Universitatea din Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Şcoala Doctorală de Sociologie şi Asistenţă Socială

CUPRINS

Introducere Capitolul I. Lumea socială a universităţii. Consideraţii teoretice 1.1. Sociologie istorică și instituționalism istoric – perspective și abordări 1.2. Teorii şi concepte pentru descrierea universităţii 1.3. Perspective de analiză şi ipoteze teoretice 1.4. Note metodologice; datele analizate și sursele acestora Capitolul II. Dezvoltarea universităților în Europa, în sec. al XIX-lea și în prima jumătate a sec. XX 2.1. Istoria universităților din Europa și nașterea universității moderne 2.2. Misiunea universității moderne 2.3. Evoluția principalelor modele de învățământ superior în Europa 2.3.1. Modelul francez – napoleonian 2.3.2. Modelul german – humboldtian 2.3.3. Modelul anglo-saxon 2.3.4. Preluarea modelelor europene 2.4. Controlul statului versus autonomia universitară. Reforme universitare 2.5. Rolul social și legitimitatea disciplinelor, influența asupra structurii universitare 2.6. Funcţionarea și viaţa internă a universităţilor 2.6.1. Cariera academică, formarea identității academice 2.6.2. Cercetare și predare 2.6.3. Studenți: bază de recrutare, mod de viață, diplomă, carieră, mobilitate 2.6.4. Relația dintre profesor și student 2.7. Universitatea şi viaţa în afara ei: intelectualii în societate Capitolul III. Universitatea în românia interbelică 3.1. Fondarea și istoria dezvoltării universităţilor din România 3.1.1. Precursorii universităților din România 3.1.2. Formarea și dezvoltarea universităților din România 3.2. Condițiile politice, sociale, economice și culturale ale reformelor 3.2.1. Dezvoltarea economică 3.2.2. Dezvoltarea politică și administrativă 3.2.3. Omogenizarea socială 3.2.4. Integrarea culturală 3.3. Politicile educaționale ale statului 2

TEZĂ DE DOCTORAT
(REZUMAT)

O sociologie istorică a universităţii din România interbelică. Concepţia lui Dimitrie Gusti

Conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Zoltán Rostás Doctorand: Ágota Andrea Szentannai

Bucureşti Septembrie, 2012

cel al dezvoltării universităților moderne în Europa și în România. Am fost interesată să explorez prin ce au trecut universitățile din România. Condiții de cercetare și de instrucție 3. ci au şi cu totul alte surse.4.9.3. Universitatea pentru Dimitrie Gusti 4. Datorită dezvoltării alerte a întregii Europe după criza provocată de Primul Război Mondial și datorită situației speciale a României. În teza mea am explorat trei planuri diferite al devenirii universităților moderne.9. Metodologic.2. Afirmarea și instituționalizarea sociologiei în universitate 4.Științele sociale în universitate 4. Cu ajutorul acestora.12. în genere.3. Profesorii 3. Interdisciplinaritate 4.2. trecând prin diferite straturi – conferă lucrării o notă metodologică aparte. încercând să identifc punctele comune între dezvoltarea lor europeană. Într-un asemenea demers. având în vedere impactul pe care l-a avut activitatea profesorului asupra instituționalizării sociologiei și a științelor sociale în general în România. Studenții 3. Organizare.1.3.4. pentru că în perioada aceea universitatea a început să își asume misiuni pe care nu le îndeplinise până atunci. Cazul lui Dimitrie Gusti este unul important. prezentate în primul capitol al lucrării.2. până au ajuns la sistemul actual. Studenții 4. la rândul lor. arătând că ambele pot fi luate în considerare în cadrul aceleiași 4 .2. și cea specifică Universităţii din București. Legătura universității cu realitățile sociale 3. elaborat. Instrumentele profesorului: cursul și seminarul 4.9. Acțiune socială prin organizații Concluzii generale Referințe Anexe Am început incursiunea mea în tema universităților cu ideea că „istoria contează”. și universitățile au trecut printr-o creștere care a avut un efect puternic asupra tuturor aspectelor ce țin de învățământul superior. Profesorii și statul 3.8.de la macro la micro.3. Abordarea temei pe multiple planuri . Concluzii Capitolul IV.4.11. Profesorul 4.1. dar și faptul că aduce în atenţie personalitatea unuia dintre puținii oameni de știință ai vremii care au reușit să aibă ecou și în Europa mai dezvoltată. Legislația învățământului 3. acesta din urmă prin prisma unui singur actor: sociologul Dimitrie Gusti. Centrul universității: biblioteca 4. plasând aceste idei într-un context larg.2. Scopul meu era să studiez și să înțeleg concepția lui Dimitrie Gusti despre noul rol al universităților. teza se bazează pe un studiu de natură preponderent calitativă și pornește de la două abordări epistemologice asemănătoare: sociologia istorică și instituționalismul istoric. Dimitrie Gusti în învățământul românesc 4. Afinitate și voință – drumul către știință și surse de inspirație 4. Concepţiile profesorului Dimitrie Gusti despre universitate 4. Facultatea de Științe Sociale 4. structură.5.1. Misiuni și viziuni 3.2.7.1.2. Vom încerca să înţelegem rolul și efectele pe care ideile unui profesor respectat le-au avut asupra universității și asupra științelor sociale. în care se contura şi consolida noul stat.3. analiza încearcă să străbată și să depășească dihotomia creată în teoria socială între dominanța 3 actorului și cea a structurii. cea românească.Recrutarea cadrelor didactice 3. când schimbările profunde nu provin doar din reformele care se impun.3.6.3. conducere 3. Curricula/discipline 3.2. despre direcțiile de reformă și crearea noilor instituții științifice.1. perioada interbelică apare ca un interval temporar edificator. Concepția și personalitatea lui Gusti – așa cum sunt prezentate în ultimul capitol al lucrării – erau atipice pentru intelectualii români de seamă ai perioadei interbelice.10.

a moralității în societate. viața din interiorul facultăților s-a schimbat. După Unire. Deseori. ce a adus succes învăţământului din alte ţări. care prin profesorii săi şi prin faptul că forma intelectualii ţării. fapt care a determinat ca reformele să fie inițiate și să realizeze „de sus în jos”. structura corpului profesoral şi a corpului studenţesc. Situaţia a fost favorizată de poziţia unor profesori universitari care întrețineau legături strânse cu guvernele. Universitatea. cadrul curricular. care a preluat din alte modele anumite elemente. elemente hotărâtoare în evoluţia universităţilor occidentale. dar şi al cadrelor universitare. cu o importanță deosebită. dezvoltarea științelor naturii și conexiunile acestora. Am arătat în teză. părea chiar să primeze rolul universităţii de a se afla în slujba statului. așa cum s-a dovedit de multe ori că şi istoria a schimbat idei și mentalități. care apărea în acea perioadă ca reprezentant exclusiv și necontestat al intereselor societății. Acesta s-a manifestat cu pregnanţă şi în evoluţia universităţilor româneşti. între care și dezvoltarea socială. aceea a reformei. în privinţa organizării activităţii ştiinţifice. pentru o perioadă. Din compararea proceselor de dezvoltare ale universităților și ale sistemelor de învățământ superior din Europa de vest și România. periodic. că există o continuitate a ideilor care încearcă să intervină în cursul istoriei. trebuia să anticipeze direcțiile acestei dezvoltări. ca instituție culturală. absorbind tinerii absolvenți în structurile sale birocratice. să se adapteze nivelului de dezvoltare și industrializare al societății. a cărei specificitate am analizat-o în capitolul al III-lea. fiind preocupaţi. directori și președinți ai unor autorități și instituții ale statului. a modelelor de sistem de învăţământ superior care au apărut în acest spaţiu și care au influențat universitățile din lume. legate de rostul universității și de rolul lor în cadrul acesteia. până la rectori şi înalţii funcţionari ai ministrerelor sau miniştrii. în viziunea lui Dimitrie Gusti. iar statul s-a impus ca un nou actor în viața acestor instituții. a științei. Capitolul al II-lea prezintă o istorie a nașterii universităților moderne în Europa. menirea universității ca instituție era percepută oarecum în contrast cu motivațiile individuale ale studenților de a urma învățământul superior. manifestate în sociatatea românească cu privire la cele două modele intelectuale importante – cel francez şi cel german – pe care le oferea Occidentul. Autonomia universitară persista atâta timp cât nu contravenea intereselor statului. În România. Pe de o parte. începând cu profesori universitari. Funcțiile noi au modificat raportul dintre cercetare și predare. Decidenţii în materie de organizare a învăţământului superior din România. contribuia la dezvoltarea culturii. prin finanțare. în România nu au contribuit decisiv la procesul amintit. eforturile materiale ale statului . cadrul legislativ. această influenţă a fost mai puternică în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie. Reformele universitare au scos la iveală asemenea diferențe. chiar și a celor care. În cadrul acestui proces. Atât teoria sociologică cât și istoria ne-au ajutat să înțelegem unele concepții create și duse la îndeplinire. pe de altă parte. În rândul studenților. prin tradiție. Legăturile lor cu societatea s-au intensificat și odată cu aceasta. mulți dintre ei ocupând. mai mult. funcții înalte în administrație. De exemplu. instituțiile statului aveau o importanță specială. ca miniștri. cel puţin teoretic. existau mai multe discursuri paralele în perioada interbelică. identificarea unor strategii pentru depășirea decalajelor istorice etc. Din natura formării statului Român după Primul Război Mondial au decurs responsabilităţi multiple pentru guvernământ. Etatismul puternic al vremii a permis controlul centralizat al tuturor instituțiilor. întrucât filosofia în cadrul modelului german a reprezentat o disciplină specială. existînd însă și puternice influențe reciproce între ele. Primele constatări reflectă că misiunile universităților din Europa erau diferite. s-au inspirat din experienţa unor universităţi consacrate. apare ca o evidență faptul că motorul dezvoltării din aceste spații era diferit. 5 În România. a contribuit la reforma sistemului prin legi. Prestigiul instituțiilor academice moderne s-a legat puternic de misiunea lor de a contribui la scopurile statului. ca instrument important al reformei.toate au fost subordonate acestei orientări. pe cel dintre discipline sau dintre profesor și student etc. pârghii importante de control asupra instituțiilor de 6 .. asigurând un control variabil. în funcţie de interesele imediate şi motivaţiile celor care le-au introdus. în același timp. universităţile germane reprezentau modelul. în perioada în care universitățile moderne s-au creat statul a intervenit pe două planuri în funcționarea lor. să preia de la acestea ceea ce era bun. Structurile instituţionale. Printre cauzele oscilaţiilor în politicile privind învăţământul superior se numără şi opţiunile diferite. dar trebuia.cercetări. se bucurau de autonomie. să ofere cadre pregătite pentru funcțiile statului. a devenit „clientul” universității. participa la crearea coeziunii sociale şi a consensului cultural. De aceea se poate considera că sistemul învăţământului superior românesc este unul mixt. Industrializarea.

însă. trebuie să ofere informații pentru politici sociale. Analiza concepţiei sale face obiectul ultimului capitol al lucrării.învățământ superior. el îşi exprimă dezacordul cu concepția lui Napoleon care „transformă universitatea în miile de facultăți tehnice. pe cercetare. și pentru instituţiile publice create în folosul societăţii. iar ele puteau contribui la noua funcție activă a universităților. în contextul istoriei perioadei interbelice. consacrând imaginea profesorului-cercetător. Dimitrie Gusti s-a alăturat acestei orientări. el privește universitatea ca o insituție axată. cei care au ajuns în cercul de atracție al acestei mișcări. Pe cale de consecință. științele sociale au primit șansa de a fi „experții statului”. 8 7 . cum se raportau respectivele organizații la „instituția culturală supremă”. am urmărit modul în care ideile și practicile dezvoltării universităților moderne. O abordare instituțională. în care scrie că „dincolo de merite incontestabile. încercând să scoată la iveală în ce măsură a participat la modelarea acesteia. asumată și de universități. o rețea complexă de organizații se impun atenţiei atunci când ne aplecăm asupra operei gustiene. dar și în afara ei. filozofii și istoricii acestei perioade sunt apreciaţi pe baza operelor pe care le-au realizat. un sistem de metode de aplicare și realizare. Având în vedere cele enunțate de Zoltán Rostás în Atelierul gustian. trebuie să dezvolte o latură a serviciilor în vederea folosului public. într-o foarte importantă măsură. profesori şi alţi intelectuali. 1924:2). Pentru a răspunde la întrebările de mai sus. Gusti. Aceeași idee apare și în definiția universității formulată de el: „un sistem social de funcţii sociologice. în calitate de gânditor recunoscut al vremii. Prin urmare. În viziunea gustiană. adevărate școli profesionale. Multe dintre articolele publicate la tinerețe au prevestit și au pregătit preocupările sale de mai târziu. În domeniul cultural. străveche și nouă în același timp. Dacă în altă parte cercetătorul din domeniul științelor naturii a provocat schimbarea tipului și activității specifice al profesorului. care era legătura acestor organizaţii cu universitatea. respectiv ale instituționalizării științelor sociale s-au regăsit și s-au multiplicat în felul în care Gusti a gândit și a coordonat instituțiile culturale și științifice create sau conduse de el. 1927: III). Un arbore de scopuri. prin cunoașterea pe care o gestionează. aflată în plină regândire a misiunii sale. nici pe depatre la nivelul altor personalități din acea epocă. analiza a urmărit activitatea lui Dimitrie Gusti în lumea socială a universităţii. politice şi etice şi de bogate şi elastice relaţii specifice” (Gusti. Aceasta reprezintă latura originală a concepției lui Dimitrie Gusti despre universitate. în primul rând. literații. 2005:9). Științele sociale reprzintă un caz special al acestei categorii de noi discipline. Apar noi catedre pentru discipline care cer să fie acceptate în rândul științelor legitime şi noi profesii corespunzătoare lor. În primul rând. în 1910. misiuni. Filosofia lui D. implicați fie în politică. ştiinţifică. domină această perioadă în relatările istorice contemporane și în conștiința publică de astăzi. concepte hotărâtoare pe tot parcursul carierei. alături de activitatea de profesor în universitate. expulzând gândirea din universitate” (Gusti. Pentru Gusti. întrebările cercetării au fost următoarele: care a fost rolul organizațiilor științifice create de Gusti pe lângă universitate în acest proces. Operele lui Dimitrie Gusti sunt. fabricante de funcționari. instituțiile pe care el le-a creat. „universitatea stă în centru şi naţiunea stă în jur. Viziunea și activitatea lui Dimitrie Gusti nu au fost discutate. ele nu au fost lipsite de interes nici pentru celelalte universităţi. în virtutea angajamentului social al profesorilor și al studenților care o alcătuiesc. al cadrelor didactice și al disciplinelor. Aceasta. instituționalizarea unei profesii științifice a fost realizarea cea mai mare a profesorului Dimitrie Gusti” (Rostás. deschis spre crearea sau descoperirea unor lucruri utile societății (mai exact industriei). în condiţiile unei mai slabe dezvoltări a ştiinţelor naturii. măsurabile și în tipărituri. pe cunoaștere metodică. fie în retorica partidelor politice. 1924: 174). Gusti s-a conturat încă din Lecția inaugurală susţinută la Universitatea din Iași. Deși aceste legături erau caracteristice în special profesorilor de la Universitatea din București. în care a apărut prima dată triada social – etic – politic. În timp s-a petrecut o schimbare a misiunii universităţii şi aceasta s-a îmbinat cu procesul dezvoltării universităților prin creşterea numărului studenților. și nici nu a intrat Gusti în conștiința publică contemporană. legătura dintre ele fiind asigurată de elitele care se ridică din cea dintâi spre a se cufunda în cea din urmă” (Gusti. în România. artiștii. care era diferența specifică a rolului organizaţiilor în legitimarea științelor sociale și în contribuția lor la reforma socială. până acum. Gusti. a doua funcțiune importantă este cea legată de acțiune: universitatea. conturează personalitatea lui D. În perspectiva unor asemenea convingeri îşi conturează Gusti concepţia despre universitate. Prin analiza aspectelor ce țin mai mult de partea instituțională a activități a lui D. implicarea lui în acțiunea socială. Generația legionarilor. să se manifeste ca instrument al statului sau ca instituție care oferă servicii acestuia.

