ARTÅ, STIL, COSTUM

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României Adina NANU Art~, stil, costum text: Adina NANU Manual avizat de Ministerul Educa]iei [i cercet~rii nr. 1592, luna XI, 2006 ed.: Noi Media Print, 2007 ISBN: 978-973-7959-75-1

ADINA NANU

ARTÅ, STIL, COSTUM

CUPRINS
p.10 Arta, stilul [i moda în decor [i costum
p.12 p.13 p.14 p.15 p.17 p.18 Decor [i costum Mesajul social [i politic al costumului Idealul uman, ]el al artei costumului Stil [i mod~ Individualitate [i spirit colectiv Mijloace artistice de expresie în costum

p.21 I Costumul în preistorie [i antichitate
p.22 Costumul în preistorie / Bl~nuri în grote p.22 Epoca pietrei cioplite p.23 Epoca pietrei [lefuite p.24 Epoca bronzului p.24 Epoca fierului p.21 Costuma]ia popoarelor primitive / Pictura direct pe piele p.27 Costumul în Egiptul Antic / Silueta piramidal~ p.30 Costumul în Mesopotamia / R~sucirea [alului [i a turnului zigurat p.31 Costumul sumero-akkadian p.31 Costumul asiro-babilonian p.33 Costumul în Creta [i Micene / P~r cârlion]at [i spirale de bronz p.36 Costumul în nordul Europei în epoca bronzului / Mini-jupa din mormântul de stejar

p.38 Costumul în Grecia antic~ / Construc]ii necimentate [i ve[minte necusute p.38 Epoca homeric~ p.38 Epoca arhaic~ Stilul doric Stilul ionic p.42 Epoca clasic~ p.45 Epoca elenistic~ p.46 Pe teritoriul României p.47 Costumul în India / Temple din sculpturi [i îmbr~c~minte din bijuterii p.49 Costumul etrusc / Italia înaintea Romei p.51 Costumul în Roma antic~ / Curba arcului în faldul togii p.56 Costumul în afara Imperiului Roman / Pantaloni [i coarne în p~durile transalpine p.56 Costumul popoarelor de strep~ p.57 Costumul dacilor [i al daco-romanilor p.60 St~pânirea roman~ în Dacia

p.63 II Costumul în Evul Mediu
p.64 Costumul Imperiului bizantin / Luciul m~t~sii [i al mozaicului p.70 Pe teritoriul României p.71 În Rusia p.72 Costumul european feudal / Mantii ca ziduri de incinta p.72 Costumul în secolele VI-IX, stilul carolingian p.74 Costumul în secolele X-XII, stilul romantic p.79 Pe teritoriul României p.80 Costumul în stil gotic / Nervuri de piatr~ [i pantofi ascu]i]i p.90 Pe teritoriul României p.91 Costumul popoarelor islamice / Arabescuri cioplite [i brodate p.91 Costumul Imperiului Arab p.91 Costumul de[ertului arabic p.92 Costumul califelor islamice p.92 Costumul indo-persan p.94 Costumul Imperiului Otoman

p.97 III Costumul în epoca Rena[terii
p.98 p.102 p.105 p.107 p.109 p.112 p.114 p.118 p.121 Costumul Costumul Costumul Costumul Costumul Costumul Costumul Costumul Costumul în Italia secolului al XV-lea / Revenirea idealului antic în stilul Rena[terii italiene din secolul al XVI-lea / Fibre musculare în plus german în epoca Reformei / Ferestruici [i crevase spaniol în perioada Contrareformei / Palatul m~n~stire [i corsetul de fier din ¥~rile de Jos în secolul al XVI-lea / Dansul ]~r~nesc francez în vremea Rena[terii / Fa]a în form~ de inim~ în Anglia secolului al XVI-lea / Broderii elisabetane românesc în secolele XV-XVI / Caftanele ctitorilor din America precolumbian~ / ßarpele cu pene

p.125 IV Costumul în secolul al XVII-lea
p.126 Costumul în cadrul stilului baroc / Ziduri ondulate [i mantii fluturânde p.128 Costumul burghez olandez în secolul al XVII-lea / Case curate [i gulere scrobite p.131 R~spândirea costumului olandez, în Fran]a, în Anglia, în America p.133 Costumul la jum~tatea secolului al XVII-lea / Fustanela olandez~ p.136 Costumul în stil clasic francez / Pere]ii de oglinzi pentru peruca Regelui Soare p.140 Costumul în ¥~rile Române în secolul al XVII-lea / Rozete cioplite în piatr~ sau cusute cu fir p.144 Costumul tradi]ional în China / Case de por]elan [i haine de m~tase p.147 Costumul în Japonia / Flori pictate pe kimono

p.153 V Costumul în secolul al XVIII-lea
p.154 Costumul în stil rococo / P~stori pudra]i în p~duri aurite p.161 În alte ]~ri p.164 Costumul englez din secolul al XVIII-lea / Haina de c~l~rie pe fotoliul Chippendale p.169 Costumul francez în stilul Ludovic al XVI-lea / Peruca cu cor~bii p.175 Costumul Imperiului Otoman în secolul al XVIII-lea / Turbane [i [alvari p.176 Costumul în ¥~rile Române în secolul al XVIII-lea [i începutul secolului al XIX-lea / Giubele [i cepchene

p.181 VI Costumul în secolul al XIX-lea
p.181 Costumul european în primul sfert al secolului al XIX-lea / De la neoclasicism la empire p.187 Costumul în cel de-al doilea sfert al secolului al XIX-lea / Suflete romantice în saloane Biedermeier p.193 Costumul \n ¥~rile Române \n prima jum~tate a secolului al XIX-lea / Jos i[licul, sus p~l~ria p.196 Costumul în al treilea sfert al secolului al XIX-lea / Cupola metalic~ [i crinolina p.201 Costumul în ultimul sfert al secolului al XIX-lea / Impresionismul [i turnura p.206 Costumul în România în a doua jum~tate a secolui al XIX-lea / Jobenul [i malacof-ul p.210 Costumul Africii Negre / Fuste [i acoperi[uri din frunze p.212 Costumul pieilor ro[ii / Scalpuri pe haine [i pe cort p.215 Costumul eschimo[ilor / Cu hanoracul în caiac

p.217 VII Costumul în secolul al XX-lea
p.218 p.230 p.235 p.238 p.245 p.250 p.253 p.258 p.268 p.274 p.282 p.291 p.295 Costumul la 1900 / Linia serpentin~ Art-Nouveau [i cea dreapt~ Modern Style Costumul \ntre 1900 - 1914 / Rochia sac [i p~l~ria lighean Costumul în epoca primului r~zboi mondial 1914-1918 / Pr~bu[irea prejudec~]ilor Costumul între 1920 - 1930 / B~ietana în stil cubist Costumul \ntre 1930 - 1940 / Paris sau Hollywood? Costumul în epoca celui de-al doilea r~zboi mondial (1939-1945) / Întrecerea pe toate fronturile Costumul între 1950 - 1960 / New look [i Rock’n Roll Costumul între 1960 - 1970 / Cosmonau]i, Pop [i Hippies Costumul între 1970 - 1980 / Punck [i Kitsch Costumul între 1980 - 1990 / Postmodernii erei postindustriale Costumul între 1990 - 2000 / Stres [i relaxare Costumul la începutul mileniului al III-lea / Sfâr[itul modei Cum vor ar~ta nepo]ii nepo]ilor no[tri?

p.302 Bibliografie

Vermeer de Delft,Tân~r~ la virginal 1675, Londra, National Gallery

ARTA, STILUL ßI MODA ÎN DECOR ßI COSTUM

Bucuria culorilor: femeie din Turcana-Kenya

DECOR ßI COSTUM
Orice om, pe orice treapt~ de civiliza]ie, este un „creator“, uneori f~r~ s~-[i dea seama, \ntr-un domeniu pasionant: propria imagine. De la tatuaj la alegerea unei cravate, procesul de crea]ie este acela[i: fiecare \ncearc~ prin hainele sale, prin amploare, ritm, culoare [i celelalte mijloace de expresie plastic~, s~-[i modeleze o \nf~]i[are cât mai apropiat~ de idealul pe care dore[te s~-l reprezinte \n via]~, corectându-[i eventual imperfec]iunile. Dup~ cum sculptura nu poate exista decât cioplit~ \n lemn sau \n piatr~ sau turnat~ \n bronz, iar pictura prinde fiin]~ \n culoare, \n domeniul costumului „haina face pe om”, cum a remarcat de mult \n]elepciunea popular~. Lucrarea de fa]~ \ncearc~ s~ priveasc~ imaginea uman~ din alt punct de vedere decât cel cotidian, atr~gând aten]ia cuvenit~ asupra aspectului „artistic“ al crea]iei vestimentare, 12

realizat~ prin mijloace plastice specifice. (Am \ncercat un studiu sistematic al aplic~rii acestora, \n Arta pe om, Editura Compania, 2001.) Ne propunem \n acela[i timp s~ prezent~m costumul nu izolat, rupt de ambian]a general~ \n care s-a n~scut, ci integrat stilului din care face parte, [i pe care \l ilustreaz~ la fel de bine ca [i un monument, o pies~ de mobilier, un tablou sau o sculptur~. Vom parcurge pe scurt istoria artelor, a[ezând \n prim-plan costumul sau mai bine-zis chiar omul fiec~rei epoci, a[a cum s-a \nf~]i[at acesta pe sine, recreându-se prin \mbr~c~minte, – a doua piele – \n acord cu ambientul vie]ii sale – al treilea \nveli[. Prin aceste straturi ocrotitoare [i totodat~ expresive se produce o comunicare vizual~ cu semenii, uneori chiar mai direct~ [i mai conving~toare decât prin cuvinte. Ca [i arhitectura, mobilierul, ceramica, textilele etc. care laolalt~ alc~tuiesc cadrul vie]ii omului, costumul depinde de nevoile materiale [i spirituale ale societ~]ii, \n dezvoltarea ei istoric~. Suferind prin purtare o uzur~ mai rapid~, costumul se schimb~ cel mai repede, oglinde[te cel mai prompt ne\ncetata evolu]ie a civiliza]iei.

La fel cu toate celelalte obiecte de art~, costumul are o func]ie practic~, o func]ie de comunicare [i una estetic~. Practic, \mbr~c~mintea r~spunde nevoii de ap~rare a corpului de intemperii (prin purtarea bl~nurilor, impermeabilelor etc.). Dar chiar \n ]inuturile calde, vestimenta]ia redus~ la minimum nu lipse[te. În acest caz, ne\ndeplinind un rol practic, s-a invocat ca motiv pudoarea, o no]iune al c~rei \n]eles a variat \ns~ foarte mult \n timp [i spa]iu (istoric [i geografic). Rezultat al prejudec~]ilor impuse de clasa dominant~, morala a condamnat de fiecare dat~ dezvelirea acelor p~r]i ale corpului care erau acoperite cu ve[minte \n acel moment (de exemplu, \n secolul al XVII-lea \n Spania eticheta nu \ng~duia s~ se vad~ nici m~car pantofii unei femei, pe când azi, pe strad~, este ar~tat buricul). Atunci de ce se \mbrac~ oamenii, deosebindu-se de toate celelalte vie]uitoare? În primul rând pentru a comunica, prin aspect, rolul pe care \l joac~ \n organizarea [i ierarhia comunit~]ii. Privind o p~l~rie, po]i citi locul ocupat de purt~tor \n colectivitatea din care face parte (de la coroan~ la [apc~ etc.). Modificarea \nf~]i[~rii fizice a omului se ob]ine prin utilizarea mijloacelor artistice comune

Cele trei func]ii ale decorului [i costumului: utilitar~, de comunicare, estetic~

sculpturii [i picturii, [i \n general tuturor imaginilor vizuale. Înc~ din preistorie, rolul [efului de grup (trib etc.) sau al vr~jitorului, apartenen]a la o anumit~ comunitate sau alta erau marcate prin semne grafice sau pete de culoare simbolice organizate în compozi]ii expresive. De atunci [i pân~ acum, imaginea uman~ [i-a atins ]elul de comunicare extraverbal~ cu atât mai impresionant [i mai conving~tor, cu cât s-a apropiat mai mult de valoarea operei de art~.

chinezoaicelor din nobilimea feudal~. Dimpotriv~, \n epoci de izbând~ a unor idei democratice – de exemplu \n Italia Rena[terii, apoi \n Republica Burghez~ Olandez~ de la \nceputul secolului al XVII-lea – era preferat tipul omului activ, viguros, \nve[mântat \n haine

practice [i comode. Moda dominant~ a fost, de fapt, \n toate timpurile moda dominatorilor (E.Thiel, Geschichte des Kostüms, p.7).

: Ro[u, culoare nobiliar~: Sf. Martin împ~r]indu-[i mantia cu un s~rac, secolul al XII-lea, Catalonia, Spania, Muzeul Vich

MESAJUL SOCIAL ßI POLITIC AL COSTUMULUI
Costumul reflect~ cel mai direct condi]iile [i raporturile sociale. Prestigiul politic a fost \n toate timpurile exprimat prin \nf~]i[area fizic~ a reprezentan]ilor puterii, la fel cum trecerea de partea eroilor zilei a fost afi[at~ prin adoptarea genului de \mbr~c~minte al acestora. De aceea, nu e posibil~ \n]elegerea costumului de la un moment dat f~r~ cunoa[terea coordonatelor istorice [i politice din ]ara [i epoca respectiv~. Fiecare genera]ie [i-a impus concep]iile estetice [i idealul propriu despre om, de care \ncerca s~ se apropie \n \nf~]i[area exterioar~ prin mijlocirea tuturor procedeelor de \mpodobire: machiaj, coafur~, costum etc. Astfel, \n epocile de suprema]ie aristocratic~ – \n Burgundia secolului al XV-lea sau \n Fran]a secolului al XVIII-lea – ideea de maxim~ frumuse]e [i elegan]~ era legat~ de fine]ea [i delicate]ea corpului cu ]inut~ gra]ioas~. Costumul demonstra independen]a fa]~ de munca fizic~, nepermi]ând decât anumite mi[c~ri (prin strâmt~ri, v~luri, corset, tren~, co[ sus]inând fusta). Acela[i rol \l aveau unghiile excesiv de lungi [i picioarele legate ale 13

IDEALUL UMAN, ¥EL AL ARTEI COSTUMULUI
„Ideea pe care omul [i-o face despre frumos se \ntip~re[te \n toat~ g~teala lui, \i bo]e[te sau \i scrobe[te haina, \i rotunje[te sau \ndreapt~ ]inuta [i, cu timpul, se insinueaz~ subtil \n tr~s~turile chipului. Omul sfâr[e[te prin a fi ceea ce ar vrea s~ fie“, scria

Baudelaire (Curiozit~]i estetice, p.183). Fiecare cultur~ [i-a conturat chipul unui erou preferat, a c~rui \nf~]i[are [i fizionomie moral~ a fost descris~ \n literatur~ [i teatru [i a fost reprezentat~ concret \n picturile [i sculpturile marilor mae[tri. Fidias [i \ntreaga pleiad~ de arti[ti care au adus gloria Atenei antice, ca [i Michelangelo sau Ti]ian \n Rena[terea italian~, [i-au datorat

Eroul ideal al Rena[terii: Michelangelo, David (1512), Floren]a

Costumul a ar~tat \ntotdeauna dimensiunile relative ale oamenilor pe scara social~. Faraonul egiptean era supradimensionat prin tiara \nalt~ [i prin mantia larg~, ca [i, mai târziu, regii prin coroana [i pelerina de hermin~. Distan]area st~pânitorilor de masa poporului s-a f~cut [i pe linie economic~, avu]ii folosind materiale scumpe ca [i forme des re\nnoite (moda). Cei afla]i la putere au \ncercat, de obicei, s~ se impun~ [i prin mijloacele dreptului [i moralei, emi]ând legi [i regulamente vestimentare, stabilind privilegii de rang [i interdic]ii sanc]ionabile prin pedepse (legi condamnând \nc~lc~rile rangurilor pot fi citate \n mai toate epocile). În apusul Europei, ]~ranilor le erau interzise culorile vii, mai ales ro[ul. Printre revendic~rile care au pricinuit r~zboiul ]~r~nesc german din 1525 figura [i cea de a se putea \mbr~ca \n ro[u.

Mu[chi sugera]i prin ve[minte: Tizian, Portret de b~rbat (1506), Londra, National Gallery

14

Este foarte interesant de comparat nudurile considerate ideale \n fiecare epoc~: atletice \n antichitatea greco-roman~, suple [i unduioase \n evul mediu gotic, planturoase \n Rena[terea italian~ [.a.m.d. Trupurile par s~ fi fost modelate de haine [i nu invers.

STIL ßI MODA
Stilul anilor ‘20: Le Corbusier, Vila Savoye, Poissy (1929)

succesul \ntrup~rii depline a unor imagini pe care contemporanii lor le presim]eau numai; ei au cristalizat \n siluete concrete p~reri ce „pluteau \n aer“, r~mânând pân~ la ei inaccesibile. Astfel, unele opere de art~, ca David de Michelangelo, au dobândit semnifica]ia unui manifest, au devenit ceea ce Henri van Lier numea „imagine-idee-for]~“, adic~ o imagine \nf~]i[ând o idee cu sens generalizator, devenit~ prin \ns~[i \ntruparea ei concret~ o for]~ de mobilizare a aspira]iilor mul]imii c~tre ]elul de perfec]iune propus de artist ([i imitat prin costuma]ie).

Stilul anilor ‘20: Mies Van der Rohe, Scaun (1927)

Istoria artelor plastice ca [i istoria costumului nu au cunoscut repet~ri, fiecare genera]ie exprimând un nou crez. Imaginile create de mâna omului au variat \n decursul istoriei la nesfâr[it, dar nu la \ntâmplare, orice cunosc~tor putând lesne stabili c~rei faze de civiliza]ie, c~rui stil [i c~rei regiuni \i apar]ine un anumit ve[mânt, un scaun sau un vas. Astfel, [i \n costum, ca [i \n artele plastice [i decorative, se pot distinge mai multe sensuri ale termenului stil. 1. În sens restrâns, stilul define[te expresia artistic~ unitar~ a unei singure personalit~]i creatoare. A avea stil \nseamn~ s~ fii capabil s~ realizezi un ansamblu al \nf~]i[~rii individuale, original [i de o oarecare calitate. Gabrielle „Coco“ Chanel (1883-1971), credincioas~ modului ei de via]~ activ, creativ, liber, a purtat mereu ve[minte comode, practice, din jerse suplu, cu forme simple, animate doar de coliere din bijuterii artificiale, create de arti[ti. Ea a r~mas \n istoria costumului mai ales prin taiorul cu fusta dreapt~ [i jachet~ larg~, ne\ncheiat~, tivit~ pe margini (unde se toce[te) cu un material contrastant. 2. Într-un sens mai larg, termenul „stil“ define[te expresia artistic~ a unei epoci, formularea concret~ a unui ideal estetic colectiv. Începându-[i cariera dup~ primul r~zboi mondial, când femeile intrau \n profesiuni

Stilul anilor ‘20: Coco Chanel (1928)

15

Moda mereu nou~, inspirat~ din trecut: Pierre Cardin, Parada, 1975, Paris

alt~dat~ rezervate b~rba]ilor, Coco Chanel a [tiut s~ preia experien]a de un veac a „costumului“ masculin, care ascunde trupul, remodelându-l \n forme geometrice regulate, f~r~ a-i stânjeni libertatea de mi[care. Linia lansat~ de Coco Chanel se \nscria \n ambian]a func]ionalist~ a arhitecturii [i mobilierului „cubiste“, produse de [coala Bauhaus sau de Le Corbusier, care au definit stilul modernist al anilor ‘20. Costumele cu eticheta CC au supravie]uit \ns~ demod~rii, au fost purtate mai departe [i \n anii urm~tori, [i \n epocile unor mode extrem de feminine, ca \n anii ‘30, când Elsa Sciaparelli crea, dup~ ideile lui Dali, p~l~ria suprarealist~ \n form~ de pantof, sau \n 1947, când, dup~ al doilea 16

r~zboi mondial, „ new look-ul “ lui Dior revenea la femeia-floare, gra]ioas~ [i fragil~. Crea]ia lui Coco Chanel a marcat astfel stilul \ntregului secol al XX-lea. 3. Într-un sens [i mai larg, „stilul“ define[te o schem~ stilistic~, un ideal formal general, aplicabil eventual mai multor epoci, cum ar fi clasicismul sau opusul acestuia, barocul. În aceast~ accep]iune costumele realizate de Coco Chanel ]ineau de clasicism, pe când cele ale Elsei Sciaparelli se \nscriau \n curentul anticlasic al suprarealismului. 4. Se poate vorbi [i de un stil na]ional, \n acest caz determinat tocmai de o structur~ clasicizant~, specific~ artei franceze dintotdeauna. Toate aceste exemple relev~ caracterele permanente ale unor manifest~ri artistice.

Spre deosebire de stil, care – definind fie o schem~ formal~, un curent artistic, istoric sau na]ional, fie doar manifest~rile unei singure personalit~]i – se desf~[oar~ lent, moda reprezint~ succesiunea rapid~, deseori unilateral~, a unor forme artistice a c~ror principal~ calitate este noutatea. Moda e o reac]ie fireasc~ \mpotriva tocirii aten]iei datorit~ obi[nuin]ei, prin re\nnoirea \nf~]i[~rii umane. Pentru aceasta, ea \nregistreaz~ cu sensibilitatea unui seismograf tendin]ele [i preferin]ele elementelor celor mai active pe plan estetic ale societ~]ii. Moda ar fi, astfel, câmpul de experimentare din care se aleg elementele statornice ce vor contura stilul unei epoci (cazul Coco Chanel). Via]a modei cunoa[te dou~ momente:

1 – crearea unei inova]ii frapante, \nvior~toare, care aduce nota excitant~ de fantezie necesar~ pentru a fi perceput~ ca fiind ceva nou. A[a, de pild~, dup~ primul r~zboi mondial fusta s-a scurtat pân~ sub genunchi. 2 – imitarea inova]iei pe scar~ larg~, pân~ când aceasta devine banal~, comun~, iar uniformizarea treze[te pofta de altceva nou. De exemplu \n perioada amintit~, pentru ca fusta s~ salte \n noul dans „charleston“, \n fiecare sezon s-au ad~ugat pe poale col]uri, franjuri etc. Inovatorii trebuie s~ ocupe pozi]ii culturale privilegiate pentru a sluji drept modele [i celorlalte categorii sociale. În secolele trecute privirile tuturor se \ndreptau c~tre aristocra]ie, \n secolul al XIX-lea spre cânt~re]ele de oper~, \n secolul al XX-lea spre stelele de cinematograf sau vedetele muzicii u[oare etc. Moda \nseamn~ \mprosp~tare. Chiar atunci când sunt preluate elemente din trecut, ele sunt lansate cu titlu de noutate [i integrate unor noi ansambluri. În 1923 dezgroparea [i expunerea mumiei faraonului Tutankamon a generat o mod~ trec~toare a ornamentelor egiptene. În decursul timpului au fost experimentate mai toate posibilit~]ile de modificare a imaginii umane, astfel \ncât istoria costumului poate fi folosit~ ca o surs~ inepuizabil~ de idei. Senza]ionalele nout~]i ale modei nu sunt de fapt decât alte combina]ii ale acelora[i forme „retro“. Pierre Cardin a organizat \n 1975 o parad~ de mod~ alc~tuit~ numai din relu~ri din secolele trecute, altfel interpretate. Primul model este inspirat din evul mediu, evocând asimetria coloristic~ a secolului al XV-lea, al doilea adaug~ unui costum de lucru atemporal man[ete surprinz~toare, al treilea arboreaz~ jacheta mini [i gluga gotice, al patrulea cercurile crinolinei, al cincilea picioarele legate din 1914, ultimele costumele c~lug~rilor.

INDIVIDUALITATE ßI SPIRIT COLECTIV
Copierea servil~ a modei este un fenomen invers propor]ional cu dezvoltarea gustului individual, a personalit~]ii (\n sensul unui nivel ridicat cultural [i artistic) [i a posibilit~]ilor de crea]ie original~. O anumit~ \ncadrare \n moda curent~ e \ns~ un fenomen legitim, explicat prin integrarea voluntar~ a omului \ntr-o colectivitate, ca o retragere prudent~ \n anonimat. Filozoful Émile Chartier-Alain spunea: „Moda este un ad~post din care ie[i \n diverse moduri studiate, te faci remarcat doar cât [i când vrei“ (Vingt leçons sur l’art, pag. 124). De la anonimatul absolut al m~[tii (purtat~ curent pe strad~ la Vene]ia \n secolul al XVIII-lea) sau la pierderea voit~ \n mul]ime, pentru a nu atrage aten]ia (]inuta „incognito“) [i pân~ la vedetism sau frond~, costumul a fost manevrat \n decursul timpurilor cu toate nuan]ele cu care cochetele \[i ascundeau sau \[i ar~tau zâmbetul de dup~ evantai. Între ostenta]ie [i lipsa total~ de originalitate sunt posibile nenum~rate atitudini, iar c~utarea celei mai bune dintre ele a stârnit \n toate epocile discu]ii \nfl~c~rate. Solu]ia ideal~ g~sit~ de cei mai serio[i participan]i la aceast~ etern~ controvers~ a fost \ntotdeauna cam aceasta: s~ nu te iei dup~ nimeni, ci s~ alegi ce-]i st~ mai bine, punându-]i \n valoare personalitatea; \n acela[i timp \ns~ s~ nu ie[i prea tare din comun, ci s~ p~strezi m~sura. Scriitorul Baldesar Castiglione, de pild~, descriind \nf~]i[area eroului ideal al Rena[terii \n cartea sa Curteanul (publicat~ \n 1528), relata p~rerile curente ale umani[tilor italieni: „cu condi]ia s~ nu contravin~ obiceiurilor [i s~ nu se opun~ profesiunii purt~torului, ve[mintele s~ fie pe placul fiec~ruia, cum \i st~ mai bine“.

Cu aceste considera]ii \ns~ discu]ia se deplaseaz~ numai cu un pas mai departe, f~r~ a se \ncheia, deoarece \n fiecare ]ar~ [i epoc~ gustul \n art~ ca [i \n materie vestimentar~ s-a schimbat necontenit. Costumul comunic~ prin form~ [i culoare, \nainte de a \n]elege cu cine avem de-a face,

Arta în costum, Valentino Boutique, Grazia, 13 martie 1988

\n ce categorie mare de oameni se \ncadreaz~ individul respectiv, prin anun]uri oficiale (ale uniformelor militare, [colare sau ale taxatorilor, personalului medical etc.) sau neoficiale (ale hainelor civile, care deosebesc pe func]ionari de studen]i sau sportivi etc.) Desigur, exist~ [i p~c~leli [i travestiuri; creatorii \n diferite domenii ale artelor plastice au folosit \n toate epocile – ca [i azi – prilejul costum~rii pentru a-[i exercita fantezia [i a experimenta variate „compozi]ii plastice“. Pentru a g~si un \ndreptar \n confuzia modelor, Baldesar Castiglione sf~tuia \n lucrarea citat~: „Gândi]i-v~ \n ce fel dori]i s~ fi]i stima]i [i alege]i-v~ costumul \n consecin]~“, atr~gând aten]ia c~ oricât~ valoare ar avea un om, dac~ va \mbr~ca ve[minte \n carouri multicolore va fi luat, inevitabil, drept bufon sau nebun.

hârtie, fiecare epoc~ alegându-[i din ceea ce avea la dispozi]ie ce i se potrivea. Astfel, \n Rena[tere silueta tindea c~tre blocul compact, fie sferic, fie cubic, realizat prin catifele groase, v~tuirea sau \mbl~nirea hainelor. Atât operele sculptorilor, ca Michelangelo, sau ale pictorilor, ca Ti]ian, cât [i crea]iile vestimentare exprimau raportul dintre om [i univers de tip clasic (omul era plasat \n centrul crea]iei, dominând natura). Acest raport era r~sturnat \n arta de tip

MIJLOACE ARTISTICE DE EXPRESIE ÎN COSTUM
Toate artele vizuale se exprim~ prin: desen, contraste de lumin~ [i umbr~ care modeleaz~ formele, culoare [i prin materialele în care se întrupeaz~. ßi \n costum propor]iile de ansamblu ale siluetei, contururile ca [i detaliile \nf~]i[~rii umane sunt stabilite prin desen. Remodelarea volumelor trupului prin ve[minte, a capului prin coafur~ ]ine de arta sculpturii; iar utilizarea culorilor \n machiaj sau haine pentru a ob]ine anumite efecte, spre a trezi reac]ii emo]ionale, apar]ine artei picturii. Pentru realizarea practic~ a idealurilor de frumuse]e uman~ prin costum, s-au folosit de-a lungul istoriei felurite materiale, de la bl~nurile din preistorie [i pân~ la ]es~turile sintetice actuale, de la trainicele zale de fier la rochia de 18

romantic, \n care for]ele firii ap~reau covâr[itoare, iar silueta uman~ era diminuat~, efilat~, spiritualizat~, redus~ la un contur alungit. În gotic sau \n stilul 1900, trupurile aveau suple]ea unor lujere, unduind \n curbe dinamice, iar natura s~lbatic~ p~rea a cotropi \ntreg cadrul vie]ii. La fel de sugestive sunt culorile cu care oamenii s-au \mpodobit \n toate timpurile, exprimându-[i starea sufleteasc~. În Rena[tere, epoc~ vital~ prin excelen]~, \n care erau pre]ui]i oamenii activi, curajo[i, femeile ca [i b~rba]ii purtau haine \n culori vii, primare, mai ales ro[u-aprins (ca \n portretele lui Rafael). Dimpotriv~, \n epoci de domina]ie a misticismului, coloritul s-a stins, redus la negru, alb [i auriu, reflexele lumân~rilor p~rând a smulge din \ntuneric doar fe]ele prelungi cu ochii mari (ca \n portretele lui El Greco). În paginile care urmeaz~ au fost alese, din nesfâr[ita istorie a costumului, câteva exemple ilustrând aspectele artistice ale crea]iei vestimentare, integrate \n unele dintre stilurile europene cele mai cunoscute. Crea]iile unor popoare de pe alte continente au fost incluse doar \n m~sura \n care au \nrâurit la un moment dat moda european~, f~r~ a putea fi urm~rite \n toate etapele dezvolt~rii lor. Vestimenta]ia de pe teritoriul României este doar pomenit~ \n treac~t, urmând s~ fie expus~ pe larg \ntr-un alt volum.

Inv~luire sau dezv~luire: Issey Miyake, Vogue, martie 1999

Bl~nuri [i p~l~rii cu pene s-au purtat întotdeauna. Scenografa Alina Herescu \n Costum 1910, colec]ia Adina Nanu.

19

Tronul lui Tutank Amon, secolul al XIV-lea î.Hr. Muzeul Cairo-Egipt

COSTUMUL ÎN PREISTORIE ßI ANTICHITATE

Simbol al fertilit~]ii: Venus din Willendorf, Viena, 30.000 î.Hr., Naturhistorisches Museum

de os sau de corn de ren pe care le foloseau drept unelte sau arme. Printre reprezent~rile umane erau figuri feminine, cioplite \n os sau piatr~, cu volume exagerate (Venus Steatopige), probabil simboluri ale fertilit~]ii. Idealul uman • Într-o vreme când oamenii tr~iau culegând ce g~seau [i depinzând de norocul luptelor cu fiarele, s-ar putea ca depozitele de gr~sime s~ fi fost \nsemnul bun~st~rii, al superiorit~]ii râvnite, alc~tuind un ideal de frumuse]e, ca [i azi \n unele triburi africane unde so]ia e cump~rat~ la greutate. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Se crede c~ \n preistorie se practica, la fel ca [i ast~zi \n anumite regiuni ale Africii sau Australiei, ungerea corpului cu gr~simi pentru a-l ap~ra de frig, soare sau insecte, ca [i ornamentarea pictural~ a pielii prin desen [i culoare. În pe[teri s-au g~sit vopsele \n batoane, ca rujul de buze, \n 17 culori diferite, cele mai frecvente fiind albul, negrul [i ocrul pân~ la ro[u, având probabil un sens magic [i simbolic. În picturi, oamenii erau deseori reprezenta]i goi, poate din necesit~]i de cult sau pentru c~ se \nf~]i[au chiar a[a \n lupte sau la vân~toare. De timpuriu, ace[tia au recurs \ns~ probabil la \mbr~c~minte, folosind materialele ob]inute prin cules (plante) [i vân~toare (blan~, piele, os, penaj). Modul sincretic al cunoa[terii determina, desigur, credin]ele \n posibila fuziune dintre regnuri, \n preluarea de c~tre om a unor \nsu[iri ale fiarelor r~puse, prin purtarea bl~nii, coarnelor sau penajului etc. (probabil legat~ de practici magice). Întreaga blan~ cu cap, gheare
Arca[ii, pictur~ rupestr~, Ti-n-Tazarift, Tassili, Africa, cca. 3500 î.Hr.

COSTUMUL ÎN PREISTORIE
Blænuri în grote

EPOCA PIETREI CIOPLITE
(Paleoliticul superior, aproximativ 40000–10000 \.Hr.)

[i coad~ era \mbr~cat~ de vr~jitori, obicei continuat \n Egiptul antic de preo]i, care se distingeau prin bl~nurile lor de leopard. În paleoliticul superior oamenii ar~tau probabil ca eschimo[ii de azi, \nfofoli]i \n bl~nuri \ncheiate cu nasturi de os, deseori grava]i. În ]inuturile mai calde bl~nurile acopereau doar unele p~r]i ale corpului sau erau \nlocuite cu fibre vegetale. O realizare \nsemnat~ a fost arg~sirea pieilor – probabil cu tanin din plante

Se presupune c~ str~mo[ii no[tri tr~iau \n cete, asigurându-[i existen]a din cules [i vân~toare [i ad~postindu-se \n adâncul unor pe[teri \ntunecoase. Cadrul artistic • Cu gândul mereu la lupta cu fiarele, care trebuiau s~ le asigure hrana [i bl~nuri calde, dar care puteau s~ le aduc~ [i moartea, ei \ncercau s~ fixeze imaginea animalelor pe pere]ii grotelor sau pe buc~]ile 22

Megali]ii din Stonehenge, Wiltshire, Anglia, 2000 î.Hr.

EPOCA PIETREI ßLEFUITE
(Neoliticul, 7000–2500 \.Hr.)

Neolitic [i epoca bronzului, r~zboi de ]esut, statuet~ de la C\rna, ]es~tur~

– pentru a deveni mai suple. S-au g~sit unelte pentru prelucrarea bl~nurilor – ciocane f~r~ coad~, din piatr~ cioplit~, r~z~toare, g~uritoare, ace din oase, cu urechi fine pentru p~r de cal – ca [i urmele unor \mpletituri din ierburi sau [uvi]e din piele formând plase de prins pe[te, plase de ]inut p~rul [i ve[minte. Piesele principale de \mbr~c~minte erau: pe cap, plasa [i probabil c~ciula de blan~, pe trup, [or]ul sau fusta cu franjuri din frunze sau fibre vegetale, lân~ sau fâ[ii din piele etc. (ultima s-a transmis [i \n epoca bronzului cu aceea[i form~, dar executat~ din materiale ]esute) sau fusta compact~ din blan~, u[or rotunjit~ \n fa]~, p~strându-[i coada, a[a cum apare \n picturile rupestre din Cogul-Lerida, Spania, ca [i capa r~scroit~, rotunjit~, \nchis~ \n fa]~ cu be]i[oare \n form~ de T. Din scoici, din]i, oase, pietre se f~ceau amulete [i podoabe, coliere, diademe, br~]~ri etc. Num~rul [i frumuse]ea acestora a crescut pe m~sura dezvolt~rii schimburilor comerciale, dar mai ales \n func]ie de organizarea social~, f~când necesare deosebiri vizibile \ntre grupuri, familii, vârste, func]ii [i ranguri.

Omenirea a cunoscut prima revolu]ie tehnic~, \nceputul st~pânirii naturii de c~tre om, prin agricultur~ [i cre[terea vitelor domesticite. Noile activit~]i [i stabilizarea grupurilor umane au determinat alc~tuirea unor colectivit~]i complexe, matriarhale. Cadrul artistic • Create de mâna omului, locuin]ele lacustre, dar mai ales menhirii [i dolmenii, cu semnifica]ie religioas~ sau funerar~, au \nsemnat \nceputul arhitecturii. Aten]ia pentru ritmuri, numere [i dimensiuni, necesare socotirii timpului, a dus la stilizarea [i schematizarea imaginilor. Pentru p~strarea grânelor sau a cenu[ii mor]ilor au fost modelate cu mâna vase de ceramic~, \mpodobite cu motive incizate sau pictate, iar fibrele vegetale sau animale au fost ]esute cu dungi [i figuri geometrice la r~zboaie rudimentare.
Paleolitic: Vr~jitor în piele de ren, Pe[tera Trois Frères, Ariège, (Pirenei) Fran]a Costume din blan~ din Cogul Lerida [i Secans Teruel, Spania

Gânditorul [i Femeia [ezând, Cernavod~, mileniul IV î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie

Idealul uman • Paralel cu dezvoltarea gândirii abstracte, reprezent~rile umane sau animaliere din sculpturi sau picturi au evoluat c~tre o stilizare mai sintetic~, abstractizat~, ca \n „Gânditorul“ de la Cernavod~. Ve[mintele cunoscute erau probabil bonete [i c~me[oaie, din pânz~ de in sau stof~ de lân~, la \nceput ]esute \n fâ[ii \nguste, \nf~[urate pe trup. Inciziile de pe unele statuete, interpretate de unii arheologi drept tatuaje, par a indica mai

23

degrab~ drapaje, (ca broboada r~sucit~ \n jurul bra]elor din Creta sau Micene) sau pantalonii similari celor din India (dhoti). În picioare erau \nc~l]ate opinci din piele. În morminte s-au g~sit [i numeroase podoabe din scoici sau din]i de animale, purtate de preferin]~ de b~rba]i (mii de scoici erau \n[irate de la centur~ pân~ la genunchi, \ntr-un mormânt aproape de Menton, Fran]a).

EPOCA BRONZULUI
(mileniul II \.Hr.)

O nou~ revolu]ie tehnic~ a fost determinat~ de descoperirea metalelor [i a metalurgiei, \ncepând cu aurul [i bronzul (din cupru [i cositor).

Podoabele (br~]~ri, catarame), dar [i ornamentele armelor aveau ca motiv dominant sârma de bronz r~sucit~ \n melc sau spiral~. În Sardinia, \n cet~]i cu ziduri rotunde, s-au g~sit multe statuete de bronz cu forme foarte simplificate [i surprinz~tor de expresive, reprezentând r~zboinici cu c~[ti \mpodobite cu coarne, o preoteas~ cu gest de ofrand~, o mam~ cu fiul ei \n bra]e etc. Ve[mintele lupt~torilor erau practice, scurte, cele ceremoniale lungi [i largi. Pentru nevoile ]~rilor lipsite de metal s-au dezvoltat transporturile (cu vase sau care cu ro]i) [i nego]ul (din Danemarca \n Creta, din Caucaz \n Anglia etc.). Leg~turile sunt atestate de prezen]a unor podoabe de chihlimbar nordic \n sudul Europei [i a unor scoici mediteraneene \n nord.

PE TERITORIUL ROMÂNIEI din epoca bronzului s-au p~strat figurinele de lut de la Cârna (studiate de arheologul Vladimir Dumitrescu). Pe siluete feminine foarte stilizate, simbolice sunt indicate podoabe la gât, broderii pe mânecile c~m~[ii, pe man[ete [i pe piep]i, ca [i cing~toarea bogat ornamentat~, fusta \n form~ de c~trin]~ \n fa]~ [i opreg cu franjuri la spate. E frapant~ asem~narea cu costumul popular b~n~]ean.

EPOCA FIERULUI
(mileniul I \.Hr.)

Statuete de bronz Nuraghi, din Sardinia, Roma, Muzeul Preistoric

Odat~ cu dezvoltarea armelor (s~bii, pumnale, s~ge]i) ca [i a scuturilor, c~[tilor [i pieptarelor din metal dur, b~rba]ii r~zboinici au preluat conducerea, instituind patriarhatul. Începe [i în sudul Europei istoria scris~, ap~rut~ în unele p~r]i ale lumii înca din mileniile 2-3 î.Hr. (cuneiformele mesopotamiene, pictografia egiptean~, scrierea chinez~). Pentru reconstituirea decorului [i a costumului din preistorie s-a \ncercat compararea modului de via]~ al oamenilor din trecutul \ndep~rtat cu cel al unor popula]ii primitive, aflate pân~ nu demult \ntr-un stadiu asem~n~tor de civiliza]ie.

24

Picturi pe piele din Noua Zeeland~, ¥ara de Foc, Australia - deformarea capului, a mu[chilor

COSTUMA¥IA POPOARELOR PRIMITIVE
Pictura direct pe piele

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Izolate geografic, anumite colectivit~]i din Africa de Sud (bo[imanii), America de Sud (locuitorii ¥~rii de Foc) sau Australia, au r~mas timp \ndelungat dependente de clim~ [i de resursele naturale, ceea ce explic~ asem~n~rile modului lor de via]~ [i ale crea]iei artistice cu cele din preistorie. Cadrul artistic • Calitatea imaginilor era de obicei asociat~ unei semnifica]ii simbolice, pictura corporal~ ca [i masca neputând fi concepute \n afara dansurilor [i cântecelor rituale. Idealul uman exprima dorin]a de a dobândi prin mimare [i travestire puterea unor fiare vânate sau a unor for]e necunoscute; de exemplu, \n unele triburi australiene corpul indigenilor era acoperit cu p~r lipit cu sânge, imitând un bivol.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Specific~ unui stadiu primitiv de civiliza]ie pare s~ fi fost \ntotdeauna nu atât vestimenta]ia, cât modificarea aspectului trupului \nsu[i, schimbarea coloritului natural prin pictare, remodelarea lui prin automutilare, \ncrustarea podoabelor direct \n carne. Sculptural • Remodelarea corpului prin automutilare era o modalitate de a demonstra

de]inerea unor privilegii ([i totodat~ pre]ul ob]inerii acestora). Forma capului era modificat~ pân~ de curând la unii indieni americani, legând [i strângând craniile copiilor \ntre scânduri de lemn. În Egiptul antic, \n vremea faraonului Amenophis al IV-lea, ca [i nu demult \n unele triburi africane, erau folosite procedee similare pentru a da capului forma ]uguiat~ care indica apartenen]a la p~tura st~pânilor, prin

Femeie din Noua Guinee

Papua[ din Insulele Solomon

25

Femeie Saros, Congo

imposibilitatea de a c~ra greut~]i pe cap. ßi \n secolul nostru, \n timpul regimului nazist \n Germania, când rasa arian~ era privilegiat~, unii p~rin]i se pare c~ au \ncercat s~ modifice forma capului copiilor lor (Broby Johansen, Body and clothes, p.14). Pentru a p~rea mai voinici, indienii americani, la fel ca papua[ii din Noua Guinee, \[i legau coatele [i genunchii cu ajutorul unor br~]~ri de metal, provocând umflarea bra]elor [i a picioarelor. Ca o afirmare a bog~]iei, asigurând suprema]ia, primitivii \[i integrau valorile propriului trup: nasul era g~urit pentru a atârna baghete sau inele din aur sau argint sau a \ncrusta pietre pre]ioase (ca [i \n India), iar urechile erau perforate pentru purtarea cerceilor. La unele triburi din India sudic~ sau la papua[i str~pungerea lobului urechii era o ceremonie religioas~ asem~n~toare cu botezul la cre[tini. La kaffiri cerceii erau rezerva]i doar b~rba]ilor. La unii negri din Zambezi urechile atârnau pân~ la umeri, cu lobul l~]it [i str~b~tut de o gaur~ prin care se putea trece bra]ul. 26

B~[tina[ii din Noua Caledonie ]ineau \n urechi obiecte, ca \ntr-un buzunar. Mul]imea cercurilor de metal purtate \n jurul gâtului de frumoasele femei-girafe din Mandalay determina extensia patologic~ a coloanei vertebrale [i o rigiditate a ]inutei care dovedea dreptul de a nu munci fizic. La unele triburi africane, gura cu buze l~]ite, ca platouri, se presupune c~ era o m~sur~ de ap~rare a vie]ii fetelor amenin]ate s~ fie r~pite de arabi, pentru a deveni sclave \n haremuri, arabii practicând s~rutul, necunoscut \n triburile de culoare amintite. Pictural, toate popoarele primitive au practicat vopsirea trupului \n diverse forme [i culori aplicate direct sau prin [tampilare (ca aztecii), sau fixarea unui desen \n piele prin tatuaj. Obiceiul a fost p~strat de marinari pentru ca trupurile lor s~ poat~ fi identificate dup~ naufragiul cor~biei. S-au utilizat [i adaosuri \n relief – lut, fibre vegetale, grâne sau pene lipite pe piele. Rolul \nsemnelor [i al ornamentelor era \n primul rând de a indica locul [i rolul fiec~rui individ \n

colectivitate (rangul, activitatea, sexul, vârsta). Alteori, erau menite s~ sprijine lupta omului \mpotriva for]elor cunoscute sau necunoscute, precum cercurile pictate \n jurul gurii sau al ochilor, ca o barier~ magic~ \mpotriva duhurilor rele. În r~zboi, culoarea ro[ie a fost mereu folosit~ pentru a inspira teroare du[manului [i a masca v~rsarea de sânge. Indienii americani erau numi]i „piei ro[ii" nu din cauza culorii lor naturale, ci din cauza machiajului. La fel, la romani, comandan]ii de o[ti victorio[i erau purta]i \n triumf picta]i pe fa]~ [i pe piept cu ro[u. Contribuind la deosebirea taberelor vr~jma[e \n lupte, culoarea slujea uneori [i la camuflare (b~[tina[ii din ¥ara de Foc, dintr-o regiune \nz~pezit~, se vopseau \n alb, la fel cum se \mbr~ca armata finlandez~ pe timp de iarn~ \n cel de-al doilea r~zboi mondial). Interpretarea afectiv~ a culorilor nu a fost \ns~ mereu [i peste tot aceea[i: de pild~, \n tribul Athuabo din Africa r~s~ritean~ culoarea bucuriei era negrul.

Femei-girafe din Mandalay

Piramidele de la Gizeh, Egipt, Imperiul Vechi

COSTUMUL ÎN EGIPTUL ANTIC
Silueta piramidalæ

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între mare [i de[ert, valea Nilului oferea condi]ii prielnice de via]~. Clima cald~ nu cerea \nvelirea corpului, dar costumul oglindea diferen]ele sociale din imperiul sclavagist oriental dintre clasele st~pânitoare, privilegiate (faraon, nobili [i preo]i) [i mul]imea sclavilor. Stabilitatea orânduirii din mileniile III – I \.Hr. a determinat [i pe cea a tipurilor vestimentare. Cadrul artistic • M~re]ia, for]a [i permanen]a statului erau reprezentate plastic de palatele,

templele [i mormintele cu forme geometrice regulate, statice, ca piramidele. Sculptura [i pictura fixau aspectele durabile ale \nf~]i[~rii omului, \n compozi]ii clare, cu volume compacte, folosind materiale trainice. Tipul uman ideal • Armonia cosmic~, echilibrul suprem erau \ntrupate \n figurile faraonului [i a sorei-so]iei lui, având ca principale calit~]i: propor]ii de \not~tor, ]inut~ solemn~ – fixat~ de legea frontalit~]ii – expresie de lini[te, netulburat~ de pasiuni p~mânte[ti. Costumul sublinia m~re]ia prin supradimensionare, compozi]ie simetric~ [i bog~]ia decora]iei. Peruca albastr~ sau verde completa aspectul artificial, bizar, de extraterestru, al faraonului – care f~cea parte din lumea zeilor. Prin contrast, sclavii ap~reau \n sculpturi [i picturi m~run]i, reda]i realist, cu atitudini [i gesturi fire[ti de munc~. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Îmbr~c~mintea strâns~ pe corp punea \n valoare silueta elegant~, mulând formele, cu drapajul masat \n fa]~, simetric. Gândit pentru a fi v~zut de la distan]~, costumul faraonului realiza \n~l]area staturii, necesar~ apari]iei \n public, prin tiare sau peruci voluminoase, robe largi. Sculptural, ve[mintele modelau trupul \n volume mari, simple, stilizate cu linii drepte [i curbe regulate. Pictural, coloritul era franc, având ca fundal albul pânzei, \nviorat de pete vii, contrastante, de verde, albastru, c~r~miziu. Materialele folosite erau ]es~turile din fibre vegetale (in), lâna fiind considerat~ impur~ [i interzis~ \n templu.

Scaun egiptean, Imperiul Nou,1300 î.Hr. Muzeul din Cairo

Zei]a Hathor [i faraonul Seti, 1300 î.Hr. Paris, Luvru

COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul negru, cre] era tuns scurt, ceva mai lung la spate. Faraonul [i aristocra]ii purtau peruc~ lung~ din p~r sau fibre vegetale, colorat~. Barba era ras~, dar pentru ceremonii faraonul purta o barb~ fals~, tronconic~. Faraonul se distingea prin basmaua (klaft) din pânz~ v~rgat~ sau mitra format~ din coroana alb~ a Egiptului de Jos (bonet~ \nalt~) [i coroana ro[ie a Egiptului de Sus (borul), 27

Akhenaton [i Nefertiti, secolul al XIV-lea î.Hr. Paris, Luvru

semnificând st~pânirea asupra \ntregii ]~ri. El ]inea \n mâini papirusul, emblema Egiptului de Sus [i nuf~rul, al Egiptului de Jos, iar ca \nsemne ale puterii cârja (harponul), biciul, m~ciuca [i crucea cu bucl~ (anc). Natura divin~ a faraonului [i a familiei sale era indicat~ de ornamente simbolice, cum era cobra (ureus), semnul soarelui ata[at \n frunte la o diadem~ orizontal~ (la fel ca azi lampa medicilor oreli[ti) sau [oimul indicând descenden]a din zeul Horus, fiul lui Osiris, fiul Soarelui. Pe trup, un [tergar \nnodat peste [ale ([enti) era 28

piesa de baz~, constituind \mbr~c~mintea obi[nuit~ a sclavilor, dar [i a aristocra]ilor \n lupte sau la vân~toare. Acesta avea forme variate de pantalon scurt sau de fustanel~, putând fi din pânz~ dreapt~ \ntins~, drapat~ sau plisat~, apretat~ cu ap~ de orez [i uscat~ la soare, sus]inut~ \n talie de un cordon din pânz~, marcat cu numele st~pânului scris \n hieroglife, pentru sclavi, iar pentru aristocra]i, din piele cu pl~ci din metal emailat. Gulerul-pelerin~, ]esut sau brodat, cu aplica]ii de metal, email sau pietre semipre]ioase, se purta doar cu [enti sau peste rob~. C~ma[a, o tunic~ necroit~, r~scroit~ rotund la gât, cu [li] \n fa]~, ar~ta ca [i azi gandura arab~. Roba era alc~tuit~ la fel, dar dintr-un dreptunghi cât de dou~ ori \n~l]imea omului, r~scroit pentru cap mai jos de jum~tate, pentru ca, \mbr~cat~, s~ trag~ poalele \n sus la mijloc, aducând faldurile \n centru. Lucrat~ din pânz~ groas~, opac~ sau fin~, transparent~, dreapt~ sau plisat~, se purta cusut~ sau liber~ pe p~r]i, cu sau f~r~ cordon, dar mereu cu amploarea strâns~ \n fa]~. ßalul mare era drapat pe umeri, prins \n cordon. Ca accesorii, principalele podoabe erau pectoralul, br~]~rile [i inelele cu forme geometrice, regulate, din aur, cu email [i pietre semipre]ioase. Preo]ii aveau ca semn distinctiv o piele de leopard pe um~r. În picioare, faraonii purtau sandale \mpletite din fibre vegetale, \mpodobite uneori cu aur [i email, pe când sclavii umblau descul]i. COSTUMUL FEMININ Pe cap, machiajul scotea \n relief formele mari ale chipului, ochii erau contura]i cu negru \n form~ de pe[te [i cu umbre verzi pe pleoape. P~rul era tuns scurt sau lung pân~ la umeri, perucile mai bogate decât cele masculine. O panglic~ sau o diadem~ legat~ orizontal, rigid~,

Broboada-klaft, tiara Egiptului de Sus [i de Jos, tiara cu pene de stru], coif de r~zboi

Diferite forme de [enti

Mantie-guler-[enti, tiparul mantiei, costum preo]esc

Silueta feminin~, mantie, tiparul ei, fusta [i tiparul ei

Con de parfum, ureus, [oimul [i globul zei]ei Isis

EVOLU¥IA COSTUMULUI În Imperiul Vechi memfit (2780 – 2280 \.Hr.), \n perioada marilor piramide, costumul era sobru, triunghiul regulat stând la baza structurii compozi]ionale. În Imperiul Mijlociu (2065 – 1660 \.Hr.), costumul s-a complicat suprapunându-se mai multe straturi ([enti, tunic~, rob~). În Imperiul Nou (1580 – 950 \.Hr.), mai ales \n epoca lui Amenophis al IV-lea (1361 – 1340 \.Hr.), rafinamentul \ntregii culturi s-a exprimat [i \n costum; tipul ideal de frumuse]e s-a schimbat \n favoarea unei siluete fragile, unduioase, cu capul ]uguiat, gâtul lung, sub]ire, umerii l~sa]i. ¥es~turile fine ale ve[mintelor erau plisate, apoi drapate savant, cu o cap~ peste tunic~. La sfâr[itul Imperiului Nou, o dat~ cu pierderea libert~]ii [i cu decaden]a artistic~, a pierit [i originalitatea costumului, invadat de forme

Fata vân~torului; Mormântul lui Menna, cca.1420 î.Hr., Teba

Nofretete, secolul al XIV-lea î.Hr., Berlin, Aegyptisches Museum

\nnodat~ la spate, avea prinse pe frunte cobra sau o floare de lotus. Un con a[ezat pe cre[tet con]inea o unsoare parfumat~ care se topea \ncet. So]ia faraonului purta coroana de pene a zei]ei Isis, o pas~re ([oim sau erete) a[ezat~ pe cre[tet, cu aripile deschise [i coborâte sau o mitr~ rigid~ (ca de exemplu, Nofretete). Pe trup, fusta, având aceea[i larg~ \ntrebuin]are [i acela[i rol ca [i [enti-ul, era din ]es~tur~ dreapt~, \nf~[urat~ \n jurul trupului pân~ sub sâni, fie strâns~ de un [nur trasat prin tivul de sus sau de un cordon, fie ]inut~ de una sau de dou~ bretele. Era completat~ deseori de gulerul rotund, lat, ca o cap~. Roba, [alul, podoabele [i sandalele erau la fel cu cele b~rb~te[ti.

str~ine, de franjuri [i culori stridente etc. (perioada sait~ 655 – 332 \.Hr., ptolemeic~ 332 – 30 \.Hr.), dup~ care Egiptul, devenind provincie roman~ (30 \.Hr.), a adoptat \n parte vestimenta]ia cuceritorilor.
Sandale de aur, New York, Metropolitan Musseum

Sandale din paie, Egipt, Muzeul din Cairo

29

Turnul zigurat al lui Marduk din Babilon, secolul al XI-lea î.Hr., machet~

de sprâncenele \mbinate deasupra ochilor bulbuca]i, cu privirea fix~. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI N~zuind c~tre \mbinarea virtu]ilor umane cu \nsu[irile fiarelor, ca \n imaginarii tauri \naripa]i cu cap de om, sumerienii purtau la \nceput pelerine sau fuste din blan~ sau din ]es~turi imitând blana (kaunakes). Apoi, costumul mesopotamian a evoluat adoptând cele dou~ solu]ii fundamentale de \mbr~care: drapajul, folosit de popula]ia din sudul c~lduros, [i croiala, adus~ de invadatorii din nordul mai friguros. Începând din mileniul al II-lea cele dou~ procedee s-au combinat, compunând costumele specifice asiro-babilonienilor. Sculptural, costumul sublinia, \n toate cazurile, masivitatea trupului, alc~tuindu-i prin fusta

COSTUMUL ÎN MESOPOTAMIA
Ræsucirea øalului øi a turnului zigurat

zigurate forma specific~ de piramid~ \n trepte, care se reg~se[te [i \n turbane. Cl~dirile erau acoperite la suprafa]~ cu c~r~mizi sm~l]uite \n culori str~lucitoare, cu care costumul se acorda prin tonuri vii [i bijuterii sclipitoare din aur [i pietre scumpe. Idealul de frumuse]e • Via]a plin~ de lupte cerea for]~ fizic~, iar st~pânii impuneau prin etalarea ostentativ~ a bog~]iei. Pe primul plan era b~rbatul, femeia ducând o existen]~ retras~. Regii [i \nal]ii demnitari apar \n statui cu trupul scund, dar robust, puternic dezvoltat \n l~]ime, cu musculatura brutal reliefat~, cu capul masiv, cubic, f~lcos, cu tr~s~turi accentuate, nasul [i buzele groase, cu expresia fioroas~ dat~

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Ca [i Nilul, Tigrul [i Eufratul asigurau fertilitatea p~mântului \n „]ara dintre râuri“, creând condi]ii prielnice pentru apari]ia unora dintre primele civiliza]ii ale umanit~]ii. În Mesopotamia s-au succedat statele sclavagiste sumero-akkadian (\n mileniul III \.Hr.), babilonian (\n mileniul II \.Hr.), asirian (secolele XIV-VII \.Hr.), neobabilonian (\n secolele VII-VI \.Hr.), dup~ care teritoriul a intrat \n componen]a Imperiului persan (secolele VI-IV \.Hr.). Regiunea a avut o dezvoltare sacadat~, mereu \ntrerupt~ de inunda]ii sau r~zboaie, dar ren~scând de fiecare dat~, mai cu seam~ datorit~ traficului comercial intens. De[i mereu alte popoare cuceritoare [i-au impus st~pânirea, fondul popula]iei locale a r~mas constant, ceea ce explic~ relativa stabilitate a culturii [i a costuma]iei, f~r~ a atinge, desigur, permanen]a din valea Nilului. Cadrul artistic • În ora[ele puternice, ap~rate de ziduri groase, masive, materialul de baz~ era lutul (c~r~mida), care a impus turnurilor 30

Întruchiparea idealului uman: Taurul înaripat din Khorsabad, secolul al VIII-lea î.Hr., Paris, Luvru

Intendentul regelui din Mari, mileniul III î.Hr., Paris, Luvru

COSTUMUL SUMERO-AKKADIAN
(mileniul al III-lea \.Hr.)

COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, cre[tetul era ras, \n schimb barba era lung~. Regii [i demnitarii purtau toc~ plisat~, turban din band~ r~sucit~ (amintind turnurile „zigurate“) sau tiar~ cilindric~. Pe trup, la \nceput se \mbr~ca doar o fust~ din blan~, strâns~ \n cordon, având la spate coada animalului, apoi, corpul era acoperit de un [al din lân~, drapat, formând mantie [i fust~, cu franjuri [i aplica]ii din discuri (paiete), m~rgele de aur sau de aram~ etc. În picioare, doar demnitarii \nc~l]au sandale. Costumul militar • Comandan]ii purtau casc~ de aur, cu urechi [i coc, solda]ii bonet~ de piele [i o band~ lat~ de piele b~tut~ \n ]inte, ap~rând pieptul, um~rul stâng [i spatele. Armele erau scuturi, suli]e, s~bii, topoare.
Assurnasirpal cu coif cu coarne, Londra, British Museum

Costumul masculin asiro-babilonian: osta[, demnitar, regele Asurbanipal, rege, preot, secolul al VII-lea î.Hr.

mormântul reginei ßubad din Ur (2500 \.Hr.) din aur cu email alb [i albastru, alc~tuit~ din cunun~ de frunze de plop, cercei mari, coliere [i inele de aur.

COSTUMUL ASIRO-BABILONIAN
(mileniul al II-lea – jum~tatea mileniului I \.Hr.)

lung~ \n clopot o baz~ larg~, stabil~, pe când liniile curbe ale drapajului sau ale bonetelor r~sucite \n spiral~, ca [i buclele m~runte ale p~rului sau ornamentele arcuite ale bijuteriilor creau sugestia unei energii \ncordate. Pictural, impresiona bog~]ia culorilor stofelor ca [i str~lucirea podoabelor metalice, a paietelor [i m~rgelelor. Materialul folosit era \n special lâna, sub form~ de blan~ sau ]esut~ \n stofe cu motive variate, dând consisten]~ drapajului.

COSTUMUL FEMININ Silueta nu diferea mult de cea masculin~. Pe cap, p~rul lung era piept~nat cu coc [i coade, strâns \n fileu. Pe trup erau acelea[i piese de \mbr~c~minte: fust~, cap~, în picioare sandale. Doar podoabele erau mai bogate, ca parura din

Înnisiparea deltei a mutat centrele comerciale spre nord, unde au \nflorit ora[e ca Babilon, Ninive etc. Sub influen]a muntenilor veni]i din nord a ap~rut croiala tunicii (cu mâneci, pentru ambele sexe) peste care se drapa [alul asimetric, elementul constant al costumului mesopotamian, preluat de \nving~tori de la \nvin[i. ¥es~turile s-au perfec]ionat [i diversificat, producându-se stofe de lân~ [i pânzeturi somptuoase, intens colorate, bogat ornamentate, cu motive ]esute sau brodate cu cercuri, p~trate sau rozete. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul lung, cre] era ondulat ca [i barba lung~. Regii [i demnitarii purtau fes conic cu 31

Cunun~ mesopotamian~ din frunze de aur, cca. 2500 î.Hr., New York, Metropolitan Museum

ciucure lung pân~ la talie, cei diviniza]i tiara semisferic~ sau cilindric~, având coarne de metal prinse cu panglici pe frunte. Pe trup, peste tunica strâns~ pe corp, regii [i preo]ii \mbr~cau [alul lung, cu franjuri, drapat de jos \n sus, trecut peste um~r. Înc~l]~mintea consta din sandale cu inel pe degetul mare sau pantofi \nchi[i, adu[i de munteni. Costumul era completat de elegante accesorii: umbrel~, evantai, baston, lan] cu cilindru-pecete, ca [i de bijuterii, cercei lungi, bandouri cu rozete de metal pe frunte, coliere \n mai multe [iruri, br~]~ri multe, cu rozete, inele, talismane. Arma civil~ era pumnalul prins de centur~. COSTUMUL FEMININ Avea acelea[i componente: tunica [i pelerina sau [alul. Din 1200 \.Hr. a fost men]ionat obiceiul acoperirii fe]ei \n public, preluat mai târziu de mahomedani.
Drapaj feminin neosumerian din Tello, cca. 2150 î.Hr., Paris, Luvru

mesopotamian s-au f~cut sim]ite \n costumul purtat de per[i, st~pânitorii locurilor \ntre 540 330 \.Hr., contemporani cu civiliza]ia Greciei antice. Veni]i ca [i mezii din regiunile muntoase ale Turkestanului, unde purtau haine specifice popula]iei de step~ – bonet~ frigian~, tunic~ [i caftan, pantaloni lungi [i cizme – per[ii au adoptat o ]inut~ de gal~ tot atât de somptuoas~ ca [i aceea din vechiul Babilon. Amplificarea siluetei nu era \ns~ realizat~ prin [aluri r~sucite, ci prin l~rgimea unor robe croite, cu poale trase \n sus \n fa]~ (probabil prin deplasarea spre fa]~ a r~scroielii gâtului) [i cu mâneci plisate \n evantai. ¥inuta solemn~, bog~]ia ]es~turilor viu colorate, \mpodobite cu motive \n rozete, barba [i p~rul buclat, ca [i unele piese ca pantalonii lungi [i pantofii [nurui]i, alc~tuiau un contrast izbitor cu simplitatea [i suple]ea costumului grecesc din aceea[i vreme. Fenicienii, care au dominat comer]ul \n primul mileniu \.Hr., au r~spândit produsele mesopotamiene \n lumea Mediteranei.

EVOLU¥IA COSTUMULUI Ultimele ecouri ale sistemului vestimentar
Exerci]iu: descifrarea drapajului feminin din Tello, Universitatea Na]ional~ de Arte, Bucure[ti

Palatul din Cnossos, Creta, cca. 1450 î.Hr.

stând pe vârful picioarelor; \n decora]ie domina linia \n spiral~ din podoabele de sârm~ de bronz r~sucit~, reg~sit~ [i \n decorul vaselor de ceramic~, [i \n cârlion]ii coafurilor. Tipul uman ideal nu mai tindea s~ \ntrupeze imaginea zeului, etern [i inaccesibil, ca \n Egipt, ci \[i g~sea perfec]iunea \n tinere]e, gra]ie [i elegan]~. Vârsta preferat~ era mai aproape de adolescen]~, iar calitatea principal~ era agilitatea gimnastului.

COSTUMUL ÎN CRETA ßI MICENE
Pær cârlionflat øi spirale de bronz

COSTUMUL ÎN CRETA
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Insula Creta, la distan]~ egal~ de Europa, Africa [i Asia, a fost o verig~ de leg~tur~ \ntre continente, un centru comercial [i cultural \nsemnat \ntre 2000 – 1400 î.Hr. (\n vremea Imperiului Mijlociu egiptean [i a celui babilonian). Dup~ erup]ia vulcanic~ distrug~toare din insula Santorini, civiliza]ia cretan~ a fost transplantat~ pe solul european \n Peloponez, la Tirint [i Micene, \ntre 1500 – 1100 \.Hr., fiind asimilat~ de civiliza]ia grecilor pe la anii 1000. Cadrul artistic • Cl~direa tipic~, palatul, cum era cel din Cnossos, avea propor]ii pe m~sura omului, spre deosebire de imensitatea zdrobitoare a construc]iilor egiptene, [i era prev~zut cu instala]ii asigurând confortul (sistem de \nc~lzire, ascensor etc.). Coloana]~ru[, sub]iat~ la baz~, sugera silueta uman~

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Ve[mintele conturau siluete de dimensiuni mai reduse, subliniind mi[carea. Importan]a sporit~ a femeii \n societatea cretan~ (ea putând fi [i preoteas~) explic~ dominanta feminin~ a costumului. Sculptural, corpul era sub]iat prin talia strangulat~, ca de viespe, accentuat~ de pozi]ia cambrat~. Coloristic, documentele oferite de picturile murale redau costume cu o cromatic~ vie, (vi[iniu [i albastru ca marea).

Pariziana, fresc~, Palatul din Cnossos, Creta, Muzeul Heracleion

Vas de Kamares, Creta, Muzeul din Phaistos

COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, peste p~rul negru lung, \n [uvi]e ondulate, cu bucle pe frunte, prin]ii purtau coroane de flori sau pene. Pe trup, singura \mbr~c~minte era un [enti de pânz~, acoperind [alele, care avea, spre deosebire de cel egiptean, o form~ triunghiular~ cu un col] ascu]it \n fa]~, tras \n jos de greut~]i, eventual de o re]ea cu perle, [i putea fi alc~tuit din dou~ piese separate, fixate \n cing~toare [i l~sând coapsele descoperite. Talia era strâns~ \ntr-un cordon lat din piele, ca un corset. Drept bijuterii, bra]ele [i picioarele goale erau \mpodobite cu br~]~ri colorate.

33

Costume cretane

Prin]ul cu flori de crin, Cnossos, secolul al XIV-lea î.Hr.

tipic~ era fusta larg~, cu benzi orizontale, probabil volane sau fuste suprapuse, prins~ \n talie cu cordon-corset. Cuta vertical~ a fustei, din mijlocul fe]ei, rezultat~ probabil din \mp~turire, a f~cut pe unii cercet~tori s~ cread~ c~ este vorba de o fust~-pantalon. Deasupra, un [enti r~scroit pe coapse d~dea efect de [or].

COSTUMUL ÎN MICENE
În cetatea cu ziduri ciclopice, locuitorii purtau costume de tip cretan, dar mai groase, adaptate condi]iilor climaterice mai aspre.

Costum micenian: osta[, ornament, femeie

Zei]a cu [erpi, secolul al XVI-lea î.Hr., Cnossos, Creta, Muzeul din Heracleion

COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul era piept~nat cu cârlion]i rotunzi pe obraji (accroche-coeur). Ochii mari, apropia]i, erau foarte farda]i. Pe trup, bustul era uneori dezgolit, ca \n Egipt, vesta format~ dintr-o broboad~ necroit~, având doar spate [i mâneci scurte; uneori aceasta era \nlocuit~ de tunica de origine asirian~. Piesa 34

Tauromachia, fresc~, cca. 1450 î.Hr., Palatul din Cnossos, Creta, Muzeul din Heraclion

35

COSTUMUL ÎN NORDUL EUROPEI, ÎN EPOCA BRONZULUI
Mini-jupa din mormântul de stejar

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între 1500 – 1200 \.Hr., \n timp ce \n Egipt \nflorea Imperiul Nou, \n Mesopotamia domina Babilonul, iar civiliza]ia micenian~ se afla la apogeu, \n nordul Europei tr~iau popula]ii \n stadiul epocii bronzului. Îndeletnicindu-se \ndeosebi cu naviga]ia, vân~toarea, cre[terea vitelor, nordicii erau pricepu]i \n lucrarea lemnului, cioplindu-[i cor~bii, case [i morminte. Se presupune existen]a unor schimburi comerciale cu regiunea mediteranean~, c~reia ace[tia \i furnizau chihlimbar, primind \n schimb scoici, podoabe de bronz spiralate de tip cretan [i poate [i anumite forme de \mbr~c~minte. Idealul uman e greu de reconstituit, din lipsa imaginilor reprezentând pe cei care au tr~it pe atunci. În schimb, \n Danemarca [i Germania s-au p~strat costume \ntregi \n morminte din trunchiuri de stejar, despicate, scobite ca albii, apoi \nchise ermetic [i izolate de aer cu p~mânt [i pietre, [i ulterior acoperite de mla[tini, care le-au asigurat conservarea pân~ \n secolul al XX-lea, când au fost g~site. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Clima mai aspr~ cerea \nvelirea cu ve[minte mai groase, strânse pe trup [i variind dup~ sezon. Sculptural, silueta era u[or \ngro[at~ prin \mbr~c~minte, un strat de haine era mulat pe corp, l~sând libertatea mi[c~rilor, al doilea, larg, asigura un plus de c~ldur~, conferind totodat~ prestan]~.

Podoabe din sârm~ de bronz, Halle Landesmuseum fur Vorgeschichte

36

de baie era r~sucit~ o tunic~ necusut~, \nchis~ pe un um~r cu o curea de piele [i nasturi de os sau de bronz, strâns~ \n talie cu un [nur de lân~. Deasupra se purta o pelerin~ oval~, formând guler-[al. Printre piesele de \mbr~c~minte din morminte mai figura un [al \ngust. Drept \nc~l]~minte, pulpa piciorului era \nvelit~ \n obiele, ca [i laba, vârât~ \n opinci [nuruite, f~cute din piele sau blan~. COSTUMUL FEMININ Pe cap, se folosea plasa din p~r de cal sau boneta \mpletit~, ca un p~trat \ncre]it \n frunte [i la ceaf~. Pe trup, se \mbr~ca o bluz~ kimono, de croial~ ingenioas~, \mpodobit~ cu dantele cro[etate, [i o fust~ de var~, scurt~, (mini) r~sucit~ de dou~ ori \n jurul taliei, f~cut~ din [nururi prinse sus [i jos, amintind fusti]a de fibre vegetale purtat~ de

Costum feminin mini, Copenhaga, Statens Museum for Kunst

Costum b~rb~tesc din Trindhoj, Copenhaga, Statens Museum for Kunst

Pictural, despre culorile costumului se [tie prea pu]in; lâna era probabil vopsit~ cu esen]e vegetale, mai ales \n brun [i galben. Materialele folosite erau groase; la \nceput croite din bl~nuri, hainele erau \n al II-lea mileniu \.Hr. din ]es~turi de lân~, unele flau[ate, imitând blana, \mpodobite cu cus~turi sau \mpletituri. COSTUMUL BÅRB ÅTESC Pieptenii, pomezile [i cu]itele de ras g~site \n morminte dovedesc \ngrijirea p~rului [i raderea b~rbii. Capul era acoperit cu o bonet~ \nalt~, turtit~ \n v\rf, din blan~ sau ]es~tur~ de lân~ mi]oas~. Pe trup, peste pantalonii scur]i ca ni[te chilo]i

Costum feminin de var~, costum b~rb~tesc, costum de iarn~ (sus), tiparele lor (mijloc), c~ciul~, bonete [i opinc~ (jos)

africani, sau alt~ fust~ de iarn~ – lung~ (maxi). Ca \nc~l]~minte, ciorapii-obiele [i opincile de piele erau ca [i cele b~rb~te[ti. Principalele accesorii erau podoabele-bijuterii din sârm~ de bronz \n spirale, catarame, br~]~ri, inele etc. [i paftaua, ca un scut bombat, prins~ de femei pe piept sau la cing~toare, r~mas~ pân~ azi \n costumul popular din nordul Europei. Aceasta s-a p~strat în costumele din nordul Germaniei ajungând pân~ în Transilvania o dat~ cu migra]ia sa[ilor, împodobindu-se ulterior cu pietre semipre]ioase [i asortându-se cu celelalte podoabe, cordonul [i acele scufiei.

37

Templu în stil doric, Parthenonul, secolul al V-lea î.Hr. Atena, Acropole

material, ca \n Orient. Costumul a urmat fidel evolu]ia general~ a stilurilor grece[ti, reflectând dezvoltarea concep]iei generale antropocentrice, \n diferitele ei etape.

EPOCA HOMERIC Å

COSTUMUL ÎN GRECIA ANTICÅ
Construcflii necimentate øi veøminte necusute

(secolele IX–VIII \.Hr.)

Din Iliada [i Odiseea reiese c~, \n condi]iile de via]~ rudimentare din epoca r~zboiului troian, grecii purtau haine simple dar viu colorate, potrivite tenului mediteranean [i soarelui puternic.

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Pe teritoriul grecesc – \n Peloponez, insulele M~rii Egee, coasta de vest a Asiei Mici [i sudul Italiei, mai târziu \n Macedonia – s-a constituit, \ncepând din secolele IX – VIII \.Hr., civiliza]ia elenic~, element fundamental al civiliza]iei europene. Clima relativ blând~ din aceste teritorii \ng~duia acoperirea sumar~ a corpului, iar ocupa]iile principale – naviga]ia [i p~storitul – cereau haine comode. Evolu]ia societ~]ii grece[ti spre democra]ia sclavagist~ a redus pr~pastia dintre extremele sociale, p~strând doar pe cea dintre cet~]enii liberi [i sclavi. Cadrul artistic • Templele, ca [i statuile Greciei antice nu impresionau prin dimensiunile zdrobitoare, ca \n Egipt sau Mesopotamia, ci erau cl~dite mai pe m~sura omului, stârnind admira]ia datorit~ armoniei depline a tuturor p~r]ilor componente. În contextul culturii grece[ti, bazat~ pe ra]iune, frumuse]ea era asociat~ structurii compozi]ionale clare, mai mult decât bucuriilor tactile stârnite de 38

EPOCA ARHAICÅ
(secolele VII–VI \.Hr.)

Femei în peplos doric, Vasul François, secolul al VI-lea î.Hr., Floren]a, Museo Archeologico

Ca urmare a mi[c~rilor popula]iei (acheene, doriene, ioniene), s-a diferen]iat portul regiunilor vestice de al celor estice (redat \n detaliu pe vasele de lut cu siluete negre). În Apus, \n special \n sudul peninsulei italice, \n cadrul ordinului doric, \n ambian]a cl~dirilor cu volume masive, robuste, \n statuile arhaice s-a cristalizat noul ideal uman, armonios construit, al Greciei antice. STILUL DORIC Trupul s~n~tos nu era ascuns, ci doar acoperit de haine, uneori foarte sumare, realizate prin draparea ]es~turii necroite. Sculptural, costumul modela volume cilindrice, statice, animate pictural de culoarea motivelor decorative ]esute \n materialul suplu, dar gros, al stofei de lân~ gen homespun.

COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul lung, bogat, coborând pe frunte, era rulat \n coc sau \mpletit \n coad~ [i prins cu cordelu]~ sau panglici; barba era \nsemnul vârstei mature.

Costume în stil doric

Templul în stil ionic dedicat Victoriei f~r~ aripi, secolul al V-lea î.Hr., Atena

COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul bogat era strâns \n coc la spate sau era l~sat \n [uvi]e ondulate pe umeri. Pe trup, tunica (peplos) era o ]es~tur~ dreptunghiular~, r~sucit~ \n jurul trupului, \n form~ tubular~, destul de strâmt~ [i rigid~, prins~ pe umeri cu ace (spatele peste fa]~), marginea r~sfrânt~ formând un ilic. Cele dou~ ace-bro[e erau legate \ntre ele cu un l~n]i[or. Pelerina (himation) avea dimensiuni de [al mic sau de broboad~ mare. STILUL IONIC

Pe trup, tunica (chiton) dreptunghiular~, prins~ pe um~r, era scurt~ pentru uzul zilnic [i lung~ pentru ceremonie, \mpodobit~ cu motive decorative (dedesubt se purta, probabil, o leg~tur~ pe [ale, gen [enti). Pelerina (himation) de aceea[i form~, drapat~ liber, mai mic~ pentru militari sau mai mare pentru civili (hlamida) era purtat~ [i singur~, f~r~ chiton. În picioare cet~]enii liberi \nc~l]au sandale, pe când sclavii umblau descul]i.

Vasul Hercule, 520 î.Hr., Paris, Luvru

În est, corespunzând ordinului ionic de pe coasta Asiei Mici, arhitectura [i decora]ia aveau forme mai elegante [i delicate, mai bogat ornamentate, cu unele influen]e orientale, coloana sub]ire cu caneluri fine [i capitel cu volute fiind uneori \nlocuit~ de cariatid~. ßi \mbr~c~mintea era mai luxoas~, mai ales cea feminin~, din pânz~ sub]ire apretat~ [i plisat~ cu unghia, stând mai ]eap~n~, mai pu]in mulat~ pe corp. Peplos-ul (similar chitonului b~rb~tesc) era de l~rgime dubl~ (pentru plisare) [i ridicat \n talie printr-un cordon ascuns, formând un fald ca o basc~ (kolpos).

Cor~, secolul al V-lea î.Hr., Atena, Muzeul de pe Acropole

Costum b~rb~tesc în stil ionic

Friza Parthenonului, secolul al V-lea î.Hr., Atena, detaliu

40

Friza Parthenonului, secolul al V-lea î.Hr., Atena, detaliu

41

Friza Parthenonului, secolul al V-lea î.Hr., Atena

EPOCA CLASICÅ
(secolele V – IV \.Hr.)

Odat~ cu formarea stilului clasic grecesc, la Atena s-au contopit ordinele doric [i ionic \n construc]iile Acropolei, ca \n templul Parthenonului. Idealul de frumuse]e cel mai \naintat al societ~]ii de democra]ie sclavagist~, rezultat dintr-o armonioas~ dezvoltare psihofizic~, plin de for]~ [i demnitate, a fost \ntrupat de sculpturi, ca de pild~ Doriforul de Policlet, Zeus sau Atena de Fidias. Pornind de la observarea direct~ a nudului pe terenurile de sport, arti[tii plastici au formulat antropometria clasic~ greac~, descoperind \n rela]iile dintre p~r]i [i dintre acestea cu \ntregul o armonie organic~. Între etajele fe]ei era, de asemenea, un raport echilibrat, nefiind exagerate nici fruntea, asociat~ cu activitatea intelectual~, [i nici maxilarele, exprimând for]a, iar nasul grecesc, \n continuarea frun]ii, f~r~ scobitur~ \ntre ochi, contopea etajul superior (cerebral) cu cel median legat de sim]ire. Simetria perfect~ dintre partea dreapt~ [i cea stâng~ d~dea fe]ei statuilor clasice o lips~ de expresie, o impasibilitate inuman~. Aceasta ar putea fi explicat~ probabil [i prin modelele actorilor din teatru care, purtând masc~, nu jucau prin mimic~, ci doar prin gesturi vizibile de la distan]~.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Dup~ r~zboaiele cu per[ii, \n epoca mi[c~rilor patriotice, \n costum s-au accentuat tr~s~turile locale, vizibile mai ales \n draparea liber~ a hainelor pe corp. Sculptural, ]es~tura supl~, prins~ doar u[or pe umeri [i \n cordon, sublinia atitudinea trupului, c~zând \n falduri verticale \n pozi]ie dreapt~ [i formând pliuri oblice la cea mai mic~ mi[care, ca \n pasul schi]at de cariatidele Erechteionului. Pictural, coloritul era intens [i variat, redat fidel de figurinele de Tanagra, [i nu de statuile de marmur~ alb~. Materialul folosit era stofa din lân~, ca \n costumul din cadrul stilului doric, dar mai sub]ire [i mai u[oar~. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul era tuns scurt, \n bucle, fa]a tinerilor

Cariatid~, templul Erechteion, secolul al V-lea, Atena, Acropole

Simetria fe]ei: Capul blond, secolul al V-lea î.Hr., Atena, Muzeul de pe Acropole

era ras~, pe când b~trânii sau demnitarii aveau barb~ (ca Zeus [i Pericle). Se purtau p~l~rii din piele sau fetru, rotunde, f~r~ bor, ca o jum~tate de sfer~ (pilos) sau \nalte, cu bor, ca aceea a lui Hermes (petasos), sau boneta frigian~, cu mo] spre fa]~ (\ntâlnit~ [i azi \n Portugalia sau Italia). Pe trup, un [tergar \nnodat, formând un fel de slip, era singura \mbr~c~minte a sclavilor la muncile câmpului, la culesul strugurilor sau m~slinelor. Sclavii mai purtau, eventual, un chiton scurt prins pe amândoi umerii sau doar a[ezat pe um~rul stâng, l~sând mâna dreapt~ liber~. Chitonul scurt era \mbr~cat zilnic [i de sportivi sau

42

Drapaje grece[ti în epoca clasic~: chiton-peplos simplu, cu diploidion, cu colpos, cu diploidion [i colpos, himation masculin [i feminin

me[te[ugari. Pentru ceremonii, demnitarii [i oratorii, dar [i actorii [i muzican]ii se \nve[mântau \n chiton lung pân~ la glezne. Pelerina (himation) era drapat~ f~r~ a fi prins~. Ea se purta [i f~r~ chiton, putea fi a[ezat~ oblic pe um~rul stâng, l~sând um~rul drept gol, sau se putea \mbrobodi pân~ la b~rbie. Ca s~ cad~ bine, avea greut~]i cusute la col]uri. În picioare se purtau sandale. COSTUMUL MILITAR Pe cap, coiful metalic se deosebea prin creasta ca de coco[, alungit~ antero-posterior, ap~rând de sabie coloana vertebral~. Pe trup, peste chitonul de lân~, scurt, era \mbr~cat~ cuirasa ca un pieptar, acoperind tot trunchiul, din piele sau pânz~ cu pl~ci de metal, completat~ de ap~r~toare pentru bra]e (brasarde) [i picioare (jambiere). Pelerina scurt~ (clamis) din lân~ c~lduroas~, ro[ie-brun~, acoperea umerii, l~sând libere mi[c~rile. Armele erau: sabia cu teac~ dreptunghiular~, lancea, pumnalul [i scutul circular bombat. COSTUMUL FEMININ Pe cap, coafurile puneau \n valoare p~rul bogat, piept~nat simetric, cu c~rare la mijloc [i coc

Statuet~ de Tanagra, secolul IV - I \.Hr., Paris, Muzeul Luvru

Statuet~ de Tanagra, secolul IV - I \.Hr., Berlin, Antiquarium

43

Atena cu casc~, secolul al V-lea \.Hr., Atena, Muzeul de pe Acropole

sus]inut de panglici sau e[arf~ lat~. Culoarea preferat~ era blond-ro[cat (de exemplu coafura „lampadion“). Pe strad~, capul era acoperit cu basma r~sucit~ [i legat~ la spate sau cu p~l~rie de pai cu co[ule], peste himation. Pe trup, tunica (peplos) larg~, drapat~ era piesa principal~ purtat~ prin cas~, permis~ [i sclavelor. Nu mai avea motive ]esute, ci doar borduri colorate, [i era despicat~ pe dreapta sau cusut~. L~rgimea ]es~turii putea fi l~sat~ de pe umeri pe bra]e, formând mâneci prinse cu nasturi din loc \n loc. Cu timpul, volanul r~sfrânt (diploidion) a devenit o pies~ separat~, ca o bluz~. Mantia (himation) era obligatorie pe strad~, acoperind capul [i l~sând s~ se vad~ doar ochii [i nasul. În picioare se \nc~l]au sandale. 44

Victorie legându-[i sandaua, secolul al V-lea \.Hr.,Templul Victoriei Aptere, Atena

Ca accesorii, p~strând efectul de ansamblu al siluetei, bijuteriile erau m~runte, putând fi v~zute doar de aproape, [i suple, ca [i faldurile mobile ale ve[mintelor, fiind, de aceea, alc~tuite din piese mici, articulate cu l~n]i[oare, formând coliere, cercei, br~]~ri.

P~l~rii grece[ti necusute

EPOCA ELENISTIC Å
(secolele III - I \.Hr.)

În noile state-monarhii orientale sclavagiste – \nchegate pe ruinele imperiului lui Alexandru cel Mare din secolul al IV-lea \.Hr.– cultura [i-a pierdut treptat caracterul democratic, iar arta m~sura uman~, ajungându-se la supradimension~ri \n arhitectur~ [i decora]ie (ca de exemplu \n mausoleul din Halicarnas). În Egipt, Mesopotamia, Pergam, Rhodos etc. tradi]iile grece[ti s-au \mbinat cu cele orientale. Principiul frumuse]ii ob]inute prin perfecta armonizare a formei a fost \nlocuit cu predilec]ia pentru o ornamentare str~lucitoare,

bogat~, mascând propor]iile. ßi \n costum au p~truns mode asiatice cerute de luxul curtean. S-au introdus \n Grecia bumbacul [i m~tasea, \n insula Cos se ]esea un nou material foarte sub]ire, „coan“, rochiile erau brodate cu fir de aur [i argint, bijuteriile erau mai complicate. Costumul de teatru avea rolul de a contura personajul \n condi]iile scenei \n aer liber, corectând prin supradimensionare efectul de emaciere a luminii. Figura era amplificat~ prin masc~ (n~scut~ \n serb~rile dionisiace), aceasta având rolul de a fixa [i accentua tr~s~turile personajelor interpretate doar de b~rba]i [i de a dirija vocea ca o pâlnie. Executat~ din pânz~

Draparea peplosului, exerci]iu Universitatea Na]ional~ de Arte Bucure[ti

Sofocle, secolul al V-lea î.Hr., Roma, Museo Laterano

Coafuri [i bijuterii din Grecia antic~

apretat~, modelat~ [i pictat~, strâns~ cu curele, masca a evoluat \n pas cu sculptura, de la surâs stereotip arhaic la lini[te clasic~, apoi, \n elenism, la grimas~. Supradimensionarea era ob]inut~ prin peruca \nalt~ (oncos), v~tuirea costumului, \mpodobit cu ornamente mari [i intens colorate, ca [i prin \nc~l]~mintea special~, cu talpa groas~ pân~ la 30 de centimetri (coturni).

PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Grecii au \ntemeiat colonii pe ]~rmul M~rii Negre, la Tomis (Constan]a), Callatis (Mangalia), Histria etc. Statuetele din lut colorate de tip Tanagra, lucrate aici, redau fidel costuma]ia purtat~ \n aceste centre, cu care localnicii getodaci aveau, desigur, schimburi continue.

Sanda greceasc~

Stilul lui Scopas: Grecoaic~ pe strad~, secolul al II-lea î.Hr., N.Y., Metropolitan Museum

46

Templul lui Lakshmana din Khajuraho, secolul al XI-lea, India

Buddha (care a tr~it \n secolul al V-lea \.Hr.) era la \nceput pomenit \n imaginile sacre doar aluziv – \n fa]a tronului s~u gol se vedeau pe jos doar urmele t~lpilor lui. Dup~ incursiunea grecilor, Buddha a fost reprezentat \n drapajul specific acestora, dar cu un aspect mai conven]ional. Semnele lui distinctive sunt protuberan]a din vârful capului (simbolizând \n]elepciunea) [i urechile mari cu lobul alungit de purtarea cerceilor \n vremea cât a tr~it princiar (sugerând c~ aude tot ce se petrece \n lume). Cadrul artistic • Arta Indiei s-a distins \n toate timpurile printr-o luxuriant~ vitalitate, exprimat~ atât de arhitectura templelor cu forme prolifice
Cuplu, relief din Nagarjuniconda Amaravati, secolul II - IV, India

COSTUMUL ÎN INDIA
Temple din sculpturi øi îmbræcæminte din bijuterii

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Civiliza]ia Indiei, ale c~rei \nceputuri dateaz~ din mileniul al III-lea, ca [i cele din Egipt sau China, s-a afirmat cu deosebit~ originalitate \n epoca de \nflorire a Greciei antice, \n prima jum~tate a mileniului I \.Hr., când brahmanismul ca [i budismul consemnau aspra stratificare social~ a statului sclavagist. Leg~turile cu celelalte state ale Orientului Antic, apoi cu lumea mediteranean~ (prin campaniile lui Alexandru cel Mare) au permis unele interferen]e, vizibile atât \n artele plastice, cât [i \n costum.

de vegeta]ie exotic~ (de exemplu cele de la Mavalipuram sau Ellore, din secolele VI–VIII), cât [i de sculptura [i pictura reprezentând oameni sau animale, cu volume expansive, siluete unduioase. Idealul de frumuse]e \n India a fost \ntotdeauna impregnat de o fireasc~ senzualitate, prezent~ [i \n imaginile care \mpodobeau templele; trupul se \nf~]i[a ca o plant~ plin~ de sev~, neted, rotund, cu gesturi gra]ioase de dans. Din evolu]ia milenar~ a costumului indian se desprind câteva constante. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Clima cald~ nu cerea acoperirea corpului, \n schimb nevoia unor distinc]ii sociale foarte complicate a dus la diferen]ieri costumare, prin form~ [i culoare (vizibile \n special \n 47

Apsara din Tra-kien, Campa, Tourane, Vietnam, Musée Archéologique

bumbacul (ca m~tasea \n China, inul, \n Egipt sau lâna, \n Mesopotamia), \n ]es~turi sub]iri, str~vezii. Bijuteriile de aur sau de argint cu pietre pre]ioase constituiau o component~ \nsemnat~ a costumului, lan]urile [i colierele atârnate la gât, \n talie, pe coapse [i la \ncheieturi alc~tuind uneori singura \mbr~c~minte a personajelor sacre [i a dansatoarelor. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, turbanul era purtat de hindu[i, precum [i de musulmani mai târziu, marcând deosebiri de religie, cast~, sect~, familie (cel mai frecvent era alb [i ro[u, putând avea toate culorile curcubeului, rar negru). Fa]a era ras~, uneori cu barb~. Pe trup, deseori gol, peste [ale era \nnodat doar un [tergar. Dintr-o bucat~ mai mare de ]es~tur~ r~sucit~ \n jurul fiec~rui picior puteau fi drapa]i pantalonii lungi (dhoti), prin[i cu cing~toare. Picioarele erau goale sau cu sandale. COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul negru, bogat, era strâns \ntr-un coc mare, l~sat pe ceaf~. Pe trup, \n antichitate, ]inuta de ceremonie fiind cu bustul gol – ca \n Creta – mai târziu o bluz~ scurt~ cu mâneci scurte ([oli) acoperea doar pieptul. Peste o fust~ lung~, eventual \nlocuit~

Femeie în sari, secolul al II-lea, Mathura, India, Muzeul de Arheologie

cu pantaloni de tip dhoti, era drapat principalul ve[mânt, un v~l dreptunghiular (sari) acoperind [oldurile, trecând oblic peste piept [i putând fi tras pe cap \n prezen]a str~inilor. Picioarele erau goale. Bijuteriile erau bogate, plasate pe \ntreg corpul. Pe aripa nasului era prins un inel sau era \ncrustat~ o piatr~ pre]ioas~ (d~ruit~ de logodnic [i menit~ s~ stea mereu „sub ochi“), urechile erau perforate de jur \mprejur de câte zece g~uri pentru cercei, mai multe coliere erau petrecute dup~ gât [i \n jurul taliei, br~]~ri strângeau \ncheieturile mâinilor [i gleznele, iar inelele \mpodobeau degetele de la mâini [i de la picioare. EVOLU¥IA COSTUMULUI În evul mediu (secolele X – XV), India a fost ocupat~ treptat de musulmani, rezultatele asimil~rii creatoare a artei islamice fiind vizibile mai ales \n epoca urm~toare Rena[terii europene (secolele XVI – XVII). În aceast~ perioad~ arta Indiei a fost cunoscut~ mai ales prin circula]ia unor obiecte de art~ decorativ~ ca armele damaschinate sau [alurile de Ka[mir. În perioada st~pânirii islamice, deoarece musulmanii cuceritori erau opri]i de a lua ceva de la femei, indienii \[i investeau averea \n bijuteriile so]iilor lor.
Diferite moduri de a drapa sariul indian [i draparea pantalonului dhoti, reconstituirea autorului

marea varietate a turbanelor) ca [i prin averea etalat~ \n mul]imea bijuteriilor. Ve[mintele de baz~ erau necroite (pantalon, mantie, turban), asemenea celor grece[ti, dar drapate \n linii [erpuite. Sculptural, trupul era pus \n valoare, strâns mulat de drapaj, reliefând volume mari, sferice sau cilindrice. Pictural, acestea erau unificate de pete mari de culoare, \n cadrul c~rora intervenea, ca o vibra]ie m~runt~, decorul imprimat sau brodat ca [i lic~rirea bijuteriilor. Coloritul cuno[tea o infinit~ bog~]ie de nuan]e, peste dou~ sute. Materialul principal al ve[mintelor era \n India

Flautist, Mormântul leoparzilor, secolul al V-lea î.Hr.,Tarquinia

sculptur~ [i o pictur~ remarcabile prin vigoare [i ritm, creând premisele artei romane (de exemplu Apollo din Vei, amintind statuile zâmbitoare grece[ti, picturile reprezentând dansuri din Mormântul leoparzilor etc.). Idealul de frumuse]e uman~ era mai robust decât cel grecesc, cu trupul mai bine legat; prin costum se urm~rea alungirea siluetei (cu ajutorul bonetei \nalte [i al pantofilor cu vârful ascu]it), \n sensul statuetelor filiforme g~site \n morminte, care l-au inspirat pe Giacometti. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Îmbr~c~mintea pornea de la cea de origine mesopotamian~, cu c~ma[a croit~, cu mâneci, ca [i de la cea greceasc~, drapat~ liber, p~strând cele dou~ straturi, dar acordând o mare importan]~ himationu-lui, care va deveni toga.

Osta[i etrusci, Roma, Vila Giulia Ofranda cupei, Mormântul baronului, secolul al VI-lea î.Hr., Tarquinia

COSTUMUL ETRUSC
Italia, înaintea Romei

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Arta, ca [i costumul etrusc, au format veriga de leg~tur~ \ntre tradi]ia precedent~ greceasc~ [i cea urm~toare, roman~, Etruria având un rol similar cu cel al Cretei \ntre Egipt [i Europa. Etruscii, veni]i din Asia Mic~ la \nceputul primului mileniu \.Hr., au format principala popula]ie \n centrul peninsulei italice, \ntre fluviul Arnus la nord [i zona Pompei la sud, atingând apogeul culturii \n secolele VI – V \.Hr. Cadrul artistic • Influen]a]i de civiliza]ia [i arta Greciei arhaice, dar [i de cele orientale, etruscii au creat o arhitectur~ proprie, fortificat~, o 49

Dans, Mormântul din Ruvo, secolul al V-lea \.Hr. Napoli, Muzeul Na]ional

Sculptural , costumul \ncerca s~ amplifice trupul atât pe vertical~, prin lungirea extremit~]ilor, cât [i pe orizontal~, prin draparea mantiei pe lat. Pictural, etruscii preferau culori tari, majore, vizibile \n picturile funerare. Materialele folosite par s~ fi fost foarte diverse, dup~ originea lor european~ sau asiatic~. COSTUMUL B ÅRB ÅTESC Capul era \n~l]at de boneta de forma unui stup, iar p~rul era prins deseori \ntr-o plas~.
Pereche, sarcofag, Caere, secolul al VI-lea î.Hr., Paris, Luvru

Pe trup era \mbr~cat un chiton drapat sau o tunic~ strâns~ pe corp. Pelerina purtat~ cu sau f~r~ chiton era \ns~ piesa cea mai important~. ¥es~tura dreptunghiular~, colorat~, eventual cu borduri contrastante, era pliat~ pe diagonal~ [i a[ezat~ \n diferite feluri: pe spate, ca o pelerin~, sau \n fa]~ cu capetele aruncate peste umeri sau \nf~[urat~ ca o fust~ lung~. În toate cazurile, cutele curbe ale drapajului prefigurau toga. Înc~l]~mintea, \nchis~, cu vârf ascu]it [i ridicat, era alungit~ la c~lcâi (ca [i cea a hiti]ilor din
Afrodita, secolul al V-lea \.Hr., Paris, Luvru Umbr~, Volterra, Muzeul Etrusc

Asia Mic~, a[a cum va reapare \n gotic) sau \mbr~când gleznele, ca cizma. COSTUMUL FEMININ Pe cap, coafura era \n~l]at~ de diademe, deseori cu perle, iar p~l~ria era \nalt~, la fel cu cea b~rb~teasc~. Pe trup, chitonul doric [i ionic au fost preluate pe rând, ca [i tunica mulat~ pe trup, acoperite cu pelerina larg~, deseori \n culori contrastante. Înc~l]~mintea era ca [i cea b~rb~teasc~.

Colosseum, secolul I, Roma

COSTUMUL ÎN ROMA ANTICÅ
Curba arcului în faldul togii

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Constituit~ ca republic~ la finele secolului al VI-lea \.Hr., Roma a cucerit ]~rile din bazinul Mediteranei, Galia, Peninsula Balcanic~ [i Asia Mic~ \n secolele II – I \.Hr., alc~tuind cel mai mare imperiu al Europei antice \n secolele I – IV d.Hr., cu o remarcabil~ civiliza]ie [i cultur~. Experien]a popoarelor lumii antice [i \n special civiliza]ia [i arta Greciei au fost r~spândite \n Europa datorit~ \ntinderii statului roman din Italia pân~ \n Anglia, \n Spania, pe Coastele M~rii Negre [i \n Iran.
Atrium roman, secolul I, Pompei, Casa Vetti

Cadrul artistic • Pentru administrarea vastului teritoriu, romanii au construit [osele, apeducte, au cl~dit stadioane, bazilici [i temple de mari dimensiuni, deseori cu planuri rotunjite (ca Pantheonul), cu ziduri masive [i deschideri \n arcuri semicirculare, cum sunt cele de la Colosseum [i au amplificat locuin]ele, cu mai multe etaje. I d e a l u l u m a n • Mai mult ingineri decât arhitec]i, istorici [i prozatori decât poe]i, romanii erau mai pu]in \nclina]i s~ caute frumuse]ea atemporal~, pre]uind mai degrab~ virtu]ile utile statului: for]a de convingere a oratorului, b~rb~]ia [i st~pânirea de sine a militarului. Tipul preferat era sportiv, dar mai vânjos decât cel grecesc, cu umeri mai la]i, gâtul mai gros, iar costumul amplifica ponderea [i prestan]a. Idealul de frumuse]e feminin a evoluat, de asemenea, de la armonioasa echilibrare a tuturor \nsu[irilor umane, realizat~ \n modelele Greciei clasice, apreciate \n Roma republican~, la afirmarea superiorit~]ii rangului prin forme m~re]e [i bog~]ie ostentativ~, prezente [i \n elenism [i reluate \n Roma imperial~. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Pornind de la o vestimenta]ie sobr~ \n vremea republicii, costumul a devenit \n imperiu modalitatea diferen]ierii b~rba]ilor de femei, a cet~]enilor liberi de sclavi sau a romanilor de str~ini (ca un mijloc de discriminare). În compara]ie cu costumul grecesc, destul de asem~n~tor pentru ambele sexe, \n cel roman \mbr~c~mintea b~rb~teasc~ – potrivit~ func]iilor publice – s-a deosebit de cea
Împ~ratul Octavian Augustus, secolul I, Roma, Museo delle Terme

feminin~, destinat~ vie]ii retrase \n interior. Sculptural • Pe când costumul feminin a r~mas mai departe de croial~ greceasc~, cel masculin a dezvoltat drapajul etrusc \n tog~, amplificând silueta [i mascând \n parte corpul prin pliurile curbe, independente de mi[care. Pictural, culoarea \n \mbr~c~mintea b~rb~51

Evolu]ia tunicii, (purtat~ sub tog~ [i dup~ dispari]ia togii), draparea togii pe tiparul ei

teasc~ avea semnifica]ii sociale precise, marcând rangul, func]ia, vârsta etc.; costumul feminin era mai variat, ve[mintele având fa]a [i dublura de tonuri diferite. Materialele folosite erau ]es~turi din lân~ mai groase pentru hainele b~rb~te[ti, sub]iri [i fine pentru cele feminine, \nso]ite de multe bijuterii. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul lung [i barba, din primele secole, au fost \nlocuite \n epoca clasic~ de p~rul scurt [i fa]a ras~ care conveneau vie]ii practice, sold~]e[ti, urmând ca la sfâr[itul imperiului, o dat~ cu cre[tinismul, s~ revin~ barba. Cununa de laur, din frunze naturale, apoi din aur, era \nsemn al triumfului. În c~l~torie se purtau p~l~rii asem~n~toare celor grece[ti sau glugi.

Sanda roman~ cu c~lcâi

Pe trup, tunica, o c~ma[~ din lân~ alb~, simpl~, prins~ pe umeri ca un chiton, f~r~ mâneci, mai târziu croit~ cu mâneci dup~ model oriental, era purtat~ de oricine, cu sau f~r~ tog~. Felul cum era strâns~ cu centura deosebea st~rile sociale: solda]ii o ridicau cel mai sus, pentru a se putea mi[ca liber, iar f~r~ cordon era semn de mare del~sare sau s~r~cie. Prin \nn~direa pe vertical~ a mai multor fâ[ii de pânz~ \ngust~ (]esut~ la r~zboi de cas~), bordurile colorate (cum sunt marginile galbene ale pânzei din care se fac c~m~[ile ]~r~ne[ti la noi) formau dungi, „clavi“, folosite ca semne distinctive sociale. Cele de purpur~ erau late (tunica laticlavia) pentru senatori, \nguste (angusticlavia) pentru cavaleri. Tunica din purpur~ brodat~ cu aur (palmata) \ntov~r~[ea „toga picta“ a \mp~ra]ilor. Toga din stof~ de lân~ (de dimensiuni de aproximativ 5 x 3,5 m) era u[or rotunjit~ la col]uri, pliat~ \n dou~ pe lungime [i drapat~ de mai multe ori \n jurul corpului, blocând bra]ul stâng, [i d~dea o \nf~]i[are masiv~, supradimensionat~. Toga \n culoarea natural~ a lânii, mai scurt~, constituia \mbr~c~mintea cet~]enilor obi[nui]i, fiind albit~ (candida) pentru func]ionarii publici [i b~trâni. ßi toga putea fi \mpodobit~ cu benzi (clavi) de purpur~ (pretexta, adic~ pre]esut~ dinaintea croirii), indicând func]ii oficiale, de magistra]i [i preo]i,

iar \n \ntregime purpurie (de la ro[u la bleumarin) pentru consuli [i \mp~ra]i. Cea din purpur~ cu aur (picta) era purtat~ de generali \n triumf, apoi numai de \mp~ra]i, (ve[mântul pre]ios apar]inând statului). Toga mai putea fi cenu[ie-brun~ (sordida) pentru delincven]i sau neagr~ \n semn de doliu. Sclavii [i str~inii purtau mantia dreptunghiular~ greceasc~ (pallium). EVOLU¥IA COSTUMULUI Toga, la \nceput mai pu]in ampl~, s-a l~rgit la maximum \n epoca imperial~. În ultima perioad~ a istoriei Romei, când mul]i str~ini au p~truns \n administra]ie – ajungând chiar \mp~ra]i – toga, nemaiavând rolul de a-i deosebi pe cet~]enii romani de cei str~ini, [i-a pierdut importan]a, fiind p~strat~ doar de

Inel cu camee, secolul I, g~sit la Poiana, jud. Gala]i, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie

Femei romane, Vila Misterelor, Pompei, 30, î.Hr.

53

sclavilor, pe când pe strad~ se purtau pantofii (calceus) care se deosebeau, ca [i toga, \n func]ie de starea social~, dup~ culoare: din piele brun~ pentru cet~]enii Romei, negri pentru senatori [i ro[ii pentru patricieni. La ]ar~, pe drumurile noroioase, se \nc~l]au bocanci. La Roma se producea \nc~l]~minte \n mare cantitate, cizmarii fiind grupa]i \n una din principalele bresle – colegii – , dar se importau [i papuci orientali (dreptul [i stângul la fel). COSTUMUL MILITAR Pe cap, casca din piele [i metal sau numai din metal era de tip grecesc, dar cu creasta mai mic~, eventual din p~r de cal sau pene, sau numai cu inel pentru ag~]at \n timpul mar[ului. Pe trup, tunica, ruginie, era mai scurt~ decât a civililor. Cuirasa (lorica segmentata) era din piele, cu pl~ci tari din talp~ sau metal aplicate pe umeri [i torace, sau din anouri (zale). Paveze din metal sau din piele ap~rau bra]ele [i gambele. Pantalonii, prelua]i de la gali, lungi pân~ sub genunchi (bruch sau cracae) au fost adopta]i [i de civili din secolul al III-lea d.Hr. Mantaua dreptunghiular~, prins~ pe um~rul drept cu fibul~, diferea dup~ dimensiuni: mai lung~ pentru comandan]i (paludamentum), mai scurt~, din lân~ de culoare \nchis~, pentru solda]i (sagum). Înc~l]~mintea consta din sandale \nalte cu c~lcâi compact, prinse cu curele, iar pentru ofi]eri, din pantofi (calceus) cu [ine de metal b~tute pe t~lpi (caliga sau caligula). Armele constau din s~bii, suli]e [i catapulte cu care se aruncau pietre peste ziduri. Costumul militar, practic, potrivit vie]ii active prin noile piese introduse de la popoarele nordice, s-a extins \n rândul popula]iei civile, formând baza costumului european din perioada evului mediu.

Osta[i romani, Columna lui Traian, secolul I, Roma

b~trâni [i r~mânând la urm~ numai ve[mânt de \nmormântare. Treptat, toga a fost \nlocuit~ pentru uzul zilnic cu piese mai practice, ca mantaua sold~]easc~, iar pentru costumele de ceremonie cu c~ma[a lung~ [i foarte larg~ (dalmatica), purtat~ de \mp~ra]i, \ncepând cu Diocle]ian, apoi din secolul al IV-lea [i de clericii cre[tini. Pelerina semicircular~, ca un clopot, cu sau f~r~ glug~, din stof~ de lân~ mi]oas~ sau piele (paenula), \mbr~cat~ de ]~rani, solda]i, 54

sclavi, apoi de or~[eni, numai pe vreme rea, s-a r~spândit cu timpul, fiind permis~ chiar senatorilor din secolul al III-lea d.Hr. În aceea[i epoc~ [i mantia de blan~ a fost preluat~ de Roma, de la germani, ca [i pantalonii pân~ sub genunchi. Înc~l]~mintea era important~ \n costumul roman, având \n vedere distan]ele care trebuiau parcurse pe jos; \n cas~ se purtau sandale (solae), care se desc~l]au la mas~, fiind permise [i

COSTUMUL FEMININ Pe cap, coafura de tip grecesc, cu coc, a fost dezvoltat~ [i complicat~, atingând apogeul \n epoca imperial~. Supradimensionarea era ob]inut~ prin crearea unor coafuri \n diadem~, cu bucle artificiale sau cozi false, sau prin peruci \ntregi din p~rul sclavelor nordice (de unde moda p~rului blond), \mpodobite cu ace, perle etc. Poetul Ovidiu scria despre coafuri \n Arta iubirii: „Sunt felurite frizuri. Alegând-o pe cea potrivit~, / Cere]i oglinzilor sfat, c~ci \n oglinzi sunt idei… / p~rul prelung [i bogat \i st~ uneia bine. O alta / [i l-a legat \n panglici strâns peste tâmple [i lins. / Una \[i prinde \n p~r, co pricepere fin~, agrafe / Alta \n plete a iscat lene[e valuri de m~ri / \ns~ cum nu po]i num~ra nicidecum \n via]~ / Câte albine-s \n roi, câte jivine-s \n Alpi, / Nu voi putea num~ra numeroasele voastre tertipuri / De-a v~ friza uimitor. Moda le schimb~ mereu“. Capul nu era mereu acoperit (ca \n Grecia), ci
Femeie cu peruc~, secolul I, Roma, Museo Capitolino

doar pentru ritualuri, cu un v~l, iar pe strad~ cu p~l~rii de soare (petasos) sau pentru c~l~torie, cu glug~. Pe trup, a ap~rut un al treilea strat (tunica intim~) din pânz~ sau m~tase [i un chilot [i un fel de sutien, din benzi drepte de pânz~, (purtate singure de sportive). Rochia (stola), ca [i peplosul grecesc, denumit la Roma peplum, era lung~ pân~ la p~mânt, eventual cu tren~, cu mâneci sau f~r~, de obicei din ]es~turi sub]iri, transparente, din lân~, bumbac sau m~tase \n culori deschise (verde ca marea,

Br~]ar~ [arpe, secolul I, Roma

g~lbui etc.) deseori cu broderii la tiv. Era strâns~ cu cordon [i uneori [i cu bretele încruci[ate, sus]inând sânii. Mantia (palla), echivalentul togii, era ca [i himationul grecesc, numit la Roma pallium, dreptunghiular~, din lân~, cu dublur~ de alt~ culoare, putând fi \nlocuit~ cu pelerina de c~l~torie (paenula). Ca \nc~l]~minte, pantofii (calceus) erau mai variat colora]i, albi, ro[ii, verzi, galbeni etc. Bijuteriile, la \nceput sobre, erau \n epoca imperial~ mari, vizibile de la distan]~: cercei mari, br~]~ri cu multe cercuri, cu cap de animal, \n form~ de [erpi, inele cu pecete, camee sau pietre colorate t~iate f~r~ fa]ete, fibule ca mari agrafe etc. 55

R~zboinic viking, figurin~ de bronz din Naestved, Zealand, Muzeul Na]ional al Danemarcei

COSTUMUL POPOARELOR DE STEP Å
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În stepele din centrul Asiei tr~iau \n mileniul I d.Hr. popoare de p~stori nomazi: hunii, sci]ii, sarma]ii, care au migrat \n diferite etape atât \n vest – spre Mesopotamia [i Europa, cât [i \n est – spre China, sau c~tre sud – spre India. Cadrul artistic • Locuind \n corturi – cum sunt [i ast~zi iurtele mongolilor – [i transportându-[i din loc \n loc gospod~ria, ei au folosit drept obiecte uzuale, dându-le o form~ artistic~, vasele din lut sau metal [i ]es~turile din lân~ (covoare, [aluri etc.). Idealul uman • St~pânul stepei era c~l~re]ul, mereu pe cal, puternic [i suplu.

Costumul, potrivit unei clime mai reci, cuprindea piese croite, strânse pe corp, din piele, blan~ sau stof~, haine [i pantaloni strâm]i. Considerate de romani ca o dovad~ a lipsei de civiliza]ie, ele au fost adoptate totu[i pe rând de armatele de ocupa]ie care, cu spirit practic, le-au recunoscut utilitatea. Din portul propriu-zis al acestor popoare s-a p~strat foarte pu]in, mai ales din pricina obiceiului inciner~rii mor]ilor. |n afara scuturilor [i a coifurilor cu coarne au mai r~mas doar podoabe metalice, coliere r~sucite purtate la gât de b~rba]i (torques), br~]~ri, cercei, agrafe (fibule), catarame, nasturi din aur sau argint, cu coral sau emailuri. Practicile vestimentare folosite \n nordul Europei erau, de fapt, acelea[i cu cele cunoscute pe aria de origine a popoarelor nomade, \n stepele Asiei.

Colan torques celtic, secolul al II-lea î.Hr., Stuttgart, Landesmuseum

COSTUMUL ÎN AFARA IMPERIULUI ROMAN
Pantaloni øi coarne în pædurile transalpine

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Roma \[i \ntinsese imperiul \n cea mai mare parte a Europei, supunând popula]iile locale. La nordul Alpilor, galii [i germanii, romanizându-se treptat, au transmis cuceritorilor unele sugestii vestimentare. Spre deosebire de romani, cu fa]a ras~, drapa]i \n faldurile togii, nordicii aveau o \nf~]i[are „barbar~“, mai aproape de natura s~lbatic~ [i de lumea fiarelor, purtând must~]i [i plete, mantii de blan~ [i, \n lupt~, coifuri cu coarne. 56

Costum scitic, persan, regele Darius [i arca[ persan din Susa [i tiparele hainelor

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Ve[mintele erau adaptate acestui mod de via]~, ca [i climei aspre, \nvelind trupul cu piese croite separat, hain~ [i pantalon, având l~rgimea necesar~ c~l~ritului, dar fiind bine \nchise la extremit~]i \n vederea izol~rii termice. Sculptural, trupul era compus din volume cilindrice, u[or alungit prin boneta ]uguiat~ [i vârfurile \ntoarse ale cizmelor. Pictural, culorile erau vii, sonore. Materialele folosite erau \n primul rând pielea [i blana sau ]es~turile din lân~, provenite din
Scut celtic din bronz, secolul I, Londra, British Museum

resursele p~storitului. Urm~rind tr~s~turile comune din marea diversitate de costume ale popoarelor stepei, se remarc~ adaptarea lor func]ional~. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~storii r~zboinici purtau bonete din fetru sau blan~, cu calota ]uguiat~ [i deseori cu limbi coborând pe urechi. Pe corp, peste o tunic~ de blan~ sau de piele se \mbr~ca o hain~ deschis~ \n fa]~, caftanul, f~r~ cus~turi pe umeri, strâns \n talie cu cing~toare [i cr~pat \n p~r]i pentru c~l~rie. Caftanul s-a r~spândit atât \n Extremul Orient, cât [i \n Apus datorit~ migra]iilor, influen]ei bizantine ca [i expansiunii turce[ti. Îl reg~sim astfel în China în îmbr~c~mintea ambelor sexe, cu varianta japonez~ a kimonoului, apoi în Imperiul bizantin, confec]ionat din materiale scumpe pentru curtea imperial~ [i prela]ii ortodoc[i, ieftine pentru oamenii de rând. Turcii l-au preluat o dat~ cu modelele edificiilor arhitecturale, a tehnicilor de decora]ie [i a felurilor de mâncare învelite (sarmale, etc.). Piesa caracteristic~ a costumului era \ns~ pantalonul lung [i larg, pentru c~l~rie. Înc~l]~mintea consta din cizme din piele moale cu vârful \ntors \n sus [i deseori cu toc, pentru a se fixa \n sc~ri. Acesta era, \n principiu, costumul sci]ilor [i al per[ilor din primele secole dinaintea erei noastre, precum [i cel al popoarelor migratoare.

COSTUMUL DACILOR ßI AL DACO-ROMANILOR
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Poporul tracic al ge]ilor era pomenit documentar din secolul VI \.Hr. atestat [i de vestigii, cum este coiful de aur de la Poiana Co]ofene[ti. Avariat, acesta era desigur la început la fel de ]uguiat ca [i cel de argint g~sit la Agighiol, jud.Tulcea. De altfel, chiar pe primul coif, cel

Cavaler trac, detaliu de pe coiful de la Poiana Co]ofene[ti, secolul al V-lea \.Hr.

Coiful de aur (avariat) de la Poiana Co]ofene[ti, jud. Prahova, secolul al V-lea î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie

Coiful de aur [i bra]ara de argint, Tezaurul de la Pietroasa, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie

de aur, pe pår]ile laterale care acopereau urechile, apar în relief cavaleri sacrificând berbeci. Înve[mânta]i în zale, ei poartå coiful ascu]it, în armonie cu încål]åmintea cu vârful alungit, atestând înrudirea idealului uman cu cel al etruscilor contemporani, ca [i asemånarea vestimenta]iei. Urma[ii lor, dacii, au constituit un stat centralizat, \ntins [i puternic mai cu seam~ \n secolul I \.Hr. – secolul I d.Hr. sub regii Burebista [i Decebal. Dup~ r~zboaie \ndelungate, Dacia a fost cucerit~ de romani, \n 106, iar provincia a suferit un puternic proces de romanizare. 58

Cadrul artistic • Dacii locuiau în ora[e-cet~]i, cum erau cele din mun]ii Or~[tiei, plasate pe \n~l]imi, cuprinzând locuin]e, sanctuare [i fortifica]ii, decora]ia cl~dirilor ca [i a obiectelor fiind alc~tuit~ mai cu seam~ din motive abstracte. Idealul de frumuse]e pare s~ fi fost silueta robust~, pus~ \n valoare de ve[minte simple, comode, decente, lipsite de podoabe ostentative. Acesta se deduce din imaginile datorate sculptorilor romani care au consemnat \n reliefuri istoria r~zboaielor daco-romane.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Principalele documente asupra costumelor, reliefurile Columnei lui Traian de la Roma [i cele ale monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi (Dobrogea), nu indic~ prea mari deosebiri de rang. Sculptural, silueta se contura cilindric~, cu suprafe]e lini[tite, ve[mintele \nv~luind formele f~r~ s~ le muleze. Pictural, lipsesc documentele indicând culorile costumului. Materialele folosite erau pânza de in sau cânep~, stofa de lân~, pielea [i blana.

COSTUMUL BÅRBÅTESC Dacii purtau plete [i barb~, fapt atestat de poetul Ovidiu, exilat la Tomis, care scria: „F~r~ puteri m~ consum r~t~cit printre neamuri pletoase“ (Tristele, III, 3).

Pe cap, nobilii (pileati) purtau o c~ciul~ ]uguiat~ din blan~ sau pâsl~, pe când poporul de rând (comati), umbla cu capul descoperit. Pe vreme rea, to]i foloseau gluga. Pe trup, \mbr~cau o c~ma[~ mai lung~ de

Ritonul de aur de la Poroina Mare, jud. Mehedin]i, secolul V - IV î.Hr., Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie

Aplice de aur de harna[ament din tezaurul de la Cucuteni B~iceni, jud. Ia[i, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Istorie

genunchi, despicat~ \n p~r]i, strâns~ la brâu cu o curea. C~ma[a, croit~ din panouri rupte pe fir, ner~scroite cu foarfeca [i-a p~strat forma în costumul popular românesc de-a lungul secolelor pân~ ast~zi în portul de lucru ca [i de s~rb~toare. Doar fentele laterale au disp~rut. I]ari pân~ la glezne, destul de strâm]i completau costumul. Pe metopele de la Adamclissi se v~d de pild~ i]arii foarte lungi din pânz~, care se încre]esc pe picior formând falduri orizontale, ca un burlan, ]inand de cald prin straturile de aer pe care le formeaz~, a[a cum s-au p~strat în portul b~trânesc din Vrancea. Deasupra, iarna, dacii purtau un cojoc cu blana pe din~untru sau pe dinafar~. Ovidiu scria: „Trec b~[tina[ii \nfofoli]i \n mi]oasele bl~nuri“ (Tristele, III, 10). Toate aceste ve[minte s-au p~strat aproape neschimbate \n costumul popular românesc, pân~ \n zilele noastre. O pies~ care a disp~rut era mantia-pelerin~ scurt~, prins~ pe um~r cu o fibul~, probabil apanaj al nobililor. În picioare, opincile de form~ specific~ erau croite din talp~, strânse cu noji]e.

59

COSTUMUL FEMININ varia \n func]ie de clasele sociale. Pe monumentul de la Adamclisi sunt reprezentate ]~r~nci \n costum de var~, cu capul descoperit, pe trup cu c~ma[a de cânep~, din foi ner~scroite \ncre]ite la gât cu sfoar~, (a[a cum se \ntâlnesc [i azi \n Moldova), cu mâneci scurte (lungirea lor va fi impus~ de cre[tinare). Pe Columna lui Traian se observ~ câteva femei din clasa privilegiat~, pe cap, cu p~rul lung acoperit cu n~fram~ legat~ la spate, pe trup, rochie larg~, necroit~ ca în Grecia [i Roma antic~ [i mantie drapat~, \nnodat~ la spate [i \n fa]~, \ntr-un mod simetric, dând amploare costumului. Descifrarea acestui mod de drapaj îmbog~]e[te cu înc~ o solu]ie inedit~ multiplele feluri de a[ezare pe trup a ]es~turii în antichitate.

reprezentat \n Dacia mai ales de osta[ul puternic, rezistent, voinic, bine legat, ca [i de omul politic cu silueta ampl~, supradimensionat~ de toga cu forme circulare. În Dacia roman~, locuitorii ora[elor au adoptat \n mare m~sur~ vestimenta]ia cuceritorilor: b~rba]ii tunica [i toga cet~]enilor romani, diversele mantii care au \nlocuit treptat toga, ca [i \nc~l]~mintea specific~, iar femeile stola [i palla, p~strând \ns~ to]i [i unele piese vestimentare locale, potrivite climei mai reci, ca [ubele de blan~. C~ciulile mi]oase, din miel au fost unul din elementele cele mai constante. S~tenii au r~mas, f~r~ \ndoial~, credincio[i vechiului port, care [i-a p~strat structura neschimbat~ [i \n secolele urm~toare, \n timpul migra]iei popoarelor, alc~tuind fondul costumului popular pân~ \n zilele noastre.

Daci, relief, monumentul Tropaeum Traiani, Adamclisi, Dobrogea, 109 d.Hr. Decebal, Columna lui Traian, Roma, secolul I

Daci, relief, monumentul Tropaeum Traiani, Adamclissi, Dobrogea, 109 d.Hr.

STÅPÂ NIREA ROMAN Å ÎN DACIA
(106–271 d.Hr.)

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În urma cuceririi romane a avut loc un proces intensiv de romanizare, s-au ridicat multe ora[e [i s-a impus limba latin~. Cadrul de arhitectur~ [i decora]ie • S-au construit [osele, cl~diri noi, amfiteatre, mai ales \n capitala Ulpia Traiana, dar [i \n ora[ele noi \n stil roman, cu ziduri masive, arcuri semicirculare pe stâlpi [i coloane corintice. A fost introdus~ ceramica de tip roman, iar \n textile inul. Idealul uman era cel al cet~]eanului Romei,

Costume dacice, sacrificarea taurilor. Scene din Columna lui Traian, basorelief, din Ion Micle, Columna

61

Fra]ii de Limbourg, Cartea de rug~ciuni a ducelui de Berry, detaliu, secolul al XV-lea, Muzeul din Chantilly

COSTUMUL ÎN EVUL MEDIU

Biserica San Vitale, Ravenna, secolul al VI-lea

COSTUMUL BIZANTIN
Luciul mætæsii øi al mozaicului

perspectiva era inversat~). Al~turi de tradi]ia antichit~]ii greco-romane, la alc~tuirea artei bizantine au participat puternice \nrâuriri orientale, preponderente \n artele decorative, de o bog~]ie fabuloas~. Idealul de frumuse]e • Modelul greco-roman „mens sana in corpore sano“ s-a modificat potrivit concep]iei teologice, care separa sufletul divin de trupul p~c~tos, punând accentul pe chip asupra ochilor [i mascând corpul prin ]es~turi rigide, reducându-l la o schem~ abstractizat~, lipsit~ de relief. În art~, interesul pentru armonia propor]iilor trupului a disp~rut, fiind \nlocuit cu re]ete practice pentru

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Imperiul bizantin a durat peste un mileniu, \ntre secolele lV – XV (de la oficializarea cre[tinismului de c~tre \mp~ratul Constantin, \n 313 d.Hr., [i pân~ la cucerirea Constantinopolului de c~tre turci, \n 1453), cunoscând epoci de maxim~ \nflorire artistic~ \n vremea \mp~ratului Justinian (secolul al VI-lea), a \mp~ra]ilor Macedoneni [i Comneni (secolele IX – XII) [i Paleologi (secolele XIII – XV). Cadrul artistic • Pe când \n Imperiul roman de Apus se perindau popoarele barbare, \n Imperiul roman de R~s~rit arta era chemat~ s~ ilustreze m~re]ia cezarului [i a cur]ii sale, dar \n acela[i timp s~ slujeasc~ bisericii, exaltând valorile vie]ii spirituale. Biserici ca Sf. Sofia din Constantinopol sau San Vitale din Ravenna au r~mas exemplare. Determinantele vie]ii terestre, timpul (mi[carea) [i spa]iul (volumul, adâncimea) erau anulate \n arta care vorbea despre sufletul nemuritor (sculptura s-a aplatizat [i a disp~rut, \n pictur~ 64

Împ~ra]ii Constantin [i Elena, filde[, secolul X - XI, Berlin, Staatliche Museen

executarea picturilor biserice[ti (\n manualul pictorului de la Muntele Athos fa]a intra de nou~ ori \n lungimea trupului, de trei ori \n tors etc.). CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI ¥inuta de la curte era reprezentativ~ pentru bog~]ia imperiului prin fastul oriental, materialele scumpe, str~lucitoare. Stratificarea social~ era precis indicat~ prin semne ierarhice: dungi, cercuri, p~trate, broderii etc. În epoca lui Justinian (secolul al VI-lea), costumul bizantin a atins \ntreaga sa splendoare, influen]ând toat~ lumea contemporan~. Sculptural, costumul a evoluat paralel cu arta statuar~; reliefarea trupului, pus~ \n valoare printr-un drapaj liber, a fost treptat neglijat~ \n favoarea unei reprezent~ri simbolice, \n forme

Jil]ul din filde[ al episcopului Maximian, secolul al VI-lea, Ravenna

Evolu]ia togii: etrusc~, Roma republican~, imperial~, Imperiul bizantin

abstractizate, hieratice, din linii drepte [i planuri seci, dar p~strând volume mari, monumentale. Pictural, s-a recurs, odat~ cu [tergerea reliefului, la specularea luminii r~sfrânt~ pe pere]i de luciul marmurii sau al mozaicului, iar pe ve[minte de m~t~surile ]esute cu fir, brodate, b~tute cu pietre pre]ioase, sugerând imaterialitatea. Materialele folosite erau deosebit de scumpe, Constantinopolul fiind centrul mondial al produc]iei de lux, \ntr-o vreme când \n apusul Europei migra]iile popoarelor f~ceau s~ se piard~ tradi]iile me[te[ug~re[ti din vremea romanilor. Lâna [i pânzeturile erau utilizate

doar ca lenjerie, m~tasea (adus~ din China) fiind produs~ la Constantinopol doar pentru curtea imperial~. Se preferau ]es~turile rigide, cu modele mari, simetrice, figuri geometrice regulate, de influen]~ sirian~, cu motive animaliere fantastice (\n cercuri ap~reau p~s~ri, lei sau dragoni \naripa]i adosa]i sau afronta]i sau vulturul cu dou~ capete, emblema Paleologilor). Deoarece m~tasea se de[ira u[or, toate tivurile [i cus~turile erau \nt~rite cu broderie. Pe zonele supuse tocirii, ca pe umerii solda]ilor (purtând lance), la genunchi (pentru rug~ciune) [i \n coate se aplicau petice ornamentale. Ve[mintele deveneau [i mai ]epene prin ad~ugarea de broderii, picturi, \ncrusta]ii cu pietre scumpe sau perle. COSTUMUL BÅRBÅTESC Îmbr~c~mintea bizantin~ continua pe cea roman~, ]inuta militar~ r~mânând la \nceput asem~n~toare, pe când ve[mintele pentru ceremonii au evoluat treptat. Pe cap, p~rul era tuns scurt, iar barba, la \nceput, se purta ras~, apoi lung~, ascunzând maxilarele

Împ~rat, filde[, secolul al XII-lea, Washington D.C., Muzeul de Art~

[i deplasând centrul aten]iei asupra ochilor. Împ~ratul purta coroan~ de aur, rigid~, orizontal~, cu dou~ rânduri de pietre mari [i uneori pandelocuri (bijuterii atârnate de lan]uri). Pe trup, tunica avea mânec~ lung~, poale scurte pentru militari, ceva mai lungi pentru civili, iar \n costumul imperial ajungea pân~ sub genunchi. Ve[mântul \nal]ilor prela]i era lung pân~ la p~mânt, cu borduri late, brodat la guler, man[ete, tiv. Pelerina militar~ scurt~, ca

Costume bizantine [i tiparele lor

65

Împ~r~tul Justinian [i curtea lui, mozaic, secolul al VI-lea, biserica San Vitale, Ravenna

66

Împ~r~teasa Theodora [i curtea ei, mozaic, secolul al VI-lea, biserica San Vitale, Ravenna

67

Împ~ratul Theodor Metokites, 1315 - 1320, Mån~stirea Chora, Istanbul

[i cea lung~, de ceremonie, era la \nceput de tip grecesc, dreptunghiular~, apoi semicircular~, prins~ pe um~rul drept cu fibul~. Împ~ratul purta pelerina de purpur~ (hlamida) cu câte un dreptunghi auriu \n fa]~ [i \n spate. Demnitarii aveau pelerin~ lung~, uneori brodat~ cu scene biblice, cu tablion purpuriu. Pantaloni lungi, strâm]i, acopereau picioarele pân~ la glezne. Înc~l]~mintea consta din sandale cu curele (un fel de opinci) sau pantofi (negri pentru demnitari, de purpur~ pentru \mp~rat). Principalele accesorii erau gulerul lat, brodat cu pietre, la fel cu centura lat~, [i fibula cu trei l~n]i[oare cu pandantive, prinzând pelerina pe um~r. COSTUMUL FEMININ Îmbr~c~mintea provenea din cea a Imperiului roman târziu, cu tunica pentru interior [i pelerina (paenula) pentru strad~. Pe cap, p~rul era mereu acoperit de n~fram~. Coroana imperial~ era rigid~, orizontal~, cu dou~ rânduri de pietre, egret~ [i cu pandelocuri foarte lungi. Acestea aveau rolul, ca [i broboada, de a elimina din compozi]ia fe]ei maxilarele – obrajii resim]i]i ca prea tere[tri – [i a pune \n lumin~ 68

Împ~r~teasa Theodora, detaliu din mozaicul de la biserica San Vitale, Ravenna

2

ochii mari, umbri]i, \ncerc~na]i. Nasul lung [i sub]ire [i gura mic~ întregeau expresia grav~, ascetic~, al c~rei model se g~sea \n icoane. Doamnele purtau uneori [i turbane orientale. Pe trup, peste c~ma[a care nu se vedea, prima rochie era o tunic~ lung~ pân~ la p~mânt, cu mâneci lungi, strâmte, cu cordon, tivit~ cu broderii de forme geometrice; peste ea, o band~ brodat~ cu perle [i pietre era \nf~[urat~ pe umeri, atârnând vertical \n fa]~; a doua rochie, cu mâneci scurte, sau o fust~ prins~ \n talie o l~sa s~ se vad~ pe cea de dedesubt. Pelerina era semicircular~, ampl~, cea imperial~ din purpur~, cusut~ cu perle [i pietre, deseori cu tablion, pe care putea fi brodat chipul \mp~ratului. În picioare, pantofii erau din piele colorat~, eventual cu purpur~ imperial~, [i broda]i. Accesoriile, gulerul-pelerinu]~ [i cordonul, aurite, brodate cu pietre, completau ]inuta de gal~. EVOLU¥IA COSTUMULUI În secolele urm~toare, costumul bizantin a suferit o prefacere lent~, silueta s-a emaciat \n continuare, devenind mereu mai seac~ [i ]eap~n~ prin dispari]ia drapajului [i folosirea ]es~turilor rigide, cu motive ornamentale geometrice regulate, cercuri, p~trate, cruci etc. Corpul era total acoperit. La femei, capul era \mbrobodit, iar b~rba]ii purtau p~rul lung [i fa]a \n parte ascuns~ de barb~. Principalul ve[mânt era roba lung~, rigid~ (saccos), cu mâneci strânse la \ncheieturi. Semnificativ~ apare evolu]ia mantiei drapate, de la toga care amplifica silueta prin faldurile rotunjite, la o simpl~ band~ dreapt~ din m~tase brodat~, \nf~[urat~ \n talie [i pe umeri [i ]inut~ pe bra]ul stâng, având doar rolul unui ornament simbolic. Stilul bizantin s-a p~strat aproape neschimbat de-a lungul secolelor \n \nf~]i[area preo]ilor

2 4

3 3

1

1

Diacon

Preot 7

8

7 3

6

3

5
6

8

1

Preot slujind
9

14

11 10

12 17 15

16

3

13

5

Arhiereu (Mitropolit, Episcop, Patriarh) COSTUMUL CLERULUI ORTODOX
1. Stihar (echivalent catolic alba) 2. Orar 3. Mânecu]~ 4. Ras~, sutan~, anteriu (echivalent catolic sutan~) 5. Brâu 6. Epitrahil sau patrafir 7. Felon (echivalent catolic casula) 8. Culion sau potcap 9.Camilafca (potcap cu vål) 10. Omofor (echivalent catolic pallium) 11. Cârje 12. Sacos (echivalent catolic dalmatica) 13. Bederni]~ sau epigonation (echivalent catolic manipulum) 14. Mitr~ 15. Mantie (echivalent catolic pluviale) 16. Cruce pectoral~ 17. Engolpion (echivalent catolic relicvar)

69

Biserica Sf. Nicolae Domnesc, secolul al XIV-lea, Curtea de Arge[

ortodoc[i, caracterizat~ prin p~rul lung, ca [i barba, [i prin ve[mintele suprapuse. Costumul bizantin a primit printre alte influen]e orientale [i modelele unor haine de ceremonie, cum erau grana]a asirian~ sau caftanul persan care, prelucrate \n spiritul specific Bizan]ului, au fost transmise mai departe ]~rilor din r~s~ritul Europei – Rusiei, Bulgariei, ¥~rilor Române. Pân~ \n secolul al XII-lea, costumul bizantin a fost modelul neegalat al \ntregii lumi europene. În perioada urm~toare, stilul gotic apusean va influen]a \n costum pe cel bizantin.

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Constituirea ¥~rii Române[ti [i a Moldovei ca state independente, \n secolul al XIV-lea, a oferit cadrul unei vie]i publice [i a unei costuma]ii \n rândul celor europene contemporane. Cadrul artistic • Aflate \n aria de influen]~ a Imperiului bizantin, ¥~rile Române au cunoscut tipurile de construc]ie [i decora]ie ale edificiilor de cult ortodoxe, remodelându-le \ntr-un stil propriu, prin folosirea vechii experien]e a artelor populare (ex.: biserica Sf. Nicolae Domnesc – Curtea de Arge[ sau biserica m~n~stirii Cozia, cu ornamente cioplite \n piatr~, ca din [ireturi \mpletite). Idealul uman, \ntrupat de portretele ctitorilor din biserici, poart~ pecetea spiritualit~]ii bizantine. Ve[mintele de ceremonie erau executate din m~t~suri cu motive geometrice, simetrice, tivite cu benzi brodate cu perle [i pietre pre]ioase [i completate cu mantii semicirculare, agrafate \n fa]~ sau pe um~r. În astfel de costume apar Nicolae Basarab Voievod, \n biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Arge[, ca [i

Mircea cel B~trân \n biserica de la Cozia. Costumul popular de Muscel, cu silueta elegant~ de coloan~ [i acordul rafinat de alb, negru [i aur, apare ca o relicv~ a cur]ii din Câmpulung, capitala ¥~rii Române[ti din secolul al XIV-lea. În secolul al XV-lea – dup~ cucerirea Constantinopolului de c~tre turci – arta bizantin~ [i-a continuat dezvoltarea mai departe \n regiunile de rezisten]~ \mpotriva otomanilor, \mbr~când un marcat caracter na]ional \n Rusia, ]~rile baltice ca [i la noi. În picturile votive, domnitorii, doamnele [i copiii lor, (ca Alexandru cel Bun pictat \n m~n~stirea Sucevi]a) erau \nf~]i[a]i \n costume imperiale, purtând mantia larg~ pân~ \n p~mânt, cu mâneci \n pâlnie (grana]a), din catifea cu motive mari, guler [i tivuri late brodate cu fir, perle [i pietre pre]ioase. Aceasta s-a p~strat ca ve[mânt de \ncoronare [i \n secolele urm~toare. O a doua hain~ de origine oriental~, venit~ prin filier~ bizantin~, era caftanul cu mâneci foarte lungi, atârnând pe spate, cu despic~turi pentru trecerea bra]elor, purtat mai \ntâi de doamne [i

Ctitori, Ieremia Movil~ [i familia lui, M~n~stirea Sucevi]a, 1600 - 1606

PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Costumul românesc cult [i popular s-a \ncadrat, \nc~ de la \nceputul cre[tinismului, \n viziunea bizantin~, auster~, sl~vind virtu]ile suflete[ti [i ascunzând trupul pieritor. 70

\n secolul al XVI-lea, Despina Doamna [i fiica ei, domni]a Ruxandra, \n biserica episcopal~ din Curtea de Arge[. ßi \n Transilvania, broderii de tip bizantin erau aplicate pe ve[minte largi, dar cu poale mai scurte, de exemplu \n portretele ctitorilor Cânde[ti din Biserica Strei Sângiorgiu sau ale jupânilor Vladislav [i Micl~u[ din Biserica Sfântul Nicolae din Ribi]a. În secolul al XVl-lea ve[mintele de gal~ ale cur]ii \[i p~strau monumentalitatea [i gravitatea bizantine. Unii domnitori \mbr~cau \nc~ grana]a, ca Neagoe Basarab \n biserica m~n~stirii Curtea de Arge[ [i Petru Rare[ \n biserica M~n~stirii Humor, al]ii caftanul peste alt ve[mânt, anteriul, la fel de lung, \nchis pân~ \n talie cu nasturi [i legat cu cing~toare. Costumul popular. L~sarea la vedere doar a fe]ei, ascunderea p~rului sub tulpan, a trupului sub haine, remodelarea siluetei c~tre cilindru, sobru, decent (f~r~ elemente de atrac]ie, plete, decolteu, talie fin~) fac parte din tr~s~turile distinctive ale portului din toat~ România, estompând diferen]ele regionale (nu se poate imagina costumul popular românesc cu mâneci [i pantaloni scur]i).

Biserica Vasile Blajenâi, secolul al XVI-lea, Moscova

ÎN RUSIA
Înrâuririle Imperiului bizantin ortodox s-au grefat pe o art~ local~ de mare vitalitate, hr~nit~ de r~d~cini orientale, vizibile în biserica Vasile Blajenâi, ridicat~ la Moscova în cinstea eliber~rii ]~rii de t~tari în secolul al XVI-lea. Forma de coco[nichi, provenit~ din arhitectura de lemn (ca o sec]iune de butoi, f~când trecerea de la spa]iul navei la cel mai restrâns al turlei), se reg~se[te în diademele p~strate în costumele populare, dar arborate [i în ]inutele curtene ca un semn distinctiv al identit~]ii na]ionale. 71

Costum de Muscel, secolul XVIII - XIX, Bucure[ti, Muzeul Satului

de boieri \nc~ de la sfâr[itul secolului al XV-lea, ca Maria de Mangop, \n portretul ei brodat [i doamna Elena, \n pictura de la Moldovi]a sau,

Castel fortificat din Rochester, Anglia, secolul al XII-lea

COSTUMUL EUROPEAN FEUDAL
Mantii ca ziduri de incintæ

COSTUMUL ÎN SECOLELE VI - IX STILUL CAROLINGIAN
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ ce tulburarea migra]iilor s-a mai lini[tit, pe teritoriul Imperiului roman de Apus s-a instaurat domina]ia popoarelor germanice, organizate \n mai multe regate, \n Anglia, Danemarca, Suedia, Norvegia, Italia, Galia [i Germania actuale.

Un deosebit nivel de civiliza]ie a atins regatul francilor \n timpul dinastiei Merovingienilor \n secolele V – VIII, apoi a Carolingienilor \n secolele VIII – IX. În anul 800, Carol cel Mare s-a \ncoronat ca \mp~rat roman, unind principalele domenii ale Europei de apus din Italia, Fran]a, Germania, \ntr-un fel de uniune european~ bazat~ pe aceea[i religie cre[tin~ [i având limba latin~ comun~. Cadrul artistic • Pe lâng~ modeste construc]ii din lemn, \n cadrul Rena[terii carolingiene a \nceput din nou s~ se cl~deasc~ \n piatr~ re[edin]e regale [i biserici, cum e cea din Aixla-Chapelle, v~dit \nrâurite de arta bizantin~, dar de propor]ii mai reduse [i cu solu]ii func]ionale proprii. Idealul de frumuse]e pornea de la cel bizantin, exprimând puterea [i bog~]ia, privilegiul st~pânitorilor r~zboinici [i al mai-marilor bisericii cre[tine. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Constituirea orânduirii feudale impunea deosebiri marcate ale st~rilor sociale prin aspectul exterior. Pentru ceremonii nobilii recurgeau la o costuma]ie somptuoas~ dup~ modelul prestigiosului Bizan], amplificându-[i sculptural silueta pe vertical~ prin tiare \nalte, pe orizontal~ prin drapaje largi [i c~utând s~ impresioneze prin coloritul viu al materialelor scumpe [i prin pre]iozitatea ornamentelor. În via]a zilnic~ \ns~ se purta o \mbr~c~minte practic~, rezultatul combina]iei ve[mintelor popoarelor germanice (tunic~ de piele, pantaloni, [ub~ de blan~, opinci) cu cele ale

Costume feminine romanice [i tipare

armatei romane de ocupa]ie (tunic~ de pânz~, manta dreptunghiular~, pelerin~ cu glug~, ghete), iar hainele erau cusute \n cas~ din materiale produse \n gospod~rie (]es~turi din lân~, pânz~ sau blan~ etc.), la care se ad~ugau garnituri mai scumpe din m~tase sau broderie. Mormintele din epoca merovingian~ au p~strat ve[mintele de gal~ ale unor capete \ncoronate, cum era regina Arnegonde (550 - 570), care era \mbr~cat~, peste c~ma[a din pânz~ fin~, cu o rochie din m~tase violet~ peste care avea un

Carol cel Mare, secolul al IX-lea, Paris, Luvru

M~nu[~ [i pantof, secolul al IX-lea, Viena, Schatzkammer

Biserica Sf. Mihail din Hildesheim, Germania, 1001

Biserica Saint Benoît sur Loire, secolul XII - XIII

mantou din m~tase ro[ie, cu mâneci largi, cing~toare lat~ [i un v~l prins cu o bro[~ de aur [i email, iar pantofii erau din piele neagr~, cu noji]e \nf~[urate pe gamb~.

Dulap de sacristie, 1210, domul din Halberstadt

Carol cel Mare, \n costum de gal~, era asem~n~tor \mp~ra]ilor r~s~riteni, purtând chiar unele piese importate din Bizan]. Costumul s~u de \nmormântare, g~sit \n mausoleul din Aix, cuprindea: o coroan~ de aur cu pietre pre]ioase [i email, o tunic~ cu mâneci tivit~ cu aur, peste ea o dalmatic~, deasupra o hain~ constantinopolitan~ din brocart ]esut cu elefan]i \n cercuri, \n verde, albastru [i aur, [i alta din brocart de aur cu motive \n p~trate, fiecare cu câte un rubin \n centru, [i pantofi din piele ro[ie broda]i cu aur [i b~tu]i cu smaralde. Costumul obi[nuit al lui Carol cel Mare, descris de secretarul s~u Eginhard, era \n schimb mult mai simplu [i adaptat vie]ii active: pe cap, peste p~rul scurt, o bonet~ rotund~ cu margini brodate, pe trup o c~ma[~ din pânz~ sau lân~, apoi o tunic~ (gonelle) pân~ la genunchi, tivit~ cu m~tase colorat~ [i strâns~ cu cordon cu cataram~, peste care o pelerin~ semicircular~, vara sub]ire, iarna \mbl~nit~, era prins~ pe um~r cu o bro[~. |n picioare, pantalonii pân~ la genunchi [i \nc~l]~rile din piele \ntregeau ]inuta

cu care e \nf~]i[at \mp~ratul [i \n statueta ecvestr~ \n bronz din muzeul Luvru, din Paris. Majoritatea popula]iei de plugari lega]i de p~mânt era ]inut~ departe de luxul privilegia]ilor atât datorit~ posibilit~]ilor materiale reduse, cât [i prin legi vestimentare, de pild~ cea din anul 808 care interzicea ]~ranilor s~ foloseasc~ mai mult de [ase co]i (3,50 m) de pânz~ [i alte culori decât negru [i cenu[iu.

