Marţi, 06 noiembrie 2012, 20:10 Eur: 4.5171▼ | Usd: 3.

5306▼
Corespondenţă de la Bruxelles

Fenomenul infiltrării redacţiilor din România cu agenţi ai serviciilor de informaţii, în atenţia PE

Azi, în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a Parlamentului European a fost discutat un proiect de raport, iniţiat de europarlamentarul liberal Renate Weber, cu privire la elaborarea unei Carte care să includă normele standard pentru libertatea mass-mediei în statele Uniunii Europene. Au fost prezenţi europarlamentari români şi străini, precum şi organizaţii ale apărării drepturilor jurnaliştilor. Deşi se dorea o discuţie generică despre libertatea presei la nivel european, cazurile de
1

încălcări ale acestei libertăţi şi tendinţele de control politic exercitat asupra presei în România au revenit în atenţia Parlamentului European. Este vorba despre fenomenul infiltrării de către regimul Băsescu a unor ofiţeri acoperiţi ai serviciilor de informaţii în redacţiile unor ziare sau posturi de radio şi televiziune. Totodată, este vorba şi despre tendinţa camarilei militarizate din jurul locatarului de la Cotroceni de a folosi CSAT, şi norme ale strategiei naţionale de securitate, elaborat de acest organism important controlat de Băsescu, pentru a intimida şi, finalmente, a reduce la tăcere adversarii politici ai regimului portocaliu. Practic, una din „realizările” regimului Băsescu a fost, printre multe altele, şi crearea unei poliţii secrete a presei. Despre toate acestea, un interviu cu Răzvan Martin de la Agenţia de Monitorizare a Presei. Răzvan Martin, Agenţia de Monitorizare a Presei: „Am spus clar că redacţiile din România au fost supravegheate de serviciile de informaţii şi că dreptul jurnaliştilor la protecţia surselor a fost încălcat” George Bogdan: Ai reuşit, cu ocazia acestui eveniment, să informezi europarlamentari străini şi liderii unor organizaţii internaţionale de apărare a drepturilor jurnaliştilor despre fenomenul din România al infiltrării de redacţii cu ofiţeri sub acoperire ai unor serviciilor secrete? Răzvan Martin: Da. Am vrut să atragem atenţia asupra cazului devenit public al unui agent al Serviciului Român de Informaţii inflitrat în redacţia

2

ziarului „Jurnalul Naţional”, fapt confirmat până la urmă şi de SRI. Sunt numeroase astfel de cazuri, dar sunt încă nedezvăluite. Am considerat că era oportun să facem cunoscută o astfel de practică, exact în acest moment în care se discută în Parlamentul European un raport privind impunerea unor norme minimale privind respectarea libertăţii presei în statele UE. Am spus clar că redacţiile din România au fost supravegheate de serviciile de informaţii şi că dreptul jurnaliştilor la protecţia surselor a fost încălcat. Acest fapt nu face decât să submineze încrederea jurnaliştilor în colegii lor din redacţii. De asemenea, încrederea publicului în presă este subminată, iar credibilitatea presei însăşi este astfel diminuată. Organizaţia din care faci parte nu ştia că în ultimii ani s-a intensificat fenomenul inflitrărilor de agenţi în redacţiile din media publice şi private? Cum vă luptaţi să schimbaţi legea? Considerăm extrem de grav faptul că legea a permis până acum infiltrarea redacţiilor de către agenţi acoperiţi ai serviciilor de informaţii. Legea în forma ei actuală nu prevede expres interzicerea şi pedepsirea unei asemenea infracţiuni. Agenţia de Monitorizare a Presei a cerut de câţiva ani buni modificarea Legii siguranţei naţionale, astfel încât ea să interzică în mod expres prezenţa ofiţerilor acoperiţi în redacţiile de ziare, de posturi de televiziune sau de radio. Din păcate nu s-a întâmplat acest lucru. Rezultatul tolerării unui asemenea fenomen s-a văzut în vară, atunci când a apărut cazul „jurnalistului” infiltrat la „Jurnalul Naţional”. El nu a făcut decât să confirme informaţiile pe care le aveam şi care spuneau că, de ani de zile, acest lucru se întâmplă peste tot în presa din România.

3

Ce au făcut comisiile de specialitate din Parlamentul României? Cei de la Comisia de control a SRI din Parlamentul României, când au fost sesizaţi despre cazul de la „Jurnalul Naţional”, nu au făcut decât să ne retransmită răspunsul oficial al SRI. Deci, comisia care controlează activitatea unui serviciu de informaţii ne răspunde în numele acelui serviciu, parcă ar fi un simplu birou de presă al acestuia. Acesta este aşazisul „control” pe care cetăţenii îl au de câţiva ani asupra unui serviciu de informaţii plătit din bani publici. Nimic diferit faţă de perioada de dinainte de 1989. Băsescu voia în urmă cu doi ani să ne bage pe gât ideea că ar fi bine ca în strategia naţională de securitate să definim presa „ca vulnerabilitate”. El se răfuia cu acele trusturi de presă care îi erau ostile lui şi partidului său. Voia, în numele „siguranţei naţionale”, să se folosescă de prerogativele sale de şef al CSAT, să se folosească de prevederile unui asemenea document important, pentru a-i reduce la tăcere pe cei care îi critică prestaţia de funcţionar public al statului român. Ştii foarte bine de petiţia depusă acum doi ani în Parlamentul European care denunţa această tendinţă de control aproape militarizat asupra presei. Nu consideri că Uniunea Europeană ar trebui să ştie toate dedesubturile acestui fenomen endemic sub regimul Băsescu? Strategia naţională de apărare, care inclusese în ea presa ca inamic public numărul unu al statului român, oricum avea de gând să ofere acoperirea juridică acestor infiltrări de ofiţeri acoperiţi prin redacţii. Voia să justifice infiltrarea cu informatori a redacţiilor. Şi Strategia naţională de apărare
4

invoca şi ea la rândul ei aceeaşi lege despre care vorbeam mai devreme. Dacă strategia adoptată de CSAT, deci de cel mai înalt for de securitate al ţării, spune că presa este „o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, atunci, uite, avem un motiv în plus să infiltrăm în mod „legal” ofiţeri sub acoperire de jurnalişti în redacţile ziarelor, televiziunilor şi posturilor de radio. „Jurnaliştii ne pun în pericol ţara”, par să spună mai-marii din domeniul securităţii naţionale. De fapt este o metodă mascată de a controla presa şi de a-i pune pumnul în gură, atunci când deranjează factorul politic. Mi se pare un fenomen extrem de grav care ar trebui denunţat permanent în faţa Parlamentului European. Până se va schimba ceva... Accesări: 553

George Bogdan Publicat acum o ora si 27 minute

5

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful