Coordonatele relative ΔX
102 101 102
şi ΔY
102 101 102
, se calculează din
triunghiul dreptunghic 101, A, 102, astfel:
± ΔX
102 101 102
= A 102 A = D
o
102 101 102
· cos θ
102 101 102
.
± ΔY
102 101 102
= A 101 A = D
o
102 101 102
· sin θ
102 101 102
.
sau
± ΔX
102 101 102
= X
102
- X
101

± ΔY
102 101 102
= Y
102
- Y
101

După ce s-au calculat coordonatele relative ale punctelor, se pot
calcula şi coordonate absolute astfel:
X
101
= cunoscut; X
102
= X
101
± ΔX
102 101 102

Y
101
= cunoscut; Y
102
= Y
101
± ΔY
102 101 102


sau direct:
X
102
= X
101
± (D
o
102 101 102
· cos θ
102 101 102
)
Y
102
= Y
101
± (D
o
102 101 102
· sin θ
102 101 102
).
d. Calculul orientărilor laturilor din coordonate
Având dreapta 102 101 10 , determinată de punctele 101 şi 102, ale
căror coordonate absolute se cunosc, se poate calcula orientarea laturii
θ
102 101 102
, din triunghiul dreptunghic 101, A, 102 astfel (fig.28.).

tg θ
102 101 102
=
A
A
A
A
102
101
=
102 101
102 101
102
102
101
101
X
Y
=
101 102
101 102
X X
Y Y
X
Y
.


ctg θ
102 101 102
=
A
A
A
A
101
102
=
102 101
102 101
102
102
101
101
Y
X
=
101 102
101 102
Y Y
X X
Y
X

31
N

Fig.28. Calculul orientărilor din coordonatele punctelor

B. Sistemul de coordonate polare
În acest sistem reprezentarea în plan a unui punct, se poate face
cunoscând distanţa (D
0
) a punctului faţă de origine cât şi unghiul de
declinare sau unghiul de orientare.
N

Fig.29. Coordonate polare

Fie punctul 102, la distanţa de 160 m , faţă de origine “O” şi dreapta
ce le uneşte se află orientată la 60
g
, faţă de direcţia nordului magnetic.
Pentru a putea reprezenta pe plan acest punct, se va trasa direcţia
nordului “N”, având punctul de plecare în originea “O”. Mai întâi se va
măsura unghiul de orientare θ
102 0 102
, după care se va trasa o dreaptă oarecare
101 0 10 , pe care se va măsura la scară distanţa de 102 0 10 = 160 m.
Pe baza acestor operaţiuni se poate stabili cu precizie poziţia
punctului 102, care se află la distanţa de 160 m faţă de origine şi la 60
g
faţă
de direcţia nordului magnetic “N”.
Reţinem: Orientarea este definită ca fiind unghiul format de direcţ ia
nordului magnetic, notat cu N, cu un aliniament oarecare din teren, măsurat
în sensul de mişcare al acelor ceasornicului şi se notează cu θ.
O dreaptă se află:
- în cadranul I dacă are valoarea θ = 0
g
– 100
g
.
- în cadranul II dacă are valoarea θ = 100
g
– 200
g
.
- în cadranul III dacă are valoarea θ = 200
g
– 300
g
.
- în cadranul IV dacă are valoarea θ = 300
g
– 400
g
.
Coordonatele absolute ale punctelor sunt proiecţiile acestora pe axele
OX şi OY, având valori ce se raportează la sistemul absolut de axe, ce are
centrul de origine în Iugoslavia.
Proiecţiile dreptelor pe axele OX şi OY, dau naştere la noţiunile de
ΔX şi ΔY, care poartă denumirea de coordonate relative ale punctelor şi
reprezintă diferenţa: X
1 n 1
- X
n
= ΔX
1 n n 1 n
şi Y
1 n 1
- Y
n
= ΔY
1 n n 1 n
.
Observaţie: Deci, rotirea aparatului se va face în sensul de mişcare al acelor
ceasornicului, iar valoarea orientărilor poate să fie cuprinsă între 0
g
– 400
g
.
32
În sistemul Gauss şi Stereografic 1970, pe orizontală se află axa OY, deci
diametrul orizontal (YY'), iar pe verticală se află axa OX, deci diametrul
vertical (X; X').

TEST DE EVALUARE

1. Definiţi noţiunea de orientare?
Răspuns:
Orientarea este definită ca fiind unghiul format de direcţia nordului
magnetic, notat cu N, cu un aliniament oarecare din teren, măsurat în sensul
de mişcare al acelor ceasornicului şi se notează cu θ.
2. Definiţi noţiunea de coordonate relative?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care este semnul coordonatelor absolute în cadranul II?
a. – + X, - Y;
b. - + X, +Y;
c. - - X, + Y;
d. - - X, - Y.
Rezolvare: O O ☻O
De rezolvat:
2. Care este semnul coordonatelor relative în cadranul IV?
a. – + ΔX, - ΔY;
b. - + ΔX, + ΔY;
c. - - ΔX, + ΔY;
d. - - ΔX, - ΔY.
Rezolvare: O O O O

REZUMATUL TEMEI

Topografia este ştiinţa care se ocupă cu ridicarea suprafeţelor relativ
mici, considerate plane, ceea ce determină ca la calcularea coordonatelor
punctelor topografice să nu se mai ţină seama de curbura Pământului.
Această ştiinţă se mai ocupă şi cu operaţia inversă de trasare în teren, de pe
un plan sau o hartă a lucrărilor prevăzute în proiectele de execuţie.
Măsurătorile au constatat că forma reală a Pământului este cea a unui
glob sferic turtit de-a lungul axei polare şi uşor bombat la ecuator, turtirea
explicându-se prin acţiunea forţei centrifuge. Această formă geometrică se
numeşte elipsoid turtit sau elipsoid de rotaţie. Diametrul ecuatorial al
Pământului este aproximativ de 12.757 km, iar lungimea axei polare este de
12.714 km, rezultând o diferenţă de 43 km.
Punctele de intersecţie ale axei de rotaţie cu suprafaţa elipsoidului se
numesc poli. Intersecţiile elipsoidului de referinţă cu planuri care trec prin
axa de rotaţie formează elipse egale între ele numite meridiane. Intersecţiile
elipsoidului de referinţă cu planuri perpendiculare pe axa de rotaţie
formează cercuri numite paralele.
Planul topografic constituie o reprezentare grafică convenţională,
care prin detaliile pe care le conţine, desenate la scară şi pe conturul lor
natural, redă cu fidelitate porţiunea din scoarţa terestră pe care o reprezintă,
servind în scopuri tehnice (proiectare, organizare, evidenţă), datorită
33
preciziei ridicate şi a scărilor mari la care este întocmit (1: 500 - 1 : 10.000).
Acesta este rezultatul grafic al măsurătorilor topografice executate pe
suprafeţe mici ale scoarţei terestre, fără să se ţină cont de influenţa
sfericităţii Pământului.
Harta topografică constituie o reprezentare grafică convenţională,
efectuată la o anumită scară, ţinându-se seama de curbura Pământului, fiind
obţinută pe baza unei proiecţii cartografice şi conţinând detaliile
planimetrice şi altimetrice redate în mod generalizat pe baza semnelor
convenţionale. Acestea se întocmesc de regulă la scări mici, având N > de
20.000.
Un plan sau o hartă conţine trei elemente de bază, care se pot
descompune şi care joacă roluri distincte: I – Elemente matematice; II –
Elemente de conţinut (geografice); III – Elemente de întocmire şi redactare.
În topografie, scara se defineşte ca fiind raportul constant dintre
distanţa grafică (de pe plan) şi corespondenta orizontală de pe teren,
exprimate în aceeaşi unitate de măsură.
Valoarea unghiurilor se citeşte cu ajutorul aparatelor topografice,
care după modul de divizare a cercului pot fi: grade sexagesimale şi grade
centezimale.
Numim cerc topografic, cercul cu raza o unitate, având centrul în O,
iar originea de măsurare a arcelor în punctul A, sensul de creştere al arcelor
este acelaşi cu sensul de mişcare al acelor unui ceasornic. Acest cerc este
împărţit în 4 cadrane egale, numerotate cu cifre romane I, II, III, IV, în
sensul creşterii arcelor, deci în sensul de rotire al acelor ceasornicului. El
poate fi împărţit în 400
g
, sau în 360
0
, fiecare cadran având 100
g
sau 90
0
,
după caz. Sistemul de axe este cu X pe verticală, corespunzător diametrului
A - A' şi cu Y pe orizontală, corespunzător diametrului orizontal B - B'.
Funcţiile trigonometrice se vor citi astfel: - sinus pe orizontală (sin); -
cosinus pe verticală (cos).
Orientarea este definită ca fiind unghiul format de direcţia nordului
magnetic, notat cu N, cu un aliniament oarecare din teren, măsurat în sensul
de mişcare al acelor ceasornicului şi se notează cu θ.
O dreaptă se află:
- în cadranul I dacă are valoarea θ = 0
g
– 100
g
.
- în cadranul II dacă are valoarea θ = 100
g
– 200
g
.
- în cadranul III dacă are valoarea θ = 200
g
– 300
g
.
- în cadranul IV dacă are valoarea θ = 300
g
– 400
g
.
Coordonatele absolute ale punctelor sunt proiecţiile acestora pe axele
OX şi OY, având valori ce se raportează la sistemul absolut de axe, ce are
centrul de origine în Iugoslavia.
Proiecţiile dreptelor pe axele OX şi OY, dau naştere la noţiunile de
ΔX şi ΔY, care poartă denumirea de coordonate relative ale punctelor şi
reprezintă diferenţa: X
1 n 1
- X
n
= ΔX
1 n n 1 n
şi Y
1 n 1
- Y
n
= ΔY
1 n n 1 n
.








34
Tema nr.2.

NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN RIDICĂRILE
PLANIMETRICE

Unităţi de învăţare:
1. Noţiuni generale de planimetrie - punctul topografic - marcare şi
semnalizare
2. Instrumente pentru măsurători topografice
3. Aparate pentru măsurători topografice
4. Punerea în staţie a aparatelor şi măsurare unghiurilor şi distanţelor

Obiectivele temei:
►înţelegerea noţiunilor de bază şi crearea perspectivei asupra ridicărilor
planimetrice;
►cunoaşterea conceptelor privind operaţiile şi tehnicile de efectuare a
măsurătorilor topografice;
►dezbaterea particularităţilor diferitelor tipuri de aparate topografice;
►analiza corelaţiei dintre diferitele metode şi procedee de măsurare a
unghiurilor şi orientărilor;
►deprinderea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare utilizării
aparaturii topografice specifice.

Timpul alocat temei: 5 ore

Bibliografie recomandată:
1. Călina A., şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Sitech,
Craiova, - 2005.
2. Ionescu P. şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Did. şi
Pedagogică Bucureşti, -1975.
3. Leu I. şi colab.,– Topografie şi Cadastru, Editura Universul, Bucureşti, -
2002.
4. Mureşan D., Budiu V., – Topografie şi Desen tehnic, Tipogr. Agronomia
Cluj-Napoca, - 1988.
5. Ursea V. şi colab., – Topogafie de construcţii, Curs Institutul de
Construcţii, Bucureşti, - 1986.
6. Ediţie îngrijită de Cons. Fac. de Geodezie – Măsurători terestre –
Fundamente - Vol. I, II, III, Edit. Matrix Rom, Bucureşti, - 2002

2.1. Noţiuni generale de planimetrie - punctul topografic -
marcare şi semnalizare

2.1.1. Principii de bază în planimetrie
Planimetria este acea ramură a topografiei care se ocupă cu studiul
folosirii instrumentelor şi a metodelor specifice de ridicare a detaliilor
planimetrice. Prin detalii planimetrice se înţeleg: apele, pădurile,
construcţiile, limitele de folosinţă sau administrative, precum şi toate
detaliile existente în teren.
Ridicarea planimetrică trebuie să se conformeze următoarelor
principii de bază:
a) Ridicarea propriu – zisă, de detaliu se realizează pe baza unei
reţele de puncte determinate anterior, numită reţea de sprijin. Această reţea
35
trebuie să fie reţeaua geodezică, care eventual trebuie să fie îndesită. În lipsa
acestei reţele de sprijin, se determină în prealabil o reţea de puncte prin
metode topografice.
b) Orice punct de îndesire sau nou determinat şi controlat, devine
punct cunoscut (vechi), ce poate participa la determinarea de noi puncte.
c) Toate punctele reţelei de sprijin, ale reţelei de îndesire, precum şi
cele ce vor servi la ridicarea de noi puncte, trebuie să fie marcate pe teren
prin ţăruşi sau borne.
d) Operatorul trebuie să aibă grijă ca după instalarea instrumentului
de măsurat unghiuri într- un punct, să vizeze mai întâi un punct cunoscut
(vechi) de care se va lega, având astfel o viză de referinţă.
e) Toate distanţele trebuie măsurate la orizontală sau trebuie
măsurate toate elementele necesare reducerii acestora la orizontală, pentru a
putea fi transpuse pe planul sau harta topografică, în plan orizontal.

2.1.2. Punctul topografic - marcare şi semnalizare
Definiţie: Punctul topografic reprezintă baza matematică de la care
se pleacă, pentru a efectua toate măsurătorile în topografie (măsurători de
distanţe şi unghiuri).
Pentru ridicarea unei suprafeţe mari de teren, de zeci sau sute de
hectare, este necesar ca punctele aflate pe teren să se materializeze, astfel
încât să se formeze CANEVASUL (osatura) sau scheletul, reprezentat prin
poligoane convexe închise cu n laturi.
Aceste puncte topografice stabilite prin proiectul de ridicare în plan
şi identificate pe teren cu ocazia recunoaşterii acestuia, trebuie stabilite
definitiv (materializate) pentru a putea fi folosite la efectuarea măsurătorilor.
Punctele întâlnite pe teren pot fi:
- de triangulaţie;
- de drumuire;
- de nivelment;
De asemenea ele pot fi:
- temporare;
- permanente.

2.1.2. Marcarea punctelor topografice
Prin marcare se înţelege operaţia de fixare a mărcilor geodezice sau
topografice la suprafaţa unei borne, în zidăria construcţiilor, în vederea
materializării permanente a punctelor de triangulaţie, poligonometrie şi
nivelment.
Prin marcă se înţelege, o piesă metalică de obicei circulară, având
centrul materializat la partea superioară printr-o cruce încrustată (gravată)
sau o pastilă de forma unei calote sferice aplicată.
Punctele topografice şi geodezice se numerotează în funcţie de
metoda folosită astfel:
- punctele de triangulaţie de ordinul I, II, III, se numerotează prin
denumirea locului de plantare (unde se află);
- punctele de triangulaţie de ordinul IV au numere de la 1 – 50;
- punctele de triangulaţie de ordinul V, se numerotează cu cifre de
la 51 – 100;
- punctele de drumuire cu numere de la 101 – 1.000;
- punctele de perpendiculare sau echerice cu numere de la
1.001 – 2.000;
36
- punctele de radiere cu numere de la 2.001 în sus.
A. Marcarea permanentă a punctelor sau definitivă
Această marcare se face:
a) prin borne de suprafaţă;
b) prin borne subterane.
Bornele de suprafaţă pot fi confecţionate din beton, beton armat sau
cioplite din piatră. Aceste borne au forma unui trunchi de piramidă, iar
dimensiunile lor diferă după ordinul punctelor geodezice.
Operaţia de plantare a acestora (amplasare) poartă denumirea de
bornare. Bornele de suprafaţă sunt:- pilastru; - mari; - mijlocii;- mici;- pilon.
În topografie se folosesc bornele de tip mijlociu şi mic.
- bornele de tip mijlociu sunt de două dimensiuni.
1. 70x15x20 (25) – acestea sunt folosite pentru punctele de
triangulaţie de ordinul V, amplasate pe soluri nisipo – argiloase.
2. 60x12x16 (20) – folosite pentru punctele de nivelment.
- bornele de tip mic: 40x12x15 (20), cifrele indică în ordine:
înălţimea, baza mică, baza mare;

Fig. 30. Tipuri de borne: a) din beton; b) din piatră cioplită

- borne subterane: - aceste borne au următoarele dimensiuni (fig.31).
1) 25; 30; 30; 2) 10; 20; 20 şi se instalează sub cele de suprafaţă în
aşa fel încât, axa verticală a centrelor mărcilor să corespundă.


Fig.31. Bornă subterană

B. Instalarea bornelor
Pentru instalarea bornelor, se execută o groapă de 1,25 m adâncime.
La baza acesteia se aşează o bornă subterană, peste care se pune un strat
semnalizator (fig.32.).

Fig.32. (a, b) Instalarea bornelor în teren

37
Peste stratul semnalizator se pune pământ care se bătătoreşte, iar
peste acesta se instalează borna de suprafaţă, care se acoperă cu pământ
(fig.32.). În terenurile stâncoase borna subterană se înlocuieşte cu un bulon
de oţel încastrat cu zeamă de ciment. Pe una din feţele bornei se înscrie
numărul punctului, iar pe faţa opusă acesteia, iniţialele instituţiei care
execută ridicarea topografică.
C. Marcarea provizorie sau temporară
Punctele provizorii sau temporare se marchează cu ţăruşi, numiţi
picheţi, iar operaţia de marcare se numeşte pichetare.
Ţăruşii se confecţionează din lemn de esenţă tare (stejar, salcâm, ulm
e.t.c.), iar pentru ridicarea în plan din oraşe, sunt din fier. Ţăruşii din lemn
au secţiune pătratică sau circulară, iar lungimea de 30 – 40 cm. Buloanele
metalice folosite pentru pichetarea din oraşe, sunt mai scurte şi mai subţiri,
având 15 - 20 cm lungime şi 2 - 3 cm grosime (fig.33 şi 34).

Fig.33. Tipuri de picheţi a) b) c)

Fig.34. (a, b, c) Metode de pichetare
a) pichetare simplă;
b) pichetare cu martor;
c) bulon în asfalt.

2.1.2. Semnalizarea punctelor topografice

Semnalele pot fi de mai multe feluri:
- din punct de vedere al stabilităţii: - fixe;
- mobile
- din punct de vedere al realizării: - naturale;
- artificiale.
- din punct de vedere al modului de aşezare:- centrice;
- excentrice.
- din punct de vedere al accesibilităţii: - staţionabile;
- nestaţionabile.
- din punct de vedere al duratei: - provizorie sau temporară;
- permanentă.

A. Semnalizarea provizorie sau temporară
Se efectuează: - cu jaloane;
- cu balize.
Semnalizarea cu jaloane: - jaloanele sunt semnale portabile lungi de
2m, confecţionate din lemn de esenţă moale brad, molid sau tei. Ele pot fi
rotunde, hexagonale, octogonale, mai rar triunghiulare. Pentru a putea fi
vizibile de la distanţă, ele sunt vopsite alternativ cu roşu şi alb sau negru şi
alb, pe segmente, din 20 cm în 20 cm.
Vopsirea jaloanelor se începe cu roşu sau negru de sus şi se continuă
alternativ până la bază. La partea inferioară, jalonul este prevăzut cu un
sabot din fier, de 20 cm, pentru a se putea introduce în sol (fig.35.a).
38
Semnalizarea cu balize: - balizele sunt semnale de forme diferite cu
ajutorul cărora se face semnalizarea temporară sau permanentă a punctului
(fig.35.b).Este compusă din: - cutia de bază; - corpul balizei; - fluturii.
Cutia de bază: - este confecţionată din scânduri (80/19/2,5 cm),
îmbinate în formă de elice. Ea se introduce în sol până la partea superioară,
iar la partea inferioară se bate un ţăruş, pentru a se evita afundarea ei în sol,
sub greutatea proprie.
Corpul balizei: - este confecţionat din lemn de brad, poate fi un pilon
de secţiune rotundă sau pătrată de 6-8 cm grosime şi 5-7 m lungime, vopsită
la capătul de sus (popul) în negru, pentru a putea fi uşor vizibilă.
Fluturii: - se confecţionează din 4 scânduri de brad de 40x20x1,5
cm, vopsite jumătate în negru şi jumătate în alb, îmbinate în cruce două câte
două şi fixate la distanţa de 30 cm de la vârful corpului balizei, iar între ei
distanţa este de 30-35 cm.

Fig.35. (a, b, c, d) Semnalizarea temporară a punctelor - a) jalonul; b) baliza;
c) fixarea balizelor centric; d) fixarea balizelor excentric.

B. Semnalizarea permanentă a punctelor
Se realizează cu ajutorul piramidelor, care pot fi confecţionate din
lemn sau din metal, folosindu-se în special pentru semnalizarea punctelor de
triangulaţie de ordinul I-V.
Ele pot fi de două feluri: - piramidele la sol;
- piramidele cu poduri.
Piramida la sol este construită din lemn, cu 4 picioare, mai rar trei,
deasupra cărora se fixează un pop cu un fluture. Aceste piramide au
înălţimea de 4-7 m şi se amplasează astfel încât axa verticală a popului să
corespundă cu aceea a punctului. Vizarea acestor piramide se face până la
distanţa de 5 km (punctele de triangulaţie de ordinul IV-V) (fig.36.).



Fig.36. Piramida la sol
39
Piramida cu poduri este compusă din: - piramida semnal;
- piramida pilastru.
Piramidele cu poduri se construiesc pentru semnalizarea punctelor
geodezice, situate la distanţe mari de 5-15 km. Ţinând seama de vizibilitatea
de la un punct la altul, se construiesc piramide cu un pod sau mai multe
poduri.
Piramida semnal sau piramida propriu- zisă are 4-7 poduri de
susţinere, înălţimea acesteia este cuprinsă între 4-34 m, iar la partea
superioară are un vârf cu fluture sau numai un pop prevăzut cu cutia
(cilindru) de vizare.
Piramida pilastru este compusă din pilastrul propriu-zis care se înalţă
cu 1,20 m peste ultimul pod şi este confecţionată din 3-4 picioare. Această
piramidă este prevăzută cu un pod central pe care se aşează aparatul pentru
măsurarea unghiurilor. Ea se construieşte separat de piramida semnal, dar pe
teren se aşează astfel încât popul de la cutia neagră a piramidei semnal să fie
pe aceeaşi verticală cu pilastrul şi cu reperul de la bornă (fig.37. ).

Fig.37. Piramida cu poduri (dublă)

2.1.3. Marcarea şi semnalizarea punctelor topografice nivelitice
Punctele pot fi: - provizorii;
- permanente.
A. Marcarea punctelor provizorii
Punctele de nivelment provizorii se marchează cu ajutorul picheţilor
sau cu repere mobile.
Picheţii - sunt confecţionaţi din lemn de esenţă tare şi au aceleaşi
dimensiuni ca cei utilizaţi în planimetrie (fig.38.a).
Repere mobile - sunt confecţionate din metal şi poartă denumirea de
broaşte de nivelment. Ele au forma unui disc sau a unei plăci triunghiulare,
prevăzute cu trei picioare, având deasupra un cui pe care se aşează mira.

a) b)
Fig.38. (a, b) Marcarea temporară a Fig. 39. Reper de perete
punctelor de nivelment
40
B. Marcarea permanentă a punctelor
Aceste puncte se marchează cu repere de nivelment care sunt de trei
feluri: - repere de perete; - repere la sol; - repere fundamentale.
Reperele de perete numite şi mărci de perete, sunt confecţionate din
fontă şi se compun din două părţi:
1) coada reperului;
2) reperul propriu - zis.
Coada este în forma cozii de rândunică şi se încastrează cu mortar de
ciment în zidul clădirii, în pilonii podurilor sau alte construcţii rezistente, la
o înălţime de 40-60 cm de la sol.
Reperul propriu- zis, este de formă circulară, pe el scrie "Reper de
nivelment" şi este prevăzut cu două locaşuri, unul în care se toarnă plumb
pentru ştanţarea numărului punctului şi altul în care se toarnă de asemenea,
plumb şi se ştanţează iniţialele întreprinderii care a executat ridicarea
(fig.39.).
Reperele la sol - acestea sunt alcătuite dintr-o ţeavă de fier, care se
încastrează într-un bloc de beton. Ţeava de fier are diametrul exterior de
minimum 6 cm, iar lungimea de 1,5 m. Blocul de beton are forma unui
trunchi de piramidă cu dimensiunile 30/40/40 cm.
La capătul superior al ţevii, se sudează o marcă de fontă pe care se
scrie numărul punctului şi întreprinderea care a efect uat ridicarea, iar la
partea superioară a blocului se încastrează un cui forjat cu vârful îndoit.
Reperul se îngroapă astfel încât, de la marca din capătul ţevii şi până la
suprafaţa solului să rămână 30 cm (fig.40. ).

Fig.40. Reper nivelitic la sol

Reperul fundamental - se compune din reperul propriu- zis şi din
talpa reperului. Reperul propriu - zis este alcătuit dintr- un bloc de beton
armat, în formă de trunchi de piramidă, prevăzut la partea superioară cu o
marcă metalică. Talpa sau placa de bază este tot un bloc de beton armat în
care se încastrează reperul propriu- zis (fig.41.).

Fig.41. Reper nivelitic fundamental
41
Reţinem: Punctul topografic reprezintă baza matematică de la care se
pleacă, pentru a efectua toate măsurătorile în topografie (măsurători de
distanţe şi unghiuri).
Prin marcare se înţelege operaţia de fixare a mărcilor geodezice sau
topografice la suprafaţa unei borne, în zidăria construcţiilor, în vederea
materializării permanente a punctelor de triangulaţie, poligonometrie şi
nivelment. Prin marcă se înţelege, o piesă metalică de obicei circulară,
având centrul materializat la partea superioară printr-o cruce încrustată
(gravată) sau o pastilă de forma unei calote sferice aplicată.
Semnalizarea provizorie sau temporară se efectuează: - cu
jaloane; - cu balize. Semnalizarea permanentă a punctelor se realizează
cu ajutorul piramidelor, care pot fi confecţionate din lemn sau din metal,
folosindu-se în special pentru semnalizarea punctelor de triangulaţie de
ordinul I-V.
Observaţie: Pentru ridicarea unei suprafeţe mari de teren, de zeci sau sute
de hectare, este necesar ca punctele aflate pe teren să se materializeze, astfel
încât să se formeze CANEVASUL (osatura) sau scheletul, reprezentat prin
poligoane convexe închise cu n laturi.

TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin punct topografic?
Răspuns:
Punctul topografic reprezintă baza matematică de la care se pleacă, pentru a
efectua toate măsurătorile în topografie (măsurători de distanţe şi unghiuri).
2. Ce se înţelege prin planimetrie?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Cu ce se realizează semnalizarea temporară?
a. – cu piramide;
b. - cu piramide la sol;
c. – cu jaloane;
d. – cu balize;
e. - cu piramide pilastru.
Rezolvare: O O☻☻O
De rezolvat:
2. Cu ce se realizează semnalizarea permanentă?
a. – cu piramide;
b. - cu piramide la sol;
c. – cu jaloane;
d. – cu balize;
e. - cu piramide pilastru.
Rezolvare: O O O O O

2.2. Instrumente pentru măsurători topografice

2.2.1. instrumente pentru măsurarea directă a distanţelor
Instrumentele folosite în topografie pentru măsurarea distanţelor
sunt: - instrumente expeditive;
- instrumente precise;
42
- instrumente foarte precise.
A. Instrumente expeditive
Din această categorie fac parte:
- pasul omenesc;
- prăjina;
- compasul;
- roata de măsurat;
- lanţul;
- ruleta.
Pasul omenesc: - lungimea pasului unui adult se poate socoti în
medie egală cu 80 cm, cu o aproximaţie de 5%.
Pentru a măsura o distanţă, fiecare persoană îşi va etalona lungimea
pasului, parcurgând o distanţă de 100 m de două, trei ori, stabilind în final o
medie aritmetică a numărului de paşi pe această distanţă. Media aritmetică
făcută, se foloseşte pentru determinarea metrică a distanţelor parcurse, pe
baza numărului de paşi făcuţi.
Prăjina: - constă într-o riglă de lemn lungă de 2-4 m, cu ajutorul
căreia se măsoară distanţele, prin aplicarea din mers pe distanţa respectivă.
Pentru aflarea distanţei dintre două puncte, numărul de prăjini rezultate pe
această distanţă, se va înmulţi cu lungimea în metri a unei prăjini.
Compasul: - instrumentul mai este şi în prezent folosit la noi în
agricultură şi se confecţionează din două bucăţi de lemn, aşezate astfel încât
între vârfurile lui să avem 2 m, iar înălţimea practică a construcţ iei este de
1,30-1,40 m (fig.42.).


Fig.42. Forme de compas

Pentru măsurarea unei distanţe, compasul se aplică din mers prin
rotirea în jurul unuia din braţe şi se determină numărul de compase cuprins
în lungimea respectivă iar prin înmulţirea cu 2 m, se obţine valoarea
distanţei totale.
Roata de măsurat: - este o roată oarecare căreia i se cunoaşte sau i se
calculează circumferinţa exterioară. Roata se conduce pe teren cu ajutorul
unei furci, cum ar fi cea de la bicicletă, ea având o mică piedică elastică pe
una din spiţe, care trecând pe lângă furcă produce o bătaie. Prin numărarea
acestor lovituri pe furcă, vom putea cunoaşte numărul de învârtituri ale roţii.
După aceea, numărul de învârtituri se înmulţeşte cu lungimea circumferinţei
şi astfel se află distanţa măsurată.
Lanţul: - este un instrument lung de 10-20 m, confecţionat din
vergele de fier, oţel zincat sau alamă, lungi de 20 cm.
Vergelele sunt prinse între ele cu inele din acelaşi material. La
capete se află două mânere de formă elipsoidală pe care sunt marcate
reperele zero.
43
Din metru în metru, adică la a cincea vergea, se află un inel
suplimentar, iar din 5 în 5 m, are o plăcuţă pe care sunt înscrise valorile
metrice.
Ruleta: - se foloseşte în măsurătorile de amănunt, la măsurarea
înălţimii semnalelor, a aparatelor în staţie, în construcţii pentru diverse
lucrări mici. Este confecţionată dintr-o panglică de metal sau pânză, ce are
următoarele lungimi: 2; 5; 10; 20 m, iar lăţimea de 1-1,5 cm şi se rulează în
interiorul unei cutii metalice sau de piele. Panglica metalică sau de pânză
este gradată în metri, decimetri, centimetri şi milimetri.
B. Instrumente precise
Panglica de oţel: - este instrumentul cel mai folosit la măsurarea
distanţelor pe cale directă (fig.43.a). Aceasta este confecţionată din bandă de
oţel călit cu lungimea de 20-50 m, iar divizarea este făcută în metri şi
decimetri. Panglica se termină cu două brăţări elipsoidale de alamă sau
bronz. Diviziunile panglicii sunt făcute pe ambele părţi ale ei şi sunt marcate
cu plăcuţe de alamă din metru în metru, în ambele sensuri. Pentru marcarea
jumătăţilor de metru se folosesc butoni nituiţi pe panglică, iar decimetrii
sunt marcaţi prin găuri.
Instrumentele ajutătoare folosite pentru măsurarea cu panglica sunt
(fig.43.):
a) Întinzătoarele – confecţionate din lemn de esenţă tare sau ţeavă de
fier, lungi de 1,20 m şi cu diametrul de 3-5 cm. La unul din capete sunt
ascuţite şi îmbrăcate într-un sabot metalic. La 10-15 cm mai sus de vârful
ascuţit se aşează o bară transversală, care serveşte pentru a opri inelul
panglicii şi pentru a-l putea înfige în pământ, prin apăsare cu piciorul.
b) Fişele – sunt confecţionate din metal cu grosimea de 4-5 mm şi
lungi de 25-30 cm. La un capăt sunt ascuţite pentru a se înfige în pământ, iar
la celălalt capăt au o îndoitură inelară. O garnitură completă are 11 fişe şi 2
inele.
c) Dinamometrele – se folosesc la măsurarea forţei de întindere a
panglicii.
Toate panglicile de oţel sunt etalonate la temperatura de 15
0
– 20
0
C
şi sub o întindere de 10 kg forţă.



Fig.43. Panglica de oţel şi instrumentele ajutătoare

C. Instrumente foarte precise
În această categorie de instrumente intră: - firul invar;
- riglele geodezice.
Firul invar – este confecţionat dintr- un aliaj de 64% oţel şi 36%
nichel, cu un coeficient de dilatare practic neglijabil. Principiul de
construcţie are la bază, faptul că un fir relativ subţire şi practic inextensibil,
sprijinit la cele două capete ale sale sub tensiune egală şi constantă, are o
lungime a corzii constantă.
44
Lungimea firului este de obicei de 24 m, prevăzut la capete cu câte o
riglă gradată milimetric, de 82 mm lungime, având marcate pe ele reperele
(zerourile) care indică lungimea de etalonare a firului.
Pentru măsurarea distanţelor el este susţinut de următoarele anexe:
două trepiede cu scripeţi şi cu două greutăţi de câte 10 kg pentru întindere,
două trepiede cu reperi mobili pentru marcarea şi citirea diviziunilor de pe
riglete, o lunetă pentru alinierea picheţilor şi a firului, o nivelă pentru
nivelmentul fiecărui panou şi un gabarit de oţel pentru pichetarea traseului.
Întinderea uniformă a firului se face cu cele două greutăţi care se atârnă la
cele două capete, cu ajutorul unor scripeţi fixaţi pe trepied (fig.44.).
Aliniamentul care se măsoară, se jalonează în prealabil cu teodolitul
sau luneta şi se pichetează cu ţăruşi din 24 în 24 m, folosind firul sau
panglica de oţel. Precizia de măsurare cu acest instrument este de 1 mm la
1.000 m.



Fig.44. Firul invar

Riglele geodezice – au lungimea de 5 m cu secţiunea de 4-5 cm,
confecţionate din lemn de pin, impregnat cu ulei de in fiert sau din lemn de
mahon, divizată în decimetri cu ţinte şi în metri cu vopsea alb – negru
(fig.45.). Pentru terenurile înclinate sunt însoţite de o riglă cu picior care
asigură măsurarea distanţelor la orizontală şi determinarea diferenţelor de
nivel.



Fig.45. Riglele geodezice

2.2.2. Operaţii pe teren cu jaloane (jalonări de aliniamente)
Prin aliniament se înţelege direcţia dintre două puncte materializate
şi semnalizate pe teren, în vederea măsurării.
Operaţia de materializare a unui aliniament în punctele caracteristice
se numeşte jalonare. Fixarea jaloanelor pe un aliniament corespunde cu
realizarea unui plan vertical, care intersectează suprafaţa terenului. În plan
orizontal aliniamentul se prezintă ca o linie dreaptă, iar în plan vertical ca o
linie sinuoasă, rezultată din intersecţia planului frontal ce trece prin cele
două puncte extreme, cu suprafaţa terenului care are diverse forme.
În urma acestei operaţii de jalonare se poate măsura distanţa dintre
două puncte, iar cu aparatul se măsoară unghiurile, adică înclinarea acestora
faţă de orizontală.
45
Cele mai frecvente cazuri de jalonare întâlnite pe teren sunt
următoarele: a) îndesirea unui aliniament;
b) prelungirea unui aliniament;
c) jalonarea peste un deal;
d) jalonarea peste o vale;
e) intersecţia a două aliniamente.
a) Îndesirea unui aliniament
Avem aliniamentul A-B, care s-a materializat în teren şi care se
semnalizează provizoriu, prin instalarea în spatele fiecărui reper a câte unui
jalon (fig.46.).

Fig.46. Îndesirea unui aliniament

Operatorul se stabileşte la unul din capetele aliniamentului, cam la
aproximativ 1-2 m după jalonul din punctul A. Ajutorul de operator se
deplasează cu un număr de jaloane spre punctul B, de unde vine către
operator înfigând jaloanele la distanţa de 25-50-100 m, unul faţă de celălalt.
Pentru ca ajutorul de operator să poată amplasa jaloanele pe acelaşi
aliniament, trebuie să cunoască semnele codificate dintre el şi operator, care
sunt următoarele:
- când operatorul va ridica braţul stâng la înălţimea umărului,
ajutorul se va deplasa spre stânga, atâta timp cât operatorul ţine braţul întins;
- când va ridica braţul drept, ajutorul se deplasează spre dreapta;
- când operatorul ridică unul din braţe sus, deasupra capului, ajutorul
se va opri din mişcare şi la semnalul făcut rapid prin lăsarea braţului în jos,
acesta înfige jalonul în punctul în care se află;
- dacă jalonul este înclinat la capătul superior prea mult spre stânga
sau dreapta, operatorul îi va face semn cu braţul stâng sau cel drept îndoit
deasupra capului.
b) Prelungirea unui aliniament
Fie aliniamentul A-B, pentru prelungirea acestui aliniament
operatorul se aşează lângă punctul A şi prin semnalele cunoscute, va dirija
ajutorul de operator, care va amplasa jaloanele pe acelaşi aliniament, în
punctele 1, 2, 3 din fig.47.

Fig.47. Prelungirea unui aliniament

c) Jalonarea peste un deal
Operaţia se execută de doi operatori situaţi în vârful dealului în
punctele C şi D, astfel încât unul să vadă jalonul din A şi celălalt jalonul din
46
B. Prin dirijarea reciprocă se vor deplasa spre stânga sau spre dreapta până
când se va obţine o linie dreaptă marcată de punctele A, C, D, şi B.
Deplasarea spre stânga şi dreapta se face pe culmea dealului, nu prin
coborâre (fig.48.).

Fig.48. Jalonarea peste un deal

d) Jalonarea unui aliniament peste o vale
Un operator va dirija, privind spre B, un ajutor de operator care va
fixa jalonul în punctul D pe versantul din faţă, după care operatorul din B va
dirija ajutorul de operator din punctul A să pună jalonul în punctul C. Prin
punctele AC şi BD se vor prelungi aliniamentele pe versanţi, astfel ca
ambele să se întâlnească în punctul F (fig.49.).
Fig.49. Jalonarea peste o vale

e) Intersecţia a două aliniamente
Operaţia se execută de doi operatori, dirijând succesiv un ajutor
pentru a aduce jalonul în punctul E la intersecţia aliniamentelor AB şi CD.
Punctele E
1
, E
2
şi E
3
sunt puncte intermediare, deoarece ele nu se
află amplasate pe ambele aliniamente. Punctul E este punctul definitiv, deci
locul de intersecţie a celor două aliniamente, el aflându-se amplasat pe
ambele aliniamente (AB şi CD) (fig.50.).

Fig.50. Intersecţia a două aliniamente
f) Tehnica măsurării directe a distanţelor
Pentru măsurarea distanţelor trebuie să ţinem seama de anumite
principii ca:
47
1) Instrumentele să fie verificate şi să fie admise în lucru numai dacă
se încadrează în limitele toleranţei constructive.
2) Traseul pe care se face măsurarea trebuie să fie curăţit de
buruieni, mărăcinişuri, bolovani, pietre mari sau culturi.
3) Terenul să fie accesibil cu piciorul şi să fie stabil.
4) Măsurarea să urmărească cât mai fidel aliniamentul, să nu se
măsoare în zig- zag. În acest sens se jalonează aliniamentul de măsurat
amplasându-se cât mai multe jaloane.
5) Pe terenurile înclinate, măsurarea se va face fie la orizontală, fie
înclinat, pe versant, făcându-se apoi calcule de reducere la orizontală.
Pentru a se realiza măsurarea unui aliniament în bune condiţii,
echipa de lucru este formată dintr-un operator şi două ajutoare. Echipa
desfăşoară panglica de pe inel cu atenţie pentru a nu se forma bucle şi se va
amplasa pe direcţia aliniamentului. Ajutoarelor li se repartizează
instrumente anexe, şi anume: ajutorului din faţă, inelul cu fişele, un
întinzător şi dinamometru, iar celui din spate un inel pe care se vor aduna
fişele şi un întinzător. Cei care lucrează se amplasează pe aliniamentul de
măsurat, care în prealabil a fost jalonat, primul ţinând un capăt al panglicii
cu reperul în dreptul ţăruşului de unde se începe măsurarea, al doilea se
aliniază pe traseu, după indicaţiile operatorului. După ce s-au stabilit pe
aliniament, lucrătorul al doilea întinde de panglică uitându-se la gradaţia
dinamometrului şi înfige o fişă în dreptul reperului panglicii. Se eliberează
panglica de către lucrătorul din spate şi aceasta va fi trasă pe aliniament de
lucrătorul din faţă. Operaţia se repetă până când se termină lungimea
aliniamentului, iar lucrătorul din spate adună fişele şi pe baza acestora, se
stabileşte lungimea aliniamentului, din următoarea relaţie:
D = L x n + r, în care:
D = distanţa măsurată în m;
L = lungimea panglicii în m;
n = numărul fişelor înfipte pe aliniament;
r = restul distanţei de la ultima fişă până la ţăruş sau bornă;
După ce s-a măsurat distanţa pe teren, aceasta trebuie redusă la
orizontală, deoarece pe planuri sau hărţi aceasta se reprezintă numai sub
această formă.
D
0
= D
i
x cos i sau D
0
= D
i
x sin z, în care:
D
0
= distanţa orizontală;
D
i
= distanţa înclinată;
i = unghiul de înclinare al terenului;
z = unghiul zenital.
Erorile la măsurarea directă a distanţelor
Distanţele se măsoară de trei-patru ori, pentru a avea certitudinea
unei măsurători corecte. După aceea se face media măsurătorilor, care ne dă
media cea mai probabilă a distanţelor. Diferenţa dintre valorile celor patru
măsurători, nu trebuie să fie mai mare decât ordinul cm. Măsurătorile
eronate cu abateri mai mari de la şirul de valori obţinute se vor elimina. În
tehnica topografică se constată totuşi că se obţin greşeli şi erori.
Greşelile - sunt imprecizii mari datorate neatenţiei operatorului, ca
de exemplu pierderea unei fişe, citirea greşită pe panglică a distanţei e.t.c.,
fapt ce conduce la repetarea măsurătorii.
Erorile (diferenţa dintre valoarea unei mărimi rezultată din măsurare
şi o valoare de referinţă, de precizie superioară primei valori) pot fi de două
feluri: sistematice şi accidentale.
48
Erorile sistematice se datorează unor cauze permanente, care
acţionează în mod constant, după legi mai mult sau mai puţin cunoscute. De
exemplu, folosirea unei panglici cu lungimea efectivă de 50 m, dar care din
construcţie are lungimea reală de 50,05 m. Aceste erori sistematice se
elimină prin următoarele calcule:
- corecţia de etalonare (Ce) este dată de relaţia:
Ce = - E
L
D
, unde:
E = eroarea de etalonare, în mm;
D = distanţa măsurată, în m;
L = lungimea panglicii de oţel, în m.
- corecţia de temperatură (Ct) este dată de relaţia:
Ct = mm
D C t
3
50 5
20
0 0
3
D
50
20
, în care:
Ct = corecţia de temperatură în mm, pentru panglica de 50 m;
t
0
= temperatura la care s-a făcut măsurarea;
20
0
C = temperatura de etalonare;
3 mm = modificările suferite de panglică pentru fiecare 5
0
C.

- corecţia de întindere (Ci) se calculează cu următoarea formulă:
Ci =
S E S
1000
L (F - F
e
), în care:
E = modulul de elasticitate al oţelului, în kgf/cm
2
;
S = secţiunea panglicii, în cm
2
;
L = lungimea panglicii în m;
F = forţa de întindere a panglicii la măsurarea în kg f;
F
e
= forţa de întindere a panglicii la etalonare în kg f.
Erorile accidentale - sunt abateri care influenţează într-un mod
întâmplător, cu cantităţi mici, dar apreciabile în total, în plus sau în minus şi
care nu se pot elimina. Ca erori accidentale putem avea: neverticalitatea
fişelor, grosimea fişelor, frecarea neuniformă a panglicii de sol în timpul
întinderii, întinderea inegală, vântul şi temperatura.
Precizia măsurării directe a distanţelor
Toleranţa admisă la măsurarea directă a distanţelor, între două
măsurători efectuate în teren şes cu panta până la 5
g
, este dată de formula:
T = )
7500
3
0045 , 0 ( D D D
7
0 ( , pentru extravilan;
T = D 003 , 0 , pentru intravilan.
Pentru terenurile cu panta între 5
g
- 10
g
, toleranţa de mai sus se
majorează cu 35%, între 10 - 15
g
cu 70%, iar la panta peste 15
g
cu 100%.

2.2.4. Operaţii topografice cu panglica şi jaloanele
Pe teren panglica şi jaloanele sunt folosite în mod frecvent, pentru
trasarea lucrărilor de construcţii, îmbunătăţiri funciare, în câmpurile de
experienţă, la parcelări, la construcţia diferitelor figuri geometrice din
parcuri, la pichetarea plantaţiilor viticole şi pomicole e.t.c.
A) Ridicarea unei perpendiculare
Fie aliniamentul A, B, iar pe el se află un punct C, din care trebuie să
se ridice o perpendiculară. Pentru aceasta se măsoară distanţele CD şi CE
egale cu 5 m. Din punctele D şi E, se trasează cu panglica două arce, ce se
49
vor intersecta în punctul F şi astfel se va obţine aliniamentul CF,
perpendicular pe AB (fig.51. ).
F


Fig.51. Ridicarea unei perpendiculare

De asemenea, se poate ridica o perpendiculară din punctul C,
construind un triunghi dreptunghic, pe baza teoremei lui Pitagora, astfel ca:
FD
2
= CF
2
+ CD
2
.
Pentru aceasta pe aliniamentul AB luăm o catetă egală cu 3m, din
punctul C se duce un arc de cerc egal cu 4 m, iar din punctul D, trasăm un
arc de cerc egal cu 5 m. La intersecţia celor două arce de cerc, se află
punctul F (fig.52.).