Fecioara cu Pruncul, Auvergne, secolul al XII-lea, Paris, Luvru

73

COSTUMUL ÎN SECOLELE X-XII STILUL ROMANIC
În secolele X-XII, \n prima etap~ a feudalismului dezvoltat, \n Europa apusean~, arti[tii [i me[te[ugarii lucrau mai ales pentru seniorii feudali, st~pânitori ai domeniilor [i ai satelor de iobagi, sau pentru m~n~stiri, citadele ad~postite ale culturii. Între mo[iile r~spândite \n vest [i marile imperii r~s~ritene, bizantin [i arab, c~l~toreau negustori [i crucia]i, asigurând circula]ia ideilor [i formelor. Pu]in dup~ ce la anul 1000 lumea a[teptase \nsp~imântat~ Judecata de Apoi, la 1054 catolicii din apusul Europei s-au separat de ortodoc[i. Pe când ace[tia din urm~ au p~strat neschimbat~ orientarea artelor vizuale c~tre figurarea nev~zutelor, catolicii [i-au \ndreptat privirea c~tre via]a credincio[ilor, desf~[urat~ \n timp [i spa]iu, ceea ce a dus la re\nflorirea sculpturii [i la reprezentarea \n pictur~ (în fresce sau miniaturi) a ac]iunilor, cu gesturi [i mimic~. Cadrul artistic • Dup~ secole de stagnare, vestul Europei [i-a reg~sit resursele activit~]ii constructive de amploare, conturându-[i un puternic stil original, cu multiple fa]ete, putând concura cu cel estic, bizantin: stilul romanic din secolele X – XII. Principalele cl~diri erau castelul \nt~rit [i biserica. Reluând tradi]ia roman~ din fostele provincii ale imperiului, altoit~ cu influen]e orientale [i experien]e populare locale, arhitectura cet~]ilor era caracterizat~ de zidurile pline, masive, asigurând ap~rarea [i dând prestan]~ [i monumentalitate edificiilor. Bisericile, pe plan bazilical, aveau deschideri mici, \n arcuri semicirculare sprijinite de colonete, care se reg~sesc [i \n ornamentele mobilierului. Sculptura [i pictura, figurând imaginile mitologiei cre[tine, \mbr~cau aspecte fantastice, de mare efect decorativ.

Împ~ratul Otto al III-lea \ntre un episcop [i un cavaler, Evangheliarul din Bamberg, secolul al X-lea, Munchen, Staatsbibliothek

74

9.

11. 10.

3.

8.

12. 6. 2. 1. 7. 4. 5. 3.

COSTUMUL ECLEZIASTIC CATOLIC

Preot 1. sutana 2. cotta 3. stola

Episcop 4. alba 5. dalmatica 6. casula 7. manipulum 8. pallium 9. mitra

Papa 10. cârja 11. tiara 12. pluviala [i tiparul ei

Idealul uman corespundea concep]iei teologice dominante, punând – ca [i \n lumea bizantin~ – accentul pe figur~, oglinda sufletului, [i acoperind trupul considerat impur. Prestigiul social era semnificat printr-o impun~toare prezen]~ \n spa]iu, masiv~ ca un bastion inexpugnabil. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Îmbr~c~mintea lung~ [i larg~, bogat \mpodobit~ constituia privilegiul nobililor feudali [i al înaltului cler, pe când iobagii continuau s~ foloseasc~ ve[minte practice, scurte, strânse pe trup, rezultate din \mbinarea portului local popular cu influen]ele romane aduse de militari. Sculptural, costumul feudalilor modela prin faldurile ample volume compacte, de bloc, amintind corporalitatea cl~dirilor. Pictural, coloritul viu al stofelor [i mai ales str~lucirea podoabelor scumpe f~ceau vizibil~

suprema]ia st~pânitorilor asupra ]~ranilor, \mbr~ca]i \n culori stinse, p~mântii. Având ca material principal stofa de lân~, garnisit~ cu ]es~turi mai scumpe sau bl~nuri rare, costumul romanic, drapat \n falduri moi, era mai suplu \n compara]ie cu rigiditatea mantiilor bizantine, din m~tase ]eap~n~, \nt~rit~ de broderii [i pietre pre]ioase. ¥es~turile scumpe erau imitate \n m~n~stiri prin broderii de mân~, destinate nu numai ve[mintelor liturgice, ci [i celor civile de gal~. ¥~ranii continuau s~ utilizeze doar pânzeturi [i stofe de cas~. Pânza alb~ era, dup~ sp~lare, \ng~lbenit~ cu [ofran. Tehnica execu]iei \mbr~c~mintei era relativ rudimentar~, majoritatea pieselor fiind necroite [i doar asamblate, din materiale textile ]esute la r~zboi, de form~ dreptunghiular~, doar \ncre]ite [i cusute \n diferite feluri. Hainele erau lucrate \n cas~ chiar [i \n familiile nobile (\n Cântecul Nibelungilor, Krimhilde cosea c~m~[i). COSTUMUL BÅRBÅTESC Potrivit strictei ierarhii feudale, c~tre anul 1000 au fost fixate costumele principalilor suzerani, \n frunte cu \mp~ratul, ca [i cele ale clerului. Împ~ratul avea acelea[i ve[minte ca [i episcopul, deosebindu-se doar prin \nsemnele puterii lume[ti – coroana, sceptrul, sabia, globul p~mântesc. În ]inuta \mp~r~teasc~ se suprapuneau tunica alb~ \ncins~ cu cordon (zingulum), peste care era \ncruci[at~ o fâ[ie simbolic~ cu capete atârnând \n fa]~ (stola), amintind vechea mantie roman~, apoi o tunic~ mai larg~ [i scurt~ (dalmatica) colorat~, brodat~ cu m~tase [i aur, [i \n sfâr[it o mantie semicircular~ (paenula) de m~tase purpurie. Ciorapii de m~tase, pantofii [i m~nu[ile erau brodate [i \mpodobite cu pietre pre]ioase.

Episcopul catolic purta pe cap mitra cu dou~ col]uri, iar pe trup acelea[i ve[minte suprapuse: dedesubt tunica alb~, \ncins~ cu zingulum, peste ea stola, apoi dalmatica [i pelerina circular~, iar peste toate acestea o a doua band~ simbolic~, \mpodobit~ cu cruci (pallium), [i pe bra] o fâ[ie (manipulum) pentru apucat obiectele sacre. Rangurile biserice[ti inferioare \mbr~cau doar straturile de dedesubt, diaconii doar tunica alb~, zingulum [i manipulum, preo]ii, \n plus stola [i dalmatica. Costumul civil al cavalerilor feudali accentua for]a [i prestan]a. Pe cap, contribuind la amplificarea siluetei, p~rul era l~sat lung, ca [i must~]ile [i barba, t~iat~ adeseori \n dou~ col]uri. Acoper~mântul cel mai frecvent era scufia sub form~ de bonet~, asemenea celei frigiene, de glug~ cu mo] sau de scufie legat~ cu bride, deseori purtat~ [i sub coif sau sub p~l~ria de vân~toare, cu bor \ntors.

Cavalerul Schenk von Limburg, miniatur~, secolul al XIII-lea, Heidelberg, Universitätsbibliothek

75

76

Broderia de la Bayeux, secolul al XI-lea, Muzeul din Bayeux

Broderia de la Bayeux, transportarea zalelor, secolul al X-lea, Muzeul din Bayeux

contur bol]ile semicirculare din arhitectura romanic~, va evolua ca [i acestea c~tre arcul frânt, ogival. Cu timpul, a fost completat~ cu o plac~ nazal~, apoi cu o masc~ pentru fa]~, cu perfora]ii pentru ochi [i nas, dând cavalerilor o \nf~]i[are \nsp~imânt~toare. Pe trup, peste o tunic~ v~tuit~, amortizând frecarea [i loviturile, era \mbr~cat~ c~ma[a de zale (haubert), [i peste aceasta o hain~ larg~ din stof~, cu func]ie util~, ferind zalele s~ se \ncing~ la soare, dar [i reprezentativ~, l~]ind silueta r~zboinicului [i dezv~luindu-i identitatea prin \nsemnele heraldice [i culorile proprii, reluate [i de cuvertura calului. Picioarele erau ap~rate de zale. Armele erau: arcul cu s~ge]i, suli]a, sabia [i scutul rotund sau \n form~ de zmeu. Solda]ii de rând purtau \n afara hainelor obi[nuite ]~r~ne[ti c~ciul~ din lân~ [i pieptar din piele. COSTUMUL FEMININ La \nceputul perioadei amintite era foarte asem~n~tor cu cel b~rb~tesc de ceremonie, dar ceva mai lung. Pe cap, p~rul era, la tinerele fete, piept~nat cu c~rare la mijloc, \n plete sau coade, \mpodobit cu coroni]e de flori, dar acoperit la femeile m~ritate cu basma legat~ \n jurul b~rbiei (barbette), sau \nvelind [i gâtul (gorget). Pe trup, peste c~ma[~ erau \mbr~cate dou~ rochii suprapuse, una dedesubt (cotte) strâmt~, \nchis~ pân~ la gât, cu mâneci lungi, strâmte, alta deasupra (surcot), mai larg~, cu mâneci largi, ceva mai scurt~. Pelerina era semicircular~, uneori m~rginit~ cu blan~. Principalele accesorii erau cordonul din argint aurit, care era de fapt o bijuterie, ca [i inelele sau colanele de la gât. Înc~l]~mintea era simpl~: pantofi de forma unor balerini.

¥~r~ncile p~strau portul vechi, func]ional, cu o singur~ rochie peste c~ma[~ [i basma pe cap. EVOLU¥IA COSTUMULUI În secolul al XII-lea, cruciadele au favorizat o p~trundere masiv~ a costumelor orientale \n Europa. În 1100, \mp~ratul Baudouin I a intrat \n Ierusalimul cucerit \mbr~cat cu un burnus ]esut cu aur, \n 1192, Henri de Champagne purta mantii [i turbane d~ruite de sultanul Saladin. În costumul romanic au fost, desigur, integrate \ntâi ve[mintele de acela[i tip, largi [i lungi, dar \n costumul feminin au \nceput s~ se caute metode de mulare a rochiei pe trup; t~iat~ \n fir drept, aceasta a fost r~scroit~ lateral \n talie [i [nuruit~, accentuând prin contrast sub]irimea mijlocului. Era \nceputul unei revolu]ii costumare ce avea s~ se \mplineasc~ \n etapa urm~toare.

P~stori, Catedrala din Chartres, secolul al XII-lea, Fran]a

Pe trup, peste c~ma[~, tunica cu mâneci avea poalele mai lungi decât \n trecut, pân~ la jum~tatea gambei, ascunzând pantalonii. Pelerina, dreptunghiular~, [i ea mai lung~ [i mai larg~, era prins~ cu fibul~ pe um~r sau pe piept. În picioare, ciorapii din stof~, croi]i pe m~sur~, erau viu colora]i, lega]i cu curelele \nc~l]~mintei sau vârâ]i \n cizme scurte. Spre deosebire de nobili, iobagii aveau p~rul mai scurt, retezat, iar pe trup tunic~ scurt~ [i pantaloni din stof~ dreptunghiular~, drapat~, [i \n picioare aveau ciorapi largi [i opinci, pantofi gro[i sau cizme.
COSTUMUL MILITAR Pe cap, în vremea cruciadelor, \ncepând din secolul al XII-lea, se purta casca metalic~. La \nceput de form~ semisferic~, amintind \n 78

PE TERITORIUL ROMÂNIEI
S-au construit cet~]i \nt~rite \n toate provinciile. Pe când Muntenia [i Moldova r~mâneau fidele stilului bizantin, \n Transilvania din secolele X–XIII bisericile ortodoxe Densu[, Strei etc. (Hunedoara) \mbinau tr~s~turile bizantine cu cele romanice venite din Apus. Stilul romanic slujea ritului catolic al ungurilor [i sa[ilor (stabili]i aici \ncepând cu secolul al X-lea [i al XII-lea) \n bisericu]e de sat cum e cea din Cisn~dioara (Sibiu) sau \n catedrale impun~toare, cu ziduri masive [i bogat~ decora]ie sculptat~ \n piatr~, cum este cea din Alba-Iulia. „Perechea \mbr~]i[at~“, cioplit~ \ntr-unul din blocurile zidului, se \nf~]i[eaz~ \n costumele timpului, cu plete [i ve[minte lungi [i largi (ale cavalerului, ceva mai scurte). Sa[ii au construit începând din acest~ perioad~, originalele lor fortifica]ii s~te[ti ca ansamblurile de la Prejmer [i H~rman, cele trei ziduri succesive din jurul bisericii de la Biertan sau numeroasele l~ca[e de cult prev~zute cu galerie de straj~ [i pu] cu ap~ în interior pentru caz de asediu.
Pereche, catedrala de la Alba-Iulia

Biserica din Cisn~dioara, portal în stil romanic

Biserica din Cisn~dioara, vedere general~

79

Strad~ din Ulm, secolul XIV - XV, Germania

În secolele XIII – XIV, o dat~ cu afirmarea puterii centrale a regalit~]ii franceze \n dauna f~râmi]~rii feudale, Parisul a devenit centrul culturii [i al elegan]ei. În secolul al XV-lea, Fran]a fiind pustiit~ de r~zboiul de 100 de ani, for]ele artistice s-au refugiat \n ducatul Burgundiei (st~pânind provincii din r~s~ritul Fran]ei [i ¥~rile de Jos), ultimul bastion al culturii medievale. Cadrul artistic era format nu atât de castelele nobiliare, cât de ora[ele \n care, \n spatele

COSTUMUL ÎN STIL GOTIC
Nervuri de piatræ øi pantofi ascuflifli
Biserica Saint Ouen din Rouen, secolul XIV-XV, Fran]a

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În etapa urm~toare a civiliza]iei europene, ora[ele–municipii medievale, ad~postind cet~]eni liberi, meseria[i [i negustori, au devenit focarele vie]ii noi. Al~turi de nobilime, strâns~ de obicei \n jurul cur]ilor regale, or~[enimea a \nceput s~-[i spun~ cuvântul \n art~, ca [i \n costum (\nc~lcând ordonan]ele care-i interziceau purtarea unor ]es~turi [i bl~nuri scumpe sau a unor anumite culori). Prin colaborarea me[te[ugarilor asocia]i \n bresle s-au \nregistrat \nsemnate progrese \n toate domeniile tehnicii, vizibile \n arhitectur~ \n constituirea sistemului de echilibru al catedralelor \n stil gotic, dar [i \n costum, care nu mai era cusut \n cas~, ci executat de speciali[ti – croitorii. 80

Dierk Bouts, Proba focului, 1475, Bruxelles, Musées Royaux des Beaux Arts

zidurilor \nt~rite, se ridicau prim~riile [i casele breslelor, iar catedralele \[i \n~l]au c~tre cer turnurile ca dantele de piatr~. Extinzându-[i orizontul cunoa[terii prin c~l~torii comerciale sau cruciade, europenii aflaser~ \n Orient metode utile construc]iilor \n \n~l]ime – arcul frânt – ca [i modele de haine scurte, strânse pe trup, potrivite vie]ii active (cum era caftanul iranian purtat cu pantaloni pe picior), dar [i de p~l~rii fantastice (cum erau cele chineze[ti cu coarne), integrându-le \ns~ pe toate unui ansamblu artistic de o des~vâr[it~ unitate – stilul gotic. În acela[i timp, \ns~, \n art~ se exprima [i noul interes pentru cercetarea realit~]ii (\n redarea minu]ioas~ a frunzelor capitelurilor, ca [i \n asem~narea portretelor), vizibil [i \n conturarea trupului viu prin ve[minte.

Vârsta preferat~ era foarte tân~r~, aproape de adolescen]~, ca \n toate epocile de domina]ie a nobilimii, beneficiind din copil~rie de venituri [i privilegii. Prin repartizarea centrelor de interes \n compozi]ia imaginii, privitorului \i erau ar~tate \n primul rând zonele cele mai sub]iri ale trupului: gâtul, talia, \ncheieturile mâinilor [i picioarelor, iar cele late erau ascunse sub falduri (umerii b~rbatului sub mâneci bufante, bazinul femeii sub pliurile fustei). Senza]ional~ a fost scurtarea hainelor b~rb~te[ti, echivalând moda „mini“ din costumul feminin al anilor ’60, din secolul al XX-lea. Desvelirea picioarelor a \nsemnat afi[area unei noi libert~]i de mi[care, de deplasare \n spa]iu, dar mai ales de independen]~, cucerit~ \n secolele XIV – XV de c~tre b~rba]ii din ora[e, \n timp ce so]iile lor, cu fusta lung~ ca un clopot, au continuat s~ reprezinte stabilitatea familiei.
Cei trei magi, vitraliu, secolul al XII-lea, Biserica Saint Denis, Paris

Costumul european a evoluat, odat~ cu stilul gotic, de la compozi]iile mai simple [i echilibrate de \nceput, pentru care Fran]a a oferit cele mai frumoase modele, pân~ la desf~[urarea exuberant~ de forme dinamice din moda burgund~, din ultima perioad~ a goticului flamboaiant persistând \n unele ]~ri europene, ca Germania, [i \n vremea Rena[terii. Idealul de frumuse]e uman~ sugera spiritualizarea prin efilarea siluetei, integrat~ prin verticalitate stilului gotic. Schemele figurilor umane desenate de Villard d’Honnecourt erau alc~tuite din unghiuri ascu]ite. Strâns pe trup, costumul sub]ia silueta, dematerializând-o, f~r~ a o masca \ns~, ca \n epoca precedent~, \n stilurile bizantin [i romanic, ci, dimpotriv~, f~cându-o vizibil~.

Costum nobiliar, 1450, Dam, Amsterdam

Trompet, orga domului din Strasbourg, 1385

81

În costumul gotic s-a exprimat, prin urmare, pe de o parte elegan]a nobiliar~, pre]ioas~ [i incomod~, pe de alta cea a or~[enilor liberi, practic~ [i comod~, influen]ându-se reciproc. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Deosebirile sociale erau subliniate prin aspectul exterior, doar cei care nu trebuiau s~ munceasc~ fizic putând \mbr~ca hainele cele mai strâmte, mai bogate, \n culori deschise. Sculptural, costumul se \nscria \n viziunea goticului prin volumele sub]iri, elansate, ca [i prin mul]imea v~lurilor, trenelor, mânecilor atârnânde, terminate prin ascu]imi care p~reau c~ se dizolv~ \n spa]iu, prelungind orice mi[care. Pictural , lumina colorat~ a vitraliilor [i perfec]ionarea vopselelor au dus la intensificarea cromatic~ a costumelor. Materialele folosite de nobili erau m~t~suri [i catifele ]esute cu motive, bl~nuri scumpe [i bijuterii complicate, pe când or~[enii se \mbr~cau \n stofe de culori uni [i pânzeturi. Croiala pe corp a ve[mintelor era facilitat~ de a[ezarea stofelor cu firul oblic (de bie), utilizând elasticitatea ]es~turilor. COSTUMUL BÅRB ÅTESC Pe cap, p~rul era scurtat pân~ la ureche, l~sând gâtul la vedere, iar fa]a era ras~ juvenil. P~l~riile \n~l]au statura, cea mai simpl~ era fesul ]uguiat, ro[u, purtat de or~[enii de rând. Gluga (chaperon), mo[tenit~ din secolele trecute, era croit~ cu mo]ul din ce \n ce mai lung, peste 1 m, fie foarte sub]ire (liripipe), fie mai lat, putând fi \nf~[urat \n jurul frun]ii, ca un turban. Sub influen]a modei orientale, gluga a fost \mbr~cat~ [i invers, cu deschiderea mai mic~, pentru fa]~, tras~ pe cre[tet, iar pelerina, ca [i mo]ul, erau drapate \n chip de turban, sau atârnau pe umeri, ca

Jan van Eyck, Giovanni Arnolfini [i so]ia sa, 1434, Londra, National Gallery

82

\n B~rbatul cu inel , de Van Eyck. Apoi, turbanul a fost simplificat, fiind f~cut dintr-un sul circular ca un colac, prins pe mijlocul unei benzi lungi de ]es~tur~, ca un fular, care putea fi \nf~[urat~ \n jurul capului sau, când turbanul era scos de pe cap, legat~ de-a curmezi[ul toracelui, cu cercul pe spate [i \nnodat~ pe piept. În secolul al XV-lea au p~truns \n nordul Europei [i unele influen]e din Italia, pornit~ pe calea Rena[terii. Negustorul italian Giovanni Arnolfini apare \n portretul pictat de Jan van Eyck cu o p~l~rie cu bor lat, ultima mod~ de acas~. Pe trup, peste c~ma[a din pânz~, invizibil~, erau \mbr~cate, obi[nuit, dou~ straturi de haine: dedesubt o tunic~ scurt~ [i sub]ire (cotte, gipon sau dublet) cu pieptul v~tuit [i poale cutate, de care se legau ciorapii, deasupra alta (cotte hardie, pourpoint), pân~ peste genunchi, cu guler mic, ridicat, [i mâneci largi, uneori spintecate (l~sând s~ se vad~ mânecile de dedesubt), cu cordon \n talie. Haina de deasupra avea, de obicei, ca [i cea de dedesubt, fa]a croit~ dintr-o singur~ bucat~, doar cu [li] la gât [i fente pe poale. Unele din aceste h~inu]e scurte (tabard), cu sau f~r~ mâneci, pictate sau cusute cu blazoane, erau \nchise pe um~r ca [i cele destinate turnirurilor sau altor ceremonii, altele aveau mâneci largi, cr~pate, formând pelerin~. Deosebit de comod~ era haina f~r~ mâneci, necusut~ \n p~r]i, croit~ de bie, ca o pelerin~ despicat~ pe laturi (huque), de obicei tivit~ cu blan~. Arnolfini are un astfel de ve[mânt din stof~ neagr~ \n portretul pictat de Van Eyck. În secolul al XV-lea a ap~rut \n Europa [i jacheta \nchis~ \n fa]~ [i petrecut~, la fel cu caftanul oriental. Persoanele venerabile prin rang, func]ii sau vârst~ purtau haina de deasupra lung~ fie \nchis~, ca o rochie tras~ pe cap (houppelande), cu [li] la gât [i guler montant, fie
Pereche, bro[~, 1450, Viena, Kunsthistoriches Museum

83

Calot~,

p~l~rie peste scufie,

glug~ chaperon,

glug~ cu mo]ul turban,

gluga îmbråcatå invers,

turban din glug~,

colac cu fular.

de tipul caftanului deschis \n fa]~. Pe lâng~ acestea, pelerina (tradi]ional~ \n costumul regal [i preo]esc) mai era folosit~ [i \n c~l~torii. Picioarele erau acoperite, la \nceput, de ciorapi lungi, strâm]i, croi]i din stof~ sau piele [i ag~]a]i de centur~. Pe m~sura scurt~rii jachetei, ciorapii s-au lungit, apoi au fost cusu]i unul de cel~lalt,

devenind ciorapi-pantaloni (ca [i dresul din secolul al XX-lea), ad~ugându-li-se un triunghi \n fa]~ (braye) pentru a da l~rgime (nefiind elastici). Pantofii, ascu]i]i, denumi]i poulaines sau crackoves (ceea ce ar presupune o origine polonez~), aveau botul de o lungime corespunz~toare rangului. Fiind destul de greu de circulat pe jos cu astfel de vârfuri (care ajungeau pân~ la 30 de centimetri), uneori acestea erau aduse [i prinse cu l~n]i[oare de glezn~. Pentru mersul pe str~zile insalubre ale ora[elor medievale erau necesari galen]i de lemn. Ca accesorii, punga pentru bani [i m~run]i[uri era ag~]at~ de centur~, iar m~nu[ile, utile la lupte sau la vân~toare, continuau s~ fie o completare a ]inutei elegante. Însemnele ordinelor cavalere[ti luau forma unor bijuterii din aur cu email [i pietre pre]ioase, ca ordinul Lânei de aur ini]iat de ducele Burgundiei, presupunem proiectat de Jan van Eyck [i executat de bijutierul din tabloul nostru. COSTUMUL MILITAR FEUDAL A evoluat paralel cu armele de foc, armura de zale fiind acoperit~ treptat cu piese metalice pentru trunchi, bra]e [i picioare, [i ajungând ca o cutie închis~, lucrat~ pe m~sur~. Mi[carea era posibil~ prin articularea pl~cilor (ca la coada racului). Urmând moda, casca masiv~, cu viziera mobil~, era ascu]it~ \n

cre[tet, ca un arc frânt, iar vârfurile pantofilor erau la fel de lungi ca [i cei civili, putându-se \ns~ demonta pentru mersul pe jos. Armura metalic~ a atins maxima perfec]ionare la mijlocul secolului al XV-lea, când era confec]ionat~ din o]el, gravat~ cu motive heraldice, având [i o greutate relativ mic~ (\n jur de 25 de kg.). Armele (sabia, lancea) erau mari [i grele, iar scutul era ag~]at de gât cu lan] [i pictat cu blazonul cavalerului. Calul era [i el blindat cu acela[i sistem de pl~ci metalice articulate. COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul, alt~dat~ vizibil la tinerele fete, era ridicat [i strâns \n cre[tet, \n~l]ând silueta [i degajând, totodat~, gâtul sub]ire, [i era \nvelit cu bonete de formele cele mai variate, de la scufi]e la p~l~rii pe sârm~ \n form~ de cornet, [a sau coarne, cu v~luri fluturânde. Pe trup, peste c~ma[a din pânz~ fin~, brodat~ la gât, se \mbr~cau cele dou~ straturi obi[nuite. Rochia de dedesubt (cotte), pe corp, cu decolteu rotund sau p~trat, bustul [nuruit în fa]~ [i mâneci lungi strâmte, era acoperit~ de rochia de deasupra (surcot) larg~, decoltat~ \n fa]~ [i \n spate \n unghi, iar talia strâns~ foarte sus mic[ora bustul, lungind picioarele. Prin croiala de bie, ]es~tura c~dea \ntins~ pe bust, formând falduri crescânde pe poale. În secolul al XIV-lea, rochia surcot avea

Jan van Eyck, B~rbatul cu inel, secolul al XV-lea, Sibiu, Muzeul Bruckenthal

84

Scen~ de dragoste, tapiserie din Arras, cca. 1430, Paris, Luvru

uneori \n locul mânecilor r~scroieli adânci, pân~ mai jos de mijloc, numite de morali[ti „ferestrele iadului“, l~sând s~ se vad~ cotte. Rochia avea, de obicei, mâneci largi, eventual spintecate. Poala prins~ \n brâu l~sa s~ se vad~ dublura [i rochia de dedesubt, \n culori contrastante. Pentru c~l~torie se \mbr~ca [i o pelerin~ larg~ cu tren~, uneori tivit~ cu blan~, la fel cu celelalte ve[minte. În picioare, pantofii erau ascu]i]i ca [i cei b~rb~te[ti, iar accesoriile erau asem~n~toare (punga, m~nu[ile), doar bijuteriile erau mai numeroase [i mai delicate.

EVOLU¥IA COSTUMULUI Costumul gotic a atins punctul culminant \n ultima sa etap~ din secolul al XV-lea când arta

[i moda burgunde, create pe gustul aristocra]iei cavalere[ti, alc~tuiau o ambian]~ ireal~, de evaziune \ntr-o lume de basm. Siluetele elegante erau exagerat de sub]iate, ajungând filiforme, atitudinile unduioase, \n form~ de S, amintind ornamentele ca flac~ra din arhitectura goticului flamboaiant. Din jocul fanteziei ap~reau coafe \n form~ de fluture, mâneci \naripate, trene \n coad~ de p~un, bijuterii emailate \n nuan]ele florilor. În compozi]ia costumelor se accentuau contrastele, \ntre capul voluminos [i gâtul sub]ire, \ntre umerii la]i masculini [i talia strâns~, \ntre poalele \nvoalte [i pantofii \ngu[ti [i alungi]i. În special \n domeniul p~l~riilor au ap~rut cele mai mari extravagan]e, variind \ntre bonetele \n form~ de inim~, din pliseuri, pene sau flori [i cornetele lungi [i ascu]ite, cu v~luri, devenite \nsemne ale zânelor din basmele medievale. Tr~s~turile modei nobiliare burgunde erau imitate [i adaptate modului de via]~ al burgheziei \ndestulate din ora[ele ¥~rilor de Jos. Croielile de mai sus, transpuse \n stofe groase, uni, \n culori \ntunecate (verde, negru, albastru, ro[u), l~rgite [i prelucrate spre a asigura comoditatea mi[c~rilor, conturau siluete mai robuste, mai apropiate de idealul de frumuse]e promovat de italieni \n perioada de \nceput a Rena[terii.
Pantof gotic, Londra, Victoria and Albert Museum

David Aubert, Nunta lui Renaut de Montauban cu Clarice, 1462 - 1470, Paris, Bibliothèque de l’Arsenal

86

David Aubert, Maugis D’Aigremont luându-[i r~masbun de la Renaut [i de la regele [i regina din Acre, 1462 - 1470, Paris, Bibliothèque de l’Arsenal

87

Martin [i Gheorg, Sfântul Gheorghe, Cluj-Napoca Armur~ [i c~[ti, secolul al XV-lea

Chiar [i costumul oamenilor din popor tindea c~tre formele dominante ale goticului. Dac~ ]~ranii lucrând la câmp erau \nf~]i[a]i \n miniaturile timpului doar \n c~ma[~, \n zilele de s~rb~toare purtau [i ei, ca [i micii me[te[ugari, p~l~rii \nalte cu bor, jachete scurte, dar mai groase, ciorapi-pantaloni, doar mai pu]in strân[i, cu sabo]i sau cizme scurte. Femeile, cu capul \mbrobodit, \mbr~cau de asemenea rochii strânse pe talie, cu bustul [nuruit, dar cu decolteul acoperit decent de c~ma[a de pânz~ [i cu [or] \n fa]~. Semnal~m persisten]a \n unele costume populare din secolele XVIII – XX a unor forme gotice, ca ni[te fosile. Amintirea coafelor \nalte s-a p~strat \n bonetele ruse[ti din Galich–Kostroma (secolul al XVIII-lea) sau \n cele din Tambov (secolul al XIX-lea).
Schema lui Villard d’Honnecourt, Pourpoint, huque, hoppelande / tipare de ciorap, huque, pourpoint (fa]~ [i mânec~)

Ciorapi gotici, miniatur~, detaliu, secolul al XV-lea, Paris, Bibliothèque Nationale

88

Petrus Christus, Portretul unei tinere, 1470, Berlin, Staatliche Museen

89

Castelul Huniadi din Hunedoara, secolul XIII - XV

având mânecile [i ciorapii-pantaloni colora]i asimetric, ro[u [i verde. În mormântul lui s-a g~sit paftaua din aur ilustrând legenda regineileb~d~, care provine din atelierul sculptorilor Martin [i Georg din Cluj, autorii statuii Sf. Gheorghe aflat~ la Praga (o replic~ la Cluj). Vestigii ale costumului gotic s-au p~strat \n portul popular al P~durencelor din Mun]ii Apuseni. Dup~ cum a observat Tancred B~n~]eanu „ceapsa“ lor e o reducere a cornetului cu v~luri la o bonet~ mic~ din stof~, de care este prins un [tergar alb din pânz~ groas~, care atârn~ pe spate [i peste care, pentru ca prin greutatea lui s~ nu trag~ în jos ceapsa, este \mbr~cat pieptarul. De castelanele de odiniaoar~ amintesc [i lan]urile cu zeci de chei ale înc~perilor palatelor ca [i inelele (acum nu din aur ci turnate în metal ieftin), atârnate la brâu de ]~r~nci.

PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Stilul gotic din apusul Europei a p~truns mai cu seam~ \n Transilvania, vizibil \n aspectul catedralelor din ora[e (Sibiu, Cluj etc.), dar mai ales \n originalele biserici \nt~rite s~se[ti. Unele ecouri ale goticului au ajuns [i \n Moldova, contopite \n stilul bisericilor ridicate \n vremea lui ßtefan cel Mare. În secolul al XlV-lea [i al XV-lea – \n epoca elegan]ei cavalere[ti – [i la noi domnitorii [i boierii, mai ales cei din Transilvania, dar [i din ¥ara Româneasc~ [i Moldova, ap~reau \n haine de mod~ gotic~, cu jachete scurte strânse pe trup, ciorapi-pantalon, sub]iind picioarele, [i pantofi ascu]i]i. La Curtea de Arge[, domnitorul ¥~rii Române[ti, Basarab I e pictat \n Biserica Sf. Nicolae Domnesc \mbr~cat dup~ moda gotic~, 90

Martin [i Georg, Pafta, secolul al XIV-lea, Curtea de Arge[, biserica Sf. Nicolae Domnesc, Muzeul Na]ional de Istorie Bucure[ti

Mircea cel B~trân (1398-1418), fresc~, secolul al XVI-lea, Biserica Episcopal~ din Curtea de Arge[, Muzeul Na]ional de Art~ Bucure[ti

Platou ceramic, Iran, secolele XII - XIII, Paris, Luvru

COSTUMUL POPOARELOR ISLAMICE
Arabescuri cioplite øi brodate

COSTUMUL IMPERIULUI ARAB
CONDI¥II DE DEZVOLTARE Religia musulman~, constituit~ din secolul al VII-lea, când a tr~it profetul Mahomed \n Arabia, s-a extins \n Imperiul arab, cuprinzând Orientul Apropiat [i Mijlociu, nordul Africii [i, temporar, Spania [i Sicilia. De la faza de cucerire [i expansiune, lumea arab~ musulman~ a trecut la cea a cre~rii unei civiliza]ii [i culturi originale, ajungând \nc~ din secolul al IX-lea la remarcabile realiz~ri. Triburilor nomade, r~zboinice, din Peninsula Arabic~, li s-au al~turat popoare cu veche tradi]ie, care au \mbog~]it civiliza]ia [i arta musulman~. Cadrul artistic • Prelucrând modele bizantine, persane, indiene etc., arta islamic~ a reflectat atât unitatea de ansamblu, cât [i particularit~]ile regionale ale imperiului arab. Izvorât~ din crea]ia popular~ a p~storilor

nomazi – de la ulcica de lut sm~l]uit [i covorul de lân~ colorat~ – arta musulman~, slujind \n moschei credin]ei mahomedane, a creat un decor feeric \n palatele califilor. Împodobite cu arcuri \n potcoav~, \n arc frânt sau acolad~, cu colonete [i stalactite, cl~dirile erau acoperite cu arabescuri, \mpletind figuri geometrice sau florale, cuprinzând [i scrierea arab~, \ntr-o perpetu~ metamorfoz~ f~r~ \nceput [i f~r~ sfâr[it, putând fi prelungite la infinit ca [i cântecul oriental. Idealul de frumuse]e uman~ • Înfruntând c~lare pe c~mil~ c~ldura torid~ [i usc~ciunea de[ertului, dârjii lupt~tori arabi aveau o \nf~]i[are aspr~ [i impun~toare, \nf~[ura]i \n mantiile lor albe, largi, trase pe ochi. Odat~ cu instaurarea califatelor, luxul cur]ilor orientale a adus pe primul plan elegan]a, \mprumutând senzualitatea indian~ \n conturarea rotunjimilor trupului ca [i \n str~lucirea bijuteriilor.

Costum arab: siluet~, tiparul burnusului, burnus drapat,/ haic îmbr~cat [i draparea pe tiparul lui, broboad~ [i turban / aba, tipar de aba, tobe

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Potrivit celor dou~ faze istorice amintite, costumul a cunoscut mai \ntâi ]inuta adaptat~ func]ional vie]ii \n de[ert, ca apoi s~ transpun~ unele din formele acesteia \n ambian]a civilizat~ a ora[elor [i palatelor din imperiul arab.

COSTUMUL DEßERTULUI ARABIC
[i-a p~strat pân~ azi rostul de a izola de soarele arz~tor prin multe straturi de ]es~turi, c~zând \n falduri largi, aerate, acoperind tot corpul, pân~ la ochi. Sculptural, silueta era amplificat~, dar inform~. Coloristic domina albul, ap~r~tor de c~ldur~. Doar ve[mintele de dedesubt erau \nviorate de ro[u, galben sau albastru-intens. Materialele folosite erau \n primul rând lâna (cea mai rea conduc~toare de c~ldur~) din p~r de c~mil~, apoi pânza groas~. COSTUMUL BÅRBÅTESC Capul era acoperit de una sau mai multe calote din fetru, peste care o mare basma triunghiular~, tras~ pe frunte, era ]inut~ de un
Costum arab, musulman, secolul al XX-lea

91

f~r~ mâneci, dar lat~ pân~ la \ncheietura mâinii, purtat~ [i \n Siria, [i \n Persia (un bubu deschis în fa]å). O variant~ a acesteia se mai \ntâlne[te la tribul musulman tuareg, din vestul Saharei: o mantie (tobe) la fel de larg~, \nchis~ la gât, dar, \n schimb, cu mâneci foarte largi, practic necusut~ pe laturi, alc~tuit~ din fâ[ii \nguste, ]esute din bumbac, cusute laolalt~ vertical pentru corp, orizontal pentru mâneci.

val de influen]~ asiatic~ a p~truns \n statele islamice odat~ cu mongolii, a c~ror st~pânire se \ntindea \n secolul al XIII-lea din Caucaz pân~ \n China. În perioada corespunz~toare Rena[terii europene, o deosebit~ splendoare au atins costumele \n imperiile islamice ale Persiei sefevide [i Indiei mogule, care au fost cunoscute \n Europa \n secolele urm~toare prin intermediul turcilor.

COSTUMUL CALIFATELOR ISLAMICE
A contopit, ca [i arhitectura sau artele decorative, tradi]iile popoarelor supuse. Dintre acestea, de un deosebit prestigiu politic, cultural [i artistic se bucurau persanii, a c~ror vestimenta]ie a devenit preponderent~ \n lumea islamic~ a evului mediu. Din antichitate, persanii p~straser~ tunica [i pantalonii c~l~re]ilor din step~, croite pe corp, acoperite pentru ceremoniile curtene de ve[mintele largi din m~t~suri orientale. Un nou

Sultan Ali, Pereche, miniatur~ persan~, 1513, Teheran, Biblioteca Gulistan

COSTUMUL INDO-PERSAN al clasei privilegiate corespundea mai pu]in modului de via]~ activ al b~rbatului, r~zboinic, c~l~re], decât celui al femeilor, \nchise \n haremuri, tol~nite pe perne moi sau dansând cu mi[c~ri unduioase. Tipul preferat era m~runt [i gr~su], cu mâini [i picioare mici, delicate. Sculptural, era subliniat~ gra]ia, prin talia strâns~ [i fusta evazat~, ca de dansatoare. Pictural, coloritul era bogat, \nm~nunchind atât culori curate, complementare, cât [i nuan]e rare. Materialele erau de o mare diversitate, de la ]es~tura de lân~ de Ka[mir la m~tasea sub]ire [i la v~luri transparente, diafane, toate brodate cu fir de aur.

[nur din p~r de c~mil~. Din r~sucirea ]es~turii \n jurul capului a rezultat turbanul. Pe trup, peste o c~ma[~ din lân~, o mantie dreptunghiular~ (haic) din lân~, bumbac sau m~tase era drapat~ asem~n~tor cu himationul grecesc sau cu sari-ul indian. Acela[i efect de drapaj era ob]inut prin \nf~[urarea unei mari pelerine semicirculare (burnus) cu glug~, ca [i pelerina roman~, [i acoperind mai bine gâtul. Dac~ aceste piese au r~mas legate de Peninsula Arabic~ [i nordul Africii, alte ve[minte s-au r~spândit pe tot \ntinsul imperiului arab, ca de pild~ mantaua larg~ (aba) croit~ ca o c~ma[~ 92

Costume persane din secolul al XVI-lea, caftan

Înc~l]~mintea pentru c~l~rie consta din cizme, pentru interior din papuci f~r~ spate, toate cu vârful \ntors \n sus. Bijuterii bogate, lungi coliere de perle [i pietre pre]ioase, br~]~ri peste cot [i la \ncheietura mâinii sporeau str~lucirea costumelor integrate \n ambian]a de lux fabulos a palatelor indiene sau persane.
COSTUMUL FEMININ Fa]~ de str~ini, musulmanele se ascundeau cu totul \nd~r~tul unor drapaje lungi [i largi, iar ]inuta cea mai elegant~ era destinat~ intimit~]ii. Pe cap, v~luri u[oare acopereau p~rul, dezvelind doar fa]a, puternic machiat~ cu negru la ochi [i la sprâncene. În India, femeile \[i \ng~lbeneau u[or pielea cu [ofran [i \[i \nro[eau unghiile cu coloran]i vegetali. Pe trup, bustul r~mânea descoperit sau era acoperit de bluza scurt~ ([oli), l~sând vizibil pântecele pân~ la pantalonul lung, strâns pe picior. Ve[mântul de gal~ era asem~n~tor celui b~rb~tesc, caftanul str~veziu cu fust~ plisat~, ceva mai lung~, la care se ad~uga un [or] lung [i \ngust, brodat.

Moscheea Albastr~, 1609 - 1614, Istanbul

Cupol~ pe pandantivi, moscheea ßehzade, secolul XVII, Istanbul

COSTUMUL BÅRB ÅTESC Pe cap, turbanul, principalul \nsemn islamic, era drapat \n forme determinate de tradi]ia local~, de obicei cu unghi \n frunte. Fa]a era \mpodobit~ de musta]a mic~, r~sucit~, uneori [i de barb~. Pe trup, jacheta \nchis~ pe um~rul drept, dup~ sistem mongol, cu mâneci lungi strâmte [i pantalonul lung, pe picior, alc~tuiau \mbr~c~mintea de baz~. Peste acestea, ve[mântul de gal~ era un caftan (halat) str~veziu, lung pân~ la jum~tatea gambei, cu poale largi, plisate, strâns \n talie cu cing~toare \nnodat~, cu capete lungi, brodate.

Papucii din picioare, ca [i bijuteriile bogate, completau ]inuta. Acest tip de costum a p~truns \n Europa datorit~ expansiunii altei frac]iuni musulmane, cea a Imperiului otoman, care [i-a \ntins domina]ia din secolul al XIV-lea asupra unei p~r]i \nsemnate a Peninsulei Balcanice, marcând mai ales portul albanez [i grecesc – cu fustanel~ plisat~ peste pantalonii strân[i pe picior.

Costume turce[ti, siluet~, demnitar cu anteriu [i caftan, marinar, ienicer

Dansatoare, costum feminin [i b~rb~tesc din India mogul~, secolul al XVII-lea

93

COSTUMUL IMPERIULUI OTOMAN
A avut cel mai mare r~sunet \n Europa mai cu seam~ dup~ cucerirea Constantinopolului, din 1453. În ansamblul lumii islamice, turcii s-au deosebit prin prelucrarea tradi]iilor bizantine atât \n arhitectur~ – ca \n Moscheea Albastr~, multiplicând motivul cupolei bisericii Sfânta Sofia – , cât [i \n costum – \n preferin]a pentru mantii lungi, drepte, dând o ]inut~ solemn~. Costumele principale erau [i la turci cele b~rb~te[ti, oglindind st~pânirea absolut~ a b~rbatului asupra femeii, care tr~ia ascuns~ de ochi str~ini. Idealurile de frumuse]e ce se desprind din efigiile vremii sunt \n primul rând cel al \naltului demnitar, matur, sedentar [i greoi, impun~tor prin volumul mare pe care \l ocupa \n spa]iu, [i \n al doilea rând cel al militarului, ducând o via]~ activ~ de mi[care fizic~. Ienicerii, \nfiin]a]i \n secolul al XlV-lea, purtau pe cap un chipiu din ]es~tur~ alb~, tubular~, ]inut~ \n sus pe frunte de o pan~ [i o lingur~ [i atârnând la spate pân~ la

umeri, \nt~rit~ cu un cerc metalic pentru a ocroti ceafa de sabie. Pentru a se deplasa mai u[or, solda]ii \[i prindeau \n brâu poalele hainei.

Costum feminin turcesc, secolul al XIX-lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti

Pereche în gr~din~, 1530, miniatur~ din Nurhan Atasoy, A garden for the sultan.

Costume turce[ti: feregea feminin~ cu tiparul ei, [alvari cu ilic [i entari, [alvari [i croiala lor ßalvari feminini [i poturi b~rb~te[ti

94

Suleymanname, Curteni în Topkapi Sarai, miniatur~, 1558, din N. Atasoy, A garden for the sultan

Sandro Botticelli, Venus [i Marte, detaliu, cca. 1480, Londra, National Gallery

COSTUMUL ÎN EPOCA RENAßTERII

Benedetto da Maiano, Palazzo Strozzi, 1489, Floren]a

COSTUMUL ÎN ITALIA SECOLULUI AL XV-LEA
Revenirea idealului antic

\n pictur~, ca \n frescele din biserica San Francesco din Arezzo de Piero della Francesca. Idealul de frumuse]e uman~ era opus celui gotic; pornind de la exemplul statuarei grecoromane, se urm~rea exprimarea echilibrat~ a for]ei fizice [i psihice. Vârsta preferat~ \n secolul al XV-lea era \nc~ juvenil~, silueta sub]ire fiind apropiat~ de cea burgund~, care-[i p~stra ascendentul. Propor]iile trupului se reg~seau \n coloanele gracile.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Costumul burgund era purtat, ca atare, \n prima parte a secolului la cur]ile princiare, mai ales \n nordul Italiei (prezent \n desenele lui Pisanello). El a suferit transform~ri la Floren]a (vizibile \n picturile lui Masaccio sau Fra Angelico) devenind mai practic [i mai confortabil [i adaptându-se complet viziunii italiene c~tre sfâr[itul secolului. Clima mediteranean~, mai blând~, favoriza reducerea num~rului [i a grosimii ve[mintelor. Sculptural, trupul ap~rea ceva mai masiv, amplificat prin faldurile mantiilor drapate, renun]ându-se treptat la col]urile ascu]ite. ßi coloristic volumele erau mai lini[tite, prin petele mari cromatice, uniforme, \n tonuri majore [i luminoase – cire[iu, albastru-deschis etc. Materialele folosite, din produc]ia local~ de

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Îmbog~]ite prin comer] [i manufactur~, ora[ele-state italiene, ca Floren]a, au devenit focare ale culturii umaniste, burghezia liber~ [i puternic~ impunându-[i gustul \n crearea noului stil artistic. Producând m~t~suri [i catifele exportate \n toat~ Europa, Italia a \nceput s~ concureze \n elegan]a vestimentar~ moda burgund~, care se bucura de cel mai mare prestigiu. Cadrul artistic • Stilul ambiental al Rena[terii timpurii a revenit la tradi]iile antropocentrice ale antichit~]ii greco-romane, cu propor]ii \n func]ie de cele umane, opunând verticalit~]ii gotice dominantele orizontale [i reluând frontoanele [i arcurile semicirculare pe coloane. Frumuse]ea conceput~ ca armonie [i echilibru era exprimat~ prin forme geometrice regulate, stabile, vizibile atât \n arhitectur~, ca \n capela Pazzi de Brunelleschi sau \n palatul Strozzi de Benedetto da Maiano, sau \n mobilier, cât [i \n sculptur~, ca \n Gattamelata de Donatello, sau 98

Fra Angelico, Buna Vestire, secolul al XV-lea, M~n~stirea San Marco, Floren]a

m~t~suri florentine sau catifele vene]iene, erau pline, cu motive regulate (de rodie \n re]ea). Aportul arti[tilor era \nsemnat atât \n \ntruparea vizibil~ a noului ideal uman, cât [i \n proiectarea unor modele pentru ]es~turi sau piese de \mbr~c~minte (Pisanello, Bellini etc.). COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap se purta fie calota simpl~, fie turbanul gotic, dar cu margini netede, dar mai ales p~l~ria cu bor mare, de diverse dimensiuni. Pe trup, c~ma[a se vedea la gât, ca \n costumul popular, iar tunica scurt~ era deseori mic~, de diferite forme, ori ca o jachet~ \nchis~ \n fa]~, cu guler ridicat, strâns~ \n talie [i cu poale cre]e, ori de tip huque, numit~ aici giuberello. Roba larg~ [i lung~ pân~ la p~mânt, cu mâneci foarte largi, dând efect de drapaj antic, era purtat~ de demnitari sau de magistra]ii \n vârst~. În picioare, ciorapii-pantalon albi sau colora]i conturau volumele, f~r~ s~ le sub]ieze (ca [i cei negri din nord), iar pantofii aveau botul u[or l~]it. ¥~ranii [i or~[enii s~raci \mbr~cau ve[minte mai simple, din stof~ groas~, cusute \n cas~. COSTUMUL FEMININ Pe cap, spre deosebire de obiceiul de peste Alpi de a acoperi complet capul, \n Italia p~rul era vizibil, pus \n valoare prin coafuri complicate, cu cozi r~sucite, panglici, re]ele cu perle etc. Inteligen]a [i cultura, noile calit~]i apreciate la femei, cereau \n~l]area frun]ii prin epilare [i pensare a sprâncenelor. Linia general~ a modei era respectat~ prin degajarea gâtului sub]ire, prelungit de decolteul ascu]it la spate. Pe trup, c~ma[a era uneori vizibil~ la gât [i la fentele mânecilor rochiei, care erau demontabile, legate cu [ireturi de corsaj. Deseori, cele dou~ straturi (gamurra sau cotta dedesubt [i cioppa deasupra) se reduceau la o

Domenico Veneziano, Portret, 1465, Berlin, Staatliche Museen

99

Piero della Francesca, Legenda crucii, fragment, Regina din Saaba [i suita ei, fresc~, biserica San Francesco din Arezzo, 1459

100

singur~ rochie cu mâneci din alt material, u[or de schimbat. Pantofii urmau evolu]ia general~, c~tre vârfuri mai pu]in ascu]ite. Bijuteriile evoluau [i ele c~tre compozi]ii mai ample, masive (mai ales \n medalioane suspendate sau bro[e), fiind din ce \n ce mai mult preferate perlele, a c~ror form~ sferic~ perfect regulat~ avea s~ devin~ idealul stilului artistic al Rena[terii italiene mature. Spre deosebire de elegantele so]ii ale bancherilor sau ale marilor negustori, femeile muncitorilor din ora[e se \mbr~cau asemenea ]~r~ncilor, cu rochia larg~, cu corsaj [nuruit peste c~ma[~, basma [i [or]. În picturile lui Masaccio, Piero della Francesca sau Andreea Mantegna se vede cum se transform~ costumele burgunde, care sub]iau [i alungeau trupul, conform idealului aristocratic nordic, odat~ cu cristalizarea noului ideal de frumuse]e uman~, mai democratic, de tip clasic, din vremea Rena[terii timpurii. Procesul se va încheia în secolul urm~tor, al Rena[terii depline, odat~ cu conturarea eroilor din sculptura [i pictura italiene create de Michelangelo, Ti]ian etc.

Andreea Mantegna, Familia Gonzagua, Palatul ducal din Mantua, 1474

COSTUMUL ÎN STILUL RENAßTERII ITALIENE DIN SECOLUL AL XVI-LEA
FIibre musculare în plus

de Ti]ian. Pictorii [i sculptorii puneau \n valoare vitalitatea, vigoarea trupeasc~ [i for]a gândirii creatoare, prin supradimensionarea siluetei generale [i prin efectul de bloc masiv, dat \n via]a zilnic~ de ve[mintele ample. Vârsta preferat~ era cea adult~, a omului format, realizat, plin de prestan]~ [i \ncredere \n sine, cu mi[c~ri largi, lini[tite, nobile (grandezza). CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI În compara]ie cu moda aristocratic~ de tip burgund sau spaniol, cea a Italiei Rena[terii avea tr~s~turi democratice, dând comoditate [i libertate \n mi[c~ri. Sculptural, costumul eviden]ia propor]iile [i articula]iile fire[ti ale corpului, urm~rind amplificarea prin haine bogate, drapate larg,

Michelangelo, Catedrala San Pietro, Roma, secolul al XVI-lea

Ti]ian, Pietro Aretino, 1545, Floren]a, Galeria Pitti

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Or~[enimea liber~, bogat~ care \mpinsese mai departe hotarele lumii cunoscute, cutreierând cu \ndr~zneal~ oceanele pân~ pe coastele Indiei sau Americii sau explorând universul [tiin]elor exacte, [i-a impus \n secolul al XVl-lea concep]ia despre lume, gusturile [i aspira]iile \n mare parte a Europei. În art~, stilul creat \n Italia \n secolul precedent a atins stadiul Rena[terii depline, mature. Cadrul artistic Deplina claritate a frescelor lui Rafael, luminoase [i net conturate, mul]umeau ra]iunea prin echilibrul [i armonia liniilor [i culorilor. În crea]iile Rena[terii arta se \mpletea cu [tiin]ele vremii: spa]iul era sugerat cu ajutorul perspectivei geometrice, iar formele corpului omenesc erau cunoscute datorit~ anatomiei artistice. Pasiunea pentru matematic~ se \ntrupa \n geometria regulat~ a construc]iilor (de exemplu Sfântul Petru din Roma, de Bramante [i Michelangelo sau Villa Rotonda, de Palladio) [i a mobilierului, ca [i \n compozi]ia picturilor \nscrise \n cercuri [i p~trate sau \n volumele piramidale ale sculpturilor. Arti[tii c~utau \n armonia propor]iilor umane corespondentul perfec]iunii cosmice. Arta antic~ greco-roman~, care ilustrase o concep]ie antropocentric~ asem~n~toare umanismului, era invocat~ ca un argument de prestigiu [i luat~ drept model. Idealul de frumuse]e era \ntrupat \n lucr~ri ca David sau Moise de Michelangelo, sau Venus

Rafael Sanzio, Baldesar Castiglione, 1515, Paris, Luvru

Ti]ian, Amorul sacru [i amorul profan, 1515, Roma, Galeria Borghese

revere late, \mbl~niri etc., sugerând fibrele musculare \n plus repro[ate de anatomi[ti statuilor michelangele[ti. Pictural, efectul de mas~ al volumelor era realizat prin utilizarea unor stofe uni sau cu motive mari, nefragmentate prin t~ieturi sau pliseuri. Materialele folosite erau groase, catifele sau m~t~suri pline. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul era tuns scurt, barba lat~, accentuând masivitatea capului. Bereta plat~, a[ezat~ orizontal, putea fi f~r~ bor sau cu bor despicat, \ntors, ca [i aceea a lui Baldesar Castiglione \n portretul pictat de Rafael. Pe trup, ca un semn de relaxare a rela]iilor sociale, c~ma[a se vedea la gât [i la man[ete, \ncre]it~. Vesta era croit~ pe corp, decoltat~ mai ales p~trat, cu mâneci strâmte. Jacheta (zimarra), de obicei scurt~ pân~ la jum~tatea coapsei, cu revere late, \mbl~nite sau matlasate, cu mâneci largi decorative sau cu fente, d~dea

siluetei o form~ general~ dreptunghiular~. Mantaua lung~ pân~ la p~mânt, tivit~ cu blan~, era rezervat~ \nv~]a]ilor sau b~trânilor; pantalonii, l~rgu]i, erau lungi pân~ la genunchi. În picioare, se \nc~l]au ciorapi gro[i [i pantofi comozi, cu botul lat, decolta]i. COSTUMUL FEMININ Unele piese (bereta, pantofii etc.) erau masculine, dar \n ansamblu aspectul era foarte feminin. Pe cap, p~rul bogat, l~sat pe umeri, uneori ]inut \n plas~, accentuând masivitatea siluetei [i mascând gâtul, era decolorat blond-vene]ian, ro[cat. Turbanul accentua sfericitatea capului. Bereta cu medalii [i perle putea fi purtat~ orizontal sau aplecat~ pe spate, \ncadrând fa]a ca o aureol~. Pe trup, c~ma[a \ncre]it~ se vedea la decolteul oval sau p~trat, ca [i la umeri, sau prin fentele mânecilor. Rochia era t~iat~ \n talie la loc normal, cu corsajul pe corp, [nuruit.

Parmigianino, Madona cu gâtul lung, 1535, Floren]a, Galeria Uffizi

103

Paolo Veronese, Vila Barbaro, fresc~, 1561, Maser, Treviso

De obicei redus~ la un singur strat, sugera dou~ straturi prin mânecile demontabile, din materiale [i \n culori contrastante, prinse la umeri cu [iret [i având uneori crevase. Fusta larg~ era \ncre]it~ f~r~ pliuri, sus]inut~ de pantaloni bufan]i lungi pân~ la genunchi. În picioare se purtau pantofi cu talp~ groas~, pentru a evita noroiul (\n locul galen]ilor) [i pentru a contribui la supradimensionarea staturii. Costumul era \mpodobit cu bijuterii mari, grele, masive, de forme regulate, mai ales [iraguri de perle, [i completat cu accesorii ca blana liber~ la gât, m~nu[ile, evantaiul de pene [i batista, pe atunci o noutate. Masca, având un buton ]inut \ntre din]i, ap~ra de razele soarelui [i de priviri indiscrete.
Fotoliu, Italia, secolul al XVI-lea

Costume masculine [i feminine din Rena[terea deplin~, secolul al XVI-lea

104

Albrecht Dürer, Autoportret, 1498, Madrid, Prado

exager~ri ale formelor, dispropor]ii sau striden]e coloristice, ca \n pictura lui Grünewald. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Puternicele deosebiri sociale au determinat [i mari contraste \ntre costumele curtene, bogate [i preten]ioase, [i cele ale burgheziei protestante, de o voit~ sobrietate. Costumele nobililor constituiau o adaptare a modelelor italiene la viziunea gotic~, exprimat~ prin agita]ia formelor, \mbuc~t~]ite prin dungi sau aplica]ii, prin asimetria decorului [i a coloritului (ciorapi de culori diferite pentru fiecare picior).

ale Rena[terii italiene. Decorul pitoresc, asimetric, cu multe detalii, al goticului tardiv alc~tuia fundalul firesc al costumului. Idealul de frumuse]e uman~ • Spre deosebire de idealul italian, bazat pe echilibrul armonios al propor]iilor, dup~ model antic, sugerând for]a st~pânit~ prin compozi]ii statice, idealul german apar]inea \nc~ viziunii gotice asupra frumuse]ii, \n]eleas~ ca expresivitate maxim~, ob]inut~ prin

Crevase: Lucas Cranach cel B~trân, Henric cel Pios [i so]ia sa, 1514, Dresda, Staatliche Gemäldegalerie

COSTUMUL GERMAN ÎN VREMEA REFORMEI
Ferestruici øi crevase

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În centrul Europei, lupta \mpotriva orânduirii feudale s-a manifestat atât pe plan ideologic, \n Reforma ini]iat~ de Luther, cât [i prin violente antagonisme de clas~, manifestate \n conflicte armate, ca r~zboiul ]~r~nesc german (1525). Cadrul artistic • În majoritatea provinciilor Imperiului german, f~râmi]at \n zeci de st~tule]e feudale, persista stilul gotic adaptat necesit~]ilor vie]ii or~[ene[ti, doar \n pu]ine centre, ca Nürenberg sau Augsburg, p~trunzând influen]e

Tobias Stimmer, Jakob Schwytzer cu so]ia sa Elsbeth, 1564, Basel Kunst Museum

COSTUMUL BÅRBÅTESC O categorie special~ a constituit-o vestimenta]ia armatelor de mercenari imperiali, a a[a-numi]ilor „Landesknechte“. Se pare c~ lor li s-a datorat lansarea unei mode cu larg r~sunet \n secolele XVI – XVII, cea a „crevaselor“ (fente sau cr~p~turi). Pornind de la cr~parea accidental~, din pricina mânuirii armelor, a hainelor strâmte de tip gotic cavaleresc, capturate de elve]ieni de la burgunzi \n 1476, osta[ii imperiali au trecut la despicarea sistematic~ a ve[mintelor, mai ales la \ncheieturi. Dând libertate mi[c~rilor, se realiza totodat~ [i o ornamentare prin contrastul de culoare dintre stofa t~iat~ [i 106

c~ma[a sau dublura de dedesubt. Efectul se \nscria \n viziunea gotic~ prin vibra]ia suprafe]elor, fragmentate atât ca form~, cât [i cromatic, cu o fantezie specific german~. Solda]ii [i-au scandalizat contemporanii prin exager~rile lor, spintecându-[i pân~ [i beretele [i pantofii; \mp~ratul Maximilian le-a dat \ns~ \ncuviin]area, oficializat~ \n 1530. Moda s-a r~spândit, ajungându-se s~ se produc~ metraje cu fente \n ]es~tur~ sau arse cu fierul ro[u. COSTUMUL FEMININ Burghezia protestant~ exterioriza virtu]ile morale printr-o costuma]ie sobr~, cu croial~ simpl~, din stof~ neagr~ [i lenjerie alb~.

Silueta sinuoas~ a doamnelor nobile continua linia supl~ din stilul gotic curtean, trupul dobândind \ns~ o nou~ robuste]e, specific~ Rena[terii, ca \n portretele lui Cranach. Aristocra]ia arbora ostentativ podoabe grele de aur, lan]uri groase [i o mul]ime de inele. Femeia ideal~ era gospodina, mam~ de familie, având ca atribute vestimentare caracteristice boneta \n form~ de scufi]~ (Haube), strângând p~rul, decolteul decent acoperit cu un gulerpelerin~ (Goller sau Koller), [or]ul indicând activitatea menajer~. La brâu atârnau cheile c~m~rii [i un cu]it \n teac~. Costumul ]~r~nesc • Mai departe de centrele modei [i mai s~rac~, ]~r~nimea a p~strat o vreme mai \ndelungat~ formele [i croielile deceniilor trecute: hainele scurte pe corp [i ciorapii-pantofipantaloni, ca [i rochiile cu corsaj [nuruit, dup~ cum se vede din desenele [i picturile lui Dürer [i Cranach. Vechea opinc~ (\nalt~ pân~ la glezne, cu noji]e legate pe picior) ajunsese, de altfel, simbolul luptei pentru libertate a ]~ranilor. În aceast~ epoc~ de r~sturn~ri ale valorilor statornicite, nici vechile legi costumare nu mai erau respectate ca alt~dat~. În timpul r~zboiului ]~r~nesc german, r~scula]ii din Langensalza au pretins dreptul de a purta mantale ro[ii, la fel cu cavalerii sau \nv~]a]ii. Ajungând la sate, unele piese vestimentare din Rena[tere, ca gulerul \ncre]it, s-au p~strat \n multe costume populare germane, italiene, franceze etc.
Landesknechte, armur~, costum masculin [i feminin cu dungi [i crevase, beret~, mânec~, pantof

J.de Toledo [i J.de Herrera, Palatul Escorial, secolul al XVI-lea, Spania

COSTUMUL SPANIOL ÎN VREMEA CONTRAREFORMEI
Palatul mænæstire øi corsetul de fier

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Marele prestigiu politic al Imperiului spaniol – cuprinzând sub Carol Quintul Germania, Belgia [i Olanda de azi, sudul Italiei, ca [i coastele Americii descoperite de Columb – a impus lumii un ideal de frumuse]e opus celui al Rena[terii italiene. R~mas~ profund

Vargueño (Cabinet cu plac~ de scris), secolul al XVI-lea, Madrid, Muzeul Arheologic

medieval~, Spania era sediul reac]iunii feudale catolice \mpotriva culturii umaniste, ini]iind mi[carea Contrareformei, propagat~ de c~lug~rii iezui]i [i ap~rat~ de inchizi]ie. Cadrul artistic • Într-o prim~ etap~, catolicii, critica]i de reformi[tii-protestan]i pentru luxul [i fastul lor, au afi[at o sever~ austeritate. Supunerea \n fa]a autorit~]ii reunite a regalit~]ii [i Bisericii era sugerat~ de ansamblul de arhitectur~ al Escorialului, palat-m~n~stire [i mormânt al regilor Spaniei, cu ziduri de cetate, dar ad~postind comori de art~. În \ntreg cadrul vie]ii se \mbina \ndemnul c~tre ascetism – \n formele simple, plate [i rigide ale \nc~perilor [i mobilierului, ca [i ale costumului – cu nevoia de impresionare a vulgului, prin etalarea bog~]iei, prin \mpodobirea fa]adelor bisericilor [i palatelor, statuilor, armurilor [i armelor ca bijuterii de aur [i argint. Idealul de frumuse]e uman~ se opunea celui renascentist prin pre]uirea sufletului [i dispre]ul pentru trup, mascat de costum, abstractizat prin geometrizare. În portretul Cavalerului cu mâna pe piept de El Greco, aten]ia este concentrat~ asupra ochilor, umbri]i, cu privirea arz~toare, ca odinioar~ \n arta bizantin~. Aceste manifest~ri artistice au fost \ncadrate \n curentul manierist din secolul al XVI-lea. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Menit s~ fac~ vizibile deosebirile de rang social, costumul de curte spaniol continua de fapt tradi]ia modei cavalere[ti burgunde, plin~ de fast, dar \ntr-o atmosfer~ de severitate [i gravitate. Costumul era conceput ca o carapace, aproape la fel

F. de Llano, Infanta Isabela Clara Eugenie, 1584, Madrid, Prado

ca o armur~, cuprinzând chiar pl~ci, sârme [i fire metalice [i determinând o ]inut~ solemn~, inflexibil~. Sculptural, trupul era stilizat \n forme geometrice plate, \ndeosebi triunghiulare.

Siluet~ [i rochii, / corset metalic [i jupon cu sârme, / guler, toc~, umeri

V~tuit~, ajungea aproape la fel de rigid~ ca o armur~, de unde [i denumirea de „burt~ de gânsac“; mânecile lungi, strâmte erau uneori acoperite cu altele despicate. Capa avea forma de pelerin~ scurt~, din m~tase. Pantalonii, pân~ deasupra genunchilor, erau bufan]i, a[a cum s-au p~strat \n costumul popular olandez. Fiind sus]inu]i de perne cu p~r de cal, m~tasea de deasupra putea s~ aib~ cr~p~turi sau s~ fie dispus~ \n benzi sau panglici. Tot de la armur~ pare s~ fi provenit [i punga suspensor, v~tuit~, \nlocuit~ curând de unghiul prelungit al „bur]ii de gânsac“. În picioare, ciorapii lungi, mai ales negri, sub]iau. Confec]iona]i de la jum~tatea secolului din tricot de m~tase, erau piese de lux. Pantofii ascu]i]i erau ca [i cizmele pentru c~l~rie din piele de Cordoba. Pumnalul prins la cing~toare era arm~ [i podoab~.
El Greco, Cavalerul cu mâna pe piept, 1580, Madrid, Prado

nefiind permis, iar gulerul [i man[etele erau apretate [i plisate. Rochia avea corsajul strâmt, \nchis pân~ la gât, cu talia \n unghi, umerii v~tui]i, corecta]i de suluri. Fusta era sus]inut~ la \nceput de un jupon de pânz~ tare, cu p~r de cal, apoi de cercuri de lemn din vergele (verdugo) sau din metal. În afara cur]ii, acestea erau \nlocuite de un sul v~tuit, \nnodat \n fa]~. Mantoul larg, f~r~ talie, avea mâneci scurte, bufante sau lungi [i despicate. Picioarele nu era permis s~ fie v~zute. Când doamna se a[eza, le ascundea \ntr-o cut~ orizontal~, ca un buzunar prev~zut \n dublura fustei. Bijuteriile erau fixate pe rochie, ca nasturi, colane etc., \n degete se purtau inele mari peste m~nu[i, iar batista era de dantel~.

Pictural, gama cromatic~ era redus~ la lumin~ [i umbr~: alb, negru, aur. Materialele folosite contribuiau la sugestia de dematerializare, m~t~surile lucioase r~sfrângând lumina, ca [i firele de aur [i pietrele pre]ioase ale podoabelor cusute pe ve[minte. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, bereta era \n~l]at~, devenind toc~, din catifea cu pana[, sau p~l~rie din m~tase cu bor \ngust. Figura era modelat~ c~tre triunghi prin barba tuns~ ascu]it, cioc, completat~ cu must~]i mici [i p~rul scurt (impus [i de gulerul montant). Pe trup, c~ma[a nu era vizibil~, gulerul [i man[etele fiind apretate [i plisate \n forma unor talere rotunde, rigide, uneori sus]inute cu sârme. Vesta strâmt~, \nchis~ pân~ la b~rbie, avea o form~ triunghiular~, dat~ de umerii corecta]i prin suluri aparente [i de talia \n unghi. 108

COSTUMUL MILITAR Armura devenind inutil~ prin perfec]ionarea armelor de foc (ca tunul [i archebuza sau pu[ca cu amnar), se mai foloseau doar unele piese metalice ca pieptarul sau coiful \n form~ de p~l~rie rotund~ (cabasset) sau cu creast~ [i bor \n nacel~ (morion). Armurile mercenarilor erau \nnegrite (arse cu ulei de in), ca s~ nu mai trebuiasc~ s~ fie lustruite. Pentru osta[ii de rând haina v~tuit~ era singura pav~z~. COSTUMUL FEMININ Trupul era, de asemenea, stilizat \n forme geometrice rigide (ca format din dou~ triunghiuri), ve[mintele ascunzând p~rul, pieptul, [oldurile [i [tergând orice feminitate. Pe cap, p~rul era strâns [i ridicat, acoperit cu toc~ mic~. Pe trup, corsajul era drept, rigid, având în fa]~ o scânduric~ din lemn, filde[, sidef sau argint (rareori un corset metalic) turtind pieptul. C~ma[a nu se vedea, decolteul

Siluet~, armur~, costum de curte, burt~ de gânsac, tiparul corsajului [i al pelerinei, toc~, p~l~rie, pantof, guler

COSTUMUL DIN ¥ÅRILE DE JOS, ÎN SECOLUL AL XVI-LEA
Dansul flærænesc
Bonete din picturile lui Bruegel

St~pânite politic de \ntinsul Imperiu spaniol, „pe care soarele nu apunea niciodat~“, fervent catolic, ¥~rile de Jos, restrânse ca \ntindere [i popula]ie, aveau o or~[enime harnic~ [i bogat~, mai ales protestant~. Tablourile lui Pieter Bruegel cel B~trân redau crâncena opozi]ie dintre st~pânitori [i supu[i, surprinzând primele semne ale conflictului care avea s~ izbucneasc~. Dar comunic~ [i mesajul de speran]~ [i \mb~rb~tare al artistului, \ndemnul s~u de a tr~i via]a cu bucurie. ¥~ranii [i or~[enii, mul]i [i m~run]i, care populeaz~ tablourile sale, sunt prezenta]i realist, neidealiza]i, dar plini de vitalitate. E uimitoare precizia cu care Bruegel \nf~]i[eaz~ ve[mintele, indicând cus~turile [i materialele ca un profesionist \n ale croitoriei. Spre deosebire de aristocra]ii spanioli cu siluete sobre, la fel de rigide \n armur~ ca [i \n costumul civil, neerlandezii, cu trupuri zdravene, se mi[cau liber \n haine comode, \n culori vii. COSTUMUL BÅRBÅTESC subliniaz~ [i el func]ionalitatea, prin adaptarea [i prelucrarea tradi]iilor gotice locale, potrivite noilor mode ale Rena[terii. COSTUMUL FEMININ prezint~ varia]ii pe tema gospodinei burgheze, cu coaf~, c~ma[~ [i [or] din pânz~ alb~ scrobit~.

Pieter Bruegel cel B~trân, Dans sub spânzur~toare, 1568, Darmstadt, Hessisches Landesmuseum

109

Pieter Bruegel cel B~trân, Dans la nunt~, afar~, detaliu, 1566, Detroit, Institute of Art.

Pieter Bruegel cel B~trân, Dans ]~r~nesc, 1568, Viena, Kunsthistorisches Museum

111

Castelul Chambord, secolul al XVI-lea, Valea Loarei, Fran]a

COSTUMUL FRANCEZ ÎN VREMEA RENAßTERII
Fafla în formæ de inimæ

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În Fran]a, devastat~ \n secolul al XV-lea de R~zboiul de 100 de ani, Rena[terea a ap~rut ca un fenomen mai tardiv, \n secolul al XVI-lea, folosind experien]a Italiei, cunoscut~ direct prin campaniile militare din peninsul~, iar produc]ia artistic~ s-a concentrat \n jurul cur]ii regale.