Astfel. aceasta ar fi aceea de coordonator (sau moderator). cea mai relevantă categorisire pentru el ar fi cea a profesorului cosmopolit – definit în raport cu actorii locali – (Bourdieu 1988. universitatea era o instituție rigidă care nu arăta deschidere către ideile reformatoare. Aprecierea articolelor apărute în revistele de specialitate de mare prestigiu. în activitatea lui Gusti şi a colaboratorilor săi. activitatea lui administrativă nu a lăsat urme substanțiale asupra universității.Ideea serviciilor în folosul public pe care trebuie să le facă universitatea nu a luat o înfăţişare îngust pragmatică în activitatea lui Gusti. construite de el însuși. încât acestea să îi fie favorabile. dimensiune cu siguranţă conștientizată. Dar dacă ar fi să creăm noi o categorie pentru genul de profesor pe care l-a reprezentat Dimitrie Gusti. legaţi de viaţa societăţii. la îndeplinirea misiunii universității moderne. a Institutului Social Român și al Serviciului Social prin nevoia și misiunea de acțiune bazată pe cunoaștere. fapt de care au beneficiat atât Gusti cât şi întreaga sa echipă.” (Gusti. Profesorul nu a fost deloc preocupat de pregătirea tinerilor pentru posturile administrative ale statului. mai transparente și mai accesibile. cărora încerca să le dea un plus de valoare prin modelul moral pe care îl reprezenta. Susținea ideea necesității unor conducători pentru societatea democratică. Aceste instituții au avut efectul benefic de a oferi absolvenților de sociologie o posibilitate de carieră în domeniu. argumentând că în România „viața publică și constituția nu s-au dezvoltat odată cu evoluția națiunii. ca de exemplu. organizațiile au oferit posibilitatea concentrării forțelor la ceea ce îi preocupa mai intens pe cei care activau în cadrul lor. Gusti nu ignora însă problema formării conducătorilor. Desigur. iar datoria statului este să „organizeze competența”. astfel. în pofida faptului că învăţământul superior trecea printr-o expansiune nemaiîntâlnită până atunci. externalizând activitatea academică și reușind să transforme granițele academice în limite mult mai poroase. În acest spirit. sub influența teoriilor și examplelor străine. adică „a pune pe fiecare om la locul lui și de a-l însărcina să facă numai ceea ce pricepe și pentru ce este pregătit” (Gusti. putem spune că Gusti a lărgit câmpul universitar. dedicaţi predării şi cercetării. Astfel. nu doar spre interiorul intituțiilor. Am identificat. având structuri mult mai flexibile decât universitatea. 10 . Acesta denotă faptul că în perioada interbelică. Cultura socială și politică are tocmai menirea să ajute procesul de apropiere și adaptare reciprocă între popor și constituție. astfel. care i-au stat ca modele. De fapt. având în vedere faptul că a încercat să implementeze planuri de cercetare dificile. Gusti miza pe puterea științifică în mult mai mare măsură. o îmbinare cu succes a activității care viza direct dezvoltarea socială prin acțiune culturală și intelectuală cu cercetarea științifică. care ar fi presupus un control mai strict al instrumentelor de reproducere a corpului profesoral. decât pe cea academică în sensul administrativ. Deși a fost ales decan la ambele facultăți unde și-a desfășurat activitatea și a fost și membru al Senatului și al Consiliului Universitar. din punct de vedere teoretic și practic. au avut o mare contribuţie profesorii săi din Germania. aceste instituții recreau oarecum ierarhia din universitate și. 1926:3) Profesorul Gusti s-a afirmat cu greu în mediul academic. dacă nu chiar urmărită consecvent de aceștia. a Asociației pentru studiul și reforma socială. ci s-au dezvoltat artificial. printr-o acţiune reciprocă. El sublinia importanța pregătirii sociale și politice a tuturor funcționarilor. În organizațiile extrauniversitare create de Dimitrie Gusti au activat aceiași colaboratori și colaboratoare care au fost asistenții sau studenții lui la universitate. orientate spre întreaga societate. se întărea statutul celor care 9 aveau responsabilități formale în ambele instituții sau chiar în mai multe. întemeierea unei Facultăți de Științe Sociale sau organizarea bibliotecii universitare ca element central al universității sau o anchetă care să cuprindă întreaga viață studențească universitară. Gusti motivează înființarea Arhivei pentru Studiul și Reforma Socială. 1988:11) În realizarea tipului de profesor care a devenit Gusti. o încercare de modificare a regulilor caracteristice pieţii universitare. inovative. El se ocupa de crearea unor sociologi bine pregătiți profesional. Totodată. să înfăptuiască multe din proiectele sale de ordin oganizațional în cadrul universistății. (Bourdieu. În activitatea sa. Dintr-un anume punct de vedere. recunoaşterea valorii ideilor reformatoare pe care le-a expus de la începutul carierei sale au venit cu o anume întârziere. pentru că avea viziuni originale. Însă o perspectivă asupra întregii sale activităţi ne permite să afirmăm că Gusti a fost mai degrabă tipul de profesor antreprenor. a contribuit în mare măsură la apropierea cercetării și a predării de societate și. pe care le dorea înfăptuite și pentru care a luptat cu îndârjire. El nu a reușit. 1926:2). astfel. ca „o pregătire specială a carierilor publice”. Coennen-Huther 2007). funcționarea acestor instituții avea un impact și asupra universității dar și asupra profesiei. Recunoașterea sa reală în câmpul universitar a început abia din momentul în care s-a mutat la Universitatea din București și – mai ales – datorită activității sale din afara câmpului universitar. în afară de anumite elemente punctuale (cum ar fi Oficiul Studențesc Universitar sau publicația Călăuza studentului).

