ELENA TAlNA AVRAMESCU LlGlA RUSU

DANlELA ClUPEANU CALUGARU
































Craiova
2005









Editura Universitaria
CRAIOVA, 2006
ANATOMIA OMULUI


- curs pentru studentii Facultatii de Educatie Fizica si
Sport-
ELENA TAlNA AVRAMESCU LlGlA RUSU
DANlELA ClUPEANU CALUGARU
































Craiova
2005









Editura Universitaria
CRAIOVA, 2006
ANATOMIA OMULUI


- curs pentru studentii Facultatii de Educatie Fizica si
Sport-

ReferenĠi útiinĠifici:
Prof.univ.dr. Gheorghe MOCANU – UMF Craiova
Conf.univ.dr. Mircea DĂNOIU – FEFS Craiova

AUTOR:
Elena Taina Avramescu – Conf. Univ. dr; Medic primar în specialitatea Medicină Sportivă,
Doctor în ùtiinĠe, specialitatea Anatomie
COAUTORI :
Ligia Rusu - Conf. Univ. dr; Medic primar Medicină Sportivă, Doctor în ùtiinĠe, specialitatea
Anatomie
Daniela Ciupeanu Calugaru – Asistent Univ. Drd., Facultatea de Biologie


Copyright ” 2006 Universitaria
Toate drepturile sunt rezervate Editurii U Un ni iv ve er rs si it ta ar ri ia a


Acest tratat teoretic de Anatomia Omului este în concordanĠă cu
programa analitică a Disciplinei de Anatomia Omului a FacultăĠii
de EducaĠie Fizică si Sport din cadrul UniversităĠii din Craiova.

D De es sc cr ri ie er re ea a C CI IP P a a B Bi ib bl li io ot te ec ci ii i N Na aĠ Ġi io on na al le e
















TEHNOREDACTARE : Elena Taina Avramescu


Tipografia UniversităĠii din Craiova
Str. Brestei, nr.156A, Craiova, Dolj, România
Tel.: +40 251 598054

ANATOMIA OMULUI

- curs pentru studentii Facultatii de
Educatie Fizica si Sport-

Editura Universitaria, 2006 (Tipografia
U Un ni iv ve er rs si it tă ăĠ Ġi ii i d di in n C Cr ra ai io ov va a) )

502 p.;
29,7 cm;
Bibliogr.
ISBN: 973-742-129-9
611(075.8)

ReferenĠi útiinĠifici:
Prof.univ.dr. Gheorghe MOCANU – UMF Craiova
Conf.univ.dr. Mircea DĂNOIU – FEFS Craiova

AUTOR:
Elena Taina Avramescu – Conf. Univ. dr; Medic primar în specialitatea Medicină Sportivă,
Doctor în ùtiinĠe, specialitatea Anatomie
COAUTORI :
Ligia Rusu - Conf. Univ. dr; Medic primar Medicină Sportivă, Doctor în ùtiinĠe, specialitatea
Anatomie
Daniela Ciupeanu Calugaru – Asistent Univ. Drd., Facultatea de Biologie


Copyright ” 2006 Universitaria
Toate drepturile sunt rezervate Editurii U Un ni iv ve er rs si it ta ar ri ia a


Acest tratat teoretic de Anatomia Omului este în concordanĠă cu
programa analitică a Disciplinei de Anatomia Omului a FacultăĠii
de EducaĠie Fizică si Sport din cadrul UniversităĠii din Craiova.

D De es sc cr ri ie er re ea a C CI IP P a a B Bi ib bl li io ot te ec ci ii i N Na aĠ Ġi io on na al le e
















TEHNOREDACTARE : Elena Taina Avramescu


Tipografia UniversităĠii din Craiova
Str. Brestei, nr.156A, Craiova, Dolj, România
Tel.: +40 251 598054

ANATOMIA OMULUI

- curs pentru studentii Facultatii de
Educatie Fizica si Sport-

Editura Universitaria, 2006 (Tipografia
U Un ni iv ve er rs si it tă ăĠ Ġi ii i d di in n C Cr ra ai io ov va a) )

502 p.;
29,7 cm;
Bibliogr.
ISBN: 973-742-129-9
611(075.8)
3
CUPRINS


CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN STUDIUL ANATOMIEI OMULUI


DefiniĠia si diviziunile anatomiei omului 10
-Nivele de organizare în corpul uman 10
-Terminologia anatomică internaĠională 15
-Termeni pentru indicarea poziĠiei si orientării părĠilor si structurilor corpului
uman 15

Tesuturi - definiĠie, clasificare, noĠiuni de ontogeneză 17
-ğesutul epitelial 18
-ğesutul conjunctiv 20
-ğesutul muscular 22
-ConsideraĠii clinice 23

CAPITOLUL II. BAZELE ANATOMICE ALE MIùCĂRII

Introducere în anatomia aparatului locomotor - axe, plane anatomice,
definirea miscărilor 27

Introducere în osteologie 32
-Clasificarea oaselor 32
-Elemente descriptive ale oaselor 33
-ConfiguraĠia internă a oaselor 35
- ConsideraĠii clinice 38
-InterrelaĠiile sistemului osos cu alte sisteme 41

Introducere în artrologie 42
-Clasificarea articulaĠiilor 42
-Elementele componente ale articulaĠiei sinoviale 45
-ConsideraĠii clinice 47

Introducere în miologie 51
-Criterii de clasificare ale muschilor striaĠi 51
-Modul de fixare al muschiului - tendonul 54
-Anexele muschilor 55
-ConfiguraĠia internă a muschiului 56
-InervaĠia muschiului 57
-Tonicitatea musculară 62
-Forme de contracĠie musculară 62
-DirecĠia de miscare 63
-ConsideraĠii clinice 64
-InterrelaĠiile sistemului muscular striat cu alte sisteme 67

3
CUPRINS


CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN STUDIUL ANATOMIEI OMULUI


DefiniĠia si diviziunile anatomiei omului 10
-Nivele de organizare în corpul uman 10
-Terminologia anatomică internaĠională 15
-Termeni pentru indicarea poziĠiei si orientării părĠilor si structurilor corpului
uman 15

Tesuturi - definiĠie, clasificare, noĠiuni de ontogeneză 17
-ğesutul epitelial 18
-ğesutul conjunctiv 20
-ğesutul muscular 22
-ConsideraĠii clinice 23

CAPITOLUL II. BAZELE ANATOMICE ALE MIùCĂRII

Introducere în anatomia aparatului locomotor - axe, plane anatomice,
definirea miscărilor 27

Introducere în osteologie 32
-Clasificarea oaselor 32
-Elemente descriptive ale oaselor 33
-ConfiguraĠia internă a oaselor 35
- ConsideraĠii clinice 38
-InterrelaĠiile sistemului osos cu alte sisteme 41

Introducere în artrologie 42
-Clasificarea articulaĠiilor 42
-Elementele componente ale articulaĠiei sinoviale 45
-ConsideraĠii clinice 47

Introducere în miologie 51
-Criterii de clasificare ale muschilor striaĠi 51
-Modul de fixare al muschiului - tendonul 54
-Anexele muschilor 55
-ConfiguraĠia internă a muschiului 56
-InervaĠia muschiului 57
-Tonicitatea musculară 62
-Forme de contracĠie musculară 62
-DirecĠia de miscare 63
-ConsideraĠii clinice 64
-InterrelaĠiile sistemului muscular striat cu alte sisteme 67

4
Introducere în studiul sistemului nervos 68
- Neuron; celule gliale 69
- Introducere în sistemul nervos periferic. Nervul 72
- Introducere in studiul sistemului nervos central 73
- Maduva spinarii. nervul spinal. plexuri nervoase. Arcul reflex.
Tipuri de reflexe 73
- Trunchiul cerebral. Nervii cranieni 100
- Cerebelul 104
- Diencefalul 107
- Nucleii bazali 110
- Emisferele cerebrale 110
- Introducere în studiul sistemului nervos vegetativ 114


CAPITOLUL III. INTRODUCERE IN STUDIUL ANATOMIEI
TOPOGRAFICE

Capul, gâtul si trunchiul 120
- Factori topografici 122
- Factori ososi 126
- Factori articulari 126
- Factori musculari 127
- Factori motori 129
- Factori vasculari 130
- Factori nervosi 130
- Fascii si aponevroze 132

Membrul superior: : factori topografici, ososI, articulari, musculari, motori,
vasculari, nervosi 134
- Umărul 135
- BraĠul 138
- Cotul 138
- AntebraĠul 141
- Gâtul mâinii 142
- Mâna 142
- Anexele muschilor membrului superior 148

Membrul inferior : factori topografici, ososI, articulari, musculari, vasculari,
nervosi 150
- Bazinul si regiunea gluteală 153
- Coapsa 153
- Genunchiul 156
- Gamba 156
- Gâtul piciorului 160
- Piciorul 160
- Factori vasculari si nervosi 163
- Statica piciorului 169
- Fascii si aponevroze 171

4
Introducere în studiul sistemului nervos 68
- Neuron; celule gliale 69
- Introducere în sistemul nervos periferic. Nervul 72
- Introducere in studiul sistemului nervos central 73
- Maduva spinarii. nervul spinal. plexuri nervoase. Arcul reflex.
Tipuri de reflexe 73
- Trunchiul cerebral. Nervii cranieni 100
- Cerebelul 104
- Diencefalul 107
- Nucleii bazali 110
- Emisferele cerebrale 110
- Introducere în studiul sistemului nervos vegetativ 114


CAPITOLUL III. INTRODUCERE IN STUDIUL ANATOMIEI
TOPOGRAFICE

Capul, gâtul si trunchiul 120
- Factori topografici 122
- Factori ososi 126
- Factori articulari 126
- Factori musculari 127
- Factori motori 129
- Factori vasculari 130
- Factori nervosi 130
- Fascii si aponevroze 132

Membrul superior: : factori topografici, ososI, articulari, musculari, motori,
vasculari, nervosi 134
- Umărul 135
- BraĠul 138
- Cotul 138
- AntebraĠul 141
- Gâtul mâinii 142
- Mâna 142
- Anexele muschilor membrului superior 148

Membrul inferior : factori topografici, ososI, articulari, musculari, vasculari,
nervosi 150
- Bazinul si regiunea gluteală 153
- Coapsa 153
- Genunchiul 156
- Gamba 156
- Gâtul piciorului 160
- Piciorul 160
- Factori vasculari si nervosi 163
- Statica piciorului 169
- Fascii si aponevroze 171

5
CAPITOLUL 4. INTRODUCERE IN SPLANHNOLOGIE

Cavitatea toracica (limite, subîmpărĠire, conĠinut) 174
Sistemul respirator 176
- Notiuni introductive 176
- Nasul si sinusurile paranazale 176
- Laringele 177
- Traheea 179
- Plamanii 180
- Consideratii clinice 182
Sistemul cardiovascular 184
- Notiuni introductive 184
- Cordul 184
- Artere. Arborele arterial 186
- Vene. Arborele venos 189
- Capilare 190
- Sistemul vascular limfatic 190
- Consideratii clinice 191
Tesutul sanguin 197
- Notiuni introductive 197
- Compartimentul tisular central 197
- Compartimentul tisular periferic 198
- Consideratii clinice 199
Cavitatea abdominala (limite, subîmpărĠire, conĠinut) 201
Sistemul digestiv 203
- Notiuni introductive 203
- Cavitatea bucala 203
- Faringe 206
- Esofag 208
- Stomac 209
- Intestin subtire 211
- Intestin gros 213
- Ficat. Cai biliare 216
- Pancreas 219
- Consideratii clinice 230
Sistemul uro-genital 225
- Notiuni introductive 225
- Rinichii 225
- Cai excretoare urinare 229
- Sistemul reproducator masculin 232
- Sistemul reproducator feminin 233
- Consideratii clinice 235

CAPITOLUL 5. INTRODUCERE IN ANATOMIA DEZVOLTARII

Cresterea si dezvoltarea: definitie, baze anatomice, factori de influenta 239

BIBLIOGRAFIE 499

5
CAPITOLUL 4. INTRODUCERE IN SPLANHNOLOGIE

Cavitatea toracica (limite, subîmpărĠire, conĠinut) 174
Sistemul respirator 176
- Notiuni introductive 176
- Nasul si sinusurile paranazale 176
- Laringele 177
- Traheea 179
- Plamanii 180
- Consideratii clinice 182
Sistemul cardiovascular 184
- Notiuni introductive 184
- Cordul 184
- Artere. Arborele arterial 186
- Vene. Arborele venos 189
- Capilare 190
- Sistemul vascular limfatic 190
- Consideratii clinice 191
Tesutul sanguin 197
- Notiuni introductive 197
- Compartimentul tisular central 197
- Compartimentul tisular periferic 198
- Consideratii clinice 199
Cavitatea abdominala (limite, subîmpărĠire, conĠinut) 201
Sistemul digestiv 203
- Notiuni introductive 203
- Cavitatea bucala 203
- Faringe 206
- Esofag 208
- Stomac 209
- Intestin subtire 211
- Intestin gros 213
- Ficat. Cai biliare 216
- Pancreas 219
- Consideratii clinice 230
Sistemul uro-genital 225
- Notiuni introductive 225
- Rinichii 225
- Cai excretoare urinare 229
- Sistemul reproducator masculin 232
- Sistemul reproducator feminin 233
- Consideratii clinice 235

CAPITOLUL 5. INTRODUCERE IN ANATOMIA DEZVOLTARII

Cresterea si dezvoltarea: definitie, baze anatomice, factori de influenta 239

BIBLIOGRAFIE 499







































































































7
CUVANT INAINTE


Anatomia omului reprezintă o disciplină fundamentală si obligatorie pentru studenĠii
facultăĠilor de medicină, stomatologie, fiziokinetoterapie, kinetoterapie si stiinĠă a sportului.
Există în prezent numeroase tratate de anatomie, astfel încât elaborarea unei noi lucrări în
domeniul anatomic este relativ dificilă.
Lucrarea prezentă nu are pretenĠia de a sta alături de marile tratate sau atlase
anatomice, ci încearcă o sistematizare a cunostiinĠelor anatomice necesare studentului, Ġinând
cont de raportul dintre ansamblul vast al acestor cunostiinĠe si timpul relativ scurt de care
dispune studentul pentru însusirea lor. Ne propunem astfel să oferim o sistematizare, o sinteză
a noĠiunilor anatomice fundamentale, dar si informaĠii practice pe care studenĠii să le poată
aplica în diversele situaĠii cu care se vor întâlni în domeniul profesional pe care si-l vor alege.
Din această cauză lucrarea depăseste limitele stricte ale noĠiunilor anatomice, interferând cu
noĠiuni de fiziologie, relaĠia structură-funcĠie fiind de altfel imposibil de separat. De asemeni
în finalul fiecărui capitol component al lucrării sunt incluse câteva considerente clinice, în
ideea extinderii noĠiunilor teoretice spre aplicabilitatea practică. Motivatia introducerii acestor
notiuni rezinda in faptul ca detectarea, evaluarea úi prevenirea diverselor afecĠiunilor sunt
activitãĠi ce se gãsesc într-o relaĠie permanentã. Rolul antrenorilor, profesorilor de educatie
fizica sau/si kinetoterapeutului este deosebit de important în detectarea unor fenomene
anormale, semnalarea úi trimiterea la medic a sportivilor úi ulterior în aplicarea
recomandãrilor acestora
Sintetizând putem spune că s-a încercat o abordare dinamică a structurilor, funcĠiilor si
disfuncĠiilor corpului omenesc, în scopul de a oferi un text cu valoare practică, interesant, usor
de urmărit, însoĠit de ilustraĠii atractive. Din acest motiv structurarea lucrării este deosebită de
cea a tratatelor clasice din domeniu. Lucrarea se adresează în principal studenĠilor de la
facultăĠile de educatie fizica si sport, referindu-se la structurile implicate în miscare si
controlul nervos al acesteia, dar cuprinzand si elemente de baza ale studiului viscerelor si
anatomiei topografice. Volumul este completat de un ghid practic de anatomie, bogat ilustrat.
O mare dificultate a constat in selectionarea materialului care trebuia prezentat in
concordanta cu programa analitica . Din marea bogatie a materialului anatomic ne-am straduit
sa alegem notiunile care ni s-au parut esentiale. Desigur ca prezentarea succinta a notiunilor
anatomice de baza va fi extinsa ulterior in cadrul diverselor masterate cu informatii
suplimentare, studiul unor capitole suplimentare (sistem endocrin, organe de simt, sistem
imunitar), notiuni de ontogeneza necesare intelegerii diverselor patologii.
In concluzie, ne permitem sa apreciem, in masura in care am reusit sa raspundem
dezideratelor de mai sus, ca lucrarea de fata elucideaza o problema de interes practic pentru
performanta sportiva, pentru toate categoriile implicate in sport, si anume bazele anatomice
ale efortului.

Autorii









7
CUVANT INAINTE


Anatomia omului reprezintă o disciplină fundamentală si obligatorie pentru studenĠii
facultăĠilor de medicină, stomatologie, fiziokinetoterapie, kinetoterapie si stiinĠă a sportului.
Există în prezent numeroase tratate de anatomie, astfel încât elaborarea unei noi lucrări în
domeniul anatomic este relativ dificilă.
Lucrarea prezentă nu are pretenĠia de a sta alături de marile tratate sau atlase
anatomice, ci încearcă o sistematizare a cunostiinĠelor anatomice necesare studentului, Ġinând
cont de raportul dintre ansamblul vast al acestor cunostiinĠe si timpul relativ scurt de care
dispune studentul pentru însusirea lor. Ne propunem astfel să oferim o sistematizare, o sinteză
a noĠiunilor anatomice fundamentale, dar si informaĠii practice pe care studenĠii să le poată
aplica în diversele situaĠii cu care se vor întâlni în domeniul profesional pe care si-l vor alege.
Din această cauză lucrarea depăseste limitele stricte ale noĠiunilor anatomice, interferând cu
noĠiuni de fiziologie, relaĠia structură-funcĠie fiind de altfel imposibil de separat. De asemeni
în finalul fiecărui capitol component al lucrării sunt incluse câteva considerente clinice, în
ideea extinderii noĠiunilor teoretice spre aplicabilitatea practică. Motivatia introducerii acestor
notiuni rezinda in faptul ca detectarea, evaluarea úi prevenirea diverselor afecĠiunilor sunt
activitãĠi ce se gãsesc într-o relaĠie permanentã. Rolul antrenorilor, profesorilor de educatie
fizica sau/si kinetoterapeutului este deosebit de important în detectarea unor fenomene
anormale, semnalarea úi trimiterea la medic a sportivilor úi ulterior în aplicarea
recomandãrilor acestora
Sintetizând putem spune că s-a încercat o abordare dinamică a structurilor, funcĠiilor si
disfuncĠiilor corpului omenesc, în scopul de a oferi un text cu valoare practică, interesant, usor
de urmărit, însoĠit de ilustraĠii atractive. Din acest motiv structurarea lucrării este deosebită de
cea a tratatelor clasice din domeniu. Lucrarea se adresează în principal studenĠilor de la
facultăĠile de educatie fizica si sport, referindu-se la structurile implicate în miscare si
controlul nervos al acesteia, dar cuprinzand si elemente de baza ale studiului viscerelor si
anatomiei topografice. Volumul este completat de un ghid practic de anatomie, bogat ilustrat.
O mare dificultate a constat in selectionarea materialului care trebuia prezentat in
concordanta cu programa analitica . Din marea bogatie a materialului anatomic ne-am straduit
sa alegem notiunile care ni s-au parut esentiale. Desigur ca prezentarea succinta a notiunilor
anatomice de baza va fi extinsa ulterior in cadrul diverselor masterate cu informatii
suplimentare, studiul unor capitole suplimentare (sistem endocrin, organe de simt, sistem
imunitar), notiuni de ontogeneza necesare intelegerii diverselor patologii.
In concluzie, ne permitem sa apreciem, in masura in care am reusit sa raspundem
dezideratelor de mai sus, ca lucrarea de fata elucideaza o problema de interes practic pentru
performanta sportiva, pentru toate categoriile implicate in sport, si anume bazele anatomice
ale efortului.

Autorii













E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
9












































CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ANATOMIEI OMULUI


DefiniĠia úi diviziunile anatomiei omului

-Nivele de organizare în corpul uman

-Terminologia anatomică internaĠională

-Termeni pentru indicarea poziĠiei úi orientării părĠilor
úi structurilor corpului uman

Tesuturi - definiĠie, clasificare, scurta caracterizare

-ğesutul epitelial

-ğesutul conjunctiv

-ğesutul muscular

-ConsideraĠii clinice

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
9












































CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ANATOMIEI OMULUI


DefiniĠia úi diviziunile anatomiei omului

-Nivele de organizare în corpul uman

-Terminologia anatomică internaĠională

-Termeni pentru indicarea poziĠiei úi orientării părĠilor
úi structurilor corpului uman

Tesuturi - definiĠie, clasificare, scurta caracterizare

-ğesutul epitelial

-ğesutul conjunctiv

-ğesutul muscular

-ConsideraĠii clinice

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
10
DEFINIğIA ùI DIVIZIUNILE ANATOMIEI OMULUI

Anatomia este útiinĠa care se ocupă cu studiul formei úi structurilor corpului omenesc
viu în dinamica ontogenetică úi funcĠională.
Obiectul de studiu al anatomiei este omul viu, ca sistem biologic concret senzorial. Este
meritul lui Fr. I. Rainer (1874-1944) de a considera omul viu ca obiect de studiu al anatomiei,
disecĠia corpului neînsufleĠit reprezentând doar o metodă de cunoaútere úi nu un scop în sine.
Diferitele diviziuni ale anatomiei omului, apărute în decursul istoriei, au fost determinate de
necesităĠile practice, funcĠionale sau ontogenetice. Descrierea analitică (forma, mărimea,
consistenĠa, culoarea, poziĠia, modul de fixare) a părĠilor componente ale subsistemelor corpului
uman reprezentintă conĠinutul anatomiei descriptive sau anatomiei sistematice. Pe baza datelor
descriptiv-analitice s-a dezvoltat studiul descriptiv-sintetic de care se ocupă anatomia topografică.
Ea studiază raporturile dintre elementele úi structurile subsistemelor, descriindu-le în planuri
succesive, de la suprafaĠă în profunzime, fără a lua în considerare subsistemul de care aparĠine
structura întâlnită.
Recunoaúterea pe omul viu, considerat ca un întreg, a formaĠiunilor studiate prin disecĠie, a
fost impusă de necesitatea cunoaúterii reliefului normal al suprafeĠei părĠilor componente ale
corpului uman úi a proiecĠiei organelor interne la suprafaĠa acestuia. S-a dezvoltat în acest fel
studiul suprafeĠelor regiunilor corpului, în cadrul anatomiei clinice sau anatomiei pe viu.
EvoluĠia úi diversitatea morfologiei omului în timp úi spaĠiu sunt studiate de o ramură a
anatomiei numită antropologia fizică (Mc. Cenail, 1965) sau anatomia generală (M.F. Bichat).
Artiútii plasticieni au fost dintotdeauna interesaĠi de cunoaúterea morfologiei corpului uman úi prin
eforturile lor s-a dezvoltat o nouă ramură a anatomiei numită anatomia artistică.
Forma corpului uman úi a subsistemelor componente precum úi raporturile dintre elemente,
structuri úi subsisteme, suferă modificări în ontogeneză. Studiul creúterii úi diferenĠierii, ca latură
cantitativă, respectiv calitativă a procesului de dezvoltare a corpului uman se efectuează în cadrul
anatomiei dezvoltării. Legile generale de organizare a lumii animale ce rezultă din corelarea
tuturor cunoútinĠelor asupra formei úi structurilor subsistemelor organismelor alcătuiesc obiectul
de studiu al anatomiei filozofice.
În funcĠie de metode deosebim anatomia macro - de cea microscopică. Anatomia
macroscopică este de fapt anatomia propriu-zisă în sensul larg úi înrădăcinat al cuvântului. Ea
cuprinde studiul corpului omenesc considerat ca un întreg, a formei organelor úi raporturilor dintre
ele. Anatomia microscopică studiază elementele úi structurile subsistemelor corpului uman cu
ajutorul microscopului. Pătrunderea anatomistului în micro- úi inframicrostructură este determinată
de necesitatea obiectivă a interpretării organizării macrostructurilor în dinamica lor funcĠională úi
ontogenetică.
Fiziologia este útiinĠa care se ocupă cu studiul diverselor funcĠii ale corpului uman úi
reglarea acestora. Între formă, structură úi funcĠie există o strânsă legătură anatomic, impunându-
se o cercetare interdisciplinară (conceptul complementarităĠii).

NIVELE DE ORGANIZARE ÎN CORPUL UMAN.

Pentru a putea înĠelege funcĠionarea corpului uman ca întreg trebuie să evidenĠiem nivelele
structurale implicate pornind de la cel mai simplu până la cel mai complex.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
10
DEFINIğIA ùI DIVIZIUNILE ANATOMIEI OMULUI

Anatomia este útiinĠa care se ocupă cu studiul formei úi structurilor corpului omenesc
viu în dinamica ontogenetică úi funcĠională.
Obiectul de studiu al anatomiei este omul viu, ca sistem biologic concret senzorial. Este
meritul lui Fr. I. Rainer (1874-1944) de a considera omul viu ca obiect de studiu al anatomiei,
disecĠia corpului neînsufleĠit reprezentând doar o metodă de cunoaútere úi nu un scop în sine.
Diferitele diviziuni ale anatomiei omului, apărute în decursul istoriei, au fost determinate de
necesităĠile practice, funcĠionale sau ontogenetice. Descrierea analitică (forma, mărimea,
consistenĠa, culoarea, poziĠia, modul de fixare) a părĠilor componente ale subsistemelor corpului
uman reprezentintă conĠinutul anatomiei descriptive sau anatomiei sistematice. Pe baza datelor
descriptiv-analitice s-a dezvoltat studiul descriptiv-sintetic de care se ocupă anatomia topografică.
Ea studiază raporturile dintre elementele úi structurile subsistemelor, descriindu-le în planuri
succesive, de la suprafaĠă în profunzime, fără a lua în considerare subsistemul de care aparĠine
structura întâlnită.
Recunoaúterea pe omul viu, considerat ca un întreg, a formaĠiunilor studiate prin disecĠie, a
fost impusă de necesitatea cunoaúterii reliefului normal al suprafeĠei părĠilor componente ale
corpului uman úi a proiecĠiei organelor interne la suprafaĠa acestuia. S-a dezvoltat în acest fel
studiul suprafeĠelor regiunilor corpului, în cadrul anatomiei clinice sau anatomiei pe viu.
EvoluĠia úi diversitatea morfologiei omului în timp úi spaĠiu sunt studiate de o ramură a
anatomiei numită antropologia fizică (Mc. Cenail, 1965) sau anatomia generală (M.F. Bichat).
Artiútii plasticieni au fost dintotdeauna interesaĠi de cunoaúterea morfologiei corpului uman úi prin
eforturile lor s-a dezvoltat o nouă ramură a anatomiei numită anatomia artistică.
Forma corpului uman úi a subsistemelor componente precum úi raporturile dintre elemente,
structuri úi subsisteme, suferă modificări în ontogeneză. Studiul creúterii úi diferenĠierii, ca latură
cantitativă, respectiv calitativă a procesului de dezvoltare a corpului uman se efectuează în cadrul
anatomiei dezvoltării. Legile generale de organizare a lumii animale ce rezultă din corelarea
tuturor cunoútinĠelor asupra formei úi structurilor subsistemelor organismelor alcătuiesc obiectul
de studiu al anatomiei filozofice.
În funcĠie de metode deosebim anatomia macro - de cea microscopică. Anatomia
macroscopică este de fapt anatomia propriu-zisă în sensul larg úi înrădăcinat al cuvântului. Ea
cuprinde studiul corpului omenesc considerat ca un întreg, a formei organelor úi raporturilor dintre
ele. Anatomia microscopică studiază elementele úi structurile subsistemelor corpului uman cu
ajutorul microscopului. Pătrunderea anatomistului în micro- úi inframicrostructură este determinată
de necesitatea obiectivă a interpretării organizării macrostructurilor în dinamica lor funcĠională úi
ontogenetică.
Fiziologia este útiinĠa care se ocupă cu studiul diverselor funcĠii ale corpului uman úi
reglarea acestora. Între formă, structură úi funcĠie există o strânsă legătură anatomic, impunându-
se o cercetare interdisciplinară (conceptul complementarităĠii).

NIVELE DE ORGANIZARE ÎN CORPUL UMAN.

Pentru a putea înĠelege funcĠionarea corpului uman ca întreg trebuie să evidenĠiem nivelele
structurale implicate pornind de la cel mai simplu până la cel mai complex.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
11


Figura 1.1. Nivele de organizare în corpul uman.

Sisteme de organe:
Sistemul respirator
Sistemul nervos
Sistemul digestiv
Sistemul circulator
Tesuturi
Tesut epitelial
Tesut nerv
os
Tesut muscular
Celule:
Celula epiteliala
Celula nervoasa
Celula musculara

Organite:
Aparat Golgi
Mitocondrii
Nucleu
Etc.
Organism
Sisteme de organe
Organ
|esut
Celula
Organite
Molecule
Atomi si ioni ai elementelor
Organismul uman
Organe:
Plamanul
Creierul
Stomacul
Rinichiul
Etc.
Molecule:
Proteine
Glucide
Etc.
Atomi/ioni
Carbon
Hidrogen
Oxigen
Azot
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
11


Figura 1.1. Nivele de organizare în corpul uman.

Sisteme de organe:
Sistemul respirator
Sistemul nervos
Sistemul digestiv
Sistemul circulator
Tesuturi
Tesut epitelial
Tesut nerv
os
Tesut muscular
Celule:
Celula epiteliala
Celula nervoasa
Celula musculara

Organite:
Aparat Golgi
Mitocondrii
Nucleu
Etc.
Organism
Sisteme de organe
Organ
|esut
Celula
Organite
Molecule
Atomi si ioni ai elementelor
Organismul uman
Organe:
Plamanul
Creierul
Stomacul
Rinichiul
Etc.
Molecule:
Proteine
Glucide
Etc.
Atomi/ioni
Carbon
Hidrogen
Oxigen
Azot
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
12


La nivel infrastructural corpul omenesc este format din structuri chimice: atomi, ioni,
molecule. Moleculele formează organitele celulare din interiorul celulelor. Grupe de celule similare
formează Ġesuturi úi acestea la rândul lor formează organe. Organele se grupează în sisteme prin
însumarea cărora rezultă organismul ca întreg.
Celula este unitatea de bază a materiei vii; la nivel celular se desfăúoară toate funcĠiile
necesare menĠinerii vieĠii. Fiecare celulă prezintă o membrană care o separă de mediul înconjurător úi
o citoplasmă în care se găsesc organite celulare comune úi specifice, incluziuni, unul sau mai mulĠi
nuclei. Există úi celule anucleate (hematia adultă). Deúi organismul uman se dezvoltă dintr-o
singură celulă el va conĠine 75 trilioane de celule incluzând 200 de tipuri diferite. În timpul
dezvoltării embrionare celulele se divid úi apoi se diferenĠiază din punct de vedere structural úi
funcĠional.
Un Ġesut reprezintă un grup de celule asemănătoare, specializate în realizarea unor funcĠii
specifice. În organismul uman există 4 tipuri de Ġesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular úi
nervos; acestea vor fi descrise pe scurt în finalul capitolului.
ConcepĠia clasică a organizării corpului omenesc include trei categorii de noĠiuni: organ,
aparat úi sistem. Se înĠelege prin noĠiunea de organ o asociere a unor Ġesuturi diferenĠiate în
vederea îndeplinirii anumitor funcĠii. NoĠiunea de aparat era folosită pentru a indica o reuniune de
organe cu structură diferită, dar cu funcĠie principală comună (exemplu aparatul digestiv, aparatul
respirator, aparatul de reproducere etc.).
Organele includ un grup de Ġesuturi cu rol diferit; prin însumarea acestor roluri rezultă
funcĠia organului. De exemplu, stomacul care este un organ cu rol în digestie are în structura
peretelui său Ġesut epitelial (mucoasă de tip cilindric unistratificat), Ġesut muscular (fibre musculare
netede cu dispoziĠie longitudinală úi circulară), Ġesut conjunctiv de suport, Ġesut nervos (plexuri
nervoase vegetative în tunica submucoasă úi musculară).
Un grup de organe integrate ca structură úi funcĠie formează un sistem. Sistemele corpului
uman funcĠionează în strânsă corelaĠie pentru a asigura procesele bazale ale vieĠii: protecĠie,
miúcare, suport, excitabilitate, transport, respiraĠie, ingestie, digestie, excreĠie, reproducere úi
integrare (coordonarea tuturor activităĠilor menĠionate).
Aúa cum s-a arătat sistemul este definit ca o sumă de organe cu aceeaúi structură, adică
formate în mod predominant dintr-un anumit Ġesut (exemplu: sistemul osos, sistemul muscular,
sistemul nervos). Ulterior, conceptul de sistem rămâne nemodificat, dar se remarcă o redefinire a
noĠiunii de aparat. În concepĠia lui Delmas (1974) aparatul reprezintă o sumă de sisteme,
încercându-se în acest fel o grupare funcĠională a organelor, în opoziĠie cu principiul anatomic
clasic úi o ierarhizare a structurilor, aparatul reprezentând un suprasistem.

Se descriu clasic trei grupe de aparate care alcătuiesc corpul omenesc:
- grupa aparatelor vieĠii de relaĠie (aparatul locomotor, sistemul nervos);
- grupa aparatelor de nutriĠie (aparatul digestiv, aparatul circulator, aparatul respirator,
aparatul excretor)
- grupa aparatelor de reproducere (aparatul genital masculin, aparatul genital feminin).

Ulterior schema de alcătuire a corpului omenesc a fost completată cu sistemul glandelor
endocrine care participă la reglarea hormonală a funcĠiilor celorlalte aparate úi sisteme. Mai nou, s-
a conturat morfologic úi funcĠional sistemul de apărare, în care un rol central este deĠinut de timus
(după Drăgoi, 2003).





E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
12


La nivel infrastructural corpul omenesc este format din structuri chimice: atomi, ioni,
molecule. Moleculele formează organitele celulare din interiorul celulelor. Grupe de celule similare
formează Ġesuturi úi acestea la rândul lor formează organe. Organele se grupează în sisteme prin
însumarea cărora rezultă organismul ca întreg.
Celula este unitatea de bază a materiei vii; la nivel celular se desfăúoară toate funcĠiile
necesare menĠinerii vieĠii. Fiecare celulă prezintă o membrană care o separă de mediul înconjurător úi
o citoplasmă în care se găsesc organite celulare comune úi specifice, incluziuni, unul sau mai mulĠi
nuclei. Există úi celule anucleate (hematia adultă). Deúi organismul uman se dezvoltă dintr-o
singură celulă el va conĠine 75 trilioane de celule incluzând 200 de tipuri diferite. În timpul
dezvoltării embrionare celulele se divid úi apoi se diferenĠiază din punct de vedere structural úi
funcĠional.
Un Ġesut reprezintă un grup de celule asemănătoare, specializate în realizarea unor funcĠii
specifice. În organismul uman există 4 tipuri de Ġesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular úi
nervos; acestea vor fi descrise pe scurt în finalul capitolului.
ConcepĠia clasică a organizării corpului omenesc include trei categorii de noĠiuni: organ,
aparat úi sistem. Se înĠelege prin noĠiunea de organ o asociere a unor Ġesuturi diferenĠiate în
vederea îndeplinirii anumitor funcĠii. NoĠiunea de aparat era folosită pentru a indica o reuniune de
organe cu structură diferită, dar cu funcĠie principală comună (exemplu aparatul digestiv, aparatul
respirator, aparatul de reproducere etc.).
Organele includ un grup de Ġesuturi cu rol diferit; prin însumarea acestor roluri rezultă
funcĠia organului. De exemplu, stomacul care este un organ cu rol în digestie are în structura
peretelui său Ġesut epitelial (mucoasă de tip cilindric unistratificat), Ġesut muscular (fibre musculare
netede cu dispoziĠie longitudinală úi circulară), Ġesut conjunctiv de suport, Ġesut nervos (plexuri
nervoase vegetative în tunica submucoasă úi musculară).
Un grup de organe integrate ca structură úi funcĠie formează un sistem. Sistemele corpului
uman funcĠionează în strânsă corelaĠie pentru a asigura procesele bazale ale vieĠii: protecĠie,
miúcare, suport, excitabilitate, transport, respiraĠie, ingestie, digestie, excreĠie, reproducere úi
integrare (coordonarea tuturor activităĠilor menĠionate).
Aúa cum s-a arătat sistemul este definit ca o sumă de organe cu aceeaúi structură, adică
formate în mod predominant dintr-un anumit Ġesut (exemplu: sistemul osos, sistemul muscular,
sistemul nervos). Ulterior, conceptul de sistem rămâne nemodificat, dar se remarcă o redefinire a
noĠiunii de aparat. În concepĠia lui Delmas (1974) aparatul reprezintă o sumă de sisteme,
încercându-se în acest fel o grupare funcĠională a organelor, în opoziĠie cu principiul anatomic
clasic úi o ierarhizare a structurilor, aparatul reprezentând un suprasistem.

Se descriu clasic trei grupe de aparate care alcătuiesc corpul omenesc:
- grupa aparatelor vieĠii de relaĠie (aparatul locomotor, sistemul nervos);
- grupa aparatelor de nutriĠie (aparatul digestiv, aparatul circulator, aparatul respirator,
aparatul excretor)
- grupa aparatelor de reproducere (aparatul genital masculin, aparatul genital feminin).

Ulterior schema de alcătuire a corpului omenesc a fost completată cu sistemul glandelor
endocrine care participă la reglarea hormonală a funcĠiilor celorlalte aparate úi sisteme. Mai nou, s-
a conturat morfologic úi funcĠional sistemul de apărare, în care un rol central este deĠinut de timus
(după Drăgoi, 2003).





E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
13

TABEL 1. 1. Sistemele corpului uman.
SISTEM ORGANE PRINCIPALE PROCESE
Integumentum Pielea ProtecĠie, reglarea temperaturii
corporale

Muscular Muúchii Excitabilitate, miúcare

Osos Oasele Miúcare, protecĠie, suport

Nervos Organe de simĠ, nervi, encefal, măduva
spinării
Excitabilitate, control, integrare
Endocrin Glande endocrine Control, integrare

Circulator Inima, vase de sânge, sânge, vase
limfatice, limfă
Transport, imunitate
Respirator Laringe, trahee, bronhii, plămâni RespiraĠie externă
Digestiv Tub digestive si glande anexe Digestie si absorbtie
Reproducător Organe sexuale interne úi externe, căi Reproducere
Urinar Rinichi, căi urinare, vezică urinară ExcreĠie, echilibru acido-bazic































Sistemul tegumentar
Functii: suport extern sI
protectia corpului
Sistemul osos
Functii: parghii pentru atasarea
musculara, producerea elementelor
figurate, rezervor de calciu
Sistemul muscular
Functii: miscarea corpului;
termogeneza
Sistemul limfatic
Functii: imunitate; absorbtia
grasimilor
Sistemul endocrin
Functii: secretie hormonala;
reglarea metabolismului
Sistemul urinar
Functii: filtrarea sangelui;
mentinerea homeostaziei
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
13

TABEL 1. 1. Sistemele corpului uman.
SISTEM ORGANE PRINCIPALE PROCESE
Integumentum Pielea ProtecĠie, reglarea temperaturii
corporale

Muscular Muúchii Excitabilitate, miúcare

Osos Oasele Miúcare, protecĠie, suport

Nervos Organe de simĠ, nervi, encefal, măduva
spinării
Excitabilitate, control, integrare
Endocrin Glande endocrine Control, integrare

Circulator Inima, vase de sânge, sânge, vase
limfatice, limfă
Transport, imunitate
Respirator Laringe, trahee, bronhii, plămâni RespiraĠie externă
Digestiv Tub digestive si glande anexe Digestie si absorbtie
Reproducător Organe sexuale interne úi externe, căi Reproducere
Urinar Rinichi, căi urinare, vezică urinară ExcreĠie, echilibru acido-bazic































Sistemul tegumentar
Functii: suport extern sI
protectia corpului
Sistemul osos
Functii: parghii pentru atasarea
musculara, producerea elementelor
figurate, rezervor de calciu
Sistemul muscular
Functii: miscarea corpului;
termogeneza
Sistemul limfatic
Functii: imunitate; absorbtia
grasimilor
Sistemul endocrin
Functii: secretie hormonala;
reglarea metabolismului
Sistemul urinar
Functii: filtrarea sangelui;
mentinerea homeostaziei
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
14











































Figura 1. 2. Sistemele corpului uman





Sistemul respirator
Functii: schimburi gazoase
intre mediul extern sI sange
Sistemul digestiv
Functii: digestia sI absorbtia
alimentelor
Sistemul nervos
Functii: controlul sI reglarea
tuturor sistemelor corpului
omenesc
Sistemul circulator
Functii: transportul substantelor
nutritive la celule; indepartarea
produsilor metabolici celulari
Sistemul reproducator
feminin

Sistemul reproducator
masculin


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
14











































Figura 1. 2. Sistemele corpului uman





Sistemul respirator
Functii: schimburi gazoase
intre mediul extern sI sange
Sistemul digestiv
Functii: digestia sI absorbtia
alimentelor
Sistemul nervos
Functii: controlul sI reglarea
tuturor sistemelor corpului
omenesc
Sistemul circulator
Functii: transportul substantelor
nutritive la celule; indepartarea
produsilor metabolici celulari
Sistemul reproducator
feminin

Sistemul reproducator
masculin


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
15
TERMINOLOGIA ANATOMICĂ INTERNAğIONALĂ

Pentru denumirea formaĠiunilor anatomice se foloseúte prin tradiĠie limba latină, care era
larg răspândită în Evul Mediu. Problema terminologiei anatomice a fost dezbătută la numeroase
congrese: Basel (1895), Jena (1936), Paris (1955), New-York (1960) úi Tokio (1974). După
congresul anatomiútilor de la Paris (1955) nomenclatura anatomică - Nomina Anatomica Parisionsia
(P.N.A.) -prezintă o tendinĠă de stabilire úi a fost acceptată de majoritatera úcolilor de anatomie. Au
rămas totuúi, în uzul curent, mulĠi termeni confuzi úi multe denumiri metaforice: Crista galli
(creasta cocoúului), Sesamoid (asemănător cu o sămânĠă de susan), Pisiform (în formă de bob de
mazăre), Coccyx (gr. Ho kokkyx=cuci, în forma ciocului de cuc), Hipocamp (cal de mare), Calcar
avis (picior de cocoú). Unele denumiri încearcă să exprime úi funcĠia organului înĠeleasă prin
prisma cunoútinĠelor in Evul Mediu. Deúi corelaĠia dintre structură úi funcĠie era eronată, denumirea
s-a înrădăcinat în literatura anatomică, nemaiputând fi eliminată: Jejun (lat. Ieiunus)= gol, Arteră=
(canal cu aer). Alte denumiri reflectă însuúiri omeneúti: Vagus (hoinar, vagabond), Ambiguu
(nehotărât, úovăielnic), Pudendalis (ruúinos), Dura mater (mamă fermă), Pia mater (mamă sfioasă).
În fine unii termeni anatomici se menĠin, deúi nu corespund din punct de vedere etimologic, nervi
cardiaci (nervi care suferă de inimă), musculus rizorius (muúchi caraghios), vasa lymphatica (vas
nebun). Principiile adoptate în Nomina anatomica sunt:
1. fiecare structură este desemnată printr-un singur termen;
2. fiecare termen din lista oficială trebuie să fie în limba latină, dar fiecare Ġară are libertatea
de a-i traduce în propria-i limbă în raport de necesităĠile învăĠământului;
3. termenii anatomici trebuie să aibă o valoare informaĠională sau descriptivă;
4. nu se recomandă folosirea numelor proprii
Denumirile elementelor úi structurilor din Terminologia Anatomică InternaĠională sunt
grupate în două mari capitole: I. Anatomia Generalis subîmpărĠită în trei sectoare: 1. Nomina
generalia; 2. Partes corporis humani; 3. Plana, linea et regiones. II. Anatomia systematica ce conĠine
15 subcapitole: 1. Ossa; Systema skeletale; 2. Juncturae Systema Articulare; 3. Musculi; Systema
musculare; 4. Systema digestorium; 5. Systema respiratorium; 6. Cavitas thoracica; 7. Systema
urinarium; 8. Systema genitalia; 9. Cavitas abdominis et pelvis; 10. Glandulae endocrinae; 11.
Systema cardiovasculare; 12. Systema lymphoideum; 13. Systema nervosum; 14. Organa sensum;
15. Integumentum commune.


TERMENI PENTRU INDICAREA POZIğIEI ùI ORIENTĂRII
PĂRğILOR ùI STRUCTURILOR CORPULUI UMAN

Pentru marcarea punctelor úi trasarea axelor úi planelor de orientare a părĠilor corpului
omenesc se folosesc următorii termeni:
-Verticalis, termen utilizat pentru a indica direcĠia perpendiculară pe un plan orizontal a
unei formaĠiuni anatomice;
-Horizontalis, termen folosit pentru denumirea unei axe, unui plan sau pentru a indica
direcĠia unei formaĠiuni anatomice cu traiect paralel cu solul sau mai exact cu suprafaĠa unui
lichid în repaus ;
- Medianus, termen rezervat pentru denumirea planului median al corpului (sau mai exact
planul medio-sagital) pe care îl împarte în două jumătăĠi, dreaptă úi stângă. Se mai foloseúte
pentru a indica poziĠia formaĠiunilor anatomice în mijlocul unei regiuni, sau denumirea unei
linii care împarte o regiune în două părĠi egale;
- Coronalis, termen folosit pentru a indica traiectoria în formă de coroană, a unei formaĠiuni
anatomice, iar în anatomia dezvoltării are sensul de frontal;
-Sagitalis, termen rezervat pentru denumirea unui plan paralel cu planul median sau pentru
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
15
TERMINOLOGIA ANATOMICĂ INTERNAğIONALĂ

Pentru denumirea formaĠiunilor anatomice se foloseúte prin tradiĠie limba latină, care era
larg răspândită în Evul Mediu. Problema terminologiei anatomice a fost dezbătută la numeroase
congrese: Basel (1895), Jena (1936), Paris (1955), New-York (1960) úi Tokio (1974). După
congresul anatomiútilor de la Paris (1955) nomenclatura anatomică - Nomina Anatomica Parisionsia
(P.N.A.) -prezintă o tendinĠă de stabilire úi a fost acceptată de majoritatera úcolilor de anatomie. Au
rămas totuúi, în uzul curent, mulĠi termeni confuzi úi multe denumiri metaforice: Crista galli
(creasta cocoúului), Sesamoid (asemănător cu o sămânĠă de susan), Pisiform (în formă de bob de
mazăre), Coccyx (gr. Ho kokkyx=cuci, în forma ciocului de cuc), Hipocamp (cal de mare), Calcar
avis (picior de cocoú). Unele denumiri încearcă să exprime úi funcĠia organului înĠeleasă prin
prisma cunoútinĠelor in Evul Mediu. Deúi corelaĠia dintre structură úi funcĠie era eronată, denumirea
s-a înrădăcinat în literatura anatomică, nemaiputând fi eliminată: Jejun (lat. Ieiunus)= gol, Arteră=
(canal cu aer). Alte denumiri reflectă însuúiri omeneúti: Vagus (hoinar, vagabond), Ambiguu
(nehotărât, úovăielnic), Pudendalis (ruúinos), Dura mater (mamă fermă), Pia mater (mamă sfioasă).
În fine unii termeni anatomici se menĠin, deúi nu corespund din punct de vedere etimologic, nervi
cardiaci (nervi care suferă de inimă), musculus rizorius (muúchi caraghios), vasa lymphatica (vas
nebun). Principiile adoptate în Nomina anatomica sunt:
1. fiecare structură este desemnată printr-un singur termen;
2. fiecare termen din lista oficială trebuie să fie în limba latină, dar fiecare Ġară are libertatea
de a-i traduce în propria-i limbă în raport de necesităĠile învăĠământului;
3. termenii anatomici trebuie să aibă o valoare informaĠională sau descriptivă;
4. nu se recomandă folosirea numelor proprii
Denumirile elementelor úi structurilor din Terminologia Anatomică InternaĠională sunt
grupate în două mari capitole: I. Anatomia Generalis subîmpărĠită în trei sectoare: 1. Nomina
generalia; 2. Partes corporis humani; 3. Plana, linea et regiones. II. Anatomia systematica ce conĠine
15 subcapitole: 1. Ossa; Systema skeletale; 2. Juncturae Systema Articulare; 3. Musculi; Systema
musculare; 4. Systema digestorium; 5. Systema respiratorium; 6. Cavitas thoracica; 7. Systema
urinarium; 8. Systema genitalia; 9. Cavitas abdominis et pelvis; 10. Glandulae endocrinae; 11.
Systema cardiovasculare; 12. Systema lymphoideum; 13. Systema nervosum; 14. Organa sensum;
15. Integumentum commune.


TERMENI PENTRU INDICAREA POZIğIEI ùI ORIENTĂRII
PĂRğILOR ùI STRUCTURILOR CORPULUI UMAN

Pentru marcarea punctelor úi trasarea axelor úi planelor de orientare a părĠilor corpului
omenesc se folosesc următorii termeni:
-Verticalis, termen utilizat pentru a indica direcĠia perpendiculară pe un plan orizontal a
unei formaĠiuni anatomice;
-Horizontalis, termen folosit pentru denumirea unei axe, unui plan sau pentru a indica
direcĠia unei formaĠiuni anatomice cu traiect paralel cu solul sau mai exact cu suprafaĠa unui
lichid în repaus ;
- Medianus, termen rezervat pentru denumirea planului median al corpului (sau mai exact
planul medio-sagital) pe care îl împarte în două jumătăĠi, dreaptă úi stângă. Se mai foloseúte
pentru a indica poziĠia formaĠiunilor anatomice în mijlocul unei regiuni, sau denumirea unei
linii care împarte o regiune în două părĠi egale;
- Coronalis, termen folosit pentru a indica traiectoria în formă de coroană, a unei formaĠiuni
anatomice, iar în anatomia dezvoltării are sensul de frontal;
-Sagitalis, termen rezervat pentru denumirea unui plan paralel cu planul median sau pentru
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
16
raportarea formaĠiunilor anatomice în acest plan (lat. = în formă de săgeată);
-Frontalis, termen rezervat pentru denumirea planului frontal care este perpendicular pe
planul median úi pe planul orizontal;
-Transversalis, termen rezervat pentru denumirea planului transversal sau orizontal care
este perpendicular pe planurile median úi frontal; în regiunea membrelor acest plan este
perpendicular pe axa longitudinală a regiunii;
-Medialis, termen folosit în descrierile anatomice pentru a arăta poziĠia unei formaĠiuni mai
aproape de planul median;
-Lateralis, termen utilizat pentru a indica poziĠia unei formaĠiuni anatomice, mai îndepărtată
de planul median;
-Intermedius, termen utilizat pentru a indica poziĠia mijlocie a unei formaĠiuni, pentru
denumirea unor nervi (N. intermedius) sau unor proeminenĠe osoase (Crista sacralis
intermedia);
- Anterior, termen folosit pentru a arăta că o formaĠiune se află în faĠa alteia; toate
formaĠiunile situate înaintea planului frontal sunt anterioare;
- Posterior, termen folosit pentru a arăta că o formaĠiune se află înapoia alteia; se consideră
că toate formaĠiunile situate înapoia planului sunt posterioare;
- Dorsalis, termen utilizat penntru părĠile posterioare ale trunchiului úi gâtului, termenul se
aplică în egală măsură úi suprafeĠelor corespunzătoare ale capului (convexitatea craniului),
mâinii úi piciorului;
-Ventralis, termen foarte rar folosit în anatomia omului fiind înlocuit cu termenul de
anterior, excepĠii se întâlnesc la nivelul sistemului nervos, radix ventralis nervi spinalis,
nucleul ventral al talamusului;
-Internus, termen sinonim cu *profund*, indicând că o formaĠiune se află în interiorul unei
structuri, el nu trebuie folosit în sens medial;
-Externus, termen sinonim cu *superficial* úi utilizat pentru a arăta că o formaĠiune se află
situată într-un plan superficial alteia, el nu trebuie folosit în sens de lateral;
- Dexter, Sinister, termeni utilizaĠi pentru a indica poziĠia unei formaĠiuni anatomice
ladrreapta sau la stânga planului median;
- Longitudinalis, termen utilizat pentru a denumi axa lungimii corpului sau direcĠia unei
formaĠiuni în lungul unei regiuni a corpului omenesc;
-Transversus, termen folosit pentru a indica direcĠia unei formaĠiuni de-a curmeziúul unei
regiuni;
- Caudal, termeni rar folosiĠi în anatomia omului, au sensul de superior úi inferior, se
folosesc mai frecvent în anatomia dezvoltării unde termenul de cranial are sens de rostral;
- Superior, Inferior, termeni utilizaĠi pentru a indica poziĠia unor formaĠiuni de-a lungul
axei longitudinale a corpului sau membrelor sau în planurile sagitale;
-Superficiale, Profundus, termeni utilizaĠi pentru a arăta poziĠia úi direcĠia unei formaĠiuni
anatomice la suprafaĠa unei regiuni (superficiale) sau în adâncimea unei regiuni
(profundus).
Pentru orientarea úi descrierea topografică a formaĠiunilor anatomice de la nivelul
membrelor se vor utiliza următorii termeni:
-Proximalis et Distalis, pentru orientarea falangelor (aceúti termeni nu se vor folosi în sens
de superior úi inferior la nivelul membrelor);
-Radialis et Ulnaris, pentru descrierea formaĠiunilor anatomice localizate la nivelul
antebraĠului úi mâinii au sensul de lateral (radialis) úi medial (ulnaris), aceúti termeni au
avantajul că nu Ġin seama de orientarea spaĠială a mâinii când descriem o formaĠiune
anatomică;
-Tibialis et Fibularis, pentru descrierea formaĠiunilor anatomice localizate la nivelul gambei
úi piciorului, având sensul de medial (tibialis) úi lateral (fibularis);
- Palmaris, pentru descrierea formaĠiunilor din regiunea anterioară a mâinii (Palma manus)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
16
raportarea formaĠiunilor anatomice în acest plan (lat. = în formă de săgeată);
-Frontalis, termen rezervat pentru denumirea planului frontal care este perpendicular pe
planul median úi pe planul orizontal;
-Transversalis, termen rezervat pentru denumirea planului transversal sau orizontal care
este perpendicular pe planurile median úi frontal; în regiunea membrelor acest plan este
perpendicular pe axa longitudinală a regiunii;
-Medialis, termen folosit în descrierile anatomice pentru a arăta poziĠia unei formaĠiuni mai
aproape de planul median;
-Lateralis, termen utilizat pentru a indica poziĠia unei formaĠiuni anatomice, mai îndepărtată
de planul median;
-Intermedius, termen utilizat pentru a indica poziĠia mijlocie a unei formaĠiuni, pentru
denumirea unor nervi (N. intermedius) sau unor proeminenĠe osoase (Crista sacralis
intermedia);
- Anterior, termen folosit pentru a arăta că o formaĠiune se află în faĠa alteia; toate
formaĠiunile situate înaintea planului frontal sunt anterioare;
- Posterior, termen folosit pentru a arăta că o formaĠiune se află înapoia alteia; se consideră
că toate formaĠiunile situate înapoia planului sunt posterioare;
- Dorsalis, termen utilizat penntru părĠile posterioare ale trunchiului úi gâtului, termenul se
aplică în egală măsură úi suprafeĠelor corespunzătoare ale capului (convexitatea craniului),
mâinii úi piciorului;
-Ventralis, termen foarte rar folosit în anatomia omului fiind înlocuit cu termenul de
anterior, excepĠii se întâlnesc la nivelul sistemului nervos, radix ventralis nervi spinalis,
nucleul ventral al talamusului;
-Internus, termen sinonim cu *profund*, indicând că o formaĠiune se află în interiorul unei
structuri, el nu trebuie folosit în sens medial;
-Externus, termen sinonim cu *superficial* úi utilizat pentru a arăta că o formaĠiune se află
situată într-un plan superficial alteia, el nu trebuie folosit în sens de lateral;
- Dexter, Sinister, termeni utilizaĠi pentru a indica poziĠia unei formaĠiuni anatomice
ladrreapta sau la stânga planului median;
- Longitudinalis, termen utilizat pentru a denumi axa lungimii corpului sau direcĠia unei
formaĠiuni în lungul unei regiuni a corpului omenesc;
-Transversus, termen folosit pentru a indica direcĠia unei formaĠiuni de-a curmeziúul unei
regiuni;
- Caudal, termeni rar folosiĠi în anatomia omului, au sensul de superior úi inferior, se
folosesc mai frecvent în anatomia dezvoltării unde termenul de cranial are sens de rostral;
- Superior, Inferior, termeni utilizaĠi pentru a indica poziĠia unor formaĠiuni de-a lungul
axei longitudinale a corpului sau membrelor sau în planurile sagitale;
-Superficiale, Profundus, termeni utilizaĠi pentru a arăta poziĠia úi direcĠia unei formaĠiuni
anatomice la suprafaĠa unei regiuni (superficiale) sau în adâncimea unei regiuni
(profundus).
Pentru orientarea úi descrierea topografică a formaĠiunilor anatomice de la nivelul
membrelor se vor utiliza următorii termeni:
-Proximalis et Distalis, pentru orientarea falangelor (aceúti termeni nu se vor folosi în sens
de superior úi inferior la nivelul membrelor);
-Radialis et Ulnaris, pentru descrierea formaĠiunilor anatomice localizate la nivelul
antebraĠului úi mâinii au sensul de lateral (radialis) úi medial (ulnaris), aceúti termeni au
avantajul că nu Ġin seama de orientarea spaĠială a mâinii când descriem o formaĠiune
anatomică;
-Tibialis et Fibularis, pentru descrierea formaĠiunilor anatomice localizate la nivelul gambei
úi piciorului, având sensul de medial (tibialis) úi lateral (fibularis);
- Palmaris, pentru descrierea formaĠiunilor din regiunea anterioară a mâinii (Palma manus)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
17
- Plantaris, pentru descrierea formaĠiunilor situate în zona feĠei inferioare a piciorului
(Planta)




Figura 1.3. Termeni pentru indicarea poziĠiei -(a) adult în poziĠie anatomică; (b) copil - vedere
laterală ; (c) animal


ğESUTURI
DEFINIğIE, CLASIFICARE, SCURTA CARACTERIZARE

Aúa cum s-a arătat anterior, Ġesutul reprezintă o grupare de celule cu aceeaúi organizare
structurală úi diferenĠiere funcĠională.
Toate Ġesuturile corpului uman au origine într-o celulă rezultată în urma fecundaĠiei
FecundaĠia este fenomenul unirii spermatozoidului cu ovocitul de ordinul 2 în urma căruia rezultă
oul fecundat, zigotul sau spermoviul. In săptămâna a treia are loc formarea embrionului tridermic
Fiecare din cele 3 foiĠe embrionare va da naútere diverselor Ġesuturi ale corpului uman cu structuri
úi funcĠii specializate, aúa cum rezultă din tabelul următor.
SUPERIOR

PROXIMAL


DISTAL
Fata mediala a
membrului inferior
Fata laterala a
membrului
inferior
DORSAL
SUPERIOR
POSTERIOR
CAUDAL
VENTRAL
INFERIOR
ANTERIOR
CRANIAL
SUPERIOR
CRANIAL
INFERIOR
CAUDAL
POSTERIOR
DORSAL
ANTERIOR
VENTRAL
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
17
- Plantaris, pentru descrierea formaĠiunilor situate în zona feĠei inferioare a piciorului
(Planta)




Figura 1.3. Termeni pentru indicarea poziĠiei -(a) adult în poziĠie anatomică; (b) copil - vedere
laterală ; (c) animal


ğESUTURI
DEFINIğIE, CLASIFICARE, SCURTA CARACTERIZARE

Aúa cum s-a arătat anterior, Ġesutul reprezintă o grupare de celule cu aceeaúi organizare
structurală úi diferenĠiere funcĠională.
Toate Ġesuturile corpului uman au origine într-o celulă rezultată în urma fecundaĠiei
FecundaĠia este fenomenul unirii spermatozoidului cu ovocitul de ordinul 2 în urma căruia rezultă
oul fecundat, zigotul sau spermoviul. In săptămâna a treia are loc formarea embrionului tridermic
Fiecare din cele 3 foiĠe embrionare va da naútere diverselor Ġesuturi ale corpului uman cu structuri
úi funcĠii specializate, aúa cum rezultă din tabelul următor.
SUPERIOR

PROXIMAL


DISTAL
Fata mediala a
membrului inferior
Fata laterala a
membrului
inferior
DORSAL
SUPERIOR
POSTERIOR
CAUDAL
VENTRAL
INFERIOR
ANTERIOR
CRANIAL
SUPERIOR
CRANIAL
INFERIOR
CAUDAL
POSTERIOR
DORSAL
ANTERIOR
VENTRAL
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
18
TABEL 1.2. ( după Drăgoi, 2003 )

ECTODERM MEZODERM ENDODERM
-epitelii de acoperire -oase, Ġesut cartilaginos úi alte
Ġesuturi conective, inclusiv
sângele
-epiteliul sistemelor digestiv úi
respirator cu excepĠia cavităĠii
bucale úi anusului
-sistem nervos
-hipofiza
-medulosuprarenala
-epifiza
-corticosuprarenala
-muúchii ( toate tipurile )
-epiteliul glandelor tiroide,
paratiroide, timus, ficat,
pancreas
-segmentele epiteliale
receptoare ale majorităĠii
organelor de simĠ
-organele sistemului uro-genital
cu excepĠia mucoaselor ce
căptuúesc cavităĠi
-mucoasa vezicii urinare
(parĠial) úi a uretrei
-mucoasa cavităĠii bucale úi
a canalului anal
-înveliúuri de natură epitelială ale
organelor, mucoasele ce căptuúesc
cavităĠile corpului úi vasele de
sânge



ğESUTUL EPITELIAL

Are ca elemente structurale celulele epiteliale. Acestea se clasifică în raport cu forma úi
funcĠiile pe care le îndeplinesc în cadrul structurilor.
După formă, celulele epiteliale pot fi pavimentoase, cubice, prismatice, cilindrice. Pot avea
funcĠii de acoperire, secretorii, de resorbĠie, receptoare.
Indiferent de funcĠia pe care o îndeplinesc, Ġesuturile epiteliale au câteva caracteristici comune:
- celulelele se divid prin mitoză; în epiteliile pluristratificate se divid numai celulele de la
suprafaĠă
- sunt separate de Ġesutul conjunctiv subajacent printr-o membrană bazală
- sunt lipsite de vase de sânge; se hrănesc prin difuziune de la nivelul Ġesutului conjunctiv
subajacent care este bogat vascularizat
- sunt strâns unite între ele.

Epiteliile de acoperire formeaza epiderma la suprafata corpului sau captusesc cavitati
(tabel 1.3).
Glanda este o structură epitelială complexă adaptată funcĠiei de secreĠie úi alcătuită din
epiteliu glandular, Ġesut conjunctiv, vase úi nervi. După mărimea lor glandele se împart în glande
vizibile la microscop (glande microscopice: intestinale, gastrice) úi glande vizibile cu ochiul liber
(glande anatomice).
După numărul unităĠilor secretorii descriem glande unicelulare (ex.: celulele caliciforme) úi
pluricelulare. După funcĠie deosebim trei tipuri de glande: exocrine (secreĠiile sunt eliminate pe o
suprafaĠă acoperită cu epiteliu, cu canal de excreĠie); endocrine (produsul de secreĠie numit horman
este eliminat direct în sânge; nu au canale de excreĠie) úi glandele mixte sau amficrine (pancreas,
ficat).
După forma fundului de sac glandular glandele se pot clasifica în glande acinoase (alveolare),
glande în formă de tub (tubulare) drept sau încolăcit úi glande tubuloacinoase. Toate aceste
glande pot fi simple sau compuse.



E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
18
TABEL 1.2. ( după Drăgoi, 2003 )

ECTODERM MEZODERM ENDODERM
-epitelii de acoperire -oase, Ġesut cartilaginos úi alte
Ġesuturi conective, inclusiv
sângele
-epiteliul sistemelor digestiv úi
respirator cu excepĠia cavităĠii
bucale úi anusului
-sistem nervos
-hipofiza
-medulosuprarenala
-epifiza
-corticosuprarenala
-muúchii ( toate tipurile )
-epiteliul glandelor tiroide,
paratiroide, timus, ficat,
pancreas
-segmentele epiteliale
receptoare ale majorităĠii
organelor de simĠ
-organele sistemului uro-genital
cu excepĠia mucoaselor ce
căptuúesc cavităĠi
-mucoasa vezicii urinare
(parĠial) úi a uretrei
-mucoasa cavităĠii bucale úi
a canalului anal
-înveliúuri de natură epitelială ale
organelor, mucoasele ce căptuúesc
cavităĠile corpului úi vasele de
sânge



ğESUTUL EPITELIAL

Are ca elemente structurale celulele epiteliale. Acestea se clasifică în raport cu forma úi
funcĠiile pe care le îndeplinesc în cadrul structurilor.
După formă, celulele epiteliale pot fi pavimentoase, cubice, prismatice, cilindrice. Pot avea
funcĠii de acoperire, secretorii, de resorbĠie, receptoare.
Indiferent de funcĠia pe care o îndeplinesc, Ġesuturile epiteliale au câteva caracteristici comune:
- celulelele se divid prin mitoză; în epiteliile pluristratificate se divid numai celulele de la
suprafaĠă
- sunt separate de Ġesutul conjunctiv subajacent printr-o membrană bazală
- sunt lipsite de vase de sânge; se hrănesc prin difuziune de la nivelul Ġesutului conjunctiv
subajacent care este bogat vascularizat
- sunt strâns unite între ele.

Epiteliile de acoperire formeaza epiderma la suprafata corpului sau captusesc cavitati
(tabel 1.3).
Glanda este o structură epitelială complexă adaptată funcĠiei de secreĠie úi alcătuită din
epiteliu glandular, Ġesut conjunctiv, vase úi nervi. După mărimea lor glandele se împart în glande
vizibile la microscop (glande microscopice: intestinale, gastrice) úi glande vizibile cu ochiul liber
(glande anatomice).
După numărul unităĠilor secretorii descriem glande unicelulare (ex.: celulele caliciforme) úi
pluricelulare. După funcĠie deosebim trei tipuri de glande: exocrine (secreĠiile sunt eliminate pe o
suprafaĠă acoperită cu epiteliu, cu canal de excreĠie); endocrine (produsul de secreĠie numit horman
este eliminat direct în sânge; nu au canale de excreĠie) úi glandele mixte sau amficrine (pancreas,
ficat).
După forma fundului de sac glandular glandele se pot clasifica în glande acinoase (alveolare),
glande în formă de tub (tubulare) drept sau încolăcit úi glande tubuloacinoase. Toate aceste
glande pot fi simple sau compuse.



E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
19

TABEL 1. 3. Clasificarea epiteliilor după numărul de straturi úi forma celulelor ( după
Gh.Drăgoi, 2003)

Denumirea epiteliului Caracteristici
diferenĠiale
Localizări FuncĠii
Simplu pavimentos Celule aplatizate; nuclei
alungiĠi úi paraleli cu
suprafaĠa
Capsula glomerulară;
endoteliul vascular;
mezoteliu; ansa Henle;
peretele alveolei
pulmonare
Transport activ
transmembranar
Simplu cubic Celule cu diametre egale;
nuclei rotunzi; microvili
(la nivelul tubilor renali)
Tubi renali; glanda
tiroidă;
----------------------------
SuprafaĠa ovarului;
cristalinul (anterior)
AbsorbĠie úi secreĠie

----------------------------
Acoperire
Simplu cilindric Celule înalte; nuclei
alungiĠi, perpendiculari
pesuprafaĠa epiteliului;
microvili (la nivelul
intestinului); cili (în
aparatul respirator )
Stomac; intestin subĠire;
vezica biliară; ducturi
excretorii; bronhiole;
uter
AbsorbĠie úi secreĠie;
protecĠie
Stratificat pavimentos Celule pe mai multe
straturi
Tunica mucoasă bucală;
esofagiană; vaginală; a
canalului anal
ProtecĠie
Stratificat cubic Celule cuboidale pe mai
multe straturi
Glande sudoripare Secretorie
Stratificat cilindric Celule cilindrice pe mai
multe straturi
Cornee (epiteliu
anterior)
TranziĠie către Ġesuturile
stratificat pavimentos úi
pseudostratificat;
acoperire
Pseudostatificat Celule de înălĠimi
diferite dar toate în
contact cu membrana
bazală; nucleii sunt
dispuúi pe două rânduri;
membrana celulei
prevăzută cu cili
Cavitate nazală; trahee;
bronhii
ProtecĠie; transport;
secreĠie
TranziĠional (uroteliu) Celule stratificate Pelvisul renal; ureter;
vezica urinară
ProtecĠie
SinciĠial Reuniune de celul prin
dispariĠia membranelor
separatoare; suprafaĠa
prevăzută cu cili

Placenta SecreĠie úi protecĠie
Germinal Celulele sunt aúezate pe
mai multe straturi
Tubii seminiferi Producerea spermiilor
Neuroepiteliu Celule nervoase cu
înfăĠiúare de celulă
epitelială
Retină; creasta ampulară;
maculă
Senzorială (receptori)
Epitelii senzoriale Celule receptoare Organ Corti; muguri
gustativi
Senzorială (receptori)

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
19

TABEL 1. 3. Clasificarea epiteliilor după numărul de straturi úi forma celulelor ( după
Gh.Drăgoi, 2003)

Denumirea epiteliului Caracteristici
diferenĠiale
Localizări FuncĠii
Simplu pavimentos Celule aplatizate; nuclei
alungiĠi úi paraleli cu
suprafaĠa
Capsula glomerulară;
endoteliul vascular;
mezoteliu; ansa Henle;
peretele alveolei
pulmonare
Transport activ
transmembranar
Simplu cubic Celule cu diametre egale;
nuclei rotunzi; microvili
(la nivelul tubilor renali)
Tubi renali; glanda
tiroidă;
----------------------------
SuprafaĠa ovarului;
cristalinul (anterior)
AbsorbĠie úi secreĠie

----------------------------
Acoperire
Simplu cilindric Celule înalte; nuclei
alungiĠi, perpendiculari
pesuprafaĠa epiteliului;
microvili (la nivelul
intestinului); cili (în
aparatul respirator )
Stomac; intestin subĠire;
vezica biliară; ducturi
excretorii; bronhiole;
uter
AbsorbĠie úi secreĠie;
protecĠie
Stratificat pavimentos Celule pe mai multe
straturi
Tunica mucoasă bucală;
esofagiană; vaginală; a
canalului anal
ProtecĠie
Stratificat cubic Celule cuboidale pe mai
multe straturi
Glande sudoripare Secretorie
Stratificat cilindric Celule cilindrice pe mai
multe straturi
Cornee (epiteliu
anterior)
TranziĠie către Ġesuturile
stratificat pavimentos úi
pseudostratificat;
acoperire
Pseudostatificat Celule de înălĠimi
diferite dar toate în
contact cu membrana
bazală; nucleii sunt
dispuúi pe două rânduri;
membrana celulei
prevăzută cu cili
Cavitate nazală; trahee;
bronhii
ProtecĠie; transport;
secreĠie
TranziĠional (uroteliu) Celule stratificate Pelvisul renal; ureter;
vezica urinară
ProtecĠie
SinciĠial Reuniune de celul prin
dispariĠia membranelor
separatoare; suprafaĠa
prevăzută cu cili

Placenta SecreĠie úi protecĠie
Germinal Celulele sunt aúezate pe
mai multe straturi
Tubii seminiferi Producerea spermiilor
Neuroepiteliu Celule nervoase cu
înfăĠiúare de celulă
epitelială
Retină; creasta ampulară;
maculă
Senzorială (receptori)
Epitelii senzoriale Celule receptoare Organ Corti; muguri
gustativi
Senzorială (receptori)

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
20
TABEL 1. 4.Clasificarea úi caracteristicile glandelor exocrine ( după Drăgoi, 2003 )

Tipul de glandă Caracteristici Localizare
1.UNICELULARĂ Alcătuită dintr-o celulă care
secretă mucus
Celulele caliciforme din
aparatul respirator úi digestiv
2. MULTICELULARĂ
Tubulară simplă Alcătuită dintr-un duct úi un tub
drept cu funcĠie secretorie
Criptele Lieberkun
Tubulară ramificată simplă Alcătuită dintr-un duct úi un tub
ramificat cu porĠiune secretorie
Glande uterine; gastrice
(pilorice)
Tubulară încolăcită (simplu ) Alcătuită dintr-un duct úi o
porĠiune secretorie încolăcită
Glande sudoripare
Acinoasă simplă Alcătuită dintr-un duct úi o
porĠiune secretorie dilatată
sacciform
Glanda lacrimală
Acinoasă ramificată simplu Alcătuită dintr-un duct úi o
porĠiune secretorie ramificată úi
dilatată sacciform
Glande sebacee
Tubulară compusă Alcătuită dintr-un complex de
ducturi úi porĠiuni tubulare
secretorii
Testicul
Ficat
Acinoasă compusă Alcătuită dintr-un complex de
ducturi úi porĠiuni acinoase
secretorii
Pancreas
Glande salivare
Glandă mamară
Tubulo-acinoase Alcătuită dintr-un complex de
ducturi, porĠiuni tubulare úi
acinoase secretorii
Glande salivare




Celulele epiteliale senzoriale sunt specializate în vederea recepĠionării unor excitanĠi
transformând energia mecanică, chimică în influx nervos.


ğESUTUL CONJUNCTIV

Clasificarea Ġesuturilor conjunctive poate fi făcută după mai multe criterii; în general
diversele tipuri sunt denumite în funcĠie de tipul úi aranjamentul substanĠei fundamentale (matrix).
Principalele tipuri de Ġesut conjunctiv sunt:
A.ğesut conjunctiv embrionar
B. ğesuturi conjunctive moi (propriu-zis)
C. ğesut cartilaginos
D. ğesut osos
E. ğesut vascular (sânge).
Elementele conjunctive care participă la structuralizarea sistemelor se grupează în trei
clase: celule conjunctive, fibre conjunctive úi substanĠă fundamentală. Principalele categorii de
celule întâlnite în Ġesutul conjunctiv sunt: fibroblastul, fibrocitul, histiocitul, plasmocitul,
mastocitul, adipocitul, celulele pigmentare úi pericitele; condroblastele, condrocitele, osteoblastele,
osteocitele úi osteoclastele.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
20
TABEL 1. 4.Clasificarea úi caracteristicile glandelor exocrine ( după Drăgoi, 2003 )

Tipul de glandă Caracteristici Localizare
1.UNICELULARĂ Alcătuită dintr-o celulă care
secretă mucus
Celulele caliciforme din
aparatul respirator úi digestiv
2. MULTICELULARĂ
Tubulară simplă Alcătuită dintr-un duct úi un tub
drept cu funcĠie secretorie
Criptele Lieberkun
Tubulară ramificată simplă Alcătuită dintr-un duct úi un tub
ramificat cu porĠiune secretorie
Glande uterine; gastrice
(pilorice)
Tubulară încolăcită (simplu ) Alcătuită dintr-un duct úi o
porĠiune secretorie încolăcită
Glande sudoripare
Acinoasă simplă Alcătuită dintr-un duct úi o
porĠiune secretorie dilatată
sacciform
Glanda lacrimală
Acinoasă ramificată simplu Alcătuită dintr-un duct úi o
porĠiune secretorie ramificată úi
dilatată sacciform
Glande sebacee
Tubulară compusă Alcătuită dintr-un complex de
ducturi úi porĠiuni tubulare
secretorii
Testicul
Ficat
Acinoasă compusă Alcătuită dintr-un complex de
ducturi úi porĠiuni acinoase
secretorii
Pancreas
Glande salivare
Glandă mamară
Tubulo-acinoase Alcătuită dintr-un complex de
ducturi, porĠiuni tubulare úi
acinoase secretorii
Glande salivare




Celulele epiteliale senzoriale sunt specializate în vederea recepĠionării unor excitanĠi
transformând energia mecanică, chimică în influx nervos.


ğESUTUL CONJUNCTIV

Clasificarea Ġesuturilor conjunctive poate fi făcută după mai multe criterii; în general
diversele tipuri sunt denumite în funcĠie de tipul úi aranjamentul substanĠei fundamentale (matrix).
Principalele tipuri de Ġesut conjunctiv sunt:
A.ğesut conjunctiv embrionar
B. ğesuturi conjunctive moi (propriu-zis)
C. ğesut cartilaginos
D. ğesut osos
E. ğesut vascular (sânge).
Elementele conjunctive care participă la structuralizarea sistemelor se grupează în trei
clase: celule conjunctive, fibre conjunctive úi substanĠă fundamentală. Principalele categorii de
celule întâlnite în Ġesutul conjunctiv sunt: fibroblastul, fibrocitul, histiocitul, plasmocitul,
mastocitul, adipocitul, celulele pigmentare úi pericitele; condroblastele, condrocitele, osteoblastele,
osteocitele úi osteoclastele.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
21
Tesuturi conjunctive moi

Se caracterizeaza prin consistenta moale a substantei fundamentale.

TABEL 1. 5. Clasificarea Ġesuturilor conjunctive moi

Tip Ġesut Caracteristici Exemple úi localizare
Lax Fibroblaúti úi alte tipuri de celule; toate
cele trei tipuri de fibre într-o reĠea laxă
Perivisceral; hipoderm
Dens neregulat Predomină fibroblaste; toate tipurile de
fibre colagene
Dermul cutanat; tunica submucoasă;
periost; pericondru
Dens regulat Predomină fasciculelde colagen; rare
fibroblaste; fibre elastice în ligamentele
elastice
Fascii; tendoane; ligamente
Reticulat ReĠea de fibre reticulate Ficat; splină; noduli limfatici
Adipos Celule adipoase; fibre rare de tipuri
diverse; Ġesut metabolic activ
Asociat cu Ġesutul conjunctiv lax
(hipoderm);în jurul unor organe
(inimă, rinichi ); periarticular; în
măduva osoasă
Pigmentat Celule de formă neregulată cu granule
pigmentare
ğesut rar ; la nivelul irisului, corpului
ciliar úi coroidei

ğesutul cartilaginos

Ca úi celelalte Ġesuturi conjunctive, Ġesutul cartilaginos conĠine celule, fibre úi substanĠă
fundamentală. Celulele tinere se numesc condroblaste úi sunt responsabile de elaborarea substanĠei
fundamentale úi a fibrelor care le înconjoară treptat. Celulele adulte se numesc condrocite, sunt
incluse în cavităĠi numite condroplaste. Cartilajul este lipsit de vase de sânge úi se hrăneúte prin
difuziune de la Ġesuturile înconjurătoare. SubstanĠa fundamentală conĠine proteoglicani în structura
cărora se găsesc proteine, acid hialuronic úi condroitin sulfat. În condrocite există enzime implicate
în sinteza úi degradarea proteoglicanilor. Acest turnover durează de obicei luni sau chiar ani, creúte
moderat în urma acĠiunii agenĠilor traumatizanĠi interni sau externi. Chiar în urma accelerării
turnoverului cartilajul se reface lent datorită aportului indirect de substanĠe nutriente (difuziune). În
funcĠie de natura úi aranjamentul fibrelor distingem trei tipuri de cartilaje: hialin, elastic úi fibros.
Cartilajul hialin are culoare alb-albăstruie pe preparatele proaspete; condrocitele se pot
vizualiza în condroplaste dar substanĠa fundamentală úi fibrele de colagen care sunt subĠiri úi reduse
ca număr se pot vedera numai prin colorare cu tehnici speciale. Dintre cele 3 tipuri de cartilaj
prrezintă cea mai scăzută rezistenĠă dar cea mai mare răspândire în corpul uman. Se întâlneúte la
nivelul cartilajelor costale, nazale, laringiene, traheale úi bronúice.
Cartilajele articulare sunt un tip particular de cartilaj hialin conĠinând fibre de colagen cu
rezistenĠă crescută.
Cartilajul elastic are o culoare gălbuie; la nivelul acestui cartilaj predomină fibrele
elastice. Se găseúte în pavilionul urechii, la nivelul trompei lui Eustachio, epiglotei.
Cartilajul fibros reprezintă forma cea mai rezistentă, conĠinând numeroase fibre de
colagen úi o cantitate mai redusă de substanĠă fundamentală. Se întâlneúte în zone supuse unor
solicitări de presiune cum sunt discurile intervertebrale, simfiza pubiană.

ğesutul osos reprezintă cel mai rezistent tip de Ġesut conjunctiv, dotat cu o bogată
vascularizaĠie si o importantă activitate metabolică. Elementele componente ale acestui Ġesut, ca úi
tipurile de Ġesut osos vor fi discutate în cadrul capitolului următor.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
21
Tesuturi conjunctive moi

Se caracterizeaza prin consistenta moale a substantei fundamentale.

TABEL 1. 5. Clasificarea Ġesuturilor conjunctive moi

Tip Ġesut Caracteristici Exemple úi localizare
Lax Fibroblaúti úi alte tipuri de celule; toate
cele trei tipuri de fibre într-o reĠea laxă
Perivisceral; hipoderm
Dens neregulat Predomină fibroblaste; toate tipurile de
fibre colagene
Dermul cutanat; tunica submucoasă;
periost; pericondru
Dens regulat Predomină fasciculelde colagen; rare
fibroblaste; fibre elastice în ligamentele
elastice
Fascii; tendoane; ligamente
Reticulat ReĠea de fibre reticulate Ficat; splină; noduli limfatici
Adipos Celule adipoase; fibre rare de tipuri
diverse; Ġesut metabolic activ
Asociat cu Ġesutul conjunctiv lax
(hipoderm);în jurul unor organe
(inimă, rinichi ); periarticular; în
măduva osoasă
Pigmentat Celule de formă neregulată cu granule
pigmentare
ğesut rar ; la nivelul irisului, corpului
ciliar úi coroidei

ğesutul cartilaginos

Ca úi celelalte Ġesuturi conjunctive, Ġesutul cartilaginos conĠine celule, fibre úi substanĠă
fundamentală. Celulele tinere se numesc condroblaste úi sunt responsabile de elaborarea substanĠei
fundamentale úi a fibrelor care le înconjoară treptat. Celulele adulte se numesc condrocite, sunt
incluse în cavităĠi numite condroplaste. Cartilajul este lipsit de vase de sânge úi se hrăneúte prin
difuziune de la Ġesuturile înconjurătoare. SubstanĠa fundamentală conĠine proteoglicani în structura
cărora se găsesc proteine, acid hialuronic úi condroitin sulfat. În condrocite există enzime implicate
în sinteza úi degradarea proteoglicanilor. Acest turnover durează de obicei luni sau chiar ani, creúte
moderat în urma acĠiunii agenĠilor traumatizanĠi interni sau externi. Chiar în urma accelerării
turnoverului cartilajul se reface lent datorită aportului indirect de substanĠe nutriente (difuziune). În
funcĠie de natura úi aranjamentul fibrelor distingem trei tipuri de cartilaje: hialin, elastic úi fibros.
Cartilajul hialin are culoare alb-albăstruie pe preparatele proaspete; condrocitele se pot
vizualiza în condroplaste dar substanĠa fundamentală úi fibrele de colagen care sunt subĠiri úi reduse
ca număr se pot vedera numai prin colorare cu tehnici speciale. Dintre cele 3 tipuri de cartilaj
prrezintă cea mai scăzută rezistenĠă dar cea mai mare răspândire în corpul uman. Se întâlneúte la
nivelul cartilajelor costale, nazale, laringiene, traheale úi bronúice.
Cartilajele articulare sunt un tip particular de cartilaj hialin conĠinând fibre de colagen cu
rezistenĠă crescută.
Cartilajul elastic are o culoare gălbuie; la nivelul acestui cartilaj predomină fibrele
elastice. Se găseúte în pavilionul urechii, la nivelul trompei lui Eustachio, epiglotei.
Cartilajul fibros reprezintă forma cea mai rezistentă, conĠinând numeroase fibre de
colagen úi o cantitate mai redusă de substanĠă fundamentală. Se întâlneúte în zone supuse unor
solicitări de presiune cum sunt discurile intervertebrale, simfiza pubiană.