Mobil~ francez~, secolul al XVI-lea, Paris, Luvru

Cadrul artistic • În statul francez, \n care regalitatea \[i continua opera de centralizare, s-au construit \ndeosebi palate (castelele de pe râul Loara, palatele de la Fontainebleau [i Luvru), \n care tradi]ia artei medievale na]ionale franceze s-a \mbinat cu unele sugestii italiene antichizante. În compara]ie cu stilul Rena[terii italiene, cel francez se deosebea printr-o \mpodobire mai bogat~, cerut~ de via]a de la curte, cu sculpturi figurative, reliefuri m~runte ca o dantel~ pe fa]ade ca [i pe mobilier, ceramic~ etc., corespunzând \nc~ gustului gotic de ornamentare vibrat~ a suprafe]elor. Idealul de frumuse]e era cel al Rena[terii italiene, cunoscut \n nordul Alpilor prin lucr~rile arti[tilor manieri[ti, grefat pe cel tradi]ional, gotic. Nudurile din picturile [i sculpturile [colii de la Fontainebleau puneau \n valoare nu robuste]ea, ci elegan]a [i gra]ia, prin alungirea trupului [i sub]ierea \ncheieturilor (Diana, atribuit~ lui Jean Goujon, nimfele pictate de François Clouet). CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Costuma]ia cur]ii franceze tr~da oscila]ia acesteia \ntre reprezentarea rangurilor \nalte prin costumul de tip spaniol aristocratic [i exprimarea liber~ a vitalit~]ii sugerat~ de moda italian~ a Rena[terii. Crusta rece a m~t~surilor [i podoabelor de pre] l~sa s~ se vad~ totu[i ceva din trupul viu – gâtul [i decolteul, iar mersul femeilor era mai degajat, f~r~ a ascunde pantofii. Sculptural, trupul era modelat ca [i \n Italia, \n volume largi, regulate, cu contur rotunjit, gra]ios, dar cu suprafe]e mai rigide, sus]inute, la fel ca \n Spania, de corset [i de sârme.
Jean Clouet, Regele Carol al IX-lea, 1565, Paris, Luvru

Pictural, costumele erau ceva mai colorate decât \n Spania, cu tonuri deschise, de floare. Materialele folosite erau de obicei m~t~suri [i catifele italiene. COSTUMUL BÅRBÅTESC Erau evitate exager~rile spaniole, pantalonii nu erau sus]inu]i pe perne, ci erau sau foarte scur]i sau lungi pân~ la genunchi [i strâm]i pe picior.

Costume franceze din secolul al XVI-lea

COSTUMUL FEMININ Fa]a femeilor avea form~ de inim~, conturat~ de rulourile p~rului \mbinate \n unghi pe frunte sau de scufia mulat~ \n acela[i chip. Mi[carea era reluat~ de gulerul \nalt, apretat, ridicat la spate \n jurul decolteului, [i apoi de fusta sus]inut~ pe [olduri de un cerc de sârm~ \n form~ de roat~.

Corneille de Lyon, Gabrielle de Rochechouart, cca. 1574, Muzeul Condé, Chantilly

Jean Clouet, Regele Francisc I, cca. 1528, Paris, Luvru

Robert Smythson, Wollaton, secolul al XVI-lea, Anglia

COSTUMUL ÎN ANGLIA SECOLULUI AL XVI-LEA
Broderii elisabetane

ajungând la dispropor]ii [i supradimension~ri. În costumul masculin pantalonii erau atât de bufan]i, \ncât au trebuit l~rgite fotoliile \n Parlament, iar \n costumul feminin gulerul de dantel~ scrobit~ era enorm, ca [i fusta pe schelet \n form~ de roat~. Talia, \n unghi, era alungit~ nefiresc, f~când s~ par~ picioarele scurte. În cazul portretelor reginei Elisabeta acest efect ar putea fi dat de pozi]ia ei, de fapt a[ezat~ pe un scaun \nalt, disimulat sub fust~, dar

N. Hilliard, Portret, miniatur~, 1572, Londra, Victoria and Albert Museum H. Eworth dup~ H. Holbein cel Tân~r, Regele Henric al VIII-lea, 1539, Devonshire, col. Chatsworth

Armura ducelui de Cumberland, Greenwich, cca.1590, N. Y. Muzeul Metropolitan

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Prosper~ [i puternic~, Anglia s-a impus pe plan politic mai ales c~tre sfâr[itul secolului, \n vremea reginei Elisabeta l-a, prin victoriile asupra Spaniei, str~lucind [i \n domeniul literar prin opera lui Shakespeare. Cadrul artistic • Relativ izolat~ de continent, Anglia [i-a manifestat spiritul practic, primind pu]ine sugestii str~ine pentru realizarea l~ca[urilor de cult anglicane, a castelelor nobiliare sau a locuin]elor or~[ene[ti. Pornind de la miniaturile manuscriselor, s-au dezvoltat atât portretul – cu Holbein, Hilliard –, cât [i broderia, alc~tuind principala podoab~ a interioarelor [i a costumelor. Idealul uman, \ntrupat de reprezentan]ii unei regalit~]i autoritare, ca Henric al VIII-lea sau Elisabeta I-a, purta pecetea unor caractere dârze [i reci, distan]area social~ fiind subliniat~ prin ve[mintele-bijuterii. Acceptând moda european~ \n forma ei curtean~, dar laic~, a interpret~rii franceze, aristocra]ia englez~ punea mai pu]in pre] pe armonia formelor, 114

N. Hilliard, Tân~rul între trandafiri, miniatur~, 1588, Londra, Victoria and Albert Museum

p~rând \n picioare, pentru a-i obliga pe curteni s~ nu ia loc [i s~ scurteze audien]ele. În locul catifelelor [i m~t~surilor italiene sau spaniole, cu motive ]esute, \n Anglia se foloseau pentru rochii, haine, bonete sau m~nu[i broderii de mân~ cu motive figurative inspirate din miniaturile de manuscrise, cu flori, p~s~ri, gâze [i alte viet~]i, pres~rate f~r~ simetrie sau repeti]ie, cu varietatea [i pitorescul ornamentelor gotice. Un rol \nsemnat \l jucau [i \nsemnele heraldice purtate ca bijuterii, de la ordinul Jartierei (\n colan [i la picior) la \nsemnele diferitelor confrerii, brodate pe mânec~ sub um~r.

Anonim, Regina Elisabeta I, secolul al XVI-lea, Hardwich Hall, Derbyshire

115

Broderii [i bijuterii. Anonim, Regina Elisabeta I, secolul al XVI-lea, Hardwich Hall, Derbyshire

Flori în pår [i dantele: N. Hilliard, Sir Walter Raleigh, 1616, Londra, Victoria and Albert Museum

Biserica mån~stirii Moldovi]a, secolul al XV-lea

cuprins chipurile \n contururi rotunjite, \nf~]i[ându-i \n atitudini calme [i re]inute. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Pentru ceremonii, domnitorii [i boierii \mbr~cau tradi]ionala mantie bizantin~, \n restul timpului costume europene, iar \n lupte armuri, pe când ]~ranii \[i p~strau portul. Costuma]ia curtean~ era lipsit~ de ostenta]ie chiar \n aspectele ei cele mai luxoase, f~r~ supradimension~rile pe vertical~ urm~rite de aristocra]ia apusean~ (prin alungirea exagerat~ a bonetelor, trenelor sau vârfurilor de la pantofi) [i f~r~ amplific~rile de volume realizate prin v~tuiri sau suprapuneri de straturi (ca \n costumul turcesc, cu turban [i [alvari baloniformi). Sculptural, ve[mintele se a[terneau pe trup \n suprafe]e netede, lini[tite, respectând propor]iile fire[ti [i \nv~luind decent formele.

Pictural, acordurile cromatice erau restrânse la câteva culori, de obicei calde, evitând striden]ele. Compozi]ia era bazat~ pe un ritm regulat, decorul alternând cu pauze, f~r~ oroarea de vid oriental~. Materialele pentru ve[mintele de curte erau m~t~suri [i catifele scumpe italiene sau turce[ti, ca [i stofe flamande, germane, cehe, bl~nuri moscovite, turce[ti sau ungure[ti aduse de negustorii genovezi, lioveni, sibieni sau bra[oveni, pe când poporul de rând \[i producea \n cas~ pânzeturile sau stofele necesare. În croial~, structura era eviden]iat~ \n toate cazurile, cus~turile fiind subliniate prin tivuri sau broderii. COSTUMUL BÅRBÅTESC Costumul de \ncoronare era solemn, rigid [i somptuos. În via]a zilnic~ se impunea concep]ia burgheziei europene din epoca Rena[terii asupra frumuse]ii, mai potrivit~ vie]ii practice, subliniind vigoarea trupeasc~ prin haine largi, comode.

COSTUMUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XV-XVl
Caftanele ctitorilor

¥~rile Române rezistau presiunii turcilor datorit~ vitejiei unor domnitori ca ßtefan cel Mare [i Vlad ¥epe[. Cadrul artistic se \mbog~]ea cu monumente str~lucite, ca bisericile moldovene cl~dite dup~ victorii de ßtefan cel Mare [i \mpodobite de Petru Rare[ cu picturi exterioare, pe când \n Muntenia, Neagoe Basarab supraveghea ridicarea de c~tre Me[terul Manole a bisericii m~n~stirii Curtea de Arge[, sculptat~ ca o dantel~ \n piatr~. Idealul uman care se desprinde din documentele iconografice, [i \n primul rând din portretele votive, pare a avea drept calit~]i principale echilibrul \ntregii fiin]e [i demnitatea. Me[terii picturilor murale, ai miniaturilor [i broderiilor care p~streaz~ efigiile celor din trecut, le-au dat staturi nu prea \nalte [i le-au 118

Jean Fouquet, Regele Carol al VII-lea cu p~l~rie coroan~, cca. 1444, Paris, Luvru

Alexandru cel Bun cu acela[i tip de p~l~rie coroan~, 1429, broderia epitrahilului de la Staraia Ladoga

ßtefan cel Mare, miniatur~, Evangheliarul de la Humor, 1473, Mån~stirea Putna

La \nceputul secolului al XV-lea moda burgund~ \[i mai p~stra prestigiul, dovad~ turbanele boierilor moldoveni reprezenta]i pe ferec~tura raclei Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, amintind pe cele din portretele lui Van Eyck. La sfâr[itul secolului erau \mbr~cate curent ve[minte \n stil italienesc, \ncepând cu p~l~ria cu bor (cu care este reprezentat Arnolfini). Domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400 - 1432), apare pe un epitrahil

(de la Staraia Ladoga) purtând pe cap o astfel de p~l~rie, brodat~ cu coroan~, asem~n~toare cu aceea a regelui Fran]ei, Carol al Vll-lea, portretizat de Jean Fouquet \n 1444. ßtefan cel Mare era \nf~]i[at \n miniatura evangheliarului de la Humor \nve[mântat ca [i florentinii picta]i de Uccello sau Mantegna, \mbr~cat \ntr-un ansamblu din catifea vi[inie vene]ian~, cu haina scurt~, de bie, f~r~ mâneci, larg r~scroit~ [i bordisit~ cu blan~ alb~. Bundele portului sucevean, tivite cu blan~, reiau croieli [i ornamente din costumul italian al Rena[terii timpurii. În lupte, comandan]ii purtau armuri, pe când osta[ii erau ap~ra]i doar de c~m~[i de zale sau pieptare de piele cu pl~ci metalice, ceea ce le permitea mi[c~ri rapide. Armurile comandan]ilor de o[ti erau cizelate ca bijuterii, formate dup~ mod~, \n secolul al XV-lea sub]iri, cu vârfuri ascu]ite la casc~ [i la pantofi, \n secolul al XVl-lea cu pieptul mai bombat, poalele evazate, pantofii cu botul lat (Despot Vod~ pe moneda din 1562). În lupte, osta[ii români, ca [i cei polonezi, maghiari sau turci, aveau obiceiul s~-[i prind~ aripi, luând \nf~]i[area unor p~s~ri fantastice, dup~ cum relateaz~ [i cronicarul Miron Costin \n Letopise]ul ¥~rii Moldovei: „Mul]i \[i pun aripi tocmite din pene de vultur sau de alte p~s~ri mari“. Grosul armatei era \ns~ format din ]~rani \n portul lor obi[nuit, ap~rându-se de loviturile vr~jma[ilor doar prin haine v~tuite „de in, umplute cu bumbac \n grosime de 3 – 4 degete, mai ales \n partea umerilor [i pân~ la coate, cu cus~turi [i i]e dese, tot \n distan]~ de un deget [i jum~tate, pe care sabia nu o putea p~trunde“, dup~ cum relateaz~ episcopul Verancius (Al. Alexianu, op. cit. p.133 ). La \ncheierea secolului, Mihai Viteazul, unind cele trei ¥~ri Române, a [tiut s~ foloseasc~ cu pricepere mijloacele de reprezentare ale

R~stignirea, broderie (1500). Detaliu reprezentând portretul lui ßtefan cel Mare în costum de încoronare

costumului, \n sus]inerea rolului s~u politic. Proclamând independen]a ]~rii sale fa]~ de turci, el a arborat semnificativ costumul de tip apusean, cu[ma cu pana[, tunica scurt~ [i cizmele, ad~ugând uneori [i plato[a,

Bund~ moldoveneasc~, secolul al XIX-lea, Bucure[ti, Muzeul Satului

119

accentuând aspectul militar (ca \n pictura lui Frans Francken al II-lea). Pentru a marca momentul solemn al unirii printr-o imagine vizual~ de neuitat, el a \n]eles s~ apar~ la ceremonia \ncoron~rii ca un erou cu \nf~]i[are simbolic~, \nve[mântat tot numai \n alb, pe un cal alb.

pana[, gulerul era doar plisat, dar nu scrobit, c~zând moale peste hain~. Sub aceea[i influen]~, caftanul era deseori \nlocuit de mantaua cu mâneci scurte, conte[ul, devenit ve[mânt de \ncoronare. Din lumea germanic~ venea moda lan]urilor lungi [i groase din aur, amintind pe cele din picturile lui Cranach.

Dobromir din Târgovi[te, Doamna Ruxandra, secolul al XVI-lea, biserica episcopal~, Curtea de Arge[

Biserica episcopal~, Curtea de Arge[, secolul al XVI-lea

Costum popular din Arge[, secolul al XIX-lea, Bucure[ti, Muzeul Satului

COSTUMUL FEMININ Un costum de o deosebit~ originalitate [i frumuse]e era cel al Doamnelor din ¥ara Româneasc~, \n secolul al XVI-lea, cum era cel al Despinei Mili]a [i al fiicei sale Ruxandra, reprezentate \n picturile bisericii episcopale de la Curtea de Arge[. Pe cap, peste p~rul prins \n plas~ din fir de aur [i acoperit de un v~l, era a[ezat~ coroana bogat~, de care atârnau lungi pandelocuri cu ciucuri de aur [i pietre pre]ioase. Pe trup, din c~ma[a de m~tase ro[ie se vedea doar gulerul mic. Ea era acoperit~ de o bluz~ brodat~ \n p~trate pe piept [i cu râuri pe mânecile foarte largi, strânse \n man[ete. Corsajul rochiei, ca un pieptar f~r~ mâneci, tivit cu galon, atârna liber sub cing~toarea strâns~ \n talie, peste fusta din ]es~tur~ de lân~ plisat~. Pe umeri, caftanul din m~tase sau catifea, \mbl~nit, cu mâneci lungi, despicate avea g~ici din galon [i mul]i nasturi \n fa]~ [i la fentele mânecilor. Influen]a costumului spaniol a p~truns doar \n unele detalii, ve[mintele r~mânând \n general ample, cu forme moi. Toca a devenit c~ciul~ cu

Piramida din Chichen Itza, Yucatan, Mexic

Statuet~, civiliza]ia Tajin, Mexico, colec]ia Universit~]ii

COSTUMUL DIN AMERICA PRECOLUMBIANÅ
Øarpele cu pene

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În regiunile mexicane [i peruviene s-au succedat din mileniul al II-lea \.Hr. numeroase civiliza]ii, culminând, \n vremea debarc~rii lui Columb, cu cele ale aztecilor \n nord [i inca[ilor \n sud. Din aceste imperii agrare, bazate pe cultura porumbului, au r~mas construc]ii din piatr~, obiecte de orfevr~rie din aur [i cupru. Dup~ cucerirea spaniol~, elemente caracteristice ale civiliza]iei autohtone precolumbiene au reap~rut mai târziu \n diferite sectoare ale artei [i culturii. Cadrul artistic • Pe dealurile [i mun]ii \mp~duri]i ai Americii Centrale se ridicau uria[e temple din piatr~, cu forme regulate ca [i piramidele egiptene, [i palate \mpodobite cu reliefuri, statui cioplite sau picturi reprezentând divinit~]i, ca zeul-[arpe. Motivul ornamental principal era zigzagul \n scar~, simbolizând [arpele cu pene, p~strat [i azi \n costumul popular. Idealul de frumuse]e al popula]iilor r~zboinice,

121

Preot aztec purtând pielea unui sacrificat, Mexico, col. Solomon Hale

ca aztecii, era dominat de for]~ [i cruzime, exprimate [i de tr~s~turile distinctive ale fizionomiei localnicilor, cu pleoape bombate [i nas proeminent. R~zboinicii \ncercau s~ semene cu mari p~s~ri divine, \mpodobindu-se cu penaje.

Costume din America precolumbian~, [or], fust~, poncho cu fust~. / Diferite forme de poncho / Zei]a P~mântului încununat~ cu [erpi, ornament [erpuit [i bonetå cu pene zapotece.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Vestimenta]ia marca deosebirile dintre cei care locuiau \n palate de piatr~ [i cei din colibe de lemn. Pentru impresionarea supu[ilor, st~pânitorii etalau un lux orbitor. Obiceiul cerea ca aristocra]ii s~ \mbrace o singur~ dat~ aceea[i hain~, pe când poporul m~runt se mul]umea cu o bucat~ de ]es~tur~ aruncat~ pe umeri. Sculptural, supradimensionarea era asigurat~ de coroane de pene [i pelerine lungi [i largi. Într-o m~sur~ mai redus~, [i silueta oamenilor din popor era l~]it~ de „poncho“ sau „sarape“ a[ezat pe umeri. Pictural, \mbr~c~mintea era foarte viu colorat~ cu vopsele vegetale (brun, din licheni), minerale (albastru de cupru) sau animale (purpuriu, din melci) [i \mpodobit~ cu motive geometrice ]esute sau pictate \n tonuri contrastante. Materialele erau [i ele un mijloc de diferen]iere a st~rilor: ]~ranii foloseau ]es~turi din bumbac sau fibre de agave \n nord, din lân~ de lama \n sud, lucrate la r~zboi \ngust, \n fâ[ii prinse una de alta, pe când mantiile de gal~ ale aristocra]iei erau alc~tuite din pene multicolore de p~s~ri rare, cusute cu migal~, [i cu podoabe din aur. Costumul aristocrat de ceremonie era somptuos. Pe cap, tiara de forme foarte variate, cu aplice de metal, pene, pietre pre]ioase, d~dea purt~torului un aspect fantastic. Trupul era \nv~luit \ntr-o manta din pene colorate. Un conchistador spaniol descria: „o hain~ din pene ro[ii \mpodobit~ cu motive din pene mici \n multe culori, cu un franj din pene mari montate pe pânz~, m~turând podeaua“. Pentru aceste ve[minte erau crescute \n captivitate pas~rea-paradisului [i alte specii, iar penele erau cusute ca un mozaic, timp de ani de zile, de c~tre me[teri speciali[ti, locuind \ntr-un cartier separat din capitala aztec~. Podoabele pentru frunte, urechi, nas erau

bijuterii din aur, cu cristal de roc~ sau jad, de o splendoare [i o fantezie \nc~ ne\ntâlnite de europeni. V~zând o colec]ie de podoabe aduse de cor~bieri, pictorul Albrecht Dürer scria: „nimic nu mi-a bucurat \ntr-atât inima ca uimitoarele obiecte de art~ din aceste p~mânturi \ndep~rtate“. Costumul preo]esc Pentru ceremoniile cerând sacrificii umane, \n care celui care era trimis la zei i se scotea inima pe viu, preotul \mbr~ca pielea unei victime anterioare, ca pe un maiou colant, [nuruit la spate, [i având pe piept cus~tura inciziei, iar pe fa]~ purta chipul victimei ca pe o masc~, legat~ la spate, [i \n p~rul uns cu sânge \[i \nfigea flori. Oamenii de rând aveau o \mbr~c~minte redus~, potrivit~ pentru munc~: b~rba]ii lucrau la câmp doar cu un [tergar \nnodat peste [ale, cu cap~tul atârnând \n fa]~ ca un [enti egiptean, acoperindu-[i trupul, de frig, cu o pelerin~ dintro bucat~ de ]es~tur~ de form~ dreptunghiular~ sau rotunjit~, cu un orificiu pentru cap, acela[i „poncho“ purtat [i mai târziu de localnici [i cunoscut \n zilele noastre pe tot globul. Femeile \mbr~cau poncho peste una sau mai multe fuste. În picioare to]i purtau sandale.

Urn~ funerar~ din teracot~ cu reprezentare uman~. Oaxaca, Mexic, colec]ie particular~

Evantai din pene de papagal [i colibri, Cultura Aztec~ Mexica (1500), Muzeul Na]ional de Antropologie, Mexico

Costume populare cu sarape, Zapoteca, Statul Oaxaca

B~rbat cu p~l~rie, insula Jaina, statul Campeche, 1400?, Cultura Maya, Muzeul Na]ional de Antropologie, Mexico

123

Anthonis van Dyck, Carol I la vân~toare, cca.1635, Paris, Luvru

COSTUMUL ÎN SECOLUL AL XVII-LEA

P. van Hees, Biserica St. Michel din Louvain, secolul al XVII-lea, Flandra

COSTUMUL ÎN CADRUL STILULUI BAROC
Ziduri ondulate øi mantii fluturânde

inegale. Acesta se reg~se[te în curbele siluetelor supradimensionate, în buclele coafurilor ca [i în detaliile broderiilor de mân~ [i a dantelelor. Idealul de frumuse]e era cel al unei fiin]e superioare prin har divin, distante [i inaccesibile. Sculptural, nobilimea se distingea de vulg prin m~rimea nefireasc~ a siluetei realizat~ prin costum (bonete \n~l]ate cu pana[, corsaj cu baghet~ rigid~, fuste cu cercuri pe sârm~ etc.), a c~rui incomoditate proclama privilegiul de a nu munci. Pictural, culorile erau rafinate. M a t e r i a l e l e bogate erau ]esute cu fir, împodobite cu dantele [i bijuterii.

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În ]~rile apar]inând blocului feudal catolic – Spania, Italia, Flandra etc. – prestigiul capetelor \ncoronate, ca [i cel al aristocra]iei, era sus]inut prin desf~[urarea unui lux inaccesibil poporului de rând [i printr-o art~ m~rea]~ [i ira]ional~, \n care omul ap~rea cople[it de for]ele de nest~pânit ale Divinit~]ii. Cadrul artistic • Arhitectura ca un decor de teatru creat~ de Borromini, sculptura plin~ de patos a lui Bernini, ca [i pictura lui Rubens urm~reau impresionarea privitorilor prin efecte spectaculoase de mi[care, forme [i culori nea[teptate, baroce. În mobilier, supradimensionat la scara interioarelor, lemnul parc~ redevenea plant~ vie, cu crengi [i frunze, dar pref~cut, ca prin minune, \n aur. Forma dominant~ era cea a valului m~rii, a fl~c~rii sau a crengii care cre[te în S cu volute 126

Diego Velazquez, Infanta Margareta, (detaliu), 1660, Madrid, Prado

P.P.Rubens, Autoportret cu Isabella Brant, 1609-1610, München, Alte Pinakothek

Aspectul cel mai somptuos era atins de ]inuta feminin~ de curte. În picturile lui Velazquez infantele par cople[ite de carapacea imens~ a perucilor [i a rochiilor rigide \n form~ de clopot, din m~t~suri [i catifele scumpe. ßi la celelalte cur]i europene se \mbr~cau costume de tip spaniol, de o bog~]ie imens~, brodate cu perle [i pietre pre]ioase. Endymion Porter, diplomat englez la Madrid, purta ca panglic~ la p~l~rie colierul de diamante al so]iei sale. Costumul b~rb~tesc european a suferit \ns~ \n mare m~sur~ influen]a modei burgheze, determinat~ de Olanda, dar interpretat~ în materiale pre]ioase, care schimb~ aspectul.

Diego Velazquez, Meninele, (detaliu), 1656, Madrid, Prado

127

Jan Vermeer van Delft, Strad~ din Delft, 1658, Amsterdam, Rijksmuseum

COSTUMUL BURGHEZ OLANDEZ ÎN SECOLUL AL XVII-LEA
Case curate øi gulere scrobite

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În prima jum~tate a secolului al XVII-lea, \n vâltoarea conflictelor na]ionale, sociale [i religioase care au agitat Europa, provinciile de nord ale ¥~rilor de Jos

Frans Hals, Willem van Heythuysen, cca 1637, Bruxelles, Musees Royaux des Beaux Arts

(viitoarea Oland~), s-au proclamat prima republic~ burghez~, ajungând cea mai mare putere maritim~ [i financiar~ a continentului. În aceast~ epoc~ de r~zboaie, precum cel de 30 ani, a crescut importan]a militarilor, care s-au ridicat pe scara social~ prin merite ost~[e[ti, tulburând rigida stratificare feudal~ [i determinând o relativ~ democratizare, vizibil~ [i \n moravuri [i \n costum. Cadrul artistic • În Olanda burghez~ s-a dezvoltat o art~ pe drept numit~ antibaroc~. În casele mici de ora[, din c~r~mid~ [i piatr~, cu forme simple, geometric regulate, a[a cum apar în tablourile lui Vermeer de Delft [i Pieter de Hooch, \n interioarele sobre, practice, curate, atât pere]ii, cât [i mobilierul sau tablourile aveau contururi drepte, compozi]ii ordonate, opuse fanteziei spectaculare a barocului. Scaunele cu sp~tar scund, din lemn lucrat la strung, \n culoarea natural~, ca [i mesele sau dulapurile de rufe, cu suprafe]e plane cu motive \ncrustate, ofereau solu]ii noi, func]ionale. Evitând modelele baroce ale fo[tilor opresori spanioli, Olanda se deschidea \n schimb influen]elor extrem-orientale aduse de \ndr~zne]ii ei cor~bieri (vizibile, de pild~, \n ceramica de Delft). Idealul de frumuse]e uman~ era cel al burgheziei [i \n primul rând al militarilor, ca muschetarii imortaliza]i de A. Dumas. Era din nou apreciat corpul cu formele lui fire[ti, ca [i via]a terestr~, bel[ugul [i confortul, iar costumului i se cerea s~ fie comod, practic, potrivit unui om obi[nuit, activ.

Atelierul lui Daniel Mytens, Henry Rich, 1640, Londra, National Portrait Gallery

Silueta masculin~, haina, pelerina, jacheta larg~, tiparul jachetei largi pe cel al pelerinei, tiparul hainei, guler, m~nu[i, p~l~rie, pantof, cizm~

Vermeer van Delft, Paharul cu vin, 1660, Berlin, Gemäldegalerie

129

Pieter de Hooch, Dulapul de haine, 1663, Amsterdam, Rijksmuseum

COSTUMUL BÅRBÅTESC Silueta masculin~ domina, influen]ând-o pe cea feminin~. Nu exista \nc~ uniforma obligatorie (doar unele regimente o impuseser~ par]ial), [i armatele, formate mai ales din voluntari or~[eni [i ]~rani, \[i p~strau \n r~zboi portul civil. Evolu]ia armamentului f~când inutil~ armura, aceasta a disp~rut treptat, p~strându-se o vreme pieptarul, apoi doar coiful [i gulerul, ca \nsemne ofi]ere[ti. Costumul militarilor de tip olandez tr~da, pe lâng~ pl~cerea confortului [i aprecierea bun~st~rii, [i dorin]a – etern militar~ – de \mpodobire ostentativ~. Silueta aducea v~dit cu cea a unui coco[ pintenat, prin penele p~l~riei [i e[arfele fluturânde, dantelele aglomerate la guler, man[ete [i ciorapii r~sfrân]i peste cizme. Pe cap, p~l~ria moale, cu bor mare, adaptare a p~l~riei ]~r~ne[ti, proclama fraternizarea din timpul luptelor de independen]~. Ea se putea fasona dup~ voie, potrivit personalit~]ii, fanteziei, dar [i dispozi]iei suflete[ti de moment a purt~torului (de aceea era numit~ „respondent“) [i era \mpodobit~ cu pene de stru]. P~rul se purta

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI A disp~rut aspectul de carapace al \mbr~c~mintei spaniole, ob]inut prin v~tuiri sau carcas~ rigid~, hainele revenind la propor]ii naturale, adaptate trupului voinic al omului matur, pântecos (ca eroii portretelor lui Frans Hals). Trebuie remarcat~ descheierea nasturilor de pe burt~, ca un gest de frond~, plebeu. Sculptural, costumul punea \n valoare volume puternice „de butoia[”, linia determinant~ a conturului era curba larg~, \nlocuind linia rigid~ [i formele geometrice, seci ale costumului spaniol. 130

Pictural, coloritul era ceva mai viu [i mai variat (\n compara]ie cu cel de o gravitate auster~ al costumului spaniol) [i a[ezat \n pete mari. Burghezia olandez~ protestant~ impunea la \nceputul secolului o ]inut~ sobr~, mai ales prin negrul stofelor de lân~ [i albul pânzei scrobite, adoptând \ns~, cu timpul, mai ales sub influen]a armurilor, culori metalice, grizate, brune, verzui, alb~strii. Ca materiale erau preferate ]es~turile u[oare din lân~ sau tafta \n culori uni, f~r~ modele care s~ fragmenteze suprafe]ele, pânz~ alb~, scrobit~ [i dantelele solide locale.

Silueta feminin~, dou~ rochii, rochie cu fusta în buzunare, coafur~, p~l~rie, bonet~, bonet~-guler, guler-bonet~ cu sârme, boneta pe coc

\nchis~ cu nasturi mul]i, se purta uneori drapat~ fantezist pe umeri, asemeni capei spaniole. Pantalonii, f~r~ perne, bufan]i flasc, \ngusta]i treptat \n jos, erau lega]i sub genunchi cu benti]e [i rozete. În picioare se purtau ciorapi de m~tase [i pantofi montan]i cu rozete, sau cizme cu toc [i pinteni, sub care se \mbr~cau ciorapi de pânz~ sau jambiere tubulare (canons), cu margini de dantel~ r~sfrânte peste cizme. ¥inuta era completat~ de sabia atârnat~ la cing~toare, gata s~ fie oricând mânuit~ cu virtuozitate \n spectaculoasele dueluri. COSTUMUL FEMININ Tipul de frumuse]e preferat era cel al femeii robuste, coapte, pline. Sub influen]a moralei burgheziei protestante, costumul punea \n valoare virtu]ile gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strângând p~rul, e[arfapelerin~ acoperind decolteul, [or]ul indicând activitatea domestic~. Pe cap, p~rul, de culoare \ntunecat~, era tras pe spate, aplatizat pe cre[tet, l~sând fruntea degajat~, [i adunat pe spate \n coc ridicat, c~zând liber doar pe l~turi. Boneta din pânz~ scrobit~, sus]inut~ de fire de metal, p~strat~ \n costumul na]ional olandez, era \nlocuit~ uneori de p~l~ria cu pene, b~rb~teasc~. Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler [i la man[ete, gulerul era fie b~rb~tesc, cu sau din dantel~ (\n 1632, principele german Gustav Adolf, la un bal la Augsburg, [i-a d~ruit gulerul frumoasei Jacobine Lauber), fie ca o pelerin~ plat~ din pânz~ transparent~ (ca \n Portretul de femeie de Rembrandt, de la Muzeul Na]ional de art~ din Bucure[ti). Rochia avea mâneci trei sferturi, umflate, cu umeri c~zu]i, cu [li]uri, deseori strangulate la cot cu panglici, formând dou~ baloane, cu man[ete expunând \ncheietura

mâinii. Fusta c~dea liber pe mai multe jupoane, disp~rând scheletul de sârme, ca [i sulul v~tuit. Peste fusta de dedesubt era \mbr~cat~, de obicei, o a doua, ca o tunic~ cu poale deschise. Olanda a lansat moda jachetei scurte din catifea sau m~tase, m~rginit~ cu blan~, pentru purtat \n cas~ de diminea]~, la lucru. În picioare, se înc~l]au pantofi \n genul celor b~rb~te[ti. Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferin]~ [iruri de perle la gât, \n p~r etc.

RÅSP ÂNDIREA COSTUMULUI OLANDEZ
ÎN FRAN¥A, \n prima jum~tate a secolului al XVII-lea, tipul descris anterior a suferit o interpretare curtean~, integrându-se stilului Ludovic al XIII-lea (1610 – 1643). Muschetarii imortaliza]i de Alexandre Dumas au r~mas figuri emblematice. Cadrul artistic • Fran]a monarhic~ era receptiv~ atât la influen]ele olandeze (vizibile \n simplitatea [i regularitatea cl~dirilor sau mobilierului, ca \n castelul Balleroy de arhitectul François Mansart), cât [i la cele baroce italiene sau flamande (prezente \n unele ornamente, ca \n palatul de Justi]ie din Rennes, de Salomon de Brosse).
CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Cre[terea fastului curtean pretindea o ambian]~ aristocratic~, cu forme mai elegante. ßi la pantofii de model olandez se purtau rozete de dantel~ extrem de scumpe. O palet~ mai bogat~ [i str~lucitoare, o decorare mai abundent~ erau vizibile [i \n costum, diferit de cel olandez prin silueta mai fin~, datorit~ hainelor mai strânse pe corp, din stofe pre]ioase, cu multe dantele la guler [i la man[ete. 131

Rembrandt [i Saskia, 1636, Dresden, Gemäldegalerie

lung pân~ la um~r, zburlit. Barbi[onul [i must~]ile ascu]ite completau aspectul caracteristic. Pe trup, c~ma[a era par]ial vizibil~ \n [li]urile mânecilor, la guler [i man[ete. La \nceput, gulerul \ncre]it, spaniol, era purtat nescrobit (ca \n Lec]ia de anatomie a doctorului Tulp, de Rembrandt), pân~ c~tre 1630, când s-a generalizat gulerul drept, lat, cu dantele (ca \n Autoportretul lui Rubens cu Isabella Brant). Vesta – la \nceput f~r~, apoi cu mâneci – era piesa principal~, croit~ pe corp, cu talia ridicat~, cu poale largi (\ntâi din fâ[ii, apoi compacte), cu nasturii \nchi[i doar pe piept, descheia]i pe pântece, uneori cu mâneci largi [i [li]uri. În talie ap~reau deseori un [ir de funde ca ni[te rozete ornamentale, care ini]ial sus]ineau pantalonii, când poalele erau fâ[ii. Jacheta, o hain~ lung~ de trei sferturi cu mâneci lungi, cu guler mare,

Louis le Nain, Familie de ]~rani, 1640, Paris, Luvru

când costumul popular p~stra vechile forme medievale [i renascentiste (ca \n tablourile lui Georges de la Tour sau Louis le Nain). ÎN ANGLIA, curtea regal~ se purta dup~ moda european~ de tip francez (ca \n portretele regelui Carol I [i al reginei Henriette de France, de Van Dyck), dar cu o not~ ostentativ~: la nunta regelui, ducele de Buckingham a arborat un costum \mpodobit cu diamante \n[irate pe a]e, pe care le rupea pe rând pentru a-i vedea pe curteni \nc~ierându-se s~ adune pietrele scumpe. Prin contrast, \n timpul revolu]iei burgheze, conduse de Cromwell, or~[enimea puritan~, opus~ cur]ii, evita luxul, b~rba]ii \[i tundeau p~rul scurt (de unde denumirea de „capete rotunde“) [i purtau haine simple, modeste, p~l~rie apretat~, cu bor, iar femeile etalau atributele gospodinei – boneta, broboada, [or]ul. ÎN AMERICA, quakerii au dus moda englez~ \n lumea nou~, unde a d~inuit pân~ \n secolul al XIX-lea, pe vremea lui Benjamin Franklin.

COSTUMUL BÅRBÅTESC O coafur~ masculin~ era „cadenette“, cu p~rul tuns la dreapta pân~ la ureche, \n stânga lung, \n bucl~ sau codi]~ \mpodobit~ cu panglici sau bijuterii d~ruite de doamne („faveurs“) de unde porecla cavalerului francez Cadet la Perle. COSTUMUL FEMININ Pe cap, doamna de Sevigné descria, \ntr-o scrisoare, coafura olandez~ „de oi]~“ (à la moutonne). Pe trup, îmbr~c~mintea feminin~ era mai elegant~, cu talia mai sub]ire, decolteul mai mare, poalele mantoului ridicate peste fust~, uneori vârâte \n buzunare. Se foloseau ]es~turi mai luxoase, m~t~suri lucioase, multe dantele. Îmbr~c~mintea burghez~ era mai simpl~, pe 132

A.van Dyck, Carol I cu so]ia sa, secolul al XVII-lea, Sibiu, Muzeul Bruckenthal

Silueta masculin~, olandez, regele Fran]ei Ludovic al XIV-lea, rhingrave,/ rhingrave-pantalon [i jupon, / p~l~rie, guler, pantof

COSTUMUL LA JUMÅTATEA SECOLULUI AL XVII-LEA
Fustanela olandezæ

COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~l~ria era ]eap~n~, cu calot~ \nalt~ [i bor mic. Pe trup, ca o adaptare la via]a de interior, jacheta s-a mic[orat, r~mânând ca un bolero scurt, cu mâneci cr~pate, l~sând s~ se vad~ c~ma[a [i gulerul r~sfrânt ca o carte deschis~. Pe strad~ se purta o ampl~ pelerin~. Piesa cea mai neobi[nuit~ era \ns~ pantalonul-fust~, \n genul kiltului, \n dou~ variante: fusta-pantalon sau fusta peste pantalon, numit „rhingraves“, de la numele trimisului diplomatic al Olandei la Paris, Rheingraf von Salm. Principala podoab~ a costumului o alc~tuiau franjurii din funde a[ezate \n friz~, \n talie, [i \n grupuri \n dreptul genunchilor. În picioare, forma conic~ general~ era reluat~ [i
Pompeo Batoni, Colonel William Gordon of Fyvie, 1766, Sco]ia

Gerard Ter Borch, Portret, 1673, Paris, Luvru

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Odat~ cu \mbog~]irea peste m~sur~ a Olandei [i cu aspira]ia noului ei patriciat c~tre grandoare [i ostenta]ie, costumul de tip olandez a evoluat c~tre o ]inut~ de salon cu forme excesiv de ample [i rigide, care a fost adoptat~ la toate cur]ile europene. Sculptural, silueta p~rea conic~, din clopote suprapuse, ca \n portretul de b~rbat de Gerard Ter Borch. Pictural, domina negrul, \n contrast cu albul c~m~[ii. Materialele erau uni, cu multe panglici.

de man[etele ciorapilor, r~sfrânte sub genunchi, chiar [i atunci când cizmele erau \nlocuite de pantofi cu funde. COSTUMUL FEMININ P~stra formele anterioare, dar utiliza materiale mai scumpe: satin sau atlaz lucios [i bl~nuri fine.

Evolu]ia de la pledul sco]ian la kilt, la rhingrave [i la gacii din Oa[

133

Abraham Bosse, Balul, gravur~, secolul al XVII-lea

134

Abraham Bosse, Concertul, secolul al XVII-lea

135

Louis le Vau, Castelul Versailles, secolul al XVII-lea

COSTUMUL ÎN STIL CLASIC FRANCEZ
Pereflii de oglinzi pentru peruca Regelui-Soare

rigoare [i claritate ra]ional~ exprimat~ \n gândirea lui Descartes sau \n picturile lui Poussin se reg~sea \n planurile construc]iilor, \n structura fa]adelor [i a interioarelor, ca [i \n cea a gr~dinilor. Forme geometric regulate, simetrice, \ncadrau [i ordonau ornamentele baroce necesare pentru a ilustra m~re]ia Fran]ei [i splendoarea cur]ii monarhului absolut. Impresionând prin dimensiunile monumentale (800 de metri fa]ada, 80 de metri sala oglinzilor) [i prin bog~]ia materialelor, castelul de la Versailles, ansamblul cel mai reprezentativ al stilului Ludovic al XIV-lea, se \nscria \n viziunea clasic~ prin puritatea volumelor cubice, ritmul echilibrat al orizontalelor [i verticalelor (brâie, stâlpi, coloane) [i prin armonia ansamblului. În artele decorative, masivitatea volumelor se asocia cu gra]ia unor contururi u[or curbate, ca

\n dulapurile [i comodele din lemn de esen]e scumpe, cu aplice din bronz aurit, fotolii cu sp~tare supra\n~l]ate [i tapiserii. Idealul de frumuse]e uman~ era \ntrupat de figura maiestuoas~ a monarhului absolut, chez~[ie a cârmuirii \n]elepte. Rolul de „c~petenie“ era semnalat nu de coroan~ (ad~ugat~ persoanei) ca \n trecut, ci prin supradimensionarea capului cu peruca leonin~. Comparat cu soarele sau cu zeul Marte [i considerându-se el \nsu[i primul actor pe scena istoriei, \n fa]a publicului regele uza de mijloace teatrale: peruc~, tocuri, haine de efect, atitudini studiate. În compara]ie cu b~rbatul, femeia ap~rea mai pu]in spectaculoas~, ca p~uni]a pe lâng~ p~un. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Dac~ nobilimea \[i etala privilegiile \n bog~]ia baroc~ a ve[mintelor, burghezia, care juca un

Galeria Oglinzilor, Versailles, secolul al XVII-lea

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Prosper~ [i puternic~, Fran]a s-a impus lumii \n a doua jum~tate a secolului al XVll-lea [i prin cultura [i arta ei clasice. Cadrul artistic • Str~dania c~tre un ideal de

A. C. Boulle, Dulap în stil Louis XIV, Paris, Luvru

rol \nsemnat \n administra]ia statului, [i-a impus punctul de vedere \n structura ra]ional~ a costumului, ca [i a \ntregii culturi. Mai cu seam~ hainele b~rb~te[ti au evoluat c~tre forme mai sobre [i mai confortabile, intrate chiar \n ]inuta de curte. Sculptural , supradimensionarea volumelor, pentru a face persoana vizibil~ \n spa]iile imense ale s~lilor, era ob]inut~ prin peruc~, tocurile pantofilor, man[etele voluminoase, marcând gesturile largi – cu mâna eventual sprijinit~ de baston. Elegan]a liniilor u[or curbate ale siluetei era realizat~ prin croial~. Ca mijloace picturale se recurgea la o cromatic~ sonor~, \n tonuri majore, dominat~ de ro[u [i aur, ve[mintele dobândind str~lucire prin ]es~turile lucioase, cu m~tase [i fir. Materialele folosite erau variate: catifea, dantel~, galoane etc. combinate pentru a da un efect somptuos. Dup~ \ntemeierea manufacturilor franceze de dantele de la Alençon (la care colaborau creând modele
Siluet~, ofi]er, nobil, doamn~ la curte, tipare de juste-au-corps [i de corsaj feminin, tricorn, jabou, variante de fontange

Bonnart, Costume de iarn~, gravur~ din Personnages de qualité 1680-1715

pictori ca Le Brun sau Berain), dantelele au invadat tot cadrul vie]ii curtene, \mpodobind din bel[ug gulerele [i man[etele, dar \nrâurind [i motivele ]es~turilor de m~tase produse la Lyon [i ap~rând [i \n decorul vaselor [i platourilor de ceramic~ de Rouen etc. Dup~ 1677, exista [i un jurnal de mod~, Le Mercure gallant. COSTUMUL NOBILIAR BÅRBÅTESC Noul stil s-a conturat mai ales dup~ 1670, odat~ cu instituirea uniformelor armatei na]ionale permanente, când \ntre costumul civil [i cel militar s-au stabilit interinfluen]e. Pe de-o parte ]inuta civil~ a fost adaptat~ cerin]elor ost~[e[ti, ad~ugându-i-se, ca semne distinctive ale armelor [i gradelor, galoane [i nasturi [i stabilindu-se culoarea stofei [i a dublurii, vizibil~ la guler, man[ete [i eventual la poalele \ntoarse ale hainei. Pe de alt~ parte, uniforma militar~ a \nrâurit \mbr~c~mintea civil~, atât \n forma jachetei pe corp, lung~ pân~ la genunchi, cât [i \n decorul ei alc~tuit dintr-o mul]ime de nasturi [i butoniere. Pe cap, pe când fa]a era ras~, abunden]a p~rului era sugerat~ de peruca enorm~, din p~r de om sau de cal, uneori mai lung~ pe um~rul stâng. În cas~ era \nlocuit~ cu un turban sau cu boneta de noapte. P~l~ria tare avea borul \ndoit, formând tricorn [i era \mpodobit~ cu pan~ mic~ de stru]. Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler [i man[ete, cu dantel~. Spre a nu fi acoperit de peruc~, gulerul a fost masat \n fa]~, devenind jabou, \ncre]it vertical [i prins cu o fund~ [i o bijuterie. Cravata a ap~rut la sfâr[itul secolului al XVII-lea, când panglica a fost doar \nnodat~ simplu (numele provenind de la un regiment croat \n serviciul francez, ai c~rui ofi]eri, surprin[i \n b~t~lia de la Steinkerque, n-au apucat s~-[i fac~ fundele). Vesta, care avea mâneci, era de

H. Rigaud, Ludovic al XIV-lea, 1701, Paris, Luvru

138

M~tase de Lyon cu motive de dantel~

aceea[i form~ [i lungime ca [i jacheta, fiind [i ea brodat~. Jacheta era lung~ pân~ la genunchi, croit~ pe corp (numit~ juste-au-corps), cu mâneci tubulare [i man[ete voluminoase, buzunare mari, ornamentatå cu nasturi [i g~ici, [i cu [li] la spate. Iarna nu era necesar~ alt~ hain~. Jacheta brodat~ cu fir putea fi purtat~ doar cu permisiunea regelui (à brevet). În picioare, ciorapii erau tra[i peste pantalonii care erau pân~ la genunchi. Cizmuli]ele pân~ la glezne sau pantofii aveau limb~ [i funde \n aripi de moar~ [i tocuri late p~trate, tocurile ro[ii fiind un privilegiu al aristocra]iei. Bijuteriile erau nasturi, bro[e, inele etc., de preferin]~ din diamante. Ca accesorii se purtau m~nu[i, man[on legat \n talie cu panglic~, baston. COSTUMUL FEMININ ¥inuta de curte era ceremonioas~, solemn~, aristocratic~ – cu silueta alungit~ prin coafur~,

tocuri, tren~, dar f~r~ a neglija farmecele feminine – dezv~luite prin decolteu [i mânecile trei sferturi. Atitudinea obi[nuit~ era u[or aplecat~ \nainte, ca \ntr-un \nceput de plec~ciune. Pe cap, p~rul era ordonat \n bucle, unele ridicate pe cre[tet, altele lungi, atârnând. O podoab~ caracteristic~ era „fontange“ (ini]iat~ de favorita regelui, doamna de Fontanges care, la o vân~toare regal~, [i-a prins p~rul cu o panglic~), un pliseu din pânz~ [i dantel~ scrobit~ a[ezat vertical pe cre[tet, prins de bonet~. Pe trup, c~ma[a se vedea m~rginind decolteul, ca [i la man[ete (engageantes). Talia, coborât~, \n unghi, era strâns~ în corsajul [nuruit peste o scânduric~ triunghiular~ învelit~ în ]es~tur~ brodat~. Decolteul mare era oval, mânecile pân~ peste cot, fusta \n dou~ straturi, dedesubt „jupe“, deseori cu volane orizontale (falbalas), deasupra „manteau“ deschis \n fa]~, l~sând s~ se vad~ „jupe“ sau ridicat bufant, accentuând [oldurile. Pentru ceremonii, se purta tren~. Uneori rochia avea un [or], de mod~ olandez~, dar numai ca podoab~, din broderii sau dantele. Pe strad~, se \mbr~ca pelerina cu glug~. În picioare, pantofii aveau tocul ceva mai înalt. Accesoriile erau cele masculine, gulerul [i man[onul de blan~, m~nu[ile [i bastonul pentru plimbare, bijuteriile, mai numeroase, la fel de masive. Costumul burghez imita forma celui curtean, dar era realizat din materiale mai solide [i \n culori mai \nchise (stofe de lân~ brun~ sau neagr~), f~r~ podoabe. Caracterul func]ional al hainelor masculine, cu jacheta [i vesta groase, dar neapretate [i pantalonii moi ale costumului de curte proveneau de fapt din mediul burghez. Costumul feminin, mai modest era cel al gospodinei, influen]at în detalii de mod~. Costumul ]~r~nesc p~stra mai departe formele

medievale, practice pentru munc~. În Caracterele lui La Bruyère, ]~ranii erau prezenta]i slabi, ar[i de soare, locuind \n bordeie, descul]i [i \n zdren]e. COSTUMUL ¥ÅRÅNESC BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul era tuns \n [uvi]e inegale, zbârlit, p~l~ria cu bor era v~lurit~ de ploaie. Pe trup, c~ma[a avea gulerul deschis peste haina din stof~ aspr~, cusut~ \n cas~, lung~ pân~ la jum~tatea coapsei [i strâns~ la brâu cu o curea. Pantalonii largi acopereau genunchii [i erau continua]i de jambiere. În picioare se \nc~l]au ghete groase sau sabo]i. COSTUMUL FEMININ Pe cap, boneta de pânz~ alb~ avea diferite forme, dup~ regiuni. Pe trup, rochia groas~, cu fusta \ncre]it~, l~sa s~ se vad~ la gât fie gulerul alb al c~m~[ii, fie n~frama din pânz~, \ncruci[at~ pe piept. Deasupra se \mbr~ca jacheta asem~n~toare cu cea b~rb~teasc~. În picioare, aceea[i \nc~l]~minte solid~ ap~ra de noroaiele drumurilor. Tablourile fra]ilor Le Nain (p.128) sau ale lui Georges de la Tour sunt pre]ioase documente cu privire la aspectul ]~ranilor.

Pantof b~rb~tesc de curte, Barcelona, Muzeul de Art~

Palatul brâncovenesc de la Mogo[oaia, 1702

Matei Basarab [i doamna Elina, din Liturghierul lui Radu Sârbu, 1654, Bucure[ti, Biblioteca Academiei Române

COSTUMUL PE TERITORIUL ROMÂNIEI, ÎN SECOLUL AL XVII-LEA
Roze cioplite în piatræ sau cusute cu fir

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În secolul al XVII-lea, ¥~rile Române trebuiau s~ reziste agresiunilor Imperiului otoman suzeran, iar Transilvania, \n plus, [i presiunilor militare [i politice ale Imperiului habsburgic. În timpul lui Matei Basarab [i Vasile Lupu, pe la jum~tatea veacului, apoi \n vremea lui ßerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu [i Dimitrie Cantemir, cultura [i arta româneasc~ au atins un \nalt nivel. Cadrul artistic • Construc]iile moldovene[ti oglindeau luxul curtean, ca biserica Trei Ierarhi din Ia[i, acoperit~ cu o veritabil~ dantel~ de piatr~ aurit~, ca din g~ietane \mpletite [i flori brodate. În ultimul sfert al secolului, stilul brâncovenesc, sintez~ a artei culte [i populare

140

Idealul uman , desprins din portretele domnitorilor, accentua \n primul rând for]a moral~, dar [i pe cea fizic~. Departe de hieratismul impus de Contrareform~ ]~rilor catolice, ca [i de supradimensionarea sferoidal~ caracteristic~ Imperiului otoman, siluetele eroilor români se profilau bine legate, dar umane, \n ve[minte lipsite de exager~ri. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap se purta c~ciula de blan~ fie cu forma \nalt~, p~strat~ de la Mihai Viteazul, \mpodobit~ cu egret~ prins~ cu o bro[~ scump~, fie ca o bonet~ mai joas~ care putea avea [i bor, despicat \n frunte, „à la Schiavone“. Pe trup, ve[mântul tradi]ional de ceremonie era caftanul cu mâneci lungi, cu fente, din catifea \nflorat~ [i \mbl~nit. Cel al lui Vasile Lupu, descris de Stanislas Oswiecin, era din postav ]esut cu aur, cu flori \nalte de un deget. Remarcabil~ era la caftane [i bog~]ia cheotorilor \ntinse de-a lungul pieptului, ca ni[te benzi din \mpletitur~ de fir, dispuse la distan]e regulate, ca [i nasturii din noduri de fir (numite mai târziu „brandenburguri“). Caftanul era uneori \nlocuit de conte[ul cu mâneci scurte [i largi (ex. cel al lui Simeon Movil~ de pe broderia de mormânt). În vremea lui Constantin Brâncoveanu caftanul avea aspectul unei mari pelerine, cu fente pentru mâini, dublat~ cu hermin~, ca [i cea a Regelui Soare din Fran]a contemporan~. Sub caftan se \mbr~ca anteriul la fel de lung, \ncheiat pân~ la brâu cu nasturi, [i [alvari, de care erau cusu]i ciorapi de piele (me[i), peste care se purtau în picioare papuci, iar pentru c~l~rie cizme. Deseori, sub caftan, domnitorii purtau \ns~ ve[minte de tip apusean: tunica scurt~ pân~ mai sus de genunchi, \nchis~ cu nasturi [i cu ceaprazuri pân~ la brâu, pantaloni pe picior [i cizme.

Biserica M~n~stirii Sfin]ii Trei Ierarhi, Ia[i

române[ti, cu unele \nrâuriri ale Rena[terii apusene, a excelat prin propor]iile echilibrate ale M~n~stirii Horezu sau ale Palatului Mogo[oaia, ca [i prin ornamentele florale, cioplite \n piatr~, cizelate \n argint aurit sau brodate \n m~tase [i fir. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Costumul domnesc [i boieresc din ¥~rile Române p~stra \n continuare ve[mintele de ceremonie de tip bizantin, primind, mai ales pentru via]a zilnic~, \nrâuriri ale hainelor apusene. Dintre ]~rile vecine, mai cu seam~ Polonia, a c~rei aristocra]ie str~lucitoare se \nrudea deseori cu boierimea moldovean~, oferea modele de elegan]~.
Biserica Trei Ierarhi, Ia[i, detaliu

Doamna Tudosca, broderie, 1640, Ia[i, Muzeul Mitropoliei Moldovei

Costum b~trânesc de Vrancea, cu mâneca r~sucit~, Bucure[ti, Muzeul Satului

Constantinos, Voievodul Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria, fiii [i fiicele lor, biserica mare a m~n~stirii Hurezi, jud. Vâlcea

Ieremia Movil~, broderie, Muzeul m~n~stirii Sucevi]a

COSTUMUL FEMININ Costumele doamnelor erau de o deosebit~ splendoare. Pe cap so]ia lui Vasile Lupu, Tudosca Doamna, era \nf~]i[at~ pe broderia mormântului purtând peste p~rul strâns dup~ moda apusean~, spaniol~, o p~l~rie \nalt~, cu calota brodat~ cu perle, \mpodobit~ cu egreta prins~ \n agrafa cu pietre scumpe, iar la urechi cu dou~ roze din aur sub care atârnau cerceii. Pe trup avea o bluz~ pu]in vizibil~ la gât, cu mâneci brodate, r~sucite (cu croiala p~strat~ [i azi \n costumul popular din Vrancea), apoi o rochie din brocart cu flori, decoltat~ [i un conte[ cu mâneci foarte largi, din catifea cu flori, \nchis pe piept cu nasturi [i cheotori lungi, \ntinse orizontal pân~ la umeri. Doamna era \mpodobit~ cu multe bijuterii, [iraguri de perle [i lan]uri foarte mari [i lungi, r~sucite \n jurul trupului (mo[tenite probabil din secolul trecut). Contemporana ei din ¥ara Româneasc~, doamna Elina a lui Matei Basarab, avea un costum asem~n~tor, doar la gât avea un guler \ncre]it, dup~ moda spaniol~. Spre deosebire de Moldova, unde reprezentantele protipendadei purtau \n mod obi[nuit p~l~rie,

Floare brodat~ cu fir, ¥ara Româneasc~, secolul al XVII-lea

Boierii rivalizau \n lux cu domnitorii. Chiar [i boierii mai mici sau me[te[ugarii ca Vuca[inpietrarul, Istrate-lemnarul sau Pârvu Mutuzugravul, care lucrau pentru Constantin Brâncoveanu, ap~reau \n picturile votive \nve[mânta]i \n haine de aceea[i croial~, doar executate din materiale mai modeste, din stofe, f~r~ str~lucirea florilor de aur, [i cu bl~nuri ieftine. Uniforma ost~[easc~ exista \n al doilea deceniu al secolului.

\n ¥ara Româneasc~ aceasta era un privilegiu al doamnei, boieroaicele acoperindu-se, ca [i femeile de rând, doar cu un v~l. So]iile micilor boierna[i de ]ar~ ca [i or~[encele purtau fote sau vâlnice \ncre]ite, asem~n~toare celor r~mase \n portul popular. În picioare, înc~l]~rile erau cele europene, cu toc mic.

Costume de \ncoronare: granata, caftan, conte[ [i mantie

143

Pavilion, Templul Kung-Tse din Chang-sha-fu, Hunan

COSTUMUL TRADI¥IONAL ÎN CHINA
Case de porflelan øi haine de mætase

ansambluri riguros stilizate, s-a r~sfrânt [i asupra costumului: m~t~surile [i broderiile au \mprumutat liniile [i culorile picturii, care [i-a g~sit un suport pre]ios [i pe evantaie, armele de metal au fost cizelate cu art~ etc. Idealul de frumuse]e uman~, \ntrupat \n figurile zeilor ca [i \n cele ale \mp~ra]ilor, era marcat pe de o parte de setea de \n]elepciune spre dobândirea lini[tii depline, iar pe de alt~ parte de conven]iile vie]ii sociale. Ve[mintele oficiale indicau func]ia, alc~tuind \n acela[i timp [i un paravan pentru purt~tor, ca [i evantaiul, folosit atât de b~rba]i cât [i de femei. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Costumul chinezesc, de[i foarte diferen]iat \n func]ie de clasa social~, sex, vârst~, anotimp, afirma \n acela[i timp unitatea locuitorilor imperiului, printr-o evident~ uniformitate \n linie [i structur~. Croiala de baz~ a hainelor era cea a caftanului, de tip poncho, f~r~ cus~tur~

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Al~turi de India, China a fost timp de cinci milenii focarul de civiliza]ie, cultur~ [i art~ cu cea mai mare \nrâurire asupra \ntregii Asii, transmi]ând \n r~stimpuri ecouri [i Europei. În antichitate imperiu sclavagist, \n Evul Mediu stat feudal cu strict~ organizare ierarhic~, China \[i sus]inea prestigiul prin splendoarea ceremoniilor, folosind toate mijloacele artelor [i ale costuma]iei. Cadrul artistic • Solemnitatea palatelor [i templelor ap~rate de ziduri groase se reg~sea \n mobilierul somptuos, sculptat cu dragoni [i l~cuit, ca [i \n ve[mintele ample [i impun~toare ale cur]ii imperiale. Este interesant de remarcat principiul multiplic~rii elementului de baz~ atât \n arhitectur~ – \n care palatul, ca [i templul, se constituiau din succesiunea unor pavilioane simple identice, iar etajarea \nsemna suprapunerea lor cu acoperi[ cu tot –, cât [i \n vestimenta]ie, prin \mbr~carea mai multor haine una peste alta. Splendoarea artelor plastice [i decorative, integrând acute observa]ii realiste \n 144

Siluet~, mandarin, costum feminin din nord, din sud, / ilice, caftan, pantalon, / calot~ [i p~l~rie de mandarin, p~l~rie de bambus, evantaie, pantof pentru picior legat, pantof imitând piciorul legat

Scaun din lemn l~cuit, Londra, col. Audley

pe um~r. Ca [i \n restul Asiei, nici o hain~ nu se tr~gea pe cap, ci toate se \mbr~cau pe mâneci, \nchizându-se \n fa]~. Caftanul, ca [i pantalonul erau purtate [i de femei, [i de b~rba]i. Sculptural, ve[mintele croite pe fir drept nu se mulau pe trup, ci \l mascau, fiind largi, neajustate prin \ncre]ituri sau pense, [i suprapuse \n mai multe straturi. Gâtul era acoperit de fular, chiar [i mâinile erau ascunse de man[ete de m~tase alb~ (pe care [i azi actorii operei clasice le las~ sau le ridic~ cu gesturi sacadate). Coloritul viu [i variat, folosind nu atât culorile primare, cât mai ales nuan]ele intermediare

(roz, vernil, portocaliu etc.), slujea de asemenea ca distinc]ie social~, fiecare dinastie domnitoare având o culoare emblematic~ (de exemplu, dinastia ¥in – galbenul-[ofran), ca [i fiecare grad \n func]iile civile sau militare. Materialul de baz~ al ve[mintelor a fost \n estul Asiei, de milenii, m~tasea – echivalent al lânii sau inului din bazinul mediteranean. Caracterele proprii costumului chinezesc au provenit \n mare m~sur~ din utilizarea ]es~turilor de m~tase, \n condi]iile climaterice foarte diferite ale \ntinsului imperiu: dac~ \n regiunile sudice, tropicale se purtau haine sub]iri din m~tase, \n zonele friguroase izolarea termic~ era ob]inut~ prin suprapunerea mai multor straturi, pân~ la 13 – 14, sau prin v~tuirea unor ve[minte (bumbacul era folosit doar pentru astfel de c~ptu[eli). Decora]ia consta din motive ]esute, simetrice, regulate (flori de lotus rotunde etc.) sau broderii figurative stilizate. M~tasea a p~truns [i \n Europa, transportat~ de caravane \n Grecia antic~, apoi a fost produs~ \n atelierele Bizan]ului, iar mai târziu \n cele ale Floren]ei sau ale altor ora[e italiene. COSTUMUL BÅRBÅTESC Capul p~rea relativ mic propor]ional cu corpul. Fa]a era de obicei ras~, dar oamenii de vaz~ purtau must~]i sub]iri, de la col]urile gurii, [i cioc mic. ßi piept~n~tura era \n China feudal~ un semn de distinc]ie social~. În evul mediu cavalerii \[i strângeau p~rul lung \n cocuri, iar slujba[ii \mpletit \n coad~ lung~. Pe cap purtau calote sau tichii de forme foarte variate, \nalte, cu panglici, p~l~rii cu bor r~sfrânt sau p~l~rii din bambus, l~cuite (sprijinite pe un co[ule] \mpletit care asigura circula]ia aerului \ntre cap [i p~l~rie), ap~rând de soare, dar [i de ploaie.

Împ~r~teasa Chinei, Xiao-Jing-Xian, în costum oficial

145

Asiei centrale, nu se vedeau de sub poale. Înc~l]~mintea consta din ciorapi croi]i [i cusu]i [i, fie pantofi din pâsl~ sau catifea (stângul la fel cu dreptul), fie cizme. Accesorii. Nobilii demonstrau dreptul de a nu munci prin unghiile excesiv de lungi, protejate de teci de argint. Evantaiul era utilizat curent [i de c~tre b~rba]i. Muncitorii [i ]~ranii se legau pe frunte cu o batist~ [i purtau doar un caftan scurt peste pantaloni, eventual un [or] [i papuci de pâsl~. COSTUMUL FEMININ Machiajul \n alb, ro[u, negru d~dea fe]ei aspect de por]elan. Pe cap, p~rul piept~nat \n coafuri complicate era \mpodobit cu flori, panglici, ace (acul lung de argint fiind \nsemnul logodnei, ca inelul european), iar femeile m~ritate \[i r~deau p~rul deasupra frun]ii. Pe trup erau suprapuse mai multe straturi cu aceea[i croial~ de caftan ca [i cele b~rb~te[ti: c~ma[a scurt~, rochia lung~ (haol), cu mâneci strâmte [i fular, jacheta scurt~ pân~ sub genunchi (ma-cual), cu mâneci largi [i man[ete acoperind mâinile, jacheta putând fi \nlocuit~ cu o vest~ scurt~. Pantalonii largi [i lungi erau aproape invizibili. În decursul timpului aceste piese au fost suprapuse \n diferite variante, lungi sau scurte. Ca o dovad~ de rang \nalt, dar [i de total~ aservire b~rbatului, femeile erau supuse schingiuirii picioarelor prin legarea acestora cu fe[i \nc~ din copil~rie, valoarea social~ [i comercial~ a femeii fiind apreciat~ dup~ micimea picioarelor; \n timpul negocierilor c~s~toriei, \ncheiat~ de p~rin]i f~r~ ca so]ii s~ se vad~, erau expu[i pantofii logodnicei. Artele Chinei au influen]at puternic stilul european rococo din secolul al XVIII-lea (chinoiseries).

Hain~ imperial~ brodat~, secolul al XIX-lea, Berlin, Museum fur Volkerkunde

Mandarinii, slujba[i de stat civili sau militari (care \[i ocupau postul prin concurs), erau orândui]i \n grade ierarhice, având fiecare un costum strict reglementat. Însemnul distinctiv era \n primul rând mo]ul bonetei sau p~l~riei, ca un bumb, diferit prin material (pietre pre]ioase, coral, sticl~) [i mai ales prin culoare (rangul I cl. I – \l avea ro[u din piatr~ pre]ioas~, cl. II – ro[u din coral, rangul II – ro[u din piatr~ inferioar~, cl. III–IV – albastru, clasele V–VI – alb, clasele VII–IX – auriu). Ca recompense, func]ionarii primeau o pan~ de p~un la p~l~rie, iar militarii, o coad~ de vulpe. Pe trup, peste un caftan lung mandarinii \mbr~cau un altul mai scurt, cu guler–pelerin~ [i având pe piept o imagine brodat~ sau pictat~, 146

care \nf~]i[a pentru civili, p~s~ri (fazani, gâ[te s~lbatice etc.), iar pentru militari, patrupede (lei, tigri etc.). Alt semn distinctiv era umbrela de o anumit~ culoare [i de o m~rime propor]ional~ cu gradul. În costumul tuturor oamenilor cu stare se suprapuneau ve[minte cu croiala de caftan, \nchise \ntr-o parte; peste c~ma[~ se purta o hain~ cu mâneci largi [i lungi, acoperind mâinile (haol), \ncins~ cu o centur~ cu agraf~, deasupra o alt~ jachet~ mai scurt~ (ma-cual) sau un ilic scurt, f~r~ mâneci. Iarna se \mbr~cau mai multe haine, eventual \mbl~nite. Pantalonii, largi, comozi, proveni]i ca [i caftanul de la popoarele nomade din stepele

Vila imperial~ Shugakuin, 1650 (cu panouri glisante)

(sâni, [olduri) \[i p~stra linia [i datorit~ a[ez~rii pe podea, cu spatele drept. Chiar [i cruzii samurai \[i mânuiau spadele cu mi[c~ri unduioase de dans. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Societatea feudal~ japonez~ era \mp~r]it~ \n st~ri privilegiate (nobili, preo]i, militari), având dreptul s~ poarte una sau dou~ s~bii, [i muncitori (negustori, me[te[ugari, ]~rani, marinari) f~r~ arme. Condi]ia femeii era de total~ subordonare. Totu[i, ca [i \n China, ve[mintele tuturor aveau aceea[i form~, fie c~ erau din m~tase cu scumpe broderii fie din bumbac ieftin, iar cele feminine difereau prea pu]in de cele b~rb~te[ti. Având aceea[i croial~

Templul Daigoji, Kyoto

COSTUMUL ÎN JAPONIA
Flori pictate pe kimono

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Insulele arhipelagului japonez au ad~postit o civiliza]ie bimilenar~, cu o fizionomie deosebit~ \n ansamblul Extremului Orient prin laconismul formei [i vioiciunea expresiei. Înrâurit~ la \nceputul evului mediu de exemplele Chinei imperiale, Japonia [i-a conturat un stil original \n art~ ca [i \n costuma]ie, mai ales dup~ secolul al X-lea, atingând apogeul \n secolele XV–XVIII. Cadrul artistic • În arhitectur~, templele se \n~l]au cu acoperi[uri suprapuse, dar pere]ii erau alc~tui]i din panouri u[oare ca urmare a deselor cutremure. Interiorul ap~rea astfel compus din planuri dreptunghilare glisante, putând fi oricând deschis c~tre gr~din~. În aranjarea parcurilor, ca [i a buchetelor de flori sau \n pictura pe m~tase, \ntreaga natur~ era evocat~ printr-un detaliu redat cu sensibilitate [i fantezie, ca \ntr-un poem din câteva cuvinte (haiku). Idealul de frumuse]e uman~ punea \n valoare mai ales agilitatea [i gra]ia, femeia cu silueta plat~, ca o trestie, lipsit~ de proeminen]e

de baz~ ca [i caftanul chinezesc, kimonoul japonez se deosebea prin mâneca deta[at~, formând un buzunar. Ca [i ve[mintele Imperiului chinez, nici cele ale insulelor nipone nu se mulau pe trup, ci \l \nveleau decent, ascunzându-l. Sculptural, hainele lungi [i largi suprapuse \ngro[au silueta firav~, dându-i consisten]~ [i modelând-o \ntr-un volum general cilindric, agrementat de evaz~ri ca ni[te aripi de fluture, date de coafur~, mâneci etc. Forma riguroas~ era \nviorat~ pictural de accentele vii de culoare dispuse asimetric, la fel cu podoabele de pe cap. Materialele folosite erau m~tasea, pictat~ sau brodat~ cu motive geometrice sau florale, trasate, ca [i \n pictur~, \n tu[e spontane, cu culori delicate, sau bumbacul, ornamentat prin tehnica mai ieftin~ a imprim~rii. COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul era piept~nat \n coafuri complicate, cu cocuri prinse cu panglici [i ace, [i \mpodobit cu flori [i bijuterii. Pentru a nu se deranja \n timpul somnului, \n Japonia, ca [i \n China, s-a generalizat obiceiul de a dormi cu gâtul sprijinit pe o capr~ mic~ din lemn sau pe o c~r~mid~ \n loc de pern~. Pe vreme rea capul era acoperit cu o broboad~. Fa]a era machiat~, accentuând albul pielii, negrul sprâncenelor, 147

Ashikaga Yoshimasa, templul Ginkakuji, Kyoto

ro[ul gurii mici, iar din]ii erau \nnegri]i pentru a masca imperfec]iunile. Pe trup erau suprapuse mai multe chimonouri lungi, din m~tase sau bumbac, dup~ stare, l~sându-se s~ se vad~ câte pu]in din gulerul fiec~ruia. Peste ultimul kimono era legat un brâu lat (obi), care la femeile m~ritate avea la spate funda \nnodat~ peste o pânz~ pliat~, servind drept suport moale copiilor purta]i \n cârc~. Kimonoul neavând buzunare, \n cing~toare puteau fi \nfipte diferite obiecte (evantai etc.), pe când \n mâneci se ]ineau doar batistele din hârtie. Înc~l]~mintea. În cas~, pe rogojini, se umbla \n ciorapi de bumbac, croi]i cu degetul cel mare separat, pentru a face loc curelelor sandalelor (purtate [i azi \n Europa, pe plaj~). Pentru a se feri de noroi se \nc~l]au galen]i de lemn pe dou~ [ine. Accesoriile obi[nuite erau evantaiul [i umbrela. Bijuteriile erau purtate pe cap, ca agrafe (f~r~ cercei, coliere sau br~]~ri). COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, boneta \nalt~ era apanajul st~rilor privilegiate, pe când p~l~ria de pai, l~cuit~, slujea ]~ranilor drept umbrel~ de soare [i de ploaie. Barba era ras~, ca [i fruntea, iar p~rul era, \n vechime, lung, legat \n coc.

Netsuke, secolul al XIX-lea, Hamburg, Kunstmuseum

Harunobu, Îndr~gosti]i în z~pad~, stamp~, secolul al XVIII-lea

148

Utamaro, Ghei[å, stamp~, 1790

Harunobu Suzuki, Dou~ fete pe verand~, stamp~, 1750

Pe trup, o leg~tur~ de pânz~ peste [olduri, ca un slip, era, ca [i \n Egipt, singurul ve[mânt al ]~ranilor la lucrul câmpului. Muncitorii purtau un singur kimono scurt sau suflecat, permi]ând mi[c~rile [i l~sând s~ se vad~ pantalonii lungi, strâm]i. În func]ie de rang [i de anotimp, puteau fi suprapuse, ca [i \n costumul feminin, mai multe kimonouri (pân~ la 12, iar \mp~ratul,

Coafuri, tipar de kimono, femei în kimono, b~rba]i în kimono, netsuke, sanda, ciorap

la suirea pe tron, peste 30), ultimul fiind legat \n talie cu un cordon sub]ire. În costumul oamenilor de vaz~, pantalonii scur]i [i foarte largi nu se vedeau de sub mantia lung~. Înc~l]~mintea era aceea[i pentru ambele sexe. Ca accesorii, kimonoul neavând buzunare, de cordon se ag~]au punga cu bani, briceagul, cutia cu medicamente sau cu tutun, atârnate de câte un [nur de m~tase petrecut pe sub cing~toare [i terminat cu o bil~ perforat~, cioplit~ din filde[, os, lemn etc., numit~ netsuke. Purtate din secolul al XV-lea, aceste mici sculpturi erau adev~rate opere de art~, reprezentând animale sau oameni, \n compozi]ii compacte, f~r~ asperit~]i, ca s~ nu

149

se aga]e m~tasea hainei. Umbrela, ca [i evantaiul, erau de uz curent. Costumul militar Samuraii, r~zboinici feudali, atotst~pânitori prin secolele XV–XVIII, erau \narma]i [i \mbr~ca]i \n costume de protec]ie asem~n~toare cu cele ale cavalerilor europeni îns~ foarte u[oare, permi]ând o mare mobilitate \n lupt~ atât c~lare, cât [i pedestru. Urm~rind s~-i \nsp~imânte pe adversari, lupt~torii japonezi purtau m~[ti cu grimase exprimând violen]~ [i cruzime, c~[ti cu coarne, paveze \n form~ de aripi, dobândind o \nf~]i[are fantastic~. Pe cap, p~rul era ras pe frunte [i legat cu mo] \n vârful capului, iar pe fa]a ras~ erau l~sate doar must~]i mici la col]urile gurii [i un cioc sub]ire. Pe trup era \mbr~cat un slip din pânz~ \nnodat~, un kimono [i un pantalon larg, apoi un alt kimono scurt, ca o jachet~ cu mâneci \ncre]ite la \ncheietur~, [i un pantalon larg, bufant, din acela[i material. Armura propriu-zis~ era din be]e dure [i impermeabile din bambus sau din hârtie l~cuit~,

Îmbr~carea costumului de samurai

Gard~ de sabie, secolul al XVIII-lea, templul Ginkakuji, Kyoto

Armur~ de samurai, secolul al XVIII-lea, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Art~

legate \ntre ele cu [ireturi de m~tase, formând pl~ci articulate, acoperind trunchiul \n fa]~, la spate [i pe l~turi, ca [i umerii. Ap~r~toare rigide, din metal sau lac, erau prinse pe bra]e [i pe picioare, legate tot cu [ireturi. Înc~l]~mintea era din blan~, cu p~rul \n afar~. Armele erau arcul lung cu s~ge]i [i dou~ s~bii, una lung~ [i alta scurt~, manevrate fiecare cu câte o mân~. Garda metalic~ de la teaca sabiei era lucrat~ artistic, cu un motiv comandat de fiecare r~zboinic, dup~ gustul s~u. Evantaiul de r~zboi, din baghete de fier, era viu colorat pentru a distrage aten]ia adversarului, dar putea fi folosit [i pentru a-l lovi \ntre ochi. Un ac mare, marcat, era \nfipt \n du[manul r~pus, ca o isc~litur~ a \nving~torului.