iar universititățile contemporane urmăresc chiar acest lucru. muncă asiduă. Aceste instituții nu lucrau închise între zidurile proprii. Valorile considerate de el valabile erau mereu aceleași: libertate. Rezultatele muncii universitare a lui Dimitrie Gusti s-au concretizat. autoritate epistemică (Preda. în predare. care nu era un simplu cercetător. 1912:33) De asemenea. cu ajutorul cărora s-au stabilit contacte cu sfera politicului. printre altele. în cercetare și în elaborarea de strategii și politici publice. În realizarea acestor scopuri. 11 12 . neutralitate politică cât şi calităţi incontestabile precum corectitudine.Într-un asemenea context. seminarul readuce spiritul original. în timp ce la revenirea lui Dimitrie Gusti în țară. ci un profesionist multilaterar. magistrorum et scholarium v. al treilea element: asigurarea condițiilor de viață și de studii ale studenților. dar și cu un public larg. În viziunea profesorului. Întrega operă a lui Gusti s-a bazat pe dorinţa de inovare. încercând mereu să accentueze criteriul performanței în cadrul instituțiilor. Dimitrie Gusti reprezintă tipul de intelectual care și-a dedicat întreaga carieră activității creatoare de valori în sensuri multiple. aflate în ascensiune. obiectivitate. dezvoltarea științei și formarea spiritului științific. dar și în direcția bună și. Astfel. el a creat o întreagă rețea de instituțuții consacrate cercetării sociologice. dimpotrivă. flexibilitatea va fi un atribut important al unor universități. cunoaștere bazată pe atitudine critică și acțiune în folosul societății. așa cum epoca o cerea. prin acestea realizându-se misiunea de cercetare a universității. exista doar o jumătate de catedră de sociologie la Universitatea din Iași. în mai puțin de douăzeci și cinci de ani. Se organizau cicluri de dezbateri publice. sub coordonarea lui directă sau indirectă. medieval al universității. Gusti accentuează trei elemente importante cu referire la universitate: în primul rând. Gusti ducea mai departe valorile universității. prin lărgirea numărului celor asupra cărora modelul lui pedagogic avea impact. concepția sa include și alte organisme care ar putea prelua atribuțiile tradiționale sau unele noi ale universității. Gusti a contribuit la flexibilizarea atribuțiilor universității. seminariile au avut un rol deosebit. Nu întâmplător. Pe de o parte. chiar lărgind sfera acestora. prin organizațiile extrauniversitare pe care le-a creat. Gusti şi-a manifestat în câteva discursuri nemulțumirea față de modul în care se practica știința în universitățile din România. prin mărimea volumului de cercetări. indirect. care au intrat în structurile administraţiei statului ca funcţionari. viziune. elemente strâns legate de ideea universității humboldtiene. Prin instituțiile create. Gusti a demarcat și profesionalizat activitatea sociologului. Tot ei au facilitat numirea profesorului în funcţii care necesitau atât autoritate. de reformare. universitas doctorum v. trebuie să remarcăm faptul că. dar și din perspectiva dezvoltării unei legături de camaradenie reciprocă și bazată pe încredere între profesori și studenți. apoi pregătirea morală a studenților pentru a fi capabili să conducă țara nu numai cu pricepere. pe de altă parte.” (Gusti. venind să îi asculte pe invitații de marcă. prin tipurile de instituții create. şi în activitatea primelor generaţii de absolvenţi. erau deschise societății înconjurătoare. atitudine democratică. Mai târziu. totuși. Păstrând misiunile ei. „ca unitate spirituală. 2006:72). de colectări de date despre realitatea înconjurătoare. care se implica în organizare. Ca personalitate academică aparținând unei discipline noi. auditorium.