Fig.52. Ridicarea unei perpendiculare utilizând numerele lui Pitagora

B) Coborârea unei perpendiculare
Pentru aceasta din punctul F, cu panglica se va trasa un arc de cerc
ce va intersecta aliniamentul AB, în punctele C şi D. Se măsoară segmentul
CD şi la jumătatea acestuia se materializează punctul F', spre care se
coboară perpendiculara FF' (fig.53.).

Fig.53. Coborârea unei perpendiculare

C) Trasarea unei paralele la un aliniament dat
Pe aliniamentul AB se iau punctele C şi D. Se trasează prin punctul
obligat P, aliniamentul CP şi se măsoară, după care se determină jumătatea
acestuia în punctul O.
Se măsoară apoi distanţa DO, după care se prelungeşte acest
aliniament până la punctul R, obţinându-se OR = DO. Prin R şi P se duce
aliniamentul paralel la AB (fig.54. ).
50


Fig.54. Trasarea unei paralele la un aliniament dat

D) Determinarea lăţimii unui râu sau a unei ravene
Pentru aceasta se trasează paralel cu râul un aliniament AC. Se ridică
din A, o perpendiculară spre B, iar din punctul C se ridică de asemenea, o
perpendiculară până în punctul D. Se duce aliniamentul DB, care va
intersecta aliniamentul AC în punctul E. Se măsoară distanţele AE, EC şi
CD. Scriind rapoartele dintre laturile triunghiurilor A, B, E şi C, D, E se
calculează AB (fig.55.).

Fig.55. Determinarea lăţimii unui râu sau a unei ravene

CE
CD
AE
AB
C
C
AB =
CE
AExCD


E) Prelungirea unui aliniament peste un obstacol
Fie aliniamentul AB, care trebuie prelungit peste un obstacol
existent pe direcţia acestuia. Pentru aceasta se trasează aliniamentul AC,
până la obstacol, după care din punctul C, se ridică o perpendiculară până în
punctul D (CD), iar din acest punct se va ridica o altă perpendiculară până în
punctul E (DE). Din E se va ridica o perpendiculară egală ca lungime cu
CD, până în punctul F (CD = EF), după care din F se continuă aliniamentul
până în punctul B (fig.56. ).


Fig.56. Prelungirea unui aliniament peste un obstacol

F) Determinarea distanţei între două puncte accesibile şi fără
vizibilitate între ele
Fie A şi B, două puncte accesibile, între care se află un obstacol.
Pentru determinarea distanţei A - B, se alege în teren un punct C, din care să
51
se vadă punctele A şi B şi să se poată măsura distanţa CA şi CB. Pe
aliniamentele CA şi CB, luăm o distanţă egală cu Ca
n
CA
C şi Cb
n
CB
C ,
obţinând punctele a şi b.
Triunghiurile ABC şi abC fiind asemenea, putem scrie relaţiile:
n
aC
AC
ab
AB
n
A
AB = n ab; (fig.57.).

Fig.57. Determinarea distanţei între două puncte accesibile şi fără
vizibilitate între ele

G) Împărţirea unui triunghi în două părţi egale sau în două părţi
proporţionale cu raportul m/n
Fie triunghiul ABC, pentru împărţirea lui în două părţi egale se
măsoară baza, după care se împarte în jumătate obţinându-se punctul D.
Unind vârful B cu D rezultă două suprafeţe egale S
1
şi S
2
(fig.58.a).
Divizarea suprafeţei în raportul m/n, se obţine prin împărţirea bazei
AC, în raportul m/n. Unind punctul B cu D, suprafaţa triunghiului ABC, a
fost împărţită în suprafeţele S
1
şi S
2
proporţionale cu numerele m şi n
(fig.58.b).

Fig.58. Împărţirea unui triunghi în două părţi egale sau în două părţi
proporţionale cu raportul m/n
H) Ridicarea în plan a unei suprafeţe accesibile şi cu
vizibilitate în interior
Pentru ridicarea în plan a unei suprafeţe de teren, se măsoară
distanţele AB, BC, CD, DE, EA, precum şi lungimile AC şi AD. Se reduc la
scara aleasă şi cu ajutorul compasului şi a riglei le raportăm pe coala de
desen, în urma acestei reprezentări rezultă planul suprafeţei măsurate la
scara 1:N (fig.59. a).
I) Ridicarea în plan a unei suprafeţe accesibile şi fără
vizibilitate în interior
Rezolvarea constă în măsurarea laturilor poligonului AB, BC, CD,
DE şi EA. Din fiecare vârf se măsoară pe direcţia laturilor câte o distanţă de
10-30 m. Se măsoară şi cea de a treia latură a triunghiului format în fiecare
vârf.
52
Pentru obţinerea planului se reduc distanţele la scara 1:N şi cu
ajutorul compasului şi a riglei se reprezintă pe coala de hârtie, obţinându-se
planul de situaţie (fig.59. b).
a) b)

Fig.59. Ridicarea în plan a unei suprafeţe

Reţinem: Instrumentele folosite în topografie pentru măsurarea distanţelor
sunt: - instrumente expeditive; - instrumente precise.
Prin aliniament se înţelege direcţia dintre două puncte materializate şi
semnalizate pe teren, în vederea măsurării. Operaţia de materializare a unui
aliniament în punctele caracteristice se numeşte jalonare.
Cele mai frecvente cazuri de jalonare întâlnite pe teren sunt
următoarele: a) îndesirea unui aliniament; b) prelungirea unui aliniament;
c) jalonarea peste un deal; d) jalonarea peste o vale; e) intersecţia a două
aliniamente.
Pe teren panglica şi jaloanele sunt folosite în mod frecvent, pentru
trasarea lucrărilor de construcţii, îmbunătăţiri funciare, în câmpurile de
experienţă, la parcelări, la construcţia diferitelor figuri geometrice din
parcuri, la pichetarea plantaţiilor viticole şi pomicole e.t.c.
Observaţie: Distanţele se măsoară de trei-patru ori, pentru a avea
certitudinea unei măsurători corecte. După aceea se face media
măsurătorilor, care ne dă media cea mai probabilă a distanţelor. Diferenţa
dintre valorile celor patru măsurători, nu trebuie să fie mai mare decât
ordinul cm. Măsurătorile eronate cu abateri mai mari de la şirul de valori
obţinute se vor elimina.
TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin operaţia de jalonare?
Răspuns:
Operaţia de materializare a unui aliniament în punctele caracteristice se
numeşte jalonare.
2. Ce se înţelege prin aliniament?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt cele mai frecvente cazuri de jalonare?
a. - îndesirea unui aliniament;
b. - prelungirea unui aliniament;
c. - jalonarea peste un deal;
d. - jalonarea peste o vale;
e) - intersecţia a două aliniamente.
Rezolvare: ☻☻☻☻☻
53
De rezolvat:
2. Care este toleranţa la măsurarea distanţelor în extra şi
intravilan?
a. - T =
)
7500
3
0045 , 0 ( R R R
75
0 (
;
b. - T = R 003 , 0 ;
c. - T =
)
7500
3
0045 , 0 ( D D D
75
0 (
;
d. - T = D 003 , 0 ;
e. - T =
)
1733
0045 , 0 (
D
D
17
0 (
;
Rezolvare: O O O O O

2.3. Aparate pentru măsurători topografice

2.3.1. Principiul măsurării unghiurilor
Pe teren dintr-un punct pot fi duse vize în toate direcţiile şi sub
diferite înclinări, obţinându-se trei feluri de unghiuri, ce caracterizează
fiecare viză dusă şi anume:
- unghiuri orizontale, rezultate din deschiderea a două planuri
verticale ce trec prin direcţia aleasă (fig.60.a.);
- unghiuri verticale, rezultate din înclinarea vizei faţă de planul
orizontal (fig.60.b.);
- unghiuri de orientare, măsurate de la direcţia nordului magnetic
(geografic) până la viza dusă, în sensul acelor de ceasornic (fig.60.a.).

Fig.60. Principiul măsurării unghiurilor

Din figura (60.a.) se observă că între deschiderea planului vertical 1-
2 şi 1-3, s-a format un unghi notat cu , acesta este un unghi orizontal. Tot
din această figură, se observă că între direcţia nordului "N" şi planurile
verticale 1-2 şi 1-3 se formează două unghiuri θ
1-2
şi θ
1-3
, care sunt unghiuri
de orientare. Unghiul format între nordul magnetic (omega) şi nordul
geografic (θ) se numeşte declinaţie magnetică ( ).
Din figura alăturată (60. b), se poate observa că între planul orizontal
1-3 şi planul înclinat 1-2, se formează două unghiuri notate cu Z şi i, care
sunt unghiul zenital "Z" şi unghiul de înclinare "i".
Unghiul zenital (Z) este unghiul format între verticala locului dată de
firul de plumb şi planul înclinat 1-2, iar unghiul de înclinare (i) este unghiul
format de planul orizontal 1-3 cu planul înclinat 1-2.

2.3.2. Clasificarea aparatelor de măsurat unghiuri
Aparatele folosite pentru măsurarea unghiurilor se numesc
goniometre.
54
După precizia lor acestea se împart în:
1. Instrumente simple cu ajutorul cărora se măsoară unghiuri
orizontale fixe. Se cunosc sub denumirea de echere.
2. Goniometre simple - permit înregistrarea unghiurilor numai într-
un singur plan (orizontal sau vertical). Din această categorie fac parte:
grafometrul, pantometrul, busola topografică, busola geologică, eclimetrul.
3. Goniometre complexe - permit înregistrarea unghiurilor în ambele
planuri (orizontal şi vertical). Din această categorie fac parte, tahimetrele,
teodolitele şi staţiile totale.
Aparatele simple sau complexe, pot fi înzestrate cu o busolă sau
declinator cu ajutorul cărora se pot măsura unghiurile de orientare.
A. Echerele: părţi componente, mod de lucru, operaţii pe teren, precizie
Aceste instrumente sunt foarte simple, atât constructiv cât şi în
modul lor de folosire pe teren, la parcelare, la pichetare, la ridicări şi
coborâri de perpendiculare.
În funcţie de tipul constructiv, echerele se clasifică astfel:
a) echere improvizate;
b) echere mecanice sau arpentor;
c) echere cu oglinzi sau cu reflexie;
d) echere cu prisme.
a) Echerele improvizate
Un astfel de instrument este construit din trei scânduri lungi de 3, 4,
5 m şi o lăţime de 4-6 cm, aşezate astfel încât să formeze un triunghi
dreptunghic (fig.61.).


4 m 5 m


3 m
Fig.61. Echerul sub formă de triunghi dreptunghic

Pentru ridicarea unei perpendiculare cu aceste echere, se aşează una
din catetele triunghiului pe aliniamentul ales şi cu ajutorul unui jalon fixăm
capătul perpendicularei, pe cealaltă catetă în vârful triunghiului. Echerul în
formă de cruce este construit din două şipci, lungi de 80-100 cm şi late de 6-
10 cm, care sunt prinse perpendicular una pe cealaltă cu ajutorul unor cuie.
Pe acestea se trasează două perpendiculare, al căror capăt se
materializează prin intermediul unor cuie. În timpul lucrului, echerul se
amplasează pe un jalon sau o tijă din lemn.

Fig.62. Echerul în formă de cruce

Pentru a putea fixa şi unghiurile de 45
0
(50
g
), se recomandă
construirea unei planşete rotunde sau pătrate cu latura de 60-80 cm, pe
suprafaţa căreia se vor trasa perpendiculare (fig.63.).
55

Fig.63. Echerul în formă de planşetă; a-rotundă; b- pătrată

b) echerele mecanice sau arpentor
Echerele sunt construite din tablă de alamă având forma de cilindru,
prismă octogonală, sferă sau trunchi de con.
Au diametrul de 8,0 - 10,0 cm şi înălţimea de 20-30 cm. La partea
inferioară se termină cu o ambază tronconică, care- i permite să fie fixat pe
un suport oarecare. Pe feţele laterale se află nişte fante (orificii) numite
pinule.
Aceste pinule sunt aşezate astfel încât să formeze patru planuri de
vizare, două câte două perpendiculare între ele. Dintre aceste pinule, patru
sunt mai mari având pe mijloc un fir de păr şi se numesc pinule obiectiv.
Celelalte patru au lăţimea mai mică 0,1- 0,3 mm şi sunt denumite pinule
ocular (fig.64.).
F
Fig.64. Echerele mecanice

Cu ajutorul echerului arpentor se pot ridica şi coborî perpendiculare
pe aliniamente date. Pentru aceasta se aşează tija şi echerul în punctul din
care dorim să ridicăm perpendiculara şi vizând printr-o pereche de pinule,
pe aliniamentul de bază, vom prinde în planul de vizare, jaloanele de pe
acest aliniament. Se va viza prin pinulele perpendiculare un jalon, pe care- l
ţine un ajutor de operator, dirijându- l până când jalonul se va suprapune
peste firul de păr.
c) Echerul cu două oglinzi
Este compus dintr-o montură metalică de forma literei "V", având
deschiderea de 50
g
. Pe laturile acestei monturi se află aşezate câte o oglindă,
în aşa fel încât pe deasupra lor să se poată construi o ferestruică, prin care să
se vizeze jalonul.Montura metalică se termină cu un mâner de care se poate
lega un fir cu plumb pentru materializarea punctului de staţie (fig.65.).

Fig.65. Echerul cu două oglinzi
56
Pentru a ridica o perpendiculară, se deplasează cu echerul pe un
aliniament dat A-B, pe care prindem imaginea celor două jaloane în oglinzi,
iar dintr-un punct de pe aliniament dirijăm un ajutor de operator, privind
prin ferestruica aflată deasupra oglinzii, astfel încât să se vadă în acelaşi
timp suprapuse, jaloanele din punctele A şi B cu jalonul pe care- l are
ajutorul de operator. Dacă aceste imagini sunt suprapuse, atunci se va obţine
un aliniament perpendicular pe aliniamentul A-B.
d) Echerele cu prisme
1. Echerele cu o prismă triunghiulară - acest tip de echere au o
prismă de forma unui triunghi dreptunghic, cu faţa ipotenuzei argintată şi a
catetelor neacoperite. Această prismă este fixată într-o carcasă de ebonită.
Din poziţia acestuia faţă de aliniament apar două cazuri:
- când între raza incidentă (care pătrunsă în prismă suferă o singură
reflexie totală) şi raza emergentă se formează un unghi de 100
g
, rezultând o
imagine mobilă, necorespunzătoare pentru trasări de perpendiculare.
- când între cele două raze, prin fenomenul de dublă reflexie totală
rezultă un unghi drept, cu o imagine fixă. Acest al doilea caz se realizează
când ipotenuza prismei se află în poziţie paralelă cu aliniamentul.
2. Echerul cu două prisme pentagonale - se compune din două
prisme pentagonale suprapuse, care au câte două feţe perpendiculare şi
neacoperite, iar celelalte feţe argintate şi acoperite. Aceste prisme sunt fixate
într-o carcasă din ebonită, cu o deschidere comună pentru câte o faţă
neacoperită a lor, acestea fiind spre dreapta la prisma de jos şi spre stânga la
prisma de sus. La echerul Zeiss, cu două prisme pentagonale în locul firului
cu plumb, este prevăzută o tijă metalică (fig.66.a).
Pentru ridicarea unei perpendiculare, echerul se aşează cu tija cu
plumb deasupra punctului din care dorim să ridicăm perpendiculara, se
îndreaptă pe aliniament încât imaginea jalonului din A, aflat în dreapta, să
fie văzută în prisma de jos, iar în prelungirea acesteia, în prisma de sus, se
află imaginea jalonului din B, aflat în stânga.
Privind pe deasupra echerului, se dirijează un ajutor de operator
astfel încât acesta să fixeze un jalon, în prelungirea imaginilor A şi B din
prisme (fig.66.b).



Fig.66. Echerul cu două prisme pentagonale
57
Dacă dorim să coborâm o perpendiculară, prin mişcări
corespunzătoare se aşează echerul pe aliniament, aducând în prelungire
imaginile din prisme, ale celor două jaloane din punctele A şi B de pe
aliniament, cu imaginea jalonului din punctul de unde dorim să coborâm
perpendiculara, astfel încât dacă privim pe deasupra echerului, cele trei
imagini să fie situate pe aceiaşi linie în plan vertical.
B. Goniometre simple
Instrumentele din această grupă se caracterizează prin faptul că,
permit înregistrarea unghiurilor numai într-un singur plan: orizontal sau
vertical.
a) Grafometrul - este un instrument de tip vechi, alcătuit dintr- un
semicerc şi o riglă alidadă, care are o rotaţie concentrică faţă de cerc şi este
prevăzută cu verniere pentru citirea unghiurilor la cele două extremităţi.
Atât rigla, cât şi cercul dispun la extremităţi de pinule duble ocular şi
obiectiv, pentru vizarea directă a semnalului topografic. Aparatul se
instalează pe un trepied simplu de lemn.
b) Pantometrul - este un aparat format din doi cilindri coaxiali
suprapuşi (fig.67.a.). Cilindrul superior, mai mic, poartă pe el un cerc alidad
prevăzut cu verniere, pentru înregistrarea unghiurilor. Cilindrul inferior, mai
mare dispune de un cerc gradat sau limb, divizat în grade. Vizarea se face
prin pinulele duble prevăzute în pereţii celor doi cilindri, în dreptul reperelor
de citire. Aparatul dispune de o mişcare generală (se rotesc ambele cercuri
solidar) şi o mişcare înregistratoare sau alidadă (când se roteşte numai
cercul alidad). Pantometrul se fixează pe o tijă din lemn.
c) Busola topografică - este în formă pătratică de dimensiuni mari,
fiind prevăzută cu un vizor special cu pinule. Cercul busolei topografice
trebuie să fie gradat în sens invers sensului de mişcare al acelor
ceasornicului, cu scopul de a permite înregistrarea directă a orientărilor, prin
citiri făcute în dreptul acului magnetic. Busola se instalează pe un trepied.
d) Busola geologică - este de dimensiuni mai mici şi poate fi purtată
în buzunar. Ea serveşte la ridicări expeditive (sumare), în cadr ul diverselor
discipline (geomorfologice, geologie, botanică, pedologie e.t.c.) şi pentru
orientare, în general. Este formată dintr-o cutie metalică pătrată, care
închide cercul gradat şi cercul magnetic.
Tot în interiorul cutiei se află un clinometru cu ajutorul căruia se
poate înregistra unghiul de pantă al terenului. Vizorul se află în exteriorul
cutiei şi este prevăzut cu pinule. Pe una din laturile busolei se află o riglă
gradată pentru reducerea la scară.
e) Eclimetrul - este un instrument independent, care serveşte la
înregistrarea unghiurilor de pantă. Există mai multe tipuri de eclimetre: unul
este eclimetrul Geoinstrument, format dintr-un tambur gradat aşezat în
poziţia orizontală a reperului. Pentru obţinerea unghiului vertical se vizează
în punctul opus al pantei cu ajutorul vizorului.
Prin înclinarea instrumentului, în raport cu panta, se înregistrează pe
tamburul gradat valoarea unghiului de pantă.
Eclimetrul produs de firma Freiberger Parazision Mechaniot are
caracteristici diferite (fig.67.b.).
El este înzestrat cu o nivelă cilindrică care- i permite menţinerea
liniei orizontale, ca linie de bază.
Cu ajutorul unui vizor telescopic se obţine înclinarea liniei de pantă,
faţă de orizontala indicată de nivelă, iar apoi se citeşte la un dispozitiv de
58
înregistrare prevăzut cu vernier, valoarea unghiului în grade sexagesimale.
Eclimetrul Freiberger este folosit direct în mină.


a) b)

Fig.67. a) – Pantometru; b - Eclimetrul Freiberger

C. Goniometre complexe
Din această categorie fac parte: tahimetrele şi teodolitele. Acestea
sunt aparate moderne prevăzute cu lunetă şi cu posibilitatea de a înregistra
unghiuri în ambele planuri: orizontal şi vertical. Ele sunt înzestrate cu
dispozitive perfecţionate de citire, care le asigură precizii bune şi foarte
bune de la 1
c
la 1
cc
.
a) Tahimetrul - teodolit
Acest aparat este format dintr-o ambază, în care se fixează aparatul
şi din corpul aparatului propriu - zis.
La ambază se deosebesc: - 3 şuruburi de calare, o placă de bază
arcuită şi corpul triunghiular al ambazei. Ambaza se ataşează la trepied, prin
intermediul unui şurub de fixare care se înşurubează în placa de bază.
Aparatul propriu - zis, dispune de trei axe şi anume: - axa
principală sau verticală, în jurul căreia se roteşte întregul aparat, axa
secundară sau orizontală, pe care se montează luneta aparatului şi axa
optică a lunetei. Cele trei axe prin construcţie se întâlnesc în acelaşi punct,
sub un unghi de 100
g
. Piesele aparatului sunt montate pe axa principală şi pe
axa secundară, constituind cele două părţi componente ale tahimetrului.
Partea inferioară a aparatului este formată din două cercuri
concentrice, care se rotesc în jurul axei principale şi anume: cercul gradat
sau limbul şi cercul alidad.
Furca aparatului este o piesă în forma literei U sau V, prinsă pe
alidadă, făcând corp comun cu aceasta şi are rolul de a susţine axul
secundar. Pe furcă se găsesc o serie de accesorii ca: busola, pârghii, şuruburi
de presiune pentru mişcări generale şi micrometrice. La aparatele moderne,
braţele furcii sunt goale în interior, permiţând unei raze de lumină prinsă pe
oglindă, să treacă şi să parcurgă cu ajutorul unei prisme ansamblul limb şi
cercul vertical şi să se asigure citirea centralizată a celor două unghiuri:
vertical şi orizontal.
Nivelele sunt dispozitive pentru calare şi ele pot fi: sferice şi
cilindrice. Ele sunt formate dintr-o fiolă umplută cu eter, pe care sunt
marcate reperele: la cele sferice un cerc mic, iar cele cilindrice mai multe
gradaţii liniare (fig.68.).
Eclimetrul serveşte la înregistrarea unghiurilor verticale. Este un
cerc gradat, aşezat în poziţie verticală cu două verniere diametral opuse
montate pe diametrul orizontal. Reperele 0
g
- 200
g
, rămân în permanenţă în
59
poziţie orizontală, care se obţine prin acţionarea unui şurub special
micrometric montat sub eclimetru. Cercul gradat al eclimetrului este piesa
care se roteşte odată cu mişcarea în plan vertical a lunetei, înregistrând astfel
unghiul vertical la vernier.

Fig.68. Tipuri de nivelă

Schema de principiu a teodolitului

Fig.69. Schema de principiu a teodolitului
1 - ambaza;
2 - şuruburi de calare;
3 - placa de bază;
4 - şurub micrometric pentru mişcarea în plan orizontal;
5 - şurub micrometric pentru mişcarea în plan vertical a lunetei;
6 - buton pentru obturarea citirii la cercul vertical;
7 - pârghii pentru blocarea mişcării în plan orizontal şi vertical;
8 - furca aparatului;
9 - complexul limb (format din cercul gradat şi alidad);
10 - eclimetrul;
11 - luneta;
12 - axul secundar al aparatului;
13 - axul principal al aparatului.
14 - oglinda aparatului.
Luneta - este modernă de tip analitic, formată din două tuburi:
obiectiv şi ocular şi o lentilă biconcavă analitică reglabilă, la cealaltă
extremitate a tubului se găseşte plăcuţa reticulară, pe care sunt gravate firele
reticulare şi stadimetrice. Plăcuţa reticulară este fixată şi reglată prin
intermediul a patru şuruburi de rectificare, plasate diametral opus. În tubul
ocular se află un complex de lentile ocular.
Reglarea lunetei se face de la un ocular şi de la un manşon (sau
şurub) de focusare numit moletă. De la ocular se reglează claritatea firelor
reticulare, prin rotire, în funcţie de dioptriile fiecărei persoane. Această
operaţie se face o singură dată la începutul vizărilor dintr-o staţie.
60
De la moleta de focusare (cremalieră) se acţionează asupra lentilei
analitice, care culisează în interiorul tubului obiectiv, obţinându-se claritatea
imaginii. Operaţia se efectuează pentru fiecare vizare în parte.

Fig.70. Luneta teodolitului

Mişcarea lunetei este asigurată, ca şi celelalte două mişcări de la
partea inferioară a aparatului, de un şurub de fixare şi unul micrometric.
Şurubul de fixare serveşte la blocarea mişcării în plan vertical a lunetei, iar
cel micrometric, la acţionarea sa lentă pe o amplitudine limitată.
Accesoriile sunt:
- o busolă sau declinatorul care se fixează provizoriu pe unul din
suporţii axului secundar şi serveşte la măsurarea unghiului de orientare.
- firul cu plumb este o greutate de formă conică sau cilindroconică,
care se atârnă sub ambază, cu ajutorul unei sfori, permiţând centrarea
aparatului.
- trepiedul aparatului este un dispozitiv anexă al oricărui aparat
topografic. El este compus din trei picioare de lemn extensibile (sau
telescopice), armate la bază prin saboţi metalici, pentru fixarea în pământ.
Capul trepiedului este confecţionat din metal, constituind aşa numita
platformă a trepiedului, pe care se instalează aparatul.
Prezentarea unor tahimetre - teodolite
Având în vedere numărul mare de aparate construite în ultimul timp,
ne propunem să prezentăm cele mai perfecţionate existente în producţie.
Tahimetrul - teodolit Zeiss Theo 020 este reprezentativ pentru
această grupă. El se fixează într-o ambază obişnuită, alcătuită din aceleaşi
piese ca la tahimetre (fig.71. ).
Tahimetrul - teodolit este dotat cu cercuri gradate de sticlă, atât cel
orizontal, cât şi cel vertical, având ca dispozitiv de citire un microscop cu
scăriţă centralizată.
Sistemul optic al acestui microscop este alcătuit dintr-o serie de
lentile şi prisme, care conduc imaginea de la cercuri în câmpul microscopic,
montat lângă corpul lunetei.
Pentru acest scop, fasciculul de lumină este introdus în aparat prin
intermediul oglinzii, care poate fi orientată după sursa de lumină.

Fig.71. Tahimetrul - teodolit Zeiss Theo 020
61
1 - obiectivul lunetei; 2 - cleme pentru blocarea şi eliberarea mişcării
cercurilor; 3 - ocularul dispozitivului de centrare optică; 4 - şuruburi pentru
mişcarea cercurilor; 5 - ambaza; 6 - ocularul lunetei; 7 - oglindă pentru
introducerea luminii în aparat; 8 - clema pentru trecerea de la mişcarea
generală la cea de înregistrare; 9 - şurub de fixare a teodolitului în ambază;
10 - şurub de calare.
Principiul de funcţionare a tahimetrului electronic sau staţia
totală Rec Elta 13C
Tahimetrul electronic REC ELTA 13C produs de firma Zeiss din
Germania este întâlnit în toate Oficiile Judeţene de Cadastru din România.
Acest aparat este compus din tahimetrul propriu – zis şi o unitate de
calcul, prevăzută cu memorie pentru înregistrarea datelor. Părţile
componente sunt:
- un ecran în patru linii de afişaj cu câte 40 de caractere fiecare,
având rezoluţia de 240x30 pixeli;
- o tastatură formată din 24 de taste (butoane) cu funcţii multiple;
- acumulatori de alimentare de 4,8 V şi 2 Ah;
- generator de semnal acustic;
- memorie internă de 500 de linii;
- interfaţă de comunicare cu computerul;
- memorie externă – cartelă PCMCIA – 1Mb;
- un cerc orizontal şi unul vertical, electronice;
- o lunetă şi distomatul pentru măsurarea distanţelor.
La utilizarea tahimetrului REC ELTA 13C, se parcurg următoarele
etape de lucru:

Fig.72. Tahimetrul electronic REC ELTA 13C

Comenzile aparatului ELTA(fig.72) :
1. mâner; 2- şuruburile mânerului; 3 – şurubul de închidere a
capacului bateriei; 4 – şurubul de ajustare pentru telemetru; 5 – caseta
bateriei; 6 – vizor iluminat pentru afişare; 7 – focusare (reglaj); 8 – reglarea
reticulului; 9 – ocular; 10 – rama ocularului; 11 – colimatorul; 12 – nivela
alidadei; 13 – comenzi de bază (program); 14 – ecran; 15 – generatorul
semnalului acustic; 16 – tastatură; 17 – interfaţă; 18 – suport mobil; 19 –
şurubul suportului mobil; 30 – şurub de fixare; 32 – racordul trepiedului. 20
– parasolar; 21 – reperul înalt al axelor de balans; 22 – centrare optică; 23 –
senzor de temperatură; 24 – mişcare fină pe orizontală; 25 – mişcare fină pe
verticală; 26 – şurub pentru fixare orizontală; 27 – şurub pentru fixare
verticală; 28 – şurubul lagărului axial ; 29 – modulul de memorie; 31 –
buton de pornire şi oprire; 32 – racordul trepiedului; 33 – şurub pentru
nivelul circular; 34 – contor.
62
1. Iniţializarea tahimetrului. După instalarea în staţie (centrare,
calare) aparatul se porneşte apăsând tasta ON, apărând pe ecran denumirea
aparatului.
Pentru a se putea lucra cu REC ELTA 13C, este necesar mai întâi să
se iniţializeze cercul orizontal şi cercul vertical. Se iniţializează mai întâi
cercul vertical prin mişcarea lunetei de sus în jos, urmărindu-se ecranul şi
răspunzând la indicaţiile existente pe acesta (toate prescripţiile sunt în limba
română).





Apoi se iniţializează cercul orizontal, mişcând tahimetrul în plan
orizontal, urmărind mesajele de pe ecran.




2. Introducerea datelor iniţiale pentru măsurare. Pentru a putea
începe măsurătorile, într-o staţie este necesar să se introducă, în prealabil,
următoarele date:
- înălţimea aparatului în staţie;
- înălţimea reflectorului, care se citeşte pe bastonul reflectorului;
- constanta adiacentă a prismei;
- temperatura aerului;
- presiunea aerului sau înălţimea barometrului – ultimele două sunt
folosite de calculatorul tahimetrului la corectarea automată a măsurătorilor
efectuate;
- scara – de preferat se foloseşte valoarea 1.000.000 (reprezintă de
fapt raportul dintre distanţa calculată din coordonate şi distanţa de măsurat
în teren între aceleaşi două puncte);
- constanta PPM (- 5.000, 5.000).
Introducerea datelor de mai sus se realizează cu tasta INP după care
cu ajutorul cursorului tastaturii numerice şi a tastei ENT.
3. Moduri de măsurare. Pentru executarea măsurătorilor în teren,
aparatul dispune de mai multe programe care pot fi utilizate de operatorul
topograf după cum urmează:
Programul MĂSURARE
* Realizează măsurarea următoarelor date din teren:
- distanţa măsurată între aparat şi prismă;
- unghiul orizontal sau orientarea;
- unghiul vertical.
* Dă posibilitatea calculării în teren a următoarelor elemente:
- distanţa redusă la orizontală;
- diferenţa de nivel relativă;
- coordonatele relative (ΔX şi ΔY) dintre aparat şi punctul vizat.
Programul COORDONATE
Acest program dă posibilitatea realizării drumuirilor tahimetrice
sprijinite sau în circuit închis, pornind de la puncte staţionate de coordonate
cunoscute şi calculând direct în teren coordonatele punctelor de drumuire şi

Iniţializare VI
Balans telescop

Iniţializare V2
Balans telescop

Iniţializare Hz
Balans telescop
63
celor radiate. De asemenea, definind punctele unui contur măsurat, se poate
determina suprafaţa cuprinsă de acest contur.
Programul SPECIAL
Cu ajutorul acestui program se pot realiza lucrări de topografie
inginerească: trasări de aliniamente, unghiuri, pante, racordări de
aliniamente, taluzuri, suprafeţe de secţiuni transversale etc.
Programul RECTIFICĂRI / SETARE
Acest program dă posibilitatea operatorului să aleagă unităţile de
măsură folosite pentru măsurătorile din teren.
De asemenea, se pot verifica cu acest program, parametrii de
funcţionare ai aparatului REC ELTA 13C.
Programul TRANSFER DATE
Acest program realizează transferul reciproc de date dintre aparat şi
un PC, imprimantă, modem, bandă magnetică e.t.c.
Programul EDITOR
Cu acest program se poate modifica şi completa înregistrările
realizate în teren
Programul DOS – PC
Existenţa acestui program, îi dă posibilitatea operatorului topograf să
utilizeze programele şi datele aflate în memoria exterioară a aparatului de pe
cartela magnetică PCMCIA.
4. Realizarea unui tur de orizont cu ajutorul tahimetrului REC
ELTA 13C. Turul de orizont, după cum se ştie, se realizează într-o staţie de
drumuire tahimetrică. Pentru a putea înţelege cum se lucrează cu tahimetrul
electronic REC ELTA 13C, se vor prezenta etapele de lucru:
- centrarea aparatului – firul cu plumb sau centrarea optică să fie pe
punctul de staţie şi platforma trepiedului să fie cât mai orizontală;
- calarea aparatului – axa ZZ a aparatului să coincidă cu verticala
locului ce trece prin punctul topografic şi se realizează cu ajutorul nivelei
torice de calare şi a şuruburilor de calare din ambază. Se precizează că dacă
nu s-a efectuat corect calarea, aparatul va afişa, pentru direcţia măsurată,
numai zecile şi sutele de grade, fără minute şi secunde.
Etapa a II – a. Orientarea aparatului pe direcţia nordului magnetic:
- se porneşte aparatul apăsând tasta ON;
- se iniţializează cercurile aparatului – paragraful 1;
- se introduc datele de bază în aparat cu tasta INP – paragraful 2;
- se apelează programul MĂSURARE cu tasta 1;
- se apelează sub - programul SET HZ cu tastele FCT + 8;
- dacă se orientează aparatul spre nordul magnetic cu un declinator
sau o busolă, atunci se va mişca, în plan orizontal aparatul până se va avea
pe busolă sau declinator direcţia nord, după care se va introduce în aparat
ZERO 0
g
00
c
00
cc
;
- dacă se orientează aparatul spre direcţia nord magnetic, utilizând o
orientare cunoscută, atunci va trebui să se vizeze către punctul de orientare
cunoscută, după care se vor introduce în aparat orientarea cunoscută; pentru
ambele situaţii, după introducerea lui zero sau a orientării cunoscute se va
apăsa tasta ENT de două ori.
Etapa a III – a. Măsurarea punctelor radiate.
După punerea în staţie a aparatului (centrare şi calare) şi orientarea
aparatului, se va intra în programul MĂSURARE.
64
După ce apar elementele programului MĂSURARE pe ecran, se va
viza primul punct din turul de orizont al drumuirii tahimetrice – punctul
înapoi, după următorii paşi:
- se vizează punctul;
- se introduce denumirea punctului – acesta se scrie cu ajutorul
alfabetului şi a numerelor existente în memoria aparatului apăsând tasta
ABC;
- se apasă tasta ENT – acesta va memora numărul punctului vizat şi
toate datele măsurate pentru direcţia respectivă. Pentru punctele radiate se
folosesc diferite coduri pentru acelaşi tip de punct vizat, uşurând unirea
punctelor la întocmirea planului de situaţie.
Operaţiile descrise pentru prima direcţie din turul de orizont se
repetă pentru fiecare direcţie vizată, în sensul acelor de ceasornic, toate
punctele măsurate în turul de orizont.
După măsurarea tuturor punctelor din turul de orizont, se va închide
turul de orizont, citind din nou direcţia de origine, unde va trebui să se
găsească această mărime a orientării, care se încadrează în toleranţă.
Operaţiile descrise mai sus pot fi repetate succesiv în mai multe staţii şi
astfel vom realiza o drumuire tahimetrică.
De asemenea, acest tahimetru mai dispune şi de alte posibilităţi de
măsurare în teren şi de aceea se mai numeşte STAŢIE TOTALĂ.

Sisteme globale de poziţie (G.P.S.)
Din această clasă se prezintă Ge Po S® RS12 cu o singură frecvenţă
şi Ge Po S
®
RD 24 cu două frecvenţe şi cu o opţiune RT şi Ge Po S
®

Experience cu două frecvenţe şi RT (fig.73.).
Acestea sunt sisteme de determinare a coordonatelor geodezice cu
ajutorul sateliţilor şi au următoarele caracteristici (după Leu I. şi colab.
1999):
Fig.73. Sisteme globale de poziţie (G.P.S.)
65
Părţile componente şi principiul de lucru al aparatului
Ashtech 2500 GSR

A. Părţile componente
În vederea prezentării principalelor părţi componente ale GPS- ului
ASHTECH s-au luat date de la firma de specialitate PRIMUL MERIDIAN
din Slatina – Olt, care deţine acest aparat. Pe baza schemei de mai jos se
constată că aparatul este compus din:
Prezentare instrument
Antena









Receptor











Tastatura şi ecranul receptorului











Fig.74. Părţile componente şi principiul de lucru al aparatului
Ashtech 2500 GSR

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9


ecran
C


E


66
Prezentarea tastaturii: (fig.74.)
Tastele digitale 0..9, reprezintă pagini de afişaj şi de meniu:
0-Introducere;
1-Cuprinde date despre sateliţii vizibili ,dacă sânt activi sau inactivi şi
dacă măsoară L1 şi/sau L2, date despre starea de funcţionare a sateliţilor,
timpul GPS;
2-Cuprinde date despre sateliţii care transmit date şi diferite atribute ale
acestora: elevaţie, PDOP;
3-Afişează epocile înregistrate;
4-Cuprinde date despre intervalul de măsurare (se poate seta), date
despre tipul de măsurătoare static, dinamic, stop&go, setare unghi
elevaţie.
5-Cuprinde module program;
6-Cuprinde module program pentru descărcarea forţată a datelor;
7-Oferă posibilitatea setării temperaturii, presiunii;
8-Afişează numele înregistrării şi cantitatea de memorie ocupată;
9-Setări date măsurătoare: nume punct staţionat, h. aparat, posibilitatea
setării opţiunii de înregistrare/neînregistare;
10-Ecran grafic cu dispunerea sateliţilor în jurul punctului staţionat;
C- <CANCEL> ieşire din pagina curentă;
E- <ENTER> acceptare date introduse;


B. Principiul de lucru
a. Date generale
Construirea reţelelor geodezice cu ajutorul sateliţilor artificiali a
reprezentat de la început un progres tehnico-ştiinţific, dar de-a lungul
timpului a suferit o serie de perfecţionări, care au dus în final la creşterea
productivităţii şi la mărirea preciziei de determinare a poziţiei absolute a
punctelor.
Primul sistem de poziţionare globală a fost Navy Navigational
Satellite System (NNSS) denumit şi sistemul TRANSIT. A fost proiectat în
anul 1958 şi dezvoltat de armata SUA, în principal pentru determinarea
poziţiei exacte a navelor şi avioanelor militare. Din anul 1964 a început să
fie accesat şi de către utilizatori civili pentru navigaţie şi poziţionare, fiind
de asemenea, introdus de către geodezi în lucrările lor (Păunescu C.,2001).
Sistemul Global de Poziţionare este alcătuit din următoarele părţi
componente principale (subsisteme): - sistemul spaţial;
- sistemul de control;
- sistemul utilizatorilor.
Sistemul spaţial se ocupă de lansarea sateliţilor artificiali, activitate
ce trebuie cunoscută doar de către principalii utilizatori. Acesta este alcătuit
dintr-o constelaţie de sateliţi care emit mesaje de navigaţie, pe baza datelor
înregistrate periodic de la staţiile sistemului de control şi a unor mesaje
emise de oscilatoarele satelitului în două benzi de frecvenţa L
1
şi L
2
.
Informaţiile finale sunt transmise de sateliţi sub formă de coduri, fiind
recepţionate de către sistemul utilizatori.
Funcţionarea sistemului GPS depinde foarte mult de cunoaşterea
orbitelor satelitare, informaţii ce sunt furnizate de către almanah şi
efemeride. Almanahul cuprinde un set de date de precizie scăzută, pe baza
cărora se determină vizibilitatea sateliţilor în mai multe puncte de pe Terra.
Pentru menţinerea lui în parametrii de funcţionare trebuie reactualizat la
Săgeţi defilare meniu
67
fiecare 6 zile, făcându-se corecţii ale cronometrelor şi parametrilor
sateliţilor.
Efemeridele reprezintă un set de parametrii cu ajutorul cărora se
determină poziţia exactă a satelitului la un moment dat. Poziţia exactă a
efemeridelor se calculează pe baza datelor înregistrate de la staţiile
monitoare ale sistemului de control, obţinându-se astfel orbitele de referinţă
ale sateliţilor.
Sistemul de control este format din mai multe staţii amplasate la sol
pentru urmărirea şi monitorizarea continuă a sateliţilor. În cadrul acestuia
este inclus Sistemul Operaţional de Control (OCS), format din staţia
principală de control, staţii monitoare şi staţii de control la sol.
Elementele orbitale şi parametrii efemeridelor urmăriţi şi controlaţi
de acest sistem sunt:
- A - rădăcina pătrată a semiaxei mari a orbitei;
- excentricitatea orbitei;
- t
OE
- timpul de referinţă al efemeridei;
- Io - înclinarea la timpul de referinţă;
- I - rata de schimbare a înclinării;
-
oo
- ascensia dreaptă la timpul de referinţă;
- - rata de schimbare a ascensiei drepte;
- - argumentul perigeului;
- M
o
– media anomaliei la timpul de referinţă;
-
n
- media de schimbare a mişcării;
- Cuc, Cus - corecţii ale argumentului latitudinii;
- Crc, Crs - corecţii ale razelor orbitale;
- Cic, Cis,- corecţii ale înclinării, (Păunescu C., 2002).
Sistemul utilizatori include toţi utilizatorii de echipamente GPS, care
recepţionează semnale în vederea poziţionării. Echipamentul de teren
include unităţile receptoare şi instrumentele auxiliare: senzori meteo,
ambaze, trepiede şi aparatură auxiliară.
b. Principiul de lucru - măsurătorile cu receptoare GPS se
deosebesc de cele clasice, deoarece rezultatul acestora este reprezentat fie de
coordonatele carteziene (X,Y,Z), fie de coordonatele geografice - altitudine,
latitudine şi longitudine.
Suprafaţa de referinţă este unitară pentru toate coordonatele
menţionate, aceasta fiind elipsoidul WGS-84-World Geodetic Sistem.
Măsurătorile GPS derivă din măsurătorile de cod (pseudodistanţe)
sau măsurători de fază. Rezultatele acestor măsurători pot fi prelucrate în
timp real sau prin post - procesare. Determinările în timp real se realizează
atunci când coordonatele se obţin în teren, în urma prelucrării unei singure
epoci de măsurători sau chiar a mai multor epoci. Precizia acestor
măsurători este mică de ordinul metrilor, de aceea acest tip de măsurători nu
trebuie utilizat în măsurătorile geodezice.
Procesul de determinare prin post - procesare necesită stocarea
observaţiilor pe suport magnetic şi prelucrarea ulterioară cu un program
adecvat. Precizia acestui procedeu depinde foarte mult de timpul de
staţionare şi de distanţa dintre puncte. Cu cât timpul de staţionare este mai
mare, iar distanţa dintre puncte este mai mică, cu atât precizia determinării
coordonatelor creşte.
Determinarea unui punct necunoscut în funcţie de coordonatele unui
punct, prin procedeul poziţionării relative, se realizează prin staţionare în
ambele puncte cu un receptor GPS, observaţiile efectuându-se simultan.
68
În lucrările de cadastru, la parcurgerea traseelor sinuoase ale
drumurilor, căilor ferate şi ridicarea altor detalii se utilizează metoda
semicinematică. Metoda se caracterizează prin măsurători cu două
receptoare, unul aplicat într-o staţie fixă şi celălalt în mişcare. Receptorul în
mişcare staţionează în unele puncte dinainte stabilite. Pe baza acestor
măsurători se întocmesc foarte rapid şi precis planuri topografice şi
cadastrale.
Determinările GPS sunt măsurători de distanţe, rezultate din
înregistrarea diferenţei de timp dintre semnalul receptat de satelit şi cel
generat de satelit
Pentru a efectua măsurători GPS este necesar ca pe bolta cerească să
se afle minimum 4 sateliţi, cu ajutorul cărora se determină poziţia
tridimensională a receptorului situat pe sol. Precizia determinării este
dependentă de poziţia receptorului faţă de sateliţii vizibili. Cea mai bună
geometrie se realizează atunci când sateliţii sunt poziţionaţi în toate cele
patru cadrane şi au o elevaţie de 40
0
-70
0
deasupra orizontului.
În vederea obţinerii unor puncte de sprijin în Sistemul de Proiecţie
Stereo-1970 trebuie folosite puncte din Reţeaua Geodezică de Stat de ordin
superior, aflate într-o stare de conservare cât mai bună, care se vor măsura
GPS în funcţie de un punct de referinţă fix. Pe baza măsurătorilor efectuate
se determină coordonatele punctelor în Sistemul de Proiecţie Geografic
WGS-84, iar legătura dintre puncte se realizează cu ajutorul procesorului
Spectrum Surey, reţeaua rezultată se va compensa cu programul Network
Adjustment.
c. Prezentarea unei sesiuni de măsurători:
1- centrarea şi calarea antenei pe punct;
2- conectarea cablurilor antenăÆreceptor, receptorÆsursă de alimentare;
3- pornire receptor, iniţializare, setare nume punct, h. aparat, unghi de
elevaţie, mărime epoci;
4- terminarea sesiunii de măsurători (oprire aparat, salvarea se face
automat);
5 - descărcare măsurători - descărcarea se face prin intermediul unui port
serial, utilizând un program special de descărcare “prolink” sau “download”;
6 - prelucrarea datelor – se face cu programul “spectrum survey”;
7 - compensarea măsurătorilor-se face cu programul “network adjustment”;
8 - transformarea stereo localÆstereo 70 se face cu programul Toposys.
În urma prelucrării măsurătorilor cu programele menţionate, se obţin
coordonatele locale ale punctelor în Sistemul Stereografic. Aceste
coordonate se transformă prin transcalcul în coordonate absolute
stereografice 1970, având ca elipsoid de referinţă, elipsoidul Krasovski.
Formula de calcul este:

)
4
1 ( )
1
1 (
2
2
o
R
s
c
m
c
s
S
4
c
1
c

-
s
S
=K
2
raportul de reducere din plan local în stereo 1970;
- c = 0,99975 este raportul de scară în proiecţie stereo 1970;
- s = distanţa de la centrul de proiecţie la punctul dat;
- R
o
= 6378956,681m = raza medie de curbură a elipsoidului pentru
punctul central de proiecţie.
Sistemul informaţional grafic de teren sau computer grafic de teren
Modelul prezentat din această grupă este Map 500, care este un
sistem informaţional de tip “bază de date GIS” ce culege date de la orice
69
aparat Zeiss (nivelă digitală), staţie totală, GPS – prin cartelă PCMCIA, sau
oricare aparat prevăzut cu o interfaţă serială RS 232 şi cu ajutorul căruia se
realizează direct harta suprafeţei ridicate, folosind programele implementate
în sistem (fig.75. ).

