łăranul Român 1

Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

Revistă a sindicatului
“Cultivatorii direcŃi din
România”

Dacă împărtăşiŃi convingerea noastră că

înfiinŃarea acestui sindicat corespunde
unei necesităŃi vitale, vă rugăm să
completaŃi cererea de adeziune de la
sfârşitul revistei şi să o trimiteŃi prin
poştă Biroului Central.

Numai împreună vom reuşi!

Sediul sindicatului

Sat: Priponeşti de Jos, nr.3

comuna: Priponeşti,
judeŃul: GalaŃi
telefon: 0724.38.98.37
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

Vrem să trăim omeneşte în Ńara noastră, pe pământul

nostru, din munca noastră. De aceea am înfiinŃat acest
sindicat, ca sub umbrela lui protectoare, să ne putem crea
organismele şi structurile de care avem nevoie pentru a ne
putea apăra interesele noastre, ale Ńăranilor.
„Vom muri şi vom fi liberi” strigau în decembrie ’89 acei
copii-eroi de 16 ani şi se aruncau cu piepturile goale în faŃa
tancurilor!
Şi noi ne vom recâştiga dreptul la libertatea şi la
demnitatea răpite dar, nu murind, ci luptând uniŃi în acest
sindicat al agricultorilor. AŃi văzut şi dumneavoastră că
singuri suntem neputincioşi în faŃa răilor! Ne-a ajuns cuŃitul
la os şi nu avem cui ne plânge!
Manole Benieamin

Eu,student la Universitatea Petre Andrei, secŃia

FinanŃe - Contabilitate am ales ca lucrare de licenŃă
tema „Familia Ńărănească, unitate şi entitate
economică”
M-am documentat asupra gospodăriei Ńărăneşti din
România secolului al XIX-lea, după 1922 până în 1962,
din 1962 până în 1991 şi după adoptarea Legii 18/1991
a fondului funciar. Dar când a trebuit să scriu despre
viitorul care ne aşteaptă pe noi Ńăranii români, mi-am
dat seama că lucrarea de licenŃă poate să mai aştepte
dar sindicatul agricultorilor trebuie înfiinŃat repede
dacă vrem să mai avem un viitor, noi Ńăranii.

Manole Silviu
 łăranul Român 3
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

Uniunea Europeană lărgită.

4.1. Sfidările: preocupări şi temeri reciproce Cu lărgirea, mai 2004, 4 milioane de agricultori
s-au adăugat celor 7 milioane existenŃi în Europa celor 15. În noile State membre, agricultura ocupă în
medie un procent de persoane de trei ori mai mare comparativ cu Europa celor 15; (13,4%, în noile State
membre faŃă de 4% în UE-15). Această cifră este şi mai ridicată în Bulgaria şi România, care vor adera la
Uniunea Europeană într-al doilea val.
Agricultura în PECO (Ńări din Europa Centrală şi Orientală) este caracterizată de o dublă structură agricolă.
Pe de o parte, există structuri agricole sub forma marilor întreprinderi chiar cooperative, născute în procesul
de restructurare agricolă şi care, în general, cultivă mai mult de 100 de hectare de pământ. Aceste
întreprinderi, în mod normal, sunt orientate către piaŃă. Cu toate acestea, metodele de producŃie folosite,
adesea, sunt departe de a fi eficiente. Se poate întâmpla deci ca aceste întreprinderi să sufere alte
restructurări şi ca importanŃa lor să scadă.
Pe de altă parte se observă, mici exploataŃii familiale, care de cele mai multe ori au mai ales ca
obiectiv autoconsumul. Astăzi, aceste exploataŃii (ferme) trebuie să facă faŃă limitărilor de ordin tehnologic
şi financiar. Pot totuşi crea,în viitor, o clasă de agricultori privaŃi cu orientare comercială. Se întâlneşte şi
naşterea lentă a exploataŃiilor agricole (ferme) familiale de dimensiuni medii integrate în mecanismul pieŃii
dar care rămân încă o minoritate.

łara SuprafaŃă PopulaŃie Densitate PIB Şomaj InflaŃie Creştere

2 2
Km milioane de locuitori/Km % % %/an
locuitori
Cehia 78865 10,2 129 68,8 7,8 -0,1 3,7
Ungaria 93034 10,1 109 60,5 5,8 4,71 3
Slovacia 49033 5,4 110 52,1 17,1 8,5 4,2
Slovenia 20273 2 98 76,8 6,5 5,7 2,5
UE-15 3234636 379,4 117,3 109,2 8,1 2 0,8
Bulgaria 110994 7,8 73 29,7 17,9 2,3 4,3
România 238391 22,4 95 29,6 7,8 15,3 4,9

łara SAU VAB Cota parte Persoane Cota parte a

a ocupate în agriculturii
agriculturii agricultură
Km2 milioane € % PIB % persoane ocupate
în agricultură
Estonia 6.983 175 2,2% 38.000 6,5%
Letonia 15.955 211 2,1% 151.000 15,3%
Lituania 29.025 421 2,6% 265.000 18,6%
Polonia 168.912 4.209 2,3% 2.713.000 19,6%
Cehia 36.522 866 1,1% 232.000 4,9%
Ungaria 63.259 1.953 2,7% 233.000 6,1%
Slovacia 22.364 354 1,2% 139.000 6,6%
Slovenia 5.047 387 1,6% 89.000 9,7%
UE-15 1.265.402 148.491 1,6% 6.537.000 4,0%
Noi State 354.177 9.069 2,3% 3.880.000 13,4%
State membreUE-25 1.619.579 157.560 1,6% 10.417.000 5,4%
Bulgaria 53.247 1.532 8,7% 299.000 10,7%
România 148.190 5.653 11,2% 3.683.000 37,7%
SAU = SuprafaŃa Agricolă Utilă; VAB = Valoarea Agricolă Brută;
 łăranul Român 4
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

Căderea zidului Berlinului în 1989 a reprezentat începutul unei serii de schimbări în PECO. În secto-
rul agricol, acestea sunt caracterizate de reforme agrare şi de restructurarea întreprinderilor agricole. În toate
PECO, de-colectivizarea echivalează cu: restituirea, compensarea, transformarea şi privatizarea.
Dincolo de restructurarea întreprinderilor agricole şi reforma agrară, a început şi liberalizarea comerŃului şi
a preŃurilor. Aceste reforme au avut două efecte principale asupra preŃurilor alimentare şi agricole: preŃurile
anumitor produse a crescut în mod mult mai semnificativ decât al altora; preŃul intrărilor (produse necesare
producŃiei agricole), de exemplu, a crescut în manieră mult mai evidentă decât preŃul produselor agricole în
cea mai mare parte a PECO.
Aceste fenomene au provocat perturbări comerciale în numeroase Ńări. Reorganizările structurilor
agricole şi schimbările instituŃionale corelate, au cauzat o flexiune a investiŃiilor şi a producŃiei; toate PECO
au înregistrat un declin în producŃie, în agricultură ca şi în alte sectoare economice.
Diminuarea schimburilor şi reducerea subvenŃiilor au descurajat intrările (input) în agricultură
(capitaluri, maşini, îngrăşăminte…). Utilizarea îngrăşămintelor, la început foarte subvenŃionată, a scăzut cu
aproximativ 80% în Ńările în tranziŃie. Dimpotrivă, folosirea terenurilor a rămas relativ stabilă.
În timpul tranziŃiei, condiŃiile economice şi politicile guvernamentale au influenŃat exodul forŃei de
muncă agricole, având efecte directe asupra productivităŃii agricole şi a veniturilor rurale.

4.2. Date statistice privind agricultura celor 8 State Europene intrate în UE la 1 mai
2004
Estonia
Agricultura, care era unul din sectoarele cele mai importante ale economiei estone, astăzi contribuie
cu 2,2% la PIB (12% în 1992). Valoarea producŃiei nu reprezintă mai mult de 40% din nivelul ajuns în
1991. Procesul privatizării pământului, element important pentru renaşterea acestui sector, este aproape
terminat, în ciuda dificultăŃilor anilor ’90. ProducŃia agro-alimentară estonă (ferme agricole şi întreprinderi
agro-alimentare) este cea mai competitivă dintre Ńările baltice. Estonia va fi cu siguranŃă Ńara baltică care va
câştiga cel mai mult de pe urma integrării în piaŃa unică, tocmai pentru structurile sale şi costurile de
producŃie şi pentru normele fixate pentru producŃia de lapte.
Estonia trebuie să facă faŃă la o situaŃie a teritoriului nefavorabilă: aproximativ 50% din teritoriu este
acoperit de păduri, 20% de mlaştini şi 30% de ferme agricole. Regiunile Jovega şi Jarva (în centrul Ńării)
sunt principalele regiuni agricole şi au un număr de persoane active în agricultură de cinci ori mai mare
decât media naŃională.
Estonia numără aproximativ:
- 37.000 exploataŃii agricole care produc pentru piaŃă; agricultorii sunt proprietarii pământului lor şi au
minim 1 hectar de teren agricol.
- 1.200 exploataŃii, cu salariaŃi, care lucrează pentru piaŃă (în special în sectorul laptelui şi al
cerealelor).
- 4.000 de exploataŃii de semi-subzistenŃă.
SuprafaŃa medie a exploataŃiilor agricole este de 21,6 hectare.
De la aplicarea rigidelor norme de igienă în sectorul lapte-brânză, în mai 2001, numeroase ferme care
produceau lapte au dispărut pentru că nu puteau face faŃă noilor reglementări.
Lituania
Dispune de un sector agricol mult mai puŃin important decât vecinii săi baltici. Totuşi, contribuŃia sa
agricolă, sectorul agricol, a trecut de la 28% din PIB în 1990 la 2,6% în 2003. Agricultorii reprezintă
18,6% din populaŃia activă în 2002. Micile exploataŃii agricole individuale, de circa 4 hectare, reprezintă
majoritatea; ele reprezintă în momentul de faŃă aproape 2/3 din toate exploataŃiile agricole şi exploatează
19% din pământuri. Cu toate acestea, 25% din terenurile agricole este folosită de exploataŃii care
acoperă în medie 100 hectare. ProprietăŃile de mici dimensiuni derivă din procesul de restituire a
pământurilor.
 łăranul Român 5
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

ProducŃia de cereale acoperă jumătate din suprafaŃa agricolă. În ceea ce priveşte producŃia animalie-
ră, bovinele şi porcinele sunt cele mai importante.
ProducŃia de lapte reprezintă încă a cincea parte din producŃia totală, chiar dacă numărul vacilor a
scăzut cu 40% în cursul ultimilor 10 ani.
Sfecla de zahăr, legume, fructe şi fructele mici (zmeură, coacăze, căpşuni) sunt şi ele produse
importante pentru Ńară.