cu prilejul întemeierii Asociaţiei pentru studiul şi reforma socială. de seminarul de sociologie. Anul XVI. G. pp Dimitrie GUSTI (1919b) Realitate. Sociologie (Ediţie alcătuită şi adnotată de prof. 3 – Martie. Vol III.pp. Vol 3. pp. anii I-XV. 31-38 Dimitrie GUSTI (1913) Necesitatea reorganizării Bibliotecii Centrale de pe lângă Universitatea din Iaşi. 1919-1937 Revista universitară. Vademecum academicum 1927/28. ANTONESCU (1936) Menirea universităților românești In: Revista generală a învățământului. D. studio introductive de prof dr. 153-170 Ștefan COSTEA (1980) Educația și învățământul în concepția și activitatea lui Dimitrie Gusti In: H. numere 1-5/1926 Revista generală a învăţământului – toate numerele apărute între 1925-1936 **** (1924) Program studențesc pentru organizarea vieții universitare. dr. etică și politică al universității din București. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică pp. Ştefan Costea). In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. no. 8 . vol. București: Editura Academiei RSR. 2. Limes Emanoil BUCUȚA (1936) Institutul Social Român. Arhiva pp. (Coord. ANTONESCU (1928) Pregătirea profesorilor în spiritul nouii legi a învățământului secundar In: Revista generală a învățământului. pp. 1915/16 – 1934/35 AUC: Anuarul Universităţii din Cluj. In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. Sociologie românească. coordonat de Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu. 174-191.Decembrie. coordonat de Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu. Cluj : Edit. coordonat de Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu. pp 328-335 Teohari ANTONESCU (2005) Jurnal (1893-1908). 1936-1938 Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. nr. 1-3/ ianuarie-martie Anton GOLOPENŢIA (2002) Opere complete. maiu. Dimitrie Gusti). In: XXV ani de învățământ universitar – 1910-1935 Instititul Social Român. Ein Beitrag zur Universitätspädagogik. In: H. În: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. republicat în Dimitrie Gusti: Opere.): Dimitrie Gusti. anul I. pp. 174-191 **** (1936) XXV ani de învățământ universitar – 1910-1935 Instititul Social Român. decembrie.H. an III. nr. DRAGOMIR (1928) Din lipsurile facultății de drept In: : Revista generală a învățământului. 205-224 Dimitrie GUSTI (1912/1969) Un seminar de sociologie. Convorbiri literare. Iași: Institutul de Arte Grafice N. Dimitrie GUSTI (1924) Program studențesc pentru organizarea vieții universitare In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. Vol. Vol 1. pp. Etică șo Sociologie dela Facultatea de Litere din Iași. Editura Institutului Social Român Anul V no 1-2. 160-161 Christina GALITZI (1938) Sugestii pentru organizarea unei facultăţi de ştiinţe sociale de tip american în România. Publicat în traducerea lui Aurel Stoicanu: Dimitrie Gusti: Opere. anul XLIV. Ștefăniu ȘI Întemeierea Bibliotecii şi Seminariilor de pe lângă Universitatea din Iaşi. anul IV. București: Editura Academiei RSR. Lucrat. 358Dimitrie GUSTI (1926) Necesitatea culturii sociale și politice în universitate În: Revista Universitară. 589-597 Ion DRĂGAN (1980) Contribuția profesorului Dimitrie Gusti la fondarea unor instituții de învățământ. Asociația Științifică pentru Enciclopedia României. 633-783 13 .Octombrie. Minister al Cultelor și Instrucțiunii Publice de Dimitrie Gusti. cu titlul: Ein seminar für Sociologie. Câteva indicaţii asupra metodei. sub conducerea Prof. pp 621-626 G.): Dimitrie Gusti. Enciclopedică Dimitrie GUSTI (1907) Memoriu prezentat onor. cu prilejul candidaturii la Catedra de Istoria Filosofiei antice. G. București: Ed. Stahl (coord.Anul XV. 1-2. 223-237 Roman. București: Editura Academiei RSR. 1924. în ședințele din aprilie. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică pp. Bucureşti: Ed. anul XIII. pp. 1919/20-1941/42 AUI: Anuarul Universităţii din Iaşi. pp. cercetare și acțiune culturală. 10 .Referințe Mircea DJUVARA (1927) Observațiuni asupra câtorva lipsuri ale Facultății de Drept din București. ANTONESCU (1926) Formarea concepției despre lume și viață prin filosofie In: Revista generală a învățământului. G. no. I. G. Studii critice. nr. anul XIV. Institutului Social Român. Anul XVI. 263-285 Eugen K. nr. In: Revista generală a învățământului. 1/ aprilie. 6/ 1910 republicat în: Dimitrie Gusti: Opere. (Broșură) Dimitrie GUSTI (1910/1969) Introducere la cursul de Istoria filosofiei greceşti. ANTONESCU (1922-1923) Baza pedagogică a reorganizării învățământului. nr 6. anul V. 1928/29. vol. Etică şi Sociologie. pp. Politik und Ethik an der Universität Iassy. Gusti. ştiinţă şi reformă socială. nr. anul I. Stahl (coord. Anul I. 1936/37. ediţie îngrijită şi note de Lucian Nastasă. **** (1938) Enciclopedia României. no. no. iunie 1923. În: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială.V. G. politică și etică la Universitatea din Iași. 1/ aprilie. 659-672 G. pp 463-470 G. 1939/40 Sociologia Românească. Volumul I. ca proiect. 10. 2. în original. anii: I-III. Studii critice. Anul XXIV. februarie 14 Surse primare AUB: Anuarul Universităţii din Bucureşti. 1/ 1936) Dimitrie GUSTI (1919a) Apelul făcut în Aprilie 1918. În: Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie und Sociologie. pp. 1918/1919 – 1939/59 Călăuza studentului. potrivit dispozxițiunilor respective din Legea Învățământului secundar și superior. CRESIN (1936) Ancheta sociologică asupra vieţii studenţeşti In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială.H. Sanda Golopenţia.. nr. Anul XVI. pp. Editura Institutului Social Român.

opera şi personalitatea lui. În: Călăuza studentului. 133-152 Ștefan ZELETIN (1923) Noiu principii de reformă a învățământului. D. (1936). comentarii. București: Mmonitorul Oficial și Imprimeriile Statului Dimitrie GUSTI (1965) Pagini alese. 848-911 Constantin KIRIŢESCU (1932) Autonomia învăţământului. 8. București: Editura Institutului Social Român pp. 23-26 Sabin MANUILĂ (1936) Știința de carte a populației României. Profesorul D. III. In: Revista generală a învățământului. București: Editura Sport . Sistemul de sociologie. o epocă: memorii. Introducere în sociologia politică. 376-381 Zoltán ROSTÁS (2003) Sala luminoasă. pp. No 6. Cuvântare țintă la Academie la 18. anul XIV. pp. 931-960 15 Octavian NEAMȚU (1935) Munca socială în România. I. no. note de Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu. 95-109 Traian HERSENI (1940) Sociologia românească: încercare istorică. C. Bucureșt: Editura Academiei RSR Dimitrie GUSTI (1970b) Opere. În: XXV ani de învățământ universitar – 1910-1935 Instititul Social Român.06. V In: Opere. 1880-1955. pp. etică și politică. Editura Institutului Social Român anul IV. (1936). Stahl (coord. pp. Institutului Social Român Dimitrie GUSTI (1934b) Un an de activitate la Ministerul Instrucției Cultelor și Artelor. om public şi ministru al învăţământului românesc In: XXV ani de învățământ universitar – 1910-1935 Instititul Social Român. comentarii. POMPEIU (1925) Universitatea și pregătirea profesorilor secundari. C. H. etică și politică. Editura Minerva Mihai D. 219 D. anul IV no 3. Texte stabilite.Turism I. o lume. Gusti. pp. Vol. In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. IV. pp. STAHL (1980) Dimitrie Gusti. STAHL (1981) Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a “monografiilor sociologice”. Editura Institutului Social Român.1979. 6 Ianuarie. In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială anul XIII-XIV no 3-4. comentarii. anul XIV. Studii critice. Bucureşti: Ed. In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. Bucureşti: Editura Printech Zoltán ROSTÁS (2009) Strada Latină nr.Dimitrie GUSTI (1927) Universitatea socială. pp. Vademecum academicum 1927-28 Dimitrie GUSTI (1934a) Sociologia militans. Bucureşti: Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol” Dimitrie GUSTI (1941) Știința și pedagogia națiunii. RALEA (1922-1923) Situația publicațiilor sociologice în Germania după răsboiu In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. Bucureşti: Curtea Veche Henri H. Bucureşti: Paideia Zoltán ROSTÁS (2001) O istorie orală a Şcolii Sociologice de la Bucureşti. 9-53 Henri.): Dimitrie Gusti. Bucureşti. Renaissance Constantin KIRIŢESCU (1936) Problema educaţiei dirijate. Bucureşti: București: Ed. etică și politică. Texte stabilite. 1070-1092 și în In: XXV ani de învățământ universitar – 1910-1935 Instititul Social Român. Minerva Mircea VULCĂNESCU (1936) Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti. Stahl. Sistemul de sociologie. STAHL (1979) Dimitrie Gusti și Academia.110-132 Ion ZAMFIRESCU. Editura Institutului Social Român. note de Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu. Texte stabilite. Primii monografişti ai Şcolii gustiene. In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. Institutul de Ştiinţe Sociale a României Traian HERSENI (2007) Istoria sociologiei româneşti: Sociologia academică. Bucureșt: Editura Academiei RSR Dimitrie GUSTI (1971) Fragmente autobiografice. Bucureşti: Tipografia „Bucovina” Dimitrie GUSTI (1938) Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii (vol. Sistemul de sociologie. Paideia Zoltán ROSTÁS (2000) Monografia ca utopie – Interviuri cu Henri H. A. Bucureșt: Editura Academiei RSR Dimitrie GUSTI (1970a) Opere.pp. ed. I).H. pp. Ce este școala unitară a muncii? In: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. București: Editura științifică Dimitrie GUSTI (1968) Opere. București: Editura Institutului Social Român pp. O contribuţie la reforma universităţilor. Bucureşti. MEAȘNICOV (1938) Situația funcționarilor de Stat. Sanda şi Valeriu Râpeanu. Autosociologia unei vieţi. note de Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu. Henri H. anul XIV. București. Politica Vol. București: Editura Academiei RSR Traian HERSENI (1935) Un sistem de sociologie etică și politică In: XXV ani de învățământ universitar – 1910-1935 Instititul Social Român. 718-730 16 . Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Sociologia Vol. Viaţa. 1932-1933. Anul XIII. București: Cartea românească Constantin KIRIŢESCU (1979) O viață. Monografişti şi echipieri gustieni la Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”. ed. anul XIII-XIV no 3-4 pp 1198-1288 Gheorghe VLĂDESCU-RĂCOASA. Ed. Politica Vol. Gusti. Bucureşti. In: Sociologie românească anul III no 1-3. pp. Personalitatea și opera In: H. 137-141 Constantin RĂDULESCU-MOTRU (1990) Mărturisiri. Editura Institutului Social Român.

În Română: Construcţia socială a realităţii. Vol. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950. București: Ed. Della Porta. BOYER (1997) Scholarship reconsidered. pp. București: Institutul de Științe ale Educației Peter BURKE (1992/1999) Istorie și teorie socială. București: Editura Fundaţiei România de mâine. 383-395 Ariadna CAMARIANO-CIORAN (1971) Academiile Domneşti din Bucureşti şi Iaşi. 17. 1864-2004. Ed. [Schimbarea regimului învățământului superior] Budapest: Akadémiai Kiadó Tony BECHER (1987) The Cultural View. Cambridge University Press. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial. Humanitas Lucian BOIA. eds: Handbook of Historical Sociology. The University of Chicago Press Jaques COENEN-HUTHER (2007) Sociologia elitelor. Cambridge: Cambridge University Press. A Pluralist Perspective. Az egyetemek lényege a professzorrá válásnak és a professzorok érzelmi életének tükrében. vol. The Carnegie Foundation for the Advancement of Teaching Asa BRIGGS (2004) Chapter 11: History and the Social Sciences In: Walter Rüegg (Ed. Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). 1864-1972 adunate şi selecţionate de Adina Berciu-Drăghicescu. M. 773–87 Pierre BOURDIEU (2004) Science of Science and Reflexivity. Pergamon Press LTD William CLARK. Indiana: University Press West Lafayette Ştefan COSTEA. (1996) Education and Middle-class Society in Imperial Austria – 1848 – 1918. Priorities of the Professoriate. Approaches and methodologies in the Social Sciences. ediția a III-a Donatella DELLA PORTA. 1999 Simona Elena BERNAT. Björn Wittrock (1993) The European and American University since 1800. Sage. Ovidiu BOZGAN (2004) O istorie a Universităţii din Bucureşti. III. Bucureşti: Ed. Maria LARIONESCU. Vasile CHIŞ (2003) Noua paradigmă universitară: centrarea pe client.): A History of the University in Europe.. Cambridge University Press. Expunere de motive la proiectul de lege al învăţământului 1927 în Istoria Universităţii din Bucureşti. Documente. Universităţii din Bucureşti Adina BERCIU-DRĂGHICESCU. Vol. Bucureşti. Eds. Șapte studii despre educație. Craig CALHOUN (2003) Why Historical Sociology? In: Gerard Delanty and Engin Isin. București: Humanitas Michael BURRAGE (1993) From practise to school-based professional education: patterns of conflict and accommodation in England. BERGER. În: Dimitrie Gusti: Opere.BIBLIOGRAFIE Philip Open Books ABRAMS (1982) Historical sociology. Esenţa universităţilor prin prisma formării profesorilor şi a vieţii lor emoţionale] Budapest: Akadémiai kiadó Károly BARAKONYI (2004) Rendszerváltás a felsőoktatásban. 1 București: Editura Academiei RSR Siegfried BÄR (2005) A Céh. pp 19-39 18 Liviu ANTONESEI (2005) Polis și Paideia. Tineretului Ovidiu BĂDINA (1968) Studiu introductiv. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană Lucian BOIA (2010) Germanofilii. National Systems of Higher Education. Vol. (1992) The Encyclopedia of Higher Education. Thomas LUCKMANN (1966/1991) The Social Construction of Reality. A Pluralist Perspective. Suivies d’un entretien inédit. Cambridge University Press. (2006) Academic Charisma and the Origins of the Research University. University of California Press Adina BERCIU-DRĂGHICESCU. (2008) Approaches and methodologies in the Social Sciences. Dumitru DUMITRESCU. (2011) Capcanele istoriei. London: Verso Ovidiu BĂDINA şi Octavian NEAMŢU (1967) Dimitrie Gusti. Keating. III. CLARK and Guy NEAVE. France and the United States In: Sheldon Rothblatt. Bucureşti: Ed. Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). 33-81 Noam CHOMSKY (2010) Réflexions sur l’université. Chicago: The Chicago University Press 17 . Bucureşti. Theory and Society. /Note și comentarii.): Perspectives on Higher Education: Eight Disciplinary and Comparative Views. București: Editura Universităţii din Bucureşti Peter L. 459-493 Gheorghe BUNESCU (2004) Antologia legilor învățământului din România. Presses de l’Université du Quebec Burton R. Michael KEATING. [Breasla. Historical and Sociologicall essays. pp. In: Burton R. In: D. Eds. Academiei Chritophe CHARLE (2004) Chapter 2: Patterns In: Walter Rüegg (Ed. Editura Univers. London: Penguin Books. Iaşi: Polirom Gary B. Polity Press Pierre BOURDIEU (1988) ‘Vive la crise! For Heterodoxy in Social Science’. Lucian STANCIU. pp. pp. Cambridge: Cambridge University Press. Florian TĂNĂSESCU (2006) Istoria sociologiei româneşti. cultură și politici educative. Oxford. Vol. Bucureşti: Ed. Clark (ed. Near Shepton Mallet: Ernest L. A Treatise in Sociology of knowledge. COHEN. (2008). Michael KEATING (2008) How many approaches in the social sciences? An epistemological introduction. I. Viaţă şi personalitate. Irina CRISTEA. Iași: Polirom Benedict ANDERSON (1983) Imagined Communities. Humanitas Pierre BOURDIEU (1988) Homo Academicus.): A History of the University in Europe. pp 1-16 Donatella DELLA PORTA. London.

): A History of the University in Europe. Robert K. III. Elemente pentru o sociologie a elitelor culturale românești. "historical sociology. C. 191-233 Michael ERBEN (ed. Válogatott tanulmányok. Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). pp. Ed. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică Paul GERBOD (2004a) Chapter 3: Relations with Authority In: Walter Rüegg (Ed. III. Dezbateri contemporane. 185-187 Ildikó HRUBOS (1995) Elefántcsonttorony vagy bürokratikus nagyüzem. pp Petru ILUȚ (1997) Abordarea calitativă a socioumanului. pp. E-Library Keith HITCHINS (1994) România 1866-1947. Historical and Sociologicall essays. pp. Björn Wittrock (1993) The European and American University since 1800.com. Morphew (Eds. Research and Politics: the avoidance of anachronism. LEE.) (1998/2005) Biography and Education. III. Cluj-Napoca: Editura Limes Irina LIVEZEANU (1993) Cultural politics in Greater Romania: regionalism. In: Jeffrey C. JARAUSCH (2004) Chapter 9: Graduation and Careers In: Walter Rüegg (Ed. [Universitate în strada Farkas. pp. Ka Ho Mok. Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). An Historical Parenthesis?. Budapest: Aula Kiadó 19 Ildikó HRUBOS (2007) Az akadémiai professzió – változó pozícióban. Vol. Ithaca. 1998. Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). în: Malcolm Tight.): A History of the University in Europe. III. 1918-1930. Bucureşti: Ed. III.413-426 Carolin KREBER. research. In: Malcolm Tight.Florin DIAC (2004) O istorie a învăţământului românesc modern. Dinu MOROIANU. Cambridge University Press. korszakai és vonzatai. Cambridge University Press. Vol. . 357Andrei MARGA (2001) Anii reformei 1997-2000. Cambridge University Press. London. Macmillan György GAAL (2001) Egyetem a Farkas utcában. Measuring the Relative influences of the Institution and Discipline. Volume III: Universities in the Nineteenth and Early Twentieth Centuries (1800-1945). 2012 <http://www. III . ed. vol. Iași: Institutul European. pp. Encyclopedia. MERTON (1942/2001): Structura normativă a științei. Ion STANCIU. Ştefan COSTEA. Cambridge University Press. Vol.Felsőoktatók. Jeroen Huisman et al." A Dictionary of Sociology. Kjell Blückert. Ion UNGUREANU (1983) Sociologie românească contemporană. Clark KERR (2001) The Uses of the University. Iași: Editura Polirom.): A History of the University in Europe. Cluj-Napoca: Editura Fundaţiei pentru Studii Europene Gordon MARSHALL. Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). GOLDTHORPE (2006) On Sociology. Vol. etapele și urmările întemeierii Universității Francisc Josif din Cluj] Cluj-Napoca: Erdélyi Magyar Műszaki Tudományos Társaság Const. 22-30.): The European Research University. I. Alexander Steven Seidman (eds.): A History of the University in Europe. Nicolae MIHĂILEANU. Ka Ho Mok. 21-38 Ernest GELLNER (1983) Nations and Nationalism.): A History of the University in Europe. Cambridge University Press. ştiinţifică şi enciclopedică Maria LARIONESCU (2007) Istoria sociologiei româneşti. Critique and Program. A Reader. Ilie POPESCU TEIUŞAN.. A History of the University in Europe.): Cultură și societate. 31 Apr. In: Guy Neave. Bristol: Taylor &Francis Inc. Cambridge University Press. Harvard University Press Matti KLINGE (2004) Chapter 5: Teachers In: Walter Rüegg (Ed. 65-71 Ion MIHĂILESCU. [Turn de fildeș sau fabrică birocratic. pp. A kolozsvári Ferenc József Tudományegyetem előzményei. Stanford University Press. Bucureşti: Oscar Print Tore FRÄNGSMYR (2006) Universities. and Thorsten Nybom (eds. Bucureşti: Humanitas Notker HAMMERSTEIN (2004) Epilogue: Universities and War in the Twentieth Century In: Walter Rüegg (Ed.com>. GIURESCU. The Shaping of the Departamental Culture. pp. 1. The Routledge International Handbook of Higher Education.Felsőoktatók. 637-672 Christopher HARVIE (2008) Review: Walter Rüegg. New York: Routledge Maria LARIONESCU.363-388 Viktor KARÁDY. New York: Palgrave. (2009) The Universities and its Disciplines: Teaching and learning within and Beyond Disciplinary Boundaries. secolul XVII1944. în: Revista Educatio 2007/nr. 235-263 20 . Dilemele învățământului superior în țările dezvoltate] Manuscris Ildikó HRUBOS (2006) A felsőoktatás intézményrendszerének átalakulása. London. [Profesia academică – schimbarea poziției] în: Educatio 2007/nr. Vol. Concepte fundamentale și studii de caz. Vol. European History Quarterly 2008.83-100 Paul GERBOD (2004b) Chapter 4: Resources and Management In: Walter Rüegg (Ed. Vol.122 John H. Ithaca: Cornell University Press Aant ELZINGA (1993) Universities. London: Routledge. Ed. Jeroen Huisman. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Marius LAZĂR (2002) Paradoxuri ale modernizării. Bucureşti. Zoltán ROSTÁS (2007) Dialog neterminat. pp. III. Antecedentele.. pp. Concepte și metode Iași: Polirom Konrad H.encyclopedia. pp. nation building & ethnic struggle. 123-162 Kerri-Lee KRAUSE (2009) Interpreting Changing Academic Roles and Identities in Higher Education. and the transformation of the state in Sweden In: Sheldon Rothblatt. pp. Igor IVANOV. (2007) A bölcsészkarok oktatói és az egyetemi piac szerkezete a dualista korban (1867-1918). pp. A felsőoktatás dilemmái a fejlett országokban. O perspectivă în sociologia ştiinţei. Routledge. Cristopher C. 101 .38. Curtea veche Ioan MIHĂILESCU (2003) Sociologie generlă.): The Routledge International Handbook of Higher Education. Dumitru TODERICIU (1971) Istoria învăţământului din România. Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). Cornell University Press Jenny J.

Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). 1860-1990: between academic mission. pp. A Pluralist Perspective.Ioan MIHĂILESCU și Lazăr VLĂSCEANU (1994) Higher education structures in Romania In: Higher Education in Europe. 1864-1944. Digital print Anselm L. Eight Disciplinary and Comparative Views. 17-55 Marian PREDA (2006) Comportament organizaţional.) The European Research University. 45-66 Sven STEINMO (2008) Historial insitutionalism In: Donatella DELLA PORTA. Ed. 1998 Antonio MOMOC. In: Guy Neave. III. Editura Universităţii din Bucureşti George STEINMETZ (2011) Bourdieu. Cambridge University Press. 1 pp. Bucureşti. Macmillan Walter RÜEGG (2004) Chapter 1: Themes.268 Zoltán ROSTÁS (2009) Atelierul gustian. III. economic demands and political control. Emil POP. Vol. Kjell Blückert. Felsőoktatás és tudománypolitika [Educație superioară și politicile științelor] Ioan SCURTU (2010) Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) Vol. Approaches and methodologies in the Social Sciences. In: Burton Clark (ed. Vol. STRAUSS (1987/2003) Qualitative analysis for social sciences. Iaşi: Polirom Vasile PUȘCAȘ (2003) Universitate. O abordare organizaţională. Cambridge: Cambridge University Press. Silviu G. Universities in the nineteenth and early twentieth centuries (1800 – 1945). In: Cultural Sociology. Limes Lucian NASTASĂ (2007) „Suveranii” universităţilor româneşti. Iaşi: Polirom. Enciclopedică Gheorghe PÂRNUŢĂ (1997) Istoria învăţământului şi culturii din Bucureşti (De la începuturi până la 1864). pp.fiinţe sentimentale. Michael KEATING. 3-32 Jan SADLAK (1990) Higher education in Romania. STRAUSS. Sage Publications. Cluj-Napoca. no 4. PANAITESCU (1994) Interpretări românesti. Ed. (2012) Universitatea din Cluj între 1919 și 1944. March vol. 5 no. Florenţa STĂVĂRACHE. Cluj-Napoca. ed a II-a Julie A. Şcoala Gustiană între carlism şi legionarism. pp. Budapest: Akadémiai Kiadó Petre P. The University Press Maria SOMEŞAN (2004). Curtea Veche Lucian NASTASĂ. Björn WITTROCK (1993) The European and American University since 1800. ed. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor „literari” (1864-1948). Cluj: Ed. 233 . Limes Lucian NASTASĂ (2010) Intimitatea amfiteatrelor. ed. REUBEN (1996).): A History of the University in Europe. Graduate School of Education. CORBIN (1998) Basics of Qualitative Research: Techniques and Procedures for Developing Grounded Theory. Comparative Education Center. The University of Chicago Press Bill READINGS (1996) The University in Ruins. 118-136 Alfred SCHUTZ (1970) On Phenomenology and Social Relations. The Making of the Modern University. societate. TOTELECAN (2002) Sociologia clujeană interbelică. An Historical Parenthesis? New York: Palgrave. modernizare. Repere teoretice şi empirice Cluj-Napoca : Argonaut. Cluj: Ed. Enciclopedică Robert William SETON-WATSON (1934) A History of the Roumanians. Berkeley: University of California Press. Bucureşti. Historicity. Cluj: Editura Limes Guy NEAVE (2006) On Time and Fragmentation: Sundry Observations on Research. Eds. Pp. Mecanisme de selecţie şi promovare a elitei intelectuale. Cambridge University Press. Iaşi: Editura Polirom Andrei NEGRU.) Istoria Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca: Editura Mega Tibor SCHWENDTNER (2009) Tudásgyár vagy egyetem [Fabrică de cunoaștrere sau universitate] în: Revista Educatio nr. In: Ovidiu Ghitta (ed. Historical and Sociologicall essays. 22 . In: Walter Rüegg (Ed. Cambridge University Press Sheldon ROTHBLATT. Bucureşti: Ed. I. Vol XIX. Bucureşti: Editura Tritonic Sheldon ROTHBLATT. Studii de istorie economică şi socială. and Historical Sociology. Thorsten Nybom (eds. Ediţia 27 din Special studies in comparative education Marcela SĂLĂGEAN et al. Universitate şi politică în deceniile 4-6 ale secolului XX. III. State University of New York at Buffalo. In: Ovidiu Pecican: România interbelică: istorie şi istoriografie. Carol II.): Perspectives on Higher Education. Zoltán PÁLFY (2005) National Controversy in the Transylvanian Academe: The Cluj/Kolozsvár University in the First Half of the 20th Century. (2006). Bucureşti: Editura Semne Harold PERKIN (1984) The Historical Perspective. Thorsten Nybom (eds. Intellectual Transformation and the Marginalization of Morality. pp. the University and Politics from a Waveringly Comparative Perspective In: Guy Neave. Teorii. Kjell Blückert. Experienţe româneşti. (2012). Itinerarii spre lumea savantă: tineri din spaţiul românesc la studii în străinătate. Macmillan Adrian NECULAU (2004) Educaţia adulţilor. University of Chicago Press Anselm L. Editura Eikon. Capcanele politice ale sociologiei interbelice.) The European Research University. Cambridge: Harvard University Press 21 Fritz RINGER (2004) Chapter 7: Admission In: Walter Rüegg (Ed. Salánki ZOLTÁN.): A History of the University in Europe. Organizarea și activitatea științifică a Universității din Cluj (1919-1940). Bucuresti. (2006) The University Utopia. 79-93 Adrian MIROIU (1998) Învăţământul românesc azi. exerciţii şi studii de caz. Juliet M. Limes Lucian NASTASĂ (2010) Universitarii „Literari” . An Historical Parenthesis? New York: Palgrave. Cambridge University Press.

Teză de doctorat. M. 3-16 23 .Malcolm TIGHT. Bucureşti. Flavius MIHALACHE. (2003). Simona ILIE. Researching Higher Education. (2000). Cambridge: Cambridge University Press. Universităţile lui Hitler. Iaşi: Polirom Max WEINREICH. A Pluralist Perspective. [Economie și societate] Budapest: KJK Cătălin ZAMFIR. Vol VIII. Society for Research into higher Education & Open University Press Theodora-Eliza VĂCĂRESCU (2011) Femei în cercetarea sociologică şi intervenţia social din România în anii 1920 şi 1930. Contribuţia intelectualilor la crimele Germaniei. Ed. pp 223-239 Lazăr VLĂSCEANU (2008) University and Reflexive Modernity. Iancu FILIPESCU (2010) Șapte faze de istorie turbulentă a sociologiei românești. Polirom Max WEBER (1951/2011) Omul de știință și omul politic București: Humanitas Max WEBER (1973) On Universities. Keating. Simona STĂNESCU. Braşov: Transilvania University Press Lazăr VLĂSCEANU (2007) Sociologie şi modernitate. Chicago. Della Porta. Nr 1. Eds. pp. Approaches and methodologies in the Social Sciences. În: Sociologie românească. Manuscris Pascal VENNESSON (2008) Case studies and process tracing: theories and practices. University of Chicago Press Max WEBER (1987) Gazdaság és társadalom 1. In: D. Tranziţii spre modernitatea reflexivă. The Power of the State and the Dignity of the Academic Calling in Imperial Germany.