Fig.75. Map 500 – Culegerea datelor şi realizarea sistemului
informaţional geografic (după Leu I. şi colab. 1999)

Reţinem: Pe teren dintr- un punct pot fi duse vize în toate direcţiile şi sub
diferite înclinări, obţinându-se trei feluri de unghiuri, ce caracterizează
fiecare viză dusă şi anume:
- unghiuri orizontale, rezultate din deschiderea a două planuri
verticale ce trec prin direcţia aleasă;
- unghiuri verticale, rezultate din înclinarea vizei faţă de planul
orizontal;
- unghiuri de orientare, măsurate de la direcţia nordului magnetic
(geografic) până la viza dusă, în sensul acelor de ceasornic.
Unghiul zenital (Z) este unghiul format între verticala locului dată de
firul de plumb şi planul înclinat al terenului, iar unghiul de înclinare (i) este
unghiul format de planul orizontal, cu planul înclinat al terenului.
Observaţie: Pentru a efectua măsurători GPS este necesar ca pe bolta
cerească să se afle minimum 4 sateliţi, cu ajutorul cărora se determină
poziţia tridimensională a receptorului situat pe sol. Precizia determinării este
dependentă de poziţia receptorului faţă de sateliţii vizibili. Cea mai bună
geometrie se realizează atunci când sateliţii sunt poziţionaţi în toate cele
patru cadrane şi au o elevaţie de 40
0
-70
0
deasupra orizontului.
70
TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin unghiul zenital Z şi unghiul de înclinare i?
Răspuns:
Unghiul zenital (Z) este unghiul format între verticala locului dată de firul
de plumb şi planul înclinat al terenului, iar unghiul de înclinare (i) este
unghiul format de planul orizontal, cu planul înclinat al terenului.
2. Care sunt unghiurile ce se pot măsura cu aparatele topografice?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt datele ce trebuie să se introducă pentru a începe
măsurătorile, într-o staţie totală?
a. - înălţimea aparatului în staţie;
b. - înălţimea reflectorului, care se citeşte pe bastonul reflectorului;
c. - constanta adiacentă a prismei;
d. - temperatura aerului şi presiunea aerului sau înălţimea
barometrului;
e - constanta PPM (- 5.000, 5.000).
Rezolvare: ☻☻☻☻☻
De rezolvat:
2. Care sunt accesoriile tahimetrelor teodolite?
a. – o busolă;
b. - cutia;
c. - trepiedul;
d. - jalonul;
e. – firul cu plumb.
Rezolvare: O O O O O

2.4. Punerea în staţie a aparatelor şi măsurare unghiurilor şi distanţelor

2.4.1. Punerea în staţie a aparatelor
Pentru a se putea efectua măsurarea cât mai corectă a unghiurilor şi
distanţelor trebuie să efectuăm următoarele operaţii:
a) centrarea aparatului în punctul de staţie;
b) calarea sau orizontalizarea aparatului;
c) punerea la punct a lunetei.
a) Centrarea aparatului în punctul de staţie – această operaţie
constă în amplasarea axului principal al aparatului, firul cu plumb şi punctul
matematic al bornei topografice pe aceiaşi linie verticală.
Centrarea se face:
I. mecanic – prin aşezarea aparatului deasupra punctului, având în
vedere să se respecte două condiţii de bază şi anume:
1 – platforma trepiedului să fie cât mai orizontală;
2 – firul cu plumb să cadă exact pe punctul matematic (la intersecţia
dintre cele două diametre).
Înainte de amplasarea aparatului pe punctul matematic se aduce
platforma aparatului la înălţimea pieptului operatorului.
Ca să se realizeze centrarea perfect, se aşează aparatul pe trepied,
după care se prinde de acesta prin intermediul şurubului pompă şi se asigură
71
aparatului o mişcare de translaţie pe trepied, până când se constată că firul
cu plumb cade exact pe punctul matematic.
II. Centrarea optică sau laser – aparatele moderne, sunt prevăzute
cu un microscop amplasat în interior iar mai nou cu un sistem laser, prin
care se poate urmări dacă se respectă condiţia ca: axul principal al
aparatului, firul cu plumb şi punctul matematic să se afle pe aceeaşi
verticală. Dacă se respectă această condiţie, punctul matematic se va afla în
centrul optic al microscopului, adică în cerculeţul gravat pe acesta sau
punctuleţul roşu emis de dispozitivul laser a aparatului se situează exact pe
punctul matematic.
b) Calarea sau orizontalitatea aparatelor – operaţia se face cu scopul de
a aşeza cercul orizontal al aparatului într-o poziţie perfect orizontală, iar
axul principal al aparatului care face corp comun cu cercul orizontal să se
amplaseze perfect vertical (fig.76. ).

poziţia I poziţia II poziţia III

Fig.76. Calarea sau orizontalitatea aparatelor

Calarea aparatului se face folosind cele 3 şuruburi de calare
amplasate pe ambază sub forma unui triunghi şi sunt dispuse la 120
0
unul
faţă de celălalt.
Realizarea acestei operaţii se face astfel: - se aşează nivela torică de
pe furca aparatului paralel cu două şuruburi de calare, după care se
acţionează cu aceeaşi intensitate de cele două şuruburi, dar în sens opus
(folosind ambele mâini), până când bula de aer apare între cele două repere
de pe nivelă. După aceea se roteşte aparatul cu 100
g
(deci nivela cilindrică
are o poziţie perpendiculară, pe cea iniţială) şi se acţionează cel de-al treilea
şurub, până când şi în această poziţie bula de aer a nivelei se găseşte între
cele două repere.
Această operaţie se repetă de 2-3-4 ori, până când în ambele poziţii
bula de aer se menţine între reperele nivelei. Pentru a verifica dacă aparatul
nu este dereglat, în final se aşează nivela cilindrică (torică), paralel cu cele
două şuruburi de calare folosite, după care se roteşte luneta cu 200
g
(cap la
cap) şi se observă dacă bula de aer se menţine între reperele nivelei (dacă
da, operaţia este perfectă).
Dacă nu se menţine, se face rectificarea aparatului eliminând
jumătate din eroare, prin acţionarea celor două şuruburi de calare, iar
jumătate prin rectificarea nivelei torice, ridicând de un capăt sau altul până
când se aduce bula între cele două repere.
c) Punerea la punct a lunetei – se face cu scopul de a se putea
efectua citirea corectă pe stadie şi vizarea corectă a semnalelor, acţionând
asupra cremalierei sau moletei, care se găseşte pe tubul obiectiv, până când
imaginea este perfect clară şi este formată în planul firelor reticulare.
Punerea la punct a lunetei, se face ori de câte ori se modifică distanţa
de la aparat până la stadie sau până la semnal. Claritatea firelor reticulare se
72
realizează din cremaliera tubului ocular, se face înainte de vizare, o singură
dată şi nu de fiecare dată când se modifică distanţa.

2.4.2. Metode de măsurare a unghiurilor orizontale
Măsurarea unghiurilor orizontale se face prin intermediul a patru
metode:
1 – metoda simplă;
2 – metoda turului de orizont;
3 – metoda repetiţiei;
4 – metoda reiteraţiei.
A. Metoda simplă
Această metodă este folosită în cazul unghiurilor singulare măsurate
pentru unele puncte de radiere răzleţe, sau pentru măsurarea unghiurilor
interioare sau exterioare ale drumuirilor, în cazul ridicărilor de suprafeţe
mici de teren (fig.77.).

Fig.77. Metoda simplă

Citirea unghiurilor se face în ambele poziţii ale lunetei:
a) cu eclimetrul în partea stângă, deci în poziţia normală (N);
b) cu eclimetrul în partea dreaptă a operatorului, deci în poziţie
răsturnată (R);
Se consideră unghiul 1,O,2, al cărei valoare trebuie determinată.
Pentru aceasta în punctul O, se fixează aparatul, se centrează pe punctul
matematic, se calează şi se introduce zero vernier în coincidenţă cu zero
cerc gradat.
Se blochează mişcarea înregistratoare şi se eliberează pârghia de
mişcare în plan orizontal – neînregistratoare. După aceea se vizează jalonul
din punctul 1, se blochează mişcarea neînregistratoare.
Pentru a viza jalonul din punctul 2, mai întâi deblocăm mişcarea
înregistratoare, după care deblocăm şi mişcarea neînregistratoare şi rotim
aparatul în sensul acelor de ceasornic, până când prindem în colimatorul
lunetei, baza jalonului din punctul 2. După aceea se blochează mişcarea
neînregistratoare cu luneta pe jalon, iar din şurubul de fină mişcare,
amplasăm firul vertical reticular pe mijlocul jalonului.
La vernierul V
1
şi V
2
se citesc gradaţiile de pe cercul gradat pe care
le vom nota cu C
1
şi C
1
± 200
g
.
Valoarea unghiului rezultă direct din citirea de pe cerc, deoarece
s-a pornit de la viza spre semnalul din 2, cu citirile de 0
g
la V
1
şi 200
g
la V
2
.
Introducerea diviziunii zero vernier în coincidenţă cu zero cerc
gradat pe direcţia O1, nu este obligatorie. Se poate porni şi cu o citire
oarecare C
1
, după care se vizează semnalul din 2, efectuându-se citirea C
2
.
Pentru aflarea unghiului şi în cea de a doua poziţie, cu eclimetrul în
73
dreapta, se roteşte luneta în plan vertical cu 200
g
şi se revine din nou pe
semnalul din 1. După vizarea acestuia se fac citirile la ambele verniere,
obţinându-se întotdeauna valori care se diferenţiază faţă de poziţia N, cu
200
g
.
Se roteşte aparatul în sensul acelor de ceasornic şi se vizează
semnalul din 2, după care se efectuează citirile la cele două verniere. Datele
obţinute se trec în carnetul de teren în următorul tabel:

Calculul unghiurilor orizontale prin metoda simplă

Tabelul 4
Vize
Poz. lunetei
Citiri
Media
2
2 1
V V V

Media
2
R N R

Valoarea
unghiului
( )
de la la
vernierul
V
1
V
2
0
1
N 80
g
56
c
280
g
57
c
80
g
56
c
50
cc
80
g
57
c

14
g
75
c
50
cc
R 280
g
57
c
80
g
58
c
280
g
57
c
50
cc
2
N 95
g
31
c
295
g
32
c
95
g
31
c
50
cc
95
g
32
c
50
cc
R 295
g
33
c
95
g
34
c
295
g
33
c
50
cc


Media între V
1
şi V
2
şi între N şi R se efectuează numai la minute şi
secunde, păstrându-se pentru fiecare viză, valoarea gradelor de la V
1
şi
poziţia N.
Valoarea definitivă a unghiului rezultă din scăderea citirilor C
1
-C
2
,
din coloana a 7 – a.
B. Metoda turului de orizont
Se foloseşte în cazul ridicărilor prin metoda radierii şi la măsurarea
unghiurilor de triangulaţie.
Această metodă se caracterizează prin faptul că în jurul punctului de
staţie 101, trebuie să ducem mai multe vize dispuse sub formă de raze,
pentru a măsura unghiurile.
Viza de bază se duce mai întâi spre un punct cunoscut (de drumuire,
de triangulaţie de ordin superior) şi apoi în sensul acelor de ceasornic, se
vizează punctele semnalizate, înregistrându-se citirile în ambele poziţii ale
lunetei şi la ambele verniere sau microscoape.
În ridicările topografice independente, metoda este des folosită la
ridicările de detaliu, luându-se prima viză de bază, punctul cel mai
îndepărtat de staţie, de unde se fac măsurătorile de unghiuri. Pentru a
măsura unghiurile la metoda radierii, se vizează având zero “0” vernier în
coincidenţă cu zero “0” cerc gradat, jalonul din punctul ales ca aliniament
de bază (101 – 102).
După aceea se roteşte aparatul în sensul acelor de ceasornic şi se
măsoară pe rând unghiurile, formate de aliniamentele respective, cu
aliniamentul de bază (fig.78.).


Fig.78. Metoda turului de orizont
74

Ultima viză se efectuează tot pe aliniamentul de bază şi acesta
trebuie să se închidă exact pe 400
g
, dacă nu se închide înseamnă că nu s-au
efectuat corect citirile.
Datele se trec în caietul de teren, într-un tabel asemănător cu cel de
la metoda simplă.
C. Metoda repetiţiei
Această metodă se caracterizează prin aceea că, fiecare unghi este
măsurat de mai multe ori pe sectoare de cerc diferite. Valoarea lui se
determină din diferenţa ultimei şi primei citiri, împărţită la numărul
repetiţiilor.
Folosirea acestei metode este necesară de obicei pentru stabilirea
unei precizii mari a unghiurilor singulare, măsurate cu tahimetrul.
Se consideră unghiul 101-0-102, al cărei valoare trebuie determinată
prin această metodă. Pentru aceasta se staţionează în punctul 0 cu aparatul,
după care se vizează semnalul din 101 şi se fac citirile la cele două verniere
sau la microscopul tahimetrului şi se înscriu în carnetul de teren.
După aceea se deblochează mişcarea înregistratoare şi se roteşte
aparatul în sensul acelor de ceasornic, până când viza ajunge în punctul 102
şi se blochează pe semnal. Se aduce aparatul rotindu- l în sens direct, iar pe
semnalul din punctul 101 şi după ce l-am vizat, se eliberează pârghia
mişcării înregistratoare şi se duce pe semnalul din 102, efectuând astfel cea
de a doua repetiţie. Reţinem că în carnetul de teren avem înscrise, numai
citirile de la începutul şi de la sfârşitul operaţiei de măsurare a unghiurilor.
Se observă că unghiul se măsoară succesiv de mai multe ori, luându-
se ca punct de plecare, de fiecare dată, punctul la care a fost oprită operaţia
precedentă.
Datele se înscriu şi se calculează astfel:
Tabelul 5

Nr.
rep
Vize
Citiri
Media
2
2 1
V V V

Unghi
dedus
Valoarea
adevărată
a unghiului
De la la
V
1
V
2
5 0
101 18
g
60
c
20
cc
218
g
61
c
30
cc
18
g
60
c
75
cc
111
g
41
c
55
cc
5
55 41 111
cc c g


23
g
28
c
31
cc 102 130
g
52
c
70
cc
330
g
51
c
70
cc
130
g
52
c
30
cc

D. Metoda reiteraţiei
Este o măsurare repetată a unghiurilor din jurul unui punct, pe
porţiuni diferite ale cercului gradat. Metoda are aplicaţie în triangulaţia de
diferite ordine, în geodezie şi topografie şi se execută în mod obişnuit cu
tahimetrele.
Pentru aplicarea metodei se fixează în primul rând numărul de
reiteraţii şi valorile de plecare ale acestora. De exemplu, dacă se doreşte să
se refacă 4 reiteraţii cu un tahimetru modern vom avea:
g
g
100
4
400
10 , iar
valorile de origine ale reiteraţiilor vor fi: 0
g
, 100
g
, 200
g
, 300
g
.
În consecinţă, se va executa câte o înregistrare a unghiurilor în tur de
orizont, pentru fiecare reiteraţie, pornindu-se de la valorile notate mai sus şi
făcându-se compensare în tur de orizont. Apoi se calculează media valorilor
(la minute şi la secunde).
75
2.4.3. Metoda de măsurare a unghiurilor verticale
Această metodă se foloseşte pentru cunoaşterea valorilor unghiurilor
verticale, utilizate pentru reducerea distanţelor la orizontală şi pentru
calculul pe cale trigonometrică, a diferenţei de nivel între puncte.
Unghiurile verticale sunt de două feluri (fig.79.):
a) unghiuri zenitale;
b) unghiuri de pantă sau de înclinare.
Tabelul 6

Sensul de măsurare faţă
de orizontală
Unghiul de pantă
(înclinare)
Unghiul zenital
(Z)
Viza de sus
Viza de jos
i
1
= 12
g

i
2
= 388
g

Z
1
= 88
g

Z
2
= 112
g


a) unghiul de înclinare b) unghiul zenital

Fig.79. Metoda de măsurare a unghiurilor verticale

Se observă că este posibil să facem trecerea de la unghiurile zenitale
la cele de pantă şi invers, astfel:
g g g g
2 2
g g g
1
g
1
12 100 112 100 Z I
12 88 100 Z 100 I
1 10 1 10 Z
1 8 1 Z 10

La măsurarea unghiurilor verticale se instalează aparatul într-una din
extremităţile aliniamentului şi se vizează cealaltă, la înălţimea aparatului
(fig.80.).
Se face calarea nivelei eclimetrului, la aparatele prevăzute cu un
asemenea dispozitiv, după care se citeşte mărimea unghiului vertical, la
scăriţa cercului vertical.
La aparatele cu citire optică centralizată, concomitent cu valoarea
unghiului orizontal se poate citi şi mărimea unghiului vertical, pe ecranul de
culoare galbenă notată cu V.


Fig.80. Măsurarea unghiurilor verticale

76
2.4.4. Metode de măsurare a unghiurilor de orientare
Metoda constă în măsurarea directă pe teren a orientărilor laturilor,
fiind importante deoarece, se pot calcula coordonatele punctelor. Modul
acesta de măsurare a orientărilor laturilor se foloseşte în special la ridicările
topografice prin metoda drumuirii şi radierii.
Metoda orientărilor directe prezintă avantajul că permite obţinerea
pe cale directă a acestora, prin măsurarea pe teren. Pentru a se determina
orientările laturilor unui poligon, mai întâi se măsoară orientarea laturii de
plecare, cu ajutorul busolei topografice sau a declinatorului ataşat la
tahimetru.
Spre exemplificare se dă următorul poligon (fig.81.):

Fig.81. Măsurarea directă a orientărilor

În acest sens, se instalează aparatul în punctul 101, introducându-se
zero în aparat şi se blochează mişcarea înregistratoare. Se ataşează pe braţul
furcii busola sau declinatorul şi cu mişcarea neînregistratoare liberă se
îndreaptă luneta spre direcţia nordului magnetic, conform indicaţiei acului
magnetic.
După aceea se deblochează mişcarea înregistratoare şi se roteşte
aparatul în sensul acelor de ceasornic, vizând semnalul din punctul 102 şi se
obţine orientarea θ
101-102
, care se înregistrează în carnetul de teren.
Orientările punctelor 102, 103, 104, pot fi măsurate în continuare sau
se pot calcula, pornind de la orientarea de bază după următoarele formule:
θ
101-102
= cunoscută
θ
102-103
= θ
101-102
+ 200
g
-
'
2
'
2

θ
103-104
= θ
102-103
+ 200
g
-
'
3
'
3

θ
104-101
= θ
103-104
+ 200
g
-
'
4
'
4

Verificare:
θ
101-102
= θ
104-101
+ 200
g
-
'
1
'
1
- această orientare trebuie să fie
egală cu orientarea la plecare θ
101-102
.
Formula de mai sus se utilizează numai în cazul în care se cunosc
unghiurile interioare (
''
).
Unghiurile interioare trebuie compensate, înainte de a se utiliza în
cadrul formulelor de calcul a orientărilor, după următoarea relaţie:
n
i
g
i
n
1
) 2 ( 200
i
- suma unghiurilor interioare într-un poligon.
n = numărul de unghiuri.
Dacă se cunosc unghiurile exterioare (β) şi ele au fost compensate în
prealabil cu ajutorul următoarei relaţii:
77
n
1 i
g
) 2 n ( 200 i - suma unghiurilor exterioare într- un poligon.
n = numărul unghiurilor.
Atunci orientările se vor calcula astfel:
θ
101-102
= cunoscută
θ
102-103
= θ
101-102
+ β
2

– 200
g

θ
103-104
= θ
102-103
+ β
3

- 200
g

θ
104-101
= θ
103-104
+ β
4

- 200
g

Verificare:
θ
101-102
= θ
104-101
+ β
1

- 200
g
= θ
101-102
cunoscută.
Dacă au fost măsurate direct orientările în teren atunci putem calcula
valorile unghiurilor orizontale astfel:
α
1
= θ
101-104
- θ
101-102
β
1
= 400
g
- α
1

α
2
= θ
102-101
- θ
102-103
β
2
= 400
g
- α
2
α
3
= θ
103-102
- θ
103-104
β
3
= 400
g
- α
3

α
4
= θ
104-103
- θ
104-101
β
4
= 400
g
- α
4

Exemplu: α
2
'
= 120
g
21
c
; θ
101-102
= 68
g
40
c

θ
102-103
= θ
101-102
+ 200
g
– α

2
= 68
g
40
c
+ 200
g
– 120
g
21
c
= 148
g
19
c

Dacă s-au măsurat unghiurile exterioare: β
2

= 279
g
79
c

θ
102-103
= θ
101-102
+ β
2

– 200
g
= 68
g
40
c
+ 279
g
79
c
– 200
g
= 148
g
19
c


2.4.5. Măsurarea indirectă a distanţelor
Pentru evitarea greutăţilor şi micşorarea timpului necesar în cazul
măsurării directe a distanţelor, au fost concepute numeroase metode şi
aparate prin care distanţele să fie obţinute indirect fără parcurgerea efectivă
a traseelor.
A. Principiul metodei – această metodă se bazează pe asemănarea
triunghiurilor care se formează prin observarea pe miră a proiecţiilor firelor
stadimetrice (fig.82. ).



Fig.82. Principiul metodei de măsurarea indirectă a distanţelor

Din triunghiurile asemenea OAB şi Oab, se pot obţine următoarele
relaţii:
h
H
d
D
h
H
; de unde: D = H
h
d


D = distanţa de la aparat la stadie;
d = distanţa de la ocular la plăcuţa reticulară;
78
H = valoarea citită pe stadie între proiecţiile firelor stadimetrice
(s-j);
h = distanţa dintre firele stadimetrice pe plăcuţa reticulară a lunetei.
La acelaşi aparat raportul
h
d
, se menţine neschimbat şi se numeşte
constanta stadimetrică, notată cu K, de unde rezultă că:
D = K · H
B. Stadia topografică obişnuită: - are lungimea de 4 m şi este
formată din două jumătăţi de câte 2 m şi din bara de fixare cu mâner sau
pârghie de blocare a stadiei (fig.83. ).

Fig.83. Citirea la miră

Diviziunile mirei se aplică pe un fond alb din cm în cm. Cele de la
primul şi al treilea metru sunt de culoare neagră sau albă, iar cele de al
doilea şi al patrulea metru sunt de culoare roşie.
Diviziunile sunt grupate din decimetru în decimetru şi sunt
amplasate alternativ la stânga şi la dreapta axei verticale a scării gradate.
Decimetrii sunt numerotaţi de la 0-39 astfel: dm cu soţ la stânga axei
verticale, iar dm fără soţ la dreapta axei verticale. Numerele care marchează
dm se înscriu cu negru.
- cifra 2 de pe miră reprezintă metri sau mii de milimetri.
- cifra 3, 4, 5, 6 reprezintă decimetri sau sute de milimetri;
- fiecare picior al E – ului şi intervalele de culoare alternativă,
reprezintă centimetri sau zeci de milimetri;
- milimetrii pe miră se aproximează.
Citirea la mira obişnuită: (fig.83.)
- citirea sus “s” = 2.440 mm;
- citirea mijloc “m” = 2.400 mm;
- citirea jos “j” = 2.360 mm.
Din imagine (fig. 123) se observă că:
m = mm 400 . 2
2
360 . 2 440 . 2
2
2
.
Dacă din citire m
j s
m
j
2
, atunci trebuie să se refacă citirea,
deoarece nu a fost făcută corect.
C. Tehnica măsurării stadimetrice a distanţelor
Fie de măsurat distanţa AB, situată pe teren şes. Se instalează
aparatul în punctul A, iar în B se aşează mira în poziţie verticală. Figurând
mersul razelor, rezultă triunghiurile EFG şi MFP, care sunt asemenea:
(fig.84.).
79

Fig.84. Tehnica măsurării stadimetrice a distanţelor

Se poate scrie:
h
H
f
d
sau
h
H
VF
F
i
H H
, de unde d = H
h
f
H .
Raportul K
h
f
K cunoscut şi constant, se numeşte constantă
stadimetrică şi are valoarea egală cu 100, adică lentila obiectivului se
construieşte astfel încât distanţa ei focală să fie de 100 ori mai mare decât
distanţa dintre firele stadimetrice.
În cazul lunetei analitice
D = K · h = 100 · H, deoarece f + e = c = 0.
În vederea realizării acesteia, se citeşte pe miră numărul generator
EC = H, iar de pe pantă se calculează cu aceeaşi formulă ca şi pe teren şes.
D = K · H – în cazul lunetei analitice;
D = K · H + c – în cazul lunetei neanalitice.
Procedeul cu mira verticală: - ca să se realizeze măsurarea
distanţei AB, se instalează în punctul A aparatul. Se îndreaptă apoi luneta
spre mira aşezată în punctul B şi ţinută în poziţie verticală, cu ajutor ul unei
nivele sferice (fig.85.).
După aceea se fac citirile la firele stadimetrice şi aplicând relaţia
cunoscută, se calculează distanţa înclinată.
Di = K (s-j)

Fig.85. Măsurarea stadimetrică a distanţelor cu mira în poziţieverticală

Pentru a avea distanţa redusă la orizontală între A şi B adică Do
A-B
,
valoarea obţinută precedent, trebuie să se înmulţească din nou cu cos i sau
cu sin Z, ceea ce face ca relaţia de mai sus să se scrie astfel:
Do = Di cos i = K(s-j) cos
2
i sau Do = K(s-j) sin
2
Z
80
Dacă dorim să aflăm distanţa în m:

000 . 1
sin ) (
000 . 1
cos ) (
2
2
Z j s K
Do
i j s K
Do
j K
j K
de unde K = 100.
Exemplu: Să se stabilească distanţa între punctele A şi B, având
efectuate următoarele citiri:
S = 1.830 mm.
M = 1.500 mm. Unghiul Z = 97
g
45
c

J = 1. 170 mm

65,78m 0,999564
10
660
45 97 sin
1.000
1.170) 100(1.830
1.000
Z j)sin K(s
D
c g 2
2
o
65 0,
66
si
1. 10 j) K(

Reţinem: Pentru a se putea realiza măsurarea cât mai corectă a unghiurilor
şi distanţelor trebuie să se efectueze operaţia de punere în staţie a aparatului,
care constă în parcurgerea următoarelor etape: a) centrarea aparatului în
punctul de staţie; b) calarea sau orizontalizarea aparatului; c) punerea la
punct a lunetei.
Măsurarea unghiurilor orizontale se face prin intermediul a patru
metode: 1 – metoda simplă; 2 – metoda turului de orizont; 3 – metoda
repetiţiei; 4 – metoda reiteraţiei.
Metoda de măsurare a unghiurilor verticale se foloseşte pentru
cunoaşterea valorilor unghiurilor verticale, utilizate pentru reducerea
distanţelor la orizontală şi pentru calculul pe cale trigonometrică, a
diferenţei de nivel între puncte. Unghiurile verticale sunt de două feluri: a)
unghiuri zenitale; b) unghiuri de pantă sau de înclinare.
Metoda constă în măsurarea directă pe teren a orientărilor laturilor,
fiind importante deoarece, se pot calcula coordonatele punctelor. Modul
acesta de măsurare a orientărilor laturilor se foloseşte în special la ridicările
topografice prin metoda drumuirii şi radierii.
Observaţie: Pentru evitarea greutăţilor şi micşorarea timpului necesar în
cazul măsurării directe a distanţelor, au fost concepute numeroase metode şi
aparate prin care distanţele să fie obţinute indirect fără parcurgerea efectivă
a traseelor.

TEST DE EVALUARE

1. Cum se realizează operaţia de centrare optică sau laser a aparatelor?
Răspuns:
Centrarea optică sau laser – aparatele moderne, sunt prevăzute cu un
microscop amplasat în interior iar mai nou cu un sistem laser, prin care se
poate urmări dacă se respectă condiţia ca: axul principal al aparatului, firul
cu plumb şi punctul matematic să se afle pe aceeaşi verticală. Dacă se
respectă această condiţie, punctul matematic se va afla în centrul optic al
microscopului, adică în cerculeţul gravat pe acesta sau punctuleţul roşu emis
de dispozitivul laser a aparatului se situează exact pe punctul matematic.
2. Cum se realizează operaţia de calare sau orizontalizare a
aparatelor?
Răspuns:


81
Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt metodele de măsurare a unghiurilor orizontale?
a. – metoda simplă;
b. – metoda turului de orizont;
c. – metoda repetiţiei;
d – metoda reiteraţiei;
e. – metoda centrării.
Rezolvare: ☻☻☻☻ O
De rezolvat:
2. La citirea pe stadie raportul
2
j s j
trebuie să fie egal cu?
a. – citire jos;
b. - citire sus;
c. - citire laterală;
d. - citire dublă;
e. – citire mijloc.
Rezolvare: O O O O O

REZUMATUL TEMEI

Punctul topografic reprezintă baza matematică de la care se pleacă,
pentru a efectua toate măsurătorile în topografie (măsurători de distanţe şi
unghiuri). Prin marcare se înţelege operaţia de fixare a mărcilor geodezice
sau topografice la suprafaţa unei borne, în zidăria construcţiilor, în vederea
materializării permanente a punctelor de triangulaţie, poligonometrie şi
nivelment. Prin marcă se înţelege, o piesă metalică de obicei circulară,
având centrul materializat la partea superioară printr-o cruce încrustată
(gravată) sau o pastilă de forma unei calote sferice aplicată. Semnalizarea
provizorie sau temporară se efectuează: - cu jaloane; - cu balize.
Semnalizarea permanentă a punctelor se realizează cu ajutorul
piramidelor, care pot fi confecţionate din lemn sau din metal, folosindu-se în
special pentru semnalizarea punctelor de triangulaţie de ordinul I-V.
Instrumentele folosite în topografie pentru măsurarea distanţelor
sunt: - instrumente expeditive; - instrumente precise. Prin aliniament se
înţelege direcţia dintre două puncte materializate şi semnalizate pe teren, în
vederea măsurării. Operaţia de materializare a unui aliniament în punctele
caracteristice se numeşte jalonare. Cele mai frecvente cazuri de jalonare
întâlnite pe teren sunt următoarele: a) îndesirea unui aliniament; b)
prelungirea unui aliniament; c) jalonarea peste un deal; d) jalonarea peste o
vale; e) intersecţia a două aliniamente. Pe teren panglica şi jaloanele sunt
folosite în mod frecvent, pentru trasarea lucrărilor de construcţii,
îmbunătăţiri funciare, în câmpurile de experienţă, la parcelări, la construcţia
diferitelor figuri geometrice din parcuri, la pichetarea plantaţiilor viticole şi
pomicole e.t.c.
Pe teren dintr- un punct pot fi duse vize în toate direcţiile şi sub
diferite înclinări, obţinându-se trei feluri de unghiuri, ce caracterizează
fiecare viză dusă şi anume: - unghiuri orizontale, rezultate din deschiderea a
două planuri verticale ce trec prin direcţia aleasă; - unghiuri verticale,
rezultate din înclinarea vizei faţă de planul orizontal; - unghiuri de orientare,
măsurate de la direcţia nordului magnetic (geografic) până la viza dusă, în
sensul acelor de ceasornic. Unghiul zenital (Z) este unghiul format între
82
verticala locului dată de firul de plumb şi planul înclinat al terenului, iar
unghiul de înclinare (i) este unghiul format de planul orizontal, cu planul
înclinat al terenului.
Pentru a se putea realiza măsurarea cât mai corectă a unghiurilor şi
distanţelor trebuie să se efectueze operaţia de punere în staţie a aparatului,
care constă în parcurgerea următoarelor etape: a) centrarea aparatului în
punctul de staţie; b) calarea sau orizontalizarea aparatului; c) punerea la
punct a lunetei.
Măsurarea unghiurilor orizontale se face prin intermediul a patru
metode: 1 – metoda simplă; 2 – metoda turului de orizont; 3 – metoda
repetiţiei; 4 – metoda reiteraţiei.
Metoda de măsurare a unghiurilor verticale se foloseşte pentru
cunoaşterea valorilor unghiurilor verticale, utilizate pentru reducerea
distanţelor la orizontală şi pentru calculul pe cale trigonometrică, a
diferenţei de nivel între puncte. Unghiurile verticale sunt de două feluri: a)
unghiuri zenitale; b) unghiuri de pantă sau de înclinare.
Metoda constă în măsurarea directă pe teren a orientărilor laturilor,
fiind importante deoarece, se pot calcula coordonatele punctelor. Modul
acesta de măsurare a orientărilor laturilor se foloseşte în special la ridicările
topografice prin metoda drumuirii şi radierii.
































83
Tema nr.3.

RIDICĂRI PLANIMETRICE PENTRU DETERMINAREA
PUNCTELOR DE SPRIJIN

Unităţi de învăţare:
1. Generalităţi: definiţie, scop, operaţii
2. Metoda drumuirii închise
3. Metoda drumuirii sprijinite

Obiectivele temei:
►înţelegerea noţiunilor de bază şi crearea perspectivei asupra
activităţilor de ridicare planimetrică a diferitelor reţele de sprijin;
►cunoaşterea conceptelor privind activităţile şi operaţiile ce trebuie
efectuate în cadrul diferitelor metode de ridicare planimetrică;
►dezbaterea particularităţilor metodelor de ridicare planimetrică;
►analiza corelaţiei dintre diferitele metode şi tehnici de ridicări
planimetrice;
►deprinderea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare măsurări
elementelor topografice în cadrul diferitelor metode aplicate pe teren.

Timpul alocat temei: 5 ore

Bibliografie recomandată:
1. Călina A., şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Sitech,
Craiova, - 2005.
2. Ionescu P. şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Did. şi
Pedagogică Bucureşti, -1975.
3. Leu I. şi colab.,– Topografie şi Cadastru, Editura Universul, Bucureşti, -
2002.
4. Mureşan D., Budiu V., – Topografie şi Desen tehnic, Tipogr. Agronomia
Cluj-Napoca, - 1988.
5. Ursea V. şi colab., – Topogafie de construcţii, Curs Institutul de
Construcţii, Bucureşti, - 1986.
6. Ediţie îngrijită de Cons. Fac. de Geodezie – Măsurători terestre –
Fundamente - Vol. I, II, III, Edit. Matrix Rom, Bucureşti, - 2002

3.1. Generalităţi: definiţie, scop, operaţii

Ridicările planimetrice sau ridicările în plan orizontal ale unor
suprafeţe cuprind operaţiile necesare pentru a obţine pe plan (pe foaia de
hârtie) proiecţia orizontală a suprafeţei terenului la o scară aleasă.
Ridicarea planimetrică a unei suprafeţe de teren se poate face prin:
a) metode grafice;
b) metode numerice;
c) metode fotogrammetrice;
d) metode mixte.
a) Metodele grafice
Aceste ridicări planimetrice se realizează cu ajutorul unor operaţii,
prin care se determină direct pe teren proiecţia orizontală a suprafeţei, la o
scară aleasă, obţinându-se planul terenului fără calcule. Planul se obţine atât
pe baza măsurătorilor cât şi la vedere.
84
b) Metodele numerice
Constau în determinarea proiecţiilor prin coordonate polare sau prin
coordonate rectangulare.
În acest scop, pe teren se măsoară distanţele şi unghiurile care
definesc poziţiile punctelor, ulterior efectuându-se calcule pentru obţinerea
coordonatelor polare sau rectangulare, în funcţie de care se redactează
planul topografic. Precizia în acest caz este mult mai mare decât prin
ridicările pe cale grafică.
c) Metode fotogrammetrice
Sunt acelea care folosesc pentru realizarea planurilor şi hărţilor,
fotografii speciale ale terenurilor denumite fotogramme, care sunt realizate
din avion. Sunt indicate în general pentru suprafeţe mari la scări cuprinse
între 1 : 1000-100.000, dar mai ales pentru scările 1 : 2.000-25.000.
d ) Metodele mixte
Vizează mai ales o categorie de ridicări fotogrammetrice (fotoplanuri
care redau numai planimetria), care urmează a se completa cu relieful prin
ridicări cu planşeta topografică.
A. Operaţiile ridicărilor planimetrice prin metode numerice
Pentru ridicarea planimetrică a unei suprafeţe de teren sunt necesare
următoarele operaţii:
a) operaţii de documentare şi întocmire a proiectului ridicării
planimetrice;
b) operaţii de teren (de măsurare efectivă pe teren a tuturor
elementelor necesare ridicării planimetrice);
c) operaţii de calcul şi raportare: - operaţii de calcul;
- operaţii de întocmire a planului.
a) Operaţii de documentare şi întocmire a proiectului ridicării
planimetrice
La întocmirea proiectului de lucru, trebuie mai întâi să se studieze un
plan sau o hartă veche, să se execute recunoaşterea terenului şi să se
întocmească schiţa terenului la o scară aleasă.
Pe harta sau planul respectiv, se trasează conturul suprafeţei,
punctele de sprijin şi punctele de ridicare în plan.
După studierea acestora, se trece la recunoaşterea terenului, care
constă în identificarea punctelor de sprijin a hotarelor terenului şi a tuturor
punctelor caracteristice ale detaliilor.
La sfârşitul recunoaşterii terenului, se întocmeşte o schiţă la scară, cu
toate elementele caracteristice recunoscute pe teren.
Dacă nu există un plan vechi sau o hartă a suprafeţei de ridicare, se
face recunoaşterea terenului şi cu această ocazie se întocmeşte o schiţă a
terenului, înscriindu-se pe ea distanţele şi unghiurile determinate
aproximativ.
Pe această schiţă întocmită la scară se proiectează ridicarea
planimetrică a terenului, adică se stabilesc metodele de ridicare, punctele de
sprijin şi punctele caracteristice ale detaliilor.
De asemenea, se stabilesc într-o anexă materialele necesare (ţăruşi,
borne, balize, scule etc.), precum şi personalul tehnic şi ajutător, care
împreună cu schiţa la scară constituie proiectul ridicării planimetrice.
b) Operaţii de teren
Aceste operaţii se realizează prin deplasarea pe teren a operatorului
cu proiectul de execuţie, unde marchează şi semnalizează punctele, după
85
care efectuează operaţiile de măsurare, care constau din măsurarea
distanţelor şi unghiurilor cu ajutorul instrumentelor topografice.
Dacă pe teren se constată că soluţia adoptată nu este cea mai bună, se
adoptă pe loc o soluţie mai eficientă, astfel încât să se obţină un randament
cât mai mare.
c) Operaţii de calcul şi raportare:
1 – operaţii de calcul;
2 – operaţii de întocmirea planului.
1. Operaţii de calcul: - aceste operaţii constau în prelucrarea datelor
culese de pe teren cu ajutorul unor formule de calcul, corectarea
eventualelor erori, iar în final să se obţină coordonatele relative şi absolute
ale punctelor ridicate.
Operaţiile de calcul se pot efectua după modelul clasic sau cu
programe speciale, rulate pe calculatoare cu o memorie puternică şi
capacitate de procesare rapidă.
2. Operaţii de întocmire a planului de situaţie: - după
determinarea coordonatelor absolute ale punctelor, acestea se raportează pe
plan la o scară aleasă, după care se unesc, potrivit schiţelor de pe teren
obţinându-se planul de situaţie al terenului, ce constituie rezultatul
ridicărilor planimetrice.
Reţinem: Ridicările planimetrice sau ridicările în plan orizontal ale unor
suprafeţe cuprind operaţiile necesare pentru a obţine pe plan (pe foaia de
hârtie) proiecţia orizontală a suprafeţei terenului la o scară aleasă. Ridicarea
planimetrică a unei suprafeţe de teren se poate face prin: a) metode grafice;
b) metode numerice; c) metode fotogrammetrice; d) metode mixte.
Pentru ridicarea planimetrică a unei suprafeţe de teren sunt necesare
următoarele operaţii: a) operaţii de documentare şi întocmire a proiectului
ridicării planimetrice; b) operaţii de teren (de măsurare efectivă pe teren a
tuturor elementelor necesare ridicării planimetrice); c) operaţii de calcul şi
raportare: - operaţii de calcul; - operaţii de întocmire a planului.
Observaţie: Pe schiţa întocmită la scară pe teren se proiectează ridicarea
planimetrică a suprafeţei, adică se stabilesc metodele de ridicare, punctele
de sprijin şi punctele caracteristice ale detaliilor. De asemenea, se stabilesc
într-o anexă materialele necesare (ţăruşi, borne, balize, scule etc.), precum şi
personalul tehnic şi ajutător, care împreună cu schiţa la scară constituie
proiectul ridicării planimetrice.