Polonia
Este cea mai mare dintre noile State membre. Este şi Ńara cu cel mai mare număr de persoane
dedicate agriculturii, 19% din populaŃie lucrând în acest sector. Colectivizarea a avut puŃin succes în
agricultura poloneză datorită puternicii opoziŃii populare. În consecinŃă exploataŃiile agricole mici şi
foarte mici sunt încă numeroase, baza producŃiei alimentare fiind constituită de exploataŃiile cu
conducere familială:
- 58% din exploataŃiile agricole poloneze nu ajung la 5 hectare suprafaŃă; este vorba de ferme axate în
special pe subzistenŃă.
- Numai 19 % dintre exploataŃiile agricole au o suprafaŃă ce depăşesc 10 hectare, dar tocmai acestea
exploatează peste 50% din terenurile arabile.
- În sudul Poloniei (zona muntoasă a Ńării) suprafaŃa medie a exploataŃiilor agricole este de 3,3 hectare.
- În nord-vest, dimensiunile exploataŃiilor agricole depăşesc 20 hectare, unele ajungând chiar la 1.000
hectare.
- 95% din terenurile agricole sunt exploatate de către sectorul privat (87% este constituit de exploataŃii
agricole individuale/familiale).
- 5% din terenurile agricole aparŃin sectorului public.
Structura producŃiilor agricole depinde de calitatea solului, de condiŃiile climaterice şi de tradiŃiile
regionale:
a. creşterea animalelor este sectorul cel mai important al agriculturii poloneze;
b. cerealele ocupă mai mult de jumătate din suprafeŃele agricole;
c. producŃia de cartofi, secară, şi păşunile predomină în centrul şi nordul Ńării;
d. fructele sunt concentrate în principal în regiunile Mazovia şi Lublin;
e. agricultura cea mai modernă se găseşte în partea de vest şi nord-vest a Ńării în regiunile Wielkopolska,
Dolni Slask şi Pomorze; dimensiunile exploataŃiilor agricole sunt de 30-50 hectare în medie, agricultorii
sunt orientaŃi către piaŃă şi capacitatea de a adecva alegerea producŃiei este mare.
Produsele animaliere sunt exportate către Europa celor 15, principalul partener comercial agricol şi
către CSI (Comunitatea Statelor Independente) din ce în ce mai mult. Importă cereale, seminŃe oleaginoase
şi mai ales fructe şi legume proaspete (lămâi, portocale, etc.).
BalanŃa comercială agricolă poloneză este pozitivă începând din 2003.

Republica Cehă
Dintre noile State membre, Cehia este cu siguranŃă Ńara a cărei productivitate agricolă se apropie cel
mai mult mediei comunitare. Mai puŃin de 5% din populaŃia activă lucrează în agricultură (233.000 persoane
în 2002); sectorul contribuie cu circa 1,1% din PIB. SuprafaŃa medie a exploataŃiilor agricole este de 70
hectare. Profiturile sunt relativ ridicate comparativ cu noile State membre.
În Cehia sunt circa 35.700 exploataŃii agricole şi întreprinderi agricole. Se disting două mari tipuri de
structuri:
- circa 3.200 întreprinderi (cooperative…) care au în medie 970 hectare de terenuri agricole şi acoperă 73%
din suprafaŃa agricolă totală;
- restul terenurilor agricole (27%) este împărŃit între 32.500 agricultori (ferme individuale sau familiale)
care au fiecare, în medie 35 hectare.
 łăranul Român 6
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

ProducŃia agricolă se concentrează în special în sudul Moraviei şi în centrul Boemiei, două regiuni
cu o optimă calitate a solului. În aceste regiuni, pe suprafeŃe foarte întinse se cultivă: grâu, orz, floarea soa-
relui, sfeclă de zahăr, porumb, legume, cartofi. Sunt şi multe crescătorii de porci şi de vaci pentru lapte.
Jumătate din terenurile agricole cehe se găsesc în regiuni nefavorabile, 30% fiind în zona muntoasă.
Aici se întâlnesc activităŃi adaptate acestor condiŃii: vaci de lapte, cartofi şi cereale cu randamente mai puŃin
ridicate.

Ungaria
Se bucură de condiŃii naturale prielnice culturilor: câmpii fertile, climă favorabilă şi de apă. Aproape
2/3 din terenuri sunt încă dedicate agriculturii cu toate că cota acestui sector în PIB (2,7%) a scăzut la
jumătate în şase ani.
Procesul de privatizare a determinat o mare diversitate de exploataŃii agricole (prin dimensiuni şi
structură). Dimensiunile medii ale unei exploataŃii agricole sunt de 50-100 hectare. Foarte des, aceste
exploataŃii grupează numeroase suprafeŃe mici luate în arendă de la familiile neagricole. SuprafaŃa medie a
exploataŃiilor agricole continuă să crească şi se va stabili probabil în jurul a 150-200 hectare în următorii 5
ani.
Dedicată în special creşterii animalelor până în 1995, agricultura ungară a înregistrat o scădere de
68% în producŃia bovină şi a brânzeturilor între 1992 şi 2000. S-a reconvertit apoi către culturi care acoperă
acum 80% din suprafaŃă:
- Cereale – 17,6% din producŃia totală;
- Legume şi verdeŃuri – 11,2%;
- Fructe – 7,5%;
Randamentul cerealier, în îmbunătăŃire constantă, a ajuns la 80% din media comunitară în 2000;
porumbul este adaptat condiŃiilor agro-climatice locale: Ungaria exportă porumb în toată lumea.
Ungaria continuă să se orienteze către producŃia de cereale şi plante oleaginoase. Randamentul la
grâu sunt sub cel al marilor producători Occidentali, dar grâul obŃinut (grâu panificabil) este de bună calitate
şi este exportat mai ales în Germania.
Creşterea porcilor rămâne producŃia animalieră cea mai importantă (16% din producŃia totală)
urmată de sectorul avicol (13,6%), lapte şi boi (12%). Fermele agricole de creştere a animalelor sunt private
şi se bazează pe vechile cooperative cu mare capacitate: între 500 şi 1.000 de porci pe fermă agricolă.
Ungaria, exportator net de produse agricole, are ca partener comercial principal UE, urmată de SUA
şi Rusia. Exportă peste 30% din producŃia sa de cereale şi plante oleaginoase.

Slovacia
Cu peste 300 hectare în medie (unele cu chiar peste 1.300 hectare) exploataŃiile agricole slovace sunt
printre cele mai mari din Europa. Agricultorii reprezintă mai puŃin de 7% din populaŃia activă totală iar
suprafaŃa agricolă reprezintă jumătate din suprafaŃa Ńării.
ProducŃia agricolă, rămasă stabilă în primii ani de tranziŃie, a scăzut considerabil în anii 2000,
reprezentând astăzi mai puŃin de 75% din nivelul avut în 1993, în mare parte din cauza unei crize în sectorul
creşterii animalelor. Sectorul porcinelor, chiar dacă în regres, este încă baza agriculturii slovace (19% din
producŃia totală, urmat la mare distanŃă de creşterea bovinelor (9%) şi sectorul avicol (6%). Cerealele (16%
din care 7,5% grâu), laptele (12%) şi legumele ocupă un loc important.
Slovacia face comerŃ în special cu Cehia şi Ńările Europei Centrale cărora le este destinat 60% din
export. UE este al doilea partener comercial şi importul său de produse europene sunt în constantă creştere.
Ea exportă în special brânzeturi, ouă, miere, produse vegetale, cereale şi orez. Importă pe de o parte, materii
prime care pot intra în concurenŃă cu propriile producŃii (brânzeturi, carne, cereale, zahăr) şi mărfuri cum ar
fi:băuturi alcoolice, cacao şi tutun. Per total, balanŃa agricolă este deficitară.

Slovenia
 łăranul Român 7
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

În această mică Ńară muntoasă şi bogată în păduri (60% din suprafaŃa Ńării), terenurile cultivabile sunt
puŃine (numai 25% din suprafaŃa naŃională).
Sectorul agricol reprezintă 1,6% din PIB, în principal prin creşterea animalelor şi viticultura. Secto-
rul agricol ocupă chiar mai puŃin de 10% din populaŃia activă. Majoritatea exploataŃiilor agricole sunt priva-
te şi au o suprafaŃă medie de sub 5 hectare.
ProducŃia agricolă:
- furaje (12,5% din producŃia totală);
- fructe şi legume (12%);
- cerealele (6,8%);
- laptele reprezintă jumătate din producŃia animală totală (sau 30% din producŃia totală);
- carne de bovine (13,6%);
- carne de porc (13%).
Slovenia exportă în special băuturi (14,2%), brânzeturi (12,4) şi preparate pe bază de carne şi
peşte(12%). Importă fructe şi legume (14,3%) şi carne (9,7%).
Are o balanŃă comercială agricolă echilibrată, principalii parteneri comerciali fiind UE şi republicile
din fosta Iugoslavie.
Slovenia a dezvoltat pieŃe specifice pentru anumite produse de calitate dar industria agro-alimentară
confruntată cu concurenŃa pieŃei unice, trebuie încă să se adapteze.

4.3. Puncte de ruptură

De la sfârşitul anilor 1970, se acumulează efectele „modernizării” agriculturii şi cel al noii
compoziŃii sociale a locuitorilor satelor.
Transformarea agriculturii europene afectează în profunzime sistemele de producŃie: agriculturii
tradiŃionale se pare că i-a trecut vremea. Acum, practicile agricole, intensive sau extensive, depind de
specializarea afirmată de exploataŃiile agricole şi de regiuni. Legăturile cu pământul slăbesc în aşa măsură
încât peisajele agricole, puternic modificate din raŃiuni tehnico-economice, îşi pierd trăsăturile originare.
Această modernizare „productivistă” duce şi la dispariŃia exploataŃiilor agricole mai puŃin competitive,
accelerând concentrarea terenurilor.
Lumea satului (sătenii) constituie acum un grup compozit, în interiorul căruia agricultorii şi familiile
lor nu mai reprezintă majoritatea (dar continuă să gestioneze cea mai mare parte a suprafeŃelor rurale).
Renaşterea demografică a satelor se datorează mult grupului de ne-agricultori, care vor să profite de
condiŃiile de viaŃă din spaŃiul rural, considerat mult mai bun decât în marile oraşe.
Pensionarii, familii de muncitori de diferite profesiuni, care acceptă efortul de a se deplasa zilnic
între locul de rezidenŃă şi locul de muncă, se instalează în sate, care văd astfel născându-se întreprinderi
mici şi mijlocii dedicate oricărui tip de activitate. Nimeni nu neagă faptul că funcŃia principală a agriculturii
este aceea de a „hrăni omul”, de a produce mărfuri alimentare (şi chiar mărfuri nealimetare) modificând
natura în acest scop. Şi totuşi, sunt mulŃi cei care judecă, cu privire critică, distorsiunile productivismului cu
riscuri potenŃiale asupra mediului bio-fizic (factori nocivi ai vieŃii urbane moderne şi poluare) şi asupra
sănătăŃii consumatorilor. În fiecare zi, agricultorii nu mai sunt interpelaŃi în termeni de cantitate ci în
termeni de calitate: condiŃii bune pentru animale, calitatea sanitară a alimentelor, calitatea nutriŃională şi
organoleptică a produselor, calitatea proceselor de producŃie.
MulŃi speră ca dezvoltarea sau, în unele cazuri, regresele agriculturii, care ocupă şi gestionează
suprafeŃe considerabile să nu compromită, din cauza „efectelor colaterale” negative, ceea ce face atractivă
lumea satelor. Alături de spaŃii destinate producŃiei agricole se extind din ce în ce mai mult spaŃiile cu
funcŃii diverse: funcŃii de rezidenŃă, funcŃii de odihnă şi întoarcere la origini, funcŃie de prezervare a naturii
şi chiar funcŃie peisagistică. S-a impus ideea că peisajele rurale sunt bunuri comune, ale patrimoniului
comun, cu teritorii ce trebuie să fie sistematizate şi gestionate în avantajul întregii colectivităŃi.
În aceste condiŃii, modelul agricol european trebuie acum să ia în consideraŃie o logică de participare
la dezvoltarea rurală care să asocieze funcŃia productivă eficientă şi preocuparea de a satisface neliniştile
teritoriale, în relaŃie cu solicitările sau implicaŃiile locale sau regionale. Se profilează deci o nouă meserie de
 łăranul Român 8
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