ğesutul osos reprezintă cel mai rezistent tip de Ġesut conjunctiv, dotat cu o bogată
vascularizaĠie si o importantă activitate metabolică. Elementele componente ale acestui Ġesut, ca úi
tipurile de Ġesut osos vor fi discutate în cadrul capitolului următor.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
22













Figura 1.4. (a) cartilaj hialin ; (b) cartilaj elastic; (c) fibrocartilaj

ğESUTUL MUSCULAR

Acest tip de Ġesut este responsabil de miúcarea diverselor părĠi ale corpului úi a corpului ca
întreg, fiind unic prin proprietatea sa de a se contracta ca răspuns la acĠiunea unui stimul. Este
derivat din mezoderm, existând 3 tipuri de Ġesut muscular: neted, cardiac úi striat.
ğesutul muscular neted este prezent în principal în pereĠii organelor interne. La nivelul
tractului gastrointestinal este implicat în realizarea miúcărilor peristaltice, asigurând componenta
mecanică a digestiei.Se mai întâlneúte úi în pereĠii arteriali, ai căilor respiratorii, urinare úi ale
aparatului reproducător. ContracĠia acestui tip de Ġesut este sub control vegetativ (involuntar) úi va
fi discutată pe larg în cadrul capitolului 6.
Fibra musculară netedă este o celulă alungită, uninucleată, fără striaĠii.
ğesutul muscular de tip cardiac formează miocardul din structura pereĠilor cordului.
Fibrele musculare sunt ramificate, uninucleate, unite prin discuri intercalare. Ca úi fibra musculară
scheletică prezintă striaĠii, dar spre deosebire de aceasta realizează contracĠii involuntare ritmice
(automatism).
ğesutul muscular striat (scheletic) este responsabil de miúcările voluntare ale
corpului uman, fiind ataúat scheletului.
(b)


Laringe
Cartilaj tiroid
(a)
Cartilaj
cricoid
Cartilaj traheal
(c)
Condroplast
Condrocit

Substanta
fundamentala

Fibre de colagen
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
22













Figura 1.4. (a) cartilaj hialin ; (b) cartilaj elastic; (c) fibrocartilaj

ğESUTUL MUSCULAR

Acest tip de Ġesut este responsabil de miúcarea diverselor părĠi ale corpului úi a corpului ca
întreg, fiind unic prin proprietatea sa de a se contracta ca răspuns la acĠiunea unui stimul. Este
derivat din mezoderm, existând 3 tipuri de Ġesut muscular: neted, cardiac úi striat.
ğesutul muscular neted este prezent în principal în pereĠii organelor interne. La nivelul
tractului gastrointestinal este implicat în realizarea miúcărilor peristaltice, asigurând componenta
mecanică a digestiei.Se mai întâlneúte úi în pereĠii arteriali, ai căilor respiratorii, urinare úi ale
aparatului reproducător. ContracĠia acestui tip de Ġesut este sub control vegetativ (involuntar) úi va
fi discutată pe larg în cadrul capitolului 6.
Fibra musculară netedă este o celulă alungită, uninucleată, fără striaĠii.
ğesutul muscular de tip cardiac formează miocardul din structura pereĠilor cordului.
Fibrele musculare sunt ramificate, uninucleate, unite prin discuri intercalare. Ca úi fibra musculară
scheletică prezintă striaĠii, dar spre deosebire de aceasta realizează contracĠii involuntare ritmice
(automatism).
ğesutul muscular striat (scheletic) este responsabil de miúcările voluntare ale
corpului uman, fiind ataúat scheletului.
(b)


Laringe
Cartilaj tiroid
(a)
Cartilaj
cricoid
Cartilaj traheal
(c)
Condroplast
Condrocit

Substanta
fundamentala

Fibre de colagen
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
23

Figura 1.5. Tipuri de Ġesut muscular

CONSIDERAğII CLINICE

Studiul Ġesuturilor este foarte important pentru înĠelegerea structurii úi funcĠiei diverselor
organe úi sisteme ale corpului uman. Histologia are însă úi o mare importanĠă clinică. Multe boli
sunt diagnosticate prin examinarea la microscop a secĠiunilor tisulare, iar prin autopsie úi
examinarea Ġesuturilor se poate stabili cauza morĠii.
Histopatologia este ramura histologiei care se ocupă cu studiul Ġesuturilor prelevate de la
organismele umane decedate.
Histotehnologia explorează modalităĠile prin care Ġesuturile pot fi mai bine conservate,
colorate úi explorate.
Histochimia studiază aspecte fiziologice ale Ġesuturilor implicate în menĠinerea
homeostaziei.
A. Modificări structurale tisulare
Majoritatea bolilor determină o alterare locală a Ġesuturilor, acolo unde boala este
prevalentă. Anumite boli pot determina totuúi modificări la distanĠă faĠă de localizarea bolii.
Atrofia reprezintă o tulburare caracterizată prin dimunuarea volumului unor celule,
Ġesuturi sau organe cu consecinĠe importante asupra funcĠiei acestora. Ea poate fi limitată la un
anumit organ, datorită interferenĠei bolii cu metabolismul organului respectiv, sau poate interesa
întregul membru dacă este afectată nutriĠia sau inervaĠia acestuia.
Îmbătrânirea naturală a Ġesuturilor úi organelor corpului conduce la atrofia de
senescenĠă, sau simplu senescenĠă.
Muschi scheletic
Muschi cardiac
Muschi neted
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
23

Figura 1.5. Tipuri de Ġesut muscular

CONSIDERAğII CLINICE

Studiul Ġesuturilor este foarte important pentru înĠelegerea structurii úi funcĠiei diverselor
organe úi sisteme ale corpului uman. Histologia are însă úi o mare importanĠă clinică. Multe boli
sunt diagnosticate prin examinarea la microscop a secĠiunilor tisulare, iar prin autopsie úi
examinarea Ġesuturilor se poate stabili cauza morĠii.
Histopatologia este ramura histologiei care se ocupă cu studiul Ġesuturilor prelevate de la
organismele umane decedate.
Histotehnologia explorează modalităĠile prin care Ġesuturile pot fi mai bine conservate,
colorate úi explorate.
Histochimia studiază aspecte fiziologice ale Ġesuturilor implicate în menĠinerea
homeostaziei.
A. Modificări structurale tisulare
Majoritatea bolilor determină o alterare locală a Ġesuturilor, acolo unde boala este
prevalentă. Anumite boli pot determina totuúi modificări la distanĠă faĠă de localizarea bolii.
Atrofia reprezintă o tulburare caracterizată prin dimunuarea volumului unor celule,
Ġesuturi sau organe cu consecinĠe importante asupra funcĠiei acestora. Ea poate fi limitată la un
anumit organ, datorită interferenĠei bolii cu metabolismul organului respectiv, sau poate interesa
întregul membru dacă este afectată nutriĠia sau inervaĠia acestuia.
Îmbătrânirea naturală a Ġesuturilor úi organelor corpului conduce la atrofia de
senescenĠă, sau simplu senescenĠă.
Muschi scheletic
Muschi cardiac
Muschi neted
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
24
Inactivitatea unui Ġesut sau organ va conduce în timp la o atrofie locală, ca de exemplu
distrofia musculară care determină atrofie cu scăderea volumului úi forĠei musculare datorită
pierderii de sarcoplasmă.
Necroza reprezintă moartea unor celule sau Ġesuturi în organismul viu. Ea poate fi
cauzată de agenĠi fizici (traumatisme, căldură, energie radiantă), substanĠe chimice sau de
suprimarea circulaĠiei arteriale cu alterarea nutriĠiei tisulare. Oprirea circulaĠiei arteriale poate
surveni prin compresiune externă a arterei, îngroúarea peretelui ei sau obliterarea sa printr-un cheag.
În organele interne fără legătură cu mediul extern, necroza ia aspectul gangrenei: gangrenă uscată
sau mumifiere când zona necrozată se usucă; gangrenă umedă când porĠiunea necrozată se
infectează úi supurează; gangrenă gazoasă când această porĠiune se infectează cu germeni anaerobi
cu descompunerea rapidă a teritoriului úi degajare de gaze.
B. Analiza Ġesuturilor
În diagnosticarea unor boli, un rol important îl joacă examinarea histologocă a
Ġesuturilor prelevate din organul afectat. ObservaĠia histologică furnizează fundamentul
diagnosticului, prognozei, tratamentului úi reevaluării unei boli.
Biopsia reprezintă prelevarea úi examinarea la microscop a unor porĠiuni mici dintr-
un Ġesut sau organ al organismului viu, în scop de diagnostic histopatologic. Există mai multe
tehnici de realizare ale biopsiei, úi anume:
-prin aspiraĠie; se realizează puncĠionarea transcutanată cu un ac gros úi aspirarea
materialului necesar.
-extemporanee; se realizează în timpul intervenĠiei chirurgicale spre a cunoaúte natura
benignă sau malignă a unei tumori, în vederea aplicării metodei potrivite a operaĠiei în continuare.
-chiuretajul se realizează cu ajutorul unor instrumente speciale numite chiurete, în
scopul evacuării mucoasei uterine sau a conĠinutului uterin pentru examenul histopatologic.
Prepararea Ġesuturilor în scopul examinării este un proces complex care implică mai
multe etape.
Fixarea reprezintă omorârea rapidă úi conservarea Ġesutului cu menĠinerea structrurii
existente. Proba astfel obĠinută este inclusă într-un mediu de suport, de obicei parafina. Urmează
secĠionarea Ġesuturilor cu ajutorul mictotomului úi examinarea specimenelor obĠinute prin fixarea pe
o lamelă, după colorarea acestora cu diverúi coloranĠi. Cei mai des folosiĠi sunt hematoxilina úi
eozina care dau o coloraĠie diferenĠială (albastră sau roúie) a structurilor bazice sau acide din cadrul
Ġesutului studiat. Există însă úi numeroúi alĠi coloranĠi utilizaĠi pentru evidenĠierea unor structuri
specifice.
Examinarea Ġesutului respectiv se face iniĠial cu ochiul liber úi apoi cu microscopul,
folosind întâi o magnificaĠie redusă (40x), urmată de o magnificaĠie înaltă clarificarea unor detalii
specifice. În continuare se poate folosi microscopul electronic.
C. Transplantul de Ġesuturi
În ultimele două decenii, medicina a înregistrat nenumărate succese în realizarea
transplanturilor de Ġesuturi. Aceste transplante sunt necesare pentru înlocuirea Ġesuturilor
nefuncĠionale, alterate sau distruse.
Transplantarea pe cale chirurgicală a unui organ sau Ġesut dintr-o parte în alta a
corpului aceluiaúi individ poartă numele de autogrefă; la un alt individ identic antigenic - izogrefă;
de aceeaúi specie - homogrefă; de altă specie - heterogrefă.
Rezultatele cele mai bune se înregistrează la auto úi izogrefe, celelalte grefe
determinând reacĠii imune ce pot conduce la eliminarea grefei. Există unele mijloace
imunodepresive prin care reacĠia de eliminare poate fi întârziată sau redusă.
Cele mai frecvente grefe sunt cele de piele, care se aplică în caz de arsuri utilizând
piele proprie, de obicei de pe coapse, sau piele de la alĠi indivizi. Se pot realiza însă úi grefe de
aponevroze, tendoane, muúchi, cartilaje, periost,oase, vasculare, nervoase, etc.
Transplantul propriu-zis reprezintă introducerea unui organ sau fragment de organ pe
cale chirurgicală într-un organism viu, în scopul înlocuirii organului respectiv care poate fi uzat sau
distrus úi restabilirea legăturilor vasculare ale organului transplantat cu organismul primitor.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul I – Introducere in studiul anatomiei omului
24
Inactivitatea unui Ġesut sau organ va conduce în timp la o atrofie locală, ca de exemplu
distrofia musculară care determină atrofie cu scăderea volumului úi forĠei musculare datorită
pierderii de sarcoplasmă.
Necroza reprezintă moartea unor celule sau Ġesuturi în organismul viu. Ea poate fi
cauzată de agenĠi fizici (traumatisme, căldură, energie radiantă), substanĠe chimice sau de
suprimarea circulaĠiei arteriale cu alterarea nutriĠiei tisulare. Oprirea circulaĠiei arteriale poate
surveni prin compresiune externă a arterei, îngroúarea peretelui ei sau obliterarea sa printr-un cheag.
În organele interne fără legătură cu mediul extern, necroza ia aspectul gangrenei: gangrenă uscată
sau mumifiere când zona necrozată se usucă; gangrenă umedă când porĠiunea necrozată se
infectează úi supurează; gangrenă gazoasă când această porĠiune se infectează cu germeni anaerobi
cu descompunerea rapidă a teritoriului úi degajare de gaze.
B. Analiza Ġesuturilor
În diagnosticarea unor boli, un rol important îl joacă examinarea histologocă a
Ġesuturilor prelevate din organul afectat. ObservaĠia histologică furnizează fundamentul
diagnosticului, prognozei, tratamentului úi reevaluării unei boli.
Biopsia reprezintă prelevarea úi examinarea la microscop a unor porĠiuni mici dintr-
un Ġesut sau organ al organismului viu, în scop de diagnostic histopatologic. Există mai multe
tehnici de realizare ale biopsiei, úi anume:
-prin aspiraĠie; se realizează puncĠionarea transcutanată cu un ac gros úi aspirarea
materialului necesar.
-extemporanee; se realizează în timpul intervenĠiei chirurgicale spre a cunoaúte natura
benignă sau malignă a unei tumori, în vederea aplicării metodei potrivite a operaĠiei în continuare.
-chiuretajul se realizează cu ajutorul unor instrumente speciale numite chiurete, în
scopul evacuării mucoasei uterine sau a conĠinutului uterin pentru examenul histopatologic.
Prepararea Ġesuturilor în scopul examinării este un proces complex care implică mai
multe etape.
Fixarea reprezintă omorârea rapidă úi conservarea Ġesutului cu menĠinerea structrurii
existente. Proba astfel obĠinută este inclusă într-un mediu de suport, de obicei parafina. Urmează
secĠionarea Ġesuturilor cu ajutorul mictotomului úi examinarea specimenelor obĠinute prin fixarea pe
o lamelă, după colorarea acestora cu diverúi coloranĠi. Cei mai des folosiĠi sunt hematoxilina úi
eozina care dau o coloraĠie diferenĠială (albastră sau roúie) a structurilor bazice sau acide din cadrul
Ġesutului studiat. Există însă úi numeroúi alĠi coloranĠi utilizaĠi pentru evidenĠierea unor structuri
specifice.
Examinarea Ġesutului respectiv se face iniĠial cu ochiul liber úi apoi cu microscopul,
folosind întâi o magnificaĠie redusă (40x), urmată de o magnificaĠie înaltă clarificarea unor detalii
specifice. În continuare se poate folosi microscopul electronic.
C. Transplantul de Ġesuturi
În ultimele două decenii, medicina a înregistrat nenumărate succese în realizarea
transplanturilor de Ġesuturi. Aceste transplante sunt necesare pentru înlocuirea Ġesuturilor
nefuncĠionale, alterate sau distruse.
Transplantarea pe cale chirurgicală a unui organ sau Ġesut dintr-o parte în alta a
corpului aceluiaúi individ poartă numele de autogrefă; la un alt individ identic antigenic - izogrefă;
de aceeaúi specie - homogrefă; de altă specie - heterogrefă.
Rezultatele cele mai bune se înregistrează la auto úi izogrefe, celelalte grefe
determinând reacĠii imune ce pot conduce la eliminarea grefei. Există unele mijloace
imunodepresive prin care reacĠia de eliminare poate fi întârziată sau redusă.
Cele mai frecvente grefe sunt cele de piele, care se aplică în caz de arsuri utilizând
piele proprie, de obicei de pe coapse, sau piele de la alĠi indivizi. Se pot realiza însă úi grefe de
aponevroze, tendoane, muúchi, cartilaje, periost,oase, vasculare, nervoase, etc.
Transplantul propriu-zis reprezintă introducerea unui organ sau fragment de organ pe
cale chirurgicală într-un organism viu, în scopul înlocuirii organului respectiv care poate fi uzat sau
distrus úi restabilirea legăturilor vasculare ale organului transplantat cu organismul primitor.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
25
CAPITOLUL II

BAZELE ANATOMICE ALE MIùCĂRII


























Introducere in anatomia aparatului locomotor
- axe, plane anatomice, definirea miscarilor
Introducere în osteologie
- Clasificarea oaselor
- Elemente descriptive ale oaselor
-ConfiguraĠia internă a oaselor
- ConsideraĠii clinice
- InterrelaĠiile sistemului osos cu alte sisteme
Introducere în artrologie
-Clasificarea articulaĠiilor
-Elementele componente ale articulaĠiei sinoviale
-ConsideraĠii clinice
Introducere în miologie
-Criterii de clasificare ale muúchilor striaĠi
-Modul de fixare al muúchiului - tendonul
-Anexele muúchilor
-ConfiguraĠia internă a muúchiului
-InervaĠia muúchiului
-Tonicitatea musculară
-Forme de contracĠie musculară
-DirecĠia de miúcare
-ConsideraĠii clinice
-InterrelaĠiile sistemului muscular striat
cu alte sisteme
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
25
CAPITOLUL II

BAZELE ANATOMICE ALE MIùCĂRII


























Introducere in anatomia aparatului locomotor
- axe, plane anatomice, definirea miscarilor
Introducere în osteologie
- Clasificarea oaselor
- Elemente descriptive ale oaselor
-ConfiguraĠia internă a oaselor
- ConsideraĠii clinice
- InterrelaĠiile sistemului osos cu alte sisteme
Introducere în artrologie
-Clasificarea articulaĠiilor
-Elementele componente ale articulaĠiei sinoviale
-ConsideraĠii clinice
Introducere în miologie
-Criterii de clasificare ale muúchilor striaĠi
-Modul de fixare al muúchiului - tendonul
-Anexele muúchilor
-ConfiguraĠia internă a muúchiului
-InervaĠia muúchiului
-Tonicitatea musculară
-Forme de contracĠie musculară
-DirecĠia de miúcare
-ConsideraĠii clinice
-InterrelaĠiile sistemului muscular striat
cu alte sisteme
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
26


































Introducere în studiul sistemului nervos
- Neuron; celule gliale
-Introducere în sistemul nervos periferic.
Nervul
-Introducere in studiul sistemului nervos
central
- Maduva spinarii. Nervul spinal. Plexuri
nervoase. Arcul reflex. Tipuri de reflexe
- Trunchiul cerebral. Nervii cranieni
- Cerebelul
- Diencefalul
- Nucleii bazali
- Emisferele cerebrale
-Introducere în studiul sistemului nervos
vegetativ

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
26


































Introducere în studiul sistemului nervos
- Neuron; celule gliale
-Introducere în sistemul nervos periferic.
Nervul
-Introducere in studiul sistemului nervos
central
- Maduva spinarii. Nervul spinal. Plexuri
nervoase. Arcul reflex. Tipuri de reflexe
- Trunchiul cerebral. Nervii cranieni
- Cerebelul
- Diencefalul
- Nucleii bazali
- Emisferele cerebrale
-Introducere în studiul sistemului nervos
vegetativ

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
27
INTRODUCERE IN ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR - axe, plane anatomice,
definirea miúcărilor

Anatomia aparatului locomotor úi implicit a miúcărilor pune în acĠiune trei sisteme
principale:
- oasele, elementele scheletului,
- unite între ele prin articulaĠii,
- mobilizate de muúchi.
Miúcările părĠilor corpului omenesc se efectuează în articulaĠii. Definirea miúcărilor nu este
un lucru simplu, deoarece acestea se pot face într-o infinitate de direcĠii úi implică de cele mai multe
ori mai multe articulaĠii.
Din acest motiv s-a impus folosirea unor convenĠii:
1.Miúcările sunt descrise plecând dintr-o poziĠie de echilibru, numită POZITIE
ANATOMICĂ, în care corpul este în ortostatism cu membrele inferioare lipite, paralele úi
membrele superioare de-a lungul corpului, palmele privind în afară (figura 2.1).
2. Studiul se axează asupra componentelor fiecărei articulaĠii.
3. Pentru fiecare articulaĠie miúcările sunt observate în trei plane de referinĠă.


.



În descrierea formaĠiunilor anatomice se folosesc trei axe de orientare. Ele sunt situate în
cele trei direcĠii ale spaĠiului, trec prin centrul de greutate (S
1
) se intersectează sub unghiuri drepte
úi se numesc: longitudinală, sagitală úi transversală.
Axa lungimii corpului sau axa longitudinală este întinsă între un punct polar superior, numit
vertex úi un punct polar inferior, situat în centrul bazei de susĠinere; ea este perpendiculară pe
orizontala solului. Axa profunzimii corpului sau axa sagitală trece prin centrul de greutate al
corpului úi are o direcĠie antero-posterioară. Axa lăĠimii corpului sau axa transversală trece prin
centrul de greutate al corpului úi este paralelă cu orizontala solului (după Drăgoi, 2003). Acesta axe
delimitează plane.
Planele anatomice sunt suprafeĠele ce secĠionează/intersectează imaginar corpul
omenesc sub o anumită incidenĠă. Miúcările au loc în aceste plane în jurul axului
perpendicular pe planul respectiv.



Figura 2.1. PoziĠia anatomică a corpului omenesc
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
27
INTRODUCERE IN ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR - axe, plane anatomice,
definirea miúcărilor

Anatomia aparatului locomotor úi implicit a miúcărilor pune în acĠiune trei sisteme
principale:
- oasele, elementele scheletului,
- unite între ele prin articulaĠii,
- mobilizate de muúchi.
Miúcările părĠilor corpului omenesc se efectuează în articulaĠii. Definirea miúcărilor nu este
un lucru simplu, deoarece acestea se pot face într-o infinitate de direcĠii úi implică de cele mai multe
ori mai multe articulaĠii.
Din acest motiv s-a impus folosirea unor convenĠii:
1.Miúcările sunt descrise plecând dintr-o poziĠie de echilibru, numită POZITIE
ANATOMICĂ, în care corpul este în ortostatism cu membrele inferioare lipite, paralele úi
membrele superioare de-a lungul corpului, palmele privind în afară (figura 2.1).
2. Studiul se axează asupra componentelor fiecărei articulaĠii.
3. Pentru fiecare articulaĠie miúcările sunt observate în trei plane de referinĠă.


.



În descrierea formaĠiunilor anatomice se folosesc trei axe de orientare. Ele sunt situate în
cele trei direcĠii ale spaĠiului, trec prin centrul de greutate (S
1
) se intersectează sub unghiuri drepte
úi se numesc: longitudinală, sagitală úi transversală.
Axa lungimii corpului sau axa longitudinală este întinsă între un punct polar superior, numit
vertex úi un punct polar inferior, situat în centrul bazei de susĠinere; ea este perpendiculară pe
orizontala solului. Axa profunzimii corpului sau axa sagitală trece prin centrul de greutate al
corpului úi are o direcĠie antero-posterioară. Axa lăĠimii corpului sau axa transversală trece prin
centrul de greutate al corpului úi este paralelă cu orizontala solului (după Drăgoi, 2003). Acesta axe
delimitează plane.
Planele anatomice sunt suprafeĠele ce secĠionează/intersectează imaginar corpul
omenesc sub o anumită incidenĠă. Miúcările au loc în aceste plane în jurul axului
perpendicular pe planul respectiv.



Figura 2.1. PoziĠia anatomică a corpului omenesc
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
28














































1. Planul sagital este cel care divide corpul într-o parte stângă úi într-o parte dreaptă. Prin
extensie numim planul sagital orice plan paralel cu cel sus menĠionat.
El este planul în care se execută miúcările vizibile din profil, în jurul unui ax transversal
(frontal )
Figura 2.2. Orientare spaĠială a poziĠiei anatomice úI a planelor de orientare a părĠilor
corpului omenesc (după Gh. Drăgoi, 2003)

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
28














































1. Planul sagital este cel care divide corpul într-o parte stângă úi într-o parte dreaptă. Prin
extensie numim planul sagital orice plan paralel cu cel sus menĠionat.
El este planul în care se execută miúcările vizibile din profil, în jurul unui ax transversal
(frontal )
Figura 2.2. Orientare spaĠială a poziĠiei anatomice úI a planelor de orientare a părĠilor
corpului omenesc (după Gh. Drăgoi, 2003)

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
29
O miúcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului anterior faĠă de poziĠia anatomică se
numeúte FLEXIE.
Exemplu: flexia antebraĠului
EXCEPTIE: - anteproiecĠie pentru umăr(considerat complex articular)
- flexie dorsală pentru picior
- extensie pentru gambă .
O miúcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului posterior faĠă de poziĠia anatomică se
numeúte EXTENSIE.
EXCEPTIE: - retroproiecĠie pentru umăr
- flexie pentru gambă
- flexie plantară pentru picior

.

Figura 2.3. (A) Miúcări de flexie - extensie ale antebraĠului; (B) flexie dorsală úi plantară a piciorului














Figura 2.4. A. Flexia úi extensia gambei ; B. Flexia úi extensia antebraĠului

2. Planul frontal este cel care divide corpul într-o parte anterioară úi una posterioară.
Este planul în care se fac miúcările vizibile din faĠă în jurul unui ax sagital (antero-
posterior).
Flexie dorsală

Extensie
Flexie plantară
A
B
Extensie
A
Flexie
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
29
O miúcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului anterior faĠă de poziĠia anatomică se
numeúte FLEXIE.
Exemplu: flexia antebraĠului
EXCEPTIE: - anteproiecĠie pentru umăr(considerat complex articular)
- flexie dorsală pentru picior
- extensie pentru gambă .
O miúcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului posterior faĠă de poziĠia anatomică se
numeúte EXTENSIE.
EXCEPTIE: - retroproiecĠie pentru umăr
- flexie pentru gambă
- flexie plantară pentru picior

.

Figura 2.3. (A) Miúcări de flexie - extensie ale antebraĠului; (B) flexie dorsală úi plantară a piciorului














Figura 2.4. A. Flexia úi extensia gambei ; B. Flexia úi extensia antebraĠului

2. Planul frontal este cel care divide corpul într-o parte anterioară úi una posterioară.
Este planul în care se fac miúcările vizibile din faĠă în jurul unui ax sagital (antero-
posterior).
Flexie dorsală

Extensie
Flexie plantară
A
B
Extensie
A
Flexie
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
30
O miúcare în plan frontal care duce o regiune a corpului spre linia mediană a corpului se
numeúte ADDUCTIE.
Exemplu: adducĠia braĠului.
O miúcare în plan frontal care îndepărtează o regiune a corpului de linia mediană se
numeúte ABDUCTIE.
Exemplu: abducĠia braĠului
Pentru trunchi úi gât o miúcare în plan frontal se numeúte înclinare laterală.
Exemplu: înclinare laterală dreaptă.
Pentru degete linia mediană dreaptă a corpului este înlocuită de axa mâinii (deget 3) sau a
piciorului (deget 2).
Exemplu: abducĠia degetului 5 îl îndepărtează de axa mâinii úi nu de linia mediană a
corpului.
















Figura 2.5. Miúcări de abducĠie úi adducĠie ale membrului superior (A) úi inferior (B)

3. Planul transversal este cel care împarte corpul într-o parte superioară úi una inferioară.
Este planul în care se realizează miúcările vizibile de sus sau de jos în jurul unui ax vertical
(longitudinal ).
O miúcare în plan transversal care duce o parte a corpului în exterior se numeúte ROTATIE
EXTERNĂ.
Exemplu: rotaĠia externă a coapsei.
O miúcare în plan transversal care duce o parte a corpului în interior se numeúte ROTATIE
INTERNĂ.
Exemplu: rotaĠia internă a braĠului.
Pentru antebraĠ rotaĠia externă se numeúte supinaĠie, iar rotaĠia internă pronaĠie.
Pentru trunchi rotaĠiile se realizează la stânga sau la dreapta.
In afara acestor miúcări mai există un tip de miúcare complexă numită CIRCUMDUCTIE. In
cadrul acestei miúcări segmentul trece succesiv prin poziĠiile de flexie, abducĠie, extensie, adducĠie
úi revine la poziĠia de flexie. Ea se poate executa úi invers cu punct de plecare din orice poziĠie.
Alte miúcări complexe sunt reprezentate de miúcările de INVERSIUNE úi EVERSIUNE ale
piciorului . Inversiunea reprezintă miúcarea prin care se ridică marginea medială a piciorului ( flexia
plantară, adducĠia úi supinaĠia piciorului) iar eversiunea este miúcarea inversă.
PROTRACTIA reprezintă miúcarea prin care o parte a corpului se deplasează spre anterior
într-un plan paralel cu cel al solului, în timp ce RETRACTIA este miúcarea inversă.
Un alt grup de miúcări este cel al RIDICĂRII úi COBORARII unui segment al
corpului ( mandibulă, umeri).

AdducĠie
AbducĠie
Adducie
Abducie
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
30
O miúcare în plan frontal care duce o regiune a corpului spre linia mediană a corpului se
numeúte ADDUCTIE.
Exemplu: adducĠia braĠului.
O miúcare în plan frontal care îndepărtează o regiune a corpului de linia mediană se
numeúte ABDUCTIE.
Exemplu: abducĠia braĠului
Pentru trunchi úi gât o miúcare în plan frontal se numeúte înclinare laterală.
Exemplu: înclinare laterală dreaptă.
Pentru degete linia mediană dreaptă a corpului este înlocuită de axa mâinii (deget 3) sau a
piciorului (deget 2).
Exemplu: abducĠia degetului 5 îl îndepărtează de axa mâinii úi nu de linia mediană a
corpului.
















Figura 2.5. Miúcări de abducĠie úi adducĠie ale membrului superior (A) úi inferior (B)

3. Planul transversal este cel care împarte corpul într-o parte superioară úi una inferioară.
Este planul în care se realizează miúcările vizibile de sus sau de jos în jurul unui ax vertical
(longitudinal ).
O miúcare în plan transversal care duce o parte a corpului în exterior se numeúte ROTATIE
EXTERNĂ.
Exemplu: rotaĠia externă a coapsei.
O miúcare în plan transversal care duce o parte a corpului în interior se numeúte ROTATIE
INTERNĂ.
Exemplu: rotaĠia internă a braĠului.
Pentru antebraĠ rotaĠia externă se numeúte supinaĠie, iar rotaĠia internă pronaĠie.
Pentru trunchi rotaĠiile se realizează la stânga sau la dreapta.
In afara acestor miúcări mai există un tip de miúcare complexă numită CIRCUMDUCTIE. In
cadrul acestei miúcări segmentul trece succesiv prin poziĠiile de flexie, abducĠie, extensie, adducĠie
úi revine la poziĠia de flexie. Ea se poate executa úi invers cu punct de plecare din orice poziĠie.
Alte miúcări complexe sunt reprezentate de miúcările de INVERSIUNE úi EVERSIUNE ale
piciorului . Inversiunea reprezintă miúcarea prin care se ridică marginea medială a piciorului ( flexia
plantară, adducĠia úi supinaĠia piciorului) iar eversiunea este miúcarea inversă.
PROTRACTIA reprezintă miúcarea prin care o parte a corpului se deplasează spre anterior
într-un plan paralel cu cel al solului, în timp ce RETRACTIA este miúcarea inversă.
Un alt grup de miúcări este cel al RIDICĂRII úi COBORARII unui segment al
corpului ( mandibulă, umeri).

AdducĠie
AbducĠie
Adducie
Abducie
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
31

NOTE
-In realitate miúcările corpului se fac frecvent în mai multe plane .
Exemplu: poziĠia croitorului se realizează prin flexie + abducĠie + rotaĠie externă a coapsei.
-Trebuie remarcată deosebirea dintre unii termeni medicali úi unii termeni folosiĠi în
gimnastică. Astfel, noĠiunea de răsucire din gimnastică este similară noĠiunii de rotaĠie din
biomecanică, iar prin rotaĠie în gimnastică se înĠelege circumducĠia din biomecanică.




































Cele trei plane analizate servesc, deci, numai ca referinĠă pentru descrierea miúcărilor.
Planele care împart corpul în două jumătăĠi se numesc medio-sagital (dreaptă úi stângă), medio-
frontal (anterioară úi posterioară) úi medio-transversal (superioară úi inferioară). La intersecĠia celor
trei plane se găseúte centrul de greutate al corpului ( S2 ).
Pentru articulaĠiile distale miúcările se realizează într-un singur plan (miúcări pure). La
nivelul articulaĠiilor proximale (umăr, úold) se realizează miúcări complexe, în mai multe plane
simultan , în timp ce la nivelul articulaĠiilor intermediare (cot, genunchi ) miúcările se realizează în
două plane.



Coborare
Eversie
Ridicare
Protractie
Retractie

Figura 2.6. (a) Miúcări de inversiune úi eversiune ale piciorului ; (b-c) tipuri
speciale de miúcări .
Figura 2.7. (a) rotaĠie; (b) circumducĠie.
Inversie
a)
b)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
31

NOTE
-In realitate miúcările corpului se fac frecvent în mai multe plane .
Exemplu: poziĠia croitorului se realizează prin flexie + abducĠie + rotaĠie externă a coapsei.
-Trebuie remarcată deosebirea dintre unii termeni medicali úi unii termeni folosiĠi în
gimnastică. Astfel, noĠiunea de răsucire din gimnastică este similară noĠiunii de rotaĠie din
biomecanică, iar prin rotaĠie în gimnastică se înĠelege circumducĠia din biomecanică.




































Cele trei plane analizate servesc, deci, numai ca referinĠă pentru descrierea miúcărilor.
Planele care împart corpul în două jumătăĠi se numesc medio-sagital (dreaptă úi stângă), medio-
frontal (anterioară úi posterioară) úi medio-transversal (superioară úi inferioară). La intersecĠia celor
trei plane se găseúte centrul de greutate al corpului ( S2 ).
Pentru articulaĠiile distale miúcările se realizează într-un singur plan (miúcări pure). La
nivelul articulaĠiilor proximale (umăr, úold) se realizează miúcări complexe, în mai multe plane
simultan , în timp ce la nivelul articulaĠiilor intermediare (cot, genunchi ) miúcările se realizează în
două plane.



Coborare
Eversie
Ridicare
Protractie
Retractie

Figura 2.6. (a) Miúcări de inversiune úi eversiune ale piciorului ; (b-c) tipuri
speciale de miúcări .
Figura 2.7. (a) rotaĠie; (b) circumducĠie.
Inversie
a)
b)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
32
INTRODUCERE IN OSTEOLOGIE

SCHELETUL constituie suportul rigid al corpului. El este format din 208 oase din care 34
alcătuiesc coloana vertebrală, iar restul de 174 se grupează în jurul acesteia. Reprezintă o armătură
mobilă în care piesele (oasele) servesc ca pârghii pentru tracĠiunea musculară.
Oasele situate pe linia mediană a corpului ca sternul úi sacrul sunt neperechi. Ele se
consideră a fi oase simetrice formate din două jumătăĠi, dreaptă úi stângă, la fel conformate.
Oasele membrelor sunt perechi dar nesimetrice pentru că cele două jumătăĠi ale lor nu sunt
identic conformate.
Pentru ca un os să poată fi studiat úi descris izolat în afara organismului el trebuie orientat
în aúa fel încât poziĠia lui să fie aceeaúi cu cea pe care o are în organism. Orientarea se face cu
ajutorul celor mai caracteristice elemente anatomice pe care le prezintă osul respectiv.
Pentru orientarea unui os nepereche sunt necesare două elemente anatomice pa care le
punem în raport cu două plane ale corpului, plane care nu sunt însă opuse unul altuia. Pentru
orientarea oaselor pereche sunt necesare trei elemente anatomice aúezate în trei plane ce nu se opun,
al treilea plan fiind necesar pentru determinarea osului din dreapta sau din stânga.

Scheletul corpului uman se împarte în 4 părĠi:
1. Coloana vertebrală
2. Torace osos
3. Oasele capului
4. Oasele membrelor.
Partea anatomiei descriptive care se ocupă cu studiul formei úi structurii oaselor poartă
numele de OSTEOLOGIE.

Clasificarea oaselor.
După formă úi dimensiuni (lungime, lăĠime, grosime) există trei tipuri principale de oase:
- oase lungi - predomină lungimea - ex. radius/cubitus
- acest tip de oase se găseúte la nivelul membrelor
- au rol de pârghii de viteză.
- oase scurte - cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale - ex. astragalul
- au formă aproape cubică
- se găsesc în regiuni unde este necesară o mare soliditate úi unde există
miúcări variate cu amplitudine mică
- oase late/plane - lungimea aproape egală cu lăĠimea, dar depăúesc grosimea - ex.
scapula, oasele cutiei craniene
- formează cavităĠi de protecĠie (craniul)
- dau inserĠie unui număr mare de muúchi (scapula).
Folosind úi alte criterii de clasificare se mai adaugă úI alte trei tipuri de oase:
- oase pneumatice conĠin cavităĠi pline cu aer ; ex. maxila
- oase sesamoide - se dezvoltă în vecinătatea unor articulaĠii sau în tendoanele unor muúchi ;
ex. patela
- oase suturale - inconstante, se dezvoltă la nivelul suturilor craniului (fontanele ).
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
32
INTRODUCERE IN OSTEOLOGIE

SCHELETUL constituie suportul rigid al corpului. El este format din 208 oase din care 34
alcătuiesc coloana vertebrală, iar restul de 174 se grupează în jurul acesteia. Reprezintă o armătură
mobilă în care piesele (oasele) servesc ca pârghii pentru tracĠiunea musculară.
Oasele situate pe linia mediană a corpului ca sternul úi sacrul sunt neperechi. Ele se
consideră a fi oase simetrice formate din două jumătăĠi, dreaptă úi stângă, la fel conformate.
Oasele membrelor sunt perechi dar nesimetrice pentru că cele două jumătăĠi ale lor nu sunt
identic conformate.
Pentru ca un os să poată fi studiat úi descris izolat în afara organismului el trebuie orientat
în aúa fel încât poziĠia lui să fie aceeaúi cu cea pe care o are în organism. Orientarea se face cu
ajutorul celor mai caracteristice elemente anatomice pe care le prezintă osul respectiv.
Pentru orientarea unui os nepereche sunt necesare două elemente anatomice pa care le
punem în raport cu două plane ale corpului, plane care nu sunt însă opuse unul altuia. Pentru
orientarea oaselor pereche sunt necesare trei elemente anatomice aúezate în trei plane ce nu se opun,
al treilea plan fiind necesar pentru determinarea osului din dreapta sau din stânga.

Scheletul corpului uman se împarte în 4 părĠi:
1. Coloana vertebrală
2. Torace osos
3. Oasele capului
4. Oasele membrelor.
Partea anatomiei descriptive care se ocupă cu studiul formei úi structurii oaselor poartă
numele de OSTEOLOGIE.

Clasificarea oaselor.
După formă úi dimensiuni (lungime, lăĠime, grosime) există trei tipuri principale de oase:
- oase lungi - predomină lungimea - ex. radius/cubitus
- acest tip de oase se găseúte la nivelul membrelor
- au rol de pârghii de viteză.
- oase scurte - cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale - ex. astragalul
- au formă aproape cubică
- se găsesc în regiuni unde este necesară o mare soliditate úi unde există
miúcări variate cu amplitudine mică
- oase late/plane - lungimea aproape egală cu lăĠimea, dar depăúesc grosimea - ex.
scapula, oasele cutiei craniene
- formează cavităĠi de protecĠie (craniul)
- dau inserĠie unui număr mare de muúchi (scapula).
Folosind úi alte criterii de clasificare se mai adaugă úI alte trei tipuri de oase:
- oase pneumatice conĠin cavităĠi pline cu aer ; ex. maxila
- oase sesamoide - se dezvoltă în vecinătatea unor articulaĠii sau în tendoanele unor muúchi ;
ex. patela
- oase suturale - inconstante, se dezvoltă la nivelul suturilor craniului (fontanele ).
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
33

Figura 2.8. Tipuri de oase : (a) os lung, (b) os scurt, (c) os lat, (d) os neregulat, (e) os sesamoid,
(f) os sutural

Elemente descriptive ale oaselor.
Oasele suferă influenĠa organelor învecinate: tracĠiunea muúchilor, presiunea unor organe,
pulsaĠiile arterelor úi acĠiunea forĠei de gravitaĠie. De aceea, suprafaĠa lor exterioară poate fi
descompusă într-un număr de elemente morfologice, cum ar fi: marginile, feĠele, unghiurile.
Acestea cuprind la rândul lor alte detalii morfologice: proeminenĠe, cavităĠi, găuri, canale.
Totalitatea proeminenĠelor úi depresiunilor formează relieful oaselor.
ProeminenĠele pot fi de două feluri:
- articulare, modelate în raport cu suprafaĠa articulară opusă lor úi acoperite de un strat de
cartilaj care le favorizează alunecarea în timpul miúcărilor. Pot îmbrăca mai multe forme:
- sferică (cap articular); ex. capul humeral, capul femural
- segment de cilindru (condil); ex. condilii occipitali
- scripete (trochlee); ex. trochlea humerală
- nearticulare, determinate de tracĠiunea exercitată de un muúchi. In acest caz mărimea
proeminenĠei va fi proporĠională cu forĠa muúchilor ce se inseră la acel nivel. In cadrul
acestor proeminenĠe distingem:
- procese/apofize (puternice, bine conturate) de forme variate:
- mamelon o proces mastoid
- cârlig o proces coronoid
- cioc o proces coracoid
- stilet o proces stiloid
- aripă o proces pterigoid
- dinte o proces odontoid
- tuberozităĠi (neregulate, nedetaúate de suprafaĠa osului). Acestea pot avea
dimensiuni mari úi formă paralelipipedică sau conică (trohanter) sau dimensiuni mai
mici (tuberculi), suprafaĠă mai netedă (eminenĠe)
- spine (proeminenĠă ascuĠită);
- creste (liniare, tăioase).
CavităĠile sunt determinate de forĠe de presiune úi pot fi la rândul lor:
- articulare, corespunzând unor proeminenĠe invers conformate. Pot fi úi plane (feĠele
auriculare ale sacrului úi osului iliac din articulaĠia sacroiliacă)
(f)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
33

Figura 2.8. Tipuri de oase : (a) os lung, (b) os scurt, (c) os lat, (d) os neregulat, (e) os sesamoid,
(f) os sutural

Elemente descriptive ale oaselor.
Oasele suferă influenĠa organelor învecinate: tracĠiunea muúchilor, presiunea unor organe,
pulsaĠiile arterelor úi acĠiunea forĠei de gravitaĠie. De aceea, suprafaĠa lor exterioară poate fi
descompusă într-un număr de elemente morfologice, cum ar fi: marginile, feĠele, unghiurile.
Acestea cuprind la rândul lor alte detalii morfologice: proeminenĠe, cavităĠi, găuri, canale.
Totalitatea proeminenĠelor úi depresiunilor formează relieful oaselor.
ProeminenĠele pot fi de două feluri:
- articulare, modelate în raport cu suprafaĠa articulară opusă lor úi acoperite de un strat de
cartilaj care le favorizează alunecarea în timpul miúcărilor. Pot îmbrăca mai multe forme:
- sferică (cap articular); ex. capul humeral, capul femural
- segment de cilindru (condil); ex. condilii occipitali
- scripete (trochlee); ex. trochlea humerală
- nearticulare, determinate de tracĠiunea exercitată de un muúchi. In acest caz mărimea
proeminenĠei va fi proporĠională cu forĠa muúchilor ce se inseră la acel nivel. In cadrul
acestor proeminenĠe distingem:
- procese/apofize (puternice, bine conturate) de forme variate:
- mamelon o proces mastoid
- cârlig o proces coronoid
- cioc o proces coracoid
- stilet o proces stiloid
- aripă o proces pterigoid
- dinte o proces odontoid
- tuberozităĠi (neregulate, nedetaúate de suprafaĠa osului). Acestea pot avea
dimensiuni mari úi formă paralelipipedică sau conică (trohanter) sau dimensiuni mai
mici (tuberculi), suprafaĠă mai netedă (eminenĠe)
- spine (proeminenĠă ascuĠită);
- creste (liniare, tăioase).
CavităĠile sunt determinate de forĠe de presiune úi pot fi la rândul lor:
- articulare, corespunzând unor proeminenĠe invers conformate. Pot fi úi plane (feĠele
auriculare ale sacrului úi osului iliac din articulaĠia sacroiliacă)
(f)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
34
- nearticulare, foarte variate putând servi ca inserĠii pentru tendoan úi ligamente sau ca
adăpost úi protejarea unor elemente anatomice (tendoane, vase, nervi).



Figura 2.9. Tipuri de proeminenĠe úi cavităĠi osoase.

Găurile úi canalele pot fi:
- de trecere, străbătute de formaĠiuni anatomice. Includ mai multe varietăĠi:
- hiat (orificiu neregulat în care se deschid mai multe canale)
- foramen (gaură, orificiu)
Fisura
Sinus
Meat

Sulcus
Fosa
Condil
Foramen
Linie
Fateta
Cap
Tuberozitate






Creasta
Linie
Tubercul

Epicondil
Trohanter
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
34
- nearticulare, foarte variate putând servi ca inserĠii pentru tendoan úi ligamente sau ca
adăpost úi protejarea unor elemente anatomice (tendoane, vase, nervi).



Figura 2.9. Tipuri de proeminenĠe úi cavităĠi osoase.

Găurile úi canalele pot fi:
- de trecere, străbătute de formaĠiuni anatomice. Includ mai multe varietăĠi:
- hiat (orificiu neregulat în care se deschid mai multe canale)
- foramen (gaură, orificiu)
Fisura
Sinus
Meat

Sulcus
Fosa
Condil
Foramen
Linie
Fateta
Cap
Tuberozitate






Creasta
Linie
Tubercul

Epicondil
Trohanter
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
35
- sulcus (úanĠ)
- ductus (canal)
- fossa (groapă)
- incizură (scobitură, útirbitură a unei margini)
- apertură (deschizătură)
- nutritive (pentru vasele sanguine) de la ordinul I situate la nivelul diafizei oaselor lungi úi
până la ordinul II.

Periostul este o membrană fibroasă care înveleúte osul pe toată suprafaĠă sa exterioară, cu
excepĠia suprafeĠelor acoperite de cartilaj articular úi a unor inserĠii musculare. La nivelul
articulaĠiilor periostul se continuă cu capsula articulară, astfel întregul schelet este învelit într-o
teacă fibroasă conjunctivă. Grosimea variază cu natura oaselor (la nivelul oaselor lungi este 3mm).
Prin faĠa sa profundă aderă de os. Acest fapt se datorează vaselor care trec din el în osul subjacent
prin canalele Volkmann, dar mai ales unor fibre conjunctive, numite fibrele Sharpey care pleacă din
periost úi pătrund în substanĠa osoasă compactă. AderenĠa este mai mare la suprafaĠa oaselor scurte,
epifizele oaselor lungi úi la bătrâni.
Periostul este bogat în vase sanguine úi nervi.
Rol: - în perioada osteogenezei participă la formarea de Ġesut osos
- la adult - rol în nutriĠia osului
- formarea calusului în fracturi/repararea unor pierderi limitate de substanĠă
osoasă.
Oasele sunt supuse la solicitări diverse úi repetate.
1.Solicitări de presiune : - susĠin greutatea corpului
- în special oasele membrelor inferioare.
2. Solicitări în flexiune : - servesc de braĠ de pârghie pentru tracĠiuni musculare.
3. Solicitări în tracĠiune; ex. în transportul obiectelor grele.

ConfiguraĠia internă a oaselor.
Aúa cum s-a arătat în prima parte Ġesutul osos este un Ġesut conjunctiv dur, adaptat la maxim
functiilor de susĠinere úi rezistenĠă. Osul matur este compus din 2 tipuri de Ġesut - unul dens ca
structură - os compact, celălalt constând dintr-o reĠea de trabecule între care se delimitează
numeroase cavităĠi, denumit os spongios sau trabecular. Osul compact se găseúte întodeauna la
exterior, înconjurând osul spongios, cantitatea úi arhitectura lui variind caracteristic pentru fiecare
os într-o manieră ce ilustreaază forma, poziĠia úi rolul funcĠional al osului respectiv. O examinarea
amănunĠită a osului compact îl artă a fi extrem de poros, astfel încât diferenĠa dintre el úi osul
trabecular depinde de cantitatea relativă de materie solidă úi de numărul úi mărimea cavităĠilor din
fiecare: în osul compact spaĠiile sunt mai mici úi materia solidă mai abundentă. Osul, ca úi alte
Ġesuturi conective, este format din matricea intercelulară úi celule incluse în această matrice.
Matricea este compusă în proporĠie de 40% din materii organice, în principal fibre de
colagen úi în rest din săruri anorganice bogate în calciu úi fosfor. Celulele - constau dintr-un anumit
număr de tipuri ce includ:
-celule osteoprogenitoare ce dau naútere la variate celule osoase (celule stem);
-osteoblaste (responsabile de sinteza, depozitarea úi mineralizarea matricei);
-osteocite (incluse în matrice);
-osteoclaste (cu rol în erodarea activă - remanierea osoasă).
Scheletul osos adult este format aproape în totalitate din os lamelar dar aranjamentul precis
al lamelelor variază larg între corticala compactă a osului úi structura trabeculară interioară. Din
punct de vedere histologic, deci structura substanĠei osoase úi compacte este aceeaúi. Ele se
deosebesc numai prin dispoziĠia felurită a lamelelor care le compun.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
35
- sulcus (úanĠ)
- ductus (canal)
- fossa (groapă)
- incizură (scobitură, útirbitură a unei margini)
- apertură (deschizătură)
- nutritive (pentru vasele sanguine) de la ordinul I situate la nivelul diafizei oaselor lungi úi
până la ordinul II.

Periostul este o membrană fibroasă care înveleúte osul pe toată suprafaĠă sa exterioară, cu
excepĠia suprafeĠelor acoperite de cartilaj articular úi a unor inserĠii musculare. La nivelul
articulaĠiilor periostul se continuă cu capsula articulară, astfel întregul schelet este învelit într-o
teacă fibroasă conjunctivă. Grosimea variază cu natura oaselor (la nivelul oaselor lungi este 3mm).
Prin faĠa sa profundă aderă de os. Acest fapt se datorează vaselor care trec din el în osul subjacent
prin canalele Volkmann, dar mai ales unor fibre conjunctive, numite fibrele Sharpey care pleacă din
periost úi pătrund în substanĠa osoasă compactă. AderenĠa este mai mare la suprafaĠa oaselor scurte,
epifizele oaselor lungi úi la bătrâni.
Periostul este bogat în vase sanguine úi nervi.
Rol: - în perioada osteogenezei participă la formarea de Ġesut osos
- la adult - rol în nutriĠia osului
- formarea calusului în fracturi/repararea unor pierderi limitate de substanĠă
osoasă.
Oasele sunt supuse la solicitări diverse úi repetate.
1.Solicitări de presiune : - susĠin greutatea corpului
- în special oasele membrelor inferioare.
2. Solicitări în flexiune : - servesc de braĠ de pârghie pentru tracĠiuni musculare.
3. Solicitări în tracĠiune; ex. în transportul obiectelor grele.

ConfiguraĠia internă a oaselor.
Aúa cum s-a arătat în prima parte Ġesutul osos este un Ġesut conjunctiv dur, adaptat la maxim
functiilor de susĠinere úi rezistenĠă. Osul matur este compus din 2 tipuri de Ġesut - unul dens ca
structură - os compact, celălalt constând dintr-o reĠea de trabecule între care se delimitează
numeroase cavităĠi, denumit os spongios sau trabecular. Osul compact se găseúte întodeauna la
exterior, înconjurând osul spongios, cantitatea úi arhitectura lui variind caracteristic pentru fiecare
os într-o manieră ce ilustreaază forma, poziĠia úi rolul funcĠional al osului respectiv. O examinarea
amănunĠită a osului compact îl artă a fi extrem de poros, astfel încât diferenĠa dintre el úi osul
trabecular depinde de cantitatea relativă de materie solidă úi de numărul úi mărimea cavităĠilor din
fiecare: în osul compact spaĠiile sunt mai mici úi materia solidă mai abundentă. Osul, ca úi alte
Ġesuturi conective, este format din matricea intercelulară úi celule incluse în această matrice.
Matricea este compusă în proporĠie de 40% din materii organice, în principal fibre de
colagen úi în rest din săruri anorganice bogate în calciu úi fosfor. Celulele - constau dintr-un anumit
număr de tipuri ce includ:
-celule osteoprogenitoare ce dau naútere la variate celule osoase (celule stem);
-osteoblaste (responsabile de sinteza, depozitarea úi mineralizarea matricei);
-osteocite (incluse în matrice);
-osteoclaste (cu rol în erodarea activă - remanierea osoasă).
Scheletul osos adult este format aproape în totalitate din os lamelar dar aranjamentul precis
al lamelelor variază larg între corticala compactă a osului úi structura trabeculară interioară. Din
punct de vedere histologic, deci structura substanĠei osoase úi compacte este aceeaúi. Ele se
deosebesc numai prin dispoziĠia felurită a lamelelor care le compun.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
36
Osul compact
Osul adult uman constă aproape în întregime din matricea mineralizată úi fibre de colagen aranjate
în lamele în care sunt incluse osteocitele. In multe oase câteva din aceste lamele formează straturi
continue la suprafaĠă numite lamele circumferenĠiale. Cea mai mare proporĠie sunt aranjate în
cilindri concentrici în jurul canalelor neurovasculare (canale Havers) formând unitatea de bază a
structurii osoase úi anume sistemul haversian sau osteonul. Fiecare osteon e străbătut de canaliculi
ai osteocitelor rezidente care formează calea principală pentru difuziunea gazelor úi substanĠelor
nutritive între sistemul vascular úi osteoane. Canalele osteonice comunică direct sau indirect cu
cavitatea medulară; canalele care au o direcĠie oblică sau transversală faĠă de direcĠia osteoanelor se
cunosc úi sub denumirea de canale Volkman úi sunt înconjurate de lamele concentrice, ele apărând a
fi simple canale anastomotice.









































Figura 2.11 (a) diagramă schematică a microstructurii osului adult; (b)
microfotografie în lumină polarizată
Cavitate
medulara
Figura 2.10 Tesut osos compact – structură

Periost

Arteriola
Canal Havers
Lamele
Venula
Nerv
Canalicul
Osteocit
Osteoplast
Canaliculi

Fibre perforante
Sharpey
Spongioasa
osoasa
Osteon
Canal Havers
Vase sanguine
Canale Canal Tabecule
perforante Havers
Compacta
osoasa
Spongioasa
Osteon
Canal Havers
Substanta
compacta
Periost
Canal
Havers


Canaliculi

Lamela

Osteocit
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
36
Osul compact
Osul adult uman constă aproape în întregime din matricea mineralizată úi fibre de colagen aranjate
în lamele în care sunt incluse osteocitele. In multe oase câteva din aceste lamele formează straturi
continue la suprafaĠă numite lamele circumferenĠiale. Cea mai mare proporĠie sunt aranjate în
cilindri concentrici în jurul canalelor neurovasculare (canale Havers) formând unitatea de bază a
structurii osoase úi anume sistemul haversian sau osteonul. Fiecare osteon e străbătut de canaliculi
ai osteocitelor rezidente care formează calea principală pentru difuziunea gazelor úi substanĠelor
nutritive între sistemul vascular úi osteoane. Canalele osteonice comunică direct sau indirect cu
cavitatea medulară; canalele care au o direcĠie oblică sau transversală faĠă de direcĠia osteoanelor se
cunosc úi sub denumirea de canale Volkman úi sunt înconjurate de lamele concentrice, ele apărând a
fi simple canale anastomotice.









































Figura 2.11 (a) diagramă schematică a microstructurii osului adult; (b)
microfotografie în lumină polarizată
Cavitate
medulara
Figura 2.10 Tesut osos compact – structură

Periost

Arteriola
Canal Havers
Lamele
Venula
Nerv
Canalicul
Osteocit
Osteoplast
Canaliculi

Fibre perforante
Sharpey
Spongioasa
osoasa
Osteon
Canal Havers
Vase sanguine
Canale Canal Tabecule
perforante Havers
Compacta
osoasa
Spongioasa
Osteon
Canal Havers
Substanta
compacta
Periost
Canal
Havers


Canaliculi

Lamela

Osteocit
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
37
Osul trabecular
SubstanĠa spongioasă este formată din lame sau trabecule osoase orientate în sensuri diferite,
întretăindu-se în diferite puncte úi delimitând astfel o serie de cavităĠi de mărimi diferite în care se
găseúte măduvă osoasă. Forma acestor cavităĠi poate fi sintetizată ca tubular-cilindrică, ovoidală sau
sferică. Diametrele lor variază de asemenea: cele apropiate de suprafaĠa osului sunt mai mici , iar în
profunzime devin din ce în mai mari pe măsura apropierii de cavitatea medulară centrală, realizând
o trecere treptată între osul compact úi cel cu un grad ridicat de porozitate. ConĠinutul cavităĠilor
este reprezentat de măduva osoasă, cavităĠile comunicând liber cu cavitatea medulară centrală a
diafizelor. Măduva poate fi roúie, hematopoietică sau galbenă, adipoasă, variind cu vârsta úi
localizarea. In mastoidă multe cavităĠi sunt pline cu aer, o situaĠie particulară la om dar frecventă la
păsări. Deci rolul substanĠei spongioase este acela de a creúte rezistenĠa osului, de a adăposti
Ġesuturile medulare úi de a forma un rezervor pentru calciul metabolic úi fosfat ce pot fi uúor
adăugate sau retrase prin acĠiune celulară sub control hormonal; se poate remarca faptul că la
aceeaúi masă suprafaĠa osului spongios este mult mai mare decât a osului compact, aceasta fiind o
proprietate de mare importanĠă în descrierea úi explicarea funcĠiilor osului spongios.
Corpul osului este format dintr-un cilindru de Ġesut osos compact străbătut de un canal
central (cavitatea medulară). ExtremităĠile sau epifizele sunt formate dintr-o pătură de substanĠă
osoasă compactă, la periferie, ce îmbracă o masă de substanĠă spongioasă, în interior. La suprafaĠă
este acoperit de o membrană vasculo-conjunctivă (periost ). La nivelul suprafeĠelor articulare este
acoperit de cartilaj articular.





.



Os compact
Sutura
Os spongios
Os compact
Cartilaj
articular

Os spongios

Maduva rosie

Os compact



Cavitate
medulara


Maduva galbena

Periost








Cartilaj articular

Epifiza









Diafiză








Epifiză
Figura 2.12 (a) Os cranian. Se observă cele două table, internă úi externă, formate din os
compact úi separate prin diploea trabeculară ale cărei spaĠii conĠin măduvă roúie
hematopoietică; (b) Os lung. Se observă repartiĠia Ġesutului compactla nivelul diafizei úI
exteriorul epifizelor; Ġesut spongios în interiorul epifizelor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
37
Osul trabecular
SubstanĠa spongioasă este formată din lame sau trabecule osoase orientate în sensuri diferite,
întretăindu-se în diferite puncte úi delimitând astfel o serie de cavităĠi de mărimi diferite în care se
găseúte măduvă osoasă. Forma acestor cavităĠi poate fi sintetizată ca tubular-cilindrică, ovoidală sau
sferică. Diametrele lor variază de asemenea: cele apropiate de suprafaĠa osului sunt mai mici , iar în
profunzime devin din ce în mai mari pe măsura apropierii de cavitatea medulară centrală, realizând
o trecere treptată între osul compact úi cel cu un grad ridicat de porozitate. ConĠinutul cavităĠilor
este reprezentat de măduva osoasă, cavităĠile comunicând liber cu cavitatea medulară centrală a
diafizelor. Măduva poate fi roúie, hematopoietică sau galbenă, adipoasă, variind cu vârsta úi
localizarea. In mastoidă multe cavităĠi sunt pline cu aer, o situaĠie particulară la om dar frecventă la
păsări. Deci rolul substanĠei spongioase este acela de a creúte rezistenĠa osului, de a adăposti
Ġesuturile medulare úi de a forma un rezervor pentru calciul metabolic úi fosfat ce pot fi uúor
adăugate sau retrase prin acĠiune celulară sub control hormonal; se poate remarca faptul că la
aceeaúi masă suprafaĠa osului spongios este mult mai mare decât a osului compact, aceasta fiind o
proprietate de mare importanĠă în descrierea úi explicarea funcĠiilor osului spongios.
Corpul osului este format dintr-un cilindru de Ġesut osos compact străbătut de un canal
central (cavitatea medulară). ExtremităĠile sau epifizele sunt formate dintr-o pătură de substanĠă
osoasă compactă, la periferie, ce îmbracă o masă de substanĠă spongioasă, în interior. La suprafaĠă
este acoperit de o membrană vasculo-conjunctivă (periost ). La nivelul suprafeĠelor articulare este
acoperit de cartilaj articular.





.



Os compact
Sutura
Os spongios
Os compact
Cartilaj
articular

Os spongios

Maduva rosie

Os compact



Cavitate
medulara


Maduva galbena

Periost








Cartilaj articular

Epifiza









Diafiză








Epifiză
Figura 2.12 (a) Os cranian. Se observă cele două table, internă úi externă, formate din os
compact úi separate prin diploea trabeculară ale cărei spaĠii conĠin măduvă roúie
hematopoietică; (b) Os lung. Se observă repartiĠia Ġesutului compactla nivelul diafizei úI
exteriorul epifizelor; Ġesut spongios în interiorul epifizelor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
38

Oasele plane sunt formate din două lame de substanĠă osoasă compactă care cuprind între
ele un strat de substanĠă osoasă spongioasă. La nivelul marginilor osului lamele de substanĠă
compactă fuzionează astfel încât învelesc din toate părĠile substanĠa spongioasă. In cazul oaselor
plane ale boltii craniene lamele de Ġesut compact se numesc table iar substanĠa osoasă dintre acestea
diploe.
Oasele scurte prezintă o conformaĠie asemănătoare cu cea a epifizelor oselor lungi: la
exterior se află o lamelă compactă ce înveleúte la interior o masă de substanĠă spongioasă.
In concluzie osul matur este compus din 2 tipuri de substanĠă osoasă - una densă ca
structură (substanĠă osoasă compactă), cealaltă constând dintr-o reĠea de trabecule între care se
delimitează numeroase cavităĠi (substanĠă osoasă spongioasă). SubstanĠa compactă se găseúte
întodeauna la exterior, înconjurând substanĠa spongioasă, cantitatea úi arhitectura sa variind
caracteristic pentru fiecare os într-o manieră ce ilustrează forma, poziĠia úi rolul funcĠional al osului
respectiv.

ConsideraĠii clinice
Orice os reprezintă un sistem dinamic viu influenĠat, aúa cum s-a arătat, de anumiĠi hormoni,
alimentaĠie, vârstă, patologie. Termenul generic utilizat pentru desemnarea oricărei boli a oaselor
este cel de osteopatie.
A. MalformaĠii congenitale
Deúi dezvoltarea oaselor este genetic controlată, în anumite condiĠii pot apare disarmonii
manifestate prin lipsa de formare a unor oase sau formarea anormală a acestora.
La nivelul palatului osos úi al feĠei se întâlnesc palatoschizisul sau gura de lup (defect
congenital constând în închiderea incompletă a peretelui superior al cavităĠii bucale) úi
cheilopalatoschizis (defect asociat cu cel al buzei superioare).
La nivelul membrelor pot apare malformaĠii de tip polidactilie (degete suplimentare) sau
sindactilie (unirea segmentară sau integrală a degetelor de la membrele superioare sau inferioare).
Spina bifida reprezintă un defect congenital al coloanei vertebrale, cu deschiderea canalului
medular, de cele mai multe ori pe o distanĠă limitată, observată mai ales în regiunea sacro-lombară
úi mai rar în regiunea cervicală sau toracică. Sunt incriminate tulburări în devoltarea fetală a
coloanei vertebrale sau meningite fetale cu apariĠia unei lipse de sudură a arcurilor vertebrale ale
uneia sau mai multor vertebre. Dacă prin deschizătura arcului vertebral iase un sac plin cu lichid
(meningele cu lichid cefalorahidian) vorbim despre meningo-cistocel. Dacă sacul herniar cuprinde
úi elemente medulare se vorbeúte despre mielo-cistocel sau mielo-cisto-meningocel.
B. Tulburări hormonale úi alimentare
Anumite afecĠiuni osoase sunt rezultatul unor deficienĠe nutriĠionale sau a secreĠiei unor
cantităĠi inadecvate de hormoni (hipo, hipersecreĠie) care reglează creúterea úi dezvoltarea osoasă.
Tulburările de dezvoltare ale Ġesutului osos, congenitale sau dobândite, datorate
dezechilibrului hormonal sau lipsei unor vitamine, poartă numele de osteodistrofii.
Vitamina D are un rol deosebit de important pentru realizarea structurii úi funcĠiei normale a
osului. Deficitul de vitamină D în copilărie coduce la rahitism. Rahitismul reprezintă o boală a
Ġesutului osos în care nu se poate depozita suficient fost úi carbonat de calciu, astfel încât oasele
rămân moi úi osificarea întârzie. Apare mai ales în urma alimentaĠiei artificiale a sugarului úi
deficitului de lactate în primii ani ai copilăriei, datorându-se mai frecvent lipsei de vitamină D din
hrană úi mai rar lipsei de fosfor sau calciu. Boala interesează toate oasele: cele craniene rămân moi
úi se pot deforma, dinĠii întârzie să apară úi nu sunt regulaĠi, toracele se strâmtează, sternul este
înfundat sau proeminent, apar tulburări de statică ale coloanei vertebrale (cifoze), bazinul este turtit
anteroposterior, oasele membrelor inferioare se deformează sub acĠiunea greutăĠii corpului (în x sau
o). Copilul rămâne mult în urmă în întreaga sa dezvoltare.
Dacă nu se tratează la timp (profilaxie prin alimentaĠie bogată în vitamina D a gravidei úi
mamei, administrare de vitamina D la sugar úi copil, expunere la soare pentru transformarea
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
38

Oasele plane sunt formate din două lame de substanĠă osoasă compactă care cuprind între
ele un strat de substanĠă osoasă spongioasă. La nivelul marginilor osului lamele de substanĠă
compactă fuzionează astfel încât învelesc din toate părĠile substanĠa spongioasă. In cazul oaselor
plane ale boltii craniene lamele de Ġesut compact se numesc table iar substanĠa osoasă dintre acestea
diploe.
Oasele scurte prezintă o conformaĠie asemănătoare cu cea a epifizelor oselor lungi: la
exterior se află o lamelă compactă ce înveleúte la interior o masă de substanĠă spongioasă.
In concluzie osul matur este compus din 2 tipuri de substanĠă osoasă - una densă ca
structură (substanĠă osoasă compactă), cealaltă constând dintr-o reĠea de trabecule între care se
delimitează numeroase cavităĠi (substanĠă osoasă spongioasă). SubstanĠa compactă se găseúte
întodeauna la exterior, înconjurând substanĠa spongioasă, cantitatea úi arhitectura sa variind
caracteristic pentru fiecare os într-o manieră ce ilustrează forma, poziĠia úi rolul funcĠional al osului
respectiv.

ConsideraĠii clinice
Orice os reprezintă un sistem dinamic viu influenĠat, aúa cum s-a arătat, de anumiĠi hormoni,
alimentaĠie, vârstă, patologie. Termenul generic utilizat pentru desemnarea oricărei boli a oaselor
este cel de osteopatie.
A. MalformaĠii congenitale
Deúi dezvoltarea oaselor este genetic controlată, în anumite condiĠii pot apare disarmonii
manifestate prin lipsa de formare a unor oase sau formarea anormală a acestora.
La nivelul palatului osos úi al feĠei se întâlnesc palatoschizisul sau gura de lup (defect
congenital constând în închiderea incompletă a peretelui superior al cavităĠii bucale) úi
cheilopalatoschizis (defect asociat cu cel al buzei superioare).
La nivelul membrelor pot apare malformaĠii de tip polidactilie (degete suplimentare) sau
sindactilie (unirea segmentară sau integrală a degetelor de la membrele superioare sau inferioare).
Spina bifida reprezintă un defect congenital al coloanei vertebrale, cu deschiderea canalului
medular, de cele mai multe ori pe o distanĠă limitată, observată mai ales în regiunea sacro-lombară
úi mai rar în regiunea cervicală sau toracică. Sunt incriminate tulburări în devoltarea fetală a
coloanei vertebrale sau meningite fetale cu apariĠia unei lipse de sudură a arcurilor vertebrale ale
uneia sau mai multor vertebre. Dacă prin deschizătura arcului vertebral iase un sac plin cu lichid
(meningele cu lichid cefalorahidian) vorbim despre meningo-cistocel. Dacă sacul herniar cuprinde
úi elemente medulare se vorbeúte despre mielo-cistocel sau mielo-cisto-meningocel.
B. Tulburări hormonale úi alimentare
Anumite afecĠiuni osoase sunt rezultatul unor deficienĠe nutriĠionale sau a secreĠiei unor
cantităĠi inadecvate de hormoni (hipo, hipersecreĠie) care reglează creúterea úi dezvoltarea osoasă.
Tulburările de dezvoltare ale Ġesutului osos, congenitale sau dobândite, datorate
dezechilibrului hormonal sau lipsei unor vitamine, poartă numele de osteodistrofii.
Vitamina D are un rol deosebit de important pentru realizarea structurii úi funcĠiei normale a
osului. Deficitul de vitamină D în copilărie coduce la rahitism. Rahitismul reprezintă o boală a
Ġesutului osos în care nu se poate depozita suficient fost úi carbonat de calciu, astfel încât oasele
rămân moi úi osificarea întârzie. Apare mai ales în urma alimentaĠiei artificiale a sugarului úi
deficitului de lactate în primii ani ai copilăriei, datorându-se mai frecvent lipsei de vitamină D din
hrană úi mai rar lipsei de fosfor sau calciu. Boala interesează toate oasele: cele craniene rămân moi
úi se pot deforma, dinĠii întârzie să apară úi nu sunt regulaĠi, toracele se strâmtează, sternul este
înfundat sau proeminent, apar tulburări de statică ale coloanei vertebrale (cifoze), bazinul este turtit
anteroposterior, oasele membrelor inferioare se deformează sub acĠiunea greutăĠii corpului (în x sau
o). Copilul rămâne mult în urmă în întreaga sa dezvoltare.
Dacă nu se tratează la timp (profilaxie prin alimentaĠie bogată în vitamina D a gravidei úi
mamei, administrare de vitamina D la sugar úi copil, expunere la soare pentru transformarea
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
39
ergosterolului din piele în vitamina D) osificarea se instalează pe un sistem de oase deformate, care
rămâne toată viaĠa un semn al nutriĠei defectuoase din primele perioade de viaĠă.
La adult, deficitul de vitamină D produce osteomalacia cu scăderea rezistenĠei osoase úi
deformaĠii ale scheletului. Boala poate apare úi în cazuri de hiperfuncĠie a glandelor paratiroide
(hiperparatiroidism). Se întâlneúte mai frecvent la gravide care se alimentează insuficient, au sarcini
repetate úi expunere redusă la soare.
ConsecinĠele tulburărilor secreĠiilor hormonale vor fi discutate mai amăninĠit în cadrul
capitolului 7. Vom menĠiona însă hipersecreĠia hormonului de creútere (STH) care în perioada de
creútere conduce la gigantism, iar la adult determină acromegalia (hipertrofia oaselor feĠei, mâinii,
piciorului, dar úi a unor organe interne: ficat, splină,inimă, etc).
InsuficienĠa de STH în copilărie conduce la nanism hipofizar.
Boala Padget sau osteita deformantă afectează vârsta adultă, fiind mai frecventă la sexul
masculin. Se caracterizează printr-un dezechilibru metabolic la nivelul Ġesutului osos, cu tulburarea
activităĠii normale a osteoblastelor úi osteoclastelor, având ca rezultat o alternanĠă de zone moi úi
zone condensate osoase, cu deformări importante ale scheletului.
C. Neoplasme osoase
La nivelul osului tumorile maligne au o frecvenĠă de 3 ori mai mare decât a tumorilor
bengne. In ambele cazuri apare ca simptom comun durerea osoasă, deúi unele tumori benigne pot
să nu fie însoĠite de durere.
Tumorile benigne ale Ġesutului osos sunt numite osteoame úi interesează mai frecvent
craniul.
Dintre tumorile maligne cel mai frecvent întâlnit este osteosarcomul, care este de altfel úi
cea mai virulentă tumoră osoasă, cu distrugerea osului úi metastaze hematogene úi pulmonare.
Boala este localizată iniĠial în oasele lungi úi este acompaniată de durere osoasă persistentă.
Procedura diagnostică a tumorilor maligne osoase esta scanningul osos, în care pacientul
este injectat cu o substanĠă radioactivă ce se fixează mai rapid în Ġesutul maligm decât în cel normal.
D. Procese inflamatorii osoase
Termenul generic folosit pentru denumirea inflamaĠiilor Ġesutului osos este cel de osteită.
Există mai multe forme de osteită: cronică, fibrochistică, nevralgică, etc.
Procesul infecĠios acut, subacut sau crunic, al extremităĠilor osoase articulare sau al
Ġesuturilor moi ale articulaĠiei cu extindere osoasă poartă numele de osteoartrită.
Osteomielita reprezintă inflamaĠia măduvei osoase, propagată pe cale sanguină sau de la un
proces inflamator articular. De cele mai multe ori este produsă de germeni piogeni (stafilococ,
streptococ) sau de bacilul tuberculos. Osteomielita cauzată de germeni piogeni produce abcese ale
măduvei osului, ca úi ale substanĠei osoase, care se necrozează úi se elimină sub formă de fragmente
numite sechestre. Osteomielita tuberculoasă este o formă obiúnuită de tuberculoză osteoarticulară,
evoluând cronic cu formare de abcese úi distrucĠii osoase. Forma prelungită a osteomielitei poate
duce la scoaterea din funcĠie a ficatului úi rinichiului prin depunere de amiloid (amiloidoză).
Necesită tratament antiinfecĠios (antibiotic) úi chirurgical.
Periostita reprezintă inflamaĠia periostului, apărută de obicei în cadrul unui proces
inflamator osos sau posttraumatic.
E. Traumatismele osului
Cele mai frecvente traumatisme ale osului sunt fracturile. Există numeroase modalităĠi de
clasificare ale fracturilor, care fac însă obiectul altor discipline. In cadrul capitolului actual ne vom
referi pe scurt numai la procesul de refacere osoasă post fractură.
La copii care practică sportul pot apare microtraumatisme prin suprasolicitări la nivelul unor
joncĠiuni osteotendinoase (apofizite) ce pot conduce la necroze aseptice sau osteofitoze heterotrope.
AfecĠiunile microtraumatice pot fi localizate úi la nivelul cartilajelor de creútere sau la
nucleele de osificare (epifizite, apofizite sau osteochondroze) care pot avea un prognostic grav dacă
nu sunt tratate, cu afectarea dezvoltării normale a segmentului în cauză.
F. ❝Imbătrănirea❞Ġesutului osos
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
39
ergosterolului din piele în vitamina D) osificarea se instalează pe un sistem de oase deformate, care
rămâne toată viaĠa un semn al nutriĠei defectuoase din primele perioade de viaĠă.
La adult, deficitul de vitamină D produce osteomalacia cu scăderea rezistenĠei osoase úi
deformaĠii ale scheletului. Boala poate apare úi în cazuri de hiperfuncĠie a glandelor paratiroide
(hiperparatiroidism). Se întâlneúte mai frecvent la gravide care se alimentează insuficient, au sarcini
repetate úi expunere redusă la soare.
ConsecinĠele tulburărilor secreĠiilor hormonale vor fi discutate mai amăninĠit în cadrul
capitolului 7. Vom menĠiona însă hipersecreĠia hormonului de creútere (STH) care în perioada de
creútere conduce la gigantism, iar la adult determină acromegalia (hipertrofia oaselor feĠei, mâinii,
piciorului, dar úi a unor organe interne: ficat, splină,inimă, etc).
InsuficienĠa de STH în copilărie conduce la nanism hipofizar.
Boala Padget sau osteita deformantă afectează vârsta adultă, fiind mai frecventă la sexul
masculin. Se caracterizează printr-un dezechilibru metabolic la nivelul Ġesutului osos, cu tulburarea
activităĠii normale a osteoblastelor úi osteoclastelor, având ca rezultat o alternanĠă de zone moi úi
zone condensate osoase, cu deformări importante ale scheletului.
C. Neoplasme osoase
La nivelul osului tumorile maligne au o frecvenĠă de 3 ori mai mare decât a tumorilor
bengne. In ambele cazuri apare ca simptom comun durerea osoasă, deúi unele tumori benigne pot
să nu fie însoĠite de durere.
Tumorile benigne ale Ġesutului osos sunt numite osteoame úi interesează mai frecvent
craniul.
Dintre tumorile maligne cel mai frecvent întâlnit este osteosarcomul, care este de altfel úi
cea mai virulentă tumoră osoasă, cu distrugerea osului úi metastaze hematogene úi pulmonare.
Boala este localizată iniĠial în oasele lungi úi este acompaniată de durere osoasă persistentă.
Procedura diagnostică a tumorilor maligne osoase esta scanningul osos, în care pacientul
este injectat cu o substanĠă radioactivă ce se fixează mai rapid în Ġesutul maligm decât în cel normal.
D. Procese inflamatorii osoase
Termenul generic folosit pentru denumirea inflamaĠiilor Ġesutului osos este cel de osteită.
Există mai multe forme de osteită: cronică, fibrochistică, nevralgică, etc.
Procesul infecĠios acut, subacut sau crunic, al extremităĠilor osoase articulare sau al
Ġesuturilor moi ale articulaĠiei cu extindere osoasă poartă numele de osteoartrită.
Osteomielita reprezintă inflamaĠia măduvei osoase, propagată pe cale sanguină sau de la un
proces inflamator articular. De cele mai multe ori este produsă de germeni piogeni (stafilococ,
streptococ) sau de bacilul tuberculos. Osteomielita cauzată de germeni piogeni produce abcese ale
măduvei osului, ca úi ale substanĠei osoase, care se necrozează úi se elimină sub formă de fragmente
numite sechestre. Osteomielita tuberculoasă este o formă obiúnuită de tuberculoză osteoarticulară,
evoluând cronic cu formare de abcese úi distrucĠii osoase. Forma prelungită a osteomielitei poate
duce la scoaterea din funcĠie a ficatului úi rinichiului prin depunere de amiloid (amiloidoză).
Necesită tratament antiinfecĠios (antibiotic) úi chirurgical.
Periostita reprezintă inflamaĠia periostului, apărută de obicei în cadrul unui proces
inflamator osos sau posttraumatic.
E. Traumatismele osului
Cele mai frecvente traumatisme ale osului sunt fracturile. Există numeroase modalităĠi de
clasificare ale fracturilor, care fac însă obiectul altor discipline. In cadrul capitolului actual ne vom
referi pe scurt numai la procesul de refacere osoasă post fractură.
La copii care practică sportul pot apare microtraumatisme prin suprasolicitări la nivelul unor
joncĠiuni osteotendinoase (apofizite) ce pot conduce la necroze aseptice sau osteofitoze heterotrope.
AfecĠiunile microtraumatice pot fi localizate úi la nivelul cartilajelor de creútere sau la
nucleele de osificare (epifizite, apofizite sau osteochondroze) care pot avea un prognostic grav dacă
nu sunt tratate, cu afectarea dezvoltării normale a segmentului în cauză.
F. ❝Imbătrănirea❞Ġesutului osos
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
40
SenescenĠa afectează scheletul prin scăderea masei úi densităĠii osoase cu creúterea
porozităĠii. Oasele devin mai fragile, suprafeĠele articulare se deteriorează, favorizând instalarea
artrozelor. Distrugerea Ġesutului osos, datorată în primul rând pierderilor de calciu, poartă numele de
osteoporoză. Cauzele osteoporozei includ inactivitatea, alimentaĠia precară, dezechilibre hormonale.
Apare mai ales la femei vârstnice, datorită nivelului scăzut de estrogeni după menopauză care
conduce la o creútere a resorbĠiei osoase. Aceste persoane sunt expuse unui risc crescut de fracturi,
mai ales vertebrale úi la nivelul bazinului, datorită forĠelor exprimate la acest nivel. ComplicaĠiile
fracturilor pot conduce la disabilităĠi permanente.
Deúi nu există un tratament standard pentru osteoporoză, efectele ei pot fi minimalizate
printr-o dietă bine condusă úi practicarea sistematică a exerciĠiului fizic, administrare de calciu úi
estrogeni. In 1995 a fost descoperit un nou medicament, numit Fosamax (alendronat) care
acĠionează pe o cale nehormonală, cu blocarea activităĠii osteoclastelor.
G. Tratamentul chirurgical al afecĠiunilor osoase.
Osteoplastia reprezintă înlocuirea unui os bolnav cu un altul sănătos sau cu material sintetic
capabil să îi preia funcĠia de susĠinere.
Proteza reprezintă un aparat care înlocuieúte un organ - în cazul de faĠă este vorba de proteză
ortopedică.
Ortheza reprezintă un aparat ortopedic care controlează o postură sau o miúcare.
Ortosinteza este o operaĠie chirurgicală prin care se fixează fragmentele osoase ale unei
fracturi.
Osteotomia reprezintă o intervenĠie chirurgicală constând din secĠionarea unui os în scopul
obĠinerii axării, derotării, alungirii, scurtării sau sprijinului său.


























.



Figura 2.13. Implant endoprotetic (dreapta) comparativ cu femurul normal
(stanga) – dupa Guldberg et al, 1997.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
40
SenescenĠa afectează scheletul prin scăderea masei úi densităĠii osoase cu creúterea
porozităĠii. Oasele devin mai fragile, suprafeĠele articulare se deteriorează, favorizând instalarea
artrozelor. Distrugerea Ġesutului osos, datorată în primul rând pierderilor de calciu, poartă numele de
osteoporoză. Cauzele osteoporozei includ inactivitatea, alimentaĠia precară, dezechilibre hormonale.
Apare mai ales la femei vârstnice, datorită nivelului scăzut de estrogeni după menopauză care
conduce la o creútere a resorbĠiei osoase. Aceste persoane sunt expuse unui risc crescut de fracturi,
mai ales vertebrale úi la nivelul bazinului, datorită forĠelor exprimate la acest nivel. ComplicaĠiile
fracturilor pot conduce la disabilităĠi permanente.
Deúi nu există un tratament standard pentru osteoporoză, efectele ei pot fi minimalizate
printr-o dietă bine condusă úi practicarea sistematică a exerciĠiului fizic, administrare de calciu úi
estrogeni. In 1995 a fost descoperit un nou medicament, numit Fosamax (alendronat) care
acĠionează pe o cale nehormonală, cu blocarea activităĠii osteoclastelor.
G. Tratamentul chirurgical al afecĠiunilor osoase.
Osteoplastia reprezintă înlocuirea unui os bolnav cu un altul sănătos sau cu material sintetic
capabil să îi preia funcĠia de susĠinere.
Proteza reprezintă un aparat care înlocuieúte un organ - în cazul de faĠă este vorba de proteză
ortopedică.
Ortheza reprezintă un aparat ortopedic care controlează o postură sau o miúcare.
Ortosinteza este o operaĠie chirurgicală prin care se fixează fragmentele osoase ale unei
fracturi.
Osteotomia reprezintă o intervenĠie chirurgicală constând din secĠionarea unui os în scopul
obĠinerii axării, derotării, alungirii, scurtării sau sprijinului său.


























.



Figura 2.13. Implant endoprotetic (dreapta) comparativ cu femurul normal
(stanga) – dupa Guldberg et al, 1997.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
41

INTERRELATIILE SISTEMULUI OSOS CU ALTE SISTEME

SISTEM OSOS

ALTE SISTEME

Furnizează suport pentru tegumente
TEGUMENT
IniĠiază sinteza de vitamina D necesară
absorbĠiei intestinale a calciului úi fosforului


Furnizează suport pentru inserĠiile
musculare; sursă de calciu pentru contracĠie;

SISTEM MUSCULAR
Determină miúcarea oaselor în articulaĠii;
ParĠial responsabil de forma oaselor úi
rezistenĠa acestora;


Protejează SNC;

SISTEM NERVOS
Receptorii senzitivi informează asupra
poziĠiei corpului úi durerii
de la nivel osos úi articular


Protejează unele glande endocrine (cutie
craniană, pelvis); sursă de calciu pentru
producerea unor hormoni


SISTEM ENDOCRIN
Control hormonal al creúterii úi dezvoltării;


Măduva osoasă produce elementele figurate
sanguine; sursă de calciu pentru contracĠia
miocardului;

SISTEM CARDIOVASCULAR
Transportă O
2
úi CO
2
substanĠe nutritive,
hormoni, spre úi de la Ġesutul osos;
Limfocitele asigură apărarea împotriva
infecĠiilor, incusiv cele osoase



Contribuie la formarea căilor respiratorii
(cavitate nazală); protejează plămânii;
intervine în ventilaĠie;


SISTEM RESPIRATOR
Furnizează O
2
; elimină CO
2
;


Protejează organe ale tractului
gastrointestinal; depozitează minerale

SISTEM DIGESTIV
Furnizează substanĠe nutritive pentru
creúterea, menĠinerea úI reparaĠia Ġesutului
osos;


Protejează organe ale sistemului excretor
renal;

SISTEM EXCRETOR
Elimină produúi de catabolism
Activează vitamina D



E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
41

INTERRELATIILE SISTEMULUI OSOS CU ALTE SISTEME

SISTEM OSOS

ALTE SISTEME

Furnizează suport pentru tegumente
TEGUMENT
IniĠiază sinteza de vitamina D necesară
absorbĠiei intestinale a calciului úi fosforului


Furnizează suport pentru inserĠiile
musculare; sursă de calciu pentru contracĠie;

SISTEM MUSCULAR
Determină miúcarea oaselor în articulaĠii;
ParĠial responsabil de forma oaselor úi
rezistenĠa acestora;


Protejează SNC;

SISTEM NERVOS
Receptorii senzitivi informează asupra
poziĠiei corpului úi durerii
de la nivel osos úi articular


Protejează unele glande endocrine (cutie
craniană, pelvis); sursă de calciu pentru
producerea unor hormoni


SISTEM ENDOCRIN
Control hormonal al creúterii úi dezvoltării;


Măduva osoasă produce elementele figurate
sanguine; sursă de calciu pentru contracĠia
miocardului;

SISTEM CARDIOVASCULAR
Transportă O
2
úi CO
2
substanĠe nutritive,
hormoni, spre úi de la Ġesutul osos;
Limfocitele asigură apărarea împotriva
infecĠiilor, incusiv cele osoase



Contribuie la formarea căilor respiratorii
(cavitate nazală); protejează plămânii;
intervine în ventilaĠie;


SISTEM RESPIRATOR
Furnizează O
2
; elimină CO
2
;


Protejează organe ale tractului
gastrointestinal; depozitează minerale

SISTEM DIGESTIV
Furnizează substanĠe nutritive pentru
creúterea, menĠinerea úI reparaĠia Ġesutului
osos;


Protejează organe ale sistemului excretor
renal;

SISTEM EXCRETOR
Elimină produúi de catabolism
Activează vitamina D



E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
42
INTRODUCERE ÎN ARTROLOGIE

Legătura dintre oase se face prin articulaĠii. Acestea reprezintă totalitatea elementelor
prin care oasele se unesc între ele.
Clasificarea articulaĠiilor
Criteriul principal de clasificare al articulaĠiilor este miúcarea pe care o permit. În funcĠie de
acest criteriu articulaĠiile se împart în:
- articulaĠii fixe, fibroase sau sinartroze
- articulaĠii semimobile, cartilaginoase sau amfiartroze
- articulaĠii mobile, sinoviale sau diatroze
A. ArticulaĠiile fixe sunt articulaĠiile în care oasele sunt strâns unite între ele prin Ġesut
fibros dens. Au ca varietăĠi următoarele tipuri:
1. SINDESMOZA în care legătura se face printr-un ligament interosos
ex: ligament coracoacromial.
Pot fi: - sinfibroze - în Ġesutul de legătură predomină fibrele de colagen
- sinelastoze - în Ġesutul de legătură predomină fibrele elastice
ex: ligamentele galbene
2. SUTURI care se întâlnesc numai la craniu.
Pot fi: - dinĠate; ex: sutura sagitală
- scuamoase; ex: sutura parietooccipitală
- plane; ex: sutura internazală.
3. GOMFOZA care este articulaĠia dintre o extremitate osoasă conică úI o cavitate alveolară.
ex: implantarea dinĠilor în cavitatea dentară





B. ArticulaĠiile semimobile sunt articulaĠiile în care legătura dintre oase se face prin
cartilaj hialin sau fibrocartilaj. Pot fi de două tipuri:
1. SINCONDROZE în care legătura se face prin cartilaj hialin
ex: osul coxal
2. SIMFIZE în care legătura dintre oase se face prin Ġesut fibrocartilaginos
ex: simfiza pubiană
articulaĠiile dintre corpurile vertebrale

Figura 2.14. Tipuri de articulaĠii fixe; (a) sutură, (b) gomfoză, (c) sindesmoză.
Tesut conjunctiv
fibros
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
42
INTRODUCERE ÎN ARTROLOGIE

Legătura dintre oase se face prin articulaĠii. Acestea reprezintă totalitatea elementelor
prin care oasele se unesc între ele.
Clasificarea articulaĠiilor
Criteriul principal de clasificare al articulaĠiilor este miúcarea pe care o permit. În funcĠie de
acest criteriu articulaĠiile se împart în:
- articulaĠii fixe, fibroase sau sinartroze
- articulaĠii semimobile, cartilaginoase sau amfiartroze
- articulaĠii mobile, sinoviale sau diatroze
A. ArticulaĠiile fixe sunt articulaĠiile în care oasele sunt strâns unite între ele prin Ġesut
fibros dens. Au ca varietăĠi următoarele tipuri:
1. SINDESMOZA în care legătura se face printr-un ligament interosos
ex: ligament coracoacromial.
Pot fi: - sinfibroze - în Ġesutul de legătură predomină fibrele de colagen
- sinelastoze - în Ġesutul de legătură predomină fibrele elastice
ex: ligamentele galbene
2. SUTURI care se întâlnesc numai la craniu.
Pot fi: - dinĠate; ex: sutura sagitală
- scuamoase; ex: sutura parietooccipitală
- plane; ex: sutura internazală.
3. GOMFOZA care este articulaĠia dintre o extremitate osoasă conică úI o cavitate alveolară.
ex: implantarea dinĠilor în cavitatea dentară





B. ArticulaĠiile semimobile sunt articulaĠiile în care legătura dintre oase se face prin
cartilaj hialin sau fibrocartilaj. Pot fi de două tipuri:
1. SINCONDROZE în care legătura se face prin cartilaj hialin
ex: osul coxal
2. SIMFIZE în care legătura dintre oase se face prin Ġesut fibrocartilaginos
ex: simfiza pubiană
articulaĠiile dintre corpurile vertebrale

Figura 2.14. Tipuri de articulaĠii fixe; (a) sutură, (b) gomfoză, (c) sindesmoză.
Tesut conjunctiv
fibros
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
43

Figura. 2.15. Tipuri de articulaĠii cartilaginoase. (a) simfiză, (b) sincondroză, (c) simfiză
intervertebrală în momentul aplicării unei forĠe de compresiune.

C. ArticulaĠiile mobile, sinoviale sunt articulaĠiile la nivelul cărora se produc miúcări
multiple úi variate.
Clasificarea lor se poate face după mai multe criterii:
1. după numărul oaselor participante pot fi:
- simple (două oase); ex: úold
- compuse (trei oase); ex: articulaĠia cotului.
2. după numărul axelor în jurul cărora se execută miúcarea pot fi:
- uniaxiale ce permit miúcări opuse într-un singur plan (cu un grad de libertate)
ex: ginglimul (articulaĠia humeroulnară)
trohoide (articuĠia radioulnară)
- biaxiale ce permit miúcări în două plane (cu două grade de libertate)
ex: articulaĠii elipsoidale (articulaĠia radiocarpiană)
- triaxiale ce permit miúcări în toate planele (cu trei grade de libertate)
ex: articulaĠii sferoidale (articulaĠia glenohumerală).
3. după tipul de conducere în articulaĠie se împart în:
- articulaĠie cu conducere osoasă; ex: articulaĠia humeroulnară
- articulaĠie cu conducere ligamentară; ex: articulaĠia coxofemurală
- articulaĠie cu conducere musculară; ex: articulaĠia scapulohumerală.
Os pubis
Disc
fibrocartilaginos
Coasta I

Cartilaj
costal


Stern
Disc
Corp
vertebral

Inel fibros


Nucleu pulpos

Ligamente




Posibila
deplasare a
discului
Ligament
vertebral
longitudinal
posterior

Disc
intervertebral
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
43

Figura. 2.15. Tipuri de articulaĠii cartilaginoase. (a) simfiză, (b) sincondroză, (c) simfiză
intervertebrală în momentul aplicării unei forĠe de compresiune.

C. ArticulaĠiile mobile, sinoviale sunt articulaĠiile la nivelul cărora se produc miúcări
multiple úi variate.
Clasificarea lor se poate face după mai multe criterii:
1. după numărul oaselor participante pot fi:
- simple (două oase); ex: úold
- compuse (trei oase); ex: articulaĠia cotului.
2. după numărul axelor în jurul cărora se execută miúcarea pot fi:
- uniaxiale ce permit miúcări opuse într-un singur plan (cu un grad de libertate)
ex: ginglimul (articulaĠia humeroulnară)
trohoide (articuĠia radioulnară)
- biaxiale ce permit miúcări în două plane (cu două grade de libertate)
ex: articulaĠii elipsoidale (articulaĠia radiocarpiană)
- triaxiale ce permit miúcări în toate planele (cu trei grade de libertate)
ex: articulaĠii sferoidale (articulaĠia glenohumerală).
3. după tipul de conducere în articulaĠie se împart în:
- articulaĠie cu conducere osoasă; ex: articulaĠia humeroulnară
- articulaĠie cu conducere ligamentară; ex: articulaĠia coxofemurală
- articulaĠie cu conducere musculară; ex: articulaĠia scapulohumerală.
Os pubis
Disc
fibrocartilaginos
Coasta I

Cartilaj
costal


Stern
Disc
Corp
vertebral

Inel fibros


Nucleu pulpos

Ligamente




Posibila
deplasare a
discului
Ligament
vertebral
longitudinal
posterior

Disc
intervertebral
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
44

Figura 2.16. Tipuri de articulaĠii sinoviale; corespondenĠa cu modelul biomecanic.
ArticulaĠie sferoidală
(enartroză)
- articulaĠia glenohumerală-












ArticulaĠie sferoidală
- articulaĠia coxofemurală-










ArticulaĠie elipsoidală
- ArticulaĠia
carpometacarpiană a policelui
(stanga)
- ArticulaĠia radiocarpiană
(dreapta)









ArticulaĠie trohleară
(in balama)
- articulaĠia humeroulnară-
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
44

Figura 2.16. Tipuri de articulaĠii sinoviale; corespondenĠa cu modelul biomecanic.
ArticulaĠie sferoidală
(enartroză)
- articulaĠia glenohumerală-












ArticulaĠie sferoidală
- articulaĠia coxofemurală-










ArticulaĠie elipsoidală
- ArticulaĠia
carpometacarpiană a policelui
(stanga)
- ArticulaĠia radiocarpiană
(dreapta)









ArticulaĠie trohleară
(in balama)
- articulaĠia humeroulnară-
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
45

4. după forma suprafeĠelor articulare. Aceste suprafeĠe pot fi comparate cu sisteme mecanice
simple. Astfel se disting úapte grupe de articulaĠii sinoviale:
- articulaĠiile plane au suprafeĠele articulare plane; permit numai miúcări de alunecare;
ex: articulaĠia dintre oasele carpului sau tarsului
- articulaĠia trohleară sau ginglimul. SuprafeĠele articulare sunt formate de o trohlee la
unul din oase úI de două povârniúuri laterale úI o creastă la osul opus; permit miúcări de flexie -
extensie
ex: articulaĠia humeroulnară
- articulaĠiile condiliene au ca suprafaĠă articulară două segmente de cilindru plin pentru un
os úi două depresiuni corespunzătoare la osul opus; permit miúcări de flexie - extensie
ex: articulaĠia genunchiului
- articulaĠiile trohoide au suprafeĠele formate dintr-un cilindru osos conĠinut într-un inel
fibros; permit miúcări de rotaĠie
ex: articulaĠia radioulnară proximală úi distală
- articulaĠia în úa are suprafeĠele articulare opozite convexe într-un sens úI concave în
celălalt; permite miúcări de flexie - extensie, abducĠie - adducĠie, circumducĠie
ex: articulaĠia carpometacarpiană a policelui
- articulaĠiile elipsoidale au ca suprafeĠe articulare un segment de elipsoid úI depresiunea sa
corespunzătoare; permit miúcări de flexie - extensie, abducĠie - adducĠie, circumducĠie
ex: articulaĠia radiocarpiană
- articulaĠiile sferoidale (enartroze) au suprafeĠele articulare opozite formate dintr-un
segment de sferă (cap) ce pătrunde într-o cavitate; permit toate tipurile de miúcări
ex: articulaĠiile umărului úi úoldului
Elementele componente ale unei articulaĠii sinoviale

ArticulaĠiile sinoviale prezintă următoarele elemente componente:
- suprafeĠele articulare acoperite de cartilajul articular
- mijloace de unire cum sunt: capsula articulară, ligamentele
- formaĠiunile de asigurare a concordanĠei articulare ca:
fibrocartilaje de mărire, discuri, meniscuri
CorespondenĠa dintre suprafeĠele articulare ale oaselor participante este mai mult sau mai
puĠin completă. Aceasta reprezintă ceea ce numim « congruenĠă« . De exemplu, umărul are o
congruenĠă facilă în timp ce úoldul are o congruenĠă mult mai puternică.
Uneori cele două suprafeĠe articulare îúi pierd parĠial sau total contactul normal; este ceea ce
numim luxaĠie.(ex: luxaĠia cotului)
SuprafeĠele sunt acoperite de o suprafaĠă albă, strălucitoare - cartilajul articular. Acesta are
o compoziĠie apropiată de cea a osului dar mai hidratată, 50-60 % apă, mai elastică (cartilaj hialin).
Deshidratarea sa duce la micúorarea elasticităĠii úI constituie una dintre cauzele artrozelor senile.
Rolul său este de a proteja osul situat sub el, jucând rolul unui amortizor. Prezintă două feĠe;
una aderentă de suprafaĠa osoasă úi alta liberă, corespunzând cavităĠii articulare. Are grosime
variabilă (1-12 mm) în raport cu presiunea ce se exercită pe suprafeĠele articulare
În timpul miúcărilor cartilajul este supus la două tipuri de solicitări:
1. solicitări de presiune (mai ales la articulaĠiile membrului inferior)
2. solicitări de fricĠiune.
Cartilajul este conceput pentru a rezista la aceste solicitări fiind în acelaúi timp relativ elastic
úi formând o suprafaĠă foarte netedă.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
45

4. după forma suprafeĠelor articulare. Aceste suprafeĠe pot fi comparate cu sisteme mecanice
simple. Astfel se disting úapte grupe de articulaĠii sinoviale:
- articulaĠiile plane au suprafeĠele articulare plane; permit numai miúcări de alunecare;
ex: articulaĠia dintre oasele carpului sau tarsului
- articulaĠia trohleară sau ginglimul. SuprafeĠele articulare sunt formate de o trohlee la
unul din oase úI de două povârniúuri laterale úI o creastă la osul opus; permit miúcări de flexie -
extensie
ex: articulaĠia humeroulnară
- articulaĠiile condiliene au ca suprafaĠă articulară două segmente de cilindru plin pentru un
os úi două depresiuni corespunzătoare la osul opus; permit miúcări de flexie - extensie
ex: articulaĠia genunchiului
- articulaĠiile trohoide au suprafeĠele formate dintr-un cilindru osos conĠinut într-un inel
fibros; permit miúcări de rotaĠie
ex: articulaĠia radioulnară proximală úi distală
- articulaĠia în úa are suprafeĠele articulare opozite convexe într-un sens úI concave în
celălalt; permite miúcări de flexie - extensie, abducĠie - adducĠie, circumducĠie
ex: articulaĠia carpometacarpiană a policelui
- articulaĠiile elipsoidale au ca suprafeĠe articulare un segment de elipsoid úI depresiunea sa
corespunzătoare; permit miúcări de flexie - extensie, abducĠie - adducĠie, circumducĠie
ex: articulaĠia radiocarpiană
- articulaĠiile sferoidale (enartroze) au suprafeĠele articulare opozite formate dintr-un
segment de sferă (cap) ce pătrunde într-o cavitate; permit toate tipurile de miúcări
ex: articulaĠiile umărului úi úoldului
Elementele componente ale unei articulaĠii sinoviale

ArticulaĠiile sinoviale prezintă următoarele elemente componente:
- suprafeĠele articulare acoperite de cartilajul articular
- mijloace de unire cum sunt: capsula articulară, ligamentele
- formaĠiunile de asigurare a concordanĠei articulare ca:
fibrocartilaje de mărire, discuri, meniscuri
CorespondenĠa dintre suprafeĠele articulare ale oaselor participante este mai mult sau mai
puĠin completă. Aceasta reprezintă ceea ce numim « congruenĠă« . De exemplu, umărul are o
congruenĠă facilă în timp ce úoldul are o congruenĠă mult mai puternică.
Uneori cele două suprafeĠe articulare îúi pierd parĠial sau total contactul normal; este ceea ce
numim luxaĠie.(ex: luxaĠia cotului)
SuprafeĠele sunt acoperite de o suprafaĠă albă, strălucitoare - cartilajul articular. Acesta are
o compoziĠie apropiată de cea a osului dar mai hidratată, 50-60 % apă, mai elastică (cartilaj hialin).
Deshidratarea sa duce la micúorarea elasticităĠii úI constituie una dintre cauzele artrozelor senile.
Rolul său este de a proteja osul situat sub el, jucând rolul unui amortizor. Prezintă două feĠe;
una aderentă de suprafaĠa osoasă úi alta liberă, corespunzând cavităĠii articulare. Are grosime
variabilă (1-12 mm) în raport cu presiunea ce se exercită pe suprafeĠele articulare
În timpul miúcărilor cartilajul este supus la două tipuri de solicitări:
1. solicitări de presiune (mai ales la articulaĠiile membrului inferior)
2. solicitări de fricĠiune.
Cartilajul este conceput pentru a rezista la aceste solicitări fiind în acelaúi timp relativ elastic
úi formând o suprafaĠă foarte netedă.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
46

Figura 2.17 Structura unei articulaĠii sinoviale .
.
SuprafeĠele articulare pot aluneca unele pe altele în timpul miúcărilor datorită cartilajului.
Cartilajul nu este vascularizat, el este hrănit de sinovie úi de osul pe care îl acoperă. Este
considerat ca un Ġesut braditrof (cu metabolism redus). Uneori fragmente de cartilaj articular se
desprind de pe epifize în urma acĠiunii unui factor patologic. Acestea rămân în cavitatea articulară
menĠinându-úi vitalitatea prin alipirea de un ciucure sinovial. În cursul imobilizărilor prelungite
(aparate gipsate) cartilajele articulare sunt invadate de vase sanguine. Acestea aduc elemente
celulare ce vor edifica Ġesut osos în locul cartilajului articular (anchiloza articulară). Radiografic
cartilajul articular nu este vizibil astfel încât spaĠiul articular radiologic este mai mare decât spaĠiul
articular adevărat.
La exterior există un fel de manúon fibros care menĠine suprafeĠele articulare în contact úi
care este denumit capsulă. Ea se ataúează pe fiecare os în apropierea suprafeĠelor articulare,
reprezentând o continuare a periostului (ex: articulaĠia úoldului). VascularizaĠia arterială a capsulei
este asigurată de ramuri secundare provenite din arterele musculare. Venele se varsă în trunchiurile
învecinate arterelor.
InervaĠia este asigurată de filete nervoase ce însoĠesc vasele sanguine. Aceste fibre formează
plexuri din care rezultă terminaĠii nervoase libere sau care vin în legătură cu corpusculi Vater
Pacini, Golgi Mazzoni, încapsulaĠi úi lamelari.
Rolul capsulei constă în protejarea articulaĠiilor de procesele patologice periarticulare úi
împiedicarea răspândirii revărsatelor articulare în Ġesuturile din jur.
Capsula transformă articulaĠia într-o cameră etanúă.
Este întărită acolo unde miúcările trebuiesc împiedicate.
De exemplu genunchiul nu permite în plan sagital decât miúcări de flexie. Capsula este
foarte întărită posterior pentru a împiedica miúcările de extensie.
Aceste întăriri iau uneori aspectul unor veritabile fascicule de fibre. Acestea sunt
ligamentele capsulare (ex: ligamentele anterioare ale articulaĠiei úoldului).
Capsula prezintă de asemeni zone laxe úi repliuri în sensul miúcărilor permise (ex: capsula
genunchiului este laxă anterior pentru a permite flexia). Prin extensie ea formează repliuri anterior
de genunchi. O astfel de capsulă laxă poate fi prinsă uneori între suprafeĠele articulare úI
traumatizată. În condiĠii normale există fascicule musculare cu inserĠie capsulară, provenite din
muúchi periarticulari úi denumite tensori ai capsulei articulare.
Cartilaj articular

Cavitate articulară cu lichid sinovial

Capsulă articulară

Membrană sinovială

Os spongios
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
46

Figura 2.17 Structura unei articulaĠii sinoviale .
.
SuprafeĠele articulare pot aluneca unele pe altele în timpul miúcărilor datorită cartilajului.
Cartilajul nu este vascularizat, el este hrănit de sinovie úi de osul pe care îl acoperă. Este
considerat ca un Ġesut braditrof (cu metabolism redus). Uneori fragmente de cartilaj articular se
desprind de pe epifize în urma acĠiunii unui factor patologic. Acestea rămân în cavitatea articulară
menĠinându-úi vitalitatea prin alipirea de un ciucure sinovial. În cursul imobilizărilor prelungite
(aparate gipsate) cartilajele articulare sunt invadate de vase sanguine. Acestea aduc elemente
celulare ce vor edifica Ġesut osos în locul cartilajului articular (anchiloza articulară). Radiografic
cartilajul articular nu este vizibil astfel încât spaĠiul articular radiologic este mai mare decât spaĠiul
articular adevărat.
La exterior există un fel de manúon fibros care menĠine suprafeĠele articulare în contact úi
care este denumit capsulă. Ea se ataúează pe fiecare os în apropierea suprafeĠelor articulare,
reprezentând o continuare a periostului (ex: articulaĠia úoldului). VascularizaĠia arterială a capsulei
este asigurată de ramuri secundare provenite din arterele musculare. Venele se varsă în trunchiurile
învecinate arterelor.
InervaĠia este asigurată de filete nervoase ce însoĠesc vasele sanguine. Aceste fibre formează
plexuri din care rezultă terminaĠii nervoase libere sau care vin în legătură cu corpusculi Vater
Pacini, Golgi Mazzoni, încapsulaĠi úi lamelari.
Rolul capsulei constă în protejarea articulaĠiilor de procesele patologice periarticulare úi
împiedicarea răspândirii revărsatelor articulare în Ġesuturile din jur.
Capsula transformă articulaĠia într-o cameră etanúă.
Este întărită acolo unde miúcările trebuiesc împiedicate.
De exemplu genunchiul nu permite în plan sagital decât miúcări de flexie. Capsula este
foarte întărită posterior pentru a împiedica miúcările de extensie.
Aceste întăriri iau uneori aspectul unor veritabile fascicule de fibre. Acestea sunt
ligamentele capsulare (ex: ligamentele anterioare ale articulaĠiei úoldului).
Capsula prezintă de asemeni zone laxe úi repliuri în sensul miúcărilor permise (ex: capsula
genunchiului este laxă anterior pentru a permite flexia). Prin extensie ea formează repliuri anterior
de genunchi. O astfel de capsulă laxă poate fi prinsă uneori între suprafeĠele articulare úI
traumatizată. În condiĠii normale există fascicule musculare cu inserĠie capsulară, provenite din
muúchi periarticulari úi denumite tensori ai capsulei articulare.
Cartilaj articular

Cavitate articulară cu lichid sinovial

Capsulă articulară

Membrană sinovială

Os spongios
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
47
Capsula este tapetată în interior de o membrană care o dublează, sinoviala. Aceasta
căptuúeúte toată faĠa profundă a capsulei formând un repliu la nivelul inserĠiilor capsulare. FuncĠia
sa principală este aceea de a secreta lichidul sinovial care umple cavitatea articulară. Rolul
lichidului sinovial este dublu: unge suprafeĠele ameliorând alunecarea în timpul miúcărilor úi
hrăneúte cartilajul.
Un ligament este o bandă de Ġesut fibros care uneúte două oase ce se articulează între ele,
contribuind la menĠinerea contactului dintre suprafeĠele articulare. Cel mai frecvent este o
prelungire a capsulei dar se poate găsi úi la interior sau exterior. Exemplu: ligamentele sacro-iliace
în afara articulaĠiei sacroiliacă.
După structura lor ligamentele articulare au fost împărĠite în:
a) ligamente capsulare (menĠionate anterior) - ex: ligamentul pubofemural al articulaĠiei
úoldului
b) ligamente tendinoase rezultate prin transformarea unor tendoane - ex: ligamentul patelar
al genunchiului
c) ligamente musculare ce provin prin atrofierea unor fibre musculare - ex: ligamentul
acromiocoracoidian
d) ligamente fibrozate - ex: ligamentul stilohioidian.
După poziĠia pe care o au deosebim:
a) ligamente interosoase (intraarticulare)
b) ligamente la distanĠă (unesc două oase separate printr-un interval).
Ca úi capsula, ligamentele au un rol mecanic de consolidare a articulaĠiei. Acesta este un
rol pasiv ele neavând posibilitate de contracĠie ca muúchii. Din acest punct de vedere sunt
inextensibile, cu excepĠia ligamentelor galbene.
Pot fi puse în tensiune de anumite poziĠii articulare úi relaxate de altele. Exemplu:
ligamentul lateral extern al genunchiului este întins în extensie úi relaxat în flexie.
Ligamentele sunt foarte bogate în receptori nervoúi senzitivi care percep viteza, miúcarea,
poziĠia articulaĠiei úi eventualele dureri. Ei transmit în permanenĠă aceste informaĠii la scoarĠa
cerebrală care transmite răspunsuri motorii muúchilor, aúa cum se va arăta în cadrul capitolului
următor.
În ciuda acestui dispozitiv, în cursul unor miúcări excesive în articulaĠii se pot produce
întinderi ligamentare ce pot merge până la rupere ligamentară.

Alte formaĠiuni pe care le găsim în articulaĠie sunt:

- fibrocartilaje - buretele de fibrocartilaj -meniscuri interarticulare
între corpurile (labrumul articulaĠiilor, cadrul articulaĠia genunchiului
vertebrale = articulaĠiilor) articulaĠia
discurile articulare úoldului, articulaĠia umărului

Rolul lor constă în protecĠie suplimentară úI ameliorarea congruenĠei articulare.
Fibrocartilajele interarticulare aderă de una din suprafeĠele articulare, de obicei de cea
mobilă úi o însoĠesc în toate miúcările (ex: la articulaĠia genunchiului aderă de tibie).
ConsideraĠii clinice
ArticulaĠiile sinoviale reprezntă sisteme biologice remarcabile care în condiĠii normale úi la
majoritatea indivizilor funcĠionează fără probleme tot timpul vieĠii. Aceasta nu înseamnă însă că ele
sunt indestructibile, putând fi sediul unor forme variate de traumatisme sau boli. Denumirea
generică atribuită oricărei afecĠiuni articulare este de artropatie.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
47
Capsula este tapetată în interior de o membrană care o dublează, sinoviala. Aceasta
căptuúeúte toată faĠa profundă a capsulei formând un repliu la nivelul inserĠiilor capsulare. FuncĠia
sa principală este aceea de a secreta lichidul sinovial care umple cavitatea articulară. Rolul
lichidului sinovial este dublu: unge suprafeĠele ameliorând alunecarea în timpul miúcărilor úi
hrăneúte cartilajul.
Un ligament este o bandă de Ġesut fibros care uneúte două oase ce se articulează între ele,
contribuind la menĠinerea contactului dintre suprafeĠele articulare. Cel mai frecvent este o
prelungire a capsulei dar se poate găsi úi la interior sau exterior. Exemplu: ligamentele sacro-iliace
în afara articulaĠiei sacroiliacă.
După structura lor ligamentele articulare au fost împărĠite în:
a) ligamente capsulare (menĠionate anterior) - ex: ligamentul pubofemural al articulaĠiei
úoldului
b) ligamente tendinoase rezultate prin transformarea unor tendoane - ex: ligamentul patelar
al genunchiului
c) ligamente musculare ce provin prin atrofierea unor fibre musculare - ex: ligamentul
acromiocoracoidian
d) ligamente fibrozate - ex: ligamentul stilohioidian.
După poziĠia pe care o au deosebim:
a) ligamente interosoase (intraarticulare)
b) ligamente la distanĠă (unesc două oase separate printr-un interval).
Ca úi capsula, ligamentele au un rol mecanic de consolidare a articulaĠiei. Acesta este un
rol pasiv ele neavând posibilitate de contracĠie ca muúchii. Din acest punct de vedere sunt
inextensibile, cu excepĠia ligamentelor galbene.
Pot fi puse în tensiune de anumite poziĠii articulare úi relaxate de altele. Exemplu:
ligamentul lateral extern al genunchiului este întins în extensie úi relaxat în flexie.
Ligamentele sunt foarte bogate în receptori nervoúi senzitivi care percep viteza, miúcarea,
poziĠia articulaĠiei úi eventualele dureri. Ei transmit în permanenĠă aceste informaĠii la scoarĠa
cerebrală care transmite răspunsuri motorii muúchilor, aúa cum se va arăta în cadrul capitolului
următor.
În ciuda acestui dispozitiv, în cursul unor miúcări excesive în articulaĠii se pot produce
întinderi ligamentare ce pot merge până la rupere ligamentară.

Alte formaĠiuni pe care le găsim în articulaĠie sunt:

- fibrocartilaje - buretele de fibrocartilaj -meniscuri interarticulare
între corpurile (labrumul articulaĠiilor, cadrul articulaĠia genunchiului
vertebrale = articulaĠiilor) articulaĠia
discurile articulare úoldului, articulaĠia umărului

Rolul lor constă în protecĠie suplimentară úI ameliorarea congruenĠei articulare.
Fibrocartilajele interarticulare aderă de una din suprafeĠele articulare, de obicei de cea
mobilă úi o însoĠesc în toate miúcările (ex: la articulaĠia genunchiului aderă de tibie).
ConsideraĠii clinice
ArticulaĠiile sinoviale reprezntă sisteme biologice remarcabile care în condiĠii normale úi la
majoritatea indivizilor funcĠionează fără probleme tot timpul vieĠii. Aceasta nu înseamnă însă că ele
sunt indestructibile, putând fi sediul unor forme variate de traumatisme sau boli. Denumirea
generică atribuită oricărei afecĠiuni articulare este de artropatie.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
48
A. Traumatisme articulare
ArticulaĠiile sunt bine adaptate pentru a suporta forĠe de compresiune úi tensiune. Anumite
miúcări greúite sau impactul direct cu agenĠi traumatici conduc la apariĠia entorselor sau a luxaĠiilor.
Entorsa reprezintă o leziune articulară produsă de o miúcare ce depăúeúte limitele
mobilităĠii articulaĠiei, fără deplasarea suprafeĠelor articulare faĠă de poziĠia lor normală. Se
caracterizează prin dureri, mărirea de volum a articulaĠiei, uneori exudat articular (hidartroză).
Frecvent sunt lezate ligamentele articulare (întindere, ruptură); se produc tulburări de
circulaĠie locală. În formele grave se pot rupe fragmente de Ġesut osos (smulgeri), se poate deteriora
cartilajul articular. Tratamentul include repaos, crioterapie, antiinflamatoare, miorelaxante.
LuxaĠia reprezintă o leziune articulară în care are loc dislocarea suprafeĠelor articulare úi
fixarea lor în această poziĠie vicioasă prin contractură musculară. Ligamentele úi capsula articulară
se rup, articulaĠia lezată se tumefiază rapid, este foarte dureroasă, cu imposibilitatea realizării
miúcărilor.
LuxaĠiile survin cel mai frecvent la nivelul articulaĠiilor umărului úi genunchiului. Există úi o
formă de luxaĠie congenitală localizată la nivelul articulaĠiei coxofemurale.
Tratamentul include reducerea luxaĠiei cu repunerea suprafeĠelor articulare în poziĠie
anatomică úi imobilizarea articulaĠiei în această poziĠie, administrarea de antialgice,
antiinflamatorii. În luxaĠiile recidivante se recomandă tratament chirurgical.
În cazul articulaĠiilor fixe echivalentul entorsei este disjuncĠia, iar cel al luxaĠiei este
diastazisul (mai frecvent la nivelul articulaĠiilor tibiofibulare).
Meniscurile articulaĠiei genunchiului pot suferi úi ele traumatisme până la ruptura de menisc,
însoĠind de obicei entorsele de genunchi.
Ca sechelă a unor macrotraumatisme poate apare laxitatea articulară.

B. AfecĠiuni inflamatorii úi degenerative articulare
Artritele reprezintă procese inflamatorii acute, subacute sau cronice ale elementelor
componente ale unei articulaĠii, cu etiologie diferită úi tablou clinic comun prin edemul, inflamaĠia
úi durerea articulaĠiei interesate (artralgie). Cauzele sunt incomplet cunoscute, incluzând
traumatisme articulare, infecĠii bacteriene, TBC, cauze genetice, dezordini hormonale sau
metabolice.
Din punct de vedere al formelor pot fi uscate, seroase, supurate; mono, oligo sau
poliarticulare.
Artritele reumatoide pot fi consecinĠa unui atac autoimun la nivelul Ġesuturilor
articulare, urmat de îngroúarea membranei sinoviale, acumulare de lichid sinovial, deteriorarea
cartilajului articular. Sunt mai întâlnite la femei, debutând între 30 úi 50 de ani, cu tendinĠă de
afectare bilaterală.
La copii úi adolescenĠi se întâlneúte reumatismul articular acut, apărut ca o
complicaĠie a unor infecĠii streptococice (frecvent amigdalite). Simptomatologia este reprezentată
de febră, dureri articulare, tumefacĠia, roúeaĠa úi creúterea temperaturii locale. Se poate localiza la o
articulaĠie (gleznă, genunchi) sau poate avea caracter migrator, propagându-se de la o articulaĠie la
alta. Este deosebit de periculoasă prin afectarea cordului.
Tratamentul include antibioterapie (penicilină urmată de moldamin) pentru perioade lungi de
timp.
Artrita gutoasă survine în urma unor tulburări ale metabolismului nucleoproteinelor ,
creúterea acidului uric sanguin úi depozitarea cristalelor de urat de sodiu la nivel articular, în special
la nivelul articulaĠiilor mici ale mâinii úi piciorului (haluce). Aceste depozite de uraĠi duc la apariĠia
unor mici noduli de consistenĠă dură (tofi gutoúi) úi la iritarea membranei sinoviale úi a cartilajului
articular cauzând inflamaĠie, alterare tisulară, durere. Cauzele sunt incomplet cunoscute; se pare că
există úi o determinare genetică, bărbaĠii fiind mai afectaĠi decât femeile. De asemeni este implicat
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
48
A. Traumatisme articulare
ArticulaĠiile sunt bine adaptate pentru a suporta forĠe de compresiune úi tensiune. Anumite
miúcări greúite sau impactul direct cu agenĠi traumatici conduc la apariĠia entorselor sau a luxaĠiilor.
Entorsa reprezintă o leziune articulară produsă de o miúcare ce depăúeúte limitele
mobilităĠii articulaĠiei, fără deplasarea suprafeĠelor articulare faĠă de poziĠia lor normală. Se
caracterizează prin dureri, mărirea de volum a articulaĠiei, uneori exudat articular (hidartroză).
Frecvent sunt lezate ligamentele articulare (întindere, ruptură); se produc tulburări de
circulaĠie locală. În formele grave se pot rupe fragmente de Ġesut osos (smulgeri), se poate deteriora
cartilajul articular. Tratamentul include repaos, crioterapie, antiinflamatoare, miorelaxante.
LuxaĠia reprezintă o leziune articulară în care are loc dislocarea suprafeĠelor articulare úi
fixarea lor în această poziĠie vicioasă prin contractură musculară. Ligamentele úi capsula articulară
se rup, articulaĠia lezată se tumefiază rapid, este foarte dureroasă, cu imposibilitatea realizării
miúcărilor.
LuxaĠiile survin cel mai frecvent la nivelul articulaĠiilor umărului úi genunchiului. Există úi o
formă de luxaĠie congenitală localizată la nivelul articulaĠiei coxofemurale.
Tratamentul include reducerea luxaĠiei cu repunerea suprafeĠelor articulare în poziĠie
anatomică úi imobilizarea articulaĠiei în această poziĠie, administrarea de antialgice,
antiinflamatorii. În luxaĠiile recidivante se recomandă tratament chirurgical.
În cazul articulaĠiilor fixe echivalentul entorsei este disjuncĠia, iar cel al luxaĠiei este
diastazisul (mai frecvent la nivelul articulaĠiilor tibiofibulare).
Meniscurile articulaĠiei genunchiului pot suferi úi ele traumatisme până la ruptura de menisc,
însoĠind de obicei entorsele de genunchi.
Ca sechelă a unor macrotraumatisme poate apare laxitatea articulară.

B. AfecĠiuni inflamatorii úi degenerative articulare
Artritele reprezintă procese inflamatorii acute, subacute sau cronice ale elementelor
componente ale unei articulaĠii, cu etiologie diferită úi tablou clinic comun prin edemul, inflamaĠia
úi durerea articulaĠiei interesate (artralgie). Cauzele sunt incomplet cunoscute, incluzând
traumatisme articulare, infecĠii bacteriene, TBC, cauze genetice, dezordini hormonale sau
metabolice.
Din punct de vedere al formelor pot fi uscate, seroase, supurate; mono, oligo sau
poliarticulare.
Artritele reumatoide pot fi consecinĠa unui atac autoimun la nivelul Ġesuturilor
articulare, urmat de îngroúarea membranei sinoviale, acumulare de lichid sinovial, deteriorarea
cartilajului articular. Sunt mai întâlnite la femei, debutând între 30 úi 50 de ani, cu tendinĠă de
afectare bilaterală.
La copii úi adolescenĠi se întâlneúte reumatismul articular acut, apărut ca o
complicaĠie a unor infecĠii streptococice (frecvent amigdalite). Simptomatologia este reprezentată
de febră, dureri articulare, tumefacĠia, roúeaĠa úi creúterea temperaturii locale. Se poate localiza la o
articulaĠie (gleznă, genunchi) sau poate avea caracter migrator, propagându-se de la o articulaĠie la
alta. Este deosebit de periculoasă prin afectarea cordului.
Tratamentul include antibioterapie (penicilină urmată de moldamin) pentru perioade lungi de
timp.
Artrita gutoasă survine în urma unor tulburări ale metabolismului nucleoproteinelor ,
creúterea acidului uric sanguin úi depozitarea cristalelor de urat de sodiu la nivel articular, în special
la nivelul articulaĠiilor mici ale mâinii úi piciorului (haluce). Aceste depozite de uraĠi duc la apariĠia
unor mici noduli de consistenĠă dură (tofi gutoúi) úi la iritarea membranei sinoviale úi a cartilajului
articular cauzând inflamaĠie, alterare tisulară, durere. Cauzele sunt incomplet cunoscute; se pare că
există úi o determinare genetică, bărbaĠii fiind mai afectaĠi decât femeile. De asemeni este implicat
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
49
sedentarismul úi excesul de carne în alimentaĠie. Se tratează prin administrare de colchicină sau
probenecid úi regim igieno-dietetic.
Artrozele reprezintă afecĠiuni articulare cu evoluĠie cronică, intrând în cadrul
reumatismului cronic degenerativ (de uzură). Cartilajul articular se subĠiază, suprafeĠele articulare
devin neregulate, spaĠiile articulare se îngustează. Pe margini se pot depune săruri de calciu sub
formă de ciocuri, pinteni, punĠi, vizibile la radiografie. La început durerea poate fi absentă, dar
ulterior mobilitatea articulaĠiei respective devine tot mai redusă úi mai dureroasă. Este o boală a
vârstelor mai înaintate dar poate apare úi la tineri, în special la sportivi prin suprasolicitare, la
persoanele ce depun muncă fizică grea, la obezi. Una dintre localizările frecvente este coloana
vertebrală (spondilartroză), articulaĠia coxofemurală, articulaĠiile mâinilor, genunchiului.
Tratamentul constă în: termoterapie, ultrascurte, ultrasunete, roentgenterapie, masaj, gimnastică
medicală, balneoterapie. Nu se vindecă complet, dar durerile se reduc úi articulaĠia afectată îúi poate
câútiga parĠial mobilitatea.

C. AfecĠiuni articulare ale coloanei vertebrale
Aceste afecĠiuni includ tulburări de aliniament vertebral în plan sagital (cifoză, lordoză) sau
frontal (scolioză) de cauze multiple.

Figura 2.18. DeviaĠii patologice ale coloanei vertebrale; (a) scolioză; (b) hemivertebră; (c)
cifoză úi lordoză.

Spondilita anchilopoietică reprezintă un reumatism cronic deformant al coloanei
vertebrale, evoluând în puseuri spre anchilozare în coloană de bambus. Anchiloza poate avea loc în
extensie, când prinde de obicei articulaĠiile coxofemurale, sau în flexie.
Spondiloliza reprezintă o anomalie congenitală constând în prezenĠa unei întreruperi de
continuitate a arcurilor vertebrale úi separarea lor de pediculi la nivelul istmului vertebral.
Spondilolistezisul este alunecarea unui corp vertebral, de obicei anterior faĠă de corpurile
vertebrale subiacente. Cele mai frecvente alunecări sunt L5 pe S1 úi L4 pe L5. Presupune aproape
întotdeauna o spondiloliză bilaterală a vertebrei care alunecă înainte.
Cifoza dorsala
Lordoza lombara

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
49
sedentarismul úi excesul de carne în alimentaĠie. Se tratează prin administrare de colchicină sau
probenecid úi regim igieno-dietetic.
Artrozele reprezintă afecĠiuni articulare cu evoluĠie cronică, intrând în cadrul
reumatismului cronic degenerativ (de uzură). Cartilajul articular se subĠiază, suprafeĠele articulare
devin neregulate, spaĠiile articulare se îngustează. Pe margini se pot depune săruri de calciu sub
formă de ciocuri, pinteni, punĠi, vizibile la radiografie. La început durerea poate fi absentă, dar
ulterior mobilitatea articulaĠiei respective devine tot mai redusă úi mai dureroasă. Este o boală a
vârstelor mai înaintate dar poate apare úi la tineri, în special la sportivi prin suprasolicitare, la
persoanele ce depun muncă fizică grea, la obezi. Una dintre localizările frecvente este coloana
vertebrală (spondilartroză), articulaĠia coxofemurală, articulaĠiile mâinilor, genunchiului.
Tratamentul constă în: termoterapie, ultrascurte, ultrasunete, roentgenterapie, masaj, gimnastică
medicală, balneoterapie. Nu se vindecă complet, dar durerile se reduc úi articulaĠia afectată îúi poate
câútiga parĠial mobilitatea.

C. AfecĠiuni articulare ale coloanei vertebrale
Aceste afecĠiuni includ tulburări de aliniament vertebral în plan sagital (cifoză, lordoză) sau
frontal (scolioză) de cauze multiple.

Figura 2.18. DeviaĠii patologice ale coloanei vertebrale; (a) scolioză; (b) hemivertebră; (c)
cifoză úi lordoză.

Spondilita anchilopoietică reprezintă un reumatism cronic deformant al coloanei
vertebrale, evoluând în puseuri spre anchilozare în coloană de bambus. Anchiloza poate avea loc în
extensie, când prinde de obicei articulaĠiile coxofemurale, sau în flexie.
Spondiloliza reprezintă o anomalie congenitală constând în prezenĠa unei întreruperi de
continuitate a arcurilor vertebrale úi separarea lor de pediculi la nivelul istmului vertebral.
Spondilolistezisul este alunecarea unui corp vertebral, de obicei anterior faĠă de corpurile
vertebrale subiacente. Cele mai frecvente alunecări sunt L5 pe S1 úi L4 pe L5. Presupune aproape
întotdeauna o spondiloliză bilaterală a vertebrei care alunecă înainte.
Cifoza dorsala
Lordoza lombara

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
50
Anomalia congenitală a regiunii lombosacrate cu tendinĠa asimilării ultimei vertebre
lombare la prima sacrată poartă numele de sacralizare. Transformarea vertebrei L5 poate îmbrăca
6 etape sau grade în funcĠie de intensitatea modificărilor, pornind de la simpla dezvoltare exagerată
a uneia din apofizele sale transverse úi ajungând la totala sa sudură cu prima vertebră sacrată.
Durerea apărută la nivelul coloanei vertebrale ocupă locul doi ca frecvenĠă după migrenă. Ea
poate avea o etiologie foarte complexă, din care vom prezenta doar câteva aspecte. Cel mai frecvent
apare sub forma unor mialgii lombare, însoĠite de contractură (lumbago) datorate unor afecĠiuni
neuromusculare locale, întinderilor musculare în hiperextensie. A doua cauză este reprezentată de
hernierea nucleului pulpos úi comprimarea unui nerv spinal (hernie de disc), cu localizare mai ales
la nivelul nervului sciatic, unde în afara durerii se adaugă contractura musculaturii paravertebrale
lombare úi hipotonia muúchilor inervaĠi de sciatic. Sindromul patologic care asociază lumbago cu
sciatica poartă numele de lombosciatică úi se caracterizează în faza acută prin dureri lombare
iradiate în partea externă úi posterioară a unuia sau ambelor membre inferioare. A treia cauză a
durerii o constituie dislocarea proceselor articulare a două vertebre învecinate datorită unei miúcări
bruúte de rotaĠie.
Tratamentul acestor afecĠiuni variază de la simpla odihnă la tratament chirurgical.

D. Tratamentul chirurgical al afecĠiunilor articulare
Artroscopia reprezintă o metodă de diagnostic úi limitat de tratament a afecĠiunilor
articulare. Această tehnică presupune o incizie limitată la nivelul capsulei articulare, urmată de
introducerea unui aparat numit artroscop cu ajutorul căruia se vizualizează cartilajul articular,
membrana sinovială, alte formaĠiuni ( menisc, ligament cruciat în articulaĠia genunchiului).
Pentru pacienĠii cu artrite severe se pot realiza proteze articulare pentru articulaĠiile
umărului, cotului, degetelor, coxofemurală, tibiofemurală.
Artroplastia reprezintă o tehnică chirurgicală ortopedică de reconstituire a unei
articulaĠii în vederea recuperării funcĠionale, practicată mai ales în anchilozele osoase.
Artrosinteza este o intervenĠie chirurgicală prin care se realizează menĠinerea în poziĠie
corectă a extremităĠilor osoase luxate, după reducere prealabilă.




Figura 2.19. Tipuri de proteze articulare. (a,b) articulaĠia coxofemurală; (c,d) articulaĠia
tibiofemurală.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
50
Anomalia congenitală a regiunii lombosacrate cu tendinĠa asimilării ultimei vertebre
lombare la prima sacrată poartă numele de sacralizare. Transformarea vertebrei L5 poate îmbrăca
6 etape sau grade în funcĠie de intensitatea modificărilor, pornind de la simpla dezvoltare exagerată
a uneia din apofizele sale transverse úi ajungând la totala sa sudură cu prima vertebră sacrată.
Durerea apărută la nivelul coloanei vertebrale ocupă locul doi ca frecvenĠă după migrenă. Ea
poate avea o etiologie foarte complexă, din care vom prezenta doar câteva aspecte. Cel mai frecvent
apare sub forma unor mialgii lombare, însoĠite de contractură (lumbago) datorate unor afecĠiuni
neuromusculare locale, întinderilor musculare în hiperextensie. A doua cauză este reprezentată de
hernierea nucleului pulpos úi comprimarea unui nerv spinal (hernie de disc), cu localizare mai ales
la nivelul nervului sciatic, unde în afara durerii se adaugă contractura musculaturii paravertebrale
lombare úi hipotonia muúchilor inervaĠi de sciatic. Sindromul patologic care asociază lumbago cu
sciatica poartă numele de lombosciatică úi se caracterizează în faza acută prin dureri lombare
iradiate în partea externă úi posterioară a unuia sau ambelor membre inferioare. A treia cauză a
durerii o constituie dislocarea proceselor articulare a două vertebre învecinate datorită unei miúcări
bruúte de rotaĠie.
Tratamentul acestor afecĠiuni variază de la simpla odihnă la tratament chirurgical.

D. Tratamentul chirurgical al afecĠiunilor articulare
Artroscopia reprezintă o metodă de diagnostic úi limitat de tratament a afecĠiunilor
articulare. Această tehnică presupune o incizie limitată la nivelul capsulei articulare, urmată de
introducerea unui aparat numit artroscop cu ajutorul căruia se vizualizează cartilajul articular,
membrana sinovială, alte formaĠiuni ( menisc, ligament cruciat în articulaĠia genunchiului).
Pentru pacienĠii cu artrite severe se pot realiza proteze articulare pentru articulaĠiile
umărului, cotului, degetelor, coxofemurală, tibiofemurală.
Artroplastia reprezintă o tehnică chirurgicală ortopedică de reconstituire a unei
articulaĠii în vederea recuperării funcĠionale, practicată mai ales în anchilozele osoase.
Artrosinteza este o intervenĠie chirurgicală prin care se realizează menĠinerea în poziĠie
corectă a extremităĠilor osoase luxate, după reducere prealabilă.




Figura 2.19. Tipuri de proteze articulare. (a,b) articulaĠia coxofemurală; (c,d) articulaĠia
tibiofemurală.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
51

INTRODUCERE ÎN MIOLOGIE

Miúcările corpului úi segmentelor sale se realizează prin jocul muúchilor.
Partea anatomiei care are ca obiect de studiu muúchii úi anexele lor, ca úi activitatea
biomecanică a acestora în cadrul aparatului locomotor poartă numele de miologie generală.
Miologia specială descrie sistematic fiecare muúchi în parte, în ordinea grupării lor pe segmente
corporale.
În cadrul aparatului locomotor se studiază numai muúchii scheletici (muúchii striaĠi care se
fixează pe schelet). La un bărbat de 70 kg greutate corporală, musculatura scheletică reprezintă cca.
25 kg (30-40% din greutatea corporală), în timp ce scheletul reprezintă numai 14%. Această
proporĠie variază cu vârsta, sexul úi starea de antrenament (sugar 20%, femeia adultă 35%, bătrâni
25-30%, halterofili 50%). Muúchii sunt formaĠi din corpul muscular (venter sau gaster) care
reprezintă porĠiunea principală, contractilă úi două extremităĠi (caput úi cauda). Prin intermediul
tendoanelor forĠa muúchiului se transmite oaselor. La acestea se adaugă anexele muúchilor care
sunt formaĠiuni auxiliare ce ajută la activitatea musculară.

Criterii de clasificare ale muúchilor
Muúchii sunt organe foarte variabile ca mărime úi aspect exterior, astfel încât se pot clasifica
după mai multe criterii:
a) criteriul formei (criteriul geometric, biometric) împarte muúchii în:
- muúchi lungi : - m. membrelor
- muúchi plaĠi; pot fi: - în formă de bandă - m. croitor
- lăĠiĠi - m. adductor mare
- în formă de paralelogram - m. sternocleidomastoidian
- în formă de romb - m. romboizi
- muúchi scurĠi (cubici, prismatici) - m. pătrat pronator
- muúchi orbiculari
b) criteriul modului de ataúare osoasă:
- direct (inserĠie largă) - m. subscapular
- printr-o lamă tendinoasă - m. pătratul lombelor
- printr-un tendon - m. coracobrahial
- printr-un tendon ce trece sub o bridă fibrosă -m. gambier anterior
c) criteriul numărului de corpuri úI inserĠii musculare (caput, cauda):
CORP - două corpuri (biventer/bigastric) - m.digastric
- mai multe corpuri (poligastric) - m. drept abdominal
CAP - două capete - m. biceps brahial
- trei capete - m. triceps brahial
- patru capete - m. cvadriceps femural
COADA - două cozi (bicaudat)
- mai multe cozi (policaudat) - m. flexori ai degetelor
d) criteriul distribuĠiei spaĠiale a fasciculelor de fibre musculare în muúchi:
- muúchi cu fibre paralele între ele úi cu axa longitudinală a muúchiului
- muúchi cu fibre paralele între ele dispuse oblic de o parte a tendonului (muúchi
unipenaĠi)
- muúchi cu fibre dispuse oblic de o parte úi de alta a tendonului (muúchi bipenaĠi)
- muúchi formaĠi din plane de fibre musculare alternate cu plane de Ġesut conjunctiv
(muúchi multipenaĠi - m. maseteri, m. soleari)
- muúchi cu fibre dispuse în evantai - m. trapezi.
În funcĠie de orientarea fibrelor úi de dispoziĠia inserĠiilor muúchii acĠionează în una sau mai
multe direcĠii.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
51

INTRODUCERE ÎN MIOLOGIE

Miúcările corpului úi segmentelor sale se realizează prin jocul muúchilor.
Partea anatomiei care are ca obiect de studiu muúchii úi anexele lor, ca úi activitatea
biomecanică a acestora în cadrul aparatului locomotor poartă numele de miologie generală.
Miologia specială descrie sistematic fiecare muúchi în parte, în ordinea grupării lor pe segmente
corporale.
În cadrul aparatului locomotor se studiază numai muúchii scheletici (muúchii striaĠi care se
fixează pe schelet). La un bărbat de 70 kg greutate corporală, musculatura scheletică reprezintă cca.
25 kg (30-40% din greutatea corporală), în timp ce scheletul reprezintă numai 14%. Această
proporĠie variază cu vârsta, sexul úi starea de antrenament (sugar 20%, femeia adultă 35%, bătrâni
25-30%, halterofili 50%). Muúchii sunt formaĠi din corpul muscular (venter sau gaster) care
reprezintă porĠiunea principală, contractilă úi două extremităĠi (caput úi cauda). Prin intermediul
tendoanelor forĠa muúchiului se transmite oaselor. La acestea se adaugă anexele muúchilor care
sunt formaĠiuni auxiliare ce ajută la activitatea musculară.

Criterii de clasificare ale muúchilor
Muúchii sunt organe foarte variabile ca mărime úi aspect exterior, astfel încât se pot clasifica
după mai multe criterii:
a) criteriul formei (criteriul geometric, biometric) împarte muúchii în:
- muúchi lungi : - m. membrelor
- muúchi plaĠi; pot fi: - în formă de bandă - m. croitor
- lăĠiĠi - m. adductor mare
- în formă de paralelogram - m. sternocleidomastoidian
- în formă de romb - m. romboizi
- muúchi scurĠi (cubici, prismatici) - m. pătrat pronator
- muúchi orbiculari
b) criteriul modului de ataúare osoasă:
- direct (inserĠie largă) - m. subscapular
- printr-o lamă tendinoasă - m. pătratul lombelor
- printr-un tendon - m. coracobrahial
- printr-un tendon ce trece sub o bridă fibrosă -m. gambier anterior
c) criteriul numărului de corpuri úI inserĠii musculare (caput, cauda):
CORP - două corpuri (biventer/bigastric) - m.digastric
- mai multe corpuri (poligastric) - m. drept abdominal
CAP - două capete - m. biceps brahial
- trei capete - m. triceps brahial
- patru capete - m. cvadriceps femural
COADA - două cozi (bicaudat)
- mai multe cozi (policaudat) - m. flexori ai degetelor
d) criteriul distribuĠiei spaĠiale a fasciculelor de fibre musculare în muúchi:
- muúchi cu fibre paralele între ele úi cu axa longitudinală a muúchiului
- muúchi cu fibre paralele între ele dispuse oblic de o parte a tendonului (muúchi
unipenaĠi)
- muúchi cu fibre dispuse oblic de o parte úi de alta a tendonului (muúchi bipenaĠi)
- muúchi formaĠi din plane de fibre musculare alternate cu plane de Ġesut conjunctiv
(muúchi multipenaĠi - m. maseteri, m. soleari)
- muúchi cu fibre dispuse în evantai - m. trapezi.
În funcĠie de orientarea fibrelor úi de dispoziĠia inserĠiilor muúchii acĠionează în una sau mai
multe direcĠii.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
52
Ex: - dreptul abdominal are fibrele orientate într-o singură direcĠie. AcĠiunea sa este de
flexie a trunchiului pe membrul inferior : oblicul extern are fibre oblice, dispuse în evantai. El
realizează flexia, înclinarea laterală úi rotaĠia trunchiului.
Muúchii lungi sunt responsabili de miúcări importante; sunt muúchi cinematici.
Muúchii scurĠi, în general situaĠi în profunzime, intervin mai mult în miúcări de precizie.
Muúchii cu fibre oblice sunt muúchi de forĠă úi viteză.
e) criteriul numărului de articulaĠii peste care trec muúchii.
Dacă un muúchi de la origine la terminare trece peste o articulaĠie el se numeúte
monoarticular. AcĠiunea sa este de mobilizare a acelei articulaĠii.
Dacă un muúchi pe traseul său trece peste mai multe articulaĠii se numeúte poliarticular. El
mobilizează deci mai multe articulaĠii úi va fi întins în diversele miúcări ce implică aceste articulaĠii.
Ex: - dreptul femural trece peste articulaĠia úoldului úi genunchiului. El este flexor al coapsei
úi extensor al genunchiului. Va fi întins într-o miúcare dublă: extensia coapsei úi flexia gambei.
f) criteriul topografic
- muúchi ai capului - muúchi superficiali
- muúchii gâtului - muúchi profunzi
- muúchii trunchiului
- muúchii membrelor
g) criteriul biochimic
- muúchi albi
- muúchi roúii
h) criteriul miocinematic
- muúchi determinanĠi ai miúcării
- muúchi fixatori ai miúcării
- muúchi sinergici
- muúchi antagoniúti
Când vorbim de o miúcare (ex: flexia coapsei) muúchiul care realizează miúcarea se numeúte
agonist; cel care efectuează miúcarea inversă se numeúte antagonist. Ex: în flexia coapsei m.
psoas, flexor, este agonist; fesierul mare, extensor, este antagonist.
Când mai mulĠi muúchi efectuează împreună aceeaúi acĠiune se numesc sinergici. Ex: în
flexia dorsală a piciorului conlucrează sinergic trei muúchi - extensor propriu al halucelui, extensor
comun al degetelor, tibial anterior).
Muúchii antagoniúti pot lucra sinergic pentru a fixa, stabiliza un os. Ex: dinĠatul mare úI
trapezul (fasciculul mijlociu) deúi au acĠiuni opuse (primul aproprie scapula, iar celălalt o
îndepărtează de coloana vertebrală) pot conlucra în fixarea scapulei.
Când un muúchi se contractă el are tendinĠa de a apropia punctele sale de inserĠie. Tot ceea
ce se opune la această apropiere se numeúte forĠă rezistentă.
Ex: flexia antebraĠului pe braĠ se realizează prin acĠiunea muúchilor flexori cărora li se opun
mai multe tipuri de forĠe rezistente:
1. greutatea antebraĠului (gravitaĠia)
2. o greutate suplimentară (obiect)
3. forĠa unui partener
4. tensiunea muúchilor ce se opun flexiei (antagoniúti, extensori).
Agoniútii úi antagoniútii desemnează o miúcare concretă, dar acĠiunea lor se poate inversa în funcĠie
de grupul muscular considerat. InteracĠiunea dintre agoniúti úi antagoniúti măreúte precizia miúcării.
Prin contracĠia sinergiútilor acĠiunea agoniútilor devine mai puternică. Sinergiútii conferă úi ei
precizie miúcării, prevenind apariĠia miúcărilor adiĠionale, secundare pe care agoniútii au tendinĠa să
le producă, simultan cu acĠiunile lor principale
Fixatorii acĠionează involuntar úi au rolul de a fixa acĠiunea agoniútilor, antagoniútilor úi
sinergiútilor. Fixarea nu se realizează continuu, pe întreaga cursă de miúcare a unui muúchi, fixatorii
având rol mai curând dinamic, ca úi sinergiútii. Deúi activitatea lor constituie circa 75 % din
- muúchi scheletici
-muúchi ai viscerelor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
52
Ex: - dreptul abdominal are fibrele orientate într-o singură direcĠie. AcĠiunea sa este de
flexie a trunchiului pe membrul inferior : oblicul extern are fibre oblice, dispuse în evantai. El
realizează flexia, înclinarea laterală úi rotaĠia trunchiului.
Muúchii lungi sunt responsabili de miúcări importante; sunt muúchi cinematici.
Muúchii scurĠi, în general situaĠi în profunzime, intervin mai mult în miúcări de precizie.
Muúchii cu fibre oblice sunt muúchi de forĠă úi viteză.
e) criteriul numărului de articulaĠii peste care trec muúchii.
Dacă un muúchi de la origine la terminare trece peste o articulaĠie el se numeúte
monoarticular. AcĠiunea sa este de mobilizare a acelei articulaĠii.
Dacă un muúchi pe traseul său trece peste mai multe articulaĠii se numeúte poliarticular. El
mobilizează deci mai multe articulaĠii úi va fi întins în diversele miúcări ce implică aceste articulaĠii.
Ex: - dreptul femural trece peste articulaĠia úoldului úi genunchiului. El este flexor al coapsei
úi extensor al genunchiului. Va fi întins într-o miúcare dublă: extensia coapsei úi flexia gambei.
f) criteriul topografic
- muúchi ai capului - muúchi superficiali
- muúchii gâtului - muúchi profunzi
- muúchii trunchiului
- muúchii membrelor
g) criteriul biochimic
- muúchi albi
- muúchi roúii
h) criteriul miocinematic
- muúchi determinanĠi ai miúcării
- muúchi fixatori ai miúcării
- muúchi sinergici
- muúchi antagoniúti
Când vorbim de o miúcare (ex: flexia coapsei) muúchiul care realizează miúcarea se numeúte
agonist; cel care efectuează miúcarea inversă se numeúte antagonist. Ex: în flexia coapsei m.
psoas, flexor, este agonist; fesierul mare, extensor, este antagonist.
Când mai mulĠi muúchi efectuează împreună aceeaúi acĠiune se numesc sinergici. Ex: în
flexia dorsală a piciorului conlucrează sinergic trei muúchi - extensor propriu al halucelui, extensor
comun al degetelor, tibial anterior).
Muúchii antagoniúti pot lucra sinergic pentru a fixa, stabiliza un os. Ex: dinĠatul mare úI
trapezul (fasciculul mijlociu) deúi au acĠiuni opuse (primul aproprie scapula, iar celălalt o
îndepărtează de coloana vertebrală) pot conlucra în fixarea scapulei.
Când un muúchi se contractă el are tendinĠa de a apropia punctele sale de inserĠie. Tot ceea
ce se opune la această apropiere se numeúte forĠă rezistentă.
Ex: flexia antebraĠului pe braĠ se realizează prin acĠiunea muúchilor flexori cărora li se opun
mai multe tipuri de forĠe rezistente:
1. greutatea antebraĠului (gravitaĠia)
2. o greutate suplimentară (obiect)
3. forĠa unui partener
4. tensiunea muúchilor ce se opun flexiei (antagoniúti, extensori).
Agoniútii úi antagoniútii desemnează o miúcare concretă, dar acĠiunea lor se poate inversa în funcĠie
de grupul muscular considerat. InteracĠiunea dintre agoniúti úi antagoniúti măreúte precizia miúcării.
Prin contracĠia sinergiútilor acĠiunea agoniútilor devine mai puternică. Sinergiútii conferă úi ei
precizie miúcării, prevenind apariĠia miúcărilor adiĠionale, secundare pe care agoniútii au tendinĠa să
le producă, simultan cu acĠiunile lor principale
Fixatorii acĠionează involuntar úi au rolul de a fixa acĠiunea agoniútilor, antagoniútilor úi
sinergiútilor. Fixarea nu se realizează continuu, pe întreaga cursă de miúcare a unui muúchi, fixatorii
având rol mai curând dinamic, ca úi sinergiútii. Deúi activitatea lor constituie circa 75 % din
- muúchi scheletici
-muúchi ai viscerelor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
53
activitatea musculară zilnică normală, rolul lor izometric este pentru perioade foarte scurte,
deoarece ei se contactă izotonic, alterând schemele de miúcare în scopul desfăúurării gradate a
acesteia
.





Figura 2.20. Tipuri de muschi.
fuziform biceps triceps cvadriceps
(palmar lung) (biceps femural) (triceps sural) (cvadriceps femoral)
digastric poligastric policaudat dintat
(omohioidian) (drept abdominal) (flexor profund al degetelor) (dintat anterior)
bipenat unipenat fibre paralele fibre in evantai orbicular
(tibial posterior) (semimembranos) (semitendinos) (oblic extern) (sfincter anal extern)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
53
activitatea musculară zilnică normală, rolul lor izometric este pentru perioade foarte scurte,
deoarece ei se contactă izotonic, alterând schemele de miúcare în scopul desfăúurării gradate a
acesteia
.





Figura 2.20. Tipuri de muschi.
fuziform biceps triceps cvadriceps
(palmar lung) (biceps femural) (triceps sural) (cvadriceps femoral)
digastric poligastric policaudat dintat
(omohioidian) (drept abdominal) (flexor profund al degetelor) (dintat anterior)
bipenat unipenat fibre paralele fibre in evantai orbicular
(tibial posterior) (semimembranos) (semitendinos) (oblic extern) (sfincter anal extern)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
54
Modul de fixare al muúchilor – tendonul
Un muúchi este liber prin corpul său, dar se fixează prin extremităĠi cu ajutorul unui tendon.
InserĠia sa se poate face pe os determinând proeminenĠe osoase, dar úi pe piele (muúchi pieloúi), pe
membrane fibroase (membrana fibroasă de la antebraĠ úi gambă), pe porĠiuni îngroúate aponevrotic
ale fasciilor de înveliú regionale, pe septuri intermusculare, pe alte tendoane (muúchii lombricali).
Rolul tendoanelor include:
- transferul de forĠe între muúchi úi os
- înmagazinarea energiei elastice.
Forma tendonului este variabilă în funcĠie de cea a corpului muscular, ea putând îmbrăca
diverse aspecte:
- de cordon cilindric sau turtit pentru muúchii lungi
- de lamă lăĠită (aponevroză) pentru muúchii laĠi (abdomen)
- de arcade tendinoase (formaĠiuni fibroase dispuse ca arcuri între două inserĠii determinând
un orificiu).
Structura tendonului este reprezentată de fibre de colagen; cinci molecule de tropocolagen se
unesc formând o microfibrilă - subfibrile - fibre grupate în fascicule.
AdiĠional găsim fibroblaúti úi rar fibre elastice ca elemente conective. La exterior tendonul
este învelit de Ġesut conjunctiv -paratendon ; epitendon (în jurul fasciculelor) úi endotendon (în jurul
unei fibre).
Regiunea unde fibrele tendinoase se unesc cu cele musculare reprezintă o structură
specializată numită joncĠiune miotendinoasă.
Morfologia tendonului este diferită úi la nivelul joncĠiunii osteotendinoase (inserĠie). Se
descriu două tipuri de astfel de inserĠii (Woo úI colab., 1988). Primul tip se caracterizează printr-o
tranziĠie gradată a Ġesutului fibros al tendonului în os, având ca rezultat o scădere a stresului, iar al
doilea printr-o inserĠie sub un unghi ascuĠit , fibrele superficiale continuând-se cu cele periostale în
timp ce fibrele profunde se inseră direct pe os.
Unele tendoane care străbat canale osteofibroase se învelesc în teci sinoviale formate dintr-o
foiĠă viscerală pe tendon úi una parietală în canalul osteofibros, delimitând o cavitate capilară în
care se află un strat de lichid de alunecare.
La nivelul falangelor tecile sinoviale ale flexorilor sunt întărite la suprafaĠă de o teacă
fibroasă care se inseră pe os úi împreună cu acesta formează un canal osteofibros
În mod incorect se consideră tendonul ca fiind avascular. VascularizaĠia tendonului, deúi
redusă, în strânsă legătură cu necesităĠile metabolice ale acestuia este prezentă atât la nivelul
joncĠiunilor miotendinoase úi osteotendinoase cât úi în jurul fasciculelor de fibre de colagen. De
asemenei, la nivelul tendonului se găsesc organe tendinoase Golgi în apropierea joncĠiunii
miotendinoase, fiecare receptor fiind conectat cu aproximativ 10 fibre musculare úI trimiĠând o fibră
aferentă, mielinizată, groasă spre măduva spinării (motoneuroni).
Dintre cele două capete de fixare ale muúchilor unul este convenĠional considerat « origine »
(proximal), iar celălalt « inserĠie terminală« (distal).
Cel mai frecvent unul dintre oase este considerat fix (« punct fix »), iar celălalt os mobil
(« punct mobil »).
Teoretic un muúchi exercită tracĠiune asupra ambelor oase pe care se inseră, deci are două
capete mobile, iar efectul contractil este variabil astfel:
- dacă rezistenĠele la cele două capete sunt egale, muúchiul se scurtează prin ambele capete,
cele două oase se apropie unul de altul
- dacă ambele capete sunt fixate, contracĠia va fi statică
- dacă rezistenĠele sunt inegale atunci capătul la care rezistenĠa este mai mare devine fix, iar
celălalt mobil.
Ex: fesierul mijlociu se întinde de la osul iliac la femur. Dacă iliacul este considerat punct
fix muúchiul realizează abducĠia femurului. Această acĠiune este considerată în lanĠ deschis.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
54
Modul de fixare al muúchilor – tendonul
Un muúchi este liber prin corpul său, dar se fixează prin extremităĠi cu ajutorul unui tendon.
InserĠia sa se poate face pe os determinând proeminenĠe osoase, dar úi pe piele (muúchi pieloúi), pe
membrane fibroase (membrana fibroasă de la antebraĠ úi gambă), pe porĠiuni îngroúate aponevrotic
ale fasciilor de înveliú regionale, pe septuri intermusculare, pe alte tendoane (muúchii lombricali).
Rolul tendoanelor include:
- transferul de forĠe între muúchi úi os
- înmagazinarea energiei elastice.
Forma tendonului este variabilă în funcĠie de cea a corpului muscular, ea putând îmbrăca
diverse aspecte:
- de cordon cilindric sau turtit pentru muúchii lungi
- de lamă lăĠită (aponevroză) pentru muúchii laĠi (abdomen)
- de arcade tendinoase (formaĠiuni fibroase dispuse ca arcuri între două inserĠii determinând
un orificiu).
Structura tendonului este reprezentată de fibre de colagen; cinci molecule de tropocolagen se
unesc formând o microfibrilă - subfibrile - fibre grupate în fascicule.
AdiĠional găsim fibroblaúti úi rar fibre elastice ca elemente conective. La exterior tendonul
este învelit de Ġesut conjunctiv -paratendon ; epitendon (în jurul fasciculelor) úi endotendon (în jurul
unei fibre).
Regiunea unde fibrele tendinoase se unesc cu cele musculare reprezintă o structură
specializată numită joncĠiune miotendinoasă.
Morfologia tendonului este diferită úi la nivelul joncĠiunii osteotendinoase (inserĠie). Se
descriu două tipuri de astfel de inserĠii (Woo úI colab., 1988). Primul tip se caracterizează printr-o
tranziĠie gradată a Ġesutului fibros al tendonului în os, având ca rezultat o scădere a stresului, iar al
doilea printr-o inserĠie sub un unghi ascuĠit , fibrele superficiale continuând-se cu cele periostale în
timp ce fibrele profunde se inseră direct pe os.
Unele tendoane care străbat canale osteofibroase se învelesc în teci sinoviale formate dintr-o
foiĠă viscerală pe tendon úi una parietală în canalul osteofibros, delimitând o cavitate capilară în
care se află un strat de lichid de alunecare.
La nivelul falangelor tecile sinoviale ale flexorilor sunt întărite la suprafaĠă de o teacă
fibroasă care se inseră pe os úi împreună cu acesta formează un canal osteofibros
În mod incorect se consideră tendonul ca fiind avascular. VascularizaĠia tendonului, deúi
redusă, în strânsă legătură cu necesităĠile metabolice ale acestuia este prezentă atât la nivelul
joncĠiunilor miotendinoase úi osteotendinoase cât úi în jurul fasciculelor de fibre de colagen. De
asemenei, la nivelul tendonului se găsesc organe tendinoase Golgi în apropierea joncĠiunii
miotendinoase, fiecare receptor fiind conectat cu aproximativ 10 fibre musculare úI trimiĠând o fibră
aferentă, mielinizată, groasă spre măduva spinării (motoneuroni).
Dintre cele două capete de fixare ale muúchilor unul este convenĠional considerat « origine »
(proximal), iar celălalt « inserĠie terminală« (distal).
Cel mai frecvent unul dintre oase este considerat fix (« punct fix »), iar celălalt os mobil
(« punct mobil »).
Teoretic un muúchi exercită tracĠiune asupra ambelor oase pe care se inseră, deci are două
capete mobile, iar efectul contractil este variabil astfel:
- dacă rezistenĠele la cele două capete sunt egale, muúchiul se scurtează prin ambele capete,
cele două oase se apropie unul de altul
- dacă ambele capete sunt fixate, contracĠia va fi statică
- dacă rezistenĠele sunt inegale atunci capătul la care rezistenĠa este mai mare devine fix, iar
celălalt mobil.
Ex: fesierul mijlociu se întinde de la osul iliac la femur. Dacă iliacul este considerat punct
fix muúchiul realizează abducĠia femurului. Această acĠiune este considerată în lanĠ deschis.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
55
Frecvent se întâmplă însă úi acĠiunea inversă: în ortostatism femurul devine punct fix úi iliacul punct
mobil, bazinul realizând o înclinare laterală faĠă de femur (lanĠ închis).
Anexele muúchilor
Sunt formaĠiuni auxiliare cu rol de protecĠie úi de uúurare a funcĠiei musculare.
1. Fasciile muúchilor sunt formaĠiuni conjunctive ce învelesc un muúchi individual, un grup
muscular sau totalitatea muúchilor unui segment corporal.
Rol: - membrană de protecĠie (se opun deplasării muúchilor în timpul contracĠiei) ;
- suprafaĠă de inserĠie musculară îngroúându-se aponevrotic (fascia gambieră în
porĠiunea superioară úi anterioară) ;
- alunecarea muúchiului în contracĠie ;
- menĠinerea calibrului unor vene úi favorizarea circulaĠiei venoase;
- în patologie delimitează colecĠiile purulente sau hemoragiile sau permit propagarea
lor într-o anumită direcĠie.

Figura 2.21. (a) burse sinoviale; (b) teacă sinovială

Fibrele conjunctive au o orientare dependentă de factori mecanici (presiunea sau tracĠiunea
muúchilor din profunzime) putând fi circulare sau paralele cu axul muúchiului. Grosimea úi
rezistenĠa fasciilor variază în funcĠie de forĠa muúchiului pe care îl învelesc.
bursa
subacromiala

m. deltoid


cavitate
articulara
acromion
m. supraspinos
bursa subacromiala
acromion
m.
supraspinos
Cavitate
glenoida
capsula
articulara

humerus
tendonul m.
biceps brahial
(cap lung)
m. deltoid
teaca
tendinoasa
cartilaj
capsula articulara

membrana
sinoviala
capsula
articulara




teaca
tendinoasa
lichid sinovial

tendonul m.
biceps brahial
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
55
Frecvent se întâmplă însă úi acĠiunea inversă: în ortostatism femurul devine punct fix úi iliacul punct
mobil, bazinul realizând o înclinare laterală faĠă de femur (lanĠ închis).
Anexele muúchilor
Sunt formaĠiuni auxiliare cu rol de protecĠie úi de uúurare a funcĠiei musculare.
1. Fasciile muúchilor sunt formaĠiuni conjunctive ce învelesc un muúchi individual, un grup
muscular sau totalitatea muúchilor unui segment corporal.
Rol: - membrană de protecĠie (se opun deplasării muúchilor în timpul contracĠiei) ;
- suprafaĠă de inserĠie musculară îngroúându-se aponevrotic (fascia gambieră în
porĠiunea superioară úi anterioară) ;
- alunecarea muúchiului în contracĠie ;
- menĠinerea calibrului unor vene úi favorizarea circulaĠiei venoase;
- în patologie delimitează colecĠiile purulente sau hemoragiile sau permit propagarea
lor într-o anumită direcĠie.

Figura 2.21. (a) burse sinoviale; (b) teacă sinovială

Fibrele conjunctive au o orientare dependentă de factori mecanici (presiunea sau tracĠiunea
muúchilor din profunzime) putând fi circulare sau paralele cu axul muúchiului. Grosimea úi
rezistenĠa fasciilor variază în funcĠie de forĠa muúchiului pe care îl învelesc.
bursa
subacromiala

m. deltoid


cavitate
articulara
acromion
m. supraspinos
bursa subacromiala
acromion
m.
supraspinos
Cavitate
glenoida
capsula
articulara

humerus
tendonul m.
biceps brahial
(cap lung)
m. deltoid
teaca
tendinoasa
cartilaj
capsula articulara

membrana
sinoviala
capsula
articulara




teaca
tendinoasa
lichid sinovial

tendonul m.
biceps brahial
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
56
Fasciile vin în contact cu perimisiumul extern al muúchiului; la unii muúchi sunt bine
diferenĠiate, la alĠii se confundă cu perimisiumul.
Se pot dedubla, formând astfel teci musculare, sau pot forma septuri intermusculare care
merg în profunzime úi se fixează pe oase delimitând loji osteofibroase pentru anumite grupe
musculare.
2. Retinaculele reprezintă îngroúări fibroase sub formă de panglică ale fasciilor în scopul
menĠinerii tendoanelor în locurile unde acestea îúi schimbă direcĠia (gâtul mâinii úi al piciorului).
Transformă úanĠurile osoase în canale de conducere osteotendinoase.
3. Bursele sinoviale sunt saci conjunctivi dezvoltaĠi la nivelul tendoanelor sau al muúchilor
în locurile unde aceútia sunt expuúi unor presiuni (acolo unde tendonul, muúchiul sau pielea lunecă
pe un plan dur subjacent).
Au un aspect neted, lucios, conĠinând o mică cantitate de lichid care îl face să funcĠioneze ca
« perne cu apă« cu rol în distribuĠia presiunilor. Pot fi subcutanate, subfasciale, subtendinoase,
submusculare. Secundar pot comunica cu o cavitate articulară apropiată.
4. Trohleele musculare sunt inele fibroase complete sau incomplete prin care trec anumite
tendoane schimbându-úi direcĠia (hipomohlion).

ConfiguraĠia internă a muúchiului
În structura muúchiului intră fibre musculare striate, Ġesut conjuctiv, vase, nervi úi formaĠiuni
receptoare.
Gruparea fibrelor musculare cu ajutorul Ġesutului conjunctiv se face sub formă de fascicule
de ordine crescândă, numite fascicule primare, secundare úi terĠiare. Totalitatea Ġesutului conjunctiv
intramuscular se numeúte perimisium úi constituie un sistem unitar. Elementele structurale sunt
fibre de colagen úi fibre elastice.
Cea mai mică grupare de fibre musculare (10-30) se numeúte fascicul primar iar Ġesutul
conjunctiv care uneúte aceste fibre musculare poartă numele de endomisium; împreună cu el
pătrund capilarele úI fibrele nervoase. La unul sau la ambele capete se formează un fascicul
tendinos primar. Fasciculul primar reprezintă cea mai mică unitate structurală ce conĠine toate
elementele muúchiului ca organ úi se numeúte « mion ». Din interiorul fasciculului primar fibrele
conjunctive se continuă la suprafaĠa lui învelindu-l. Ele sunt dispuse sub formă de tururi de spirală
cu o anumită oblicitate; prin suprapunerea spiralelor în sens invers iau naútere « reĠele forfecate » cu
mare importanĠă biomecanică (permit adaptarea Ġesutului conjunctiv la forma variabilă a fibrelor
musculare în timpul contracĠiei).
Mai multe fascicule primare sunt unite în fascicule secundare úI acestea în fascicule terĠiare
printr-un sistem de fibre conjunctive dispus după acelaúi principiu arhitectonic. Totalitatea Ġesutului
conjunctiv dispus în jurul fasciculelor primare úI secundare se numeúte perimisium intern, iar
componenta care înveleúte suprafaĠa întregului muúchi se numeúte perimisium extern sau
epimisium. Fascia de înveliú a muúchiului poate fi identică cu perimisiumul extern sau poate fi o
diferenĠiere independentă a acestuia când se poate interpune úi un Ġesut conjunctiv lax de alunecare
(paramisium).
Microscopie musculară . Lungimea fibrelor musculare variază între 1-60 mm,iar grosimea
între 10-100 micrometri (0.01-01 mm). Pentru comparaĠie grosimea unui fir de păr uman este de
aproximativ 50 micrometri. Fiecare muúchi este compus din mai multe fibre musculare, grupate în
fascicule. Un fascicul conĠine aproximativ 1000 de fibre, legate între ele prin Ġesut conjunctiv, ce
înconjoară úi fasciculul.
Aranjamentul acestor fascicule variază de la un muúchi la altul. Există muúchi cum este
psoasul la care fibrele musculare sunt paralele între ele úi cu axul longitudinal al muúchiului,
aranjament ce permite contracĠii rapide úi intense. AlĠi muúchi (muúchiul gluteus), prezintă un
aranjament penat în care fibrele sunt scurte úi orientate oblic fată de axa longitudinală. Aceúti
muúchi penaĠi (uni sau bipenaĠi) sunt mai puternici dar datorită faptului că fibrele lor sunt mai
scurte, scurtarea muúchiului va fi úi ea mai mică úi realizată mai lent. Dar, aúa cum am arătat
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
56
Fasciile vin în contact cu perimisiumul extern al muúchiului; la unii muúchi sunt bine
diferenĠiate, la alĠii se confundă cu perimisiumul.
Se pot dedubla, formând astfel teci musculare, sau pot forma septuri intermusculare care
merg în profunzime úi se fixează pe oase delimitând loji osteofibroase pentru anumite grupe
musculare.
2. Retinaculele reprezintă îngroúări fibroase sub formă de panglică ale fasciilor în scopul
menĠinerii tendoanelor în locurile unde acestea îúi schimbă direcĠia (gâtul mâinii úi al piciorului).
Transformă úanĠurile osoase în canale de conducere osteotendinoase.
3. Bursele sinoviale sunt saci conjunctivi dezvoltaĠi la nivelul tendoanelor sau al muúchilor
în locurile unde aceútia sunt expuúi unor presiuni (acolo unde tendonul, muúchiul sau pielea lunecă
pe un plan dur subjacent).
Au un aspect neted, lucios, conĠinând o mică cantitate de lichid care îl face să funcĠioneze ca
« perne cu apă« cu rol în distribuĠia presiunilor. Pot fi subcutanate, subfasciale, subtendinoase,
submusculare. Secundar pot comunica cu o cavitate articulară apropiată.
4. Trohleele musculare sunt inele fibroase complete sau incomplete prin care trec anumite
tendoane schimbându-úi direcĠia (hipomohlion).

ConfiguraĠia internă a muúchiului
În structura muúchiului intră fibre musculare striate, Ġesut conjuctiv, vase, nervi úi formaĠiuni
receptoare.
Gruparea fibrelor musculare cu ajutorul Ġesutului conjunctiv se face sub formă de fascicule
de ordine crescândă, numite fascicule primare, secundare úi terĠiare. Totalitatea Ġesutului conjunctiv
intramuscular se numeúte perimisium úi constituie un sistem unitar. Elementele structurale sunt
fibre de colagen úi fibre elastice.
Cea mai mică grupare de fibre musculare (10-30) se numeúte fascicul primar iar Ġesutul
conjunctiv care uneúte aceste fibre musculare poartă numele de endomisium; împreună cu el
pătrund capilarele úI fibrele nervoase. La unul sau la ambele capete se formează un fascicul
tendinos primar. Fasciculul primar reprezintă cea mai mică unitate structurală ce conĠine toate
elementele muúchiului ca organ úi se numeúte « mion ». Din interiorul fasciculului primar fibrele
conjunctive se continuă la suprafaĠa lui învelindu-l. Ele sunt dispuse sub formă de tururi de spirală
cu o anumită oblicitate; prin suprapunerea spiralelor în sens invers iau naútere « reĠele forfecate » cu
mare importanĠă biomecanică (permit adaptarea Ġesutului conjunctiv la forma variabilă a fibrelor
musculare în timpul contracĠiei).
Mai multe fascicule primare sunt unite în fascicule secundare úI acestea în fascicule terĠiare
printr-un sistem de fibre conjunctive dispus după acelaúi principiu arhitectonic. Totalitatea Ġesutului
conjunctiv dispus în jurul fasciculelor primare úI secundare se numeúte perimisium intern, iar
componenta care înveleúte suprafaĠa întregului muúchi se numeúte perimisium extern sau
epimisium. Fascia de înveliú a muúchiului poate fi identică cu perimisiumul extern sau poate fi o
diferenĠiere independentă a acestuia când se poate interpune úi un Ġesut conjunctiv lax de alunecare
(paramisium).
Microscopie musculară . Lungimea fibrelor musculare variază între 1-60 mm,iar grosimea
între 10-100 micrometri (0.01-01 mm). Pentru comparaĠie grosimea unui fir de păr uman este de
aproximativ 50 micrometri. Fiecare muúchi este compus din mai multe fibre musculare, grupate în
fascicule. Un fascicul conĠine aproximativ 1000 de fibre, legate între ele prin Ġesut conjunctiv, ce
înconjoară úi fasciculul.
Aranjamentul acestor fascicule variază de la un muúchi la altul. Există muúchi cum este
psoasul la care fibrele musculare sunt paralele între ele úi cu axul longitudinal al muúchiului,
aranjament ce permite contracĠii rapide úi intense. AlĠi muúchi (muúchiul gluteus), prezintă un
aranjament penat în care fibrele sunt scurte úi orientate oblic fată de axa longitudinală. Aceúti
muúchi penaĠi (uni sau bipenaĠi) sunt mai puternici dar datorită faptului că fibrele lor sunt mai
scurte, scurtarea muúchiului va fi úi ea mai mică úi realizată mai lent. Dar, aúa cum am arătat
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
57
anterior, lucrul mecanic obĠinut prin cheltuiala unei anumite cantităĠi de energie este mai mare când
procentul este mai redus. Aceasta înseamnă că muúchii penaĠi sunt mai eficienĠi.
Intr-un muúchi lung, cu fibrele paralele cu axul lung există puĠin Ġesut conjunctiv în
interiorul masei muúchiului; cea mai mare parte este concentrată la nivelul tendoanelor aflate la
capetele muúchiului.
Acest tip de muúchi produce carnea cea mai bună pentru fripturi; la măcelar carnea cea mai
scumpă este muúchiul psoas al unei vaci; cea mai ieftină este muúchiul penat ce conĠine mult Ġesut
conjunctiv.
Pentru a observa mai bine fibra musculară este necesar să utilizăm microscopul electronic.
Privită la microscopul electronic fiecare fibră musculară apare inclusă într-o membrană cu structura
lipoproteică. In interiorul fibrei 60-70% din volumul total este ocupat de aparatul contractil al
muúchiului (miofibrilele). O miofibrilă are lungimea egală cu cea a fibrei musculare úi diametrul de
1 micron. Este alcătuită dintr-o succesiune de discuri clare úi întunecate, la mijlocul discului clar
se găseúte membrana Z, iar la mijlocul discului întunecat banda H luminoasă. Totalitatea
structurilor cuprinse între două membrane Z succesive formează un sarcomer, unitatea
morfofuncĠională a muúchiului striat. Discurile sunt situate la acelaúi nivel pentru toate
miofibrilele fibrei musculare, de unde rezultă aspectul striat al acesteia. La menĠinerea la acelaúi
nivel al discurilor contribuie membrana Z care se prelungeúte de la o miofibrilă la alta úi se inseră
pe faĠa internă a sarcolemei (membrana fibrei musculare).
Huxley a arătat că fiecare miofibrilă este alcătuită din microfilamente de miozină úi actină.
Miofilamentele de miozină sunt groase, au un diametru de 100 angstromi úi o lungime de 1,5
microni. Miofilamentele de actina sunt mai subĠiri, cu un diametru de 50 angstromi úi o lungime de
2 microni, mai numeroase. Ele se inseră cu un capăt pe membrana Z iar celălalt alunecă printre
miofilamentele de miozină. Prin alinierea miofilamentelor muúchiul se scurtează.
Sarcoplasma care înconjoară miofilamentele conĠine úi alte structuri cu rol important în contracĠie:
mitocondriile, reticulul endoplasmatic, ribozomi liberi, incluziuni de glicogen, grăsimi, mioglobină.
Mitocondriile sunt organitele la nivelul cărora se realizează procesele de oxidare din care rezultă
energia ce se acumulează în legăturile ATP-ului. Unele mitocondrii sunt situate imediat sub
membrana celulară pentru a avea acces la oxigenul ce ajunge la nivel celular. Aceste mitocondrii au
o formă alungită, în timp ce mitocondriile învecinate miofibrilelor se prezintă ca o reĠea tubulară
ramificată úi nu ca elemente izolate. In sarcoplasmă se mai găseúte o reĠea de canalicule
longitudinale sau transversale prin membranele cărora se transmite influxul nervos de la sarcolemă
la miofibrile. Această reĠea înconjoară miofibrilele. Reticulul endoplasmatic are un rol important
în eliberarea úi recaptarea calciului necesar pentru contracĠia úi relaxarea musculară. In interiorul
său concentraĠia în ionii de calciu este de 10000 ori mai mare decât la exterior.
Pigmentul roúu - mioglobina este cel care determină coloraĠia sarcoplasmei. În unele fibre
musculare mioglobina este abundentă úi de aceea se numesc fibre musculare roúii, iar în altele este
în cantitate mică, aceste fibre fiind denumite fibre musculare albe. La animale úi păsări aceste
fibre sunt foarte bine diferenĠiate.
La om nu există muúchi roúii úi muúchi albi, dar în formarea unui muúchi participă fibre mai
sărace în sarcoplasmă (muúchi flexori), iar în alĠii fibre mai bogate în sarcoplasmă (muúchii
extensori). Dintre muúchii scheletici, muúchii gemeni úi sternocleidomastoidian conĠin multe fibre
sărace în sarcoplasmă iar solearul conĠine numeroase fibre musculare bogate în sarcoplasmă.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
57
anterior, lucrul mecanic obĠinut prin cheltuiala unei anumite cantităĠi de energie este mai mare când
procentul este mai redus. Aceasta înseamnă că muúchii penaĠi sunt mai eficienĠi.
Intr-un muúchi lung, cu fibrele paralele cu axul lung există puĠin Ġesut conjunctiv în
interiorul masei muúchiului; cea mai mare parte este concentrată la nivelul tendoanelor aflate la
capetele muúchiului.
Acest tip de muúchi produce carnea cea mai bună pentru fripturi; la măcelar carnea cea mai
scumpă este muúchiul psoas al unei vaci; cea mai ieftină este muúchiul penat ce conĠine mult Ġesut
conjunctiv.
Pentru a observa mai bine fibra musculară este necesar să utilizăm microscopul electronic.
Privită la microscopul electronic fiecare fibră musculară apare inclusă într-o membrană cu structura
lipoproteică. In interiorul fibrei 60-70% din volumul total este ocupat de aparatul contractil al
muúchiului (miofibrilele). O miofibrilă are lungimea egală cu cea a fibrei musculare úi diametrul de
1 micron. Este alcătuită dintr-o succesiune de discuri clare úi întunecate, la mijlocul discului clar
se găseúte membrana Z, iar la mijlocul discului întunecat banda H luminoasă. Totalitatea
structurilor cuprinse între două membrane Z succesive formează un sarcomer, unitatea
morfofuncĠională a muúchiului striat. Discurile sunt situate la acelaúi nivel pentru toate
miofibrilele fibrei musculare, de unde rezultă aspectul striat al acesteia. La menĠinerea la acelaúi
nivel al discurilor contribuie membrana Z care se prelungeúte de la o miofibrilă la alta úi se inseră
pe faĠa internă a sarcolemei (membrana fibrei musculare).
Huxley a arătat că fiecare miofibrilă este alcătuită din microfilamente de miozină úi actină.
Miofilamentele de miozină sunt groase, au un diametru de 100 angstromi úi o lungime de 1,5
microni. Miofilamentele de actina sunt mai subĠiri, cu un diametru de 50 angstromi úi o lungime de
2 microni, mai numeroase. Ele se inseră cu un capăt pe membrana Z iar celălalt alunecă printre
miofilamentele de miozină. Prin alinierea miofilamentelor muúchiul se scurtează.
Sarcoplasma care înconjoară miofilamentele conĠine úi alte structuri cu rol important în contracĠie:
mitocondriile, reticulul endoplasmatic, ribozomi liberi, incluziuni de glicogen, grăsimi, mioglobină.
Mitocondriile sunt organitele la nivelul cărora se realizează procesele de oxidare din care rezultă
energia ce se acumulează în legăturile ATP-ului. Unele mitocondrii sunt situate imediat sub
membrana celulară pentru a avea acces la oxigenul ce ajunge la nivel celular. Aceste mitocondrii au
o formă alungită, în timp ce mitocondriile învecinate miofibrilelor se prezintă ca o reĠea tubulară
ramificată úi nu ca elemente izolate. In sarcoplasmă se mai găseúte o reĠea de canalicule
longitudinale sau transversale prin membranele cărora se transmite influxul nervos de la sarcolemă
la miofibrile. Această reĠea înconjoară miofibrilele. Reticulul endoplasmatic are un rol important
în eliberarea úi recaptarea calciului necesar pentru contracĠia úi relaxarea musculară. In interiorul
său concentraĠia în ionii de calciu este de 10000 ori mai mare decât la exterior.
Pigmentul roúu - mioglobina este cel care determină coloraĠia sarcoplasmei. În unele fibre
musculare mioglobina este abundentă úi de aceea se numesc fibre musculare roúii, iar în altele este
în cantitate mică, aceste fibre fiind denumite fibre musculare albe. La animale úi păsări aceste
fibre sunt foarte bine diferenĠiate.
La om nu există muúchi roúii úi muúchi albi, dar în formarea unui muúchi participă fibre mai
sărace în sarcoplasmă (muúchi flexori), iar în alĠii fibre mai bogate în sarcoplasmă (muúchii
extensori). Dintre muúchii scheletici, muúchii gemeni úi sternocleidomastoidian conĠin multe fibre
sărace în sarcoplasmă iar solearul conĠine numeroase fibre musculare bogate în sarcoplasmă.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
58

Figura 2.22. Structura muúchiului scheletic
Fibrele musculare, roúii fiind bogate în sarcoplasmă, asigură condiĠii favorabile contracĠiilor
musculare prelungite, deoarece conĠin în cantităĠi mai mari atât substanĠe energetice cât úi
mioglobină. Mioglobina este asemănătoare cu hemoglobina din hematie úi are rolul de a înmagazina
oxigenul care este folosit de muúchi în condiĠii de hipoxie. Prin practicarea eforturilor de lungă
durată se dezvoltă fibrele musculare roúii care produc o contracĠie lentă, de lungă durată úi obosesc
greu. În acest caz cantitatea de energie nu este mare dar trebuie generată continuu o perioadă bună
de timp. SoluĠia energetică optimă este cea a oxidării aerobe a glucozei cu implicarea citocromilor.
Eforturile dinamice, de scurtă durată, vor dezvolta în principal fibrele albe care produc contracĠii
rapide úi obosesc repede. Energia necesară unor astfel de contracĠii se obĠine prin metabolismul
anaerob al glucozei
Fibrele musculare roúii sunt deci responsabile de anduranĠă, în timp ce fibrele albe sunt
responsabile de viteză. Cercetăti recente au arătat că de fapt muúchiul uman conĠine cel puĠin trei
tipuri de fibre : fibre lente, fibre rapide oxidative úi fibre rapide glicolitice, aúa cum se arată în
tabelul următor.

Periost


Tendon

Fascie

Muschi scheletic

Epimisium

Perimisium

Fascicul

Endomisium

endomisium
Striatii


Sarcolema

Sarcoplasma


miofilamente
Nuclei



miofibrile
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
58

Figura 2.22. Structura muúchiului scheletic
Fibrele musculare, roúii fiind bogate în sarcoplasmă, asigură condiĠii favorabile contracĠiilor
musculare prelungite, deoarece conĠin în cantităĠi mai mari atât substanĠe energetice cât úi
mioglobină. Mioglobina este asemănătoare cu hemoglobina din hematie úi are rolul de a înmagazina
oxigenul care este folosit de muúchi în condiĠii de hipoxie. Prin practicarea eforturilor de lungă
durată se dezvoltă fibrele musculare roúii care produc o contracĠie lentă, de lungă durată úi obosesc
greu. În acest caz cantitatea de energie nu este mare dar trebuie generată continuu o perioadă bună
de timp. SoluĠia energetică optimă este cea a oxidării aerobe a glucozei cu implicarea citocromilor.
Eforturile dinamice, de scurtă durată, vor dezvolta în principal fibrele albe care produc contracĠii
rapide úi obosesc repede. Energia necesară unor astfel de contracĠii se obĠine prin metabolismul
anaerob al glucozei
Fibrele musculare roúii sunt deci responsabile de anduranĠă, în timp ce fibrele albe sunt
responsabile de viteză. Cercetăti recente au arătat că de fapt muúchiul uman conĠine cel puĠin trei
tipuri de fibre : fibre lente, fibre rapide oxidative úi fibre rapide glicolitice, aúa cum se arată în
tabelul următor.

Periost


Tendon

Fascie

Muschi scheletic

Epimisium

Perimisium

Fascicul

Endomisium

endomisium
Striatii


Sarcolema

Sarcoplasma


miofilamente
Nuclei



miofibrile
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
59


Figura 2.23. O diagramă a muúchiului scheletic (a ); secĠiune prin fibra musculară striată (b); (c)
fotomicrografie.
miofibrile
Fibra musculara
scheletica
Zona H
Disc
clar
Disc
intunecat
Mb. Z

Actina
Miozina
Miofibrile

Cisterne ale reticulului
endoplasmatic
Reticul endoplasmaric

Tubuli transversali

Orificii tubuli transversali
nucleu
mitocondrii
miofilamente
sarcoplasma
sarcolema
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
59


Figura 2.23. O diagramă a muúchiului scheletic (a ); secĠiune prin fibra musculară striată (b); (c)
fotomicrografie.
miofibrile
Fibra musculara
scheletica
Zona H
Disc
clar
Disc
intunecat
Mb. Z

Actina
Miozina
Miofibrile

Cisterne ale reticulului
endoplasmatic
Reticul endoplasmaric

Tubuli transversali

Orificii tubuli transversali
nucleu
mitocondrii
miofilamente
sarcoplasma
sarcolema
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
60
Tabel 2.1. Caracteristicile principalelor tipuri de fibre musculare

Caracteristici Fibre lente Fibre rapide
oxidative
Fibre rapide
glicolitice
Alimentare cu sânge Bună Bună/ moderată Slabă
Oboseală pe termen
scurt
Rezistente Rezistente Relativ mică
Capacitate anaerobă Moderată Moderate Bună
Depozite principale
combustibil
Glicogen, grăsime Glicogen, puĠină
grăsime
Glicogen
Viteză de contracĠie Mică Mare Mare
Diametrul fibrei Mic Intermediar Mare
Mărimea unităĠii
motorii
Mică Intermediară Mare
Mărimea fibrei
motoneuronului
Mică Intermediară Mare
Tip motoneuroni Alfa tonici mici (2) Alfa fazici mari (1)

Fibrele lente sunt mai numeroase în muúchii roúii, energia necesară contracĠiei este generată
prin mecanisme aerobe, se contractă relativ lent úi sunt rezistente la oboseală.
Fibrele rapide glicolitice se găsesc predominant în muúchii albi úi generează energie prin
mecanisme anaerobe; contracĠia este rapidă úi obosesc repede.
Fibrele rapide oxidative sunt intermediare celor două tipuri enunĠate; se contractă rapid úi au
capacitatea mixtă aerobă úi anaerobă. Într-o unitate motorie toate fibrele sunt de acelaúi tip.

InervaĠia muúchiului. Un muúchi este inervat de regulă de o singură ramură nervoasă
ce pătrunde împreună cu vasele la nivelul hilului neurovascular úi se răspândeúte de-a lungul
perimisiului în interiorul întregului muúchi formând un bogat plex intramuscular. De aici fibrele
nervoase se distribuie fibrelor musculare úi receptorilor.
Nervii muúchilor sunt micúti conĠinând fibre motoare, senzitive úi vegetative.
A. Fibrele motorii sunt cele mai bine reprezentate. Majoritatea lor aparĠin categoriei A alfa
cu origine în motoneuronii coarnelor anterioare ale măduvei sau nucleii motori ai trunchiului
cerebral. Fibrele sunt lungi, groase úi realizează o placă motoare (sinapsă neuromusculară) cu fibra
musculară striată. O singură fibră nervoasă se ramifică úi inervează mai multe fibre musculare,
constituind o unitate motorie.
Numărul de fibre musculare aparĠinând unei unităĠi motorii constituie coeficientul de
inervaĠie. Pentru muúchii de mare precizie (muúchii extrinseci ai globului ocular) unitatea motorie
conĠine 3-15 fibre musculare în timp ce pentru muúchii cu acĠiune mai puĠin fină (m.
gastrocnemian) numărul de fibre dintr-o unitate motorie variază între sute până la peste 1000 de
fibre musculare. Majoritatea muúchilor sunt compuúi din 100 -700 unităĠi motorii.
Numărul de unităĠi motorii activate determină forĠa de contracĠie a muúchiului.
Localizarea unităĠilor motorii în cadrul corpului muscular se face într-un anumit fel: fibrele
musculare aparĠinând unei unităĠi motorii nu formează un grup compact ci se repartizează pe un
câmp de cca 5-10 mm diametru în cadrul căruia se pot întrepătrunde 15-30 de unităĠi motorii
diferite.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
60
Tabel 2.1. Caracteristicile principalelor tipuri de fibre musculare

Caracteristici Fibre lente Fibre rapide
oxidative
Fibre rapide
glicolitice
Alimentare cu sânge Bună Bună/ moderată Slabă
Oboseală pe termen
scurt
Rezistente Rezistente Relativ mică
Capacitate anaerobă Moderată Moderate Bună
Depozite principale
combustibil
Glicogen, grăsime Glicogen, puĠină
grăsime
Glicogen
Viteză de contracĠie Mică Mare Mare
Diametrul fibrei Mic Intermediar Mare
Mărimea unităĠii
motorii
Mică Intermediară Mare
Mărimea fibrei
motoneuronului
Mică Intermediară Mare
Tip motoneuroni Alfa tonici mici (2) Alfa fazici mari (1)

Fibrele lente sunt mai numeroase în muúchii roúii, energia necesară contracĠiei este generată
prin mecanisme aerobe, se contractă relativ lent úi sunt rezistente la oboseală.
Fibrele rapide glicolitice se găsesc predominant în muúchii albi úi generează energie prin
mecanisme anaerobe; contracĠia este rapidă úi obosesc repede.
Fibrele rapide oxidative sunt intermediare celor două tipuri enunĠate; se contractă rapid úi au
capacitatea mixtă aerobă úi anaerobă. Într-o unitate motorie toate fibrele sunt de acelaúi tip.

InervaĠia muúchiului. Un muúchi este inervat de regulă de o singură ramură nervoasă
ce pătrunde împreună cu vasele la nivelul hilului neurovascular úi se răspândeúte de-a lungul
perimisiului în interiorul întregului muúchi formând un bogat plex intramuscular. De aici fibrele
nervoase se distribuie fibrelor musculare úi receptorilor.
Nervii muúchilor sunt micúti conĠinând fibre motoare, senzitive úi vegetative.
A. Fibrele motorii sunt cele mai bine reprezentate. Majoritatea lor aparĠin categoriei A alfa
cu origine în motoneuronii coarnelor anterioare ale măduvei sau nucleii motori ai trunchiului
cerebral. Fibrele sunt lungi, groase úi realizează o placă motoare (sinapsă neuromusculară) cu fibra
musculară striată. O singură fibră nervoasă se ramifică úi inervează mai multe fibre musculare,
constituind o unitate motorie.
Numărul de fibre musculare aparĠinând unei unităĠi motorii constituie coeficientul de
inervaĠie. Pentru muúchii de mare precizie (muúchii extrinseci ai globului ocular) unitatea motorie
conĠine 3-15 fibre musculare în timp ce pentru muúchii cu acĠiune mai puĠin fină (m.
gastrocnemian) numărul de fibre dintr-o unitate motorie variază între sute până la peste 1000 de
fibre musculare. Majoritatea muúchilor sunt compuúi din 100 -700 unităĠi motorii.
Numărul de unităĠi motorii activate determină forĠa de contracĠie a muúchiului.
Localizarea unităĠilor motorii în cadrul corpului muscular se face într-un anumit fel: fibrele
musculare aparĠinând unei unităĠi motorii nu formează un grup compact ci se repartizează pe un
câmp de cca 5-10 mm diametru în cadrul căruia se pot întrepătrunde 15-30 de unităĠi motorii
diferite.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
61

Figura 2.24. Placă motorie

S-au evidenĠiat mari diferenĠe în ceea ce priveúte mărimea unităĠilor motorii (respectiv
numărul de fibre musculare inervate) în cadrul aceluiaúi muúchi, ceea ce implică úI diferenĠe de
contractilitate. UnităĠile motorii mici sunt alcătuite în principal din fibre lente în timp ce unităĠile
motorii mari sunt alcătuite din fibre rapide. S-a arătat de asemenea, că neuronii motori cu axoni
subĠiri sunt primii stimulaĠi într-o contracĠie musculară gradată, ei aparĠinând unităĠilor motorii
mici. Se poate astfel concluziona că o contracĠie musculară gradată este iniĠiată prin activarea
unităĠilor mici iar apoi, progresiv proporĠional cu creúterea forĠei, intră în acĠiune unităĠi din ce în ce
mai mari.
Majoritatea muúchilor scheletici au în componenĠa lor ambele tipuri de unităĠi motorii,
proporĠia acestora determinând relaĠia forĠă-velocitate (Hill, 1970).
Fibrele motorii A gama constituie 30% din totalitatea fibrelor motoare úI au origine în
motoneuronii gama din coarnele anterioare medulare. Se termină printr-o placă motorie la nivelul
fibrelor intrafusale ale fusurilor neuromusculare. Nu fac parte din unităĠile motorii dar pot iniĠia
contracĠia musculară în mod indirect prin reflexul de întindere (stretching) úI intervin în reglarea
tonusului muscular.

B. Fibrele senzitive îúi au originea în ganglionii senzitivi (spinali úi cranieni). La nivelul
muúchiului se termină în organe receptoare speciale (fus neuromuscular) sau sub forme mai simple
la nivelul fibrelor musculare, tendon, perimisium. Aceúti receptori asigură împreună cu fibrele
senzitive sensibilitatea proprioceptivă reacĠionând la variaĠiile de presiune úi tensiune care iau
naútere în timpul contracĠiei musculare în muúchi, tendoane úi anexele lor.
Fiecare muúchi conĠine un număr variabil de fusuri neuromusculare, dependent de gradul de
automatism al muúchiului.
Astfel muúchii cei mai voluntari, respectiv muúchii fazici, albi au cea mai scăzută
concentraĠie de fusuri neuromusculare, în timp ce muúchii antigravitaĠionali, posturali, tonici, roúii,
care detectează rapid modificările poziĠiei corpului, au cele mai mari valori.
Muúchii bogaĠi în fusuri neuromusculare participă predominant la activităĠi reflexe,
automate, iar cei săraci contribuie la activităĠi predominant voluntare.
Neuroni motori
Placa motorie
Fibre musculare
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
61

Figura 2.24. Placă motorie

S-au evidenĠiat mari diferenĠe în ceea ce priveúte mărimea unităĠilor motorii (respectiv
numărul de fibre musculare inervate) în cadrul aceluiaúi muúchi, ceea ce implică úI diferenĠe de
contractilitate. UnităĠile motorii mici sunt alcătuite în principal din fibre lente în timp ce unităĠile
motorii mari sunt alcătuite din fibre rapide. S-a arătat de asemenea, că neuronii motori cu axoni
subĠiri sunt primii stimulaĠi într-o contracĠie musculară gradată, ei aparĠinând unităĠilor motorii
mici. Se poate astfel concluziona că o contracĠie musculară gradată este iniĠiată prin activarea
unităĠilor mici iar apoi, progresiv proporĠional cu creúterea forĠei, intră în acĠiune unităĠi din ce în ce
mai mari.
Majoritatea muúchilor scheletici au în componenĠa lor ambele tipuri de unităĠi motorii,
proporĠia acestora determinând relaĠia forĠă-velocitate (Hill, 1970).
Fibrele motorii A gama constituie 30% din totalitatea fibrelor motoare úI au origine în
motoneuronii gama din coarnele anterioare medulare. Se termină printr-o placă motorie la nivelul
fibrelor intrafusale ale fusurilor neuromusculare. Nu fac parte din unităĠile motorii dar pot iniĠia
contracĠia musculară în mod indirect prin reflexul de întindere (stretching) úI intervin în reglarea
tonusului muscular.

B. Fibrele senzitive îúi au originea în ganglionii senzitivi (spinali úi cranieni). La nivelul
muúchiului se termină în organe receptoare speciale (fus neuromuscular) sau sub forme mai simple
la nivelul fibrelor musculare, tendon, perimisium. Aceúti receptori asigură împreună cu fibrele
senzitive sensibilitatea proprioceptivă reacĠionând la variaĠiile de presiune úi tensiune care iau
naútere în timpul contracĠiei musculare în muúchi, tendoane úi anexele lor.
Fiecare muúchi conĠine un număr variabil de fusuri neuromusculare, dependent de gradul de
automatism al muúchiului.
Astfel muúchii cei mai voluntari, respectiv muúchii fazici, albi au cea mai scăzută
concentraĠie de fusuri neuromusculare, în timp ce muúchii antigravitaĠionali, posturali, tonici, roúii,
care detectează rapid modificările poziĠiei corpului, au cele mai mari valori.
Muúchii bogaĠi în fusuri neuromusculare participă predominant la activităĠi reflexe,
automate, iar cei săraci contribuie la activităĠi predominant voluntare.
Neuroni motori
Placa motorie
Fibre musculare
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
62
Circuitul feed-back negativ este important mai ales pentru muúchii posturali; reprezintă, de
asemenea, úI baza unor reflexe (rotulian, bicipital, tricipital).
Conexiunile corn anterior medular - muúchi formează un sistem funcĠional foarte bine
autoreglat, în cadrul căruia « bucla gama » este cea mai bine cunoscută. Ea este formată din
motoneuronul gama - axonul său -fibra musculară intrafusală-terminaĠii senzitive primare
(spiralate) -fibre senzitive -protoneuronul senzitiv spinal - motoneuronul alfa tonic.
Motoneuronii gama primesc în permanenĠă impulsuri de la centrii superiori care le
modulează starea de excitabilitate, stare pe care o retransmit motoneuronului alfa. Orice semnal
trimis de la centrii supraspinali către motoneuronul alfa excită simultan úi motoneuronul gama ceea
ce va determina contracĠia fibrelor musculare extra úi intrafusale. De altfel, datorită faptului că au
un prag de excitabilitate redus motoneuronii gama sunt în permanenĠă susceptibili să primească
impulsuri de la toĠi centrii.
Rolul principal al buclei gama este de a menĠine tonusul muscular deoarece influxul pornit
de la motoneuronul gama determină o stare de contracĠie a fibrelor intrafusale cu întinderea zonei
centrale a fusului, stimularea terminaĠiilor nervoase primare úi transmiterea impulsului prin fibrele
senzitive la motoneuronul alfa medular având ca efect contracĠia fibrelor extrafusale úi deci
creúterea tonusului muscular.
Există úi un mecanism inhibitor de autofrânare, descris de Renshaw care reglează nivelul de
descărcare a motoneuronului alfa; acest mecanism nu este influenĠat de centrii supraspinali úi nici
de bucla gama.
Bucla gama pregăteúte deci úi ajustează mereu starea de tonus muscular necesar miúcărilor
active.

Tonicitatea este o proprietate fundamentală a muúchiului cu inervaĠie păstrată. Reprezintă
o contracĠie tetanică slabă realizată printr-un reflex proprioceptiv segmentar cu activarea unui
număr mic de unităĠi motorii. Se disting mai multe tipuri, úi anume:
- tonus muscular de repaus cu rol în menĠinerea segmentelor osoase unite prin articulaĠii în
poziĠie
- tonus muscular de postură sau de atitudine cu rol în menĠinerea poziĠiei corpului,
opunându-se gravitaĠiei (muúchii cefei úi ai úanĠurilor vertebrale úi muúchii abdominali în
menĠinerea poziĠiei ortostatice)
- tonus muscular de susĠinere cu rol în contracĠiile statice úi de forĠă.
Tonusul muscular este menĠinut pe seama fibrelor musculare roúii - lente. Copilul până la 7-
8 ani are un tonus de repaus bun, dar cel de postură este redus. De acea, la această vârstă copiii îúi
schimbă des poziĠia sau se reazemă. După 9-10 ani se dezvoltă tonusul de postură úi cel de
susĠinere. La pubertate (14-17 ani) tonusul de susĠinere úi de atitudine scad, ca apoi în adolescenĠă
să se dezvolte complet.
Forme de contracĠie musculară
Muúchiul poate antrena o miúcare, dar nu este neapărat el cel care realizează miúcarea
respectivă.
Ex: dreptul abdominal realizează flexia trunchiului (apropie sternul de pube).
În poziĠie clinostatică dreptul abdominal realizează această flexie úi greutatea trunchiului
este forĠa care se opune miúcării. Dar în poziĠie ortostatică nu dreptul abdominal realizează flexia ci
greutatea trunchiului (gravitaĠia). Trunchiul «cade« spre anterior.
1. Când o miúcare se realizează de către muúchiul responsabil pentru această miúcare
contracĠia se numeúte concentrică. Se realizează apropierea inserĠiilor musculare. (ex: flexia
trunchiului din clinostatism reprezintă o contracĠie concentrică a dreptului abdominal).
Există cazuri în care un muúchi lucrează deúi acĠiunea ce se desfăúoară nu este a sa; rolul său
este de a frâna acĠiunea respectivă. Fără acest rol de frenare acĠiunea s-ar derula foarte rapid.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
62
Circuitul feed-back negativ este important mai ales pentru muúchii posturali; reprezintă, de
asemenea, úI baza unor reflexe (rotulian, bicipital, tricipital).
Conexiunile corn anterior medular - muúchi formează un sistem funcĠional foarte bine
autoreglat, în cadrul căruia « bucla gama » este cea mai bine cunoscută. Ea este formată din
motoneuronul gama - axonul său -fibra musculară intrafusală-terminaĠii senzitive primare
(spiralate) -fibre senzitive -protoneuronul senzitiv spinal - motoneuronul alfa tonic.
Motoneuronii gama primesc în permanenĠă impulsuri de la centrii superiori care le
modulează starea de excitabilitate, stare pe care o retransmit motoneuronului alfa. Orice semnal
trimis de la centrii supraspinali către motoneuronul alfa excită simultan úi motoneuronul gama ceea
ce va determina contracĠia fibrelor musculare extra úi intrafusale. De altfel, datorită faptului că au
un prag de excitabilitate redus motoneuronii gama sunt în permanenĠă susceptibili să primească
impulsuri de la toĠi centrii.
Rolul principal al buclei gama este de a menĠine tonusul muscular deoarece influxul pornit
de la motoneuronul gama determină o stare de contracĠie a fibrelor intrafusale cu întinderea zonei
centrale a fusului, stimularea terminaĠiilor nervoase primare úi transmiterea impulsului prin fibrele
senzitive la motoneuronul alfa medular având ca efect contracĠia fibrelor extrafusale úi deci
creúterea tonusului muscular.
Există úi un mecanism inhibitor de autofrânare, descris de Renshaw care reglează nivelul de
descărcare a motoneuronului alfa; acest mecanism nu este influenĠat de centrii supraspinali úi nici
de bucla gama.
Bucla gama pregăteúte deci úi ajustează mereu starea de tonus muscular necesar miúcărilor
active.

Tonicitatea este o proprietate fundamentală a muúchiului cu inervaĠie păstrată. Reprezintă
o contracĠie tetanică slabă realizată printr-un reflex proprioceptiv segmentar cu activarea unui
număr mic de unităĠi motorii. Se disting mai multe tipuri, úi anume:
- tonus muscular de repaus cu rol în menĠinerea segmentelor osoase unite prin articulaĠii în
poziĠie
- tonus muscular de postură sau de atitudine cu rol în menĠinerea poziĠiei corpului,
opunându-se gravitaĠiei (muúchii cefei úi ai úanĠurilor vertebrale úi muúchii abdominali în
menĠinerea poziĠiei ortostatice)
- tonus muscular de susĠinere cu rol în contracĠiile statice úi de forĠă.
Tonusul muscular este menĠinut pe seama fibrelor musculare roúii - lente. Copilul până la 7-
8 ani are un tonus de repaus bun, dar cel de postură este redus. De acea, la această vârstă copiii îúi
schimbă des poziĠia sau se reazemă. După 9-10 ani se dezvoltă tonusul de postură úi cel de
susĠinere. La pubertate (14-17 ani) tonusul de susĠinere úi de atitudine scad, ca apoi în adolescenĠă
să se dezvolte complet.
Forme de contracĠie musculară
Muúchiul poate antrena o miúcare, dar nu este neapărat el cel care realizează miúcarea
respectivă.
Ex: dreptul abdominal realizează flexia trunchiului (apropie sternul de pube).
În poziĠie clinostatică dreptul abdominal realizează această flexie úi greutatea trunchiului
este forĠa care se opune miúcării. Dar în poziĠie ortostatică nu dreptul abdominal realizează flexia ci
greutatea trunchiului (gravitaĠia). Trunchiul «cade« spre anterior.
1. Când o miúcare se realizează de către muúchiul responsabil pentru această miúcare
contracĠia se numeúte concentrică. Se realizează apropierea inserĠiilor musculare. (ex: flexia
trunchiului din clinostatism reprezintă o contracĠie concentrică a dreptului abdominal).
Există cazuri în care un muúchi lucrează deúi acĠiunea ce se desfăúoară nu este a sa; rolul său
este de a frâna acĠiunea respectivă. Fără acest rol de frenare acĠiunea s-ar derula foarte rapid.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
63
Reluând exemplul flexiei trunchiului, în poziĠie ortostatică flexia este realizată de acĠiunea
forĠei gravitaĠionale. Fără nici un fel de travaliu muscular această flexie ar fi o »cădere » spre
anterior.
Pentru o flexie lentă este necesară o contracĠie a muúchilor extensori ai trunchiului care
frenează, încetinesc această flexie.
2. Când o miúcare este efectuată de un muúchi prin cedarea progresivă a stării sale de
contracĠie contracĠia acestui muúchi se numeúte contracĠie excentrică; se produce îndepărtarea
inserĠiilor musculare.

Figura 2.25. (a) contracĠie concentrică - izotonică; (b) contracĠie izometrică.

Există, de asemeni, cazuri când un muúchi se contractă fără ca o miúcare să aibă loc.
Ex: flexia coapsei (contracĠia concentrică a flexorilor coapsei), apoi menĠinerea coapsei în
această poziĠie (contracĠia flexorilor pentru menĠinerea poziĠiei fără existenĠa vreunei miúcări).
3. Când o atitudine este fixată printr-o contracĠie musculară spunem că această contracĠie
este statică (izometrică). InserĠiile musculare nu se deplasează.
Aceste moduri diferite de contracĠie în realitate se combină frecvent în timpul miúcărilor.
Ex: plecând din poziĠia precedentă se efectuează extensia gambei; există contracĠie statică a
flexorilor coapsei + contracĠie concentrică a extensorilor gambei.
În afara contracĠiilor izometrice úi izotonice se descriu úi contracĠii auxotonice care
reprezintă de fapt cea mai frecventă formă de contracĠie musculară întâlnită în activitatea sportivă.
Ele se realizează pe baza modificării lungimii atât a elementelor contractile, cât úi a celor
elastice cu producerea unei scurtări limitate, concomitent cu o creútere progresivă a tensiunii
interne. În practica sportivă au loc atunci când forĠa musculară învinge o forĠă externă în creútere
(haltere, judo, lupte ).
DirecĠia de miúcare
Aúa cum s-a arătat la începutul capitolului, sensul (direcĠia) unei miúcări este în funcĠie de
aúezarea muúchiului faĠă de axele articulaĠiei. Planul miúcării este întotdeauna perpendicular pe axul
miúcării (axul biomecanic, axul articular).
În acelaúi plan úi în jurul aceluiaúi ax se pot efectua întotdeauna două miúcări de sens opus
pentru realizarea cărora există două grupe musculare (muúchi) deosebite.
În plan sagital, miúcările se realizează în jurul unui ax transversal úi sunt flexia úi extensia
(pentru unele segmente se numesc ante úi retroproiecĠie, ex: miúcările în plan sagital ale umărului).
În plan frontal, miúcările se realizează în jurul unui ax sagital; pentru membre se numesc abducĠie úi
adducĠie, iar pentru trunchi úi gât miúcări de înclinare laterală. Miúcările corespunzătoare ale
degetelor sunt raportate la axul mâinii úI al piciorului.
În plan transversal, miúcările se realizează în jurul unui ax longitudinal úi se numesc miúcări
de rotaĠie internă sau externă. PronaĠia úi supinaĠia sunt miúcări de rotaĠie particulare care se petrec
la nivelul antebraĠului úipiciorului.
CircumducĠia este o combinaĠie succesivă între mai multe miúcări fundamentale.
a b
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
63
Reluând exemplul flexiei trunchiului, în poziĠie ortostatică flexia este realizată de acĠiunea
forĠei gravitaĠionale. Fără nici un fel de travaliu muscular această flexie ar fi o »cădere » spre
anterior.
Pentru o flexie lentă este necesară o contracĠie a muúchilor extensori ai trunchiului care
frenează, încetinesc această flexie.
2. Când o miúcare este efectuată de un muúchi prin cedarea progresivă a stării sale de
contracĠie contracĠia acestui muúchi se numeúte contracĠie excentrică; se produce îndepărtarea
inserĠiilor musculare.

Figura 2.25. (a) contracĠie concentrică - izotonică; (b) contracĠie izometrică.

Există, de asemeni, cazuri când un muúchi se contractă fără ca o miúcare să aibă loc.
Ex: flexia coapsei (contracĠia concentrică a flexorilor coapsei), apoi menĠinerea coapsei în
această poziĠie (contracĠia flexorilor pentru menĠinerea poziĠiei fără existenĠa vreunei miúcări).
3. Când o atitudine este fixată printr-o contracĠie musculară spunem că această contracĠie
este statică (izometrică). InserĠiile musculare nu se deplasează.
Aceste moduri diferite de contracĠie în realitate se combină frecvent în timpul miúcărilor.
Ex: plecând din poziĠia precedentă se efectuează extensia gambei; există contracĠie statică a
flexorilor coapsei + contracĠie concentrică a extensorilor gambei.
În afara contracĠiilor izometrice úi izotonice se descriu úi contracĠii auxotonice care
reprezintă de fapt cea mai frecventă formă de contracĠie musculară întâlnită în activitatea sportivă.
Ele se realizează pe baza modificării lungimii atât a elementelor contractile, cât úi a celor
elastice cu producerea unei scurtări limitate, concomitent cu o creútere progresivă a tensiunii
interne. În practica sportivă au loc atunci când forĠa musculară învinge o forĠă externă în creútere
(haltere, judo, lupte ).
DirecĠia de miúcare
Aúa cum s-a arătat la începutul capitolului, sensul (direcĠia) unei miúcări este în funcĠie de
aúezarea muúchiului faĠă de axele articulaĠiei. Planul miúcării este întotdeauna perpendicular pe axul
miúcării (axul biomecanic, axul articular).
În acelaúi plan úi în jurul aceluiaúi ax se pot efectua întotdeauna două miúcări de sens opus
pentru realizarea cărora există două grupe musculare (muúchi) deosebite.
În plan sagital, miúcările se realizează în jurul unui ax transversal úi sunt flexia úi extensia
(pentru unele segmente se numesc ante úi retroproiecĠie, ex: miúcările în plan sagital ale umărului).
În plan frontal, miúcările se realizează în jurul unui ax sagital; pentru membre se numesc abducĠie úi
adducĠie, iar pentru trunchi úi gât miúcări de înclinare laterală. Miúcările corespunzătoare ale
degetelor sunt raportate la axul mâinii úI al piciorului.
În plan transversal, miúcările se realizează în jurul unui ax longitudinal úi se numesc miúcări
de rotaĠie internă sau externă. PronaĠia úi supinaĠia sunt miúcări de rotaĠie particulare care se petrec
la nivelul antebraĠului úipiciorului.
CircumducĠia este o combinaĠie succesivă între mai multe miúcări fundamentale.
a b
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
64
În gimnastică, denumirea miúcărilor este puĠin diferită; astfel, circumducĠiei îi corespund
« rotările de trunchi », iar rotaĠiei denumirea de « răsuciri de trunchi ».
În afara celor trei perechi de miúcări fundamentale principale mai există úi miúcări speciale:
dilatare - constricĠie; ridicare - coborâre; punere în tensiune.
Un singur muúchi acĠionând la nivelul aceleaúi articulaĠii care are mai multe axe de miúcare
poate să aibă mai multe acĠiuni, câte una în raport cu fiecare ax articular. Dintre acestea una este
principală, iar celelalte sunt secundare. De exemplu, adductorul lung este adductor, dar úi flexor úi
rotator extern al coapsei. Avantajele constau în economia de volum muscular úi în posibilitatea de
înlocuire a unui muúchi în leziuni, paralizie, oboseală prin muúchii de rezervă.
Există muúchi care în raport cu un anumit ax de miúcare úi fără să-úi schimbe poziĠia faĠă de
acesta se descompun în porĠiuni funcĠionale diferite (în funcĠie de aúezarea faĠă de ax), cu toate că
anatomic se prezintă ca o unitate. Totalitatea fasciculelor alcătuind o porĠiune funcĠională deosebită,
acĠionând în acelaúi sens, se numeúte « unitate mecanică« . UnităĠile mecanice din cadrul unui
muúchi au acĠiune opusă între ele. Descompunerea în unităĠi mecanice se întâlneúte la muúchii
voluminoúi sau laĠi alcătuiĠi din porĠiuni cu orientare diferită. De exemplu, deltoidul în raport cu
axul transversal al articulaĠiei scapulo-humerale se descompune într-o porĠiune posterioară
(extensoare) úi una anterioară (flexoare); gluteul mare în raport cu axul sagital al articulaĠiei coxo-
femurale este alcătuit dintr-o porĠiune superioară (abductoare) úi una inferioară (adductoare).
În cursul unei miúcări un muúchi îúi poate modifica aúezarea faĠă de ax (migrarea peste axul
miúcării) inversându-se acĠiunea lui. De exemplu, deltoidul în poziĠie normală, cu braĠul atârnat
vertical are fasciculele claviculare mediale situate medial de axul sagital al articulaĠiei, deci are
acĠiune adductoare; în timpul abducĠiei realizată de restul fasciculelor, toate fasciculele devin
adductoare prin depăúirea axului.
Nu întotdeauna poziĠia anatomică utilizată ca punct de plecare al unei miúcări permite
muúchiului acĠiune optimă. De exemplu, gluteul mare ca extensor al coapsei are eficacitate optimă
din poziĠia de flexie a acesteia (« avântul » din săritura de pe loc).
În realizarea miúcărilor intervine hotărâtor úi gravitaĠia. ForĠa de gravitaĠie se aplică în
centrul de greutate al segmentului respectiv. Poate acĠiona în acelaúi sens cu miúcarea considerată
sau în sens opus.
Muúchii care la un moment dat trebuie să contrabalanseze forĠa gravitaĠiei pentru menĠinerea
unei poziĠii au acĠiune antigravitaĠională. În condiĠiile staĠiunii verticale anumite grupe musculare
realizează preponderent o acĠiune antigravitaĠională (muúchii profunzi ai spatelui, extensorii
membrului inferior, muúchii plantei).
ConsideraĠii clinice
A. Evaluarea funcĠiei musculare este deosebit de importantă úi constituie un capitol
vast în cadrul kinetologiei medicale. În cadrul capitolului actual ne vom limita însă la punctarea
câtorva aspecte importante.
Simptomatologia clinică a bolilor musculare include fatigabilitate musculară, scăderea forĠei
de contracĠie, pierderi de masă musculară (atrofie) úi dureri (mialgii).
În scopul stabilirii diagnosticului se realizează examenul clinic al pacientului, urmat de
electromiografie (EMG) care reprezintă o metodă de înregistrare grafică sau optică a potenĠialelor
de acĠiune musculare, în repaos úi în cursul contracĠiei voluntare. EMG-ul poate diagnostica atât
afecĠiuni musculare cât úi ale neuronului periferic (activitatea unităĠilor motorii). Alte examene de
laborator se folosesc în scopul determinării unor enzime serice sau analizei biopsiilor musculare.
B. Tulburări ale funcĠiei musculare.
În condiĠiile unui efort intens, la nivel muscular se acumulează acid lactic, care în asociere
cu alĠi factori va genera oboseala musculară. Aceasta reprezintă un mecanism fiziologic dar în
anumite condiĠii poate conduce la oboseală patologică, supraantrenament. Prevenirea acestor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
64
În gimnastică, denumirea miúcărilor este puĠin diferită; astfel, circumducĠiei îi corespund
« rotările de trunchi », iar rotaĠiei denumirea de « răsuciri de trunchi ».
În afara celor trei perechi de miúcări fundamentale principale mai există úi miúcări speciale:
dilatare - constricĠie; ridicare - coborâre; punere în tensiune.
Un singur muúchi acĠionând la nivelul aceleaúi articulaĠii care are mai multe axe de miúcare
poate să aibă mai multe acĠiuni, câte una în raport cu fiecare ax articular. Dintre acestea una este
principală, iar celelalte sunt secundare. De exemplu, adductorul lung este adductor, dar úi flexor úi
rotator extern al coapsei. Avantajele constau în economia de volum muscular úi în posibilitatea de
înlocuire a unui muúchi în leziuni, paralizie, oboseală prin muúchii de rezervă.
Există muúchi care în raport cu un anumit ax de miúcare úi fără să-úi schimbe poziĠia faĠă de
acesta se descompun în porĠiuni funcĠionale diferite (în funcĠie de aúezarea faĠă de ax), cu toate că
anatomic se prezintă ca o unitate. Totalitatea fasciculelor alcătuind o porĠiune funcĠională deosebită,
acĠionând în acelaúi sens, se numeúte « unitate mecanică« . UnităĠile mecanice din cadrul unui
muúchi au acĠiune opusă între ele. Descompunerea în unităĠi mecanice se întâlneúte la muúchii
voluminoúi sau laĠi alcătuiĠi din porĠiuni cu orientare diferită. De exemplu, deltoidul în raport cu
axul transversal al articulaĠiei scapulo-humerale se descompune într-o porĠiune posterioară
(extensoare) úi una anterioară (flexoare); gluteul mare în raport cu axul sagital al articulaĠiei coxo-
femurale este alcătuit dintr-o porĠiune superioară (abductoare) úi una inferioară (adductoare).
În cursul unei miúcări un muúchi îúi poate modifica aúezarea faĠă de ax (migrarea peste axul
miúcării) inversându-se acĠiunea lui. De exemplu, deltoidul în poziĠie normală, cu braĠul atârnat
vertical are fasciculele claviculare mediale situate medial de axul sagital al articulaĠiei, deci are
acĠiune adductoare; în timpul abducĠiei realizată de restul fasciculelor, toate fasciculele devin
adductoare prin depăúirea axului.
Nu întotdeauna poziĠia anatomică utilizată ca punct de plecare al unei miúcări permite
muúchiului acĠiune optimă. De exemplu, gluteul mare ca extensor al coapsei are eficacitate optimă
din poziĠia de flexie a acesteia (« avântul » din săritura de pe loc).
În realizarea miúcărilor intervine hotărâtor úi gravitaĠia. ForĠa de gravitaĠie se aplică în
centrul de greutate al segmentului respectiv. Poate acĠiona în acelaúi sens cu miúcarea considerată
sau în sens opus.
Muúchii care la un moment dat trebuie să contrabalanseze forĠa gravitaĠiei pentru menĠinerea
unei poziĠii au acĠiune antigravitaĠională. În condiĠiile staĠiunii verticale anumite grupe musculare
realizează preponderent o acĠiune antigravitaĠională (muúchii profunzi ai spatelui, extensorii
membrului inferior, muúchii plantei).
ConsideraĠii clinice
A. Evaluarea funcĠiei musculare este deosebit de importantă úi constituie un capitol
vast în cadrul kinetologiei medicale. În cadrul capitolului actual ne vom limita însă la punctarea
câtorva aspecte importante.
Simptomatologia clinică a bolilor musculare include fatigabilitate musculară, scăderea forĠei
de contracĠie, pierderi de masă musculară (atrofie) úi dureri (mialgii).
În scopul stabilirii diagnosticului se realizează examenul clinic al pacientului, urmat de
electromiografie (EMG) care reprezintă o metodă de înregistrare grafică sau optică a potenĠialelor
de acĠiune musculare, în repaos úi în cursul contracĠiei voluntare. EMG-ul poate diagnostica atât
afecĠiuni musculare cât úi ale neuronului periferic (activitatea unităĠilor motorii). Alte examene de
laborator se folosesc în scopul determinării unor enzime serice sau analizei biopsiilor musculare.
B. Tulburări ale funcĠiei musculare.
În condiĠiile unui efort intens, la nivel muscular se acumulează acid lactic, care în asociere
cu alĠi factori va genera oboseala musculară. Aceasta reprezintă un mecanism fiziologic dar în
anumite condiĠii poate conduce la oboseală patologică, supraantrenament. Prevenirea acestor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
65
manifestări poate fi realizată în primul rând prin antrenament (fizic, psihic, metabolic), apoi prin
mijloace de refacere, prioritar adresate substraturilor biologice afectate de efort.
ContracĠia musculară excesivă poate conduce la întinderi sau rupturi musculare, de
obicei prin asocierea cu alĠi factori (hipocalcemie, circulaĠie locală deficitară, antrenament
neadecvat, etc.).
În timpul unei activităĠi fizice, sau chiar în repaos, pot apare contracĠii musculare prelungite,
involuntare, dureroase. Aceste contracĠii sunt denumite crampe musculare úi pot interesa
tranzitor un muúchi sau un grup muscular. Se datorează unor microleziuni ischemice , ce se produc
de obicei în timpul unui efort corelat cu o deshidratarea locală , acumulare de acid lactic în muúchi,
deficit de calciu sau magneziu sau prin stimularea excesivă a neuronilor motori. Se produce mai
ales la muúchii gambei, piciorului, mâinii ; poate apare noaptea din cauza unor poziĠii defectuoase
sau a frigului.
Există úi crampe profesionale, care apar în legătură cu practicarea îndelungată a unei
profesiuni (dactilografi, telegrafiúti, pianiúti, violoniúti, balerini) úi se caracterizează prin contractura
funcĠională a muúchilor care în mod obiúnuit execută manevra profesională respectivă.
Torticolisul reprezintă o afecĠiune constând din înclinarea permanentă a capului într-o
parte. Poate fi datorat unor cauze multple printre care úi contracturi dureroase musculare în
hiperalgii de vecinătate (nevralgii occipitale, dentare, artrite), dezvoltării asimetrice a muúchilor
sternocleidomastoidieni, rupturi musculare, consecinĠa paraliziei sau atrofiei muúchilor de o parte a
gâtului úi acĠiunii antagoniútilor acestora. În majoritatea acestor afecĠiuni apare durerea musculară.
Dacă muúchii scheletici nu se mai contractă, fie datorită întreruperii transmiterii impulsurilor
nervoase, fie datorită unor imobilizări prelungite (fracturi), fibrele musculare se atrofiază. Atrofia
este reversibilă dacă se reia activitatea musculară.
Dacă un muúchi este supus unui antrenament regulat úi susĠinut va apare o hipertrofie a
fibrelor musculare (creútere în volum) asociată cu o creútere a forĠei musculare. Rezultate bune se
obĠin în condiĠiile asocierii unui regim hiperproteic.
C. Patologia musculară
Denumirea generică pentru orice boală musculară este cea de miopatie. Miopatiile pot fi
primare (idiopatice) sau secundare (neuropatice).
Distrofia musculară progresivă este o boală musculară heredofamilială cu evoluĠie
lentă, progresivă, ce afectează cu predilecĠie vârsta copilăriei úi a adolescenĠei, determinând atrofii
musculare simetrice, cu predominanĠă la musculatura proximală a membrelor, însoĠite de abolirea
precoce a reacĠiei idiomusculare. În unele forme clinice se asociază úi pseudohipertrofii musculare
(localizate în special la muúchii posteriori ai gambei, deltoizi úi musculatura buzei superioare).
Boala poate avea úi instalare tardivă la adulĠi úi vârste mai înaintate.
Miozita reprezintă o inflamaĠie a muúchiului striat îmbrăcând forme multiple : epidemică
(boala lui Bornholm); fibroasă progresivă (boala Wagner); osificantă.
InflamaĠia Ġesutului muscular úi a Ġesutului conjunctiv asociat poartă numele de
fibromiozită; se întâlneúte mai frecvent la nivelul muúchilor regiunii lombare.
Miastenia gravis este o boală autoimună, ce afectează mai frecvent persoane de sex
feminin între 20-40 de ani. Se caracterizează prin fatigabilitate musculară marcată, pareze
musculare localizare la nivelul muúchilor care asigură motilitatea globului ocular, masticatori, ai
cefei, etc. Unul din semnele importante este ptoza palpebrală, mai accentuată seara. Boala se
datorează unui defect în transmiterea impulsurilor la nivelul joncĠiunii neuromusculare.
Diminuarea sau dispariĠia funcĠiei motorii musculare, datorată leziunilor sistemului nervos
central sau periferic, poartă numele de paralizie. În unele afecĠiuni psihice, paraliziile pot fi de
natură funcĠională prin inhibiĠia puternică a unor centri motori, care însă cedează la acĠiunea unui
excitant electric. Sunt însoĠite de rigiditatea muúchilor nefuncĠionali, carer poate fi dureroasă sau nu,
ducând de obicei la atrofie musculară.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
65
manifestări poate fi realizată în primul rând prin antrenament (fizic, psihic, metabolic), apoi prin
mijloace de refacere, prioritar adresate substraturilor biologice afectate de efort.
ContracĠia musculară excesivă poate conduce la întinderi sau rupturi musculare, de
obicei prin asocierea cu alĠi factori (hipocalcemie, circulaĠie locală deficitară, antrenament
neadecvat, etc.).
În timpul unei activităĠi fizice, sau chiar în repaos, pot apare contracĠii musculare prelungite,
involuntare, dureroase. Aceste contracĠii sunt denumite crampe musculare úi pot interesa
tranzitor un muúchi sau un grup muscular. Se datorează unor microleziuni ischemice , ce se produc
de obicei în timpul unui efort corelat cu o deshidratarea locală , acumulare de acid lactic în muúchi,
deficit de calciu sau magneziu sau prin stimularea excesivă a neuronilor motori. Se produce mai
ales la muúchii gambei, piciorului, mâinii ; poate apare noaptea din cauza unor poziĠii defectuoase
sau a frigului.
Există úi crampe profesionale, care apar în legătură cu practicarea îndelungată a unei
profesiuni (dactilografi, telegrafiúti, pianiúti, violoniúti, balerini) úi se caracterizează prin contractura
funcĠională a muúchilor care în mod obiúnuit execută manevra profesională respectivă.
Torticolisul reprezintă o afecĠiune constând din înclinarea permanentă a capului într-o
parte. Poate fi datorat unor cauze multple printre care úi contracturi dureroase musculare în
hiperalgii de vecinătate (nevralgii occipitale, dentare, artrite), dezvoltării asimetrice a muúchilor
sternocleidomastoidieni, rupturi musculare, consecinĠa paraliziei sau atrofiei muúchilor de o parte a
gâtului úi acĠiunii antagoniútilor acestora. În majoritatea acestor afecĠiuni apare durerea musculară.
Dacă muúchii scheletici nu se mai contractă, fie datorită întreruperii transmiterii impulsurilor
nervoase, fie datorită unor imobilizări prelungite (fracturi), fibrele musculare se atrofiază. Atrofia
este reversibilă dacă se reia activitatea musculară.
Dacă un muúchi este supus unui antrenament regulat úi susĠinut va apare o hipertrofie a
fibrelor musculare (creútere în volum) asociată cu o creútere a forĠei musculare. Rezultate bune se
obĠin în condiĠiile asocierii unui regim hiperproteic.
C. Patologia musculară
Denumirea generică pentru orice boală musculară este cea de miopatie. Miopatiile pot fi
primare (idiopatice) sau secundare (neuropatice).
Distrofia musculară progresivă este o boală musculară heredofamilială cu evoluĠie
lentă, progresivă, ce afectează cu predilecĠie vârsta copilăriei úi a adolescenĠei, determinând atrofii
musculare simetrice, cu predominanĠă la musculatura proximală a membrelor, însoĠite de abolirea
precoce a reacĠiei idiomusculare. În unele forme clinice se asociază úi pseudohipertrofii musculare
(localizate în special la muúchii posteriori ai gambei, deltoizi úi musculatura buzei superioare).
Boala poate avea úi instalare tardivă la adulĠi úi vârste mai înaintate.
Miozita reprezintă o inflamaĠie a muúchiului striat îmbrăcând forme multiple : epidemică
(boala lui Bornholm); fibroasă progresivă (boala Wagner); osificantă.
InflamaĠia Ġesutului muscular úi a Ġesutului conjunctiv asociat poartă numele de
fibromiozită; se întâlneúte mai frecvent la nivelul muúchilor regiunii lombare.
Miastenia gravis este o boală autoimună, ce afectează mai frecvent persoane de sex
feminin între 20-40 de ani. Se caracterizează prin fatigabilitate musculară marcată, pareze
musculare localizare la nivelul muúchilor care asigură motilitatea globului ocular, masticatori, ai
cefei, etc. Unul din semnele importante este ptoza palpebrală, mai accentuată seara. Boala se
datorează unui defect în transmiterea impulsurilor la nivelul joncĠiunii neuromusculare.
Diminuarea sau dispariĠia funcĠiei motorii musculare, datorată leziunilor sistemului nervos
central sau periferic, poartă numele de paralizie. În unele afecĠiuni psihice, paraliziile pot fi de
natură funcĠională prin inhibiĠia puternică a unor centri motori, care însă cedează la acĠiunea unui
excitant electric. Sunt însoĠite de rigiditatea muúchilor nefuncĠionali, carer poate fi dureroasă sau nu,
ducând de obicei la atrofie musculară.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
66
Paraliziile fiind afecĠiuni grave de cauze multiple, este absolut necesar să se consulte
medicul la cel mai mic semn de nefuncĠionare corectă a unor muúchi (pareză).
Poliomielita (paralizia infantilă) reprezintă o boală infecĠioasă produsă de un virus ce
afectează în special substanĠa cenuúie a măduvei spinării, cu apariĠia unor paralizii ale membrelor.
În cazurile mai grave paraliziile intreresează muúchii respiratori sau chiar centrii respiratori, putând
provoca moartea. După vindecarea bolii, membrele paralizate prezintă o oprire în creútere, ducând
la defecte importante. Boala apare sub formă de epidemii cu transmitere pe cale respiratorie úi mai
rar digestivă, afectând în special copiii. Prevenirea bolii se face prin vaccinare, ceea ce a dus în
ultimii ani la o dispariĠie aproape completă a bolii.
Miogeloza reprezintă o induraĠie nodulară în Ġesutul muscular (Schade; Lange). Se
datorează unei degenerescenĠe hialine a fibrei musculare, fără fenomene inflamatorii, produsă de
factori care diminuează irigaĠia.
Miotonia este un termen ce se utilizează pentru definirea unui spasm tonic al unui muúchi.
Termenul se foloseúte însă úi pentru a desemna boala lui Thompson care este heredofamilială úi se
caracterizează printr-o mare greutate în relaxarea muúchilor la executarea primelor miúcări
voluntare, dar care se atenuează progresiv după repetarea miúcărilor.
Există úi o varietate de miotonie congenitală (boala Steinert) în care sindromul miotonic
apare intermitent, fiind declanúat mai ales de frig.
Tumorile musculare pot îmbrăca forme benigne sau maligne.
Miomul reprezintă o tumoare benignă a Ġesutului muscular striat (rabdomiom) sau
neted (leiomiom), cu localizarea cea mai frecventă la nivel uterin.
Rabdomiosarcomul este o tumoare malignă a Ġesutului muscular striat, caracterizată
prin atipii celulare foarte accentuate. Localizările acestei tumori sunt foarte variate, putând afecta
orice muúchi scheletic úi apărând cu predilecĠie la copii úi bătrâni.
D. Efectele senescenĠei asupra Ġesutului muscular.
Deúi populaĠia vârstnică suferă o scădere a forĠei de contracĠie úi a rezistenĠei la oboseală,
efectele senescenĠei sunt diferite la diferiĠi indivizi. Sistemul muscular este unul din puĠinele
sisteme ale organismului la nivelul căruia modificările degenerative sunt lente. Scăderea masei
musculare odată cu vârsta se datorează parĠial modificărilor Ġesutului conjunctiv úi circulator, în
timp ce modificările degenerative de la nivelul Ġesutului nervos scad eficienĠa activităĠilor motorii.
Atrofia muúchilor extremităĠilor duc la aspectul ❝descărnat❞al membrelor superioare úi
inferioare, muúchii răspund mai greu la stimulări, abilităĠile fizice scad iar afectarea muúchilor
respiratori poate limita ventilaĠia ; scăderea forĠei musculare poate fi un factor favorizant al
fracturilor.
În acest sens exerciĠiul fizic reprezintă un factor benefic vârstei a treia, nu numai prin
menĠinerea forĠei musculare, dar úi a unei circulaĠii normale, cu asigurarea unui aport sanguin
adecvat la nivelul tuturor Ġesuturilor corpului uman.











E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
66
Paraliziile fiind afecĠiuni grave de cauze multiple, este absolut necesar să se consulte
medicul la cel mai mic semn de nefuncĠionare corectă a unor muúchi (pareză).
Poliomielita (paralizia infantilă) reprezintă o boală infecĠioasă produsă de un virus ce
afectează în special substanĠa cenuúie a măduvei spinării, cu apariĠia unor paralizii ale membrelor.
În cazurile mai grave paraliziile intreresează muúchii respiratori sau chiar centrii respiratori, putând
provoca moartea. După vindecarea bolii, membrele paralizate prezintă o oprire în creútere, ducând
la defecte importante. Boala apare sub formă de epidemii cu transmitere pe cale respiratorie úi mai
rar digestivă, afectând în special copiii. Prevenirea bolii se face prin vaccinare, ceea ce a dus în
ultimii ani la o dispariĠie aproape completă a bolii.
Miogeloza reprezintă o induraĠie nodulară în Ġesutul muscular (Schade; Lange). Se
datorează unei degenerescenĠe hialine a fibrei musculare, fără fenomene inflamatorii, produsă de
factori care diminuează irigaĠia.
Miotonia este un termen ce se utilizează pentru definirea unui spasm tonic al unui muúchi.
Termenul se foloseúte însă úi pentru a desemna boala lui Thompson care este heredofamilială úi se
caracterizează printr-o mare greutate în relaxarea muúchilor la executarea primelor miúcări
voluntare, dar care se atenuează progresiv după repetarea miúcărilor.
Există úi o varietate de miotonie congenitală (boala Steinert) în care sindromul miotonic
apare intermitent, fiind declanúat mai ales de frig.
Tumorile musculare pot îmbrăca forme benigne sau maligne.
Miomul reprezintă o tumoare benignă a Ġesutului muscular striat (rabdomiom) sau
neted (leiomiom), cu localizarea cea mai frecventă la nivel uterin.
Rabdomiosarcomul este o tumoare malignă a Ġesutului muscular striat, caracterizată
prin atipii celulare foarte accentuate. Localizările acestei tumori sunt foarte variate, putând afecta
orice muúchi scheletic úi apărând cu predilecĠie la copii úi bătrâni.
D. Efectele senescenĠei asupra Ġesutului muscular.
Deúi populaĠia vârstnică suferă o scădere a forĠei de contracĠie úi a rezistenĠei la oboseală,
efectele senescenĠei sunt diferite la diferiĠi indivizi. Sistemul muscular este unul din puĠinele
sisteme ale organismului la nivelul căruia modificările degenerative sunt lente. Scăderea masei
musculare odată cu vârsta se datorează parĠial modificărilor Ġesutului conjunctiv úi circulator, în
timp ce modificările degenerative de la nivelul Ġesutului nervos scad eficienĠa activităĠilor motorii.
Atrofia muúchilor extremităĠilor duc la aspectul ❝descărnat❞al membrelor superioare úi
inferioare, muúchii răspund mai greu la stimulări, abilităĠile fizice scad iar afectarea muúchilor
respiratori poate limita ventilaĠia ; scăderea forĠei musculare poate fi un factor favorizant al
fracturilor.
În acest sens exerciĠiul fizic reprezintă un factor benefic vârstei a treia, nu numai prin
menĠinerea forĠei musculare, dar úi a unei circulaĠii normale, cu asigurarea unui aport sanguin
adecvat la nivelul tuturor Ġesuturilor corpului uman.











E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
67
INTERRELAğIILE SISTEMULUI MUSCULAR CU ALTE SISTEME

SISTEM MUSCULAR

ALTE SISTEME

Muúchii pieloúi ai feĠei contribuie la realizarea
diverselor expresii faciale
TEGUMENT
Acoperă úi protejează musculatura
corpului.
Contribuie la termoliză
IniĠiază sinteza vitaminei D necesară în
contracĠia muscular

Stabilizează articulaĠiile; realizează miúcările
corpului
ContracĠia musculară contribuie la menĠinerea
formei úi funcĠiei osului
SISTEM OSOS
Furnizează suport inserĠiilor musculare
Formează braĠe de pârghie
Sursă de calciu úi fosfat
Proprioceptorii monitorizează poziĠia
corpului, informând SNC
Muúchii reprezintă efectorii comenzilor
motorii generale la nivelul SNC
SISTEM NERVOS
IniĠiază úi coordonează contracĠia musculară
Creúte volumul cardiac úi frecvenĠa respiratorie
în timpul activităĠilor respiratorie în timpul
activităĠilor fizice

Efortul stimulează secreĠia hormonilor de stres
Protejează anumite glande endocrine
SISTEM ENDOCRIN
Hormonii paratiroidieni regleazăconcentraĠia
calciului úi fosforuluiîn organism
Hormonii sexuali intervin în dezvoltarea masei
musculare
Adrenalina úi noradrenalina stimulează
contracĠia musculară

Tonusul úi contracĠia musculară voluntară
contribuie la circulaĠia (mai ales venoasă úi
limfatică
Protejează ganglioni limfatici
Efortul creúte nivelul celulelor imune úi
anticorpilor
SISTEM CARDIOVASCULAR
Transportă O
2
úi CO
2
substanĠe nutritive,
hormoni, spre úi de la Ġesutul muscular;
Limfocitele asigură apărarea împotriva
infecĠiilor, incusiv cele musculare


Muúchii respiratori realizeazăventilaĠia
pulmonară, producerea sunetelor
CO
2
generat în urma efortului fizic stimulează
amplitudinea úi frecvenĠa respiratorie
SISTEM RESPIRATOR
Furnizează O
2
; elimină CO
2
la úI de la muúchi

Contibuie la masticaĠie úi deglutiĠie
Oferă suport úi protecĠie unor organ ale
tractului gastrointestinal
SISTEM DIGESTIV
Furnizează substanĠe nutritive pentru creúterea,
repararea úI buna funcĠionare a muúchilor;
Ficatul reglează nivelele de glucoză sanguină

Muúchii tractului urinar formează sfincterul
uretral; intră în componenĠa peretelui vezicii
urinare.
Formează perineul

SISTEM EXCRETOR
Elimină produúi de catabolism muscular
Contribuie la reglarea concentraĠiilor calciului
úi fosfaĠilor
Oferă suport unor viscere pelvine
Contribuie la naútere, erecĠie
SISTEM REPRODUC{TOR
Gonadele produc hormoni sexuali ce intervin în
dezvoltarea masei musculare


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
67
INTERRELAğIILE SISTEMULUI MUSCULAR CU ALTE SISTEME

SISTEM MUSCULAR

ALTE SISTEME

Muúchii pieloúi ai feĠei contribuie la realizarea
diverselor expresii faciale
TEGUMENT
Acoperă úi protejează musculatura
corpului.
Contribuie la termoliză
IniĠiază sinteza vitaminei D necesară în
contracĠia muscular

Stabilizează articulaĠiile; realizează miúcările
corpului
ContracĠia musculară contribuie la menĠinerea
formei úi funcĠiei osului
SISTEM OSOS
Furnizează suport inserĠiilor musculare
Formează braĠe de pârghie
Sursă de calciu úi fosfat
Proprioceptorii monitorizează poziĠia
corpului, informând SNC
Muúchii reprezintă efectorii comenzilor
motorii generale la nivelul SNC
SISTEM NERVOS
IniĠiază úi coordonează contracĠia musculară
Creúte volumul cardiac úi frecvenĠa respiratorie
în timpul activităĠilor respiratorie în timpul
activităĠilor fizice

Efortul stimulează secreĠia hormonilor de stres
Protejează anumite glande endocrine
SISTEM ENDOCRIN
Hormonii paratiroidieni regleazăconcentraĠia
calciului úi fosforuluiîn organism
Hormonii sexuali intervin în dezvoltarea masei
musculare
Adrenalina úi noradrenalina stimulează
contracĠia musculară

Tonusul úi contracĠia musculară voluntară
contribuie la circulaĠia (mai ales venoasă úi
limfatică
Protejează ganglioni limfatici
Efortul creúte nivelul celulelor imune úi
anticorpilor
SISTEM CARDIOVASCULAR
Transportă O
2
úi CO
2
substanĠe nutritive,
hormoni, spre úi de la Ġesutul muscular;
Limfocitele asigură apărarea împotriva
infecĠiilor, incusiv cele musculare


Muúchii respiratori realizeazăventilaĠia
pulmonară, producerea sunetelor
CO
2
generat în urma efortului fizic stimulează
amplitudinea úi frecvenĠa respiratorie
SISTEM RESPIRATOR
Furnizează O
2
; elimină CO
2
la úI de la muúchi

Contibuie la masticaĠie úi deglutiĠie
Oferă suport úi protecĠie unor organ ale
tractului gastrointestinal
SISTEM DIGESTIV
Furnizează substanĠe nutritive pentru creúterea,
repararea úI buna funcĠionare a muúchilor;
Ficatul reglează nivelele de glucoză sanguină

Muúchii tractului urinar formează sfincterul
uretral; intră în componenĠa peretelui vezicii
urinare.
Formează perineul

SISTEM EXCRETOR
Elimină produúi de catabolism muscular
Contribuie la reglarea concentraĠiilor calciului
úi fosfaĠilor
Oferă suport unor viscere pelvine
Contribuie la naútere, erecĠie
SISTEM REPRODUC{TOR
Gonadele produc hormoni sexuali ce intervin în
dezvoltarea masei musculare


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
68
INTRODUCERE ÎN STUDIUL SISTEMULUI NERVOS

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi împărĠit în:
-sistem nervos central (SNC) , cuprinzând encefalul úi măduva spinării
-sistemul nervos periferic, ce include componenta somatică (nervii spinali úi cranieni) úi
componenta vegetativă (SNV - simpatic úi parasimpatic).
Din punct de vedere funcĠional sistemul nervos reprezintă o reĠea de neuroni intercontectaĠi,
asemănător cu structura unui computer, datorită faptului că ambele prezintă un sistem de
introducere a datelor, un sistem de procesare a acestora úi un sistem în care sunt afiúate rezultatele
obĠinute.

SISTEM INTRODUCERE
DATE
(senzorial; aferent)

PROCESARE
SISTEM AFIùARE
REZULTATE
(motor; eferent)
fibre senzitive ale nervilor SCOARTA fibre motorii ale nervilor
cranieni CEREBRALĂ cranieni


fibre senzitive ale nervilor MADUVA fibre motorii ale nervilor
spinali SPINARII spinali


Alături de sistemul nervos periferic, sistemul nervos central completează unitatea structurală
úi funcĠională a sistemului nervos în ansamblu, păstrând legătura cu organele periferice prin
intermediul arcurilor reflexe. Cele mai simple arcuri sunt cele legate strict de segmentul somatic
reprezentat de tendonul muúchiului( substratul reflexului osteotendinos), piele(dermatom),
periost(sclerotom), structuri de la care pleacă informaĠii transmise sistemului nervos central, de la
care răspunsul se întoarce la muúchii ( miotom) aceluiaúi segment . Legătura dintre aceste segmente
se realizează prin căile de conducere centrale care depăúesc limitele segmentelor , limitele
neurotoamelor úi miotoamelor. Astfel se formează un adevărat aparat de conducere prin care se pot
efectua toate miúcările reflexe, de la nivelul unui organ de simĠ cutanat la musculatura mai multor
segmente.
Acest sistem de organizare, segmental , este lărgit, depăúind limitele neurotoamelor úi al
miotoamelor. Se ajunge astfel la un aparat de conducere prin care se pot executa miúcările reflexe.
Impulsurile din zonele periferice care alcătuiesc aparatul segmental, sunt transmise segmentului de
integrare, astfel cele două aparate sunt activate concomitent. În aparatul de integrare există căile de
conducere încruciúate la nivelul liniei mediane, încruciúare care permite contracĠia musculară
bilaterală, chiar dacă excitaĠia vine dintr-o singură parte.
Caracterul unitar al sistemului nervos este evident la nivelul cortexului cerebral, unde pe căi
specifice úi nespecifice ajung informaĠiile. De la acest nivel răspunsurile sunt trimise la neuronul
motor periferic, prin căile piramidale úi extrapiramidale
Elementele neuronale sunt reprezentate de neuroni úi celule nevroglice.




E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
68
INTRODUCERE ÎN STUDIUL SISTEMULUI NERVOS

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi împărĠit în:
-sistem nervos central (SNC) , cuprinzând encefalul úi măduva spinării
-sistemul nervos periferic, ce include componenta somatică (nervii spinali úi cranieni) úi
componenta vegetativă (SNV - simpatic úi parasimpatic).
Din punct de vedere funcĠional sistemul nervos reprezintă o reĠea de neuroni intercontectaĠi,
asemănător cu structura unui computer, datorită faptului că ambele prezintă un sistem de
introducere a datelor, un sistem de procesare a acestora úi un sistem în care sunt afiúate rezultatele
obĠinute.

SISTEM INTRODUCERE
DATE
(senzorial; aferent)

PROCESARE
SISTEM AFIùARE
REZULTATE
(motor; eferent)
fibre senzitive ale nervilor SCOARTA fibre motorii ale nervilor
cranieni CEREBRALĂ cranieni


fibre senzitive ale nervilor MADUVA fibre motorii ale nervilor
spinali SPINARII spinali


Alături de sistemul nervos periferic, sistemul nervos central completează unitatea structurală
úi funcĠională a sistemului nervos în ansamblu, păstrând legătura cu organele periferice prin
intermediul arcurilor reflexe. Cele mai simple arcuri sunt cele legate strict de segmentul somatic
reprezentat de tendonul muúchiului( substratul reflexului osteotendinos), piele(dermatom),
periost(sclerotom), structuri de la care pleacă informaĠii transmise sistemului nervos central, de la
care răspunsul se întoarce la muúchii ( miotom) aceluiaúi segment . Legătura dintre aceste segmente
se realizează prin căile de conducere centrale care depăúesc limitele segmentelor , limitele
neurotoamelor úi miotoamelor. Astfel se formează un adevărat aparat de conducere prin care se pot
efectua toate miúcările reflexe, de la nivelul unui organ de simĠ cutanat la musculatura mai multor
segmente.
Acest sistem de organizare, segmental , este lărgit, depăúind limitele neurotoamelor úi al
miotoamelor. Se ajunge astfel la un aparat de conducere prin care se pot executa miúcările reflexe.
Impulsurile din zonele periferice care alcătuiesc aparatul segmental, sunt transmise segmentului de
integrare, astfel cele două aparate sunt activate concomitent. În aparatul de integrare există căile de
conducere încruciúate la nivelul liniei mediane, încruciúare care permite contracĠia musculară
bilaterală, chiar dacă excitaĠia vine dintr-o singură parte.
Caracterul unitar al sistemului nervos este evident la nivelul cortexului cerebral, unde pe căi
specifice úi nespecifice ajung informaĠiile. De la acest nivel răspunsurile sunt trimise la neuronul
motor periferic, prin căile piramidale úi extrapiramidale
Elementele neuronale sunt reprezentate de neuroni úi celule nevroglice.




E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
69
NEURON. CELULE GLIALE
Neuronul este alcătuit dintr-un corp celular (pericarion) voluminos, cu diametrul de 70
microni, dendrite foarte ramificate úi un axon care este foarte lung, putând atinge aproape un metru.
Neuronii pot fi clasificaĠi după forma pericarionului (piramidali, stelaĠi, piriformi, ovalari); după
numărul prelungirilor (multipolari, bipolari, unipolari, pseudounipolari) sau după funcĠie (senzitivi,
motori, de asociaĠie, vegetativi). Din punct de vedere al localizării neuronii pot fi centrali (în creier)
sau periferici (corpul celular în măduvă, trunchi cerebral, ganglioni, iar prelungirile în nervii
periferici).
1. Corpul celular formează substanĠa cenuúie din nevrax úi ganglionii somatici úi vegetativi
extranevraxiali. El este delimitat de o membrană lipoproteică, neurilema, are citoplasmă
(neuroplasmă), ce conĠine organite citoplasmatice úi un nucleu obiúnuit, central, cu unul sau mai
mulĠi nucleoli. Unele organite celulare (mitocondrii, complexul Golgi, reticul endoplasmatic,
lizozomi) sunt prezente úi în alte celule, iar altele sunt specifice neuronului - corpusculii Nissl úi
neurofibrilele. Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt constituiĠi din mase dense de reticul
endoplasmatic rugos, la nivelul cărora au loc sintezele proteice neuronale. Neurofibrilele apar ca o
reĠea omogenă de fibre care traversează întreaga neuroplasmă; au rol în transportul substanĠelor úi
de susĠinere.
2. Prelungirile neuronale sunt dendritele úi axonul.
Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extrem de ramificate conĠinând neurofibrile úi
corpusculi Nissl spre baza lor. Ele conduc influxul nervos centripet (aferent).
Axonul (cilindraxul sau neuritul) este o prelungire unică, lungă (atinge chiar 1 m),
alcătuit din axoplasmă (continuarea neuroplasmei), în care se găsesc neurofibrile, mitocondrii úi
lizozomi, úi este delimitat de o membrană, axolema, continuarea neurilemei.




























Nucleul celulei Schwann
d i
Strangulatii Ranvier
Nucleu

Neurilema
Teaca de mielina
Neurofibrile
Teaca de mielina
Neurilema
Strangulatii
Ranvier
Neurofibrile
Corp celular
Corp.Nissl
Placa
motorie
Nucleu
Axon
Dendrita
Corp
Regiune nemielinizata
Strangulatii
Ranvier
Nucleu



Axon
Mielina
Regiune mielinizata

Figura 2.26. Structura neuronului
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
69
NEURON. CELULE GLIALE
Neuronul este alcătuit dintr-un corp celular (pericarion) voluminos, cu diametrul de 70
microni, dendrite foarte ramificate úi un axon care este foarte lung, putând atinge aproape un metru.
Neuronii pot fi clasificaĠi după forma pericarionului (piramidali, stelaĠi, piriformi, ovalari); după
numărul prelungirilor (multipolari, bipolari, unipolari, pseudounipolari) sau după funcĠie (senzitivi,
motori, de asociaĠie, vegetativi). Din punct de vedere al localizării neuronii pot fi centrali (în creier)
sau periferici (corpul celular în măduvă, trunchi cerebral, ganglioni, iar prelungirile în nervii
periferici).
1. Corpul celular formează substanĠa cenuúie din nevrax úi ganglionii somatici úi vegetativi
extranevraxiali. El este delimitat de o membrană lipoproteică, neurilema, are citoplasmă
(neuroplasmă), ce conĠine organite citoplasmatice úi un nucleu obiúnuit, central, cu unul sau mai
mulĠi nucleoli. Unele organite celulare (mitocondrii, complexul Golgi, reticul endoplasmatic,
lizozomi) sunt prezente úi în alte celule, iar altele sunt specifice neuronului - corpusculii Nissl úi
neurofibrilele. Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt constituiĠi din mase dense de reticul
endoplasmatic rugos, la nivelul cărora au loc sintezele proteice neuronale. Neurofibrilele apar ca o
reĠea omogenă de fibre care traversează întreaga neuroplasmă; au rol în transportul substanĠelor úi
de susĠinere.
2. Prelungirile neuronale sunt dendritele úi axonul.
Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extrem de ramificate conĠinând neurofibrile úi
corpusculi Nissl spre baza lor. Ele conduc influxul nervos centripet (aferent).
Axonul (cilindraxul sau neuritul) este o prelungire unică, lungă (atinge chiar 1 m),
alcătuit din axoplasmă (continuarea neuroplasmei), în care se găsesc neurofibrile, mitocondrii úi
lizozomi, úi este delimitat de o membrană, axolema, continuarea neurilemei.




























Nucleul celulei Schwann
d i
Strangulatii Ranvier
Nucleu

Neurilema
Teaca de mielina
Neurofibrile
Teaca de mielina
Neurilema
Strangulatii
Ranvier
Neurofibrile
Corp celular
Corp.Nissl
Placa
motorie
Nucleu
Axon
Dendrita
Corp
Regiune nemielinizata
Strangulatii
Ranvier
Nucleu



Axon
Mielina
Regiune mielinizata

Figura 2.26. Structura neuronului
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
70
Axonul se ramifică în porĠiunea terminală, ultimele ramificaĠii fiind butonate (butoni
terminali). Aceútia conĠin, în afară de neurofibrile, numeroase mitocondrii, precum úi vezicule în
care este stocată o substanĠă (mediator chimic). Axonii conduc impulsul nervos centrifug (eferent).
Fibra axonică este acoperiă de mai multe teci:
- teaca Schwann este formată din celule gliale, care înconjură axonii. Între două celule
Schwann succesive se află strangulaĠii Ranvier (regiune nodală). Majoritatea axonilor prezintă o
teacă de mielină, secretată de celulele nevroglice Schwann úi depusă sub formă de lamele
lipoproteice concentrice, albe, în jurul fibrei axonice (axoni mielinizaĠi). Rolul tecii de mielină
constă, atât în protecĠia úi izolarea fibrei nervoase de fibrele învecinate, cât úi în asigurarea nutriĠiei
axonului. Fibrele vegetative postganglionare úi unele din fibrele sistemului somatic au viteză lentă
de conducere úi sunt amielinice, fiind înconjurate numai de celule Schwann, care au elaborat o
cantitate minimă de mielină;
- teaca Henle este o teacă continuă, care însoĠeúte ramificaĠiile axonice până la terminarea
lor, constituită din celule de tip conjunctiv, din fibre de colagen úi reticulină, orientate într-o reĠea
fină care acoperă celulele Schwann pe care le separă de Ġesutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase.
Această teacă conjunctivă are rol nutritiv úi de protecĠie.
Neuronul periferic motor se deosebeúte de cel senzitiv atât din punct de vedere funcĠional cât
úi morfologic.

































Figura 2.27. (a) Neuron motor; (b) Neuron senzitiv
Dendrite
Corpuscul Nissl
Corp neuronal
Nucleol
Nucleu
Neurofibrile
Axon
Mielina



Ramificatie
colaterala
Nucleul celulei Schwann
Strangulatii
Ranvier
Axon
Corp celular
Nucleu
Nucleol
Mielina
Nucleul cel. Schwann
Strangulatii Ranvier
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
70
Axonul se ramifică în porĠiunea terminală, ultimele ramificaĠii fiind butonate (butoni
terminali). Aceútia conĠin, în afară de neurofibrile, numeroase mitocondrii, precum úi vezicule în
care este stocată o substanĠă (mediator chimic). Axonii conduc impulsul nervos centrifug (eferent).
Fibra axonică este acoperiă de mai multe teci:
- teaca Schwann este formată din celule gliale, care înconjură axonii. Între două celule
Schwann succesive se află strangulaĠii Ranvier (regiune nodală). Majoritatea axonilor prezintă o
teacă de mielină, secretată de celulele nevroglice Schwann úi depusă sub formă de lamele
lipoproteice concentrice, albe, în jurul fibrei axonice (axoni mielinizaĠi). Rolul tecii de mielină
constă, atât în protecĠia úi izolarea fibrei nervoase de fibrele învecinate, cât úi în asigurarea nutriĠiei
axonului. Fibrele vegetative postganglionare úi unele din fibrele sistemului somatic au viteză lentă
de conducere úi sunt amielinice, fiind înconjurate numai de celule Schwann, care au elaborat o
cantitate minimă de mielină;
- teaca Henle este o teacă continuă, care însoĠeúte ramificaĠiile axonice până la terminarea
lor, constituită din celule de tip conjunctiv, din fibre de colagen úi reticulină, orientate într-o reĠea
fină care acoperă celulele Schwann pe care le separă de Ġesutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase.
Această teacă conjunctivă are rol nutritiv úi de protecĠie.
Neuronul periferic motor se deosebeúte de cel senzitiv atât din punct de vedere funcĠional cât
úi morfologic.

































Figura 2.27. (a) Neuron motor; (b) Neuron senzitiv
Dendrite
Corpuscul Nissl
Corp neuronal
Nucleol
Nucleu
Neurofibrile
Axon
Mielina



Ramificatie
colaterala
Nucleul celulei Schwann
Strangulatii
Ranvier
Axon
Corp celular
Nucleu
Nucleol
Mielina
Nucleul cel. Schwann
Strangulatii Ranvier
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
71
Neuronul motor periferic.
Celulele neuronului motor periferic au formă stelată cu diametrul de 80 -100 microni, cu 5-8
prelungiri úi poartă denumirea de celulă nervoasă multipolară. Astfel de celule se găsesc în cornul
anterior al măduvei spinării úi în nucleii motori ai trunchiului cerebral. TerminaĠia acestui neuron se
face în muúchiul striat sub forma plăcii motorii.
Neuronul senzitiv periferic.
Corpul celular al acestor neuroni are formă sferică, cu diametrul de 150 microni. Prezintă o
prelungire unică care după un traiect oarecare se divide în formă de V (celule ganglionare bipolare
sau pseudounipolare). Celulele nu se găsesc în sistemul nervos central, ci în ganglionii spinali úi în
ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni.
Neuronii de asociaĠie sunt neuroni de mărime mică, în general multipolari, cu prelungiri
scurte, pe care îi găsim în toate formaĠiunile cenuúii ale nevraxului.
Dendritele úi axonii constituie căile de conducere intranevraxiale (de la măduva spinării
până la scoarĠa emisferelor cerebrale úi invers) úi nervi extranevraxiali. Nivelele de organizare ale
căilor nervoase aferente úi eferente sunt deci : fibra nervoasă, fasciculul de fibre nervoase, tractul
nervos úi nervul.
Fibra nervoasă este formată dintr-un axon sau o dendrită (protoneuronii din ganglionul
spinal) úi cele trei teci periaxonale (peridendritice). Fibrele nervoase pot fi centrale (localizate în
sistemul nervos central) sau periferice; motorii, senzitive sau vegetative; aferente sau eferente;
mielinice cu sau fără teacă Schwann úi amielinice cu sau fără teacă Schwann.
Celulele gliale (nevrogliile) sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii úi sunt celule
metabolic active ce se pot divide. Au rol în susĠinere, fagocitoza resturilor neuronale, sinteza
mielinei, troficitate, făcând legătura dintre neuroni úi capilare. Intervin în reĠinerea unor substanĠe
din sânge pentru a nu pătrunde în SNC (bariera hematoencefalică), în refacerea defectelor în caz de
leziune a substanĠei nervoase (cicatrice glială).
La nivelul SNC s-au evidenĠiat 4 tipuri de nevroglii: astrocite, oligodendrocite, celule
ependimale úi microglii.
În afara SNC s-au evidenĠiat celule Schwann úi celule satelite.

Figura 2.28 Nevroglie.
Oligodendroglie
Celula
ependimara
Microglie
Neuron
Capilar
Astroglie
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
71
Neuronul motor periferic.
Celulele neuronului motor periferic au formă stelată cu diametrul de 80 -100 microni, cu 5-8
prelungiri úi poartă denumirea de celulă nervoasă multipolară. Astfel de celule se găsesc în cornul
anterior al măduvei spinării úi în nucleii motori ai trunchiului cerebral. TerminaĠia acestui neuron se
face în muúchiul striat sub forma plăcii motorii.
Neuronul senzitiv periferic.
Corpul celular al acestor neuroni are formă sferică, cu diametrul de 150 microni. Prezintă o
prelungire unică care după un traiect oarecare se divide în formă de V (celule ganglionare bipolare
sau pseudounipolare). Celulele nu se găsesc în sistemul nervos central, ci în ganglionii spinali úi în
ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni.
Neuronii de asociaĠie sunt neuroni de mărime mică, în general multipolari, cu prelungiri
scurte, pe care îi găsim în toate formaĠiunile cenuúii ale nevraxului.
Dendritele úi axonii constituie căile de conducere intranevraxiale (de la măduva spinării
până la scoarĠa emisferelor cerebrale úi invers) úi nervi extranevraxiali. Nivelele de organizare ale
căilor nervoase aferente úi eferente sunt deci : fibra nervoasă, fasciculul de fibre nervoase, tractul
nervos úi nervul.
Fibra nervoasă este formată dintr-un axon sau o dendrită (protoneuronii din ganglionul
spinal) úi cele trei teci periaxonale (peridendritice). Fibrele nervoase pot fi centrale (localizate în
sistemul nervos central) sau periferice; motorii, senzitive sau vegetative; aferente sau eferente;
mielinice cu sau fără teacă Schwann úi amielinice cu sau fără teacă Schwann.
Celulele gliale (nevrogliile) sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii úi sunt celule
metabolic active ce se pot divide. Au rol în susĠinere, fagocitoza resturilor neuronale, sinteza
mielinei, troficitate, făcând legătura dintre neuroni úi capilare. Intervin în reĠinerea unor substanĠe
din sânge pentru a nu pătrunde în SNC (bariera hematoencefalică), în refacerea defectelor în caz de
leziune a substanĠei nervoase (cicatrice glială).
La nivelul SNC s-au evidenĠiat 4 tipuri de nevroglii: astrocite, oligodendrocite, celule
ependimale úi microglii.
În afara SNC s-au evidenĠiat celule Schwann úi celule satelite.

Figura 2.28 Nevroglie.
Oligodendroglie
Celula
ependimara
Microglie
Neuron
Capilar
Astroglie
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
72
INTRODUCERE ÎN STUDIUL SISTEMULUI NERVOS PERIFERIC.
NERVUL

Legătura dintre SNC úi restul Ġesuturilor úi organelor se face prin sistemul nervos periferic.
Această legătură este asigurată de nervi care sunt cordoane albe, suple, rezistente la tracĠiune, al
căror calibru variază de la origine până la terminaĠiile lor ca urmare a desprinderii de ramuri sau
ramificaĠii colaterale. Nervii (cranieni sau spinali) leagă sistemul cerebrospinal de organe úi invers
în funcĠie de polarizarea influxului nervos. După organele pe care le inervează descriem: nervi
cutanaĠi, articulari, vasculari, ramuri musculare, glandulare úi mucoase.

Structura nervului.
Nervul este înconjurat de o teacă de Ġesut conjunctiv numită epinerv. Septuri conjunctive
pornite din epinerv izolează în interiorul nervului fascicule de fibre nervoase. Tesutul conjunctiv
care înconjoară fasciculele formează perinervul. SuprafaĠa internă a perinervului este netedă úi
alcătuită dintr-un strat de celule mezoteliale aplatizate. Unele ramuri nervoase foarte mici pot fi
alcătuite dintr-un singur fascicul. Fiecare fibră nervoasă este înconjurată de o teacă de Ġesut
conjunctiv numită endonerv. ğesutul conjunctiv din alcătuirea nervului îi asigură structura de
rezistenĠă úi conĠine elementele vasculare. Rădăcinile spinale care nu au teacă conjunctivă bine
diferenĠiată sunt mai fragile.


















Figura 2 29. Structura nervului.

Fibrele nervoase pot fi clasificate după structurile pe care le inervează (funcĠie).
Fibra nervoasă care stimulează muúchiul scheletic se numeúte fibră motoare (eferentă);
fibra nervoasă care transmite influxuri de la o terminaĠie senzitivă se numeúte fibră senzitivă
(aferentă). Fibrele care activează glandele úi muúchii netezi sunt considerate tot fibre motoare,
deúi ele ar trebui denumite fibre efectoare viscerale.
Nervii spinali úi cranieni conĠin patru tipuri de fibre nervoase: aferente somatice, aferente
viscerale, eferente somatice úi eferente viscerale.
Din sistemul nervos central pornesc 31 de perechi de nervi rahidieni (spinali) care îúi au
originea în măduva spinării úi 12 perechi de nervi cranieni care îúi au originea în encefal. Separat de
aceste perechi de nervi somatici există úi nervi vegetativi conĠinând fibre viscero-senzitive úi
viscero-motoare.
Epinerv
Perinerv
Endonerv
Teaca
Schwann
Axon
Fascicul nervos
Vase sanguine
Epinerv
Perinerv
Artera si vena
Endonerv
Axon
Fascicul nervos Perinerv
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
72
INTRODUCERE ÎN STUDIUL SISTEMULUI NERVOS PERIFERIC.
NERVUL

Legătura dintre SNC úi restul Ġesuturilor úi organelor se face prin sistemul nervos periferic.
Această legătură este asigurată de nervi care sunt cordoane albe, suple, rezistente la tracĠiune, al
căror calibru variază de la origine până la terminaĠiile lor ca urmare a desprinderii de ramuri sau
ramificaĠii colaterale. Nervii (cranieni sau spinali) leagă sistemul cerebrospinal de organe úi invers
în funcĠie de polarizarea influxului nervos. După organele pe care le inervează descriem: nervi
cutanaĠi, articulari, vasculari, ramuri musculare, glandulare úi mucoase.

Structura nervului.
Nervul este înconjurat de o teacă de Ġesut conjunctiv numită epinerv. Septuri conjunctive
pornite din epinerv izolează în interiorul nervului fascicule de fibre nervoase. Tesutul conjunctiv
care înconjoară fasciculele formează perinervul. SuprafaĠa internă a perinervului este netedă úi
alcătuită dintr-un strat de celule mezoteliale aplatizate. Unele ramuri nervoase foarte mici pot fi
alcătuite dintr-un singur fascicul. Fiecare fibră nervoasă este înconjurată de o teacă de Ġesut
conjunctiv numită endonerv. ğesutul conjunctiv din alcătuirea nervului îi asigură structura de
rezistenĠă úi conĠine elementele vasculare. Rădăcinile spinale care nu au teacă conjunctivă bine
diferenĠiată sunt mai fragile.


















Figura 2 29. Structura nervului.

Fibrele nervoase pot fi clasificate după structurile pe care le inervează (funcĠie).
Fibra nervoasă care stimulează muúchiul scheletic se numeúte fibră motoare (eferentă);
fibra nervoasă care transmite influxuri de la o terminaĠie senzitivă se numeúte fibră senzitivă
(aferentă). Fibrele care activează glandele úi muúchii netezi sunt considerate tot fibre motoare,
deúi ele ar trebui denumite fibre efectoare viscerale.
Nervii spinali úi cranieni conĠin patru tipuri de fibre nervoase: aferente somatice, aferente
viscerale, eferente somatice úi eferente viscerale.
Din sistemul nervos central pornesc 31 de perechi de nervi rahidieni (spinali) care îúi au
originea în măduva spinării úi 12 perechi de nervi cranieni care îúi au originea în encefal. Separat de
aceste perechi de nervi somatici există úi nervi vegetativi conĠinând fibre viscero-senzitive úi
viscero-motoare.
Epinerv
Perinerv
Endonerv
Teaca
Schwann
Axon
Fascicul nervos
Vase sanguine
Epinerv
Perinerv
Artera si vena
Endonerv
Axon
Fascicul nervos Perinerv
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
73
Fibrele motoare somatice sunt învelite cu o teacă de mielină, pe când fibrele vegetative nu
au mielină (amielinice); între fibrele senzitive somatice úi cele vegetative este greu de făcut o
diferenĠă morfologică.
ToĠi nervii somatici úi vegetativi au o origine aparentă úi una reală.
Prin origine aparentă se înĠelege locul de pătrundere (nervi senzitivi) sau de ieúire (nervi
motori) din SNC.
Prin origine reală se înĠelege nucleul (nucleii) nervos de unde pornesc fibrele care dau
naútere la nervi. Astfel, pentru nervii motori originea reală se află în neuronii din coarnele ventrale
ale măduvei spinării sau neuronii din nucleii motori ai trunchiului cerebral. Pentru nervii senzitivi
originea reală este în ganglionii spinali în cazul nervilor rahidieni úi în ganglionii senzitivi ai
nervilor cranieni.

INTRODUCERE IN STUDIUL SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos prin componentele sale reprezintă suportul mecanismului prin care toate
formele de viaĠă reacĠionează la stimuli din mediul. înconjurător. În plus sistemul nervos este cel
care realizează controlul activităĠii celorlalte sisteme ale corpului permiĠând cooperarea armonioasă
dintre acestea.
Encefalul úi măduva spinării alcătuiesc sistemul nervos central sau nevraxul, denumit astfel
pentru că se găseúte în axa centrală a corpului, legat prin cei 12 nervi cranieni úi 31 nervi spinali, de
restul corpului.
Definirea sistemului nervos a Ġinut seama de cele două roluri pe care acesta le are:
posibilitatea de a reacĠiona la stimuli externi - componentă care reprezintă SISTEMUL NERVOS
SOMATIC; úi componenta ce guvernează activitatea celorlalte organe úi anume SISTEMUL
NERVOS VISCERA L (VEGETATIV).
Sistemul nervos somatic reprezinta legătura dintre recepĠie, transmitere úi efect prezent la
nivelul aparatului locomotor. Structural sistemul nervos somatic are la bază arcul reflex somatic cu
o componentă aferentă úi o componentă eferentă. Aceste structuri reprezintă elementele ce aparĠin
sensibilităĠii exteroceptive úi proprioceptive, aflata în legătură cu modificările musculare necesare în
permanenta în producerea unei miúcări, chiar dacă aceasta este extrem de simplă
Sistemul nervos visceral sau splahnic. este porĠiunea ce controlează activitatea organelor
interne, a vaselor de sânge úi are ca úi cel somatic, o componentă aferentă úi una eferentă.
Cele două sisteme sunt, prin activităĠile lor, componentele de bază ale vieĠii conútiente.


MADUVA SPINARII. NERVUL SPINAL. PLEXURI NERVOASE. ARCUL
REFLEX. TIPURI DE REFLEXE

Măduva spinării reprezintă primul etaj al nevraxului. Este adăpostită în canalul vertebral, are
o lungime de 45 cm úi se întinde de la prima vertebră cervicală -atlasul- până la a doua vertebră
lombară. Superior se continuă cu encefalul iar inferior se continuă cu filum terminale până la
nivelul coccisului.
PoziĠia măduvei în canalul medular variază în funcĠie de miúcările coloanei vertebrale, astfel
că în timpul flexiei coloanei vertebrale extremitatea inferioară a măduvei se ridică. De asemenea,
pentru că raportul de creútere dintre canalul vertebral úi creúterea măduvei spinării este în favoarea
canalului medular, poziĠia măduvei în canalul medular variază cu vârsta , de aceea măduva spinării
capătă progresiv o poziĠie ascendentă în canalul vertebral. Ca urmare a acestei inegalităĠi de creútere
rădăcinile nervilor spinali devin tot mai oblice, astfel că la adult rădăcinile nervoase lombare úi
sacrale devin aproape verticale, pentru a ieúi prin foramenele intervertebrale. Aceste rădăcini au
fost denumite la un loc-coada de cal.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
73
Fibrele motoare somatice sunt învelite cu o teacă de mielină, pe când fibrele vegetative nu
au mielină (amielinice); între fibrele senzitive somatice úi cele vegetative este greu de făcut o
diferenĠă morfologică.
ToĠi nervii somatici úi vegetativi au o origine aparentă úi una reală.
Prin origine aparentă se înĠelege locul de pătrundere (nervi senzitivi) sau de ieúire (nervi
motori) din SNC.
Prin origine reală se înĠelege nucleul (nucleii) nervos de unde pornesc fibrele care dau
naútere la nervi. Astfel, pentru nervii motori originea reală se află în neuronii din coarnele ventrale
ale măduvei spinării sau neuronii din nucleii motori ai trunchiului cerebral. Pentru nervii senzitivi
originea reală este în ganglionii spinali în cazul nervilor rahidieni úi în ganglionii senzitivi ai
nervilor cranieni.

INTRODUCERE IN STUDIUL SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos prin componentele sale reprezintă suportul mecanismului prin care toate
formele de viaĠă reacĠionează la stimuli din mediul. înconjurător. În plus sistemul nervos este cel
care realizează controlul activităĠii celorlalte sisteme ale corpului permiĠând cooperarea armonioasă
dintre acestea.
Encefalul úi măduva spinării alcătuiesc sistemul nervos central sau nevraxul, denumit astfel
pentru că se găseúte în axa centrală a corpului, legat prin cei 12 nervi cranieni úi 31 nervi spinali, de
restul corpului.
Definirea sistemului nervos a Ġinut seama de cele două roluri pe care acesta le are:
posibilitatea de a reacĠiona la stimuli externi - componentă care reprezintă SISTEMUL NERVOS
SOMATIC; úi componenta ce guvernează activitatea celorlalte organe úi anume SISTEMUL
NERVOS VISCERA L (VEGETATIV).
Sistemul nervos somatic reprezinta legătura dintre recepĠie, transmitere úi efect prezent la
nivelul aparatului locomotor. Structural sistemul nervos somatic are la bază arcul reflex somatic cu
o componentă aferentă úi o componentă eferentă. Aceste structuri reprezintă elementele ce aparĠin
sensibilităĠii exteroceptive úi proprioceptive, aflata în legătură cu modificările musculare necesare în
permanenta în producerea unei miúcări, chiar dacă aceasta este extrem de simplă
Sistemul nervos visceral sau splahnic. este porĠiunea ce controlează activitatea organelor
interne, a vaselor de sânge úi are ca úi cel somatic, o componentă aferentă úi una eferentă.
Cele două sisteme sunt, prin activităĠile lor, componentele de bază ale vieĠii conútiente.


MADUVA SPINARII. NERVUL SPINAL. PLEXURI NERVOASE. ARCUL
REFLEX. TIPURI DE REFLEXE

Măduva spinării reprezintă primul etaj al nevraxului. Este adăpostită în canalul vertebral, are
o lungime de 45 cm úi se întinde de la prima vertebră cervicală -atlasul- până la a doua vertebră
lombară. Superior se continuă cu encefalul iar inferior se continuă cu filum terminale până la
nivelul coccisului.
PoziĠia măduvei în canalul medular variază în funcĠie de miúcările coloanei vertebrale, astfel
că în timpul flexiei coloanei vertebrale extremitatea inferioară a măduvei se ridică. De asemenea,
pentru că raportul de creútere dintre canalul vertebral úi creúterea măduvei spinării este în favoarea
canalului medular, poziĠia măduvei în canalul medular variază cu vârsta , de aceea măduva spinării
capătă progresiv o poziĠie ascendentă în canalul vertebral. Ca urmare a acestei inegalităĠi de creútere
rădăcinile nervilor spinali devin tot mai oblice, astfel că la adult rădăcinile nervoase lombare úi
sacrale devin aproape verticale, pentru a ieúi prin foramenele intervertebrale. Aceste rădăcini au
fost denumite la un loc-coada de cal.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
74
Configuratie externa. Măduva spinării are forma unui cilindru turtit antero-posterior, care
prezintă la nivel cervical úi lombar două umflături denumite intumescenĠe. Acestea corespund
fixării marilor nervi care servesc inervaĠia membrului superior respectiva membrului inferior.
Prezinta feĠe anterioare, posterioare úi laterale, brăzdate de fisuri sau úanĠuri. Pe faĠa anterioară se
găseúte fisura mediană anterioară cu o adâncime de 3mm, iar pe faĠa posterioară se află úanĠul
median posterior a cărui adâncime descreúte pe măsură ce coboară.
Între feĠele anterioară, posterioară úi feĠele laterale se găsesc úanĠurile antero-laterale
respective postero-laterale. ùaĠurile postero-laterale reprezintă locul patrunderii rădăcinii
posterioare a nervului spinal, úi delimitează cu úanĠul posterior, în substanĠa albă a măduvei,
cordonul alb posterior, care la rândul său este subimpartit în regiunea cervicală în două fascicule -
gracilis úi cuneat ( GOLL úi BURDACH).
ùanĠul antero-lateral este reprezentat de locul cel mai lateral prin care ies rădăcinile
anterioare ale nervilor spinali, pentru că acestea ies sub forma unor fascicule -mănunchiuri.
PorĠiunea cuprinsă între acest reper úi fisura mediană anterioară reprezintă cordonul alb anterior.
Între cordonul alb anterior úi cordonul alb posterior se află cordonul alb lateral.
























Figura 2.30. Maduva spinarii – configuratie externa. A. Vedere anterioara. B. Vedere
posterioara


Configuratie interna. Structura internă a măduvei spinării este reprezentată de substanĠa
albă úi substanĠă cenuúie, în ambele aflându-se o reĠea de celule gliale.
A. SubstanĠa cenuúie - se găseúte în interior sub forma unei coloane, care pe secĠiune
transversală are aspectul literei H. Este împărĠită în cornul anterior, posterior úi lateral. Structural
substanĠa cenuúie este formată din celule nervoase, celule gliale úi fibre nervoase. Celulele
nervoase se împart din punct de vedere funcĠional în:
x celule motorii cu dimensiuni mari, aflate în cornul anterior, al căror axon trece prin
rădăcinile anterioare ale nervului spinal.

Intumescenta
cervicala
Regiunea cervicodorsala Regiunea lombosacrata
Intumescenta
lombara
Regiunea cervicodorsala Regiunea lombosacrata
Fisura
mediana
anterioara
Sant median
posterior
Coada de cal
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
74
Configuratie externa. Măduva spinării are forma unui cilindru turtit antero-posterior, care
prezintă la nivel cervical úi lombar două umflături denumite intumescenĠe. Acestea corespund
fixării marilor nervi care servesc inervaĠia membrului superior respectiva membrului inferior.
Prezinta feĠe anterioare, posterioare úi laterale, brăzdate de fisuri sau úanĠuri. Pe faĠa anterioară se
găseúte fisura mediană anterioară cu o adâncime de 3mm, iar pe faĠa posterioară se află úanĠul
median posterior a cărui adâncime descreúte pe măsură ce coboară.
Între feĠele anterioară, posterioară úi feĠele laterale se găsesc úanĠurile antero-laterale
respective postero-laterale. ùaĠurile postero-laterale reprezintă locul patrunderii rădăcinii
posterioare a nervului spinal, úi delimitează cu úanĠul posterior, în substanĠa albă a măduvei,
cordonul alb posterior, care la rândul său este subimpartit în regiunea cervicală în două fascicule -
gracilis úi cuneat ( GOLL úi BURDACH).
ùanĠul antero-lateral este reprezentat de locul cel mai lateral prin care ies rădăcinile
anterioare ale nervilor spinali, pentru că acestea ies sub forma unor fascicule -mănunchiuri.
PorĠiunea cuprinsă între acest reper úi fisura mediană anterioară reprezintă cordonul alb anterior.
Între cordonul alb anterior úi cordonul alb posterior se află cordonul alb lateral.
























Figura 2.30. Maduva spinarii – configuratie externa. A. Vedere anterioara. B. Vedere
posterioara


Configuratie interna. Structura internă a măduvei spinării este reprezentată de substanĠa
albă úi substanĠă cenuúie, în ambele aflându-se o reĠea de celule gliale.
A. SubstanĠa cenuúie - se găseúte în interior sub forma unei coloane, care pe secĠiune
transversală are aspectul literei H. Este împărĠită în cornul anterior, posterior úi lateral. Structural
substanĠa cenuúie este formată din celule nervoase, celule gliale úi fibre nervoase. Celulele
nervoase se împart din punct de vedere funcĠional în:
x celule motorii cu dimensiuni mari, aflate în cornul anterior, al căror axon trece prin
rădăcinile anterioare ale nervului spinal.

Intumescenta
cervicala
Regiunea cervicodorsala Regiunea lombosacrata
Intumescenta
lombara
Regiunea cervicodorsala Regiunea lombosacrata
Fisura
mediana
anterioara
Sant median
posterior
Coada de cal
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
75
x celule motorii cu dimensiuni mici; se găsesc în cornul lateral, partea anterioară úi axonii
lor se unesc cu rădăcinile nervoase anterioare ale nervului spinal úi ajung în lanĠul
ganglionar simpatic, pentru ca apoi să inerveze musculatura viscerală.
x celule tip Golgi I; se găsesc în cornul posterior, iar axonii lor ajung în substanĠa albă având
apoi traseu ascendent.
x celule mici din coloana posterioară, tip Golgi II ai căror axoni sunt scurĠi, se numesc
neuroni segmentali. O parte din axonii lor traversează substanĠa albă úi se termină în
substanĠa cenuúie de partea opusă, formând astfel comisura albă.

Aceasta clasificare a celulelor nervoase în celule radiculare, cordonale úi Golgi tip II este
realizata în funcĠie de traseul axonului (Latarjet). Axonul celulelor radiculare intră în rădăcinile
nervului spinal, axonul celulelor cordonale rămane în cordoanele de substanĠă albă, iar axonul
celulelor Golgi II nu are mielină úi rămâne în substanĠa cenuúie.
Celule radiculare anterioare Ÿ axonul Ÿ rădăcinile anterioare ale nervului spinal
Celule radiculare posterioare Ÿ axonul Ÿ rădăcinile posterioare ale nervului spinal
Celule cordonale omolateral Ÿ axonul Ÿ substanĠa albă de aceeaúi parte
Celule cordonale heterolaterale Ÿ axonul Ÿ substanĠa albă de partea opusă
Celule cordonale bilaterale Ÿ axonul Ÿ substanĠa albă de aceeaúi parte úi partea opusă
Celule Golgi tip II omolaterale Ÿ axonul Ÿ substanĠa cenuúie de aceeaúi parte
Celule Golgi tipII eterolaterale Ÿ axonul Ÿ substanĠa cenuúie de partea opusă

Cornul anterior prezintă o bază úi un cap. Celule nervoase de la acest nivel se împart în trei
grupuri: grupul antero-medial ; grupul postero-medial - dezvoltat în regiunea cervicală úi lombară;
grupul antero-lateral úi postero-lateral mai dezvoltate în regiunea lombară úi primele trei segmente
sacrale. Din punct de vedere funcĠional aceúti neuroni sunt neuroni motori, care primesc multiple
impulsuri nervoase de la nivel cortical, pe care le transmit efectorilor , realizându-se controlul
idiomotor asupra musculaturii. Aceleaúi celule sunt integrate într-o serie de reflexe, atunci când sunt
puse în legătură cu celulele cornului posterior, asigurând totodată úi tonusul muscular. Ieúiea de sub
controlul celulelor corticale determină degenerarea musculară cu atrofie musculară.
Cornul lateral cuprinde neuroni vegetativi de la nivel toracal la primul segment lombar úi
reaparitie la segmentele II,III,IV sacrale. În regiunea cervicală axonii acestor neuroni ies prin
rădăcinile anterioare ale nervului spinal úi se opresc în lanĠul ganglionar simpatic distribuindu-se
glandelor úi cordului. În porĠiunea sacrală alcătuiesc nervii splahnici formând parasimpaticul sacral.
Cornul posterior este format din celule de dimensiuni mijlocii úi axonii lor trec în partea
periferică a cordonului lateral úi apoi urcă formând fascicule în substanĠa albă. Neuronii cornului
posterior sunt neuroni senzitivi cae primesc impulsuri nervoase de la receptorii periferici prin
rădăcina posterioară a nervului spinal.
B. SubstanĠa albă- se găseúte în jurul substanĠei cenuúii, úi este formată din fibre nervoase
mielinice, organizate sub forma de cordoane: anterior, lateral úi posterior. Fasciculele componente
ale acestor cordoane au traiect transversal, formând fibrele comisurale; traiect ascendent sau
descendent; traiect cuprins între diferite segmente ale măduvei spinării - fibre intersegmentare sau
de asociaĠie.
a) Cordonul anterior- este format din :
- fascicule descendente, ce îúi au originea în celulele motorii ale emisferei cerebrale, care trec pe
măsură ce coboară, la nivelul comisurii albe, pe partea opusă, terminându-se în neuronii motori din
cornul anterior opus emisferei din care au originea fibrele. Aceste fascicule se numesc fascicule
cerebro-spinale anterioare (piramidale directe). Al doilea fascicul descendent cu originea în
nuclei vestibulari, dar cu traiect prin corodonul anterior este fasciculul vestibulo-spinal ; serveúte
controlul echilibrului.
- fascicule ascendente reprezentate de fasciculele spinotalamice anterioare, care deservesc
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
75
x celule motorii cu dimensiuni mici; se găsesc în cornul lateral, partea anterioară úi axonii
lor se unesc cu rădăcinile nervoase anterioare ale nervului spinal úi ajung în lanĠul
ganglionar simpatic, pentru ca apoi să inerveze musculatura viscerală.
x celule tip Golgi I; se găsesc în cornul posterior, iar axonii lor ajung în substanĠa albă având
apoi traseu ascendent.
x celule mici din coloana posterioară, tip Golgi II ai căror axoni sunt scurĠi, se numesc
neuroni segmentali. O parte din axonii lor traversează substanĠa albă úi se termină în
substanĠa cenuúie de partea opusă, formând astfel comisura albă.