TEST DE EVALUARE

1. Cum se realizează ridicarea planimetrică prin metode numerice?
Răspuns:
Metodele numerice constau în determinarea proiecţiilor prin coordonate
polare sau prin coordonate rectangulare. În acest scop, pe teren se măsoară
distanţele şi unghiurile care definesc poziţiile punctelor, ulterior efectuându-
se calcule pentru obţinerea coordonatelor polare sau rectangulare, în funcţie
de care se redactează planul topografic. Precizia în acest caz este mult mai
mare decât prin ridicările pe cale grafică.
2. Cum se realizează ridicarea planimetrică prin metode
fotogrammetrice?
Răspuns:


86
Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt metodele de ridicare planimetrică?
a. – metode trigonometrice;
b. - metode grafice;
c. - metode numerice;
a. - metode fotogrammetrice;
e. - metode mixte.
Rezolvare: O☻☻☻☻
De rezolvat:
2. Care sunt operaţiile efectuate la ridicare planimetrică?
a. – operaţii analiză;
b. - operaţii de documentare şi întocmire a proiectului ridicării
planimetrice;
c. - operaţii de teren (de măsurare efectivă pe teren a tuturor
elementelor necesare ridicării planimetrice);
d. - operaţii de calcul şi raportare;
e. – operaţii de trasare.
Rezolvare: O O O O O

3.2. Metoda drumuirii închise

A. Noţiuni generale şi principii
Drumuirea este o metodă de ridicare în vederea determinării poziţiei
planimetrice sau altimetrice a punctelor reţelei de sprijin, sau a punctelor de
detaliu, care se bazează pe măsurări sau determinări liniare şi unghiulare
cum sunt: centrele populate, râurile, bălţile, mlaştinile, zonele acoperite cu
vegetaţie înaltă.
Metoda urmăreşte determinarea coordonatelor planimetrice ale unor
puncte noi de sprijin, numite staţii, situate la distanţe mici între ele pe trasee
ce trec prin apropierea detaliilor de ridicat, ale căror poziţii planimetrice se
determină prin aplicarea unor metode secundare specifice (radierea, metoda
perpendicularelor).
Drumuirile sunt de mai multe feluri:
a) - după forma lor drumuirile sunt: - închise;
- sprijinite.
b) după felul punctelor între care se desfăşoară drumuirea se
deosebesc următoarele tipuri: - primare;
- secundare;
- terţiare.
B. Operaţiile drumuirii
1) Operaţiile pregătitoare.
2) Operaţiile de teren.
3) Alegerea punctelor.
4) Măsurarea distanţelor.
5) Măsurarea unghiurilor orizontale, verticale şi de orientare.
1) Operaţii pregătitoare: - pentru ridicările topografice ce trebuie
efectuate se vor căuta la primăriile comunale, la oficiile cadastrale planurile
şi schiţele întocmite până în acel moment.
Se va alege aparatura şi instrumentele de lucru (ţăruşi, borne,
jaloane), întocmindu-se şi un deviz de cheltuieli.
87
2) Operaţiile de teren: - constau în recunoaşterea şi marcarea
hotarelor zonei unde se va efectua ridicarea topografică. Se va întocmi o
schiţă, ce evidenţiază detaliile principale care vor trebui raportate pe planul
de situaţie.
3) Alegerea punctelor: punctele de drumuire se aleg astfel încât să
existe o perfectă vizibilitate între ele, cu scopul de a se putea măsura
unghiurile formate între aliniamentele respective, precum şi lungimile
acestora.
Marcarea punctelor se face cu ţăruşi de 30-35 cm lungime în
extravilan, cu ţeavă în intravilan sau cu borne mici, în funcţie de importanţa
şi caracterul punctelor, fiind numerotate cu numere de la 101 în sus.
Lungimea totală a drumuirii să nu depăşească 2 km în intravilan şi 3
km în extravilan, iar numărul laturilor poligonului să nu fie mai mare de 25.
Lungimea unei laturi să nu fie mai mare de 300 m.
4) Măsurarea distanţelor la drumuire: - în funcţie de condiţiile din
teren, distanţele se vor măsura, cu panglica de oţel de 50 m, sau cu
tahimetrul şi stadia topografică verticală sau stadia orizontală.
Laturile se vor descompune mai întâi în porţiuni de pante uniforme,
măsurându-se fiecare segment precum şi unghiul vertical sau de pantă.
Distanţele dintre două puncte se vor măsura de 2-4 ori (dus- întors)
pentru a se calcula valoarea cea mai probabilă. Pe terenurile plane, cu o
pantă mică, distanţele se vor măsura cu panglica ţinându-se pe cât posibil în
poziţie orizontală.
Pe terenurile cu pantă mai mare de 5
g
, măsurarea distanţelor se va
face cu panglica întinsă pe sol, iar unghiurile verticale se vor măsura cu
tahimetrul.
Erorile la măsurare directă a distanţelor pe teren şes şi cu pante până
la 5
g
, nu trebuie să depăşească toleranţa.
T = D D
200 . 5
3
0045 , 0
5
0 ; în extravilan.
T = D 003 , 00 ; în intravilan.
D fiind exprimat în metri.
Pentru distanţele măsurate pe terenurile cu panta cuprinsă între 5
g
-
10
g
, toleranţa calculată se majorează cu 35 %, pentru cele cu panta cuprinsă
între 10
g
-15
g
, toleranţa se majorează cu 70 %, iar pentru terenurile cu panta
mai mare de 15
g
, aceasta se majorează cu 100 %.
5) Măsurarea unghiurilor orizontale, verticale şi orientarea unei laturi
a) Unghiurile orizontale interioare (α) sau exterioare (β)se măsoară
cu ajutorul tahimetrelor cu precizie de 50
cc
-2
c
, conform indicaţiilor date la
capitolul măsurarea unghiurilor orizontale. Se foloseşte metoda simplă,
citindu-se la ambele verniere în poziţia normală şi răsturnată a lunetei sau cu
verificarea închiderii pe zero după un tur de orizont.
b) Măsurarea unghiurilor verticale. Aceste unghiuri se măsoară la
eclimetrul aparatului prin metoda simplă sau dublă, valorile obţinute se
înscriu în tabele şi servesc la calculul distanţelor înclinate şi orizontale.
c) Măsurarea orientării laturii de bază, se realizează pe baza
explicaţiilor date în capitolul din partea generală "Măsurarea unghiurilor de
orientare". Din datele obţinute, unghiuri orizontale şi orientarea unei laturi,
se calculează orientările tuturor laturilor drumuirii. În funcţie de aceste
valori şi distanţele orizontale se calculează coordonatele relative şi absolute
ale drumuirii.
88
Drumuirea planimetrică închisă este o linie poligonală care pleacă de
la un punct de coordonate cunoscute, parcurge un traseu alcătuit din mai
multe puncte numite staţii, iar în final se închide pe acelaşi punct de
coordonate cunoscute.
Prelucrarea matematică a datelor culese de pe teren cuprinde:
1) Calculul distanţelor măsurate pe cale directă;
2) Calculul distanţelor măsurate pe cale indirectă;
3) Calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor;
4) Calculul orientărilor laturilor;
5) Calculul coordonatelor relative şi absolute.
1) Calculul distanţelor măsurate pe cale directă
Distanţele înclinate (D
i
) măsurate pe cale directă cu panglica de oţel,
se trec într-un tabel de forma:
Tabelul 7
Calculul distanţelor orizontale măsurate pe cale directă

De la
Până
la
Măsurători Media
3
3 2 1
L L L L L

Unghiul Z
Z D D
î o
sin sin D

L
1
L
2
L
3
Sin Z
101 102 63,41 63,39 63,40 63,40
99
g
68
c
50
cc
63,39
0,999987
102 103 60,94 60.90 60,92 60,92
96
g
81
c
00
cc
60,84
0,998744
103 104 81,90 81,92 81,94 81,92
99
g
21
c
00
cc
81,90
0,999923
104 105 58,48 58,50 58,49 58,49
103
g
75
c
00
cc
58,38
0,998265
105 101 56,38 56,40 56,39 56.39
99
g
00
c
00
cc
56,38
0,999876

Distanţele orizontale se calculează în funcţie de instrumentele cu
care au fost făcute măsurătorile astfel:
- în cazul în care s-au efectuat cu panglica de oţel, atunci s-au
măsurat direct distanţele înclinate (Di), care se reduc la orizontală după
următoarea formulă:
D
o
= D
i
· cos i - dacă s-a măsurat unghiul de înclinare;
D
o
= D
i
· sin Z - dacă s-a măsurat unghiul zenital (Z).

Fig.86. Calculul distanţelor orizontale

2) Calculul distanţelor măsurate pe cale indirectă
La distanţele măsurate pe cale indirectă cu tahimetrul şi stadia,
valorile citite şi calculate sunt prezentate în tabelul 8.
După cum se observă din tabelul 8, se calculează mai întâi distanţa
înclinată (Di), după următoarea formulă:
89
Di = K(s-j) sin Z; în mm; K = constanta aparatului; K = 100.
Di =
10
sin ) (
1000
sin ) ( 100
1000
sin ) ( Z j s Z j s Z j s K j ( s j (s 1 s j
; în m.
Distanţa orizontală se calculează astfel:
D
0
=D
i
sin Z=
1000
sin ) ( 100
1000
sin sin ) (
2
Z j s Z Z j s K
10
sin ) (
2
Z j s j
; m.
Dacă se măsoară unghiul de înclinare, atunci formula este:
1000
cos ) ( i j s K
D
i
c j K
; în m şi D
o
=
1000
cos ) (
2
i j s K j
; în m.

Tabelul 8
Calculul distanţelor orizontale măsurate pe cale indirectă la drumuirea
închisă
St aţie
Punct
vizat
Cit iri la miră Unghiul Z
Dist.înclinat ă
Z j s k D
î
sin ) ( sin j k

Dist.orizontală
Z D D
î o
sin sin D

Schiţa
s m j Sin Z
101 102 1667 1350 1033
99
g
68
c
50
cc
63,40 63,39

0,999987
102 103 1755 1450 1145
96
g
81
c
00
cc

60,92 60,84
0,998744
103 104 1910 1500 1090
97
g
80
c
00
cc

81,95 81,90
0,999402
104 105 1793 1500 1207
103
g
75
c
00
cc

58,49 58,38
0,998265
105 101 1632 1350 1068
99
g
00
c
00
cc
56,39 56,38
0,999876

3) Calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor
Unghiurile orizontale măsurate în teren cu tahimetrul, prin metoda
simplă sunt trecute în tabelul 9 -
,,
Calculul unghiurilor orizontale la
drumuirea închis
Tabelul 9
Calculul unghiurilor orizontale la drumuirea închisă

Staţie
Punct
vizat
Unghi
măsurat(α)
Corecţia
(c)
Unghi
compensat

'
)
Schiţa
101
102
46
g
35
c
-30
cc
46
g
34
c
70
cc

105
102
103
155
g
79
c
-30
cc
155
g
78
c
70
cc
101
103
104
92
g
37
c
-30
cc
92
g
36
c
70
cc
102
104
105
61
g
22
c
-30
cc
61
g
21
c
70
cc
103
105
101
244
g
28
c
50
cc
-30
cc
244
g
28
c
20
cc
104


600
g
01
c
50
cc
1
c
50
cc
600
g
00
c
00
cc


Drumuirea închisă este un poligon convex, care trebuie să respecte
toate regulile geometriei plane. Deci suma unghiurilor într-un poligon
convex trebuie să fie următoarea:
a)
n
i
i
1
i
; unghiurile interioare = 200
g
(n-2).
90
b)
n
i
i
1
i
; unghiurile exterioare = 200
g
(n+2).
n = numărul de unghiuri.
În cazul de mai sus, când s-au măsurat 5 unghiuri

g g g
i
i
600 3 200 ) 2 5 ( 200
5
1
6 3 2 2 2
i
5
11
i

g g g
i
i
1400 7 200 ) 2 5 ( 200
5
1
1 7 2 2 2
i
5
11
i
.
După cum se observă din tabelul de mai sus
5
1 i
ii
; măsurate =
600
g
01
c
50
cc
.
Deoarece:
5
1 i
ii
; măsurate >
5
1 i
ii
; calculate, există o eroare:
e =
5
1 i
ii
măsurate -
5
1 i
ii
calculate =600
g
01
c
50
cc
– 600
g
00
c
00
cc

=0
g
01
c
50
cc
.
Dacă se măsoară unghiurile exterioare, atunci eroarea se va calcula
după următoarea formulă:
e =
5
1 i
măsurate -
5
1 i
calculate.
Această eroare (e) nu trebuie să fie mai mare decât toleranţa (T) care
se calculează după următoarea formulă:
T = 1
c
50
cc
n ; n = nr. de unghiuri.
În cazul nostru T = 1
c
50
cc
5 = 1
c
50
cc
x 2,23 = 3
c
35
cc
.
Dacă e T (-3
c
35
cc
+ 3
c
35
cc
), eroarea se împarte proporţional pe
unghiuri obţinându-se unghiurile definitive compensate (tabelul 12).
Eroarea e = + 1
c
50
cc
, se transformă în corecţie cu semn schimbat “c”
= -1
c
50
cc
şi se împarte în mod proporţional pe unghiuri astfel:
c =
cc
cc c
30
5
50 1
30
1
, deci se repartizează câte -30
cc
pentru fiecare unghi. În
urma compensării se observă că
5
1 i
i
compensate = 600
g
00
c
00
cc
; deci se
respectă condiţia ca: 200
g
(n-2) =
5
1 i
i
măsurate.
4) Calculul orientărilor laturilor: - în teren s-a măsurat:
θ
101-102
= 317
g
55
c
50
cc
, folosind busola sau declinatorul montat pe
tahimetru, respectând principiul de măsurare prezentat în partea generală.
Orientările celorlalte puncte se vor calcula astfel:
θ
101-102
= 317
g
55
c
50
cc

- unghiurile interioare folosite la calculul orientărilor sunt cele
compensate (α

i
).
θ
102-103
= θ
101-102
+ 200
g
– α

2
= 317
g
55
c
50
cc
+ 200
g
– 155
g
78
c
70
cc
=
= 361
g
76
c
80
cc
.
cc c g g cc c g g
70 36 92 200 80 76 361 200
'
3 103 102 104 103
'
3 102 103

= 69
g
40
c
10
cc
.
cc c g g cc c g g
70 21 61 200 10 40 69 200
'
4 104 103 105 104
'
4 103 104

91
= 208
g
18
c
40
cc
.
cc c g g cc c g g
20 28 244 200 40 18 208 200
'
5 105 104 101 105
'
5 104 105

= 163
g
90
c
20
cc
.
Verificare:
cc c g g cc c g g
70 34 46 200 20 90 163 200
'
1 101 105 102 101
'
1 105 101

= 317
g
55
c
50
cc
.
Orientările astfel calculate se trec într- un tabel şi se întocmeşte schiţa
în funcţie de orientări şi distanţe la o anumită scară.
Dacă în teren se măsoară unghiurile exterioare β, atunci orientările
laturilor se calculează după următoarele formule:
; 200
; 200
.
'
3 103 102 104 103
'
2 102 101 103 102
102 101
g
g
cunoscută
20
20
cu
103 104
102 103
102
'
3 102 103
'
2 101 102
101

. 200
; 200
'
5 105 104 101 105
'
4 104 103 105 104
g
g
2
2
105 101
104 105
'
5 104 105
'
4 103 104

Verificare:
g
200
'
1 101 105 102 101
2
101 102
'
1 105 101
.
Tabelul 10
Calculul orientărilor laturilor la drumuirea închisă

Staţie
Punct
vizat
Unghi
compensat

'
)
Orientarea
(θ)
cos θ
Schiţa
sin θ
101 102 46
g
34
c
70
cc
317
g
55
c
50
cc
0,272271

-0,962220
102 103 155
g
78
c
70
cc
361
g
76
c
80
cc
0,825026
-0,565093
103 104 92
g
36
c
70
cc
69
g
40
c
10
cc
0,462353
0,886695
104 105 61
g
21
c
70
cc
208
g
18
c
40
cc
-0,991748
-0,128200
105 101 244
g
28
c
20
cc
163
g
90
c
20
cc
-0,843502
0,537125

6) Calculul coordonatelor relative şi absolute la drumuirea închisă
Prin coordonatele relative ΔX şi ΔY se înţelege proiecţia distanţei
dintre cele două puncte pe axele de coordonate, cu originea în unul din cele
două puncte.
Proiecţia ortogonală a laturii 101-102, pe axa OX va fi notată cu
ΔX
101-102
, iar pe axa OY cu ΔY
101-102
, pentru latura 102-103 cu ΔX
102-103
şi
ΔY
102-103
etc.
Se cunoaşte că axele de coordonate OX şi OY, se caracterizează prin
originea O şi sensul pozitiv la dreapta şi în partea de sus a originii, iar
negativ în partea stângă a axelor şi în josul originii.
Calculul coordonatelor relative se face după următoarea formulă:
1 1 1
cos
1 1 1
c
n n n on n n
D X
n


. 1 1 0 1
sin
1 1 1
s
n n n n n n
D Y
n

92

Fig.87. Proiecţia ortogonală a laturilor drumuirii pe axele OX şi OY

Acest calcul se face în funcţie de poziţia dreptelor în cele 4 cadrane
ale cercului topografic, pe baza elementelor cunoscute şi anume distanţa
orizontală (D
o
), dintre punctele de staţie ale drumuirii şi orientarea laturilor
(fig.87.).

În cazul de mai sus acestea se vor calcula astfel:

cc c g
o
D X 50 55 317 cos 39 , 63 cos
102 101 102 101 102 101 101

= 63,39 · 0,272271 = 17,25 m.

cc c g
o
D Y 50 55 317 sin 39 , 63 sin
102 101 102 101 102 101 101

= 63,39 · (-0,962220) = -61,00 m.

cc c g
o
D X 80 76 361 cos 84 , 60 cos
103 102 103 102 103 102 102

= 60,84 · 0,825026 = 50,19 m.

cc c g
o
D Y 80 76 361 sin 84 , 60 sin
103 102 103 102 103 102 102

= 60,84 · (-0,565093) = - 34,39 m.
cc c g
o
D X 10 40 69 cos 90 , 81 cos
104 103 104 103 104 103 103

= 81,90 · 0,462353 = 37,86 m.

cc c g
o
D Y 10 40 69 sin 90 , 81 sin
104 103 104 103 104 103 103

= 81,90 · 0,886695 = 72,62 m.

cc c g
o
D X 40 18 208 cos 38 , 58 cos
105 104 105 104 105 104 104

= 58,38 · (-0,991748) = - 57,89 m.

cc c g
o
D Y 40 18 208 sin 38 , 58 cos
105 104 105 104 105 104 104

= 58,38 · (-0,128200) = -7,48 m.

cc c g
o
D X 20 90 163 cos 38 , 56 cos
101 105 101 105 101 105 105

= 56,38 · (-0,843502) = - 47,59 m.

cc c g
o
D Y 20 90 163 sin 38 , 56 sin
101 105 101 105 101 105 105

= 56,38 · 0, 537125 = 30,28 m.
Aceste date calculate, se trec într-un tabel, în care se trec şi datele
rezultate la calculul coordonatelor absolute.
Calculele coordonatelor absolute la drumuirea închisă se efectuează
cu următoarele formule generalizate:

93
X
n+1
= X
n
± ΔX
n - n+1

Y
n+1
= Y
n
± ΔY
n - n+1.

În acest caz se cunosc coordonatele absolute ale punctului 101
(coordonatele locale) care sunt:

X
101
= 3550,00 m.
Y
101
= 4050,00 m.

Din coordonatele absolute (locale), ale punctului 101, se calculează
coordonatele celorlalte puncte, cu ajutorul coordonatelor relative
compensate calculate anterior.
. 55 , 3597 85 , 57 40 , 3655
. 40 , 3655 89 , 37 51 , 3617
. 51 , 3617 23 , 50 28 , 3567
. 28 , 3567 28 , 17 00 , 3550
'
105 104 104 105
'
104 103 103 104
'
103 102 102 103
'
102 101 101 102
m X X X
m X X X
m X X X
m X X X
3 5 3 X X
3 3 3 X X
3 5 3 X X
3 17 3 X X
105
104
103
102


Verificare:

. 72 , 4019 48 , 7 20 , 4027
. 20 , 4027 61 , 72 59 , 3954
. 59 , 3954 40 , 34 99 , 3988
. 99 , 3988 01 , 61 00 , 4050
. 00 , 3550 55 , 47 55 , 3597
'
105 104 104 105
'
104 103 103 104
'
103 102 102 103
'
102 101 101 102
'
101 105 105 101
m Y Y Y
m Y Y Y
m Y Y Y
m Y Y Y
m X X X
4 7 4
104
Y
104
Y
4 7 3
103
Y
103
Y
3 34 3
102
Y
102
Y
3 6 4
101
Y
101
Y
3 4 3 X X
105
104
103
102
101


Verificare:
. 00 , 4050 28 , 30 72 , 4019
'
101 105 105 101
m Y Y Y 40 30 40
105
Y
105
Y
101

Mai jos avem tabelul 11 care conţine "Calculul coordonatelor
relative şi absolute la drumuirea planimetrică închisă.





8
9


T
a
b
e
l
u
l

1
1

C
a
l
c
u
l
u
l

c
o
o
r
d
o
n
a
t
e
l
o
r

r
e
l
a
t
i
v
e

ş
i

a
b
s
o
l
u
t
e

l
a

d
r
u
m
u
i
r
e
a

p
l
a
n
i
m
e
t
r
i
c
ă

î
n
c
h
i
s
ă

S
t
a
ţ
i
e

P
c
t
.

v
i
z
a
t

D
0

(
m
)

O
r
i
e
n
t
a
r
e

θ

C
o
o
r
d
o
n
a
t
e

r
e
l
a
t
i
v
e

c
a
l
c
u
l
a
t
e

C
o
o
r
d
o
n
a
t
e

r
e
l
a
t
i
v
e

c
o
m
p
e
n
s
a
t
e

C
o
o
r
d
o
n
a
t
e

a
b
s
o
l
u
t
e

N
r
.

P
c
t
.

c
o
s

θ

Δ
X
=
D
0
c
o
s

θ

Δ
Y
=

D
0
s
i
n

θ

X
'

Δ
Y
'

X

Y

s
i
n

θ

+

-

+

-

+

-

+

-

3
5
5
0
,
0
0

4
0
5
0
,
0
0

1
0
1

1
0
1

1
0
2

6
3
,
3
9

3
1
7
g
5
5
c
5
0
c
c

1
7
,
2
5





0
,
0
3



6
1
,
0
0


0
,
0
1

1
7
,
2
8



6
1
,
0
1

3
5
6
7
,
2
8

3
9
5
4
,
5
9

1
0
2

0
,
2
7
2
2
7
1

-
0
,
9
6
2
2
2
0
1
0
2

1
0
3

6
0
,
8
4

3
6
1
g
7
6
c
8
0
c
c

5
0
,
1
9

0
,
0
4



3
4
,
3
9

0
,
0
1

5
0
,
2
3



3
4
,
4
0

3
6
1
7
,
5
1

3
9
5
4
,
5
9

1
0
3

0
,
8
2
5
0
2
6

-
0
,
5
6
5
0
9
3

1
0
3

1
0
4

8
1
,
9
0

6
9
g
4
0
c
1
0
c
c

3
7
,
8
6

0
,
0
3


7
2
,
6
2

0
,
0
1


3
7
,
8
9


7
2
,
6
1

3
6
5
5
,
4
0

4
0
2
7
,
2
0

1
0
4

0
,
4
6
2
3
5
3

0
,
8
8
6
6
9
5

1
0
4

1
0
5

5
8
,
3
8

2
0
8
g
1
8
c
4
0
c
c


5
7
,
8
9

0
,
0
4


7
,
4
8


5
7
,
8
5


7
,
4
8

3
5
9
7
,
6
5

4
0
1
9
,
7
2

1
0
5

-
0
,
9
9
1
7
4
8

-
0
,
1
2
8
2
0
0

1
0
5

1
0
1

5
6
,
3
8

1
6
3
g
9
0
c
2
0
c
c


4
7
,
5
9

0
,
0
4

3
0
,
2
8



4
7
,
5
5

3
0
,
2
8

3
5
5
0
,
0
0

4
0
5
0
,
0
0

1
0
1

-
0
,
8
4
3
5
0
2

0
,
5
3
7
1
2
5
























3
2
0
,
3
















1
0
5
,
3
0



1
0
5
,
4
8



1
0
2
,
9
0




1
0
2
,
8
7



1
0
5
,
4
0



1
0
5
,
4
0



1
0
2
,
8
9



1
0
2
,
8
9


n
i
i
n
i
i
X
X
1
1
)
(
)
(



n
i
i
n
i
i
X
X
X
e
1
1
)
(
)
(
















m
X
e
1
8
,
0
4
8
,
1
0
5
3
,
1
0
5
,
0
1
0
1
0
X
e

n
i
i
n
i
i
Y
Y
1
1
)
(
)
(



n
i
i
n
i
i
Y
Y
Y
e
1
1
)
(
)
(
















m
Y
e
0
3
,
0
8
7
,
1
0
2
9
0
,
1
0
2
0
1
0
1
0
Y
e

4
8
,
1
0
5
)
(
3
0
,
1
0
5
)
(
1
1
1
0
(
1
0
(
1
1
n
i
i
n
i
i
X
X

m
Y
e
X
e
e
t
1
8
,
0
3
2
,
0
1
8
,
0
2
2
2
2
0
0
Y
ee
X
e











m
m
m
X
n
r
X
e
c
1
2
,
0
3
0
4
,
0
;
0
6
,
0
2
0
3
,
0
0
3
6
,
0
5
1
8
,
0
.
0
3
0
2
,
0
0
,
0
X
X
e

8
7
,
1
0
2
)
(
9
0
,
1
0
2
)
(
1
1
1
0
(
1
0
(
1
1
n
i
i
n
i
i
Y
Y




m
D
D
T
2
6
,
0
1
7
3
3 3
,
3
2
0
3
,
3
2
0
0
0
4
5
,
0
5
2
0
0
3
0
0
4
5
,
0
0
1
7
3
2
0
D
5
2
0

m
Y
n
r
Y
e
c
0
3
,
0
3
0
1
,
0
5
0
3
,
0
.
0
3
0
0
Y
Y
e

(
l
a

d
o
u
ă

v
a
l
o
r
i

n
u

s
e

a
p
l
i
c
ă

c
o
r
e
c
ţ
i
a
)

90
După cum se observă din calculele de mai sus, s-a pornit de la coordonatele
locale ale punctului 101 (3550,00 şi 4050,00) şi în final drumuirea s-a închis
pe aceleaşi coordonate.
Prin coordonate rectangulare locale se înţelege coordonatele plane
încadrate într- un sistem local, ales anume pentru ridicarea locală, limitată ca
întindere şi care nu are legătură cu sistemul general de coordonate geodezice
ale ţării.
Faţă de sistemul de axe ales, fiecărui punct îi corespunde
coordonatele locale X şi Y.
Pentru primul punct s-au ales coordonatele locale rectangulare şi
anume X
101
= 3550,00 m şi Y
101
= 4050, 00 m. La aceste coordonatele se
adaugă algebric consecutiv, coordonatele relative compensate, obţinându-se
coordonate rectangulare locale ale punctelor 102, 103, 104, 105.
Dacă s-ar fi calculat coordonatele absolute ale acestor puncte, atunci
drumuirea prezentată mai sus trebuie să fie legată de un punct de
triangulaţie, ale cărui coordonate absolute se cunosc.
Reţinem: Drumuirea este o metodă de ridicare în vederea determinării
poziţiei planimetrice sau altimetrice a punctelor reţelei de sprijin, sau a
punctelor de detaliu, care se bazează pe măsurări sau determinări liniare şi
unghiulare cum sunt: centrele populate, râurile, bălţile, mlaştinile, zonele
acoperite cu vegetaţie înaltă. Metoda urmăreşte determinarea coordonatelor
planimetrice ale unor puncte noi de sprijin, numite staţii, situate la distanţe
mici între ele pe trasee ce trec prin apropierea detaliilor de ridicat, ale căror
poziţii planimetrice se determină prin aplicarea unor metode secundare
specifice (radierea, metoda perpendicularelor).
Drumuirea planimetrică închisă este o linie poligonală care pleacă de
la un punct de coordonate cunoscute, parcurge un traseu alcătuit din mai
multe puncte numite staţii, iar în final se închide pe acelaşi punct de
coordonate cunoscute. Prelucrarea matematică a datelor culese de pe teren
cuprinde: 1) Calculul distanţelor măsurate pe cale directă; 2) Calculul
distanţelor măsurate pe cale indirectă; 3) Calculul unghiurilor orizontale şi
compensarea lor; 4) Calculul orientărilor laturilor; 5) Calculul coordonatelor
relative şi absolute.
Observaţie: Drumuirea închisă este un poligon convex, care trebuie să
respecte toate regulile geometriei plane. Deci suma unghiurilor într- un
poligon convex trebuie să fie următoarea: a)
n
i
i
1
i
; unghiurile interioare =
200
g
(n-2). b)
n
i
i
1
i
; unghiurile exterioare = 200
g
(n+2).
n = numărul de unghiuri.


TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin drumuire planimetrică închisă?
Răspuns:
Drumuirea planimetrică închisă este o linie poligonală care pleacă de la un
punct de coordonate cunoscute, parcurge un traseu alcătuit din mai multe
puncte numite staţii, iar în final se închide pe acelaşi punct de coordonate
cunoscute.
91
2. Care sunt formulele de calcul ale coordonatelor relative şi absolute la
drumuirea planimetrică închisă?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt etapele de calcul la drumuirea planimetrică
închisă?
a. - calculul distanţelor măsurate;
b. - calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor;
c. - calculul orientărilor laturilor;
d. - calculul coordonatelor relative şi absolute;
e. – calculul cotelor punctelor.
Rezolvare: ☻☻☻☻ O
De rezolvat:
2. La drumuirea planimetrică închisă suma coordonatelor
relative ΔX şi ΔY trebuie să fie egală cu?
a. – o unitate;
b. – cu trei unităţi;
c. – cu numărul de laturi;
d. – cu zero;
e. – cu precizia.
Rezolvare: O O O O O

3.3. Metoda drumuirii sprijinite

Această metodă reprezintă o linie poligonală, care pleacă de la un
punct de coordonate cunoscute, urmează un traseu şi se închide pe alt punct
de coordonate cunoscute.
Poate fi de mai multe feluri, în funcţie de tipul punctelor pe care se
sprijină şi anume:
a) drumuire principală – când ambele capete se sprijină pe un punct
de triangulaţie sau intersecţie;
b) drumuire secundară – când unul din capete se sprijină pe un punct
de triangulaţie sau intersecţie, iar celălalt pe un punct de drumuire
principală.
c) drumuire terţiară – când ambele capete se sprijină pe puncte de
drumuire principală.
A. Operaţiile efectuate pe teren la drumuirea sprijinită
În cazul ridicărilor planimetrice a unei suprafeţe de teren prin această
metodă, se întocmeşte un dosar cu documentaţia de bază a zonei de ridicat,
în care să se cuprindă punctele geodezice de ordin superior sau inferior, din
interiorul teritoriului şi din vecinătatea acestuia, copii de planuri executate
anterior.
După ce s-a realizat aceasta se trece la recunoaşterea generală a
teritoriului, efectuând în acest sens următoarele:
1. identificarea punctelor geodezice de ordin superior şi inferior pe
care se va sprijini drumuirea planimetrică;
2. stabilirea punctelor pe care trebuie să le conţină planul topografic
(punctele de hotar, capetele de drum, punctele care determină tarlalele);
3. determinarea traseelor drumuirilor şi alegerea punctelor de staţie
pentru drumuirile care se vor executa în scopul ridicării detaliilor.
92
a. Marcarea şi semnalizarea punctelor
Operaţia de marcare a punctelor de sprijin ale drumuirii se face prin
borne, iar cele din interiorul drumuirii, în extravilan, se materializează cu
ţăruşi de esenţă tare, lungi de 30-40 cm, bătuţi la nivelul solului. În
intravilan punctele se marchează prin buloane metalice.
Semnalizarea punctelor se face cu balize demontabile pentru
punctele de sprijin, iar a staţiilor cu jaloane.
b. Măsurarea distanţelor
Măsurarea lor se face pe cale directă cu panglica de 50 m, sau
indirect cu mira verticală şi nu pot fi mai mari de 300 m şi mai mici de 5 m,
lungimea totală nu trebuie să fie mai mare de 4.000 m.
Pentru drumuirile principale măsurarea se face “dus- întors” cu
panglica de oţel verificată şi etalonată, iar eroarea rezultată trebuie să se
încadreze în limitele toleranţei calculată prin următoarele formule:
D D T D
5200
3
0045 , 0 ; în extravilan.
T = 0,003 D ; în intravilan, pe terenurile cu pante de până la 5
g
.
Pe terenurile în pantă se măsoară distanţa înclinată (Di) şi unghiul de
pantă ( i ) , sau unghiul zenital (Z), iar reducerea la orizontală se face cu
relaţia:
i D D
i
cos
0
D sau Z D D
i
sin
0
D
În aceste cazuri şi toleranţa se majorează cu 35% la pante de 5
g
-10
g
,
cu 70 % la pante între 10
g
-15
g
şi cu 100 % la pante de peste 15
g
.
c. Măsurarea unghiurilor
Se face cu un tahimetru cu precizia de 1
c
, aplicând de obicei, metoda
orientărilor directe sau metoda simplă.
Când se aplică metoda simplă se pot măsura fie unghiurile de pe
partea stângă a drumuirii sprijinite
ii
, fie cele de pe partea dreaptă
ii
. În
mod curent pe teren se aplică metoda orientărilor directe, când se măsoară
orientările laturilor drumuirii.
La această metodă orientarea de plecare, calculată din coordonatele
punctelor iniţiale de sprijin şi introdusă în prima staţie, se transmite
celorlalte laturi prin efectuarea măsurătorilor din staţie în staţie. La
închiderea drumuirii orientarea de sosire citită la aparat trebuie să fie egală
cu cea calculată din coordonatele punctelor finale de sprijin.
Micile diferenţe care constituie eroarea de închidere a drumuirii pe
orientare, trebuie să se încadreze în toleranţa dată de relaţia:
T = C n în care: C = 1
c
50
cc
sau C = 1’ 45”; C variază în funcţie de
precizia aparatelor cu care se lucrează;
n = numărul staţiilor drumuirii.
B. Operaţiile de calcul
1. Calculul distanţelor orizontale.
2. Calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor.
3. Calculul orientărilor laturilor.
4. Calculul coordonatelor relative şi absolute.
1. Calculul distanţelor orizontale
Distanţele orizontale se calculează cu relaţiile:
i cos D D
i O
D ; când s-a măsurat unghiul de înclinare al terenului.
Z sin D D
i O
D ; când s-a măsurat unghiul zenital.
Distanţele în teren se măsoară de regulă pe cale directă cu panglica şi
ele se introduc într-un tabel de următoarea formă:
93
Tabelul 12
Calculul distanţelor la drumuirea sprijinită

Distanţa înclinată
(Di) (m)
Unghiul
Z
Sin Z Distanţa orizontală
(Do) (m)
D
201-202
= 128,18 98
g
50
c
0,999722 128,14
D
202-203
= 125,41 99
g
22
c
0,999925 125,40
D
203-204
= 152,15 98
g
70
c
0,999791 152,12
D
204-205
= 128,40 97
g
50
c
0,999229 128,30
D
205-3
= 144,40 99
g
90
c
0,999998 144,40
. 54 , 678 m D
i
67 D
i
. m 36 , 678 D
O

N
N

Fig.88. Drumuirea sprijinită

2. Calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor
După cum se observă în figura 139, unghiurile sunt măsurate pe
partea stângă a drumuirii sprijinite, iar suma lor se calculează cu
următoarea formulă:

2 201 4 3
200 ) 1 (
2 4
) 1 (
201 3
g
i
n ; n = numărul de unghiuri ale
drumuirii. Elemente cunoscute sunt:
cc c g
80 32 166
4 3
16
4 3
;
cc c g
84 35 75
2 201
75
2 201

şi unghiurile măsurate (β
i
), care se trec într- un tabel următoarea formă:
Tabelul 13
Calculul unghiurilor orizontale la drumuirea sprijinită
Staţie
Punct
vizat
Unghiul măsurat
(
ii
)
Corecţia
(c)
Unghiul compensat
(
''
)
201
2
11
g
94
c
11
cc
-25
cc
11
g
93
c
86
cc

202
202
201
253
g
90
c
10
cc
-25
cc
253
g
89
c
85
cc

203
203
202
147
g
91
c
51
cc
-26
cc
147
g
91
c
25
cc

204
204
203
197
g
96
c
82
cc
-26
cc
197
g
96
c
56
cc

205
205
204
291
g
09
c
10
cc
-26
cc
291
g
08
c
84
cc

203
3
205
188
g
16
c
86
cc
-26
cc
188
g
16
c
60
cc

4

cc c g
50 98 1090

cc
154

cc c g
96 96 1090


cc c g g cc c g g
n
i
i
n 84 35 75 ) 200 5 ( 80 32 166 200 ) 1 (
2 201 4 3
1
201 3 i

= 1166
g
32
c
80
cc
– 75
g
35
c
84
cc
= 1090
g
96
c
96
cc
.
e =
n
1 i
i
măsurate -
n
1 i
i
calculate = 1090
g
98
c
50
cc
– 1090
g
96
c
96
cc
=
1
c
54
cc
.
94
Toleranţa admisă la drumuire: T = 1
c
50
cc
n .
n = numărul de unghiuri ale drumuirii.
T = 1
c
50
cc
n = 1
c
50
cc
6 = 1
c
50
cc
· 2,44 = 3
c
67
cc
, deci E< T;
E = 1
c
54
cc
< T = 3
c
67
cc
.
Eroarea se transformă în corecţie (c), cu semn schimbat:
e = - c; deci
cc
cc
c 25
6
154
25
1
rest 4, aceasta se împarte în mod egal
pe cele 6 unghiuri.
Dacă unghiurile au fost măsurate pe partea dreaptă a drumuirii
sprijinite (α
i
), valorile acestora se trec în următorul tabel:
Tabelul 14
Calculul unghiurilor orizontale (α
i
) la drumuirea sprijinită

Staţie
Punct
vizat
Unghi măsurat

I
)
Corecţia
(c)
Unghiul compensat

I
'
)
201
202
388
g
05
c
89
cc
+25
cc
388
g
06
c
14
cc
2
202
203
146
g
09
c
90
cc
+25
cc
146
g
10
c
15
cc

201
203
204
252
g
08
c
49
cc
+26
cc
252
g
08
c
75
cc
202
204
205
202
g
03
c
18
cc
+26
cc
202
g
03
c
44
cc

203
205
3
108
g
90
c
90
cc
+26
cc
108
g
91
c
16
cc

204
3
4
211
g
83
c
14
cc
+26
cc
211
g
83
c
40
cc
205

cc c g
i
50 01 1309
i
13
i
cc c
c 54 1
cc c g
i
04 03 1309
'
i
'


Calculul sumei unghiurilor măsurate pe partea dreaptă a drumuirii se
va face după formula:

cc c g g g
n
i
i
n 84 35 75 200 ) 1 ( 400
4 3 2 201
1
3 201 i

+ 5 · 200
g
+ 400
g
– 166
g
32
c
80
cc
= 1309
g
03
c
04
cc
.
Eroarea e =
n
i
i
1
i
măsurate -
n
i
i
1
i
calculate = 1309
g
01
c
50
cc

- 1309
g
03
c
04
cc
= - 1
c
54
cc
.
Toleranţa T = 1
c
50
cc
6 = 3
c
67
cc
.
Se realizează corecţia celor 6 unghiuri, prin repartizarea erorii
rezultate în mod egal, pe fiecare unghi în parte, adică:
. 4 25
6
154
rest c
cc
cc
2
1

3. Calculul orientărilor laturilor
După ce s-a realizat compensarea unghiurilor se calculează
orientările laturilor drumuirii pornind de la orientarea cunoscută

cc c g
84 35 75
2 201
75
2 201
.
cc c g cc c g cc c g
70 29 87 86 93 11 84 35 75
'
1 2 201 202 201
87 11 75
2 202
'
1 201 201

cc c g cc c g g
85 89 253 70 29 87 200
'
2 202 201 203 202
'
2 201 202

- 200
g
= 141
g
19
c
55
cc
.
cc c g cc c g g
25 91 147 55 19 141 200
'
3 203 202 204 203
'
3 202 203

95
- 200
g
= 89
g
10
c
80
cc
.
cc c g cc c g g
56 96 197 80 10 89 200
'
4 204 203 205 204
'
4 203 204

- 200
g
= 87
g
07
c
36
cc
.
cc c g cc c g g
84 08 291 36 07 87 200
'
5 205 204 3 205
'
5 204 205

- 200
g
= 178
g
16
c
20
cc
.
Verificare:
cc c g
g cc c g cc c g g
80 32 166
200 60 16 188 20 16 178 200
6 3 205 4 3
1
2 1 17 2
3 4 6 205 3

cc c g
80 32 166
4 3
16
4 3
= cunoscută.
Dacă au fost măsurate unghiurile (
ii
) orientările se calculează
astfel:
cc c g
84 35 75
2 201
75
2 201
= cunoscută.
g cc c g g
400 84 35 75 400
,
1 2 201 202 201
,
1 201 201

- 388
g
06
c
14
cc
= 87
g
29
c
70
cc
.
g cc c g g
200 70 29 87 200
'
2 203 201 203 202
'
2 201 202

- 146
g
10
c
10
cc
= 141
g
19
c
55
cc
.
g cc c g g
200 55 19 141 200
'
3 203 202 204 203
'
3 202 203

- 252
g
08
c
75
cc
= 89
g
10
c
80
cc
.
g cc c g g
200 80 10 89 200
'
4 204 203 205 204
'
4 203 204

- 202
g
03
c
44
cc
= 87
g
07
c
36
cc
.
g cc c g g
200 36 07 87 200
'
5 205 204 3 205
'
5 204 205
- 108
g
91
c
16
cc
= 178
g
16
c
20
cc
.

Verificare :

g cc c g g
200 20 16 178 200
'
6 3 205 4 3
'
6 205 3

- 211
g
83
c
40
cc
= 166
g
32
c
80
cc
.

4 3 3
166
g
32
c
80
cc
= cunoscută, deci drumuirea sprijinită s-a închis
exact pe orientarea finală cunoscută.
Tabelul 15
Metoda orientărilor directe (după Leu şi colab., 1999)

Schiţă PS PV Distanţa
Unghi
vertical
Orientări
Măsurate K
TO
Compensate
g c g c cc g c cc


A

i=
C

68 72 68 72 00

1
c
s
D
A1
98 31 134 91 +50 134 91 50
c
j
C

68 71 +100


1

I=
A
c
s
101 69 334 91
c
j
2
c
s
D
12
100 38 218 32 +50 218 32 50
c
j
A
c
s
101 69 334 90 +100
c
j

2

i=
1
c
s
99 62 18 32
c
j
3
c
s
D
13
100 84 172 14 -50 172 13 50
c
j
1
c
s
99 62 18 33 -100
c
j
96

Executarea turului de orizont folosind metoda orientărilor directe.

După punerea aparatului în staţie - centrare, calare, orientare – se
efectuează măsurătorile în tur de orizont astfel:
În staţia A (tabelul 15):
- se introduce în cercul orizontal valoarea θ
A-C
= 68
g
72
c
calculată
din coordonate şi se vizează punctul C;
- se trece pe mişcarea înregistratoare şi se efectuează măsurătorile
către toate direcţiile din staţia A, preluate în sensul acelor de ceasornic,
respectiv punctul 1 şi închidem turul de orizont în punctul C;
- se dă luneta peste cap şi se citeşte din nou turul de orizont în sens
invers acelor ceasornicului. În tabel sunt prezentate numai citirile directe.
La închiderea turului de orizont pe orientare trebuie satisfăcută
condiţia e
t o
T
t o
în care :
E
t o
este eroarea de neînchidere în tur de orizont care se obţine din
diferenţa orientărilor la închidere şi la pornire;
T
t o
– toleranţa de închidere pe tur de orizont, care se obţine din
formula T= n p unde p este precizia aparatului cu care lucrăm şi
n reprezintă numărul direcţiilor vizate. În situaţia staţiei A,
3 1
c
T 1
c
73
cc
.
Eroarea pentru staţia A este e
t o
= 68
g
71
c
- 68
g
72
c
= -1
c
, condiţia este
satisfăcută –1
c
< -1
c
73
cc
, deci putem continua măsurătorile în alt tur de
orizont.
În staţia 1:
- se introduce la cercul orizontal orientarea θ
1-A
care se obţine
θ
1-A
= θ
A-1
200
g
din tabelul 15, atunci θ
1-A
=134
g
91
c
+200
g
=334
g
91
c

şi se vizează punctul A;
- se trece pe mişcarea înregistratoare şi se efectuează măsurătorile
către toate direcţiile din staţia 1, preluate în sensul acelor de
ceasornic, închizând turul de orizont pe staţia A. Se vor aplica şi
în această staţie condiţiile prezentate în staţia A.
Dacă după închiderea turului de orizont eroarea de închidere este
mai mare decât toleranţa, atunci se refac măsurătorile în turul de orizont.
După metodologia descrisă mai sus se execută în teren fiecare tur de
orizont A, 1, 2, 3, 4, B conform figurii 89 a, iar datele măsurate se înscriu
într- un caiet de teren de tipul tabelului 15.
După executarea ultimului tur de orizont în punctul B, se va verifica
închiderea drumuirii planimetrice pe orientare, determinând mai întâi
eroarea de neînchidere: e
θ
= θ
masurat ă
D B
masu
D
- θ
calculat ă
D B
calcul
D

Eroarea e
θ
trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu toleranţa de
închidere a drumuirii pe orientare: e
θ
< T
θ
= 150
cc
n ,
unde n este numărul de staţii ale drumuirii planimetrice.
Dacă condiţia nu este îndeplinită se vor reface toate măsurătorile
drumuirii respective.
Să recapitulăm verificările ce trebuiesc făcute în teren la o drumuire
planimetrică sprijinită (vezi fig. 89):
1. i c
c c
m
j s
i c
c
2
la măsurarea directă a distanţelor, media
97
aritmetică a citirii de sus plus citirea de jos la firele stadimetrice pe miră să
fie egală cu citirea făcută la firul de mijloc, respectiv cu înălţimea
aparatului, 1 mm;
2. eroarea de neînchidere în tur de orizont pe orientare să fie mai
mică sau cel mult egală cu toleranţa din turul de orizont;
3. e
θ
T
θ
= 150
cc
n eroarea de neînchidere pe orientare a
drumuirii să fie mai mică sau cel mult egală cu toleranţa
orientării pe drumuire.
Compensarea orientărilor.
Compensarea orientărilor se realizează în trei etape:
- compensarea orientărilor în tur de orizont;
- acordul orientărilor pe drumuire;
- compensarea orientărilor pe drumuire.
Compensarea orientărilor în tur de orizont (tab.15.). Pentru
compensarea în staţia A se parcurg următoarele etape:
-calculul erorii de neînchidere în tur de orizont:
e
TO
= θ
e laînchider
C A
θ 2 1
c
TO
lapornire
C A
n p T 1
c
73
cc
=
=68
g
71
c
– 68
g
72
c
= -1
c
1
c
73
cc
;

-calculul valorii de compensat:
c
TO
= -e
TO
= +1
c
;
-calculul elementului de compensat:
k
TO
cc
c
TO
n
c
50
2
1
50
1 c
,
unde n este numărul direcţiilor vizate în turul de orizont;
- aplicarea elementului de compensat se face în progresie aritmetică
pentru toate vizele măsurate, în sensul acelor de ceasornic şi se aplică
începând cu prima viză, după viza de origine (sau viza înapoi). În staţia A se
aplică începând cu direcţia A-1, respectiv +50, următoarea este viza A-C cu
2
c
(50
cc
) = 100
cc
. Se continuă dacă sunt mai multe direcţii: 3
c
(50
cc
), 4
c
(50
cc
),
5
c
(50
cc
) etc.;
- verificarea compensării se realizează adunând valoarea elementului
de compensat pentru orientarea de închidere în turul de orizont şi dacă se
obţine orientarea de pornire, atunci compensarea este verificată.
Etapele prezentate mai sus se vor aplica în toate tururile de orizont
din drumuirea sprijinită.
Acordul orientărilor pe drumuire.
Această compensare se aplică respectând ordinea în care au fost
făcute măsurătorile pe teren.
După efectuarea compensării în turul de orizont din staţia A (tab.15)
direcţia A -1 a fost compensată cu + 50
cc
. Când s-a orientat aparatul în staţia
1, s-a introdus în aparat θ
1-A
= 334
g
91
c
, dar orientarea este greşită cu 50
cc
în
staţia A. Pentru ca să nu existe această discordanţă, va trebui ca toate
direcţiile măsurate în staţia 1 să le compensăm – să le punem de acord – cu
+50
cc
.
Tehnica descrisă mai sus, se va aplica în staţia următoare 2, având în
vedere că orientarea θ
1-2
a fost compensată în tur de orizont cu +50
cc
şi din
acordul orientărilor anterior +50
cc
, în total 100
cc
, care va fi aplicat tuturor
direcţiilor măsurate în staţia 2.
Acordul orientărilor va porni din staţia A, va merge din aproape în
aproape prin staţiile 1, 2, 3, 4 şi se va încheia în staţia B (vezi fig. 89)

98
Compensarea orientărilor pe drumuire.
Urmărind figura 89 , se constată că pornind din staţia A, orientat pe
direcţia A-C şi măsurând tururi de orizont orientate în staţiile 1, 2, 3, 4, se
ajunge în staţia B, unde va trebui ca orientarea măsurată θ
B-D
să fie la fel cu
θ
B-D’
calculat din coordonate.
Etapele de compensare a orientărilor pe drumuire sunt:
- calculul erorii de neînchidere pe drumuire a orientării:
e
θ
= θ
masurata
D B
θ
calculată
D B D
T
θ
= 150
cc
n ,
e
θ
= θ
masurata
D B
mas
D
= θ
AO TO
eren d
D B
k k k k
D
int
.
Dacă condiţia de încadrare în toleranţă este satisfăcută se trece la
efectuarea compensării;
- calculul valorii de compensat: c
θ
= -e
θ
;
- calculul elementului de compensat: k
θ
=
n
c

unde n este numărul de staţii
- aplicarea elementului de compensat se face în progresie aritmetică,
pe laturile drumuirii, respectiv A-1, 1-2, 2-3, 3-4, BD ( 1k
θ
; 2k
θ
; 3k
θ
;
4k
θ
; 5k
θ
).
- verificarea compensării se realizează adăugând la orientarea
măsurată în teren θ
B-D’
valorile ce rezultă din compensarea în turul de
orizont a staţiei B, din acordul orientărilor pe drumuire, iar la orientarea
compensată obţinută θ
compensat
D B
compen
D
trebuie să fie egală cu θ
B-D
calculată din
coordonate.
După cele trei compensări, în rubrica orientării compensate se vor
trece numai orientările pentru direcţiile de drumuire şi pentru direcţiile
punctelor radiate, celelalte puncte au fost folosite la realizarea
compensărilor.