150

C~lug~rul Jion-daishi, pictur~ pe m~tase, Yakushi-ji, Nara

151

Jean-Antoine Watteau, Îmbarcarea pentru insula Cynthera, detaliu 1717, Paris, Luvru

COSTUMUL ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA

Hotel Matignon, secolul al XVIII-lea, Paris

COSTUMUL ÎN STIL ROCOCO
Pæstori pudrafli în pæduri aurite

Prestigiul Fran]ei a continuat s~ se men]in~ în moda cur]ilor regale pân~ la Revolu]ia Francez~; în acela[i timp îns~ burghezia în ascensiune a recurs mai ales la experien]a Angliei, care a devenit preponderent~ în moda de la sfâr[itul secolului.

Fotoliu în stil Ludovic al XV-lea, Paris, Muzeul de Arte Decorative

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În Fran]a, epoca Regen]ei lui Filip de Orlèans (1715–1723) a constituit în artele plastice [i decorative o perioad~ de tranzi]ie între stilul precedent, Ludovic al XIV-lea, somptuos [i grav, clasic, cu tr~s~turi baroce, [i cel urm~tor, Ludovic al XV-lea, pe care l-a prefigurat în mare m~sur~. În vremea domniei regelui Ludovic al XV-lea (1715 – 1774) a ajuns la apogeu stilul rocaille sau rococo. Cadrul artistic • Dup~ moartea Regelui Soare, aristocra]ia francez~, p~r~sind via]a public~ de la Versailles, s-a refugiat în intimitatea micilor re[edin]e particulare împodobindu-le cu tot rafinamentul unui gust format de secole. Supradimensionarea [i pompa solemn~ a stilului precedent au fost înlocuite cu un decor de propor]ii mai reduse, ilustrând tendin]a de evaziune din realitate într-o lume de vis, de fic]iune literar~ – ca în Hotel de Soubise sau Hotel Matignon din Paris. Înc~perile mici (salon, cabinet de lectur~, budoar etc.) aveau pere]ii orna]i cu baghete u[oare, cu motive sinuoase de inspira]ie vegetal~, în culori pastelate, mobilier aurit, cu contururi curbe, volume gracile, picturi, statuete sau ceasuri evocând via]a câmpeneasc~, ]inuturi exotice sau idile din antichitate. Idealul de frumuse]e uman~ • Ca în toate epocile de domina]ie a aristocra]iei, beneficiind din na[tere de privilegii [i rente, vârsta preferat~ a elegan]ilor zilei era foarte tân~r~, aproape de adolescen]~, iar calitatea cea mai pre]uit~ era gra]ia pus~ în valoare în dans. În picturi de Boucher (Diana) sau de Fragonard (Leag~nul) ca [i în statuetele de por]elan, femeia ap~rea minion~, cu propor]ii de copil sau de p~pu[~, cu cap rotund [i expresie de candoare

afectat~, cu umeri [ter[i, membre cilindrice, extremit~]i efilate. B~rbatul era adolescentin, efeminat în tr~s~turi [i statur~, fragil. Pentru a p~stra iluzia tinere]ii, se luau din vreme m~suri de mascare a ravagiilor timpului: înc~run]irea era prevenit~ de pudrarea p~rului sau perucii, oboseala fe]ei era ascuns~ de machiaj, ridurile gâtului de „zgarda“ din panglici sau dantele, trupul era men]inut de corset [i de fusta pe cercuri. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Costumul de la curte urm~rea marcarea hot~rât~ a deosebirilor sociale prin forme incomode, subliniind privilegiul inactivit~]ii (corset, schelete de sârm~, tocuri, peruci etc.), prin materialele scumpe [i mai ales prin rafinamentul acord~rii ansamblului, folosind cea mai pre]uit~ calitate a aristocra]iei cultivate, gustul, singura inaccesibil~ burgheziei îmbog~]ite. Sculptural , silueta era format~, atât în costumul feminin cât [i în cel masculin, din alternarea contrastant~ de sub]ieri (talie, gât, încheieturi) cu evaz~ri (poale învoalte, man[ete), prefigurând tutu-ul clasic al dansatoarelor.

M~tase în stil Ludovic al XV-lea

Pictural , coloritul costumului rococo era pastelat, în nuan]e deschise, dulci, catifelate. Materialele folosite pentru ve[minte erau m~t~suri u[oare, uni sau cu motive florale la dimensiuni naturale (de preferin]~ flori de câmp ca m~ce[ul, garofi]a), legate în buche]ele cu panglici sau pres~rate pe un fundal de linii sinuoase. În acord cu aluziile câmpene[ti sau exotice din artele plastice [i decorative, costumul cuprindea [i el podoabe evocatoare: flori, perle, pene, blan~ etc. COSTUMUL B ÅRB ÅTESC P~strând piesele costumului francez precedent, acesta [i-a pierdut severitatea [i demnitatea, croiala accentuând gra]ia. Capul era mic, machiajul era vizibil, feminin,

Rochie Watteau, rochie pe panier, costum b~rb~tesc de salon, de c~l~rie, / panier, tiparul jachetei b~rb~te[ti, / bonet~, tricorn, coc catogan, coad~

Fr. Boucher, Dejunul, 1739, Paris, Luvru

J.H. Fragonard, Leag~nul, 1767, (detaliu) Londra, col. Wallace

156

J.F. de Troy, Declara]ia de dragoste, 1731, (detaliu) Berlin, Staatliche Schlosser

157

Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj

Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj

p~rul, pudrat alb, era lins pe cre[tet, r~sucit lateral în bucle paralele (aripi de porumbel), strâns la spate [i legat cu o panglic~ de m~tase (crapaude) sau prins într-un s~cule] de m~tase. P~l~ria – tricorn – se purta mai ales sub bra] ca s~ nu se ia pudra de pe p~r. Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la guler, cu jaboul brodat cu dantele, [i la man[ete; cravata era ca o band~ încheiat~ la spate. Vesta cu mâneci, dar mai scurt~ [i mai u[oar~, era brodat~, ca [i jacheta (juste-au-corps), care era modelat~ ca o hain~ feminin~, strâns~ pe corp (închis~ ca [i vesta doar la nasturii din talie), cu poale evazate, sus]inute prin v~tuire cu p~r de cal sau cu hârtie, apoi cu balene. Pardesiul a ap~rut pe la jum~tatea secolului, sub influen]a englezeasc~, în forma redingotei, provenit~ din costumul de c~l~rie (riding-coat). Pantalonii (culottes), pân~ la genunchi, erau netezi, strâm]i, închi[i cu nasturi. În picioare, ciorapii, albi, erau r~suci]i peste pantalon, iar pantofii aveau toc mic, limb~ rotund~ [i cataram~. Ca accesorii, la brâu atârnau ceasul, cheile, pecetea [i brelocurile sun~toare. Costumul militar avea aceea[i siluet~ ca [i cel civil, fiind îns~ realizat din stofe trainice [i în culori vizibile. De exemplu, regimentul de gard~ avea tricorn cu cocard~ [i pana[, haine albastre c~ptu[ite cu ro[u, cu poale evazate, r~sfrânte [i prinse cu ace, ciorapii acoperi]i cu jambiere. COSTUMUL FEMININ Capul p~rea mic propor]ional cu trupul. Machiajul era artificial (cel natural fiind considerat vulgar), cu tenul foarte alb [i obrajii ro[ii, iar venele erau conturate cu albastru,

Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj

Jachet~ b~rb~teasc~, detaliu, secolul al XVIII-lea, Sankt-Petersburg, Muzeul Ermitaj

pentru a sugera sub]irimea pielii. Aluni]ele din m~tase neagr~ (mu[te), lipite pe obraz pentru a masca imperfec]iunile, au ajuns s~ alc~tuiasc~, dup~ locul unde erau plasate, un adev~rat limbaj, [tiut doar de îndr~gosti]i. Coafura era strâns~, p~rul pudrat cu alb, împodobit cu panglici, pene, flori sau bijuterii, a[ezate asimetric, ca în China sau în Japonia. În cas~ se purta bonet~ mic~ din pânz~ [i dantele, iar afar~ p~l~ria de pai a p~stori]elor (bergère) sau tricornul mic pentru c~l~rie. Gâtul era prins în coliere-zgard~ din panglici, cu dantele, perle etc. Pe trup, c~ma[a era vizibil~ la decolteu [i la man[etele tivite cu dantele. Corsetul [nuruit strângea talia. Fusta învoalt~ era sus]inut~ de un co[ (panier), la început din cercuri de lemn care scâr]âiau (criardes), apoi din oase din gura balenelor [i în sfâr[it din sârme, legate cu panglici. Rochia avea corsajul strâns pe talie, cu decolteu larg, mâneca pân~ la cot, cu man[ete late, iar fusta era format~ din dou~ straturi suprapuse, una dedesubt (jupe), alta deasupra (manteau) deschis~ în fa]~, l~sând s~ se vad~ prima. Pentru a permite o ]inut~ de interior mai comod~, f~r~ corset, s-au creat diferite modele de rochii [i halate largi, f~r~ talie (negligé), care c~deau liber pe panier, ca „rochia Watteau”, cu spatele cutat de pe umeri, sau alte variante numite „innocente”, „adrienne” etc. În cas~ se mai purta [i jacheta scurt~ olandez~. ßalul ]inea frecvent loc de pardesiu.
Pantofi, Schonenwerd, Muzeul Bally

Fr. Boucher, Doamna de Pompadour, 1745, col. Maurice de Rotschild

159

În picioare, ciorapii erau colora]i, broda]i cu aur [i argint, cu dantelu]e, jartiere cu panglicu]e, pietre sau ascunzând un medalion cu portret. Pantofii, „Louis quinze”, foarte decolta]i, ascu]i]i, uneori în form~ de papuc, din stof~ sau m~tase, broda]i cu pietre, aveau toc înalt, cu contururi curbe, ca un mosor plasat sub bolta piciorului. Ca accesorii, geanta nu era necesar~, deoarece în panier înc~peau buzunare adânci; evantaiul extrem-oriental era, în schimb, instrumentul nelipsit al jocurilor cochet~riei de salon.
Evantai, secolul al XVIII-lea

Fr. Cuvillies cel B~trân, Sala Oglinzilor, 1734, Amalienburg, Nymphenburg, München

Intrarea Palatului Zwinger, Dresda, secolul al XVIII-lea

Ceas, 1765, Viena, Muzeul de Arte Decorative

ADAPTÅRI ÎN ALTE ¥ÅRI
În Germania, Palatul Zwinger din Dresda sau cel din Nymphenburg din München erau cadre de basm, împodobite cu oglinzi de Murano [i por]elanuri, produse prima dat~ în Europa la Meissen, lâng~ Dresda. n În Prusia , la curtea lui Frederic cel Mare, costumul masculin avea un aspect mai milit~resc, locul cocului luându-l coada împletit~ pe spate, de unde numele german al stilului rococo – Zopfstil. ßi la Vene]ia, vestit~ prin târguri [i carnavaluri, frecventat~ de str~ini, se purta moda francez~. Pentru a circula f~r~ a bate la ochi, b~rba]ii, ca [i femeile, îmbr~cau pe strad~, la orice or~, masca, tricornul [i o cap~ larg~ din m~tase sau dantel~ alb~ sau neagr~, cu guler („bauta”, numit~ mai târziu „domino”). Pe când b~rba]ii aveau masca pân~ la gur~, cu nasul coroiat ca un cioc de pas~re, femeile o preferau pe cea oval~, acoperind toat~ fa]a, cu un buton ]inut între din]i.
Kändler, Figurine, por]elan de Meissen, cca. 1740, Hamburg, Kunst und Gewerbe Museum

161

Pietro Longhi, Dentistul, 1759, Milano, Muzeul Brera

Pietro Longhi, Rinocerul, 1751, Vene]ia, Ca Rezzonico

Locuin]e în Queen Anne’s Gate, secolul al XVIII-lea, Londra, Westminster

COSTUMUL ENGLEZ DIN SECOLUL AL XVIII-LEA
Haina de cælærie pe fotoliul Chippendale

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Odat~ cu înt~rirea burgheziei, activ~ [i întreprinz~toare, costumul or~[ean s-a impus în Europa, determinat de necesit~]ile practice, de ritmul activit~]ii

Fotoliu Chippendale, Dublin, Malahide Castle

productive, dar [i de concep]iile estetice ale iluminismului. Enciclopedi[tii francezi, pornind de la pre]uirea naturii [i urm~rind înl~turarea a tot ce e nefiresc, impus de orânduirile sociale nedrepte, au contribuit la crearea unui nou ideal uman [i a unui nou punct de vedere asupra costumului, sus]inând revenirea la propor]iile naturale ale siluetei, la dimensiunile unui om normal, robust, la o îmbr~c~minte [i înc~l]~minte comode, trainice. Ca un argument de prestigiu pentru sus]inerea legitimit~]ii noilor preocup~ri era invocat exemplul antichit~]ii, care va deveni preponderent de-abia în timpul Revolu]iei Franceze, în moda neoclasic~. Solu]iile practice ale costumului burghez din a doua jum~tate a secolului al XVIII-lea au fost furnizate lumii de c~tre Anglia – care în aceast~ perioad~ a influen]at toate ]~rile Europei. Jurnalul de mod~ s~pt~mânal The Lady’s Magazine avea s~ dureze din 1770 pân~ în 1837, urmat de The Gallery of Fashion [i altele. În Anglia, burghezia comercial~ [i financiar~ se manifestase ca o for]~ activ~ înc~ din secolul al XVII-lea, când confrunt~rile dintre monarhie [i parlament se încheiaser~ cu îngr~direa autorit~]ii regale. În secolul al XVIII-lea, ascensiunea burgheziei s-a f~cut în Anglia gradat, f~r~ a se mai ajunge la revolu]ie, ca în Fran]a. Dimpotriv~, a existat o ac]iune concordant~ a marii burghezii [i a nobilimii (care continua s~ conduc~ politice[te), pentru a promova expansiunea colonial~ [i comercial~ a Marii Britanii, devenit~, dup~ 1700, prima putere naval~ [i comercial~ a Europei. Aceast~ situa]ie a dus la o relativ~ [tergere a deosebirilor sociale prin costum.

Redingot~, frac, rochie englezeasc~, mantou-redingot~, diferite croieli de frac

Sir Thomas Lawrence, Julius Angerstein cu so]ia sa, 1790, Paris, Luvru

Cadrul artistic • În contrast cu stilul rococo, r~spândit pe continent, în Anglia, arhitectura [i decora]ia p~strau o linie clasic~, volume lini[tite, contururi drepte, compozi]ii clare, simetrice, ca în ansamblul locuin]elor din pia]a Circus, din Bath, de arhitectul John Wood, sau în cel din Queen Anne’s Gate, Westminster, Londra. Mobilierul lucrat de me[teri ca Thomas Chippendale, din lemn de mahon în culoare natural~, mul]umea spiritul practic prin formele robuste, iar dorin]a de elegan]~ prin profilurile inspirate din arta rococo, gotic~ sau chinez~. Idealul de frumuse]e uman~ • Dac~ în unele tablouri pictori ca Gainsborough confereau personajelor noble]ea [i elegan]a modelelor franceze din picturile lui Watteau, majoritatea portreti[tilor englezi ca Reynolds, Romney, Reaburn, Hogarth conturau un ideal de frumuse]e propriu societ~]ii engleze. Energia, robuste]ea, o anumit~ inflexibilitate puritan~ erau calit~]ile cele mai pre]uite, subliniate în înf~]i[area personajelor, ale c~ror tr~s~turi nu erau deloc idealizate, ci voit opuse artificialit~]ii aristocratice. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Mo[ierul (land-lord-ul) interesat de furnizarea lânii ]es~toriilor, de exploat~rile miniere etc., participa la aceste întreprinderi [i recurgea la acela[i tip de vestimenta]ie ca [i industria[ul asociat. Ajunsese chiar o mod~ ca tinerii avu]i s~ se îmbrace asem~n~tor cu servitorii lor. Costumul d~dea corpului libertatea necesar~ vie]ii active (în aer liber, la c~l~rie, în ora[), era practic, c~lduros [i rezistent. El continua în mare m~sur~ tradi]ia costumului burghez olandez (transmis, de altfel, direct Angliei prin strânse leg~turi politice [i comerciale înc~ din secolul al XVII-lea). Sculptural, silueta general~ era construit~ din 165

T. Gainsborough, Domnul [i doamna Andrews, (detaliu), 1748, Londra, National Gallery

W. Hogarth, Din C~s~toria la mod~, Contractul nup]ial, 1744, Londra, National Gallery

166

W. Hogarth, Din Cariera unui destråbålat, Orgie la han, 1735, Londra, Sir John Soane’s Museum

167

dreapt~, încre]it~ moderat. Era de obicei din bumbac alb, u[or, nu din m~tase. Pantofii aveau toc jos, lat, u[urând mersul. COSTUMUL COPIILOR Pân~ în secolul al XVIII-lea copiii erau îmbr~ca]i aidoma ca adul]ii. Odat~ cu dezvoltarea pedagogiei, cu r~spândirea scrierilor unor gânditori care puneau probleme noi de educa]ie (de exemplu John Locke, Gânduri despre educa]ie, J.J. Rousseau, Emile etc.), s-a creat pentru copii o îmbr~c~minte mai comod~ (costumul gen marinar pentru b~ie]i, dup~ 1770). Costumul în stil englez, purtat de burghezia european~, s-a r~spândit în lumea nou~, dobândind tr~s~turi distinctive (datorate mai ales solu]iilor practice adoptate) în epoca luptelor pentru independen]a Statelor Unite ale Americii.

W. Hogarth, Din C~s~toria la mod~, 1744, Londra, National Gallery

curbe libere, ca pe vremea muschetarilor, dar f~r~ nota milit~reasc~, mai simpl~, de o elegan]~ mai sobr~. Pictural , acordurile cromatice majore se opuneau celor minore, rafinate, franceze (de exemplu, frac ro[u, pantalon negru, c~ma[~ alb~), p~strând deseori culoarea natural~ a lânii sau bumbacului (rochii din stofe albe, cenu[ii sau negre). Distinc]ia social~ era realizat~ prin materiale de bun~ calitate, croiala perfect~ [i cur~]enia impecabil~ a hainelor. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul destul de lung era l~sat liber (rar cu peruca aristocratic~). P~l~ria rotund~, neagr~, înlocuia tricornul. Pe trup, se purta c~ma[a [i cravata alb~, mai lat~, învârtit~ de dou~-trei ori în jurul gâtului [i înnodat~ sub b~rbie. Vesta constituia un element de fantezie, cea clasic~ era alb~, din pichet, putea fi îns~ din materiale [i culori diverse. Jacheta (frac), la început o hain~ de

c~l~rie, confec]ionat~ din stofe rezistente, întunecate, avea o croial~ simpl~ [i comod~, guler mic cu rever, mâneci tubulare, corsaj lejer [i poale rotunjite, cu [li]uri laterale [i la spate. Pardesiul (great coat) avea form~ de redingot~, uneori guler dublu. Pantalonul ajungea pân~ sub genunchi. În picioare se înc~l]au ciorapi albi sau negri, cizme moi sau pantofi cu cataram~. Ca accesorii, bastonul civil înlocuia sabia militar~. COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul natural, nepudrat, era piept~nat cu bucle lungi sau conci plat l~sat pe ceaf~. Boneta se purta mai ales în interior, iar p~l~ria – de pai sau fil] – cu boruri largi, pentru a ap~ra de soare, pe câmp sau pe strad~ peste bonet~. Pe trup, c~ma[a nu se vedea deloc. Rochia, într-un singur strat, larg~, comod~, f~r~ corset, avea cus~tur~ în talie, a[ezat~ la locul firesc [i marcat~ de un cordon sau o e[arf~ lat~, [i fust~

P.P. Svinin, Quakeri, 1804

168

J.A. Gabriel, Micul Trianon, 1762, Versailles

COSTUMUL FRANCEZ ÎN STILUL LUDOVIC AL XVI-LEA
Peruca cu coræbii

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În a doua jum~tate a secolului al XVIII-lea, întreaga Europ~ a fost str~b~tut~ de curentul iluminismului, care a

desferecat gândirea, cl~tinând din temelii vechile prejudec~]i [i preg~tind prefacerile viitoare. Ecourile rigorii ra]ionale, practicate în Fran]a de c~tre enciclopedi[ti, au p~truns [i în ambian]a de elegan]~ pre]ioas~ a artei curtene, determinând o atenuare a fanteziei rococoului. Cadrul artistic • Exemplele antichit~]ii clasice, cunoscute prin s~p~turile de la Herculanum [i Pompei, erau înglobate stilului aristocratic (ca în Micul Trianon de arhitectul J.A. Gabriel sau în urnele de por]elan de Sèvres etc.). Determinând noul stil Ludovic al XVI-lea, (1774-1789) liniile drepte [i formele clare, regulate au început din nou s~ domine în compozi]iile fa]adelor ca [i în decora]ia interioarelor, în siluetele mobilelor sau în motivele ]es~turilor din m~tase, încadrând ornamentele florale aliniate în [iruri m~runte. Idealul elegan]ei era îns~ monopolul regalit~]ii [i al nobilimii [i avea s~ dispar~ odat~ cu acestea. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Tendin]a general~ de îmbinare a structurii riguroase cu decorul curtean s-a manifestat în vestimenta]ie mai cu seam~ în hainele b~rb~te[ti, mai accesibile unor sugestii func]ionale. Folosind croielile practice engleze, de „riding coat“, ve[mintele curtene erau îns~ din m~tase, brodate de mân~. În acela[i timp, în costumul de curte feminin din vremea reginei Maria Antoaneta au izbucnit, nest~vilit, cele mai arogante preten]ii de suprema]ie social~; pe m~sur~ ce justificarea acestei superiorit~]i se dovedea mai [ubred~ în ochii contemporanilor, regina încerca s~ se impun~ vizual prin etalarea celor mai scumpe bijuterii, ca [i prin umflarea volumelor capului

Le Clerc, Gallerie des Modes, 1778 - 1787

[i fustei, sem~nând cu ni[te baloane monstruoase care aveau s~ piar~ ca baloanele de s~pun, odat~ cu Revolu]ia Francez~. Regina Maria Antoaneta era îmbr~cat~ de

Interior \n stil Ludovic al XVI-lea, Versailles

Coafura cu corabie, desen satiric, 1789

Rochie polonez~, costum de curte feminin [i masculin, caraco, / schelete (panier) sus]inând fusta, / coafur~, bonet~ “à la nouvelle paysanne”, p~l~rie, boneta ”dormeuse”

m~tase, brodate cu aur, argint [i paiete, cu nasturi cu email, picta]i cu portrete etc. Costumul militar avea acelea[i piese [i aceea[i croial~ ca [i cel civil burghez, realizat îns~ în culori anumite, distingând armele [i regimentele, [i fiind împodobit cu g~ici, nasturi, pl~ci metalice pe piept ca însemne ofi]ere[ti etc. Majoritatea poporului, ]~r~nimea, continua s~ se îmbrace ca [i în secolele precedente, cu ve[minte largi din ]es~turi de cas~. Conflictul dintre haina ginga[~ de m~tase [i cea aspr~, din stof~ întunecat~, avea s~ izbucneasc~ îns~ de-abia în anii Revolu]iei Franceze, când Maria Antoaneta a fost purtat~ pe str~zile Parisului, spre e[afod, doar în c~ma[~ [i bonet~ de pânz~, ca o ]~ranc~, a[a cum a schi]at-o în fug~ pictorul, tân~r pe atunci, Louis David.

M~tase în stil Ludovic al XVI-lea

prima creatoare înregistrat~ de istoria costumului, Rose Bertin, care s-a bucurat de prestigiu interna]ional, datorit~ circula]iei p~pu[ilor-manechine, care-i purtau modelele în dimensiuni reduse. Trei saloane la Versailles erau pline cu garderoba reginei [i se presupune c~ ea n-ar fi ajuns la ghilotin~ dac~ nu ar fi luat cu ea, când a fugit, prea multe bagaje cu haine (M.Constantin, Fashion marketing, p. 9). COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~l~ria era modelat~ în diferite forme, nu numai în tricorn, ci [i cu borul drept în fa]~, ridicat la spate (à la valaque) etc. Pe trup, hainele erau mai sobre decât înainte, f~r~ talie marcat~, p~strându-[i în ]inuta de curte ]es~turile pre]ioase [i coloritul delicat. Croiala relua modelele engleze, de frac (frac à la française), iar redingota, alt~dat~ pardesiu, a început s~ fie folosit~ drept jachet~. În picioare se purtau aceia[i pantofi sau cizme. Toate aceste ve[minte erau îns~ executate din 170

G. Drouais, Contele de Vaudreuil, 1758, Luvru

COSTUMUL FEMININ Pe cap, perucile s-au în~l]at treptat, de la un „toupet” pe frunte (dup~ 1760) pân~ la e[afodaje întrecând de 3–4 ori m~rimea capului, sus]inute cu vat~, ace [i ornamentate cu panglici, flori, co[ule]e, cor~bii, p~pu[ele etc. P~rul era pom~dat [i apoi pudrat cu f~in~ sau cu cret~, extrem de greu de între]inut, f~când necesare sc~rpin~tori (ca ni[te andrele terminate cu mânu]e), iar, în Anglia, chiar utilizarea în timpul nop]ii a unor plase de sârm~ împotriva [oarecilor. Pe trup, rochia de gal~ „à la française” era, ca pe vremea infantelor pictate de Velazquez, evazat~ mai ales lateral, sus]inut~ de co[ (panier). Corsajul cu talia ]eap~n~, pe corset, era alungit în fa]~, în unghi exagerat de lung, iar fusta era bogat ornamentat~ cu volane, dantele, panglici [i ghirlande. Materialele folosite erau pre]ioase [i delicate: satinuri, catifele, m~tase cu broderii, dantele, iar nuan]ele subtile erau denumite de poe]i „coaps~ de nimf~”, „maimu]~ otr~vit~”, „spinare de purice” etc.

Fr. Goya, Umbrela, 1777, Madrid, Prado

171

J.B. S. Chardin, Toaleta de diminea]~,detaliu, 1741, Stockholm, Muzeul Na]ional

Influen]a costumului burghez s-a manifestat prin adoptarea unor croieli mai comode, cum erau rochia larg~, pe panier, dar f~r~ corset (négligé). Dup~ ce a atins lungimea maxim~, panierul s-a scurtat pân~ la genunchi (demi-panier, continuat de un volan) sau s-a redus la dou~ fragmente laterale (considerations), unele dintre ele pliante, ca strapontinele, pentru a u[ura intrarea pe u[~. În via]a zilnic~ panierul era înlocuit fie de draparea pe [olduri a mantoului, cu poalele vârâte în buzunare sau încre]ite cu dou~ [nururi, „à la polonaise”, fie de acumularea la spate a l~rgimii fustei, sus]inut~ de ultimul vestigiu al panierului, o pern~ dorsal~ („cul de crin” sau „cul de Paris”) în rochia „à l’anglaise”.

J.B.S. Chardin, Guvernanta, detaliu, 1739, Cheshire, Tatton Park

172

Costumul feminin burghez era mai practic [i comod. Pe cap, dup~ moda englez~, p~rul natural era strâns în coc sau l~sat în bucle lungi, iar p~l~ria de pai, mare, cu panglici [i pene, prelua amploarea [i complica]ia coafurilor. Pe trup, mantoul imita redingota, îmbr~cat fie deschis, fie închis cu nasturi pân~ jos. Se purta mult [i jacheta scurt~, corespunz~toare celei b~rb~te[ti; spre deosebire de cea olandez~ din secolul al XVII-lea, mai larg~, cea francez~, numit~ de obicei „caraco”, era strâns~ pe corp, cu poale cutate la spate, cu revere pe piept [i mâneci lungi. ¥inuta de c~l~rie imita pe cea b~rb~teasc~: vest~ [i redingot~, cravat~, p~l~rie [i baston. În mediile me[te[ug~re[ti erau obi[nuite piesele de costum tipice gospodinei: boneta, broboada acoperind decolteul, [i [or]ul de pânz~ apretat~, a[a cum apar în picturile lui Chardin.

Louis David, Maria Antoaneta spre e[afod, 1789

J.B.S. Chardin, Rug~ciunea la mas~, detaliu, 1740 Paris, Luvru

Levni, Sultanul Ahmed al III-lea, miniatur~, detaliu, 1730, din N. Atasoi, „A garden for the sultan”

Turbane turce[ti de padi[ah, c~pitan de ieniceri, mare vizir, ofi]er al g~rzii de onoare, general al arsenalului

COSTUMUL IMPERIULUI OTOMAN ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA
Turbane øi øalvari

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Imperiul Otoman st~pânea înc~ sud-estul Europei, dar, dup~ cum scria Dimitrie Cantemir, se afla în declin. Costumul p~stra formele tradi]ionale, marcând deosebirea musulmanilor de lumea apusean~. Idealul de frumuse]e era cel al st~pânitorului, supradimensionat, umflat ca un balon. Sculptural, volumele erau modelate c~tre sfer~ (atât \n turbane, cât [i \n [alvarii bufan]i sau \n mantiile largi), sporind efectul de mas~ prin culoarea uniform~ a unor suprafe]e \ntinse. Paleta coloristic~ era dominat~ de tonuri dulci de floare: roz, mov, bleu, verde. Materialele scumpe slujeau la deosebirea st~rilor privilegiate. COSTUMUL BÅRBÅTESC Acesta depindea de func]ie [i rang. În costumul demnitarilor supradimensionarea era realizat~ pe vertical~ prin amplificarea capului cu ajutorul turbanului care anun]a func]ia, pe când rolul b~rbii mari, rotunjite era de a l~]i por]iunea gâtului. Pe trup erau suprapuse mai multe ve[minte largi, cu croial~ de caftan, mai lungi sau mai scurte

(c~ma[~, entari, bini[, djupeh, caftan etc.), de sub care nu se vedeau aproape deloc [alvarii foarte largi, permi]ând a[ezarea pe jos, turce[te. Înc~l]~mintea pentru [ederea pe canapea consta din ciorapi de piele cusu]i de pantaloni (me[i), peste care, prin cas~ se \nc~l]au papuci f~r~ spate, iar afar~, cizme. Costumul militar al c~l~re]ilor, pede[trilor sau marinarilor p~stra formele dominant sferoidale \n turbanul de pe cap [i \n [alvarii bufan]i, doar pentru comandan]i. ¥inuta intermediar~ a unor ofi]eri consta din suprapunerea mai pu]in obi[nuit~ a unor haine scurte peste altele lungi, ca jacheta cepchen peste caftan. Solda]ii, ca [i muncitorii [i ]~ranii aveau o siluet~ mai tinereasc~, subliniind [i p~r]i mai sub]iri ale trupului: gâtul (vizibil prin lipsa b~rbii) [i mijlocul (strâns \n brâu). COSTUMUL FEMININ Costumul musulmanelor oscila între extreme: ascunderea total~ în public prin feregea [i desvelirea în intimitate, unde \ntreaga ]inut~ exalta caracterele specific feminine: p~rul lung, sânii, [oldurile, gra]ia mi[c~rilor. Ve[mintele puneau \n valoare opulen]a formelor, conturate de curbe largi, rotunjite de faldurile libere ale bluzei [i [alvarilor, pe când \ncheieturile erau sub]iate prin \ncre]irea la extremit~]i a mânecilor [i a pantalonilor. Peste aceast~ ]inut~ sumar~, \n interior se purta un entari lung cu croial~ de caftan, mai

strâns pe corp decât cel b~rb~tesc, ornamentat cu dantel~ lucrat~ cu acul (oya sau bibil), iar pentru strad~, peste acesta se punea un altul – bini[, feregea sau giubea –, iar obrazul era acoperit cu un v~l de muselin~ alb~ (ya[mac). Ornamentele turce[ti au suferit unele influen]e rococo, pe broderiile cu fir auriu pe catifea vi[inie ap~rând buchete de roze [i lalele, ca pe rochiile de nunt~ p~strate în costumele populare.

Ofi]er [i marinar turc, secolul al XVIII-lea, din Brindisi, Musée des Anciens Costumes Turcs

175

COSTUMUL ÎN ¥ÅRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ßI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA
Giubele øi cepchene

stânga sus

Ch. Doussault, Bucure[ti în 1841, gravur~

Ch. Doussault, Boierul Iordache Filipescu, 1843, gravur~

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În secolul al XVIII-lea (dup~ 1711 - 1716 [i pân~ la 1821), în ¥ara Româneasc~ [i în Moldova au domnit principii fanario]i, greci cre[tini din Istanbul, numi]i de cârmuitorii Imperiului turcesc. Contribu]iile, presta]iile [i darurile c~tre puterea suzeran~ [i demnitarii ei cre[teau periodic, având ca urmare o tot mai accentuat~ exploatare a celor dou~ ]~ri. Cur]ii [i organelor administrative le era impus atât modul de via]~, cât [i portul constantinopolitan, ca o dovad~ a adeziunii politice, iar garda 176

domneasc~ era format~ din mercenari arn~u]i (albanezi), proveni]i din Peninsula Balcanic~. În tot acest timp, Transilvania, înglobat~ din 1699 Imperiului habsburgic, a fost larg deschis~ curentelor artei apusene, înlesnind, prin leg~turile cu ]~rile surori de peste Carpa]i, p~trunderea acestora [i în ¥~rile Române. Cadrul artistic • În Transilvania, barocul întârziat era bogat reprezentat de numeroase catedrale, ca [i de palate (cum era cel episcopal din Oradea, Banffy din Cluj sau Bruckenthal din Sibiu), evoluând c~tre simplificare în stilul neoclasic (de exemplu palatul Teleky din Cluj). În ¥ara Româneasc~ sau în Moldova, în epoca fanariot~, s-au cl~dit unele case în stil turcesc, pentru traiul tihnit, pe canapele cu covoare [i

Domnitor fanariot, boieroaic~ din secolul al XVIII-lea, boier, domni]~, arn~ut începutul secolul al XIX-lea, / croiala anteriului, feregelii [i cepchenului, / calpac de mare ban, i[lic de mare logof~t, cu cuib de rândunic~ de boier de starea I, în tobå de boier de starea a II-a, de negustor cu pern~, de negustora[

Logof~tul Petrache, Erotocritul, cca.1787, Bucure[ti, Academia Român~, Cabinetul de Stampe

perne moi, ca [i pentru desf~tarea sub umbrare sau chio[curi, în parfumul de trandafiri [i chiparoase (Casa Hagi Prodan din Ploie[ti). În stilul tradi]ional au fost ridicate edificii domne[ti somptuoase, ca M~n~stirea V~c~re[ti, [i biserici mici, provinciale, ctitorii boiere[ti sau negustore[ti. Deosebit de original~ a fost adaptarea la via]a citadin~ a stilului popular, prin închiderea cu geamuri a pridvorului, rezultând galerii de sticl~, (ca în Casa Melic din Bucure[ti). În zonele rurale s-au ridicat case boiere[ti interpretând, în continuare, arhitectura brâncoveneasc~.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Silueta domnitorilor [i boierilor era impun~toare [i greoaie, oriental~, cea a doamnelor supl~, dup~ moda apusean~. Idealul uman • Pe teritoriul ]~rii noastre se înfruntau concep]iile diametral opuse ale R~s~ritului [i Apusului. În ¥ara Româneasc~ [i Moldova, protipendada cultiva idealul de frumuse]e otoman, cu silueta supradimensionat~ sferoidal prin turban, haine ample suprapuse, [alvari, potrivite inactivit~]ii fizice [i a[ez~rii pe perne turce[ti. În secolul al XVIII-lea, Transilvania cuno[tea mai îndeaproape unele modele apusene, în mediile aristocratice fiind apreciat idealul stilului rococo, cu înf~]i[are pre]ioas~, rafinat~, artificial~, uzând de machiaj, peruci albe, corsete etc. (de exemplu, portretul baronului Bruckental), pe când burghezia prefera stilul englez, sportiv, comod [i practic, îmbr~când costume de c~l~rie [i rochii simple de lân~. Ecourile idealului de frumuse]e neoclasic au ajuns [i pe meleagurile noastre în ultimii ani ai secolului, mai ales prin refugia]ii [i dasc~lii francezi. COSTUMUL BÅRBÅTESC La suirea pe tron, domnitorul primea de la Înalta Poart~ cuca cu pene în evantai (asem~n~toare cu p~l~ria cu coad~ de p~un din costumul popular din Bistri]a-N~s~ud), caftanul [i sabia. Portul boierilor: Pe cap, turbanul era de obicei înlocuit cu i[licul din blan~ lipit~ pe carton, cu form~ [i culoare diferite dup~ rang. Pe trup se suprapuneau, dup~ obiceiul oriental, mai multe haine lungi [i scurte îmbl~nite. Grigore Alexandru Ghica [i Alexandru Moruzi îmbr~cau peste anterie haine cu mâneci pân~ la cot, tivite cu hermin~, [i deasupra altele mai lungi cu mâneci mai scurte, cu guler lat [i tivuri

A. Bouquet, Doroban]i din Romana]i, Târgovi[te, Slatina, 1848

Pung~-ciorap pentru bani, secolul al XVIII-lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti

de blan~. De pantalonii bufan]i ([alvari), ro[ii, erau cusu]i ciorapi de piele, purta]i în picioare prin cas~ în papuci sau c~lare, sub cizme. Osta[ii mercenari, arn~u]i, (albanezi, sârbi, bulgari etc.), din garda domnitorilor purtau pe cap turban (cealma), pe trup, peste c~ma[~, ilice [i jachete scurte, unele f~r~ mâneci, altele cu mâneci despicate, care puteau fi închise cu nasturi sau l~sate s~ fluture în vânt, (cepchen), [alvari strân[i pe pulpe (poturi) sau fustanela plisat~, jambiere [i pantofi r~scroi]i (iminei). Costumele lor, confec]ionate în ateliere speciale, care produceau pentru toat~ Peninsula Balcanic~, erau brodate neasemuit de bogat cu fir, cu [nururi [i cu galoane aurii, iar armele erau încrustate cu argint [i filde[. Unele croieli [i motive decorative au fost p~strate, într-o form~ popular~, în ve[mintele mili]iei na]ionale rurale a doroban]ilor, apoi mai târziu, în cele ale surugiilor care mânau diligen]ele, pân~ la înlocuirea lor cu calea ferat~.

177

COSTUMUL FEMININ Deosebit de elegante erau costumele doamnelor [i boieroaicelor, care, neavând func]ii publice erau receptive fa]~ de moda apusean~. Purtau pe cap c~ciuli]e rotunde de blan~, pe trup rochii decoltate din m~tase, cu v~l drapat pe piept, închise cu nasturi în fa]~, acoperite cu haine mai lungi sau mai scurte din brocart sau catifea, îmbl~nite, croite pe corp [i cu man[ete late, [i în picioare pantofi cu toc. Dac~ domnitorii str~ini ai ¥~rilor Române [i cei din preajma lor purtau ve[minte aduse din Turcia, iar arn~u]ii veneau cu echipamentul confec]ionat în ateliere albaneze [i macedonene, num~rul costumelor stråine era restrâns fa]~ de majoritatea popula]iei, credincioas~ vechiului port [i care i-a asigurat permanen]a.

Costum de domni]~, secolul al XVIII-lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti

Hain~ cu cepchen, secolul al XIX-lea, Muzeul Municipiului Bucure[ti

COSTUMUL POPULAR Criticul ßtefan Neni]escu explica, în 1929, fenomenul conserv~rii specificului na]ional în arta popular~ româneasc~ a secolului XVIII-lea prin refuzul ]~ranilor de a accepta modelele orientale impuse de Imperiul otoman domnilor fanario]i [i demnitarilor, preferând s~ copieze straiele din b~trâni, înc~rcate de amintiri, evocând trecutul, func]ionând ca ni[te stindarde. Asimiland influen]ele, portul s~tenilor a acceptat, astfel, din repertoriul otoman doar pu]ine croieli ale unor haine suplimentare, ca giubeaua, remodelându-le îns~ sculptural c~tre volume lini[tite, cilindrice [i transformând broderiile turce[ti cu volute moi, de tip baroc oriental, în spiritul geometriz~rii [i abstractiz~rii specifice întregii noastre arte decorative. Transpunerea în materiale locale, pânza de in sau cânep~ sau stofa de lân~ de culoare natural~, mai ales alb~, [i înlocuirea firului auriu cu lâna sau bumbacul colorate au determinat o inversare a raporturilor cromatice.

Transpunerea modelului hainei turce[ti (aflat~ la Muzeul Municipiului Bucure[ti) în portul popular românesc (ctitor, 1856, biserica Cornetu-Schela, jud.Gorj, Oltenia)

P~l~rie cu coad~ de p~un, Bistri]a N~s~ud, secolul al XIX-lea, Bucure[ti, Muzeul Satului

179

J.L. David, Încoronarea lui Napoleon, detaliu, 1804, Paris, Luvru

COSTUMUL ÎN SECOLUL AL XIX-LEA

„sans-culotte” (purtând în locul pantalonilor scur]i pân~ la genunchi – culotte – pantaloni marin~re[ti lungi [i largi). Ve[mintele sale s~r~c~cioase, disparate, de ]~ran-soldat, contrastau puternic cu elegan]a aristocra]iei detronate.
Sans-culotte

COSTUMUL EUROPEAN ÎN PRIMUL SFERT AL SECOLULUI AL XIX-LEA
De la neoclasicism la empire

COSTUMUL PLEBEU Pe cap, cu p~rul natural lung, zbârlit, bicornul era deseori înlocuit de boneta frigian~ ro[ie (semn distinctiv al sclavilor din galere; aceasta fusese adus~ la Paris de marinarii revolu]ionari în 1792). Pe trup, c~ma[a era deschis~ la piept, uneori cu fular, [i peste ea se îmbr~ca vesta scurt~, apoi jacheta (fie redingota brun~, fie haina militar~ cu nasturi de metal, fie bluza ]~r~neasc~), iar pantalonul era lung, cilindric, purtat la început de matelo]i [i muncitori (numele vine de la personajul Pantalone din Comedia italian~). În picioare se înc~l]au deseori sabo]i ]~r~ne[ti. Sans-culottes au lansat moda „neglijent~” (sau „sans façon”) care, la acea dat~, nu putea s~ ]in~ mult~ vreme. COSTUMUL BURGHEZ Când, printre m~surile revolu]ionare, Adunarea Na]ional~ a desfiin]at diferen]ierile costumare pe st~ri, burghezia, datorit~ ascendentului ei politic, [i-a impus stilul vestimentar (de tip englez – frac negru, p~l~rie rotund~ etc.). Tricolorul era arborat cu ostenta]ie: uniforma G~rzii Na]ionale era tricolor~ (jacheta albastr~ cu revere ro[ii, vesta [i pantalonii albi), se purta cocard~ tricolor~ la costumul civil, ca [i veste sau ciorapi tricolori. Noul ideal al revolu]ionarilor, preg~tit în epoca iluminismului de genera]ia enciclopedi[tilor, a fost întrupat în opere de art~ ca picturile lui Louis David. În Lupta Hora]ilor cu Curia]ii era

oferit~ privitorilor nu numai o pild~ de virtute cet~]eneasc~ [i eroism, de subordonare a intereselor personale celor ale patriei, dar [i modele de frumuse]e robust~, natural~, în sensul dezvolt~rii armonioase de ansamblu a întregii fiin]e, potrivit principiilor umaniste, democratice ale Romei republicane. Se descoperea frumuse]ea trupului pe care, deseori, sculptorii îl reprezentau nud sau cu ve[minte care nu trebuiau s~-l ascund~, ci s~-l arate. Antonio Canova îl înf~]i[a pe Napoleon, ca [i pe sora acestuia, Pauline Bonaparte, ca pe zeii antici. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Influen]a artei antice, cunoscut~ mai ales prin statuara greco-roman~, a devenit hot~râtoare atât pentru structura corpului în propor]ii [i dimensiuni, cât [i pentru realizarea costumului:

Debucourt, Conversa]ie misterioas~, gravur~ din Modes et Manieres du Jour, 1798 - 1808

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Poate c~ niciodat~ schimb~rile vestimentare nu au fost mai rapide [i mai radicale decât în Fran]a la finele secolului al XVIII-lea. În focul revolu]iei, peste noapte, a încetat s~ mai fie admirat nobilul pudrat, purtându-[i cu gra]ie jacheta de satin brodat~ cu aur, iar eroul zilei a devenit cet~]eanul obi[nuit care arbora cu mândrie cocarda tricolor~ pe bluza de lucru.

C O S T U M U L Î N T I M P U L R E V O L U ¥ IEI DE LA 1789
A ap~rut pe scena istoriei o nou~ ]inut~, cea a republicanului plebeu, numit de obicei 182

îmbog~]i]i de r~zboi, care arborau cele mai îndr~zne]e inova]ii, pân~ la bizarerie [i caricatur~, [i de aceea erau numi]i „incroyables” (sau „invisibles“) [i „merveilleuses”. COSTUMUL BÃRBÃTESC Silueta unui „incroyable” se opunea celei aristocratice, elegante [i gra]ioase, printr-o carur~ masiv~ – ob]inut~ prin v~tuiri, suprapunerea mai multor veste cu gulere r~sfrânte pe piept, pulpe false (cu bure]i sub ciorapi) etc. – [i un voit aer de brutalitate – dat de p~rul zburlit, bastonul cu noduri etc. Capul ap~rea voluminos prin p~rul tuns neregulat, la început lung, în „urechi de câine”, mai târziu scurt, ca la statuile romane, „à la Titus”. Bicornul enorm era a[ezat diagonal sau lateral. De origine englez~, p~l~ria rotund~ cu boruri mari a evoluat c~tre cilindru. Pe trup, c~ma[a se vedea doar la cele dou~ col]uri ale gulerului, împinse pân~ la gur~ de cravata ca un [al r~sucit de [ase ori în jurul gâtului, pe care îl îngro[a acoperind fa]a (invisibles). Vestele erau vizibile prin reverele imense, triunghiulare, iar haina era încheiat~ strâmb, sugerând neglijen]~. Fracul sau redingota lung~ avea umerii v~tui]i, ridica]i, gulerul pân~ la urechi. Pardesiul sau capa putea avea, de asemenea, dou~-trei gulere-pelerin~. Pantalonii pân~ sub genunchi (încheia]i jos cu nasturi), din piele g~lbuie sau stof~ de culoare mai deschis~ decât haina, erau ridica]i pân~ la subsuori. În picioare se purtau ciorapi, de obicei albi, [i cizme sau pantofi decolta]i „escarpins”. Principalul accesoriu era bastonul ca o bât~. Ca urmare a r~sturn~rilor sociale, ]es~turile în dungi, alt~dat~ semn distinctiv al repudia]ilor (lepro[i sau pu[c~ria[i) sau subalternilor (vesta lacheilor) au venit la mod~, fiind arborate [i pe steagul SUA, care în ace[ti ani [i-au cucerit independen]a (M. Pastoureau, L’Etoffe du diable).

Anonim, Robespierre, 1792, Paris, Muzeul Carnavalet

L. David, Proiect de costum pentru cet~]eanul francez, Paris, Biblioteca Na]ional~

silueta feminin~ tindea s~ semene cu cea a unei statui de marmur~ a zei]ei Venus, prin drapajul din ]es~turi albe, transparente, mulând corpul, pe când cea b~rb~teasc~ adopta forme herculeene. În 1793, Louis David a primit comanda s~ proiecteze costumele noii societ~]i franceze, f~r~ deosebiri de rang. Pentru cet~]enii obi[nui]i el a desenat o jachet~ ca o redingot~ larg~, peste pantaloni lungi, strâm]i, [i cizme scurte, singura podoab~ fiind e[arfa brodat~ cu deviza „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Cei cu func]ii oficiale aveau [i o manta lung~, [i o caschet~ cu cozorocul ridicat [i cu un smoc de pene. Ideea uniformei, în care toga antic~ se asocia cu penele [i cizmele secolului al XVIII-lea, nu a prins îns~, artistul mul]umindu-se s~ creeze costuma]ia figuran]ilor la serb~rile publice organizate în cinstea revolu]iei. COSTUMUL ÎN STIL ”DIRECTOIRE” Între 1795-1800, tendin]ele antichizante semnalate au atins punctul culminant, fiind exagerate în costumele elegan]ilor zilei,

COSTUMUL FEMININ Îmbr~c~mintea unei ”merveilleuse” punea în valoare silueta sub]ire ca o coloan~, folosind draparea unor ]es~turi u[oare (în rochie, [al, turban); era ieftin~, dar nepractic~.
Hercule, idealul masculin pentru Incroyable

183

Accesoriile erau br~]~rile [i inelele la mâini [i la picioare, geanta în form~ de urn~ antic~, m~nu[ile peste cot, man[onul [i umbrela.
COSTUMUL ÎN STIL „EMPIRE” Acesta a reprezentat faza urm~toare de evolu]ie a tipurilor de mai sus, în noile condi]ii ale Imperiului Napoleonian. Cadrul artistic • În arhitectur~ [i decora]ie, stilul „Empire” se distingea prin dimensiunile colosale [i bog~]ia ornamentelor de la curte, dar [i prin aerul de severitate milit~reasc~, inspirându-se din arta Romei imperiale (ca în Arcul de Triumf din Place de L’Étoile, de arhitectul Chalgrin) [i cu unele sugestii egiptene (ca în interioarele Palatului Beauharnais sau de la Malmaison, de arhitec]ii Percier [i Fontaine).

Junona, idealul feminin [i silueta unei merveilleuse

Prudhon, Joséphine, 1805, Paris, Luvru, detaliu

Pe cap, p~rul era coafat cu coc în stil antic sau tuns „à la Titus”, împodobit cu panglici sau diademe, sau era acoperit cu o peruc~ blond~ ,,à la Berenice”. Turbanul era la mod~, ca [i [alul oriental, mai ales dup~ campania armatelor napoleoniene în Egipt. P~l~ria era redus~, cu bor în fa]~ ca un cozoroc (asem~n~toare caschetei de jockey englez), pentru a proteja pielea „marmorean~” a obrazului. Pe trup, rochia-tunic~ era sub]ire, str~vezie, alb~ din muselin, batist, poplin sau tul, mulându-se pe corpul f~r~ corset (se purta deseori peste un tricou de culoarea pielii). Uneori, avea pe poale o fent~ pân~ la genunchi. Talia ridicat~ era marcat~ de o panglic~. Mânecile lipseau sau erau foarte scurte. „Moda dezbr~cat~” predispunea deseori la r~ceal~, denumit~ în Germania „Musselinkrankheit” (boala muselinei). ßalul de ca[mir ro[u completa ]inuta. În picioare se purtau sandale sau balerini f~r~ toc, lega]i cu panglici r~sucite [i încruci[ate pe gambe. Doamna Recamier apare în portretele pictate de Louis David [i de Gerard cu picioarele goale.
184

J.L. David, Madame Recamier, 1800, Paris, Luvru

Femeile, deseori de origine modest~, ca Madame Sans-Gène, erau îmbr~cate de case de mod~, furnizând [i toate accesoriile, [i chiar parfumul. Creatorul Leroy, renumit pentru pre]urile sale excesive, lucra [i pentru împ~r~teasa Joséphine. COSTUMUL BÅRBÅTESC În costumul „Empire” domina uniforma, ]inuta de gal~ împrumutând unele elemente costumului curtean prerevolu]ionar. Pe cap se purta bicornul a[ezat frontal, l~]ind silueta, pe când englezii, ca Wellington, îl purtau antero-posterior. Pe trup, c~ma[~ cu jaboul de dantel~, vest~ lung~ [i jachet~ cu guler înalt, brodate, [i pantaloni pân~ la genunchi, din atlaz alb, iar în picioare ciorapi albi [i pantofi sau cizme. COSTUMUL FEMININ Se p~stra silueta de coloan~, talia ridicat~, dar ve[mintele erau rigide, nedrapate, realizate din m~tase grea cu broderii din fir, cu paiete [i pietre, cu guler mare de dantel~ scrobit~. Trena, folosit~ drept [al, putea fi prins~ în talie cu nasturi [i montat~ în anticamer~. La începutul secolului al XIX-lea a revenit la mod~ catifeaua, albul a f~cut loc culorilor saturate (ca vi[iniul); mânecile, seara scurte [i bufante, erau în restul zilei lungi, tubulare. Peste rochie se îmbr~ca o jachet~ scurt~, pân~ la talia ridicat~, cu mâneci, denumit~ „spencer”. Mantourile preluau sugestii masculine în redingote (capote sau douillete) eventual îmbl~nite (poloneze). Costumul obi[nuit s-a adaptat vie]ii active, se folosea stofa mai groas~, rochiile aveau mâneci lungi etc. Prevala concep]ia englezeasc~ asupra elegan]ei, în]eleas~ ca rezultat al asort~rii unor

Chalgrin, Arcul de Triumf al Stelei, 1806, Paris

Costume \n stil „Empire”

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Pentru ceremonia încoron~rii, aceia[i arhitec]i au desenat uniformele de gal~, iar pictorul Isabey rochiile doamnelor. Napoleon a impus cur]ii sale un costum de ceremonie reprezentativ, de o mare bog~]ie.

ve[minte de bun~ calitate [i irepro[abil croite, dar de mare sobrietate, deloc b~t~toare la ochi.

J.B. Isabey, Napoleon în uniforma regimentului de gard~

Camera Împ~r~tesei Joséphine la Malmaison, stil „Empire“

185

Fr. Goya, Familia regelui Carol al IV-lea, 1800, Madrid, Prado

186

Ingres, Doamna Rivière, 1805, Paris, Luvru

187

C. Barry, Parlamentul din Londra, 1840

COSTUMUL ÎN CEL DE-AL DOILEA SFERT AL SECOLULUI AL XlX-LEA
Suflete romantice în saloane Biedermeier

CONDI¥II DE DEZVOLTARE C~derea Imperiului napoleonian, în 1815, a declan[at pe plan european o reac]ie general~ împotriva stilului imperial francez; dup~ Congresul de la Viena, moda a fost lansat~ de fo[tii adversari ai Fran]ei, ca Anglia sau Germania, fiind doar perfec]ionat~ în atelierele pariziene.

Scaun Biedermeier, colec]ia autorului

Romantismul a însemnat în primul rând lupta pentru libertate: „Libertate în arte, libertate în societate, iat~ dublul stindard care une[te, cu pu]ine excep]ii, tot tineretul de azi”, spunea Victor Hugo. Luptând pe baricadele Parisului la 1830, pe cele din întreaga Europ~ la 1848, tân~ra genera]ie, în frunte cu arti[ti ca Delacroix, exprima [i în literatur~ sau în muzic~ izbucnirea for]ei creatoare în lupta cu constrângerile vechilor legi sociale [i sisteme de gândire. Pledând pentru intensa tr~ire a vie]ii cu toate resursele de pasiune [i imagina]ie ale sufletului, romantismul deschidea asupra lumii o perspectiv~ nou~, ascu]ind sensibilitatea în fa]a naturii. În locul sentimentului de automul]umire clasic~ se trezea fiorul în fa]a imensit~]ii firii, ca [i a scurgerii neîncetate a timpului. Ridicându-se împotriva a tot ce era static, înghe]at [i în]epenit în vechile orânduiri, genera]ia romanticilor se opunea, firesc, viziunii clasice, cultului antichit~]ii, promovate de imperiu, prin care dorise s~-[i statorniceasc~ definitiv domina]ia, proclamând frumuse]ea ideal~ ca etern~. Cadrul artistic creat în acest timp a exprimat opozi]ia împotriva anticomaniei, înlocuit~ cu admira]ia pentru formele trecutului na]ional, redescoperit în sursele evului mediu sau ale Rena[terii. În arhitectur~ se imitau exemple gotice [i renascentiste, cu unele tr~s~turi barocerococo, alc~tuind „stilul trubadur” (de exemplu biserica Sainte-Clotilde din Paris, 1846). În epoca în care în toat~ Europa se ridicau construc]ii m~re]e în stil gotic, ca Parlamentul din

E. Delacroix, Chopin, 1838, Paris, Luvru

Londra sau cel de la Budapesta, unii sugerau [i crearea unor costume inspirate din cele ale cavalerilor medievali (ca Ernst Moritz Arndt). În modelarea cadrului ambiental a ap~rut un nou ideal de via]å, cel al burgheziei, ajuns~ deabia acum s~-[i impun~ gustul. În Fran]a, regele Ludovic Filip era supranumit regele burghez, [i locuin]a ca [i îmbr~c~mintea sa [i a familiei sale erau într-adev~r de o simplitate ce contrasta frapant cu fastul regal al secolului al XVIII-lea. Stilul burghez propriu-zis s-a cristalizat în decora]ia de interior din ]~rile germanice în stilul Biedermeier. Denumirea, dat~ la început în derâdere, definea o ambian]~ pl~cut~, confortabil~, destinat~ în primul rând vie]ii de familie din mediile or~[ene[ti îndestulate. Mobila, cu contururi curbe, era din lemn de esen]e mai ieftine, f~r~ aplica]ii de bronz. Ilustrând [i de ast~

Coafur~ [i p~l~rie feminin~, rochie de bal, costum de c~l~rie, feti]~, b~trân~ cu mantil~, pelerin~, redingot~, frac, habit, pelerin~, p~l~rie tare [i p~l~ria moale a pa[opti[tilor

dat~ mularea scaunului dup~ forma trupului [i a costumului, sp~tarul Biedermeier imita rotunjimea umerilor [i talia sub]ire, cerute de mod~; netapisat, el delimita un spa]iu gol ca pentru a servi nu unui om real, ci unei fantasme. De asemenea, perdelele de tul de la ferestre, cu drapaje suprapuse, reluau curbele fustelor învoalte, vaporoase. Idealul de frumuse]e • Manifestându-se în literatur~, muzic~ sau artele plastice, curentul romantic a marcat [i viziunea asupra omului, pe care costumul a urm~rit s~ o realizeze practic.Femeia romantic~ era „un suflet f~r~ trup”, un înger, iar costuma]ia urm~rea s~ transforme fiin]a vie într-un vis f~r~ substan]~, rod al fanteziei. Frumuse]ea b~rb~teasc~, în viziunea romantismului, era determinat~ în primul rând de o intens~ via]~ spiritual~, pus~ în valoare printr-o relativ~ fragilitate fizic~. De fapt, tonul modei îl d~deau ]~rile cu veche tradi]ie burghez~, ca Anglia, care transmisese cu un secol mai devreme stilul land-lordului întregii or~[enimi europene. Câ[tigând [i mai mult prestigiu dup~ înfrângerea napoleonian~, Anglia proclama ca regul~ suprem~ de bun-gust simplitatea cerut~ de ritmul vie]ii active, pretinzând stofe trainice [i croieli purtabile.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Moda oscila în aceast~ epoc~ între dou~ limite extreme: concep]ia englez~ asupra elegan]ei, care nu trebuia s~ bat~ la ochi, [i crea]iile fanteziste ale arti[tilor, între gustul burghez care punea accentul pe aspectul comun, banal [i cel artistic romantic, urm~rind s~ scandalizeze burghezia. Dac~ în anii sângero[i ai Revolu]iei Franceze scena istoriei fusese dominat~ de oameni duri, cu fe]e

În fa]a oglinzii, gravur~ de mod~, 1830

orizontale [i maxilare puternice, de tigru (ca Robespierre sau Danton), în vremea luptelor de eliberare na]ional~ [i social~ din 1830–1848 primele roluri par s~ fi fost jucate de vizionari ai viitorului, sensibili [i pasiona]i, gata s~ se sacrifice în numele unui ideal de libertate. Poe]ii Fran]ei, Victor Hugo, Lamartine, Musset, Chateaubriand ar~tau, to]i, în anii tinere]ii ca ni[te apari]ii îngere[ti, cu figuri prelungi [i înguste, ochi mari [i încerc~na]i de veghe. Eroul romantic era îns~ deseori un înfrânt, a[a cum era descris de Chateaubriand: „imaginea unui nefericit [i bolnav, cu [uvi]e de p~r în vânt, privirea adânc~, sublim~, r~t~cit~, fatal~, buze contractate de dispre]ul pentru specia uman~, inima plictisit~, byronian~, înecat~ în dezgustul [i misterul existen]ei.” Între anii 1830-1834, pictorul Gavarni a publicat Journal des gens du monde la care au colaborat Alfred de Vigny [i Alexandre Dumas. Arti[tii d~deau tonul pentru o vestimenta]ie extravagant~, care-[i g~sea aplicarea mai ales în baluri mascate sau în ]inuta de interior. Fiecare î[i crea un tip, o înf~]i[are original~: Balzac scria în halat benedictin, Musset purta pantaloni de ca[mir ro[u [i halat de cas~ din m~tase verde brodat~ cu aur, George Sand umbla îmbr~cat~ ca un b~rbat, cu pantaloni ro[ii, bonet~ greceasc~ din catifea brodat~, papuci chineze[ti 189

[i fuma ]ig~ri spaniole, iar Lord Byron prefera hainele brodate albaneze [i turbanele turce[ti. Era [i aceasta o manifestare a exotismului, a deschiderii spre orizonturi noi, necunoscute pân~ atunci [i descoperite cu încântare de arti[ti (Marocul pictat de Delacroix, Grecia descris~ de Lord Byron, Spania maur~ evocat~ de Victor Hugo etc.). În epoca romantismului, a utopiilor lui SaintSimon, un discipol al acestuia, Prosper Enfantin, a fondat o comunitate, la Menilmontant, în care to]i membrii purtau o vest~ cu nasturi la spate, pe care nu [i-i puteau încheia singuri, ca un simbol al ajutorului fr~]esc de care are nevoie fiecare om. Costumul romantismului contrazicea natura, [tergea linia fireasc~ a articula]iilor, modelând o siluet~ voit diferit~ de cea antichizant~ (de coloan~). Sculptural, contrastele de volume se accentuau prin strangul~ri [i evaz~ri (coafur~ învoalt~ - gât sub]ire - mâneci umflate - talie strâns~ - fust~ larg~ - glezne fine). Pictural, se preferau culori evanescente, tonuri pastelate: bleu-pal, lavand~, gri-verde, argintiu. Materialele folosite erau u[oare. Anglia, prin romanele lui Walter Scott, lansa moda ecosezurilor sco]iene.

F. Gavarni, desen de mod~, 1834

Chateaubriand

190

Gh.Tattarescu, Nicolae B~lcescu, 1851, Bucure[ti

COSTUMUL BÅRBÅTESC Oglindind sensibilitatea sufleteasc~, gra]ia mai mult decât for]a fizic~, silueta masculin~ era efeminat~ într-o oarecare m~sur~, redând acelea[i evaz~ri [i strangul~ri ale volumelor. Pe cap, p~rul era buclat în cre[tet [i pe urechi, amintind coafura feminin~, iar fa]a era ras~ [i juvenil~, eventual cu favori]i, care îngustau figura. P~l~ria era voluminoas~, din fetru sau m~tase, ca un cilindru, dar evazat în partea superioar~ [i strâns la panglic~. P~l~ria moale, din fil], cu bor, la origine cea a ]~ranilor, proclama pactizarea revolu]ionarilor cu ace[tia, fiind considerat~ de autorit~]i un semnal politic. (În 1853 Liszt a avut un conflict cu poli]ia din pricina unei astfel de p~l~rii d~ruite de Wagner). Pe trup, c~ma[a alb~, imaculat~ era principalul semn de distinc]ie social~. Cravata imens~, alb~ sau neagr~, era r~sucit~ de mai multe ori în jurul gâtului. Vesta, colorat~, contrasta cu jacheta.

Modele din Journal des Dames et des Modes, 1833

191

N. Livaditti, Familia poetului Vasile Alecsandri, 1837, Bucure[ti, Muzeul Na]ional de Art~

192

Redingota avea umerii c~zu]i, capul mânecii încre]ite coborând în jos pe bra], talia strâns~, uneori sus]inut~ de corset. Se preferau tonuri întunecate (albastru ca pruna, verde, maro). Pardesiul era croit pe talie, cu pelerin~ sau guler-[al rotund. Pantalonii în tonuri deschise, pân~ la roz sau de culoarea oului de ra]~, erau încre]i]i în talie, lungi, strâm]i la glezne, cu benzi sub pantofi (supieuri). În picioare se purtau pantofi u[ori, îngu[ti, fini (mic[orând picioarele). COSTUMUL FEMININ Dup~ cum se exprima unul dintre cei mai perspicace scriitori ai vremii, Charles Baudelaire, „femeia are dreptul [i chiar datoria s~ par~ magic~ [i supranatural~, s~ uimeasc~, s~ vr~jeasc~; idol fiind, ea trebuie s~ se împodobeasc~ spre a fi pre]uit~” (Curiozit~]i estetice, p. 115). Baletul Gisèle e tipic. Exprimând aceast~ viziune asupra femeii, poate cea mai poetic~ din toate timpurile, costumul epocii 1830 tr~da totodat~, prin formele lui incomode, [i condi]ia subordonat~ în care aceasta se afla înc~, socotit~ slab~ [i neajutorat~ [i legat~ de c~min, sub tutela tat~lui, apoi a so]ului. De asemenea, toaletele cele mai elegante, mai pre]ioase [i cu formele exagerate, stânjenind mi[c~rile, nu erau accesibile decât privilegiatelor din marea burghezie, scutite de munca fizic~. Pe cap, coafura consta din evaz~ri [i strangul~ri succesive, buclele fiind strânse pe cre[tet în coc [i grupate lateral, pe urechi, cu podoabe asimetrice, buche]ele, funde etc. P~l~ria avea boruri largi, aduse lâng~ fa]~, împiedicând pe purt~toare [i s~ vad~, [i s~ aud~. Boneta de dantel~ era purtat~ de femeile în vârst~. Machiajul punea în valoare ochii umbri]i, nasul [i gura r~mânând mici.

Pe trup, ve[mintele contrafåceau anatomia, ascunzând articula]iile. De la decolteul oval (en bateau) sau pelerina care îl acoperea, cus~tura um~rului cobora pe bra], [tergând carura, iar mânecile gigante, ca ni[te [unci (en gigot) sau ca urechi de elefant, sus]inute de sârme [i vat~, mascau cotul. Talia de viespe era strâns~ în corset. Fusta era evazat~, umflat~ pe jupoane de muselin~. Deasupra rochiei se purtau [aluri indiene sau pelerine. Pantalonii lungi, cu volan jos, erau vizibili la feti]e. În picioare se înc~l]au ciorapi cu floricele [i pantofi mici, balerini, prin[i cu panglici, (eventual cu toc mic, ortopedic, ascuns). În mediile mic-burgheze, mai ales în ]inuturile germanice, erau arborate atributele gospodineimam~ de familie: boneta, broboada-pelerinu]~ [i [or]ul, albe. Codul lui Napoleon interzicea femeilor costumul masculin. Cele care doreau s~ poarte pantaloni trebuiau s~ ob]in~ o autoriza]ie special~ a prefecturii, ca scriitoarea George Sand, pictori]a Rosa Bonheur sau Doamna Dieulafoy care participa cu so]ul ei la cercet~ri arheologice asiriene.
P~l~rie în care nu vezi [i nu auzi, 1830

COSTUMUL ÎN ¥ÅRILE ROMÂNE ÎN PRIMA JUMÅTATE A SECOLULUI AL XlX-LEA
Jos iølicul, sus pælæria

ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE, silueta romantic~ a p~truns masiv odat~ cu adoptarea de c~tre tinerii progresi[ti de prin anii ’30 a costumului apusean, ca o declara]ie public~ a pozi]iei lor anticonservatoare
CONDI¥II DE DEZVOLTARE În secolul al XIX-lea, Turcia, în declin, [i-a pierdut treptat autoritatea asupra ¥~rilor Române, renun]ând la monopolul comercial [i a fost silit~ s~ admit~, dup~ r~scoala lui Tudor Vladimirescu, din 1821, reinstaurarea domniilor p~mântene. În deceniile urm~toare, marcate de revolu]ia de la 1848, a avut loc ie[irea ¥~rilor Române din sfera de influen]~ turceasc~ [i angrenarea lor în evolu]ia ]~rilor europene. Cadrul artistic • Au început s~ r~sar~ importante construc]ii în stiluri apusene, neoclasic (ca biserica Frumoas~ din Ia[i sau Palatul Ghica-Tei, din Bucure[ti), iar mai târziu [i neogotic (ca Palatul Administrativ de la Ia[i). Idealul uman • La noi, cea mai romantic~ figur~, în sensul deplin al cuvântului, r~mâne Nicolae B~lcescu, sufletul Revolu]iei de la 1848. În toate portretele pictate de Negulici sau Tattarescu, izbe[te privirea arz~toare, spiritualitatea chipului consumat parc~ de o tr~ire prea intens~. Barba scurt~ [i must~]ile estompeaz~ linia obrazului, sub]iind [i mai tare fa]a, pe care domin~ bolta frun]ii [i arcadele umbrite.

193

Pa[optist, detaliu, gravur~, 1848

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI În perioada Revolu]iei de la 1848, pe când b~trânii boieri continuau s~ poarte vechiul costum oriental, tinerii au trecut f~r~ rezerve la moda apusean~, în stil romantic, cunoscut~ în Fran]a, unde majoritatea pa[opti[tilor î[i f~cuser~ studiile (denumi]i, de aceea, [i „bonjuri[ti”). Adep]ii revolu]iei arborau haina la mod~ [i p~l~ria moale cu pana[. În acela[i sens au fost schimbate în 1831 [i uniformele armatei române, în[i[i domnitorii îmbr~când ]inuta de comandant militar de tip apusean. Concomitent, costumele de stil oriental au coborât treptat pe scara social~, doar negustorii [i dasc~lii, [i în urm~ doar l~utarii înve[mântându-se ca boierii de odinioar~, iar costumul falnicilor arn~u]i ajungând s~ fie purtat de simpli vale]i. O mod~ specific local~ pare s~ fi fost în aceast~ vreme acoperirea capului or~[encelor cu cuviincioasa n~fram~, dar r~sucit~ în jurul cre[tetului ca un turban (denumit „tulpan”), legat cochet în frunte cu fund~.
C. Petrescu, Revolu]ionari la 1848, Bucure[ti, Academia Român~

194

În istoria costumului românesc, portul popular nu a fost niciodat~ îmbr~cat numai de ]~rani, ci a fost arborat ca un steag de lupt~, adunând în jurul s~u tot neamul, de c~tre burghezia progresist~ de la 1848, ca [i mai

târziu în timpul R~zboiului de independen]~ când era considerat la Curte ca ve[mânt oficial. Acestuia i se datoreaz~ de fapt aspectele caracteristice cele mai originale ale costumului din ]ara noastr~.