agricultor care, răspunzând prin intermediul unor proiecte precise la cerinŃele societăŃii, ar putea avea acces,
în acest scop, la ajutoarele publice, fără ca prin asta să se scufunde în asistenŃialism.
Invers, o logică strict productivistă ar conduce la excedente dificil de negociat, o concentrare a
fondului funciar, contracŃia efectelor în agricultură, efecte negative asupra mediului şi al peisajelor, excesiva
exploatare a animalelor. Ea ar dezvolta şi antagonisme latente între agricultori şi restul populaŃiei. Ar
dezamăgi aşteptările societăŃii actuale, deja zdruncinată de anumite crize (vaca nebună şi gripa aviară, de
exemplu) sau preocupată de anumite alegeri (problema organismelor modificate genetic).
Sisteme de producŃii variate şi noi abordări referitoare la meseria de agricultor par să fie cel mai bun
mijloc de a satisface cererea diversităŃii agricultorilor, în interiorul diverselor spaŃii naŃionale şi la nivel eu-
ropean, deoarece condiŃiile nu sunt niciodată egale. Trebuie să se garanteze tuturor un loc: mici şi mari ex-
ploataŃii agricole, agricultori integraŃi şi candidaŃi la integrare. Dezvoltarea rurală este de neconceput fără
eforturi serioase în favoarea agricultorilor care înŃeleg să producă participând la gestionare, la conservarea
teritoriilor şi la apărarea a ceea ce, zilnic, constituie patrimoniul nostru: ambientul construit, peisajele uma-
ne, tradiŃiile şi produsele regionale şi mulŃumită diferitelor forme de primire în exploataŃia agricolă, convie-
Ńuirea şi modul de a trăi în tradiŃia anticei culturi europene.
În acest mod, Europa va putea scăpa de procesele unificatoare pe care adesea le asociem, în ultimele
decenii, globalizării.
Nu ne îndreptăm către un nou contract între agricultură şi societate?
Asta presupune o nouă investiŃie a agricultorilor, comparabilă în totul şi pentru totul cu cea realizată
puŃin mai înainte pentru modernizarea agriculturii: investiŃia la nivel personal pentru că este vorba să se au-
tomodifice şi investiŃii în termeni de cunoaştere şi utilizare a noilor tehnologii. O evoluŃie de acest tip are
deci un cost economic şi social care justifică din plin ajutoarele europene şi/sau naŃionale, destinate acestor
„noi agricultori”.

Echilibrul ecologic şi sectorul agricol

Dezvoltarea economică are loc în condiŃiile unor
sisteme ecologice. Sistemul ecologic constă în inter-
acŃiunea dintre comunitatea biotică şi mediul fizic
(litosfera, hidrosfera, atmosfera, lumina solară, etc.)
necesar existenŃei şi dezvoltării. La rândul său, an-
samblul de ecosisteme ce există pe Terra constituie
biosfera. Echilibrul acestui ansamblu este decisiv
pentru umanitate. Ori, producând, oamenii, pe de o
parte, extrag din mediul natural resurse regenerabile
şi neregenerabile, iar pe de altă parte aruncă în me-
diul natural reziduurile (deşeurile) activităŃii produc-
tive şi ale gospodăriei fiecărei familii. Drept urmare,
între mediul creat de om şi mediul natural se desfă-
şoară o dublă contradicŃie:
a). contradicŃia dintre dimensiunile necesităŃilor me-
diului creat de om şi volumul de resurse oferit de
natură;
b). contradicŃia dintre mediul creat de om şi mediul
natural sub aspectul dezechilibrelor pe care omul le
poate provoca în natură şi al efectului acestora asu-
pra omului.
Atât timp cât mijloacele de care a dispus
omul au fost modeste, schimbările declanşate de el
mai lente, de obicei – dar nu întotdeauna – ele nu au
afectat acut echilibrul ecologic, iar schimbările pro-
vocate în mediul natural nu s-au caracterizat printr-o
mare gravitate. În condiŃiile contemporane însă când
mijloacele cu care omul acŃionează asupra naturii îi
conferă o uriaşă forŃă transformatoare, aceasta poate
determina în mediul natural schimbări de o amploa-
re, profunzime şi rapiditate excepŃionale, chiar ex-
plozive.
Aceste modificări pot să nu prezinte un peri-
col, iar o serie din ele să fie chiar salutare, atâta timp
cât nu deteriorează echilibrul ecologic al biosferei.
Echilibrul însă, nu trebuie înŃeles static, ci dinamic.
Asigurarea echilibrului dinamic presupune ca trans-
formările, modificările provocate de om în mediu,
felul, dimensiunile şi repeziciunea lor să permită, de
fiecare dată, restabilirea în timp util a unui nou echi-
libru ecologic. Ori, acest lucru presupune ca acŃiu-
nea omului să nu scape din vedere limitele de tole-
ranŃă proprii ecosistemelor şi, implicit, posibilităŃile
reale de adaptare ale biosferei în dependenŃă de in-
tervenŃia omului şi desfăşurarea mediului creat de
el; încălcarea acestor necesităŃi obiective se întoarce,
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

mai devreme sau mai târziu, împotriva omului însuşi
şi a mediului creat de el.
De aceea, acŃiunea pentru protecŃia mediului
natural, de prevenire şi combatere a poluării mediu-
lui, de utilizare raŃională a resurselor naturale consti-
tuie o cerinŃă esenŃială, o necesitate obiectivă a exis-
tenŃei societăŃii şi, implicit a dezvoltării progresiste
a producŃiei sociale.
ProducŃia materială înseamnă însuşirea de
către om a naturii în cadrul şi prin mijlocirea unei
forme sociale determinate. Prin natura ei, producŃia
are ca ultim scop satisfacerea necesităŃilor de con-
sum. De aceea, procesul de producŃie trebuie văzut
nu izolat ca un moment, ci în reînnoirea lui conti-
nuă, ca proces de reproducŃie. Pentru a se ajunge la
faza consumului, nu-i suficient doar înfăptuirea pro-
ducŃiei.
Agricultura şi silvicultura acoperă o mare
parte din suprafaŃa totală a României şi au un rol
important în organizarea, dezvoltarea şi conservarea
lumii satului şi a echilibrului său. ProducŃia agricolă
se distinge de celelalte sectoare ale economiei, ca de
exemplu industria şi serviciile, pentru că depinde de
ciclurile de viaŃă ale plantelor şi animalelor, de ano-
timpuri şi climă, de fertilitatea solului şi aprovizio-
narea cu apă…
Agricultura stă la baza lanŃului alimentar.
Acest sector este deci esenŃial şi are ca prim obiectiv
să producă alimente pentru om şi pentru animale,
furnizând şi produse ne-alimentare industriei. Are
obligaŃia de a respecta normele metodelor de pro-
ducŃie (tradiŃionale sau biologice) şi de a garanta
calitatea şi siguranŃa sanitară a alimentelor.
În afară de faptul că ei produc resurse ali-
mentare indispensabile vieŃii, agricultorii au un rol
important pentru mediul înconjurător întrucât ei sunt
primii care trebuie să protejeze bogăŃia peisajelor şi
a bio-diversităŃii. Agricultura contribuie de aseme-
nea la vitalitatea zonelor rurale şi a menŃinerii unei
dezvoltări teritoriale echilibrate:
- garantează conservarea peisajelor şi drumu-
rilor, întreŃinerea pădurilor şi păşunilor pentru a li-
mita catastrofele naturale,
- păstrează bio-diversitatea europeană, fauna
şi flora,
- luptă împotriva deşertificării zonelor rurale
şi suprapopularea oraşelor,
- favorizează dezvoltarea mediului rural şi
extinderea infrastructurilor la sate,
- dezvoltă activităŃi economice în zone puŃin
populate şi creează locuri de muncă în zonele rurale.
În agricultura românească întâlnim mari în-
treprinderi şi asociaŃii agricole născute în cursul
procesului de restructurare agricolă, orientate către
piaŃă, dar care din cauza metodelor de producŃie
utilizate adesea sunt ineficiente economic. Se poate
ca în timp acest mod de a lucra pământul să suporte
alte restructurări şi ca importanŃa lor să scadă.
Pe de altă parte avem mici ferme familiale
care, în mod frecvent, au mai ales ca obiectiv auto-
consumul familial. Astăzi, aceste mici ferme trebuie
să facă faŃă limitărilor de ordin tehnologic şi finan-
ciar. Pot totuşi crea, în viitor, cu sprijinul corespun-
zător de care au nevoie o clasă de agricultori privaŃi
cu o orientare comercială.
La întâlnirea la vârf de la Rio în 1992 apare
conceptul de „dezvoltare sustenibilă”. Acest concept
aplicat agriculturii constituie o sfidare pentru agri-
cultură care trebuie:
- să rămână din punct de vedere economic
eficientă,
- să furnizeze produse salubre şi de calitate,
- să respecte resursele naturale cum ar fi apa,
soarele şi aerul, aplicând metode de producŃie care
protejează mediul înconjurător,
- să permită agricultorilor să trăiască în regi-
unile lor, lucrând în ferma agricolă a lor.
Trebuie „să se practice o agricultură care
răspunde necesităŃilor noastre fără să compromită
resursele naturale pentru generaŃiile viitoare”.

5.1. Ce este de făcut?

Pentru a răspunde la această întrebare, situaŃia satului românesc trebuie abordată în toată complexita-
tea ei pornind de la situaŃia reală, concretă şi nu de la cum ne-ar fi plăcut să fie; protecŃia mediului, agricul-
tură, întreprinderi mici şi mijlocii în mediul rural, turismul, infrastructură, locuri de muncă, nivelul de trai al
locuitorilor satelor, calitatea locuinŃelor, organizarea administrativă a mediului rural.