Fig. 89. Drumuirea sprijinită ( Metoda orientărilor directe) .

4. Calculul coordonatelor relative şi absolute la drumuirea sprijinită
Pentru calculul coordonatelor relative şi absolute se folosesc relaţiile
de bază cunoscute:


cc c g
O
n n n On n n
n n n On n n
D X
D Y
D X
70 29 87 cos 14 , 128 cos
sin
cos
202 201 202 201 202 201
1 1 1
1 1 1
s
201
n
n
s

99
= 25,4 m.

cc c g
O
D Y 70 29 87 sin 14 , 128 sin
202 201 202 201 202 201 201

= 125,60 m.

Coordonatele relative ale celorlalte puncte s-au calculat în mod
asemănător şi au fost trecute în tabelul “Calculul coordonatelor relative şi
absolute”, de asemenea şi compensarea lor s-a demonstrat sub acest tabel
(tab. 16).
După compensare se calculează coordonatele absolute ale punctelor
202, 203, 204, 205, pornind de la coordonatele cunoscute ale punctului 201,
cu verificare pe coordonatele punctului 3:


. 527 , 2001 864 , 25 663 , 1975
. 663 , 1975 894 , 25 769 , 1949
769 , 1949 625 , 75 394 , 2025
394 , 2025 394 , 25 000 , 2000
'
205 204 204 205
'
404 203 203 204
'
203 202 202 203
'
202 201 201 202
m X X X
m X X X
m X X X
m X X X
2 2 1 X X
1 2 19 X X
1 7 2 X X
2 2 2 X X
205
404
203
202


Verificare:

. 361 , 2501 698 , 125 663 , 2375
. 663 , 2375 938 , 149 725 , 2225
. 725 , 2225 088 , 100 637 , 2125
. 637 , 2125 637 , 125 000 , 2000
. 511 , 1865 016 , 136 527 , 2001
'
205 204 204 205
'
204 203 203 204
'
203 202 202 203
'
202 201 201 202
'
3 205 205 3
m Y Y Y
m Y Y Y
m Y Y Y
m Y Y Y
m X X X
2 12 2
204
Y
204
Y
2 14 2
203
Y
203
Y
2 10 2
202
Y
202
Y
2 12 2
201
Y
201
Y
18 13 2 X X
205
204
203
202
3


Verificare:
. 969 , 2549 608 , 48 361 , 2501
'
3 205 205 3
m Y Y Y 25 48 25
205
Y
205
Y
3




9
9









T
a
b
e
l
u
l


1
6

C
a
l
c
u
l
u
l

c
o
o
r
d
o
n
a
t
e
l
o
r

r
e
l
a
t
i
v
e

ş
i

a
b
s
o
l
u
t
e

l
a

d
r
u
m
u
i
r
e
a

s
p
r
i
j
i
n
i
t
ă


S
t
a
ţ
i
e

P
c
t
.

v
i
z
.

D
0

(
m
)

O
r
i
e
n
t
a
r
e

θ

C
o
o
r
d
o
n
a
t
e

r
e
l
a
t
i
v
e

c
a
l
c
u
l
a
t
e

C
o
o
r
d
o
n
a
t
e

r
e
l
a
t
i
v
e

c
o
m
p
e
n
s
a
t
e

C
o
o
r
d
o
n
a
t
e

a
b
s
o
l
u
t
e

N
r
.

P
c
t
.

c
o
s

θ

Δ
X
=
D
0
c
o
s

θ

Δ
Y
=

D
0
s
i
n

θ

Δ
X
'

Δ
Y
'

X

Y

s
i
n

θ

+

-

+

-

+

-

+

-

2
0
0
0
,
0
0
0

2
0
0
0
,
0
0
0

2
0
1

2
0
1

2
0
2

1
2
8
,
1
4

8
7
g
2
9
c
7
0
c
c

2
5
,
4
0
0

0
,
0
0
6


1
2
5
,
6
0

0
,
0
3
7


2
5
,
3
9
4


1
2
5
,
6
3
7


2
0
2
5
,
3
9
4

2
1
2
5
,
6
3
7

2
0
2

0
,
1
9
8
2
1
7

0
,
9
8
0
1
5
8
2
0
2

2
0
3

1
2
5
,
4
0

1
4
1
g
1
9
c
5
5
c
c


7
5
,
6
0
0

0
,
0
2
5

1
0
0
,
0
5

0
,
0
3
8



7
5
,
6
2
5

1
0
0
,
0
8
8


1
9
4
9
,
7
6
9

2
2
2
5
,
7
2
5

2
0
3

-
0
,
6
0
2
8
6
7

0
,
7
9
7
8
4
2

2
0
3

2
0
4

1
5
2
,
1
2

8
9
g
1
0
c
8
0
c
c

2
5
,
9
0
0

0
,
0
0
6


1
4
9
,
9
0

0
,
0
3
8


2
5
,
8
9
4


1
4
9
,
9
3
8


1
9
7
5
,
8
8
3

2
3
7
5
,
6
6
3

2
0
4

0
,
1
7
0
2
5
8

0
,
9
8
5
4
0
0

2
0
4

2
0
5

1
2
8
,
3
0

8
7
g
0
7
c
3
6
c
c

2
5
,
8
7
0

0
,
0
0
6


1
2
5
,
6
6

0
,
0
3
8


2
5
,
8
6
4


1
2
5
,
6
9
8


2
0
0
1
,
5
2
7

2
5
0
1
,
3
6
1

2
0
5

0
,
2
0
1
6
4
0

0
,
9
7
9
4
5
8

2
0
5

3

1
4
4
,
4
0

1
7
8
g
1
6
c
2
0
c
c


1
3
5
,
9
9

0
,
0
2
6

4
8
,
5
7
0

0
,
0
3
8



1
3
6
,
0
1
6

4
8
,
6
0
8


1
8
6
5
,
5
1
1

2
5
4
9
,
9
6
9

3

-
0
,
9
4
1
7
4
0

0
,
3
3
6
3
4
3
























7
7
,
1
7
0





2
1
1
,
5
9
0




5
4
9
,
7
8
0



















7
7
,
1
5
2







2
1
1
,
6
4
1






5
4
9
,
9
6
9

m
X
X
X
4
8
9
,
1
3
4
0
0
,
2
0
0
0
5
1
1
,
1
8
6
5
2
0
1
3
3
2
0
1
1
2
1
X
X
X
3


m
Y
e
X
e
e
t
2
0
,
0
0
3
5
7
,
0
0
0
4
7
6
,
0
2
2
0
0
Y
ee
X
e

m
Y
Y
Y
9
6
9
,
5
4
9
0
0
,
2
0
0
0
9
6
9
,
2
5
4
9
2
0
1
3
3
2
0
1
5
2
2
Y
Y
Y
2
0
1
YY
3

m
D
D
T
5
0
,
0
5
2
0
0
3
6
,
6
7
8
3
3
6
,
6
7
8
0
0
4
5
,
0
5
2
0
0
3
0
0
4
5
,
0
0
3
0
D
5
0


m
X
X
X
e
0
6
9
,
0
)
1
7
0
,
7
7
5
9
0
,
2
1
1
(
4
8
9
,
1
3
4
3
2
0
1

)
(
5
,
2
5
2
5
1
)
;
(
6
3
1
8
6
9
X
m
m
m
m
c
X
m
m
m
m
c
m
m
X
e
XX
2
2
5
1
XX
6
3
1
8
c
6
9
X
e

m
Y
Y
Y
e
1
8
9
,
0
9
6
9
,
5
4
9
7
8
0
,
5
4
9
3
2
0
1

)
(
1
5
2
3
8
4
;
3
7
3
7
1
1
8
9
Y
m
m
m
m
c
m
m
m
m
c
m
m
Y
e
)
Y
1
5
3
4
3
3
1
c
1
8
Y
e

D
u
p
ă

c
u
m

s
e

o
b
s
e
r
v
ă

d
i
n

a
c
e
s
t

t
a
b
e
l

s
-
a

p
o
r
n
i
t

d
e

l
a

u
n

p
u
n
c
t

d
e

s
p
r
i
j
i
n

d
e

c
o
o
r
d
o
n
a
t
e

c
u
n
o
s
c
u
t
e

(
2
0
1
)
,

s
-
a

p
a
r
c
u
r
s

t
r
a
s
e
u
l

2
0
2
,

2
0
3
,

2
0
4
,

2
0
5

ş
i

î
n

f
i
n
a
l

d
r
u
m
u
i
r
e
a

s
e

î
n
c
h
i
d
e

p
e

u
n

a
l
t

p
u
n
c
t

d
e

s
p
r
i
j
i
n
,

d
e

c
o
o
r
d
o
n
a
t
e

c
u
n
o
s
c
u
t
e

(
3
)
.




100
Reţinem: Această metodă reprezintă o linie poligonală, care pleacă de la un
punct de coordonate cunoscute, urmează un traseu şi se închide pe alt punct
de coordonate cunoscute. Poate fi de mai multe feluri, în funcţie de tipul
punctelor pe care se sprijină şi anume: a) drumuire principală – când ambele
capete se sprijină pe un punct de triangulaţie sau intersecţie; b) drumuire
secundară – când unul din capete se sprijină pe un punct de triangulaţie sau
intersecţie, iar celălalt pe un punct de drumuire principală. c) drumuire
terţiară – când ambele capete se sprijină pe puncte de drumuire principală.
Operaţiile de calcul sunt: - Calculul distanţelor orizontale; - calculul
unghiurilor orizontale şi compensarea lor; - calculul orientărilor laturilor; -
calculul coordonatelor relative şi absolute.
Observaţie: După compensare se calculează coordonatele absolute ale
punctelor intermediare pornind de la coordonatele cunoscute ale punctului
de plecare, cu verificare pe coordonatele punctului de sosire sau final de
sprijn.

TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin drumuire planimetrică sprijinită?
Răspuns:
Drumuirea planimetrică sprijinită reprezintă o linie poligonală, care pleacă
de la un punct de coordonate cunoscute, urmează un traseu şi se închide pe
alt punct de coordonate cunoscute.
2. Care sunt formulele de calcul ale coordonatelor relative şi absolute la
drumuirea planimetrică sprijinită?
Răspuns:


Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt etapele de calcul la drumuirea planimetrică
sprijinită?
a. - calculul distanţelor măsurate;
b. - calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor;
c. - calculul cotelor punctelor;
d. - calculul coordonatelor relative şi absolute;
e. – calculul orientărilor laturilor.
Rezolvare: ☻☻ O☻☻
De rezolvat:
2. La drumuirea planimetrică sprijinită suma coordonatelor
relative ΔX şi ΔY trebuie să fie egală cu?
a. – cu diferenţa dintre coordonatele absolute X şi Y ale punctelor de
sprijin;
b. – cu trei unităţi;
c. – cu numărul de laturi;
d. – cu zero;
e. – cu precizia.
Rezolvare: O O O O O





101
REZUMATUL TEMEI

Ridicările planimetrice sau ridicările în plan orizontal ale unor suprafeţe
cuprind operaţiile necesare pentru a obţine pe plan (pe foaia de hârtie)
proiecţia orizontală a suprafeţei terenului la o scară aleasă. Ridicarea
planimetrică a unei suprafeţe de teren se poate face prin: a) metode grafice;
b) metode numerice; c) metode fotogrammetrice; d) metode mixte. Pentru
ridicarea planimetrică a unei suprafeţe de teren sunt necesare următoarele
operaţii: a) operaţii de documentare şi întocmire a proiectului ridicării
planimetrice; b) operaţii de teren (de măsurare efectivă pe teren a tuturor
elementelor necesare ridicării planimetrice); c) operaţii de calcul şi
raportare: - operaţii de calcul; - operaţii de întocmire a planului.
Drumuirea este o metodă de ridicare în vederea determinării poziţiei
planimetrice sau altimetrice a punctelor reţelei de sprijin, sau a punctelor de
detaliu, care se bazează pe măsurări sau determinări liniare şi unghiulare
cum sunt: centrele populate, râurile, bălţile, mlaştinile, zonele acoperite cu
vegetaţie înaltă. Metoda urmăreşte determinarea coordonatelor planimetrice
ale unor puncte noi de sprijin, numite staţii, situate la distanţe mici între ele
pe trasee ce trec prin apropierea detaliilor de ridicat, ale căror poziţii
planimetrice se determină prin aplicarea unor metode secundare specifice
(radierea, metoda perpendicularelor).
Drumuirea planimetrică închisă este o linie poligonală care pleacă de
la un punct de coordonate cunoscute, parcurge un traseu alcătuit din mai
multe puncte numite staţii, iar în final se închide pe acelaşi punct de
coordonate cunoscute. Prelucrarea matematică a datelor culese de pe teren
cuprinde: 1) Calculul distanţelor măsurate pe cale directă; 2) Calculul
distanţelor măsurate pe cale indirectă; 3) Calculul unghiurilor orizontale şi
compensarea lor; 4) Calculul orientărilor laturilor; 5) Calculul coordonatelor
relative şi absolute.
Drumuirea sprijinită reprezintă o linie poligonală, care pleacă de la
un punct de coordonate cunoscute, urmează un traseu şi se închide pe alt
punct de coordonate cunoscute. Poate fi de mai multe feluri, în funcţie de
tipul punctelor pe care se sprijină şi anume: a) drumuire principală – când
ambele capete se sprijină pe un punct de triangulaţie sau intersecţie; b)
drumuire secundară – când unul din capete se sprijină pe un punct de
triangulaţie sau intersecţie, iar celălalt pe un punct de drumuire principală.
c) drumuire terţiară – când ambele capete se sprijină pe puncte de drumuire
principală. Operaţiile de calcul sunt: - Calculul distanţelor orizontale; -
calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor; - calculul orientărilor
laturilor; - calculul coordonatelor relative şi absolute.












102
Tema nr.4.

RIDICĂREA DETALIILOR PLANIMETRICE ŞI
METODA INTERSECŢIEI

Unităţi de învăţare:
1. Metoda radierii (metoda coordonatelor polare)
2. Metoda perpendicularelor sau metoda absciselor şi ordonatelor
(metoda punctelor echerice)
3. Metoda intersecţiei

Obiectivele temei:
►înţelegerea noţiunilor de bază şi crearea perspectivei asupra ridicării
detaliilor planimetrice şi metodei intersecţiei;
►cunoaşterea conceptelor privind ridicarea detaliilor planimetrice şi
metoda intersecţiei;
►dezbaterea particularităţilor metodelor de ridicare a detaliilor
planimetrice şi a metodei intersecţiei;
►analiza corelaţiei dintre diferitele tipuri de ridicări topo-cadastrale;
►deprinderea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare ridicării
detaliilor planimetrice din teren

Timpul alocat temei: 6 ore

Bibliografie recomandată:
1. Călina A., şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Sitech,
Craiova, - 2005.
2. Ionescu P. şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Did. şi
Pedagogică Bucureşti, -1975.
3. Leu I. şi colab.,– Topografie şi Cadastru, Editura Universul, Bucureşti, -
2002.
4. Mureşan D., Budiu V., – Topografie şi Desen tehnic, Tipogr. Agronomia
Cluj-Napoca, - 1988.
5. Ursea V. şi colab., – Topogafie de construcţii, Curs Institutul de
Construcţii, Bucureşti, - 1986.
6. Ediţie îngrijită de Cons. Fac. de Geodezie – Măsurători terestre –
Fundamente - Vol. I, II, III, Edit. Matrix Rom, Bucureşti, - 2002

4.1. Metoda radierii (metoda coordonatelor polare)

Ridicarea detaliilor, ca operaţie finală în ce priveşte efectuarea
măsurătorilor pe teren, se referă la determinarea poziţiilor punctelor
caracteristice ale detaliilor din teren. Punctele caracteristice sunt puncte de
schimbare a direcţiei care ca număr şi poziţie sunt condiţionate de precizia
cerută şi de scara de reprezentare.
Metodele propriu- zise de ridicare a detaliilor sunt:
a) metoda coordonatelor polare numită şi metoda radierii sau a
radiaţiei;
b) metoda coordonatelor rectangulare sau metoda absciselor şi
ordonatelor, metoda punctelor echerice sau perpendiculare.



103

Metoda permite obţinerea unor puncte caracteristice de detaliu prin
coordonatele polare sau rectangulare.
Poziţia unui punct de radiere se obţine măsurându-se orientarea şi
distanţa faţă de un punct de coordonate cunoscute sau căreia i s-au atribuit
coordonate arbitrare.
Radierea se foloseşte în două cazuri:
1) - în combinaţie cu metoda drumuirii;
2) - ca metodă independentă.

4.1.1. Metoda radierii folosită în combinaţie cu metoda drumuirii
Pe suprafeţele mai mari se construieşte mai întâi o reţea de sprijin
(un poligon sau o drumuire închisă), măsurătorile la punctele de detaliu se
fac dependent de aceasta, sub formă de raze, determinându-se mărimea
distanţelor şi a unghiurilor formate de razele respective, cu una din laturile
drumuirii (fig. 142).
În punctul de staţie 101, se centrează, se calează aparatul şi se
introduce zero vernier în coincidenţă cu zero cerc gradat sau se porneşte de
la o citire iniţială. După blocarea mişcării înregistratoare se vizează cu zero
sau citirea iniţială în aparat, latura cunoscută, apoi se deblochează mişcarea
înregistratoare şi se vizează în sensul acelor de ceasornic, mira amplasată în
mod succesiv în toate punctele de detaliu, ducând raze la acestea. (fig.90.).


Fig.90. Metoda radierii folosită în combinaţie cu metoda drumuirii

La aparat se fac următoarele citiri:
- se citeşte unghiul orizontal pe vernierul de jos (Hz);
- se citeşte unghiul zenital pe vernierul de sus (V);
- se fac citiri pe stadie (s, m, j).
Toate datele se trec într- un tabel în carnetul de teren care are forma
prezentată mai jos:



104
Tabelul 17
Calculul distanţelor orizontale la metoda radierii
S
t
.

Pct.
vizat
Citiri pe stadie
Unghi
z
Sin z
Dist.
înclinată
Dist.
orizontală
Unghi
orizontal
(α)
s m j
1
0
1

104 2000 1500 1000 99
g
10
c
0,999900 99,99 99,98 0
g
00
c

2001 1800 1500 1200 97
g
28
c
0,999087 59,94 59,89 14
g
83
c

2002 1700 1500 1300 98
g
66
c
0,999778 39,99 39,98 26
g
82
c

2003 1675 1500 1325 98
g
72
c
0,999797 34,99 34,98 30
g
06
c

2004 1700 1500 1300 96
g
82
c
0,998752 39,95 39,90 49
g
24
c

2005 1550 1500 1450 101
g
83
c
0,999586 9,99 9,99 187
g
68
c

2006 1580 1500 1420 101
g
31
c
0,999778 15,99 15,99 193
g
33
c

2007 1580 1500 1420 104
g
56
c
0,997435 15,95 15,91 226
g
00
c

2008 1655 1500 1345 102
g
79
c
0,999039 30,97 30,94 266
g
31
c

2009 1680 1500 1320 101
g
65
c
0,999664 35,98 35,97 352
g
27
c

2010 1930 1500 1070 100
g
06
c
0,999999 85,99 85,99 379
g
44
c


1) Calculul distanţelor orizontale: - datele măsurate în teren au fost
folosite pentru calculul distanţelor înclinate şi distanţelor orizontale, pe baza
formulelor: Z sin ) j s ( 100 Z sin ) j s ( K D
i
j 10 j K ; mm.
Z sin ) j s ( 100 Z sin Z sin ) j s ( K Z sin D D
2
i o
j 10 j K D ; mm.
2) Calculul orientărilor laturilor: - pentru a se calcula orientările
laturilor 2001 ….. 2010, se pleacă de la orientarea laturii de drumuire
cc c g
104 101
30 86 203 20
101 104
, la care se adaugă unghiurile
ii
măsurate pe teren.

cc c g
30 86 203
104 101
20
104 101

cc c g c g cc c g
30 69 218 83 14 30 86 203
1 104 101 2001 101
21 14 20
104 200 1 101 101
cc c g c g cc c g
30 68 230 82 26 30 86 203
2 104 101 2002 101
2 2 2
104 200 2 101 101
cc c g c g cc c g
30 92 233 06 30 30 86 203
3 104 101 2003 101
2 3 2
104 200 3 101 101
cc c g c g cc c g
30 10 253 24 49 30 86 203
4 104 101 2004 101
2 4 2
104 200 4 101 101
cc c g c g cc c g
30 54 391 68 187 30 86 203
5 104 101 2005 101
3 1 2
104 200 5 101 101

cc c g c g cc c g
30 19 397 33 193 30 86 203
6 104 101 2006 101
39 19 20
104 200 6 101 101
cc cc g c g cc c g
30 86 29 00 226 30 86 203
7 104 101 2007 101
29 22 20
104 200 7 101 101
cc c g c g cc c g
30 17 70 31 266 30 86 203
8 104 101 2008 101
7 2 2
104 200 8 101 101
cc c g c g cc c g
30 13 156 27 352 30 86 203
9 104 101 2009 101
1 3 2
104 200 9 101 101
cc c g c g cc c g
30 30 183 44 379 30 86 203
10 104 101 2010 101
1 3 2
104 201 10 101 101

3) Calculul coordonatelor relative: după ce au fost calculate
distanţele şi orientările laturilor la punctele de radiere, se pot calcula
coordonatele relative ale punctelor după formulele cunoscute:
1 1 1
cos
1 1 1
c
n n n On n n
D X
n
;
1 1 1
sin
1 1 1
s
n n n On n n
D Y
n
.
Deci:
) 957199 , 0 ( 89 , 59 cos
2001 101 2001 101 2001 101 101 O
D X - 57,32 m.
) 289427 , 0 ( 89 , 59 sin
2001 101 2001 101 2001 101 101 O
D Y - 17,33 m.
Calculul coordonatelor relative pentru celelalte puncte se face după
aceeaşi formulă, după care valorile acestora se trec în tabelul “Calculul
coordonatelor relative şi absolute la metoda radierii”.
4) Calculul coordonatelor absolute: - pe baza coordonatelor
cunoscute ale punctului 101 şi coordonatelor relative calculate anterior se


105
calculează coordonatele rectangulare locale (absolute) ale punctelor de
radieri după formulele:

1 1 1 1 n n n n
X X X ;
1 1 1 1 n n n n
Y Y Y .
Deci: m X X X 13 , 3246 32 , 57 45 , 3303
2001 101 101 2001
3 5 3 X X
200

. 03 , 3268 42 , 35 45 , 3303
2002 101 101 2002
m X X X 3 3 3 X X
200

…………………………………………………
. 41 , 3220 04 , 83 45 , 3303
2010 101 101 2010
m X X X 3 8 3 X X
201

. 87 , 6616 33 , 17 20 , 6634
2001 101 101 2001
m Y Y Y 6 1 6
101
Y
101
Y
200

. 67 , 6615 53 , 18 20 , 6634
2002 101 101 2002
m Y Y Y 6 1 6
101
Y
101
Y
200

…………………………………………………
. 49 , 6656 29 , 22 20 , 6634
2010 101 101 2010
m Y Y Y 6 2 6
101
Y
101
Y
201

Coordonatele locale ale punctelor de radiere astfel calculate se trec
în tabelul “Calculul coordonatelor relative şi absolute la metoda radierii”, de
unde se observă că, toate coordonatele s-au calculat în funcţie de
coordonatele locale ale unui singur punct de drumuire (punctul 101).

Tabelul 18
Calculul coordonatelor relative şi absolute la metoda radierii

S
t
.

Pct.
viz.
D
o

(m)
Orientare Coordonate relative Coordonate
absolute
Nr.
pct.
cosθ ΔX=D
o
cosθ ΔY=D
o
sinθ
sinθ + - + - X Y
1
0
1

104 -
-
- - - - 3303,45 6634,20 101
2001 59,89
218
g
69
c
30
cc

57,32 17,33 3246,13 6616,87 2001 -0,957199
-0,289427
2002 39,98
230
g
68
c
30
cc

35,42 18,53 3268,03 6615,67 2002 -0,886084
-0,463523
2003 34,98
233
g
92
c
30
cc

30,13 17,76 3273,32 6616,44 2003 -0,861357
-0,507999
2004 39,90
253
g
10
c
30
cc

26,80 29,55 3276,65 6604,65 2004 -0,671814
-0,740719
2005 9,99
391
g
54
c
30
cc

9,90 1,32 3313,35 6632,88 2005 0,991189
-0,132451
2006 15,99
397
g
19
c
30
cc

15,97 0,70 3319,42 6633,50 2006 0,999028
-0,044077
2007 15,91
29
g
86
c
30
cc

13,83 7,18 3317,28 6641,38 2007 0,891981
0,452072
2008 30,94
70
g
17
c
30
cc

13,97 27,60 3317,42 6661,80 2008 0,451567
0,892236
2009 35,97
156
g
13
c
30
cc

27,76 22,86 3275,69 6657,06 2009 -0,771843
0,635812
2010 85,99
183
g
30
c
30
cc

83,04 22,29 3220,41 6656,49 2010 -0,965802
0,259279


106
4.1.2. Metoda radierii folosită ca metodă independentă
Radierea folosită ca metodă independentă se aplică în cazul ridicării
suprafeţelor mici de teren, care pot fi măsurate dintr-o singură staţie,
amplasată aproximativ în mijlocul terenului şi unde există vizibilitate şi
accesibilitate spre punctele de detaliu.
Din punctul central, se vizează celelalte puncte de detaliu şi se
măsoară unghiurile verticale, orientările, distanţele înclinate şi orizontale.
Punctele de radiere cu caracter permanent se materializează cu ţăruşi şi se
semnalizează cu jaloane, iar distanţele se măsoară cu panglica de oţel. La
cele cu caracter temporar, se aşează direct stadia pe punct şi distanţa se
măsoară stadimetric.
La această metodă, spre deosebire de metoda radierii combinată cu
drumuirea, se măsoară pe teren direct orientarea vizelor.


Fig.91. Metoda radierii folosită ca metodă independentă

Cunoscând distanţele şi orientările vizelor, se pot calcula
coordonatele relative ale punctelor astfel:
cos c
O
D X ; sin s
O
D Y .
După ce s-au calculat coordonatele relative ale punctelor, se pot
calcula coordonatele absolute ale acestora pornind de la coordonatele
punctului I.

2001 2001 200 I I
X X X
2001 2001 200 I I
X X X
2001 2001 200 I I
X X X .
2002 2002 200 I I
Y Y Y
Reţinem: Ridicarea detaliilor, ca operaţie finală în ce priveşte
efectuarea măsurătorilor pe teren, se referă la determinarea poziţiilor
punctelor caracteristice ale detaliilor din teren. Punctele caracteristice sunt
puncte de schimbare a direcţiei care ca număr şi poziţie sunt condiţionate de
precizia cerută şi de scara de reprezentare.
Metodele propriu- zise de ridicare a detaliilor sunt: a) metoda
coordonatelor polare numită şi metoda radierii sau a radiaţiei; b) metoda
coordonatelor rectangulare sau metoda absciselor şi ordonatelor, metoda
punctelor echerice sau perpendiculare.
Radierea se foloseşte în două cazuri: 1) - în combinaţie cu metoda
drumuirii; 2) - ca metodă independentă. Metoda radierii folosită în
combinaţie cu metoda drumuirii se aplică pe suprafeţele mai mari, unde se
construieşte mai întâi o reţea de sprijin (un poligon sau o drumuire închisă),
măsurătorile la punctele de detaliu se fac dependent de aceasta, sub formă
de raze, determinându-se mărimea distanţelor şi a unghiurilor formate de
razele respective, cu una din laturile drumuirii. Radierea folosită ca metodă


107
independentă se aplică în cazul ridicării suprafeţelor mici de teren, care pot
fi măsurate dintr-o singură staţie, amplasată aproximativ în mijlocul
terenului şi unde există vizibilitate şi accesibilitate spre punctele de detaliu.
Observaţie: Din punctul central, se vizează celelalte puncte de detaliu şi se
măsoară unghiurile verticale, orientările, distanţele înclinate şi orizontale.

TEST DE EVALUARE

1. Care este procedeul de realizare a metodei radierii?
Răspuns:
În punctul de staţie, se centrează, se calează aparatul şi se introduce zero
vernier în coincidenţă cu zero cerc gradat sau se porneşte de la o citire
iniţială. După blocarea mişcării înregistratoare se vizează cu zero sau citirea
iniţială în aparat, latura cunoscută, apoi se deblochează mişcarea
înregistratoare şi se vizează în sensul acelor de ceasornic, mira amplasată în
mod succesiv în toate punctele de detaliu, ducând raze la acestea.
2. Care sunt formulele de calcul ale coordonatelor relative şi absolute la
metoda radierii?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt etapele de calcul la metoda radierii?
a. - calculul distanţelor orizontale;
b. - calculul orientărilor laturilor;
c. - calculul coordonatelor relative;
d. - calculul coordonatelor absolute;
e. – calculul cotelor punctelor.
Rezolvare: ☻☻☻☻ O
De rezolvat:
2. Care sunt cazurile în care se utilizează metoda radierii?
a. – ca metodă de bază;
b. – în combinaţie cu metoda drumuirii;
c. – ca metodă de sprijin;
d. – ca metodă independentă;
e. – ca metodă de compensare.
Rezolvare: O O O O O

4.2. Metoda perpendicularelor sau metoda absciselor şi
ordonatelor (metoda punctelor echerice)

Metoda perpendicularelor se foloseşte pentru determinarea poziţiei
detaliilor, fiind condiţionată de mărimea suprafeţei de ridicat, de
accesibilitatea în interior pentru măsurarea distanţelor, de posibilitatea de a
vedea punctele de detaliu alese, de forma suprafeţei.

4.2.1. Ridicarea topografică a suprafeţelor mici cu sau fără
vizibilitate în interior, cu sau fără accesibilitate
Pe suprafeţe mici şi plane, metoda perpendicularelor se poate aplica
ca metodă principală, iar pentru determinarea poziţiei punctelor
caracteristice s-au folosit instrumente simple, echerele topografice,


108
pantometrul, panglica de oţel şi jaloanele. Metoda se aplică în 3 cazuri şi
anume:
1) Suprafeţe accesibile şi cu vizibilitate în interior (fig.92.).

Fig.92. Suprafaţă accesibilă şi cu vizibilitate în interior

Cu ajutorul panglicii se măsoară distanţele AB’, B’F’, F’C’, C’E’ şi
E’D, care corespund distanţei de la punctul vecin până la piciorul
perpendicularelor coborâte din punctele B, C, E, F cu ajutorul echerelor. Se
măsoară distanţele BB’, FF’, CC’ şi EE’, care corespund lungimii
perpendicularelor. În funcţie de datele măsurate se poate întocmi planul
suprafeţei la o anumită scară.
2. Suprafaţă inaccesibilă în interior (cazul unei bălţi), dar
cu vizibilitate şi cu o formă geometrică neregulată
În zone accesibile se construiesc două axe perpendiculare OX şi OY,
în aproprierea suprafeţei inaccesibile. Pe conturul acestei suprafeţe se alege
un anumit număr de puncte caracteristice notate A, B, C, D, E, F, G, H, Z
(în funcţie de care, după efectuarea tuturor măsurătorilor se va putea trasa
conturul suprafeţei inaccesibile) (fig.93. ).

Fig.93. Suprafaţă fără accesibilitate în interior dar cu vizibilitate
(cazul unei bălţi)

Din aceste puncte se vor coborî cu ajutorul echerelor, perpendiculare
pe axele OX şi OY. Măsurând abscisele şi ordonatele pe axele construite, se
va putea determina poziţia planimetrică a fiecărui punct în parte.

3. Suprafaţă inaccesibilă în interior (cazul unei păduri)şi fără vizibilitate
la punctele de detaliu de forma unui poligon convex
Pentru ridicarea în plan a acestei suprafeţe se construieşte cu ajutorul
panglicii şi jaloanelor, un dreptunghi K, L, M, N (fig.94. ).


109
Se măsoară laturile KL=MN şi KM=LN. Pe aceste laturi se coboară
perpendiculare din punctele A, B, C, D, E şi F. Se măsoară până la piciorul
perpendicularei adică KF’, KF”, B”C”, C’N etc. şi lungimea
perpendicularelor BB’, BB”, AA’, CC’, CC” etc., obţinându-se astfel toate
elementele de raportare pe plan la scară, a suprafeţei ce ne interesează adică:
A, B, C, D, E, F.

Fig.94. Suprafaţă inaccesibilă în interior (cazul unei păduri) şi fără
vizibilitate la punctele de detaliu

4.2.2. Ridicarea detaliilor din interiorul sau exteriorul unui poligon
(metoda perpendicularelor combinată cu metoda drumuirii închise)
Când suprafeţele sunt mari cu contururi sinuoase, pentru ridicarea
topografică se construieşte o drumuire (un poligon convex 101-102-103-
104, măsurarea şi determinarea punctelor principale au fost arătate la
metoda drumuirii).
Pentru ridicarea conturului sinuos sau al detaliilor interioare şi
exterioare poligonului, se foloseşte metoda absciselor şi ordonatelor ca
metodă dependentă de drumuire. Punctele acestei metode se notează cu
numere de la 1001 până la 2000, iar piciorul perpendicularelor se notează cu
acelaşi număr, însă prim (fig.95.).
Marcarea punctelor se face cu ţăruşi, iar semnalizarea cu jaloane.
Pentru fiecare punct se măsoară distanţa de la punctul de drumuire 101, 102,
103, 104, până la piciorul perpendicularei şi lungimea acesteia. Distanţele se
măsoară cu panglica sau pe cale indirectă. Unghiul de 100
g
se construieşte
cu ajutorul echerului, pantometrului sau tahimetrului.


Fig.95. Metoda perpendicularelor combinată cu metoda drumuirii închise


110
Se măsoară şi unghiul vertical, necesar reducerii distanţelor la
orizontală. Cu ajutorul acestor date măsurate se pot determina coordonatele
relative şi coordonatele rectangulare locale (absolute) ale punctelor.
A. Calculul coordonatelor relative şi absolute ale punctelor echerice
Fie latura de drumuire 102-103, la care se cunoaşte:
- lungimea D
O102-103
;
- orientarea θ
102-103
;
- coordonatele rectangulare locale ale punctelor 102 şi 103 (X
102
;
Y
102
); (X
103
; Y
103
).

Fig.96. Reprezentarea punctelor la metoda perpendicularelor

a) Calculul orientărilor laturilor
θ
102-103
= 203
g
79
c
30
cc
= cunoscută.

cc c g g cc c g g
30 79 303 100 30 79 203 100
103 102
1001 1001
'
3 10 2 10
103
100
102
100


cc c g g cc c g g
30 79 303 100 30 79 203 100
103 102
1002 1002
'
3 10 2 10
103
100
102
100


cc c g g cc c g g
30 79 103 100 30 79 203 100
103 102
1003 1003
'
1 10 2 10
103
100
102
100


cc c g
30 79 103
1003 1003 1004 1004
' '
1
100 100 100 100

După ce s-au calculat orientările laturilor şi s-au măsurat şi calculat
distanţele orizontale, se poate trece la calcularea coordonatelor relative.
b) Calculul coordonatelor relative
. 46 , 20 ) 998225 , 0 ( 5 , 20 cos
103 102
1001 102 1001 102
' '
m D X
O
20 0 20 D
10
X
10
10 2
10 2 10 2
10
. 92 , 40 ) 998225 , 0 ( 00 , 41 cos
103 102
1002 102 1002 102
' '
m D X
O
40 0 41
10
D
10
X
10 2
10 2 10 2
............................................……………………………………………….
. 85 , 81 ) 998225 , 0 ( 0 , 82 cos
103 102
1004 102 1004 102
' '
m D X
O
81 0 82
10
D
10
X
10 2
10 2 10 2

. 652 , 6 ) 59545 , 0 ( 725 , 111 cos
1001 1001 1001 1001 1001 1001
' ' '
m D X
O
6 11
10
D
10
X
10 10 10

............................................……………………………………………….
. 184 , 1 ) 059545 , 0 ( 88 , 19 cos
1004 1004 1004 1004 1004 1004
' ' '
m D X
O
, 1 0 19
100
D
100
X
100 100 100

. 22 , 1 ) 059545 , 0 ( 50 , 20 sin
103 102
1001 102 1001 102
' '
m D Y
O
, 1 0 20 D
10
Y
10
10 2
10 2 10 2
10

……………………………………………………………………………..
. 882 , 4 ) 059545 , 0 ( 0 , 82 sin
103 102
1004 102 1004 102
' '
m D Y
O
4 0 82
10
D
10
Y
10
10 2
10 2 10 2

. 52 , 111 ) 998225 , 0 ( 725 , 111 sin
1001 1001 1001 1001 1001 1001
' ' '
m D Y
O
11 0 11
10
D
10
Y
10 10 10 10

……………………………………………………………………………..
. 849 , 19 998225 , 0 88 , 19 sin
1004 1004 1004 1004 1004 1004
' ' '
m D Y
O
19 0 19 si D
100
Y
100 100 100 100 100



111
După ce au fost calculate coordonatele relative ale punctelor se trec
în tabelul “Calculul coordonatelor relative şi absolute la metoda
perpendicularelor (absciselor şi ordonatelor).
Cu ajutorul coordonatelor locale ale punctului 102, cunoscute şi a
celor relative calculate anterior, se pot calcula coordonatele rectangulare
locale, ale punctelor astfel:
. 38 , 3242 46 , 20 84 , 3262
' '
1001 102
102
1001
m X X X 32 20 32
10
X
10
X
10 2

. m 92 , 3221 92 , 40 84 , 3262 X X X ' '
1002 102
102
1002
32 40 32 X X
100

………………………………………………………………

. 99 , 3180 85 , 81 84 , 3262
' '
100 102
102
1004
m X X X 31 81 32
10
X X
10 2

. m 94 , 6760 22 , 1 16 , 6762 Y Y Y ' '
1001 102
102
1001
67 1 67 Y
102
YY Y
100

………………………………………………………………
. 28 , 6757 882 , 4 16 , 6762
' '
1004 102
102
1004
m Y Y Y 67 4 67
10
Y
10
Y
10 2

. 03 , 3249 65 , 6 38 , 3242
1001 1001 1001
1001 ' '
m X X X 32 6 32
10
X
10
X
10

……………………………………………………………….
. 81 , 3179 18 , 1 99 , 3180
1004 1004 1004
1004 ' '
m X X X 31 1 31
10
X X
10

. 41 , 6649 526 , 111 94 , 6760
1001 1001 1001
1001 ' '
m Y Y Y 66 11 67
10
Y
10
Y
10
………………………………………………………………..
. 12 , 6772 84 , 19 28 , 6757
1004 1004 1004
1004 ' '
m Y Y Y 67 19 67
10
Y
10
Y
10

Tabelul 19

Calculul coordonatelor relative şi absolute la metoda
perpendicularelor (absciselor şi ordonatelor)

St aţie
Pct.
vizat
Do
(m)
Orient are
ΔX ΔY
X Y
Nr.
pct .
cosθ
+ - + -
sinθ
102 103 - 203
g
79
c
30
cc
- - - - 3262,84 6762,16 102
102 1001

20,50
203
g
79
c
30
cc

20,46 1,22 3242,38 6760,94 1001

-0,998225
-0,059545
102 1002

41,00
203
g
79
c
30
cc

40,92 2,44 3221,92 6759,72 1002

-0,998225
-0,059545
102 1003

61,50
203
g
79
c
30
cc

61,39 3,66 3201,45 6758,50 1003

-0,998225
-0,059545
102 1004

82,0
203
g
79
c
30
cc

81,85 4,88 3180,99 6757,28 1004

-0,998225
-0,059545
1001

1001 111,72
303
g
79
c
30
cc

6,65 111,52 3249,03 6649,42 1001 0,059545
-0,998225
1002

1002 97,00
303
g
79
c
30
cc

5,77 96,82 3227,69 6662,90 1002 0,059545
-0,998225
1003

1003 29,93
103
g
79
c
30
cc

1,78 29,87 3199,67 6788,37 1003 -0,059545
0,998225
1004

1004 19,88
103
g
79
c
30
cc

1,18 19,84 3179,81 6777,12 1004 -0,059545
0,998225

Coordonatele după ce s-au calculat se vor introduce în tabelul
“Calculul coordonatelor relative şi absolute la metoda perpendicularelor


112
(absciselor şi ordonatelor)” şi în funcţie de acestea, se va întocmi un plan de
situaţie, cu toate detaliile existente pe teren (fig.96.).
Reţinem: Metoda perpendicularelor se foloseşte pentru determinarea
poziţiei detaliilor, fiind condiţionată de mărimea suprafeţei de ridicat, de
accesibilitatea în interior pentru măsurarea distanţelor, de posibilitatea de a
vedea punctele de detaliu alese, de forma suprafeţei.
Pe suprafeţe mici şi plane, metoda perpendicularelor se poate aplica
ca metodă principală, iar pentru determinarea poziţiei punctelor
caracteristice s-au folosit instrumente simple, echerele topografice,
pantometrul, panglica de oţel şi jaloanele. Când suprafeţele sunt mari cu
contururi sinuoase, pentru ridicarea topografică se construieşte o drumuire,
iar pentru ridicarea conturului sinuos sau al detaliilor interioare şi exterioare
poligonului, se foloseşte metoda absciselor şi ordonatelor ca metodă
dependentă de drumuire.
Observaţie: Distanţele se măsoară cu panglica sau pe cale indirectă.
Unghiul de 100
g
se construieşte cu ajutorul echerului, pantometrului sau
tahimetrului.

TEST DE EVALUARE

1. Cum se ridică o suprafaţă accesibilă şi cu vizibilitate în interior?
Răspuns:
Cu ajutorul panglicii se măsoară distanţele AB’, B’F’, F’C’, C’E’ şi E’D,
care corespund distanţei de la punctul vecin până la piciorul
perpendicularelor coborâte din punctele B, C, E, F cu ajutorul echerelor. Se
măsoară distanţele BB’, FF’, CC’ şi EE’, care corespund lungimii
perpendicularelor. În funcţie de datele măsurate se poate întocmi planul
suprafeţei la o anumită scară(fig.93.).
2. Cum se ridică o suprafaţă inaccesibilă şi fără vizibilitate în interior?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. De ce este condiţionată utilizarea metodei perpendicularelor?
a. – de calculul distanţelor orizontale;
b. – de suprafaţă;
c. – de numărul de laturi;
d. – de calculul coordonatelor absolute;
e. – de dispoziţia operatorului.
Rezolvare: O☻ O O O
De rezolvat:
2. Care sunt cazurile în care se utilizează metoda
perpendicularelor ca metodă principală?
a. – pe suprafeţe mari;
b. – pe suprafeţe accesibile şi cu vizibilitate în interior;
c. – pe suprafeţe inaccesibile în interior (cazul unei bălţi), dar cu
vizibilitate şi cu o formă geometrică neregulată;
d. – pe suprafeţe inaccesibile în interior (cazul unei păduri) şi fără
vizibilitate la punctele de detaliu;
e. – ca metodă de compensare.
Rezolvare: O O O O O


113
4.3. Metoda intersecţiei

Intersecţiile sunt metodele prin care se determină punctele de ordinul
şi se aplică în cazul când punctele geodezice de ordinul I, II, III, IV sau
punctele de triangulaţie locală sunt prea depărtate şi deci nu asigură condiţia
de distanţă pentru sprijinirea drumuirilor planimetrice.
După felul punctelor de staţie, intersecţiile se clasifică în:
- intersecţie înainte sau directă, când se staţionează în cel puţin trei
puncte vechi (de coordonate cunoscute) şi se vizează punctul nou;
- intersecţia înapoi sau retrointersecţia, când se staţionează în punctul
nou şi se vizează cel puţin 3 puncte vechi;
- intersecţia laterală sau combinată, în cazul când se staţionează în
punctele vechi, vizând punctul nou şi în punctul nou vizând puncte vechi,
adică este o combinaţie între intersecţia înainte şi intersecţia înapoi.

4.3.1. Intersecţia înainte. Procedeul analitic
Metoda presupune deplasarea operatorului cu ajutorii de operator în
teren şi instalarea aparatului în fiecare punct.
Astfel, în punctul 1 se măsoară unghiurile α
1
, β
3
, din punctul 2 se
măsoară α
2
, β
1
, iar din punctul 3, α
3
, β
2
.
Pe teren, nu se măsoară nici o distanţă, deoarece acestea se
calculează din coordonatele punctelor.

Fig.97. Metoda intersecţiei înainte

După ce au fost măsurate toate acestea, se trece la calcule:
a) Calculul distanţelor:
X
1
, X
2
, X
3
= cunoscut.
Y
1
, Y
2
, Y
3
= cunoscut.


2
1 2
2
1 2
2
2 1
2
2 1 2 1
) ( ) ( Y Y X X Y X D
O
Y (Y X
1
Y
1
X
2 2 2
; m.

2
2 3
2
2 3
2
3 2
2
3 2 3 2
) ( ) ( Y Y X X Y X D
O
Y (Y X
2
Y
2
X
3 3 3
; m

b) Calculul orientărilor laturilor se efectuează din coordonate:

1 2
1 2
2 1
2 1
2 1
X X
Y Y
X
Y
tg
X
Y
X X
1
Y
1
2
2
2 1
g ; ctg
1 2
1 2
2 1
2 1
2 1
Y Y
X X
Y
X
Y
X X
1
Y
1
X
2
2
2 1
.


114


Fig.98. Metoda intersecţiei înainte, calculul orientărilor

1 2 1 1 1 1 1 2 I
.
2 1 2 1 3 2
( 200
2 1 1 2
( 2
2 3
g
).
. 200
2 1 1 2
g
2
2 1 1 2

1 1 2 2 1 2 2 1 I
.
Pentru obţinerea coordonatelor punctului I, pe cale analitică scriem
ecuaţiile dreptelor de intersecţie, a punctelor de triangulaţie ce converg către
el, luate în perechi, perechi.
Y
2
– Y
1
= (X
2
– X
1
) tg
2 1 2 1
ecuaţia generală a dreptei.
Pentru triunghiul I:
I I I
tg X X Y Y
I
X Y
1 1 1
) ( g
1

I I I
tg X X Y Y
I
X Y
2 2 2
) ( g
2
.
Pentru triunghiul II:
I I I
tg X X Y Y
I
X Y
2 2 2
) ( g
2

I I I
tg X X Y Y
I
X Y
3 3 3
) ( g
3
.
Pentru triunghiul III:
I I I
tg X X Y Y
I
X Y
1 1 1
) ( g
1


I I I
tg X X Y Y
I
X Y
3 3 3
) ( g
3
.
În concluzie, coordonatele punctului I trebuie să rămână aceleaşi
indiferent ce perechi de ecuaţii luăm în calcul.
c) Calculul coordonatelor absolute ale punctului I.
Pentru aceasta se iau următoarele perechile de ecuaţii:

I I I
tg X X Y Y
I
X Y
2 2 2
) ( g
2


I I I
tg X X Y Y
I
X Y
2 2 2
) ( g
2
, de unde rezultă următoarele:

1 2 2 1 1 2 1 1 2
) (
1 2 1 2 1
tg X tg X tg tg X Y Y
I I I I


I I
I
I
tg tg
tg X tg X Y Y
X
I I
I
tg
X X Y Y
2 1
1 2 2 1 1 1 2
g
2
g
1
g
2
g
1
.
Cunoscând valoarea lui X
I
se poate calcula valoarea lui Y
I
, prin
introducerea acesteia în una din ecuaţiile:

I I I
tg X X Y Y
I
X Y
2 2 2
) ( g
2
de unde rezultă următoarele:

I I I
tg X X Y Y
I
X Y
1 1 1
) ( g
1


I I I
tg X X Y Y
I
X Y
2 2 2
) ( g
2
.
Y
I
= trebuie să fie egal în ambele ecuaţii.


115
4.3.2. Rezolvarea trigonometrică a intersecţiei înainte
Pe suprafeţe mici se poate determina poziţia punctelor de detaliu
vizându-le din cel puţin două puncte de drumuire şi măsurând numai
unghiurile orizontale.
Fie punctul de detaliu I vizat din punctele de drumuire 1 şi 2 sub
unghiurile α
1
şi β
1
, a căror mărime a fost măsurată pe teren cu tahimetrul.
De asemenea, se mai cunosc şi coordonatele punctelor 1 şi 2 care
sunt următoarele:
X
1
= cunoscut X
2
= cunoscut
Y
1
= cunoscut Y
2
= cunoscut.
Rezolvarea se face astfel:
1) Calculul distanţei 2 1 2 din coordonate:
2
1 2
2
1 2
2
2 1
2
2 1 2 1
) ( ) ( Y Y X X Y X D
O
Y (Y X
1
Y
1
X
2 2 2
; m.
2) Calculul unghiului γ
1
.
11
şi
11
= cunoscute.

Fig.99. Metoda intersecţiei înainte, rezolvarea trigonometrică

După cum este cunoscut suma unghiurilor într-un triunghi trebuie să
fie egală cu 200
g
, de unde rezultă: ). ( 200
1 1 1
)
1
(
1 1
(( 2
g

3) Calculul orientărilor laturii θ
1-2
.
1 2
1 2
2 1
2 1
2 1
X X
Y Y
X
Y
tg
X
Y
X X
1
Y
1
2
2
2 1
g sau
1 2
1 2
2 1
2 1
2 1
Y Y
X X
Y
X
ctg
Y
X X
1
Y
1
X
2
2
2 1
g .
4) Calculul orientărilor
II 1
şi
II 2
astfel:
1 2 1 1 1 1 1 2 I

1 1 2 2 1 2 2 1 I
.
5) Calculul laturilor intersecţiei
- scrierea rapoartelor laturilor şi sinusurilor unghiurilor
1 1 1
, ,
1 1
,
1
, .
1 1 1
sin
2
sin
1
sin
2 1
1 1 1
I I I 2 I 1 2
;
Deoarece D
O1-2
este cunoscută, din aceste rapoarte se pot calcula
celelalte laturi:
1
1
sin
sin 2 1
1
1
1
2 1
I şi
1
1
sin
sin 2 1
2
1
1
2 1
I .
6) Calculul coordonatelor relative:

I I O I
D X
I I I
D X
1 1 1
cos
1
;
I I O
D X
I I
D X
2 2 1 2
cos
2

I I O I
D Y
I I I
D Y
1 1 1
sin
1
;
I I O I
D Y
I I I
D Y
2 2 2
sin
2

7) Calculul coordonatelor absolute:
Cunoscând coordonatele punctului 1 şi coordonatele relative, se pot
calcula coordonatele absolute ale punctului I.


116
I I
X X X
I
X X
1 1
;
I I
X X X
I
X X
2 2

I I
Y Y Y
I
Y Y
1 1
;
I I
Y Y Y
I
Y Y
2 2

Exemplu de calcul pe cale analitică, a coordonatelor punctului de
intersecţie:
Fie punctele 1, 2 de unde se vizează un punct de intersecţie I.

Fig.100. Intersecţiei înainte, procedeul analitic - exemplu rezolvat

X
1
= 2000,00 m ; Y
1
= 2000,00 m
X
2
= 2047,264 m ; Y
2
= 2676,495 m

cc c g
66 86 59
1
5
1
;
cc c g
70 79 76
1
7
1
γ
1
= 200
g
- (α
1
+ β
1
) = 63
g
33
c
64
cc
.

Rezolvarea analitică
1) Calculul distanţei D
O1-2
2 2
2
1 2
2
1 2
2 1
2 2
2 1
) 00 , 2000 495 , 2676 ( ) 00 , 2000 264 , 2047 (
) ( ) ( Y Y X X Y X D
O

. 145 , 678 36 , 459879
48 , 457645 88 , 2233 ) 495 , 676 ( ) 264 , 47 (
2 2
m 67
45 (

2) Calculul orientărilor laturilor:
. 313 , 14
264 , 47
495 , 676
00 , 2000 264 , 2047
00 , 2000 495 , 2676
1 2
1 2
2 1
1
6
2
2
2
2
2
X X
Y Y
tg
1
g
cc c g cc c g
tg 94 55 95 94 55 95
2 1 2 1
9 9
2 2 1
g
1


. 60 42 155 66 86 59 94 55 95
1 2 1 1
cc c g cc c g cc c g
I
1 5 9
2 I 1 1 1


g
200
2 1 1 2
2
2 1 1 2
= 95
g
55
c
94
cc
+ 200
g
= 295
g
55
c
94
cc
.

1 1 2 2 1 2 2 I
295
g
55
c
94
c c
– 76
g
79
c
70
cc
= 218
g
76
c
24
cc
.

3) Scrierea perechii de ecuaţii:

Y
I
- Y
1
= (X
I
– X
1
)tgθ
1 – I

Y
I
- Y
2
= (X
I
– X
2
)tgθ
2 - I


4) Calculul coordonatelor absolute:

I I
I I
I
tg tg
tg X tg X Y Y
X
2 1
2 2 1 1 1 2
tg
2
tg
1
tg
2
tg
1



117

303559 , 0 842573 , 0
303559 , 0 264 , 2047 ) 842573 , 0 ( 00 , 2000 00 , 2000 495 , 2676
0 0
0 2 0 2 2 2
=
. 29 , 1422
146 , 1
116 , 1630
146 , 1
465 , 621 1685 495 , 676
m 1
1
1
1
6 1 6



I I I
tg X X Y Y
1 1 1
) ( g
1
2000,0 + (1422,29 – 2000,00) ·
· (-0,842573) = 2486,76 m.

I I I
tg X X Y Y
2 2 2
) ( g
2
2676,495 + (1422,29 - 2047,264) ·
· 0,303559 = 2486,77 m.

Exemplu numeric pentru rezolvarea trigonometrică a intersecţiei
înainte:
Fie punctul de intersecţie I, vizat din punctele 1 şi 2 sub unghiurile
11
şi
11
.


Fig.101. Intersecţiei înainte, procedeul trigonometric - exemplu rezolvat

X
1
= 2000,00 m ; Y
1
= 2000,00 m
X
2
= 2047,264 m ; Y
2
= 2676,495 m

cc c g
66 86 59
1
5
1
;
cc c g
70 79 76
1
7
1

1) Calculul distanţei D
O1-2
din coordonate:

2
1 2
2
1 2
2
2 1
2 1
2
2 1
) ( ) ( Y Y X X Y X D
O

=
2 2
) 00 , 2000 495 , 2676 ( ) 00 , 2000 264 , 2047 (
= . 145 , 678 36 , 459879 495 , 676 264 , 47
2 2
m 6 6
2) Calculul unghiului γ
1
.

cc c g
66 86 59
1
5
1
;
cc c g
70 79 76
1
7
1

) 70 79 76 66 86 59 ( 200 ) ( 200
1 1 1
cc c g cc c g g g
)
1
((
1 1
63
g
33
c
64
cc
.
3) Calculul orientării laturii θ
1-2
:
313 , 14
264 , 47
495 , 676
00 , 2000 264 , 2047
00 , 2000 495 , 2676
1 2
1 2
2 1
2 1
2 1
1
6
2
2
2
2
1
2
2
2
X X
Y Y
X
Y
tg
1
g
arctg 14,313 = 95
g
55
c
94
cc
deci
2 11
95
g
55
c
94
cc

4) Calculul orientărilor
II 11
şi
II 22
:

1 2 1 1 1 1 1 2 I
= 95
g
55
c
94
cc
+ 59
g
86
c
66
c c
= 155
g
42
c
60
c c
.

g
200
2 1 1 2
2
2 1 1 2
= 95
g
55
c
94
cc
+ 200
g
= 295
g
55
c
94
cc
.


118

1 1 2 2 1 2 2 I
295
g
55
c
94
c c
– 76
g
79
c
70
cc
= 218
g
76
c
24
cc
.
5) Calculul laturilor intersecţiei:
1 – 2 = 678,145 m.

1 1 1
sin
2
sin
1
sin
2 1
1 1 1
I I I
si
I
si
2

de unde:
838696 , 0
934312 , 0 145 , 678
64 33 63 sin
70 79 76 sin 145 , 678
sin
sin 2 1
1
1
1
x
I
cc c g
cc c g
1
1

= 755,45 m.
. 150 , 653
838696 , 0
807783 , 0 145 , 678
sin
sin 2 1
2
1
1
m
x
I 6
6 s 2 1
I
1
1

6) Calculul coordonatelor relative:
) 764734 , 0 ( 45 , 755 60 42 155 cos 45 , 755 cos
1 1 1
x x D X
cc c g
I I O I 1
= -577,71 m.
x x D Y
cc c g
I I O I
45 , 755 60 42 155 sin 45 , 755 sin
1 1 1
7 7 s D Y
1
YY
I I I 1
0,644345
= 486,77 m.
) 956883 , 0 ( 150 , 653 24 76 218 cos 150 , 653 cos
2 2 2
x x D X
cc c g
I I O I 2
= -624,98
) 290471 , 0 ( 150 , 653 24 76 218 sin 150 , 653 sin
2 2 2
x x D Y
cc c g
I I O I 2
= -189,72
7) Calculul coordonatelor absolute:
29 , 1422 71 , 577 00 , 2000
1 1
1 5 2
I I
X X X m
. 77 , 2486 77 , 486 00 , 2000
1 1
m Y Y Y
I I
2 4 2
1
Y
1
Y
I

8) Verificare:
m X X X
I I
28 , 1422 98 , 624 26 , 2047
2 2
1 6 2 X X
I

. 77 , 2486 72 , 189 49 , 2676
2 2
m Y Y Y
I I
2 1 2
2
Y
2
Y
I


Reţinem: Intersecţiile sunt metodele prin care se determină punctele de
ordinul şi se aplică în cazul când punctele geodezice de ordinul I, II, III, IV
sau punctele de triangulaţie locală sunt prea depărtate şi deci nu asigură
condiţia de distanţă pentru sprijinirea drumuirilor planimetrice.
Observaţie: Pe teren, nu se măsoară nici o distanţă, deoarece acestea se
calculează din coordonatele punctelor.

TEST DE EVALUARE

1. Ce reprezintă intersecţia înapoi sau retrointersecţia?
Răspuns:
La intersecţia înapoi sau retrointersecţie, se staţionează în punctul nou şi se
vizează cel puţin 3 puncte vechi.
2. Ce reprezintă intersecţia înainte?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt tipurile de intersecţie care se aplică pe teren?
a. – intersecţia înainte;


119
b. – intersecţia cu punct nodal;
c. – intersecţia înapoi sau retrointersecţia;
d. – intersecţia sprijinită;
e. – intersecţia laterală sau combinată.
Rezolvare: ☻O ☻ O ☻
De rezolvat:
2. Care sunt procedeele de rezolvare a intersecţiilor?
a. – procedeul analitic;
b. – procedeul cu stadia;
c. – procedeul mixt;
d. – procedeul geometric;
e. – procedeul trigonometric.
Rezolvare: O O O O O

REZUMATUL TEMEI

Ridicarea detaliilor, ca operaţie finală în ce priveşte efectuarea
măsurătorilor pe teren, se referă la determinarea poziţiilor punctelor
caracteristice ale detaliilor din teren. Punctele caracteristice sunt puncte de
schimbare a direcţiei care ca număr şi poziţie sunt condiţionate de precizia
cerută şi de scara de reprezentare.
Metodele propriu- zise de ridicare a detaliilor sunt: a) metoda
coordonatelor polare numită şi metoda radierii sau a radiaţiei; b) metoda
coordonatelor rectangulare sau metoda absciselor şi ordonatelor, metoda
punctelor echerice sau perpendiculare.
Radierea se foloseşte în două cazuri: 1) - în combinaţie cu metoda
drumuirii; 2) - ca metodă independentă. Metoda radierii folosită în
combinaţie cu metoda drumuirii se aplică pe suprafeţele mai mari, unde se
construieşte mai întâi o reţea de sprijin (un poligon sau o drumuire închisă),
măsurătorile la punctele de detaliu se fac dependent de aceasta, sub formă
de raze, determinându-se mărimea distanţelor şi a unghiurilor formate de
razele respective, cu una din laturile drumuirii. Radierea folosită ca metodă
independentă se aplică în cazul ridicării suprafeţelor mici de teren, care pot
fi măsurate dintr-o singură staţie, amplasată aproximativ în mijlocul
terenului şi unde există vizibilitate şi accesibilitate spre punctele de detaliu.
Metoda perpendicularelor se foloseşte pentru determinarea poziţiei
detaliilor, fiind condiţionată de mărimea suprafeţei de ridicat, de
accesibilitatea în interior pentru măsurarea distanţelor, de posibilitatea de a
vedea punctele de detaliu alese, de forma suprafeţei.
Pe suprafeţe mici şi plane, metoda perpendicularelor se poate aplica
ca metodă principală, iar pentru determinarea poziţiei punctelor
caracteristice s-au folosit instrumente simple, echerele topografice,
pantometrul, panglica de oţel şi jaloanele. Când suprafeţele sunt mari cu
contururi sinuoase, pentru ridicarea topografică se construieşte o drumuire,
iar pentru ridicarea conturului sinuos sau al detaliilor interioare şi exterioare
poligonului, se foloseşte metoda absciselor şi ordonatelor ca metodă
dependentă de drumuire.
Intersecţiile sunt metodele prin care se determină punctele de ordinul
şi se aplică în cazul când punctele geodezice de ordinul I, II, III, IV sau
punctele de triangulaţie locală sunt prea depărtate şi deci nu asigură condiţia
de distanţă pentru sprijinirea drumuirilor planimetrice.


120
Tema nr.5.

RIDICĂRI NIVELITICE

Unităţi de învăţare:
1. Noţiuni de bază în ridicările nivelitice
2. Metodele de ridicare nivelitică
3. Reprezentarea reliefului pe plan

Obiectivele temei:
►înţelegerea noţiunilor de bază şi crearea perspectivei asupra
activităţilor de ridicare nivelitică;
►cunoaşterea conceptelor privind metodele şi procedeele de ridicare
nivelitică;
►dezbaterea particularităţilor principalelor metode şi operaţii de
ridicare nivelitică;
►analiza corelaţiei dintre diferitele tipuri de ridicări nivelitice;
►deprinderea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare determinării şi
reprezentării pe planurile şi hărţile topografice a reliefului terenului.

Timpul alocat temei: 6 ore

Bibliografie recomandată:
1. Călina A., şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Sitech,
Craiova, - 2005.
2. Ionescu P. şi colab., – Topografie generală şi inginerească, Edit. Did. şi
Pedagogică Bucureşti, -1975.
3. Leu I. şi colab.,– Topografie şi Cadastru, Editura Universul, Bucureşti, -
2002.
4. Mureşan D., Budiu V., – Topografie şi Desen tehnic, Tipogr. Agronomia
Cluj-Napoca, - 1988.
5. Ursea V. şi colab., – Topogafie de construcţii, Curs Institutul de
Construcţii, Bucureşti, - 1986.
6. Ediţie îngrijită de Cons. Fac. de Geodezie – Măsurători terestre –
Fundamente - Vol. I, II, III, Edit. Matrix Rom, Bucureşti, - 2002

5.1. Noţiuni de bază în ridicările nivelitice

A. Definiţie: Ridicările nivelitice constau în determinarea diferenţelor de
nivel, calculul cotelor sau altitudinilor punctelor caracteristice ale terenului
şi reprezentarea reliefului pe plan sau hartă.
Diferenţele de nivel se determină prin metode şi cu aparate specifice,
în funcţie de precizia cerută şi de relieful terenului.
Pentru cele de mare precizie se folosesc nivele, iar pentru cele
aproximative sau de precizie mică, tahimetrele. Având diferenţa de nivel se
calculează cotele sau altitudinile punctelor, iar cu ajutorul acestora se
reprezintă relieful terenului pe plan sau pe hartă, completându-se
planimetria terenului, obţinându-se o imagine completă a teritoriului ridicat,
adică planul topografic.
Fără a avea relieful terenului nu este posibilă proiectarea
amenajărilor hidroameliorative, a construcţiilor, a drumurilor. Pe lângă


121
aceasta relieful terenului are o deosebită importanţă în cercetările
geomorfologice, hidrologice în studiul mişcării şi deformării scoarţei
terestre.
Suprafaţa de nivel: - este suprafaţa perpendiculară în fiecare punct
al ei la direcţia verticalei dată de firul de plumb. Fiecare punct de pe
suprafaţa Pământului are o suprafaţă de nivel, astfel punctul A are suprafaţa
de nivel SA, iar punctul B are suprafaţa de nivel SB (fig.102. ).
Verticala punctului A este dreapta AO, iar verticala punctului B este
dreapta BO, adică dreapta care uneşte punctul respectiv cu centrul
Pământului. Direcţia verticală corespunde cu direcţia forţei de gravitaţie.


Fig.102. Suprafeţe de nivel

Suprafaţa de nivel zero: - este suprafaţa de referinţă faţă de care se
măsoară altitudinile punctelor. Ca suprafaţă de nivel 0 s-a luat suprafaţa
geoidului, adică suprafaţa de nivel care se confundă cu suprafaţa liniştită a
mărilor şi oceanelor prelungită pe sub continente.
Deşi, în mod teoretic se consideră că mările şi oceanele au acelaşi
nivel mediu, totuşi s-a constatat că nivelul lor mediu diferă de la o mare la
alta sau chiar pe întinderea aceleaşi mări sau aceluiaşi ocean. Astfel, pentru
Rusia nivelul 0 este nivelul Mării Baltice, în portul Kronstadt, care e mai
ridicat decât nivelul Mării Negre în portul Odesa cu 0,529 m, la noi nivelul
mării în portul Sulina este mai sus cu 0,30 m decât în portul Constanţa.
Pentru ţara noastră suprafaţa de nivel 0 este suprafaţa liniştită a Mării Negre.
Zero fundamental: - este reperul de coastă care marchează
altitudinea 0 pentru ţara noastră. Deci, zero fundamental este punctul de
bază care serveşte ca origine pentru măsurători noi, de altitudini sau cote pe
teritoriul ţării noastre.
La noi, zero fundamental este marcat printr- un reper încastrat într-un
masiv de zidărie din beton armat, pe malul Mării Negre, în portul Constanţa.
Nivelul mediu al mării, luată ca suprafaţă de nivel zero, se determină prin
măsurători îndelungate cu ajutorul unor aparate denumite medimaremetre
sau medimaregrafe.
Sistemul de referinţă de la o ţară la alta prezintă dezavantajul ca
teritoriile ţărilor vecine nu se pot racorda între ele din punct de vedere al
altitudinilor decât prin calcule suplimentare. Astfel când se trece de la
sistemul de cote cu plan de referinţă Marea Baltică la sistemul de referinţă
Marea Neagră, trebuie să se micşoreze cotele cu 0,3924 m.
Cote absolute: - cota absolută sau altitudinea unui punct este
distanţa verticală de la suprafaţa de nivel 0 (zero fundamental) la suprafaţa


122
de nivel a punctului respectiv şi se notează cu Z. Astfel, cota absolută sau
altitudinea punctului topografic A este distanţa A
0
A măsurată pe verticala
punctului A, între suprafaţa de nivel 0 (suprafaţa geoidului) şi suprafaţa de
nivel a punctului (fig.103.).
La fel cota absolută a punctului topografic B este distanţa pe
verticală de la suprafaţa de nivel 0 la suprafaţa de nivel a punctului B.
Punctele situate deasupra geoidului se numesc puncte topografice, iar
punctele de pe fundul mărilor şi oceanelor se numesc puncte batimetrice.
Cotele absolute ale punctelor topografice sunt pozitive, iar cotele
batimetrice sunt negative. Când vorbim de altitudine discutăm despre
distanţa măsurată pe verticală de la suprafaţa de nivel 0 până la suprafaţa de
nivel respectivă, iar cota absolută este valoarea numerică a altitudinii
respective.

Fig.103. Cote absolute

Diferenţa de nivel: - reprezintă distanţa măsurată între punctele A şi
B, pe verticala punctului B, de la suprafaţa de nivel SA la suprafaţa de nivel
SB. Această diferenţă este egală cu diferenţele dintre cotele sau altitudinile
punctelor A şi B (fig. 104.).
Cote convenţionale: - cotele determinate faţă de o suprafaţă luată
arbitrar (diferită faţă de suprafaţa de nivel 0) se numesc cote convenţionale.
Se folosesc local, pentru lucrări independente în cazul când în regiunea ce se
ridică nivelitic şi în apropriere, nu există repere de cote absolute,
determinate faţă de 0 fundamental.
Ridicări nivelitice pe suprafeţe mici: - în acest caz se consideră că
suprafeţele de nivel ale punctelor topografice împreună cu suprafaţa de nivel
0 sunt concentrice şi deci paralele între ele. Se consideră că suprafeţele de
nivel ale punctelor împreună cu suprafaţa de nivel 0 sunt planuri orizontale,
paralele între ele. De asemenea şi verticalele punctelor pot fi considerate
între ele paralele (fig.104.).

Fig.104. Ridicări nivelitice pe suprafeţe mici


123

Ridicări nivelitice pe suprafeţe mari: - pe întinderi mari, suprafeţele
de nivel nu sunt paralele între ele deoarece au forma elipsoidului de rotaţie
care este turtit la poli, cu o diferenţă între suprafeţele de nivel de la ecuator
şi de la poli deoarece acceleraţia gravitaţională g, este minimă la ecuator şi
maximă la poli.
La nivelmentul de precizie executat pe suprafeţe mari se ţine seama
de neparalelismul suprafeţelor de nivel, cotele punctelor corectându-se cu o
constantă c, care reprezintă corecţia de neparalelism, numită corecţie
ortometrică.

5.1.1.Clasificarea nivelmentului în funcţie de instrumentele folosite
a) Nivelmentul geometric sau direct: - se execută cu nivele, a căror
construcţie se bazează pe vize orizontale. Este nivelmentul de cea mai mare
precizie.
b) Nivelmentul trigonometric: - se execută cu tahimetrul care dă vize
înclinate, permiţând măsurarea unghiurilor verticale şi cu staţiile totale. Are
o precizie mai mică, dar este expeditiv. Se foloseşte frecvent pe terenurile cu
pante mari, deci cu diferenţe de nivel mari.
c) Nivelment barometric: - se execută cu barometre aneroide sau cu
altimetre, iar diferenţele de nivel se calculează prin formule. Are o precizie
mică, depinzând de condiţiile atmosferice.
d) Nivelmentul hidrostatic: - se execută cu instrumente, care se
bazează pe principiul vaselor comunicante. Prin acest nivelment se obţine o
precizie mare, însă este anevoios. Se foloseşte în construcţii.
e) Nivelmentul fotogrammetric: - constă în determinarea cotelor cu
ajutorul a două sau mai multe fotogramme succesive luate din unghiuri
diferite pentru aceeaşi suprafaţă de teren astfel, ca imaginea terenului să
apară în relief, datorită efectului stereoscopic.
f) Nivelmentul mecanic: - se execută cu dispozitive automate
montate pe vehicule, înregistrându-se profilul terenului parcurs pe un grafic.

5.1.2. Reţele nivelitice de sprijin
Reţeaua de nivelment a ţării raportată la suprafaţa de nivel de cotă 0,
poartă numele de nivelment de stat sau reţeaua nivelmentului general şi este
dezvoltată de-a lungul căilor de comunicaţie. Ea este de mai multe feluri:
- Nivelmentul de ordin I: - face parte din categoria lucrărilor
geodezice de înaltă precizie (pe un km de drumuire eroarea medie pătratică
este de ± 0,5 mm, şi eroarea sistematică de ± 0,05 mm), reţeaua de
nivelment pleacă din portul Constanţa şi are o lungime desfăşurată de 400-
600 km.
- Nivelmentul geometric de ordinul II: - are o precizie de L mm 55
(L în km), legând punctele nivelmentului de ordinul I prin trasee mai scurte
de 200-300 km.
- Nivelmentul geometric de ordinul III:- are o precizie de
L mm 10 10 cu o lungime desfăşurată de 80-100 km.
- Nivelmentul geometric de ordinul IV: - se mai numeşte şi
nivelmentul tehnic cu o precizie de L mm 20 2 , dezvoltându-se pe lungimi
de 20-40 km.
- Nivelmentul inferior de ordinul al V – lea: - se execută în vederea
asigurării densităţii necesare planurilor la scara 1 : 10.000, 1 : 5.000, 1 :


124
2.000 având o eroare admisibilă de L mm 30 3 , dezvoltându-se pe o
lungime de 5-10 km.

5.1.3. Instrumente de nivelment
Nivelmentul geometric se execută cu instrumente speciale, care dau
vize orizontale.
Aceste instrumente se împart în:
- instrumente de nivel simple sau elementare, fără lunetă;
- instrumente de nivel cu lunetă, sau nivele.
A. Nivelele fără lunetă sunt: - nivela zidarului, bolobocul, nivela cu
apă şi nivela cu tub de cauciuc.
Nivela zidarului: - este de forma unui triunghi dreptunghic isoscel
prevăzut cu un fir cu plumb care în dreptul indexului, pe ipotenuză are
materializată (pe rigla orizontală) o linie verticală (fig.105.a.).
Bolobocul: - este alcătuit dintr-o riglă de stejar în care sunt montate
două nivele torice F
1
şi F
2
pe direcţie perpendiculară. Determinarea
diferenţei de nivel se face cu ajutorul unei scânduri denumită lată
(fig.105.b.).
a b

Fig.105. Nivele a –nivela zidarului; b-bolobocul

Nivela cu apă: - bazată pe principiul vaselor comunicante, este
compusă dintr- un tub metalic de 1 m la capetele căruia se găsesc două tuburi
de sticlă în care se toarnă apă colorată, aceasta fiind fixată pe un trepied.
Suprafaţa liberă a lichidului din tuburi formează un plan orizontal de vizare
(fig.106.a.).

Fig.106. Nivele a –nivela cu apă; b-cu tub de cauciuc

Nivela cu tub de cauciuc: - se bazează pe acelaşi principiu numai că
tubul metalic este înlocuit de unul flexibil de cauciuc, mult mai lung. Acest
tip de nivelă se utilizează în special în construcţii (fig.106.b.).
B. Instrumente de nivel cu lunetă: - din punct de vedere al
alcătuirii şi al modului de rectificare, instrumentele de nivel cu lunetă se pot
clasifica în 3 grupe şi anume: nivele fixe (rigide); nivele reversibile, nivele
cu lunetă independentă. Instrumentele de nivel fixe (rigide) se caracterizează


125
prin aceea că lunetele lor sunt fixate, în sensul că nu pot fi ridicate de pe
suportul lor şi nici rotite în jurul axei lor longitudinale.
În general luneta instrumentelor de nivel fixe este susţinută de un
suport – arbore, care-i asigură mişcarea în jurul axei principale.
Luneta unor instrumente de nivel dispune de o mişcare de basculare
care se realizează cu ajutorul unui şurub de fină centrare, care se găseşte pe
suportul lunetei. Instrumentele de nivel dispun în mod obişnuit de două
nivele: una sferică şi alta de precizie (fig.107.).

Fig.107. Schema unei nivele fixe

1. şurubul de rectificare al nivelei; 2. – şurubul de rectificare al
firelor reticulare; 3. – şurubul de fină centrare. S nivela sferică. P. nivela de
precizie.
Nivela Ni 030 Zeiss - este o nivelă prevăzută cu un şurub de fină
centrare şi cu un cerc orizontal de sticlă la care citirile se fac cu ajutorul
unui microscop cu scăriţă, al cărui ocular este aşezat sub ocularul lunetei.
Calarea aproximativă se face cu ajutorul nivelei sferice, iar pentru calarea
precisă se foloseşte o nivelă de contact.
Nivela este destinată lucrărilor de precizie mijlocie, iar dacă se
foloseşte dispozitivul micrometric cu placă cu feţe plane - paralele şi mira
invar, nivela poate fi folosită ca instrument de precizie (fig.108.).

Fig. 108. Nivela Ni 030 – Zeiss

Caracteristicile principale ale acestui instrument sunt:
- mărirea lunetei = 25 ori; diametrul obiectivului = 35 mm şi câmpul
lunetei 1,6; constanta stadimetrică = 100; distanţa minimă de vizare
= 1,8 m, aproximaţia este de până la ± 0,5 cm; diametrul cercului orizontal


126
= 75 mm; valoarea unei diviziuni de pe cerc = 10
0
, respectiv 10

; precizia de
citire = 1
0
, respectiv 1

; mărirea microscopului = 15 ori; numărul
diviziunilor tamburului micrometrului optic = 100; valoarea unei diviziuni
de pe tambur = 0,5 mm.
*Nivela Ni 50 Zeiss: - este o nivelă uşor manevrabilă, cu imagine
directă, fiind prevăzută cu cerc orizontal gradat (400
g
) sau (360
0
) care
permite măsurarea unghiurilor cu o precizie de 0,1
g
sau 0,1
0
. Cu acest
instrument de nivel se poate executa nivelmentul geometric şi tehnic, cu o
eroare medie pătratică de ± 3,0 mm / km de nivelment dublu (fig.109.a).
* Nivela automată Ni 30 Zeiss: - (fig.109.b) prezintă o serie de
modernizări, ceea ce îi conferă o precizie superioară la executarea lucrărilor
de nivelment geometric şi de nivelment tehnic:
- eroarea medie pătratică pe 1 km dublu de nivelment: ± 1,0 mm;
- luneta: mărimea M = 32 X; diametrul obiectivului = 45 mm;
imaginea directă; câmpul de vizare la 100 m = 2,3 m; iar K = 100;
- compensatorul cu pendul, realizează orizontalizarea automată a
axei de vizare în limitele unei precizii de ± 0,5

;
- cercul orizontal gradat în sistemul centezimal 400
g
sau sexagesimal
360
0
, cu diviziuni 1
g
/1
0
şi estimaţia de o,1
g
/ 0,1
0
;
- sensibilitatea nivelei sferice: 15

/ 2 mm;
- distanţa maximă de vizare pe mire centimetrice: 120 m.

Fig.109. Tipuri de nivele Ni

* Nivela automată Ni 40 Zeiss: - nivela Ni 40 (fig.109.c) prezintă
următoarele caracteristici:
- eroarea medie pătratică pe 1 km dublu de nivelment: ± 2,0 mm;
- luneta: mărirea M = 25 X; diametrul obiectivului = 35 mm;
imaginea directă; câmpul de vizare la 100 m = 2,5 m; iar K = 100;
- compensatorul cu pendul: precizia de orizontalizare ± 0,5

;
- cercul orizontal: 400
g
/360
0
, cu diviziuni 1
g
/ 1
0
şi estimaţia de 0,1
g

/ 0,1
0
;
- sensibilitatea nivelei sferice: 15
0
/ 2 mm;
- distanţa maximă de vizare: 100 m.





127
5.1.4. Determinarea diferenţelor de nivel şi a cotelor punctelor prin
nivelment geometric
Nivelmentul geometric poate fi:
A. simplu: - de capăt;
- de mijloc.
B. compus: - de capăt;
- de mijloc.
A. Nivelmentul geometric simplu:
a) Nivelmentul simplu de capăt sau înainte: - fie aliniamentul A-B
ale cărui extremităţi sunt marcate prin borne sau ţăruşi la nivelul solului.
Staţionând cu aparatul în A, se vizează pe mira verticală din punctul B.
Dacă se măsoară înălţimea instrumentului i (adică distanţa verticală
dintre axa de vizare şi reperul de pe bornă) şi citirea pe miră, atunci
. b i ΔZ
B A
b i
B

Dacă se cunoaşte cota punctului A, atunci cota punctului B, Z
B
se
determină prin relaţia:
B A A B
Z Z Z
B A
Z Z (fig.110.).
Fig.110. Nivelmentul geometric de capăt

Observaţie. Dacă din punctul A, de cotă cunoscută Z
A
, urmează să
se transmită cotele la mai multe puncte din jurul punctului A, este mai
comod să se folosească orizontul instrumentului
i
O , din care se scad
succesiv citirile făcute în fiecare punct ce urmează a fi nivelat.
i Z O
A i
i Z ; b O Z
i B
b O ; . c O Z
i C
c O
b) Nivelmentul simplu de mijloc: - aceasta constă în determinarea
diferenţei de nivel între două puncte A şi B, pe baza orizontului aparatului
aşezat la mijlocul distanţei dintre cele două puncte şi a citirilor făcute pe
mire în A şi B.

Fig.111. Nivelmentul simplu de mijloc

Presupunând că lucrările se desfăşoară de la punctul A către punctul
B, mira din A se va numi mira dinapoi, iar mira din B mira dinainte. Citirea
de pe mira din A se numeşte citire înapoi, iar citirea din B citire înainte.


128
Instrumentul nivelitic se aşează la jumătatea distanţei A-B şi se fac citirile
pe mira din A şi pe mira din B.
; b a Z b a Z deci deferenţa de nivel este egală cu citirea pe mira
dinapoi din care se scade citirea pe mira dinainte. Cota punctului B în
funcţie de cota punctului A va fi: .
B A A B
Z Z Z
B A
Z Z
Dacă şi la acest nivelment se urmăreşte să se transmită cotele la mai
multe puncte din jurul punctului de staţie, se apelează la orizontul
instrumentului.
i Z O
A i
i Z de unde b O Z
i B
b O ; . c O Z
i C
c O
Distanţa dintre două mire consecutive poartă denumirea de niveleu
(panou) iar distanţa dintre instrumentul de nivel şi miră se numeşte portee.
Se recomandă ca porteele să nu aibă lungimi mai mari de 100-150 m pentru
ca citirile pe miră să fie mai precise.
B. Nivelmentul geometric compus:
a) Nivelmentul geometric compus de capăt: - constă în determinarea
diferenţei de nivel între două puncte A şi B, folosind o serie de staţii
intermediare S
1
, S
2
, S
3
, situate la distanţa de cel mult 100-150m.
Se instalează aparatul în punctul A, orizontalizându-se axa de vizare.
Pe mira din punctul S
1
se face citirea b
1
. Diferenţa de nivel dintre A şi S
1

este
1
1
b I Z
a S A
b I Z
A S
(fig.112.). Se instalează apoi aparatul în S
1
rezultând
.
2
1 2 1
b I Z
S S S
b I Z
S S

Se continuă până în punctul B, diferenţa de nivel totală fiind dată de
relaţia:
n n A n
b IS b IS b I Z Z Z B ZA b b I b I
n
Z Z Z B ZA .... ......
2 2 1 2 1

unde I reprezintă înălţimea aparatului în punctele de staţie şi b
i
– citirile
făcute pe mira dinainte.

Fig.112. Nivelmentul compus de capăt

Datorită erorilor ce se comit prin măsurarea înălţimii aparatului,
acest procedeu este puţin întrebuinţat.
b) Nivelmentul geometric compus de mijloc: - constă în determinarea
diferenţei de nivel dintre două puncte folosind de mai multe ori nivelmentul
geometric simplu de mijloc, fiind folosit când distanţa dintre cele două
puncte A şi B este mare, numărul de niveluri depinzând de accidentaţia
terenului şi de distanţele dintre puncte.
Fie traseul A-B unde urmează a se determina diferenţa de nivel între
A şi B cota punctului A fiind cunoscută Z
A
. Prin punctele de legătură C, D,
…. N, se împarte traseul în niveleuri pe cât posibil egale, făcându-se staţie
în S
1
de unde se fac citirile a
1
pe mira dinapoi şi b
1
pe mira dinainte, apoi în
S
2
citirile a
2
şi b
2
, etc.(fig. 113.).
Pe aceste niveleuri se determină diferenţele de nivel.


129

1 1 1
b a Z b a
1
Z ;
2 2 2
b a Z b a
2
Z ; .
n n n
b a Z b a
n
Z
B A
Z
B A
Z va fi . ...
2 1 n
Z Z Z Z
n
Z ..
2
Z
1
Z Z
n
1 i
i
n
1 i
i
n
1 i
i B A
b a ΔZ ΔZ
Cunoscând cota punctului A, atunci cota punctului B va fi:
Z
B
= Z
A
±
B A
Z
B A
Z


Fig.113. Nivelmentul geometric compus de mijloc

În cazul nivelmentului de mijloc operatorul poate să-şi aleagă la faţa
locului punctul de staţionare cu instrumentul de nivel, în vreme ce în cazul
nivelmentului geometric de capăt, este obligat să staţioneze în anumite
puncte. În cazul nivelmentului de mijloc nu mai e nevoie să se măsoare
înălţimea instrumentului, ceea ce înseamnă că se elimină o sursă de erori.
Reţinem: Ridicările nivelitice constau în determinarea diferenţelor de nivel,
calculul cotelor sau altitudinilor punctelor caracteristice ale terenului şi
reprezentarea reliefului pe plan sau hartă. Diferenţele de nivel se determină
prin metode şi cu aparate specifice, în funcţie de precizia cerută şi de relieful
terenului.
Suprafaţa de nivel: - este suprafaţa perpendiculară în fiecare punct al ei la
direcţia verticalei dată de firul de plumb.
Suprafaţa de nivel zero: - este suprafaţa de referinţă faţă de care se
măsoară altitudinile punctelor. Ca suprafaţă de nivel 0 s-a luat suprafaţa
geoidului, adică suprafaţa de nivel care se confundă cu suprafaţa liniştită a
mărilor şi oceanelor prelungită pe sub continente.
Zero fundamental: - este reperul de coastă care marchează altitudinea 0
pentru ţara noastră. Deci, zero fundamental este punctul de bază care
serveşte ca origine pentru măsurători noi, de altitudini sau cote pe teritoriul
ţării noastre.
Diferenţa de nivel: - reprezintă distanţa măsurată între punctele A şi B, pe
verticala punctului B, de la suprafaţa de nivel SA la suprafaţa de nivel SB.
Această diferenţă este egală cu diferenţele dintre cotele sau altitudinile
punctelor A şi B.
Cote absolute: - cota absolută sau altitudinea unui punct este distanţa
verticală de la suprafaţa de nivel 0 (zero fundamental) la suprafaţa de nivel a
punctului respectiv şi se notează cu Z.
Nivelmentul geometric se execută cu instrumente speciale, care dau
vize orizontale. Aceste instrumente se împart în: - instrumente de nivel
simple sau elementare, fără lunetă; - instrumente de nivel cu lunetă, sau
nivele. Nivelmentul geometric poate fi: A. simplu: - de capăt; - de mijloc.
B. compus: - de capăt; - de mijloc.


130
Observaţie: Fără a avea relieful terenului nu este posibilă proiectarea
amenajărilor hidroameliorative, a construcţiilor, a drumurilor. Pe lângă
aceasta relieful terenului are o deosebită importanţă în cercetările
geomorfologice, hidrologice în studiul mişcării şi deformării scoarţei
terestre.
TEST DE EVALUARE

1. Ce reprezintă cota absolută?
Răspuns:
Cota absolută sau altitudinea unui punct este distanţa verticală de la
suprafaţa de nivel 0 (zero fundamental) la suprafaţa de nivel a punctului
respectiv şi se notează cu Z.
2. Ce reprezintă diferenţa de nivel?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt tipurile de nivelment geometric care se aplică?
a. – nivelment mixt;
b. – nivelment simplu;
c. – nivelment dublu;
d. – nivelment compus;
e. – nivelment independent.
Rezolvare: O☻O☻O
De rezolvat:
2. Care sunt tipurile de nivelment geometric compus?
a. – mixt;
b. – simplu;
c. – de capăt;
d. – de mijloc;
e. – independent.
Rezolvare: O O O O O

5.2. Metodele de ridicare nivelitică

O caracteristică importantă a ridicărilor nivelitice este aceea că
punctele de nivelment marcate pe teren trebuie să fie determinate în
prealabil din punct de vedere planimetric. Există mai multe metode de
desfăşurare a reţelelor de nivelment geometric:
1.– drumuiri de nivelment geometric;
2.– radieri de nivelment geometric.