E. Delacroix, Libertatea conducând poporul, 1830, Paris, Luvru

195

Ch. Garnier, Opera din Paris, 1861-1875

COSTUMUL ÎN AL TREILEA SFERT AL SECOLULUI AL XIX-LEA
Cupola metalicæ øi crinolina

practic (fabrici, depozite, g~ri etc.) îndeplineau cerin]ele utilit~]ii, f~r~ preocupare pentru aspectul estetic. În prima categorie, problema principal~ era, prin urmare, ornamentarea, ca semn al bog~]iei [i puterii. Stilurile istorice (baroc, clasicism sau gotic) erau invocate ca ni[te citate de prestigiu, amestecate f~r~ scrupule, eclectismul ajungând curentul dominant. Pentru a eviden]ia continuitatea st~pânirii imperiale din Fran]a [i Anglia cu regalitatea dinastic~, erau copiate mobile în stilurile secolului precedent, dar m~rite [i îngreunate. Sculptura [i pictura erau chemate s~ împodobeasc~ edificiile de vaz~, la fel cum volanele [i dantelele se aglomerau pe ve[mintele

Scara Operei din Paris

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Între 1850–1870 moda era dictat~, din nou, de Curtea francez~ a celui de-al doilea Imperiu. În 1853 a avut loc c~s~toria împ~ratului Napoleon al III-lea cu Eugenia de Montijo. Perechea imperial~ atr~gea aten]ia întregii lumi, cei doi ap~rând ca prototipuri ale modei, de un lux exorbitant, necesar sus]inerii prestigiului politic al Fran]ei. Crinolina ]inea la distan]~, dansatorii neputând s~ se ating~ decât cu vârful degetelor. Centrul elegan]ei masculine era Anglia epocii victoriene. Costuma]ia cur]ilor europene nu era îns~ decât exagerarea, hiperbolizarea costumului burgheziei bogate, pentru care frumos însemna scump. Cadrul artistic • În a doua jum~tate a secolului al XIX-lea, cl~dirile se deosebeau dup~ rang: primul loc îl ocupau edificiile cu rol reprezentativ, urm~rind impresionarea mul]imii (biserici, cl~diri oficiale de stat), folosind toate mijloacele artei, f~r~ mare grij~ pentru func]ionalitate, pe când construc]iile cu rol
Marele salon Napoleon al III-lea din Palatul Luvru, Paris

protipendadei pentru a o distinge de plebe. ßi pentru înfrumuse]area ma[inilor de cusut sau de g~tit, a sobelor etc. se recurgea la încrusta]ii sau aplica]ii turnate în metal, evocând reliefurile complicate de pe fa]adele caselor. În artele plastice de asemenea coexistau academismul (ca o component~ a eclectismului, evocând, la fel de anacronic, stiluri apuse, în compozi]ii înc~rcate, de o c~utat~ bog~]ie [i elegan]~) [i realismul („o expresie direct~ a vie]ii, reprezentare exact~ a societ~]ii”, cum îl numea Castagnary). Courbet a [ocat oficialit~]ile, entuziasmându-[i privitorii mai ales prin lipsa înfrumuse]~rii conven]ionale, prin înf~]i[area brutal~ a muncitorilor sp~rgând pietre, a ]~ranilor t~ind porci sau a femeilor cernând grâu. Comentatorii artelor plastice erau deseori preocupa]i de crea]ia vestimentar~, ca Charles

196

Baudelaire care, în cronica sa din ziarul Le Figaro, Le peintre de la vie moderne, lua ap~rarea elegan]ei [i a machiajului Idealul de frumuse]e • Pentru a corespunde concep]iei vremii, femeia trebuia s~ apar~ pl~pând~, supus~ b~rbatului puternic [i ocrotitor. În ceea ce prive[te pe acesta din urm~, calit~]ile majore erau onorabilitatea, respectabilitatea, pozi]ia social~ asigurat~ de avere. În epoca în care garan]ia era oferit~ nu de mu[chii tari, ci de contul în banc~, nu mai interesa armonia trupului, care era mascat de îmbr~c~minte ca de o carapace. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI În deceniile care au urmat s-a accentuat tot mai mult deosebirea dintre înf~]i[area b~rbatului [i cea a femeii. B~rbatul, antrenat de angrenajul economiei capitaliste, a adoptat uniforma civil~ a celor care fac bani, indiferent de meserie, camuflându-se [i luând culoarea mohorât~ a mediului industrial, pe când femeia, subordonat~ familiei, slujea doar la etalarea averii b~rbatului. La Curtea Fran]ei, creatorii de mod~ erau englezi, ca Henry Poole, aducând cu ei elegan]a gentlemen-ilor (ca Beau Brummel). Alt englez,

c~tre aspecte severe, cu forme geometrice rigide, sobre, cel feminin devenea mereu mai somptuos, cu volume enorme (crinolina), înc~rcat cu multe detalii, volane, broderii etc. Pictural, noile culori de anilin~ alc~tuiau o palet~ mai contrastant~ ve[mintelor feminine, pe când negrul [i albul domneau aproape în exclusivitate în cele b~rb~te[ti. Materialele folosite erau de o mare varietate. Pre]uirea valorii comerciale a investi]iei ducea la aglomerarea exagerat~ de drapaje, croieli [i ornamente, cerând mult~ munc~. Executarea aplica]iilor [i broderiilor la mod~ a fost facilitat~, mai ales pentru confec]iile în serie, de perfec]ionarea ma[inii de cusut (brevetat~ de Singer în 1851). COSTUMUL BÅRBÅTESC În aceast~ epoc~ s-a pierdut treptat amintirea siluetei juvenile, spiritualizate, a genera]iei romantice. Toat~ Europa era dominat~, de fapt, de moda burghez~ din Anglia, cea mai potrivit~ „respectabilit~]ii” afi[at~ de oamenii de afaceri, bancheri etc. Idealul uman p~rea s~ se maturizeze treptat, s~ ating~ vârsta gravit~]ii, chiar a solemnit~]ii

C. Brodrick, Bursa de grâne din Leeds, 1863

Worth, a creat rochiile împ~r~tesei Eugenie [i a împ~r~tesei Austriei, Sissi, fondând la Paris casa de mod~ care a durat [i în secolul al XX-lea producând „haute couture”. Sculptural, pe când costumul masculin evolua

G. Courbet, Sp~rg~torii de piatr~, Dresda, Muzeul de Art~

J.F. Millet, Rug~ciunea de sear~, 1857, Paris, Luvru

Costume din 1850 - 1870, silueta masculin~ [i cea feminin~, rochie pe crinolin~, b~rbat cu jachet~ [i cilindru, mantil~, scheletul crinolinei, pardesiu scurt, Amelia Bloomer, vivandier~ în armata român~ în 1865, p~l~rie-basma [i p~l~rie impératrice

exprimat~ prin forme severe, impun~toare. Odat~ cu cre[terea industriei capitaliste, costumul celor înst~ri]i devenea tot mai uniform [i mai auster, cu forme ]epene, amintind co[urile de fabric~ atât prin p~l~ria „]ilindru”, cât [i prin gulerul tare, mânecile [i pantalonii tubulari. Negrul era culoarea dominant~ a hainelor, luminat~ doar de albul vestei, cravatei sau m~nu[ilor. Fracul [i jacheta erau hainele cele mai r~spândite, de diminea]a pân~ seara. Piesele mai legere, ca [i cele colorate, în tonuri oricât de re]inute, erau admise doar în intimitate, între amici. Pe chip, urm~rind s~ arate mai maturi, chiar tinerii purtau barb~ [i must~]i tunse dup~ modelele personalit~]ilor la ordinea zilei, de pild~ à la Napoleon al III-lea, cu barbi[on-pana[ (numit „imperial“) [i must~]i sub]iri, orizontale sau à la Franz Joseph, modelând fa]a c~tre p~trat prin c~rarea la mijloc [i favori]ii care accentuau maxilarele, à la Gambetta, Thiers sau Alfred de Musset. P~l~ria era rigid~, cel mai des de form~ tubular~, numit~ „cilindru”. ßi p~l~ria joas~ a evoluat c~tre forme ]epene, ca melonul semisferic sau p~l~ria de pai „canotier”. Pe trup, dup~ cum relata un cronicar al vremii,
198

ruf~ria se purta numai alb~, cu pieptul c~m~[ii înt~rit în scrobeal~ [i lustruit. Gulerul [i man[etele rigide ca din carton erau prinse în nasturi pentru a fi schimbate. Vesta, la început colorat~ sau cadrilat~, [i-a pierdut treptat motivele de fantezie, asortându-se la pantaloni. Jacheta, la început strâns~ pe corp, s-a îngro[at în talie, iar mânecile s-au l~rgit uniform. Pardesiul avea forma jachetei, fiind doar mai lung. Putea avea guler de catifea [i bordiseli din galon de m~tase. Pelerina s-a p~strat, eventual cu dou~ volane. Pantalonii au adoptat forma de burlan, f~r~ dung~, nemaifiind fixa]i nici jos de supieuri. Izmenele din pânz~ erau lungi pân~ la glezne. În picioare, ghetele se închideau cu nasturi sau cu elastic. Ciorapii, negri, nu se vedeau. Accesoriile obligatorii erau m~nu[ile [i bastonul sau umbrela. „Din ]inuta domnilor mai f~ceau parte: ceasornicele cu capace, care se purtau în buzunarul vestei [i cu l~n]i[or petrecut prin cheotoarea nasturilor de la piept pân~ la buzunarul opus, unde la cap~tul lan]ului se punea un creion metalic, un medalion cu vreo fotografie drag~ [i uneori cutiu]a cu tabac de tras pe nas; apoi, tabachera cu tutun [i „]igaretul“ de filde[, de chihlimbar, de abanos

sau de sidef [i în sfâr[it, bastonul, neîncovoiat [i cu mâner de aur, de argint, de filde[, de baga ori sidef, dac~ nu chiar de un crâmpei de corn de cerb. Uneori, mânerul nu era fixat de baston, ci se prelungea înl~untrul lui cu o lam~ de stilet, „baston cu [i[”.

Bettannier, O mazurc~ la Mabille, litografie din Paris - miroir de la mode, 1855-1867

Ochelarii se purtau prin[i doar de spinarea nasului [i aveau la dreapta un [iret ce se prindea de cheotoarea hainei pentru ca, dac~ va fi desprins, s~ nu cad~ s~ se sparg~” (G.Costescu, Bucure[ti, vechiul regat, p.297). COSTUMUL FEMININ Femeia, care juridic trecea de sub tutela tat~lui sub cea a so]ului, folosea costuma]ia ca pe un însemnat mijloc de seduc]ie, principala arm~ a sexului slab, care trebuia îns~ manevrat~ cu pruden]~, respectând conven]iile sociale. Modelele de elegan]~ erau prin]esele, cânt~re]ele de oper~ [i demimondenele, amantele bog~ta[ilor. Pe strad~, se purta din nou m~tasea, se prefera taftaua „changeante”, coloritul era puternic, lipsit de armonie, iar la rochiile din tul se aplicau de la 25 la 100 de volane. Silueta era stilizat~ într-o schem~ piramidal~, pe linii orizontale, ca din clopote suprapuse (p~l~ria-capote, pelerina, crinolina). Capul era mic propor]ional cu restul siluetei, coafura simetric~, sever~, cu c~rare la mijloc, p~rul strâns, netezit în bandouri, prins în coc [i cu câteva bucle lungi, încadrând ovalul prelung. Pe când b~trânele p~strau înc~ boneta de dantel~, tinerele la mod~ arborau p~l~ria „impératrice” sau p~l~ria-basma, legat~ sub b~rbie. Pe trup, peste lenjeria bogat~ (c~ma[a, corsetul cu butoniere metalice [i pantalonii lungi, cu dantele), se îmbr~ca rochia cu corsajul ajustat, cu decolteu larg pentru sear~, ziua acoperit de pelerina „berthe”, cu mânecile strâmte la um~r, l~rgindu-se la încheietur~, cu fusta învoalt~, cu volane orizontale. S-a f~cut apropierea între scheletul metalic al noilor construc]ii [i suportul fustelor, care a devenit principala distinc]ie a rangului social: crinolina. Numele provine de la crin (p~r de cal), care asigura, la început, rigiditatea fustei, pe
199

A.O. Renoir, Pictorul Sisley cu so]ia sa, 1868, Köln, Wallraf-Richards Museum

C. Corot, Femeia în albastru, 1874, Paris, Luvru

care nu mai ajungea s~ o sus]in~ doar juponul apretat din anii preceden]i. O dat~ cu cre[terea volumului fustei, nici acesta nu a fost de ajuns [i s-a recurs, ca alt~ dat~ în secolul al XVII-lea, apoi în al XVIII-lea, la be]e de bambus, la oase de pe[te, ajungându-se în cele din urm~, prin 1856, la un schelet din 10 cercuri de metal legate între ele cu panglici din pânz~. ßi la fel cum alt~dat~ fotoliile Ludovic al XV-lea î[i modificaser~ bra]ele pentru a face loc fustei, acum s-au inventat taburete speciale, „pouf”, pentru a permite [ederea doamnelor cu crinoline. Deasupra rochiei, [alul se purta în continuare în cas~ ca [i pe strad~. Pardesiul era larg [i lung sau scurt, uneori ca o cazac~ îmbl~nit~, kasawekas.
200

În picioare, înc~l]~mintea era pu]in vizibil~, ciorapii din bumbac albi, pantofii sau botinele cu tocuri „Ludovic al XV-lea”. Ca accesorii, m~nu[ile erau obligatorii pe strad~, ziua – scurte, seara – lungi peste cot. Bijuteriile erau abundente, mari, atârnând ([iraguri de perle, medalioane, cercei lungi). În a doua jum~tate a secolului al XIX-lea, la fel ca în construc]iile utilitare, industriale, s-au experimentat noi moduri de solu]ionare practic~ a problemelor produc]iei vestimentare. Ma[ina de cusut fiind folosit~ mai intens, s-a l~rgit produc]ia de confec]ii (se vindeau fuste împreun~ cu materialul pentru corsaj). În anii ’60, mari cantit~]i de ve[minte confec]ionate au fost lansate pe pie]ele europene [i americane. Dup~ 1848, în vârtejul ideilor noi de libertate, î[i f~cuser~ loc [i primele proclama]ii ale egalit~]ii femeii, afi[at~ [i prin costum. În Anglia, arti[tii prerafaeli]i, grupa]i în Confreria Arts and Crafts, încurajau ve[mintele confortabile, amintind stilul renascentist, cum erau cele create de William Moris pentru so]ia sa, portretizat~ în 1868 de D.G. Rosetti. O americanc~, Miss Amelia Bloomer, a dus o adev~rat~ campanie în favoarea unei vestimenta]ii mai ra]ionale, îmbr~cându-se ea

Seurat, Duminic~ pe malul Senei, 1885, Chicago, Art Institute

E. Degas, Modista, cca. 1885, Chicago, Art Institute

îns~[i cu o fust~ crea]~ pân~ la genunchi [i cu pantaloni lungi, bufan]i. Imitatoarele ei, numite de public „blumeriste”, au ap~rut [i la Paris, unde au sfâr[it îns~ ridiculizate pe scenele teatrelor de revist~. Tendin]a masculinizant~ s-a continuat [i în deceniile urm~toare în unele detalii, ca p~l~ria, jiletca sau ]igara, a c~ror prezen]~ era atacat~ de cronicile mondene. Era vorba numai de capricii pasagere ale modei, nu de vreo schimbare în structura costumului, mereu înc~rcat [i nepractic, mijloc evident de distan]are social~.

COSTUMUL ÎN ULTIMUL SFERT AL SECOLULUI AL XIX-LEA
Impresionismul øi turnura

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ r~zboiul din 1870 dintre Fran]a [i Germania a urmat „la belle epoque“ de pace [i prosperitate. Pictorii ca Manet, Degas, Monnet, Renoir s-au concentrat asupra luminii [i culorii, inspirându-se direct din natur~ [i preg~tind stilul „Art-Nouveau“ 1900. Costumul deosebea net st~rile sociale. COSTUMUL FEMININ În Codul toaletei civile, publicat la Bucure[ti în 1870, scria c~: „Toaleta unei demoazele urmeaz~ a fi mai modest~ decât a unei femei m~ritate, pentru c~ adev~rata manier~ de a-[i alege un b~rbat este de a p~rea c~ are gusturi simple…” Dup~ c~s~torie, so]ia devenea, ca [i calea[ca sau vitrina din salon, mijlocul de afi[are a rangului social al so]ului: „toaleta unei femei prudente, gl~suie[te mai departe codul citat, trebuie a fi în armonie cu averea [i pozi]iunea ce ocup~ în lume. Prea mult~ simplitate ar trece în ochii lumii de avari]ie [i prea mult lux s-ar lua drept vanitate [i dezordine în echilibrul afacerilor familiei”. Crinolina a cunoscut perioada de glorie între 1850 – 1860. Între 1860 – 1870, crinolina, fabricat~ la scar~ industrial~, a devenit ieftin~ [i u[or de purtat, datorit~ sc~derii greut~]ii cercurilor. Ea s-a r~spândit foarte mult, [i-a pierdut rolul de distan]are social~ (era purtat~ [i de jupânese) [i, ca urmare, a disp~rut treptat: întâi cercurile au coborât sub genunchi, dând fustei o form~ piramidal~ (se prefera
201

Dante Gabriel Rossetti, Rochia albastr~ de m~tase, 1868, London, Helmscott Manor

Siluete cu turnurå 1870 - 1900, rochie polonez~, 1869, turnurå 1875, dou~ rochii 1880, rochie [i turnura ei, 1886, rochie cu pernu]~”strapontin”, coafur~

Rochie cu turnura drapat~, 1886

iar croiala „princesse”, f~r~ t~ietur~ în talie). Între 1867–1868, moda era „nouvel Empire”, de influen]~ antic~ – talie sus, ornamente à la grec, camee. Apoi, c~tre 1868, fusta a devenit plat~ în fa]~, cu tren~ triunghiular~ din profil. Poala, care nesus]inut~ suficient r~mânea mai lung~, incomod~, era uneori suflecat~ [i prins~ cu benzi, l~sând s~ se vad~ fusta de dedesubt, pân~ la glezne, în culori contrastante (vederea pantofilor constituia un fapt senza]ional). Fusta ro[ie, cu cizmuli]e ro[ii, considerat~ „genre canaille”, era arborat~ mai ales de demimondene de felul Damei cu Camelii. Dup~ 1870, amploarea fustei era masat~ în spate, într-un drapaj bogat, formând „tournure”. Coafura era în armonie cu silueta complicat~, cu multe bucle, prinse fiecare separat, cu m~nunchiuri de zulufi lungi la ceaf~, într-o mi[care asem~n~toare faldurilor fustei cu „tournure”. Ap~rut~ în epoca de sporit~ valoare artistic~ a „impresionismului”, noua mod~, deplasând la spate drapajul [i podoabele (funde [i flori pe buclele p~rului [i pe turnur~), a dat siluetei o prezen]~ în spa]iu mai divers~, cu mai multe fa]ete atractive, ca o statuie de Rodin, care se cerea privit~ de jur împrejur. Prin r~sucirea capului, pus~ în valoare de coafura

Tiparul rochiei cu turnurå, 1886 (din Hamilton, Hill)

Silueta masculin~ în a doua jum~tate a secolul al XIXlea, veston la dou~ rânduri de nasturi, 1850, la un rând, 1862, jachet~, 1880, / tipare de redingot~ [i de jachet~, / musta]~ [i barbi[on à la Napoleon al III-lea, favori]i à la Franz Ioseph, joben, melon, canotier

Cezanne, Autoportret cu p~l~rie melon

Canotier din pai, Muzeul Municipiului Bucure[ti

atârnând~, sau a trupului urmat de tren~, mi[carea era conturat~ [i amplificat~, alc~tuind compozi]ii în spiral~. Costumul se încadra în ambian]a interioarelor, prin îns~[i prezen]a drapajelor grele din mul]i metri de ]es~tur~, care aminteau perdelele cu ciucuri de la ferestre [i u[i, fe]ele de mas~ [i abajururile l~mpilor etc. Nu întâmpl~tor aceast~ mod~ vestimentar~ a fost denumit~ „style tapissier”. Turnura era purtat~ la toate vârstele; ea a evoluat când mai ampl~, în 1875 [i 1885, când mai redus~, sus]inut~ de o pernu]~, „strapontin”, sau
203

Ed. Manet, Janne Duval, Budapesta, Muzeul de Art~

204

indicat~ discret prin câteva cute plate, prin 1880, urmând s~ dispar~ definitiv doar o dat~ cu conturarea noului „stil 1900”. În acest timp, au ap~rut primele costume de sport – cum era costumul de tenis în Anglia, dup~ 1870, sau costumul de baie, devenit dup~ 1860 func]ional; el acoperea tot corpul, dar se mula pe corp, pantalonii scurtându-se uneori pân~ sub genunchi. ßi în aceast~ perioad~, mul]i arti[ti erau preocupa]i de mod~. Poetul Mallarmé a publicat din 1874 un jurnal, „La dernière mode” care a durat [apte numere (E.Thiel, Künstler und Mode p. 50). C~tre sfâr[itul secolului, medicul român G.Bercar scria în volumul s~u Îmbr~c~mintea femeii din punct de vedere igienic [i estetic, (p.5): „E imposibil s~ umbli în urma unei doamne când va fi colb”, declarându-se de p~rerea unui deputat din Viena care propusese instituirea unui impozit asupra trenei. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, mai conservator, a p~strat p~l~ria tare, melon, canotier. O inven]ie senza]ional~ a fost lansat~ pe pia]~ prin 1870: „clac”-ul, un joben înalt din pâsl~ sau m~tase neagr~, prev~zut cu arcuri pentru a fi strâns ca o armonic~. Pe trup, spre sfâr[itul secolului se purta, pentru toat~ ziua, redingota (Rock) la un rând, cambrat~ pe talie, cu poale lungi, evazate, la o palm~ deasupra genunchiului, cu [li] la spate. O variant~ era gherocul (Gehrock) închis la dou~ rânduri, cu poale evazate, pân~ la jum~tatea coapsei. Fracul a devenit hain~ de gal~, s-a strâmtat nemaiînchizându-se în nasturi [i l~sând s~ se vad~ vesta. În picioare, se încal]au în continuare ghete.

Claude Monet, Femei în gr~din~, 1867, Paris, Muzeul Orsay

205

Paul Gottereau, C.E.C. Bucure[ti 1900

COSTUMUL ÎN ROMÂNIA ÎN A DOUA JUMÅTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
Jobenul øi malacoful

pictorul Theodor Aman a proiectat coroana din o]elul tunurilor turce[ti, capturate în R~zboiul de Independen]~. Cadrul artistic • Principalul ]el al culturii secolului al XlX-lea a fost st~pânirea mijloacelor de comunicare europene (limba francez~, arta [i literatura în stilurile apusene). ßi la noi era considerat~ frumoas~ doar o locuin]~ în stil eclectic, înzorzonat~ cu multe ornamente din stuc, cu grilaje din fier forjat. La fel, era pre]uit~ elegan]a vestimentar~ în func]ie de bog~]ia podoabelor, de munca [i banii investi]i. COSTUMUL BÅRBÅTESC Rela]iile sociale cereau respectarea unor conven]ii stricte. În Codul manierelor elegante din 1870 scria c~ pentru un b~rbat „a se prezenta la un superior în redingot~, gheroc, jachet~ ori pardesiu, [i nu în frac, era o grosier~ lips~ de polite]e”. P~l~ria tare, cilindric~ era numit~ la noi „joben”, de la numele negustorului francez Jobin, de pe Calea Victoriei din Bucure[ti. Tunsoarea p~rului, b~rbii [i must~]ilor era revelatoare pentru alian]ele politice: Alexandru Ioan Cuza ca [i mini[trii s~i, precum Kog~lniceanu, purtau c~rarea într-o parte, must~]ile drepte [i barbi[onul în pensul~ lansate de împ~ratul Napoleon al lll-lea, pe când Carol l de Hohenzollern [i curtenii lui se piept~nau cu c~rare la mijloc [i-[i potriveau favori]ii pentru a încadra fa]a în form~ p~trat~, la fel ca împ~ratul Franz Ioseph sau cancelarul german Bismark. Un exemplu de manifestare spontan~ [i exuberant~ a fanteziei populare în crea]ia vestimentar~, adaptat~ func]ional unei activit~]i moderne, a fost apari]ia portului surugiilor, campionii vitezei în circula]ia vremii, mânând caii

Idealurile Revolu]iei de la 1848 au fost în mare parte înf~ptuite prin Unirea Principatelor în 1859, apoi prin cucerirea Independen]ei în r~zboiul din 1877. Pentru încoronarea regelui Carol I, în 1881,

I.Mincu, Casa Vernescu, 1889, Bucure[ti

Pictorul Gh. Tattarescu în 1864, foto

Coroana regelui Carol I, 1881, Muzeul Na]ional de Istorie, Bucure[ti

tr~surilor de po[t~ cu pocnituri de bici [i chiote s~lbatice [i atr~gând aten]ia, [i vizual, prin broderiile multicolore cu care erau acoperite costumele lor strânse pe corp, pantalonii evaza]i, ca [i mantalele cu glug~. Epoca lor de glorie a durat, de la instaurarea transportului în comun, cu cai, (din 1850) [i pân~ la înlocuirea acestuia cu drumul de fier, (în 1880). Aceste costume ar~toase au mai împodobit apoi, o vreme, mili]ia rural~ a doroban]ilor. Uniformele militare erau de tip apusean. Costumele ofi]erilor superiori mai p~strau ceva din elegan]a ]inutei curtene a deceniilor trecute: epole]ii cu franjuri de fir. În toat~ Europa, ca [i în România, coloritul era viu, dominat de ro[u (ro[iori) [i albastru, pe lâng~ bleumarin, negru, cenu[iu sau brun. ¥inuta diferitelor ranguri militare corespundea claselor sociale: pe când ofi]erii se recrutau din mo[ierimea [i burghezia avut~, solda]ii erau ]~rani. Între uniforma strâns~ pe trup, croit~

ßtefan Luchian, Ro[ior, Muzeul Municipiului Bucure[ti

207

impecabil, din stof~ fin~, plin~ de fireturi a generalului [i mantaua aspr~, s~r~c~cioas~ a infanteristului în opinci era pr~pastia dintre dou~ lumi diferite, cea a saloanelor sclipind de oglinzi [i cea a cocioabei cu p~mânt pe jos. Din r~zboiul de Independen]~ al României din 1877, Nicolae Grigorescu a p~strat imaginea monumental~ a gornistului cu cu[ma de miel cu pana[. ¥~ranul român descris de un c~l~tor str~in în 1867 era „slab, palid, vl~guit, zdren]~ros, îmb~trânit înainte de vreme”. Erau obi[nuite pe str~zile ora[elor figuri cum era cea a sacagiului bucure[tean, având pe el doar o c~ma[~ de pânz~ groas~, pantalonii [i picioarele goale.

Doamna Elena Cuza, gravur~, 1895

Copii din familia Storck, foto, Bucure[ti, Muzeul Storck

208

COSTUMUL FEMININ Costumul citadin era la curent cu moda parizian~. Crinolina era numit~, la noi, „malacof”, de la bastionul de ap~rare a Sevastopolului (Crimeea) cucerit de trupele franceze, în 1855, iar jacheta scurt~ era ca]aveica. Este interesant de remarcat promptitudinea cu care ajungeau la noi ultimele nout~]i: vivandierele armatei române, care au fost pe front în 1877 în R~zboiul de Independen]~, aveau fusta pân~ la genunchi, peste pantaloni, lansat~ de americanca cea mai progresist~, Miss Bloomer, doar câ]iva ani mai devreme.

Frusina Racovi]~ Stamatopol, foto, 1875, Bucure[ti, Academia Român~

Ornamente în stil eclectic, 1897 Bucure[ti

209

Cas~ Bamileke, Camerun, Africa

Cadrul artistic • Dac~ arhitectonic au r~mas relativ pu]ine monumente, ca enigmaticele ruine de la Zimbabwe, statuara a alc~tuit principala bog~]ie artistic~ african~, având rol simbolic, ca stâlpii cu chipurile str~mo[ilor, sau

Sprijinitoare de cap Ba-luba, din Africa, Zurich, colec]ia A. Studer

COSTUMUL AFRICII NEGRE
Fuste øi acoperiøuri din frunze

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În trecutul nescris în cronici al Africii negre s-au succedat civiliza]ii, începând din preistorie (dovad~ picturile rupestre sahariene sau cele din zona estic~) [i continuând cu cele din mileniul I î.Hr. (nigeriene) sau din secolele XII – XVII (din Ife, Benin, Congo, sau Zambezi). În decursul secolelor au existat leg~turi cu Europa fie prin intermediul zonelor mediteraneene, a Egiptului, apoi a statelor arabe, sau datorit~ cor~bierilor portughezi, spanioli sau olandezi. Africa neagr~ a fost cercetat~, [i civiliza]ia ei a început s~ fie în]eleas~ de-abia la sfâr[itul secolului al XIX-lea, marcând puternic arta mondial~ a secolului al XX-lea.
210

Pereche din Congo

func]ie utilitar~, cum sunt greut~]ile pentru cânt~rit aurul sau sprijinitoarele de cap etc., ori slujea practicilor religioase, precum m~[tile. Astfel, sculptura a redat sensibil întreg orizontul cuno[tin]elor, cu o puternic~ tonalitate emo]ional~. Prin împletirea fibrelor vegetale s-au creat, de asemenea, compozi]ii decorative, calitatea principal~ a artei africane fiind, în toate cazurile, ritmul viu, exprimat sonor în muzica tobelor [i vizual în mi[c~rile dansului. Idealul uman era diferit fundamental de cel european (ale c~rui prototipuri fuseser~ stabilite de arta greco-roman~), atât prin culoare, cât [i prin siluet~, caracterizat~ nu atât de contururi fluide, cât de proeminen]e. Admirat în r~stimpuri de arti[ti care pre]uiau mai mult expresia decât armonia propor]iilor (ca Dürer), tipul negroid a fost invocat în secolul al XX-lea ca argument împotriva conven]iilor estetizante, în favoarea libert~]ii de crea]ie (Picasso).

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Sub soarele puternic al zonei ecuatoriale, trupul, ap~rat de pigmen]i, nu avea nevoie de învelire, nudul fiind starea natural~, iar costuma]ia slujind exclusiv scopurilor de reprezentare social~. Sculptural, trupul era el însu[i vizibil (în afara deghizamentelor cu m~[ti pentru dansurile rituale), iar franjurii mobili (fuste, coliere [i br~]~ri) amplificau mi[carea, pendulând [i prelungind traiectoriile în spa]iu ale trunchiului, bra]elor [i picioarelor. Pictural, acela[i ritm de mare vioiciune era realizat prin contrastele violente dintre pictura în culori tari, executat~ direct pe piele, [i tenul bronzat, motivele decorative fiind dispuse mai târziu pe pânzeturile imprimate de o infinit~ varietate, purtate în Africa atât de femei, cât [i de b~rba]i [i r~spândite acum în lumea întreag~, în moda tineretului. Materialele utilizate în ve[mintele specifice erau, prin urmare, nu atât ]es~turile, folosite mai cu seam~ în regiunile musulmane, cât fibrele vegetale, suspendate în franjuri. Podoabele erau r~spândite pe tot corpul: inele metalice prinse în nas, în urechi, în jurul gâtului, a bra]elor sau picioarelor, sau coliere din scoici, din]i, pietricele semin]e etc., preluate de moda european~ a ultimelor decenii.

Cap din Benin, Nigeria, secolul al XVII-lea, Londra, British Musseum

211

C~petenie din prerie, pelerinå din pene, California, costum feminin, mam~ araucan~

COSTUMUL PIEILOR ROßII
Scalpuri pe haine øi pe cort

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ debarcarea europenilor, locuitorii Americii de Nord s-au retras în prerii. Folosind calul adus de spanioli, triburile pieilor ro[ii au tr~it din vânarea bizonilor s~lbatici, bucurându-se de libertate mai bine de trei secole, pân~ ce expansiunea lumii civilizate a redus rândurile popula]iei de b~[tina[i la un num~r restrâns de dezr~d~cina]i, îngr~di]i în rezerva]ii. Cadrul artistic • Pe când popula]iile din nordvestul Americii î[i construiau case din lemn împodobite cu stâlpi totemici, pieile ro[ii din est, ducând o via]~ nomad~, locuiau în corturi din piele, ornamentate cu picturi [i ]es~turi cu motive mari geometrice. Idealul de frumuse]e consta în îmbinarea calit~]ilor umane cu cele ale vulturului, inegalat în în~l]imea zborului, [i ale c~rui pene alc~tuiau principala podoab~ de cinste a r~zboinicilor. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Întreaga înf~]i[are era alc~tuit~ din semne cu caracter simbolic, având rolul de a indica tribul [i rangul, ca [i de a comunica performan]ele la vân~toare sau în luptele cu du[manii.
212

Sculptural, silueta era în~l]at~ prin penajul de pe cap, care, ca [i franjurii hainelor, flutura în goana calului. Pictural, întreg costumul ca [i pielea serveau drept suport pentru un bogat decor pictat, atr~gând aten]ia prin accente vii, asimetrice. Materialele folosite erau ob]inute prin vân~toare [i lupte: în primul rând pielea de bizon, apoi penajul. La ornamentare foloseau ace de arici, [i mai târziu m~rgele de sticl~ aduse din Europa. Podoaba cea mai de pre] era scalpul unui adversar (o [uvi]~ de p~r împreun~ cu pielea aferent~). Alte smocuri de p~r erau daruri sau amintiri. COSTUMUL FEMININ Pe cap, peste p~rul lung, piept~nat cu c~rare la mijloc [i strâns în coade sau cu coc la spate, era legat~ o band~ orizontal~, în care puteau fi înfipte pene. Pe trup, peste pantalonii lungi era îmbr~cat~ o rochie din piele alb~, deseori cu o platc~ lat~ atârnând peste bra]e ca mâneci, strâns~ în talie cu cordon [i împodobit~ cu broderii [i franjuri. Mantaua, ca [i mocasinii, erau la fel cu cele b~rb~te[ti. Ca podoabe, la gât, în locul trofeelor, femeile purtau coliere din pietre semipre]ioase. La unii indieni, ca araucanii, mamele î[i ]ineau pruncii în spate, într-o sanie sus]inut~ de o band~ prins~ de frunte.

Inspirându-se din ve[mintele tradi]ionale ale pieilor ro[ii, pionierii americani au practicat „patchwork” (îmbinarea unor buc~]ele din materiale diferite, în cus~turi geometrice), au adoptat haine de piele cu franjuri [i înc~l]~minte de sport în genul mocasinilor. Toate acestea au fost transmise urma[ilor din întreaga lume, ajungând în secolul XX printre constantele costumului cele mai durabile, nedemodabile. COSTUMUL BÅRBÅTESC Capul evoca, din profil, chipul vulturului prin nasul acvilin [i privirea încordat~. Pentru vân~toare sau r~zboi fa]a sau la unele triburi, întreg trupul erau pictate cu figuri simbolice,

Femeie în rochie de piele

Semnifica]ia penelor: pan~ vertical~: doborârea unui adversar prin for]a pumnilor, pan~ cu pat~ neagr~: uciderea unui du[man, cu pat~ ro[ie: ran~ primit~, p~r de cal în vârful penei: victorie, pan~ crestat~: scalparea unui du[man, pan~ t~iat~: t~ierea gâtului unui du[man. Semnifica]ia picturii faciale: uciderea unui du[man, ran~ primit~, [irokee gata de lupt~, invocarea ploii, so]ia î[i a[teapt~ so]ul victorios (din Karl May)

indicând apartenen]a tribal~, rangul sau diferite evenimente din via]~. Unii b~rba]i nu-[i tundeau p~rul niciodat~, pe când al]ii î[i r~deau capul, l~sând doar o [uvi]~ s~ creasc~ mai lung~. Pe frunte era de obicei legat~ orizontal o band~ din piele de bizon sau din pânz~, în care [efii de trib [i r~zboinicii înfigeau una sau mai multe pene de vultur, deseori prelungite la vârf cu un smoc din p~r de cal. Dup~ felul în care erau a[ezate penele se putea vedea de departe rezultatul luptei, nu numai num~rul vr~jma[ilor uci[i sau scalpa]i, dar [i cine a atacat primul sau dac~ a fost cineva r~nit: o pan~ cu vârful t~iat însemna moartea unui du[man, un punct ro[u pictat pe pan~ o ran~ primit~ etc. Pe trup, ve[mintele constau dintr-un fel de slip, ca un cordon, de care era prins~ din fa]~ [i

Mocasini, Canada, Winnipeg, Manitoba, Musée de l’homme

pân~ la spate o band~ lat~ de circa 30 de centimetri, o c~ma[~ din pânz~ sau din piele de cerb [i pantaloni din piele de antilop~, care puteau fi forma]i doar din craci separa]i lega]i de brâu. Pe laturi pielea era t~iat~ în franjuri, de care puteau fi prinse [i [uvi]e de p~r uman, mai pu]in trofee de lupt~, ci de obicei d~ruite de rude sau apropia]i. Mantia din piele de bizon alb, apar]inând unui [ef de trib sau unui r~zboinic de seam~, era acoperit~ de picturi înf~]i[ând scene glorioase din via]a acestuia. C~ma[a ca [i mantia erau brodate cu fâ[ii colorate din ace de arici [i cu m~rgele. Hainele celor din clanul Ursului Brun (Grizzli) erau împodobite cu motive totemice, chipuri [i ochi de urs. În picioare, pantofii comozi, moi, din piele (mocasini) asigurau mersul suplu, f~r~ zgomot al indienilor. Iarna gro[i, din piele de bizon, îmbl~ni]i pe din~untru [i pe dinafar~, vara sub]iri din piele de elan, erau [i ei broda]i cu ace de arici [i m~rgele. Pentru ceremonii, unii tineri î[i fixau la c~lcâiele mocasinilor câte o blan~ de dihor. Ca accesorii, cum haina nu avea buzunare, de brâu erau ag~]a]i s~cule]i, ca punga din blan~ de dihor pentru tutun sau o pung~ din pielea primului animal mic vânat, împodobitå cu ace de arici [i m~rgele, purtat~ la gât de tineri. Principalele podoabe erau trofee de vân~toare:

coliere din din]i, gheare [i vârfuri de urechi de urs cenu[iu. Pipa din lut (tomahawk) putea fi în acela[i timp [i topori[c~. Drept arme slujeau arcurile cu s~ge]i, topoarele din piatr~ [i l~ncile. Pe lâng~ scuturile din piele, trupul era ap~rat [i de o plato[~ din oase de bizon. Caii erau [i ei picta]i [i împodobi]i cu pene.

Piele Ro[ie, S.U.A., secolul al XIX-lea, Paris, Musée de l’homme

Hain~ din lân~ de capr~, unisex, clanul Ursului Brun Grizzli, Canada, Vancouver, colec]ia rev. T. Crosby

Amulete de [aman, din filde[, Canada, Ottawa, Muzeul Na]ional al Omului

214

Idealul eschimo[ilor ursul polar, costum b~rb~tesc, feminin, de copil, armur~ din piele, impermeabil din intestine, hanorak fa]~-spate, pantalon, ochelari de soare din os, m~nu[~, [o[oni

COSTUMUL ESCHIMOßILOR
Cu hanoracul în caiac

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În regiunea arctic~ din America de Nord [i Groenlanda, pân~ în Siberia, eschimo[ii de origine mongol~ au înfruntat ghe]urile, dezvoltându-[i de milenii o civiliza]ie original~. Tr~ind din pescuit [i vân~toare, ei s-au deplasat mereu dintr-o regiune într-alta, c~l~torind pe z~pad~ cu sania tras~ de reni sau de câini, pe ap~ cu barca (caiac), poposind vara în corturi din blan~ [i piele, iar iarna în colibe din ghia]~ (iglu) luminate de l~mpi cu ulei. Cadrul artistic • Armele [i uneltele cioplite din lemn sau os erau decorate cu incizii reprezentând animale sau scene de vân~toare, iar obiectele din piele erau brodate în motive geometrice, cu p~r de ren, fâ[ii din piele colorat~ [i m~rgele. Idealul uman consta în imitarea vie]uitoarelor cel mai bine adaptate climei aspre, împrumutându-le blana cald~ [i impermeabil~ pentru a se feri de umezeal~ [i vânt.

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Tr~ind în mici triburi pa[nice, eschimo[ii nu au sim]it nevoia marc~rii unor deosebiri de rang social prin aspectul exterior; de asemenea, modul de via]~ nomad a estompat deosebirile dintre vestimenta]ia b~rbatului [i cea a femeii. Sculptural, corpul înf~[urat în întregime în bl~nuri dobânde[te formele sferice ale ursului alb, iar pictural culoarea dominant~ e albul z~pezii, înveselit de cus~turi cu m~rgele colorate. Materialele folosite provin din vân~toare, bl~nuri de vulpe, lup, câine, piele de foc~ sau ren, iepure sau vidr~, piele de pas~re, toate prelucrate de femei. COSTUMUL BÅRBÅTESC ßI CEL FEMININ În cas~, îmbr~c~mintea se reduce la pantaloni din piele, bustul r~mânând gol. Afar~, peste o c~ma[~ din piele de pas~re se trage „hanorac”-ul, o bluz~ cu glug~ din piele tivit~ cu blan~ de vulpe, lup sau câine, cu o singur~ deschidere la gât, [nuruit~. Pantalonii, lungi pân~ sub genunchi, pentru a da libertate mi[c~rilor, sunt vârâ]i în ciorapi din blan~ de iepure [i în cizme croite dreptul la fel cu stângul [i având o talp~ dubl~ umplut~ cu fân.

Vân~torii poart~ un costum dintr-o singur~ bucat~, ca o salopet~, de care sunt cusute etan[ [i gluga, [i m~nu[ile, [i ciorapii, asigurând o perfect~ izolare de mediu. La propor]ii reduse, tot astfel este lucrat~ [i îmbr~c~mintea copiilor. Cei mai mici sunt purta]i de mame în cârc~, vârâ]i în hanorac. Haine perfect impermeabile sunt executate din intestine de foc~ sau de ren, translucide, ca din material plastic, cusute cu împuns~turi speciale, în grosimea ]esutului, f~r~ perfora]ii prin care ar trece apa. Hainele [i cizmele sunt împodobite, cu migal~, cu broderii din fâ[ii din piele [i m~rgele colorate, în motive geometrice, destul de asem~n~toare celor din America Central~.

Costume de eschimo[i din nordul Canadei

Pablo Picasso, La oglind~, 1932, N.Y.Museum of Modern Art

COSTUMUL ÎN SECOLUL AL XX-LEA

Daniel Renard, Cazinoul din Constan]a, 1907

COSTUMUL LA 1900 ÎN STIL ART NOUVEAU ßI MODERN STYLE
Linia serpentinæ øi cea dreaptæ

deseori teme picturii (Verhaeren, Jules Laforgue, Albert Samain, Rodenbach), se cufunda în adâncurile necercetate ale vie]ii suflete[ti, cultivând reac]iile instinctuale, senzorialismul.

Suport de lumån~ri. Coperta volumului L’Objet 1900 de Maurice Rheims

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În ultimul sfert al secolului al XIX-lea [i pân~ la primul r~zboi mondial, Europa a cunoscut o perioad~ de pace [i de relativ~ bun~stare, ,,la belle époque”. Ca urmare a progresului tehnic, ambian]a citadin~ a marcat prefaceri mai ales în preajma anului 1900: lumina electric~, tramvaiul electric, telefonul, cinematograful dateaz~, toate, din ultimul deceniu al veacului al XIX-lea. Pericolele noii energii (ascunse pân~ atunci în natur~) stârneau o surd~ angoas~. În acela[i timp, Freud descoperea în adâncurile sufletului zonele neb~nuite ale subcon[tientului, în care fierbeau (dintotdeauna) nemul]umirile refulate, ca lava vulcanic~, izbucnind prin locuri nea[teptate. Spaimele „ucenicului vr~jitor“ explic~ zvârcolirile specifice curentului numit de francezi „Art nouveau“. Cadrul artistic • Poezia simbolist~, care oferea 218

STILUL ART NOUVEAU - SERPENTIN P~r~sind amestecul de citate din trecut, al eclectismului, pentru a se elibera de cli[ee, arhitec]ii [i decoratorii, ca spaniolul Gaudi sau francezul Guimard, s-au inspirat direct din natura s~lbatic~.

Victor Horta, Scara Casei Tassel, 1893, Bruxelles

Primele semne ale noii viziuni artistice ap~ruser~ în tablourile impresioni[tilor (în experien]ele de laborator ale picturii de [evalet), ca în peisajele lui Claude Monet, în care personajele par flori risipite în iarb~, apoi în lucr~rile post-impresioni[tilor, ca Gauguin, Van Gogh etc. Noul stil a luat în Fran]a numele de Art Nouveau, Nouille (t~i]ei), Jules Verne, Coup de fouet (lovitur~ de bici), în Austria de Secession, în Germania de Jugendstil, Lilienstil, Wellenstil, întinzându-se în Belgia, Italia, Spania, Danemarca, Statele Unite, ca stil Liberty, Floreale, Yachting Style etc. Ira]ionalismul era vizibil în invadarea orizontului vie]ii de c~tre o natur~ s~lbatic~, în mi[care, în perpetu~ metamorfoz~. Construc]iile, ca [i obiectele, p~reau a se preface, trecând în regnul vegetal sau animal. Balcoanele metalice, rampele sc~rilor, mobilele sugerau plante cu tije lungi, curbate, care se transformau în balauri sau din care se desprindeau siluete feminine.Costumul feminin a ilustrat cel mai bine Art Nouveau.

L. Sullivan, Wainwright Building, 1890, St. Louis, S.U.A.

MODERN STYLE – GEOMETRIC REGULAT Al~turi de noul stil, frapant, pre]ios, de esen]~ romantic~, s-a dezvoltat paralel – la început în umbr~ – [i opusul s~u clasic, ra]ional, începând cu blocurile geometrice construite de arhitectul

E. Macintosh, Scaun, 1903, Paris, Muzeul Orsay

american Sullivan, apoi de austriacul Hoffmann, oferind solu]ii practice, f~r~ str~lucire, dar care erau destinate viitorului. În designul [colii din Glasgow, de Ernie Macintosh, domina linia dreapt~. Costumul b~rb~tesc s-a integrat acestui stil. Idealul uman • B~rbatul era clasic, femeia romantic~. În societatea capitalist~, de cel mai mare prestigiu se bucura figura ]eap~n~ a financiarului respectabil [i impun~tor, care trebuia s~ inspire demnitate [i integritate, prin formele geometrice regulate ale întregii siluete, afi[ând, prin aspectul s~u solemn, importan]a firmei lui. Trupul sedentar [i greoi era cu grij~ ascuns sub carapacea rigid~ a hainelor întunecate, cu guler tare [i p~l~rie „cilindru“, amintind co[urile fabricilor. Sobru în propria înf~]i[are, omul de afaceri î[i etala, în schimb, luxul în toaletele doamnei sale, cu bijuterii, bl~nuri, broderii de mân~. Mai liber, receptiv nout~]ilor modei, costumul feminin a devenit un domeniu de manifestare însemnat al stilului serpentin. Femeia sl~vit~ de arti[ti era o fiin]~ de vis, o divinitate inaccesibil~, fatal~, surâz~toare [i misterioas~ (deseori reprezentat~ în pictur~ cu ochii închi[i), abandonat~, dar distant~. Într-o conferin]~ publicat~ în 1891 la Bârlad, doctorul G. Bercar proclama, ca un adev~r [tiin]ific unanim acceptat: „Caracterele distinctive ale femeii sunt sensibilitate, mobilitate, nervositate“ – desigur necontrolate, nest~pânite, ad~ug~m noi, amintindu-ne de izbucnirile, lament~rile [i le[inurile coanei Joi]ica. ßi doctorul Bercar deducea mai departe: „Aceste calit~]i singure ar fi suficiente pentru a demonstra c~ modul de îmbr~c~minte trebuie s~ fie variabil, colorat, elegant“. Capriciul era, prin urmare, tolerat cu îng~duin]~, singura arm~ a sexului slab fiind viclenia.

Vârsta beneficiarilor modei era cea matur~, impunând o siluet~ greoaie, pe care o imita [i tineretul. Fetele doreau s~ îmbrace, pe la 14-15 ani, prima rochie lung~ [i s~ ias~ la bal, unde dansau supravegheate de mame [i de m~tu[i, pân~ se m~ritau (cât mai repede) [i intrau sub tutela so]ului, iar b~ie]ii de-abia a[teptau s~ arboreze musta]a, p~l~ria [i bastonul. Copiii purtau costume mai confortabile, de marinar, [i bereta cu panglici, ca Domnul Goe. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI La 1900, îmbr~c~mintea semnala, de la distan]~, rangul [i averea, sexul, vârsta [i neamul. P~l~riile înalte [i împodobite ale
F. von Reznicek, Costum de automobilist, din „Simplzissimus“, 5/1904 din E. Thiel, Geschichte des Kostüms

Juan Cardona, Restaurant à la mode, „Jugend”, 1908

H. de Toulouse Lautrec, Dans la Moulin Rouge, 1890, Philadelphia, Museum of Art

protipendadei sem~nau cu foi[oarele [i cupolele care le încununau casele, ridicându- se deasupra celor din jur. Moda feminin~ venea de la Paris, cea masculin~, de la Londra. COSTUMUL BÅRBÅTESC Sculptural, silueta b~rb~teasc~ era cilindric~, ]eap~n~ (de la joben la gulerul tare, la plastron [i man[ete), pictural domina negrul, luminat doar de albul c~m~[ii, chiar pentru ]inuta de diminea]~, iar materialele erau sobre, mate, cu unele accente lucioase (reverele fracului, jobenul de m~tase, lan]ul de la ceas). Costumul complicat, inconfortabil, acoperind tot corpul, cu multe accesorii, era exteriorizarea prestigiului legat, în ochii clasei dominante, de bog~]ie [i de putere. Muncitorii purtau c~ma[~ colorat~ [i [apc~. În contrast cu silueta baroc~ a femeii, cea a b~rbatului apare clasic~, stabil~. Aparent mai [tears~, ea va fi punctul de plecare al evolu]iei viitoare a vestimenta]iei moderne. Uniforma civil~ a or~[enilor, ca [i cea militar~, r~spundea nevoii de a masca [i remodela trupul prin înveli[uri rigide. La începutul secolului se folosea înc~ un echipament complicat [i f~r~ suple]e. Pe cap, p~rul era tuns scurt, cu c~rare la mijloc, apoi, dup~ 1905, într-o parte, iar must~]ile erau nelipsite, ca [i barba dup~ o anumit~ vârst~. (Francezii credeau c~ „un baiser sans moustache est comme un dîner sans fromage“). P~l~ria, rigid~, era înalt~, denumit~ la noi joben. Aceasta putea fi [i pliat~ (clac). Putea fi, de asemenea, joas~, semisferic~ (melon) sau plat~, de pai (canotier). Pe trup se purta lenjerie mult~, c~ma[~, flanel~ de lân~ etc. C~ma[a putea fi cu plastron tare sau plisat, pentru dineu, din m~tase sau din pânz~ v~rgat~, cu gulerul alb deta[abil, scrobit, înalt, cu

H. de Toulouse Lautrec, Englezul la Moulin Rouge, 1892, N.Y., Metropolitan Musseum

222

Copii în costume de marinar, foto de familie

Avocatul Chiri]~ Vasilescu, 1905, foto de familie

Botine cu jambiere, Muzeul Municipiului Bucure[ti

223

René Lalique, Libelul~, bro[~, Paris, Musée de la Mode, Palais Galliera

vârfuri îndoite, incomod. Cravata era alb~ pentru sear~, neagr~ ziua. Vesta era scurt~, asortat~ cu haina, dar din material diferit – ca[mir, pichet, m~tase. Elegant~, putea avea nasturi din aur, pietre scumpe, jad, lapislazuli etc. Jacheta depindea de ocazii: pentru diminea]a la slujb~, iarna, era din tweed, vara din serj sau pânz~ (albastr~ la pantalon alb de flanel~), croit~ la dou~ rânduri, cu guler [i man[ete de catifea, cu poale lungi, pân~ la jum~tatea coapsei; pentru recep]ii fracul era obligatoriu. Pardesiul avea diferite forme, de la cel de diminea]~, scurt, cu mâneca raglan (Burberry), pân~ la cel de sear~, negru, cu pelerin~. Paltonul era din stof~ groas~ sau din blan~. În picioare se purtau ciorapi negri sau albi [i botine montante cu butoni sau [ireturi. Accesoriile obi[nuite erau monoclul, m~nu[ile, bastonul de bambus sau umbrela neagr~, mare, iar ca bijuterii erau acul de cravat~, inelele, ceasul la brâu. Costumul de baie masculin era [i el cu 224

Costum bucure[tean, 1900, foto de familie

Casele de mod~ pariziene, cum erau cele ale lui Worth, Doucet, Redfern, care lucrau la comand~, schimbau moda într-un ritm rapid, cu care nu puteau ]ine pasul decât cei care tr~iau pe picior mare. Pentru popor se f~ceau haine de gata. Pe cap, p~rul lung era sus]inut de un sul [i strâns coc în cre[tet. P~l~ria, înc~rcat~ cu roze, pene [i panglici, era ea îns~[i o metafor~. Tenul alb, transparent, era ob]inut cu pomezi, deseori nocive, (cu plumb, arsenic etc.) [i pudr~ de orez. Ochii, nemachia]i, trebuiau s~ exprime inocen]~ [i modestie. Pe trup, lenjeria comporta multe piese suprapuse [i complicate: c~ma[~, jupon, pantaloni pân~ la genunchi, corsetul foarte
Coafuri, Bucure[ti, foto de familie

pantaloni pân~ la genunchi [i maiou v~rgat, marin~resc. La începutul secolului, copiii mici erau costuma]i fantastic, cu fuste lungi pân~ la glezne, din dantel~ sau muselin~, cu p~l~rii scrobite, iarna cu haine [i bonete din catifea bordisite cu dantele sau puf, cu ghete cu nasturi. Pân~ la adolescen]~ erau permise ve[minte tip marinar. COSTUMUL FEMININ Sculptural, silueta 1900 amintea, prin talia strangulat~, de ceasul cu nisip. Trupurile ap~reau ca liane suple, misterioase, pudic ascunse sub faldurile m~t~sii creponate, [erpuind ca [i acei „boa“ din pene, încol~ci]i în jurul gâtului frumoaselor vremii. Pe scen~, Sarah Bernhardt se a[eza r~sucindu-[i în spiral~ trena rochiei. Femeia-floare avea ve[minte la fel de incomode ca [i o armur~ medieval~. Strâns~ în corset, cu poalele fustei m~turând praful, cu p~l~ria plin~ de flori [i

de pene într-un echilibru instabil pe cocul înfoiat, o doamn~ elegant~ era incapabil~ s~ se deplaseze f~r~ tr~sur~, s~ se aplece sau s~ se îndoaie. Pentru a ascunde ravagiile timpului, p~rul era tapat, folosindu-se rulouri posti[e sub coc, ridurile gâtului erau mascate de gulerul montant sau de panglica legat~ ca o zgard~, iar trupul era sus]inut de corset. Pictural, concep]ia coloristic~ a artei 1900 era st~pânit~ de tente pale, tonuri reci, luminoase, cu efecte opalescente, iradiante, „electrice“ (Paul Constantin, Arta 1900). În materialele folosite pre]ul ve[mintelor era ostentativ demonstrat atât prin cantitatea [i calitatea ]es~turilor, cât [i prin prelucrarea lor care cerea o mare investi]ie de munc~. Un cronicar al timpului remarca: ,,Stofele se întrebuin]eaz~ rar în starea lor natural~, se brodeaz~, se cresteaz~, se ajureaz~, se încrusteaz~ cu dantel~, se acoper~ cu aplica]iuni de toate felurile“ (Moda Universului, an I, nr. 1, 1899).

P~l~rie din revista La nouvelle mode, 28 octombrie 1900

225

Corset din La nouvelle mode, 20 oct.1900

Ed. Manet, Nana, 1877 Hamburg Kunsthalle

226

H. Matisse, Portretul cu dungå verde, 1905, Copenhagen, Statens Museum for Künst

Siluetå de clepsidr~, costum 1895, 1905, 1909 pelerin~ oval~, tiparul pelerinei circulare, pelerinå circular~

¥inut~ de var~ din revista La nouvelle mode, 28 octobrie 1900

227

Modele din La nouvelle mode, 20 octombrie 1900

lung în fa]~, strâns s~lbatic cu [ireturi, imprimând corpului o pozi]ie aplecat~ înainte, cambrat~, nes~n~toas~. Idealul era s~ por]i drept cordon gulerul b~rbatului. Fotografiile de epoc~ sunt toate retu[ate, sub]iind talia. Strângând nu numai abdomenul, dar [i toracele, [i comprimând organele interne, corsetul provoca deform~ri osoase, ca [i tulbur~ri func]ionale care d~deau st~ri de r~u [i le[inuri frecvente, pentru care doamnele obi[nuiau s~ poarte în pung~ un flacon de s~ruri cu miros puternic, în]ep~tor. Rochia avea guler ridicat, strâns ca o zgard~, corsajul în form~ de V atât la decolteu (foarte larg seara, ziua închis pân~ la gât), cât [i în talia strangulat~. Mânecile, importante, erau umflate fie la um~r (în pulp~ de miel), fie la încheietur~, bufante (de episcop), fie la cot. Fusta larg~, lung~, în form~ de lalea sau de rochi]a rândunicii, seara avea tren~. Ornamentele sinuoase, cusute pe rochii, cu suita[, m~rgele sau aplica]ii, se înscriau în stilul „Art nouveau”, amintind feroneriile balcoanelor sau ale balustradelor. În picioare, ciorapii erau negri sau cu broderii colorate, ]inu]i cu jartiere circulare. Se pare c~ suspendarea ciorapilor de un cordon în talie, [i mai ales dispozitivul de prindere erau inven]ia inginerului Jean Eiffel, autorul celebrului turn parizian. Pantofii, care nu se vedeau, erau neinteresan]i, aproape ca [i cei b~rb~te[ti (botine). Ca accesorii, ziua se purtau geant~ suspendat~ cu lan], umbrel~ [i m~nu[i scurte, seara – boa de pene sau guler [i man[on de puf de barz~ (marabou), evantai [i m~nu[i lungi. Bijuteriile sau cataramele de metal aveau forme sinuoase, vegetale. Parfumurile preferate erau lavanda [i paciuliile. În saloane, perechile încercau dulcea ame]eal~ a valsului romantic, cu singurele rotiri îng~duite de fusta lung~ [i de corset. Pentru c~l~toria cu

228

Pelerin~ brodat~ cu m~rgele, 1900 Bucure[ti, Muzeul Municipiului Bucure[ti

Pelerinå brodat~ cu m~rgele, detaliu

I. Mincu, Bufetul de la ßosea, 1889, Bucure[ti, ßoseaua Kiseleff

primele automobile (care ar~tau ca ni[te tr~suri f~r~ cai), halate lungi, p~l~rii cu voaluri [i ochelari ap~rau de norii de praf ai drumurilor de ]ar~. Tenul alb era ocrotit de umbrelu]a de soare alb~, cu broderii [i dantele, spre deosebire de cea mare, neagr~ sau ecosez, de ploaie. Sportul era o raritate. Se juca tenis, cu fusta pân~ la glezne. Pentru biciclet~, primele fuste-pantalon arborate de elegantele timpului f~ceau senza]ie. Costumele de baie (care se îmbr~cau la mare în cabine speciale, pe piloni, departe de ochii indiscre]i ai celor de pe plaj~) erau ca ni[te rochi]e cu mâneci [i pantaloni peste genunchi.

ÎN ROMÂNIA, în stilul „Art Nouveau” au fost construite cl~diri mai ales în Transilvania, în leg~tur~ direct~ cu Viena, pe când în Bucure[ti arhitectul Ion Mincu pe de-o parte construia

re[edin]e elegante, în stil fran]uzesc (Casino Vernescu sau actuala Cas~ a scriitorilor), pe de alta se str~duia s~ adapteze tradi]ia autohton~ medieval~ [i popular~ cerin]elor or~[ene[ti, ilustrând „stilul românesc“. Casa Lahovary sau Bufetul de la ßosea dezvoltau modelul conacului de ]ar~ cu foi[or [i pridvor, iar ßcoala Central~ de fete relua planul unei m~n~stiri cu galerie \n jurul unei cur]i centrale. Costumele citadine urmau moda din marile capitale europene. Costumele populare erau îmbr~cate curent la ]ar~, dar [i la curtea regal~, ca un simbol na]ional, suferind amplific~ri [i interpret~ri ca [i decorul neoromânesc. Regina Elisabeta apare \n fotografii cu ii [i fote brodate abundent, cu motive mari, cusute cu fir de aur [i paiete. Modelul ei era urmat de principesa Maria [i de doamnele de la curte. 229

Auguste PERRET, Théâtre des Champs Elysées, 1913, Paris

SILUETA CILINDRIC Å 1900 – 1914
Începutul eliberærii

CONDI¥II DE DEZVOLTARE La originea profundelor schimb~ri atât în stilul arhitecturii [i decora]iei, cât [i în costuma]ia secolului al XX-lea, a stat industrializarea [i urm~rile ei, muncitorii [i femeile pretinzând drepturi sociale. Cadrul artistic • Primul deceniu al secolului al XX-lea a fost, f~r~ îndoial~, cel mai bogat în idei noi: aproape tot ce s-a realizat în domeniul artelor vizuale în decursul urm~toarei sute de ani a fost anun]at în ace[ti ani ini]iali. În atelierele lor, arti[tii au experimentat noi formule expresive, la scara redus~ a artei de [evalet, înaintând în toate direc]iile stilistice posibile: fovi[tii, ca Matisse, au folosit culoarea pur~; urmând lui Cezanne, cubi[tii, ca Picasso, au descompus imaginea realit~]ii, recompunând-o în forme geometrice; futuri[tii au sugerat mi[carea, abstrac]ioni[tii, cum a fost Kandinsky, au înl~turat subiectele literare, ca [i imita]ia naturii, pentru a comunica numai prin 230

elemente vizuale nefigurative. C~ut~rile înnoitoare mergeau în consens cu industrializarea, adaptându-se noilor cerin]e de func]ionalism [i continuând mi[carea ”modern style”. „Treptat nu s-a mai considerat ma[ina fatalmente antiestetic~. Pu]in câte pu]in, formele alungite [i decorurile florale contorsionate au f~cut loc liniilor drepte, în care ornamentul, mai discret, era mai pu]in reliefat [i s-a mers c~tre suprafe]e plane [i metode de stilizare geometric~“, remarca René Huyghe (în L'art et l'homme vol.III, p. 445). Evitând excesele decorative, Auguste Perret a ridicat la Paris edificii moderne, ca Théâtre des Champs Elysées. Semnificativ pentru modificarea idealului uman, a revenit în aten]ie frumuse]ea natural~ a trupului. Isadora Duncan, Loïe Fuller [i Mata Hari dansau pe scen~ drapate în v~luri u[oare, cu picioarele goale. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Dup~ 1900 lupta împotriva corsetelor a început printr-o mare campanie de pres~. În acela[i scop s-au creat asocia]ii, reunind arti[ti, medici, croitori, [i s-a ini]iat editarea unui jurnal de mod~ pentru femeile muncitoare. Henry van de

Velde, profesor la ßcoala de Arte Decorative din Weimar a scris o carte despre principiile constructive ale îmbr~c~mintei, asem~n~toare cu cele ale arhitecturii. Ca urmare, în Germania s-a lansat rochia-sac (Reformkleid) de purtat f~r~ corset, lung~ pân~ la p~mânt, închis~ la gât, croit~ simplu, f~r~ complica]ii [i aplica]ii, modelând o siluet~ cilindric~. În 1914 Balla a semnat manifestul futurist al modei masculine propunând culoare [i asimetrie. G. Severini purta un pantof ro[u [i altul verde. Pentru femei, \n via]a zilnic~ au fost preferate din ce în ce mai mult fusta [i bluza, apoi s-a impus costumul taior. Poalele au început s~ se scurteze treptat, întâi în America, unde, la sfâr[itul secolului al XIX-lea, în zilele ploioase, din pricina noroiului din ora[ele noi, s-au

Balla, Model futurist pentru costum de baie, 1914

adoptat fuste practice, dezvelind glezna, numite „margarete de ploaie“, care au fost importate apoi în Europa. Nevoia de înnoire a formelor, în sensul unor solu]ii simple [i practice, a f~cut ca moda european~ s~ devin~ receptiv~ [i pentru influen]e orientale [i extrem-orientale. A[a se explic~ succesul kimonourilor japoneze. Baletele ruse[ti, prezentate la Paris în 1910 de Diaghilev, cu costume de Leon Bakst [i Alexander Benois, au ac]ionat ca o explozie de ritm [i de culoare. Parizianul Paul Poiret s-a inspirat din ambele repertorii, creând modelele sale senza]ionale, cu decolteu ascu]it, mâneci kimono, cu o mini-jup~ evazat~ marcând [oldurile peste o maxi-jup~ strâns~ pe picioare. Pentru casa de mod~ Poiret, deschis~ din 1904,

Eugen Spiro, Rochie Reform (sac), 1902, din Jugend

Loïe Fuller, dansând cu v~luri

231

pictorul Raoul Dufy a desenat motive de ]es~turi, iar spaniolul Mariano Fortuny a creat m~tasea plisat~, supl~ [i fluid~, dup~ model grecesc antic, denumit~ „delphos“. Prezent~rile de mod~ la Poiret erau adev~rate spectacole la care a dansat [i Isadora Duncan; el crease, de altfel, [i costume de teatru, de pild~ pentru Sarah Bernardt. Cronicarii observau îns~ c~ Poiret o aserve[te din nou pe „femeia liber~“ prin haine strâmte, incomode,

înc~rcând-o cu bl~nuri [i bijuterii ca pe cadânele din O mie [i una de nop]i. Mergând împotriva curentului func]ional [i social, el r~spundea nevoii protipendadei de a se distan]a de vulg prin crea]ii unicat, „haute couture“. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe la 1900, b~rbatul trebuia s~ fie doar „ceva mai frumos decât dracu’“. Defini]ia cuceritorului de la începutul secolului al XX-lea era, vorba cântecului Bel Ami, „nicht schön doch charmant, nicht klug doch galant“ (nu frumos, ci fermec~tor, nu inteligent, ci curtenitor). Costumul de afaceri era smoking-ul (tuxedo) cu jacheta dreapt~, pantaloni reia]i [i papion negru. Pe cap se men]inea frizura cu c~rare [i p~l~ria tare, joben, melon sau canotier. Pe trup, pantalonii s-au strâmtat [i s-au scurtat la glezne, dup~ 1908 („peg-top trousers“, corespunzând costumului feminin cu fusta strâns~ jos), p~strând pliuri pe [olduri, iar dunga nu mai era lateral~, ci frontal~ (rezultat~ din împ~turire). A început s~ fie folosit~ cureaua în loc de bretele. În picioare se purtau ciorapi negri sau albi [i botine montante cu butoni sau [ireturi, cu vârf rotund, ca de buldog, pân~ prin 1910, apoi cu vârful ascu]it, acoperite de ghetre gri, bej sau albe. Costumele de sport erau speciale pentru automobilism, pentru golf [i pentru ciclism ([apc~, haine cadrilate [i pantaloni „golf“, trei sferturi, bufan]i), pentru înot (costum de baie v~rgat, cu mâneci scurte [i pantaloni pân~ la genunchi). De prin 1910, beneficiind de orientarea general~ spre simplitate, [i copiii au început s~ fie îmbr~ca]i cu rochi]e [i pantalona[i scur]i, producându-se [i imprimeuri speciale, pantofi sau sandale [i [osete mai atractive.
Costum bucure[tean, 1914, foto de familie

P. Poiret, Model, desen de Lepape, cca. 1910

232

COSTUMUL FEMININ Pe cap, ca o compensare a descre[terii în volum a ve[mintelor, [i mai cu seam~ pentru a marca deosebirile de rang, a crescut dimensiunea p~l~riei, ajungând, prin 1910, de forma [i m~rimea unui lighean, înc~rcat~ cu pene [i flori. Pe trup, mai ales în jurul anului 1910, s-a conturat evolu]ia pardesielor [i jachetelor c~tre o linie mai supl~ [i mai comod~, cu apropieri de costumul b~rb~tesc. Paralel, a evoluat [i fusta, care s-a strâns treptat pe corp, desenând u[or picioarele la genunchi (în lalea, evazat~ jos „morning-glory“, 1908), apoi a fost drapat~ pe [olduri [i strâns~ pe gambe, reliefându-le de la genunchi în jos (silueta „peg-top“ – de ]~ru[). Pentru a limita pa[ii se legau picioarele sub genunchi. Feminitatea a fost subliniat~ prin atragerea aten]iei asupra bazinului printr-o fust~ scurt~ [i larg~, „în abajur“, peste o fust~ lung~ [i strâmt~. În 1911 a apårut fusta cr~pat~, „tango“. În picioare, o consecin]~ a ie[irii la iveal~ a pantofilor a fost noua aten]ie acordat~ formei lor (ascu]it~, cu barete, benti]e), iar ciorapii au luat culoarea pielii. Ca bijuterii, pariziencele extravagante purtau br~]~ri cu pietre pre]ioase [i pe glezne. În aceast~ epoc~ au ap~rut mai multe costume de sport , pentru automobil, pentru tenis sau biciclet~ (fusta-pantalon), sau pentru patinaj. În 1913, Coco Chanel (1883 - 1971) a lansat, la cursele de cai de la Deauville, primele ansambluri din jerse, folosit pân~ atunci doar pentru lenjerie. Pentru înot se purta costummarinar cu guler [i man[ete tighelite, cu pantalon pân~ la genunchi, deseori [i cu ciorapi, [i boneta de baie crea]~ cu volan.

P~l~ria lighean [i jobenul, foto de familie

233

ÎN ROMÂNIA , arhitec]ii se str~duiau s~ dezvolte mai departe ,,stilul românesc“, inspirându-se din arta medieval~ [i popular~. Petre Antonescu a început, în 1906, Palatul Ministerului de Construc]ii (azi Prim~ria Capitalei), în 1912 N. Ghika-Bude[ti construia Muzeul de Art~ Popular~ (azi Muzeul ¥~ranului Român), Grigore Cerkez începea Institutul de Arhitectur~ cu aspect de cetate, iar în 1914 Cristofi Cerkez ridica Vila Minovici în stil popular. Regina Elisabeta, doamnele de la Curte [i aristocratele se îmbr~cau la festivit~]i în port de Muscel sau de Arge[, ca [i domni]ele de alt~dat~, dar [i zilnic la conace, încurajând pe ]~rani s~-[i p~streze tradi]iile. Costumul citadin ]inea pasul modei apusene, datorit~ atelierelor de croitorie, p~l~rierilor, modistelor [i cizmarilor de lux, care-[i expuneau cu succes produsele [i la expozi]iile interna]ionale de la Paris sau din România, cum a fost cea din 1906. Ministrul înv~]~mântului, Spiru Haret, a interzis din 1902, printre primii în Europa, purtarea corsetului în [coal~ (B. Fontanel, p. 74). Doamnele arborau prin 1910-1912 p~l~riile mari impodobite cu flori, fructe, pene sau p~s~ri \ntregi a[a cum apar \n jurnalele de mod~ bucure[tene sau \n fotografiile de familie. |n 1914 \naintea izbucnirii Primului R~zboi Mondial Cecilia Cu]escu Storck [i Olga Greceanu au \ntemeiat prima asocia]ie a femeilor „pictore [i sculptore“ din România, \nc~ o dovad~ a existen]ei unui spirit artistic care s-a implicat desigur [i \n crea]ia vestimentar~ a timpului. Copiii erau \mbr~ca]i \n continuare \n costume de marinar, chiar si fetele pân~ la vârsta adolescen]ei.
Cecilia Cu]escu-Storck, 1912 Elegan]~ la b~ile S~rata Monteoru, 1910

234

COSTUMUL ÎN EPOCA PRIMULUI RÅZBOI MONDIAL 1914 – 1918
Præbuøirea prejudecæflilor

„1914 a r~sturnat totul: lumea veche a fost sf~râmat~, comprimat~, îngropat~“ (Le Corbusier). În timpul r~zboiului din 1914 – 1918, s-au impus restric]ii [i economii de materiale, determinând g~sirea unor solu]ii practice în toate domeniile, inclusiv în cel al costumului. Admira]ia tuturor mergea, pe atunci, c~tre
Osta[i români, 1916

eroul militar c~lit de via]a de campanie [i spre sora de caritate, care constituiau idealurile de simplitate [i demnitate uman~ ale epocii. COSTUMUL BÅRBÅTESC Cu diferen]e pe na]ionalit~]i, costumul ofi]erilor era, ca linie, adaptarea celui civil (cu cascheta cilindric~, umerii mici, talia strâns~, pantalonii pe picior), pornind de la ]inuta de ora[ (redingot~) [i adoptând unele elemente ale costumelor de sport (buzunare cu clape, cizme, pelerine etc.). Culorile cele mai frecvente erau albastrul-deschis, albastrul-închis, cenu[iul, brunul. Costumul civil era influen]at de cel militar, adoptând o linie mai simpl~. Trenchcoat-ul (haina de tran[ee) s-a p~strat pân~ azi practic neschimbat, unisex.
C~pitanul Mircea Vasilescu, erou, 1917

COSTUMUL FEMININ ¥inuta de infirmier~ consta din rochie lung~ cu [or] [i basma alb~ tras~ pe frunte. Cel mai mult s-a simplificat îns~ costumul obi[nuit, îmbr~cat de curajoasele surori [i mame, intrate în slujbe în locul celor pleca]i pe front. Pentru prima dat~ în istorie o femeie putea ap~rea pe strad~ f~r~ p~l~rie [i m~nu[i. P~rul era fie strâns în cre[tet, fie tuns scurt, doar tinerele fete mai purtau o coad~ pe spate. La sfâr[itul r~zboiului, ca o mare noutate, p~rul, scurtat, era încre]it ca un tufi[. Ultimul refugiu al fanteziei erau p~l~riile cu flori, pene etc. sau cu pana[ în frunte ca al militarilor. Silueta tindea s~ devin~ tubular~, ve[mintele preferate fiind fusta [i bluza sau costumul taior, care avea s~ se impun~ în deceniile urm~toare.

235

Surori de caritate în 1916 - 1918

Regina Maria în costumul de încoronare, 1922

ROMÂNIA a ie[it din primul r~zboi mondial întregit~. Încoronarea Regelui Ferdinand [i a Reginei Maria la Alba Iulia a amintit Unirea de la 1600, înf~ptuit~ de Mihai Viteazul. N~zuin]a de a proclama, prin imagini, identitatea na]ional~ a României [i perpetuarea unui trecut pre]ios a dus la r~spândirea, în anii urm~tori, a „stilului românesc“ în arhitectur~ [i decora]ie. În coroana [i pe mantia de \ncoronare a Reginei Maria, proiectate de pictorul Costin Petrescu, se reg~sesc podoabele domni]elor de alt~ dat~, devenite prototip pentru parura mireselor cu [iruri de beteal~.

236

Olga Greceanu [i so]ul ei în 1914

În perioada r~zboiului, \mbr~c~mintea citadin~ era extrem de sobr~ [i se purta mult negru, de doliu. În fotografiile de epoc~ doamnele apar cu bluza alb~, cu gulerul r~sfrânt peste jachet~ neagr~ [i cu fusta lung~ pân~ la glezne. Doar unele detalii de croial~ sau p~l~riile cu pana[, amintind c~[tile militare, atest~ faptul c~ România a fost mereu \n pas cu moda european~.

Model din Le Journal des Dames, 1914

237

W. Gropius, ßcoala Bauhaus, 1925, Dessau

A. M. Rodcenco, Salopet~, 1925, U.R.S.S

COSTUMUL ÎNTRE 1920 – 1930
Bæietana în stil cubist

Dup~ primul r~zboi mondial, via]a [i-a reluat cursul, supravie]uitorii dorind s~ tr~iasc~ frenetic, dansând în ritm de jazz. Cadrul artistic • Odat~ cu industrializarea, s-a apreciat frumuse]ea formei simple, determinat~ de func]iune, purificat~ de ornamente inutile.
Mies van der Rohe, scaun Bauhaus din tub de o]el,1927 Vera Muhina [i M. Lamanova, Proiecte de confec]ii, 1925, U.R.S.S. (din E. Thiel, Kunstler und Mode)

Idealul de frumuse]e era opus celui antebelic, potrivit libert~]ilor vie]ii sociale [i adaptat ambian]ei; naturale]ei candide din timpul r~zboiului i-a urmat gustul pentru artificialitate. Ca [i arhitectura sau pictura cubiste sau abstracte, desenul de mod~ descoperea geometria. În Rusia, în primii ani de entuziasm de dup~ Revolu]ie, poe]i ca Maiakovski sau Esenin, cinea[ti ca Eisenstein, arti[ti plastici ca Malevici au visat o art~ [i o imagine uman~ pure, reduse la esen]ial. Tatlin, autorul proiectului monumentului Interna]ionalei a III-a,

K. Malevici, Rochie suprematist~, 1923, Moscova, Muzeul Rus

Începea epoca modernismului. În arhitectur~, betonul armat [i sticla, folosite pentru localul-manifest al [colii Bauhaus (între 1919 – 1933) ca [i pentru „Cetatea radioas~“ a lui Le Corbusier, se pretau la volume geometrice, articulate între ele, ca [i sculpturile sau picturile cubiste sau abstracte experimentate un deceniu mai devreme (de exemplu, Mondrian sau Malevici). Mobilierul nou din stinghii drepte sau ]eav~ metalic~ [i obiectele de interior erau destinate produc]iei industriale, de serie, ieftine.

pleca]i pe front, î[i continuau emanciparea, beneficiind de studii superioare, ca [i b~rba]ii, [i afirmându-se independent ca avocate, medici, aviatoare sau exploratoare. Ele î[i afi[au ostentativ, [i în aspectul exterior, noua libertate, scurtându-[i fusta. Moda, care s-a r~spândit larg, era simpl~ [i practic~, folosind cu prec~dere produc]ia industrial~ de serie. Vârfurile capitaliste c~utau s~ se distan]eze prin lux [i sofisticare, totu[i, datorit~ costuma]iei reduse [i croielilor simple ale
Elegante, 1928, Paris Match, ianuarie 1924 Sonia Delaunay, Proiect de mantou cu contraste simultane, 1922 - 1923

[i-a creat [i cusut singur un costum de lucru cu mai multe dubluri, care puteau fi înlocuite, [i care a fost produs în serie într-o fabric~ din Leningrad. Nadejda Lamanova, care a publicat împreun~ cu sculptori]a Vera Muhina un album de mod~, a condus o larg~ mi[care înnoitoare cu deviza „pentru cine, din ce [i în ce scop se creeaz~ ve[minte?“ Logica cercet~rilor

Robert Delaunay, Tristan Tzara cu [al suprematist, 1923, detaliu

func]ionaliste, în vederea produc]iei de serie mare, i-a preocupat [i pe principalii creatori europeni. Arhitectul Gropius, directorul [colii Bauhaus, a început prin a realiza uniforme pentru studen]i din efecte militare r~mase din r~zboi, c~rora le t~iase gulerul uzat (a[a cum apare îmbr~cat într-o fotografie [i profesorul Johannes Itten). Era la mod~ salopeta. Produc]ia de lux francez~ a reac]ionat prin organizarea la Paris, în 1925, a Expozi]iei de Arte Decorative, numit~, pe scurt, Art Deco. Aceasta a mers împotriva curentului general modernist, func]ionalist [i industrial, expunând unicate pre]ioase create de arti[ti. Pictori]a Sonia Delaunay aplica teoriile so]ului ei, Robert Delaunay, în salonul s~u de mod~, unde îmbr~ca actri]e ca Gloria Svanson. În acei ani, Raoul Dufy câ[tiga mai mult ca designer vestimentar decât ca pictor. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Cele mai revolu]ionare au fost schimb~rile siluetei feminine. Sexul slab încerca, pentru prima dat~ în istoria omenirii, experien]a egalit~]ii în drepturi [i îndatoriri; femeile, dup~ ce în timpul ostilit~]ilor înlocuiser~ în activit~]ile cele mai diferite pe cei

239

Pictural, erau preferate tonurile de bej, gri, brun. Materialele folosite erau u[oare, suple: jerseul, flanelul, crêpe-de-Chine, m~tasea artificial~, ieftin~, lavabil~, u[oar~. Toat~ îmbr~c~mintea pentru dans a unei femei cânt~rea câteva sute de grame. Prin 1927 – 1928 s-a definitivat silueta de „b~ietan~“. Denumirea „La garçonne“ era titlul unui roman publicat în 1922 al scriitorului Victor Marguerite, care a fost exclus din ordinul Legiunii de Onoare din pricina lui. COSTUMUL BÅRBÅTESC B~rba]ii, mai conservatori, s-au mul]umit s~-[i l~rgeasc~ pantalonii – denumi]i [i ei „charleston“. Înf~]i[area sexului tare era, prin compensa]ie, u[or feminizat~. Rudolf Valentino, cu ochii lui umbri]i [i gura mic~, era imitat [i de actorii no[tri. Pe cap, p~rul era lins, pom~dat, iar fa]a pudrat~

Actorii Elvira Godeanu [i V. Valentineanu în filmul „Povara”, 1928

dup~ b~rbierit. Domnii respectabili purtau musta]~ mic~ tip Chaplin sau Hitler. Pe trup, hainele de sear~ erau tradi]ionale: frac, smocking. Cele de zi au evoluat c~tre o ]inut~ mai lejer~ [i sportiv~, jacheta s-a l~rgit cu cute pe spate, [i era purtat~ la pantaloni golf. În picioare, pantofii au luat locul ghetelor, acoperi]i cu ghetre-jambiere, din pâsl~ iarna

Silueta-scândur~, costum, rochie sport, rochie de sear~, / fust~ plisat~, pulover, furou, mantou, / pantofi „charleston”, tunsoare „garçonne”, p~l~rie-castron Costume din Bucure[ti, 1927

rochiilor, care puteau fi lucrate în cas~, diferen]ele sociale erau mai pu]in marcate decât pân~ atunci. Tipul feminin preferat era cel al adolescentei cu corpul b~ie]esc, ca o scândur~, purtând taior (Greta Garbo). Pentru a ob]ine o siluet~ mai supl~, frumoasele zilei fåceau gimnasticå [i se hr~neau cu l~mâie [i o]et. Atributele feminine erau voit mascate: p~rul tuns scurt, pieptul aplatizat prin croiala în fir drept, f~r~ pense, cordonul coborât pe [olduri, pentru a nu marca talia. Sculptural, silueta era geometrizat~, compus~ din fragmente tubulare, cu contururi drepte. 240

Modele din Journal des Ouvrages de Dames, 481 / 1928

sau pânz~ vara. S-au p~strat ca accesorii bastonul [i umbrela. COSTUMUL FEMININ Capul era mic, cu p~rul tuns scurt, drept, la spate b~ie]e[te, uneori cu o cordelu]~ orizontal~ legat~ pe frunte. În saloane, imaginea sportiv~ a b~ietanei era îns~ denaturat~, artificializat~, mai ales prin machiajul „intoxicat“, cu sprâncenele pensate, ochii contura]i cu negru, încerc~na]i, fa]a pudrat~ alb, gura mic[orat~, pictat~ cu ro[u-închis. Elisabeth Arden, Helena Rubinstein, dar mai ales Max Factor (machior la Hollywood) începeau s~ se afirme în industria cosmeticelor. P~l~ria, mic~, îndesat~ strâns, acoperea tot p~rul, uneori [i fruntea, conturând capul ca o bil~. Pe trup, lenjeria se reducea la minimum, o singur~ c~m~[u]~ minuscul~ ]inut~ de bretele sau combinezonul-chilot (prima apari]ie a body-ului de azi) înlocuind numeroasele straturi precedente. Erau preferate rochia-sac sau fusta [i bluza, drepte, f~r~ talie, cu cordon pe [olduri, cu mâneci lungi sau deloc. Se purtau mult jersee [i pulovere tricotate, cu motive cubiste, fuste scurte pân~ peste genunchi plisate drept, acordeon. Pardesiul era larg, f~r~ nasturi, deseori ridicat în fa]~, formând o linie curb~ la spate, cu gulerul l~rgit (tiparul a fost folosit [i la bl~nuri pân~ prin 1930). În picioare, ciorapii erau vizibili, lucio[i, cusu]i cu dung~, cu ajur la glezne, iar pantofii cu toc solid în form~ de mosorel, aveau de obicei baret~. Singurele podoabe erau m~rgelele lungi. ¥igareta, cu port-]igaret foarte lung, ]inut~ dezinvolt între degete, cu unghiile l~cuite, era de rigoare de prin 1925. ßi costumele de baie sau de sport l~sau s~ se 241

Dansul charleston, din Ch. Seeling, Fashion

Benito, Coperta revistei Vogue, mai 1926

vad~ trupul, pierzându-[i mânecile [i volanele în favoarea maiourilor decoltate ale marinarilor [i a short-ului. Îmbr~c~mintea devenea „dezbr~c~minte“ (cum se exprima un protest intitulat „Perversiunile modei de azi“, semnat A. Valentina, Dr. G. D. Ion~[escu). Dansurile la mod~, ca charleston-ul, puneau în lumin~ marea noutate: gambele la vedere, prin mi[c~rile din genunchi [i glezne. Seara, rochiile scurte aveau fusta din [aluri cu col]uri de diferite lungimi sau erau completate la tiv cu volane de bie sau franjuri care s~ltau în ritmul zvâcnit, odat~ cu [iragurile de m~rgele lungi atârnate la gât, iar pantofii erau închi[i cu barete cu nasturi, ca s~ nu sar~ din picioare. Datorit~ radio-ului, muzica de jazz se r~spândea cu iu]eal~ din barurile Americii în cele europene, în care se dansa frenetic toat~ noaptea. Când, în 1927, aviatorul Lindbergh a traversat prima dat~ Atlanticul, aterizând în Fran]a, americanii au botezat un dans „Lindy-Hop“.

242

Costume de baie, 1928, foto de familie

Odat~ cucerit, confortul hainelor anilor ’20 s-a p~strat de-a lungul secolului pân~ azi, multe modele fiind reluate de atunci f~r~ a p~rea demodate. Coco Chanel [i-a compus stilul personal în aceast~ epoc~, devenind celebr~ mai ales prin taioarele ei clasice, drepte [i comode, din ]es~turi suple, ca jerseul, care pot [i vor putea fi îmbr~cate oricând.

Grigore Cerchez, ßcoala de arhitectur~, 1912-1927

Coco Chanel, Ansamblu, cca.1927, col. Kyoto, Costume Institute

Aviatoarea Smaranda Br~escu în anii ‘20

ÎN ROMÂNIA, în contrast cu modernismul cubist interna]ional, nevoia afirmårii identitå]ii statului întregit a dus la dezvoltarea stilului neoromânesc. Arti[tii s-au inspirat din monumentele medievale [i din frescele bisericilor, adaptându-[i crea]iile vie]ii moderne (în pictur~ Pallady, Tonitza, ßirato, Olga Greceanu, Sabin Popp; în arhitectur~ Grigore Cerchez etc.) Ornamentele geometrice împletite din arta feudal~ se reg~sesc la capitelurile coloanelor unor edificii publice [i ale multor vile, pentru care autoriza]ia de construire se d~dea cu obliga]ia de a se înscrie în acest stil. Mobilierul din lemn cioplit lua, de asemenea, ca model jil]urile domnitorilor, ca [i crest~turile populare. În 1915, arhitectul Grigore Cerkez crease în stil neoromânesc sufrageria de la palatul regal Cotroceni. În costum fotografiile [i filmele au înregistrat circula]ia fireasc~ a modei europene, ca un fenomen similar vaselor comunicante. ßi la noi, multe femei s-au afirmat în profesii variate, de la doctori]e sau avocate, la aviatoare, ca celebra Smaranda Br~escu, la actri]e, ca Marioara Voiculescu, pictori]e, ca Olga Greceanu sau Cecilia Cu]escu-Storck, sculptori]e, ca Mili]a Petra[cu etc. Marta Bibescu purta în avion, costume Chanel.
Rochie cu floricele capsate, Muzeul Municipiului Bucure[ti

244

Zgârie-nori la New York

Cadrul artistic • Dictaturile, care se doreau eterne, au impus în arhitectur~ stiluri atemporale, neoclasice, strivitoare prin supradimensionare, cu mici diferen]e na]ionale. În restul lumii se ridicau blocuri luxoase, cum

mai exist~ multe [i în Bucure[ti. Dintre curentele artistice ini]iate în deceniile precedente a înflorit îndeosebi suprarealismul, eliberând fantezia izvorât~ din subcon[tient Dali a creat bijuterii stranii. Revistele de mod~ ale vremii, ca „Vogue”, aveau coperte create de arti[ti ca Raoul Dufy, Giorgio de Chirico sau Salvador Dali [i erau ilustrate cu fotografii executate de Man Ray, Cecil Beaton etc.

MODA ANILOR ’30 (1930 – 1940)
Paris sau Hollywood?

Costume sport, din Femina, martie 1935

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Perioada interbelic~ a fost zguduit~ de marea criz~ economic~ mondial~ din anii 1929 - 1933, care a trimis în [omaj în primul rând femeile. Deceniul urm~tor a fost marcat de dictaturile instaurate în Germania de Hitler, în Italia de Mussolini, în URSS de Stalin, apoi de r~zboiul civil din Spania, iar în ultimul an a izbucnit al doilea r~zboi mondial.

Henry Dreifuss, Telefon, 1937

245

P~l~rie din anii ‘30, din Marie Claire

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI În statele totalitare apartenen]a politic~ era declarat~ prin culoarea c~m~[ii (brun~ - nazist~, neagr~ - fascist~ etc.). Tineretul era înregimentat în organiza]ii, dup~ modelul celei interna]ionale

Marlene Dietrich cu sprâncene de femeie fatal~, 1937

precedente, a cerceta[ilor, dar cu scopuri politice militante (la noi era str~jeria). Nazi[tii au luat m~surile cele mai aspre împotriva manifest~rilor personale în art~ (prigonind pictori precum Klee sau Kandinski), dar [i în imaginea vestimentar~. Via]a femeii trebuia s~ se rezume la cei trei K (Kirche – biserica, Kinder – copiii [i Küche – buc~t~ria), iar rujul de buze a fost interzis în 1933. Înl~turate din slujbe, pierzându-[i unele din libert~]ile cucerite, reprezentantele „sexului slab“, cum se spunea pe atunci, au recurs la arma lor secret~ dintotdeauna: seduc]ia. Ele [i-au lungit din nou fustele, [i-au strâns talia [i [i-au ondulat p~rul. Dup~ formele drepte [i uscate ale modei anilor ‘20 era redescoperit~, cu pl~cere, unduirea curbelor. P~rul buclat pân~ la umeri, pelerinele rotunde de prin 1931, borurile savant drapate de prin 1934 – ’35, fustele învoalte pe jupon de dantel~ de prin 1938, mul]imea florilor au adus un proasp~t suflu romantic. Al~turi de noile solu]ii practice [i frumoase, de detaliile îndr~zne]e [i învior~toare întâlnim îns~ în revistele de mod~ sau în reportajele vremii o agresiv~ ostenta]ie, o etalare a luxului. Interesele industria[ilor de a-[i vinde marfa se întâlneau cu dorin]ele aristocra]iei banului de a se distinge de vulg. În saloanele de mod~ ale Parisului se încerca o revenire c~tre idealul de frumuse]e de dinaintea primului r~zboi mondial, prin ve[minte complicate [i incomode, cu fuste lungi [i largi, cerând o mare cantitate de material, multe cus~turi [i broderii. Reg~sim ecoul acestora [i în poezia lui Topârceanu (Balada unei stele mici): ¥ii minte ce fior str~in Trecu atunci din constela]ii, Prin bluza ta de crêpe-de-Chine Cu aplica]ii?

P~l~rie-paravan din anii ‘30, din Marie Claire

Idealul uman Datorit~ dezvolt~rii filmului sonor din 1927, vedetele Hoollywoodului, ca Greta Garbo, au devenit modele de frumuse]e imitate pe scar~ larg~ [i au fost cunoscu]i cânt~re]i ca Louis Armstrong sau dansatori ca Fred Astaire [i Ginger Rogers (care [i-a desenat singur~ multe costume).

Lisa Sciaparelli, P~l~ria-pantof, dup~ o idee de Dali, anii ‘30

COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul era tuns simplu, uneori cu c~rare într-o parte. P~l~ria din fetru moale, cu panglica lat~ era obligatorie toat~ ziua. P~l~ria elegant~ era „Eden“, dup~ numele unui premier englez, o borsalin~ de form~ obi[nuit~, dar de t~ria melonului. Pe trup. Costumul b~rb~tesc a devenit mai comod, mai pu]in apretat, ziua mai deschis la culoare, gri, bej. Cel bleumarin, cu dungi, era închis la unul sau la dou~ rânduri de nasturi, avea talia marcat~, pantalonii largi cu man[et~, c~ma[a alb~. (Gangsterii il purtau cu c~ma[~ neagr~ [i cravat~ alb~). Cravata în dungi, destul de lat~, sau papionul colorat, cu pic~]ele sau alte motive imprimate, formau singurul accent de fantezie permis „sexului tare“. Fracul [i smokingul au r~mas doar seara cu pantofi de lac. Diploma]ii p~strau jacheta brodat~ [i bicornul cu cocard~ [i pana de stru]. Floarea la butonier~ era elementul cel mai poetic al costumului. Lenjeria s-a scurtat, ciorapii erau prin[i de jartiere sub genunchi disgra]ioase.
Mae West în „marea rochie alb~” din anii ‘30

Pentru sport – golf, biciclet~ etc. – se purtau pantaloni trei sferturi, bufan]i, bluze cu mâneci scurte [i fular colorat la gât, pulovere [i mocasini (loafers). ¥~rile anglo-saxone preferau ca ]inut~ relaxat~ jacheta bleumarin cu pantaloni de flanel~ gri. Modelul modei era prin]ul de Wales, (abdicat Eduard al VIII-lea). COSTUMUL FEMININ Machiajul era vizibil. Sprâncenele erau sub]iri, pensate [i redesenate cu creionul dermatograf ca linii drepte, urcând oblic spre tâmple, mefistofelice, sugerând privirea cu coada ochiului. Datorit~ lor, Marlene Dietrich a încarnat, în acei ani, tipul femeii fatale, care atrage [i respinge în acela[i timp. În 1932 au aparut, în SUA, genele false. Pe cap, p~rul era lung pân~ la umeri, buclat cu fierul sau pus pe bigudiuri, r~spândindu-se [i tehnica ondula]iilor permanente. Se purta p~rul decolorat platinat, lansat de actri]a Jean Harlow. Cele mai sofisticate erau îns~ p~l~riile, mici, a[ezate pe un ochi, total nefunc]ionale, ca un simbol al fanteziei cu care o femeie putea s~ par~ în fiecare zi o alta, dup~ idealul lui Verlaine (în poezia Mon rêve familier). Împodobite cu panglici, pene, flori, voalete, p~l~riile erau adev~rate opere de art~ ale modistelor, care î[i isc~leau crea]iile pe etichetele prinse în interior. Sub influen]a lui Dali, Lisa Sciaparelli a creat p~l~rii suprarealiste în form~ de pantof cu toc, de cotlet, etc. Cea mai modest~ func]ionar~ î[i cump~ra cel pu]in trei p~l~rii pe sezon. Pe trup, talia rochiei a revenit la locul firesc, marcat~, sus]inut~ de corsetul din fire elastice, denumit „scandal“. Fusta s-a l~rgit gradat prin clini, s-a lungit – prin 1932, apoi s-a scurtat gradat, în 1939, l~sând s~ se vad~ juponul din lenjerie. Se foloseau croieli dificile, bieuri, drapaje care se mulau pe corp, cum erau cele

Tango cu rochie brodat~ pe spate, Bucure[ti

create de Madeleine Vionnet. A reap~rut rochia de sear~ lung~ pân~ la p~mânt, strâns~ pe [olduri, cu l~rgimea de la genunchi în jos dat~ de clini – în form~ de lalea (Mae West). Erau la mod~ tangoul [i fox-trot-ul, care se dansau perechi, l~sând s~ se vad~ spatele rochiei, cu decolteu adânc sau ornat cu broderii. Mantoul era din materiale somptuoase sau din bl~nuri scumpe (vulpi argintii sau albastre, astrahan, nurc~ etc.), care constituiau o investi]ie. Capa (pelerina scurt~) din vulpi albe marca elegan]a suprem~. Vulpea cu cap, labe [i coad~ se purta pe um~r la orice or~. Al~turi de bijuteriile veritabile din aur masiv, cu pietre pre]ioase, perle etc. î[i g~seau loc [i cele „fantezi“, din sticl~ sau plastic. 247

Înc~l]~mintea era cu toc înalt în forme preten]ioase, complicate. Gen]ile plic din piele de [arpe, rechin etc. aveau variate închideri metalice. Se purtau m~nu[i de diminea]~ [i pân~ seara, din piele sau cro[etate. Doar pentru mers la plaj~ sau la dans seara la casino, pe malul m~rii, doamnele îmbr~cau pantaloni lungi [i largi din jerse – o mare noutate. Costumele de sport au devenit func]ionale, s-a generalizat purtarea costumului de baie, a [ortului etc., ca [i a ochelarilor de soare. Solu]iile cele mai practice erau [i în aceast~ epoc~ lansate de Coco Chanel. „La petite robe noire“, din 1926, a fost comparat~ cu automobilele Ford, care erau la fel de negre. Ea corespundea perfect nevoilor vremii de economie, dar [i de cochet~rie. Era purtat~ de diminea]a [i pân~ seara, putând varia la infinit prin schimbarea accesoriilor, a gulerelor, jabourilor, e[arfelor sau bijuteriilor care o împodobeau, [i mai ales a p~l~riilor.

Silueta de lalea, rochii de sear~, de strad~, primii pantaloni de plajå

Coco Chanel în „mica rochie neagr~”, lansat~ de ea în anii ‘30, foto de Man Ray

248

Bucure[ti, Calea Victoriei în anii ‘30

ROMÂNIA interbelic~ era prosper~ atât economic, cât [i cultural. În pictur~ se afirma [coala na]ional~, cu tr~s~turi distincte, avându-i în frunte pe Pallady [i pe Petra[cu, paralel cu modernismul interna]ional ilustrat de Victor Brauner, Marcel Iancu, Maxy. Campania de monumente ale eroilor se încheia în ace[ti ani cu Statuia Aviatorilor (de L. Kotzebue [i I. Fekete), culminând cu ansamblul de la TârguJiu, de Brâncu[i. Sculptori]a Irina Codreanu, eleva acestuia, povestea cum maestrul, dup~ ce î[i cump~ra un costum „din cea mai bun~ stof~ [i cu cea mai îngrijit~ cup~“ îl descosea [i îl ref~cea în întregime cu mâna lui, declarând: „L-am f~cut a[a cum îmi place mie“ (Interviu de Horia Hor[ia, „ARTA” 1-2,1977)
Raoul Tabacu, Pantofi, po[et~ [i cordon expu[i la New York în 1939

Costume de strad~ în anii ‘30, din Marie Claire

249

Adolf Hitler [i ofi]eri germani

COSTUMUL ÎN EPOCA CELUI DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL (1939 – 1945)
Întrecerea pe toate fronturile

Nevoia a urgentat cercet~rile [tiin]ifice necesare înarm~rii [i au fost create nu numai instrumente de distrugere, dar [i multe noi

materiale sintetice, care vor servi în perioada postbelic~. Restric]iile obligau la o ]inut~ decent~ [i potrivit~ circula]iei cu tramvaiul sau cu bicicleta [i refugierii în ad~posturile antiaeriene. Majoritatea fabricilor lucrau pentru armat~, ]es~turile [i piel~ria nu mai ajungeau pentru civili, care foloseau înlocuitori ieftini. Idealul uman În anii grei de lupt~ cu armele, dar mai ales în spatele frontului – cum a fost rezisten]a francez~ – s-a impus un nou ideal uman, al eroului gata de sacrificiu pentru cauza ]~rii sale, ca Humphrey Bogart în filmul „Casablanca“, turnat în 1943. Figura lui cu tr~s~turi prelungi amintea, de altfel, de romanticii Chateaubriand sau Lamartine. P~l~ria de fetru, tras~ pe ochi, [i fulgarinul bej, cu gulerul ridicat au r~mas în to]i ace[ti ani ]inuta preferat~ a tuturor b~rba]ilor. Femeile î[i reg~seau, la rândul lor, temerile pe chipul expresiv al eroinei întrupate de Ingrid Bergman, puternic~, dar sensibil~, natural~, nesofisticat~. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Regimurile totalitare ale Germaniei [i Rusiei sovietice ac]ionau dictatorial [i asupra modei: Uniunea Sovietic~ impunea austeritatea proletar~ ([apca sau basmaua [i pufoaica), opunând-o zgomotos luxului capitalismului. Efectul asupra modei a fost de limitare a fanteziei, de severitate puritan~ [i respectabilitate. Exacerbarea na]ionalismului de c~tre nazi[ti se exprima [i prin adoptarea în costumul citadin a portului popular (tirolez etc). Prototipul frumuse]ii fiind eroul militar, costumul era dominat de linia masculin~, de o

Humphrey Bogart \n anii ‘40

rigoare exagerat~, cu umerii l~]i]i [i în~l]a]i de v~tuiri formând unghiuri drepte, cu contur net, influen]ând [i moda feminin~. COSTUMUL BÅRBÅTESC Costumul militar, cu diferen]ele inerente ]~rilor, armelor [i gradelor, era în general practic, sportiv (mai ales în avia]ie sau marin~). S-a impus necesitatea camuflajului în timpul bombardamentelor aeriene, prin ]es~turi cu pete de verde, brun, kaki, imitând cameleonul. Multe piese utilizate pentru uniformele militare, T-shirturi, sacouri [i canadiene cu fermoare [i buzunare, [i-au g~sit aplica]ia [i în ]inuta civil~, în materiale [i croial~. Costumul civil era cel de lucru sau sport, de dinainte de r~zboi, purtat f~r~ a se respecta eticheta anterioar~ (pantalonul [i puloverul sau costumul de schi fiind folosite ca haine de ora[). Pe cap, bascul înlocuia, în mare m~sur~, p~l~ria.

Osta[i sovietici

Taioare cu pernu]e la umeri, 1940

Pe trup, vesta era deseori suplinit~ de pulover. S-au precizat atunci unele m~suri dictate de economie: haina trebuia s~ fie croit~ pe talie, f~r~ falduri, f~r~ buzunare t~iate sau butoniere (pentru a permite întoarcerea stofei), pantalonii f~r~ man[et~, cu l~rgimea maxim~ de 22 de centimetri, pantofii cu talp~ de lemn sau cauciuc. B~ie]ilor sub 15 ani le erau interzi[i pantalonii lungi. Prin 1942 a avut loc o reac]ie împotriva risipei afi[ate de îmbog~]i]ii de r~zboi, care arborau haine lungi [i largi, cu multe buzunare, ca [i pantaloni cu man[ete late [i pantofi cu mai multe rânduri de talp~ (erau cunoscu]i la noi sub numele de „malagambi[ti“, de la numele [efului unei orchestre de muzic~ u[oar~, Sergiu Malagamba).

Modele de combina]ii, din Marie Claire, 1941

tem~ a revistelor de mod~. ¥inuta era înveselit~ de mici detalii ingenioase (tricotaje cu modele etc.). Rochia de sear~ era înlocuit~, la nevoie, de o fust~ lung~ cu bluz~. Pernele de la umeri, prinse cu capse, modelând umeri drepti cazoni, erau adoptate nu numai pentru jachete, ci [i pentru bluzele din m~tase. (Filmele anilor ’40 pot fi u[or datate dup~ forma umerilor). În picioare, ciorapii erau uneori imita]i prin machiaj (cu cafea din cicoare [i cu dunga desenat~ cu dermatograful), iar pantofii aveau talpa din lemn, plut~ sau sfoar~. Pentru înot s-a impus costumul de baie din dou~ piese, numit „bikini“, dup~ numele atolului unde au avut loc experien]ele nucleare. În Fran]a, o form~ a rezisten]ei a fost men]inerea caselor de mod~, care aveau cump~r~tori mai ales din ]~rile neutre. Sunt revelatoare numele parfumurilor lansate în acei ani: „Attente” sau „Malgré tout”.
Cus~tura ciorapilor imitat~ cu creionul

Economia [i risipa în costumul b~rb~tesc, 1941

COSTUMUL FEMININ Femeile angajate în serviciile auxiliare ale armatei purtau uniforme cu umeri drep]i pentru epole]i [i grade [i [i-au remodelat silueta [i în via]a civil~. Pe cap, p~rul era lung, ondulat în cas~ cu bigudiuri sau strâns în coc, fiind singura podoab~ ieftin~, iar p~l~ria era înlocuit~ de turbanul înf~[urat dintr-un [al sau de p~l~ria în form~ de turban. Machiajul femeilor era socotit important pentru ridicarea moralului (ca [i tutunul pentru b~rba]i), având efect [i asupra celor din jur. Pe trup, rochia era scurt~ [i strâmt~, din motive de economie, deseori combinat~ din dou~ materiale diferite sau din dou~ rochii ie[ite din uz. „S~ faci ceva nou din vechi“ era principala 252

ÎN ROMÂNIA, în al doilea r~zboi mondial (din 1941 pân~ în 1945), bombardamentele [i lipsurile materiale, refugierea multor or~[eni la ]ar~ au redus îmbr~c~mintea la stricta necesitate. Femeile tricotau pulovere [i ciorapi pentru cei de pe front sau de acas~, înnodau plase cu care se acoperea p~rul necoafat sau combinau din dou~ rochii vechi una nou~. Culmea elegan]ei o constituiau bluzele [i rochiile de mireas~ din m~tase natural~ alb~ recuperat~ din para[utele americane abandonate pe câmp. Dup~ 23 august 1944, în România, ca în tot estul Europei, suprema]ia URSS a impus la conducere o minoritate obedient~. Efectul asupra întregii ambian]e a vie]ii a fost de uniformizare, prin coborârea nivelului de trai la limita s~r~ciei proletariatului. „Lupta de clas~“ se exprima [i prin reprimarea oric~rei elegan]e (socotite un apanaj al burghezo-mo[ierimii) sau

fantezii vestimentare (semnalând o ie[ire din rând). Hainele de blan~ ale „fo[tilor“ erau t~iate pe la spate, în tramvaie. P~l~ria, considerat~ suspect~, a fost înlocuit~ de [apca [i basmaua înnodat~ sub b~rbie, simboluri ale originii s~n~toase, [i care au fost purtate ca o masc~ [i de c~tre „burghezi“ sau „chiaburi“. Ca [i odinioar~ în vremea Revolu]iei Franceze, [i acum singurul mod de salvare a fost retragerea în anonimat, prin ve[minte ponosite. În noua Republic~ Popular~ Român~, strada oferea o priveli[te cenu[ie, trist~, f~r~ nici o pat~ de culoare vie ([i umbrelele erau toate negre). Moda apusean~ nu a mai str~b~tut o vreme „cortina de fier“ decât ca vagi ecouri ale unei alte lumi.

Pantofi cu talpa de lemn sau plut~

F. L. Wright, Muzeul Guggenheim, 1955 - 1959, New York

COSTUMUL ÎNTRE ‘50 – ‘60
New look øi Rock’n Roll

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Dup~ încheierea p~cii, schimbarea st~rii de spirit s-a manifestat, pe plan vizual, printr-un val de ging~[ie. S-au n~scut mul]i copii, fenomen denumit în SUA baby boom. La fel cum dup~ epopeea napoleonian~, desf~[urat~ într-un decor sever, „empire”, urmase romantismul, [i la jum~tatea secolului al XX-lea, dup~ cel de-al doilea r~zboi mondial

Charles [i Ray Eames, Fotoliu, 1948, amintind sculpturile lui Henry Moore

fantezia [i poezia au exprimat revenirea la o via]~ normal~. Euforia construirii unei lumi a progresului [i a democra]iei, dup~ modelul Statelor Unite ale Americii, a cuprins Europa apusean~, pe când în r~s~ritul ei modelul sovietic era impus ]~rilor satelite, socialiste. Cadrul artistic Arhitectura, ca [i întreg mediul vie]ii au beneficiat de noile cuceriri ale [tiin]ei [i tehnicii, ca de exemplu de materialele sintetice, a c~ror cercetare înaintase în anii r~zboiului. Folosirea unor noi structuri, pretensionate, sus]inute de cabluri, din pl~ci turnate, au permis construirea unor edificii cu aspect insolit, de organism viu, cu forme curbe, ondulate, volume u[oare, aeriene. Capela Ronchamp (1950 - ‘54), de arhitectul Le Corbusier, cu acoperi[ul ca o barc~, pare modelat~ cu mâna, Muzeul Guggenheim din New York (1955 – ’59), de F. L. Wright, se înal]~ în spiral~ ca o cochilie de melc etc. Statele Unite ale Americii concurau Parisul prin „arta gestual~“ (action painting de J. Pollock), dar mai ales prin designerii s~i, (ca Raymond Loewy), care au creat „visul american“. Obiectele ambientale, reproductibile industrial, mobilele din plastic turnat, colorat, panourile din sticl~ alc~tuiau decorul fix, pe când automobilele cu forme aerodinamice înviorau aspectul str~zilor. Prima floare cu care a început prim~vara modei ren~scute a fost „New Look“. În 1947, impulsul pornit din Statele Unite [i ajuns în mediul rafinat al Parisului [i-a g~sit expresia cea mai deplin~ în silueta denumit~ ini]ial „corole“, lansat~ de casa de mod~ Dior. Ea întrupa dorin]a nostalgic~ de a reînvia femeia ginga[~

de alt~dat~, gra]ioas~, cu umeri mici, talia fin~, bustul mulat, fusta învoalt~. Moda sânilor mari a fost explicat~ prin amintirea consolatoare a pieptului matern. Idealul uman Întruparea „sex-appeal-ului“ american era actri]a Marilyn Monroe, cu rotunjimi de p~pu[~, talie fin~, cu un aer u[or ireal, dat de tenul luminos, p~rul blond oxigenat, ondulat larg, ca [i de rochiile vaporoase [i de bl~nurile albe cu fir lung. Anglia, patria modei masculine, lansa costumul neoedwardian, retro Teddy Boy cu silueta sub]ire, pardesiu, melon [i umbrel~. Modelele masculine erau oferite de actori de cinema ca americanul James Dean, mult mai tân~r decât starurile admirate de genera]ia p~rin]ilor, [i care purta frizura cu o me[~ rebel~ pe frunte. Tineretul american ap~rea în filme ducând o via]~ trepidant~, dansând acrobatic dup~ muzica nou~, rock’n roll, plin~ de nerv. Elvis Presley era idolul adolescen]ilor care goneau cu

Dansul Rock’n roll

s-a desf~[urat ceremonia încoron~rii reginei Elisabeta a II-a (toaletele erau create de englezul Norman Hartnell, iar p~l~riile de pariziana Claude Saint Cyr). Rochia de mireas~ era visul tuturor fetelor [i constituia finalul apoteotic al prezent~rilor de mod~. Sculptural, dominau contururile curbe. Christian Dior, declara: „Avem în urma noastr~ un trecut de r~zboi, de uniforme, de femei cu umeri la]i de boxeri. Am desenat femei ca ni[te flori, cu umerii u[or c~zu]i, bustul rotunjit, talia sub]ire ca trestia [i cu fuste învoalte ca petalele“. Pictural, erau preferate nuan]ele dulci de floare, roz, mov etc. Materialele cele mai la mod~ erau sintetice, ca nailonul, u[or, ne[ifonabil, ieftin. COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, p~rul era tapat [i apretat. Pe trup, jacheta era larg~, cu umeri v~tui]i, dar strâns~ pe [olduri, cu gulerul [i reverele înguste, ca [i gulerul c~m~[ii, cravata sub]ire. Pantalonii erau îngu[ti la glezne, înc~l]~mintea u[oar~. Doar londonezii [i-au mai p~strat melonul, pardesiul cu guler de catifea [i umbrela tradi]ionale. Echivalentul masculin al femeii New Look era la Londra tân~rul neo-edwardian poreclit [i Teddy Boy, cu aspect la fel de retro [i de fragil, dat de haina cambrat~ pe talie, pantalonii strâm]i, c~ma[a alb~, impecabil~ [i cravata ca o fund~ din panglic~ îngust~. COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul era tapat, umflat pe cre[tet ca un balon [i apretat cu fixativ (în lips~ [i cu bere sau sirop), în~l]at în forma unui stup de albine, punând în valoare gâtul sub]ire [i prelungind silueta, în acord cu pantofii ascu]i]i. Fetele mici [i sportivele î[i legau p~rul lung în vârful capului

Costum feminin [i masculin din anii ‘50

spre spate, în coad~ de cal (care, ca s~ stea dreapt~, era c~lcat~ cu fierul electric). Machiajul crea o expresie ingenu~, mirat~, cu sprâncene naturale groase, arcuite, ridicate, ochii sublinia]i cu dermatograf, coda]i la tâmple, buze c~rnoase, de copil, vopsite cu roz.

Coafura tapat~ „stup de albine”, din Dylan Jones, Haircults

Christian Dior, model New Look,1947, Paris

motocicletele, îmbr~ca]i cu haine de piele b~tute cu ]inte, [i cu ochelari negri, [i care se piept~nau ca el, cu mo] [i cu favori]i. Creatorii de mod~ î[i p~strau suprema]ia lans~rii în fiecare sezon a unor nout~]i, difuzate de revistele de mod~ [i urmate întocmai de lumea elegant~. La Paris, Christian Dior a f~cut senza]ie cu o rochie de dup~-amiaz~ pentru care a folosit 200 de metri de faille. În S.U.A., Charles James domina moda american~. Tradi]ia costumului de ceremonie era continuat~ de Curtea Angliei, care a fost în aten]ia lumii întregi în 1953 când 254

Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii, la încoronare în 1953

P~l~riile cu calot~ adânc~ (s~ încap~ p~rul), au evoluat de la formele mari, cu pene, la cele mici, bibi, acoperind eventual doar cre[tetul [i urechile (ca receptoarele telefonistelor). Pe trup. Silueta de balerin~ era subliniat~ de talia sub]ire (strâns~ la nevoie cu corset), în contrast cu fusta „cloche”, lung~ pân~ la jum~tatea gambei, croit~ de bie sau ca un cerc, eventual plisat~ în raze, „soleil“, [i sus]inut~ de jupoane apretate, cu dantel~ de nailon, ieftin~, iar mânecile rochiei erau trei sferturi, ca în secolul al XVIII-lea. Pentru sear~, corsajul ajustat pe sutien rigid („balconnet“), cu sârme, permitea dezvelirea complet~ a umerilor – f~r~ bretele – la rochiile lungi, ca [i la cele scurte, de coctail. Mantourile, lungi cât rochia, aveau aceea[i linie. În picioare , pantofii aveau vârf ascu]it, pentru mers pe strad~ balerini f~r~ toc, dar pentru ocazii „escarpins“ cu toc cui, iar pentru sear~ chiar din m~tase brodat~, amintind înc~l]~mintea marchizelor din epoca rococo-ului. Ca accesorii obligatorii, m~nu[ile lungi din piele, albe sau colorate, [i gen]ile mici, plic pentru ziua sau din perle pentru seara, completau ]inuta conformist~ [i destul de artificial~. Ciorapii de nailon erau fini, elastici [i mult mai rezisten]i. În acela[i timp îns~ cerin]ele vie]ii practice impuneau [i ve[minte mai largi [i mai confortabile. Chiar Christian Dior, care a murit în 1957, a încercat noi siluete, denumite H (1954), apoi A (1955) sau trapez [i chiar rochia-sac. Aceast~ tendin]~ explic~ [i succesul în epoc~ al taiorului Chanel. Gabrielle-Coco Chanel trecuse în 1954 de 70 de ani, [i experien]a ei îndelungat~ 255

înfloritoare, în Statele Unite ale Americii. Dup~ „genera]ia pierdut~“, a celor c~zu]i în r~zboi, (care însemnase [i Auschwitz, [i bomba atomic~), cea urm~toare, a tinerilor, nu s-a mai putut adapta în totalitate ritmului constructiv [i orizontului prozaic, materialist al adul]ilor conservatori, conformi[ti, puritani. O serie de tineri s-au r~zvr~tit, alegând via]a boem~ în locul familiei, drogul în locul muncii regulate, pl~cerea efemer~ (cu muzica blues be-bop etc.), tr~irea intens~ a prezentului (în concep]ia zen) în locul proiect~rii unui viitor incert. Ei au preferat „momentul“, ini]iind o „contracultur~“. Au fost numi]i beat, de la cuvântul care însemna „extenuat“, dar a fost pe urm~ asimilat cu beatus, în latin~ „fericit“ (de c~tre scriitorul Jack Kerouac în On the road, 1957). Dup~ lansarea satelitului sovietic
Brigitte Bardot în rochia de Jacques Esterel, la prima c~s~torie Marilyn Monroe în 1955

a f~cut-o s~ lanseze cu un nou succes complet-ul ei nedemodabil, taiorul din lenaj lejer, bleumarin, alb sau pepit, bordisit cu [iret de culoare contrastant~, cu nasturi metalici, fusta dreapt~ pân~ sub genunchi, bluza din acela[i material cu dublura jachetei. Tot ea a lansat [i pantofii cu botul [i c~lcâiul mai întunecate, care fac piciorul s~ par~ mai mic. În acest deceniu, fabricile de îmbr~c~minte de gata [i-au sporit produc]ia de confec]ii, denumite în America ready to wear, în Fran]a pret-à-porter. Costumele de sport au evoluat [i ele c~tre forme mai comode, tinzând c~tre figuri geometrice regulate. În perioada de dup~ r~zboi, s-a manifestat [i o form~ de opozi]ie împotriva societ~]ii de consum, tocmai acolo unde a fost mai 256

„Sputnik“, în 1957, au fost numi]i [i „Beatniks“. Evitând ]inuta corect~ a omului de afaceri (în costum cenu[iu [i geanta diplomat), beatniks purtau mai ales ve[minte uzate, negre, ochelari negri, berete. În artele plastice aveau loc scurtele spectacoleaccident denumite „happening“, cum erau cele create de Oldenburg, constând mai ales din distrugeri.

Coco Chanel în taiorul ei clasic din anii ‘5o

Tony Curtis, piept~nat cu creast~, ca [i Elvis Presley

ÎN ROMÂNIA întreg deceniul, ca [i prima
jum~tate a celui urm~tor, avea s~ fie numit „epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej“, care devenise secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist, din 1948. Prin na]ionalizarea industriei [i a locuin]elor [i prin colectivizarea agriculturii, nivelul de trai

Model din Jurnalul Modei, Bucure[ti, 17 /1960

sc~zuse atât în ora[e, cât [i la sate, gospodarii mai r~s~ri]i erau muta]i în B~r~gan, iar intelectualii umpluser~ închisorile. Dup~ moartea lui Stalin, în 1953, au avut loc unele tentative de eliberare – ca revolu]ia din Ungaria din 1956 – ceea ce a în~sprit presiunile URSS asupra ]~rilor satelite. ßi în ]ara noastr~, modelul sovietic era considerat de oficialit~]i ]inta aspira]iilor pe toate planurile, iar documentarea era asigurat~ de consilieri ru[i. „Casa Scânteii“, construit~ între 1950 – 1955 de un colectiv condus de arhitectul Horia Maicu, imita turnurile Kremlinului, alc~tuind o emblem~ a epocii. „Dictatura proletariatului“ [i „lupta de clas~“, lozincile regimului totalitar, justificau glorificarea populist~ a muncitorului-robot, care avea condi]ii de trai minime, pe când conduc~torii politici tr~iau bine într-un cerc închis, secret. Pe cartelele pentru pâine sau ulei, popula]ia dobândea [i dreptul de a cump~ra o cantitate limitat~ de ]es~turi sau confec]ii, „pe puncte“, cum erau lodenele de stof~ proast~, cenu[ie, cazone, pentru care se f~cea coad~, sau c~m~[ile gri „antijeg“. Strada ar~ta jalnic atât din cauza tonurilor sumbre ale ve[mintelor s~r~c~cioase, cât mai ales datorit~ expresiilor posomorâte ale trec~torilor, am~râ]i [i suspicio[i. ßapca [i basmaua alc~tuiau însemnele uniformei civile, necesare pentru supravie]uire. Pe la jum~tatea deceniului, conducerea de partid a luat unele m~suri pentru machierea imaginii României pentru str~in~tate. Gheorghe Gheorghiu-Dej, întors în 1955 dintr-o vizit~ în Statele Unite, fiind întâmpinat la aeroport de femei legate la cap cu basmale, a dispus înfiin]area primului jurnal de mod~ postbelic. (Din memoriile Victoriei Caragea, directoarea revistei.)

H. Maicu [i colectiv, Casa Scânteii, Bucure[ti, 1951 - 1955

În paginile revistei î[i prezentau produsele întreprinderi ca Fabrica de confec]ii „Gh. Gheorghiu-Dej“, „Tricotajul Ro[u“, Fabrica de p~l~rii Timi[oara, Fabricile de m~nu[i „Bernath Andrei“ sau „Petöffi Sandor“. ¥~rile socialiste puteau face schimburi de experien]~ prin congrese interna]ionale – limitate la blocul estic. Moda apusean~ era preluat~ cu discre]ie, tradus~ în materiale ieftine pentru uzul zilnic al popula]iei muncitoare, ignorând fantezia individual~. În revista de mod~ abundau, astfel, costumele din dou~ piese, cu jacheta larg~, scurt~, mascând talia. Func]ionarii se aliniau la moda interna]ional~ prin „costumul“ care se distingea la sfâr[itul anilor ’50 prin reverele mai late ca [i man[eta pantalonilor (de patru degete). O ]inut~ mai degajat~ era cea cu hain~ din homespun (o stof~ din lân~ groas~, de mai multe tonuri, care se realiza din de[euri) peste pantalon uni. Pardesiul sau paltonul din stof~, ca [i impermeabilul erau lungi, acoperind genunchii (à la Humphrey Bogart), dar p~l~ria era ocolit~. T. Mazilu, în piesa de teatru „P~l~ria de pe noptier~“, o denun]a ca pe un semn politic al du[manilor de clas~, burghezii. Iarna, membrii conducerii partidului se purtau îns~ ca boierii de alt~dat~, cu guler lat [i c~ciul~ de blan~ de astrahan sau lutru. 257

COSTUMUL ÎNTRE 1960 – 1970
Cosmonaufli, Pop øi Hippies

Eero Saarinen, Aeroportul TWA Idlewild, New York, 1960

Idealul uman, Cosmonautul

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Deceniul a fost marcat de evenimentul senza]ional al ie[irii omului în spa]iul cosmic (de la primul zbor dincolo de hotarele Terrei al sovieticului Gagarin, în 1961, la primul pas pe lun~, f~cut de americanul Armstrong, în 1969). Cosmonautul s-a conturat ca un nou ideal uman, îmbinând inteligen]a [i st~pânirea datelor [tiin]ifice, necesare pentru dirijarea aparaturii sofisticate a vehiculului spa]ial, cu antrenamentul fizic al unui sportiv de performan]~. Personajul din literatura [i cinematograful de anticipa]ie, science-fiction, Superman, apare ca o proiectare în basm a acestui erou. Un alt fenomen din S.U.A. a fost intrarea în scen~ a adolescen]ilor n~scu]i dup~ r~zboi „baby-boom“. Începând cu elevii care, lucrând în timpul liber la benzin~rii sau fast-food-uri, [iau câ[tigat primii bani de buzunar, cump~rându[i discuri cu muzic~ rock sau pop, apoi [i îmbr~c~minte, tinerii [i-au impus preferin]ele, determinând produc]ia. Adolescentul a refuzat s~ mai fie doar un ucenic subordonat p~rin]ilor [i profesorilor [i [i-a impus drepturi egale cu ale adul]ilor. Roland Barthes observa: „S-a n~scut o nou~ clas~, tineretul“. Al treilea eveniment al deceniului a fost intrarea în uzul curent a faimoasei pilule anticoncep]ionale, u[or de înghi]it, ca o aspirin~, permi]ând femeilor s~-[i hot~rasc~ singure soarta, s~ fie mame de familie sau s~ practice orice profesiune.

Andre Courrèges, Sarafan, Marie Claire, septembrie 1969

Cadrul artistic • Modernismul intra într-o nou~ faz~, a c~rei tr~s~tur~ principal~ era dinamismul. Ambientul lumii „apusene“ continua s~ se îmbog~]easc~, folosind noi tehnici [i materiale, cu construc]ii îndr~zne]e, cu forme suple, cursive, ca Opera din Sidney (Australia), de arhitectul Joerne Utzon, ridicat~ între 1959 – 1972 ca din petale de lotus sau mari scoici sidefii, sugerând în acela[i timp o corabie cu pânzele umflate de vânt, sau Aeroportul TWA Idelewild din New York, de arhitectul Eero Saarinen, în 1960.

Jean Patou, model din 1966

Joerne Utzon, Opera din Sidney, 1959, Australia

Creatorii de mod~ au remodelat [i ei siluetele umane în forme geometrice regulate, dându-le înf~]i[area unor obiecte industriale. Idealul uman • Valul stârnit de cosmonau]i în moda anilor ’60 a atins cota maxim~ prin 1965. Haute-couture, grupând creatorii de mod~ parizieni, a reac]ionat prompt, c~utând s~ dea noilor tendin]e forme artistice rafinate. Pierre Cardin (n.1922) [i Andre Courrèges (n.1923) au întrupat în crea]iile lor cel mai artistic, mai unitar [i mai expresiv noul ideal de frumuse]e. În acela[i timp, vârsta manechinelor a sc~zut pân~ la adolescen]~. P~pu[ile Barbie imitau silueta celebrei Twiggy, cu picioare lungi [i

Verner Panton, scaun din plastic, 1960

259

fusti]a scurt~. De unde pân~ atunci tinerii sem~nau cu p~rin]ii lor, de aici înainte p~rin]ii vor încerca s~ semene cu copiii lor. Fusta mini, ap~rut~ întâi pe str~zile Londrei, este considerat~ o crea]ie popular~. Tân~ra dressdesigner londonez~ Mary Quant a sim]it îns~ pulsul pie]ii, isc~lind unele dintre primele piese. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Pornind de la principiile [colii Bauhaus (din anii ’20) c~ func]ia creeaz~ obiectul, vestimenta]ia s-a simplificat la maximum, eliminându-se aproape total detaliile ornamentale. Aspectul de ansamblu era artificial, de robot, impersonal. Sculptural , trupul era redus la volume geometrice regulate, de sfer~, cilindru sau con,

Yves Saint Laurent, rochia Mondrian, 1965, New York, Metropolitan Museum

Taior, model 2156, Burda, iarna 1966 - 1967

cu suprafe]e netede, ca realizate industrial, conturate cu rigla [i compasul. S-a f~cut chiar o rochie din vinyl turnat într-un tipar. Pictural , erau preferate tonurile deschise, metalice, ]es~turi uni sau cu compozi]ii mari, geometrice, abstracte, în stilul lui Mondrian. Materialele folosite erau rigide – pielea, stofa sau jerseul gros –, dând impresia unor carapace [i f~când ca ve[mintele destinate vie]ii zilnice s~ semene cu hainele de protec]ie. La acestea se ad~ugau produse neconven]ionale, sintetice, ca pielea sau blana artificiale [i chiar pl~ci de metal articulate (în rochiile create de designerul francez Paco Rabanne). Punând în aplicare previziunile asupra evolu]iei civiliza]iei spre m~rfurile de unic~ folosin]~ (E. Töffler: ßocul viitorului), au ap~rut [i în mod~ materiale ne]esute, netex (ca hârtia), care pot fi sp~late de dou~-trei ori, apoi se arunc~. COSTUMUL BÅRB ÅTESC R~mânând în linii mari tot cel conven]ional, încerca s~ ]in~ pasul, adoptând o linie mai sportiv~, materiale noi, stretch. Creatorii de mod~ lansau colec]ii (cum a fost cea a lui Cardin din 1966) în care încercau s~ intervin~ artistic, remodelând siluete în spirit „sciente-fiction”. Pe cap, cascheta suplinea lipsa p~l~riei. P~rul era l~sat mai lung, cu breton [i perciuni. Tinerii Beatles erau tun[i cu breton lung, acoperindule funtea pân~ la sprâncene, ceea ce le d~dea o înf~]i[are copil~reasc~, un aer „antiintelectual“, încât adolescen]ii îi sim]eau de-ai lor. P~rul era îns~ coafat îngrijit, nu zburlit, ceea ce le-a atras tinerilor muzicieni [i simpatia adul]ilor, [i chiar rangul nobiliar oferit de regina Angliei. Jachetele lor, f~r~ guler, erau create de Cardin. Pe trup, c~ma[a era înlocuit~ de tricouri cu guler rulat, eliminând cravata, jacheta era

închis~ cu fermoar în loc de nasturi, pantalonii erau strâm]i, tubulari. În picioare, se purtau botine. Courrèges a propus pentru var~ un ansamblu din pânz~ lavabil~, cu bluz~ cu mâneci scurte [i pantaloni scur]i, care a fost îns~ adoptat de marele public [i la toate vârstele de-abia dup~ câteva decenii, [i atunci doar pentru turism. COSTUMUL FEMININ Pe cap, tineretul purta caschete sferoidale, ca pentru motociclet~. ¥inuta de feti]~ se potrivea cu p~rul l~sat pe umeri sau strâns în coad~ de cal. Pe fa]~ se pictau pistrui, cu creionul dermatograf maro.

First lady of fashion era Jackie Kennedy (so]ia pre[edintelui S.U.A.) cu p~l~rii ca ni[te cutii rotunde [i cu taioare roz Chanel. Pe trup, vestimenta]ia feminin~ pornea de la experien]a celei masculine din evul mediu gotic, care afi[a noua libertate fizic~ [i psihic~ l~sând la vedere picioarele mobile, pe care erau mula]i pân~ sus ciorapii-pantaloni-pantofi, din piele sau stof~, înlocui]i acum de dres-ul tricotat, suplu, f~r~ cus~tur~ la spate.

Paco Rabanne, rochie metalic~, anii ‘60

Pierre Cardin, din colec]ia Espace, toamna - iarna 1967 - 1968

261

Pentru varia]ie, fetele se îmbr~cau uneori ca bunicile de alt~dat~, cu rochii lungi, romantice, în culori închise, cu floricele mici (granny-look). În via]a zilnic~, majoritatea femeilor tinere purtau fust~ mini, de preferin]~ din piele, bluz~ sau pulover [i manta maxi, centur~ foarte lat~ cu cataram~ rotund~.

Coada de cal, Marie Claire septembrie 1969

art~ (Rauschenberg, o m~tur~ sau cutii de conserve etc.). Sfidând convenien]ele, tinerii au adoptat hainele de lucru ale muncitorilor, „blugii“. Blue jeans erau confec]iona]i din secolul al XIX-lea dintr-o pânz~ de cort importat~, de emigrantul bavarez Levi Strauss, din ora[ul francez Nîmes – de unde denumirea american~ „denim“ – [i alb~strit~ cu indigo provenit din localitatea italian~ Genes, de unde vine ,,jeans’’. Astfel, salopetele destinate ini]ial c~ut~torilor de aur [i cow-boy-lor au devenit ]inuta zilnic~ a adolescen]ilor [i a tinerilor. Cu ea se potrivea p~rul zburlit, mersul cu picioarele goale [i un comportament relaxat, nonconformist. Figura tipic~ a acelor ani era cea a actri]ei Brigitte Bardot, proclamând sloganul care circula pe atunci „este interzis s~ interzici“. Tinerii, denumi]i în Fran]a „minet“, nu contestau

Mineri în blugi de Levi Strauss, în 1882

În picioare, cizme înalte sau sandale cu platou înalt. ßi pentru noapte, îmbr~c~mintea a diminuat, ajungând la c~m~[u]e mini cu pantalona[i scur]i, numite în Fran]a „nuisettes“. Costumul a devenit astfel „costuma]ie“, joc de transformare a înf~]i[~rii, ca pe scen~, exprimare a fanteziei personale. Atitudinea non-conformist~, contestatar~ a tineretului implicând credin]ele religioase, politica, artele plastice s-a manifestat în SUA, în dou~ trepte succesive: moderat~-pop [i radical~ hippie. 1. REVOLTA MODERATÅ POP În artele vizuale, curentul pop-art (de la „popular“) s-a manifestat zgomotos, ca o reac]ie împotriva artei abstracte, inaccesibil~ omului de pe strad~ american, lipsit de cultura necesar~. Obiecte uzuale, concrete, produse industriale (ready-made) au fost scoase din contextul lor obi[nuit [i expuse ca lucr~ri de
262

comodit~]ile societ~]ii de consum, ci doreau numai s~ beneficieze de ele în deplin~ libertate. Datorit~ lor, modelul american al cow-boy-ului sa r~spândit pe tot globul. Pentru „omul de pe strad~“, principala urmare a fost adoptarea de c~tre tinerii citadini, apoi de ambele sexe [i, mai târziu, de toate vârstele, a costumului blue-jeans, din pantaloni [i geac~ cu ]inte. Pentru a p~rea cât mai uza]i, ei au fost supu[i din fabric~ unor tratamente inedite: presp~la]i, freca]i cu pietre, cu perii de sârm~ etc. Costumul se purta cu c~ma[~ cadrilat~, din pânz~, [i cizme. Ca o urmare fireasc~ a acestei evolu]ii au ap~rut [i ve[mintele unisex, care puteau fi purtate atât de femei, cât [i de b~rba]i.

2. REVOLTA RADICALÅ – HIPPIE Continuând mi[carea „beatniks“-ilor, o parte a

Calvin Martens, Los Angeles, blugi petici]i cu art~ din P. Beagle

Brigitte Bardot în blugi, în anii ‘60

tineretului s-a r~zvr~tit împotriva modului de via]~ al p~rin]ilor, p~r~sind domiciliul familiei [i luptând pentru libertate total~. Ei manifestau împotriva r~zboiului din Vietnam, pentru drepturile civile ale negrilor din America etc. Tinerii refuzau nu numai principiile [i rigorile, ci întregul mod de via]~ al

societ~]ii de consum, dezvoltat~ în întreaga lume a Apusului, dup~ modelul Statelor Unite ale Americii. ¥elurile lor erau: dragostea universal~ („dragoste [i nu r~zboi“), [i întoarcerea la natur~ („flower power“). Socotind via]a citadin~ artificial~, inuman~, tinerii s-au retras în afara ora[elor, ducând o via]~ nomad~ sau grupându-se în comunit~]i rurale, în care împ~r]eau fr~]e[te munca, bunurile [i dragostea. Pentru a redescoperi esen]ialul existen]ei umane, hippies practicau medita]ia, încercând s~ ob]in~ intensificarea [i expansiunea tr~irii prin muzic~ (de o calitate special~, ca o incanta]ie), dar mai ales prin folosirea drogurilor (LSD) prin care ajungeau la o exaltare spiritual~, numit~ psychedelism. Hippies purtau p~rul lung, despletit, împodobit cu flori, c~m~[i lungi din pânz~ (alese din diverse costume populare) [i picioarele goale sau sandale. Culoarea preferat~ era rozul.

Johny Halliday \n costum de scen~

Beatles în1963

COSTUMUL BÅRBÅTESC Pe cap, plete, eventual legate cu o cârp~ pe frunte (din ]es~tur~ indian~), must~]i [i barb~. Pe trup, c~ma[~ popular~ (tunisian~ sau de alt~ origine) [i blugi decolora]i [i rup]i, cu petice [i inscrip]ii. În picioare, sandale marocane. Ca bagaj, rucsac [i sac de dormit [i nelipsita chitar~. COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul era lung, cu flori risipite sau înfipte în codi]e. Machiajul psychedelic dând o expresie vis~toare, ca în trans~, folosea movul pe pleoape, brunul pe buze, iar obrajii erau picta]i cu flori [i semne ezoterice. Pe trup se asociau piese din diverse costume populare, cu croieli simple, arhaice, cum erau iile române[ti, sari-urile indiene, fustele cre]e 263

„gipsy“ sau mantalele afgane, care s-au bucurat în deceniul 1960 – ’70 de o mare c~utare pe pia]a mondial~. Pe sub fustele cre]e se vedea deseori un jupon cu dantel~. În picioare se purtau sandale. Podoabele erau mari, exotice: cercei din argint, cu aspect barbar, cruci [i pandantive legate la gât cu [nur negru. Acestea erau confec]ionate chiar de hippies, care le vindeau pe strad~, întinse pe un pled, în cursul peregrin~rilor de la un loc la altul. ¥inuta era completat~ de o traist~ mare, ]~r~neasc~ (provenit~ din Grecia, de la noi sau de aiurea) în care ]ineau: ]ig~ri cu marijuana [i brichet~, parfum de paciuli, o carte de ini]iere în medita]ia transcendental~, andrele [i lân~, un flaut.

Început~ ca o superb~ revenire la natur~ [i la adev~ratele valori umane, mi[carea hippie s-a stins o dat~ cu tinerii mina]i de droguri. În urma lor a r~mas, pentru mul]i ani, o dâr~ de flori risipite peste tot, cusute, brodate sau imprimate pe rochii, c~m~[i b~rb~te[ti, cravate sau ciorapi: flower power. Prin ]elurile ei idealiste, prin visul libert~]ii totale, fire[ti, ea [i-a pus amprenta asupra întregii genera]ii.

„Flower power”

Kenzo, flori hippie, Vogue, martie 1985

Hippies

264

Nicolae [i Elena Ceau[escu

ÎN ROMÂNIA
În r~s~ritul Europei, blocul ]~rilor socialiste, dominat de URSS, ducea o via]~ retras~, departe de moda apusean~, care era criticat~ în publica]iile ideologice ca manifestare a capitalismului putred. S-a încercat o orientare ideologic~ a crea]iei vestimentare, ca [i crearea unei pie]e de desfacere proprii, prin organizarea unor congrese de mod~ ale CAER, în fiecare an în alt~ ]ar~ (în 1960 la Sofia, în 1963 la Var[ovia, în 1964 la Moscova etc.), iar revistele de mod~ reproduceau exemple din contribu]iile tuturor. Vestimenta]ia, controlat~ [i cenzurat~ de forurile politice, trebuia s~ fie în acord cu idealul „omului nou“ propus ca model maselor, un muncitor voinic, obedient, ca un robot, lipsit de personalitate [i de spirit critic, de ini]iativa care ar fi tulburat ordinea statului totalitar. Femeilor li se propuneau ve[minte sobre, taiorul larg sau sarafanul, cu fusta acoperind genunchii, potrivite pentru slujb~ sau [edin]e. B~rba]ii îmbr~cau, obligatoriu, eternul „costum“. Singularizarea era sanc]ionat~. Mili]ia avea mereu probleme cu studen]ii de la Arte Plastice, care încercau, pe propria înf~]i[are, forme sau armonii cromatice mai îndr~zne]e. Tinerii nu aveau voie s~ poarte barb~, a[a c~ toamna, la înscrierea la facultate, erau obliga]i (prin ordine scrise [i afi[ate) s~ se rad~. Pentru c~ în regulament era vorba

numai de barb~, b~ie]ii î[i l~sau must~]i enorme, privite cu amuzament de profesorii-complici. Într-o vreme, unii [i-au mai salvat b~rbile, declarând c~ fac figura]ie în filme istorice, ca Dacii sau Mihai Viteazul. Singurele pete de culoare ap~reau în echipamentele sportive. Începând din 1965, când a ajuns la conducerea partidului [i a statului Nicolae Ceau[escu, timp de câ]iva ani a avut loc o oarecare deschidere spre restul lumii. Au sporit informa]iile culturale din Apus în pres~, în radio [i mai ales datorit~ televiziunii (care î[i începuse emisiunile postului na]ional din 1956). În revista „Modern” erau reproduse [i unele modele de la Paris sau din Italia, al~turi de cele din Polonia, Ungaria etc., sugerând o nou~ feminitate [i elegan]~. Pe lâng~ taiorul sau blazerul sever pentru slujb~, completate de pardesiul cu aspect militar, jurnalele de mod~ înregistrau primele fuste „mini“, rochii lungi de sear~ [i pantaloni evaza]i, [i chiar [i haine de blan~ pentru femei, ca [i pentru b~rba]i.
Unisex, Mamaia, anii ‘60

Elena Ceau[escu cu rochie în stil popular

Interesul pentru costumul popular românesc a fost stimulat de succesul de care iile brodate se bucurau în atmosfera „hippie“ din apusul Europei [i America. În toate ]~rile socialiste s-a manifestat, în acest timp, tendin]a creatorilor de mod~ de a reînvia tradi]ia na]ional~ proprie, subliniind continuitatea gustului local. S-au purtat piese autentice din costumul nostru popular (marame [i cojoace brodate, din piele întoars~, ilice, traiste etc.), s-au folosit materiale specifice produc]iei s~te[ti (stofa ]esut~ în dungi, pânza topit~, blana [i pielea etc.), s-au preluat unele croieli (c~m~[a în T sau caftanul etc.), dar, mai ales, s-au transpus superficial broderii populare, mutate de la locul lor deplin justificat pe ve[minte cu croieli moderne, cu alt~ utilitate [i semnifica]ie („Modern”, iarna 1970 –’71). Cele mai împodobite [i costisitoare crea]ii de acest gen au fost comandate de Elena Ceau[escu, pentru recep]iile diplomatice la care dorea s~ apar~ ca demn~ urma[~ a domni]elor de alt~dat~.

265

Renzo Piano [i R. Rogers, Centrul Pompidou, Beaubourg, Paris

prin droguri, revenirea la realitate a fost brutal~, iar criza energetic~, început~ din 1973, a subminat încrederea în ziua de mâine. La r~zboiul rece [i teama de bomba atomic~ s-a ad~ugat [i angoasa înstr~in~rii de mediul natural, degradat prin poluare.

Cadrul artistic era dominat de spectacolul realita]ii crude. Erau scoase la vedere structurile constructive în arhitectur~, ca în Centrul Cultural Pompidou de la Paris, unde fa]ada arat~ ca o mare schel~rie, iar pere]ii de sticl~ str~vezie par sus]inu]i de ]evile de gaze [i de electricitate. Chiar [i ceasurile de mân~ î[i ar~tau, de asemeni, mecanismele prin indiscrete capace transparente, din plastic. Principalele direc]ii c~tre care se îndreptau

COSTUMUL ÎNTRE 1970 – 1980
Punck øi Kitsch

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În decorul înflorit l~sat în urm~ de hippies, cu parfumul „Opium“ creat de Yves Saint Laurent, a început un deceniu al artificialului. ßtiin]a [i tehnica au continuat s~ progreseze punând în circula]ie termenul „hight tech“. Pe plan sufletesc a fost un timp al decep]iilor. Ie[irea omului în cosmos s-a dovedit plin~ de primejdii. Dup~ euforia trec~toare ob]inut~

Centrul Pompidou, Beaubourg, Paris

André Courrèges, Costum în stil „cosmonaut”, 1982

Moda la Londra \n anii ‘60

arti[tii erau indicate de arta american~: hiperrealismul (urm~rind reproducerea unor aspecte cotidiene cu obiectivitatea unui aparat fotografic) [i expresionismul abstract, în care disperarea se manifesta prin violen]a tr~s~turilor de pensul~ (ex. H. Hartung) sau prin înjunghierea [i sfâ[ierea pânzei (ex. L. Fontana). Era pre]uit~ îndeosebi ac]iunea, mi[carea, prezente în sculptura cinetic~ (ex. Tinguely) sau în happening-uri, spectacole improvizate, la care participa [i publicul, cu ac]iuni distrug~toare, mergând pân~ la sinuciderea artistului (ex. Rudolf Schwartz Kogler). În marile show-uri de muzic~ u[oar~ se strângea un num~r imens de tineri, care erau invita]i s~ danseze [i s~ chiuie, v~zându-[i chipurile pe mari ecrane care f~ceau parte din spectacol. Aceste show-uri creau o impresie [ocant~, de eveniment senza]ional, prin muzica agresiv~, cu sonorit~]i

Skinheads, Londra, 1970 din J.Dorner Fashion

267

neobi[nuite produse de instrumente electrice sau sintetizatori, dar [i prin luminile orbitoare, multicolore, în continu~ mi[care, efecte de abur sau fum, „disco”, (de la discotec~). Idealul uman al tinerilor era vedeta de muzic~ rock. Factorul comun al acestor cânt~re]i era în primul rând p~rul lung, zburlit [i înfoiat, care era scuturat [i fluturat în ritmul muzicii. Îmbr~c~mintea, era sau din piele neagr~ sau imprimat~ cu motive exotice, africane sau indoneziene, în culori ]ip~toare.