5.1.1. ProtecŃia mediului

 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

De când a apărut pe Pământ, omul a acŃionat asupra mediului pentru a-şi crea condiŃii de viaŃă mai
bune. Atâta timp cât pentru a-şi procura hrana se limita la a vâna, a pescui şi la a culege fructele spontane
deplasându-se în spaŃii destul de vaste, intervenŃiile sale asupra teritoriului au fost extrem de modeste.
Cu începutul activităŃii agricole (cu circa 10.000 de ani în urmă) mediul începu să sufere schimbări
profunde. Oamenii, deveniŃi sedentari, se aşează în arii în care condiŃiile climatice şi fertilitatea solului favo-
rizau agricultura. Creşterea populaŃiei şi creşterea nevoii de hrană au obligat oamenii să facă cultivabile te-
renuri aride prin construirea de canale pentru irigaŃii. Alte terenuri au fost câştigate pentru agricultură tăind
sau arzând pădurile. Se văzură primele sate, primele drumuri şi întregul peisaj este modelat din ce în ce mai
rapid şi în mod incisiv de către om.
Astfel mediul devine umanizat sau antropizat (de la cuvântul anthropos = om). AgenŃii exogeni (apa,
gerul, căldura, vântul, zăpada, gheŃarii, râurile, mareele) şi endogeni (mişcări lente de coborâre sau înălŃare a
crustei terestre, cutremure, erupŃii vulcanice) modifică mediul: demolează într-o parte pentru a construi în
alta, astfel încât mereu se restabileşte un echilibru. Omul în schimb, transformând peisajul, a avut de cele
mai multe ori o acŃiune distructivă, care a compromis în mod ireversibil echilibrul mediului înconjurător.
Procedeul de transformare, al cărei autor este natura, are loc, în general, în mod lent şi gradual pe
când cel al omului este mereu mai rapid, pentru că el se foloseşte de mijloace tehnice tot mai avansate. Să ne
gândim la ritmul în care acum este despădurită Amazonia; într-un singur an, datorită folosirii mijloacelor
mecanice, este curăŃată de arbori o suprafaŃă egală cu cea a Austriei, cu urmări extrem de negative nu doar
pentru aria respectivă ci şi pentru întreaga planetă. În România post-revoluŃionară, distrugerea pădurilor a
fost atât de masivă încât ne temem pe bună dreptate că dacă nu se iau urgent măsuri drastice de protecŃie, în
următorii zece ani pădurile vor dispare pur şi simplu rămânând doar nişte parcuri, aşa cum s-a întâmplat în
secolul XIX-lea cu marele codru al Vlăsiei şi cu pădurile din MunŃii Vrancei după Primul Război Mondial.
În lungul său drum de transformare a mediului, omul nu a avut mereu intervenŃii benefice şi ceea ce,
în primul moment, părea să aducă avantaje s-a dovedit pe urmă dăunător din punct de vedere ecologic.
O extraordinară transformare a peisajului natural s-a produs prin lucrările hidraulice: cursurile de apă au
fost închise între diguri şi traseul lor, de multe ori, mutat; au fost create, canale, bazine, lacuri artificiale.
Aceste opere au fost cu siguranŃă pozitive pentru că au împiedicat aluviunile, au făcut cultivabile regiuni
aride sau mlăştinoase, au furnizat producerea energiei electrice, au furnizat căi de comunicaŃie; totuşi, în
unele cazuri, au cauzat adevărate dezastre. Avem ca exemplu digul de la Assuan în Egipt: el a permis iriga-
rea unei vaste arii din Nilul Superior dar a afectat fertilitatea în avalul digului, unde începe să lipsească mâ-
lul care asigurase fecunditatea acelor terenuri încă de pe vremea faraonilor. Astăzi oamenii, datorită cunoş-
tinŃelor ştiinŃifice şi instrumentelor tehnice avute la dispoziŃie,sunt în măsură să cunoască efectele pe care
intervenŃiile lor asupra mediului le vor avea şi sunt deci mai vinovaŃi decât în trecut dacă produc daune sau
nu intervin pentru a repara pe cele deja făcute naturii.
Activitatea agricolă lasă urme evidente pe teritorii, drumuri, împrejurimi ale proprietăŃii, canale de
irigaŃii. Pentru a recupera terenuri cultivabile, oamenii au desecat şi bonificat arii mlăştinoase (Insula Mare a
Brăilei), au făcut terase pe curbele de nivel ale dealurilor. VegetaŃia specifică a unui anumit cadru natural a
fost înlocuită cu specii vegetale provenind din alte medii.
Păstoritul şi-a pus amprenta în mod profund pe vaste zone, care, lipsite de mantaua vegetală protec-
toare au devenit aride, supuse alunecărilor de teren şi inundaŃiilor dezastruoase cu spălarea stratului de sol
vegetal
Când parcurgem o stradă, un pod, un viaduct, un tunel, este greu să ne imaginăm cât de mult şi-a pus
amprenta şi cât a alterat cadrul natural, construcŃia lor. Pentru a realiza aceste opere s-au tăiat coastele dea-
lurilor şi ale munŃilor, s-au extras şi transportat enorme cantităŃi de piatră şi pământ, s-au transformat în
benzi de asfalt hectare şi hectare de teren, s-au deschis în munŃi orificii nenaturale. Căutarea continuă de
minerale, materiale de construcŃie, surse de energie, a împins omul la alte intervenŃii asupra mediului.
Ariile mineraliere capătă un aspect particular atât prin profunzimea inciziilor cât şi prin acumularea
de deşeuri cu diferite caracteristici în funcŃie de provenienŃă: sulfuroase, saline, radioactive. Acolo unde se
deschid exploataŃiile miniere la suprafaŃă, MunŃii Călimani, MunŃii Metaliferi, Rovinari ş.a., muntele apare
plin de răni, desfigurat de enorme decopertări.
 łăranul Român 3
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

Peisajul rural, pe care de obicei îl considerăm cel mai apropiat de natură este în realitate, aşa cum
am văzut deja, profund antropizat. În plus, chiar dacă aparŃine unui mediu de acelaşi tip (muntos, colinar sau
câmpie)şi prezintă anumite elemente comune, fiecare peisaj agricol are mereu caracteristici particulare
pentru că intervenŃiile omului au fost diferite, în funcŃie de situaŃiile ambientale naturale (climă, natura
solului, etc.) dar şi istorice, sociale şi economice.
Două peisaje colinare, de exemplu, pot prezenta diferenŃe marcante între ele prin diversa sistematiza-
re a terenurilor, prin dimensiunile proprietăŃii, prin culturile realizate, prin metodele de cultivare utilizate,
prin structurile locuinŃelor şi a materialelor folosite. Diversitatea acestor elemente nu este deloc întâmplătoa-
re; îşi găseşte explicaŃia într-o multitudine de factori: condiŃii climatice, tipul de teren mai mult sau mai pu-
Ńin fertil, posibilitatea de a iriga, faptul că există proprietăŃi de mari, medii şi mici dimensiuni, implicarea de
tehnici avansate sau arhaice în cultivare şi aşa mai departe.
Ca o concluzie, putem spune că protecŃia mediului reprezintă o necesitate urgentă nu doar pentru
prezent cât mai ales pentru viitor, dacă vrem cu adevărat să mai avem un viitor! Trebuie găsite cu orice preŃ
mijloacele financiare necesare, atât din resursele interne cât şi din cele externe.

5.1.2. Agricultura Ńii. În munŃi şi depresiuni intra-montane, peisajele

În România, peisajele agrare sunt foarte dife-
rite. Alături de peisajele montane se întâlnesc într-
adevăr cele de deal şi câmpie; peisajele agricole din
regiunile din nord sunt diferite de cele din regiunile
din sud, peisajele din zonele mai ploioase şi cu in-
fluenŃe mediteraneene (Banat) se deosebesc de pei-
sajele din zona secetoasă (Bărăgan, sudul Moldovei,
Dobrogea).
Peisajele agrare sunt condiŃionate de factori naturali
şi de factori umani care se influenŃează reciproc;
astăzi, în mod cert, al doilea tip de factori este mai
important decât primul.
Printre principalii factori naturali, amintim:
- clima;
- formele solului (formele de relief);
- compoziŃia solului;
Printre factori umani mai relevanŃi amintim:
- vicisitudinile istoriei;
- tehnicile agricole;
- alegerile agricultorilor înşişi;
- alegerile politice operate de autorităŃile publice;
Aşa cum am spus, aceşti numeroşi factori se
influenŃează unii pe alŃii. Un singur exemplu: produ-
sele agricole depind de clima zonei, dar omul reu-
şeşte să cultive plante chiar în condiŃii neadecvate
folosind solarii şi sere încălzite.
Pentru a înŃelege mai bine strânsa legătură
între peisajul agrar şi climă să abordăm câteva situa-
agricole sunt caracterizate de câmpuri cultivate cu
cartofi, secară şi orz (mai puŃin în ultimii ani), livezi
de meri şi pruni; pe coastele însorite ale văilor găsim
chiar vii, furaje şi legume; pe coastele umbrite se
întind însă pădurile şi păşunile.
Agricultura în munŃi are o limită impusă de
altitudine; peste 800-1.000 metri, temperatura este
prea scăzută pentru a putea cultiva în mod rentabil.
În câmpie, care se bucură de o climă temperat-
continentală ( cu ierni aspre, veri calde şi ploi de o
discretă cantitate), peisajul agrar este dominat de
mari culturi de cereale (grâu de toamnă, orz, po-
rumb, floarea soarelui), de câmpuri cultivate cu fu-
raje, de mari suprafeŃe cultivate cu legume.
Şi forma solului (relieful) determină peisaje
diferite. Acolo unde clima este favorabilă, coastele
au fost terasate (şi aici vedem opera transformatoare
a omului pentru a obŃine fâşii de teren plane. Acolo
unde solul este mai neted, metodele de cultivare sunt
mai puŃin complexe iar peisajul devine mai plat şi
uniform; în unele locuri este străbătut de canale de
irigaŃii (sperăm că mai există).
În fine, varietatea peisajelor agrare depinde
şi de compoziŃia solului; care poate fi:
- permeabilă, format din pietriş şi nisip;
- semipermeabilă, cernoziom, brun-roşcat de pădure;
- impermeabilă, nisip fin şi argilă;

Moduri diverse de cultivare

O bucată de pământ agrar poate fi cultivată după criteriile agriculturii intensive sau agriculturii ex-
tensive.
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

Este agricultură intensivă când de pe o bucată de teren se obŃine randamentul maxim la hectar. Pen-
tru a face aceasta se utilizează:
a. maşini (tractoare, prăşitori, combine);
b. instalaŃii de irigare;
c. seminŃe selecŃionate;
d. substanŃe fertilizante (naturale sau chimice);
e. substanŃe antiparazitare (insecticide şi fungicide);
În agricultura intensivă, Ńăranul devine un tehnician, care cunoaşte cele mai bune metode de exploa-
tare a terenului, compoziŃia sa chimică şi deci îngrăşămintele cele mai adecvate, tehnicile de cultivare speci-
fice fiecărui tip de plantă.
Invers agricultura extensivă nu se preocupă de obŃinerea randamentului maxim pe hectar şi deci nu
se serveşte de mijloace mecanice adecvate şi nici de tehnici de cultivare mai moderne.
Agricultura intensivă se practică mai frecvent acolo unde ariile cultivabile nu sunt prea extinse şi cea
extensivă unde există mari disponibilităŃi de teren. Totuşi în Europa occidentală se practică o agricultură
intensivă chiar şi pe vaste suprafeŃe de teren, în exploataŃii agricole private cu suprafeŃe cuprinse între 30-
100 hectare. Agricultura intensivă cere mult capital investit dar asigură o producŃie mai mare; cea extensivă
necesită investiŃii minore, dar cantitatea de produse obŃinută pe fiecare hectar este modestă. În mod normal,
unde se practică agricultura intensivă se recurge la o largă implicare a maşinilor agricole. Uzul acestor ma-
şini foarte frecvent în Europa Occidentală, în România ajunge la valori discrete în fostele IAS-uri şi modest
în toate celelalte situaŃii (gospodării agricole individuale de până la 10 hectare).
Un alt factor decisiv pentru a obŃine un bun randament la multe produse agricole este abundenŃa apei
şi existenŃa unui sistem de irigaŃii eficient: seceta într-adevăr compromite în mod decisiv recolta. Tehnicile
de irigare mai răspândite sunt:
- prin inundare;
- prin aspersiune;
- picătură cu picătură;
Metoda de irigare prin inundare constă în a prelua apa dintr-un râu, lac natural sau artificial şi de a
face să ajungă pe câmp printr-o deasă reŃea de canale. Închizând un canal cu o ecluză, apa se revarsă, inundă
lanurile şi este apoi recuperată într-un canal situat mai la vale pentru a fi distribuită din nou.
Irigarea prin aspersiune constă în a arunca la înălŃime un jet de apă ce recade pe pământ ca o ploaie.
Irigarea prin picurare face să ajungă în mod regulat la fiecare plantă în parte un firicel sau o picătură
de apă. Practicat în mod normal pentru cultura florilor şi a plantelor apreciate, această ultimă metodă este cu
siguranŃă mai costisitoare şi nu va fi convenabil să fie folosită pentru a iriga un lan de porumb sau de lucer-
nă.
În fine, un teren poate fi cultivat cu culturi promiscue sau cu culturi specializate. Avem cultură pro-
miscuă sau intercalată când pe acelaşi teren se cultivă două sau mai multe plante în acelaşi timp (fasole prin
porumb, legume între rândurile de pomi, lalele pe rândurile de vie, ş.a.
Asemănătoare culturii intercalate, este şi aşa numita policultură, când pe aceeaşi arie se cultivă, une-
le alături de altele, diferite plante. Practicată în exploataŃii agricole de mici dimensiuni, policultura consimte
cultivarea în acelaşi timp a diferite legume, arbori fructiferi, cereale, furaje, floarea-soarelui, etc.
Cultura specializată în schimb este atunci când un teren este destinat exclusiv (pentru o anumită
perioadă) cultivării unei singure plante, ca în cazul plantaŃiilor viticole, livezilor, grădinilor de legume, fâne-
Ńelor, etc.
Astăzi cultura promiscuă trebuie să se reducă şi să se practice o cultură specializată care este cu mult
mai rentabilă şi permite folosirea pe scară largă a maşinilor agricole.

ExploataŃiile agricole
Tipuri de proprietate şi administrare
ExploataŃiile agricole sunt organizate şi func- Cel mai răspândit este sistemul conducerii
Ńionează după trei sisteme principale. (administrări)i directe. În acest caz agricultorul cul-
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

tivă direct pământul, care poate fi proprietatea sa sau
luat în arendă. Nu sunt rare cazurile când agriculto-
rul lucrează în mod direct terenuri din proprietatea
sa şi altele luate în arendă. Produsele obŃinute apar-
Ńin în întregime cultivatorului şi care, de aceea, are
tot interesul să exploateze la maxim pământul pe
care îl lucrează şi nu îşi economiseşte forŃele şi ener-
gia pentru a obŃine productivitatea maximă.
Altă formă este conducerea (administrarea)
cu salariaŃi. Proprietarul pământului angajează
(permanent sau temporar) lucrători agricoli cărora le
plăteşte un salariu. Normal, produsele obŃinute din
munca salariaŃilor sunt ale proprietarului terenurilor.
A treia formă este aceea în jumătate. În acest
ultim caz, cultivatorul, cel care ia în jumătate are
dreptul la 50% din produse pentru cheltuielile ma-
nuale efectuate şi proprietarului terenului îi rămân
50% din produse pentru cheltuielile efectuate: arat,
discuit, semănat, sămânŃă, în unele zone iar în altele
cel care ia pământul în jumătate achită şi 50% din
costul lucrărilor agricole.
Trebuie în sfârşit să clarificăm alte două
concepte:
- acela de mari exploataŃii capitaliste şi
- latifundiul;
În ambele cazuri este vorba de exploataŃii
agricole de mari dimensiuni, dar diferenŃele sunt
notabile.
În exploataŃia capitalistă proprietarul impli-
că mari capitaluri şi practică o agricultură speciali-
zate cu metode intensive. ExploataŃia este organizată
şi dotată în mod decisiv modern iar productivitatea
este destul de ridicată.
Latifundiul (termen care înseamnă fond de
mare dimensiune) este cultivat în mod extensiv, de
obicei cu cereale sau lăsat parŃial ca păşine. Proprie-
tarul, sau omul său de încredere, lucrează pământul
cu zilieri. ProducŃia pe hectar este scăzută, pentru că
proprietarii nu investesc capitaluri pentru a îmbună-
tăŃi tehnicile de cultivare şi deci productivitatea. Ei
se mulŃumesc cu venitul obŃinut, care este modest
raportat la fiecare hectar dar totuşi ridicat , având în
vedere suprafaŃa mare deŃinută.
Din păcate, lipsa surselor de informare sigu-
re, care trebuiau puse la dispoziŃie de Institutul Na-
Ńional de Statistică, cât şi lipsa de transparenŃă a pri-
vatizării întreprinderilor agricole de stat, a asociaŃii-
lor intercooperatiste, a asociaŃiilor de stat şi coopera-
tiste, a instituŃiilor de cercetări şi altele ne fac impo-
sibilă o analiză ştiinŃifică a exploataŃiilor agricole de
tip capitalist din România. Ştim doar că în 1990
aceste exploataŃii au fost transformate în „societăŃi
comerciale” ca re ulterior au fost privatizate. Mai
mult nu ştim în mod concret şi considerăm că nu
este cazul să ne aventurăm în supoziŃii.

Dimensiunile exploataŃiilor agricole

Abia am subliniat că există exploataŃii agricole destul de vaste care se extind pe sute sau chiar mii de
hectare. Totuşi în medie exploataŃiile agricole româneşti sunt de mici dimensiuni. Aproximativ 80% dintre
ele nu depăşesc 10 hectare suprafaŃă, 2% măsoară între 10 şi 50 hectare iar restul de 10% care reprezenta
proprietatea de stat până în 1990 nu ştim cum sunt organizate, lipsind date statistice oficiale în această pri-
vinŃă.
Între micile exploataŃii agricole, multe sunt atât de minuscule încât sunt puŃin rentabile
şi le putem numi mini-proprietăŃi.
Dimensiunile lor reduse împiedică utilizarea maşinilor agricole sau a instalaŃiilor moderne; proprie-
tarul unei mini-proprietăŃi care şi-ar cumpăra de exemplu un tractor nu ar reuşi să-l exploateze în mod adec-
vat: l-ar lăsa neutilizat lungi perioade ale anului şi costul său nu ar fi acoperit nici de cele mai bune produc-
Ńii.
Trebuie deci favorizată, prin legi agrare speciale, reunificarea fondurilor prea mici, pentru a forma
exploataŃii de dimensiuni capabile să conducă la profituri mai ridicate.
Muncitorii agricoli, cultivatorii direcŃi, zilierii, salariaŃii şi cei care iau pământ „în jumătate” repre-
zintă peste 38% din forŃa de muncă din România. Am văzut că un aspect negativ al agriculturii româneşti îl
reprezintă dimensiunea redusă a multor exploataŃii agricole. Pentru a depăşi această limită, s-au născut încă
din secolul trecut cooperativele. În România primele cooperative agricole au apărut în Transilvania în anii
’20-’30, iniŃiate de Partidul NaŃional de sub conducerea lui Iuliu Maniu.
Cooperativa este o societate comercială bazată pe colaborarea acŃionarilor care, în cazul cooperati-
velor agricole, sunt cultivatorii. AsociaŃii, îşi împart cheltuielile pentru cumpărarea de maşini scumpe, care,
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

fiind proprietatea cooperativei, vor fi utilizate de toŃi: ei procedează adesea la achiziŃionarea cumulativă de
seminŃe, îngrăşăminte, insecticide, fungicide şi celelalte ce servesc pentru cultivarea pământului, economi-
sind în acest fel asupra costurilor.
Deci, primul obiectiv al cooperativei este reducerea costurilor. AsociaŃii se ocupă şi de vânzarea co-
lectivă a produselor, care astfel este mult mai avantajoasă. Dacă, într-adevăr fiecare mic cultivator ar trebui
să se ocupe personal de vânzarea propriei sale producŃii modeste, cu greu ar reuşi să obŃină preŃuri bune.
Cooperativa în schimb, vânzând o cantitate de produse mult mai mare, poate obŃine preŃuri mai bune, chel-
tuind mai puŃin cu transportul de pe câmp la pieŃele de desfacere.
Uneori cooperativele se ocupă şi de prelucrarea anumitor produse, cum ar fi de exemplu laptele şi
fructele cu mai mici costuri şi câştiguri mai mari.
Aici într-adevăr este cazul să spunem că „unirea face puterea”; asociaŃii cooperativelor agricole pot
produce mai mult şi mai bine comparativ cu agricultorul singur şi izolat. cooperativele cu sute de asociaŃii
sunt puternice întru-cât producŃia lor globală este foarte ridicată. O categorie de întreprinzători din sectorul
agricol, care s-a afirmat recent acolo unde există mari suprafeŃe de teren cultivate, o reprezintă cei ce execu-
tă lucrări pentru alŃii, sau cum se obişnuieşte să se spună, pentru terŃi. Ei sunt chemaŃi pentru a executa lu-
crări specifice: sunt proprietari de maşini agricole de orice tip. Agricultorii care nu le posedă şi nu consideră
convenabilă cumpărarea acestora, având în vedere redusa dimensiune a exploataŃiei lor apelează, contra
cost, la serviciile lor. Aceste lucrări sunt: arat, semănat, treierat, uscare, depozitare, etc.
Principalele produse agricole sunt:
a. cereale: grâu, porumb, orz, ovăz, secară;
b. culturi industriale: sfeclă de zahăr, floarea soarelui, soia, tutunul, inul şi cânepa;
c. culturi lemnoase: vii şi livezi (meri, peri, pruni, piersici, caişi, cireşi, etc.);
d. legume şi flori: cartofi, roşii ceapă, ardei, varză, salată, etc.; garoafe, trandafiri, gladiole, lalele, crizante-
me, etc.
Concluzii şi propuneri cialitate (medici şi tehnicieni veterinari) plătiŃi de la
În 1990, după căderea regimului comunist, bugetul de stat. Preluarea, depozitarea şi prelucrarea
situaŃia agriculturii din România rămăsese neschim- produselor agricole era făcută de către întreprinderi
bată. ProducŃia de cereale, fructe şi struguri, era asi- specializate, proprietate de stat: abatoare, fabrici de
gurată de către CAP-uri şi IAS-uri. Doar în produc- conserve, fabrici de prelucrare a laptelui, fabrici de
Ńia de legume şi cartofi aveau oarecare importanŃă morărit şi panificaŃie, fabrici de conserve pentru
sectorul agricol privat. Necesarul de carne de con- legume şi fructe, întreprinderi pentru prelucrarea
sum pentru populaŃia României şi pentru export era strugurilor de vin, fabrici de bere şi băuturi alcooli-
asigurat de: ce, fabrici de zahăr, fabrici de ulei.
- complexe de creştere a păsărilor în sistem industri- Plantele tehnice (in şi cânepă) lâna şi pieile
al (avicola – proprietate de stat); erau prelucrate în întreprinderi specializate, proprie-
- complexe de creştere a porcilor în sistem industrial tate de stat. Desfacerea produselor agroalimentare se
(ISCIP – proprietate de stat ); făcea prin reŃeaua magazinelor alimentare proprieta-
- complexe de îngrăşare a taurinelor (CUASC – de te de stat şi aprozarele tip GOSTAT.
stat şi cooperatiste). ProducŃia individuală (a gospodăriei private)
Hrana păsărilor, porcilor şi tăuraşilor era de ouă, lapte şi carne, avea o mică pondere pe piaŃa
asigurată de către complexe specializate (FNC, fa- produselor agroalimentare. În mai 1990, alegerile
brici de făină proteică, fabrici de făină de oase şi de câştigate de Frontul Salvării NaŃionale (FSN) cu o
scoici, fabrici de deshidratare a lucernei, fabrici pen- platformă electorală de tip socialist (92% pentru
tru producerea de cărbune activ, cretă furajeră, droj- preşedinŃie – Ion Iliescu, 68% - pentru Parlament)
die furajeră şi stimulatori de creştere) proprietate de deoarece românii nu înŃelegeau şi nu acceptau nece-
stat, precum şi fabrici de medicamente şi materiale sitatea trecerii de la comunism la capitalism şi nu
sanitar-veterinare, proprietare de stat. cunoşteau ce înseamnă economia de piaŃă.
AsistenŃa sanitar-veterinară a sectorului de Economia de piaŃă implică în primul rând
creştere a păsărilor şi animalelor era asigurată prin iniŃiativa particulară în economie, lucru înlocuit de
dispensarele sanitar-veterinare şi personalul de spe- sistemul comunist prin dirijismul de stat. Trecerea la
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

capitalism şi implicit la economia de piaŃă, reprezen-
ta pentru români o necunoscută, ce va fi întărită şi
de domeniul politic.. Partidul care a câştigat alegeri-
le în mai 1990 (FSN) avea datoria să explice cetăŃe-
nilor către ce se va îndrepta România în viitor. Pre-
şedintele României, Ion Iliescu, şi-a declarat în mai
multe rânduri opŃiunea către „un socialism cu faŃă
democratică”, aducându-se doar nişte îmbunătăŃiri
privind creşterea nivelului de trai al populaŃiei. În
acest sens, s-au returnat muncitorilor părŃile sociale
(Legea 3), banii opriŃi prin Legea 1, s-a redus săp-
tămâna de lucru la cinci zile, s-a mărit concediul de
maternitate la 1 an ş.a., s-au menŃinut preŃurile fixe
la produsele de larg consum.
Pe de altă parte, guvernul format în iunie
1990, în frunte cu Petre Roman Prim-ministru era
alcătuit din oameni tineri, bine pregătiŃi, au înŃeles
că reîntoarcerea la socialism nu mai este posibilă
după revoluŃia din decembrie 1989 şi, deşi au câşti-
gat alegerile cu o platformă electorală socialistă, au
început să guverneze cu principii liberale.
SimŃul proprietăŃii combătut cu îndârjire de
ideologia comunistă trebuia să renască. Astfel, prin
lege, chiriaşii locuinŃelor proprietate de stat, au avut
posibilitatea să cumpere aceste spaŃii de locuit la
preŃul nominal. Din simpli chiriaşi, milioane de ro-
mâni au devenit proprietari. A fost o des-
naŃionalizare. ImplicaŃiile economice au fost gândi-
te, sau nu, de acel guvern, Statul român pierzând o
importantă sursă de venit provenită din chirii.
Declanşarea privatizării întreprinderilor prin
metoda MEBO, salariaŃii având posibilitatea să de-
vină acŃionari ai propriilor întreprinderi, a fost un alt
pas către capitalism.

6.1. Agricultura
Legea 18/1991 recunoştea românilor dreptul de proprietate privat asupra pământului, deŃinut înainte
de colectivizare. Deşi în teorie, membrii cooperatori erau proprietari ai pământului, construcŃiilor agro-
zootehnice, animalelor şi utilajelor deŃinute de CAP-uri, în realitate Statul era adevăratul proprietar, membrii
cooperatori erau doar iobagi obligaŃi să muncească sub ameninŃarea pedepsei cu închisoarea de la 2 la 5 ani,
obligaŃi să se mulŃumească doar cu 60kg porumb şi 150 kg grâu, indiferent de nivelul producŃiei obŃinute
(Legea 306/1982).
Legea 18/1991 a reprezentat un act curajos din partea guvernului condus de Petre Roman. Pe de o
parte ştergea o nedreptate comunistă (naŃionalizarea samavolnică a „proprietăŃii chiabureşti” şi cooperativi-
zarea forŃată a agriculturii) în spiritul revoluŃiei din decembrie 1989 („fără comunism”), dar lăsa în acelaşi
timp posibilitatea exploatării în comun a pământului.
Prin această lege, în localităŃile în care membrii cooperatori hotărau desfiinŃarea CAP-ului, erau
obligaŃi ca prin valorificarea bunurilor acestora (construcŃii agro-zootehnice, animale, maşini şi utilaje agri-
cole, părŃi la complexele agro-industriale de Stat şi cooperatiste) să achite datoriile la bănci. În localităŃile în
care membrii cooperatori hotărau să menŃină structura organizatorică a CAP-ului, datoriile acestuia faŃă de
bănci erau şterse. Membrii cooperatori, Ńăranii deveneau proprietarii legali şi de drept ai pământului, ale
bunurilor create prin propria muncă, beneficiind în acelaşi timp de avantajele exploatării pământului în ca-
dru organizat pe mari suprafeŃe. łăranii români au primit cu entuziasm Legea 18/1991 şi în iulie 1991 Pri-
mul ministru Petre Roman a declarat că „a fost câştigat pariul cu agricultura”.
Prin Legea 18/1991, 90% din suprafaŃa arabilă a României devenea proprietate privată (capitalistă)
ca şi un mare număr de animale (bovine şi ovine). Privatizându-se şi SMA-urile în România anului 1991
unde predomina proprietatea de Stat (de tip socialist) se crea o structură nouă ieşită de sub dirijismul de stat
şi capabilă să se adapteze cerinŃelor economiei de piaŃă. Eventualele greşeli, întârzieri şi necorelări econo-
mice nu ar fi afectat prea mult aprovizionarea cu alimente a locuitorilor din mediul urban. Să nu uităm că
întreprinderile avicole, complexele de porci, IAS-urile, serele, marile plantaŃii pomicole şi viticole prin Le-
gea 18/1991 rămâneau în continuare proprietate de Stat.
Dar, mai marii acelor ani, nu au văzut cu ochi buni renaşterea şi întărirea economică a entităŃii fami-
liale Ńărăneşti şi trecerea în acest fel a agriculturii spre etapa calitativ superioară ce se impunea. Şi astfel, în
numai 2 ani, Guvernul condus Theodor Stolojan şi din noiembrie 1992 de Nicolae Văcăroiu, au falimentat
90% din întreprinderile agricole de stat, inclusiv Banca Agricolă, vândută apoi pe nimic unui consorŃiu stră-
in.
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

Aceasta este cruda realitate. Răul care s-a făcut României şi poporului român nu mai poate fi recupe-
rat.
Dar trebuie să privim spre viitor. Agricultura, a fost, este şi va fi o ramură importantă, dacă nu cea
mai importantă, a economiei în România. România dispune de condiŃii geografice de excepŃie: o treime
munŃi, o treime dealuri şi o treime câmpii. MunŃii româneşti au dimensiuni umane (altfel spus pot fi exploa-
taŃi până în vârf în marea lor majoritate). Pajiştile alpine au fost şi vor rămâne. Pădurile de conifere şi de
foioase au fost şi vor fi o mare avuŃie naŃională, pe care o vom pierde în scurt timp dacă nu vom pune capăt
distrugerii sălbatice şi a acestui patrimoniu naŃional. Din CarpaŃii ca o coloană vertebrală în mijlocul Româ-
niei, izvorăsc râurile ca raze spre cele patru zări.
Dealurile sunt prielnice livezilor, viilor şi creşterii animalelor.
Câmpiile noastre au fost cândva grânarul Europei.

6.1.1 Ce trebuie făcut – „Pentru a fi
ce-am fost şi chiar mai mult”
În primul rând este nevoie să schimbăm
mentalitatea, nu doar a cetăŃeanului de rând, a Ńăra-
nului, cât mai ales a clasei politice în România. Tre-
buie să se renunŃe la orice formă de dirijism. Dacă în
alte domenii cum ar fi: educaŃie, apărare naŃională,
etc. rolul statului este foarte important, în economie
în general şi în agricultură în special, rolul statului
nu doar că este neavenit, dar poate fi şi profund dă-
unător. łările dezvoltate ale lumii au ajuns să fie în
acest stadiu pentru că au permis un câmp larg de
acŃiune iniŃiativei private. Oricât de deştepŃi ar fi şi
oricât de bine pregătiŃi, un pumn de oameni politici
nu pot înlocui inventivitatea milioanelor de locui-
tori. Oamenii politici trebuie doar, prin legi cores-
punzătoare, să asigure cadrul legislativ şi organiza-
toric pentru realizarea obiectivului fundamental:
bunăstarea întregului popor. Şi când am spus bu-
năstarea întregului popor, înŃelegem în primul rând
bunăstarea celui care produce bunurile materiale:
Ńăranul, muncitorul, intelectualul. O Ńară în care deşi
are condiŃii naturale favorabile, putem spune de ex-
cepŃie, majoritatea populaŃiei se zbate în sărăcie,
înseamnă că este prost guvernată din incapacitate
politică sau rea voinŃă.
SoluŃiile economice pentru a scoate agricul-
tura românească din criză sunt cunoscute pentru că
nu ducem lipsă de specialişti. Ceea ce lipseşte în
România este voinŃa politică şi voinŃa politică lip-
seşte pentru că lipseşte respectul faŃă de cetăŃean. În
continuare vom prezenta pe scurt căile de urmat:
- obiectivele;
- căile de realizare;
- mijlocele umane şi financiare;
- voinŃa politică sau partidul capabil să le pună în
practică.

6.12. Obiectivele
În România anului 2006 avem această situaŃie: majoritatea proprietarilor de pământ deŃin maxim 3
hectare, suprafaŃă total insuficientă pentru a asigura un nivel de trai decent acestora. Şi totuşi se face agricul-
tură în România, deşi prin valorificarea produselor obŃinute în propria gospodărie nu se acoperă cheltuielile
de producŃie. ExplicaŃia este foarte simplă: majoritatea proprietarilor de pământ sunt oameni în vârstă (peste
60 de ani) pensionari de stat, rezultaŃi ai procesului rapid de industrializare a României promovat de Nicolae
Ceauşescu. Aceşti pensionari îşi iubesc pământul pentru că sunt Ńărani; îl lucrează pentru că îl iubesc; adună
recolta multă sau puŃină pentru ei şi pentru copiii şi nepoŃii lor care locuiesc la oraş. Cu alte cuvinte, aceşti
bătrâni Ńărani, pensionari, de 15 ani fac protecŃie socială în România. Dar aceştia sunt pe cale de dispariŃie.
Peste 10 ani nu vor mai fi şi atunci cine va mai face agricultură în România? Unde sunt adevăraŃii fermieri,
cu proprietăŃi de la 30 de hectare în sus? Nici unul din guvernele care s-au perindat în ultimii 16 ani nu a
încercat să dezvolte o clasă de mijloc în mediul rural, adică nu a pus accentul pe afirmarea plenară a gos-
podăriei (familiei) Ńărăneşti.
Aceste guverne, incapabile să se desprindă de comunism, incapabil să înveŃe din experienŃa altor Ńări,
necunoscând problemele mediului rural, viaŃa la Ńară şi oportunităŃile oferite, nu doar că au perpetuat struc-
tura organizatorică a Ministerului Agriculturii din timpul lui Ceauşescu, ci prin înfiinŃarea de noi şi noi
agenŃii la nivel naŃional, au încercat să rezolve aceste probleme. Cu alte cuvinte, acelaşi etatism şi dirijism.
BineînŃeles, agricultura rentabilă nu se poate face pe terenuri mici. AsociaŃiile producătorilor, specializate pe
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

un produs (cereale, viticultură, fructe, legumicultură, creşterea animalelor, apicultură) şi cooperativele pen-
tru depozitare, prelucrare şi desfacere a producŃiei agricole sunt o necesitate. Dar existenŃa acestor agenŃii
guvernamentale nu doar că nu rezolvă problema, dimpotrivă, consumă mulŃi bani de la bugetul de stat şi
reprezintă o piedică în dezvoltarea firească a mediului rural, inclusiv în agricultură.
Structura actuală a Ministerul Agriculturii este anacronică şi ineficientă. Din analiza pe care m între-
prins-o, pe scurt prezint următoarele observaŃii :

A. AgenŃia Domeniile Statului

Este instituŃie specializată care realizează:
- privatizarea societăŃilor comerciale agricole;
- concesionarea terenurilor proprietate publică şi privată a statului cu destinaŃie agricolă, administrate de
aceste societăŃi.
Concluzie: Această agenŃie poate trece în subordinea Ministerului EducaŃiei.
Avantaje: - refacerea staŃiunilor de cercetare agricolă, ferme model pentru practica elevilor de la liceele
agricole, facultăŃile de profil şi specializarea agricultorilor direcŃi;
- asigurarea seminŃelor de calitate garantată;
- asigurarea unor surse suplimentare de venit pentru acest minister.
Domeniile statului vor fi divizate şi administrate pe principiul societăŃilor comerciale; deci vor fi
subordonate principiului rentabilităŃii economice. Dar având în vedere importanŃa acestui domeniu, Statul
trebuie să acorde tot sprijinul datorat cercetării şi dezvoltării.

„Managementul resurselor de apă”

Concluzie: Apele sunt de suprafaŃă, curgătoare, stătătoare şi subterane. Aceste ape au întrebuinŃări multiple
şi destinaŃii diverse. De aceea considerăm că subordonarea acestora doar MAPDR este ilogică şi ineficientă.
Calitatea biologică a apelor din România trebuie supravegheată şi garantată de Ministerul Mediului. Minis-
terul Agriculturii trebuie să aibă în subordine doar luciurile de apă destinate pisciculturii şi sistemele de iri-
gaŃii. Doar Ministerul Mediului dispune de mijloacele necesare, prin Garda de Mediu, de prevenirea poluă-
rii. De asemenea, Garda de Mediu trebuie să răspundă şi de lucrările privind combaterea eroziunii solului,
alunecărilor de teren şi inundaŃiilor.

„Constituirea grupurilor de producători”

Concluzie: Constituirea grupurilor de producători înseamnă de fapt asociaŃii şi cooperative ale producători-
lor. Dar aceste asociaŃii şi cooperative sunt realizate de proprietari de pământ, utilaje, animale. Cu ce drept
poate Ministerul Agriculturii să oblige proprietarii privaŃi-capitalişti să se asocieze în „grupuri de producă-
tori”? Nu avem de a face din nou cu mentalitatea comunistă şi dirijismul de stat? Proprietarii trebuie încura-
jaŃi în direcŃia asocierii prin legi corespunzătoare, înlesniri şi reduceri de taxe şi impozite, acordare de îm-
prumuturi financiare. Dar statul nu poate şi nu are dreptul să limiteze libera iniŃiativă şi liberul arbitru sau să
limiteze libertăŃile cetăŃeneşti.
Ministerul Agriculturii poate fi condus la un moment final de un partid de stânga, de centru sau de
dreapta. Dar în gospodăria sa Ńăranul este stăpân de drept şi este liber să îşi aleagă propria politică economi-
că.

Silvicultură
Concluzie: pădurile, indiferent de proprietar, să treacă la Ministerul Mediului. Interzicerea exportului de
lemn şi cherestea ar fi primul pas în a pune capăt defrişărilor iresponsabile care au avut loc în România. O
pădure se reface în câŃiva zeci de ani, ia efectele defrişărilor se întind pe generaŃii.

„Măsuri de agro-mediu”
orice agricultură încearcă să obŃină producŃii mari folosind uneori în exces îngrăşăminte chimice, pesticide,
fungicide, biostimulatori. De asemenea, dejecŃiile de la crescătoriile de animale şi îndepărtarea resturilor
 łăranul Român 3
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

vegetale sunt o problemă pentru producătorul agricol. Fiind vorba de un conflict de interese, şi acest dome-
niu trebuie să treacă de la Ministerul Agriculturii la Ministerul Mediului.
„Dezvoltarea şi diversificarea activităŃilor economice care să genereze activităŃi multiple şi venituri alterna-
tive”
Aceste ultime atribuŃii ale Ministerului Agriculturii, în speŃă ale Departamentului de Dezvoltare Ru-
rală, demonstrează lipsa de profesionalism şi stagnarea în mentalităŃile comuniste, unde Statul este a tot pu-
ternic.
Acum, exploataŃiile agricole mici, mijlocii sau mari sunt proprietate privată iar eventualele investiŃii
sunt la latitudinea proprietarilor. Ministerul Agriculturii şi cu atât mai puŃin Departamentul de Dezvoltare
Rurală, nu poate decide nimic în această direcŃie. Ar fi fost normal şi suficient să existe o bancă sau o linie
de credit garantată de Stat care să asigure împrumuturi cu dobânzi mici celor care vor să rişte investind în
exploataŃiile agricole şi activităŃi economice în mediul rural, cu garanŃii şi cu răspunderea acestora.
B. Autoritatea de management pentru Programul OperaŃional Sectorial pentru Agricultură, Dezvolta-
re Rurală şi Pescuit
Punctul B. reprezintă doar o creştere inutilă a birocraŃiei, consumatoare de bani de la buget şi fără
nici un rezultat în agricultura propriu-zisă, unde determinantă este decizia agricultorilor proprietari.
În concluzie Departamentul de Dezvoltare Rurală trebuie desfiinŃat complet deoarece problemele
specifice agriculturii nu Ńin de competenŃa acestuia iar Dezvoltarea Rurală este apanajul Ministerului Admi-
nistraŃiei Publice şi a organelor locale, alese în mod democratic; primar şi consilii locale.
Folosindu-ne de teoria lui John Maynard Keynes, doresc să subliniez că orice guvern responsabil
protejează şi încurajează, în primul rând, proprii producători agricoli şi proprii consumatori. Şi trebuie să
acorde prioritate absolută producătorului agricol, Ńăranului şi gospodăriei acestuia. Este nevoie de asigura-
rea unui venit garantat şi acest lucru se obŃine prin realizarea desfacerii produselor agricole. Statul, prin me-
canisme proprii şi specifice, poate interveni pe piaŃă achiziŃionând la preŃ rezonabil produse agricole exce-
dentare în anii foarte buni (pentru a preveni căderea preŃurilor) pentru completarea Fondului de Rezervă de
Stat.
De la Fondul de Stat, guvernul poate scoate la vânzare produse agricole în anii slabi pentru a preveni
specula. De asemenea prin taxe vamale prohibitive, guvernul poate proteja producătorii interni de concuren-
Ńa neloială venită din exterior. SubvenŃionarea agriculturii în Europa Occidentală, chiar dacă nu se mai face
pe produs, există şi este mascată sub forma sprijinului direct către agricultură. De exemplu, în Italia, agricul-
torii primesc sub formă de sprijin direct 450 € / hectarul cultivat, indiferent de cultură.
Deci, avem de a face cu un dumping la care producătorii români nu pot face faŃă. În această privinŃă
rolul statului trebuie să fie foarte clar: protejarea producătorilor interni, dezvoltarea şi modernizarea agricul-
turii în România. Aderarea la Uniunea Europeană este de dorit, dar nu cu sacrificarea interesului naŃional.
Finalizarea negocierilor la Capitolul VII - Agricultura, încheiată în decembrie 2005, reprezintă con-
firmarea distrugerii agriculturii în România şi transformarea Ńării noastre din producător şi exportator de
produse agricole, într-o simplă piaŃă de desfacere pentru surplusul produselor din Europa Occidentală.

6.3. Căile de realizare a acestor obiec-
tive
Sunt foarte simple şi tocmai de aceea nu au
putut fi văzute de guvernele din ultimii 16 ani:
- sprijinirea iniŃiativei particulare;
- sprijinirea înfiinŃării asociaŃiilor pe produs la libera
iniŃiativă a producătorilor;
- asigurarea asistenŃei contabile şi juridice a produ-
cătorilor individuali de către Stat;
- înfiinŃarea unei bănci de credit agricol pentru sti-
mularea investiŃiilor în agricultură;
ObservaŃie: Deoarece majoritatea băncilor mari din
România, prin privatizare, au ajuns sub controlul
unor consorŃii din străinătate, inclusiv Banca Agri-
colă, acestea urmăresc doar profitul propriu fără se
implice în sprijinul agriculturii din România. De
aceea, se impune înfiinŃarea unei noi bănci cu capi-
tal exclusiv de stat sau dacă acest lucru nu este posi-
bil, Statul să sprijine revigorarea cooperativelor de
credit săteşti în care să fie implicate şi veniturile
populaŃiei rurale.
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

- sprijinirea prin legi corespunzătoare a înfiinŃării de
cooperative pentru depozitarea, prelucrarea şi desfa-
cerea produselor agricole;
- asigurarea salariului minim pe economie, garantat
conform Legii 416/2001 privind venitul minim ga-
rantat, persoanelor ocupate în agricultură, prin oferi-
rea de activităŃi suplimentare în domeniul protecŃiei
mediului (combaterea eroziunii solului, a inundaŃii-
lor, împăduriri ş.a.);
- asigurarea de venituri alternative în mediul rural
prin lucrări de infrastructură: şosele, drumuri şi po-
duri, aprovizionare cu apă şi gaz metan, şcoli ş.a.;
Din combinaŃia:
- combaterea şomajului în mediul rural unde locu-
ieşte aproximativ 40% din populaŃia activă a Româ-
niei, prin dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlo-
cii care să valorifice produsele agricole cât şi resur-
sele naturale locale;
- înfiinŃarea unei case de pensii a agricultorilor deoa-
rece prin munca lor, Ńăranii asigură pâinea cea de
toate zilele a întregii populaŃii a României, este
normal ca anii lucraŃi în agricultură, chiar în gospo-
dăria personală, fără a avea statutul de salariat, să fie
recunoscută ca vechime la pensie. Este o cerere legi-
timă şi fondurile necesare unei astfel de case de pen-
sii nu sunt greu de obŃinut.

cooperative contribuŃii se pot

cooperative de prelucrare, de- fon-
de credit cu transfor- obŃine
+ pozite şi desfacere a produse- + duri de + =
fonduri mate în aceşti
lor agricole ale agricultorilor pensii
agricole acŃiuni bani

6.4. Mijloacele umane şi financiare

6.4.1. Mijloacele umane
Poporul român îşi iubeşte pământul, toŃi vor să trăiască mai bine la ei acasă din propria muncă şi
avem în România specialişti de înaltă clasă: ingineri agronomi, medici veterinari, profesori de liceu şi uni-
versitari.
Avem nevoie doar de un partid politic care să declare deschis şi fără ambiguitate că România se poa-
te dezvolta prin ea însăşi. Aderarea la NATO şi UE sunt lucruri bune dar nu indispensabile. Trebuie să ne
recâştigăm mândria şi demnitatea naŃională. Refacerea agriculturii româneşti presupune resurse financiare
enorme, dar dacă nu uităm că cel mai mare capital este omul, putem privi cu încredere spre viitor. Numai
din desfiinŃarea agenŃiilor guvernamentale parazite, anacronice şi inutile din punct de vedere economic, se
pot economisi în domeniul agriculturii cel puŃin 20.000 miliarde lei anual, bani prevăzuŃi spre a fi convertiŃi
în sprijinul agriculturii, direct şi nu prin fel de fel de agenŃii birocratice, rezultatul ar fi uluitor. Să adăugăm
la aceşti bani de la bugetul de stat şi contribuŃiile proprii ale agricultorilor bine concentrate şi bine organiza-
te prin asociaŃii, cooperative de producŃie şi de credit.

6.5. VoinŃa politică sau partidul capabil să refacă agricultura din România, să mo-
dernizeze satul românesc şi să redea demnitatea Ńăranului român
Din 1990 până astăzi, în 2006, nici unul din partidele care s-au perindat la guvernare, cât şi cele din
OpoziŃie, nu au declarat desprinderea de comunism (procesul comunismului încă se mai amână, arhiva secu-
rităŃii, încă este secretă, abuzurile PCR, ale SecurităŃii şi MiliŃiei nu au fost condamnate, condamnaŃii pe
nedrept nu au fost reabilitaŃi iar suferinŃele poporului român au rămas nemângâiate). Şi totuşi România tre-
buie să meargă mai departe iar agricultura, vrem nu vrem, a devenit singura şansă în condiŃiile în care marea
industrie a fost cvasi-distrusă.
Pentru noi, românii, poate părea un vis, dar în momentul de faŃă o familie de muncitori, industriali
sau agricoli, din Europa Occidentală trăieşte la nivelul unui ministru din România. Acest lucru nu este posi-
bil şi la noi? Ce ne lipseşte? Avem potenŃial natural şi uman, putem fi acuzaŃi de naŃionalism, dar cei 2 mi-
lioane de români care lucrează legal sau clandestin în Ńările Europei Occidentale, au uluit pe acei oameni
prin hărnicie, pricepere, capacitatea de adaptare, cultură, învăŃarea cu relativă uşurinŃă a limbilor străine şi a
unor meserii noi.
Însă, noi românii putem trăi bine şi foarte bine în Ńara noastră!
 łăranul Român 2
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

MunŃii noştri sunt frumoşi. În Ńările Europei Occidentale, pădurile sunt aproape dispărute. Iar acolo
unde mai există, te poŃi plimba cu autobuzul printre copaci. Din păcate, sau din nefericire, noi românii ne
cunoaştem foarte puŃin Ńara. Pe crestele munŃilor noştri în zi frumoasă de vară, cel puŃin 80% din drumeŃi
sunt străini. Începând din nordul Ńării de la MunŃii Maramureşului şi trecând spre MunŃii Rodnei, sus în pa-
jiştile alpine sunt locuri de vis, Izvoarele BistriŃei Aurii coboară scânteind pe o întreagă coastă de munte.
Rododendronul, afinul şi merişorul înfloresc şi rodesc până pe cele mai înalte culmi. Lacul Lala şi Iezerele
Buhăescu, Şaua GălaŃului şi Cascada Cailor sunt picturi coborâte din cer!
Când coborâm pe Valea Moldovei spre Câmpulung Moldovenesc nu ştim unde să ne oprim mai în-
tâi, la Stânca Străjii cu cochilii de aplicus, relicve ale Mării Tetis, spre Obcinile Bucovinei sau spre MunŃii
Rarăului şi Stânişoarei. Codrii seculari Slătioara şi MunŃii Todirescu cu Popchii Rarăului şi Pietrele Doam-
nei, cine-i poate preŃui cu adevărat?
Şi coborâm mai la vale. Cheile Bicazului, Lacul Roşu, Stânca Singuratică din Hăşmaş, Toaca şi Pa-
naghia, Cascada Duruitoarea, Izvorul Muntelui şi Izvorul din Vale (Heveder în limba maghiară), sub Vârful
Arama Arsă – izvorul geografic al Oltului. Peştera Şugău (aproape de Gheorghieni) nu mai este nevoie să
colindăm potecă cu potecă toŃi munŃii frumoşi ai României?
Dacă ar fi să coborâm în MunŃii Vrancei şi ar fi să mergem pe Valea TişiŃei Mari şi TişiŃei Mici după
ce am văzut Cascada Putnei şi ştiind că aici în CarpaŃii de Curbură, munŃii au 135km lăŃime, nu ne vine oare
gândul cel bun? Şi dacă am trecut de Întorsura Buzăului şi ne-am dus spre Berca, trecând printre Siriu şi
Penteleu şi am ajuns la Vulcanii Noroioşi, unici în Europa, nu înseamnă că am sfârşit România; urmează alŃi
munŃi şi mai frumoşi şi mai falnici.
Ce fel de guvernanŃi am avut noi care nu au pus în valoare toate aceste bogăŃii naturale şi nici ome-
nia, bunul simŃ şi dragostea de oaspeŃi specifică poporului român şi muntenilor Întâi şi întâi să nu uităm că
Statul şi funcŃionarii lui sunt doar slujitori în slujba poporului. Acest lucru s-a uitat în ultimii 16 ani. Şi au
izvorât vip-uri din noroi. Noi să ne reîntoarcem la origini din vârful acestor munŃi frumoşi, care nouă ne este
leagăn şi obârşie, să reînviem dorul drumeŃiilor. De pe aceşti munŃi copiii şi nepoŃii noştri, adunaŃi în tabere
de tineret să coboare spre văi flacăra redeşteptării mândriei naŃionale. Că se pot obŃine şi foarte mulŃi bani
din valorificarea potenŃialului turistic al CarpaŃilor, este deja o axiomă.
Dăm doar un exemplu: în Belgia, în munŃii Ardeni, singurii pe care îi au dânşii, zăpada nu poposeşte
mai mult de două săptămâni pe an şi belgienii sunt oameni activi care iubesc sportul. Ce pârtii frumoase se
pot amenaja încă în munŃii noştri !. Şi cât de primitori de oaspeŃi sunt românii. Agroturismul trebuie să iasă
de sub tutela guvernului. Trebuie lăsat pe seama oamenilor care trăiesc pe acei munŃi şi-i iubesc.
Şi acum să coborâm spre dealuri. Oamenii de aici sunt mai aprigi. Vor să vadă pomi fructiferi şi viŃă
de vie căŃărându-se până-n vârf de muncel şi pe anumite coaste mai domoale cultivă şi cereale. Soiurile de
vin specifice României şi poate unice în lume, Grasa de Cotnari, Galbena de Odobeşti, Nohanul de Pripo-
neşti, poate că sunt unice în lume, dar guvernanŃii noştri nu au încercat să le promoveze, să le apere pe plan
mondial. Le-a fost ruşine de originea lor rurală. Partidul Comunist nu se ruşinează de originea sa. El izvo-
răşte din necazul şi suferinŃa tuturor oamenilor de rând şi vrea pentru toŃi o viaŃă mai bună.
Să coborâm spre câmpie. Este drept că oamenii din câmpie sunt mai aprigi şi mai neliniştiŃi. Dar şi
necazurile lor sunt mai mari. Deşi acoperă necesarul de pâine al întregii Ńări, ei mai întâi sunt loviŃi de secete
şi inundaŃii. Bine ar fi ca noi, cei pe care ne-a aşezat bunul Dumnezeu pe locuri mai înalte să avem grijă şi
milă de fraŃii noştri aşezaŃi pe locuri mai joase.
Noi suntem locuitorii unei singure Ńări, şi suntem un singur popor. Lifte păgâne, venetici, adunături
din cele patru zări ale vântului, au încercat şi au reuşit să pună discordie între noi românii.
De aceea, susŃin, vorbind numai de sectorul agricol, că este nevoie de acordarea unui sprijin material
şi financiar, atât gospodăriei (familiei) Ńărăneşti , cât şi asociaŃiilor care se crează pentru valorificarea su-
perioară a bogatelor resurse cerealiere şi animaliere de care dispune România. Acest sprijin, să-l numim
extern, dublat însă de munca şi hărnicia proverbială a Ńăranului român, adică de efortul propriu, poate con-
duce la realizarea unei dezvoltări durabile în domeniul agriculturii, situaŃie care va îmbunătăŃi simŃitor
situaŃia de ansamblu a Ńării şi va asigura creşterea bunăstării generale a populaŃiei, ce depinde de rezultatele
activităŃii în sectorul agricol.
 łăranul Român 3
Uniunea Europeană lărgită - unitate în diversitate - SEPTEMBRIE 2006

De asemenea, susŃin reintroducerea în planul general de conturi şi a contului privindu-i pe producătorii indi-
viduali, cont capabil să ofere imaginea, nu numai a efortului, dar mai ales, a contribuŃiei acestui sector la
producŃia generală obŃinută