5.2.1. Drumuirea nivelitică închisă
Aceste metode prezintă următoarele elemente caracteristice:
- se îndesesc punctele pentru a obţine cât mai multe cote cunoscute;
- se creează o reţea de sprijin, pe baza căreia se cotează punctele de
detaliu;
- se execută sub forma unor niveleuri consecutive, pornind de la un
punct de cotă cunoscută către alt punct al cărei cotă se determină.
Întotdeauna punctul vizat în urmă este considerat de cotă cunoscută;


131
- lungimea totală a traseului nu va depăşi o lungime mai mare de
câţiva kilometri, pentru a nu crea greutăţi de lucru pentru operator. La
lungimile scurte randamentul este mai mare şi de asemenea şi posibilitatea
de control este mai mare;
- lungimile porteelor nu trebuie să fie mai mari de 100-150 m,
deoarece intervin erori provocate de refracţia atmosferică, dar nici mai mici
de 10 m;
- alegerea punctelor şi marcarea lor trebuie făcută judicios, atât pe
terenurile plane cât şi pe terenurile acoperite sau accidentate;
- distanţele dintre puncte, ca şi unghiurile dintre aliniamente, se vor
măsura înainte sau odată cu executarea lucrărilor de nivelment. În aceeaşi
perioadă se va întocmi şi schiţa pichetajului, unde se vor materializa
reperele de nivelment de ordinul I – V, detaliile planimetrice întâlnite
(hotare comunale, căi de comunicaţie, reţele hidrologice), numărul ţăruşilor
marcaţi în teren din 100 în 100 m şi a celor intermediari, punctele de
schimbare a pantelor, punctele de frântură a aliniamentelor, limitele marilor
categorii de folosinţă a solului;
- în cazul în care se folosesc nivelele fixe, citirea la stadie se va face
la cele trei fire, verificându-se ca citirea de la firul nivelor (m) să fie media
citirilor de sus şi jos;
- stadiile vor fi ţinute perfect verticale, folosindu-se nivelele sferice
sau firul cu plumb.
A. Principii generale: - această metodă de bază se foloseşte pe
suprafeţele unde nu avem nici un punct de cotă cunoscută, sau găsim cel
mult un punct din reţeaua de nivelment general de stat, de la care putem
porni pe un traseu ales în prealabil, pentru stabilirea altor puncte de cotă
cunoscută şi în final să se închidă pe acelaşi punct de pornire.
Prezintă avantajul că în urma efectuării primelor calcule, putem
deduce dacă citirile la stadie au fost sau nu efectuate corect.
Punctele drumuirii nivelitice închise, se aleg pe teren astfel încât
acestea să se găsească în aproprierea detaliilor ce trebuie cotate, pentru
cotarea profilelor longitudinale şi transversale, ori pentru a transpune în
teren lucrări de cotă proiectată (diguri, canale, drumuri, păduri).
Considerăm traseul drumuirii nivelitice închise, reprezentat în plan
orizontal şi vertical, format din punctele notate 101, 102, 103 şi 104
(fig.114.).


Fig.114. Drumuirea nivelitică închisă


132
Măsurătorile vor începe de la punctul 101, făcând staţii între fiecare
două puncte consecutive, citind pe stadii valorile notate cu C
1
, C
2
, C
3
… C
8
,
care se vor nota în carnetul de teren.
Valorile C
1
, C
3
, C
5
, C
7
(fără soţ), reprezintă citirile în urmă, notate cu
C
u
, iar C
2
, C
4
, C
6
, C
8
sunt citirile înainte notate cu C
î
.
Caracteristica drumuirii nivelitice pe traseu închis constă în faptul că
se porneşte de la un punct de cotă cunoscută şi se închide pe acelaşi punct.
Diferenţa de nivel dintre punctul de pornire şi punctul de sosire
trebuie să fie (teoretic), egală cu zero.
Verificarea se poate face imediat după terminarea măsurătorilor din
teren, însumând citirile în urmă (C
u
) şi citirile înainte (C
î
) şi obţinându-se
valori egale:
î u
C C .
8 6 4 2 7 5 3 1
C C C C C C C C C C C C C C C

Dacă aceste sume nu sunt egale sau în limita toleranţei admise,
înseamnă că s-au făcut greşeli de citire la stadie şi ca atare măsurarea se va
reface.
Toleranţa admisă este dată de relaţia:
T = 0,02 D ; în care D = lungimii traseului, în km.
În urma acestor prime verificări, pe care le considerăm
satisfăcătoare, se calculează diferenţele de nivel, se compensează valorile
obţinute şi se determină cotele punctelor.

B. Calculul diferenţelor de nivel: - se face pe baza relaţiei
cunoscute
î u
C C Z C C Z , scăzând pentru aceiaşi staţie, din citirea în urmă
(C
u
), citirea înainte (C
î
).
. 1010 0900 1910
2 1 102 101
mm C C Z 1 0 1 C C
101
Z
102

. 1300 2480 1180
4 3 103 102
mm C C Z 13 2 1 C C
102
Z
103

. 731 1680 0949
6 5 104 103
mm C C Z 73 1 0 C C
103
Z
104

1035mm. 0350 1385 C C ΔZ
8 7 101 104
1 0 1 C C Δ
101

Citirile efectuate şi diferenţele de nivel calculate, precum şi cotele
punctelor calculate se trec într-un tabel de forma:
Tabelul 20

Calculul diferenţelor de nivel şi cotelor la drumuirea închisă
St.
Pct.
viz.
Citiri pe stadie Diferenţe de nivel
Cote
(Z)
Nr.
pct. C
u
C
î
Calculate Compensate
+ - + -
S
1

101 1910 - - - - - 99,742 101
102 1180 0900
1,010-
0,004
1,006 100,748 102
S
2

103 0949 2480
1,300+
0,004
1,304 99,444 103
S
3

104 1385 1680
0,731+
0,003
0,734 98,710 104
S
4

101 - 0350
1,035-
0,003
1,032 99,742 101
=5424 =5410 =2,045 =2,031 =2,038 =2,038


133

La drumuirea închisă ; 0 ) (
1
0 (
11
n
i
i
Z deci suma diferenţelor de nivel trebuie
să fie egală cu zero.
i
Z
i
Z reprezintă diferenţele de nivel parţiale dintre
puncte.
După cum se observă din tabelul 30 suma diferenţelor de nivel
pozitive nu este egală cu suma diferenţelor de nivel negative, deci există o
eroare notată cu “e”.
14mm. 2031 2045 ) ΔZ ( ) ΔZ ( e
n
1 i
i
n
1 i
i
14 20 20 ΔZ ΔZ e (
n
i
ΔZ (
n
i
ΔZ
11 11

Calculând toleranţa T = 0,02 D ; (D în km = de distanţe
parţiale) se observă că eroarea este mai mică decât toleranţa, deci
măsurătorile au fost efectuate corect. Dacă eroarea era mai mare atunci
trebuia să se refacă măsurătorile (e T).
C. Compensarea diferenţelor de nivel: - pe teren, la citirile pe miră se fac
erori de citire, de asemenea, erori de calare, care duc la obţinerea a două
valori rezultate din suma diferenţelor de nivel cu plus şi minus, care nu vor
fi egale.
Diferenţa mai mică decât toleranţa va constitui eroarea de
neînchidere, pe care o vom repartiza diferenţelor de nivel parţiale pozitive şi
negative, cu semnul invers valorii obţinute:

n
i
i
n
i
i
Z Z
1 1
). ( ) (
iar din cauza erorilor de pe traseul nivelitic se va obţine:
n
i
i
n
i
i
Z Z
1 1
). ( ) ( iar e T

În cazul de mai sus e = 14 mm, care s-a repartizat cu semn schimbat
(adică corecţia “c”) diferenţelor de nivel parţiale astfel:
a) – 7 mm, diferenţelor de nivel pozitive – la o valoare s-a scăzut 4
mm, iar la altă valoare s-a scăzut 3 mm.
b) – 7 mm, diferenţelor de nivel negative – la valoarea 1300 s-a
adunat 4 mm, iar la valoarea 731 i s-a adunat 3 mm.
Eroarea de neînchidere se poate repartiza şi astfel: proporţional cu
valorile diferenţelor de nivel parţiale sau în progresie aritmetică pe cotele
provizorii ale punctelor.
a) Compensarea proporţional cu distanţele dintre niveleuri: - în cazul
acesta eroarea se împarte la distanţa totală D, iar rezultatul se înmulţeşte cu
fiecare distanţă parţială dintre niveleuri, obţinându-se corecţia care se
adaugă algebric diferenţelor de nivel, obţinându-se astfel valorile
compensate, pe care le vom nota cu . Z ' Z '
. '
102 101 102 101 102 101 102 102 102 101
' d
D
e
Z Z
. '
103 102 103 102 103 102 103 103 103 102
' d
D
e
Z Z
. '
104 103 104 103 104 103 104 104 104 103
' d
D
e
Z Z


134
. '
101 104 101 104 101 104 101 101 101 104
' d
D
e
Z Z
Suma diferenţelor de nivel compensate ( Z ' Z ' ), este în acest caz egală
cu zero.
b) Compensarea pe cote provizorii: - operaţia se efectuează astfel: se
calculează cotele provizorii ale punctelor pe baza diferenţelor de nivel
obţinute din citirile la stadie, iar eroarea se repartizează acestor cote, în
progresie aritmetică obţinându-se cotele reale ale punctelor.
). ( '
2 1 101 102
C C Z Z C ( Z
). ( '
4 3 102 103
C C Z Z C ( Z
). ( '
6 5 103 104
C C Z Z C ( Z
). ( '
8 7 104 101
C C Z Z C ( Z
Eroarea se împarte la numărul cotelor determinate şi se repartizează
la prima cotă, cu valoarea obţinută, la cea de a doua cotă se repartizează
n
e 2
,
la cea de a treia cotă
n
e 3
, iar la cea de a patra .
4
n
e

Cotele compensate vor fi calculate astfel:
; '
102 102
n
e
Z Z
e
Z ;
3
'
104 104
n
e
Z Z
3
Z

;
2
'
103 103
n
e
Z Z
2
Z ; '
102 102
n
e
Z Z
e
Z

c) Compensarea proporţională cu valorile diferenţelor de nivel
parţiale: - în acest caz, eroarea se împarte la suma absolută a diferenţelor de
nivel, iar rezultatul se înmulţeşte cu fiecare diferenţă de nivel proporţională,
obţinându-se corecţia “c”, care se adaugă algebric diferenţelor de nivel
iniţiale.

102 101
1
102 101 102 101
'
102
1
102 102
1
Z
Z
e
Z Z
n
i
i


103 102
1
103 102 103 102
'
103
1
103 103
1
Z
Z
e
Z Z
n
i
i


104 103
1
104 103 104 103
'
104
1
104 104
1
Z
Z
e
Z Z
n
i
i

. '
101 104
1
101 104 101 104 101
1
101 101
1
Z
Z
e
Z Z
n
i
i

D. Calcularea cotelor punctelor: - Cotele punctelor se calculează
astfel: la cota punctului cunoscut se adună sau se scad diferenţele de nivel
parţiale, după ce s-a realizat compensarea ( ).
'
Z
).
'
Z

100,748m. 1,006 99,742 ΔZ' Z Z
102 101 101 102
1 1 9 Δ Z
102

. 444 , 99 304 , 1 748 , 100 '
103 102 102 103
m Z Z Z 9 1 1 ' Z Z
103



135
. 98,710m 0,734 99,444 ΔZ' Z Z
104 103 103 104
9 0 9 Δ Z
104


Verificare:
. 742 , 99 032 , 1 710 , 98 '
101 104 104 101
m Z Z Z 9 1 9 ' Z Z
101

După cum se observă, s-a plecat de la un punct de cotă cunoscută
Z
101
= 99,742 m şi în final drumuirea s-a închis pe acelaşi punct.

5.2.2. Drumuirea nivelitică sprijinită pe puncte de cotă cunoscută
Pe suprafeţele de teren unde se întâlnesc două sau mai multe puncte
de cotă cunoscută, se pot îndesi şi cota alte puncte alese pe un traseu,
folosind drumuirea nivelitică pe un ax, sprijinit pe două puncte de cotă
cunoscută. Punctele caracteristice care trebuie cotate se materializează pe
teren cu ţăruşi (fig.115.).
Caracteristicile acestei drumuiri constă în faptul că, diferenţa de
nivel dintre punctele extreme este cunoscută de la început, adică:
.
2 15 15 2
cunoscută Z Z Z
R R R R
c Z Z Z
R
Z
R


Fig.115. Drumuirea nivelitică sprijinită

Rezultatul măsurătorilor, citirile de pe stadie în urmă şi înainte,
trebuie să fie acelaşi cu diferenţa de nivel cunoscută, sau de valoare
apropiată, sub limita toleranţei stabilită de relaţia: T = 0,02 D , D în km.
În acest sens se fac staţii cu nivela între punctele marcate pe teren,
începând de la o bornă de cotă cunoscută, efectuându-se citirile pe stadie
(C
1
, C
2
, C
3
… C
n –1
, C
n
), pe baza cărora se calculează diferenţele de nivel
parţiale dintre puncte. Suma diferenţelor de nivel parţiale ( ) Z) Z , trebuie să
fie egală cu diferenţa de nivel dintre punctele de cotă cunoscută. Deci:
0285mm. 1245 0960 C C ΔZ
2 1 1 R2
02 1 0 C C Δ
1

1371mm. 2614 1243 C C ΔZ
4 3 2 1
13 2 1 C C Δ
2

0965mm. 3575 2610 C C ΔZ
6 5 3 2
09 3 2 C C Δ
3

0306mm. 2694 3000 C C ΔZ
8 7 4 3
0 2 3 C C Δ
4

0298mm. 2912 2614 C C ΔZ
10 9 5 4
02 2 2 C C Δ
5

. 1982mm 2707 0725 C C R ΔZ
12 11 15 5
19 2 0 C C R Δ
. ) (
1
15 2
( .
11
n
i
î u i R R
C C Z Z
Din relaţia aceasta se observă că, un prim control asupra
măsurătorilor efectuate se poate face, însumând citirile în urmă, (C
u
) şi


136
citirile înainte (C
î
) şi calculând diferenţa dintre ele, a cărei valoare trebuie să
fie egală sau apropiată de diferenţa de nivel cunoscută. Se consideră că s-a
obţinut o toleranţă satisfăcătoare.
Se compensează drumuirea pentru a se obţine în final, cota punctului
de sosire egală cu cea a punctului de sprijin cunoscută.
Compensarea se poate face după aceleaşi indicaţii ca la drumuirea
nivelitică închisă, adică proporţional cu distanţele dintre puncte,
proporţional cu diferenţele de nivel obţinute sau în progresie aritmetică pe
cotele provizorii calculate.
Citirile pe stadie, diferenţele de nivel şi cotele calculate se trec într-
un tabel de forma celui de mai jos.
18mm. 0,018 0,9 0,02 0,79994 0,02 T 1 0 0 0 0
4,581m. 285,326 280,745 Z Z Z
2 15 15 2
R R R R
4, 28 28 Z Z
R

n
1 n
n
1 n
i i R R
4,595m. 0,306 4,901 ) ΔZ ( ) ΔZ ( ΔZ
15 2

4,595m. 15,747 11,152 C C ΔZ
î u R R
15 2

Tabelul 21
Calculul diferenţelor de nivel şi a cotelor la drumuirea sprijinită

S
t
a
ţ
i
e

Pct.
viz.
Dist.
(m)
Citiri pe stadie Diferenţe de nivel (ΔZ)
Cote
absolute
(Z)
Nr.
pct. C
u
C
î
Calculate
Compensate
(ΔZ
'
)
+ - + -
1
R
2
- 0960 - - - - - 285,326 R
2

1 115,70 1243 1245
0,285
0,001
0,284 285,042 1
2
2 182,90 2610 2614
1,371
0,004
1,367 283,675 2
3
3 200,14 3000 3575
0,965
0,003
0,962 282,713 3
4
4 60,15 2614 2694
0,306
0,001
0,307 283,020 4
5
5 126,30 0725 2912 0,298 0,298 282,722 5
6
R
15
114,75 - 2707
1,982
0,005
1,977 280,745 R
15



799,94 11152 15747 0,306 4,901 0,307 4,888

Se consideră reperii R
2
şi R
15
de cotă cunoscută, între care avem
diferenţa de nivel, rezultată din diferenţa cotelor punctelor R
2
şi R
15
.
4,581m. 285,326 280,745 Z Z Z
2 15 15 2
R R R R
4, 28 28 Z Z
R

Diferenţa dintre suma citirilor în urmă şi înainte, dă diferenţa de
nivel dintre cele două repere măsurată pe teren, deci
4,595m. 12747 11152 ΔZ
15 2
R R
4, 12 11
R

Eroarea de neînchidere este dată de relaţiile:
) 581 , 4 ( 595 , 4 ) ( ) (
15 2 15 2
cunoscut Z calculat Z e
R R R R

= . 14 014 , 0 mm m 14 0


137
Toleranţa este: T = 0,02 9 , 0 02 , 0 79994 , 0 02 , 0 D
= . 18 018 , 0 mm m 1
De asemenea şi
n
1 n
n
1 n
i i
4,595m. 4,901 0,306 ) ΔZ ( ) ΔZ (
Compensarea se face proporţional cu diferenţele de nivel:
. 5207 306 4901
max
mm Z 5 3 4
max
Z
284mm 1mm 285mm ΔZ
ΔZ
e
ΔZ ΔZ'
1 2 1 2 1 2
R
max
R R
28 1m 2 Δ
Δ
Δ
1 1 1

1371mm) (
5207mm
14mm
1371 ΔZ
ΔZ
e
ΔZ ΔZ'
2 1
max
2 1 2 1

. 1371mm 13 + 4 mm = - 1367 mm.
965mm) (
5207
14
965mm ΔZ
ΔZ
e
ΔZ ΔZ'
3 2
max
3 2 3 2
= - 965 mm + 3 mm = - 962 mm.
306mm) (
5207mm
14mm
306mm ΔZ
ΔZ
e
ΔZ ΔZ'
4 3
max
4 3 4 3

. 307 1 306 mm mm mm 3 1m 3
5 4 5 4
ΔZ ΔZ'
5 5
ΔZ - deoarece este cel mai mic ZZ calculat.
306mm) (
5207mm
14mm
mm 1982 ΔZ
ΔZ
e
ΔZ ΔZ'
4 3
max
R 5 5
15 15
R
1977mm. 5mm 1982mm 1982mm) ( 19 5 19 19
Valorile calculate ale diferenţelor de nivel compensate
) i
' Z ( ' Z , se trec
în tabelul “Calculul diferenţelor de nivel şi cotelor la drumuirea sprijinită

,
la rubrica diferenţe de nivel compensate.
Compensarea pe cote provizorii:
. 326 , 285
2
m cunoscut Z
R
28 cu
. 745 , 280
15
m cunoscut Z
R
28 cu
285,041m. 1,245) (0,960 285,326 ) C (C Z provizoriu Z
2 1 R 1
2
28 1, (0 28 C (C Z
283,670m. 2,614) (1,243 285,041 ) C (C Z provizoriu Z
4 3 1 2
2 2 ( 2 C (C Z
. 282,705m 3,575) (2,610 283,670 ) C (C Z provizoriu Z
6 5 2 3
2 3 (2 2 C (C Z
283,011m. 2,694) (3,000 282,705 ) C (C Z provizoriu Z
8 7 3 4
2 2 ( 2 C (C Z
282,713m. 2,912) (2,614 283,011 ) C (C Z provizoriu Z
10 9 4 5
2 2 (2 2 C ( Z
. 280,731m 2,707) (0,725 282,713 ) C (C Z provizoriu Z
12 11 5 R
15
2 2 ( 2 C (C Z
Eroarea de 14 mm obţinută în R
15
, se repartizează în progresie
aritmetică celor 6 cote provizorii astfel: la primele patru cote se acordă câte
2 mm în plus peste valoarea anterioară, iar la ultimele 2 câte 3 mm.
Z
1
= Z
1
provizoriu + 2 mm = 285,041 m + 2 mm = 285,043 m.
Z
2
= Z
2
provizoriu + 4 mm = 283,670 m + 4 mm = 283,674 m.
Z
3
= Z
3
provizoriu + 6 mm = 282,705 m + 6 mm = 282,711 m.
Z
4
= Z
4
provizoriu + 8 mm = 283,011 m + 8 mm = 283,019 m.
Z
5
= Z
5
provizoriu +11 mm = 282,713 m +11 mm = 282,724 m.
Z
15
R
= Z
15
R
provizoriu + 14 mm = 280,731 m + 14 mm = 80,745 m.


138
Cotele calculate astfel se trec în tabelul “Calculul diferenţelor de
nivel şi cotelor la drumuirea sprijinită”, în rubrica cote absolute.
După cum se observă din tabelul 31 şi din calcule, s-a pornit de la
punctul de cotă cunoscută R
2
, s-a urmat un anumit traseu, după care
drumuirea s-a închis pe punctul de sprijin de cotă cunoscută R
15
.

5.2.3. Drumuirea nivelitică dus – întors (dublă)
Pe suprafaţa de teren unde nu întâlnim nici un punct cotat din reţeaua
de nivelment general de stat, sau de drumuire, pentru determinarea cotelor
punctelor marcate pe traseul unui canal, drum, dig, baraj etc., suntem
obligaţi să efectuăm măsurătorile de două ori pentru fiecare niveleu, pentru
a avea certitudinea exactităţii datelor obţinute.
Cea de a doua măsurătoare, are rolul de control şi verificare a
elementelor obţinute în primul caz.
A. Nivelmentul geometric cu două nivele: - se execută
concomitent de către doi operatori, care folosesc două instrumente, aşezate
la distanţă de 2-3 m unul de celălalt, în intervalul aceluiaşi niveleu.
Primul operator efectuează măsurători la punctele de drumuire
marcate prin ţăruşi în teren, cât şi la alte puncte intermediare din teren,
aflate pe traseu sau în afara acestuia. Cel de al doilea operator, citeşte
diferenţa de nivel şi o compară cu valoarea obţinută de primul operator. În
cazul neconcordanţei rezultatelor obţinute, se repetă din nou măsurătorile, în
cadrul aceluiaşi niveleu.
B. Nivelmentul geometric cu două orizonturi: - determinarea
diferenţei de nivel dintre două puncte şi controlul acesteia, se face de un
singur operator, care măsoară şi citeşte la stadii de două ori în cadrul
aceluiaşi niveleu.
Astfel, după calarea şi citirea pe stadie a gradaţiilor C
1
şi C
2
, mută
operatorul linia de vizare a lunetei şi citeşte gradaţiile C’
1
şi C’
2
.
Atât din primele citiri cât şi din celelalte două citiri, se calculează
diferenţele de nivel, care în ambele cazuri trebuie să fie egale:
C
1
– C
2
= C’
1
- C’
2
.
În cazul folosirii unei singure staţii, pentru control se recomandă
întrebuinţarea stadiilor cu două feţe gradate, pe prima faţă se citesc valorile
C
1
şi C
2
, iar pe a doua C’
1
şi C’
2
.
După verificare, prin ce-a de a doua poziţie a lunetei, a diferenţei de
nivel se fac citirile la punctele intermediare, aflate pe traseul niveleului sau
în afara acestuia.
Datele obţinute se trec în carnete de nivelment diferite, pe care se va
nota de la început - carnetul orizontului I şi carnetul orizontului II.
C. Drumuirea nivelitică dublă (dus – întors): - pe traseul nivelitic,
se efectuează citirile pe stadii, de un singur operator şi cu un singur
instrument, din niveleu în niveleu, iar după ce s-a ajuns la capătul opus, se
repetă operaţia, făcându-se cel de al doilea rând de citiri la stadie,
întorcându-se către punctul de pornire.
Dacă lungimea axului este mare, operaţia de măsurare inversă
(întors), se execută în aceeaşi zi pe o anumită lungime a acestuia aleasă de la
început, ce poate fi terminată atât la dus cât şi la întors.
Pentru punctele din lungimea drumuirii, ce vor fi folosite în ziua
următoare la continuarea măsurătorilor pe ax, se vor alege ultimii 2-3 ţăruşi
sau orice piatră kilometrică întâlnită pe traseu.


139
Diferenţele de nivel determinate în prima zi de măsurare (între
punctele respective), se vor compara a doua zi cu rezultatele obţinute din
citirile pe stadie în această zi şi trebuie să fie obligatoriu egale.
Citirile pe stadii vor fi notate atât la dus cât şi la întors pe carnete
diferite, însă controlul datelor obţinute va fi făcut în aceeaşi zi.
Se consideră axul de nivelment, marcat prin punctele 1-6, pe care s-
au efectuat măsurătorile nivelitice dus- întors pentru cotarea punctelor
intermediare (fig.116.).
Fig.116. Drumuirea nivelitică dus – întors (dublă)

DUS ÎNTORS
2 1 2 1
C C Z C C
1
Z
2
9
'
10
'
5 6
C C Z C C
6
Z
5

4 3 3 2
C C ΔZ C C Δ
3
7
'
8
'
4 5
C C ΔZ C C ΔZ
4

6 5 4 3
C C Z C C
3
Z
4
5
'
6
'
3 4
C C Z C C
4
Z
3

8 7 5 4
C C Z C C
4
Z
5
3
'
4
'
2 3
C C Z C C
3
Z
2


10 9 6 5
C C Z C C
5
Z
6
1
'
2
'
1 2
C C Z C C
2
Z
1

După marcarea punctelor, măsurarea distanţelor şi eventual a
unghiurilor dintre aliniamentele ce formează traseul, diferenţele de nivel se
determină efctuând pe rând staţiile S
1
……S
5
la dus, între punctele
materializate şi citind C
1
, C
2
, C
3
, …C
10
.
După ce s-au citit ultimele valori între penultimul punct şi ultimul, se
mută aparatul la o distanţă de 0,5 - 2m de prima staţie şi se reîncep
măsurătorile de la punctul 6 către 1, citindu-se din fiecare staţie citirile
'
10
C ;
'
9
C ;
'
8
C …..
'
1
C , pe care le notăm în carnetul de teren.
Citirile obţinute atât la dus cât şi la întors, se vor însuma iar diferenţa
lor trebuie să fie egală şi de semn contrar. Menţionăm că citirile înainte la
dus, vor deveni la întors citirile în urmă, fapt pentru care valoarea diferenţei
de nivel de la 1 la 6 va fi egală şi de semn contrar cu diferenţa de la 6 la 1.
Deci, matematic se va nota astfel:

î u î u
C întors C C dus C sau
1 6 6 1 1 6 6 1
Z Z
Parţial pentru fiecare niveleu se vor obţine următoarele diferenţe de
nivel:
La dus:
1,468m 2732 1264 C C ΔZ
2 1 2 1
1, 2 1 C C Δ
2

0,323m 1298 0975 C C ΔZ
4 3 3 2
0, 1 0 C C Δ
3



140
1,379m 0766 2145 C C ΔZ
6 5 4 3
1 0 2 C C Δ
4

1,507m 1755 3262 C C ΔZ
8 7 5 4
1 1 3 C C Δ
5

1,411m 0375 1786 C C ΔZ
10 9 6 5
1 0 1 C C Δ
6

La întors:
1,406m 2460 1054 C C ΔZ
'
9
'
10 5 6
1, 24 10 C C ΔZ
5

1,500m 2395 0895 C C ΔZ
'
7
'
8 4 5
1, 23 08 C C ΔZ
4

1,385m 2755 1370 C C ΔZ
'
5
'
6 3 4
1, 27 13 C C ΔZ
3

0,320m 2300 2620 C C ΔZ
'
3
'
4 2 3
0, 23 26 C C ΔZ
2

1,460m 1814 3274 C C ΔZ
'
1
'
2 1 2
1 1 3 C C Δ
1

Suma citirilor în urmă la dus, este dată de citirile C
1
+C
3
+C
5
+C
7
+ C
9
,
iar suma la întors este dată de citirile
'
2
'
4
'
6
'
8
'
10
C C C C C C C C C .
Suma citirilor înainte la dus, este dată de citirile C
2
+C
4
+C
6
+C
8
+ C
10
,
iar la întors de citirile
'
1
'
3
'
5
'
7
'
9
C C C C C C C C C .
Cu toată atenţia ce se va acorda citirilor pe stadie şi calării
aparatului, diferenţele de nivel parţiale, cât şi diferenţele de nivel dintre
primul şi ultimul punct pe direcţia dus şi întors, vor fi afectate de erori,
întotdeauna sub limita toleranţei, ceea ce va impune compensarea valorilor
obţinute, pentru ca în final cotele punctelor să fie aceleaşi.
Compensarea poate fi făcută fie pe diferenţele de nivel parţiale
obţinute, fie pe cotele provizorii rezultate la măsurarea nivelitică dus sau
întors. Compensarea diferenţelor de nivel, rezultă din media aritmetică a
valorilor parţiale, luate în sens absolut, care se vor însuma apoi la cota
absolută sau relativă a punctului 1, sau din repartizarea corecţiei pe cele
două diferenţe de nivel totale sau parţiale, obţinându-se în final aceleaşi cote
ale primului şi ultimului punct.
Din tabelele “Calculul drumuirii nivelitice la dus” şi “Calculul
drumuirii nivelitice la întors”, se observă că pe direcţia dus se obţine o
diferenţă de nivel de +2,506 m, iar pe direcţia întors se obţine o diferenţă de
nivel de – 2,511 m ceea ce înseamnă că eroarea totală este de – 5 mm.

Tabelul 22

Calculul drumuirii nivelitice la dus
St.
Pct.
viz.
Dist.
(m)
Citiri pe stadie Diferenţe de nivel (ΔZ) Cote
absolute
(m)
Nr.
pct. C
u
C
î

Calculate Compensate (ΔZ
'
)
+ - + -
1
1 - 1264 - - - - - 100,00 1
2 175,30 0975 2732 1,468 1,464 98,536 2
2
3 98,90 2145 1298 0,323 0,321 98,215 3
3
4 196,30 3262 0766 1,379 1,382 99,597 4
4
5 148,50 1786 1755 1,507 1,503 101,100 5
5
6 170,90 - 0375 1,411 1,409 102,509 6
789,90 9432 6926 4,297 1,791 4,294 1,785




141
Tabelul 23
Calculul drumuirii nivelitice la întors

St.
Pct
viz.
Dist.
(m)
Citiri pe stadie Diferenţe de nivel (ΔZ) Cote
absolute
(m)
Nr.
pct C
u
C
î

Calculate Compensate (ΔZ
'
)
+ - + -
1
6 - 1054 - - - - - 102,509 6

5 170,90 0895 2460 1,406 1,409 101,100 5

2
4 98,90 1370 2395 1,500 1,503 99,597 4


3
3 196,30 2620 2755 1,385 1,382 98,215 3


4
2 148,50 3274 2300 0,320 0,321 98,536 2


5
1 175,30 - 1814 1,460 1,464 100,00 1

789,90 9213 11724 1,780 4,291 1,785 4,294

Pe diferenţele de nivel parţiale, valoarea erorii este cuprinsă între 2
mm şi 7 mm, rezultată din necalarea perfectă a instrumentului şi eventualele
interpretări pe stadie a diviziunilor milimetrice.
Dacă la diferenţele de nivel parţiale s-ar fi obţinut pe o direcţie, o
valoare, iar pe cealaltă direcţie altă valoare, care diferă de prima cu ordinul
centimetrilor, măsurătorile s-ar fi refăcut între cele două puncte, unde s-a
găsit o astfel de diferenţă.
De exemplu: între punctele 2 şi 3, pe direcţia dus, diferenţa de nivel
este de -318 mm, dacă pe cealaltă direcţie s-ar fi obţinut + 340 mm
înseamnă că s-ar fi comis erori.
Pentru aceasta se vor reface din nou staţiile dintre cele două puncte
obţinând cea de a treia pereche de citiri din care se va calcula diferenţa
dintre punctele 2 şi 3. Se vor compara cele două valori obţinute iniţial şi se
vor elimina citirile care produc abaterea mai mare decât toleranţa.
Cu datele obţinute pentru diferenţele de nivel, din tabelele
precedente se va efectua compensarea, luând media aritmetică a valorilor
parţiale adică:
1464mm
2
1460 1468
ΔZ
2 1
1
14 1
2

1408,5mm
2
1406 1411
ΔZ
6 5
1
14 1
6

Aceste valori vor fi trecute în coloanele “diferenţe de nivel
compensate” ale tabelului “Calculul drumuirii nivelitice la dus şi la întors”,
sau scrise cu o culoare deasupra diferenţelor de nivel obţinute.
Suma lor, pe coloana pozitivă la dus şi negativă la întors şi negativă
la dus şi pozitivă la întors, trebuie să fie egală, dacă adunarea s-a făcut
corect.
Considerând cota punctului 1 cunoscută şi egală cu 100,00 m, cotele
celorlalte puncte se vor calcula după regulile cunoscute, pentru direcţia
întors nu mai este nevoie să se calculeze cotele deoarece avem aceleaşi
valori compensate ale diferenţelor de nivel.
Compensarea pe cote provizorii: - Cotele provizorii pe direcţia dus şi
întors se calculează din însumarea citirilor în urmă la cota punctului şi
scăderea citirilor înainte, adică la dus. Z
1
= 100 m = cunoscută.


142
98,532m 2,732) (1,264 100,00 Z
'
2
9 2 ( 1
98,209m 1,298) (0,975 98,532 Z
'
3
98 1, (0 98
98,588m 0,766) (2,145 98,209 Z
'
4
9 0 ( 9
101,095m 1,755) (3,262 98,588 Z
'
5
10 1, (3 98
102,506m 0,375) (1,786 101,095 Z
'
6
1 0 ( 1
- pe direcţia întors se va obţine:
98,540m 3,274) (1,814 100,00 Z
'
2
9 3 ( 1
98,220m 2,620) (2,300 98,540 Z
'
3
98 2, (2 98
99,605m 1,370) (2,755 98,220 Z
'
4
9 1 ( 9
101,105m 0,895) (2,395 99,605 Z
'
5
10 0, (2 99
102,511m 1,054) (2,460 101,105 Z
'
6
10 1, (2 10
Cota definitivă a punctelor, se obţine făcând media aritmetică între
cota provizorie a punctului la dus şi la întors astfel:
Z
1
= cunoscut = 100,00 m.
98,536m
2
98,540 98,532
2
Z Z
Z
'
2
'
2
2
9
9 9 Z Z

98,215m
2
98,220 98,209
2
Z Z
Z
'
3
'
3
3
9
9 9 Z Z

99,597m
2
99,605 99,588
2
Z Z
Z
'
4
'
4
4
9
9 9 Z Z

101,100m
2
101,105 101,095
2
Z Z
Z
'
5
'
5
5
1
1 1 Z Z

102,509m.
2
102,511 102,506
2
Z Z
Z
'
6
'
6
6
1
1 1 Z Z

Cotele obţinute astfel se trec în carnetul de teren sau în proiect ca
fiind cotele definitive ale acestor puncte.
Reţinem: Metoda drumuirii închise se utilizează ca metodă de bază pe
suprafeţele unde nu avem nici un punct de cotă cunoscută, sau găsim cel
mult un punct din reţeaua de nivelment general de stat, de la care putem
porni pe un traseu ales în prealabil, pentru stabilirea altor puncte de cotă
cunoscută şi în final să se închidă pe acelaşi punct de pornire. Prezintă
avantajul că în urma efectuării primelor calcule, putem deduce dacă citirile
la stadie au fost sau nu efectuate corect.
Drumuirea nivelitică sprijinită pe puncte de cotă cunoscută se aplică
pe suprafeţele de teren unde se întâlnesc două sau mai multe puncte de cotă
cunoscută, de la care se pot îndesi şi cota alte puncte alese pe un traseu,
folosind drumuirea nivelitică pe un ax, sprijinit pe două puncte de cotă
cunoscută. La aceasta s-a pornit de la punctul de cotă cunoscută R
2
, s-a
urmat un anumit traseu, după care drumuirea s-a închis pe punctul de sprijin
de cotă cunoscută R
15
.
Pe suprafaţa de teren unde nu întâlnim nici un punct cotat din reţeaua
de nivelment general de stat, sau de drumuire, pentru determinarea cotelor
punctelor marcate pe traseul unui canal, drum, dig, baraj etc., suntem
obligaţi să efectuăm măsurătorile de două ori pentru fiecare niveleu, pentru
a avea certitudinea exactităţii datelor obţinute.


143
La drumuirea nivelitică dublă (dus – întors), pe traseul acesteia, se
efectuează citirile pe stadii, de un singur operator şi cu un singur instrument,
din niveleu în niveleu, iar după ce s-a ajuns la capătul opus, se repetă
operaţia, făcându-se cel de al doilea rând de citiri la stadie, întorcându-se
către punctul de pornire.
Observaţie: O caracteristică importantă a ridicărilor nivelitice este aceea că
punctele de nivelment marcate pe teren trebuie să fie determinate în
prealabil din punct de vedere planimetric

TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin drumuire nivelitică închisă?
Răspuns:
Metoda drumuirii închise se utilizează ca metodă de bază pe suprafeţele
unde nu avem nici un punct de cotă cunoscută, sau găsim cel mult un punct
din reţeaua de nivelment general de stat, de la care putem porni pe un traseu
ales în prealabil, pentru stabilirea altor puncte de cotă cunoscută şi în final
să se închidă pe acelaşi punct de pornire.
2. Ce se înţelege prin drumuire nivelitică sprijinită?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Cum se verifică drumuire nivelitică închisă?
a. –
n
i
i
n
i
i
X Z
1 1
). ( ) (
;
b. –
n
i
i
n
i
i
Z Z
1 1
). ( ) (
;
c. –
n
i
i
n
i
i
ZY Z
1 1
). ( ) (
;
d. –
n
i
i
n
i
i
Y Y
1 1
). ( ) (
;
e. – nivelment independent.
Rezolvare: O☻O O O
De rezolvat:
2. Care este toleranţa la drumuirile de nivelment geometric?
a. – T = 0,05 D ;
b. – T = 0,03 D ;
c. – T = 0,02 X ;
d. – T = 0,02 Z ;
e. – T = 0,02 D .
Rezolvare: O O O O O

5.3. Reprezentarea reliefului pe plan

Cunoscându-se poziţiile planimetrice ale punctelor caracteristice
precum şi cotele acestora, reprezentarea reliefului se face convenţional prin
mai multe metode:
1. – metoda planurilor cotate;
2. – metoda curbelor de nivel;
3. – metoda profilurilor;


144
4. – metoda planurilor în relief;
5. – metoda tentelor hipsometrice.

5.3.1. Metoda planurilor cotate
Constă în raportarea planimetrică a punctelor şi înscrierea lângă
fiecare punct a cotelor. Metoda planurilor cotate este precisă, fidelă, rapidă,
însă nu este sugestivă şi nu oferă o vedere de ansamblu asupra reliefului, iar
înscrierea pe plan a unui număr prea mare de cote, îl încarcă cu prea multe
cifre.
Planul cotat constituie însă piesa de bază, pe care se aplică celelalte
metode de reprezentare a reliefului (fig.117.).


Fig.117. Metoda planului cotat

5.3.2. Metoda curbelor de nivel
Curbele de nivel sunt linii sinuoase care unesc pe plan sau hartă
puncte care au aceeaşi cotă şi reprezintă proiecţia orizontală a intersecţiei
suprafeţei topografice cu planuri orizontale. Distanţa constantă, măsurată pe
verticală, între planurile orizontale care determină două curbe de nivel
consecutive, poartă numele de echidistanţă naturală sau echidistanţa dintre
curbele de nivel (E).
Valoarea acesteia se alege în funcţie de scara planului (hărţii), de
accidentaţia terenului şi de precizia ce se urmăreşte în redarea reliefului
terenului.
În cazul amplasărilor lucrărilor de irigaţii, desecare sau construcţii,
care se execută în general pe terenuri puţin accidentate, valorile
echidistanţelor sunt mai mici: 20, 25 sau 50 cm. În vederea distingerii
formelor de relief mai uşor, se trasează curbe de nivel normale, principale şi
ajutătoare (fig.118. ).
Curbele de nivel normale (n): - sunt cele mai numeroase pe planuri
sau harţi, se trasează cu linii continui subţiri şi dacă pe plan distanţa grafică
dintre două curbe normale este mai mică decât 0,2 mm acestea se întrerup şi
pe porţiunea respectivă se reprezintă numai curbele de nivel principale.
Curbele de nivel principale (p): - se trasează cu linie mai groasă,
fiecare înlocuind a patra sau a cincea curbă normală, în funcţie de
echidistanţa naturală, având valori rotunde 10, 20, 100 m.
Curbele de nivel ajutătoare (a): - se trasează cu linie subţire
întreruptă, la jumătatea echidistanţei naturale, numai pe porţiunile în care


145
curbele de nivel normale sunt rare, în scopul redării cât mai fidele a
reliefului terenului.
Curbele de nivel accidentale : - se reprezintă tot cu linie subţire
întreruptă, cu segmente mai scurte decât curbele ajutătoare pentr u a reda
caracteristicile de microrelief sau accidentale. Pe hartă curbele de nivel se
redau prin culoare sepia (maro), iar cifrele ce indică valoarea curbelor de
nivel se vor înscrie cu baza spre vale, să poată fi citită uşor pe curbă, pe
direcţiile sud şi est ale planului.

Fig.118. Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel

A. Trasarea curbelor de nivel se face prin două metode:
a) - metoda directă sau filarea;
b) - metoda indirectă sau prin interpolare.
a) Filarea curbelor de nivelment: - constă în observarea punctelor de
aceeaşi cotă în teren şi reprezentarea lor pe plan (fig.119.).

Fig.119. Filarea curbelor de nivel

b) Interpolarea numerică a curbelor de nivel: - fie un plan topografic la scara
1 : N, la care ridicarea nivelitică s-a efectuat prin metoda caroiajului. Se
consideră un pătrat cu latura “d”, din această reţea care are înscrise cotele
colţurilor şi trebuie să găsim P
1
, P
2
, P
3
_ _ _ P
n
ale curbelor de nivel de cote
rotunde, la echidistanţa naturală impusă (fig.120. a şi b).


146

a) b)
Fig.120. a şi b. Interpolarea curbelor de nivel

Din figura 120. b, se observă asemănarea triunghiului şi se poate
scrie: . 3,381m ΔZ ;
ΔZ
d
ΔZ
x
ΔZ
x
ΔZ
x
ΔZ
x
14 4
14 4 4
4
3
3
2
2
1
1
3
Δ Δ Δ Δ
14
14

. 0,34mm
3381mm
29mm 40mm
ΔZ
ΔZ d
x
14 4
1
1
0
2 4 Δ
Δ
d
14

12,17mm.
3381mm
1029 40
ΔZ
ΔZ d
x
14 4
2
2
1
10
3
4 Δ
Δ
d
14

24,00mm.
3381
2029 40
ΔZ
ΔZ d
x
14 4
3
3
24
20 40 ΔZ
ΔZ
d
14

. 35,83mm
3381
3029 40
ΔZ
ΔZ d
x
14 4
4
4
35
30 40 ΔZ
ΔZ
d
14

B. Principalele forme de relief
Formele de relief se clasifică în două grupe mari:
- forme de relief generale: şes, deal şi munte;
- forme de relief speciale: mamelon, căldare, bot de deal, vale,
pinten, şa şi bazin hidrografic.
1. Mamelonul sau movila (fig.121.) este o formă de relief pozitivă,
de obicei bine individualizată, ale cărei pante cad în toate direcţiile începând
dintr- un vârf care poate fi ascuţit (pisc) sau, cel mai adesea, rotunjit. Punctul
de cotă maximă se numeşte vârful mamelonului, iar partea înclinată, versant.
Pe plan, mamelonul se reprezintă prin curbe de nivel închise ale
căror cote cresc de la exterior către interior. Bergştrihurile (atunci când apar
pe plan) sunt îndreptate către exteriorul curbelor de nivel.
2. Căldarea, pâlnia sau găvanul (fig.122.) este o depresiune închisă
în toate părţile; partea cea mai coborâtă se numeşte fundul căldării.
Căldarea este o formă negativă de relief, inversă mamelonului,
reprezentându-se, ca şi acesta, tot prin curbe de nivel închise, însă valoarea
lor descreşte de la exterior spre interior, iar bergştrihurile sunt îndreptate
către interior.
3. Botul de deal sau crupa (fig.123.) este o formă de relief pozitivă
alcătuită din doi versanţi care se unesc la partea lor superioară pe direcţia
unei linii îndulcite, numită creastă, spinare, linia de separare a apelor sau
cumpăna apelor.
În plan se reprezintă prin curbe de nivel deschise, sub forma literei
V, având valori ce cresc progresiv de la exterior spre interior, iar indicatorii
de pantă sunt orientaţi către exterior.