Punk, Londra 1970

CONTESTATARII În anii ’70 a avut loc o orientare stângist~ a unei p~r]i a tineretului apusean, care nu-i mai aprecia nici pe r~sf~]a]ii minet-pop [i nici pe dezertorii hippies. Combatan]ii politici de stânga, marxi[ti, mergând pân~ la terorism, erau denumi]i în Fran]a baba. Ei se distingeau prin ]inuta neglijent~, hainele desperecheate, murdare, cu tivurile descusute, pantofii nelustrui]i. În Anglia, tinerii muncitori, nemul]umi]i de via]a lor m~rginit~, î[i desc~rcau agresivitatea mai ales la meciurile de fotbal, suporterii echipelor adverse b~tându-se între ei. Împotrivindu-se societ~]ii burgheze în ansamblu, refuzând romantismul semnificat de p~rul lung, b~ie]ii î[i r~deau p~rul cu ma[ina electric~, iar fetele î[i tundeau p~rul inegal, urât. To]i se îmbr~cau neîngrijit, cu haine ponosite, prea strâmte, cu bocanci militari. Ei erau numi]i skinheads, dup~ titlul romanului în multe volume scris de Richard Allen în 1970 – 1977. Manifestarea extremist~ cea mai zgomotoas~, inspirat~ de muzica rock, a ap~rut la Londra, dup~ 1975, în mi[carea punk. Un grup de tineri dispera]i, rebeli agresivi, pentru a [oca genera]ia p~rin]ilor, burghezi conservatori, exponen]i ai societ~]ii de consum, [i-au compus o înf~]i[are teribilist~, de carnaval. Semnul distinctiv era creasta de p~r ]eap~n~, colorat~ ]ip~tor, inspirat~ din penele pieilor ro[ii [i sem~nând cu coiful

Punk, Londra anii ‘70

268

Costume de blugi „unisex”, din J.Dorner Fashion

troienilor. Ca s~ stea în sus, p~rul era apretat cu sirop, past~ de din]i, detergen]i, albu[ de ou sau zeam~ de l~mâie, apoi era colorat violent în dungi ro[ii, verzi, roz, bleu etc. Machiajul combina masca de clovn cu lividitatea cadaveric~, proclamând, ca un afi[, c~ via]a e

Modele anilor ‘70: unisex, punk, Chanel

derizorie. În urechi erau înfipte, drept cercei, ace de siguran]~ sau ag~]ate lame de ras. Ve[mintele din piele neagr~, îmbr~cate direct pe piele, erau strâmte, [nuruite [i împodobite, ca un pom de Cr~ciun, cu obiecte metalice disparate, lan]uri, inele de perdele etc. În via]a zilnic~ , circula]ia informa]iei vizuale prin TV, dar [i a m~rfurilor, a avut drept urmare o asem~nare a îmbr~c~mintei pe tot globul, dup~ modelul statelor cu cel mai mare prestigiu. Oamenii de pe strad~, cet~]enii obi[nui]i din clasa medie din Europa [i S.U.A., adul]ii conservatori au p~strat [i în acest deceniu o îmbr~c~minte re]inut~, f~r~ ostenta]ie. Femeile preferau taiorul de tip Chanel sau pantalonul (evazat), sau blazerul (jacheta b~rb~teasc~) peste rochie. Silueta era alungit~ prin t~lpile înalte ale pantofilor (cu platou) ascun[i de pantalonii evaza]i. Prin aceast~ nou~ propor]ionare, centrul siluetei s-a deplasat în jos, de la buric spre sex. B~rb~]ii aveau un aspect u[or feminizat, p~rul mai lung, cu perciuni. Purtau c~ma[~ strîmt~, cu guler foarte mare, jacheta strâns~ pe talie, din catifea în coaste sau stof~ homespun, peste pantaloni evaza]i, uni, catifeaua reiat~ concurând cu pânza jeans-ilor – care erau în continuare uniforma civil~ a tinerilor. Ve[mintele erau în general lejere [i confortabile. Costumele na]ionale au mai r~mas în vigoare doar în unele ]~ri legate în mod deosebit de tradi]ie datorit~ religiei (ca în cele musulmane) sau unor imperative culturale (ca Japonia, unde kimono-ul este înc~ folosit ca rochie de sear~ sau de ceremonie), sau în zonele restrânse de pe glob, unde mai persista modul de via]~ rural. În ora[e, deosebirile de alt~dat~ din înf~]i[area trec~torilor, datorate st~rii sociale, meseriei [i nivelului de trai, au continuat s~ se [tearg~, ca [i cele impuse de vârst~ [i chiar de sex – prin hainele unisex. Uniformizarea a stârnit, firesc, diferite reac]ii.

Costume „unisex”, Moda, 76/1972, Bucure[ti

Prezent~rile de mod~ au luat înf~]i[area unor spectacole, oferind mai pu]in idei sau modele de purtat, cât desf~[ur~ri de inven]ii artistice ingenioase. Dress-designerii de pe tot globul s-au dezl~n]uit, nemaifiind îngr~di]i de gustul sau

C. Marinescu, pantofi sport „unisex”, 1975

269

cererile practice ale publicului cump~r~tor, imaginând, cu o nou~ libertate, opere de art~ pentru care omul-manechin nu mai era decât un suport. La Paris, fiecare dintre creatori a c~utat s~-[i exprime propria personalitate, apelând la tradi]ia na]ional~ a neamului s~u [i folosind toate metodele de comunicare vizual~ ale arhitectului, pictorului [i sculptorului. Japonezii Kenzo, Issey Miyake, Hanae Mori [i al]ii au alc~tuit cu m~t~suri, pânze imprimate sau hârtie apari]ii uimitoare, învior~toare pentru peisajul întregii lumi. Jssey Miyake observa c~ în lumea apusean~ croiala e determinat~ de forma corpului, pe când în cea japonez~ de calit~]ile materialului. S-au afirmat [i europeni plini de fantezie, ca italianca Popy Moreni, francezii Thierry Mugler, Sonja Rykiel sau J. P. Gaultier, autorul celor mai [ocante combina]ii. Dup~ 1974, când lumea arab~ din Orientul Apropiat s-a îmbog~]it exportând petrol, au fost la mod~ fesul, br~]~rile [i m~t~niile musulmanilor. Cea mai interesant~ a ap~rut îns~, în acest deceniu, reac]ia popular~ a purt~torilor de blugi din Statele Unite ale Americii. Fiecare a încercat s~-[i alc~tuiasc~ o imagine unic~, pictându-[i, brodându-[i sau împodobindu-[i pantalonii [i geaca cu ]inte, cu aplica]ii din materialele cele mai nea[teptate, pene, perle, m~nu[i, cu imagini figurative (Adam [i Eva, flori, fluturi etc.) sau abstracte, decorative.(P.Beagle, American Denim) Unul din mijoacele de individualizare folosite îndeosebi de negri a fost [i coafura, în form~ de coarne, crengi etc. Moda nonconformist~, agresiv~ a tinerilor, kitsch-ul, imitarea ieftin~ [i „dup~ ureche“ a modelelor admirate, al~turarea la întâmplare a unor piese disparate, dezv~luia lipsa culturii artistice. ¥~rile socialiste din estul Europei au r~mas [i în acest deceniu marcate de regimul de austeritate impus de conducerea comunist~. 270

Sherry Stevens din Los Angeles, Blugi broda]i, 1975, din P. Beagle

ÎN R OMÂNIA, în anii ’70 libert~]ile deceniului trecut au sc~zut treptat, odat~ cu nivelul de trai al popula]iei. Doar cuplul preziden]ial, Nicolae [i Elena Ceau[escu, str~lucea prin luxul vestimentar. Prima tovar~[~ a ]~rii, care[i atribuia titlurile de doctor, inginer, academician, arbora la recep]iile diplomatice rochii somptuoase, princiare, brodate cu fir, dar ap~rea [i la „vizitele de lucru“ din fabrici [i uzine cu bl~nuri scumpe. Apogeul prestigiului în[el~tor al celor doi dictatori a fost atins în 1978 când, în vizit~ la Londra, au fost primi]i cu onoruri regale [i plimba]i cu calea[ca reginei.
Nicolae [i Elena Ceau[escu îmbr~ca]i în vizon [i astrahan, Cinema, februarie 1980

Prezent permanent pe ecranele televizoarelor, Nicolae Ceau[escu î[i schimba într-una costumele impecabil croite, clasice sau sportive, c~m~[ile cu flanele cu col roulé, [apca cu p~l~ria sau c~ciula de astrahan. Înal]ii demnitari comuni[ti – nomenclatura – aveau acces la magazine speciale, cu circuit închis, [i la case de mod~, beneficiind de materiale de bun~ calitate. To]i ceilal]i locuitori ai ]~rii, indiferent de func]ie, intelectuali sau muncitori, alc~tuiau o mas~ inform~, cenu[ie [i monoton~. Ecourile schimb~rilor învior~toare din moda apusean~ p~trundeau doar sporadic, întâmpl~tor.

Muncitori ie[ind de la lucru, în loden [i cu basc~, Flac~ra, 13 februarie 1971, Bucure[ti

271

Pantofi cu platou, 1970, foto de familie

În revistele de mod~ române[ti filtrate de cenzur~, nout~]ile erau trunchiate, atenuate. Linia modei era dictat~ în continuare de congresele CAER [i preluat~ de conducerile industriei de confec]ii [i ale produc]iei cooperatist-artizanale. Costumele populare tradi]ionale, p~strate în muzee, erau principala surs~ de inspira]ie a creatorilor, în primul rând pentru ve[mintele de gal~. În via]a cotidian~, îmbr~c~mintea trebuia s~ fie în primul rând practic~, f~r~ prea mult~ fantezie, orice excentricitate fiind interpretat~ politic. Femeile se mai descurcau cu croitorese în cas~, pentru rochii simple sau fuste [i bluze. B~rba]ii purtau vara pantalon cu c~ma[~ [i sandale cu ciorapi, pe vreme rece costum sau hain~ din catifea reiat~, vest~ tricotat~ sau pulover, iarna geac~ de fâ[ (impermeabil~) cu bonet~ tricotat~ sau [apc~. Mili]ienii se distingeau prin culoarea albastr~ a uniformelor, cu centura [i diagonala albe. Garda civil~, care p~zea str~zile în timpul trecerii convoiului preziden]ial, era format~

Haina de homespun, ]inuta de slujb~ în anii ‘70

Îmbrobodiri, Modern, 40 / 1966, Bucure[ti

272

Model pentru m~turat cu târnul, Femeia, 9 / 1970, Bucure[ti

din „b~ie]ii cu ochi alba[tri“, tineri orfani crescu]i de partid [i care se recuno[teau dup~ costumele [i pardesiele de adult, nepotrivite cu vârsta lor, [i dup~ pantofii lustrui]i. În lipsa unei reale [i autentice vie]i a modei, rarii oameni de cultur~ care se preocupau de domeniul vestimenta]iei ajungeau la concluzia c~ singura cale posibil~ pentru realizarea unei înf~]i[~ri acceptabile era „ie[irea din mod~“. „...deasupra modei [i varia]iilor ei st~ stilul, expresie a personalit~]ii, temperator al exceselor, indicator de nuan]e, acela care ne face s~ r~mânem în amintirea [i afec]iunea celor din jurul nostru“, scria Zoe Dumitrescu Bu[ulenga în revista „Modern”, vara 1971, p.2. Situa]ia cea mai jalnic~ era îns~ la ]ar~; în satele depopulate prin plecarea majorit~]ii adul]ilor în fabrici [i uzine; b~trânii duceau un trai mizer, ilustrând prin înf~]i[area lor degradarea culturii s~te[ti, cea mai pre]ioas~ realizare autohton~, perpetuat~ peste veacuri. În locul costumelor populare (evitate în timpul comuni[tilor, pentru c~ se legau de starea de chiabur, [i folosite doar festivist, în spectacolele Cântarea României) ]~ranii ajunseser~ la o formul~ proprie, bazat~ pe suprapunerea unui mare num~r de piese vestimentare de calitate inferioar~, chiar dac~ nu erau vechi. B~rba]ii, pe cap cu c~ciula sau p~l~ria decolorat~ de vânt [i de ploi, purtau c~ma[~, peste care se vedeau cel pu]in dou~-trei veste sau pulovere, pân~ la scurta de deasupra, pantalonii erau vârâ]i în ciorapi de lân~, [i ace[tia în bocanci sau gumari (galo[i). Femeile, mereu îmbrobodite, foloseau acelea[i straturi, fusta crea]~ [i [or]ul înflorat, iar gumarii plini de noroi ajunseser~ emblema vie]ii la ]ar~.

Frank Gehry, Vitra Design Museum, 1989, Weil am Rhein, Germania

COSTUMUL ÎNTRE 1980 – 1990
Postmodernii erei postindustriale

CONDI¥II DE DEZVOLTARE În penultimul deceniu al secolului, progresul microelectronicii a schimbat atât modul de produc]ie (în postindustrial), cât [i rela]iile sociale din ]~rile democratice, disp~rând vechiul proletariat cu lupta lui de clas~. Perfec]ionarea [i extinderea mijloacelor tehnice de comunicare, de la computerul ,,lep-top’’ la telefonul mobil, au avut ca urmare fenomenul „globalizarii“ culturale. Cadrul artistic • Odat~ cu miniaturizarea noii aparaturi, nu a mai fost vizibil~ leg~tura dintre func]ie [i form~, care determinase stilul modernist-cubist al întregului ambient, (redus

Peter Shire, (Memphis), fotoliu postmodern Bel Air, 1982

la esen]ial, structurat ra]ional, executat industrial, la pre]ul cel mai mic). Modernismul a fost criticat de genera]ia anilor ’80, a postmoderni[tilor, ca prea simplu, sobru, s~rac, uniform [i impersonal. Varietatea infinit~ a imaginilor difuzate de mass-media de pe tot globul, ca o expozi]ie universal~ a tuturor popoarelor, cu tradi]ii din toate timpurile, a provocat o explozie de fantezie, [i arti[tii au pornit s~ se inspire, cu dezinvoltur~, din toate stilurile trecutului. În curtea Muzeului Luvru la Paris, arhitectul chinez Ieoh Ming Pei a ridicat celebra piramid~ de metal [i sticl~, în 1988. În Germania, la Weil-am-Rhein, Vitra Design Museum a fost construit de arhitectul Frank Gehry, în 1989, de forma unui morman de cuburi albe, ca r~sturnate la întâmplare în iarb~. Au fost imaginate mobile „neterminate”, pe care beneficiarul e liber s~ le asambleze [i s~ le decoreze, ad~ugându-le aplica]ii magnetice, oferite de studioul italian Alchimia. Au ap~rut pe pia]~ o sumedenie de obiecte uzuale din plastic, consumabile efemere, înveselind casa ca juc~rii multicolore. O nou~ în]elegere a

Moda drapajelor arabe, Mondrian, Vogue, martie 1985

înf~]is~rii umane ca art~ a dus la alc~tuirea muzeelor costumului în toat~ lumea. Idealul uman a încetat s~ mai fie o utopie sau un star inaccesibil. Circula]ia imaginilor, dar [i a confec]iilor de larg consum pe tot globul, a continuat s~ diversifice imaginea tipurilor umane [i în acela[i timp s~ creasc~ asem~narea vestimentar~. CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI Comunicarea pe deasupra grani]elor a dus la înl~turarea unor bariere politice: în 1985, Raisa Gorbaciova, so]ia pre[edintelui URSS, l-a invitat pe Pierre Cardin s~ prezinte moda parizian~, ini]iativ~ urmat~ [i de China, care renun]a la uniformele albastre, unisex, impuse întregii popula]ii. Interna]ionalizarea costumului nu a însemnat numai extinderea geografic~ a modei europene [i americane, ci [i p~trunderea unor noi aspecte

din experien]a popoarelor de pe alte continente. A ap~rut o diversitate a imaginii rar întâlnit~ în istoria costumului [i s-au amestecat cele mai opuse tendin]e. Noul val, „new wave”, con]inea de fapt mode retro reluate, de la neopunk la neo-romantism. Chiar [i imita]iile ieftine, denumite pân~ atunci cu dispre] kitsch [i considerate de prost gust, erau proclamate în deceniul opt nu numai acceptabile, dar chiar legitime, înzestrate cu prospe]imea nout~]ii. Efectele cele mai surprinz~toare au fost ob]inute prin asamblarea unor materiale sau piese vestimentare alt~dat~ socotite incompatibile, creatorii de mod~ recomandau blugi cu bluz~ de dantel~, teni[i din lame [i cu paiete, debusolând [i mai mult marele public. Japonezii par s~-[i fi p~strat îns~, printre singurii, criteriile artistice în compunerea imaginii. Un model semnat de Issey Miyake cuprinde întotdeauna o metafor~ poetic~, un fulgarin pare un fluture, o rochie din m~tase plisat~ o floare exotic~. Din punct de vedere sexual, libertatea devenea îns~ libertinism. În acei ani p~rea c~ nu mai exist~ principii morale sau reguli de comportare. Unele femei doreau s~ arate ca b~rba]ii, unii b~rba]i ca femeile, iar în cazurile extreme inversarea sexelor era ob]inut~ prin interven]ii chirurgicale [i tratamente cu hormoni. În publicitatea de mod~, în ace[ti ani, s-a impus chipul ambiguu al tulbur~toarei Grace Jones, manechina de culoare ar~tând ca o creatur~ artificial~, inventat~ de un designer, cu figura col]uroas~ [i carur~ de b~rbat, cu p~rul tuns scurt-perie [i pielea ca din lac lucios. Femeile au început s~ poarte costumul b~rb~tesc ca atare, neadaptat („haina furat~ fratelui mai mare“), ba chiar [i p~l~ria, [apca sau bereta. Sub influen]a b~rba]ilor travesti]i [i rochiile sau bluzele feminine aveau umeri prea

Aglomerarea podoabelor, Diva, Atena,1993-1994

275

Grace Jones, ideal de frumuse]e în anii ‘80

la]i, sus]inu]i de perne (ca în epoca milit~roas~ a celui de-al doilea r~zboi mondial). În acela[i timp, în moda feminin~ [i-au f~cut apari]ia detalii foarte sexy. Lenjeria a fost scoas~ la vedere, înlocuind îmbr~c~mintea conven]ional~ [i alc~tuind deseori unicul strat. Astfel, sutienul din dantel~ a înlocuit bluza, acoperit uneori doar par]ial de jachet~, juponul str~veziu a ap~rut drept fust~, combinat în modul cel mai neprev~zut cu o jachet~ de stof~ groas~ sau cu un pulover de schi. Între fusta mini [i ciorapii negri, sus]inu]i cu jartiere elastice deasupra genunchilor, se vedea pielea coapselor. Madonna oferea imagini mereu schimb~toare, dar la fel de [ocante. ßi în costumele b~rba]ilor s-au experimentat nout~]i, deocamdat~ doar la nivel de laborator, în prezent~rile-spectacol sau în paginile revistelor de mod~. Unele propuneri p~strau integritatea costumului, intervenind deasupra cu picturi (Castelbajac). Alteori, costumul era croit în forma clasic~, dar din materiale imprimate, în culori neobi[nuite. Cei mai îndr~zne]i creatori, ca Jean-Paul Gaultier, au renun]at la ve[mântul masculin 276

prin excelen]~, pantalonul. În 1984, Gaultier a îmbr~cat prezentatorii modelelor sale în fuste mai lungi sau mai scurte, imaginând chiar o mini-jup~ din strasuri (imita]ii din sticl~ ale diamantelor) pentru ]inuta de sear~. Colec]ia era completat~ de un [ort din dantel~. Îmbr~c~mintea „omului de pe strad~“ era departe de fantezia spectacolelor de mod~. Popula]ia activ~ a continuat s~ prefere ansamblul din trei piese, bluz~, jachet~, pantalon sau fust~. Revistele de mod~ adresate marelui public din toate ]~rile civilizate au înregistrat preferin]a unanim~ pentru o ]inut~ relaxat~, comod~, soft (moale, neapretat~), nu numai în costumele de timp liber sau de sport, ci [i în îmbr~c~mintea de strad~ sau de serviciu [i chiar în cea de spectacol. Croielile clasice au fost înlocuite cu altele mai pu]in conven]ionale, dar mai confortabile, permi]ând mi[carea, în special la mâneci, pentru care erau preferate „aripile de liliac“, largi în axile (pe lâng~ mai vechile croieli kimono sau raglan). Dintre materiale, cel mai c~utat era jerseul suplu, ne[ifonabil. Designer-ul italian G. Armani a readus „costumul“ în moda tineretului, croindu-l mai larg, din stofe u[oare, eliminând v~tuiri [i c~ptu[eli. Blugii au continuat s~ domine garderoba tineretului de ambele sexe. Rupturile [i tivurile de[irate au încetat s~ mai fie un semn de protest, fiind percepute doar ca ni[te ornamente, ca oricare altele. În SUA, noua elit~, tinerii pofesioni[ti care munceau puternic [i se distrau la fel, denumi]i „yuppies“, purtau la slujb~ costumul („dress to impress” “for success”). În timpul liber ei preferau s~-[i p~streze tricourile [i blugii din timpul studen]iei. În via]a cotidian~, francezii deosebeau dou~

categorii de oameni, dup~ îmbr~c~mintea caracteristic~: 1. conservatorii, care respectau [i p~strau tradi]ia p~rin]ilor, domni serio[i [i doamne distinse, denumi]i bon chic, bon genre sau prescurtat BCBG (pronun]at be se be je).

Madonna în corset de J. P. Gaultier, 1990

Branchés [i BCBG, Paris-Match, 11 aprilie1986

Ace[tia acceptau moda zilei doar în detalii, p~rând mereu retro sau mai curând atemporali. El, tuns corect, purta jacheta asortat~ la pantalon, dar f~r~ cravat~, [i cu mânecile suflecate, l~sând s~ se vad~ dublura v~rgat~. Ea era adepta stilului Chanel, se îmbr~ca în taior

(sau fust~, bluz~ [i jachet~), cu perle la gât [i la urechi [i pantofi escarpin. 2. categoria celor „pu[i în priz~“ (branchés), mereu dup~ ultima mod~, doreau s~ arate amuzant, combinând piesele cele mai disparate. El avea p~rul strâns în coc [i haine foarte largi,

eventual pantaloni militari, cu teni[i [i p~l~ria bunicului. Ea al~tura, la rândul ei, o rochie elegant~ cu basc [i ghete cazone. Oficial îns~ prejudec~]ile s-au men]inut mai departe. Când, în 1985, ministrul francez al culturii Jack Lang s-a înf~]i[at la Adunarea
277

deceniu, chiar [i domeniul coafurii: tinerii americani, suporteri ai unor echipe de fotbal, î[i tundeau p~rul scurt, apoi î[i r~deau pe ceaf~ emblema echipei favorite, ca de pild~ floarea de crin a ora[ului New Orleans. La fel, automobili[tii pasiona]i î[i înscriau astfel pe cap marca ma[inii preferate – ca de exemplu V [i W suprapuse ale m~rcii Volkswagen. Mi[carea contestatar~ era mai pu]in aparent~ decât în trecut. Ecologia a câ[tigat adeziunea multor tineri care au pornit campanii împotriva

folosirii pielii [i bl~nii animalelor ucise pentru luxul omului. Imita]iile sintetice de piele [i mai ales cele mi]oase, ca blana, au încetat s~ mai reproduc~ fidel forma [i culoarea animalelor luate drept model, deosebindu-se, voit, de acestea prin culorile vii sau imprimeurile fanteziste. Drept urmare, bl~narii au încercat s~ tri[eze vopsind bl~nuri naturale în culori nenaturale, mov sau verde, pentru a le face s~ par~ artificiale.

Ecologi[tii v~d animalul din blan~, foto de familie

Sharon Stone, Noul Cinema, 1988, Bucure[ti

Na]ional~ într-un costum semnat de Thierry Mugler, extrem de sobru, dar cu haina închis~ pe gât [i f~r~ cravat~, a stârnit un val de proteste. Costumele de sport, dar [i automobilele de curse sau bicicletele au fost literalmente acoperite de inscrip]ii cu caracter publicitar, în culori frapante. Pe fa]a [i pe spatele tricourilor, care ofereau suprafe]e mari, unitare, s-au desf~[urat [i texte mai poetice sau umoristice, pagini din benzi sau filme de desene animate. Scrisul a devenit, astfel, o component~ ornamental~ a compozi]iilor vestimentare. Calvin Klein s-a isc~lit pe slipuri b~rb~te[ti care au fost cump~rate [i de femei sau îmbr~cate peste blugi (Michael Jackson). Aceast~ scripto-manie a contaminat, în acest 278

Moda anilor 1980

ÎN ROMÂNIA, aproape tot deceniul, via]a a continuat s~ se scurg~ în umbr~, cu priva]iuni (ra]ionaliz~ri la c~ldur~, lumin~, hran~) care se r~sfrângeau în imaginea mohorât~ a str~zii. Se construia îns~, cu sacrificii, Casa Poporului (ast~zi Parlamentul). Ziarul oficial era „Scânteia“, iar TV emitea doar câteva ore pe zi propagand~ politic~, [i cine avea cablu putea urm~ri meciuri de fotbal la bulgari. În toate magazinele din ]ar~ se g~seau acelea[i m~rfuri, la acelea[i pre]uri. Pentru a suplini lipsa de fantezie a produselor industriale, arti[tii plastici s-au apucat de crea]ie vestimentar~; nu numai absolven]ii sec]iilor de mod~, dar [i pictorii, sculptorii sau arhitec]ii imaginau ]inute festive, foarte apreciate mai ales pentru nun]i sau botezuri. Se crease chiar un stil distinct „Fondul Plastic“: rochiile, de obicei din catifea, erau bogat ornamentate, mai ales cu aplica]ii sau încrusta]ii de dantele vechi, recuperate din l~zile bunicilor, plasate în fa]~ ca o platc~ sub care rochia era încre]it~, larg~, ca s~ se potriveasc~ la orice m~sur~. Magazinele Uniunii Arti[tilor Plastici din toate ora[ele ]~rii erau pline de rochii, cravate, curele [i gen]i care se vindeau mai bine decât picturile. În ton cu moda, caricaturistul Mihai St~nescu imprima pe bluze caricaturile [i jocurile sale de cuvinte pline de haz. Hainele care veneau din str~in~tate, trimise de rude sau prieteni, denumite „de pachet“, erau

Mâneca liliac, Rainbow, prim~var~ - var~, 1988

279

Model de crea]ie Fondul Plastic din anii ‘80

la mâna a doua, provenite de la talciocuri sau de la solduri. Norocul era c~ blugii se purtau oricum uza]i. Deceniul s-a încheiat cu pr~bu[irea cortinei de fier, începând cu d~râmarea zidului Berlinului, continuând cu Revolu]ia de catifea din Cehoslovacia [i sfâr[ind cu Revolu]ia Român~ din decembrie 1989. Din punct de vedere vestimentar, revolu]ia noastr~ din decembrie s-a petrecut în pulovere. To]i cei care, în acele zile [i nop]i fierbin]i, s-au perindat pe micile ecrane, au ]inut s~ treac~ drept exponen]i ai valului spontan de revolu]ionari, venit din strad~, arborând pulovere de schi, indiferent de vârst~, de la Andrei Ple[u la Alexandru Paleologu.

Pulover de schi, amintind Revolu]ia Român~, Stefanel, 6 / 1995, Bucure[ti

280

Începutul Revolu]iei Române, 1989

281

F. O. Gehry, Muzeul Guggenheim din Bilbao, 1991 - 1997, Spania

COSTUMUL ÎNTRE 1990 - 2000
Stres øi relaxare

CONDI¥II DE DEZVOLTARE Ultimul deceniu al mileniului al II-lea a început într-o atmosfer~ agitat~, ca urmare a c~derii zidului care izola ]~rile estice de restul Europei. În timp ce harta Europei se f~râmi]a mereu în
Philippe Starck, scaune Louis ‘20, 1995, Fran]a

mici pete divers colorate, a început [i o mi[care invers~, de asociere a ]~rilor europene în Comunitatea European~, asigurând, prin [tergerea grani]elor [i prin moneda unic~, libera circula]ie individual~. Omenirea a început s~ spere c~ în viitor conflictele vor putea fi stinse pe cale diplomatic~, într-o lume pacificat~. Cuvântul-cheie al acestei etape a fost „relaxarea“, în]eleas~ ca scop ideal în toate domeniile, de la destinderea reac]iilor politice la binemeritata odihn~ de dup~ efort. S-a remarcat c~ niciodat~ pân~ acum nu s-au cheltuit atâ]ia bani [i energie pentru combaterea stresului, folosindu-se b~i, masaje, pilule, ceaiuri sau tehnici orientale, ca yoga. Computerul a u[urat munca, posibil~ [i la domiciliu. Cadrul artistic • Ambientul ideal al epocii încerca s~ restabileasc~ rela]ia fireasc~ a omului cu natura. Ecologia nu mai p~rea o utopie. În proiectele arhitec]ilor dominau spa]iile largi, odihnitoare, privirea trecea prin pere]ii de sticl~, [i prin plafon se vedea cerul, reflectat mai departe de oglinzi. Muzeul Guggenheim din Bilbao (Spania), început în 1991 de arhitectul F. Gehry, p~rea un pe[te cu solzi din bronz lucitor ie[ind din ap~.

¥inutå relaxat~

CARACTERE GENERALE ALE COSTUMULUI În SUA, tinerii ajun[i la majorat în acest deceniu erau copiii celor care prin 1950 – ’60 alc~tuiser~ valul baby-boom, fiind denumi]i, de aceea,

Dr. Mauch, pantofi cu efect de presopunctur~, 1998

B~rbatul sensibil, Brad Pitt, Noul Cinema, 1998, Bucure[ti

boomets. Ace[tia se bucurau cu non[alan]~ de bun~starea ob]inut~ cu eforturi de p~rin]ii lor. Ei nu mai aveau îns~ idealurile care-i mânau pe ace[tia la ac]iune, nici îndârjirea contestatar~ a hippie-lor sau a celorlal]i r~zvr~ti]i, ci aspirau doar la echilibru [i naturale]e. Idealul uman al epocii nu mai era Superman, eroul supradimensionat, cu mu[chi de o]el modela]i prin culturism, ci omul obi[nuit, mai degrab~ pl~pând, dar autentic (întrupat pe ecran de actori ca Brad Pitt). Actorii de cinematograf cei mai admira]i ai acestor ani au încetat s~ mai poarte corsete, perne la umeri, peruci [i talonete pentru a fi conformi standardelor, ci [i-au arborat nep~s~tori chelia [i cicatricele, ca Bruce Willis. Pentru femei, p~rul zburlit, ca ie[it de sub du[,

Opusul superman-ului, Vogue Hommes, Valentino Uomo, martie 1994

283

Calvin Klein, Parfumul „Eternity”, Madame Figaro, 19 noiembrie 1994

a devenit coafur~ de gal~, iar divele ca Julia Roberts au c~utat s~ str~luceasc~ în primul rând prin firesc, chiar dac~ aveau pieptul plat. „Imperfec]iunea e sexy“, spunea Calvin Klein („Vogue”, 1994). În mod~, creatorii, începând cu Jean Paul Gaultier, au dat lovitura de gra]ie musculo[ilor, aducând pe podium manechini firavi, în haine suple, lejere. Era normal ca ve[mintele s~ fie largi, l~sând corpul s~ respire. De asemenea, nu s-a mai obosit nimeni s~

Nina Ricci, po[et~ în form~ de telefon, Fascino, octombrie - decembrie 1996

asorteze piesele între ele, cu accesoriile sau cu pantofii, acceptând c~ „orice merge cu orice”. Concep]ia asupra atrac]iei, dragostei [i sexului, care st~tea sub semnul libert~]ii totale de la inventarea pilulei, a fost zdruncinat~ în aceast~ epoc~ de un fenomen major care a ac]ionat ca o calamitate natural~. A devenit evident~ primejdia contamin~rii cu SIDA, noua cium~ a acestui sfâr[it de mileniu, care f~cuse din anii ‘80 peste sute de mii de victime în lume. Ea putea fi evitat~ cel mai eficace prin fidelitatea cuplului. Ca urmare, a crescut peste tot num~rul c~s~toriilor legale (în Fran]a, în 1989, s-au celebrat cu 10000 mai multe c~s~torii decât în 1988). Catolicismul a pornit o campanie organizat~ pentru sus]inerea familiei, iar 1994 a fost declarat „anul familiei“. S-au schimbat imaginile publicitare; Calvin Klein, care pân~ atunci ilustrase reclamele sale cu nuduri sau s~ruturi, pentru lansarea parfumului „Eternity“, în 1993, a reprodus fotografia unei familii fericite cu doi copii, înso]it~ de urm~torul motto: „Întoarcerea la valorile tradi]ionale de fidelitate, de monogamie, de dragoste f~r~ sfâr[it“. Efectele acestei st~ri de spirit asupra modei nu au întârziat. Moschino a prezentat în 1994 o colec]ie cu titlul „Repetita juvant“, cu modele vechi, dar trainice, potrivite pe ici, pe colo, ca de pild~ o jachet~ Chanel, dar încheiat~, în loc de nasturi, cu ace de siguran]~. Creatorii au început s~ se preocupe de „garderoba ideal~“, fixând piesele principale din dulapul unei femei, care s~ nu trebuiasc~ s~ fie schimbate din [ase în [ase luni. Issey Miyake imagina modele plisate, ca ve[minte atemporale, iar Agnes B. declara: „Îmi plac hainele pe care le p~strezi mult timp“. Revistele de mod~ de la Paris citau cuvintele lui Cocteau: „Simplitatea cre[te odat~ cu rafinamentul“.

Erau preferate materialele naturale rezistente: lâna, inul, pielea, în culoarea lor, nevopsite, nec~lcate, mototolite. Au revenit în garderob~ ghetele înalte cu [ireturi, cazone, de la sfâr[itul secolului al XIX-lea, care se purtau iarna [i vara (f~r~ ciorapi), de diminea]~ [i pân~ seara, chiar la spectacol. Minimalismul a alungat pentru o vreme bijuteriile din mod~.

Agnes B., tricot, 1997

De ce nu floricele? Vogue Hommes, februarie 1993

COSTUMUL BÅRBÅTESC În acest sfâr[it de mileniu, cele mai senza]ionale înnoiri au ap~rut îns~ în domeniul conservator, prin excelen]~, al costumului b~rb~tesc, r~mas aproape neschimbat timp de dou~ secole. La început s-au f~cut doar experien]e limitate ale unor dress-designeri de a combina în

B~rbat cu sarong, Dolce et Gabbana, Vogue Hommes, martie 1994

De ce nu pantofi cu tocuri? Elle, februarie 1994

285

Haina direct pe piele, Gianfranco Ferre, Max, 1998

vestimenta]ia masculin~ câte ceva împrumutat din garderoba feminin~ sau de a readuce în actualitate piese din istoria costumului. Apoi, în reviste de avangard~, ca „Vogue”, înf~]i[area barb~teasc~ a fost scoas~ din tiparele clasice ale masculului puternic [i sobru, a fost eliberat~ de prejudec~]i, recunoscându-se [i pentru „sexul tare“ acela[i drept la împodobire, schimbare, joac~. S-a impus astfel o nou~ concep]ie asupra idealului masculin, care apare cu atât mai [ocant~ cu cât contravine unor obiceiuri mai adânc înr~d~cinate (mai ales în mediile rurale). Helmut Lang a lansat în anul 1996 bluze [i maiouri masculine din dantel~ cu flori. Pentru a sublinia noua tendin]~, unii creatori au exagerat costuma]ia, ca la carnaval, pân~ la 286

travesti. Desigur c~ aceast~ furtun~ care a r~scolit garderoba masculin~ a fost stârnit~ în mare parte de homosexuali, revendicând în cadrul „drepturilor omului“ o libertate de manifestare necunoscut~ pân~ acum. Schimbarea era îns~ inevitabil~, determinat~ de cursul firesc al evolu]iei umane. La sfâr[itul secolului al XX-lea, dup~ ce s-a statornicit o convie]uire pa[nic~ a celor dou~ sexe pe acelea[i terenuri de activitate – productiv~, creatoare, social~, dar [i menajer~ – era normal s~ se [tearg~ acele deosebiri din înf~]i[are care marcau pân~ nu demult rolul diferit al fiec~ruia (al b~rbatului muncind [i luptând în afara c~minului, al femeii crescându-[i copiii acas~). Înfrumuse]area a încetat astfel s~ mai fie considerat~ o frivolitate, intrând în sfera manifest~rilor artistice, a gesturilor de polite]e, ca [i a exprim~rii personalit~]ii individuale. Saloane [i produse cosmetice pentru b~rba]i au devenit obi[nuite. „Costumul“ prelucrat din deceniul trecut de designer-ul italian G. Armani era reconsiderat pe gustul tinerilor. Croit pe corp, pe m~sur~, f~cut de comand~ la croitor, [i nu cump~rat de gata, costumul î[i p~stra forma clasic~, fiind îns~ executat din materiale noi, ]es~turi u[oare, lucioase,

Suprapuneri, Guess, Vogue Hommes, februarie 1993

Piercing

imprimate, v~rgate etc. Acesta era îmbr~cat fie pe pielea goal~, fie doar peste maiou, fie peste c~ma[a – de obicei colorat~ – deschis~ la gât. Jean Paul Gaultier a creat în 1996 un costum [ocant, care, printr-un efect de ha[uri p~rea c~ reliefeaz~ anatomia purt~torului: mu[chii pectorali, abdominali, fesieri etc. Kenzo a lansat în 1993 costume clasice, având pictate pe pieptul hainei, dar [i al c~m~[ii, mari ghivece cu flori galbene sau ro[ii. Lungimea p~rului nu se mai asocia cu r~zvr~tirea, ci depindea numai de gustul purt~torului sau de calitatea firului. B~ie]ii se legau deseori la cap cu basmale, ca [i corsarii, [i atunci î[i ag~]au în ureche [i un cercel sau mai mul]i.

COSTUMUL FEMININ Pe cap, p~rul natural, lung era l~sat liber sau legat la spate, uneori împletit. Scurt, era tuns b~ie]e[te. Pe trup, erau vizibile suprapunerile, de sub rochia decoltat~ se vedea maioul, ca [i de sub blazerul b~rb~tesc. Îmbr~c~mintea cea mai comun~ era tricoul pentru var~ sau puloverul pentru iarn~, cu fusta care putea avea toate lungimile (fusta lung~ pân~ la glezne avea cus~turile descusute, ca [li]uri) sau cu blugi unisex. În picioare se purtau ghete înalte sau pantofi cu talp~ groas~ din cauciuc de camion, iar vara teni[i sau sandale japoneze. Accesorii: rucsacul în locul po[etei. În locul bijuteriilor mobile, au fost fixate pe toat~ urechea anouri asimetrice (fiecare alt fel) sau în num~r diferit. Obiceiul indian al încrust~rii deasupra aripii nasului a unui diamant, cu rol de inel de logodn~, mereu sub ochi, era adoptat [i de unele europence. O adev~rat~ mod~ s-a r~spândit printre tineri, cea a inelu[elor trecute prin piele nu numai în urechi, dar [i pe alte p~r]i ale trupului (piercing). Paralel a avut loc, ca o reac]ie, exacerbarea publicit~]ii „sexy“, ap~rând reviste ca „For women” sau „Women only” (ca echivalente ale celor pentru b~rba]i, de tip „Play-boy”). Smockingul a fost preluat de femei, purtat f~r~ c~ma[~ sau cu fust~ (Yves Saint Laurent,1996).

Suprapuneri str~vezii, Comme des Garcons, detaliu, Vogue, mai 1991

Lenjeria la vedere, Hanro, detaliu, Brigitte, 16 / 1994

287

Yves Saint Laurent, Smoking, Marie Claire, 1996

ÎN ROMÂNIA, dup~ 1989 a urmat o perioad~
de „tranzi]ie“ de la orânduirea comunist~ la economia capitalist~, de pia]~. Primele efecte vizibile ale eliber~rii au fost avalan[a de ziare noi [i de buticuri cu chewing-gum, Coca-Cola [i m~rfuri de bazar turce[ti. Unul dintre primele semne ale libert~]ii a fost crucea scoas~ la vedere, ag~]at~ de lan] la gât sau atârnat~ ca cercel. Desfiin]area uniformelor de [coal~ a permis 288

tinerilor s~-[i hot~rasc~ propriul chip, dup~ legi numai de ei [tiute, dar ac]ionând, de fapt, prin imita]ie [i f~r~ vreun criteriu bine definit. Noiiîmbog~]i]i au organizat primele baluri – cu pretexte filantropice – pentru a-[i etala luxul, rochiile scumpe aduse din str~in~tate [i bijuteriile. Concursurile pentru „Miss România“ s-au extins [i în ora[ele din provincie [i s-au inserat [i în competi]iile pe plan interna]ional, mobilizând o armat~ de croitori, coafori [i machiori.

Parade de mod~ au fost desf~[urate fastuos în teatre [i cazinouri, prezentând crea]iile designerilor [i scenografilor. Universit~]ile de Art~ au intrat în competi]ie, relevând aspectele artistice ale crea]iei vestimentare. S-au înfiin]at noi organisme de cercetare, s-au deschis [coli de manechine etc. Particip~rile la manifest~rile României în str~in~tate, interzise în trecut, au devenit curente [i frecvente.

Doina Levin]a, Parada modei masculine, 2002

289

Unda Popp, Spectacol de performing, expozi]ie personal~, 1898, Galeria C~minul Artei, Bucure[ti

290

Mori de vânt în California, S.U.A.

COSTUMUL LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI lll
Sfârøitul modei

Omenirea resimte din plin „[ocul viitorului“ prefigurat acum trei decenii de Alvin Töffler; valul [tiin]ei [i tehnologiei moderne se rostogole[te din ce în ce mai repede, înainte ca adaptarea din mers s~-i poat~ ]ine pasul. „Era Gutenberg“, a transmiterii [i p~str~rii culturii prin cartea tip~rit~ este înlocuit~, în mare m~sur~, de cea a computerelor. Succesiunea rapid~ a informa]iilor ne face mereu mai ner~bd~tori, amatori ai „genurilor scurte“ în toate domeniile artei, de la poezia de tip haiku la video-clipul muzical, derulat într-o vitez~ ame]itoare, ca [i prezent~rile de mod~ televizate. ßtergerea grani]elor comunic~rii [i globalizarea impune inevitabil folosirea unui limbaj comun, în primul rând vizual, ale c~rui conven]ii asigur~ în]elegerea mesajelor, dar care, pentru a transmite ceva nou, trebuie s~ exprime un punct de vedere personal. În costumul purtat, via]a social~ cere înc~ unele uniforme militare sau civile, ascunzând trupul

cu particularit~]ile lui individuale, pentru a eviden]ia doar func]ia. Costumul masculin [i taiorul feminin, completate de tunsoarea clasic~ [i de accesoriile, asortate formeaz~ baza ]inutei militare, CFR-i[tilor, aviatorilor etc. ca [i a celei a func]ionarilor. Pentru ceremonie, fracul sau jacheta, ca [i rochia lung~ [i p~l~ria se mai p~streaz~ doar în cercul cel mai conservator al Europei, la Curtea Angliei, sau în mediile voit atemporale (întâlnite în istoria costumului din toate secolele, cum sunt cele ale orchestrelor simfonice). În unele universit~]i cu tradi]ie se mai îmbrac~ ocazional robe, bonete sau peruci r~mase de la fondarea lor, iar lacheii hotelurilor de lux par apari]ii din alte secole. Chiar [i ve[mintele ordinelor religioase s-au mai simplificat (dup~ Conciliul Vatican II), maicile ordinului St. Vincent de Paul, de pild~, fiind obligate s~ renun]e la coafele din pânz~ alb~ apretat~, cât ni[te cor~bii, cu care nu puteau conduce automobilul.
Donna Karan, N. Y. Vogue, 1996

291

Coapse la vedere, Marie Claire, octombrie 1991

Idealul uman • Într-o lume în continu~ transformare creativitatea este o calitate vital~. Omul ideal este cel care [tie s~-[i exploateze însu[irile personale, care face ce-i place – [i [tie c~ poate face bine –, pentru care munca nu este o pedeaps~, ci o pasiune. Reprezentan]ilor noii elite li s-a g~sit [i un nume: „Bo-bo“ (David Brooks), o îmbinare a doi termeni aparent antagonici, „bourgeois“ [i „bohemiens“, caracterizând pe de o parte munca organizat~, de tip burghez, pe de alta atitudinea indiferent~ fa]~ de lux, caracteristic~ romanticilor. Ei nu mai cump~r~ limuzine, ci automobile de teren, se îmbrac~ simplu, sobru, în tonurile neutre care odinioar~ erau ale s~racilor. Doar sportul mai aduce culori vii, necesare pe stadion pentru a fi vizibile de la distan]~. Cei foarte tineri au propria lor mod~, care pare ie[it~ din actualitate, venit~ din toate timpurile. Ei par s~ se întoarc~, cu gra]ie, într-un trecut
Buricul la vedere, Vogue, octombrie 1996

292

Hublou pentru buric, Louis Vuitton, Expres Magazine, 13 - 19 martie 2003

ideal, la care visau romanticii, într-o lume simpl~ [i în]eleapt~, în acord cu natura, pre]uind bucuriile primordiale. Vanit~]ile însemnelor de rang [i avere au fost [terse de pe ve[mintele lor [i trimise la muzeu. Cu o superb~ dezinvoltur~, b~ie]i [i fete de pretutindeni pot fi v~zu]i c~l~torind cu sacul în spate, dormind pe jos prin g~ri sau aeroporturi. Ei poart~ cu nep~sare acelea[i maiouri sau bluze de bumbac, scoase peste pantaloni sau fuste, acelea[i pulovere largi sau geci; de sub rochia decoltat~ se vede maioul, tivurile sunt inegale, emblema lor e buricul la vedere sau basche]ii dezlega]i la [ireturi. Încetarea dictaturii modei, în]eleas~ ca o schimbare impus~ [i acceptat~ unanim, apare, astfel, ca fenomenul cel mai imporant al epocii noastre (comentat în studii ca Sfâr[itul modei, de Teri Agins). Majoritatea femeilor, alt~ dat~

principalele beneficiare ale frivolit~]ii, adopt~ azi, fa]~ de propria imagine, o rela]ie de tip b~rb~tesc. De unde pân~ nu demult femeile cu stare, dar subordonate social, apelau la casele de mod~ pentru a-[i sus]ine prestigiul rangului, dar [i pentru a-[i ascu]i arma specific~, seduc]ia, acum, st~pâne pe sine [i independente financiar, vor s~-[i decid~ singure aspectul. Tiraniei modei i se opune [i relaxarea general~ a vestimenta]iei. Computerele au introdus munca la domiciliu, unde stai îmbr~cat cum vrei, dar [i pentru birou a ap~rut a[a-numitul „internet-set-look“, ]inuta pentru lucrul „cu ochii pe ecran“, cu haine comode. Nici în lumea afacerilor nu se mai pune peste tot acela[i pre] pe elegan]a care face impresie. În SUA, înc~ din deceniul trecut, s-a permis func]ionarilor s~ nu mai vin~ îmbr~ca]i oficial vinerea, pentru a putea pleca în week-end direct de la slujb~. Din 1991, concernul gigant de aluminiu ALCOA a fost primul care a permis angaja]ilor s~ renun]e total la costumul impus, urmat în 2000 de multe altele. Este, de altfel, u[or de observat c~ lumea de pretutindeni nu se mai „g~te[te“ decât în situa]ii cu totul speciale. Cei tineri nici nu au apucat altceva decât ve[minte, „wash-andwear“. Industria de confec]ii globalizat~ nu mai risc~ s~ produc~ decât piese de baz~, botezate, „simple chic”, care se pot combina de c~tre cump~r~tor dup~ gust, indiferent din ce cultur~ face parte. Ce [i cui mai vând, atunci, designerii de mod~? Ei nu mai vând haine, ci doar imagini virtuale, publicitate. Elegan]a, fantezia vestimentar~ [i podoabele pre]ioase s-au refugiat pe podiumurile prezent~rilor de mod~, care au devenit adev~rate spectacole, continuând happeningurile din deceniile trecute. Creatorii î[i

semneaz~ prototipurile sau unicatele la fel ca [i pictorii pânzele lor, iar manechinele sunt la fel de faimoase ca [i actorii de cinema. Pl~cerea jocului d~ farmec show-ului de mod~, care se desf~[oar~ rapid, pe fond muzical [i cu efecte de lumini colorate sau cu valuri de aburi, amintind clip-ul sau instala]ia. Autorii nu se mul]umesc s~ propun~ noi modele de ve[minte, ci modific~ întreg aspectul uman, creând raporturi de propor]ii insolite, ad~ugând volume sus]inute de adev~rate proteze, modelând deform~ri corporale expresioniste (ex. Paquita Paquin, Phênomènes, „Vogue”, august 1994). Dress-designerii au „deturnat“ deseori materiale

Tinerii dau tonul modei , Vogue Hommes, septembrie 1993

293

din domeniul industrial, socotite pân~ atunci incompatibile, ca plasticul banchetelor automobilelor, plasa metalic~, fibrele metaloplastice, spuma de plastic etc. (Patrick Cabasset, Tissus venus d'ailleurs, „Vogue Hommes”, 1996). Privit retrospectiv, secolul al XX-lea pare s~-[i fi îndeplinit menirea de a elibera omul de constrângeri [i prejudec~]i, oferindu-i libertatea de a-[i concepe înf~]i[area ca pe o crea]ie artistic~ zilnic reînnoit~. Se pare c~ cei tineri vor s~-i reînve]e pe adul]i s~ se joace, s~ vad~ cu ingenuitate omul adev~rat înd~r~tul hainei, s~ pre]uiasc~ mai mult fantezia decât [ablonul. Fenomenul principal al evolu]iei vestimentare din secolul al XX-lea a fost, prin urmare, democratizarea pe toate planurile, estomparea inegalit~]ilor de pozi]ie social~ sau de avere, ca [i

p~streaz~ mobilul profund în subcon[tient, în mister. Fiecare om î[i dezv~luie personalitatea sau [i-o ascunde, dup~ nevoie, compunându-[i înf~]i[area personajului pe care dore[te s~-l întrupeze, pentru a stârni în semeni anumite reac]ii. La fel cum via]a artistic~ actual~ nu se mai limiteaz~, ca alt~ dat~, la câteva curente sau [coli dominante, ci se desf~[oar~ într-o multitudine de moduri de expresie personale, [i în conturarea imaginii umane accentul cade tot mai mult pe crea]ia individual~. Azi, orice om trebuie s~ înve]e c~ arta de a al~tura forme [i culori pe propriul chip are acelea[i legi ca [i pictura sau sculptura, iar alegerea [i combinarea ve[mintelor înseamn~ compozi]ie decorativ~, slujind, în cazul costumului, ca [i polite]ea, unei cât mai bune comunic~ri umane. Concluzia este c~ pe primul plan va trece calitatea artistic~.

Kosuke Tsumura, Hain~ din nylon [i ziare, detaliu, Kyoto, Colec]ia Institutului de Mod~

¥es~turi nemaiv~zute, Junya Watanabe, detaliu, Comme des Garcons, 2000

John Galliano, la Dior, Le Nouvel Observateur, ianuarie-februarie 2000

a celor de vârst~ [i de sex, odat~ cu nivelarea deosebirilor în ocupa]ii [i ritm de via]~. Încetând s~ mai fie o investi]ie a averii, ca în evul mediu, când o rochie valora cât o mo[ie, fiind mo[tenit~ de mai multe genera]ii, îmbr~c~mintea actual~ devine pe zi ce trece mai efemer~ – iar elegan]a mai accesibil~ oricui. Odat~ ce costumul nu mai sluje[te la transmiterea unor informa]ii precise, prozaice, ce i-a mai r~mas de comunicat? Desigur, mesaje poetice, inefabile, ca muzica. R~spunsul nu e simplu, pentru c~ rela]iile umane, chiar dac~ s-au schimbat, î[i

Locuin]~ gonflabil~, Le Nouvel Observateur, septembrie 2000

CUM VOR ARÅTA NEPO¥II NEPO¥ILOR NOßTRI?
Am p~[it în noul mileniu cu speran]a evit~rii catastrofei nucleare, a rezolv~rii pa[nice a conflictelor, a descle[t~rii tensiunilor interetnice etc., etc. La începutul celui de-al III-lea mileniu dup~ Hristos, [i al celui de-al VI-lea de istorie scris~, omenirea se întreab~, firesc, ce s-ar mai putea inventa în domeniul costuma]iei? Acelea[i forme [i culori, croieli [i podoabe au fost transmise de la o genera]ie la alta, mereu reluate, combinate în noi ansambluri resim]ite ca proaspete, incitante, „la mod~“, pentru a fi repede neglijate [i uitate ca demodate, în favoarea altor nout~]i, [i ele „retro“ în felul lor. Ca [i pe vremuri în Grecia antic~, întrecerile sportive, Jocurile Olimpice, devenite spectacole mondiale, au obi[nuit publicul larg cu vederea trupului atletic, armonios dezvoltat, înf~]i[at în mi[care, f~r~ nici o masc~ sau artificiu deformant.

Dup~ ce s-a dezv~luit tot ce se putea dezv~lui, ne întreb~m cum se va petrece repoetizarea mijloacelor de seduc]ie, reînv~luirea lor în misterul necesar pentru a stârni imagina]ia? Ast~zi este greu de conceput un singur ideal uman care s~ polarizeze admira]ia publicului, a c~rui arie s-a extins, practic, la suprafa]a întregului glob p~mântesc sau m~car peste tot unde a p~truns televiziunea. Pe când sculptorii Greciei antice [i-au sintetizat observa]iile [i medita]iile în statuile ideale ale zeilor, pornind doar de la tipurile localnicilor din

Thierry Mugler, P~l~rie, Point de Vue, februarie 1998

¥es~turi mulate, Lillehammer, anii ‘90

Peloponez, pe ecranele televizoarelor se perind~ cele mai diverse tipuri de asiatici sau africani, europeni sau amerindieni evoluând într-un uria[ caleidoscop, în care se al~tur~ oameni de toate vârstele [i se pun în valoare tradi]ii costumare diferite. Se prevede, astfel, statistic c~ în secolul acesta speran]a de via]~ se va prelungi, iar num~rul vârstnicilor va fi mereu mai mare. Fenomenul a dat de gândit creatorilor, ca de pild~ lui Yissey Miyake, inspirându-i modele inedite, cum sunt hainele metalizate, armonizate cu p~rul argintiu. Pe de alt~ parte, ne putem imagina c~ urma[ii no[tri, plictisi]i de uniformitatea „costumului universal“, r~spândit peste tot de mijloacele de difuzare vizuale, [i încetând s~ se mai simt~ complexa]i, provinciali, î[i vor scoate la lumin~ vechile porturi, atât de bine potrivite staturii, coloritului pielii [i p~rului, [i modului de a se mi[ca, de a merge sau a dansa. Departe de a deveni monoton, costumul viitorului, hr~nit de comoara folclorului, va redeveni crea]ie autentic~, pa[nic~ exaltare a culturilor na]ionale. Costumul considerat oper~ de art~ va permite manifestarea talentului, cultivat printr-o 295

Revenirea la flori

educa]ie estetic~ la care în zadar a aspirat veacul nostru, dar pe care progresul o va impune, f~r~ îndoial~, în viitor. Astfel, prin înf~]i[area sa expresiv~, armonioas~ [i pre]ioas~, omul însu[i, creatorul propriei sale imagini, va declan[a în aproapele s~u „tr~irea total~“ pe care o d~ruie[te arta, ca un e[antion al ordinii universale, dumnezeie[ti, bucurie a ochiului, min]ii [i sentimentului, punând în func]iune toate sim]urile. Oamenii vor redescoperi pl~cerea pip~itului unui ve[mânt din puf sau din catifea, fo[netul unei taftale, parfumul suav al unui v~l diafan, vor recepta mesajul poetic al unui costum, de data aceasta la scara democra]iei, adic~ la îndemâna tuturor. 296

Revenirea la coarne, Alexander McQueen pentru Givenchy

Schimb~rile de aspect, de form~ [i de culoare ale costumului viitorului vor depinde, desigur, de noile sale func]ii, de integrarea lui în peisaj, care la rândul lui va fi marcat de modul de producere a energiei. Locul lemnului, c~rbunelui sau petrolului va fi luat nu numai de energia atomic~ ci [i de razele solare, de for]a mareelor, a valurilor m~rii sau a vântului, sau de procesarea chimic~ a de[eurilor. Au [i ap~rut versiuni moderne ale morilor de vânt, care împodobesc peisajul ca un stol de p~s~ri, ca [i cuptoare de gunoi care înfrumuse]eaz~ ora[ul, cum e cel cu turla ca o sfer~ aurie, proiectat de Hundertwasser, la Viena. Arhitectura va avea grij~ s~ menajeze vegeta]ia; de aceea, urbanistica de anticipa]ie plaseaz~ majoritatea cl~dirilor cu func]ii publice în subsoluri (s~li de spectacol, biblioteci, arhive, parc~ri etc.), iar locuin]ele la în~l]ime, fie ridicate deasupra solului prin tije, ca ni[te ciuperci sau flori, fie suspendate pe re]ele, de pild~ deasupra unui râu. Slujit de ma[in~rii, omul nu va mai trebui s~ se deplaseze la slujb~, lucrând acas~. În schimb, î[i va muta domiciliul dup~ voie: se prevede realizarea unor unit~]i locuibile ca ni[te rulote, putând fi ag~]ate de elicoptere [i mutate oriunde, în ora[, pe munte sau la mare. Noile materiale de construc]ie vor permite ca fiecare om s~-[i modeleze, ca [i scoica, propria cochilie, în formele cele mai fanteziste. Costumele vor trebui s~ ]in~ seam~ de deplasarea individual~, care va intra în vitez~ fie pe sol, pe covoare rulante sau înc~l]~ri pe pern~ de aer (asem~n~toare patinelor cu rotile actuale), fie în aer, la mic~ în~l]ime, ceea ce ar impune m~suri de protec]ie anti[oc prin ve[minte pneumatice sau spongioase. A devenit posibil~ realizarea unei pelicule foarte sub]iri, elastice, termoizolante, impermeabile [i

Philippe Starck, Vogue, septembrie 1997

297

– suprem rafinament – putând s~-[i schimbe culoarea dup~ dorin]~, eventual cu o programare prealabil~. Nu mai este doar o idee [tiin]ifico-fantastic~ nici combinezonul prev~zut cu cili-senzori, capabili s~ preia din mediul exterior sau interior informa]ii asupra st~rii atmosferice, temperaturii, umidit~]ii sau radia]iilor, declan[ând adaptarea automat~ a

Fermoare ca ornament, Dior, Vogue, aprilie 2001

Givenchy, Rochie peste costum de baie, L’Express Magazine, 13 - 19 martie 2003

costumului. Pentru timpul rece s-au imaginat [i haine, care, p~strate în dulap sub presiune, arat~ ca o folie de hârtie, dar în contact cu aerul devin expandate, ca o vat~ pufoas~. Mijloacele de comunicare individuale vor continua s~ evolueze. Exist~ deja „palmotropul“, purtat la mân~ ca un ceas, care combin~ func]iile telefonului, computerului, faxului [i televizorului. Butoanele de comand~ a transmi]~torilor [i receptorilor miniaturiza]i

vor face parte din costum, sub form~ de cercei, br~]~ri sau coliere, antenele având rolul ornamental al penelor la p~l~rie sau al florilor prinse în p~r. Ochelarii vor deveni adev~rate proteze, extinzând acuitatea vederii pân~ la microscop sau telescop [i permi]ând perceperea razelor care dep~[esc spectrul vizibil, ultraviolete [i infraro[ii. L~rgirea câmpului vizual pe o suprafa]~ sferic~, de jur împrejur, ar permite o

Robotul japonez ASIMO, Le Nouvel Observateur, 4 - 10 ianuarie 2001

orientare în spa]iu superioar~ celei a albinelor. În ochelari ar putea fi integrate [i aparate foto sau computere, cu mausul în inelul de la deget. Ar putea fi atins, astfel, visul înzestr~rii omului cu însu[irile celorlalte vie]uitoare: cu for]a leului, întrupat~ de Sfinx-ul egiptean, cu viteza calului, atribuit~ centaurului grecesc, cu zborul vulturului, propriu geniilor înaripate mesopotamiene sau cu adaptarea subacvatic~ a sirenelor. Scenografii filmelor de anticipa]ie au propus diferite solu]ii de combinare a aspectului tehnic al aparaturii cu v~luri fluide, romantice, sugerând via]a organic~. Cea mai mare inven]ie, ale c~rei consecin]e vor ap~rea în mileniul al III-lea, este îns~ extinderea trucajului prin proliferarea imaginilor artificiale. Înc~ din anii ’80 ai secolului ‘20 s-a realizat, deocamdat~ doar în film sau TV, proiectarea unor obiecte inexistente în realitate. În Jurassik Park, dinozaurii lui Spielberg au fost integra]i în memoria calculatorului sub forma unor ecua]ii matematice din care au rezultat creaturi verosimile introduse în film printre personajele reale (Jean Gabriel Fredet, Vr~jitorii imaginilor, „Le Nouvel Observateur”, 15-20 decembrie 1994). Urmeaz~, desigur, implantarea acestor imagini virtuale chiar în spa]iul vie]ii cotidiene. Oricine ar putea astfel s~-[i schimbe ambian]a camerei cu un decor de munte sau de mare sau s~ se înv~rte printre eroii unui film sau printre manechinele care prezint~ moda, privindu-le pe îndelete de jur împrejur prin stop-cadru. Deasemenea va fi posibil ca omul s~ se înve[mânteze [i pe sine însu[i în iluzii, f~când vizibile hainele imaginare ale împ~ratului din poveste, ba mai mult, variindu-le prin morphing, realizând trecerea într-un mod fluid de la o imagine la alta, a[a cum într-o reclam~ publicitar~ pentru benzin~ un automobil 299

devine, printr-o metamorfoz~ progresiv~, un tigru care sare. Dac~ v~zul, auzul [i mirosul pot fi [i acum lesne în[elate, probabil c~ [i pip~itul [i gustul vor fi p~c~lite într-un viitor nu prea îndep~rtat prin mijloace artificiale pentru a da senza]ia unor tr~iri reale. Oare cum se vor adapta urma[ii no[tri la aceast~ confuzie dintre vis [i via]~, pe care Calderon de la Barca a intuit-o acum peste trei secole? Nici nu ne putem imagina posibilit~]ile acestor reedit~ri ale basmelor, în care un balaur se

poate preface într-un F~t-Frumos [i invers, tr~ind astfel mai multe vie]i. C~ci s~ nu uit~m c~, dup~ cum scria Shelley:

Oricât~ bucurie sau dureri Ne-a[teapt~, f~r~ cap~t e c~rarea ßi mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri E ve[nic~ pe lume doar schimbarea.
(traducere de P. Solomon)

Revenirea la bijuterii indiene, John Galliano, Vogue, septembrie 1997

Revenirea la colanele africane, Givenchy, Vogue septembrie 1997

Revenirea la bl~nuri ca în preistorie, J.P.Gaultier, Vogue, septembrie 1997

J. P. Gaultier, Bubu, anii ‘90

301

Bibliografie

1900

1910

1920

1930

1940

1950

1960

1970

1980

1990

2000

Costumul masculin de-a lungul secolului XX

Agins, Teri, The End of Fashion, New York, Harper Collins Publishers, 2000. Alain, Emile Chartier Un sistem al artelor frumoase, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1969. Alexianu, Al., Mode [i ve[minte din trecut, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1971. Arnold, Janet, Handbook of Costume, Londra, Macmillan, 1973. Barthes, Roland, Le système de la mode, Paris, Ed. du Seuil, 1967. Baudelaire, Charles, Pictorul vie]ii moderne [i alte curiozit~]i, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1992. B~n~]eanu, Tancred, Foc[a, G., Ionescu, E. Arta popular~ în R.P.R., Bucure[ti, Espla, 1958. B~n~]eanu, Tancred, Zlotea, E., România - din tezaurul portului popular tradi]ional, Bucure[ti, Ed. Sport-Turism, 1977.
302

Bâtc~, Maria, The Romanian National Costume, Bucure[ti, Departamentul de Informa]ii Publice al Guvernului României, 1996. Beagle, P., American Denim, New York, Harry N. Abrams Inc, 1975. Berchin~, Doina, Moda pe în]elesul tuturor, Bucure[ti, Ed. Paidea, 1999. Besson, Jean-Louis, Le livre des costumes, Paris, Ed. Gallimard, 1986. Blondez Philippe, Mode en mouvements de mode, Ed. SODES, Paris, 2005. Boehm, Max von, Die Mode, München, F. Brinckmann, 1925. Bonnart, Personnages de qualite, Paris, Rombaldi, 1956. Boucher, François, Histoire du Costume en Occident de l’Antiquité à nos jours, Paris, Flammarion, 1965. Boutin-Arnaud, Marie et Noelle

Tasmadjian, Le vêtement, création, conception, fabrication, Paris, Nathan, 1997. Braun, Ronsdorf, Margarete, Modische Eleganz, Europäische Kostümgeschichte von 1789 bis 1929, München, Georg DW Callway, 1963. Broby Johansen, R., Body and clothes, New York, Reinhold Book Corporation, 1968. Brooke, Iris English Costume, London, Methuen, 1951. Brooks, David, Bobos in paradise, NY. London, Simon & Schuster, 2000. Buta Ovidiu, Victima modei, Ia[i, ed. Polirom, 2006. Caragea, Cecilia, Istoria aranj~rii p~rului, Bucure[ti, Ed. Teora,1999. Carlyle, Thomas, Filosofia vestimenta]iei, Bucure[ti, Institutul European, 1998.

1900
Costumul feminin între 1900-1940

1910

1915

1920

1925

1930

1935

1940

Chambers, Bernice G., Color and design. Fashion in men’s and women’s clothing, New York, Prentice Hall inc, 1951. Chapsal Madelaine, La chair de la robe, (Madelaine Vionnet), Paris, Ed. Fayard, 1989. Contini, Mila, 5000 ans d’elegance, Paris, Hachette, 1965. Cottaz, Maurice, Encyclopedie du costume, Paris, Ed. Albert Morance, 1955. Cressy Judith, Le livre de l’or, New York, Metropolitan Museum of Art, 1998. Cunnington, C.W. [i P., Handbook of English Costume, London, 1959. D’Assailly, Gisèle, Les quinze révolutions de la mode, Paris, Hachette, 1968. Davenport, Millia, The book of Costume, New York, Crown publ. inc., 1948. Deboucourt M., Modes et manières du

jour 1789-1808, Paris, Rombaldi, 1957. Deslandres, Yvonne, Le costume, image de l’homme, Paris, Ed. Albin Michel, 1976. Deslandres, Yvonne; Müller Florence, Histoire du costume au XX-eme siècle, Paris, Somogy, 1986. Dickson, Olive Patricia, Arts indiens au Canada, AINC Ottawa Canada, 1972. Dic]ionar de art~, Bucure[ti, Ed.Meridiane, 1998. Dorner, Jane, Fashion, London, Octopus Book, 1974. Erner Guillaume, Victimes de la mode?, Paris, Ed. La decouverte / Poche, 2006 Fashion. A History from the 18th. to 20th. Century, The Collection of the Kyoto Costume Institute, London, Taschen, 2002. Fontanel Beatrice, Corsets et soutiens -

gorge, Paris, Ed. de la Martiniere, 1997 Formagiu, Hedwig-Maria, Portul popular din România, Bucure[ti, Artis, 1974. Funcken, Liliane et Fred, Le costume et les armes des soldats de tous les temps, Paris, Tournai, 1966. Gurye G.S., Indian costume, Bombay, 1951. Gutkowska-Rychlewska, Maria, Historia Ubiorow, Wroclow-WarszawaKrakow, 1968. Grümbach, Didier, Istorii ale modei, Bucure[ti, Ed. Funda]iei PRO, 2001. Hamilton Hill, Marget; Bucknell P.A., The Evolution of Fashion, Pattern and Cut from 1066 to 1930, London, B.T. Batsford Ltd., 1967, edi]ia a VII-a 1981. Hansen, Henni Harald Costume Cavalcade, London, Methuen, 1956.
303

Hollander, Anne, Seeing through clothes, London, Berkeley, University of California Press, 1993. Hollander, Anne, Sex and Suits: The Evolution of Modern Dress, London, Claridge Press, 2002. Howell, Georgiana, In Vogue, Six Decades of Fashion, London, Penguin Books, 1978. Ionescu, Adrian-Silvan, Moda româneasc~ 1790-1850 între Stambul [i Paris, Bucure[ti, Ed. Maiko, 2001. Ionescu, Adrian-Silvan, Mod~ [i societatea urban~, Bucure[ti, Ed.Paideea, 2006. Jones, Dylan, Haircults, London, Thames and Hudson, 1990. Kennedy, Allan, Costumes japonais, Paris, Ed. Adam Biro, 1990. Köhler, Karl, Emma von Sichart, Praktische Kostümkunde, München, F.

Brinckmann A-G, 1926. Korciunova Tamara, Le costume en Russie. Musée de l’Ermitage, Leningrad, Ed.d’Art Aurora, 1983. Kzlinski V.I.; Berman E.M.; Kurbatova E.M., Russki Kostium, Moscova,1963. Kybalova, Ludmila; Herbenova, O.; Lamarova, M. Der grosse Bilderlexicon der Mode, Praga, Artia, 1976. Laver, James, Style in costume, London, Oxford University Press, 1949. Laver, James, Histoire de la Mode et du Costume, London, Thames and Hudson, 1995. Lechevalier, Corinne, Le chic au masculin, Paris, Hachette, 2003. Lehnert, Ghertud, Fashion a concise history, London, Laurence King, 1999. Leloir, Maurice, Dictionnaire du costume, Paris, Librairie Gründ, 1951. Madsen Axel, Chanel, ed. H.Holt and

Co, NY, 1990. Mantoux, Thierry, Le guide du bon chic bon genre BCBG, Paris, Ed. Hermé, 1985. Mc Dowell, Colin, Le Chapeau et la mode, Paris, Ed. Celiv, 1994. Mc Dowell, Colin, The Man of Fashion, London, Thames and Hudson, 1997. Müller Florence, Art&Mode, Paris, Ed. Assouline, 2001 Le Musée de la Mode, Buttolph, Angela et les colaborateurs, Paris, Phaidon, 2001. Nanu, Adina, Art~, stil, costum, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1976. Nanu, Adina, Arta pe om, Bucure[ti, Ed. Compania, 2001. Nicolescu, Corina, Istoria costumului de curte în ¥~rile Române secolele XIV - XVIII, Bucure[ti, Ed. ßtiin]ific~, 1970. Nieholdt, Eva, Kostümkunde, Braunschweig, Klinkhardt u. Biermann, 1961.

1945
Costumul feminin între 1940-1970

1950

1955

1960

1965

1970

304

1975
Costumul feminin între 1970-2000

1980

1985

1990

1995

2000

Obalk, H.; Saval, A.; Pasche, A. Les mouvements de mode expliqués aux parents, Paris, Laffont, 1984. Oros, Constantin, Pagini din istoria costumului, Cluj, Ed. Dacia, 1998. Pasco, Michael, L’histoire des lunettes vue par les peintres, Paris, Boubée, 1995. Pastoureau Michel, L’etoffe du diable, Paris, Ed.du Seuil, 1991. Peacock John, Costume 1066-1966, London, Thames and Hudson, 1992. Penn Irving, Regards the Work of Issey Miyake, London, Jonathan Cape, 1999. Petrescu, Paul [i Stoica Georgeta, Arta popular~ româneasc~, Bucure[ti, Ed. Meridiane, 1969. Racinet, A.C.A., The complete costume history, London, Taschen, 2003. Reich, Adina, Istoria costumului, Tel Aviv, Ed. Didactic~, 1996.

Ruppert, Jacques, Le costume, Paris, Flammarion, 1931. Secosan, Elena; Petrescu Paul, Portul popular de s~rb~toare în România, Bucure[ti, Ed. Meridiane,1984. Seeling, Charlotte, Fashion, The Century of the designer 1900 - 1999, Cologne, Könemann, 2000. Sronkova, Olga, Die Mode von der Renaissance bis zum Rokoko, Praga, Artia, 1959. Tambini, Michael, The look of the century, London, Dorling Kindersley,1999. Taylor, Lou, Mourning Dress, London, George Alen and Unvin Publishers, 1983. Thiel, Erika, Geschichte des Kostüms, Berlin, Henschelverlag,1963. Thiel Erika, Künstler und Mode, Berlin, Henschelverlag, 1979. Tilke, Max, Orientalische Kostüme,

Berlin, E. Wasmuth,1923. Turner Wilcox, R. The Dictionary of Costume, New York, Charles Scribners sons, 1969. Uniformele armatei române 18301930, Bucure[ti, Muzeul Militar, 1930. Wilhelm, Jacques, Modenschau der Jarhunderte, Hamburg, Blüchert Verlag,1957. Waquet Dominique; La porte, Marion Moda, Bucure[ti, Ed. Corint, 2003. Weigert R.A., Pourpoints et vertugadins, Paris, Rombaldi, 1958. Weigert R.A., Bonnart, Personnages de qualité, Paris, Rombaldi, 1956. Weigert R.A., Gallerie des modes et costumes francais 1778-1787, Paris, Rombaldi, 1960.

305

Doamna dormind, 3000 \Hr., Malta, Muzeul de arheologie Valetta

Autor Adina Nanu Concep]ie grafic` [i copert` Adrian Sorin Georgescu

DTP Roxana Enciu Dana Voiculescu Irina Spirescu

Redactare Emil Stanciu Coordonator proiect Arpad Harangozo Ovidiu Morar

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful