P. 1
53266519-Neuropsihologie

53266519-Neuropsihologie

|Views: 32|Likes:
Published by Catalina Buzdugan

More info:

Published by: Catalina Buzdugan on Nov 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/04/2012

pdf

text

original

Cele două planuri – intern şi extern – nu constituie obiective distincte
ale integrării, ci doar fazele unui proces unitar menit să asigure nivelul
optim scăzut al entropiei sistemului viu elementar – celula – şi, prin aceasta,
a sistemului viu supraunitar – organismul. Optimul entropic este exprimat
în plan fiziologic de homeostazie. Considerată ca o condiŃie a vieŃii
homeostazia este o stare necesară spaŃiului intracelular. Pentru ca ea să se
menŃină în condiŃiile realizării schimburilor de substanŃă, energie şi
informaŃie cu mediul intim extracelular (mediul intern al organismului),
este necesar ca şi acesta din urmă să fie constant în plan fizico-chimic, deci
să se bucure de homeostazie proprie. Cum şi mediul intern realizează
schimburi cu cel extern, menŃinerea homeostaziei sale devine, la rândul ei,
dependentă de constanŃa fizico-chimică a partenerului extern, deci, de
menŃinerea unei „homeostazii” a ambientului. În fapt, homeostazia

191

mediului intern (extracelular) şi cea a mediului extern organismului sunt
necesare nu ca scopuri în sine, ci ca modalităŃi de asigurare a homeostaziei
propriu-zise din spaŃiul intracelular. La nivelul celor trei compartimente –
exterior, interior şi intracelular – variaŃiile parametrilor fizico-chimici se
petrec între limite valorice ce se restrâng progresiv în aceeaşi ordine, ceea
ce denotă o creştere în acelaşi sens a eficienŃei mecanismelor integratoare.
Aceste mecanisme sunt comune în esenŃa lor ultimă, dar diferite în formele
de realizare. Numai sub acest ultim aspect suntem îndreptăŃiŃi să vorbim de
niveluri de integrare diferite.
RelaŃiile organismului pluricelular cu mediul extern se desfăşoară în
trei planuri: material (substanŃă), energetic şi informaŃional. Ca urmare, şi
integrarea organismului în ambient vizează aceleaşi planuri, fără ca prin
aceasta să se înŃeleagă că este vorba de etape diferite ce s-ar succeda într-o
ordine anume. RelaŃiile între cele trei planuri sunt concomitente, iar
prevalenŃa, în anumite momente, a unora sau altora dintre ele nu poate
conduce la disjuncŃii. SubstanŃa ce pătrunde din exterior în mediul intern
este purtătoare, în acelaşi timp, nu numai de energie potenŃială la nivelul
legăturilor chimice, ci şi de informaŃie, prin variaŃiile ei calitativ-cantitative.
RelaŃiile de schimb dintre mediul extern şi mediul intern nu au scop în sine,
ci ele sunt aservite exclusiv schimburilor dintre mediul intern şi spaŃiul
intracelular. În mediul extern există, însă, şi substanŃe care, deşi nu fac
obiectul schimburilor celulare, prin natura lor chimică pot accede în mod
ilicit la nivelul mediului intern şi de aici în spaŃiul intracelular, cu toate
consecinŃele ce decurg din aceasta. Dacă faŃă de unele dintre acestea celula
se poate apăra, faŃă de altele – aşa cum sunt substanŃele cu dublă solubilitate
(în apă şi lipide) – ea este total vulnerabilă. Tocmai din acest motiv
mecanismele ce integrează organismul în mediu au, în mare măsură, şi un
rol preventiv, determinând reacŃii de evitare a unor asemenea impacte.
Pentru situaŃiile în care reacŃiile de evitare nu au fost eficiente organismul
în ansamblul său şi celulele dispun de mecanisme interne de neutralizare şi
/sau de estompare a efectelor produse de asemenea impacte.
Deşi, după cum s-a demonstrat, integrarea este un proces unitar,
mijloacele prin care se realizează şi se menŃine homeostazia în cele trei
spaŃii sunt de complexitate diferită: biochimice şi biofizice în spaŃiul
celular, – fiziologice – în spaŃiul extracelular (mediul intern) – şi
comportamentale – în spaŃiul ambiental al organismului. Subliniem faptul
că nu este vorba de categorii procesuale disjuncte, ci de niveluri crescânde
de complexitate ale unor procesualităŃi unitare, în fond de grade diferite de
structurare pornind de la componentele subcelulare şi ajungând până la
sistemele de organe ce compun organismul. Deşi actul comportamental se
realizează prin mijloace fiziologice, iar acestea prin mijloace biochimic-
biofizice, valoarea intrinsecă a acestuia nu poate fi redusă la suma

192

însuşirilor lor. Întrucât valoarea întregului rezultă dintr-o asociere
integrativă şi nu sumativă a valorilor parŃiale.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->