147
Fig. 121 Fig.123
Fig. 124 Fig.122
4. Valea (fig.124.) este o formă de relief negativă, alcătuită din doi
versanţi care se unesc la partea lor inferioară după o linie numită talveg,
firul apei sau firul văii. Firul văii poate fi îngust, rotund (concav) sau lat.
Pe plan se reprezintă, ca şi botul de deal, prin curbe de nivel
deschise, în forma literelor V sau U, care, însă, descresc de la exterior spre
interior, fiind forma de relief opusă botului de deal; indicatorii de pantă sunt
îndreptaţi către interior.
5. Pintenul (fig.125.) este o formă de relief compusă, alcătuită dintr-
un bot de deal şi mamelon. Fiecare dintre cele două forme de relief este
reprezentată prin curbe de nivel, deschise şi, respectiv, închise, conform
celor prezentate la fiecare formă de relief componentă.
6. Şaua (fig.126.) este, ca şi pintenul, o formă de relief compusă
alcătuită dintr-o depresiune (vale) situată între două mameloane.
Pe plan se reprezintă prin două serii de curbe de nivel închise şi
alăturate cu două vârfuri. Centrul şeii de numeşte gât, din el pornind în
direcţii opuse două sau mai multe văi.
Fig.125. Pintenul Fig.126 Şaua

7. Bazinul hidrografic de recepţie sau colector (fig.127.) este o
formă de relief complexă, alcătuită din mai multe văi care converg spre
valea principală, reprezentând de fapt suprafaţa de teren de pe care se
colectează apele unui curs principal şi ale afluenţilor săi.
Bazinul hidrografic se reprezintă pe plan prin mai multe văi, având
următoarele linii caracteristice: linia de separare a apelor (cumpăna apelor),
care delimitează suprafaţa bazinului hidrografic, talvegul principal, central
sau colector şi talvegurile văilor afluente.


148


Fig.127. Bazinul hidrografic

5.3.3. Reprezentarea reliefului prin profiluri
Prin profil se înţelege o reprezentare grafică rezultată din proiecţia
pe o coală de hârtie a liniei de intersecţie, dintre un plan vertical cu
suprafaţa topografică. Reprezentarea reliefului prin profiluri se realizează pe
baza elementelor culese de pe teren (distanţe, cote) sau de pe un plan cu
curbele de nivel trasate şi se efectuează în următoarele cazuri: la proiectarea
drumurilor, a canalelor de irigaţii şi desecări, a digurilor, trasarea
conductelor din sistemele de irigaţii şi alimentare cu apă, la reprezentarea în
plan vertical a unui râu, a unei văi etc.
Profilurile pot fi:
A – longitudinale;
B – transversale.
Profilul longitudinal: - reprezintă relieful terenului după direcţia
axei longitudinale a formelor de relief sau a lucrărilor inginereşti.
Profilul transversal: - reprezintă intersecţia unui plan vertical cu
axa longitudinală a formelor de relief sau a lucrărilor inginereşti şi se
efectuează între două puncte caracteristice situate de o parte şi de alta a axei
longitudinale.
A. Întocmirea profilului longitudinal
Pentru execuţia corectă a profilelor se foloseşte iniţial hârtia
milimetrică. După aceasta se copiază pe hârtie de calc şi se multiplică într-
un număr de exemplare necesare studiilor şi execuţiei lucrărilor în teren.
Datorită faptului că lungimea lucrărilor este mare, de câteva sute de
metri sau de câţiva kilometri, iar diferenţele de nivel dintre puncte sunt de
ordinul subunităţilor de metri sau chiar de ordinul metrilor, se impune
alegerea a două scări la întocmirea profilului, una pentru lungime egală de
obicei cu scara planului şi alta pentru înălţimi, de 10 până la 100 de ori mai
mare decât scara lungimilor (1:10, 1:20, 1:25, 1:50, 1:100, 1:200).
Necesitatea alegerii unei scări mari pentru înălţimi, este dată şi de
faptul că relieful trebuie să fie redat mai evident.
În cazul în care se folosesc puncte de cotă cunoscută, ca de exemplu
axa A – B, operaţia de raportare este directă şi uşoară (fig.128.). Dacă se
folosesc puncte aflate atât pe curbele de nivel, cât şi între curbele de nivel,


149
acestora din urmă trebuie să li se calculeze cotele prin interpolare şi apoi să
fie raportate.
Astfel pe planul din figura 128, s-a dus traseul A – B, pentru
întocmirea profilului. Se cunoaşte că planul este executat la scara 1:10000,
iar curbele de nivel sunt trasate la echidistanţa de 5 m, având valorile
înscrise pe ele.



Fig.128. Planul cu curbele de nivel executat la scara 1:10000
De pe traseul ales se observă că punctelor 6 şi 9 nu le este cunoscută
cota. Aceasta poate fi determinată prin interpolare, între curbele 195 şi 190
pentru punctul 6 şi între curbele 185 şi 180 pentru punctul 9.
În acest sens se măsoară cu rigla distanţa normală dintre curbe şi
distanţa de la curba inferioară la punct.
Astfel pentru punctul 6 se găsesc următoarele valori:
; 5
190 195
mm D 5
190
iar pentru punctul 9; mm D 12
180 185
1
180

; 3
6 190
mm D 3
6
şi . 8
9 180
mm D 8
9

Ştiind că echidistanţa este de 5 m, prin rapoartele scrise mai jos, se
determină valoarea diferenţei de nivel dintre puncte (X), pe care adăugând-o
curbei de nivel inferioare se va obţine cota fiecărui punct.
5
3
5
6
5
3 X
; m X 3
5
15
5
5 3
6
3
5
1 5 3
, deci Z
6
= 190,00 + 3,0 = 193,0 m.
12
8
5
9
1
8 X
; m X 30 , 3
12
40
12
5 8
9
3
1
4 5 8
, deci Z
9
= 180,00 + 3,30 = 183,3 m.
Pentru întocmirea profilelor se începe întotdeauna cu rapoartele
punctelor pe axa orizontală a colii milimetrice, pe care s-a efectuat o
liniatură specifică acestor reprezentări grafice, în funcţie de distanţa
măsurată pe planul cotat.
Se exemplifică modul de întocmire a profilului pe axa longitudinală
între punctele A – B, ale căror cote se înscriu sub fiecare punct, iar distanţa
se măsoară grafic, pe planul întocmit la scara 1:10.000. După cum se
observă profilul are o desfăşurare longitudinală şi una transversală.
În acest scop s-a adoptat pentru lungimi o scara egală cu scara
planului (1:10000), iar pentru înălţimi scara 1:500 (fig.129.).
Punctele A, 1, 2 ----- B, au fost raportate în funcţie de distanţa dintre
ele măsurată pe planul cotat, pe primul rând (1).
Sub fiecare punct s-au scris valorile cotelor terenului (2), precum şi
distanţele parţiale şi cumulate (4, 5) exprimate în metri.


150


Fig.129. Profil longitudinal printr-un canal

Pe ordonată s-au înscris valorile de cote rotunde, începând cu cota
170,00 m şi terminând cu cota 200,00 m, între care se cuprind toate cotele
punctelor (A, 1, 2 _ _ _ B).
În spaţiul creat de cele două axe (orizontală şi verticală), s-au
raportat punctele de pe teren, obţinându-se profilul terenului care este foarte
reprezentativ.
Dacă scara înălţimilor ar fi fost alta, de exemplu 1:1.000,
reprezentarea din planul vertical, ar fi apărut mai puţin deformată decât în
cazul redat în acest exemplu. Deci, scara înălţimilor dă posibilitatea obţinerii
unei reprezentări pe planul vertical, mai plată sau mai deformată (mai înaltă)
a unui canal, drum, cale ferată.
În exemplul de mai sus, profilul s-a întocmit pentru trasarea unui
canal cu panta de 8%. Canalul poate fi construit: numai în săpătură (debleu),
numai în umpluturi (rambleu) sau mixt, în debleu şi în rambleu.
În rubrica 3, s-au trecut cotele liniei ce materializează fundul
canalului, respectându-se următoarele elemente impuse:
a) – s-a admis că linia fundului canalului, în punctul amonte (punctul
A

), să fie fixată la cota de 190,00 m.
b) – cota punctului final (B

) se va determina cu relaţia:
. 182,16m 0,008 980 190,00 ) Z ( Z Z
B A
'
A
'
B
1 0 9 1 Z
A
( Z
B
c) – cotele punctelor intermediare 1

, 2

, 3

---- 12

, se calculează din
relaţiile: . 68 , 189 008 , 0 40 00 , 190
1
' '
1
m I D Z Z
A o A
18 0 40 19 I D Z
1

. 28 , 189 008 , 0 50 68 , 189
2 1
'
1
'
2
m I D Z Z
o
1 0 5 1 I D Z
2

. 68 , 189 008 , 0 40 00 , 190
1
' '
1
m I D Z Z
A o A
18 0 40 19 I D Z
1

. 08 , 188 008 , 0 80 72 , 189
4 3
'
3
'
4
m I D Z Z
o
1 0 8 1 I D Z
4

. 12 , 187 008 , 0 120 08 , 188
5 4
'
4
'
5
m I D Z Z
o
1 0 1 1 I D Z
5

. 32 , 186 008 , 0 100 12 , 187
6 5
'
5
'
6
m I D Z Z
o
1 0 1 1 I D Z
6

. 56 , 185 008 , 0 95 32 , 186
7 6
'
6
'
7
m I D Z Z
o
1 0 9 1 I D Z
7

. 76 , 184 008 , 0 100 56 , 185
8 7
'
7
'
8
m I D Z Z
o
18 0 10 18 I D Z
8

. 28 , 184 008 , 0 60 76 , 184
9 8
'
8
'
9
m I D Z Z
o
1 0 6 1 I D Z
9



151
. 72 , 183 008 , 0 70 28 , 184
10 9
'
9
'
10
m I D Z Z
o
18 0 70 18 I D Z
10

183,16m. 0,008 70 183,72 I D Z Z
11 10 o
'
10
'
11
1 0 7 1 I D Z
11

182,68m. 0,008 60 183,16 I D Z Z
12 11 o
'
11
'
12
1 0 6 1 I D Z
12

. 182,16m 0,008 65 182,68 I D Z Z
B 12 o
'
12
'
B
18 0, 65 18 I D Z
B

În rubrica a 6 – a, se va trece panta terenului calculată pe tronsoane,
cu ajutorul formulei:
o
D
Z
I p
Z
D
I
125 12,5% 0,125
40m
5m
D
ΔZ
I
1 A
o
1 A
1 A
12 12 0
4
5
D
Δ
1
1
1
‰.
...............................................................................
20 2% 0,02
100m
2m
D
ΔZ
I
6 o5
6 5
6 5
2 2 0
1 D
Δ
6
6
6
‰.
31 3,1% 0,031
95m
3m
D
ΔZ
I
7 o6
7 6
7 6
3 3 0
9 D
Δ
7
7
7
‰.
28 2,8% 0,028
60m
1,70m
D
ΔZ
I
9 o8
9 8
9 8
2 2 0
1
D
Δ
9
9
9
‰.
47 4,7% 0,047
70m
3,30m
D
ΔZ
I
10 o9
10 9
10 9
4 4 0
3
D
Δ
10
10
10
‰.

După ce s-au trecut datele calculate, în portativul din figura 283, se
consideră că deţinem toate datele necesare întocmirii proiectului de
execuţie, cât şi trasării pe teren a acestui canal, sau a altor lucrări de
îmbunătăţiri funciare şi de construcţii.

B. Întocmirea profilului transversal
Pentru reprezentarea unui râu, văi, deal, torent, baraj, în secţiune
transversală se va alege un număr suficient de puncte astfel, încât să se
obţină cu fidelitate forma versanţilor, taluzurilor, punctele cele mai joase ale
talvegului sau cele mai înalte de pe crestele dealurilor.
Pentru secţiunea transversală a canalelor şi a lucrărilor de artă, de
dimensiune mică, se va alege o singură scară atât pentru lungime cât şi
pentru înălţime.
Profilurile transversale vor fi astfel orientate, încât să fie
perpendiculare pe axa longitudinală a canalului sau a firului văii.
Profilurile se vor prelungi de o parte şi de alta a celor două maluri,
sau a detaliului secţionat cu 3 – 5 m sau chiar mai mult, în funcţie de
condiţiile de relief.
Ridicările nivelitice, pentru secţiunile transversale ale unui pârâu,
canal, intersecţia a două canale sau două râuri vor cuprinde şi cote privind
fundul văii (şenalului), atât pentru reţeaua afluentă cât şi pentru cea
confluentă.
La fiecare ridicare nivelitică transversală se vor întocmi schiţe. În
carnetul de teren pe schiţă se vor menţiona punctele cu poziţia lor şi
numărul atribuit.
Profilurile transversale se vor executa obligatoriu în punctele:
- de la începutul canalului (amonte);
- de la sfârşitul canalului (aval);


152
- din amontele şi avalul lucrărilor de artă, la distanţa de 5 – 20 m;
- în punctele de confluenţă cu alte canale;
- în punctele de schimbare a direcţiei şi a secţiunii transversale a
canalelor;
- pe malurile râurilor ce urmează a se consolida cu pinteni sau
anrocamente, se vor executa semi – profile.
În punctele de priză pentru lucrările de irigaţii se vor executa 1-3
profiluri pe mal, la 50 m unul faţă de celălalt, cotându-se prin radieri toate
denivelările terenului, precum şi luciul apei şi fundul canalului.
Forma de reprezentare a unui profil transversal, după măsurarea şi
calcularea tuturor datelor necesare, este arătată în figura 130, care este la fel
cu a profilului longitudinal.

Fig.130. Reprezentarea profilului transversal printr-o vale
5.3.4. Panta şi importanţa cunoaşterii ei pentru agricultură
Prin pantă se înţelege din punct de vedere matematic, tangenta
trigonometrică a unghiului ascuţit format de un aliniament oarecare din
teren cu orizontala sau cu planul orizontal şi se notează cu “p” sau cu “I”.
Expresia matematică a acestei înclinări decurge din notarea tangentei
unghiului (i ), în funcţie de catetele triunghiului ABC sau MNP.

Fig.131. Reprezentarea pantei

.
1 1 1
B oA
B A
D
Z
C A
C B
I p tgi
B
B A
Z
D C
C
A
B
I p
.
2 2 2
N oP
N P
D
Z
M P
M N
I p tgi
N
N P
Z
D M
M
P
N
I p
Panta se exprimă ca:
a) – o fracţie ordinară:
250
2

b) – o fracţie zecimală: 0,008.


153
c) – exprimată în procente (la sută): 0,8 %.
d) – exprimată în grade, luând tangenta unghiului a cărei
valoare este egală cu 0,008, din tabelele de valori naturale trigonometrice şi
găsind I = 0
g
51
c
.
Panta poate avea un sens crescător (rampă) sau sens descrescător
(pantă) (fig.131.). În lucrările de îmbunătăţiri funciare se foloseşte un singur
termen acela de pantă.
Din formula pantei se poate determina oricând al treilea element
astfel:
B oA
B A
D
Z
I P
B
B A
Z
D
I ;
B oA B A
D p Z
B B
D p
A
Z ;
p
ΔZ
D
B A
B oA
B
B
Δ
Valorile diferenţei de nivel (
B A
Z
B A
Z ) şi ale distanţei orizontale, pot fi
cunoscute în urma măsurătorilor din teren sau determinării lor de pe planul
întocmit la scara 1:N.
Cunoscându-se distanţa orizontală, cât şi diferenţa de nivel dintre
punctele alese A şi B, se poate determina şi mărimea distanţei (
B A
Di
B
) care
este distanţa înclinată reală de pe teren, cuprinsă între punctele A şi B.
De exemplu: în urma măsurătorilor din teren au rezultat:
- cotele punctelor A şi B: Z
A
= 120,50 m; Z
B
= 122,50 m.
- distanţa orizontală m D
B oA
250 2
B

rezultă deci: 8 0,8% 0,008
250
120,50 122,50
D
ΔZ
I
B oA
B A
B A
8 0 0
1 1
D
Δ
B
B
B
‰.
Dacă se cunoaşte panta
B A
I
B
şi ,
B oA
D
B
atunci se poate calcula
diferenţa de nivel
B A
Z
B A
Z astfel:
. 00 , 2 250 008 , 0 m D I Z
B oA B A B A
2 2 0 D I Z
A B B B

Pentru a calcula distanţa orizontală D
B oA B
, trebuie să se cunoască
panta
B A
I
B
şi diferenţa de nivel .
B A
Z
B A
Z
. 250
008 , 0
00 , 2
m
I
Z
D
B A
B A
B oA
2
0
Z
A
B
B
B

Distanţa înclinată dintre punctele A şi B se calculează astfel:
. 250,00m 62504 ,00 2 250 Z D Di
2 2 2
B A
2
B oA B A
2 2 Z
2
A B B B

Geomorfologic panta corespunde suprafeţelor topografice înclinate
faţă de planul orizontal şi formează versanţii formelor de relief.
Aşadar pe aceste suprafeţe (versanţi) în lucrările de organizare a
teritoriului, de combaterea eroziunii, terasare etc., panta trebuie calculată ca
o medie a liniilor alese pe direcţia transversală.
Expresia matematică a pantei medii, pentru un versant cu o suprafaţă
neuniformă este:
S
L E
P
c
med
L E 1 , 0
unde:
E = echidistanţa dintre curbele de nivel în metri;

c
L lungimea curbelor de nivel în kilometri.
S = suprafaţa versantului în km
2
.
Se cunosc: E = 2 m;
c
L = 6,4 km; S = 0,38 km
2
, se cere să se
calculeze panta medie. %. 38 , 3
38 , 0
4 , 6 2 1 , 0
2
3
6 2 0
km
km m
P
med



154

Fig.132. Reprezentarea pantei medii

Din punct de vedere morfologic, la orice tip de pantă se deosebesc
următoarele elemente: muchia sau creasta; fruntea (culmea) şi baza sau
piciorul pantei (versantului).
Linia de pantă poate avea forme de: pantă dreaptă, pantă concavă şi
pantă convexă sau în trepte.
Perpendiculara comună la două curbe de nivel este cunoscută sub
denumirea de linia de cea mai mare pantă.
Linia de cea mai mare pantă a unui teren oarecare, plecând dintr-un
punct, corespunde unghiului de cea mai mare pantă şi deci, la aceiaşi
diferenţă de nivel dintre puncte, îi corespunde cea mai mică distanţă pe plan
(d) sau în teren (D
o
).
Problema liniei de cea mai mare pantă se analizează pe terenurile de
la moderat înclinate la abrupte, deoarece are o importanţă deosebită, pentru
proiectarea lucrărilor de combaterea eroziunii şi luarea în cultură a
diferitelor forme de relief.
Importanţa cunoaşterii pantei pentru agricultură
În lucrările din agricultură, îmbunătăţiri funciare, pomicultură,
viticultură, organizarea teritoriului, mecanizarea lucrărilor agricole, cartări
pedologice, lucrări agrotehnice, studii geobotanice etc., panta formelor de
relief are o importanţă practică deosebită.
- Pe terenurile argiloase din luncile râurilor sau de pe platourile
lipsite de pantă, apele de suprafaţă sau cele subterane nu se pot scurge,
provocând băltirea sau înmlăştinirea acestora.
- Pe terenurile de şes, plane cu pante de 1 – 10 % se pot construi
diferite tipuri de amenajări pentru irigaţii.
- Pe versanţi cu panta cuprinsă între 8 % şi 30 % sau chiar mai mare,
se realizează lucrări de combaterea eroziunii, valuri din pământ, canale de
coastă, terase.
- La înfiinţarea plantaţiilor pomi – viticole se ţine seama de valoarea
pantei, alegându-se baza productivă pentru fiecare soi de pomi sau vie.
- În lucrările de organizare a teritoriului, căile de comunicaţii se
trasează, pe direcţiile de pantă ce nu depăşesc 7 – 8 %, pentru ca acestea să
fie accesibile oricărui mijloc de transport.
- La trasarea canalelor de irigaţii şi a celor de desecare, a digurilor,
regularizarea cursurilor de ape etc., se ţine seama de elementul principal –
panta terenului – alegându-se pentru fiecare în parte traseul potrivit.
- La amplasarea profilelor pedologice, pentru studiul general al
solurilor de pe terenurile în pantă, se are în vedere gradul de înclinare al
versanţilor.


155
- Repartizarea terenurilor pe categorii de folosinţă în agricultură,
impune stabilirea justă a categoriilor de folosinţă (arabil, fâneţe, păşuni, vii,
pomi etc.) în funcţie de mărimea pantelor.
- Panta constituie un factor de bază în studierea infiltrării apei în sol
pe terenurile irigate.
În funcţie de mărimea pantelor se fac clasificări ale terenurilor,
astfel, după M. Moţoc sunt următoarele grupe de terenuri:
- terenuri plane cu panta cuprinsă între 0 – 3 %;
- terenuri înclinate cu panta cuprinsă între 3 – 10 %;
- terenuri moderat înclinate cu panta între 10 – 15 %;
- terenuri puternic înclinate, cu panta între 15 – 25 %;
- terenuri foarte puternic înclinate, cu panta între 25 – 40 %;
- terenuri abrupte, cu panta cuprinsă între 40 – 60 %;
- terenuri foarte abrupte, cu panta mai mare de 60 %.
După alţi autori s-a ales o clasificare pe grupe de valori 0-5,5 %; 5,5-
10 %; 10-20 %; 20-35 % şi 35-45 %, fără să se urmărească exact limitele
optime de lucru cu sistemele de maşini actuale.
Având în vedere lucrările agrotehnice ce trebuie executate anual se
poate afirma că, acestea se pot executa pe terenurile cu pantă de până la 5%,
pe orice direcţie.
- Pe terenurile cu exces de umiditate se admite, ca lucrările
agrotehnice să se execute pe linia de cea mai mare pantă, chiar până la
valori de 7 – 8 %.
- Pe terenurile cu pante de 5-18 %, lucrările trebuie să se execute
numai pe direcţia curbelor de nivel şi pentru mecanizare se pot folosi
tractoare universale pe roţi.
- Pe terenurile cu panta cuprinsă între 18-28 %, lucrările agrotehnice
se pot executa numai cu tractoare pe şenile şi paralel cu curbele de nivel. Se
recomandă ca pe astfel de terenuri tractoarele să fie echipate cu eclimetre,
care să le permită deplasarea exact pe curba de nivel.
- Pe pantele mai mari de 28 %, executarea lucrărilor agrotehnice să
se facă cu utilaje echipate cu pluguri reversibile.
Cunoaşterea valorii pantelor pe moduri de folosinţă, în regiunile cu
terenuri supuse fenomenului de eroziune, permite să se stabilească:
1. Suprafaţa mecanizabilă în funcţie de mărimea pantelor : - se
admite că suprafaţa mecanizabilă cu tractoare universale pe roţi este de până
la 18-20 %, când solul este uscat.
Cu tractoarele pe şenile, această suprafaţă creşte până la terenurile cu
pantă de 27-28 %.
2. Securitatea şi stabilitatea tractoarelor: - depinde de configuraţia
versantului şi starea forţelor care acţionează asupra agregatului, gradul de
umiditate ale solului precum şi caracteristicile de funcţionare ale tractorului.
3. Suprafaţa nemecanizabilă: - terenurile cu pantă de peste 27 – 28
%, care sunt puternic accidentate şi brăzdate de forme variate ale eroziunii
de adâncime sunt considerate nemecanizabile.
Reţinem: Cunoscându-se poziţiile planimetrice ale punctelor caracteristice
precum şi cotele acestora, reprezentarea reliefului se face convenţional prin
mai multe metode: 1. – metoda planurilor cotate; 2. – metoda curbelor de
nivel; 3. – metoda profilurilor; 4. – metoda planurilor în relief; 5. – metoda
tentelor hipsometrice.


156
Curbele de nivel sunt linii sinuoase care unesc pe plan sau hartă
puncte care au aceeaşi cotă şi reprezintă proiecţia orizontală a intersecţiei
suprafeţei topografice cu planuri orizontale. Distanţa constantă, măsurată pe
verticală, între planurile orizontale care determină două curbe de nivel
consecutive, poartă numele de echidistanţă naturală sau echidistanţa dintre
curbele de nivel (E).
Formele de relief se clasifică în două grupe mari: - forme de relief
generale: şes, deal şi munte; - forme de relief speciale: mamelon, căldare,
bot de deal, vale, pinten, şa şi bazin hidrografic. Prin profil se înţelege o
reprezentare grafică rezultată din proiecţia pe o coală de hârtie a liniei de
intersecţie, dintre un plan vertical cu suprafaţa topografică.
Profilurile pot fi: A – longitudinale; B – transversale.
Profilul longitudinal: - reprezintă relieful terenului după direcţia
axei longitudinale a formelor de relief sau a lucrărilor inginereşti.
Profilul transversal: - reprezintă intersecţia unui plan vertical cu
axa longitudinală a formelor de relief sau a lucrărilor inginereşti şi se
efectuează între două puncte caracteristice situate de o parte şi de alta a axei
longitudinale.
Observaţie: Reprezentarea reliefului prin profiluri se realizează pe
baza elementelor culese de pe teren (distanţe, cote) sau de pe un plan cu
curbele de nivel trasate.

TEST DE EVALUARE

1. Ce se înţelege prin cubă de nivel?
Răspuns:
Curbele de nivel sunt linii sinuoase care unesc pe plan sau hartă puncte care
au aceeaşi cotă şi reprezintă proiecţia orizontală a intersecţiei suprafeţei
topografice cu planuri orizontale.
2. Ce se înţelege prin profil longitudinal şi transversal?
Răspuns:

Exerciţii
Exemplu de rezolvat:
1. Care sunt metodele de reprezentare a reliefului?
a. – metoda planurilor cotate;
b. – metoda curbelor de nivel;
c. – metoda profilurilor;
d. – metoda planurilor în relief;
e. – metoda tentelor hipsometrice.
Rezolvare: ☻☻☻☻☻
De rezolvat:
2. Câte scări se utilizează la profilul longitudinal?
a. – o scară;
b. – două scări;
c. – trei scări;
d. – niciuna;
e. – patru scări.
Rezolvare: O O O O O




157
REZUMATUL TEMEI

Ridicările nivelitice constau în determinarea diferenţelor de nivel,
calculul cotelor sau altitudinilor punctelor caracteristice ale terenului şi
reprezentarea reliefului pe plan sau hartă. Diferenţele de nivel se determină
prin metode şi cu aparate specifice, în funcţie de precizia cerută şi de relieful
terenului.
Suprafaţa de nivel: - este suprafaţa perpendiculară în fiecare punct al ei la
direcţia verticalei dată de firul de plumb.
Suprafaţa de nivel zero: - este suprafaţa de referinţă faţă de care se
măsoară altitudinile punctelor. Ca suprafaţă de nivel 0 s-a luat suprafaţa
geoidului, adică suprafaţa de nivel care se confundă cu suprafaţa liniştită a
mărilor şi oceanelor prelungită pe sub continente.
Zero fundamental: - este reperul de coastă care marchează altitudinea 0
pentru ţara noastră. Deci, zero fundamental este punctul de bază care
serveşte ca origine pentru măsurători noi, de altitudini sau cote pe teritoriul
ţării noastre.
Diferenţa de nivel: - reprezintă distanţa măsurată între punctele A şi B, pe
verticala punctului B, de la suprafaţa de nivel SA la suprafaţa de nivel SB.
Această diferenţă este egală cu diferenţele dintre cotele sau altitudinile
punctelor A şi B.
Cote absolute: - cota absolută sau altitudinea unui punct este distanţa
verticală de la suprafaţa de nivel 0 (zero fundamental) la suprafaţa de nivel a
punctului respectiv şi se notează cu Z.
Nivelmentul geometric se execută cu instrumente speciale, care dau
vize orizontale. Aceste instrumente se împart în: - instrumente de nivel
simple sau elementare, fără lunetă; - instrumente de nivel cu lunetă, sau
nivele. Nivelmentul geometric poate fi: A. simplu: - de capăt; - de mijloc.
B. compus: - de capăt; - de mijloc.
Metoda drumuirii închise se utilizează ca metodă de bază pe suprafeţele
unde nu avem nici un punct de cotă cunoscută, sau găsim cel mult un punct
din reţeaua de nivelment general de stat, de la care putem porni pe un traseu
ales în prealabil, pentru stabilirea altor puncte de cotă cunoscută şi în final
să se închidă pe acelaşi punct de pornire. Prezintă avantajul că în urma
efectuării primelor calcule, putem deduce dacă citirile la stadie au fost sau
nu efectuate corect.
Drumuirea nivelitică sprijinită pe puncte de cotă cunoscută se aplică
pe suprafeţele de teren unde se întâlnesc două sau mai multe puncte de cotă
cunoscută, de la care se pot îndesi şi cota alte puncte alese pe un traseu,
folosind drumuirea nivelitică pe un ax, sprijinit pe două puncte de cotă
cunoscută. La aceasta s-a pornit de la punctul de cotă cunoscută R
2
, s-a
urmat un anumit traseu, după care drumuirea s-a închis pe punctul de sprijin
de cotă cunoscută R
15
.
Pe suprafaţa de teren unde nu întâlnim nici un punct cotat din reţeaua
de nivelment general de stat, sau de drumuire, pentru determinarea cotelor
punctelor marcate pe traseul unui canal, drum, dig, baraj etc., suntem
obligaţi să efectuăm măsurătorile de două ori pentru fiecare niveleu, pentru
a avea certitudinea exactităţii datelor obţinute.
La drumuirea nivelitică dublă (dus – întors), pe traseul acesteia, se
efectuează citirile pe stadii, de un singur operator şi cu un singur instrument,
din niveleu în niveleu, iar după ce s-a ajuns la capătul opus, se repetă


158
operaţia, făcându-se cel de al doilea rând de citiri la stadie, întorcându-se
către punctul de pornire.
Cunoscându-se poziţiile planimetrice ale punctelor caracteristice
precum şi cotele acestora, reprezentarea reliefului se face convenţional prin
mai multe metode: 1. – metoda planurilor cotate; 2. – metoda curbelor de
nivel; 3. – metoda profilurilor; 4. – metoda planurilor în relief; 5. – metoda
tentelor hipsometrice.
Curbele de nivel sunt linii sinuoase care unesc pe plan sau hartă
puncte care au aceeaşi cotă şi reprezintă proiecţia orizontală a intersecţiei
suprafeţei topografice cu planuri orizontale. Distanţa constantă, măsurată pe
verticală, între planurile orizontale care determină două curbe de nivel
consecutive, poartă numele de echidistanţă naturală sau echidistanţa dintre
curbele de nivel (E).
Formele de relief se clasifică în două grupe mari: - forme de relief
generale: şes, deal şi munte; - forme de relief speciale: mamelon, căldare,
bot de deal, vale, pinten, şa şi bazin hidrografic. Prin profil se înţelege o
reprezentare grafică rezultată din proiecţia pe o coală de hârtie a liniei de
intersecţie, dintre un plan vertical cu suprafaţa topografică.
Profilurile pot fi: A – longitudinale; B – transversale.
Profilul longitudinal: - reprezintă relieful terenului după direcţia
axei longitudinale a formelor de relief sau a lucrărilor inginereşti.
Profilul transversal: - reprezintă intersecţia unui plan vertical cu
axa longitudinală a formelor de relief sau a lucrărilor inginereşti şi se
efectuează între două puncte caracteristice situate de o parte şi de alta a axei
longitudinale.




























159
TEST DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt etapele de calcul la drumuirea planimetrică sprijinită?
a. - calculul distanţelor măsurate;
b. - calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor;
c. - calculul cotelor punctelor;
d. - calculul coordonatelor relative şi absolute;
e. – calculul orientărilor laturilor.
2. Care este semnul coordonatelor absolute în cadranul II?
a. – + X, - Y;
b. - + X, +Y;
c. - - X, + Y;
d. - - X, - Y.
3. Care sunt metodele de reprezentare a reliefului?
a. – metoda planurilor cotate;
b. – metoda curbelor de nivel;
c. – metoda profilurilor;
d. – metoda planurilor în relief;
e. – metoda tentelor hipsometrice.
4. Care este semnul funcţiilor trigonometrice în cadranul III?
a. – - sin, - cos, + tg, + ctg;
b. - + sin, - cos, +tg, + ctg;
c. - - sin, - cos, + tg, - ctg;
d. - + sin, + cos, + tg, + ctg;
e. - + sin, - cos, - tg, - ctg;
5. Cum se verifică drumuire nivelitică închisă?
a. –
n
i
i
n
i
i
X Z
1 1
). ( ) (
;
b. –
n
i
i
n
i
i
Z Z
1 1
). ( ) (
;
c. –
n
i
i
n
i
i
ZY Z
1 1
). ( ) (
;
d. –
n
i
i
n
i
i
Y Y
1 1
). ( ) (
;
e. –
n
i
i
n
i
i
Y X
1 1
). ( ) (
.
6. La drumuirea planimetrică sprijinită suma coordonatelor relative
ΔX şi ΔY trebuie să fie egală cu?
a. – cu diferenţa dintre coordonatele absolute X şi Y ale punctelor de
sprijin;
b. – cu trei unităţi;
c. – cu numărul de laturi;
d. – cu zero;
e. – cu precizia.
7. Cu ce se realizează semnalizarea permanentă?
a. – cu piramide;
b. - cu piramide la sol;
c. – cu jaloane;
d. – cu balize;
e. - cu piramide pilastru.



160
8. Care sunt datele ce trebuie să se introducă pentru a începe
măsurătorile, într-o staţie totală?
a. - înălţimea aparatului în staţie;
b. - înălţimea reflectorului, care se citeşte pe bastonul reflectorului;
c. - constanta adiacentă a prismei;
d. - temperatura aerului şi presiunea aerului sau înălţimea
barometrului;
e - constanta PPM (- 5.000, 5.000).
9. Care este formula scării pentru suprafeţe?
a. -
N s
S 1
N
1
;
b. -
N D
d 1
N
1
;
c. - N =
d
D
;
d. - d =
N
D
;
e. -
2
1
N S
s
N
;
10. La citirea pe stadie raportul
2
j s j
trebuie să fie egal cu?
a. – citire mijloc;
b. - citire sus;
c. - citire laterală;
d. - citire dublă;
e. – citire jos.
11. Câte scări se utilizează la profilul longitudinal?
a. – o scară;
b. – două scări;
c. – trei scări;
d. – nici o scară;
e. – patru scări.
12. Care sunt operaţiile efectuate la ridicare planimetrică?
a. – operaţii analiză;
b. - operaţii de documentare şi întocmire a proiectului ridicării
planimetrice;
c. - operaţii de teren (de măsurare efectivă pe teren a tuturor
elementelor necesare ridicării planimetrice);
d. - operaţii de calcul şi raportare;
e. – operaţii de trasare.
13. Care este toleranţa la drumuirile de nivelment geometric?
a. – T = 0,05 D ;
b. – T = 0,03 D ;
c. – T = 0,02 X ;
d. – T = 0,02 Z ;
e. – T = 0,02 D .





161


14. Cum sunt trasate meridianele şi paralele?
a. – meridianele – N-S; paralele – E-V;
b. - meridianele – S-N; paralele – V-E;
c. - meridianele – N-V; paralele – E-S;
d. - meridianele – S-E; paralele – V-N;
e. - meridianele – S-V; paralele – N-E;
15. Care sunt tipurile de nivelment geometric compus?
a. – mixt;
b. – simplu;
c. – de capăt;
d. – de mijloc;
e. – independent.
16. Care sunt metodele de ridicare planimetrică?
a. – metode trigonometrice;
b. - metode grafice;
c. - metode numerice;
a. - metode fotogrammetrice;
e. - metode mixte.
17. Care sunt tipurile de nivelment geometric care se aplică?
a. – nivelment mixt;
b. – nivelment simplu;
c. – nivelment dublu;
d. – nivelment compus;
e. – nivelment independent.
18. Care sunt procedeele de rezolvare a intersecţiilor?
a. – procedeul analitic;
b. – procedeul cu stadia;
c. – procedeul mixt;
d. – procedeul geometric;
e. – procedeul trigonometric.
19. Care sunt cazurile în care se utilizează metoda perpendicularelor ca
metodă principală?
a. – pe suprafeţe mari;
b. – pe suprafeţe accesibile şi cu vizibilitate în interior;
c. – pe suprafeţe inaccesibile în interior (cazul unei bălţi), dar cu
vizibilitate şi cu o formă geometrică neregulată;
d. – pe suprafeţe inaccesibile în interior (cazul unei păduri) şi fără
vizibilitate la punctele de detaliu;
e. – ca metodă de compensare.
20. La drumuirea planimetrică închisă suma coordonatelor relative ΔX
şi ΔY trebuie să fie egală cu?
a. – o unitate;
b. – cu trei unităţi;
c. – cu numărul de laturi;
d. – cu zero;
e. – cu precizia.





162

21. Care este semnul funcţiilor trigonometrice în cadranul II?
a. – + sin, - cos, + tg, - ctg;
b. - + sin, - cos, +tg, + ctg;
c. - - sin, - cos, + tg, - ctg;
d. - + sin, + cos, + tg, + ctg;
e. - + sin, - cos, - tg, - ctg;
22. Care sunt cele mai frecvente cazuri de jalonare?
a. - îndesirea unui aliniament;
b. - prelungirea unui aliniament;
c. - jalonarea peste un deal;
d. - jalonarea peste o vale;
e) - intersecţia a două aliniamente.
23. Care este semnul coordonatelor relative în cadranul IV?
a. – + ΔX, - ΔY;
b. - + ΔX, + ΔY;
c. - - ΔX, + ΔY;
d. - - ΔX, - ΔY.
24. Care sunt metodele de măsurare a unghiurilor orizontale?
a. – metoda simplă;
b. – metoda turului de orizont;
c. – metoda repetiţiei;
d – metoda reiteraţiei;
e. – metoda centrării.
25. Cu ce se realizează semnalizarea temporară?
a. – cu piramide;
b. - cu balize;
c. – cu jaloane;
d. –cu piramide la sol;
e. - cu piramide pilastru.
26. Care este toleranţa la măsurarea distanţelor în extra şi intravilan?
a. - T =
)
7500
3
0045 , 0 ( R R R
75
0 (
;
b. - T = R 003 , 0 ;
c. - T =
)
7500
3
0045 , 0 ( D D D
75
0 (
;
d. - T = D 003 , 0 ;
e. - T =
)
1733
0045 , 0 (
D
D
17
0 (
;
27. Care sunt etapele de calcul la drumuirea planimetrică închisă?
a. - calculul distanţelor măsurate;
b. - calculul unghiurilor orizontale şi compensarea lor;
c. - calculul orientărilor laturilor;
d. - calculul coordonatelor relative şi absolute;
e. – calculul cotelor punctelor.
28. Care sunt cazurile în care se utilizează metoda radierii?
a. – ca metodă de bază;
b. – în combinaţie cu metoda drumuirii;
c. – ca metodă de sprijin;
d. – ca metodă independentă;
e. – ca metodă de compensare.


163

29. Care este formula scării pentru distanţe?
a. -
N d
D 1
N
1
;
b. -
N D
d 1
N
1
;
c. - N =
d
D
;
d. - d =
N
D
;
e. -
2
1
N S
s
N
.
30. Care sunt tipurile de intersecţie care se aplică pe teren?
a. – intersecţia înainte;
b. – intersecţia cu punct nodal;
c. – intersecţia înapoi sau retrointersecţia;
d. – intersecţia sprijinită;
e. – intersecţia laterală sau combinată.

































164
BIBLIOGRAFIE


1. Anghelina D. , – Curs de Topografie, Planimetrie şi nivelment.
Reprografia Univ. din Craiova, 1973.
2. Anghelina D., – Îndrumător de lucrări practice şi proiecte de an,
Topografie, planimetrie şi nivelment., Reprografia Univ. din Craiova, 1980.
3. Bonea I., – Topografie, Edit. Did. şi Pedagogică, Bucureşti, 1963.
4. Boş N., - Topografie, Edit. Did. şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.
5. Călina A., Mustaţă I., – Topografie generală şi inginerească, Edit,
Călina Jenica şi colab. Sitech, Craiova, 2005.
6. Călina A., Mustaţă I., - Topografie generală cu elemente de cadastru
Călina Jenica şi colab. agricol, Edit.Reduta, Craiova, 2001.
7. Călina A., Mustaţă I., – Planimetrie, Edit. Sitech, Craiova, 1999.
Călina Jenica, Iagăru R.
8. Călina A., Mustaţă I., – Calculul şi detaşarea suprafeţelor, Nivelmentul,
Călina Jenica, Iagăru R. Edit. Sitech, Craiova, 1999.
9. Constantinescu I.,– Curs –Topografie, Reprogr.Univ. din Craiova, 1994.
10. Filimon P şi colab., – Topografie generală, Edit. Tehnică, Bucureşti,
1958.
11. Grama I. şi colab., – Topografie şi desen tehnic, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1964.
12. Ionescu P., – Topografie generală şi inginerească, Edit.Did. şi
Pedagogică Bucureşti, 1975.
13. Leu I. şi colab., – Măsurători terestre pentru agricultură, Edit. Ceres,
Bucureşti, 1990.
14. Leu I. şi colab.,– Topografie şi Cadastrul agricol, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999.
15. Leu I. şi colab.,– Topografie şi Cadastru, Editura Universul, Bucureşti,
2002.
16. Mihăilă M. şi colab., – Cadastru General şi Publicitate Imobiliară,
Edit. Ceres, Bucureşti, 1995.
17. Mircea M., – Cadastre şi cartea funciară, Editura All, Bucureşti, 1995.
18. Mureşan D., Budiu V., – Topografie şi Desen tehnic, Tipogr.
Agronomia Cluj-Napoca, 1988.
19. Mustaţă I., Călina A., – Topografie. Îndrumător de lucrări practice şi
proiecte de an. Reprografia Univ.din Craiova, 1993.
20. Mustaţă I., Calina A., –Topografie – curs. Reprografia Univ, din
Călina Jenica Craiova, 1997.
21. Mustaţă I. şi colab., – Memorator de formule şi relaţii pentru
topografie, Reprografia Univ. din Craiova, 1997.
22. Mustaţă I., Călina A., – Topografie cu aplicaţii în agricultură, Edit.
Călina Jenica, Sitech, Craiova, 1999.
23. Neamţu M. şi colab., –Instrumente topografice şi geodezice, Edit.
Tehnică, Bucureşti, 1982.
24. Olaru Ghe. şi colab., – Ghid pentru executarea lucrărilor de cadastru
funciar. Edit. Ceres, Bucureşti, 1970.
25. Olaru Ghe., Măndicescu V., – Cadastru funciar, Edit. Ceres,
Bucureşti, 1978.
26. Orăşanu C., – Topografie, Edit. Politehnică, Bucureşti, 1940.



165
27. Păunescu C., - Curs de Geodezie- Topografie. Vol.I, Edit.Univ.
Bucureşti, 2001.
28. Păunescu C., - Curs de Geodezie- Topografie. Vol.II, Edit.Univ.
Bucureşti, 2001.
29. Rădulescu M., – Trasarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare. Edit.
Agro – Silvică, Bucureşti, 1963.
30. Rusu A., – Topografie cu elemente de geodezie şi fotogrammetrie,
Editura Agro – Silvică, Bucureşti, 1968.
31. Rusu A. şi colab., – Topografie – geodezie, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982.
32. Tămăioagă Gh., – Cadastru, Institutul de Construcţii, Bucureşti, 1989.
33. Teaci D., – Bonitarea terenurilor agricole, Editura Ceres, Bucureşti,
1980.
34. Ursea V., Neamţu A., – Cadastru, Institutul de Construcţii, Bucureşti,
1989.
35. Ursea V. şi colab., – Îndrumător de lucrări practice şi proiect, Institutul
de Construcţii, Bucureşti, 1986.
36. Ursea V. şi colab., – Topogafie de construcţii, Curs Institutul de
Construcţii, Bucureşti, 1986.
37. Vieru I. şi colab., – Topografie şi desen tehnic. Editura Did. şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
38. Ediţie îngrijită de – Măsurători terestre – Fundamente- Vol. I, Edit.
Cons. Fac. de Geodezie Matrix Rom, Bucureşti, 2001.
Bucureşti
39. Ediţie îngrijită de– Măsurători terestre – Fundamente- Vol. II.,Edit.
Cons. Fac. de Geodezie Matrix Rom, Bucureşti, 2002.
Bucureşti
40. Ediţie îngrijită de– Măsurători terestre – Fundamente- Vol. III.,Edit.
Cons. Fac. de Geodezie Matrix Rom, Bucureşti, 2002.
Bucureşti
41. XXX – Instrucţiuni pentru triangulaţie de ordinul I, II, III şi IV.
Ed. Militară, Bucureşti, 1962.
42. XXX – Manualul inginerului geodez. Editura Tehnică, Bucureşti,
1974.
43. XXX – Atlas de semne convenţionale pentru planurile topografice.
Institutul de geodezie, fotogrammetrie şi organizarea teritoriului, Bucureşti,
1978.
44. XXX – Măsurători terestre, geodezice, topografice,
fotogrammetrice, cartografice STAS 7488 – 666.Oficiul de Stat pentru
Standarde. Bucureşti, 1976.
45. XXX – Colecţii de Standarde: Construcţii, Vol. I, Măsurători
terestre, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
46. XXX – Norme tehnice de introducere a cadastrului general, 1999.




You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->