Aceasta clasificare a celulelor nervoase în celule radiculare, cordonale úi Golgi tip II este
realizata în funcĠie de traseul axonului (Latarjet). Axonul celulelor radiculare intră în rădăcinile
nervului spinal, axonul celulelor cordonale rămane în cordoanele de substanĠă albă, iar axonul
celulelor Golgi II nu are mielină úi rămâne în substanĠa cenuúie.
Celule radiculare anterioare Ÿ axonul Ÿ rădăcinile anterioare ale nervului spinal
Celule radiculare posterioare Ÿ axonul Ÿ rădăcinile posterioare ale nervului spinal
Celule cordonale omolateral Ÿ axonul Ÿ substanĠa albă de aceeaúi parte
Celule cordonale heterolaterale Ÿ axonul Ÿ substanĠa albă de partea opusă
Celule cordonale bilaterale Ÿ axonul Ÿ substanĠa albă de aceeaúi parte úi partea opusă
Celule Golgi tip II omolaterale Ÿ axonul Ÿ substanĠa cenuúie de aceeaúi parte
Celule Golgi tipII eterolaterale Ÿ axonul Ÿ substanĠa cenuúie de partea opusă

Cornul anterior prezintă o bază úi un cap. Celule nervoase de la acest nivel se împart în trei
grupuri: grupul antero-medial ; grupul postero-medial - dezvoltat în regiunea cervicală úi lombară;
grupul antero-lateral úi postero-lateral mai dezvoltate în regiunea lombară úi primele trei segmente
sacrale. Din punct de vedere funcĠional aceúti neuroni sunt neuroni motori, care primesc multiple
impulsuri nervoase de la nivel cortical, pe care le transmit efectorilor , realizându-se controlul
idiomotor asupra musculaturii. Aceleaúi celule sunt integrate într-o serie de reflexe, atunci când sunt
puse în legătură cu celulele cornului posterior, asigurând totodată úi tonusul muscular. Ieúiea de sub
controlul celulelor corticale determină degenerarea musculară cu atrofie musculară.
Cornul lateral cuprinde neuroni vegetativi de la nivel toracal la primul segment lombar úi
reaparitie la segmentele II,III,IV sacrale. În regiunea cervicală axonii acestor neuroni ies prin
rădăcinile anterioare ale nervului spinal úi se opresc în lanĠul ganglionar simpatic distribuindu-se
glandelor úi cordului. În porĠiunea sacrală alcătuiesc nervii splahnici formând parasimpaticul sacral.
Cornul posterior este format din celule de dimensiuni mijlocii úi axonii lor trec în partea
periferică a cordonului lateral úi apoi urcă formând fascicule în substanĠa albă. Neuronii cornului
posterior sunt neuroni senzitivi cae primesc impulsuri nervoase de la receptorii periferici prin
rădăcina posterioară a nervului spinal.
B. SubstanĠa albă- se găseúte în jurul substanĠei cenuúii, úi este formată din fibre nervoase
mielinice, organizate sub forma de cordoane: anterior, lateral úi posterior. Fasciculele componente
ale acestor cordoane au traiect transversal, formând fibrele comisurale; traiect ascendent sau
descendent; traiect cuprins între diferite segmente ale măduvei spinării - fibre intersegmentare sau
de asociaĠie.
a) Cordonul anterior- este format din :
- fascicule descendente, ce îúi au originea în celulele motorii ale emisferei cerebrale, care trec pe
măsură ce coboară, la nivelul comisurii albe, pe partea opusă, terminându-se în neuronii motori din
cornul anterior opus emisferei din care au originea fibrele. Aceste fascicule se numesc fascicule
cerebro-spinale anterioare (piramidale directe). Al doilea fascicul descendent cu originea în
nuclei vestibulari, dar cu traiect prin corodonul anterior este fasciculul vestibulo-spinal ; serveúte
controlul echilibrului.
- fascicule ascendente reprezentate de fasciculele spinotalamice anterioare, care deservesc
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
76
sensibilitatea tactilă grosieră; au origine în neuronii cornului posterior, axonii acestor neuroni urcă
apoi două sau trei segmente medulare prin cordonul posterior, traversează comisura albă anterioară
úi trec în cordonul anterior de partea opusă.
b) Cordonul lateral- conĠine fibre motorii care aparĠin motilităĠii voluntare úi involuntare.
Fascicule descendente :
- Tracturile cerebrospinale laterale sau piramidal încruciúat au originea în emisfera
cerebrală, iar la nivelul bulbului trec în cordonul lateral opus emisferei de la care au plecat,
coborând apoi prin cordonul lateral medular úi se termină în substanĠa cenuúie a cornului anterior.
- Tracturile rubro-spinale- au origine în nucleul roúu din mezencefal, traiect descendent prin
cordonul lateral úi fac sinapsă cu neuronii motori din cornul anterior. Astfel aceúti neuroni se află
sub controlul cerebelului úi a nucleilor bazali, primul intervenind în controlul sinergic iar nucleii
bazali în realizarea cordonării.
- Tracturile tecto-spinale au originea în coliculii cvadrigemeni superiori de partea opusă úi se
termină în cornul anterior. Participă la realizarea reflexelor vizuale.
- Tracturile olivo-spinale se mai numesc tracturi bulbo-spinale, cu originea în apropierea
nucleului olivar din bulb. Rolul lor nu este încă bine precizat.
Fascicule ascendente :
- Tracturile spinocerebeloase anterioare pornesc din cornul posterior al măduvei lombare úi
au traiect ascendent prin cordonul lateral, ajungând la nivelul punĠii, apoi prin pedunculuii
cerebeloúi superiori la cerebel.
- Tracturile spinocerebeloase posterioare se numesc astfel pentru că se află în porĠiunea
posterioară a cordonului lateral. Are originea în neuronii din cornul posterior al măduvei lombare úi
are traiect ascendent ajungând la cerebel prin intermediul pedunculilor cerebeloúi inferiori.
Tracturile spinocerebeloase reprezintă o legătură importantă între măduva spinării úi cerebel,
prin care se asigură aferenĠele prin care se realizează tonusul muscular úi controlul sinergic în
miúcările voluntare.
- Tracturile spinotalamice laterale sunt formate din axonii neuronilor din coarnele
posterioare, care trec în cordonul lateral opus úi au traseu ascendent ajungând la cortexul cerebral
după ce fac sinapsă în talamus.
În afara acestor tracturi ascendente în cordonul lateral mai există tracturile spino-tectale
care se opresc în mezencefal la nivelul coliculilor cvadrigemeni superiori, participând la realizarea
reflexelor spino-vizuale, care asigură miúcarea capului úi ochilor în direcĠia stimulului; tracturile
postero-laterale de importanĠă minimă în transmiterea sensibilităĠii dureroase úi termice; tracturile
intersegmentare care fac legătura dintre diferite segmente ale măduvei spinării, considerate din
punct de vedere funcĠional ca o cale accesorie de transmitere a sensibilităĠii exteroceptive cu
posibilitatea utilizarii în recuperarea sensibilităĠii.
c)Cordonul posterior este format din tracturi ascendente care deservesc sensibilitatea úi
tracturi descendente care apar sub forma unor fascicule scurte intersegmentare.
Fasciculele ascendente
Sunt reprezentate de fasciculele Goll úi Burdach despărĠite de septul intermediar posterior.
Fibrele care intră în alcătuirea fasciculului Goll provin din rădăcinile posterioare ale nervilor
spinali din segmentele lombare, sacrale úi coccigiene, care intră în măduvă prin úanĠul postero-
lateral úi apoi au traseu ascendent prin cordonul posterior al măduvei.
Fasciculul Burdach are fibre cu originea în segmentele toracale superioare úi cervicale, ale
nervilor spinali-rădăcinile posterioare ale acestora, úi apoi urcă prin cordonul posterior medular.
Ambele fascicule se opresc în nuclei bulbari Goll úi Burdach, úi conduc sensibilitatea tactilă
epicritică úi sensibilitatea proprioceptivă conútientă.
Fasciculele descendente
Deúi mai puĠin cunoscute, în cordonul posterior al măduvei spinării există fascicule
descendente care conĠin fibre situate la diverse nivele, apar pe nivele scurte sub forma unor
fascicule scurte care alcătuiesc tracturi în regiunea toracală.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
76
sensibilitatea tactilă grosieră; au origine în neuronii cornului posterior, axonii acestor neuroni urcă
apoi două sau trei segmente medulare prin cordonul posterior, traversează comisura albă anterioară
úi trec în cordonul anterior de partea opusă.
b) Cordonul lateral- conĠine fibre motorii care aparĠin motilităĠii voluntare úi involuntare.
Fascicule descendente :
- Tracturile cerebrospinale laterale sau piramidal încruciúat au originea în emisfera
cerebrală, iar la nivelul bulbului trec în cordonul lateral opus emisferei de la care au plecat,
coborând apoi prin cordonul lateral medular úi se termină în substanĠa cenuúie a cornului anterior.
- Tracturile rubro-spinale- au origine în nucleul roúu din mezencefal, traiect descendent prin
cordonul lateral úi fac sinapsă cu neuronii motori din cornul anterior. Astfel aceúti neuroni se află
sub controlul cerebelului úi a nucleilor bazali, primul intervenind în controlul sinergic iar nucleii
bazali în realizarea cordonării.
- Tracturile tecto-spinale au originea în coliculii cvadrigemeni superiori de partea opusă úi se
termină în cornul anterior. Participă la realizarea reflexelor vizuale.
- Tracturile olivo-spinale se mai numesc tracturi bulbo-spinale, cu originea în apropierea
nucleului olivar din bulb. Rolul lor nu este încă bine precizat.
Fascicule ascendente :
- Tracturile spinocerebeloase anterioare pornesc din cornul posterior al măduvei lombare úi
au traiect ascendent prin cordonul lateral, ajungând la nivelul punĠii, apoi prin pedunculuii
cerebeloúi superiori la cerebel.
- Tracturile spinocerebeloase posterioare se numesc astfel pentru că se află în porĠiunea
posterioară a cordonului lateral. Are originea în neuronii din cornul posterior al măduvei lombare úi
are traiect ascendent ajungând la cerebel prin intermediul pedunculilor cerebeloúi inferiori.
Tracturile spinocerebeloase reprezintă o legătură importantă între măduva spinării úi cerebel,
prin care se asigură aferenĠele prin care se realizează tonusul muscular úi controlul sinergic în
miúcările voluntare.
- Tracturile spinotalamice laterale sunt formate din axonii neuronilor din coarnele
posterioare, care trec în cordonul lateral opus úi au traseu ascendent ajungând la cortexul cerebral
după ce fac sinapsă în talamus.
În afara acestor tracturi ascendente în cordonul lateral mai există tracturile spino-tectale
care se opresc în mezencefal la nivelul coliculilor cvadrigemeni superiori, participând la realizarea
reflexelor spino-vizuale, care asigură miúcarea capului úi ochilor în direcĠia stimulului; tracturile
postero-laterale de importanĠă minimă în transmiterea sensibilităĠii dureroase úi termice; tracturile
intersegmentare care fac legătura dintre diferite segmente ale măduvei spinării, considerate din
punct de vedere funcĠional ca o cale accesorie de transmitere a sensibilităĠii exteroceptive cu
posibilitatea utilizarii în recuperarea sensibilităĠii.
c)Cordonul posterior este format din tracturi ascendente care deservesc sensibilitatea úi
tracturi descendente care apar sub forma unor fascicule scurte intersegmentare.
Fasciculele ascendente
Sunt reprezentate de fasciculele Goll úi Burdach despărĠite de septul intermediar posterior.
Fibrele care intră în alcătuirea fasciculului Goll provin din rădăcinile posterioare ale nervilor
spinali din segmentele lombare, sacrale úi coccigiene, care intră în măduvă prin úanĠul postero-
lateral úi apoi au traseu ascendent prin cordonul posterior al măduvei.
Fasciculul Burdach are fibre cu originea în segmentele toracale superioare úi cervicale, ale
nervilor spinali-rădăcinile posterioare ale acestora, úi apoi urcă prin cordonul posterior medular.
Ambele fascicule se opresc în nuclei bulbari Goll úi Burdach, úi conduc sensibilitatea tactilă
epicritică úi sensibilitatea proprioceptivă conútientă.
Fasciculele descendente
Deúi mai puĠin cunoscute, în cordonul posterior al măduvei spinării există fascicule
descendente care conĠin fibre situate la diverse nivele, apar pe nivele scurte sub forma unor
fascicule scurte care alcătuiesc tracturi în regiunea toracală.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
77



















































Figura 2.31. Maduva spinarii – privire de ansamblu
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
77



















































Figura 2.31. Maduva spinarii – privire de ansamblu
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
78



















































Figura 2.32. Caile medulare
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
78



















































Figura 2.32. Caile medulare
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
79
NERVUL SPINAL

Cele 31 de perechi de nervi spinali (rahidieni) au o dispoziĠie metamerică, fiind situaĠi de o
parte úi de alta a măduvei spinării úi distribuindu-se teritoriilor somatice succesive corespunzătoare
metameric.
Se împart în 8 perechi cervicale, 12 perechi toracale, 5 perechi lombare, 5 perechi sacrate úi
o pereche coccigiană.
Metamerul reprezintă un segment (imaginar) al corpului în care se găseúte un centru nervos
(din măduva spinării) de unde pornesc de fiecare parte o rădăcină ventrală (motorie) úi o rădăcină
dorsală (senzitivă) pe traseul căreia se găseúte ganglionul spinal. Aceste elemente nervoase leagă
între ele, de fiecare parte a măduvei, o porĠiune de tegument (DERMATOM), părĠi ale muúchiului
(MIOTOM), elemente osteoarticulare (SCLEROTOM), elemente vasculare (ANGIOTOM) úI
elemente viscerale (VISCEROTOM).
Dermatomul este regiunea tegumentului inervată de fibre senzitive de la o singură rădăcină
dorsală.
Să ne reamintim schema arcului nervos reflex medular. O excitaĠie la suprafaĠa corpului este
transformată în influx nervos úi ajunge prin intermediul fibrelor senzitive (dendritele neuronului din
ganglionul spinal) în ganglionii spinali úi, de aici, prin rădăcina posterioară a nervului rahidian
(axonii aceluiaúi neuron), merge direct sau prin neuronii intercalari la neuronii motori din cornul
anterior. Pe cale axonilor neuronilor motori radiculari prin intermediul rădăcinilor anterioare úi
ramurilor nervilor spinali se va produce contracĠia musculară.
Arcul reflex medular stă deci la baza organizării reflexe transversale (metamerice) descrise
anterior. Se explică astfel de ce o stimulare cutanată, musculară, osteoarticulară, vasculară sau
viscerală va determina apariĠia unui semn sau va avea un efect terapeutic la nivelul oricărui element
al acestui metamer prin circuite nervoase spino-spinale, spino-autonome sau autonomo-spinale.
Există, de asemeni, úi o organizare longitudinală prin legături intermetamerice care cuprind
colateralele fibrelor radiculare aferente, trunchiurile simpatice vertebro-laterale úi o reĠea de
interneuroni nevraxici foarte bogată.
Fie că este vorba de un semn, fie despre o stimulare există întotdeauna decalaje între
originea úi terminarea arcului reflex.
Fibrele radiculare care vin de la măduva spinării se bifurcă în zona proeminenĠelor úi trimit
colaterale celor 7 segmente supraaiacente úi celor 3 subiacente (deci o rădăcină stimulează 10
segmente spinale); de fiecare parte a nevraxului se găsesc trunchiuri simpatice vertebro-laterale care
determină un decalaj al fibrelor nervoase (o fibră autonomă cu originea în dermatomul C7 se poate
termina în segmentele spinale C7, C8, T1-T4). De asemeni un dermatom úi un miotom aparĠinând
aceluiaúi segment nu sunt situate neapărat la acelaúi nivel topografic. De exemplu muúchii centurii
scapulare chiar dacă sunt localizate la nivel toracic sunt inervaĠi de fibre cervicale (pectoral mare
C5-C8; dorsal mare C6-C8).
Revenind la nervul spinal, reamintiĠi-vă componentele acestuia: rădăcini, trunchi úi ramuri
terminale.
Rădăcina anterioară este motorie úi este formată din 3 tipuri de fibre eferente:
- fibre mielinice groase (8-14 P) care reprezintă axonii motoneuronilor alfa
- fibre mielinice mijlocii (3-8 P) care sunt axonii motoneuronilor gama
- fibre mielinice subĠiri (sub 3 P) reprezentate de fibrele vegetative preganglionare cu origine
în coarnele intermediare.
Rădăcina posterioară este senzitivă, prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal úi este
formată din fibre aferente mielinice úi amielinice
Ea asigură în cea mai mare parte sensibilitatea tegumentului (teritoriul cutanat superficial), iar un
grup profund mai mic se distribuie viscerelor (teritoriul profund visceral). Aceasta explică
fenomenele senzitive cutanate (durere, arsuri, etc.) care acompaniază diferitele afecĠiuni viscerale,
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
79
NERVUL SPINAL

Cele 31 de perechi de nervi spinali (rahidieni) au o dispoziĠie metamerică, fiind situaĠi de o
parte úi de alta a măduvei spinării úi distribuindu-se teritoriilor somatice succesive corespunzătoare
metameric.
Se împart în 8 perechi cervicale, 12 perechi toracale, 5 perechi lombare, 5 perechi sacrate úi
o pereche coccigiană.
Metamerul reprezintă un segment (imaginar) al corpului în care se găseúte un centru nervos
(din măduva spinării) de unde pornesc de fiecare parte o rădăcină ventrală (motorie) úi o rădăcină
dorsală (senzitivă) pe traseul căreia se găseúte ganglionul spinal. Aceste elemente nervoase leagă
între ele, de fiecare parte a măduvei, o porĠiune de tegument (DERMATOM), părĠi ale muúchiului
(MIOTOM), elemente osteoarticulare (SCLEROTOM), elemente vasculare (ANGIOTOM) úI
elemente viscerale (VISCEROTOM).
Dermatomul este regiunea tegumentului inervată de fibre senzitive de la o singură rădăcină
dorsală.
Să ne reamintim schema arcului nervos reflex medular. O excitaĠie la suprafaĠa corpului este
transformată în influx nervos úi ajunge prin intermediul fibrelor senzitive (dendritele neuronului din
ganglionul spinal) în ganglionii spinali úi, de aici, prin rădăcina posterioară a nervului rahidian
(axonii aceluiaúi neuron), merge direct sau prin neuronii intercalari la neuronii motori din cornul
anterior. Pe cale axonilor neuronilor motori radiculari prin intermediul rădăcinilor anterioare úi
ramurilor nervilor spinali se va produce contracĠia musculară.
Arcul reflex medular stă deci la baza organizării reflexe transversale (metamerice) descrise
anterior. Se explică astfel de ce o stimulare cutanată, musculară, osteoarticulară, vasculară sau
viscerală va determina apariĠia unui semn sau va avea un efect terapeutic la nivelul oricărui element
al acestui metamer prin circuite nervoase spino-spinale, spino-autonome sau autonomo-spinale.
Există, de asemeni, úi o organizare longitudinală prin legături intermetamerice care cuprind
colateralele fibrelor radiculare aferente, trunchiurile simpatice vertebro-laterale úi o reĠea de
interneuroni nevraxici foarte bogată.
Fie că este vorba de un semn, fie despre o stimulare există întotdeauna decalaje între
originea úi terminarea arcului reflex.
Fibrele radiculare care vin de la măduva spinării se bifurcă în zona proeminenĠelor úi trimit
colaterale celor 7 segmente supraaiacente úi celor 3 subiacente (deci o rădăcină stimulează 10
segmente spinale); de fiecare parte a nevraxului se găsesc trunchiuri simpatice vertebro-laterale care
determină un decalaj al fibrelor nervoase (o fibră autonomă cu originea în dermatomul C7 se poate
termina în segmentele spinale C7, C8, T1-T4). De asemeni un dermatom úi un miotom aparĠinând
aceluiaúi segment nu sunt situate neapărat la acelaúi nivel topografic. De exemplu muúchii centurii
scapulare chiar dacă sunt localizate la nivel toracic sunt inervaĠi de fibre cervicale (pectoral mare
C5-C8; dorsal mare C6-C8).
Revenind la nervul spinal, reamintiĠi-vă componentele acestuia: rădăcini, trunchi úi ramuri
terminale.
Rădăcina anterioară este motorie úi este formată din 3 tipuri de fibre eferente:
- fibre mielinice groase (8-14 P) care reprezintă axonii motoneuronilor alfa
- fibre mielinice mijlocii (3-8 P) care sunt axonii motoneuronilor gama
- fibre mielinice subĠiri (sub 3 P) reprezentate de fibrele vegetative preganglionare cu origine
în coarnele intermediare.
Rădăcina posterioară este senzitivă, prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal úi este
formată din fibre aferente mielinice úi amielinice
Ea asigură în cea mai mare parte sensibilitatea tegumentului (teritoriul cutanat superficial), iar un
grup profund mai mic se distribuie viscerelor (teritoriul profund visceral). Aceasta explică
fenomenele senzitive cutanate (durere, arsuri, etc.) care acompaniază diferitele afecĠiuni viscerale,
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
80
faptul datorându-se conexiunilor centrale care există între nervii senzitivi cutanaĠi úI cei viscerali.
Datorită acestui fapt topografia zonelor hiperalgice poate servi pe de o parte pentru a aprecia
semnele obiective ale unei afecĠiuni viscerale în clinică, iar pe de altă parte la localizarea în măduvă
a segmentelor sensibilităĠii viscerale.


































Zonele de inervaĠie ale tegumentelor (dermatoamele) sunt foarte bine precizate la ora
actuală.
În ceea ce priveúte enteromeria este necesar să amintim că ramurile splahnice ale
ganglionilor ortosimpatici realizează plexuri. ExistenĠa unor legături în nevrax cu anumite
mielomere explică prezenĠa reflexelor viscerocutanate (sau viscero-musculo-cutanate) caracterizate
prin hiperalgezie în zonele dermatomerice ale leziunilor viscerale metamerice. De asemeni, este
explicată influenĠa pozitivă a anesteziei cutanate segmentare, masajul reflex sau acupuncturii în
diminuarea durerii sau chiar tratarea leziunilor viscerale.
Un segment care prezintă la nivelul dermatomului úi al miotomului simptome reflexe úi
algice (hipersensibilitate, modificări ale tensiunii tisulare, tulburări vasomotorii, hipersudoraĠie,
etc.) prezintă la nivelul cornului posterior un aúa numit scâmp de iritaĠies, adică o stare de excitaĠie
subliminară gata să reacĠioneze la cea mai mică stimulare suplimentară. ExplicaĠia constă în
stimularea nervilor viscerali (fibrele aferente ale sensibilităĠii dureroase) care provin de la organul
Figura 2.33. Structura nervului spinal.
Ganglion
spinal
Ramura
posterioara

Ramura
anterioara
Ramura
comunicanta
alba
Ramura comunicanta
cenusie
Radacina anterioara
Radacina
posterioara
Trunchiul n.
spinal
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
80
faptul datorându-se conexiunilor centrale care există între nervii senzitivi cutanaĠi úI cei viscerali.
Datorită acestui fapt topografia zonelor hiperalgice poate servi pe de o parte pentru a aprecia
semnele obiective ale unei afecĠiuni viscerale în clinică, iar pe de altă parte la localizarea în măduvă
a segmentelor sensibilităĠii viscerale.


































Zonele de inervaĠie ale tegumentelor (dermatoamele) sunt foarte bine precizate la ora
actuală.
În ceea ce priveúte enteromeria este necesar să amintim că ramurile splahnice ale
ganglionilor ortosimpatici realizează plexuri. ExistenĠa unor legături în nevrax cu anumite
mielomere explică prezenĠa reflexelor viscerocutanate (sau viscero-musculo-cutanate) caracterizate
prin hiperalgezie în zonele dermatomerice ale leziunilor viscerale metamerice. De asemeni, este
explicată influenĠa pozitivă a anesteziei cutanate segmentare, masajul reflex sau acupuncturii în
diminuarea durerii sau chiar tratarea leziunilor viscerale.
Un segment care prezintă la nivelul dermatomului úi al miotomului simptome reflexe úi
algice (hipersensibilitate, modificări ale tensiunii tisulare, tulburări vasomotorii, hipersudoraĠie,
etc.) prezintă la nivelul cornului posterior un aúa numit scâmp de iritaĠies, adică o stare de excitaĠie
subliminară gata să reacĠioneze la cea mai mică stimulare suplimentară. ExplicaĠia constă în
stimularea nervilor viscerali (fibrele aferente ale sensibilităĠii dureroase) care provin de la organul
Figura 2.33. Structura nervului spinal.
Ganglion
spinal
Ramura
posterioara

Ramura
anterioara
Ramura
comunicanta
alba
Ramura comunicanta
cenusie
Radacina anterioara
Radacina
posterioara
Trunchiul n.
spinal
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
81
bolnav situate în acelaúi segment úi cu originea în acelaúi corn posterior al măduvei spinării. La
acest nivel al măduvei se produce o convergenĠă a tuturor fibrelor sensibilităĠii dureroase a
segmentului atât a celor care vin de la periferie, cât úi a celor care vin de la organul bolnav;
răspunsul la iritaĠia viscerogenă (durerea) va fi resimĠit de subiect la nivelul tegumentului deoarece
impulsurile născute în regiunile superficiale tegumentare sunt foarte numeroase, organizarea
senzitivă este mai perfecĠionată úi experienĠa individului îi dă acestuia posibilităĠi mai mari de
percepĠie la nivelul tegumentelor

Figura 2.34. Succesiunea dermatoamelor úi corespondenĠa acestora cu nervii spinali; (a) vedere
anterioara; (b) vedere posterioara.

Prin unirea celor două rădăcini se formează trunchiul nervului spinal, nivel de la care
nervul spinal reprezintă un nerv mixt (fibre motorii, senzitive úi vegetative, preganglionare úi
postganglionare). Imediat după ieúirea lui din foramenul de conjugare se desprinde o ramură
recurentă (ramura spinovertebrală Luschka) care repătrunde în canal. Trunchiul se desface apoi în
două ramuri terminale, de asemeni mixte - ramura anterioară úi posterioară; emite úi ramuri
comunicante úi meningeale.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
81
bolnav situate în acelaúi segment úi cu originea în acelaúi corn posterior al măduvei spinării. La
acest nivel al măduvei se produce o convergenĠă a tuturor fibrelor sensibilităĠii dureroase a
segmentului atât a celor care vin de la periferie, cât úi a celor care vin de la organul bolnav;
răspunsul la iritaĠia viscerogenă (durerea) va fi resimĠit de subiect la nivelul tegumentului deoarece
impulsurile născute în regiunile superficiale tegumentare sunt foarte numeroase, organizarea
senzitivă este mai perfecĠionată úi experienĠa individului îi dă acestuia posibilităĠi mai mari de
percepĠie la nivelul tegumentelor

Figura 2.34. Succesiunea dermatoamelor úi corespondenĠa acestora cu nervii spinali; (a) vedere
anterioara; (b) vedere posterioara.

Prin unirea celor două rădăcini se formează trunchiul nervului spinal, nivel de la care
nervul spinal reprezintă un nerv mixt (fibre motorii, senzitive úi vegetative, preganglionare úi
postganglionare). Imediat după ieúirea lui din foramenul de conjugare se desprinde o ramură
recurentă (ramura spinovertebrală Luschka) care repătrunde în canal. Trunchiul se desface apoi în
două ramuri terminale, de asemeni mixte - ramura anterioară úi posterioară; emite úi ramuri
comunicante úi meningeale.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
82


Figura 2.35. Diagrama ariilor cutanate de proiecĠie a durerii viscerale; a) vedere anterioară; b) vedere
posterioară.
.
Ramurile posterioare (dorsale) îúi păstrează dispoziĠia segmentară úi se distribuie muúchilor
posteriori ai capului úi gâtului, muúchilor autohtoni ai úanĠurilor vertebrale din regiunea toracală,
lombară, sacrală. Asigură sensibilitatea regiunii dorsale a trunchiului pe un câmp median de la
vertex la coccige. Aceste ramuri nu se anastomozează pentru a forma plexuri, cu excepĠia nervului
suboccipital úi a unor ramuri ale lui C2 úi C3 ce realizează plexul cervical posterior (Cruveilhier).
Ramurile anterioare (ventrale), cu excepĠia celor din regiunea toracală, formează plexuri
nervoase. ConsecinĠa acestei distribuĠii constă în faptul că diferite formaĠiuni (muúchi, oase,
articulaĠii, viscere) sunt inervate în acelaúi timp de ramuri provenind din mai mulĠi nervi spinali. Se
pare că aceasta ar fi consecinĠa unor schimbări de poziĠie ce se petrec în diferite regiuni úi organe în
timpul dezvoltării. Ramurile anterioare se distribuie la muúchii úi tegumentul regiunilor antero-
laterale ale gâtului, trunchiului úi extremităĠilor. Se delimitează astfel 5 plexuri:
- plexul cervical, format din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi cervicali (C1-C4)
- plexul brahial, alcătuit din ramurile anterioare ale ultimilor 4 nervi cervicali (C5-C8) úi ale
primului toracal (T1)
- plexul lombar, constituit din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi lombari (L1-L4) úi
filete nervoase din T12
- plexul sacrat format din ramurile anterioare ale celui de-al cincilea lombar (L5) úi a
primilor 4 nervi sacraĠi (S1-S4)
- plexul coccigian la formarea căruia participă prin ramurile lor anterioare ultimii 2 nervi
sacraĠi (S3-S4) úi nervul coccigian.
Ficat,
colecist
Plaman, diafragm

Inima

Stomac

Pancreas

Ovar

Colon

Rinichi

Vezica
urinara


Ficat, colecist


Intestin
subtire

Apendice
Ureter
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
82


Figura 2.35. Diagrama ariilor cutanate de proiecĠie a durerii viscerale; a) vedere anterioară; b) vedere
posterioară.
.
Ramurile posterioare (dorsale) îúi păstrează dispoziĠia segmentară úi se distribuie muúchilor
posteriori ai capului úi gâtului, muúchilor autohtoni ai úanĠurilor vertebrale din regiunea toracală,
lombară, sacrală. Asigură sensibilitatea regiunii dorsale a trunchiului pe un câmp median de la
vertex la coccige. Aceste ramuri nu se anastomozează pentru a forma plexuri, cu excepĠia nervului
suboccipital úi a unor ramuri ale lui C2 úi C3 ce realizează plexul cervical posterior (Cruveilhier).
Ramurile anterioare (ventrale), cu excepĠia celor din regiunea toracală, formează plexuri
nervoase. ConsecinĠa acestei distribuĠii constă în faptul că diferite formaĠiuni (muúchi, oase,
articulaĠii, viscere) sunt inervate în acelaúi timp de ramuri provenind din mai mulĠi nervi spinali. Se
pare că aceasta ar fi consecinĠa unor schimbări de poziĠie ce se petrec în diferite regiuni úi organe în
timpul dezvoltării. Ramurile anterioare se distribuie la muúchii úi tegumentul regiunilor antero-
laterale ale gâtului, trunchiului úi extremităĠilor. Se delimitează astfel 5 plexuri:
- plexul cervical, format din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi cervicali (C1-C4)
- plexul brahial, alcătuit din ramurile anterioare ale ultimilor 4 nervi cervicali (C5-C8) úi ale
primului toracal (T1)
- plexul lombar, constituit din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi lombari (L1-L4) úi
filete nervoase din T12
- plexul sacrat format din ramurile anterioare ale celui de-al cincilea lombar (L5) úi a
primilor 4 nervi sacraĠi (S1-S4)
- plexul coccigian la formarea căruia participă prin ramurile lor anterioare ultimii 2 nervi
sacraĠi (S3-S4) úi nervul coccigian.
Ficat,
colecist
Plaman, diafragm

Inima

Stomac

Pancreas

Ovar

Colon

Rinichi

Vezica
urinara


Ficat, colecist


Intestin
subtire

Apendice
Ureter
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
83
Ramurile anterioare ale nervilor toracali (cu excepĠia primului) nu formează plexuri; sub
denumirea de nervi intercostali ei merg izolat la peretele toracelui.







Plex cervical
Plex lombar
Plex brahial
n. axilar

n. musculocutanat

n. ulnar

n. radial
n. median
Plex sacrat
n. femural
n. sciatic




n. tibial

n. peronier comun




n. peronier profund

n. peronier superficial

Figura 2.36. A. Plexuri nervoase spinale ; B. Nervi intercostali
B
A
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
83
Ramurile anterioare ale nervilor toracali (cu excepĠia primului) nu formează plexuri; sub
denumirea de nervi intercostali ei merg izolat la peretele toracelui.







Plex cervical
Plex lombar
Plex brahial
n. axilar

n. musculocutanat

n. ulnar

n. radial
n. median
Plex sacrat
n. femural
n. sciatic




n. tibial

n. peronier comun




n. peronier profund

n. peronier superficial

Figura 2.36. A. Plexuri nervoase spinale ; B. Nervi intercostali
B
A
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
84
1. PLEXUL CERVICAL (plexus cervicalis)
Se formează prin unirea ramurilor anterioare C1-C4. Cu excepĠia primului, care dă numai un
ram descendent, nervii cervicali se divid în două ramuri (superioară úi inferioară) ce se
anastomozează între ele formând trei anse prevertebrale din care vor pleca diverse ramuri.
Plexul este situat profund înapoia marginii posterioare a muúchiului sternocleidomastoidian.
El dă ramuri anastomotice la hipoglos, vag, facial úi ganglionii cervicali simpatici superior úi
mijlociu.
Ramurile plexului sunt: - superficiale, cutanate
- profunde, motorii.
Ramurile superficiale asigură sensibilitatea teritoriilor cutanate ale gâtului.
Includ: - nervul transvers al gâtului pentru regiunea antero-laterală a gâtului
-nervul auricular mare pentru regiunea parotidiană, mastoidiană úi partea posterioară
a pavilionului urechii
- nervul occipital mic pentru regiunea cefei
- nervii supraclaviculari pentru regiunea supraclaviculară.
Aceste ramuri se reunesc la 1/2 a marginii posterioare a sternocleidomastoidianului (punctul
nervos al gâtului al lui Erb) úi de aici diverg spre teritoriile cutanate respective.
Ramurile profunde inervează următorii muúchi:
- muúchiul drept lateral úi micul drept anterior
- muúchiul marele drept anterior úi lung al gâtului
- muúchiul ridicător al scapulei, muúchii romboizi
- contribuie la inervaĠia muúchilor sternocleidomastoidian úi trapez
- muúchiul diafragma prin nervul frenic (C3-C4).

2.PLEXUL BRAHIAL (plexus brachialis)
Este constituit din ramurile anterioare C5-C8 úI T1.
C5-C6 se reunesc pentru a forma trunchiul primar superior (truncus superior).
C8-T1 formează trunchiul primar inferior (truncus inferior).
C7 formează trunchiul mijlociu (truncus medius).
Fiecare trunchi primar se divide într-un ram anterior úi unul posterior; ramurile anterioare
ale trunchiurilor superior úi mijlociu se unesc formând fasciculul lateral având ca ramuri terminale
nervul musculocutanat úi nervul median (rădăcina laterală).
Ramurile anterioare ale trunchiului inferior formează fasciculul medial cu ramuri terminale
nervul ulnar, nervul median (rădăcina medială), nervul cutanat brahial medial úi cutanat
antebrahial medial.
Toate ramurile posterioare se unesc pentru a forma fasciculul posterior cu ramuri terminale
nervul axilar úi nervul radial.
Plexul are raporturi importante cu muúchii scaleni, artera subclavie; îl regăsim în regiunea
supraclaviculară (trunchiurile primare), subclaviculară (fasciculele) úi axilară (nervii).
El poate fi lezat printr-un traumatism sau comprimat de un calus osos, de un bloc fibros
cicatriceal, de o tumoră, hematom. De asemeni, poate fi elongat printr-o tracĠiune brutală efectuată
pe membrul superior.
Ramurile plexului brahial pot fi grupate în ramuri colaterale úi terminale.
Ramurile colaterale se distribuie la muschii scaleni si majoritatea muschilor centurii scapulare dupa
cum urmeaza:
- nervul subclavicular pentru muschii subclavicular.
- nervii pectorali pentru muschiul pectoral mare si muschiul pectoral mic.
- nervul subscapular pentru muschiul subscapular si rotund mare.
- nervul toracal lung pentru muschiul dintat mare.
- nervul dorsal al scapulei pentru muschii romboizi.
- nervul suprascapular pentru muschii supra si infraspinos.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
84
1. PLEXUL CERVICAL (plexus cervicalis)
Se formează prin unirea ramurilor anterioare C1-C4. Cu excepĠia primului, care dă numai un
ram descendent, nervii cervicali se divid în două ramuri (superioară úi inferioară) ce se
anastomozează între ele formând trei anse prevertebrale din care vor pleca diverse ramuri.
Plexul este situat profund înapoia marginii posterioare a muúchiului sternocleidomastoidian.
El dă ramuri anastomotice la hipoglos, vag, facial úi ganglionii cervicali simpatici superior úi
mijlociu.
Ramurile plexului sunt: - superficiale, cutanate
- profunde, motorii.
Ramurile superficiale asigură sensibilitatea teritoriilor cutanate ale gâtului.
Includ: - nervul transvers al gâtului pentru regiunea antero-laterală a gâtului
-nervul auricular mare pentru regiunea parotidiană, mastoidiană úi partea posterioară
a pavilionului urechii
- nervul occipital mic pentru regiunea cefei
- nervii supraclaviculari pentru regiunea supraclaviculară.
Aceste ramuri se reunesc la 1/2 a marginii posterioare a sternocleidomastoidianului (punctul
nervos al gâtului al lui Erb) úi de aici diverg spre teritoriile cutanate respective.
Ramurile profunde inervează următorii muúchi:
- muúchiul drept lateral úi micul drept anterior
- muúchiul marele drept anterior úi lung al gâtului
- muúchiul ridicător al scapulei, muúchii romboizi
- contribuie la inervaĠia muúchilor sternocleidomastoidian úi trapez
- muúchiul diafragma prin nervul frenic (C3-C4).

2.PLEXUL BRAHIAL (plexus brachialis)
Este constituit din ramurile anterioare C5-C8 úI T1.
C5-C6 se reunesc pentru a forma trunchiul primar superior (truncus superior).
C8-T1 formează trunchiul primar inferior (truncus inferior).
C7 formează trunchiul mijlociu (truncus medius).
Fiecare trunchi primar se divide într-un ram anterior úi unul posterior; ramurile anterioare
ale trunchiurilor superior úi mijlociu se unesc formând fasciculul lateral având ca ramuri terminale
nervul musculocutanat úi nervul median (rădăcina laterală).
Ramurile anterioare ale trunchiului inferior formează fasciculul medial cu ramuri terminale
nervul ulnar, nervul median (rădăcina medială), nervul cutanat brahial medial úi cutanat
antebrahial medial.
Toate ramurile posterioare se unesc pentru a forma fasciculul posterior cu ramuri terminale
nervul axilar úi nervul radial.
Plexul are raporturi importante cu muúchii scaleni, artera subclavie; îl regăsim în regiunea
supraclaviculară (trunchiurile primare), subclaviculară (fasciculele) úi axilară (nervii).
El poate fi lezat printr-un traumatism sau comprimat de un calus osos, de un bloc fibros
cicatriceal, de o tumoră, hematom. De asemeni, poate fi elongat printr-o tracĠiune brutală efectuată
pe membrul superior.
Ramurile plexului brahial pot fi grupate în ramuri colaterale úi terminale.
Ramurile colaterale se distribuie la muschii scaleni si majoritatea muschilor centurii scapulare dupa
cum urmeaza:
- nervul subclavicular pentru muschii subclavicular.
- nervii pectorali pentru muschiul pectoral mare si muschiul pectoral mic.
- nervul subscapular pentru muschiul subscapular si rotund mare.
- nervul toracal lung pentru muschiul dintat mare.
- nervul dorsal al scapulei pentru muschii romboizi.
- nervul suprascapular pentru muschii supra si infraspinos.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
85
Ramurile terminale se distribuie musculaturii membrului superior, fiind reprezentate de nervul
musculocutanat, median, ulnar (cubital), cutan antebrahial, cutan brahial, radial, axilar.

3. PLEXUL LOMBAR (plexus lumbalis)
Este constituit prin unirea ramurilor L1-L3 cu participarea unor filete nervoase din T12 úi
L4.
Este situat în partea posterioară a muúchiului psoas mare, înaintea apofizelor transverse
lombare, deci poate fi afectat în fracturi ale rahisului, plăgi penetrante.
Dă ramuri colaterale úi terminale care la rândul lor sunt scurte úi lungi. Ramurile colaterale
sunt reprezentate de nervul iliohipogastric, ilioinghinal, femurocutan, genitofemural cu teritoriu
motor reprezentat de muschii abdomenului si senzitiv de tegumentele fesei, regiune pubiana si
coapsa (antero-lateral). Ramurile terminale sunt nervul obturator si nervul femural cu teritoriu
motor muschii coapsei si senzitiv tegumentele coapsei si gambei (antero-medial).

4. PLEXUL SACRAL (plexus sacralis)
Este constituit prin fuziunea trunchiului lombosacrat (L4-L5) cu primele trei rădăcini
sacrate. În plus, mai primeúte un ram de la S4 ce se anastomozează cu S5.
Unii autori împart plexul în două părĠi: plexul sacral propriu-zis (plexus ischiadicus) ce
cuprinde nervii ce se distribuie membrului inferior úi bazinului úi plexul ruúinos (S2, S3, S4 -plexus
pudendohaemorhoidalis) din care pornesc nervii ce merg la perineu, organele genitale externe úi
viscerele pelvine unde se anastomozează cu plexul hipogastric.
Prezintă ramuri colaterale úi un ram terminal (nervul ischiadic sau sciatic mare). Ramurile
colaterale includ nervi pentru muschiul sfincter ani si levator ani, muschii bazinului, gluteal
superior si inferior, nervul cutan posterior al coapsei.
Nervul sciatic mare se divide in 2 ramuri terminale: nervul tibial (sciatic popliteu intern) si
nervul fibular comun (sciatic popliteu extern).







E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
85
Ramurile terminale se distribuie musculaturii membrului superior, fiind reprezentate de nervul
musculocutanat, median, ulnar (cubital), cutan antebrahial, cutan brahial, radial, axilar.

3. PLEXUL LOMBAR (plexus lumbalis)
Este constituit prin unirea ramurilor L1-L3 cu participarea unor filete nervoase din T12 úi
L4.
Este situat în partea posterioară a muúchiului psoas mare, înaintea apofizelor transverse
lombare, deci poate fi afectat în fracturi ale rahisului, plăgi penetrante.
Dă ramuri colaterale úi terminale care la rândul lor sunt scurte úi lungi. Ramurile colaterale
sunt reprezentate de nervul iliohipogastric, ilioinghinal, femurocutan, genitofemural cu teritoriu
motor reprezentat de muschii abdomenului si senzitiv de tegumentele fesei, regiune pubiana si
coapsa (antero-lateral). Ramurile terminale sunt nervul obturator si nervul femural cu teritoriu
motor muschii coapsei si senzitiv tegumentele coapsei si gambei (antero-medial).

4. PLEXUL SACRAL (plexus sacralis)
Este constituit prin fuziunea trunchiului lombosacrat (L4-L5) cu primele trei rădăcini
sacrate. În plus, mai primeúte un ram de la S4 ce se anastomozează cu S5.
Unii autori împart plexul în două părĠi: plexul sacral propriu-zis (plexus ischiadicus) ce
cuprinde nervii ce se distribuie membrului inferior úi bazinului úi plexul ruúinos (S2, S3, S4 -plexus
pudendohaemorhoidalis) din care pornesc nervii ce merg la perineu, organele genitale externe úi
viscerele pelvine unde se anastomozează cu plexul hipogastric.
Prezintă ramuri colaterale úi un ram terminal (nervul ischiadic sau sciatic mare). Ramurile
colaterale includ nervi pentru muschiul sfincter ani si levator ani, muschii bazinului, gluteal
superior si inferior, nervul cutan posterior al coapsei.
Nervul sciatic mare se divide in 2 ramuri terminale: nervul tibial (sciatic popliteu intern) si
nervul fibular comun (sciatic popliteu extern).









T
A
B
E
L

2
.
3
.

P
l
e
x
u
r
i

n
e
r
v
o
a
s
e

s
p
i
n
a
l
e

(
d
u
p
ă

V
a
n

D
e

G
r
a
a
f
,

1
9
9
8
)

D
e
n
u
m
i
r
e

p
l
e
x

D
e
n
u
m
i
r
e

n
e
r
v

C
o
m
p
o
n
e
n
t
ă

s
p
i
n
a
l
ă

T
e
r
i
t
o
r
i
u

i
n
e
r
v
a
t


R
a
m
u
r
i

s
u
p
e
r
f
i
c
i
a
l
e

c
u
t
a
n
a
t
e






o


n


C
E
R
V
I
C
A
L


p

R
a
m
u
r
i

p
r
o
f
u
n
d
e


o

m
o
t
o
r
i
i

o
c
c
i
p
i
t
a
l

m
i
c

a
u
r
i
c
u
l
a
r

m
a
r
e


t
r
a
n
s
v
e
r
s

a
l

g
â
t
u
l
u
i

s
u
p
r
a
c
l
a
v
i
c
u
l
a
r


a
n
s
a

c
e
r
v
i
c
a
l
i
s

r
ă
d
.
a
n
t
e
r
i
o
a
r
ă

r
ă
d
.
p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
ă

f
r
e
n
i
c

r
a
m
u
r
i

s
e
g
m
e
n
t
a
r
e

C
2
,

C
3

C
2
,

C
3


C
2
,
C
3

C
3
,
C
4


C
1
,
C
2


C
3
,

C
4

C
3
-
C
5

C
1
-
C
5

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

s
c
a
l
p
u
l
u
i

d
e
a
s
u
p
r
a

ú
i

î
n

s
p
a
t
e
l
e

u
r
e
c
h
i
i

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

p
a
r
o
t
i
d
i
e
n
e
,

m
a
s
t
o
i
d
i
e
n
e
,

p
a
r
t
e
a

p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
ă

a

p
a
v
i
l
i
o
n
u
l
u
i

u
r
e
c
h
i
i

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
o
-
l
a
t
e
r
a
l
e

a

g
â
t
u
l
u
i

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

s
u
p
r
a
c
l
a
v
i
c
u
l
a
r
e
,

u
m
ă
r


M
.
g
e
n
i
o
h
i
o
i
d
i
a
n
,
t
i
r
o
h
i
o
i
d
i
a
n
,

i
n
f
r
a
h
i
o
i
d
i
e
n
i


M
.

o
m
o
h
i
o
i
d
i
a
n
,

s
t
e
r
n
o
h
i
o
i
d
i
a
n
,

s
t
e
r
n
o
t
i
r
o
i
d
i
a
n

M
.

d
i
a
f
r
a
g
m

M
.

p
r
o
f
u
n
z
i

a
i

g
â
t
u
l
u
i

(
r
i
d
i
c
ă
t
o
r

a
l

s
c
a
p
u
l
e
i
,

t
r
a
p
e
z
,

s
c
a
l
e
n
i
,

s
t
e
r
n
o
c
l
e
i
d
o
m
a
s
t
o
i
d
i
e
n
i
)


R
a
m
u
r
i

c
o
l
a
t
e
r
a
l
e

o


n


B
R
A
H
I
A
L


p



s
u
b
c
l
a
v
i
c
u
l
a
r

p
e
c
t
o
r
a
l

s
u
b
s
c
a
p
u
l
a
r

t
o
r
a
c
a
l

l
u
n
g

d
o
r
s
a
l

a
l

s
c
a
p
u
l
e
i

s
u
p
r
a
s
c
a
p
u
l
a
r




M
.

s
u
b
c
l
a
v
i
c
u
l
a
r

M
.

p
e
c
t
o
r
a
l

m
a
r
e

ú
i

m
i
c

M
.

s
u
b
s
c
a
p
u
l
a
r

ú
i

r
o
t
u
n
d

m
a
r
e

M
.

d
i
n
Ġ
a
t

a
n
t
e
r
i
o
r

M
.

r
o
m
b
o
i
d

M
.

s
u
p
r
a

ú
i

i
n
f
r
a
s
p
i
n
o
s


86


T
A
B
E
L

2
.
3
.

P
l
e
x
u
r
i

n
e
r
v
o
a
s
e

s
p
i
n
a
l
e

(
d
u
p
ă

V
a
n

D
e

G
r
a
a
f
,

1
9
9
8
)

D
e
n
u
m
i
r
e

p
l
e
x

D
e
n
u
m
i
r
e

n
e
r
v

C
o
m
p
o
n
e
n
t
ă

s
p
i
n
a
l
ă

T
e
r
i
t
o
r
i
u

i
n
e
r
v
a
t


R
a
m
u
r
i

s
u
p
e
r
f
i
c
i
a
l
e

c
u
t
a
n
a
t
e






o


n


C
E
R
V
I
C
A
L


p

R
a
m
u
r
i

p
r
o
f
u
n
d
e


o

m
o
t
o
r
i
i

o
c
c
i
p
i
t
a
l

m
i
c

a
u
r
i
c
u
l
a
r

m
a
r
e


t
r
a
n
s
v
e
r
s

a
l

g
â
t
u
l
u
i

s
u
p
r
a
c
l
a
v
i
c
u
l
a
r


a
n
s
a

c
e
r
v
i
c
a
l
i
s

r
ă
d
.
a
n
t
e
r
i
o
a
r
ă

r
ă
d
.
p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
ă

f
r
e
n
i
c

r
a
m
u
r
i

s
e
g
m
e
n
t
a
r
e

C
2
,

C
3

C
2
,

C
3


C
2
,
C
3

C
3
,
C
4


C
1
,
C
2


C
3
,

C
4

C
3
-
C
5

C
1
-
C
5

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

s
c
a
l
p
u
l
u
i

d
e
a
s
u
p
r
a

ú
i

î
n

s
p
a
t
e
l
e

u
r
e
c
h
i
i

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

p
a
r
o
t
i
d
i
e
n
e
,

m
a
s
t
o
i
d
i
e
n
e
,

p
a
r
t
e
a

p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
ă

a

p
a
v
i
l
i
o
n
u
l
u
i

u
r
e
c
h
i
i

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
o
-
l
a
t
e
r
a
l
e

a

g
â
t
u
l
u
i

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

s
u
p
r
a
c
l
a
v
i
c
u
l
a
r
e
,

u
m
ă
r


M
.
g
e
n
i
o
h
i
o
i
d
i
a
n
,
t
i
r
o
h
i
o
i
d
i
a
n
,

i
n
f
r
a
h
i
o
i
d
i
e
n
i


M
.

o
m
o
h
i
o
i
d
i
a
n
,

s
t
e
r
n
o
h
i
o
i
d
i
a
n
,

s
t
e
r
n
o
t
i
r
o
i
d
i
a
n

M
.

d
i
a
f
r
a
g
m

M
.

p
r
o
f
u
n
z
i

a
i

g
â
t
u
l
u
i

(
r
i
d
i
c
ă
t
o
r

a
l

s
c
a
p
u
l
e
i
,

t
r
a
p
e
z
,

s
c
a
l
e
n
i
,

s
t
e
r
n
o
c
l
e
i
d
o
m
a
s
t
o
i
d
i
e
n
i
)


R
a
m
u
r
i

c
o
l
a
t
e
r
a
l
e

o


n


B
R
A
H
I
A
L


p



s
u
b
c
l
a
v
i
c
u
l
a
r

p
e
c
t
o
r
a
l

s
u
b
s
c
a
p
u
l
a
r

t
o
r
a
c
a
l

l
u
n
g

d
o
r
s
a
l

a
l

s
c
a
p
u
l
e
i

s
u
p
r
a
s
c
a
p
u
l
a
r




M
.

s
u
b
c
l
a
v
i
c
u
l
a
r

M
.

p
e
c
t
o
r
a
l

m
a
r
e

ú
i

m
i
c

M
.

s
u
b
s
c
a
p
u
l
a
r

ú
i

r
o
t
u
n
d

m
a
r
e

M
.

d
i
n
Ġ
a
t

a
n
t
e
r
i
o
r

M
.

r
o
m
b
o
i
d

M
.

s
u
p
r
a

ú
i

i
n
f
r
a
s
p
i
n
o
s


86


B
R
A
H
I
A
L


p


R
a
m
u
r
i

t
e
r
m
i
n
a
l
e


o



a
x
i
l
a
r


r
a
d
i
a
l


m
u
s
c
u
l
o
c
u
t
a
n
a
t


u
l
n
a
r


m
e
d
i
a
n



f
a
s
c
i
c
u
l

p
o
s
t
e
r
i
o
r

(
C
5
,

C
7
)

f
a
s
c
i
c
u
l

p
o
s
t
e
r
i
o
r

(
C
5
-
C
8
,
T
1
)


f
a
s
c
i
c
u
l

l
a
t
e
r
a
l

(
C
5
-
C
7
)

f
a
s
c
i
c
u
l

m
e
d
i
a
l

(
C
8
,

T
1
)


f
a
s
c
i
c
u
l

m
e
d
i
a
l

(
C
6
-
C
8
,
T
1
)



T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

u
m
ă
r
u
l
u
i
,

a
r
t
i
c
u
l
a
Ġ
i
a

g
l
e
n
o
h
u
m
e
r
a
l
ă

M
.

d
e
l
t
o
i
d
,

r
o
t
u
n
d

m
i
c


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

f
e
Ġ
e
i

p
o
s
t
e
r
o
l
a
t
e
r
a
l
e

a

b
r
a
Ġ
u
l
u
i
,

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i
,

f
e
Ġ
e
i

d
o
r
s
a
l
e

a

m
â
i
n
i
i

ú
i

d
e
g
e
t
e
l
o
r

I
,
I
I
,


I
I
I

M
.

p
o
s
t
e
r
i
o
r
i

a
i

b
r
a
Ġ
u
l
u
i

ú
i

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i

(
t
r
i
c
e
p
s

b
r
a
h
i
a
l
,

s
u
p
i
n
a
t
o
r
,

a
n
c
o
n
e
u
,

b
r
a
h
i
o
r
a
d
i
a
l
,

e
x
t
e
n
s
o
r

l
u
n
g

ú
i

s
c
u
r
t

a
l

c
a
r
p
u
l
u
i
,

e
x
t
e
n
s
o
r

u
l
n
a
r

a
l

c
a
r
p
u
l
u
i
,

e
x
t
e
n
s
o
r

c
o
m
u
n

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
,

e
x
t
e
n
s
o
r

a
l

d
e
g
e
t
u
l
u
i

V
,

l
u
n
g

a
b
d
u
c
t
o
r
,

e
x
t
e
n
s
o
r

l
u
n
g

ú
i

s
c
u
r
t

a
l

p
o
l
i
c
e
l
u
i


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

l
a
t
e
r
a
l
e

a

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i

M
.

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
i
o
a
r
e

a

b
r
a
Ġ
u
l
u
i

(
c
o
r
a
c
o
b
r
a
h
i
a
l
,
b
r
a
h
i
a
l
,

b
i
c
e
p
s

b
r
a
h
i
a
l
)


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

m
e
d
i
a
l
e

a

m
â
i
n
i
i

M
.
f
l
e
x
o
r
i

a
i

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
i
o
a
r
e

a

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i

(
f
l
e
x
o
r

u
l
n
a
r

a
l

c
a
r
p
u
l
u
i
,

f
l
e
x
o
r

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
)
;

m
.

s
c
u
r
Ġ
i

a
i

d
e
g
e
t
u
l
u
i

m
i
c
,

m
.

f
l
e
x
o
r
i

i
n
t
r
i
n
s
e
c
i

a
i

m
â
i
n
i
i

(
f
l
e
x
o
r

p
r
o
f
u
n
d
,

i
n
t
e
r
o
s
o
ú
i
,
l
o
m
-
b
r
i
c
a
l
i

3
-
4
)
;

a
d
d
u
c
t
o
r
u
l

p
o
l
i
c
e
l
u
i


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

l
a
t
e
r
a
l
e

a

m
â
i
n
i
i

M
.

f
l
e
x
o
r
i

a
i

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
i
o
a
r
e

a

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i

(
r
o
t
u
n
d

p
r
o
n
a
t
o
r
,

f
l
e
x
o
r

r
a
d
i
a
l

a
l

c
a
r
p
u
l
u
i
,

p
a
l
m
a
r

l
u
n
g
,

f
l
e
x
o
r

s
u
p
e
r
f
i
c
i
a
l

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
,

l
u
n
g
u
l

f
l
e
x
o
r

a
l

p
o
l
i
c
e
l
u
i
,

f
l
e
x
o
r

p
r
o
f
u
n
d

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
,

p
ă
t
r
a
t

p
r
o
n
a
t
o
r

;

m
.

s
c
u
r
Ġ
i

a
i

p
o
l
i
c
e
l
u
i
,

l
o
m
b
r
i
c
a
l
i
i

1
-
2


R
a
m
u
r
i

c
o
l
a
t
e
r
a
l
e

o


n


L
O
M
B
A
R


p

i
l
i
o
h
i
p
o
g
a
s
t
r
i
c


i
l
i
o
i
n
g
h
i
n
a
l


g
e
n
i
t
o
f
e
m
u
r
a
l


f
e
m
u
r
o
c
u
t
a
n

T
1
2
,

L
1


L
1


L
1
,

L
2


L
2
,

L
3

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

a
b
d
o
m
e
n
u
l
u
i

i
n
f
e
r
i
o
r
,

f
e
s
e
l
o
r
,

r
e
g
i
u
n
e
a

s
u
p
e
r
o
-
i
n
t
e
r
n
ă

a

c
o
a
p
s
e
i

M
.

p
e
r
e
t
e
l
u
i

a
b
d
o
m
i
n
a
l

a
n
t
e
r
o
-
l
a
t
e
r
a
l

(
o
b
l
i
c

e
x
t
e
r
n

ú
i

i
n
t
e
r
n
,

t
r
a
n
s
v
e
r
s

a
b
d
o
m
i
n
a
l
)

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

s
u
p
e
r
o
-
m
e
d
i
a
l
ă

a

c
o
a
p
s
e
i
,

s
c
r
o
t
,

l
a
b
i
i
l
e

m
a
r
i
,

r
ă
d
ă
c
i
n
a

p
e
n
i
s
u
l
u
i

M
.

p
e
r
e
t
e
l
u
i

a
b
d
o
m
i
n
a
l

a
n
t
e
r
o
-
l
a
t
e
r
a
l

î
m
p
r
e
u
n
ă

c
u

i
l
i
o
h
i
p
o
g
a
s
-
t
r
i
c


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
o
-
i
n
t
e
r
n
ă

a

c
o
a
p
s
e
i
,

s
c
r
o
t
,

l
a
b
i
i

m
a
r
i

M
.

c
r
e
m
a
s
t
e
r


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
o
-
l
a
t
e
r
a
l
e

ú
i

p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
e

a

c
o
a
p
s
e
i

87


B
R
A
H
I
A
L


p


R
a
m
u
r
i

t
e
r
m
i
n
a
l
e


o



a
x
i
l
a
r


r
a
d
i
a
l


m
u
s
c
u
l
o
c
u
t
a
n
a
t


u
l
n
a
r


m
e
d
i
a
n



f
a
s
c
i
c
u
l

p
o
s
t
e
r
i
o
r

(
C
5
,

C
7
)

f
a
s
c
i
c
u
l

p
o
s
t
e
r
i
o
r

(
C
5
-
C
8
,
T
1
)


f
a
s
c
i
c
u
l

l
a
t
e
r
a
l

(
C
5
-
C
7
)

f
a
s
c
i
c
u
l

m
e
d
i
a
l

(
C
8
,

T
1
)


f
a
s
c
i
c
u
l

m
e
d
i
a
l

(
C
6
-
C
8
,
T
1
)



T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

u
m
ă
r
u
l
u
i
,

a
r
t
i
c
u
l
a
Ġ
i
a

g
l
e
n
o
h
u
m
e
r
a
l
ă

M
.

d
e
l
t
o
i
d
,

r
o
t
u
n
d

m
i
c


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

f
e
Ġ
e
i

p
o
s
t
e
r
o
l
a
t
e
r
a
l
e

a

b
r
a
Ġ
u
l
u
i
,

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i
,

f
e
Ġ
e
i

d
o
r
s
a
l
e

a

m
â
i
n
i
i

ú
i

d
e
g
e
t
e
l
o
r

I
,
I
I
,


I
I
I

M
.

p
o
s
t
e
r
i
o
r
i

a
i

b
r
a
Ġ
u
l
u
i

ú
i

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i

(
t
r
i
c
e
p
s

b
r
a
h
i
a
l
,

s
u
p
i
n
a
t
o
r
,

a
n
c
o
n
e
u
,

b
r
a
h
i
o
r
a
d
i
a
l
,

e
x
t
e
n
s
o
r

l
u
n
g

ú
i

s
c
u
r
t

a
l

c
a
r
p
u
l
u
i
,

e
x
t
e
n
s
o
r

u
l
n
a
r

a
l

c
a
r
p
u
l
u
i
,

e
x
t
e
n
s
o
r

c
o
m
u
n

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
,

e
x
t
e
n
s
o
r

a
l

d
e
g
e
t
u
l
u
i

V
,

l
u
n
g

a
b
d
u
c
t
o
r
,

e
x
t
e
n
s
o
r

l
u
n
g

ú
i

s
c
u
r
t

a
l

p
o
l
i
c
e
l
u
i


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

l
a
t
e
r
a
l
e

a

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i

M
.

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
i
o
a
r
e

a

b
r
a
Ġ
u
l
u
i

(
c
o
r
a
c
o
b
r
a
h
i
a
l
,
b
r
a
h
i
a
l
,

b
i
c
e
p
s

b
r
a
h
i
a
l
)


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

m
e
d
i
a
l
e

a

m
â
i
n
i
i

M
.
f
l
e
x
o
r
i

a
i

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
i
o
a
r
e

a

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i

(
f
l
e
x
o
r

u
l
n
a
r

a
l

c
a
r
p
u
l
u
i
,

f
l
e
x
o
r

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
)
;

m
.

s
c
u
r
Ġ
i

a
i

d
e
g
e
t
u
l
u
i

m
i
c
,

m
.

f
l
e
x
o
r
i

i
n
t
r
i
n
s
e
c
i

a
i

m
â
i
n
i
i

(
f
l
e
x
o
r

p
r
o
f
u
n
d
,

i
n
t
e
r
o
s
o
ú
i
,
l
o
m
-
b
r
i
c
a
l
i

3
-
4
)
;

a
d
d
u
c
t
o
r
u
l

p
o
l
i
c
e
l
u
i


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

l
a
t
e
r
a
l
e

a

m
â
i
n
i
i

M
.

f
l
e
x
o
r
i

a
i

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
i
o
a
r
e

a

a
n
t
e
b
r
a
Ġ
u
l
u
i

(
r
o
t
u
n
d

p
r
o
n
a
t
o
r
,

f
l
e
x
o
r

r
a
d
i
a
l

a
l

c
a
r
p
u
l
u
i
,

p
a
l
m
a
r

l
u
n
g
,

f
l
e
x
o
r

s
u
p
e
r
f
i
c
i
a
l

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
,

l
u
n
g
u
l

f
l
e
x
o
r

a
l

p
o
l
i
c
e
l
u
i
,

f
l
e
x
o
r

p
r
o
f
u
n
d

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
,

p
ă
t
r
a
t

p
r
o
n
a
t
o
r

;

m
.

s
c
u
r
Ġ
i

a
i

p
o
l
i
c
e
l
u
i
,

l
o
m
b
r
i
c
a
l
i
i

1
-
2


R
a
m
u
r
i

c
o
l
a
t
e
r
a
l
e

o


n


L
O
M
B
A
R


p

i
l
i
o
h
i
p
o
g
a
s
t
r
i
c


i
l
i
o
i
n
g
h
i
n
a
l


g
e
n
i
t
o
f
e
m
u
r
a
l


f
e
m
u
r
o
c
u
t
a
n

T
1
2
,

L
1


L
1


L
1
,

L
2


L
2
,

L
3

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

a
b
d
o
m
e
n
u
l
u
i

i
n
f
e
r
i
o
r
,

f
e
s
e
l
o
r
,

r
e
g
i
u
n
e
a

s
u
p
e
r
o
-
i
n
t
e
r
n
ă

a

c
o
a
p
s
e
i

M
.

p
e
r
e
t
e
l
u
i

a
b
d
o
m
i
n
a
l

a
n
t
e
r
o
-
l
a
t
e
r
a
l

(
o
b
l
i
c

e
x
t
e
r
n

ú
i

i
n
t
e
r
n
,

t
r
a
n
s
v
e
r
s

a
b
d
o
m
i
n
a
l
)

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

s
u
p
e
r
o
-
m
e
d
i
a
l
ă

a

c
o
a
p
s
e
i
,

s
c
r
o
t
,

l
a
b
i
i
l
e

m
a
r
i
,

r
ă
d
ă
c
i
n
a

p
e
n
i
s
u
l
u
i

M
.

p
e
r
e
t
e
l
u
i

a
b
d
o
m
i
n
a
l

a
n
t
e
r
o
-
l
a
t
e
r
a
l

î
m
p
r
e
u
n
ă

c
u

i
l
i
o
h
i
p
o
g
a
s
-
t
r
i
c


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
o
-
i
n
t
e
r
n
ă

a

c
o
a
p
s
e
i
,

s
c
r
o
t
,

l
a
b
i
i

m
a
r
i

M
.

c
r
e
m
a
s
t
e
r


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
o
-
l
a
t
e
r
a
l
e

ú
i

p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
e

a

c
o
a
p
s
e
i

87


L
O
M
B
A
R


p


R
a
m
u
r
i

t
e
r
m
i
n
a
l
e
o



f
e
m
u
r
a
l


o
b
t
u
r
a
t
o
r


s
a
f
e
n


L
2
-

L
4


L
2
-
L
4


L
2
-
L
4


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
o
m
e
-
d
i
a
l
e

a

c
o
a
p
s
e
i
,

m
e
d
i
a
l
e

a

g
e
n
u
n
c
h
i
u
l
u
i
,

g
a
m
b
e
i
,

p
l
a
n
t
e
i

M
.

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
i
o
a
r
e

a

c
o
a
p
s
e
i

(
i
l
i
a
c
,

p
s
o
a
s

m
a
r
e
,

p
e
c
t
i
n
e
u
,

d
r
e
p
t

f
e
m
u
r
a
l
,

c
r
o
i
t
o
r
)
;

m
.
e
x
t
e
n
s
o
r
i

a
i

g
a
m
b
e
i

(
c
v
a
d
r
i
c
e
p
s
)
;


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

m
e
d
i
a
l
e

a

c
o
a
p
s
e
i

M
.

a
d
d
u
c
t
o
r
i

(
o
b
t
u
r
a
t
o
r

e
x
t
e
r
n
,

p
e
c
t
i
n
e
u
,

a
d
d
u
c
t
o
r

l
u
n
g
,

s
c
u
r
t
,

m
a
r
e
,

g
r
a
c
i
l
i
s
)


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
l
o
r

m
e
d
i
a
l
e


R
a
m
u
r
i

c
o
l
a
t
e
r
a
l
e
o


n


S
A
C
R
A
L


p


R
a
m
u
r
i

t
e
r
m
i
n
a
l
e
o

g
u
t
e
a
l

s
u
p
e
r
i
o
r

g
l
u
t
e
a
l

i
n
f
e
r
i
o
r

n
e
r
v

p
t
.

m
.

p
i
r
i
f
o
r
m

n
e
r
v

p
t
.

m
.

p
ă
t
r
a
t

f
e
m
u
r
a
l

n
e
r
v

p
t
.

m
.

o
b
t
u
r
a
t
o
r

i
n
t
e
r
n

c
u
t
a
n

p
o
s
t
e
r
i
o
r

a
l

c
o
a
p
s
e
i


r
u
ú
i
n
o
s

i
n
t
e
r
n


s
c
i
a
t
i
c
;

l
a

n
i
v
e
l
u
l

f
o
s
e
i

p
o
p
l
i
t
e
e

s
e

d
i
v
i
d
e

î
n

n
.
t
i
b
i
a
l

ú
i

n
.

f
i
b
u
l
a
r

t
i
b
i
a
l

(
s
u
r
a
l
,

m
e
d
i
a
l
,

p
l
a
n
t
a
r

l
a
t
e
r
a
l
)


f
i
b
u
l
a
r

c
o
m
u
n

(
s
u
p
e
r
f
i
c
i
a
l

ú
i

p
r
o
f
u
n
d
)

L
4
,

L
5
,

S
1

L
5
-
S
2

S
1
,
S
2

L
4
,

L
5
,

S
1

L
5
-
S
2

S
1
-
S
3


S
2
-
S
4


L
4
-
S
3


L
4
-
S
3


L
4
-
S
2

M

a
b
d
u
c
t
o
r
i

a
i

c
o
a
p
s
e
i

(
g
l
u
t
e
i

m
i
c
,

m
i
j
l
o
c
i
u
,

t
e
n
s
o
r

a
l

f
a
s
c
i
e
i

l
a
t
a
)

M
.
e
x
t
e
n
s
o
r
i

a
i

c
o
a
p
s
e
i

(
g
l
u
t
e
u

m
a
r
e

M
.

p
i
r
i
f
o
r
m

M
.

r
o
t
a
t
o
r
i

a
i

c
o
a
p
s
e
i

(
p
ă
t
r
a
t

f
e
m
u
r
a
l
,
g
e
a
m
ă
n

i
n
f
e
r
i
o
r
)

M
.

r
o
t
a
t
o
r
i

a
i

c
o
a
p
s
e
i

(
o
b
t
u
r
a
t
o
r
i
n
t
e
r
n
,

g
e
a
m
ă
n

s
u
p
e
r
i
o
r
)

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

p
ă
r
Ġ
i
l
o
r

i
n
f
e
r
i
o
a
r
ă

ú
i

e
x
t
e
r
n
ă

a

f
e
s
e
i
,

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
a
l
e
,

p
o
s
t
e
r
o
-
s
u
p
e
r
i
o
a
r
ă

a

c
o
a
p
s
e
i
,

s
c
r
o
t
,

l
a
b
i
i

m
a
r
i

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

s
c
r
o
t
u
l
u
i
,

p
e
n
i
s
u
l
u
i
,

c
l
i
t
o
r
i
s
,

l
a
b
i
i

m
a
r
i

ú
i

m
i
c
i

M
.

p
e
r
i
n
e
u
l
u
i


M
.

r
e
g
i
u
n
i
i

p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
e

a

c
o
a
p
s
e
i

(
s
e
m
i
t
e
n
d
i
n
o
s
,

s
e
m
i
m
e
m
b
r
a
n
o
s
,


b
i
c
e
p
s

f
e
m
u
r
a
l
)
.


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
l
o
r

p
o
s
t
e
r
i
-
o
a
r
e

a
l
e

g
a
m
b
e
i

ú
i

p
i
c
i
o
r
u
l
u
i

M
.

g
a
s
t
r
o
c
n
e
m
i
a
n
,

s
o
l
e
a
r
,

f
l
e
x
o
r

l
u
n
g

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
,

f
l
e
x
o
r

l
u
n
g

a
l

h
a
l
u
c
e
l
u
i
,

t
i
b
i
a
l

p
o
s
t
e
r
i
o
r
,

p
o
p
l
i
t
e
u
,

m
u
ú
c
h
i
i

i
n
t
r
i
n
s
e
c
i

a
i

p
i
c
i
o
r
u
l
u
i


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
l
o
r

a
n
t
e
r
i
o
a
-
r
e

a
l
e

g
a
m
b
e
i

ú
i

p
i
c
i
o
r
u
l
u
i

M
.

f
i
b
u
l
a
r
i
,

t
i
b
i
a
l

a
n
t
e
r
i
o
r
,

e
x
t
e
n
s
o
r

l
u
n
g

a
l

h
a
l
u
c
e
l
u
i
,

e
x
t
e
n
s
o
r

l
u
n
g

ú
i

s
c
u
r
t

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r

88


L
O
M
B
A
R


p


R
a
m
u
r
i

t
e
r
m
i
n
a
l
e
o



f
e
m
u
r
a
l


o
b
t
u
r
a
t
o
r


s
a
f
e
n


L
2
-

L
4


L
2
-
L
4


L
2
-
L
4


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
o
m
e
-
d
i
a
l
e

a

c
o
a
p
s
e
i
,

m
e
d
i
a
l
e

a

g
e
n
u
n
c
h
i
u
l
u
i
,

g
a
m
b
e
i
,

p
l
a
n
t
e
i

M
.

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
t
e
r
i
o
a
r
e

a

c
o
a
p
s
e
i

(
i
l
i
a
c
,

p
s
o
a
s

m
a
r
e
,

p
e
c
t
i
n
e
u
,

d
r
e
p
t

f
e
m
u
r
a
l
,

c
r
o
i
t
o
r
)
;

m
.
e
x
t
e
n
s
o
r
i

a
i

g
a
m
b
e
i

(
c
v
a
d
r
i
c
e
p
s
)
;


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
i

m
e
d
i
a
l
e

a

c
o
a
p
s
e
i

M
.

a
d
d
u
c
t
o
r
i

(
o
b
t
u
r
a
t
o
r

e
x
t
e
r
n
,

p
e
c
t
i
n
e
u
,

a
d
d
u
c
t
o
r

l
u
n
g
,

s
c
u
r
t
,

m
a
r
e
,

g
r
a
c
i
l
i
s
)


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
l
o
r

m
e
d
i
a
l
e


R
a
m
u
r
i

c
o
l
a
t
e
r
a
l
e
o


n


S
A
C
R
A
L


p


R
a
m
u
r
i

t
e
r
m
i
n
a
l
e
o

g
u
t
e
a
l

s
u
p
e
r
i
o
r

g
l
u
t
e
a
l

i
n
f
e
r
i
o
r

n
e
r
v

p
t
.

m
.

p
i
r
i
f
o
r
m

n
e
r
v

p
t
.

m
.

p
ă
t
r
a
t

f
e
m
u
r
a
l

n
e
r
v

p
t
.

m
.

o
b
t
u
r
a
t
o
r

i
n
t
e
r
n

c
u
t
a
n

p
o
s
t
e
r
i
o
r

a
l

c
o
a
p
s
e
i


r
u
ú
i
n
o
s

i
n
t
e
r
n


s
c
i
a
t
i
c
;

l
a

n
i
v
e
l
u
l

f
o
s
e
i

p
o
p
l
i
t
e
e

s
e

d
i
v
i
d
e

î
n

n
.
t
i
b
i
a
l

ú
i

n
.

f
i
b
u
l
a
r

t
i
b
i
a
l

(
s
u
r
a
l
,

m
e
d
i
a
l
,

p
l
a
n
t
a
r

l
a
t
e
r
a
l
)


f
i
b
u
l
a
r

c
o
m
u
n

(
s
u
p
e
r
f
i
c
i
a
l

ú
i

p
r
o
f
u
n
d
)

L
4
,

L
5
,

S
1

L
5
-
S
2

S
1
,
S
2

L
4
,

L
5
,

S
1

L
5
-
S
2

S
1
-
S
3


S
2
-
S
4


L
4
-
S
3


L
4
-
S
3


L
4
-
S
2

M

a
b
d
u
c
t
o
r
i

a
i

c
o
a
p
s
e
i

(
g
l
u
t
e
i

m
i
c
,

m
i
j
l
o
c
i
u
,

t
e
n
s
o
r

a
l

f
a
s
c
i
e
i

l
a
t
a
)

M
.
e
x
t
e
n
s
o
r
i

a
i

c
o
a
p
s
e
i

(
g
l
u
t
e
u

m
a
r
e

M
.

p
i
r
i
f
o
r
m

M
.

r
o
t
a
t
o
r
i

a
i

c
o
a
p
s
e
i

(
p
ă
t
r
a
t

f
e
m
u
r
a
l
,
g
e
a
m
ă
n

i
n
f
e
r
i
o
r
)

M
.

r
o
t
a
t
o
r
i

a
i

c
o
a
p
s
e
i

(
o
b
t
u
r
a
t
o
r
i
n
t
e
r
n
,

g
e
a
m
ă
n

s
u
p
e
r
i
o
r
)

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

p
ă
r
Ġ
i
l
o
r

i
n
f
e
r
i
o
a
r
ă

ú
i

e
x
t
e
r
n
ă

a

f
e
s
e
i
,

r
e
g
i
u
n
i
i

a
n
a
l
e
,

p
o
s
t
e
r
o
-
s
u
p
e
r
i
o
a
r
ă

a

c
o
a
p
s
e
i
,

s
c
r
o
t
,

l
a
b
i
i

m
a
r
i

T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

s
c
r
o
t
u
l
u
i
,

p
e
n
i
s
u
l
u
i
,

c
l
i
t
o
r
i
s
,

l
a
b
i
i

m
a
r
i

ú
i

m
i
c
i

M
.

p
e
r
i
n
e
u
l
u
i


M
.

r
e
g
i
u
n
i
i

p
o
s
t
e
r
i
o
a
r
e

a

c
o
a
p
s
e
i

(
s
e
m
i
t
e
n
d
i
n
o
s
,

s
e
m
i
m
e
m
b
r
a
n
o
s
,


b
i
c
e
p
s

f
e
m
u
r
a
l
)
.


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
l
o
r

p
o
s
t
e
r
i
-
o
a
r
e

a
l
e

g
a
m
b
e
i

ú
i

p
i
c
i
o
r
u
l
u
i

M
.

g
a
s
t
r
o
c
n
e
m
i
a
n
,

s
o
l
e
a
r
,

f
l
e
x
o
r

l
u
n
g

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r
,

f
l
e
x
o
r

l
u
n
g

a
l

h
a
l
u
c
e
l
u
i
,

t
i
b
i
a
l

p
o
s
t
e
r
i
o
r
,

p
o
p
l
i
t
e
u
,

m
u
ú
c
h
i
i

i
n
t
r
i
n
s
e
c
i

a
i

p
i
c
i
o
r
u
l
u
i


T
e
g
u
m
e
n
t
u
l

r
e
g
i
u
n
i
l
o
r

a
n
t
e
r
i
o
a
-
r
e

a
l
e

g
a
m
b
e
i

ú
i

p
i
c
i
o
r
u
l
u
i

M
.

f
i
b
u
l
a
r
i
,

t
i
b
i
a
l

a
n
t
e
r
i
o
r
,

e
x
t
e
n
s
o
r

l
u
n
g

a
l

h
a
l
u
c
e
l
u
i
,

e
x
t
e
n
s
o
r

l
u
n
g

ú
i

s
c
u
r
t

a
l

d
e
g
e
t
e
l
o
r

88
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
89
ARCUL REFLEX ELEMENTAR

Arcul reflex elementar este format din următoarele elemente componente:
- receptorul specific diferenĠiat sau terminaĠia nervoasă liberă;
- calea aferentă (senzitivă) reprezentată de fibre senzitive (dendrite), care culeg informaĠiile
de la receptorii periferici úi se îndreaptă către unul sau mai mulĠi neuroni senzitivi; transportă
influxul nervos exteroceptiv cutanat úi proprioceptiv, conútient úi inconútient, provenit de la
receptorii musculari, tendinoúi, osoúi úi articulari;
- centrii nervoúi, situaĠi în coarnele anterioare ale măduvei spinării, reprezentaĠi de
motoneuronii D úi J;
- calea eferentă (motorie) reprezentată de fibre motorii, respectiv axoni, care transmit
comanda. Axonii sunt de două feluri:
- groúi, mielinici, ai motoneuronilor D, inervează fibrele musculare striate ale muúchilor
scheletici, numite fibre extrafusale;
- subĠiri, amielinici, ai motoneuronilor J al căror număr reprezintă aproximativ jumătate din cel
al motoneuronilor D; transmit impulsuri nervoase către o categorie specială de fibre striate
modificate, foarte scurte úi subĠiri, numite fibre intrafusale, componente ale fusurilor
neuromusculare, cu rol în reglarea contracĠiilor musculare;
- organul efector muscular.
Realizarea unei miúcări reflexe sau voluntare presupune integritatea căilor aferente úi
eferente, a centrilor nervoúi corticali úi subcorticali, precum úi a efectorului muscular. Cel mai
simplu arc reflex este reprezentat de reflexul miotatic, format din doi neuroni: unul senzitiv, cu
corpul celular situat în ganglionul spinal úi altul motor, cu corpul celular în coarnele anterioare ale
măduvei spinării. Majoritatea miúcărilor reflexe se produc cu participarea mai multor neuroni
intercalari, de aceea prezintă o latenĠă direct proporĠională cu numărul acestora.
Receptorii sunt formaĠiuni diferenĠiate pentru detectarea úi recepĠionarea variaĠiilor
energetice, din afara sau din interiorul organismului úI transformarea acestora în impuls nervos. În
funcĠie de localizare sunt clasificaĠi în: proprio-, extero- úi interoceptori. Pentru miúcarea reflexă ne
interesează úi vom descrie doar primele două categorii de receptori
A. Proprioceptorii (receptorii kinestezici) se găsesc în musculatura scheletică, tendoane,
articulaĠii, labirint úi sunt implicaĠi în reglarea funcĠiilor motorii. Fac parte exclusiv din clasa
mecanoreceptorilor, care semnalează velocitatea, tensiunea úi gradul de scurtare al muúchilor. Au
fost sistematizaĠi în:
1.Receptori musculari: fusurile neuromusculare úi organele tendinoase Golgi.
2.Receptori articulari: corpusculi Ruffini, Golgi- Mazzoni úi Vater- Pacini .
Receptorii musculari
A Fusurile neuromusculare sunt dispuse printre fibrele striate în tot corpul muúchilor striaĠi úi
au dispoziĠie paralelă cu fibrele musculare. În consecinĠă, sunt activate de rata de variaĠie a lungimii
fibrelor musculare striate propriu-zise, numite extrafusale. Fiecare fus conĠine între 3-12 fibre
musculare mici, specializate, numite intrafusale. Fibrele intrafusale sunt de două tipuri: cu sac
nuclear úi lanĠ nuclear.
B. Organul tendinos Golgi este o formaĠiune musculo-tendinoasă mai puĠin frecventă,
comparativ cu fusurile (raportul este în medie de 1/3), bine reprezentată în muúchii cu contracĠie
lentă. Receptorul are o lungime de 1600P., iar diametrul central este mai mare (122 P); este format
dintr-un fascicul de fibre înconjurat de o capsulă conjunctivă, fusiformă, situată imediat sub
joncĠiunea musculo-tendinoasă. Este un receptor pasiv, dispus în serie cu fibrele contractile úi în
consecinĠă se activează unele după altele; detectează tensiunea aplicată pe fibrele tendonului, în
timpul contracĠiei musculare; reprezintă un sistem de protecĠie, fiind capabil să se opună unor
întinderi violente sau să suprime o contracĠie musculară foarte intensă, ce riscă să deterioreze
articulaĠia mobilizată
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
89
ARCUL REFLEX ELEMENTAR

Arcul reflex elementar este format din următoarele elemente componente:
- receptorul specific diferenĠiat sau terminaĠia nervoasă liberă;
- calea aferentă (senzitivă) reprezentată de fibre senzitive (dendrite), care culeg informaĠiile
de la receptorii periferici úi se îndreaptă către unul sau mai mulĠi neuroni senzitivi; transportă
influxul nervos exteroceptiv cutanat úi proprioceptiv, conútient úi inconútient, provenit de la
receptorii musculari, tendinoúi, osoúi úi articulari;
- centrii nervoúi, situaĠi în coarnele anterioare ale măduvei spinării, reprezentaĠi de
motoneuronii D úi J;
- calea eferentă (motorie) reprezentată de fibre motorii, respectiv axoni, care transmit
comanda. Axonii sunt de două feluri:
- groúi, mielinici, ai motoneuronilor D, inervează fibrele musculare striate ale muúchilor
scheletici, numite fibre extrafusale;
- subĠiri, amielinici, ai motoneuronilor J al căror număr reprezintă aproximativ jumătate din cel
al motoneuronilor D; transmit impulsuri nervoase către o categorie specială de fibre striate
modificate, foarte scurte úi subĠiri, numite fibre intrafusale, componente ale fusurilor
neuromusculare, cu rol în reglarea contracĠiilor musculare;
- organul efector muscular.
Realizarea unei miúcări reflexe sau voluntare presupune integritatea căilor aferente úi
eferente, a centrilor nervoúi corticali úi subcorticali, precum úi a efectorului muscular. Cel mai
simplu arc reflex este reprezentat de reflexul miotatic, format din doi neuroni: unul senzitiv, cu
corpul celular situat în ganglionul spinal úi altul motor, cu corpul celular în coarnele anterioare ale
măduvei spinării. Majoritatea miúcărilor reflexe se produc cu participarea mai multor neuroni
intercalari, de aceea prezintă o latenĠă direct proporĠională cu numărul acestora.
Receptorii sunt formaĠiuni diferenĠiate pentru detectarea úi recepĠionarea variaĠiilor
energetice, din afara sau din interiorul organismului úI transformarea acestora în impuls nervos. În
funcĠie de localizare sunt clasificaĠi în: proprio-, extero- úi interoceptori. Pentru miúcarea reflexă ne
interesează úi vom descrie doar primele două categorii de receptori
A. Proprioceptorii (receptorii kinestezici) se găsesc în musculatura scheletică, tendoane,
articulaĠii, labirint úi sunt implicaĠi în reglarea funcĠiilor motorii. Fac parte exclusiv din clasa
mecanoreceptorilor, care semnalează velocitatea, tensiunea úi gradul de scurtare al muúchilor. Au
fost sistematizaĠi în:
1.Receptori musculari: fusurile neuromusculare úi organele tendinoase Golgi.
2.Receptori articulari: corpusculi Ruffini, Golgi- Mazzoni úi Vater- Pacini .
Receptorii musculari
A Fusurile neuromusculare sunt dispuse printre fibrele striate în tot corpul muúchilor striaĠi úi
au dispoziĠie paralelă cu fibrele musculare. În consecinĠă, sunt activate de rata de variaĠie a lungimii
fibrelor musculare striate propriu-zise, numite extrafusale. Fiecare fus conĠine între 3-12 fibre
musculare mici, specializate, numite intrafusale. Fibrele intrafusale sunt de două tipuri: cu sac
nuclear úi lanĠ nuclear.
B. Organul tendinos Golgi este o formaĠiune musculo-tendinoasă mai puĠin frecventă,
comparativ cu fusurile (raportul este în medie de 1/3), bine reprezentată în muúchii cu contracĠie
lentă. Receptorul are o lungime de 1600P., iar diametrul central este mai mare (122 P); este format
dintr-un fascicul de fibre înconjurat de o capsulă conjunctivă, fusiformă, situată imediat sub
joncĠiunea musculo-tendinoasă. Este un receptor pasiv, dispus în serie cu fibrele contractile úi în
consecinĠă se activează unele după altele; detectează tensiunea aplicată pe fibrele tendonului, în
timpul contracĠiei musculare; reprezintă un sistem de protecĠie, fiind capabil să se opună unor
întinderi violente sau să suprime o contracĠie musculară foarte intensă, ce riscă să deterioreze
articulaĠia mobilizată
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
90

Figura 2.37. Arc reflex generalizat.

.

Figura 2.38. Proprioceptori; (a) Organ tendinos Golgi; (b) Fus neuromuscular.
Substanta alba
Neuron senzitiv

Neuron motor
Efector muscular
Receptori cutanati
Corpul neuronului
(ganglion spinal)
Neuron intercalar
Posterior
(dorsal)
Anterior Substanta
(ventral) cenusie
Tendon


Os
Muschi
scheletic
Nerv
periferic

Placa
motorie
Neuron senzitiv

Receptori
tendinosi
Fibre
extrafusale
Fibre intrafusale
Sac nuclear


Teaca tesut
conjunctiv
Neuron
senzitiv
Neuron motor
Terminatii
nervoase
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
90

Figura 2.37. Arc reflex generalizat.

.

Figura 2.38. Proprioceptori; (a) Organ tendinos Golgi; (b) Fus neuromuscular.
Substanta alba
Neuron senzitiv

Neuron motor
Efector muscular
Receptori cutanati
Corpul neuronului
(ganglion spinal)
Neuron intercalar
Posterior
(dorsal)
Anterior Substanta
(ventral) cenusie
Tendon


Os
Muschi
scheletic
Nerv
periferic

Placa
motorie
Neuron senzitiv

Receptori
tendinosi
Fibre
extrafusale
Fibre intrafusale
Sac nuclear


Teaca tesut
conjunctiv
Neuron
senzitiv
Neuron motor
Terminatii
nervoase
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
91

Receptorii articulari .
a)Corpusculii Ruffini sunt situaĠi în Ġesutul conjunctiv al capsulei articulare úi suportă
deformările produse în direcĠiile de mobilizare a articulaĠiei. Sunt sensibili la schimbările de poziĠie
úi direcĠie ale miúcărilor. Activarea lor se realizează prin contracĠiile muúchilor cu inserĠie
periarticulară, la unghiuri ale pieselor articulare cuprinse între 15-30
0
.
b)Corpusculii lui Golgi úi Mazzoni sunt situaĠi în ligamente úi funcĠionează ca úi corpusculii
Ruffini, numai că unghiul de activare este mai important.
c)Corpusculii Vater-Pacini sunt localizaĠi în număr mic în capsula articulară úi se activează
când articulaĠia este imobilă, de aceea ar putea fi consideraĠi veritabili detectori ai acceleraĠiei.
În concluzie receptorii articulari pot fi sistematizaĠi în: statici (corpusculii Ruffini), care
informează asupra poziĠiei segmentelor articulare ale trunchiului úi membrelor; úi dinamici
(corpusculii lui Vater-Pacini), responsabili de senzaĠia de miúcare úi acceleraĠie a segmentelor
membrelor. Receptorii articulari responsabili cu inducerea senzaĠiilor kinestezice participă la
coordonarea miúcării. Alterările sau ablaĠia capsulei articulare pot determina tulburări de
coordonare, de exemplu tulburări de mers. Receptorii articulari sunt sensibili la simulii nociceptivi
úi pot genera contracturi musculare cu imobilizarea articulaĠiilor în poziĠii antalgice, cel mai adesea
în flexie.
B. Exteroceptorii includ o varietate largă de structuri specializate. Pe noi ne interesează doar
receptorii cutanaĠi; aceútia sunt de natură variată úi depind de tipul sensibilităĠii pe care îl
detectează:
- mecanoreceptorii sunt sensibili la atingere úi deformarea mecanică a pielii ; includ discurile
Merkel, situate în derm ; corpusculii Meissner, situaĠi în vârful papilelor dermice, au cea mai mare
densitate la nivelul pulpelor degetelor mâinilor úi picioarelor, cât úi la faĠă (buze); corpusculii
Pacini, situaĠi în dermul profund; terminaĠiile libere se găsesc cu precădere în regiunea piloasă.
- termoreceptorii sunt detectori ai temperaturii: clasic, Krause pentru rece úi Ruffini pentru cald.
Corpusculii Krause sunt de 7-8 ori mai numeroúi decât receptorii pentru cald. Termoreceptorii
sesizează, alături de terminaĠii nervoase libere, variaĠiile temperaturii.


Terminatii nervoase
pt.durere (cornee)
Corpusculi Meisner
(tact)
Corpusculi Krause
(rece)
Corpusculi Vater-Pacini
(presiune)
Corpusculi Ruffini
(cald)
Figura 2.39. Exteroceptori.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
91

Receptorii articulari .
a)Corpusculii Ruffini sunt situaĠi în Ġesutul conjunctiv al capsulei articulare úi suportă
deformările produse în direcĠiile de mobilizare a articulaĠiei. Sunt sensibili la schimbările de poziĠie
úi direcĠie ale miúcărilor. Activarea lor se realizează prin contracĠiile muúchilor cu inserĠie
periarticulară, la unghiuri ale pieselor articulare cuprinse între 15-30
0
.
b)Corpusculii lui Golgi úi Mazzoni sunt situaĠi în ligamente úi funcĠionează ca úi corpusculii
Ruffini, numai că unghiul de activare este mai important.
c)Corpusculii Vater-Pacini sunt localizaĠi în număr mic în capsula articulară úi se activează
când articulaĠia este imobilă, de aceea ar putea fi consideraĠi veritabili detectori ai acceleraĠiei.
În concluzie receptorii articulari pot fi sistematizaĠi în: statici (corpusculii Ruffini), care
informează asupra poziĠiei segmentelor articulare ale trunchiului úi membrelor; úi dinamici
(corpusculii lui Vater-Pacini), responsabili de senzaĠia de miúcare úi acceleraĠie a segmentelor
membrelor. Receptorii articulari responsabili cu inducerea senzaĠiilor kinestezice participă la
coordonarea miúcării. Alterările sau ablaĠia capsulei articulare pot determina tulburări de
coordonare, de exemplu tulburări de mers. Receptorii articulari sunt sensibili la simulii nociceptivi
úi pot genera contracturi musculare cu imobilizarea articulaĠiilor în poziĠii antalgice, cel mai adesea
în flexie.
B. Exteroceptorii includ o varietate largă de structuri specializate. Pe noi ne interesează doar
receptorii cutanaĠi; aceútia sunt de natură variată úi depind de tipul sensibilităĠii pe care îl
detectează:
- mecanoreceptorii sunt sensibili la atingere úi deformarea mecanică a pielii ; includ discurile
Merkel, situate în derm ; corpusculii Meissner, situaĠi în vârful papilelor dermice, au cea mai mare
densitate la nivelul pulpelor degetelor mâinilor úi picioarelor, cât úi la faĠă (buze); corpusculii
Pacini, situaĠi în dermul profund; terminaĠiile libere se găsesc cu precădere în regiunea piloasă.
- termoreceptorii sunt detectori ai temperaturii: clasic, Krause pentru rece úi Ruffini pentru cald.
Corpusculii Krause sunt de 7-8 ori mai numeroúi decât receptorii pentru cald. Termoreceptorii
sesizează, alături de terminaĠii nervoase libere, variaĠiile temperaturii.


Terminatii nervoase
pt.durere (cornee)
Corpusculi Meisner
(tact)
Corpusculi Krause
(rece)
Corpusculi Vater-Pacini
(presiune)
Corpusculi Ruffini
(cald)
Figura 2.39. Exteroceptori.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
92
CAILE AFERENTE sunt reprezentate de ramificaĠiile dendritice ale neuronilor senzitivi din
ganglionii spinali úi ale omologilor lor din componenĠa nervilor cranieni. Aceste ramificaĠii sunt de
două tipuri I úi II, primare úi secundare.
CENTRII NERVOùI sunt situaĠi în coarnele anterioare ale măduvei spinării, fiind reprezentaĠi
de corpii celulari ai motoneuronilor D úi J, D
1
-O
1
fazici consideraĠi centrii miúcării úi D
2
-O
2
tonici,
consideraĠi centrii tonusului.
CAILE EFERENTE sunt reprezentate de axonii motoneuronilor D úi J. EferenĠele care
provin din motoneuronii D spinali inervează fibrele extrafusale, scheletice. EferenĠele J asigură
inervaĠia motorie a fibrelor intrafusale.
Postura fundamentală a omului este verticală, antigravitaĠională. MenĠinerea ei se bazează
pe informaĠiile primite de la sistemul labirintic, pe cele vizuale, proprioceptive úi exteroceptive
cutanate plantare. Receptorii labirintici sunt adaptaĠi menĠinerii verticalităĠii. OtoliĠii utriculo-
saculari constituie detectorul verticalei, ax la care fiinĠa umană face continuu referinĠă, ceea ce-i
permite în ortostatism, să-úi proiecteze centrul de greutate în poligonul de susĠinere. Atitudinea
(postura) de ansamblu a corpului omenesc se realizează prin reflexe statice úi statokinetice.

PRINCIPALELE GRUPE DE REFLEXE

1.Reflexul miotatic de întindere (Scherrington) este monosinaptic, de tip feed-back, cu
participarea fusului neuromuscular. Fusul este excitat de întinderea muúchilor, conducând în final,
aúa cum s-a arătat anterior, la contracĠia reflexă a muúchilor implicaĠi.
Reflexul miotatic poate fi declanúat prin întindere rapidă sau lentă, cu efecte diferite asupra
muúchilor agoniúti, sinergiúti úi antagoniúti. Intervine úi în menĠinerea tonusului postural.
Bucla J este formată din motoneuronii J din coarnele posterioare, ai căror axoni se termină
prin plăci motorii pe fibrele intrafusale. Bucla începe pe motoneuronul J úi se poate închide pe
motoneuronul D, realizând un feed-back negativ. Dacă arcul s-ar închide de tot pe J ar determina un
tetanos permanent, incompatibil cu viaĠa. Bucla J reglează activitatea aferentă a fusului
neuromuscular úi primeúte influenĠe din formaĠiuni nervoase centrale, mai ales formaĠiunea
reticulată. De aceea, motoneuronii J îúi continuă activitatea úi în absenĠa aferenĠelor proprioceptive
periferice, realizând astfel un efect facilitator asupra motoneuronilor D.
Reflexul miotatic are două componente: una dinamică úi alta statică. Răspunsul dinamic
este legat de excitarea terminaĠiilor spiralate (primare) ale fusului neuromuscular, stimulate de
modificările de lungime ale fusului, úi constă în contracĠia reflexă a muúchiului. Răspunsul static
este legat de excitarea terminaĠiilor secundare în buchet úi constă în descărcarea ritmică a
impulsurilor pentru menĠinerea lungimii fusului, proporĠional cu gradul de întindere al fusului,
astfel explicându-se reglarea tonusului postural. Descărcarea ritmică se face numai pe perioada cât
lungimea fusului neuromuscular este modificată. Reflexele miotatice se clasifică în:
a)Reflex miotatic static
b)Reflex miotatic dinamic
c) Reflex miotatic negativ- când muúchiul se scurtează brusc după o alungire
d)Reflexul de greutate - este reflexul care asigură fixarea corpului sau a unor segmente în
anumite poziĠii, iar încercarea de la miúca declanúează instantaneu contrarezistenĠa datorită unei
mari extinderi a transmisiei nervoase. Are la bază o activare a componentei statice a reflexului
miotatic, prin care o mică alungire a muúchiului determină o contracĠie puternică.
2. Reflexul de tendon
Este legat de organele tendinoase Golgi care percep modificări ale stării de tensiune a muúchiului.
De la acest nivel informaĠia ajunge în măduvă la un neuron intercalar inhibitor úi apoi la
motoneuronul D. InhibiĠia se transmite strict la muúchiul de la care a plecat informaĠia úi nu se
extinde la muúchii învecinati. Paralel, pe lângă efectul local medular, există úi o transmitere
superioară prin tracturi spinocerebeloase la cerebel. Acest reflex este important prin aúa numita
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
92
CAILE AFERENTE sunt reprezentate de ramificaĠiile dendritice ale neuronilor senzitivi din
ganglionii spinali úi ale omologilor lor din componenĠa nervilor cranieni. Aceste ramificaĠii sunt de
două tipuri I úi II, primare úi secundare.
CENTRII NERVOùI sunt situaĠi în coarnele anterioare ale măduvei spinării, fiind reprezentaĠi
de corpii celulari ai motoneuronilor D úi J, D
1
-O
1
fazici consideraĠi centrii miúcării úi D
2
-O
2
tonici,
consideraĠi centrii tonusului.
CAILE EFERENTE sunt reprezentate de axonii motoneuronilor D úi J. EferenĠele care
provin din motoneuronii D spinali inervează fibrele extrafusale, scheletice. EferenĠele J asigură
inervaĠia motorie a fibrelor intrafusale.
Postura fundamentală a omului este verticală, antigravitaĠională. MenĠinerea ei se bazează
pe informaĠiile primite de la sistemul labirintic, pe cele vizuale, proprioceptive úi exteroceptive
cutanate plantare. Receptorii labirintici sunt adaptaĠi menĠinerii verticalităĠii. OtoliĠii utriculo-
saculari constituie detectorul verticalei, ax la care fiinĠa umană face continuu referinĠă, ceea ce-i
permite în ortostatism, să-úi proiecteze centrul de greutate în poligonul de susĠinere. Atitudinea
(postura) de ansamblu a corpului omenesc se realizează prin reflexe statice úi statokinetice.

PRINCIPALELE GRUPE DE REFLEXE

1.Reflexul miotatic de întindere (Scherrington) este monosinaptic, de tip feed-back, cu
participarea fusului neuromuscular. Fusul este excitat de întinderea muúchilor, conducând în final,
aúa cum s-a arătat anterior, la contracĠia reflexă a muúchilor implicaĠi.
Reflexul miotatic poate fi declanúat prin întindere rapidă sau lentă, cu efecte diferite asupra
muúchilor agoniúti, sinergiúti úi antagoniúti. Intervine úi în menĠinerea tonusului postural.
Bucla J este formată din motoneuronii J din coarnele posterioare, ai căror axoni se termină
prin plăci motorii pe fibrele intrafusale. Bucla începe pe motoneuronul J úi se poate închide pe
motoneuronul D, realizând un feed-back negativ. Dacă arcul s-ar închide de tot pe J ar determina un
tetanos permanent, incompatibil cu viaĠa. Bucla J reglează activitatea aferentă a fusului
neuromuscular úi primeúte influenĠe din formaĠiuni nervoase centrale, mai ales formaĠiunea
reticulată. De aceea, motoneuronii J îúi continuă activitatea úi în absenĠa aferenĠelor proprioceptive
periferice, realizând astfel un efect facilitator asupra motoneuronilor D.
Reflexul miotatic are două componente: una dinamică úi alta statică. Răspunsul dinamic
este legat de excitarea terminaĠiilor spiralate (primare) ale fusului neuromuscular, stimulate de
modificările de lungime ale fusului, úi constă în contracĠia reflexă a muúchiului. Răspunsul static
este legat de excitarea terminaĠiilor secundare în buchet úi constă în descărcarea ritmică a
impulsurilor pentru menĠinerea lungimii fusului, proporĠional cu gradul de întindere al fusului,
astfel explicându-se reglarea tonusului postural. Descărcarea ritmică se face numai pe perioada cât
lungimea fusului neuromuscular este modificată. Reflexele miotatice se clasifică în:
a)Reflex miotatic static
b)Reflex miotatic dinamic
c) Reflex miotatic negativ- când muúchiul se scurtează brusc după o alungire
d)Reflexul de greutate - este reflexul care asigură fixarea corpului sau a unor segmente în
anumite poziĠii, iar încercarea de la miúca declanúează instantaneu contrarezistenĠa datorită unei
mari extinderi a transmisiei nervoase. Are la bază o activare a componentei statice a reflexului
miotatic, prin care o mică alungire a muúchiului determină o contracĠie puternică.
2. Reflexul de tendon
Este legat de organele tendinoase Golgi care percep modificări ale stării de tensiune a muúchiului.
De la acest nivel informaĠia ajunge în măduvă la un neuron intercalar inhibitor úi apoi la
motoneuronul D. InhibiĠia se transmite strict la muúchiul de la care a plecat informaĠia úi nu se
extinde la muúchii învecinati. Paralel, pe lângă efectul local medular, există úi o transmitere
superioară prin tracturi spinocerebeloase la cerebel. Acest reflex este important prin aúa numita
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
93
reacĠie de alungire, în care alungirea muúchiului duce la creúterea tensiunii, úi deci la apariĠia
reflexului inhibitor asupra motoneuronului D. În acest mod în cazul unei contracĠii extreme se
împiedică smulgerea tendonului. Mecanismul permite controlul tensiunii musculare, astfel încât
muúchiul să dezvolte o tensiune optimă, necesară desfăúurării respectivei activităĠi.





3. Reflexul flexor
În cadrul acestui reflex, stimulii senzitivi (în special cei ce produc durerea) aplicaĠi la
nivelul unui membru au ca rezultat flexia membrului respectiv. Este un reflex polisinaptic cu cel
puĠin 3-4 neuroni intercalari, de la care excitaĠia se transmite la un motoneuron D. Motoneuronul
primeúte succesiv informaĠia de la fiecare neuron intercalar, ceea ce se poate traduce prin contracĠie
de tip tetanic. La 0,2-0,5 secunde se produce acelaúi tip de stimulare a muúchilor extensori ai
membrului opus, întârzierea datorându-se multitudinii de sinapse, iar efectul final fiind extensia
membrului opus. Deci, un stimul exteroceptiv determină un reflex de apărare ce se realizează prin
contracĠia unei grupe musculare agoniste simultan cu relaxarea grupei musculare antagoniste de
aceeaúi parte úi cu fenomene inverse de partea opusă.

4. Reflexele posturale úi de locomoĠie.
În cadrul acestui grup de reflexe se descriu:
- reflexe de adaptare statică (de postură), care pot fi generale, intersegmentare, segmentare úi
locale.
- reflexe de redresare (echilibrare).
- reflexe statokinetice.
În ciuda suportului solid oferit de schelet, miúcarea úi echilibrul nu pot fi realizate sau menĠinute
fără o coordonare reflexă a contracĠiei musculare, prin intermediul reflexelor posturale. Acxeste reflexe
intervin atât în menĠinerea echilibrului úi posturii corpului în repaos, cât úi în locomoĠie.



Radacina anterioara Axonul motoneuronului Maduva spinarii

Muschi
Organ tendinos Golgi
Dendritele
neuronilor din
gg. spinal
Neuron intercalar
Radacina posterioara
Figura 2.40. Reflex de tendon. Tensiunea exercitata asupra organelor tendinoase Golgi genereaza
semnale aferente spre neuronul inhibitor. Prin stimularea acestuia apare un potential inhibitor
postsinaptic la nivelul neuronului D cu reducerea tensiunii musculare.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
93
reacĠie de alungire, în care alungirea muúchiului duce la creúterea tensiunii, úi deci la apariĠia
reflexului inhibitor asupra motoneuronului D. În acest mod în cazul unei contracĠii extreme se
împiedică smulgerea tendonului. Mecanismul permite controlul tensiunii musculare, astfel încât
muúchiul să dezvolte o tensiune optimă, necesară desfăúurării respectivei activităĠi.





3. Reflexul flexor
În cadrul acestui reflex, stimulii senzitivi (în special cei ce produc durerea) aplicaĠi la
nivelul unui membru au ca rezultat flexia membrului respectiv. Este un reflex polisinaptic cu cel
puĠin 3-4 neuroni intercalari, de la care excitaĠia se transmite la un motoneuron D. Motoneuronul
primeúte succesiv informaĠia de la fiecare neuron intercalar, ceea ce se poate traduce prin contracĠie
de tip tetanic. La 0,2-0,5 secunde se produce acelaúi tip de stimulare a muúchilor extensori ai
membrului opus, întârzierea datorându-se multitudinii de sinapse, iar efectul final fiind extensia
membrului opus. Deci, un stimul exteroceptiv determină un reflex de apărare ce se realizează prin
contracĠia unei grupe musculare agoniste simultan cu relaxarea grupei musculare antagoniste de
aceeaúi parte úi cu fenomene inverse de partea opusă.

4. Reflexele posturale úi de locomoĠie.
În cadrul acestui grup de reflexe se descriu:
- reflexe de adaptare statică (de postură), care pot fi generale, intersegmentare, segmentare úi
locale.
- reflexe de redresare (echilibrare).
- reflexe statokinetice.
În ciuda suportului solid oferit de schelet, miúcarea úi echilibrul nu pot fi realizate sau menĠinute
fără o coordonare reflexă a contracĠiei musculare, prin intermediul reflexelor posturale. Acxeste reflexe
intervin atât în menĠinerea echilibrului úi posturii corpului în repaos, cât úi în locomoĠie.



Radacina anterioara Axonul motoneuronului Maduva spinarii

Muschi
Organ tendinos Golgi
Dendritele
neuronilor din
gg. spinal
Neuron intercalar
Radacina posterioara
Figura 2.40. Reflex de tendon. Tensiunea exercitata asupra organelor tendinoase Golgi genereaza
semnale aferente spre neuronul inhibitor. Prin stimularea acestuia apare un potential inhibitor
postsinaptic la nivelul neuronului D cu reducerea tensiunii musculare.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
94
În cadrul grupului de reflexe posturale includem:

Reflexe tonice ale gâtului iniĠiate prin întinderea muúchilor gâtului úi stimularea
terminaĠiilor senzitive proprioceptive de la acest nivel. Pot fi simetrice úi asimetrice.
Astfel flexia capului determină creúterea tonusului muúchilor flexori ai membrelor
superioare úi ai celor lombari, concomitent cu creúterea tonusului muúchilor extensori la nivelul
mebrelor inferioare (reflexe simetrice). Răsucirea capului va creúte tonusul muúchilor extensori de
partea mentonului (răsucirii) úi relaxează extensorii de partea occiputului (reflexe asimetrice).

Reflexe tonice labirintice iniĠiate în urechea internă (canalele semicirculare úi organele
otolitice) datorită efectelor gravităĠii sau schimbărilor de poziĠie ale capului.

Reflexele oculocefalogire iniĠiate de receptorii de la nivel ocular, semnalele fiind trimise
spre cortexul cerebral , determinând contracĠia muúchilor care restabilesc poziĠia capului.

Reflexele segmentare includ reflexul de extensie încruciúată.

Reflexele intersegmentare includ reacĠia pozitivă de sprijin care constă în extensia
membrului inferior când există o presiune pe talpă .

Reflexele locale reunesc reflexul suplimentar de extensie (de magnet) care constă în
extensia piciorului la contactul cu un excitant extern úi reacĠia de susĠinere.

Reflexele de redresare au punct de plecare în tegument, structuri articulare, muúchi,
labirint; se opun forĠelor dezechilibrante úi menĠin aliniamentul ortostatic. Acest grup cuprinde:
- reflexe de redresare labirintică
- reflexe de redresare a corpului asupra capului
- reflexe de redresare corp-corp.

Reflexele statokinetice constau în adaptări ale tonusului muscular, secundare informaĠiilor
primite de la diverúi receptori, în principal de la cei vestibulari. Au ca scop menĠinerea poziĠiei
corpului úi segmentelor, în timpul deplasării liniare sau unghiulare, active úi pasive, asigurând
stabilitatea în miúcare , adaptarea tonusului muscular úi a poziĠiei membrelor
Toate aceste reflexe se vor studia în amănunt în cadrul disciplinei de fiziologie.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
94
În cadrul grupului de reflexe posturale includem:

Reflexe tonice ale gâtului iniĠiate prin întinderea muúchilor gâtului úi stimularea
terminaĠiilor senzitive proprioceptive de la acest nivel. Pot fi simetrice úi asimetrice.
Astfel flexia capului determină creúterea tonusului muúchilor flexori ai membrelor
superioare úi ai celor lombari, concomitent cu creúterea tonusului muúchilor extensori la nivelul
mebrelor inferioare (reflexe simetrice). Răsucirea capului va creúte tonusul muúchilor extensori de
partea mentonului (răsucirii) úi relaxează extensorii de partea occiputului (reflexe asimetrice).

Reflexe tonice labirintice iniĠiate în urechea internă (canalele semicirculare úi organele
otolitice) datorită efectelor gravităĠii sau schimbărilor de poziĠie ale capului.

Reflexele oculocefalogire iniĠiate de receptorii de la nivel ocular, semnalele fiind trimise
spre cortexul cerebral , determinând contracĠia muúchilor care restabilesc poziĠia capului.

Reflexele segmentare includ reflexul de extensie încruciúată.

Reflexele intersegmentare includ reacĠia pozitivă de sprijin care constă în extensia
membrului inferior când există o presiune pe talpă .

Reflexele locale reunesc reflexul suplimentar de extensie (de magnet) care constă în
extensia piciorului la contactul cu un excitant extern úi reacĠia de susĠinere.

Reflexele de redresare au punct de plecare în tegument, structuri articulare, muúchi,
labirint; se opun forĠelor dezechilibrante úi menĠin aliniamentul ortostatic. Acest grup cuprinde:
- reflexe de redresare labirintică
- reflexe de redresare a corpului asupra capului
- reflexe de redresare corp-corp.

Reflexele statokinetice constau în adaptări ale tonusului muscular, secundare informaĠiilor
primite de la diverúi receptori, în principal de la cei vestibulari. Au ca scop menĠinerea poziĠiei
corpului úi segmentelor, în timpul deplasării liniare sau unghiulare, active úi pasive, asigurând
stabilitatea în miúcare , adaptarea tonusului muscular úi a poziĠiei membrelor
Toate aceste reflexe se vor studia în amănunt în cadrul disciplinei de fiziologie.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
95

Figura 2.41. Tipuri de reflexe medulare. (a) reflex de flexie – apărare; (b) reflex de extensie
încruciúat; (c) reflex rotulian .
Maduva
Corp neuronal
Cale aferenta
Cale eferenta Efector
Impuls
nervos
Cale aferenta
Neuroni intercalari
N. motor coapsa dreapta
Flexori stimulati
Extensori inhibati

Fibre senzitive de la
receptori
N. motor
coapsa stanga
F. musculara
extrafusala
F. musculara
intrafusala

Receptor
Cale
eferenta
Axon
motoneuron
Maduva
Corp neuronal
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii
95

Figura 2.41. Tipuri de reflexe medulare. (a) reflex de flexie – apărare; (b) reflex de extensie
încruciúat; (c) reflex rotulian .
Maduva
Corp neuronal
Cale aferenta
Cale eferenta Efector
Impuls
nervos
Cale aferenta
Neuroni intercalari
N. motor coapsa dreapta
Flexori stimulati
Extensori inhibati

Fibre senzitive de la
receptori
N. motor
coapsa stanga
F. musculara
extrafusala
F. musculara
intrafusala

Receptor
Cale
eferenta
Axon
motoneuron
Maduva
Corp neuronal
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

96
TRUNCHIUL CEREBRAL. NERVII CRANIENI


Trunchiul cerebral primeúte úi integrează semnalele de la nivelul măduvei spinării úi
trimite semnale spre cerebel úi talamus. Se găseúte la intersecĠia semnalelor de la măduvă, cortex si
cerebel. Intervine în realizarea reflexelor capului, ochilor úi trunchului.
Trunchiul cerebral este o unitate morfofuncĠională alcătuită din trei componente: bulb, punte
úi mezencefal. FaĠa posterioară a trunchiului este acoperită de cerebel, de care este legat prin cele
trei perechi de pedunculi cerebeloúi. Toate aceste componente împreună cu cerebelul formează
creierul posterior sau rombencefalul.

A. Măduva preungită ( măduva oblongata-bulbul rahidian)
ConĠine nuclei care primesc semnale de la tracturile medulare, integrează informaĠiile úi
trimite rezultate spre cerebel, talamus. AlĠi nuclei reprezinta centrii care controlează diferite funcĠii-
cardiacă, respiratorie.
Bulbul prelungeúte măduva spinării întinzându-se de prima vertebră cervicală la punte.
Limita dintre bulb úi măduva spinării este decusaĠia piramidală. Are o lungime medie de 28-30cm,
prezentand o faĠă anterolaterală úi o faĠă posterioară.
La nivelul feĠei anterolaterale se descriu elemente topografice care reprezintă o continuare
a celor de la nivelul măduvei. Median se află fisura mediană anterioară, iar lateral úanĠurile antero-
laterale. Acestea delimitează cu fisura mediană anterioară cordoanele anterioare ce prezintă în
partea superioară piramidele bulbare prin care trec tracturile descendente -piramidale, ce se
încruciúează la acest nivel.
Lateral de úanĠurile antero-laterale, mai exact între acestea úi úanĠurile postero-laterale se
găseúte regiunea laterală a bulbului importantă prin prezenĠa olivelor bulbare care conĠin nucleul
olivar. De asemenea la acest nivel se continuă cordoanele laterale medulare.
FaĠa posterioară
La acest nivel se continuă úanĠul median posterior úi úanĠurile postero-laterale, de la nivel
măduvei spinării, între care se formează tracturile Goll úi Burdach. Cordoanele posterioare
medulare continuate la nivelul bulbului se depărtează formând pedunculii cerebeloúi inferiori prin
care trec tracturile spinocerebeloase, vestibulocerebeloase úi cerebelovestibulare.
Structura internă a bulbului rahidian
Ca úi măduva spinării , bulbul are în structura sa substanĠă albă úi substanĠă cenuúie.
SubstanĠa albă- este organizată sub formă de cordoane, delimitate aúa cum am prezentat anterior,
reprezentând o continuare a celor de la măduvă, úi alcătuite din tracturi ascendente úi descendente.
Tracturile ascendente sunt axoni ai neuronilor Goll úi Burdach, care continuă tracturile Goll úi
Burdach de la nivelul măduvei spinării. Se găsesc în cordonul posterior.
Tracturilor Goll úi Burdach li se adaugă tracturile spinotalamice úi spinocerebeloase care au traseu
prin cordoanele anterioare úi laterale, fără a se opri în bulb, în drumul lor spre talamus.
Tracturile descendente sunt reprezentate de tracturile piramidale, cu origine la nivelul cortexului
cerebral. Ele au traseu prin bulb fără a se opri la acest nivel cu excepĠia celor încruciúate care la
nivelul decusaĠiei piramidale trec în partea opusă. Tot traseu descendent au úi tracturile ce aparĠin
sistemului motor extrapiramidal, cu originea în nucleii trunchiului cerebral: fasciculele rubrospinal,
tectospinal, vestibulospinal, dar úi fibrele care fac legătura între nuclei hipotalamici úi nucleul dorsal
al vagului , din bulb.






E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

96
TRUNCHIUL CEREBRAL. NERVII CRANIENI


Trunchiul cerebral primeúte úi integrează semnalele de la nivelul măduvei spinării úi
trimite semnale spre cerebel úi talamus. Se găseúte la intersecĠia semnalelor de la măduvă, cortex si
cerebel. Intervine în realizarea reflexelor capului, ochilor úi trunchului.
Trunchiul cerebral este o unitate morfofuncĠională alcătuită din trei componente: bulb, punte
úi mezencefal. FaĠa posterioară a trunchiului este acoperită de cerebel, de care este legat prin cele
trei perechi de pedunculi cerebeloúi. Toate aceste componente împreună cu cerebelul formează
creierul posterior sau rombencefalul.

A. Măduva preungită ( măduva oblongata-bulbul rahidian)
ConĠine nuclei care primesc semnale de la tracturile medulare, integrează informaĠiile úi
trimite rezultate spre cerebel, talamus. AlĠi nuclei reprezinta centrii care controlează diferite funcĠii-
cardiacă, respiratorie.
Bulbul prelungeúte măduva spinării întinzându-se de prima vertebră cervicală la punte.
Limita dintre bulb úi măduva spinării este decusaĠia piramidală. Are o lungime medie de 28-30cm,
prezentand o faĠă anterolaterală úi o faĠă posterioară.
La nivelul feĠei anterolaterale se descriu elemente topografice care reprezintă o continuare
a celor de la nivelul măduvei. Median se află fisura mediană anterioară, iar lateral úanĠurile antero-
laterale. Acestea delimitează cu fisura mediană anterioară cordoanele anterioare ce prezintă în
partea superioară piramidele bulbare prin care trec tracturile descendente -piramidale, ce se
încruciúează la acest nivel.
Lateral de úanĠurile antero-laterale, mai exact între acestea úi úanĠurile postero-laterale se
găseúte regiunea laterală a bulbului importantă prin prezenĠa olivelor bulbare care conĠin nucleul
olivar. De asemenea la acest nivel se continuă cordoanele laterale medulare.
FaĠa posterioară
La acest nivel se continuă úanĠul median posterior úi úanĠurile postero-laterale, de la nivel
măduvei spinării, între care se formează tracturile Goll úi Burdach. Cordoanele posterioare
medulare continuate la nivelul bulbului se depărtează formând pedunculii cerebeloúi inferiori prin
care trec tracturile spinocerebeloase, vestibulocerebeloase úi cerebelovestibulare.
Structura internă a bulbului rahidian
Ca úi măduva spinării , bulbul are în structura sa substanĠă albă úi substanĠă cenuúie.
SubstanĠa albă- este organizată sub formă de cordoane, delimitate aúa cum am prezentat anterior,
reprezentând o continuare a celor de la măduvă, úi alcătuite din tracturi ascendente úi descendente.
Tracturile ascendente sunt axoni ai neuronilor Goll úi Burdach, care continuă tracturile Goll úi
Burdach de la nivelul măduvei spinării. Se găsesc în cordonul posterior.
Tracturilor Goll úi Burdach li se adaugă tracturile spinotalamice úi spinocerebeloase care au traseu
prin cordoanele anterioare úi laterale, fără a se opri în bulb, în drumul lor spre talamus.
Tracturile descendente sunt reprezentate de tracturile piramidale, cu origine la nivelul cortexului
cerebral. Ele au traseu prin bulb fără a se opri la acest nivel cu excepĠia celor încruciúate care la
nivelul decusaĠiei piramidale trec în partea opusă. Tot traseu descendent au úi tracturile ce aparĠin
sistemului motor extrapiramidal, cu originea în nucleii trunchiului cerebral: fasciculele rubrospinal,
tectospinal, vestibulospinal, dar úi fibrele care fac legătura între nuclei hipotalamici úi nucleul dorsal
al vagului , din bulb.






E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

97































SubstanĠa cenuúie – păstrează oarecum aúezarea la interior, dar nu este compactă datorită
fragmentării de către tracturile care urcă úi coboară, astfel că apare sub forma unor nuclei, care se
împart în:
x nuclei somatomotori - echivalenĠi ai neuronilor din coarnele anterioare úi origine a fibrelor
motorii din structura nervilor cranieni.
x nuclei somatosenzitivi - echivalenĠi ai neuronilor din coarnele posterioare, úi staĠie pe traseul
căilor sensitive care transmit sensibilitatea generală a capului
x nuclei visceromotori úi viscerosenzitivi - echivalenĠi ai neuronilor vegetative din coarnele
laterale, reprezintă originea fibrelor visceromotorii din componenĠa nervilor cranieni, sau
sunt staĠii pe traseul fibrelor viscerosenzitive ale nervilor cranieni.
x nuclei proprii gracilis úi cuneat - care conĠin al doilea neuron al tracturilor Goll úi Burdach.
Nucleul olivar reprezintă originea tracturilor olivocerebeloase, având proiecĠie în
paleocerebel. Tot de la acest nucleu pornesc fibre descendente care se continuă cu fascicule
intersegmentare de lanivelul măduvei spinării. Nu se cunoaúte cu exactitate modul în care
acest nucleu intervine în activitatea motorie, existând autori care susĠin că ar exista aferenĠe
de la nivel medular spre acest nucleu, úi de aici spre cerebel, prin intermediul pedunculilor
cerebeloúi inferiori; nucleul vestibular care este considerat al doilea neuron pe traseul căii
vestibulare.



Figura 2.42. Trunchiul cerebral. A. Vedere laterala. B. Vedere posterioara
Talamus
Diencefal
Coliculi
cvadrigemeni
Mezencefal




Pedunculi
cerebelosi
mijlocii

Punte
Bulb
Fascicule Goll,
Burdach
Coliculi
cvadrigemeni
Pedunculi
cerebelosi
mijlocii
Pedunculi
cerebelosi
superiori
A
B
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

97































SubstanĠa cenuúie – păstrează oarecum aúezarea la interior, dar nu este compactă datorită
fragmentării de către tracturile care urcă úi coboară, astfel că apare sub forma unor nuclei, care se
împart în:
x nuclei somatomotori - echivalenĠi ai neuronilor din coarnele anterioare úi origine a fibrelor
motorii din structura nervilor cranieni.
x nuclei somatosenzitivi - echivalenĠi ai neuronilor din coarnele posterioare, úi staĠie pe traseul
căilor sensitive care transmit sensibilitatea generală a capului
x nuclei visceromotori úi viscerosenzitivi - echivalenĠi ai neuronilor vegetative din coarnele
laterale, reprezintă originea fibrelor visceromotorii din componenĠa nervilor cranieni, sau
sunt staĠii pe traseul fibrelor viscerosenzitive ale nervilor cranieni.
x nuclei proprii gracilis úi cuneat - care conĠin al doilea neuron al tracturilor Goll úi Burdach.
Nucleul olivar reprezintă originea tracturilor olivocerebeloase, având proiecĠie în
paleocerebel. Tot de la acest nucleu pornesc fibre descendente care se continuă cu fascicule
intersegmentare de lanivelul măduvei spinării. Nu se cunoaúte cu exactitate modul în care
acest nucleu intervine în activitatea motorie, existând autori care susĠin că ar exista aferenĠe
de la nivel medular spre acest nucleu, úi de aici spre cerebel, prin intermediul pedunculilor
cerebeloúi inferiori; nucleul vestibular care este considerat al doilea neuron pe traseul căii
vestibulare.



Figura 2.42. Trunchiul cerebral. A. Vedere laterala. B. Vedere posterioara
Talamus
Diencefal
Coliculi
cvadrigemeni
Mezencefal




Pedunculi
cerebelosi
mijlocii

Punte
Bulb
Fascicule Goll,
Burdach
Coliculi
cvadrigemeni
Pedunculi
cerebelosi
mijlocii
Pedunculi
cerebelosi
superiori
A
B
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

98

Tabel 2.4. Nuclei bulbari

x somatomotori: originea fibrelor nervilor cranieni XII, XI,X,IX
x somatosenzitivi : conĠin al doilea neuron pentru fibrele senzitiv ale nervului trigemen -V
x visceromotori : originea fibrelor vegetative motorii ale nervilor cranieni IX (nucleul salivator
inferior) úi X (nucleul dorsal al vagului)
x viscerosenzitivi : conĠin al doilea neuron pentru fibrele senzitive ale nervilor VII,IX,X (nucleul
tractului solitar)
x proprii : gracilis, cuneat, olivar, vestibular

B. Puntea lui Varolio -protuberanta
Se numeúte aúa pentru că reprezintă un loc de trecere pentru marea majoritatea a fibrelor
care trec dinspre spre măduva spinării úi cortex.
Ca úi bulbul prezinta o faĠă antero-laterală úi o faĠă posterioară. Din motive didactice le vom
prezenta separat din punctul de vedere al configuraĠiei exterioare.
FaĠa anterioară- este voluminousă úi brăzdată de un úanĠ prin care trece artera basilară.
Acest úanĠ este median úi lateral de el se găsesc piramidele pontine prin care trec piramidele
pontine. Fibrele transversale care intră în alcătuirea punĠii se adună de o parte úi de alta a feĠei
anterioară úi formează pedunculii cerebeloúi mijlocii prin care puntea este legată de cerebel.
FeĠele laterale - sunt formate din pedunculii cerebeloúi mijlocii.
FaĠa posterioară- forrmează podiúul venticulului IV úi este mărginită lateral de pedunculii
cerebeloúi superiori.
Structura internă a punĠii
SubstanĠa albă este alcătuită din fascicule transversale úI fascicule longitudinale.
Fibrele transversale- trec prin pedunculii cerebeloúi mijlocii formând fascicule groase úi se
dispun în trei straturi : superficial, profund úi intermediar. Aceste fibre se impart în: căi de
asociaĠie cerebelo-cerebeloase care unesc emisferele cerebeloase sub forma unei lungi comisuri,
care trece prin punte úi prin pedunculii cerebeloúi mijlocii; căi pontocerebeloase care fac parte
din căile motorii secundare cortico-ponto-cerebeloase.
Fibre transversale cu origine acustică sunt fibre cu originea în nucleul cohlear pontin , úi
care se termină în corpul geniculat medial din metatalamus, după ce dau colaterale spre
coliculul cvadrigemen superior, participând la realizarea unor reflexe acustice.
Fibrele longitudinale aparĠin căilor senzitive sau motorii fiind reprezentate de fascicule
ascendente úi descendente.
Fasciculele ascendente includ fascicule spinotalamice, spinobulbare úi spinocerebeloase,
care au traseu ascendent spre cortex.
Fasciculele descendente aparĠin căilor motorii piramidale úi căilor cortico-pontine, ambele
căi motorii voluntare.
SubstanĠa cenuúie este formată din nuclei echivalenĠi, ca úi cei ai bulbului, neuronilor
medulari. La aceútia se adaugă nuclei proprii. Descrierea acestora se poate face în funcĠie de
poziĠia lor în punte, mai exact în substanĠa reticulată, dar úi după rolul lor în senzitivi, motori,
vegetativi úi proprii, raportat la nervii cranieni. În funcĠie de aúezare există următoarele grupe de
nuclei:
*grupul unu, situat extern, aparĠin nervului facial úi trigemen
*grupul doi cuprinde formaĠiunile proprii punĠii (oliva pontina superioară)
*grupul trei, central, conĠin nuclei de origine sau terminali ai unor nervi cranieni.




E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

98

Tabel 2.4. Nuclei bulbari

x somatomotori: originea fibrelor nervilor cranieni XII, XI,X,IX
x somatosenzitivi : conĠin al doilea neuron pentru fibrele senzitiv ale nervului trigemen -V
x visceromotori : originea fibrelor vegetative motorii ale nervilor cranieni IX (nucleul salivator
inferior) úi X (nucleul dorsal al vagului)
x viscerosenzitivi : conĠin al doilea neuron pentru fibrele senzitive ale nervilor VII,IX,X (nucleul
tractului solitar)
x proprii : gracilis, cuneat, olivar, vestibular

B. Puntea lui Varolio -protuberanta
Se numeúte aúa pentru că reprezintă un loc de trecere pentru marea majoritatea a fibrelor
care trec dinspre spre măduva spinării úi cortex.
Ca úi bulbul prezinta o faĠă antero-laterală úi o faĠă posterioară. Din motive didactice le vom
prezenta separat din punctul de vedere al configuraĠiei exterioare.
FaĠa anterioară- este voluminousă úi brăzdată de un úanĠ prin care trece artera basilară.
Acest úanĠ este median úi lateral de el se găsesc piramidele pontine prin care trec piramidele
pontine. Fibrele transversale care intră în alcătuirea punĠii se adună de o parte úi de alta a feĠei
anterioară úi formează pedunculii cerebeloúi mijlocii prin care puntea este legată de cerebel.
FeĠele laterale - sunt formate din pedunculii cerebeloúi mijlocii.
FaĠa posterioară- forrmează podiúul venticulului IV úi este mărginită lateral de pedunculii
cerebeloúi superiori.
Structura internă a punĠii
SubstanĠa albă este alcătuită din fascicule transversale úI fascicule longitudinale.
Fibrele transversale- trec prin pedunculii cerebeloúi mijlocii formând fascicule groase úi se
dispun în trei straturi : superficial, profund úi intermediar. Aceste fibre se impart în: căi de
asociaĠie cerebelo-cerebeloase care unesc emisferele cerebeloase sub forma unei lungi comisuri,
care trece prin punte úi prin pedunculii cerebeloúi mijlocii; căi pontocerebeloase care fac parte
din căile motorii secundare cortico-ponto-cerebeloase.
Fibre transversale cu origine acustică sunt fibre cu originea în nucleul cohlear pontin , úi
care se termină în corpul geniculat medial din metatalamus, după ce dau colaterale spre
coliculul cvadrigemen superior, participând la realizarea unor reflexe acustice.
Fibrele longitudinale aparĠin căilor senzitive sau motorii fiind reprezentate de fascicule
ascendente úi descendente.
Fasciculele ascendente includ fascicule spinotalamice, spinobulbare úi spinocerebeloase,
care au traseu ascendent spre cortex.
Fasciculele descendente aparĠin căilor motorii piramidale úi căilor cortico-pontine, ambele
căi motorii voluntare.
SubstanĠa cenuúie este formată din nuclei echivalenĠi, ca úi cei ai bulbului, neuronilor
medulari. La aceútia se adaugă nuclei proprii. Descrierea acestora se poate face în funcĠie de
poziĠia lor în punte, mai exact în substanĠa reticulată, dar úi după rolul lor în senzitivi, motori,
vegetativi úi proprii, raportat la nervii cranieni. În funcĠie de aúezare există următoarele grupe de
nuclei:
*grupul unu, situat extern, aparĠin nervului facial úi trigemen
*grupul doi cuprinde formaĠiunile proprii punĠii (oliva pontina superioară)
*grupul trei, central, conĠin nuclei de origine sau terminali ai unor nervi cranieni.




E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

99
Tabel 2.5. Nuclei pontini


x somatomotori : originea fibrelor motorii ale nervilor cranieni
VII,VI,V
x somatosenzitivi : nucleul principal senzitiv al nervului V ; al doilea neuron al căii acustice-
nucleul cohlear
x vegetativi : nucleul salivator superior, nucleul lacrimal
x proprii : nucleii substanĠei reticulate; respiratori; cardiaci; oliva superioară


Nucleii proprii sunt nuclei la care se termină fasciculele corticopontine, iar nucleii olivar úi
trapezoid reprezintă staĠii pe traseul căii auditive.

C. Mezencefalul
Este etajul sperior al trunchiului cerebral, format din pedunculii cerebrali, coliculii
cvadrigemeni úi anexele acestora.
Este delimitat inferior de úanĠul pontopeduncular, iar superior se continuă cu tracturile optice.
FaĠa anterioară -este reprezentată de pedunculii cerebrali, alcătuiĠi din două fascicule de
substanĠă albă ce conĠin căile piramidale împreună cu tracturile corticopontine.
FaĠa posterioară - cuprinsă între pednculii cerebeloúi superiori úi epitalamus este formată
din colicnulii cvadrigemeni, (superiori úi inferiori), între care plonjează glanda epifiză. În coliculii
cvadrigemeni superiori se închid reflexele auditive, úi reprezintă locul de unde vor pleca fibre spre
corpii geniculaĠi laterali din metatalams.
FeĠele laterale- sunt reprezentate de úanĠuri laterale care separă pedunculii cerebrali.
Structura internă a mezencefalului
Observat în secĠine transversală se constată existenĠa a trei etaje.
*posterior-cuprinde coliculii cvadrigemeni
*anterior- cuprinde pedunculii cerebrali úi fasciculele care trec prin aceútia
*mijlociu- reprezentat de o masă de substanĠă cenuúie în centru; substanĠa albă prin care trec
tracturile rubrospinal, tectospinal; substanĠa neagră formată dintr-o masă de celule nervoase ce au
legătură cu nucleii bazali fiind úi constituent important al sistemului extrapiramidal.
*nucleul roúu- format din substanĠa reticulată , primeúte aferenĠe de la cortex , fiind pe traseul căilor
extrapiramidale, úi de la cerebel. Trimite eferenĠe spre măduva spinării prin fasciculul rubrospinal.
*nucleii motori ai nervilor cranieni III úi IV.


Tabel 2.6. Nuclei mezencefalici

x somatomotori: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V)
x somatosenzitivi: nucleii nervilor cranieni – oculomotor, trohlear (III,IV)
x vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III)
x proprii: substanĠa neagră; nucleul roúu; coliculii cvadrigemeni







E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

99
Tabel 2.5. Nuclei pontini


x somatomotori : originea fibrelor motorii ale nervilor cranieni
VII,VI,V
x somatosenzitivi : nucleul principal senzitiv al nervului V ; al doilea neuron al căii acustice-
nucleul cohlear
x vegetativi : nucleul salivator superior, nucleul lacrimal
x proprii : nucleii substanĠei reticulate; respiratori; cardiaci; oliva superioară


Nucleii proprii sunt nuclei la care se termină fasciculele corticopontine, iar nucleii olivar úi
trapezoid reprezintă staĠii pe traseul căii auditive.

C. Mezencefalul
Este etajul sperior al trunchiului cerebral, format din pedunculii cerebrali, coliculii
cvadrigemeni úi anexele acestora.
Este delimitat inferior de úanĠul pontopeduncular, iar superior se continuă cu tracturile optice.
FaĠa anterioară -este reprezentată de pedunculii cerebrali, alcătuiĠi din două fascicule de
substanĠă albă ce conĠin căile piramidale împreună cu tracturile corticopontine.
FaĠa posterioară - cuprinsă între pednculii cerebeloúi superiori úi epitalamus este formată
din colicnulii cvadrigemeni, (superiori úi inferiori), între care plonjează glanda epifiză. În coliculii
cvadrigemeni superiori se închid reflexele auditive, úi reprezintă locul de unde vor pleca fibre spre
corpii geniculaĠi laterali din metatalams.
FeĠele laterale- sunt reprezentate de úanĠuri laterale care separă pedunculii cerebrali.
Structura internă a mezencefalului
Observat în secĠine transversală se constată existenĠa a trei etaje.
*posterior-cuprinde coliculii cvadrigemeni
*anterior- cuprinde pedunculii cerebrali úi fasciculele care trec prin aceútia
*mijlociu- reprezentat de o masă de substanĠă cenuúie în centru; substanĠa albă prin care trec
tracturile rubrospinal, tectospinal; substanĠa neagră formată dintr-o masă de celule nervoase ce au
legătură cu nucleii bazali fiind úi constituent important al sistemului extrapiramidal.
*nucleul roúu- format din substanĠa reticulată , primeúte aferenĠe de la cortex , fiind pe traseul căilor
extrapiramidale, úi de la cerebel. Trimite eferenĠe spre măduva spinării prin fasciculul rubrospinal.
*nucleii motori ai nervilor cranieni III úi IV.


Tabel 2.6. Nuclei mezencefalici

x somatomotori: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V)
x somatosenzitivi: nucleii nervilor cranieni – oculomotor, trohlear (III,IV)
x vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III)
x proprii: substanĠa neagră; nucleul roúu; coliculii cvadrigemeni







E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

100
Nervii cranieni sunt in numar de 12 perechi, cu originea aparentă úi reală în
encefal. Se grupează în nervi senzitivi: I, II, VIII, motori: III, IV, VI, XI úi XII úi micúti:V, VII, IX,
X. Originea reală a nervilor motori este în nucleii motori ai trunchiului cerebral, iar pentru nervii
senzitivi în ganglionii omologi celor spinali. Originea aparentă este la diferite nivele ale trunchiului
cerebral. Exceptând nervul olfactiv úi optic, restul nervilor cranieni îúi au originea aparentă în
trunchiul cerebral.



Figura 2.42. Originea aparentă a nervilor cranieni.

Începând din partea ventrală a encefalului, nervii cranieni sunt următorii: olfactivul
(perechea I), opticul (perechea II), oculomotor comun (perechea III), trohlearul sau pateticul
(perechea IV), trigemenul (perechea V), abductus sau oculomotor extern (perechea VI), facialul
(perechea VII), acustico-vestibularul (perechea VIII), gloso-faringianul (perechea IX),
pneumogastricul sau vagul (perechea X), accesorul (perechea XI), hipoglosul (perechea XII).




n. hipoglos
n. olfactiv
n. optic

chiasma optica
tractul optic

n. oculomotor

n. trochlear

n. trigemen


n. abducens
n. facial
n. vestibulocohlear

n. glosofaringian

n. vag
n. accesor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

100
Nervii cranieni sunt in numar de 12 perechi, cu originea aparentă úi reală în
encefal. Se grupează în nervi senzitivi: I, II, VIII, motori: III, IV, VI, XI úi XII úi micúti:V, VII, IX,
X. Originea reală a nervilor motori este în nucleii motori ai trunchiului cerebral, iar pentru nervii
senzitivi în ganglionii omologi celor spinali. Originea aparentă este la diferite nivele ale trunchiului
cerebral. Exceptând nervul olfactiv úi optic, restul nervilor cranieni îúi au originea aparentă în
trunchiul cerebral.



Figura 2.42. Originea aparentă a nervilor cranieni.

Începând din partea ventrală a encefalului, nervii cranieni sunt următorii: olfactivul
(perechea I), opticul (perechea II), oculomotor comun (perechea III), trohlearul sau pateticul
(perechea IV), trigemenul (perechea V), abductus sau oculomotor extern (perechea VI), facialul
(perechea VII), acustico-vestibularul (perechea VIII), gloso-faringianul (perechea IX),
pneumogastricul sau vagul (perechea X), accesorul (perechea XI), hipoglosul (perechea XII).




n. hipoglos
n. olfactiv
n. optic

chiasma optica
tractul optic

n. oculomotor

n. trochlear

n. trigemen


n. abducens
n. facial
n. vestibulocohlear

n. glosofaringian

n. vag
n. accesor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

101








































FIG.2.61. Nervii cranieni.






În alcătuirea nervilor cranieni întâlnim diferite tipuri funcĠionale de fibre nervoase; spre
deosebire de nervii spinali unii nervi cranieni conĠin numai un tip de fibră nervoasă. Cele două
tipuri de nervi se mai deosebesc úi prin dezvoltarea ontogenetică, prin raporturile cu organele de
simĠ úi prin faptul că nervii cranieni inervează structurile derivate din regiunea viscero-brahială.
Figura 2.43. Nervii cranieni
Glanda lacrimala
n. maxilar



n. mandibular

n. lingual


n. alveolar inferior
Tract olfactiv

Bulb olfactiv
n. optic
m. oblic superior
m. drept superior
m. drept lateral
n. oftalmic
n. temporal

n. zygomatic

n. bucal
n. mandibular
n. cervical
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

101








































FIG.2.61. Nervii cranieni.






În alcătuirea nervilor cranieni întâlnim diferite tipuri funcĠionale de fibre nervoase; spre
deosebire de nervii spinali unii nervi cranieni conĠin numai un tip de fibră nervoasă. Cele două
tipuri de nervi se mai deosebesc úi prin dezvoltarea ontogenetică, prin raporturile cu organele de
simĠ úi prin faptul că nervii cranieni inervează structurile derivate din regiunea viscero-brahială.
Figura 2.43. Nervii cranieni
Glanda lacrimala
n. maxilar



n. mandibular

n. lingual


n. alveolar inferior
Tract olfactiv

Bulb olfactiv
n. optic
m. oblic superior
m. drept superior
m. drept lateral
n. oftalmic
n. temporal

n. zygomatic

n. bucal
n. mandibular
n. cervical
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

102

Nervul olfactiv (perechea I) îúi are originea în mucoasa pituitară unde se găseúte primul
neuron olfactiv; axonii acestui neuron străbat lama ciuruită a osului etmoid úi pătrund în bulbul
olfactiv, unde fac sinapsă cu celulele mitrale (al II-lea neuron olfactiv).
Nervul optic (perechea II) îúi are originea în retină, unde se găsesc primii doi neuroni:
celulele bipolare úi celulele multipolare; axonii acestora din urmă, părăsind globii oculari, formează
nervii optici, care se încruciúează formând chiasma optică. În continuare, tracturile optice, conduc
excitaĠiile optice către scoarĠă, după ce au făcut un releu în corpii geniculaĠi laterali.
Nervul oculomotor comun (perechea III) îúi are originea reală în pedunculii cerebrali, iar
fibrele vegetative parasimpatice, care inervează muúchii netezi constrictori úi irisul îúi au originea în
nucleul lui Eddinger-Westphal din mezencefal. Aparent, nervul îúi are originea în fosa
interpedunculară de pe faĠa ventrală a mezencefalului, după care pătrunde în orbită. Inervează motor
muúchiul ridicător al pleoapei superioare, dreptul intern, dreptul superior úi inferior, precum úi
oblicul mic al globului ocular. Leziunile sale au drept consecinĠă devierea laterală a globului ocular
(strabismul extern). Fibrele vegetative, inervează parasimpatic muúchii intrinseci ai globului ocular:
muúchii ciliar úi sfinterul pupilei.
Nervul trohlear (perechea IV) îúi are originea aparentă pe faĠa dorsală a mezencefalului
imediat sub tuberculul cvadrigemen; originea reală se află într-un nucleu din calota pedunculară.
Fibrele celor doi nervi se încruciúează, apoi părund în cavitatea orbitară úi inervează muúchiul
marele oblic al globului ocular.
Nervul trigemen (perechea V) este mixt, având o componentă motorie úi una senzitivă.
Fibrele motorii alcătuiesc nervul masticator, care inervează muúchii motori ai mandibulei, o parte
din muúchii deglutiĠiei úi muúchiul tensor al timpanului. Originea aparentă este pe faĠa ventrală a
protuberanĠei úi cea reală în nucleul masticator al punĠii. Fibrele senzitive îúi au originea în
ganglionul lui Gassel; axonii acestor celule pătrund din punte alături de nervul masticator úi fac
sinapsă în nucelul senzitiv al trigemenului din punte. Dendritele neuronilor din ganglionul lui
Gassel culeg sensibilitatea dintr-o vastă regiune a craniului visceral, formând trei ramuri nervoase:
nervul oftalmic, nervul maxilar úi nervul mandibular.
Nervul oftalmic culege sensibilitatea din regiunea mucoasei nazale, a irisului, a corneii, a
conjunctivei ochilor úi de la tegumentele regiunii frontale úi glandei lacrimale. Nervul maxilar,
după ce iese din craniu prin gaura rotundă, pătrunde în fosa pterigo-palatină úi se distribuie
tegumentelor regiunii temporale, malare, pleoapei inferioare, foselor nazale, buzei superioare,
precum úi dinĠilor maxilarului superior. Nervul mandibular după ce iese din craniu prin gaura ovală,
primeúte câteva fibre de la ganglionul vegetativ optic úi se angajează în canalul mandibular. Culege
sensibilitatea de la glanda parotidă, pavilionul urechii, bărbie úi de la dinĠii maxilarului inferior. O
ramificaĠie a nervului mandibular este nervul lingual care culege sensibilitatea de la mucoasa limbii
(cele două treimi anterioare), glanda submaxilară, sublinguală úi amigdala palatină.
Nervul abducens (perechea VI) este motor úi inervează muúchiul drept lateral al globului
ocular; leziunile sale dau strabismul intern (axul sagital al ochiului este deviat medial). Originea
aparentă este în úanĠul bulbopontin, iar cea reală în trunchiul cerebral la nivelul ventriculului IV.
Nervul facial (perechea VII) conĠine fibre motorii, senzitive úi vegetative. Originea aparentă
este în úanĠul bulbopontin, iar cea reală, pentru partea motorie în nucleul motor al facialului, pentru
cea vegetativă în nucleul salivar superior, ambii în punte, iar pentru fibrele senzitive în ganglionul
geniculat situat pe traiectul nervului. Nervul facial străbate printr-n canal strâmt úi cotit stânca
temporalului, ieúind din craniu la baza apofizei stiloide, prin gaura stilomastoidiană. Ramurile
motorii inervează muúchii mimicii, muúchiul stilohioidian úi muúchiul scăriĠei. Cele senzitive
constituie căi aferente gustative pentru cele două treimi anterioare ale mucoasei linguale, iar fibrele
vegetative asigură inervaĠia parasimpatică a glandelor sublinguale úi submaxilare. Vecinătatea
acestui nerv la nivelul stâncii temporalului cu urechea mijlocie úi celulele mastoidiene, precum úi
canalul strâmt úi cotit intraosos, crează posibilitatea lezării sale în afecĠiunile urechii; de asemenea,
expunerea prelungită la frig poate produce leziuni ale trunchiului facialului în conductul intraosos.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

102

Nervul olfactiv (perechea I) îúi are originea în mucoasa pituitară unde se găseúte primul
neuron olfactiv; axonii acestui neuron străbat lama ciuruită a osului etmoid úi pătrund în bulbul
olfactiv, unde fac sinapsă cu celulele mitrale (al II-lea neuron olfactiv).
Nervul optic (perechea II) îúi are originea în retină, unde se găsesc primii doi neuroni:
celulele bipolare úi celulele multipolare; axonii acestora din urmă, părăsind globii oculari, formează
nervii optici, care se încruciúează formând chiasma optică. În continuare, tracturile optice, conduc
excitaĠiile optice către scoarĠă, după ce au făcut un releu în corpii geniculaĠi laterali.
Nervul oculomotor comun (perechea III) îúi are originea reală în pedunculii cerebrali, iar
fibrele vegetative parasimpatice, care inervează muúchii netezi constrictori úi irisul îúi au originea în
nucleul lui Eddinger-Westphal din mezencefal. Aparent, nervul îúi are originea în fosa
interpedunculară de pe faĠa ventrală a mezencefalului, după care pătrunde în orbită. Inervează motor
muúchiul ridicător al pleoapei superioare, dreptul intern, dreptul superior úi inferior, precum úi
oblicul mic al globului ocular. Leziunile sale au drept consecinĠă devierea laterală a globului ocular
(strabismul extern). Fibrele vegetative, inervează parasimpatic muúchii intrinseci ai globului ocular:
muúchii ciliar úi sfinterul pupilei.
Nervul trohlear (perechea IV) îúi are originea aparentă pe faĠa dorsală a mezencefalului
imediat sub tuberculul cvadrigemen; originea reală se află într-un nucleu din calota pedunculară.
Fibrele celor doi nervi se încruciúează, apoi părund în cavitatea orbitară úi inervează muúchiul
marele oblic al globului ocular.
Nervul trigemen (perechea V) este mixt, având o componentă motorie úi una senzitivă.
Fibrele motorii alcătuiesc nervul masticator, care inervează muúchii motori ai mandibulei, o parte
din muúchii deglutiĠiei úi muúchiul tensor al timpanului. Originea aparentă este pe faĠa ventrală a
protuberanĠei úi cea reală în nucleul masticator al punĠii. Fibrele senzitive îúi au originea în
ganglionul lui Gassel; axonii acestor celule pătrund din punte alături de nervul masticator úi fac
sinapsă în nucelul senzitiv al trigemenului din punte. Dendritele neuronilor din ganglionul lui
Gassel culeg sensibilitatea dintr-o vastă regiune a craniului visceral, formând trei ramuri nervoase:
nervul oftalmic, nervul maxilar úi nervul mandibular.
Nervul oftalmic culege sensibilitatea din regiunea mucoasei nazale, a irisului, a corneii, a
conjunctivei ochilor úi de la tegumentele regiunii frontale úi glandei lacrimale. Nervul maxilar,
după ce iese din craniu prin gaura rotundă, pătrunde în fosa pterigo-palatină úi se distribuie
tegumentelor regiunii temporale, malare, pleoapei inferioare, foselor nazale, buzei superioare,
precum úi dinĠilor maxilarului superior. Nervul mandibular după ce iese din craniu prin gaura ovală,
primeúte câteva fibre de la ganglionul vegetativ optic úi se angajează în canalul mandibular. Culege
sensibilitatea de la glanda parotidă, pavilionul urechii, bărbie úi de la dinĠii maxilarului inferior. O
ramificaĠie a nervului mandibular este nervul lingual care culege sensibilitatea de la mucoasa limbii
(cele două treimi anterioare), glanda submaxilară, sublinguală úi amigdala palatină.
Nervul abducens (perechea VI) este motor úi inervează muúchiul drept lateral al globului
ocular; leziunile sale dau strabismul intern (axul sagital al ochiului este deviat medial). Originea
aparentă este în úanĠul bulbopontin, iar cea reală în trunchiul cerebral la nivelul ventriculului IV.
Nervul facial (perechea VII) conĠine fibre motorii, senzitive úi vegetative. Originea aparentă
este în úanĠul bulbopontin, iar cea reală, pentru partea motorie în nucleul motor al facialului, pentru
cea vegetativă în nucleul salivar superior, ambii în punte, iar pentru fibrele senzitive în ganglionul
geniculat situat pe traiectul nervului. Nervul facial străbate printr-n canal strâmt úi cotit stânca
temporalului, ieúind din craniu la baza apofizei stiloide, prin gaura stilomastoidiană. Ramurile
motorii inervează muúchii mimicii, muúchiul stilohioidian úi muúchiul scăriĠei. Cele senzitive
constituie căi aferente gustative pentru cele două treimi anterioare ale mucoasei linguale, iar fibrele
vegetative asigură inervaĠia parasimpatică a glandelor sublinguale úi submaxilare. Vecinătatea
acestui nerv la nivelul stâncii temporalului cu urechea mijlocie úi celulele mastoidiene, precum úi
canalul strâmt úi cotit intraosos, crează posibilitatea lezării sale în afecĠiunile urechii; de asemenea,
expunerea prelungită la frig poate produce leziuni ale trunchiului facialului în conductul intraosos.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

103
Leziunile facialului se manifestă prin paralizia muúchilor mimicii cu asimetria facială, greutate sau
imposibilitatea închiderii pleoapelor, a fluieratului, suptului úi uneori a vorbirii.
Nervul acustico-vestibular (perechea VIII) este compus din două categorii de fibre:
acustice úi vestibulare; cele acustice sunt căi auditive, iar cele vestibulare căi ale echilibrului
corpului. Originea aparentă este în úanĠul bulbopontin, în vecinătatea nervului facial. Originea reală
pentru nervul acustic este în ganglionul lui Corti din melc; dendritele neuronilor din acest ganglion
culeg excitaĠiile acustice de la celulele senzoriale ale organului lui Corti din urechea internă, iar
axonii transmit informaĠiile nucleilor cohleari, ventrali úi dorsali din bulb. Nervul vestibular îúi are
originea reală în ganglionul lui Scarpa situat în conductul auditiv intern din stânca temporalului;
dendritele neuronilor săi culeg excitaĠiile de la celulele receptoare ale canalelor semicirculare,
utriculei úi saculei, iar axonii le transmit nucleilor vestibulari, situaĠi în planúeul ventricolului IV.
De la nucleii bulbari, căile vestibulare úi acustice au un drum deosebit, ele vor fi descrise în
capitolul despre analizatori.
Nervul gloso-faringian (perechea X) are originea aparentă în úanĠul antero-lateral al
bulbului, înapoia olivei. După ce iese din craniu prin orificiul venei jugulare, coboară la baza limbii
úi dă ramuri motorii pentru musculatura faringelui, ramuri senzitive pentru treimea posterioare a
mucoasei linguale úi ramuri vegetative pentru glanda parotidă. Originea reală a fibrelor motorii este
nucleul ambiguu din bulb. Fibrele senzitive îúi au originea reală în ganglionul pietros situat pe
stânca temporalului; axonii neuronilor acestui ganglion conduc excitaĠiile primite de la limbă, în
nucleul solitar din bulb. Fibrele vegetative îúi au originea în nucleul salivar inferior din bulb.
Nervul pneumogastric (vag), (perechea X) este compus din fibre motorii senzitive úi
vegetative parasimpatice. Fibrele motorii îúi au originea reală în nucleul ambiguu din bulb; cele
senzitive într-un ganglion situat sub orificiul jugular pe traiectul nervului vag, de unde axonii
neuronilor acestui ganglion le conduc la nucleul solitar din bulb; fibrele vegetative îúi au originea în
nucleul dorsal al vagului din bulb. Nervul vag este cel mai lung nerv cranian, trimite ramificaĠii la
nivelul gâtului, toracelui úi abdomenului. Originea sa aparentă este în úanĠul retroolivar al bulbului;
iese din craniu prin orificiul venei jugulare, străbate regiunea cervicală, toracică úi după ce pătrunde
în abdomen se termină aparent în ganglionii semilunari ai plexului solar. Principalele ramuri ale
nervului vag sunt: nervii laringeu superior úi inferior, care asigură inervaĠia senzitivă a mucoasei
laringelui úi inervează motor muúchii corzilor vocale; nervii cardiaci, care împreună cu ramuri din
simpatic formează plexul cardiac; ramuri pulmonare, esofagiene úi pericardice. În abdomen dă
ramuri gastrice, hepatice, pancreatice, splenice, jejunoileale úi colice. Vagul inervează motor vălul
palatin, o parte din muúchii faringelui úi laringele; senzitiv el culege sensibilitatea de la pavilionul
urechii, laringe, esofag, stomac, aparat respirator úi inimă. Fibrele vegetative ale vagului asigură
inervaĠia parasimpatică a laringelui, traheii, bronhiilor, plămânilor, inimii, esofagului, stomacului,
ficatului, pancreasului, splinei, intestinului subĠire úi o parte din intestinul gros.
Nervul accesor sau spinal (perechea XI) este un nerv motor cu originea reală în nucleul
ambiguu din bulb. Aparent el are o serie de ramuri care ies din măduva cervicală, iar altele din bulb,
sub nervul vag. Inervează motor muúchii trapez úi sternocleidomastoidian.
Nervul hipoglos (perechea XII) este un nerv exclusiv motor, pentru musculatura limbii. Are
originea reală în bulb, iar cea aparentă în úanĠul preolivar al bulbului. Iese din craniu printr-un
orificiu situat lângă condilii occipitalului úi inervează muúchii limbii úi o parte din muúchii
hioidieni.







E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

103
Leziunile facialului se manifestă prin paralizia muúchilor mimicii cu asimetria facială, greutate sau
imposibilitatea închiderii pleoapelor, a fluieratului, suptului úi uneori a vorbirii.
Nervul acustico-vestibular (perechea VIII) este compus din două categorii de fibre:
acustice úi vestibulare; cele acustice sunt căi auditive, iar cele vestibulare căi ale echilibrului
corpului. Originea aparentă este în úanĠul bulbopontin, în vecinătatea nervului facial. Originea reală
pentru nervul acustic este în ganglionul lui Corti din melc; dendritele neuronilor din acest ganglion
culeg excitaĠiile acustice de la celulele senzoriale ale organului lui Corti din urechea internă, iar
axonii transmit informaĠiile nucleilor cohleari, ventrali úi dorsali din bulb. Nervul vestibular îúi are
originea reală în ganglionul lui Scarpa situat în conductul auditiv intern din stânca temporalului;
dendritele neuronilor săi culeg excitaĠiile de la celulele receptoare ale canalelor semicirculare,
utriculei úi saculei, iar axonii le transmit nucleilor vestibulari, situaĠi în planúeul ventricolului IV.
De la nucleii bulbari, căile vestibulare úi acustice au un drum deosebit, ele vor fi descrise în
capitolul despre analizatori.
Nervul gloso-faringian (perechea X) are originea aparentă în úanĠul antero-lateral al
bulbului, înapoia olivei. După ce iese din craniu prin orificiul venei jugulare, coboară la baza limbii
úi dă ramuri motorii pentru musculatura faringelui, ramuri senzitive pentru treimea posterioare a
mucoasei linguale úi ramuri vegetative pentru glanda parotidă. Originea reală a fibrelor motorii este
nucleul ambiguu din bulb. Fibrele senzitive îúi au originea reală în ganglionul pietros situat pe
stânca temporalului; axonii neuronilor acestui ganglion conduc excitaĠiile primite de la limbă, în
nucleul solitar din bulb. Fibrele vegetative îúi au originea în nucleul salivar inferior din bulb.
Nervul pneumogastric (vag), (perechea X) este compus din fibre motorii senzitive úi
vegetative parasimpatice. Fibrele motorii îúi au originea reală în nucleul ambiguu din bulb; cele
senzitive într-un ganglion situat sub orificiul jugular pe traiectul nervului vag, de unde axonii
neuronilor acestui ganglion le conduc la nucleul solitar din bulb; fibrele vegetative îúi au originea în
nucleul dorsal al vagului din bulb. Nervul vag este cel mai lung nerv cranian, trimite ramificaĠii la
nivelul gâtului, toracelui úi abdomenului. Originea sa aparentă este în úanĠul retroolivar al bulbului;
iese din craniu prin orificiul venei jugulare, străbate regiunea cervicală, toracică úi după ce pătrunde
în abdomen se termină aparent în ganglionii semilunari ai plexului solar. Principalele ramuri ale
nervului vag sunt: nervii laringeu superior úi inferior, care asigură inervaĠia senzitivă a mucoasei
laringelui úi inervează motor muúchii corzilor vocale; nervii cardiaci, care împreună cu ramuri din
simpatic formează plexul cardiac; ramuri pulmonare, esofagiene úi pericardice. În abdomen dă
ramuri gastrice, hepatice, pancreatice, splenice, jejunoileale úi colice. Vagul inervează motor vălul
palatin, o parte din muúchii faringelui úi laringele; senzitiv el culege sensibilitatea de la pavilionul
urechii, laringe, esofag, stomac, aparat respirator úi inimă. Fibrele vegetative ale vagului asigură
inervaĠia parasimpatică a laringelui, traheii, bronhiilor, plămânilor, inimii, esofagului, stomacului,
ficatului, pancreasului, splinei, intestinului subĠire úi o parte din intestinul gros.
Nervul accesor sau spinal (perechea XI) este un nerv motor cu originea reală în nucleul
ambiguu din bulb. Aparent el are o serie de ramuri care ies din măduva cervicală, iar altele din bulb,
sub nervul vag. Inervează motor muúchii trapez úi sternocleidomastoidian.
Nervul hipoglos (perechea XII) este un nerv exclusiv motor, pentru musculatura limbii. Are
originea reală în bulb, iar cea aparentă în úanĠul preolivar al bulbului. Iese din craniu printr-un
orificiu situat lângă condilii occipitalului úi inervează muúchii limbii úi o parte din muúchii
hioidieni.







E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

104
CEREBELUL

Reprezinta porĠiunea cea mai mare a creierului posterior. Este situat posterior faĠă de
trunchiul cerebral, iar porĠiunea sa mediană reprezintă peretele ventriculului patru pe care îl
delimitează împrenă cu trunchiul cerebral.
Are aspectul unei benzi mediane numită vermis de care se prind cele două emisfere
cerebeloase. Prezinta o faĠă superioară, o faĠă inferioară, o faĠă anterioară úi una posterioară.
FaĠa superioară - la acest nivel se evidenĠiază bine vermisul continuat lateral cu cele două
emisfere cerebeloase.
FaĠa inferioar ă- prezintă partea inferioară a vermisului continuat lateral cu feĠele inferioare
ale emisferelor cerebeloase care vin în raport cu stânca osului temporal.
FaĠa anterioar ă- prezintă un úanĠ adânc în care se adăposteúte puntea.
FaĠa posterioară - este reprezentată de un úanĠ posterior care separă cele două emisfere
cerebeloase.
Legătura cerebelului cu trunchiul cerebral se realizează prin cele trei perechi de
pedunculi cerebeloúi - superiori, mijlocii úi inferiori. Aceúti pedunculi conĠin fibre ce aparĠin
substanĠei albe úi prin care cerebelul primeúte aferenĠele úi trimite eferenĠele.
Structura internă a cerebelului
Se observă substanĠa cenuúie , care se găseúte la suprafaĠă, formând cortexul cerebelos, dar
úi sub forma unei mase independente situată în interior.
Cortexul cerebelos are aspect foliat cu structură uniformă având trei pături celulare: pătura
moleculară alcătuit din fibre nervoase amielinice úi celule nervoase; pătura ganglionară formată din
celule nervoase Purkinje, caracteristice cerebelului; pătura granulară alcătuită din celule nervoase
mici úi foarte multe fibre nervoase care intră în substanĠa albă.
Masa independentă de substanĠă cenuúie este formată din patru nuclei: nucleul dinĠat
de la care pornesc fibrele cerebeloolivare; nucleul fastigial - reprezintă conexiunea fasciculului
vestibulocerebelos cu cerebelovestibular; nucleul globos úi nucleul emboliform.
SubstanĠa albă- este alcătutită din fibre mielinizate, axoni ai celulelor nervoase din
substanĠa cenuúie dar úi alte fascicule aferente úi eferente. SubstanĠa albă se împarte în fibre proprii
úi fibre de proiecĠie.
Fibrele proprii unesc diferite zone ale cerebelului, se numesc fibre comisurale úi fibre de
asociaĠie. Fibrele de proiecĠie unesc cerebelul cu alte porĠini ale encefalului úi cu măduva spinării.
Fibrele aferente - cu origine medulară - fasciculele spinocerebeloase directe úi încruciúate
- cu origine bulbară - fascicule olivare
- cu origine la nivelul punĠii fibre pontocerebeloase din cadrul căii cortico-
ponto-cerebeloase
- fibre vestibulo-cerebeloase-cu originea în nuclei vestibulari
Fibrele eferente - fasciculul cerebelo-rubric úi cerebelo-talamic
- fasciculul cerebelo-vestibular care împreună cu fasciculul vestibulo-cerebelos
alcătuiesc aparatul cerebelo-vestibular destinat echilibrului.
- fibre cerebelo-pontice, cerebelo-bulbare úi cerebelo-spinale, toate aceste căi sunt
interpuse pe căile motilităĠii.
Filogenetic cerebelul are trei porĠiuni: arhicerebelul cu rol în orientarea spaĠială.
Leziunea sa determină mersul ebrios, astazie, vertij, absenĠa răspunsului la miúcări de rotaĠie sau la
stimularea termică a labirintului.
Paleocerebelul controlează muúchii antigravitaĠionali ai corpului, muúchii de susĠinere, de
la care pleacă impulsurile venite prin fascicule spinocerebeloase, ajunse la nucleul globos apoi la
nucleul roúu si în final la cortex.
Neocerebelul- este porĠiunea cea mai tânără care acĠionează ca o frână asupra miúcărilor
voluntare, în special asupra celor care cer o activitate de control úi oprire cum ar fi miúcările fine
executate de mână.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

104
CEREBELUL

Reprezinta porĠiunea cea mai mare a creierului posterior. Este situat posterior faĠă de
trunchiul cerebral, iar porĠiunea sa mediană reprezintă peretele ventriculului patru pe care îl
delimitează împrenă cu trunchiul cerebral.
Are aspectul unei benzi mediane numită vermis de care se prind cele două emisfere
cerebeloase. Prezinta o faĠă superioară, o faĠă inferioară, o faĠă anterioară úi una posterioară.
FaĠa superioară - la acest nivel se evidenĠiază bine vermisul continuat lateral cu cele două
emisfere cerebeloase.
FaĠa inferioar ă- prezintă partea inferioară a vermisului continuat lateral cu feĠele inferioare
ale emisferelor cerebeloase care vin în raport cu stânca osului temporal.
FaĠa anterioar ă- prezintă un úanĠ adânc în care se adăposteúte puntea.
FaĠa posterioară - este reprezentată de un úanĠ posterior care separă cele două emisfere
cerebeloase.
Legătura cerebelului cu trunchiul cerebral se realizează prin cele trei perechi de
pedunculi cerebeloúi - superiori, mijlocii úi inferiori. Aceúti pedunculi conĠin fibre ce aparĠin
substanĠei albe úi prin care cerebelul primeúte aferenĠele úi trimite eferenĠele.
Structura internă a cerebelului
Se observă substanĠa cenuúie , care se găseúte la suprafaĠă, formând cortexul cerebelos, dar
úi sub forma unei mase independente situată în interior.
Cortexul cerebelos are aspect foliat cu structură uniformă având trei pături celulare: pătura
moleculară alcătuit din fibre nervoase amielinice úi celule nervoase; pătura ganglionară formată din
celule nervoase Purkinje, caracteristice cerebelului; pătura granulară alcătuită din celule nervoase
mici úi foarte multe fibre nervoase care intră în substanĠa albă.
Masa independentă de substanĠă cenuúie este formată din patru nuclei: nucleul dinĠat
de la care pornesc fibrele cerebeloolivare; nucleul fastigial - reprezintă conexiunea fasciculului
vestibulocerebelos cu cerebelovestibular; nucleul globos úi nucleul emboliform.
SubstanĠa albă- este alcătutită din fibre mielinizate, axoni ai celulelor nervoase din
substanĠa cenuúie dar úi alte fascicule aferente úi eferente. SubstanĠa albă se împarte în fibre proprii
úi fibre de proiecĠie.
Fibrele proprii unesc diferite zone ale cerebelului, se numesc fibre comisurale úi fibre de
asociaĠie. Fibrele de proiecĠie unesc cerebelul cu alte porĠini ale encefalului úi cu măduva spinării.
Fibrele aferente - cu origine medulară - fasciculele spinocerebeloase directe úi încruciúate
- cu origine bulbară - fascicule olivare
- cu origine la nivelul punĠii fibre pontocerebeloase din cadrul căii cortico-
ponto-cerebeloase
- fibre vestibulo-cerebeloase-cu originea în nuclei vestibulari
Fibrele eferente - fasciculul cerebelo-rubric úi cerebelo-talamic
- fasciculul cerebelo-vestibular care împreună cu fasciculul vestibulo-cerebelos
alcătuiesc aparatul cerebelo-vestibular destinat echilibrului.
- fibre cerebelo-pontice, cerebelo-bulbare úi cerebelo-spinale, toate aceste căi sunt
interpuse pe căile motilităĠii.
Filogenetic cerebelul are trei porĠiuni: arhicerebelul cu rol în orientarea spaĠială.
Leziunea sa determină mersul ebrios, astazie, vertij, absenĠa răspunsului la miúcări de rotaĠie sau la
stimularea termică a labirintului.
Paleocerebelul controlează muúchii antigravitaĠionali ai corpului, muúchii de susĠinere, de
la care pleacă impulsurile venite prin fascicule spinocerebeloase, ajunse la nucleul globos apoi la
nucleul roúu si în final la cortex.
Neocerebelul- este porĠiunea cea mai tânără care acĠionează ca o frână asupra miúcărilor
voluntare, în special asupra celor care cer o activitate de control úi oprire cum ar fi miúcările fine
executate de mână.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

105
La acest nivel impulsurile ajung prin fascicululele pontocerebeloase de la cortexul cerebral,
iar de la cortexul neocerebelului sunt transmise nucleului dinĠat, apoi la nucleul roúu úi talamus.
Plecând de la anatomia cerebelului úi legăturile anatomice ale acestuia cu celelalte structuri
ale nevraxului, observăm că cerebelul se găseúte atât pe căile senzitive cât úi pe căile motorii. Rolul
său este dat de legătura cu cortexul cerebral prin intermediul celor trei căi-cortico-cerebeloasă,
cerebelo-talamo-corticală úi cortico-ponto-cerebeloasă, dar úi de legătura cu nuclei mezencefalici.




























Stimulii exteroceptivi impreuna cu informatiile culese de receptorii analizatorului vestibular
ajung la cerebel. Desi primeste multiple aferente, cerebelul nu reprezinta sediul nici unei eferente
spre motoneuronii medulari, constituindu-se ca un element de protectie a motoneuronilor in raport
cu eferentele provenite de la centrii superiori. Protectia se realizeaza prin blocarea impulsurilor
senzitivo-senzoriale care activeaza substanta reticulata.
Din punct de vedere functional cerebelul, asa cum arata studiile lui Ghez (1991), are 3 zone
distincte de aferente si eferente.
1) Spinocerebelul - format din zonele intermediare ale emisferelor si vermis. Acestea
reprezinta locul unde ajung informatiile senzitive de la maduva - prin tracturile spinocerebeloase
(sensibilitatea proprioceptiva). De la acest nivel pornesc eferente de la nucleii cerebelosi transmise
prin fibrele pedunculilor cerebelosi spre trunchiul cerebral si maduva.
2) Cerebrocerebelul - format din zonele laterale ale emisferelor cerebeloase; primeste
aferente de la cortex, dupa ce acestea trec prin punte, si trimite eferente spre neocortexul motor,
intervenind in realizarea programelor de miscare.
3) Vestibulocerebelul - reprezentat de lobul floculo-nodular este centrul de proiectie a
impulsurilor provenite de la receptorii vestibulari (din canalele semicirculare, utricula si sacula din

Figura 2.44. Cerebelul – configuratie externa (fata anterioara)

Vermis
Pedunculi cerebelosi
superiori
Pedunculi cerebelosi
mijlocii
Emisfera cerebeloasa
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

105
La acest nivel impulsurile ajung prin fascicululele pontocerebeloase de la cortexul cerebral,
iar de la cortexul neocerebelului sunt transmise nucleului dinĠat, apoi la nucleul roúu úi talamus.
Plecând de la anatomia cerebelului úi legăturile anatomice ale acestuia cu celelalte structuri
ale nevraxului, observăm că cerebelul se găseúte atât pe căile senzitive cât úi pe căile motorii. Rolul
său este dat de legătura cu cortexul cerebral prin intermediul celor trei căi-cortico-cerebeloasă,
cerebelo-talamo-corticală úi cortico-ponto-cerebeloasă, dar úi de legătura cu nuclei mezencefalici.




























Stimulii exteroceptivi impreuna cu informatiile culese de receptorii analizatorului vestibular
ajung la cerebel. Desi primeste multiple aferente, cerebelul nu reprezinta sediul nici unei eferente
spre motoneuronii medulari, constituindu-se ca un element de protectie a motoneuronilor in raport
cu eferentele provenite de la centrii superiori. Protectia se realizeaza prin blocarea impulsurilor
senzitivo-senzoriale care activeaza substanta reticulata.
Din punct de vedere functional cerebelul, asa cum arata studiile lui Ghez (1991), are 3 zone
distincte de aferente si eferente.
1) Spinocerebelul - format din zonele intermediare ale emisferelor si vermis. Acestea
reprezinta locul unde ajung informatiile senzitive de la maduva - prin tracturile spinocerebeloase
(sensibilitatea proprioceptiva). De la acest nivel pornesc eferente de la nucleii cerebelosi transmise
prin fibrele pedunculilor cerebelosi spre trunchiul cerebral si maduva.
2) Cerebrocerebelul - format din zonele laterale ale emisferelor cerebeloase; primeste
aferente de la cortex, dupa ce acestea trec prin punte, si trimite eferente spre neocortexul motor,
intervenind in realizarea programelor de miscare.
3) Vestibulocerebelul - reprezentat de lobul floculo-nodular este centrul de proiectie a
impulsurilor provenite de la receptorii vestibulari (din canalele semicirculare, utricula si sacula din

Figura 2.44. Cerebelul – configuratie externa (fata anterioara)

Vermis
Pedunculi cerebelosi
superiori
Pedunculi cerebelosi
mijlocii
Emisfera cerebeloasa
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

106
urechea interna), impulsuri transmise prin fibrele senzitive ale nervului acustico-vestibular (VIII) si
care fac sinapsa cu al II-lea neuron in nucleii vestibulari dn bulb. De la nivelul cerebelului pornesc
eferente tot spre nucleii vestibulari bulbari, eferente ce vor contribui la controlul miscarilor ochilor
si echilibrul corpului in pozitie stând si in mers.
In 1987, Rothwell realizeaza o schema a functiei cerebelului astfel:
1) ca '' aparat de timp'' - in care cerebelul intervine oprind miscarea , gândita si comandata
de cortex, in momentul si locul dorit.
2) ca ''aparat de invatare'' - in care cerebelul isi perfectioneaza sinapsele, datorita repetarii in
timp a aferentelor si eferentelor in care acesta este implicat, ceea ce permite invatarea miscarii,
astfel incât eferentele ce urmeaza a fi declansate au nevoie de un numar mai mic de aferente.
3) ca ''aparat coordonator'' - care sta la baza obtinerii abilitatilor si prin care miscarile
articulare se integreaza in lanturile cinematice.





































Figura 2.45. Cerebelul – configuratie interna


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

106
urechea interna), impulsuri transmise prin fibrele senzitive ale nervului acustico-vestibular (VIII) si
care fac sinapsa cu al II-lea neuron in nucleii vestibulari dn bulb. De la nivelul cerebelului pornesc
eferente tot spre nucleii vestibulari bulbari, eferente ce vor contribui la controlul miscarilor ochilor
si echilibrul corpului in pozitie stând si in mers.
In 1987, Rothwell realizeaza o schema a functiei cerebelului astfel:
1) ca '' aparat de timp'' - in care cerebelul intervine oprind miscarea , gândita si comandata
de cortex, in momentul si locul dorit.
2) ca ''aparat de invatare'' - in care cerebelul isi perfectioneaza sinapsele, datorita repetarii in
timp a aferentelor si eferentelor in care acesta este implicat, ceea ce permite invatarea miscarii,
astfel incât eferentele ce urmeaza a fi declansate au nevoie de un numar mai mic de aferente.
3) ca ''aparat coordonator'' - care sta la baza obtinerii abilitatilor si prin care miscarile
articulare se integreaza in lanturile cinematice.





































Figura 2.45. Cerebelul – configuratie interna


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

107
DIENCEFALUL

Poate fi considerat o extensiune a creierului, a cărui componentă cea mai importantă este
talamusul alcătuit din două mase nucleare mari, al cărui rol este acela de corelaĠie a impulsurilor
senzoriale, funcĠionând ca o staĠie pentru calea sensorială spre cortex. Caudal de talamus se găsesc
două părĠi laterale care formează corpii geniculaĠi laterali úi mediali (metatalamusul). La
extremitatea posterioară în porĠiunile învecinate părĠilor laterale se găseúte epitalamusul alcătuit din
mai multe formaĠiuni nervoase úi de glanda epifiză. În regiunea subtalamică se află hipotalamusul
alcătuit din structuri nervoase care deĠin legături cu tracturile optice si cu sistemul limbic,
reprezentand centrul de integrare al activităĠii vegetative.
Talamusul reprezintă structura esenĠială pentru perceperea unor senzaĠii. Prezinta mai multe
feĠe convexa - medială; laterală; superioară, la nivelul căreia se găsesc plexurile coroide cu rol în
secreĠia lichidului cefalorahidian; inferioară ; anterioară; posterioară.
Structura internă a talamusului . In structura acestuia predomină substanĠa cenuúie dar
suprafaĠa este acoperită cu substanĠă albă, ca úi faĠa laterală. Prin intermediul unei lame de substanĠă
albă, substanĠa cenuúie este fragmentată în aproximativ 60 de nuclei, aúezaĠi în următoarele grupe :
x grupul anterior- prin care trec fasciculele descendente de la cortex.
x grupul lateral care cuprinde:
nucleul ventral - primeúte aferenĠe de la cerebel úi de la nuclei bazali ; la nivelul
acestora se opresc fasciculele spinotalamice, fibrele gustative ale nervilor cranieni VII,IX,X úi
fibrele senzitive ale nervului V.
nuclei dorsali conectaĠi la aferenĠe de la scoarĠa parietală úi de la corpii geniculaĠi.
x grupul medial – reprezentat de structuri de substanĠă reticulată legate de centrii vegetativi
din hipotalamus úi de substanĠa reticulată a trunchiului cerebral.
Conexiunile talamusului se realizează prin aferenĠe úi eferenĠele sale cu toate structurile
nevraxului. Astfel datorita legaturilor cu cu hipotalamusul, trunchiul cerebral úi aproape toate părĠile
cortexului cerebral primeúte aferenĠe ale tuturor sensibilităĠilor exteroceptive, proprioceptive,
viscerală.
Din punct de vedere funcĠional talamusul este cea mai importantă zonă de integrare a
nevraxului pentru că aici vin toate informaĠiile de la receptorii somatici, splahnici, de la aparatul
vizual. La acest nivel toate aceste informaĠii sunt puse în legătură unele cu celelalte, corelaĠia fiind
simplă dar cu posibilitatea de a se constientiza, mai ales pentru sensibilităĠile banale cum este
durerea, aceasta rămânând activa chiar úi în absenĠa legăturii talamusului cu cortexul. De asemenea
prin legăturile nucleului medial cu hipotalamusul ajung la cortex informaĠiile viscerale úi astfel
activitatea viscerală ajunge să fie controlată de la nivel cortical ; controlul se exercita asupra
reacĠiilor emoĠionale úi instinctive generate de aferenĠele viscerale.
Metatalamusul este o structură importantă prin corpii geniculaĠi ce contin al treilea neuron
pentru căile auditive úi vizuale. Corpul geniculat medial conĠine al treilea neuron al căii auditive úi
este locul de la care pleacă fibre spre cortexul temporal, iar corpul geniculat lateral primeúte fibre
din tractul optic, are legături cu coliculii cvadrigemeni superiori úi trimite fibre la cortexul occipital.
Epitalamusul este alcătuit din nuclei, comisura albă úi glanda pineală .
Hipotalamusul reprezinta sediul mecanismelor integrative cu rol în reglarea funcĠiilor vitale
ale organismului. Este alcătuit din patru grupuri de nuclei:
x grupul anterior
x grupul medial-ventromedial úi dorsomedial
x grupul lateral
x grupul posterior
Grupul anterior úi posterior conĠin centrii termoreglării -cel anterior centrul termolizei, iar cel
posterior centrul termogenezei.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

107
DIENCEFALUL

Poate fi considerat o extensiune a creierului, a cărui componentă cea mai importantă este
talamusul alcătuit din două mase nucleare mari, al cărui rol este acela de corelaĠie a impulsurilor
senzoriale, funcĠionând ca o staĠie pentru calea sensorială spre cortex. Caudal de talamus se găsesc
două părĠi laterale care formează corpii geniculaĠi laterali úi mediali (metatalamusul). La
extremitatea posterioară în porĠiunile învecinate părĠilor laterale se găseúte epitalamusul alcătuit din
mai multe formaĠiuni nervoase úi de glanda epifiză. În regiunea subtalamică se află hipotalamusul
alcătuit din structuri nervoase care deĠin legături cu tracturile optice si cu sistemul limbic,
reprezentand centrul de integrare al activităĠii vegetative.
Talamusul reprezintă structura esenĠială pentru perceperea unor senzaĠii. Prezinta mai multe
feĠe convexa - medială; laterală; superioară, la nivelul căreia se găsesc plexurile coroide cu rol în
secreĠia lichidului cefalorahidian; inferioară ; anterioară; posterioară.
Structura internă a talamusului . In structura acestuia predomină substanĠa cenuúie dar
suprafaĠa este acoperită cu substanĠă albă, ca úi faĠa laterală. Prin intermediul unei lame de substanĠă
albă, substanĠa cenuúie este fragmentată în aproximativ 60 de nuclei, aúezaĠi în următoarele grupe :
x grupul anterior- prin care trec fasciculele descendente de la cortex.
x grupul lateral care cuprinde:
nucleul ventral - primeúte aferenĠe de la cerebel úi de la nuclei bazali ; la nivelul
acestora se opresc fasciculele spinotalamice, fibrele gustative ale nervilor cranieni VII,IX,X úi
fibrele senzitive ale nervului V.
nuclei dorsali conectaĠi la aferenĠe de la scoarĠa parietală úi de la corpii geniculaĠi.
x grupul medial – reprezentat de structuri de substanĠă reticulată legate de centrii vegetativi
din hipotalamus úi de substanĠa reticulată a trunchiului cerebral.
Conexiunile talamusului se realizează prin aferenĠe úi eferenĠele sale cu toate structurile
nevraxului. Astfel datorita legaturilor cu cu hipotalamusul, trunchiul cerebral úi aproape toate părĠile
cortexului cerebral primeúte aferenĠe ale tuturor sensibilităĠilor exteroceptive, proprioceptive,
viscerală.
Din punct de vedere funcĠional talamusul este cea mai importantă zonă de integrare a
nevraxului pentru că aici vin toate informaĠiile de la receptorii somatici, splahnici, de la aparatul
vizual. La acest nivel toate aceste informaĠii sunt puse în legătură unele cu celelalte, corelaĠia fiind
simplă dar cu posibilitatea de a se constientiza, mai ales pentru sensibilităĠile banale cum este
durerea, aceasta rămânând activa chiar úi în absenĠa legăturii talamusului cu cortexul. De asemenea
prin legăturile nucleului medial cu hipotalamusul ajung la cortex informaĠiile viscerale úi astfel
activitatea viscerală ajunge să fie controlată de la nivel cortical ; controlul se exercita asupra
reacĠiilor emoĠionale úi instinctive generate de aferenĠele viscerale.
Metatalamusul este o structură importantă prin corpii geniculaĠi ce contin al treilea neuron
pentru căile auditive úi vizuale. Corpul geniculat medial conĠine al treilea neuron al căii auditive úi
este locul de la care pleacă fibre spre cortexul temporal, iar corpul geniculat lateral primeúte fibre
din tractul optic, are legături cu coliculii cvadrigemeni superiori úi trimite fibre la cortexul occipital.
Epitalamusul este alcătuit din nuclei, comisura albă úi glanda pineală .
Hipotalamusul reprezinta sediul mecanismelor integrative cu rol în reglarea funcĠiilor vitale
ale organismului. Este alcătuit din patru grupuri de nuclei:
x grupul anterior
x grupul medial-ventromedial úi dorsomedial
x grupul lateral
x grupul posterior
Grupul anterior úi posterior conĠin centrii termoreglării -cel anterior centrul termolizei, iar cel
posterior centrul termogenezei.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

108

Conexiunile hipotalamusului:
1.Căile aferente - hipotalamusul primeúte aferenĠe de la talamusul anterior prin fibre
talamohipotalamice, directe, fibre de la nivelul cortexului cerebral (lobul frontal) - fibre
corticohipotalamice.
De asemenea are conexiuni cu centrii vegetativi din trunchiul cerebral, primind aferenĠe de
la nucleul dorsal al vagului din bulb, fibre care se termină în nucleii grupului anterior.
Primeúte aferenĠe de la structurile sistemului limbic, de la nucleii bazali prin fibre
extrapiramidale úi de la tracturile optice prin fibre optice.
2. Căile eferente - au originea în hipotalamus úi traseu spre nucleul dorsal al vagului, spre
retină, spre lobul frontal, hipofiză úi talamus.
Nucleii hipotalamici de integrare parasimpatica secreta neurohormoni (ADH /vasopresina si
ocitocina) care se depoziteaza in hipofiza posterioara prin intermediul tractului hipotalamohipofizar.
Nucleii hipotalamici de integrare simpatica secreta hormoni numiti factori de
eliberare/inhibare pentru secretia adenohipofizei. Acesti hormoni ajung la adenohipofiza prin
intermediul sistemului circulator port hipotalamohipofizar Popa-Fielding.
Tractul hipotalamo-hipofizar impreuna cu sistemul port formeaza tija pituitara.
Hipotalamusul prin conexiunile sale reprezintă centrul homeostaziei, primind informaĠii de
la organele interne úi talamus, venite pe calea sistemului nervos autonom. Situat între sistemul
endocrin úi sistemul nervos hipotalamusul primeúte úi transmite informaĠii către sistemul endocrin,
controlându-l.
Ceea ce este sigur este faptul că hipotalamusul, prin centrii săi, asigură prin mecanisme de feedback
negativ reglarea temperaturii corpului, reglarea presiunii osmotice, aportul alimentar si hidric
(senzatii de foame, sete), a functiilor respiratorii, cardiovasculare, sexuale .
Prin legăturile sale cu sistemul endocrin, hipotalamusul participă la reglarea activităĠii
endocrine, reglarea metabolismului intermediar si hidric.
Împreună cu sistemul limbic participă la integrarea funcĠiilor vegetative, la generarea
răspunsului fiziologic emoĠional care însoĠeúte manifestările vegetative, intervenind astfel in starile
emotionale, de comportament si de stres.





















E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

108

Conexiunile hipotalamusului:
1.Căile aferente - hipotalamusul primeúte aferenĠe de la talamusul anterior prin fibre
talamohipotalamice, directe, fibre de la nivelul cortexului cerebral (lobul frontal) - fibre
corticohipotalamice.
De asemenea are conexiuni cu centrii vegetativi din trunchiul cerebral, primind aferenĠe de
la nucleul dorsal al vagului din bulb, fibre care se termină în nucleii grupului anterior.
Primeúte aferenĠe de la structurile sistemului limbic, de la nucleii bazali prin fibre
extrapiramidale úi de la tracturile optice prin fibre optice.
2. Căile eferente - au originea în hipotalamus úi traseu spre nucleul dorsal al vagului, spre
retină, spre lobul frontal, hipofiză úi talamus.
Nucleii hipotalamici de integrare parasimpatica secreta neurohormoni (ADH /vasopresina si
ocitocina) care se depoziteaza in hipofiza posterioara prin intermediul tractului hipotalamohipofizar.
Nucleii hipotalamici de integrare simpatica secreta hormoni numiti factori de
eliberare/inhibare pentru secretia adenohipofizei. Acesti hormoni ajung la adenohipofiza prin
intermediul sistemului circulator port hipotalamohipofizar Popa-Fielding.
Tractul hipotalamo-hipofizar impreuna cu sistemul port formeaza tija pituitara.
Hipotalamusul prin conexiunile sale reprezintă centrul homeostaziei, primind informaĠii de
la organele interne úi talamus, venite pe calea sistemului nervos autonom. Situat între sistemul
endocrin úi sistemul nervos hipotalamusul primeúte úi transmite informaĠii către sistemul endocrin,
controlându-l.
Ceea ce este sigur este faptul că hipotalamusul, prin centrii săi, asigură prin mecanisme de feedback
negativ reglarea temperaturii corpului, reglarea presiunii osmotice, aportul alimentar si hidric
(senzatii de foame, sete), a functiilor respiratorii, cardiovasculare, sexuale .
Prin legăturile sale cu sistemul endocrin, hipotalamusul participă la reglarea activităĠii
endocrine, reglarea metabolismului intermediar si hidric.
Împreună cu sistemul limbic participă la integrarea funcĠiilor vegetative, la generarea
răspunsului fiziologic emoĠional care însoĠeúte manifestările vegetative, intervenind astfel in starile
emotionale, de comportament si de stres.





















E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

109




























Figura 2.46. Legaturile hipotalamusului cu hipofiza
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

109




























Figura 2.46. Legaturile hipotalamusului cu hipofiza
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

110
NUCLEII BAZALI

SituaĠi în interiorul sau la baza emisferelor cerebrale, aúa cum consideră unii autori, sunt
două perechi de nuclei, cunoscuĠi úi sub numele de corpi striaĠi. Marea majoritate a
neuroanatomiútilor îI consideră alcătuiĠi din nucleul caudat putamen, amigadaloid, globus pallidus
úi consideră că sunt conectaĠi cu nuclei subtalamici, cum sunt substanĠa neagră úi nucleul roúu.
Conexiunile corpilor striaĠi se realizează prin fibre aferente úi eferente. Fibrele aferente ajung la
nucleii bazali venind de la talamus, aceasta fiind probabil calea prin care ajung informaĠiile de la
cortex. Fibrele eferente ies din nucleii bazali úi ajung la talamus, hipotalamus úi nucleul roúu.
FuncĠional nucleii bazali se interpun pe căile olfactive, iar prin fibrele eferente stabilesc
legături cu centrii motori din trunchiul cerebral úi măduva spinării. Legătura cu căile olfactive are
importanĠă , mai ales la animale în realizarea miúcării. Rolul său în controlul tonusului muscular,
datorită legăturii cu nucleul roúu, a fost dovedit experimental, prin extirpare, ceea ce a dus la
rigiditate hipertonie úi tremor. Acestea pledează pentru rolul corpului striat în activitatea motorie.
EMISFERELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale ca parte a encefalului reprezintă segmentul sistemului nervos central
care menĠine starea de conútienĠă. Alături de talamus, care participă la integrarea sensibilităĠii
specifice, emisferele cerebrale sunt cele care iniĠiază miúcarea, fiind procesorul central. Fiecare
emisferă cerebrală are patru lobi - frontal, parietal, occipital úi temporal, situate în dreptul masivelor
osoase corespunzătoare, fără însă a exista o întindere atât de precisă, împărĠirea fiind mai mult
conveĠională. Fiecare lob este o unitate funcĠională, care primeúte semnale úi trimite semnale spre
diverse alte etaje ale sistemului nervos central.
Cele două emisfere cerebrale sunt legate între ele prin structuri de substanĠă albă-corpul calos úi
comisura albă. Fiecare emisferă are:
x o faĠă laterală, care vine în raport cu calota craniană
x o faĠă mediană situată sagital
x o faĠa inferioară care este în raport cu baza craniului
Emisferele prezinta un pol anterior (frontal) úi unul posterior (occipital), iar pe suprafaĠa lor
exista numeroase scizuri, unele mai adânci altele mai puĠin adânci, cu rol de a separa lobii úi ariile
corticale.
SuprafaĠa neregulată a emisferelor cerebrale se datorează creúterii inegale a unor teritorii din
scoarĠa cerebrală úi disproporĠionalităĠii dintre dezvoltarea funcĠională úi capacitatea cutiei craniene.

FaĠa laterală a emisferelor cerebrale.
Descriem în continuare cele mai importante úanĠuri de pe suprafaĠa emisferelor cerebrale:
x fisura cerebrală laterală ( úanĠul Sylvius)- desparte lobul frontal de cel temporal.
x úanĠul central (Rolando) - formează limita posterioară a lobului frontal, fiind cuprinsă între
fisura longitudinală úi fisura cerebrală laterală
x úanĠul parietooccipital - desparte lobul parietal de lobul occipital
x úanĠul corpului calos se găseúte pe faĠa mediană a emisferelor cerebrale, paralel cu corpul
calos
x úanĠul calcarin se află pe faĠa mediană între polul posterior al emisferei cerebrale úi úanĠul
parietooccipital
Lobul temporal se află sub úanĠul Sylvius úi este împărĠit în trei circumvoluĠii prin
intermediul a două úanĠuri - temporal superior úi temporal inferior. Cele trei circumvoluĠii sunt:
circumvoluĠia temporală superioară, inferioară úi mijlocie; cea superioară găzduieúte centrii
auditivi.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

110
NUCLEII BAZALI

SituaĠi în interiorul sau la baza emisferelor cerebrale, aúa cum consideră unii autori, sunt
două perechi de nuclei, cunoscuĠi úi sub numele de corpi striaĠi. Marea majoritate a
neuroanatomiútilor îI consideră alcătuiĠi din nucleul caudat putamen, amigadaloid, globus pallidus
úi consideră că sunt conectaĠi cu nuclei subtalamici, cum sunt substanĠa neagră úi nucleul roúu.
Conexiunile corpilor striaĠi se realizează prin fibre aferente úi eferente. Fibrele aferente ajung la
nucleii bazali venind de la talamus, aceasta fiind probabil calea prin care ajung informaĠiile de la
cortex. Fibrele eferente ies din nucleii bazali úi ajung la talamus, hipotalamus úi nucleul roúu.
FuncĠional nucleii bazali se interpun pe căile olfactive, iar prin fibrele eferente stabilesc
legături cu centrii motori din trunchiul cerebral úi măduva spinării. Legătura cu căile olfactive are
importanĠă , mai ales la animale în realizarea miúcării. Rolul său în controlul tonusului muscular,
datorită legăturii cu nucleul roúu, a fost dovedit experimental, prin extirpare, ceea ce a dus la
rigiditate hipertonie úi tremor. Acestea pledează pentru rolul corpului striat în activitatea motorie.
EMISFERELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale ca parte a encefalului reprezintă segmentul sistemului nervos central
care menĠine starea de conútienĠă. Alături de talamus, care participă la integrarea sensibilităĠii
specifice, emisferele cerebrale sunt cele care iniĠiază miúcarea, fiind procesorul central. Fiecare
emisferă cerebrală are patru lobi - frontal, parietal, occipital úi temporal, situate în dreptul masivelor
osoase corespunzătoare, fără însă a exista o întindere atât de precisă, împărĠirea fiind mai mult
conveĠională. Fiecare lob este o unitate funcĠională, care primeúte semnale úi trimite semnale spre
diverse alte etaje ale sistemului nervos central.
Cele două emisfere cerebrale sunt legate între ele prin structuri de substanĠă albă-corpul calos úi
comisura albă. Fiecare emisferă are:
x o faĠă laterală, care vine în raport cu calota craniană
x o faĠă mediană situată sagital
x o faĠa inferioară care este în raport cu baza craniului
Emisferele prezinta un pol anterior (frontal) úi unul posterior (occipital), iar pe suprafaĠa lor
exista numeroase scizuri, unele mai adânci altele mai puĠin adânci, cu rol de a separa lobii úi ariile
corticale.
SuprafaĠa neregulată a emisferelor cerebrale se datorează creúterii inegale a unor teritorii din
scoarĠa cerebrală úi disproporĠionalităĠii dintre dezvoltarea funcĠională úi capacitatea cutiei craniene.

FaĠa laterală a emisferelor cerebrale.
Descriem în continuare cele mai importante úanĠuri de pe suprafaĠa emisferelor cerebrale:
x fisura cerebrală laterală ( úanĠul Sylvius)- desparte lobul frontal de cel temporal.
x úanĠul central (Rolando) - formează limita posterioară a lobului frontal, fiind cuprinsă între
fisura longitudinală úi fisura cerebrală laterală
x úanĠul parietooccipital - desparte lobul parietal de lobul occipital
x úanĠul corpului calos se găseúte pe faĠa mediană a emisferelor cerebrale, paralel cu corpul
calos
x úanĠul calcarin se află pe faĠa mediană între polul posterior al emisferei cerebrale úi úanĠul
parietooccipital
Lobul temporal se află sub úanĠul Sylvius úi este împărĠit în trei circumvoluĠii prin
intermediul a două úanĠuri - temporal superior úi temporal inferior. Cele trei circumvoluĠii sunt:
circumvoluĠia temporală superioară, inferioară úi mijlocie; cea superioară găzduieúte centrii
auditivi.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

111
Lobul parietal- este cuprins între úanĠul central úi úanĠul parietooccipital. Prezintă pe
suprafaĠa sa două úanĠuri care delimitează astfel lobul parietal superior úi inferior, dar úi
circumvoluĠia postcentrală care găzduieúte centrii superiori ai sensibilităĠii somatice.
Lobul occipital – este situat între úanĠul parietooccipital úi incizura preoccipitală. El este
brăzdat de mai multe úanĠuri úi este zona de proiecĠie a aferenĠelor vizuale.
FaĠa medială a emisferelor cerebrale.
Cel mai important úi vizibil element de pe această faĠă este corpul calos sau comisura mare, care
are o extremitate anterioară, un trunchi úi o extremitate posterioară.
Partea posterioară a feĠei mediale prezintă o zonă periferică úi una centrală, destinate legăturii cu
nucleul anterior al talamusului prin căi aferente úi eferente.
FaĠa inferioară a emisferei cerebrale
Prezintă o porĠiune anterioară ce corespunde regiunii orbitare úi o porĠiune posterioară care
formează aúa numitul lob temporo-occipital. FaĠa inferioară este brăzdată de numeroase úanĠuri care
delimitează circumvoluĠii cerebrale.

Structura emisferelor cerebrale este asemanatoare cu a celorlalte etaje ale nevraxului fiind
alcătuite din substanĠă cenuúie aúezată la exterior úi substanĠă albă aúezată la interior.
SubstanĠa cenuúie formeaza scoarĠa cerebrală. Celulele nervoase ale scoarĠei cerebrale au o
marie varietate în ceea ce priveúte mărimea, forma, modul de comportare a axonilor úi dendritelor.
Pe toată întinderea ei scoarĠa cerebrală este alcătuită din mai multe straturi de celule, trecerea de la
un strat la altul nu este foarte clară; datorită fibrelor substanĠei albe, componentele celulare ale
scoarĠei cerebrale se aúează pe coloane paralele. La copilul de 6 luni scoarĠa cerebrală are numai
trei straturi care ulterior se completează ca urmare a aferenĠelor, a multiplelor asociaĠii, astfel că
progresiv la adult întâlnim cele úase straturi celulare, care se deosebesc prin grosime, după numărul
de celule úI caracterul celulelor. Grosimea scoarĠei cerebrale este 4,5 cm, maximă la nivelul lobului
parietal. ScoarĠa cerebrală are 47 de câmpuri corticale.
Stratul molecular este format din fibre mielinice paralele cu suprafaĠa, celule nerovase mici
cu axoni scurĠi úi număr variabil de dendrite.
Stratul granular extern - are celule granulare de tipul nucleilor de asociaĠie.
Stratul piramidal extern - conĠine celule piramidale distanĠate între ele, conectate prin dendrite
la celulele stratului molecular, iar axonii intră în substanĠa albă.
Stratul granular intern - este alcătuit din celule mici stelate care au eventuale conexiuni cu
celulele stratului piramidal.
Stratul piramidal intern (ganglionar) - este format din celule piramidale gigante Betz.
Stratul multiform (polimorf) - este compus din celule fusiforme ai căror axoni ajung în substanĠa
albă a emisferelor cerebrale, iar dendritele ajung spre suprafaĠa scoarĠei, spre stratul molecular.
Cercetările efectuate de Lewis, Brodmann, Flechsig úi Sherington au arătat că scoarĠa
emisferelor cerebrale poate fi privită ca o hartă, pentru că are zone care se deosebesc din punct de
vedere al structurii úi al rolului funcĠional.
În funcĠie de dispoziĠia straturilor apar trei tipuri de structuri corticale:
Paleocortexul, la care straturile se întrepătrund, reprezintă sectorul olfactiv al scoarĠei cerebrale si
cuprinde formaĠiuni situate pe faĠa orbitară a lobului frontal, tracturi olfactive care au un traiect
sinuos úi formează bulbii olfactivi, alcătuiĠi din mai multe pături de celule úi fibre nervoase. La
nivelul bulbilor olfactivi se găseúte al doilea neuron al căii olfactive - celulele mitrale. Axonii
acestor celule alcătuiesc tracturile olfactive care ajung la nivelul arhicortexului, explicându-se astfel
apariĠia, pe cale reflexă a unor manifestări generale vegetative in cazul stimulării zonelor olfactive.



E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

111
Lobul parietal- este cuprins între úanĠul central úi úanĠul parietooccipital. Prezintă pe
suprafaĠa sa două úanĠuri care delimitează astfel lobul parietal superior úi inferior, dar úi
circumvoluĠia postcentrală care găzduieúte centrii superiori ai sensibilităĠii somatice.
Lobul occipital – este situat între úanĠul parietooccipital úi incizura preoccipitală. El este
brăzdat de mai multe úanĠuri úi este zona de proiecĠie a aferenĠelor vizuale.
FaĠa medială a emisferelor cerebrale.
Cel mai important úi vizibil element de pe această faĠă este corpul calos sau comisura mare, care
are o extremitate anterioară, un trunchi úi o extremitate posterioară.
Partea posterioară a feĠei mediale prezintă o zonă periferică úi una centrală, destinate legăturii cu
nucleul anterior al talamusului prin căi aferente úi eferente.
FaĠa inferioară a emisferei cerebrale
Prezintă o porĠiune anterioară ce corespunde regiunii orbitare úi o porĠiune posterioară care
formează aúa numitul lob temporo-occipital. FaĠa inferioară este brăzdată de numeroase úanĠuri care
delimitează circumvoluĠii cerebrale.

Structura emisferelor cerebrale este asemanatoare cu a celorlalte etaje ale nevraxului fiind
alcătuite din substanĠă cenuúie aúezată la exterior úi substanĠă albă aúezată la interior.
SubstanĠa cenuúie formeaza scoarĠa cerebrală. Celulele nervoase ale scoarĠei cerebrale au o
marie varietate în ceea ce priveúte mărimea, forma, modul de comportare a axonilor úi dendritelor.
Pe toată întinderea ei scoarĠa cerebrală este alcătuită din mai multe straturi de celule, trecerea de la
un strat la altul nu este foarte clară; datorită fibrelor substanĠei albe, componentele celulare ale
scoarĠei cerebrale se aúează pe coloane paralele. La copilul de 6 luni scoarĠa cerebrală are numai
trei straturi care ulterior se completează ca urmare a aferenĠelor, a multiplelor asociaĠii, astfel că
progresiv la adult întâlnim cele úase straturi celulare, care se deosebesc prin grosime, după numărul
de celule úI caracterul celulelor. Grosimea scoarĠei cerebrale este 4,5 cm, maximă la nivelul lobului
parietal. ScoarĠa cerebrală are 47 de câmpuri corticale.
Stratul molecular este format din fibre mielinice paralele cu suprafaĠa, celule nerovase mici
cu axoni scurĠi úi număr variabil de dendrite.
Stratul granular extern - are celule granulare de tipul nucleilor de asociaĠie.
Stratul piramidal extern - conĠine celule piramidale distanĠate între ele, conectate prin dendrite
la celulele stratului molecular, iar axonii intră în substanĠa albă.
Stratul granular intern - este alcătuit din celule mici stelate care au eventuale conexiuni cu
celulele stratului piramidal.
Stratul piramidal intern (ganglionar) - este format din celule piramidale gigante Betz.
Stratul multiform (polimorf) - este compus din celule fusiforme ai căror axoni ajung în substanĠa
albă a emisferelor cerebrale, iar dendritele ajung spre suprafaĠa scoarĠei, spre stratul molecular.
Cercetările efectuate de Lewis, Brodmann, Flechsig úi Sherington au arătat că scoarĠa
emisferelor cerebrale poate fi privită ca o hartă, pentru că are zone care se deosebesc din punct de
vedere al structurii úi al rolului funcĠional.
În funcĠie de dispoziĠia straturilor apar trei tipuri de structuri corticale:
Paleocortexul, la care straturile se întrepătrund, reprezintă sectorul olfactiv al scoarĠei cerebrale si
cuprinde formaĠiuni situate pe faĠa orbitară a lobului frontal, tracturi olfactive care au un traiect
sinuos úi formează bulbii olfactivi, alcătuiĠi din mai multe pături de celule úi fibre nervoase. La
nivelul bulbilor olfactivi se găseúte al doilea neuron al căii olfactive - celulele mitrale. Axonii
acestor celule alcătuiesc tracturile olfactive care ajung la nivelul arhicortexului, explicându-se astfel
apariĠia, pe cale reflexă a unor manifestări generale vegetative in cazul stimulării zonelor olfactive.



E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

112















































Arhicortexul - sau hipocampul- este alcătuit din formaĠiuni inelare situate în jurul fiecărei
emisfere. Hipocampul este cea mai primitivă structură, avand numai trei straturi. Aceste zone
primesc aferenĠe de la paleocortex, neocortex úi hipotalamus. EferenĠele pornite de la acest nivel
ajung la hipotalamus.


Figura 2.47 Emisfere cerebrale ; A. Fata superioara; B. Fata laterala; C. Fata bazala;
D. Sectiune sagitala
A
B
C D
Fisura longitudinala
interemisferica
Lob parietal
Lob frontal
Lob frontal
Lob occipital
Sant precentral
Sant central
Sant postcentral
Sant
parietooccipital
Sant lateral
Puntea lui Varolio
Cerebel
Bulb rahidian
Punta lui Varolio
Corp calos
Bulb
Cerebel
Sant
parietooccipital
Lob parietal
Tract olfactiv
Chiasma optica
Puntea
lui Varolio
Bulb
Cerebel
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

112















































Arhicortexul - sau hipocampul- este alcătuit din formaĠiuni inelare situate în jurul fiecărei
emisfere. Hipocampul este cea mai primitivă structură, avand numai trei straturi. Aceste zone
primesc aferenĠe de la paleocortex, neocortex úi hipotalamus. EferenĠele pornite de la acest nivel
ajung la hipotalamus.


Figura 2.47 Emisfere cerebrale ; A. Fata superioara; B. Fata laterala; C. Fata bazala;
D. Sectiune sagitala
A
B
C D
Fisura longitudinala
interemisferica
Lob parietal
Lob frontal
Lob frontal
Lob occipital
Sant precentral
Sant central
Sant postcentral
Sant
parietooccipital
Sant lateral
Puntea lui Varolio
Cerebel
Bulb rahidian
Punta lui Varolio
Corp calos
Bulb
Cerebel
Sant
parietooccipital
Lob parietal
Tract olfactiv
Chiasma optica
Puntea
lui Varolio
Bulb
Cerebel
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

113
Aceste doua formatiuni formeaza sistemul limbic, cea mai veche formatiune filogenetica a
emisferelor cerebrale. Sistemul limbic include cortexul orbitofrontal, hipocampul, girusul
parahipocampic, girusul cingulae, girusul dintat, corpul amigdaloid, aria septala, hipotalamusul, unii
nuclei din talamus. El are influenta asupra celor patru nivele de ierarhizare ale comportamentului:
nivelul 1- starea de alerta asupra mediului extern si intern
nivelul 2- instinctele inascute ( foamea, setea, termoreglarea, invatarea, memoria)
nivelul 3- concepte abstracte verbale sau ale entitatilor cantitative
nivelul 4- expresii ale vietii sociale, personalitate, stil de viata, opinii
Legat de activitatea motorie sistemul limbic intervine in programarea si strategia miscarii,
coordonarea miscarii ca intensitate, timp, secventialitate.
Neocortexul - reprezintă o asociere de zone motorii cu zone de recepĠie pentru integrarea
sensibilităĠii.
I. Zonele motorii - neocortexul motor - cuprind circumvoluĠia precentrală din lobul
parietal, formată din celule piramidale Betz. Experimental s-a demonstrat că această zonă
controlează miúcările voluntare ale hemicorpului opus. Tot experimental s-a observat că aceste zone
au o porĠiune anterioară responsabilă de controlul seriilor ordonate de miúcări ce intră în alcătuirea
unor acte, care la copilul mic se desfăúoară anevoios, dar care prin întipărirea lor la nivelul celulelor
corticale din această zonă, devin acte motorii controlabile. În porĠiunea posterioară a zonei
precentrale este destinată miúcărilor voluntare individuale. Aceste zone se numesc zone motorii
sau, mai correct, zone psiho-motorii.
De la acest nivel pornesc din celulele Betz căile piramidale - corticobulbare úi
corticospinale.
ProiecĠia la acest nivel a zonei de la care pornesc aceste căi, o reprezintă suprafaĠa care
corespunde suprafeĠei corpului úi în care fiecare segment al corpului are o reprezentare în ordine
inversă, capul spre úanĠul Sylvius, membrele superioare, trunchiul,membrele inferioare.
Reprezentarea se numeúte homunculus motor. ExplicaĠia acestei aúezări este dată de considerente de
ordin embriologic.
Suprafetele corespunzatoare regiunilor motorii nu sunt corespunzătoare mărimii
segmentului, importantă fiind valoarea funcĠională a regiunii respective, astfel că reprezentarea cea
mai largă o au segmentele care prezintă posibilităĠii mari de miúcare, mai ales miúcări de fineĠe.
Respectând aceste criterii mâna, faĠa, limba au reprezentarea cea mai mare.
Regiunile motilităĠii involuntare corespund ariilor extrapiramidale, cu centrii situaĠi în
cortexul parietal, occipital úi temporal. Fibrele care pleacă din aceste zone se alătură celor care îúi
au originea în trunchiul cerebral. Fibrele extrapiramidale care pleacă de la nivel cortical însoĠesc
fibrele piramidale, se opresc în substanĠa reticulată din punte sau din bulb, prin intermediul cărora
se modifică activitatea măduvei úi astfel descărcările de la măduva spinării spre periferie sunt
stimulate sau inhibate.
II.Zonele de recepĠie - neocortexul receptor - sunt zonele sensibilităĠii, care se găsesc în
girul postcentral din lobul parietal. Lobul parietal este o zonă de corelaĠii a informaĠiilor senzoriale
legate de sensibilitatea somatică, auditivă úi vizuală. Prin activitatea sa se obĠine úi se reĠine
recunoaúterea precisă a obiectelor odată cu stabilirea însemnătăĠii lor. Este ceea ce se numeúte, în
neurologie, stereognozie, element care face parte din obiectivele recuperării prin mijloace kinetice.
Zona postcentrală din lobul parietal are o porĠiune anterioară care primeúte aferenĠe de la talamus
primind astfel toate fibrele sensibilităĠii somatice-exteroceptivă úi proprioceptivă. Partea
posterioară acestei zone este cea care raportează aferenĠele primite la vechea experienĠă úi în acest
fel este posibilă evaluarea úi discriminarea aferenĠelor.
ProiecĠia zonelor sensibilităĠii somatice se face sub forma homunculusului senzitiv
reprezentarea respectând aceleaúi criterii pe care le respectă úi reprezentarea motorie. Aria
somatosenzitivă a corpului este divizată într-o arie a sensibilităĠii generale corpului, pe faĠa internă a
emisferelor cerebrale úi o arie a sensibilităĠii segmentare.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

113
Aceste doua formatiuni formeaza sistemul limbic, cea mai veche formatiune filogenetica a
emisferelor cerebrale. Sistemul limbic include cortexul orbitofrontal, hipocampul, girusul
parahipocampic, girusul cingulae, girusul dintat, corpul amigdaloid, aria septala, hipotalamusul, unii
nuclei din talamus. El are influenta asupra celor patru nivele de ierarhizare ale comportamentului:
nivelul 1- starea de alerta asupra mediului extern si intern
nivelul 2- instinctele inascute ( foamea, setea, termoreglarea, invatarea, memoria)
nivelul 3- concepte abstracte verbale sau ale entitatilor cantitative
nivelul 4- expresii ale vietii sociale, personalitate, stil de viata, opinii
Legat de activitatea motorie sistemul limbic intervine in programarea si strategia miscarii,
coordonarea miscarii ca intensitate, timp, secventialitate.
Neocortexul - reprezintă o asociere de zone motorii cu zone de recepĠie pentru integrarea
sensibilităĠii.
I. Zonele motorii - neocortexul motor - cuprind circumvoluĠia precentrală din lobul
parietal, formată din celule piramidale Betz. Experimental s-a demonstrat că această zonă
controlează miúcările voluntare ale hemicorpului opus. Tot experimental s-a observat că aceste zone
au o porĠiune anterioară responsabilă de controlul seriilor ordonate de miúcări ce intră în alcătuirea
unor acte, care la copilul mic se desfăúoară anevoios, dar care prin întipărirea lor la nivelul celulelor
corticale din această zonă, devin acte motorii controlabile. În porĠiunea posterioară a zonei
precentrale este destinată miúcărilor voluntare individuale. Aceste zone se numesc zone motorii
sau, mai correct, zone psiho-motorii.
De la acest nivel pornesc din celulele Betz căile piramidale - corticobulbare úi
corticospinale.
ProiecĠia la acest nivel a zonei de la care pornesc aceste căi, o reprezintă suprafaĠa care
corespunde suprafeĠei corpului úi în care fiecare segment al corpului are o reprezentare în ordine
inversă, capul spre úanĠul Sylvius, membrele superioare, trunchiul,membrele inferioare.
Reprezentarea se numeúte homunculus motor. ExplicaĠia acestei aúezări este dată de considerente de
ordin embriologic.
Suprafetele corespunzatoare regiunilor motorii nu sunt corespunzătoare mărimii
segmentului, importantă fiind valoarea funcĠională a regiunii respective, astfel că reprezentarea cea
mai largă o au segmentele care prezintă posibilităĠii mari de miúcare, mai ales miúcări de fineĠe.
Respectând aceste criterii mâna, faĠa, limba au reprezentarea cea mai mare.
Regiunile motilităĠii involuntare corespund ariilor extrapiramidale, cu centrii situaĠi în
cortexul parietal, occipital úi temporal. Fibrele care pleacă din aceste zone se alătură celor care îúi
au originea în trunchiul cerebral. Fibrele extrapiramidale care pleacă de la nivel cortical însoĠesc
fibrele piramidale, se opresc în substanĠa reticulată din punte sau din bulb, prin intermediul cărora
se modifică activitatea măduvei úi astfel descărcările de la măduva spinării spre periferie sunt
stimulate sau inhibate.
II.Zonele de recepĠie - neocortexul receptor - sunt zonele sensibilităĠii, care se găsesc în
girul postcentral din lobul parietal. Lobul parietal este o zonă de corelaĠii a informaĠiilor senzoriale
legate de sensibilitatea somatică, auditivă úi vizuală. Prin activitatea sa se obĠine úi se reĠine
recunoaúterea precisă a obiectelor odată cu stabilirea însemnătăĠii lor. Este ceea ce se numeúte, în
neurologie, stereognozie, element care face parte din obiectivele recuperării prin mijloace kinetice.
Zona postcentrală din lobul parietal are o porĠiune anterioară care primeúte aferenĠe de la talamus
primind astfel toate fibrele sensibilităĠii somatice-exteroceptivă úi proprioceptivă. Partea
posterioară acestei zone este cea care raportează aferenĠele primite la vechea experienĠă úi în acest
fel este posibilă evaluarea úi discriminarea aferenĠelor.
ProiecĠia zonelor sensibilităĠii somatice se face sub forma homunculusului senzitiv
reprezentarea respectând aceleaúi criterii pe care le respectă úi reprezentarea motorie. Aria
somatosenzitivă a corpului este divizată într-o arie a sensibilităĠii generale corpului, pe faĠa internă a
emisferelor cerebrale úi o arie a sensibilităĠii segmentare.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

114
Câmpurile corticale ale limbajului. Limbajul presupune intrarea în acĠiune a unor mecanisme de
emitere (miúcări manifestate sub forma sunetelor) úi mecanisme de recepĠie (vederea-interpretarea
formelor imaginilor scrisului, la care se adaugă auzul - interpretarea vocii úi zgomotelor). Zonele de
expresie verbală sunt:
x girul al doilea frontal-pentru scris. Lezarea sa determină agrafia.
x girul al treilea frontal-pentru vorbire. Lezarea sa determină anartrie.
x primul gir tempora l- pentru recepĠia vorbirii (vocii) - lezarea determină surditatea verbală;
acelaúi gir este destinat înĠelegerii vorbirii, lezarea sa determina cecitatea verbală.
SubstanĠa albă a emisferelor cerebrale- Pe secĠiune, zona centrală a substanĠei albe apare ca o
zonă ovală în jurul căreia se află o margine sinuousă reprezentată de substanĠa cenuúie. SubstanĠa
albă este alcătuită din fibre cu mielină de diferite mărimi, care se pot împărĠi , după direcĠie úi după
legăturile lor în trei sisteme:
1. fibre comisurale, care fac legătura dintre cele două emisfere
2. fibre de asociaĠie, ce unesc diverse zone corticale ale aceleaúi emisfere
3. fibre de proiecĠie care fac legătura cortexului cerebral cu trunchiul cerebral úi cu măduva
spinării.

INTRODUCERE ÎN STUDIUL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos ca tot unitar are două componente: ergotropă úi idiotropă a căror separaĠie
este arbitrară pentru că ambele permit prin acĠiunea simultană, armonizarea organismului cu mediul
extern.
Sistemul nervos vegetativ, are la rândul său două componente : sistemul nervos vegetativ
simpatic – dinamizant si sistemul nervos vegetativ parasimpatic sau trofotrop, anabolizant.
Din punct de vedere funcĠional cele două sisteme neurovegetative antagoniste corelează
activitatea vasculară prin aparatele intramurale dezvoltate în organele pereĠilor cavitare sau în
parenchimul organelor.
AcĠiunea celor două componente se exercită în permanenĠă úi se creează astfel o stare de
echilibru.
În schema de organizare a SNV se deosebesc două aparate
1. Aparatul intramural, care asigură automatismul organelor, dispersate în toate organele,
reprezentat de celule ganglionare izolate sau grupate cu o bogată reĠea nervoasă.
2. Sistemul vegetativ sau grupul modificator al sistemului intraneural cu două subgrupe:
ortosimpaticul úi parasimpaticul, cu întindere diferită de-alungul nevraxului.

Sistemul vegetativ simpatic
Are o parte centrală situată în nucleul intermediolateral al măduvei spinării de la nivelul C8-
T 1 - L 3 .
În alcătuirea sistemului nervos vegetativ simpatic intră trunchiuri simpatice, ganglioni
simpatici, ramuri dintre ganglioni, plexuri úi ganglioni auxiliari.
Există trei grupe de ganglioni grupaĠi astfel:
- ganglioni latero-vertebrali - formează lanĠuri simpatice;
- ganglioni prevertebrali - în diferite plexuri;
-ganglioni intramurali - în pereĠii organelor.
Trunchiul simpatic este format din 22-25 ganglioni uniĠi între ei prin ramurile
interganglionare. Începe cu ganglionul cervical úi se termină cu ganglionul coccigian.
Are o parte cervicală, una toracică, una abdominală úi una pelvină. În partea toracică úi
abdominală trunchiul simpatic are legătură cu nervii spinali prin ramurile comunicante. Astfel prin
rădăcinile anterioare ale nervului spinal ies ramurile comunicante albe al primului neuron al caii
eferente simpatice, ramuri care se termină în ganglionii trunchiului simpatic unde se face sinapsa cu
al II-lea neuron simpatic. Exista si fibre care strabat lantul ganglionar fara sinapsa si se grupeaza in
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

114
Câmpurile corticale ale limbajului. Limbajul presupune intrarea în acĠiune a unor mecanisme de
emitere (miúcări manifestate sub forma sunetelor) úi mecanisme de recepĠie (vederea-interpretarea
formelor imaginilor scrisului, la care se adaugă auzul - interpretarea vocii úi zgomotelor). Zonele de
expresie verbală sunt:
x girul al doilea frontal-pentru scris. Lezarea sa determină agrafia.
x girul al treilea frontal-pentru vorbire. Lezarea sa determină anartrie.
x primul gir tempora l- pentru recepĠia vorbirii (vocii) - lezarea determină surditatea verbală;
acelaúi gir este destinat înĠelegerii vorbirii, lezarea sa determina cecitatea verbală.
SubstanĠa albă a emisferelor cerebrale- Pe secĠiune, zona centrală a substanĠei albe apare ca o
zonă ovală în jurul căreia se află o margine sinuousă reprezentată de substanĠa cenuúie. SubstanĠa
albă este alcătuită din fibre cu mielină de diferite mărimi, care se pot împărĠi , după direcĠie úi după
legăturile lor în trei sisteme:
1. fibre comisurale, care fac legătura dintre cele două emisfere
2. fibre de asociaĠie, ce unesc diverse zone corticale ale aceleaúi emisfere
3. fibre de proiecĠie care fac legătura cortexului cerebral cu trunchiul cerebral úi cu măduva
spinării.

INTRODUCERE ÎN STUDIUL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos ca tot unitar are două componente: ergotropă úi idiotropă a căror separaĠie
este arbitrară pentru că ambele permit prin acĠiunea simultană, armonizarea organismului cu mediul
extern.
Sistemul nervos vegetativ, are la rândul său două componente : sistemul nervos vegetativ
simpatic – dinamizant si sistemul nervos vegetativ parasimpatic sau trofotrop, anabolizant.
Din punct de vedere funcĠional cele două sisteme neurovegetative antagoniste corelează
activitatea vasculară prin aparatele intramurale dezvoltate în organele pereĠilor cavitare sau în
parenchimul organelor.
AcĠiunea celor două componente se exercită în permanenĠă úi se creează astfel o stare de
echilibru.
În schema de organizare a SNV se deosebesc două aparate
1. Aparatul intramural, care asigură automatismul organelor, dispersate în toate organele,
reprezentat de celule ganglionare izolate sau grupate cu o bogată reĠea nervoasă.
2. Sistemul vegetativ sau grupul modificator al sistemului intraneural cu două subgrupe:
ortosimpaticul úi parasimpaticul, cu întindere diferită de-alungul nevraxului.

Sistemul vegetativ simpatic
Are o parte centrală situată în nucleul intermediolateral al măduvei spinării de la nivelul C8-
T 1 - L 3 .
În alcătuirea sistemului nervos vegetativ simpatic intră trunchiuri simpatice, ganglioni
simpatici, ramuri dintre ganglioni, plexuri úi ganglioni auxiliari.
Există trei grupe de ganglioni grupaĠi astfel:
- ganglioni latero-vertebrali - formează lanĠuri simpatice;
- ganglioni prevertebrali - în diferite plexuri;
-ganglioni intramurali - în pereĠii organelor.
Trunchiul simpatic este format din 22-25 ganglioni uniĠi între ei prin ramurile
interganglionare. Începe cu ganglionul cervical úi se termină cu ganglionul coccigian.
Are o parte cervicală, una toracică, una abdominală úi una pelvină. În partea toracică úi
abdominală trunchiul simpatic are legătură cu nervii spinali prin ramurile comunicante. Astfel prin
rădăcinile anterioare ale nervului spinal ies ramurile comunicante albe al primului neuron al caii
eferente simpatice, ramuri care se termină în ganglionii trunchiului simpatic unde se face sinapsa cu
al II-lea neuron simpatic. Exista si fibre care strabat lantul ganglionar fara sinapsa si se grupeaza in
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

115
nervii splanhnici, facand sinapsa in ganglionii previscerali. Axonii neuronilor postganglionari
formeaza ramuri postganglionare asociate nervului spinal. Fibrele postganglionare se distribuie
efectorilor viscerali, iar prin ramuri comunicante cenuúii ajung la glandele sudoripare, în muúchii
erectori ai firului de păr. Pentru porĠiunea capului, gâtului úi bazinului, fibrele simpatice au
originea în lanĠul ganglionar simpatic superior, inferior úi ajung sub forma plexurilor simpatice pe
traiectul vaselor de sânge la regiunea pe care o inervează.
a. Simpaticul cervical este situat înaintea apofizelor transversale ale vertebrelor cervicale
úi are 3 ganglioni de la care pleacă ramurile comunicante cenusii la nervii cervicali.
a) Ganglioni cervicali superiori C 2 - C 3 de la care pleacă nervul jugular, nervul carotic
extern, nervul carotic intern, nervul laringofaringian, nervul cardiac cervical superior.
b) Ganglioni inferiori C 7 de la care pleacă nervul cervical cardiac inferior care împreună cu
cel superior se ramifică úi formează o reĠea în care pătrund ramuri cardiace ale nervilor vagi.
c) Ganglioni cervicali mediani C 6 de la care porneúte un nerv cervical cardiac mediu.
b. Simpaticul toracal are 10-12 ganglioni toracici situaĠi înaintea capetelor coastelor, lanĠul
ganglionar după ce străbate diafragma se continuă cu partea abdominală.
R a m u r i
1. ramuri comunicante la nervii braĠului;
2.ramuri esofagiene;
3.plexul aortic toracic - în jurul aortei;
4.nervii splanhnici: mare, mic - care ajung úi se distribuie la nivelul viscerelor abdominale.
De la nivelul neuronilor viscerali pleacă ramuri spre ganglionii spinali astfel încât la apariĠia
unor dereglări la nivelul viscerelor, excitaĠia ajunge la ganglionii spinali úi de aici prin căile
spinotalamice úi talamocorticale, ajung la cortex astfel bolnavul ia cunoútinĠă de existenĠa
fenomenului dureros.
c.Simpaticul abdominal - este situată pe feĠele laterale ale corpilor vertebrelor lombare úi are 4-5
ganglioni lombari.
Ramuri.
1. ramuri comunicante
2. plexul aortic abdominal
d.Simpaticul pelvin are patru ganglioni sacraĠi cu ramuri interganglionare, pe faĠa anterioară a
sacrului.
Ramuri:
1. comunicante pentru nervii sacraĠi;
2.plexul rectal ;
3. plexul vezical .
Sistemul nervos simpatic - formează plexuri:
- cardiac - la baza inimii
- coronar stâng
-celiac, hipogastric
Sistemul vegetativ parasimpatic.
Centrii parasimpatici se găsesc în trunchiul cerebral úi măduva sacrală úi conĠin corpul
primului neuron eferent, preganglionar.
Fibrele parasimpaticului sunt axonii neuronilor din trunchi úi măduvă, intră în alcătuirea
nervilor cranieni III, VII, X sau nervilor sacrali S 2 - S 3 úi ajung la viscere unde fac sinapsă cu al
II-lea neuron situat în apropierea sau în peretele acestora.
Se poate spune că parasimpaticul are două părĠi:
- parasimpaticul cefalic - care din punct de vedere funcĠional asigură secreĠia salivară, gastrică,
biliară úi peristaltismul tubului digestiv.
-parasimpaticul sacral - coordonează activitatea viscerelor pelvine.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

115
nervii splanhnici, facand sinapsa in ganglionii previscerali. Axonii neuronilor postganglionari
formeaza ramuri postganglionare asociate nervului spinal. Fibrele postganglionare se distribuie
efectorilor viscerali, iar prin ramuri comunicante cenuúii ajung la glandele sudoripare, în muúchii
erectori ai firului de păr. Pentru porĠiunea capului, gâtului úi bazinului, fibrele simpatice au
originea în lanĠul ganglionar simpatic superior, inferior úi ajung sub forma plexurilor simpatice pe
traiectul vaselor de sânge la regiunea pe care o inervează.
a. Simpaticul cervical este situat înaintea apofizelor transversale ale vertebrelor cervicale
úi are 3 ganglioni de la care pleacă ramurile comunicante cenusii la nervii cervicali.
a) Ganglioni cervicali superiori C 2 - C 3 de la care pleacă nervul jugular, nervul carotic
extern, nervul carotic intern, nervul laringofaringian, nervul cardiac cervical superior.
b) Ganglioni inferiori C 7 de la care pleacă nervul cervical cardiac inferior care împreună cu
cel superior se ramifică úi formează o reĠea în care pătrund ramuri cardiace ale nervilor vagi.
c) Ganglioni cervicali mediani C 6 de la care porneúte un nerv cervical cardiac mediu.
b. Simpaticul toracal are 10-12 ganglioni toracici situaĠi înaintea capetelor coastelor, lanĠul
ganglionar după ce străbate diafragma se continuă cu partea abdominală.
R a m u r i
1. ramuri comunicante la nervii braĠului;
2.ramuri esofagiene;
3.plexul aortic toracic - în jurul aortei;
4.nervii splanhnici: mare, mic - care ajung úi se distribuie la nivelul viscerelor abdominale.
De la nivelul neuronilor viscerali pleacă ramuri spre ganglionii spinali astfel încât la apariĠia
unor dereglări la nivelul viscerelor, excitaĠia ajunge la ganglionii spinali úi de aici prin căile
spinotalamice úi talamocorticale, ajung la cortex astfel bolnavul ia cunoútinĠă de existenĠa
fenomenului dureros.
c.Simpaticul abdominal - este situată pe feĠele laterale ale corpilor vertebrelor lombare úi are 4-5
ganglioni lombari.
Ramuri.
1. ramuri comunicante
2. plexul aortic abdominal
d.Simpaticul pelvin are patru ganglioni sacraĠi cu ramuri interganglionare, pe faĠa anterioară a
sacrului.
Ramuri:
1. comunicante pentru nervii sacraĠi;
2.plexul rectal ;
3. plexul vezical .
Sistemul nervos simpatic - formează plexuri:
- cardiac - la baza inimii
- coronar stâng
-celiac, hipogastric
Sistemul vegetativ parasimpatic.
Centrii parasimpatici se găsesc în trunchiul cerebral úi măduva sacrală úi conĠin corpul
primului neuron eferent, preganglionar.
Fibrele parasimpaticului sunt axonii neuronilor din trunchi úi măduvă, intră în alcătuirea
nervilor cranieni III, VII, X sau nervilor sacrali S 2 - S 3 úi ajung la viscere unde fac sinapsă cu al
II-lea neuron situat în apropierea sau în peretele acestora.
Se poate spune că parasimpaticul are două părĠi:
- parasimpaticul cefalic - care din punct de vedere funcĠional asigură secreĠia salivară, gastrică,
biliară úi peristaltismul tubului digestiv.
-parasimpaticul sacral - coordonează activitatea viscerelor pelvine.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

116



















































Figura 2.48. Eferenta vegetativa
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

116



















































Figura 2.48. Eferenta vegetativa
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

117



















































Figura 2.49. Inervatia vegetativa a viscerelor

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul II – Bazele anatomice ale miscarii

117



















































Figura 2.49. Inervatia vegetativa a viscerelor















E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
119






























































CAPITOLUL III


INTRODUCERE ÎN STUDIUL ANATOMIEI TOPOGRAFICE


- Capul, gâtul úi trunchiul :

-Factori topografici
-Factori osoúi
-Factori articulari
-Factori musculari
-Factori motori
-Factori vasculari
-Factori nervoúi
-Fascii úi aponevroze


-Membrul superior: factori topografici, osoúI, articulari, musculari,
motori, vasculari, nervoúI

- Umărul
- BraĠul
- Cotul
- AntebraĠul
- Gâtul mâinii
- Mâna
- Anexele muúchilor membrului superior


Membrul inferior : factori topografici, osoúI, articulari, musculari,
motori, vasculari, nervoúI

- Bazinul úI regiunea gluteală
- Coapsa
- Genunchiul
- Gamba
- Gâtul piciorului
- Piciorul
- Factori vasculari úi nervoúi
- Statica piciorului
- Fascii úi aponevroze
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
119






























































CAPITOLUL III


INTRODUCERE ÎN STUDIUL ANATOMIEI TOPOGRAFICE


- Capul, gâtul úi trunchiul :

-Factori topografici
-Factori osoúi
-Factori articulari
-Factori musculari
-Factori motori
-Factori vasculari
-Factori nervoúi
-Fascii úi aponevroze


-Membrul superior: factori topografici, osoúI, articulari, musculari,
motori, vasculari, nervoúI

- Umărul
- BraĠul
- Cotul
- AntebraĠul
- Gâtul mâinii
- Mâna
- Anexele muúchilor membrului superior


Membrul inferior : factori topografici, osoúI, articulari, musculari,
motori, vasculari, nervoúI

- Bazinul úI regiunea gluteală
- Coapsa
- Genunchiul
- Gamba
- Gâtul piciorului
- Piciorul
- Factori vasculari úi nervoúi
- Statica piciorului
- Fascii úi aponevroze
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
120
CAPUL, GATUL SI TRUNCHIUL

Capul reprezinta segmentul cel mai inalt al corpului uman. El se sprijina prin intermediul
gatului pe trunchi. Are o importanta deosebita datorita formatiunilor si organelor pe care le contine.
Acestea sunt dispuse in 4 etaje : cel inferior este etajul digestiv-gustativ; urmeaza cel respirator-
olfactiv (ambele strans legate si de vorbire); etajul organelor de simt (stato-acustic si vizual); etajul
superior, neural, care contine encefalul.
Limita inferioara, care il desparte de gat, este reprezentată de linia ce urmează marginea
inferioară a corpului mandibulei úi continuă cu orizontala convenĠională dusă până la marginea
anterioară a muúchiului sternocleidomastoidian, urcă apoi de-a lungul acestei margini, trece prin
baza procesului mastoidian úi urmează linia nuchală superioară până la protuberanĠa occipitală
externă.
Forma capului uman este mult diferita de cea a celorlalte mamifere datorita procesului de
umanizare. Esenta acestui proces a constat in dezvoltarea ampla si rotunjirea neurocraniului,
precum si asezarea sa deasupra viscerocraniului. Umanizarea a fost conditionata de dezvoltarea
puterica a encefalului, involutia aparatului dentomaxilar, concentrarea principalelor organelor de
simt la limita dintre etajul neural si cel visceral, factori mecanici : gravitatia, actiunea muschilor
cefei si a celor masticatori, actiunea durei mater : factori biologici de adaptare la mediu :
ortostatismul, locomotia mai lenta.
Raportul dintre inaltimea capului fata de cea a corpului se modifica in cursul dezvoltarii
ontogenetice : in luna a 3-a a vietii intrauterine raportul este de ½, in luna a 5-a de viata este de 1/3,
la nou-nascut este de ¼, iar la adult ajunge la 1/8.
Scheletul capului (craniul) este alcatuit din neurocraniu – ce adaposteste encefalul – si
viscerocraniul – ce adaposteste organele de simt si segmentele initiale ale aparatului digestiv si
pulmonar.
Neurocraniul are forma unui ovoid cu axul mare antero-posterior si cu extremitatea mai
voluminoasa orientata posterior. La randul sau este format din 2 regiuni : calvaria sau bolta craniana
(frontal, 2 parietale, 2 temporale, occipital) si baza craniului (zigomatic, sfenoid, etmoid, 2
lacrimale, 2 nazale, 2 cornete inferioare si vomerul). Ambele regiuni prezinta o fata exocraniana si
una endocraniana, contribuind la delimitarea cavitatii craniene.
Viscerocraniul are forma unei prisme cu 5 fete, prin cea superioara fixandu-se pe exobaza
craniului. Oasele componente sunt grupate astfel incat formeaza maxilarul inferior, alcatuit de
singurul os mobil al scheletului capului, mandibula, si maxilarul superior alcatuit din alte 3 oase
perechi (maxila, palatinul, zigomaticul).
Articulatiile oaselui capului sunt de tip suturi cu o singura exceptie, articulatia temporo-
mandibulara (sinoviala, condiliana).
Din punct de vedere topografic capul se subdivide in etajul neural si etajul facial.
Delimitarea se realizeaza prin linia care porneste de la glabela, urmeaza marginea supraorbitara a
frontalului, arcul zigomatic, trece pe sub porul acustic extern si ajunge la marginea anterioara a
muschiului sternocleidomastoidian.
Etajul neural al capului este situat in partea superioara si posterioara a capului, fiind
constituit din cutia osoasa a neurocraniului acoperita de o serie de planuri moi. Adaposteste
encefalul invelit de meninge.
Etajul facial al capului (portiunea viscerala sau faciala) este situata in partea anterioara si
inferioara a acestuia. Fata cuprinde atat regiuni superficiale (somatice) cat si regiuni profunde
(somatice si viscerale).
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
120
CAPUL, GATUL SI TRUNCHIUL

Capul reprezinta segmentul cel mai inalt al corpului uman. El se sprijina prin intermediul
gatului pe trunchi. Are o importanta deosebita datorita formatiunilor si organelor pe care le contine.
Acestea sunt dispuse in 4 etaje : cel inferior este etajul digestiv-gustativ; urmeaza cel respirator-
olfactiv (ambele strans legate si de vorbire); etajul organelor de simt (stato-acustic si vizual); etajul
superior, neural, care contine encefalul.
Limita inferioara, care il desparte de gat, este reprezentată de linia ce urmează marginea
inferioară a corpului mandibulei úi continuă cu orizontala convenĠională dusă până la marginea
anterioară a muúchiului sternocleidomastoidian, urcă apoi de-a lungul acestei margini, trece prin
baza procesului mastoidian úi urmează linia nuchală superioară până la protuberanĠa occipitală
externă.
Forma capului uman este mult diferita de cea a celorlalte mamifere datorita procesului de
umanizare. Esenta acestui proces a constat in dezvoltarea ampla si rotunjirea neurocraniului,
precum si asezarea sa deasupra viscerocraniului. Umanizarea a fost conditionata de dezvoltarea
puterica a encefalului, involutia aparatului dentomaxilar, concentrarea principalelor organelor de
simt la limita dintre etajul neural si cel visceral, factori mecanici : gravitatia, actiunea muschilor
cefei si a celor masticatori, actiunea durei mater : factori biologici de adaptare la mediu :
ortostatismul, locomotia mai lenta.
Raportul dintre inaltimea capului fata de cea a corpului se modifica in cursul dezvoltarii
ontogenetice : in luna a 3-a a vietii intrauterine raportul este de ½, in luna a 5-a de viata este de 1/3,
la nou-nascut este de ¼, iar la adult ajunge la 1/8.
Scheletul capului (craniul) este alcatuit din neurocraniu – ce adaposteste encefalul – si
viscerocraniul – ce adaposteste organele de simt si segmentele initiale ale aparatului digestiv si
pulmonar.
Neurocraniul are forma unui ovoid cu axul mare antero-posterior si cu extremitatea mai
voluminoasa orientata posterior. La randul sau este format din 2 regiuni : calvaria sau bolta craniana
(frontal, 2 parietale, 2 temporale, occipital) si baza craniului (zigomatic, sfenoid, etmoid, 2
lacrimale, 2 nazale, 2 cornete inferioare si vomerul). Ambele regiuni prezinta o fata exocraniana si
una endocraniana, contribuind la delimitarea cavitatii craniene.
Viscerocraniul are forma unei prisme cu 5 fete, prin cea superioara fixandu-se pe exobaza
craniului. Oasele componente sunt grupate astfel incat formeaza maxilarul inferior, alcatuit de
singurul os mobil al scheletului capului, mandibula, si maxilarul superior alcatuit din alte 3 oase
perechi (maxila, palatinul, zigomaticul).
Articulatiile oaselui capului sunt de tip suturi cu o singura exceptie, articulatia temporo-
mandibulara (sinoviala, condiliana).
Din punct de vedere topografic capul se subdivide in etajul neural si etajul facial.
Delimitarea se realizeaza prin linia care porneste de la glabela, urmeaza marginea supraorbitara a
frontalului, arcul zigomatic, trece pe sub porul acustic extern si ajunge la marginea anterioara a
muschiului sternocleidomastoidian.
Etajul neural al capului este situat in partea superioara si posterioara a capului, fiind
constituit din cutia osoasa a neurocraniului acoperita de o serie de planuri moi. Adaposteste
encefalul invelit de meninge.
Etajul facial al capului (portiunea viscerala sau faciala) este situata in partea anterioara si
inferioara a acestuia. Fata cuprinde atat regiuni superficiale (somatice) cat si regiuni profunde
(somatice si viscerale).
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
121
















Muschii capului se impart in muschi masticatori si muschi ai mimicii (pielosi).
Muschii masticatori se aseamana cu restul muschilor scheletici, avand 2 insertii osoase dintre
care una pe mandibula. Ei sunt muschi motori ai mandibulei, realizand miscari de ridicare si
coborare, proiectie anterioara (protractie) si posterioara (retractie), miscari de lateralitate. In
masticatie participa pe langa cei 4 muschi masticatori propriu-zisi (temporalul, maseterul si cei 2
pterigoidieni medial si lateral) care au aproape exclusiv numai acest rol mobilizator al mandibulei si
alti muschi cu rol ajutator in masticatie : muschii pielosi orofaciali, muschii limbii, muschii
suprahioidieni si muschii craniomotori (muschii cefei). Onto si filogenetic cei 4 masticatori deriva
din arcul mandibular si sunt deci inervati din nervul mandibular.
Muschii mimicii sunt dispusi in jurul orificiilor fetei, au volum si forta redusa, sunt lipsiti de
fascie si se misca odata cu pielea, una din insertii fiind obligatoriu cutanata. Se impart in :
A. Muschi ai boltii craniene (m. occipitofrontal, m. temporoparietal)
B. Muschii pleoapelor (m. orbicular al ochiului, m. corugator al sprancenei, m. depresor al
sprancenei, m. depresor al sprancenei, m. procerus.
C. Muschii nasului (m. nazal, m. depresor al septului)
D. Muschii regiunii gurii (m. orbicular al gurii, m. buccinator, m. ridicator al buzei superioare,
m. ridicator al buzei superioare si al aripii nasului, m. zigomatic mic, m. ridicator al
unghiului gurii, m. zigomatic mare, m. rizorius, m. coborator al unghiului gurii –
triunghiularul buzelor, m. coborator al buzei inferioare, m. mental).

Fig. 3.1. Regiunile topografice ale capului si gatului. A. Vedere antero-laterala. B. Vedere posterioara.
A. 1-reg. frontala; 2- reg. parietala;3- reg. occipitala; 1,2,3 reg. fronto-parieto-occipitala ; 4- reg. temporala; 5-
reg. nazala; 6- reg. labiala; 7- reg. mentoniera; 8-reg. palpebrala; 9- reg. geniana; 10- reg. maseterina; 11- reg.
parotidiana; 12- reg. infrahioidiana ; 13 reg. suprahioidiana ; 14- reg. sternocleidomastoidiană ; 15- reg.
laterala a gatului; 16- reg. cefei: a. fosa suprasternala; b. triunghiul submandibular ; c. triunghiul
carotidian ; d. triunghiul omoclavicular ; e. triunghiul omotrapezian
B. 1- reg. Frontala; 2- reg. Parietale ; 3- reg. occipitala; 1,2,3 - reg. reg. fronto-parieto-occipitala; 4- reg.
temporala; 5-reg. cefei; 6- reg. sternocleidomastoidiană; 7- reg. laterala a gatului
B
A
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
121
















Muschii capului se impart in muschi masticatori si muschi ai mimicii (pielosi).
Muschii masticatori se aseamana cu restul muschilor scheletici, avand 2 insertii osoase dintre
care una pe mandibula. Ei sunt muschi motori ai mandibulei, realizand miscari de ridicare si
coborare, proiectie anterioara (protractie) si posterioara (retractie), miscari de lateralitate. In
masticatie participa pe langa cei 4 muschi masticatori propriu-zisi (temporalul, maseterul si cei 2
pterigoidieni medial si lateral) care au aproape exclusiv numai acest rol mobilizator al mandibulei si
alti muschi cu rol ajutator in masticatie : muschii pielosi orofaciali, muschii limbii, muschii
suprahioidieni si muschii craniomotori (muschii cefei). Onto si filogenetic cei 4 masticatori deriva
din arcul mandibular si sunt deci inervati din nervul mandibular.
Muschii mimicii sunt dispusi in jurul orificiilor fetei, au volum si forta redusa, sunt lipsiti de
fascie si se misca odata cu pielea, una din insertii fiind obligatoriu cutanata. Se impart in :
A. Muschi ai boltii craniene (m. occipitofrontal, m. temporoparietal)
B. Muschii pleoapelor (m. orbicular al ochiului, m. corugator al sprancenei, m. depresor al
sprancenei, m. depresor al sprancenei, m. procerus.
C. Muschii nasului (m. nazal, m. depresor al septului)
D. Muschii regiunii gurii (m. orbicular al gurii, m. buccinator, m. ridicator al buzei superioare,
m. ridicator al buzei superioare si al aripii nasului, m. zigomatic mic, m. ridicator al
unghiului gurii, m. zigomatic mare, m. rizorius, m. coborator al unghiului gurii –
triunghiularul buzelor, m. coborator al buzei inferioare, m. mental).

Fig. 3.1. Regiunile topografice ale capului si gatului. A. Vedere antero-laterala. B. Vedere posterioara.
A. 1-reg. frontala; 2- reg. parietala;3- reg. occipitala; 1,2,3 reg. fronto-parieto-occipitala ; 4- reg. temporala; 5-
reg. nazala; 6- reg. labiala; 7- reg. mentoniera; 8-reg. palpebrala; 9- reg. geniana; 10- reg. maseterina; 11- reg.
parotidiana; 12- reg. infrahioidiana ; 13 reg. suprahioidiana ; 14- reg. sternocleidomastoidiană ; 15- reg.
laterala a gatului; 16- reg. cefei: a. fosa suprasternala; b. triunghiul submandibular ; c. triunghiul
carotidian ; d. triunghiul omoclavicular ; e. triunghiul omotrapezian
B. 1- reg. Frontala; 2- reg. Parietale ; 3- reg. occipitala; 1,2,3 - reg. reg. fronto-parieto-occipitala; 4- reg.
temporala; 5-reg. cefei; 6- reg. sternocleidomastoidiană; 7- reg. laterala a gatului
B
A
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
122
Gatul si trunchiul - Factori topografici
Gâtul (cervix-collum) reprezintă segmentul care face legătura dintre cap úi trunchi. Limita
superioară este reprezentată de limita inferioara a capului, descrisa anterior.
Limita inferioară se trasează de la nivelul incizurii jugulare a sternului, faĠa superioară a
articulaĠiei sternoclaviculare úi a claviculei până la articulaĠia acromioclaviculară. Posterior limita
este reprezentată de linia convenĠională transversală care uneúte cele două articulaĠii
acromioclaviculare, trecând prin procesul spinos al celei de-a 7-a vertebre cervicale.
Topografic gâtul se împarte în două mari porĠiuni: una posterioară care se studiază odată cu
regiunea rahidiană úi alta anterioară subîmpărĠită într-o serie de regiuni topografice, unele somatice
úi altele viscerale.
Regiunile somatice ale gâtului sunt în număr de 4. Se descrie o regiune mediană (regiunea
anterioară a gâtului), încadrată de o parte úi de alta de cele 2 regiuni sternocleidomastoidiene;
lateral de acestea sunt situate regiunile laterale ale gâtului; profund se găseúte regiunea
prevertebrală. La rândul ei regiunea anterioară a gâtului este subîmpărĠită într-o regiune
infrahioidiană úi una suprahiodiană.
Trunchiul (truncus) reprezintă segmentul corpului situat sub gât úi pe care se prind
rădăcinile membrelor. Este format din trei segmente: toracele, abdomenul úi pelvisul. Fiecare din
acestea include între pereĠi câte o cavitate cu un conĠinut visceral deosebit de important.
Limitele trunchiului sunt următoarele: la suprafaĠă, limita superioară care-l separă de gât,
porneúte de la incizura jugulară a sternului, urmează faĠa superioară a articulaĠiei sternoclaviculare,
a claviculei úi a articulaĠiei acromioclaviculare, úi apoi linia convenĠională transversală dusă până la
procesul spinos al vertebrei C
7
. În profunzime - planul oblic orientat în jos úi înainte care trece prin
discul intervertebral C
7
-T
1
, faĠa superioară a coastei întâia úi marginea superioară a manubriului
sternal. În jos, trunchiul este limitat faĠă de membrele inferioare prin linia care porneúte într-o parte
úi în cealaltă de la simfiza pubiană, trece prin marginea superioară a pubelui, ligamentul inghinal
(plica inghinală), se continuă cu creasta iliacă úi ajunge la linia ce uneúte spina iliacă
posterosuperioară cu vârful coccigelui.
În cadrul trunchiului vor fi studiate regiunea rahidiană, toracele, abdomenul; din motive
didactice studiul pelvisului va fi realizat în cadrul membrului inferior.
Regiunea rahidiană se întinde în partea posterioară a gâtului úi a trunchiului cuprinzând
coloana vertebrală împreună cu conĠinutul canalului vertebral precum úi totalitatea părĠilor moi
situate dorsal de ea.
ImportanĠa regiunii rahidiene constă în primul rând în prezenĠa măduvei spinării care
imprimă afecĠiunilor coloanei úi în special traumatismelor regiunii un caracter de o deosebită
gravitate. În substanĠa cenuúie a măduvei spinării se găseúte originea reală a fibrelor motorii úi
terminaĠia reală a fibrelor senzitive ale nervilor spinali. Dacă descompunem teoretic măduva în
segmentele corespunzătoare fiecărei perechi de nervi spinali, putem spune că ea este formată din
succesiunea a 31 de segmente, numite mielomere. Raportul dintre mielomere úi perechea de nervi
spinali care le corespund pe de o parte úi vertebre pe de alta reprezintă topografia vertebro-
medulară (vertebro-radiculară). Pentru stabilirea numărului de ordine a mielomerului sau a
rădăcinilor unei anumite perechi de nervi spinali trebuie determinate prin palpare procesele spinoase
ale vertebrelor. În continuare se va utiliza formula lui Chipault úi anume la numărul (N) al
procesului spinos se adaugă un coeficient numeric, variabil în funcĠie de regiunea considerată a
coloanei. Astfel:
- în regiunea cervicală formula este N+1
- în regiunea toracică superioară (T1-T5), unui proces spinos îi corespunde mielomerul N+2
- la nivelul proceselor spinoase ale vertebrelor T6-T10, formula este N+3
- procesului spinos T11 úi spaĠiului interspinos subajacent îi corespund mielomerele lombare 3-5
- între procesul spinos ale vertebrei T12 úi cel al vertebrei L2, corespondenĠa este cu mielomerele
sacrate úi cu cel coccigian.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
122
Gatul si trunchiul - Factori topografici
Gâtul (cervix-collum) reprezintă segmentul care face legătura dintre cap úi trunchi. Limita
superioară este reprezentată de limita inferioara a capului, descrisa anterior.
Limita inferioară se trasează de la nivelul incizurii jugulare a sternului, faĠa superioară a
articulaĠiei sternoclaviculare úi a claviculei până la articulaĠia acromioclaviculară. Posterior limita
este reprezentată de linia convenĠională transversală care uneúte cele două articulaĠii
acromioclaviculare, trecând prin procesul spinos al celei de-a 7-a vertebre cervicale.
Topografic gâtul se împarte în două mari porĠiuni: una posterioară care se studiază odată cu
regiunea rahidiană úi alta anterioară subîmpărĠită într-o serie de regiuni topografice, unele somatice
úi altele viscerale.
Regiunile somatice ale gâtului sunt în număr de 4. Se descrie o regiune mediană (regiunea
anterioară a gâtului), încadrată de o parte úi de alta de cele 2 regiuni sternocleidomastoidiene;
lateral de acestea sunt situate regiunile laterale ale gâtului; profund se găseúte regiunea
prevertebrală. La rândul ei regiunea anterioară a gâtului este subîmpărĠită într-o regiune
infrahioidiană úi una suprahiodiană.
Trunchiul (truncus) reprezintă segmentul corpului situat sub gât úi pe care se prind
rădăcinile membrelor. Este format din trei segmente: toracele, abdomenul úi pelvisul. Fiecare din
acestea include între pereĠi câte o cavitate cu un conĠinut visceral deosebit de important.
Limitele trunchiului sunt următoarele: la suprafaĠă, limita superioară care-l separă de gât,
porneúte de la incizura jugulară a sternului, urmează faĠa superioară a articulaĠiei sternoclaviculare,
a claviculei úi a articulaĠiei acromioclaviculare, úi apoi linia convenĠională transversală dusă până la
procesul spinos al vertebrei C
7
. În profunzime - planul oblic orientat în jos úi înainte care trece prin
discul intervertebral C
7
-T
1
, faĠa superioară a coastei întâia úi marginea superioară a manubriului
sternal. În jos, trunchiul este limitat faĠă de membrele inferioare prin linia care porneúte într-o parte
úi în cealaltă de la simfiza pubiană, trece prin marginea superioară a pubelui, ligamentul inghinal
(plica inghinală), se continuă cu creasta iliacă úi ajunge la linia ce uneúte spina iliacă
posterosuperioară cu vârful coccigelui.
În cadrul trunchiului vor fi studiate regiunea rahidiană, toracele, abdomenul; din motive
didactice studiul pelvisului va fi realizat în cadrul membrului inferior.
Regiunea rahidiană se întinde în partea posterioară a gâtului úi a trunchiului cuprinzând
coloana vertebrală împreună cu conĠinutul canalului vertebral precum úi totalitatea părĠilor moi
situate dorsal de ea.
ImportanĠa regiunii rahidiene constă în primul rând în prezenĠa măduvei spinării care
imprimă afecĠiunilor coloanei úi în special traumatismelor regiunii un caracter de o deosebită
gravitate. În substanĠa cenuúie a măduvei spinării se găseúte originea reală a fibrelor motorii úi
terminaĠia reală a fibrelor senzitive ale nervilor spinali. Dacă descompunem teoretic măduva în
segmentele corespunzătoare fiecărei perechi de nervi spinali, putem spune că ea este formată din
succesiunea a 31 de segmente, numite mielomere. Raportul dintre mielomere úi perechea de nervi
spinali care le corespund pe de o parte úi vertebre pe de alta reprezintă topografia vertebro-
medulară (vertebro-radiculară). Pentru stabilirea numărului de ordine a mielomerului sau a
rădăcinilor unei anumite perechi de nervi spinali trebuie determinate prin palpare procesele spinoase
ale vertebrelor. În continuare se va utiliza formula lui Chipault úi anume la numărul (N) al
procesului spinos se adaugă un coeficient numeric, variabil în funcĠie de regiunea considerată a
coloanei. Astfel:
- în regiunea cervicală formula este N+1
- în regiunea toracică superioară (T1-T5), unui proces spinos îi corespunde mielomerul N+2
- la nivelul proceselor spinoase ale vertebrelor T6-T10, formula este N+3
- procesului spinos T11 úi spaĠiului interspinos subajacent îi corespund mielomerele lombare 3-5
- între procesul spinos ale vertebrei T12 úi cel al vertebrei L2, corespondenĠa este cu mielomerele
sacrate úi cu cel coccigian.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
123
Metamerul reprezintă un segment (imaginar) al corpului în care se găseúte un centru nervos (în
măduva spinării) de unde pornesc de fiecare parte o rădăcină ventrală (motorie) úi una dorsală
(senzitivă) pe traseul căreia se găseúte ganglionul spinal. Aceste elemente nervoase leagă întrele, de
fiecare parte a măduvei o porĠiune de tegument (dermatom), părĠi ale muúchiului (miotom),
elemente osteoarticulare (sclerotom), elemente vasculare (angiotom) úi elemente viscerale
(viscerotom). Astfel se explică fenomenele senzitive cutanate (durere, arsuri) care acompaniază
diferite afecĠiuni viscerale, dar úi influenĠa pozitivă a anesteziei cutanate segmentare, masajului
reflex sau acupuncturii în diminuarea durerii sau chiar tratarea leziunilor viscerale.
Toracele constituie porĠiunea superioară a trunchiului. Are forma unui trunchi de con uúor
turtit anteroposterior. El conĠine cavitatea toracică în care sunt situate cea mai mare parte a
organelor aparatului respirator (plămâni, trahee, bronhii), o parte a tubului digestiv (esofagul),
organul central al aparatului circulator úi vasele mari din imediata sa apropiere, noduri limfatice,
marile colectoare limfatice úi nervi importanĠi. Organele sunt protejate relativ de cutia toracică fiind
posibile leziuni ale organelor interne în cazul unor traumatisme puternice. Limitele toracelui sunt
următoarele: în partea superioară, limita de suprafaĠă porneúte de la incizura jugulară a sternului,
trece de o parte úi de cealaltă de-a lungul claviculelor până la articulaĠiile acromioclaviculare; se
continuă apoi prin linia orizontală ce trece prin procesul spinos C7. În profunzime limita
superioară este reprezentată de planul oblic în jos úi înainte care trece prin discul intervertebral C7-
T1, de-a lungul feĠei superioare a primei coaste, până la marginea superioară a manubriului sternal.
Limita inferioară trece la suprafaĠă prin baza procesului xifoid, arcul costal până la coasta a
X-a, vârful coastelor XI úi XII, marginea inferioară a acesteia din urmă úi discul intervertebral T12-
L1. Această limită nu corespunde însă peretelui inferior al cavităĠii toracice care este format de
diafragmă. Forma boltită, cu convexitatea superioară a acesteia, determină o pătrundere a organelor
din cavitatea abdominală spre torace. Diafragma este situată într-un plan oblic în jos úi înapoi ce
pleacă de la baza procesului xifoid pentru a ajunge la discul intervertebral T12-L1, astfel încât
toracele este mai înalt în partea sa posterioară.
În anatomia topografică se folosesc la torace următoarele linii convenĠionale de orientare:
- linia mediosternală - este linia mediană anterioară
- linia parasternală - descinde de-a lungul marginii sternului
- linia medioclaviculară - este linia verticală ce trece prin mijlocul claviculei
- linia axilară anterioară - este verticala ce coboară prin marginea anterioară a úanĠului axilar;
când braĠul este în abducĠie sau ridicat vertical, corespunde marginii anterioare a muúchiului
pectoral mare
- linia medioaxilară - verticala coborâtă din vârful axilei
- linia axilară posterioară - verticala ce descinde prin marginea posterioară a úanĠului axilar;
corespunde marginii laterale a muúchiului latissim
- linia scapulară - verticala coborâtă prin unghiul inferior al scapulei
linia paravertebrală - verticala ce coboară prin vârful proceselor transverse.

Toracele este împărĠit în regiuni parietale úi viscerale. Regiunile parietale sunt:
regiunea sternală, costală, diafragmatică úi rahidiană toracică. Datorită importanĠei sale
anatomo-clinice, se mai individualizează úi regiunea mamară, suprapusă celei costale.
Regiunile viscerale se vor studia în a doua parte a lucrării.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
123
Metamerul reprezintă un segment (imaginar) al corpului în care se găseúte un centru nervos (în
măduva spinării) de unde pornesc de fiecare parte o rădăcină ventrală (motorie) úi una dorsală
(senzitivă) pe traseul căreia se găseúte ganglionul spinal. Aceste elemente nervoase leagă întrele, de
fiecare parte a măduvei o porĠiune de tegument (dermatom), părĠi ale muúchiului (miotom),
elemente osteoarticulare (sclerotom), elemente vasculare (angiotom) úi elemente viscerale
(viscerotom). Astfel se explică fenomenele senzitive cutanate (durere, arsuri) care acompaniază
diferite afecĠiuni viscerale, dar úi influenĠa pozitivă a anesteziei cutanate segmentare, masajului
reflex sau acupuncturii în diminuarea durerii sau chiar tratarea leziunilor viscerale.
Toracele constituie porĠiunea superioară a trunchiului. Are forma unui trunchi de con uúor
turtit anteroposterior. El conĠine cavitatea toracică în care sunt situate cea mai mare parte a
organelor aparatului respirator (plămâni, trahee, bronhii), o parte a tubului digestiv (esofagul),
organul central al aparatului circulator úi vasele mari din imediata sa apropiere, noduri limfatice,
marile colectoare limfatice úi nervi importanĠi. Organele sunt protejate relativ de cutia toracică fiind
posibile leziuni ale organelor interne în cazul unor traumatisme puternice. Limitele toracelui sunt
următoarele: în partea superioară, limita de suprafaĠă porneúte de la incizura jugulară a sternului,
trece de o parte úi de cealaltă de-a lungul claviculelor până la articulaĠiile acromioclaviculare; se
continuă apoi prin linia orizontală ce trece prin procesul spinos C7. În profunzime limita
superioară este reprezentată de planul oblic în jos úi înainte care trece prin discul intervertebral C7-
T1, de-a lungul feĠei superioare a primei coaste, până la marginea superioară a manubriului sternal.
Limita inferioară trece la suprafaĠă prin baza procesului xifoid, arcul costal până la coasta a
X-a, vârful coastelor XI úi XII, marginea inferioară a acesteia din urmă úi discul intervertebral T12-
L1. Această limită nu corespunde însă peretelui inferior al cavităĠii toracice care este format de
diafragmă. Forma boltită, cu convexitatea superioară a acesteia, determină o pătrundere a organelor
din cavitatea abdominală spre torace. Diafragma este situată într-un plan oblic în jos úi înapoi ce
pleacă de la baza procesului xifoid pentru a ajunge la discul intervertebral T12-L1, astfel încât
toracele este mai înalt în partea sa posterioară.
În anatomia topografică se folosesc la torace următoarele linii convenĠionale de orientare:
- linia mediosternală - este linia mediană anterioară
- linia parasternală - descinde de-a lungul marginii sternului
- linia medioclaviculară - este linia verticală ce trece prin mijlocul claviculei
- linia axilară anterioară - este verticala ce coboară prin marginea anterioară a úanĠului axilar;
când braĠul este în abducĠie sau ridicat vertical, corespunde marginii anterioare a muúchiului
pectoral mare
- linia medioaxilară - verticala coborâtă din vârful axilei
- linia axilară posterioară - verticala ce descinde prin marginea posterioară a úanĠului axilar;
corespunde marginii laterale a muúchiului latissim
- linia scapulară - verticala coborâtă prin unghiul inferior al scapulei
linia paravertebrală - verticala ce coboară prin vârful proceselor transverse.

Toracele este împărĠit în regiuni parietale úi viscerale. Regiunile parietale sunt:
regiunea sternală, costală, diafragmatică úi rahidiană toracică. Datorită importanĠei sale
anatomo-clinice, se mai individualizează úi regiunea mamară, suprapusă celei costale.
Regiunile viscerale se vor studia în a doua parte a lucrării.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
124

-
-
-
-
-































Figura 3. 2. (a) Liniile convenĠionale antero-laterale de orientare la torace; (b) Liniile convenĠionale
posterioare de orientare la torace.
(a) 1- linia mediosternală ; 2- linia parasternală; 3- linia medioclaviculară; 4- linia
mamelonară; 5- linia axilară anterioară; 6- linia axilară mijlocia; 7- linia axilară
posterioară
(b) 1- linia mediană posterioară; 2- linia paravertebrală; 3- linia scapulară
Figura 3.3. Regiunile topografice parietale ale toracelui úi umărului; (a) vedere anrerioară;
(b) vedere posterioară.
(a) 1-1' reg. deltoidiene; 2-reg. axilară; 3- reg. subclaviculară; 4- reg. mamară; 5- reg. costală; 6-
cadranul ant.inf. al reg. costale; 8- reg. sternală; 9- reg. brahială anterioară; 10- reg. brahială
posterioară
(b) 1- reg. cefei; 2- reg. rahidiană toracică; 3- reg. rahidiană lombară; 4- reg. sacrococcigiană; 5-
reg. gluteală; 6- reg. costoiliacă; 7- reg. costală; 8- reg. scapulară; 9- reg. brahială posterioară;
10- reg. brahială anterioară
(a) (b)
(a) (b)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
124

-
-
-
-
-































Figura 3. 2. (a) Liniile convenĠionale antero-laterale de orientare la torace; (b) Liniile convenĠionale
posterioare de orientare la torace.
(a) 1- linia mediosternală ; 2- linia parasternală; 3- linia medioclaviculară; 4- linia
mamelonară; 5- linia axilară anterioară; 6- linia axilară mijlocia; 7- linia axilară
posterioară
(b) 1- linia mediană posterioară; 2- linia paravertebrală; 3- linia scapulară
Figura 3.3. Regiunile topografice parietale ale toracelui úi umărului; (a) vedere anrerioară;
(b) vedere posterioară.
(a) 1-1' reg. deltoidiene; 2-reg. axilară; 3- reg. subclaviculară; 4- reg. mamară; 5- reg. costală; 6-
cadranul ant.inf. al reg. costale; 8- reg. sternală; 9- reg. brahială anterioară; 10- reg. brahială
posterioară
(b) 1- reg. cefei; 2- reg. rahidiană toracică; 3- reg. rahidiană lombară; 4- reg. sacrococcigiană; 5-
reg. gluteală; 6- reg. costoiliacă; 7- reg. costală; 8- reg. scapulară; 9- reg. brahială posterioară;
10- reg. brahială anterioară
(a) (b)
(a) (b)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
125

Abdomenul este partea trunchiului interpusă între torace úi pelvis, fiind situat înaintea
porĠiunii lombare a regiunii rahidiene. El conĠine cavitatea abdominală în care sunt situate cea mai
mare parte a aparatului digestiv, o parte a aparatului urinar, vase sanguine importante, vase úi noduri
limfatice, nervi.
Limitele la suprafaĠă ale abdomenului sunt reprezentate de două linii circulare neregulate,
una superioară úi alta inferioară, care îl separă de celelalte 2 segmente ale trunchiului. Limita
superioară, mergând de la baza procesului xifoid până la discul intervertebral T12-L1 trece prin
arcul costal până la coasta a X-a, vârful coastelor XI úi XII úi marginea inferioară a acesteia din
urmă.
Limita inferioară porneúte de la marginea superioară a simfizei pubiene urcă de-a lungul
plicii inghinale, urmează creasta iliacă úi ajunge la orizontala care trece prin discul intervertebral
L5-S1. Superior, cavitatea abdominală este închisă de bolta diafragmatică, în timp ce inferior
cavitatea abdominală rămâne larg deschisă, continuându-se cu cavitatea pelviană împreună cu care
formează cavitatea abdominală pelviană. ConvenĠional limita inferioară a cavităĠii abdominale este
reprezentată de planul strâmtorii superioare a pelvisului osos, astfel încât din punct de vedere
topografic pelvisul mare face parte din abdomen.
La indivizii normoponderali abdomenul are o formă cilindrică, turtită antero-posterior. În
ortostatism, ansele jejun-ileonului coboară úi determină bombarea sa subombilicală; în decubit
dorsal peretele anterior al abdomenului se aplatizează sau devine chiar excavat.
Din punct de vedere topografic se descriu regiuni parietale abdominale úi cavitatea
abdominală. În clinică se utilizează o diviziune tradiĠională clinico-topografică a pereĠilor
anterolaterali ai abdomenului, Ġinându-se seama de viscerele abdominale care răspund pereĠilor.
Această subdivizare se face cu ajutorul unor linii convenĠionale. Dintre acestea două sunt verticale,
una în dreapta, alta în stânga, ridicate prin mijlocul plicilor inghinale úi două orizontale: una
superioară prin extremitatea anterioară a coastelor, alta inferioară ce trece prin punctul cel mai înalt
al crestelor iliace. Se obĠin astfel 3 etaje, fiecare cu 3 cadrane:
a) În etajul superior:
- epigastrul este cadranul mijlociu în care se proiectează lobul stâng al ficatului, o parte a
stomacului, duodenul úi pancreasul
- hipocondrul drept răspunde lobului drept al ficatului úi căilor biliare
- hipocondrul stâng corespunde unei porĠiuni a stomacului úi splinei
b) În etajul mijlociu:
- zona ombilicală este cadranul mijlociu în care se proiectează ansele intestinului subĠire úi
colonul transvers
- flancul drept corespunde colonului ascendent
- flancul stâng răspunde colonului descendent
c) În etajul inferior:
- hipogastrul - cadranul mijlociu în care se proiectează ansele ileale, colonul sigmoid úi vezica
urinară în stare de plenitudine
- fosa iliacă dreaptă răspunde primei porĠiuni a colonului sigmoidian.
- fosa iliacă stângă răspunde primei porĠiuni a colonului sigmoidian.

Aceste diviziuni nu corespund împărĠirii topografice a pereĠilor abdominali bazată pe criteriile
morfologice ale acestora.






E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
125

Abdomenul este partea trunchiului interpusă între torace úi pelvis, fiind situat înaintea
porĠiunii lombare a regiunii rahidiene. El conĠine cavitatea abdominală în care sunt situate cea mai
mare parte a aparatului digestiv, o parte a aparatului urinar, vase sanguine importante, vase úi noduri
limfatice, nervi.
Limitele la suprafaĠă ale abdomenului sunt reprezentate de două linii circulare neregulate,
una superioară úi alta inferioară, care îl separă de celelalte 2 segmente ale trunchiului. Limita
superioară, mergând de la baza procesului xifoid până la discul intervertebral T12-L1 trece prin
arcul costal până la coasta a X-a, vârful coastelor XI úi XII úi marginea inferioară a acesteia din
urmă.
Limita inferioară porneúte de la marginea superioară a simfizei pubiene urcă de-a lungul
plicii inghinale, urmează creasta iliacă úi ajunge la orizontala care trece prin discul intervertebral
L5-S1. Superior, cavitatea abdominală este închisă de bolta diafragmatică, în timp ce inferior
cavitatea abdominală rămâne larg deschisă, continuându-se cu cavitatea pelviană împreună cu care
formează cavitatea abdominală pelviană. ConvenĠional limita inferioară a cavităĠii abdominale este
reprezentată de planul strâmtorii superioare a pelvisului osos, astfel încât din punct de vedere
topografic pelvisul mare face parte din abdomen.
La indivizii normoponderali abdomenul are o formă cilindrică, turtită antero-posterior. În
ortostatism, ansele jejun-ileonului coboară úi determină bombarea sa subombilicală; în decubit
dorsal peretele anterior al abdomenului se aplatizează sau devine chiar excavat.
Din punct de vedere topografic se descriu regiuni parietale abdominale úi cavitatea
abdominală. În clinică se utilizează o diviziune tradiĠională clinico-topografică a pereĠilor
anterolaterali ai abdomenului, Ġinându-se seama de viscerele abdominale care răspund pereĠilor.
Această subdivizare se face cu ajutorul unor linii convenĠionale. Dintre acestea două sunt verticale,
una în dreapta, alta în stânga, ridicate prin mijlocul plicilor inghinale úi două orizontale: una
superioară prin extremitatea anterioară a coastelor, alta inferioară ce trece prin punctul cel mai înalt
al crestelor iliace. Se obĠin astfel 3 etaje, fiecare cu 3 cadrane:
a) În etajul superior:
- epigastrul este cadranul mijlociu în care se proiectează lobul stâng al ficatului, o parte a
stomacului, duodenul úi pancreasul
- hipocondrul drept răspunde lobului drept al ficatului úi căilor biliare
- hipocondrul stâng corespunde unei porĠiuni a stomacului úi splinei
b) În etajul mijlociu:
- zona ombilicală este cadranul mijlociu în care se proiectează ansele intestinului subĠire úi
colonul transvers
- flancul drept corespunde colonului ascendent
- flancul stâng răspunde colonului descendent
c) În etajul inferior:
- hipogastrul - cadranul mijlociu în care se proiectează ansele ileale, colonul sigmoid úi vezica
urinară în stare de plenitudine
- fosa iliacă dreaptă răspunde primei porĠiuni a colonului sigmoidian.
- fosa iliacă stângă răspunde primei porĠiuni a colonului sigmoidian.

Aceste diviziuni nu corespund împărĠirii topografice a pereĠilor abdominali bazată pe criteriile
morfologice ale acestora.






E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
126























Figura 3.4. ÎmpărĠirea clinico-topografică a peretelui abdominal.


Factori osoúi
La nivelul gâtului úi trunchiului se descriu:
- scheletul coloanei vertebrale format din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracale, 5 vertebre
lombare, 1 sacru úi 1 coccige
- sternul
- coastele
Factori articulari
A.ArticulaĠile coloanei vertebrale includ:
1) ArticulaĠiile corpurilor vertebrale (simfize) - prezintă ca mijloace de unire discurile
intervertebrale úi ligamentele vertebrale longitudinale anterior úi posterior
2) ArticulaĠiile proceselor articulare -sunt plane în regiunile cervicală úi toracală úi trohoide în
regiunea lombară
3) ArticulaĠiile lamelor vertebrale-fac parte din categoria sinelastozelor úi se realizează prin
ligamentele galbene (elastice)
4) ArticulaĠiile proceselor spinoase-se realizează prin ligamente interspinoase úi ligamentul
supraspinos
5) ArticulaĠiile proceselor transversale-se realizează prin ligamentele intertransversale
6) ArticulaĠia atlantooccipitală (condiliană)- permite miúcări de flexie-extensie (« DA-DA »)
7) ArticulaĠia atlantoaxoidiană mediană (trohoidă)- permite miúcări de rotaĠie (« NU-NU »)
8) ArticulaĠia lombosacrată
9) ArticulaĠia sacrococcigiană (simfiză)- realizează mobilizarea pasivă înapoi a vârfului
coccigelui în timpul naúterii.
Reg.
hipocondrulu
i drept
Reg.
epigastrica
Reg.
hipocondrul
ui stang

Reg.
flancului
drept

Reg.
flancului
stang

Reg.
ombilicala
Reg.
inghinala
dreapta
Reg.
inghinala
stanga
Reg.
hipogastric
a
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
126























Figura 3.4. ÎmpărĠirea clinico-topografică a peretelui abdominal.


Factori osoúi
La nivelul gâtului úi trunchiului se descriu:
- scheletul coloanei vertebrale format din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracale, 5 vertebre
lombare, 1 sacru úi 1 coccige
- sternul
- coastele
Factori articulari
A.ArticulaĠile coloanei vertebrale includ:
1) ArticulaĠiile corpurilor vertebrale (simfize) - prezintă ca mijloace de unire discurile
intervertebrale úi ligamentele vertebrale longitudinale anterior úi posterior
2) ArticulaĠiile proceselor articulare -sunt plane în regiunile cervicală úi toracală úi trohoide în
regiunea lombară
3) ArticulaĠiile lamelor vertebrale-fac parte din categoria sinelastozelor úi se realizează prin
ligamentele galbene (elastice)
4) ArticulaĠiile proceselor spinoase-se realizează prin ligamente interspinoase úi ligamentul
supraspinos
5) ArticulaĠiile proceselor transversale-se realizează prin ligamentele intertransversale
6) ArticulaĠia atlantooccipitală (condiliană)- permite miúcări de flexie-extensie (« DA-DA »)
7) ArticulaĠia atlantoaxoidiană mediană (trohoidă)- permite miúcări de rotaĠie (« NU-NU »)
8) ArticulaĠia lombosacrată
9) ArticulaĠia sacrococcigiană (simfiză)- realizează mobilizarea pasivă înapoi a vârfului
coccigelui în timpul naúterii.
Reg.
hipocondrulu
i drept
Reg.
epigastrica
Reg.
hipocondrul
ui stang

Reg.
flancului
drept

Reg.
flancului
stang

Reg.
ombilicala
Reg.
inghinala
dreapta
Reg.
inghinala
stanga
Reg.
hipogastric
a
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
127
Datorită articulaĠiilor coloanei proiecĠia centrului de greutate al diferitelor segmente nu se
găseúte pe linia proiecĠiei centrului de greutate al corpului. AcĠiunea gravităĠii produce de la
vertebră la vertebră solicitări rotaĠionale care tind să accentueze curburile úi trebuie neutralizate,
astfel coloana s-ar prăbuúi. ForĠele ce se opun solicitărilor raĠionale sunt ligamentele. La nivelul
coloanei dorsale proiecĠia centrului de greutate al corpului trece înaintea coloanei favorizând
prăbuúirea anterioară. Pentru redresare intervin ligamentele vertebrale posterioare, ligamentele
interspinoase úi ligamentele galbene.
La nivelul coloanei lombare úi cervicale proiecĠia centrului de greutate este posterioară
coloanei, forĠele ce se opun prăbuúirii sunt ligamentele vertebrale anterioare.
Alte elemente ce au rolul de a absorbi, de a reduce solicitările sunt discurile intervertebrale
ce funcĠionează ca amortizoare fibro-hidraulice, fiind supuse solicitărilor de presiune. Presiunile
exercitate asupra corpurilor vertebrale acĠionează mai întâi asupra discului. Nucleul pulpos tinde să
redirecĠioneze această presiune în toate direcĠiile spaĠiului. Fibrele inelului fibros sunt astfel puse în
tensiune suportând astfel úi presiuni orizontale úi verticale.

B. ArticulaĠiile toracelui sunt reprezentate de:
1) ArticulaĠiile costovertebrale (plane) realizate între capul coastei úi unghiul diedru format prin
suprapunerea corpurilor a 2 vertebre toracale alăturate. Ca mijloace de unire există o capsulă úi
2 ligamente: ligamentul radiat al capului coastei úi ligamentul intraarticular al capului.
2) ArticulaĠiile costotransversare; la formarea lor participă tuberculul costal úi procesul transvers
al vertebrei dorsale corespunzătoare. Ca mijloace de unire se descriu o capsulă úi ligamente ce
leagă colul coastei de procesele transverse ale vertebrei corespunzătoare úi ale vertebrei
supraajacente, fixând astfel coasta (ligamentul costo-transversar superior, inferior, lombocostal).
3) ArticulaĠiile costocondrale (sincondroze). Ca mijloace de unire se descriu 2 membrane
intercostale situate în planul muúchilor intercostali.
4) ArticulaĠiile condrosternale (plane) se realizează între cartilajul costal úi scobiturile costale de
pe stern. Mijloacele de unire sunt reprezentate printr-un ligament intraarticular (sternocostal) úi
o capsulă fibroasă întărită de 2 ligamente radiate (anterior úi posterior).
5) ArticulaĠiile intercondrale. Cartilajele 8, 9, 10 sunt articulate prin extremităĠile lor anterioare
formând rebordul costal. În plus, cartilajele 6, 7, 8 úi 9 sunt unite între ele úi prin partea lor
mijlocie.
6) ArticulaĠiile sternului includ o articulaĠie superioară între corp úi manubriu (simfiză) úi una
inferioară între corp úi procesul xifoid printr-un ligament interosos. Ambele articulaĠii se osifică;
cea inferioară în jurul vârstei de 50-60 ani, cea superioară ceva mai târziu.
Factori musculari
A.Muúchii gâtului se împart în muúchi ai regiunii anterolaterale ce includ muúchi ai regiunii
laterale úI muúchi ai regiunii mediane a gâtului; muúchi ai regiunii posterioare (nuchale) ce vor fi
studiaĠi o dată cu muúchii regiunii posterioare a trunchiului.
Muúchii regiunii laterale cuprind: - muúchiul platisma
- muúchiul sternocleidomastoidian
- muúchii scaleni
- muúchiul drept lateral al capului.
Muúchii regiunii mediane se grupează în muúchi suprahioidieni úi muúchi infrahioidieni.
Muúchii suprahioidieni sunt în număr de patru: digastric, stilohioidian, milohiodian úi
geniohioidian; iau parte la alcătuirea planúeului bucal.
Au rol în masticaĠie prin coborârea mandibulei úi în deglutiĠie prin ridicarea osului hioid.
InervaĠia este asigurată de nervii facial úi glosofaringian.
Muúchii subhioidieni sunt reprezentaĠi de muúchii sternohiodian, omohiodian, sternotiroidian úi
tirohioidian. Au rol în coborârea osului hioid pe care îl fixează permiĠând jocul muúchilor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
127
Datorită articulaĠiilor coloanei proiecĠia centrului de greutate al diferitelor segmente nu se
găseúte pe linia proiecĠiei centrului de greutate al corpului. AcĠiunea gravităĠii produce de la
vertebră la vertebră solicitări rotaĠionale care tind să accentueze curburile úi trebuie neutralizate,
astfel coloana s-ar prăbuúi. ForĠele ce se opun solicitărilor raĠionale sunt ligamentele. La nivelul
coloanei dorsale proiecĠia centrului de greutate al corpului trece înaintea coloanei favorizând
prăbuúirea anterioară. Pentru redresare intervin ligamentele vertebrale posterioare, ligamentele
interspinoase úi ligamentele galbene.
La nivelul coloanei lombare úi cervicale proiecĠia centrului de greutate este posterioară
coloanei, forĠele ce se opun prăbuúirii sunt ligamentele vertebrale anterioare.
Alte elemente ce au rolul de a absorbi, de a reduce solicitările sunt discurile intervertebrale
ce funcĠionează ca amortizoare fibro-hidraulice, fiind supuse solicitărilor de presiune. Presiunile
exercitate asupra corpurilor vertebrale acĠionează mai întâi asupra discului. Nucleul pulpos tinde să
redirecĠioneze această presiune în toate direcĠiile spaĠiului. Fibrele inelului fibros sunt astfel puse în
tensiune suportând astfel úi presiuni orizontale úi verticale.

B. ArticulaĠiile toracelui sunt reprezentate de:
1) ArticulaĠiile costovertebrale (plane) realizate între capul coastei úi unghiul diedru format prin
suprapunerea corpurilor a 2 vertebre toracale alăturate. Ca mijloace de unire există o capsulă úi
2 ligamente: ligamentul radiat al capului coastei úi ligamentul intraarticular al capului.
2) ArticulaĠiile costotransversare; la formarea lor participă tuberculul costal úi procesul transvers
al vertebrei dorsale corespunzătoare. Ca mijloace de unire se descriu o capsulă úi ligamente ce
leagă colul coastei de procesele transverse ale vertebrei corespunzătoare úi ale vertebrei
supraajacente, fixând astfel coasta (ligamentul costo-transversar superior, inferior, lombocostal).
3) ArticulaĠiile costocondrale (sincondroze). Ca mijloace de unire se descriu 2 membrane
intercostale situate în planul muúchilor intercostali.
4) ArticulaĠiile condrosternale (plane) se realizează între cartilajul costal úi scobiturile costale de
pe stern. Mijloacele de unire sunt reprezentate printr-un ligament intraarticular (sternocostal) úi
o capsulă fibroasă întărită de 2 ligamente radiate (anterior úi posterior).
5) ArticulaĠiile intercondrale. Cartilajele 8, 9, 10 sunt articulate prin extremităĠile lor anterioare
formând rebordul costal. În plus, cartilajele 6, 7, 8 úi 9 sunt unite între ele úi prin partea lor
mijlocie.
6) ArticulaĠiile sternului includ o articulaĠie superioară între corp úi manubriu (simfiză) úi una
inferioară între corp úi procesul xifoid printr-un ligament interosos. Ambele articulaĠii se osifică;
cea inferioară în jurul vârstei de 50-60 ani, cea superioară ceva mai târziu.
Factori musculari
A.Muúchii gâtului se împart în muúchi ai regiunii anterolaterale ce includ muúchi ai regiunii
laterale úI muúchi ai regiunii mediane a gâtului; muúchi ai regiunii posterioare (nuchale) ce vor fi
studiaĠi o dată cu muúchii regiunii posterioare a trunchiului.
Muúchii regiunii laterale cuprind: - muúchiul platisma
- muúchiul sternocleidomastoidian
- muúchii scaleni
- muúchiul drept lateral al capului.
Muúchii regiunii mediane se grupează în muúchi suprahioidieni úi muúchi infrahioidieni.
Muúchii suprahioidieni sunt în număr de patru: digastric, stilohioidian, milohiodian úi
geniohioidian; iau parte la alcătuirea planúeului bucal.
Au rol în masticaĠie prin coborârea mandibulei úi în deglutiĠie prin ridicarea osului hioid.
InervaĠia este asigurată de nervii facial úi glosofaringian.
Muúchii subhioidieni sunt reprezentaĠi de muúchii sternohiodian, omohiodian, sternotiroidian úi
tirohioidian. Au rol în coborârea osului hioid pe care îl fixează permiĠând jocul muúchilor
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
128
suprahioidieni úi miúcarea limbii. Coboară cartilajul tiroid. Când osul hioid este fixat ridică
cartilajul tiroid úi o dată cu el laringele (deglutiĠie).
Muúchii prevertebrali ocupă planul cel mai profund al gâtului fiind aplicaĠi direct pe coloana
vertebrală. Sunt în număr de trei: muúchiul lung al gâtului, muúchiul lung al capului úi dreptul
anterior al capului. ToĠi aceúti muúchi sunt inervaĠi din ramuri profunde ale plexului cervical.

B. Muúchii trunchiului se împart în muúchi ai regiunii posterioare a trunchiului (spatelui) úi
muúchi ai regiunii anterioare.
Din punct de vedere al formei úi situaĠiei lor muúchii regiunii spatelui sunt de două feluri:
- muúchi superficiali care leagă membrul superior de coloana vertebrală (planul I úi II)
- muúchi profunzi, proprii ai coloanei vertebrale (planul III, IV, V).
C. Muúchii toracelui (peretelui antero-lateral) sunt reprezentaĠi de două categorii de muúchi:
- muúchi extrinseci, care leagă membrul superior de torace (muúchiul latissim, dinĠat anterior,
pectoral mare úi pectoral mic)
- muúchi intrinseci, situaĠi pe acelaúi plan cu scheletul costal al toracelui.

Muúchii intrinseci sunt formaĠi din materialul muscular propriu. Includ muúchii intercostali
externi ce formează planul extern, muúchii intercostali interni ce formează planul mijlociu, iar cel
de-al III-lea plan, profund, este reprezentat de muúchii intercostali intimi, muúchii subcostali úi
muúchiul transvers al toracelui.
Muúchi intercostali (interni úi externi) se inseră pe marginile a 2 coaste vecine. Pentru cei
externi fasciculele musculare sunt orientate oblic de sus în jos úi dinapoi înainte; pentru cei interni
orientarea fibrelor musculare este inversă. Intercostalii externi ridică coastele (inspiratori)
intercostalii interni coboară coastele (expiratori). Sunt inervaĠi de nervii intercostali.
Muúchii ridicători ai coastelor (supracostali) se întind între procesele transverse úi coaste.
Sunt muúchi inspiratori. Muúchii subcostali unesc feĠele interne ale coastelor.
Muúchiul transvers al toracelui este format din 5 fascicule musculare unite pe faĠa posterioară a
sternului, de aici ele converg úi se inseră pe cartilajele costale II-IV; ultimii muúchi sunt
rudimentari cu rol redus în respiraĠie.

D. Muúchii abdomenului se pot grupa Ġinând seama de dispoziĠia lor topografică în:
- muúchi ai regiunii anterolaterale
- muúchi ai regiunii posterioare (lomboiliace)
- muúchi ai regiunii superioare – diafragma
- muúchi ai regiunii perineale, care nu vor fi studiaĠi aici.
De muúchi sunt legate o serie de aponevroze abdominale úi formaĠiuni dependente de ele cu
importanĠă anatomică úi medicală.
PriviĠi în ansamblu muúchii abdomenului au două categorii mari de acĠiuni:
- participă la menĠinerea rectitudinii coloanei vertebrale úi la realizarea tuturor miúcărilor acesteia
în afară de extensie. Când sunt paralizaĠi bazinul tinde să fie proiectat înainte pentru ca greutatea
corpului să fie suportată de muúchii spinali valizi; când muúchii spinali sunt paralizaĠi, trunchiul
este răsturnat înapoi úi menĠinut prin contracĠia muúchilor abdominali.
- realizează presa abdominală ce intervine în actele fiziologice; când tonicitatea úi forĠa musculară
a muúchilor scade, valoarea lor funcĠională dinamică úi rezistenĠa peretelui abdominal se
micúorează.
Diafragma este o formaĠiune musculoaponevrotică boltită care desparte cavitatea toracică
de cea abdominală. Structural are două porĠiuni: una centrală, aponevrotică, de forma unui trifoi úi o
componentă periferică, musculară având originea pe circumferinĠa interioară a toracelui de unde
fibrele musculare converg spre centrul tendinos.
Se disting 3 porĠiuni: lombară, costală úi sternală.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
128
suprahioidieni úi miúcarea limbii. Coboară cartilajul tiroid. Când osul hioid este fixat ridică
cartilajul tiroid úi o dată cu el laringele (deglutiĠie).
Muúchii prevertebrali ocupă planul cel mai profund al gâtului fiind aplicaĠi direct pe coloana
vertebrală. Sunt în număr de trei: muúchiul lung al gâtului, muúchiul lung al capului úi dreptul
anterior al capului. ToĠi aceúti muúchi sunt inervaĠi din ramuri profunde ale plexului cervical.

B. Muúchii trunchiului se împart în muúchi ai regiunii posterioare a trunchiului (spatelui) úi
muúchi ai regiunii anterioare.
Din punct de vedere al formei úi situaĠiei lor muúchii regiunii spatelui sunt de două feluri:
- muúchi superficiali care leagă membrul superior de coloana vertebrală (planul I úi II)
- muúchi profunzi, proprii ai coloanei vertebrale (planul III, IV, V).
C. Muúchii toracelui (peretelui antero-lateral) sunt reprezentaĠi de două categorii de muúchi:
- muúchi extrinseci, care leagă membrul superior de torace (muúchiul latissim, dinĠat anterior,
pectoral mare úi pectoral mic)
- muúchi intrinseci, situaĠi pe acelaúi plan cu scheletul costal al toracelui.

Muúchii intrinseci sunt formaĠi din materialul muscular propriu. Includ muúchii intercostali
externi ce formează planul extern, muúchii intercostali interni ce formează planul mijlociu, iar cel
de-al III-lea plan, profund, este reprezentat de muúchii intercostali intimi, muúchii subcostali úi
muúchiul transvers al toracelui.
Muúchi intercostali (interni úi externi) se inseră pe marginile a 2 coaste vecine. Pentru cei
externi fasciculele musculare sunt orientate oblic de sus în jos úi dinapoi înainte; pentru cei interni
orientarea fibrelor musculare este inversă. Intercostalii externi ridică coastele (inspiratori)
intercostalii interni coboară coastele (expiratori). Sunt inervaĠi de nervii intercostali.
Muúchii ridicători ai coastelor (supracostali) se întind între procesele transverse úi coaste.
Sunt muúchi inspiratori. Muúchii subcostali unesc feĠele interne ale coastelor.
Muúchiul transvers al toracelui este format din 5 fascicule musculare unite pe faĠa posterioară a
sternului, de aici ele converg úi se inseră pe cartilajele costale II-IV; ultimii muúchi sunt
rudimentari cu rol redus în respiraĠie.

D. Muúchii abdomenului se pot grupa Ġinând seama de dispoziĠia lor topografică în:
- muúchi ai regiunii anterolaterale
- muúchi ai regiunii posterioare (lomboiliace)
- muúchi ai regiunii superioare – diafragma
- muúchi ai regiunii perineale, care nu vor fi studiaĠi aici.
De muúchi sunt legate o serie de aponevroze abdominale úi formaĠiuni dependente de ele cu
importanĠă anatomică úi medicală.
PriviĠi în ansamblu muúchii abdomenului au două categorii mari de acĠiuni:
- participă la menĠinerea rectitudinii coloanei vertebrale úi la realizarea tuturor miúcărilor acesteia
în afară de extensie. Când sunt paralizaĠi bazinul tinde să fie proiectat înainte pentru ca greutatea
corpului să fie suportată de muúchii spinali valizi; când muúchii spinali sunt paralizaĠi, trunchiul
este răsturnat înapoi úi menĠinut prin contracĠia muúchilor abdominali.
- realizează presa abdominală ce intervine în actele fiziologice; când tonicitatea úi forĠa musculară
a muúchilor scade, valoarea lor funcĠională dinamică úi rezistenĠa peretelui abdominal se
micúorează.
Diafragma este o formaĠiune musculoaponevrotică boltită care desparte cavitatea toracică
de cea abdominală. Structural are două porĠiuni: una centrală, aponevrotică, de forma unui trifoi úi o
componentă periferică, musculară având originea pe circumferinĠa interioară a toracelui de unde
fibrele musculare converg spre centrul tendinos.
Se disting 3 porĠiuni: lombară, costală úi sternală.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
129
Între diferitele porĠiuni musculare pot exista o serie de hiaturi reprezentând puncte slabe prin
care se pot realiza hernieri ale organelor din abdomen spre torace. De asemeni, se mai găsesc úi o
serie de orificii mari (esofagian, aortic, al venei cave) úi mici (trunchiul simpaticului, nervii
splanhnici, venele lombare).
Diafragma este principalul muúchi inspirator prin contracĠia căruia se măresc cele 3 diametre
ale toracelui (vertical, transversal úi sagital). Intervine în acte fiziologice ca râs, sughiĠ, căscat úi
creúte presa abdominală favorizând micĠiunea, defecaĠia, voma.
InervaĠia este dată de nervii frenici úi ultimii 6-7 nervi intercostali.

Factori motori
Datorită mobilităĠii coloanei vertebrale trunchiul poate efectua miúcări în toate cele 3 plane,
úi anume:
- în plan sagital: flexie spre anterior úi extensie spre posterior
- în plan frontal: înclinaĠii laterale de o parte úi de alta
- în plan transversal: rotaĠii, pivotând în jurul ei înseúi.
Amplitudinea acestor miúcări nu este aceeaúi pentru toate etajele vertebrale datorită mai multor
factori variabili în funcĠie de nivel:
- forma vertebrelor
- înălĠimea discurilor raportată la cea a corpurilor
- tipul de articulaĠie pentru procesele articulare (plane, trohoide)
- prezenĠa coastelor în regiunea dorsală cu limitarea mobilităĠii.
Miúcările coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miúcări complexe în care intervin mai
multe segmente vertebrale. Ele se realizează prin cumularea uúoarelor deplasări ale corpurilor
vertebrale care au loc la nivelul discurilor intervertebrale precum úi la nivelul articulaĠiilor. Aceste
miúcări sunt limitate de rezistenĠa ligamentelor úi articulaĠiilor intervertebrale úi de gradul de
compresibilitate a Ġesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.

Etaj CV Flexie Extensie Înclin. lat. RotaĠie
Cervical
Dorsal
Lombar
70º
50º
40º
60º
55º
30º
30º
100º
35º
75º
40º

Total
teor./practic
160/110-
135
145/50-75 165/60-80 120/75-
105

A. Flexia CV prezintă amplitudine maximă la nivelul regiunii cervicale úi lombare
(ultimele două vertebre dorsale úi vertebrele lombare). În această miúcare se comprimă porĠiunea
anterioară a discurilor intervertebrale. Ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene,
ligamentele interspinoase úi supraspinos ca úi muúchii spatelui sunt puse sub tensiune; ligamentul
anterior vertebral se relaxează. În poziĠie ortostatică muúchii care iniĠiază miúcarea de flexie sunt
dreptul abdominal, oblicul intern úi extern, iliopsoasul, strenocleidomastoidian, lungul gâtului,
scalenii. Odată miúcarea iniĠiată, grupul antagonist al extensiilor coloanei intră în acĠiune úi
gradează flexia trunchiului învingând forĠele gravitaĠionale.

B. Extensia CV
În această miúcare se comprimă porĠiunile posterioare ale discurilor intervertebrale,
ligamentul vertebral anterior comun este tensionat, iar ligamentele posterioare sunt relaxate.
În ultimă fază miúcarea este blocată de intrarea în contact a apofizelor spinoase. Muúchii
care iniĠiază miúcarea sunt muúchii úanĠurilor vertebrale: errector spinae, semispinalul, multifizii,
interspinoúii, spleniusul capului úi gâtului. Miúcarea este controlată apoi de grupul anterior.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
129
Între diferitele porĠiuni musculare pot exista o serie de hiaturi reprezentând puncte slabe prin
care se pot realiza hernieri ale organelor din abdomen spre torace. De asemeni, se mai găsesc úi o
serie de orificii mari (esofagian, aortic, al venei cave) úi mici (trunchiul simpaticului, nervii
splanhnici, venele lombare).
Diafragma este principalul muúchi inspirator prin contracĠia căruia se măresc cele 3 diametre
ale toracelui (vertical, transversal úi sagital). Intervine în acte fiziologice ca râs, sughiĠ, căscat úi
creúte presa abdominală favorizând micĠiunea, defecaĠia, voma.
InervaĠia este dată de nervii frenici úi ultimii 6-7 nervi intercostali.

Factori motori
Datorită mobilităĠii coloanei vertebrale trunchiul poate efectua miúcări în toate cele 3 plane,
úi anume:
- în plan sagital: flexie spre anterior úi extensie spre posterior
- în plan frontal: înclinaĠii laterale de o parte úi de alta
- în plan transversal: rotaĠii, pivotând în jurul ei înseúi.
Amplitudinea acestor miúcări nu este aceeaúi pentru toate etajele vertebrale datorită mai multor
factori variabili în funcĠie de nivel:
- forma vertebrelor
- înălĠimea discurilor raportată la cea a corpurilor
- tipul de articulaĠie pentru procesele articulare (plane, trohoide)
- prezenĠa coastelor în regiunea dorsală cu limitarea mobilităĠii.
Miúcările coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miúcări complexe în care intervin mai
multe segmente vertebrale. Ele se realizează prin cumularea uúoarelor deplasări ale corpurilor
vertebrale care au loc la nivelul discurilor intervertebrale precum úi la nivelul articulaĠiilor. Aceste
miúcări sunt limitate de rezistenĠa ligamentelor úi articulaĠiilor intervertebrale úi de gradul de
compresibilitate a Ġesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.

Etaj CV Flexie Extensie Înclin. lat. RotaĠie
Cervical
Dorsal
Lombar
70º
50º
40º
60º
55º
30º
30º
100º
35º
75º
40º

Total
teor./practic
160/110-
135
145/50-75 165/60-80 120/75-
105

A. Flexia CV prezintă amplitudine maximă la nivelul regiunii cervicale úi lombare
(ultimele două vertebre dorsale úi vertebrele lombare). În această miúcare se comprimă porĠiunea
anterioară a discurilor intervertebrale. Ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene,
ligamentele interspinoase úi supraspinos ca úi muúchii spatelui sunt puse sub tensiune; ligamentul
anterior vertebral se relaxează. În poziĠie ortostatică muúchii care iniĠiază miúcarea de flexie sunt
dreptul abdominal, oblicul intern úi extern, iliopsoasul, strenocleidomastoidian, lungul gâtului,
scalenii. Odată miúcarea iniĠiată, grupul antagonist al extensiilor coloanei intră în acĠiune úi
gradează flexia trunchiului învingând forĠele gravitaĠionale.

B. Extensia CV
În această miúcare se comprimă porĠiunile posterioare ale discurilor intervertebrale,
ligamentul vertebral anterior comun este tensionat, iar ligamentele posterioare sunt relaxate.
În ultimă fază miúcarea este blocată de intrarea în contact a apofizelor spinoase. Muúchii
care iniĠiază miúcarea sunt muúchii úanĠurilor vertebrale: errector spinae, semispinalul, multifizii,
interspinoúii, spleniusul capului úi gâtului. Miúcarea este controlată apoi de grupul anterior.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
130
C. Miúcarea de înclinaĠie laterală are maximum de amplitudine în segmentul dorsal;
amplitudinea creúte când miúcarea se asociază úi cu rotaĠie (vezi regiunea cervicală pentru care
procesele articulare sunt înclinate la 45º).
Muúchii care realizează miúcarea sunt: pătratul lombelor; intertransversarii, scalenii,
sternocleidomastoidianul, lungul gâtului, spleniusul, ridicător al scapulei, trapezul. Discul
intervertebral este turtit de partea înclinării, ligamentele de aceeaúi parte sunt relaxate; cele de
partea opusă sunt tensionate.

D. Miúcarea de rotaĠie este maximă în regiunea cervicală. În regiunea toracală rotaĠia este
minimă úi însoĠită de înclinare laterală, iar în regiunea lombară miúcarea se execută când aceasta
este în extensie. RotaĠia (răsucirea din gimnastică) se execută prin oblicii abdominali úi intercostali
care acĠionează folosind coastele drept pârghii. Ei sunt ajutaĠi de sistemul spino-transvers al
muúchilor úanĠurilor vertebrale. RotaĠia de aceeaúi parte se datorează muúchilor: oblic intern,
splenius, dorsal mare, lungul gâtului. De partea opusă intervin muúchii spinotransvers, oblic extern,
semispinalul, sternocleidomastoidian, iliopsoas, trapez.
La nivelul toracelui se realizează miúcări de ridicare, proiecĠie anterioară, îndepărtare
laterală úi rotaĠie pentru fiecare coastă. Muúchii care ridică coastele (inspiratori) sunt: diafragmul,
scalenii, sternocleidomastoidianul, supracostalii, intercostalii externi, pectoralul mare, pectoral
mic, dinĠatul posterosuperior, dinĠatul anterior (fascicul superior úi inferior).
Muúchii care coboară coastele (expiratori) sunt: drept abdominal, oblic extern, oblic intern,
transversul abdomenului, dinĠatul posteroinferior, dinĠat anterior (fascicul mijlociu).

Factori vasculari úi nervoúi
Regiunea gâtului prezintă următoarele elemente vasculare úi nervoase:
- ramuri nervoase din plexul cervical; ansele plexului cervical (pe faĠa anterioară a scalenului
mijlociu);
- ramuri nervoase din nervul facial; trigemen; vag; n. hipoglos;
- nervii cardiaci;
- artera úi vena facială; artera linguală (regiunea suprahioidiană);
- noduri limfatice (submandibulare, cervicale laterale);
- mănunchiul vasculo-nervos al gâtului: artera carotidă comună continuată de carotida internă,
vena jugulară internă, nervul vag. Carotida comună pătrunde în regiune la nivelul articulaĠiei
sternoclaviculare, se bifurcă în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid în triunghiul
carotidian delimitat de sternocleidomastoidian ( marginea anterioară ), digastric úi omohioidian;
- sinusul carotidian ( în triunghiul carotidian );
- artera carotidă externă , situată iniĠial anterior úi medial de carotida internă, urcă vertical,
pătrunde în glanda parotidă, emite 6 ramuri colaterale;
- artera vertebrală urcă spre regiunea prevertebrală;
- artera toracică internă descinde înapoia claviculei úi pătrunde în torace;
- trunchiul tireocervical;
- trunchiul costocervical;
- vena subclavie care confluează cu vena jugulară internă formând un unghi drept deschis în sus.
La vârful acestui unghi se varsă vena jugulară externă, jugulara anterioară úi ductul limfatic
drept, respectiv ductul toracic (stânga);
- artera subclavie;
- nervul frenic coboară din plexul cervical, vertical pe faĠa anterioară a scalenului anterior;
ajungând la extremitatea inferioară a acestuia, îi înconjoară marginea medială într-un punct ce
răspunde triunghiului supraclavicular mic (punctul dureros al nevralgiei frenice) úi pătrunde în
torace, trecând între artera úi vena subclavie;
- trunchiurile plexului brahial ( pe faĠa anterioară a scalenului mijlociu);
- lanĠul simpatic cervical (3 ganglioni);
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
130
C. Miúcarea de înclinaĠie laterală are maximum de amplitudine în segmentul dorsal;
amplitudinea creúte când miúcarea se asociază úi cu rotaĠie (vezi regiunea cervicală pentru care
procesele articulare sunt înclinate la 45º).
Muúchii care realizează miúcarea sunt: pătratul lombelor; intertransversarii, scalenii,
sternocleidomastoidianul, lungul gâtului, spleniusul, ridicător al scapulei, trapezul. Discul
intervertebral este turtit de partea înclinării, ligamentele de aceeaúi parte sunt relaxate; cele de
partea opusă sunt tensionate.

D. Miúcarea de rotaĠie este maximă în regiunea cervicală. În regiunea toracală rotaĠia este
minimă úi însoĠită de înclinare laterală, iar în regiunea lombară miúcarea se execută când aceasta
este în extensie. RotaĠia (răsucirea din gimnastică) se execută prin oblicii abdominali úi intercostali
care acĠionează folosind coastele drept pârghii. Ei sunt ajutaĠi de sistemul spino-transvers al
muúchilor úanĠurilor vertebrale. RotaĠia de aceeaúi parte se datorează muúchilor: oblic intern,
splenius, dorsal mare, lungul gâtului. De partea opusă intervin muúchii spinotransvers, oblic extern,
semispinalul, sternocleidomastoidian, iliopsoas, trapez.
La nivelul toracelui se realizează miúcări de ridicare, proiecĠie anterioară, îndepărtare
laterală úi rotaĠie pentru fiecare coastă. Muúchii care ridică coastele (inspiratori) sunt: diafragmul,
scalenii, sternocleidomastoidianul, supracostalii, intercostalii externi, pectoralul mare, pectoral
mic, dinĠatul posterosuperior, dinĠatul anterior (fascicul superior úi inferior).
Muúchii care coboară coastele (expiratori) sunt: drept abdominal, oblic extern, oblic intern,
transversul abdomenului, dinĠatul posteroinferior, dinĠat anterior (fascicul mijlociu).

Factori vasculari úi nervoúi
Regiunea gâtului prezintă următoarele elemente vasculare úi nervoase:
- ramuri nervoase din plexul cervical; ansele plexului cervical (pe faĠa anterioară a scalenului
mijlociu);
- ramuri nervoase din nervul facial; trigemen; vag; n. hipoglos;
- nervii cardiaci;
- artera úi vena facială; artera linguală (regiunea suprahioidiană);
- noduri limfatice (submandibulare, cervicale laterale);
- mănunchiul vasculo-nervos al gâtului: artera carotidă comună continuată de carotida internă,
vena jugulară internă, nervul vag. Carotida comună pătrunde în regiune la nivelul articulaĠiei
sternoclaviculare, se bifurcă în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid în triunghiul
carotidian delimitat de sternocleidomastoidian ( marginea anterioară ), digastric úi omohioidian;
- sinusul carotidian ( în triunghiul carotidian );
- artera carotidă externă , situată iniĠial anterior úi medial de carotida internă, urcă vertical,
pătrunde în glanda parotidă, emite 6 ramuri colaterale;
- artera vertebrală urcă spre regiunea prevertebrală;
- artera toracică internă descinde înapoia claviculei úi pătrunde în torace;
- trunchiul tireocervical;
- trunchiul costocervical;
- vena subclavie care confluează cu vena jugulară internă formând un unghi drept deschis în sus.
La vârful acestui unghi se varsă vena jugulară externă, jugulara anterioară úi ductul limfatic
drept, respectiv ductul toracic (stânga);
- artera subclavie;
- nervul frenic coboară din plexul cervical, vertical pe faĠa anterioară a scalenului anterior;
ajungând la extremitatea inferioară a acestuia, îi înconjoară marginea medială într-un punct ce
răspunde triunghiului supraclavicular mic (punctul dureros al nevralgiei frenice) úi pătrunde în
torace, trecând între artera úi vena subclavie;
- trunchiurile plexului brahial ( pe faĠa anterioară a scalenului mijlociu);
- lanĠul simpatic cervical (3 ganglioni);
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
131



















































a. temporală
superficială

a. auriculară

a. bazilară
a. occipitală

a. carotidă internă

a. carotidă externă
Sinus carotidian

a.vertebrală

Trunchi tireocervical

a. subclaviculară
dreaptă
a. coroidiană anterioară


a. oftalmică



a. maxilară

a. facială
a. linguală
a. tiroidiană superioară

a. carotidă comună dreaptă

Trunchiul brahiocefalic

Coasta I
A
B
Ganglion cervical medial

Ansa tiroidă

N. lung al gâtului
Vena vertebrală
Artera cervicală
Trunchi tireocervical
Artera vertebrală
Ganglion stelat


Figura 3.5. Factori vasculari úI nervoúi ai regiunii gâtului. A. Principalele artere ale gâtului; B.
Mănunchiul vasculonervos al gâtului.

n. cardiac superior
n. frenic
A. carotidă comună
vena jugulară



n.toracic lung
n. suprascapular

Artera úI vena suprascapulară

Duct toracic
Unghi venos

Venă subclaviculară
Artera úI vena toracică internă

Vena brahiocefalică
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
131



















































a. temporală
superficială

a. auriculară

a. bazilară
a. occipitală

a. carotidă internă

a. carotidă externă
Sinus carotidian

a.vertebrală

Trunchi tireocervical

a. subclaviculară
dreaptă
a. coroidiană anterioară


a. oftalmică



a. maxilară

a. facială
a. linguală
a. tiroidiană superioară

a. carotidă comună dreaptă

Trunchiul brahiocefalic

Coasta I
A
B
Ganglion cervical medial

Ansa tiroidă

N. lung al gâtului
Vena vertebrală
Artera cervicală
Trunchi tireocervical
Artera vertebrală
Ganglion stelat


Figura 3.5. Factori vasculari úI nervoúi ai regiunii gâtului. A. Principalele artere ale gâtului; B.
Mănunchiul vasculonervos al gâtului.

n. cardiac superior
n. frenic
A. carotidă comună
vena jugulară



n.toracic lung
n. suprascapular

Artera úI vena suprascapulară

Duct toracic
Unghi venos

Venă subclaviculară
Artera úI vena toracică internă

Vena brahiocefalică
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
132
ImportanĠa practică a regiunii anterioare a gâtului constă în prezenĠa la acest nivel a
glandei submandibulare úi a limfonodurilor omonimi, sediul frecvent al unor adenite.
Pentru regiunea sternocleidomastoidiană importanĠa practică rezidă în prezenĠa
mănunchiului vasculo-nervos al gâtului úi în special a vaselor mari care îl alcătuiesc úi asupra cărora
se poate interveni pentru hemostază sau ligatură. De asemeni, numeroasele noduri limfatice
prezente pot constitui punct de plecare pentru procese supurative sau sediul unor metastaze.
Regiunea laterală a gâtului este importantă datorită conĠinutului său úi comunicărilor pe care
le are. Ea cuprinde formaĠiuni vasculo-nervoase importante mai ales în porĠiunea inferioară a zonei.
SeparaĠia de exterior se face printr-un strat relativ subĠire de părĠi moi astfel încât elementele
conĠinute sunt destul de superficiale pentru a fi lezate în cursul unor accidente.
La nivelul regiunilor parietale ale toracelui întâlnim:
- mănunchiurile vasculo-nervoase intercostale (arteră, venă, nerv) la nivelul spaĠiilor intercostale;
- artera toracică laterală (ram din artera axilară);
- nervii toracic lung úi toracodorsal (plex brahial);
- artera toracică internă (mamară internă) descinde de la orificiul superior al toracelui până la
coasta a VI-a. Este situată la o distanĠă ce creúte progresiv de la 1 la 2 cm de marginile sternului.
La nivelul coastei a VI-a se bifurcă în artera musculofrenică úi epigastrică superioară.
- arterele frenice superioare úi inferioare;
- nervii frenici.
În unele cazuri în practica medicală este necesară puncĠionarea cavităĠii pleurale (toracocenteza)
în scop evacuator sau terapeutic. PuncĠiile se practică în spaĠiile intercostale, de obicei în al VIII-
lea; acul se introduce pe linia axilară posterioară razant la marginea superioară a coastei ce
delimitează spaĠiul respectiv în jos pentru a nu leza mănunchiul vasculo-nervos.
Fascii úi aponevroze
Fasciile gâtului se dispun sub forma a 3 planuri conjunctive concentrice legate de 3 pături
musculare, cărora fascia anexată le formează câte o teacă.
De la periferie spre profunzime se dispun:
- pe un plan superficial, lama superficială a gâtului anexată muúchilor sternocleidomastoidieni úi
trapezi
- planul mijlociu este format de lama pretraheală anexată muúchilor infrahioidieni
- planul profund este reprezentat de lama prevertebrală anexată muúchilor prevertebrali.
La nivelul regiunii antero-laterale a toracelui toĠi muúchii sunt acoperiĠi de câte o fascie.
La nivelul abdomenului se disting lame aponevrotice terminale cu valoarea unor tendoane
de inserĠie. Aponevrozele anterioare participă la formarea liniei albe úi a tecii muúchiului drept
abdominal . Aponevroza posterioară a oblicului intern se continuă cu cea a muúchiului latissim
intrând în final în constituĠia fasciei toracolombare.
Dependent de aponevrozele abdominale există o serie de formaĠiuni pe care le vom trata pe
scurt în continuare.
Linia albă reprezintă un rafeu fibros, median úi vertical ce umple spaĠiul dintre cei doi
drepĠi, întins de la procesul xifoid la simfiza pubiană. Acest rafeu este membranos în cele 2/3
superioare úi destul de larg (15-25 mm) în timp ce în 1/3 inferioară se reduce practic la o linie.
Astfel o laparatomie în 2/3 superioare întâlneúte numai planuri aponevrotice, pe când laparatomia
subombilicală vor avea de o parte úi alta a inciziei marginea medială a muúchilor drepĠi. Prezintă o
serie de orificii (cel mai important este inelul ombilical) prin care se pot produce hernii.
Ligamentul inghinal (arcada femurală) este o bandă fibroasă ce separă regiunea
abdominală de cea femurală, întinsă de la spina iliacă anterosuperioară la tuberculul pubian.
Reprezintă marginea inferioară a aponevrozei oblicului extern.
Pielea aderă de ligament determinând formarea plicii inghinale. Ligamentul are conexiuni
importante; pe el se inseră muúchii oblic intern, transvers úi fascia transversalis.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
132
ImportanĠa practică a regiunii anterioare a gâtului constă în prezenĠa la acest nivel a
glandei submandibulare úi a limfonodurilor omonimi, sediul frecvent al unor adenite.
Pentru regiunea sternocleidomastoidiană importanĠa practică rezidă în prezenĠa
mănunchiului vasculo-nervos al gâtului úi în special a vaselor mari care îl alcătuiesc úi asupra cărora
se poate interveni pentru hemostază sau ligatură. De asemeni, numeroasele noduri limfatice
prezente pot constitui punct de plecare pentru procese supurative sau sediul unor metastaze.
Regiunea laterală a gâtului este importantă datorită conĠinutului său úi comunicărilor pe care
le are. Ea cuprinde formaĠiuni vasculo-nervoase importante mai ales în porĠiunea inferioară a zonei.
SeparaĠia de exterior se face printr-un strat relativ subĠire de părĠi moi astfel încât elementele
conĠinute sunt destul de superficiale pentru a fi lezate în cursul unor accidente.
La nivelul regiunilor parietale ale toracelui întâlnim:
- mănunchiurile vasculo-nervoase intercostale (arteră, venă, nerv) la nivelul spaĠiilor intercostale;
- artera toracică laterală (ram din artera axilară);
- nervii toracic lung úi toracodorsal (plex brahial);
- artera toracică internă (mamară internă) descinde de la orificiul superior al toracelui până la
coasta a VI-a. Este situată la o distanĠă ce creúte progresiv de la 1 la 2 cm de marginile sternului.
La nivelul coastei a VI-a se bifurcă în artera musculofrenică úi epigastrică superioară.
- arterele frenice superioare úi inferioare;
- nervii frenici.
În unele cazuri în practica medicală este necesară puncĠionarea cavităĠii pleurale (toracocenteza)
în scop evacuator sau terapeutic. PuncĠiile se practică în spaĠiile intercostale, de obicei în al VIII-
lea; acul se introduce pe linia axilară posterioară razant la marginea superioară a coastei ce
delimitează spaĠiul respectiv în jos pentru a nu leza mănunchiul vasculo-nervos.
Fascii úi aponevroze
Fasciile gâtului se dispun sub forma a 3 planuri conjunctive concentrice legate de 3 pături
musculare, cărora fascia anexată le formează câte o teacă.
De la periferie spre profunzime se dispun:
- pe un plan superficial, lama superficială a gâtului anexată muúchilor sternocleidomastoidieni úi
trapezi
- planul mijlociu este format de lama pretraheală anexată muúchilor infrahioidieni
- planul profund este reprezentat de lama prevertebrală anexată muúchilor prevertebrali.
La nivelul regiunii antero-laterale a toracelui toĠi muúchii sunt acoperiĠi de câte o fascie.
La nivelul abdomenului se disting lame aponevrotice terminale cu valoarea unor tendoane
de inserĠie. Aponevrozele anterioare participă la formarea liniei albe úi a tecii muúchiului drept
abdominal . Aponevroza posterioară a oblicului intern se continuă cu cea a muúchiului latissim
intrând în final în constituĠia fasciei toracolombare.
Dependent de aponevrozele abdominale există o serie de formaĠiuni pe care le vom trata pe
scurt în continuare.
Linia albă reprezintă un rafeu fibros, median úi vertical ce umple spaĠiul dintre cei doi
drepĠi, întins de la procesul xifoid la simfiza pubiană. Acest rafeu este membranos în cele 2/3
superioare úi destul de larg (15-25 mm) în timp ce în 1/3 inferioară se reduce practic la o linie.
Astfel o laparatomie în 2/3 superioare întâlneúte numai planuri aponevrotice, pe când laparatomia
subombilicală vor avea de o parte úi alta a inciziei marginea medială a muúchilor drepĠi. Prezintă o
serie de orificii (cel mai important este inelul ombilical) prin care se pot produce hernii.
Ligamentul inghinal (arcada femurală) este o bandă fibroasă ce separă regiunea
abdominală de cea femurală, întinsă de la spina iliacă anterosuperioară la tuberculul pubian.
Reprezintă marginea inferioară a aponevrozei oblicului extern.
Pielea aderă de ligament determinând formarea plicii inghinale. Ligamentul are conexiuni
importante; pe el se inseră muúchii oblic intern, transvers úi fascia transversalis.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
133
Ligamentul lacunar Gimbernat este o formaĠiune fibroasă provenită prin reflectarea
aponevrozei oblicului extern ce merge să se prindă pe creasta pectineală.
Ligamentul pectineal Cooper reprezintă un cordon fibros rezistent, gros, întins de la
tuberculul pubian la eminenĠa iliopubiană.
Ligamentul inghinal trecând ca o punte peste marginea anterioară a osului iliac formează
împreună cu aceasta două orificii separate prin arcul iliopectineu (o porĠiune din fascia muúchiului
iliopsoas).
Lacuna musculară este orificiul lateral prin care trece muúchiul iliopasoas însoĠit de nervul
femural.
Lacuna vasculară este situată medial; la acest nivel trec vasele femurale. PorĠiunea cea mai
medială poartă numele de inel femural; prin el se produc herniile femurale.
Canalul inghinal este situat în porĠiunea inferomedială a peretelui abdominal úi este
străbătut de funiculul spermatic la bărbat úi ligamentul rotund al uterului la femeie. I se descriu 4
pereĠi úi 2 orificii. Inelul inghinal superficial este delimitat de fibre ale aponevrozei muúchiului
oblic extern. Inelul are un diametru de aproximativ 2 cm úi permite pătrunderea indexului.
Deschiderea orificiului variază cu starea de tonus a peretelui abdominal úi cu poziĠia corpului.
Hiperextensia îl îngustează, flexia trunchiului îl lărgeúte.
Inelul inghinal profund este un orificiu de formă ovalară al fasciei transversalis, situat la
circa 2 cm deasupra ligamentului inghinal.





Figura 3.6. Aponevrozele abdominale
Spina iliacă
anterosuperioară
M. drept abdominal

Linia albă


Funicul
spermatic
Inel inghinal superficial
Aponevroza m.
oblic extern

FoiĠa anterioară a
tecii m. drept
abdominal
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
133
Ligamentul lacunar Gimbernat este o formaĠiune fibroasă provenită prin reflectarea
aponevrozei oblicului extern ce merge să se prindă pe creasta pectineală.
Ligamentul pectineal Cooper reprezintă un cordon fibros rezistent, gros, întins de la
tuberculul pubian la eminenĠa iliopubiană.
Ligamentul inghinal trecând ca o punte peste marginea anterioară a osului iliac formează
împreună cu aceasta două orificii separate prin arcul iliopectineu (o porĠiune din fascia muúchiului
iliopsoas).
Lacuna musculară este orificiul lateral prin care trece muúchiul iliopasoas însoĠit de nervul
femural.
Lacuna vasculară este situată medial; la acest nivel trec vasele femurale. PorĠiunea cea mai
medială poartă numele de inel femural; prin el se produc herniile femurale.
Canalul inghinal este situat în porĠiunea inferomedială a peretelui abdominal úi este
străbătut de funiculul spermatic la bărbat úi ligamentul rotund al uterului la femeie. I se descriu 4
pereĠi úi 2 orificii. Inelul inghinal superficial este delimitat de fibre ale aponevrozei muúchiului
oblic extern. Inelul are un diametru de aproximativ 2 cm úi permite pătrunderea indexului.
Deschiderea orificiului variază cu starea de tonus a peretelui abdominal úi cu poziĠia corpului.
Hiperextensia îl îngustează, flexia trunchiului îl lărgeúte.
Inelul inghinal profund este un orificiu de formă ovalară al fasciei transversalis, situat la
circa 2 cm deasupra ligamentului inghinal.





Figura 3.6. Aponevrozele abdominale
Spina iliacă
anterosuperioară
M. drept abdominal

Linia albă


Funicul
spermatic
Inel inghinal superficial
Aponevroza m.
oblic extern

FoiĠa anterioară a
tecii m. drept
abdominal
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
134
MEMBRUL SUPERIOR - FACTORI TOPOGRAFICI, OSOùI,
ARTICULARI, MUSCULARI, MOTORI, VASCULARI, NERVOùI

Membrele sau extremitӽĠile sunt douӽ perechi de apendice mobile destinate diferitelor
miúcӽri. Sunt grupate în membre inferioare úi membre superioare. Prezintӽ o porĠiune care le leagӽ
de trunchi, numitӽ centura membrului úi o porĠiune care o continuӽ pe cea precedentӽ numitӽ
membrul liber. Membrele superioare sau toracice se desprind din pӽrĠile supero-laterale ale
toracelui, imediat sub gât.
Din punct de vedere al criteriului osteologic, membrele superioare sunt formate din:
- centura scapularӽ
- membrul superior propriu-zis
Din punct de vedere descriptiv membrul superior prezintӽ:
- umӽr
- braĠ
- antebraĠ
- mânӽ
- degete
Conform criteriului articular distingem:
- pӽrĠi articulate ale umӽrului - cotul
- art. radiocarpianӽ (pumnul anatomiútilor)
- articulaĠia mâinii
- articulaĠia degetelor
Din punct de vedere topografic membrul toracic se împarte în 6 segmente care în sens
proximo-distal sunt urmӽtoarele:
- umӽrul
- braĠul
- cotul
- antebraĠul
- gâtul mâinii
- mâna





















Figura 3.7. Regiunile topografice ale membrului superior drept; (a) vedere anterioarӽ; (b) vedere
posterioarӽ.
(a) 1- úanĠul (triunghiul) deltopectoral; 2- reg. deltoidianӽ; 3- peretele anterior al axilei; 4- reg. brahialӽ anterioarӽ;
5- reg plicii cotului; 6- reg. antebrahialӽ anterioarӽ; 7- reg. ant. a gatului m`inii; 8- reg. palmarӽ a mainii; 9- reg.
palmarӽ a degetelor; (b) 1- reg. deltoidianӽ; 2- reg. scapularӽ; 3- reg.brahialӽ posterioarӽ; 4- reg. costalӽ; 5- reg.
costoiliacӽ; 6- reg. olecranianӽ; 7- reg antebrahialӽ posterioarӽ; 8- reg. posterioarӽ a gatului mainii; 9- reg. dorsalӽ a
mainii; 10- reg. dorsalӽ a degetelor
(a) (b)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
134
MEMBRUL SUPERIOR - FACTORI TOPOGRAFICI, OSOùI,
ARTICULARI, MUSCULARI, MOTORI, VASCULARI, NERVOùI

Membrele sau extremitӽĠile sunt douӽ perechi de apendice mobile destinate diferitelor
miúcӽri. Sunt grupate în membre inferioare úi membre superioare. Prezintӽ o porĠiune care le leagӽ
de trunchi, numitӽ centura membrului úi o porĠiune care o continuӽ pe cea precedentӽ numitӽ
membrul liber. Membrele superioare sau toracice se desprind din pӽrĠile supero-laterale ale
toracelui, imediat sub gât.
Din punct de vedere al criteriului osteologic, membrele superioare sunt formate din:
- centura scapularӽ
- membrul superior propriu-zis
Din punct de vedere descriptiv membrul superior prezintӽ:
- umӽr
- braĠ
- antebraĠ
- mânӽ
- degete
Conform criteriului articular distingem:
- pӽrĠi articulate ale umӽrului - cotul
- art. radiocarpianӽ (pumnul anatomiútilor)
- articulaĠia mâinii
- articulaĠia degetelor
Din punct de vedere topografic membrul toracic se împarte în 6 segmente care în sens
proximo-distal sunt urmӽtoarele:
- umӽrul
- braĠul
- cotul
- antebraĠul
- gâtul mâinii
- mâna





















Figura 3.7. Regiunile topografice ale membrului superior drept; (a) vedere anterioarӽ; (b) vedere
posterioarӽ.
(a) 1- úanĠul (triunghiul) deltopectoral; 2- reg. deltoidianӽ; 3- peretele anterior al axilei; 4- reg. brahialӽ anterioarӽ;
5- reg plicii cotului; 6- reg. antebrahialӽ anterioarӽ; 7- reg. ant. a gatului m`inii; 8- reg. palmarӽ a mainii; 9- reg.
palmarӽ a degetelor; (b) 1- reg. deltoidianӽ; 2- reg. scapularӽ; 3- reg.brahialӽ posterioarӽ; 4- reg. costalӽ; 5- reg.
costoiliacӽ; 6- reg. olecranianӽ; 7- reg antebrahialӽ posterioarӽ; 8- reg. posterioarӽ a gatului mainii; 9- reg. dorsalӽ a
mainii; 10- reg. dorsalӽ a degetelor
(a) (b)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
135
Scheletul umarului este rerezentat de scapula si clavicula.
In mod frecvent prin umӽr se înĠelege articulaĠia care uneúte humerusul cu scapula -
articulaĠia glenohumeral΁. Aceasta reprezintӽ o articulaĠie adevӽratӽ la care se adaugӽ úi o
articulaĠie falsӽ, asociatӽ, articulaĠia subdeltoidianӽ. Dar scapula este un os plat, legat de torace pe
de o parte prin claviculӽ úi pe de altӽ parte ataúat pe faĠa posterioarӽ a acestuia, ceea ce determinӽ
apariĠia unor articulaĠii suplimentare.
- articulaĠia acromioclavicular΁ ( adevӽratӽ, asociatӽ)
- articulaĠia sternoclavicular΁
- sindesmoza coracoclavicular΁
- planul de alunecare scapulotoracic ( falsӽ, principalӽ)
Umӽrul comportӽ deci 5 articulaĠii distincte ce definesc douӽ regiuni cu funcĠii diferite:
A.Ansamblul scapulotoracic
B.Ansamblul scapulohumeral
Acest ansamblu asigurӽ o dublӽ funcĠie:
- permite mobilizarea complexӽ, de mare amplitudine a braĠului, la care se adaugӽ cea a cotului úi
gâtului mâinii permiĠând astfel miúcӽri într-un spaĠiu foarte larg
- permite o bunӽ stabilitate în cazul în care membrul superior are nevoie de o forĠӽ crescutӽ (prize
puternice, manevrarea obiectelor grele).
1. ArticulaĠia sternoclavicularӽ
Este o articulaĠie sinovial΁, selar΁, ce uneúte extremitatea sternalӽ a claviculei cu sternul úi
primul cartilaj costal; biaxial΁.
Componente: - suprafeĠe articulare concave într-un sens úi convexe în celӽlalt
sens între care se gӽseúte un fibrocartilaj
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligamente:
- sternoclavicular anterior
- sternoclavicular posterior
- interclavicular
- costoclavicular
La nivelul acestei articulaĠii se pot realiza miúcӽri ale claviculei.
A. Miúcӽri de ridicare úi coborâre în plan frontal în jurul unui ax sagital care trece prin
ligamentul costoclavicular úi prin extremitatea sternalӽ a claviculei. In miúcarea de ridicare
extremitatea acromialӽ a claviculei se ridicӽ, iar cea sternalӽ coboarӽ. In miúcarea de coborâre se
petrece un fenomen invers. Limitele miúcӽrilor sunt de 8-10 cm pentru ridicare úi 3 cm pentru
coborâre. Miúcarea de ridicare este limitatӽ de ligamentul costoclavicular, iar cea de coborâre de
coasta I, ligamentul sternoclavicular úi interclavicular.
B. Miúcӽri de proiecĠie anterioarӽ úi posterioarӽ ( antepulsie úi retropulsie), în plan
orizontal în jurul unui ax vertical ce trece prin extremitatea sternalӽ a claviculei. Când extremitatea
acromialӽ este dusӽ anterior cea sternalӽ se deplaseazӽ posterior (proiecĠie anterioarӽ). DistanĠa
dintre punctele extreme ale miúcӽrii este de 7-10 cm.
Sunt limitate de ligamentele sternoclaviculare.
2. ArticulaĠia acromioclavicularӽ
Este o articulaĠie sinovial΁, plan΁.
Componente: - suprafeĠele articulare convexe într-un sens, concave în celӽlalt, între care se
gӽseúte un fibrocartilaj
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligament acromioclavicular
In aceastӽ articulaĠie se produc miúcӽri de alunecare. Scapula urmeazӽ deplasӽrile
claviculei, dar rӽmâne alipitӽ de torace.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
135
Scheletul umarului este rerezentat de scapula si clavicula.
In mod frecvent prin umӽr se înĠelege articulaĠia care uneúte humerusul cu scapula -
articulaĠia glenohumeral΁. Aceasta reprezintӽ o articulaĠie adevӽratӽ la care se adaugӽ úi o
articulaĠie falsӽ, asociatӽ, articulaĠia subdeltoidianӽ. Dar scapula este un os plat, legat de torace pe
de o parte prin claviculӽ úi pe de altӽ parte ataúat pe faĠa posterioarӽ a acestuia, ceea ce determinӽ
apariĠia unor articulaĠii suplimentare.
- articulaĠia acromioclavicular΁ ( adevӽratӽ, asociatӽ)
- articulaĠia sternoclavicular΁
- sindesmoza coracoclavicular΁
- planul de alunecare scapulotoracic ( falsӽ, principalӽ)
Umӽrul comportӽ deci 5 articulaĠii distincte ce definesc douӽ regiuni cu funcĠii diferite:
A.Ansamblul scapulotoracic
B.Ansamblul scapulohumeral
Acest ansamblu asigurӽ o dublӽ funcĠie:
- permite mobilizarea complexӽ, de mare amplitudine a braĠului, la care se adaugӽ cea a cotului úi
gâtului mâinii permiĠând astfel miúcӽri într-un spaĠiu foarte larg
- permite o bunӽ stabilitate în cazul în care membrul superior are nevoie de o forĠӽ crescutӽ (prize
puternice, manevrarea obiectelor grele).
1. ArticulaĠia sternoclavicularӽ
Este o articulaĠie sinovial΁, selar΁, ce uneúte extremitatea sternalӽ a claviculei cu sternul úi
primul cartilaj costal; biaxial΁.
Componente: - suprafeĠe articulare concave într-un sens úi convexe în celӽlalt
sens între care se gӽseúte un fibrocartilaj
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligamente:
- sternoclavicular anterior
- sternoclavicular posterior
- interclavicular
- costoclavicular
La nivelul acestei articulaĠii se pot realiza miúcӽri ale claviculei.
A. Miúcӽri de ridicare úi coborâre în plan frontal în jurul unui ax sagital care trece prin
ligamentul costoclavicular úi prin extremitatea sternalӽ a claviculei. In miúcarea de ridicare
extremitatea acromialӽ a claviculei se ridicӽ, iar cea sternalӽ coboarӽ. In miúcarea de coborâre se
petrece un fenomen invers. Limitele miúcӽrilor sunt de 8-10 cm pentru ridicare úi 3 cm pentru
coborâre. Miúcarea de ridicare este limitatӽ de ligamentul costoclavicular, iar cea de coborâre de
coasta I, ligamentul sternoclavicular úi interclavicular.
B. Miúcӽri de proiecĠie anterioarӽ úi posterioarӽ ( antepulsie úi retropulsie), în plan
orizontal în jurul unui ax vertical ce trece prin extremitatea sternalӽ a claviculei. Când extremitatea
acromialӽ este dusӽ anterior cea sternalӽ se deplaseazӽ posterior (proiecĠie anterioarӽ). DistanĠa
dintre punctele extreme ale miúcӽrii este de 7-10 cm.
Sunt limitate de ligamentele sternoclaviculare.
2. ArticulaĠia acromioclavicularӽ
Este o articulaĠie sinovial΁, plan΁.
Componente: - suprafeĠele articulare convexe într-un sens, concave în celӽlalt, între care se
gӽseúte un fibrocartilaj
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligament acromioclavicular
In aceastӽ articulaĠie se produc miúcӽri de alunecare. Scapula urmeazӽ deplasӽrile
claviculei, dar rӽmâne alipitӽ de torace.


E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
136
3. Sindesmoza coracoclavicularӽ
Este o articulaĠie fibroas΁, în care suprafeĠele articulare sunt unite printr-un ligament
interosos (coracoclavicular) format din douӽ porĠiuni: ligamentul trapezoid úi ligamentul conoid.
Datoritӽ faptului cӽ aceste ligamente unesc clavicula cu procesul coracoid ele fac ca
greutatea membrului superior sӽ fie suportatӽ în mai mare mӽsurӽ de claviculӽ úi în mai micӽ
mӽsurӽ de acromion. De asemeni, au rolul de a limita miúcӽrile dintre scapulӽ úi claviculӽ.
4. ArticulaĠia glenohumeralӽ
Este o articulaĠie sinovial΁, sferoidal΁, triaxial΁.
Componente: - suprafeĠe articulare - capul humeral acoperit de cartilaj hialin
cu grosime uniformӽ (2 mm)
- cavitatea glenoidӽ a scapulei acoperitӽ de
cartilaj hialin, mai gros la periferie
- mijloace de unire: - capsula articularӽ - laxӽ
- ligamente - coracohumeral
- glenohumeral
La acestea se adaugӽ labrumul glenoidal care este un inel fibrocartilaginos ce asigurӽ o mai
bunӽ concordanĠӽ între suprafeĠele articulare. Permite realizarea miúcӽrilor în toate cele 3 plane
anatomice.
A. Miúcӽrile de anteproiecĠie ( flexie, anteducĠie, antepulsie ) úi retroproiecĠie (extensie,
retroducĠie, retropulsie) se realizeazӽ în plan sagital în jurul unui ax transversal ce trece prin centrul
tuberculului mare úi centrul cavitӽĠii glenoide.
Miúcarea de anteproiecĠie este limitatӽ de ligamentul coracohumeral úi partea posterioară a
capsulei, iar cea de retroproiecĠie de întinderea pӽrĠii anterioare a capsulei úi contracĠia muúchiului
scapular. AnteproiecĠia progreseazӽ de la 0 la 180q. Numai pe parcursul primelor 90q se realizeazӽ
în articulaĠia glenohumeralӽ; pentru urmӽtoarele 60q intervine articulaĠia scapulo-toracicӽ, iar pentru
ultimele 30q hiperlordoza lombarӽ.
RetroproiecĠia progreseazӽ de la 0 la 50-60q, când se realizeazӽ activ; pasiv poate ajunge úi
chiar depӽúi 90q.
B. Miúcӽrile de abducĠie úi adducĠie se realizeazӽ în plan frontal în jurul unui ax sagital ce
trece prin partea intero-externӽ a capului humeral, puĠin înӽuntrul gâtului anatomic.
AbducĠia constӽ în depӽrtarea braĠului de corp, pânӽ când acesta atinge urechea, progresând
de la 0 la 180q. Peste amplitudinea de 90q, se numeúte elevaĠie úi se realizeazӽ cu translarea
scapulei. Când miúcarea este efectuatӽ de un singur membru se produce înclinarea lateralӽ a
coloanei dorsolombare, iar când se executӽ cu ambele membre se accentueazӽ lordoza lombarӽ.
AdducĠia este miúcarea de apropiere a braĠului de linia medianӽ a corpului.
C. Miúcӽrile de rotaĠie internӽ úi externӽ se realizeazӽ în plan transversal în jurul unui ax
vertical ce trece prin capul humerusului úi se continuӽ cu axa antomicӽ longitudinalӽ a humerusului.
Muúchii umӽrului. Se pot împӽrĠi în 2 mari categorii:
A.Muúchii umӽrului-scapulo (claviculo) toracici- care mobilizeazӽ scapula úi clavicula faĠӽ de
torace : m. dintat anterior, m. subclavicular, m. pectoral mic, m. sternocleidomastoidian, m.
ridicator al scapulei, m. trapez .
B.Muúchii umӽrului-scapulo humerali : m. subscapular, m. supraspinos, m. infraspinos, m.
rotund mic, m. coracobrahial, m. biceps brachial, m. pectoral mare, m. dorsal mare, m. rotund mare,
m. deltoid.
Elementele vasculare úi nervoase ale regiunii umӽrului sunt reprezentate de:
- artera axilarӽ care continuӽ artera subclavie, de la claviculӽ pânӽ la marginea inferioarӽ a
pectoralului mare, unde îúi schimbӽ numele în artera brahialӽ.La origine încruciúeazӽ mijlocul
claviculei, unde poate fi comprimatӽ pentru realizarea hemostazei provizorii la nivelul
membrului superior. Dӽ ramuri colaterale (artera toracicӽ superioarӽ, artera toracoacromialӽ,
artera toracicӽ lateralӽ, artera subscapularӽ úi cele douӽ artere circumflexe humerale.
- vena axilarӽ ( antero-medial de arterӽ )
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
136
3. Sindesmoza coracoclavicularӽ
Este o articulaĠie fibroas΁, în care suprafeĠele articulare sunt unite printr-un ligament
interosos (coracoclavicular) format din douӽ porĠiuni: ligamentul trapezoid úi ligamentul conoid.
Datoritӽ faptului cӽ aceste ligamente unesc clavicula cu procesul coracoid ele fac ca
greutatea membrului superior sӽ fie suportatӽ în mai mare mӽsurӽ de claviculӽ úi în mai micӽ
mӽsurӽ de acromion. De asemeni, au rolul de a limita miúcӽrile dintre scapulӽ úi claviculӽ.
4. ArticulaĠia glenohumeralӽ
Este o articulaĠie sinovial΁, sferoidal΁, triaxial΁.
Componente: - suprafeĠe articulare - capul humeral acoperit de cartilaj hialin
cu grosime uniformӽ (2 mm)
- cavitatea glenoidӽ a scapulei acoperitӽ de
cartilaj hialin, mai gros la periferie
- mijloace de unire: - capsula articularӽ - laxӽ
- ligamente - coracohumeral
- glenohumeral
La acestea se adaugӽ labrumul glenoidal care este un inel fibrocartilaginos ce asigurӽ o mai
bunӽ concordanĠӽ între suprafeĠele articulare. Permite realizarea miúcӽrilor în toate cele 3 plane
anatomice.
A. Miúcӽrile de anteproiecĠie ( flexie, anteducĠie, antepulsie ) úi retroproiecĠie (extensie,
retroducĠie, retropulsie) se realizeazӽ în plan sagital în jurul unui ax transversal ce trece prin centrul
tuberculului mare úi centrul cavitӽĠii glenoide.
Miúcarea de anteproiecĠie este limitatӽ de ligamentul coracohumeral úi partea posterioară a
capsulei, iar cea de retroproiecĠie de întinderea pӽrĠii anterioare a capsulei úi contracĠia muúchiului
scapular. AnteproiecĠia progreseazӽ de la 0 la 180q. Numai pe parcursul primelor 90q se realizeazӽ
în articulaĠia glenohumeralӽ; pentru urmӽtoarele 60q intervine articulaĠia scapulo-toracicӽ, iar pentru
ultimele 30q hiperlordoza lombarӽ.
RetroproiecĠia progreseazӽ de la 0 la 50-60q, când se realizeazӽ activ; pasiv poate ajunge úi
chiar depӽúi 90q.
B. Miúcӽrile de abducĠie úi adducĠie se realizeazӽ în plan frontal în jurul unui ax sagital ce
trece prin partea intero-externӽ a capului humeral, puĠin înӽuntrul gâtului anatomic.
AbducĠia constӽ în depӽrtarea braĠului de corp, pânӽ când acesta atinge urechea, progresând
de la 0 la 180q. Peste amplitudinea de 90q, se numeúte elevaĠie úi se realizeazӽ cu translarea
scapulei. Când miúcarea este efectuatӽ de un singur membru se produce înclinarea lateralӽ a
coloanei dorsolombare, iar când se executӽ cu ambele membre se accentueazӽ lordoza lombarӽ.
AdducĠia este miúcarea de apropiere a braĠului de linia medianӽ a corpului.
C. Miúcӽrile de rotaĠie internӽ úi externӽ se realizeazӽ în plan transversal în jurul unui ax
vertical ce trece prin capul humerusului úi se continuӽ cu axa antomicӽ longitudinalӽ a humerusului.
Muúchii umӽrului. Se pot împӽrĠi în 2 mari categorii:
A.Muúchii umӽrului-scapulo (claviculo) toracici- care mobilizeazӽ scapula úi clavicula faĠӽ de
torace : m. dintat anterior, m. subclavicular, m. pectoral mic, m. sternocleidomastoidian, m.
ridicator al scapulei, m. trapez .
B.Muúchii umӽrului-scapulo humerali : m. subscapular, m. supraspinos, m. infraspinos, m.
rotund mic, m. coracobrahial, m. biceps brachial, m. pectoral mare, m. dorsal mare, m. rotund mare,
m. deltoid.
Elementele vasculare úi nervoase ale regiunii umӽrului sunt reprezentate de:
- artera axilarӽ care continuӽ artera subclavie, de la claviculӽ pânӽ la marginea inferioarӽ a
pectoralului mare, unde îúi schimbӽ numele în artera brahialӽ.La origine încruciúeazӽ mijlocul
claviculei, unde poate fi comprimatӽ pentru realizarea hemostazei provizorii la nivelul
membrului superior. Dӽ ramuri colaterale (artera toracicӽ superioarӽ, artera toracoacromialӽ,
artera toracicӽ lateralӽ, artera subscapularӽ úi cele douӽ artere circumflexe humerale.
- vena axilarӽ ( antero-medial de arterӽ )
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
137
- plexul brahial este prezent în axilӽ prin fasciculele sale úi prin ramuri colaterale (nervii
pectorali laterali úi mediali, nervul toracic lung, nervii subscapulari, nervul toracodorsal).
- noduri limfatice axilare (20-30) repartizate în grupe superficiale úi profunde,legate între ele
printr-o reĠea de vase limfatice formând plexul limfatic axilar.
-



















Figura 3.7. Regiunea axilarӽ - elemente
vasculare úi nervoase
m. biceps brachii
m. coracobrachialis
nerv musculocutanat
vena cefalicӽ
m. biceps brachii
m. brachialis

m. deltoideus
m. coracobrachialis
m. pectoralis major
vena cefalicӽ
Artera axilarӽ
Artera subscapularӽ
Artera laterotoracicӽ
Nervul lung toracic





M. latissimus dorsi
Nerv ulnar
Nerv median
Artera brahialӽ

Cap lateral n.radial humerus
triceps
brahial
Nerv ulnar
Cap lung triceps brahial

a. scapularӽ dorsalӽ
a. subclavie

vena jugularӽ externӽ
vena subclavicularӽ


n. brahial cutanat medial
n. antebrahial cutanat medial

n. ulnar
n. median

n. suprascapular

n. pectoral lateral

n. musculocutanat
n. axilar
a. circumflexӽ humeralӽ

n. radial



vena cefalicӽ a. brahialӽ
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
137
- plexul brahial este prezent în axilӽ prin fasciculele sale úi prin ramuri colaterale (nervii
pectorali laterali úi mediali, nervul toracic lung, nervii subscapulari, nervul toracodorsal).
- noduri limfatice axilare (20-30) repartizate în grupe superficiale úi profunde,legate între ele
printr-o reĠea de vase limfatice formând plexul limfatic axilar.
-



















Figura 3.7. Regiunea axilarӽ - elemente
vasculare úi nervoase
m. biceps brachii
m. coracobrachialis
nerv musculocutanat
vena cefalicӽ
m. biceps brachii
m. brachialis

m. deltoideus
m. coracobrachialis
m. pectoralis major
vena cefalicӽ
Artera axilarӽ
Artera subscapularӽ
Artera laterotoracicӽ
Nervul lung toracic





M. latissimus dorsi
Nerv ulnar
Nerv median
Artera brahialӽ

Cap lateral n.radial humerus
triceps
brahial
Nerv ulnar
Cap lung triceps brahial

a. scapularӽ dorsalӽ
a. subclavie

vena jugularӽ externӽ
vena subclavicularӽ


n. brahial cutanat medial
n. antebrahial cutanat medial

n. ulnar
n. median

n. suprascapular

n. pectoral lateral

n. musculocutanat
n. axilar
a. circumflexӽ humeralӽ

n. radial



vena cefalicӽ a. brahialӽ
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
138
BraĠul este segmentul situat între umӽr úi cot. La copii, femei úi subiecĠii adipoúi are formӽ
aproape cilindricӽ. La subiecĠii musculoúi în regiunea anterioarӽ a braĠului proeminӽ relieful
muúchiului biceps brahial, flancat de douӽ úanĠuri bicipitale. Dintre acestea úanĠul bicipital medial
este întins din axilӽ pânӽ la plica cotului, iar úanĠul bicipital lateral, mai puĠin evident este întins de
la tuberozitatea deltoidianӽ tot pânӽ la plica cotului. La indivizii slabi úi musculoúi, prin piele se
poate observa reĠeaua venoasӽ subcutanatӽ.
Limitele braĠului sunt reprezentate dupӽ cum urmeazӽ:
- proximal - linia circularӽ care trece prin marginea inferioarӽ a pectoralului mare
- distal - planul transversal ce trece la douӽ lӽĠimi de deget deasupra epicondililor humerali.
BraĠul este subîmpӽrĠit într-o regiune anterioarӽ úi una posterioarӽ.

Scheletul braĠului este reprezentat de humerus.
Muúchii braĠului sunt repartizaĠi în douӽ regiuni:
- regiunea anterioarӽ: - muúchiul biceps brahial
- muúchiul coracobrahial
- muúchiul brahial
- regiunea posterioarӽ: - muúchiul triceps brahial
Cele douӽ regiuni sunt separate între ele prin septe intermusculare ce provin din fascia
braĠului.
Miúcӽrile braĠului se realizeazӽ în articulaĠia glenohumeralӽ úi au fost descrise anterior.

Principalele elemente vasculare úi nervoase ale braĠului sunt:
- artera brahialӽ cu cele douӽ vene comitante úi nervul median pentru regiunea anterioarӽ. Aceste
elemente sunt situate imediat subfascial în úanĠul bicipital medial, coborând de-a lungul marginii
mediale a bicepsului, satelitul arterei brahiale: nervul median este situat iniĠial lateral de arterӽ, apoi
încruciúeazӽ anterior vasele în treimea mijlocie a braĠului úi coboarӽ medial de arterӽ.La acestea se
adaugӽ nervul ulnar care în ½ distalӽ a braĠului perforeazӽ septul intermuscular medial úi trece în
regiunea posterioarӽ; nervul musculocutanat; nervul radial care vine din regiunea posterioarӽ úi intrӽ
în regiune în 1/3 mijlocie a braĠului.
In regiunea posterioarӽ nervul radial coboarӽ între cele douӽ capete scurte ale tricepsului,
direct pe planul osos, împreunӽ cu vasele brahiale profunde.

Cotul sau regiunea cotului, intermediarӽ între braĠ úi antebraĠ, corespunde articulaĠiei
cotului. Ea constituie zona de tranziĠie de la forma cilindricӽ a braĠului la cea turtitӽ anteroposterior
a antebraĠului.
Limitele regiunii sunt:
- proximal - planul transversal care trece la 2 lӽĠimi de deget deasupra condililor humerali
- distal - planul transversal dus la douӽ degete sub cei 2 epicondili humerali.
Cotul se împarte în douӽ regiuni prin planul frontal ce trece prin epicondilii humerali.
Regiunea cubitalӽ anterioarӽ are o importanĠӽ deosebitӽ deoarece la acest nivel se gӽsesc
venele superficiale cefalicӽ úi bazilicӽ, uúor vizibile úi putând fi mai bine evidenĠiate cu ajutorul
stazei venoase realizatӽ prin aplicarea unui garou pe braĠ; aici se fac puncĠiile venoase în scopul
recoltӽrii sângelui sau injecĠiile intravenoase.
Regiunea cubitalӽ posterioarӽ este denumitӽ úi regiunea olecranianӽ. Când antebraĠul este în
extensie olecranul úi epicondilii humerali sunt dispuse pe aceeaúi linie orizontalӽ. Intre ele se
formeazӽ 2 úanĠuri verticale, cel medial fiind mai adânc. In flexie olecranul descinde astfel încât
cele 3 proeminenĠe delimiteazӽ un triunghi cu vârful în jos.
Olecranul poate fi frecvent sediul unor fracturi sau se pot produce luxaĠii ale articulaĠiilor
cotului în urma cӽderilor pe cot cu lezarea nervului ulnar.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
138
BraĠul este segmentul situat între umӽr úi cot. La copii, femei úi subiecĠii adipoúi are formӽ
aproape cilindricӽ. La subiecĠii musculoúi în regiunea anterioarӽ a braĠului proeminӽ relieful
muúchiului biceps brahial, flancat de douӽ úanĠuri bicipitale. Dintre acestea úanĠul bicipital medial
este întins din axilӽ pânӽ la plica cotului, iar úanĠul bicipital lateral, mai puĠin evident este întins de
la tuberozitatea deltoidianӽ tot pânӽ la plica cotului. La indivizii slabi úi musculoúi, prin piele se
poate observa reĠeaua venoasӽ subcutanatӽ.
Limitele braĠului sunt reprezentate dupӽ cum urmeazӽ:
- proximal - linia circularӽ care trece prin marginea inferioarӽ a pectoralului mare
- distal - planul transversal ce trece la douӽ lӽĠimi de deget deasupra epicondililor humerali.
BraĠul este subîmpӽrĠit într-o regiune anterioarӽ úi una posterioarӽ.

Scheletul braĠului este reprezentat de humerus.
Muúchii braĠului sunt repartizaĠi în douӽ regiuni:
- regiunea anterioarӽ: - muúchiul biceps brahial
- muúchiul coracobrahial
- muúchiul brahial
- regiunea posterioarӽ: - muúchiul triceps brahial
Cele douӽ regiuni sunt separate între ele prin septe intermusculare ce provin din fascia
braĠului.
Miúcӽrile braĠului se realizeazӽ în articulaĠia glenohumeralӽ úi au fost descrise anterior.

Principalele elemente vasculare úi nervoase ale braĠului sunt:
- artera brahialӽ cu cele douӽ vene comitante úi nervul median pentru regiunea anterioarӽ. Aceste
elemente sunt situate imediat subfascial în úanĠul bicipital medial, coborând de-a lungul marginii
mediale a bicepsului, satelitul arterei brahiale: nervul median este situat iniĠial lateral de arterӽ, apoi
încruciúeazӽ anterior vasele în treimea mijlocie a braĠului úi coboarӽ medial de arterӽ.La acestea se
adaugӽ nervul ulnar care în ½ distalӽ a braĠului perforeazӽ septul intermuscular medial úi trece în
regiunea posterioarӽ; nervul musculocutanat; nervul radial care vine din regiunea posterioarӽ úi intrӽ
în regiune în 1/3 mijlocie a braĠului.
In regiunea posterioarӽ nervul radial coboarӽ între cele douӽ capete scurte ale tricepsului,
direct pe planul osos, împreunӽ cu vasele brahiale profunde.

Cotul sau regiunea cotului, intermediarӽ între braĠ úi antebraĠ, corespunde articulaĠiei
cotului. Ea constituie zona de tranziĠie de la forma cilindricӽ a braĠului la cea turtitӽ anteroposterior
a antebraĠului.
Limitele regiunii sunt:
- proximal - planul transversal care trece la 2 lӽĠimi de deget deasupra condililor humerali
- distal - planul transversal dus la douӽ degete sub cei 2 epicondili humerali.
Cotul se împarte în douӽ regiuni prin planul frontal ce trece prin epicondilii humerali.
Regiunea cubitalӽ anterioarӽ are o importanĠӽ deosebitӽ deoarece la acest nivel se gӽsesc
venele superficiale cefalicӽ úi bazilicӽ, uúor vizibile úi putând fi mai bine evidenĠiate cu ajutorul
stazei venoase realizatӽ prin aplicarea unui garou pe braĠ; aici se fac puncĠiile venoase în scopul
recoltӽrii sângelui sau injecĠiile intravenoase.
Regiunea cubitalӽ posterioarӽ este denumitӽ úi regiunea olecranianӽ. Când antebraĠul este în
extensie olecranul úi epicondilii humerali sunt dispuse pe aceeaúi linie orizontalӽ. Intre ele se
formeazӽ 2 úanĠuri verticale, cel medial fiind mai adânc. In flexie olecranul descinde astfel încât
cele 3 proeminenĠe delimiteazӽ un triunghi cu vârful în jos.
Olecranul poate fi frecvent sediul unor fracturi sau se pot produce luxaĠii ale articulaĠiilor
cotului în urma cӽderilor pe cot cu lezarea nervului ulnar.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
139
La formarea articulaĠiei cotului participӽ 3 oase: humerusul, ulna úi radiusul. Teoretic la
acest nivel se pot descrie 3 articulaĠii:
- humeroulnarӽ
- humeroradialӽ
- radioulnarӽ proximalӽ
Dacӽ luӽm în considerare faptul cӽ pentru toate aceste articulaĠii existӽ o singurӽ capsulӽ
putem considera cӽ existӽ o singurӽ articulaĠie.
Din punct de vedere funcĠional însӽ se descriu douӽ articulaĠii diferite: una în raport cu
miúcӽrile de flexie-extensie úi una în raport cu miúcӽrile de pronaĠie-supinaĠie. Deoarece
considerentele funcĠionale au predominat asupra celor anatomice s-a convenit sӽ se recunoascӽ douӽ
articulaĠii componente ale cotului:
1) articulaĠia humerusului cu oasele antebraĠului (HUMERO-ANTEBRAHIALĂ) ce
include articulaĠia humeroulnarӽ (în balama) úi articulaĠia humeroradialӽ
(elipsoidal΁). Dintre acestea cea mai importantӽ pentru miúcӽrile de flexie-
extensie este cea humeroulnarӽ.
2) articulaĠia radioulnarӽ proximalӽ responsabilӽ de miúcarea de pronaĠie-
supinaĠie.

A. ArticulaĠia humeroantebrahialӽ (sinoval΁, în balama, uniaxial΁) permite miúcӽri de
flexie-extensie.
Componente: - suprafeĠele articulare:- trohlea úi capitulul humerusului + úanĠ intermediar
- incizura trohlearӽ (ulna)
- foseta capului radial (radius)
Toate suprafeĠele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin cu grosimea de 1,5 mm.
Mijloace de unire: - capsula articular΁ cu 2 straturi (extern-fibros, intern -sinovial)
Stratul fibros se inserӽ de-a lungul unei linii care trece anterior deasupra fosei coronoide úi
radiale, posterior la periferia fosei olecraniene, lateral úi medial pe partea inferioarӽ a celor doi
epicondili humerali (cei 2 epicondili rӽmân liberi). Pe antebraĠ linia de inserĠie se gӽseúte în jurul
colului radial iar la ulnӽ pe ambele margini ale incizurii trohleare, pe incizura radialӽ, olecran úi
procesul coronoidian. Vârfurile olecranului úi procesului coronoidian se gӽsesc în interiorul
capsulei, deci fracturile sau smulgerile vor interesa úi capsula .
-ligamente: - ligamentul colateral ulnar se întinde de la epicondilul
medial la marginea incizurii trohleare a ulnei
- ligamentul colateral radial porneúte de la epicondilul
lateral úi se împarte în 2 fascicule care trec anterior úi posterior de capul
radial úi se fixeazӽ fiecare la extremitatea respectivӽ a incizurii radiale a
ulnei.
Ambele ligamente sunt foarte rezistente úi pot determina smulgeri ale epicondililor în
traumatisme.
B. ArticulaĠia radioulnarӽ proximalӽ (sinovial΁, trohoid΁, uniaxial΁) permite miúcӽri de
supinaĠie-pronaĠie.
Componente: - suprafeĠe articulare: - incizura radialӽ (ulna) - segment cilindric
gol
- capul radiusului -segment cilindric plin
Mijloace de unire :- capsula articular΁
-ligamente : -inelar - înconjoarӽ capul radial, plecând de la
extremitatea anterioarӽ a incizurii radiale;
-pӽtrat între marginea inferioarӽ a incizurii
radiale úi faĠa medialӽ a colului radial
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
139
La formarea articulaĠiei cotului participӽ 3 oase: humerusul, ulna úi radiusul. Teoretic la
acest nivel se pot descrie 3 articulaĠii:
- humeroulnarӽ
- humeroradialӽ
- radioulnarӽ proximalӽ
Dacӽ luӽm în considerare faptul cӽ pentru toate aceste articulaĠii existӽ o singurӽ capsulӽ
putem considera cӽ existӽ o singurӽ articulaĠie.
Din punct de vedere funcĠional însӽ se descriu douӽ articulaĠii diferite: una în raport cu
miúcӽrile de flexie-extensie úi una în raport cu miúcӽrile de pronaĠie-supinaĠie. Deoarece
considerentele funcĠionale au predominat asupra celor anatomice s-a convenit sӽ se recunoascӽ douӽ
articulaĠii componente ale cotului:
1) articulaĠia humerusului cu oasele antebraĠului (HUMERO-ANTEBRAHIALĂ) ce
include articulaĠia humeroulnarӽ (în balama) úi articulaĠia humeroradialӽ
(elipsoidal΁). Dintre acestea cea mai importantӽ pentru miúcӽrile de flexie-
extensie este cea humeroulnarӽ.
2) articulaĠia radioulnarӽ proximalӽ responsabilӽ de miúcarea de pronaĠie-
supinaĠie.

A. ArticulaĠia humeroantebrahialӽ (sinoval΁, în balama, uniaxial΁) permite miúcӽri de
flexie-extensie.
Componente: - suprafeĠele articulare:- trohlea úi capitulul humerusului + úanĠ intermediar
- incizura trohlearӽ (ulna)
- foseta capului radial (radius)
Toate suprafeĠele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin cu grosimea de 1,5 mm.
Mijloace de unire: - capsula articular΁ cu 2 straturi (extern-fibros, intern -sinovial)
Stratul fibros se inserӽ de-a lungul unei linii care trece anterior deasupra fosei coronoide úi
radiale, posterior la periferia fosei olecraniene, lateral úi medial pe partea inferioarӽ a celor doi
epicondili humerali (cei 2 epicondili rӽmân liberi). Pe antebraĠ linia de inserĠie se gӽseúte în jurul
colului radial iar la ulnӽ pe ambele margini ale incizurii trohleare, pe incizura radialӽ, olecran úi
procesul coronoidian. Vârfurile olecranului úi procesului coronoidian se gӽsesc în interiorul
capsulei, deci fracturile sau smulgerile vor interesa úi capsula .
-ligamente: - ligamentul colateral ulnar se întinde de la epicondilul
medial la marginea incizurii trohleare a ulnei
- ligamentul colateral radial porneúte de la epicondilul
lateral úi se împarte în 2 fascicule care trec anterior úi posterior de capul
radial úi se fixeazӽ fiecare la extremitatea respectivӽ a incizurii radiale a
ulnei.
Ambele ligamente sunt foarte rezistente úi pot determina smulgeri ale epicondililor în
traumatisme.
B. ArticulaĠia radioulnarӽ proximalӽ (sinovial΁, trohoid΁, uniaxial΁) permite miúcӽri de
supinaĠie-pronaĠie.
Componente: - suprafeĠe articulare: - incizura radialӽ (ulna) - segment cilindric
gol
- capul radiusului -segment cilindric plin
Mijloace de unire :- capsula articular΁
-ligamente : -inelar - înconjoarӽ capul radial, plecând de la
extremitatea anterioarӽ a incizurii radiale;
-pӽtrat între marginea inferioarӽ a incizurii
radiale úi faĠa medialӽ a colului radial
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
140
C. ArticulaĠia distalӽ radioulnarӽ este tot o trohoid΁, cele douӽ oase fiind unite úi la
nivelul diafizelor printr-o sindesmoz΁. Ele alcӽtuiesc astfel o unitate funcĠionalӽ cu rol în miúcӽrile
de pronaĠie-supinaĠie, ceea ce ne determinӽ sӽ descriem tot aici úi aceastӽ articulaĠie.
Componente: - suprafeĠe articulare: - feĠiúoare articulare ( capul ulnei)
- incizura ulnarӽ a radiusului
Mijloace de unire: - capsula articular΁
- ligamente radioulnare:
- anterior
- posterior
- discul articular

Miúcӽrile în articulaĠia cotului
1. Miúcӽri de flexie--extensie
Flexia antebraĠului pe braĠ se realizeazӽ în plan sagital, în jurul unui ax transversal ce trece
prin mijlocul trohleei úi al capitulului humeral.
Deoarece acest ax nu este perfect transversal, ci orientat din afarӽ înӽuntru, dinainte înapoi úi
de sus în jos, atât în flexie cât úi în extensie, braĠul úi antebraĠul nu se vor comporta unul faĠӽ de
altul ca ramurile unui compas. Astfel în miúcarea de flexie antebraĠul ajunge puĠin medial faĠӽ de
braĠ, iar în extensie cele douӽ segmente formeazӽ un unghi deschis în afarӽ. Intre flexia úi extensia
maximӽ miúcarea atinge o valoare de 140º. Limitarea flexiei se realizeazӽ prin întinderea pӽrĠii
posterioare a capsulei, a ligamentului posterior, de cӽtre muúchiul triceps úi de pӽtrunderea
procesului coronoid în fosa corespunzӽtoare.
Extensia e limitatӽ de vârful olecranului úi de ligamentul anterior al cotului.
Muúchi principali Muúchi accesori
Muúchii flexori sunt: - m. brahial - m flexor comun profund al degetelor
- m. biceps brahial - m. flexor ulnar al carpului
- m. brahioradial - m. palmar scurt
- m. plamar lung

Muúchii extensori sunt:- m. triceps brahial - m. anconeu
- m. extensor comun al degetelor
- m. extensor ulnar al carp
- m. extensor al degetului mic
2. Miúcӽri de pronaĠie-supinaĠie
Au loc în plan transversal, în jurul unui ax vertical.
Pot fi miúcӽri pure, în care ulna este imobilӽ úi singurul os care se miúcӽ este radiusul; axul
trece prin capul radiusului úi al ulnei. Se produc extrem de rar în activitatea obiúnuitӽ.
Miúcӽrile obiúnuite de pronaĠie úi supinaĠie se produc la nivelul celor douӽ articulaĠii
radioulnare úi sunt însoĠite úi de miúcӽri în articulaĠia scapulohumeralӽ (9-12º) úi la nivelul mâinii
(lanĠ articular). PronaĠia atinge amplitudini de 125º/135º (la femei), muúchii principali fiind
reprezentaĠi de: muúchiul rotund pronator, muúchiul pӽtrat pronator úi muúchiul flexor radial
al carpului, iar muúchii accesori de: muúchiul palmar mare, muúchiul brahioradial úi muúchiul
anconeu.
SupinaĠia atinge amplitudini de 180º (190º la femei) muúchii principali fiind reprezentaĠi
de: muúchiul biceps radial úi supinator, iar cei accesori de: muúchiul brahioradial, muúchiul
extensor al indexului úi muúchiul lung extensor al policelui.
Când antebraĠul este extins pe braĠ muúchiul principal este supinatorul, iar când miúcarea se
executӽ cu cotul flectat în unghi drept muúchiul principal devine bicepsul brahial, deoarece în
aceastӽ poziĠie el dispune de o pârghie virtualӽ úi de un moment al muúchiului maxime.
Brahioradialul este pronator când se porneúte din poziĠia de supinaĠie maximӽ úi supinator când se
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
140
C. ArticulaĠia distalӽ radioulnarӽ este tot o trohoid΁, cele douӽ oase fiind unite úi la
nivelul diafizelor printr-o sindesmoz΁. Ele alcӽtuiesc astfel o unitate funcĠionalӽ cu rol în miúcӽrile
de pronaĠie-supinaĠie, ceea ce ne determinӽ sӽ descriem tot aici úi aceastӽ articulaĠie.
Componente: - suprafeĠe articulare: - feĠiúoare articulare ( capul ulnei)
- incizura ulnarӽ a radiusului
Mijloace de unire: - capsula articular΁
- ligamente radioulnare:
- anterior
- posterior
- discul articular

Miúcӽrile în articulaĠia cotului
1. Miúcӽri de flexie--extensie
Flexia antebraĠului pe braĠ se realizeazӽ în plan sagital, în jurul unui ax transversal ce trece
prin mijlocul trohleei úi al capitulului humeral.
Deoarece acest ax nu este perfect transversal, ci orientat din afarӽ înӽuntru, dinainte înapoi úi
de sus în jos, atât în flexie cât úi în extensie, braĠul úi antebraĠul nu se vor comporta unul faĠӽ de
altul ca ramurile unui compas. Astfel în miúcarea de flexie antebraĠul ajunge puĠin medial faĠӽ de
braĠ, iar în extensie cele douӽ segmente formeazӽ un unghi deschis în afarӽ. Intre flexia úi extensia
maximӽ miúcarea atinge o valoare de 140º. Limitarea flexiei se realizeazӽ prin întinderea pӽrĠii
posterioare a capsulei, a ligamentului posterior, de cӽtre muúchiul triceps úi de pӽtrunderea
procesului coronoid în fosa corespunzӽtoare.
Extensia e limitatӽ de vârful olecranului úi de ligamentul anterior al cotului.
Muúchi principali Muúchi accesori
Muúchii flexori sunt: - m. brahial - m flexor comun profund al degetelor
- m. biceps brahial - m. flexor ulnar al carpului
- m. brahioradial - m. palmar scurt
- m. plamar lung

Muúchii extensori sunt:- m. triceps brahial - m. anconeu
- m. extensor comun al degetelor
- m. extensor ulnar al carp
- m. extensor al degetului mic
2. Miúcӽri de pronaĠie-supinaĠie
Au loc în plan transversal, în jurul unui ax vertical.
Pot fi miúcӽri pure, în care ulna este imobilӽ úi singurul os care se miúcӽ este radiusul; axul
trece prin capul radiusului úi al ulnei. Se produc extrem de rar în activitatea obiúnuitӽ.
Miúcӽrile obiúnuite de pronaĠie úi supinaĠie se produc la nivelul celor douӽ articulaĠii
radioulnare úi sunt însoĠite úi de miúcӽri în articulaĠia scapulohumeralӽ (9-12º) úi la nivelul mâinii
(lanĠ articular). PronaĠia atinge amplitudini de 125º/135º (la femei), muúchii principali fiind
reprezentaĠi de: muúchiul rotund pronator, muúchiul pӽtrat pronator úi muúchiul flexor radial
al carpului, iar muúchii accesori de: muúchiul palmar mare, muúchiul brahioradial úi muúchiul
anconeu.
SupinaĠia atinge amplitudini de 180º (190º la femei) muúchii principali fiind reprezentaĠi
de: muúchiul biceps radial úi supinator, iar cei accesori de: muúchiul brahioradial, muúchiul
extensor al indexului úi muúchiul lung extensor al policelui.
Când antebraĠul este extins pe braĠ muúchiul principal este supinatorul, iar când miúcarea se
executӽ cu cotul flectat în unghi drept muúchiul principal devine bicepsul brahial, deoarece în
aceastӽ poziĠie el dispune de o pârghie virtualӽ úi de un moment al muúchiului maxime.
Brahioradialul este pronator când se porneúte din poziĠia de supinaĠie maximӽ úi supinator când se
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
141
porneúte din poziĠia de pronaĠie maximӽ. Limitarea pronaĠiei úi supinaĠiei se realizeazӽ prin
încruciúarea radiusului pe cubitus, ligamentul pӽtrat (superior) úi ligamentul triunghiular (inferior)

AntebraĠul are forma unui trunchi de con alungit, cu baza mare spre cot, uúor turtit
anteroposterior având pe secĠiune transversalӽ forma unui oval. Aceastӽ formӽ se datoreúte
concentrӽrii maselor musculare în partea proximalӽ a segmentului, de unde corpurile musculare se
subĠiazӽ treptat pentru a se continua spre partea distalӽ cu tendoanele. La femei úi la copii, din cauza
dezvoltӽrii mai reduse a musculaturii úi a unui panicul adipos mai bogat antebraĠul are o formӽ mai
cilindricӽ. Limitele sunt:
- proximal - planul transversal ce trece la douӽ lӽĠimi de deget dedesubtul condililor humerali
- distal - planul transversal dus la 2 cm deasupra procesului stiloidian al ulnei.
Din punct de vedere topografic este subdivizat printr-un plan frontal într-o regiune
anterioarӽ úi una posterioarӽ.
Scheletul antebraĠului este format din radius úi ulnӽ.

Muúchii antebraĠului sunt grupaĠi în 3 regiuni: anterioarӽ, lateralӽ úi posterioarӽ.
A. Regiunea anterioarӽ cuprinde 8 muúchi dispuúi în 4 planuri:
a) primul plan prezintӽ dinspre lateral spre medial muúchii rotund pronator, flexor radial al
carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului.
b) planul al doilea este format de flexorul superficial al degetelor.
c) planul al treilea este format de muúchii flexor profund al degetelor úi flexor lung al policelui.
d) planul al patrulea este format de muúchiul pӽtrat pronator.
Muúchii regiunii au porĠiunile lor musculare la nivelul pӽrĠii proximale a antebraĠului úi
tendoanele spre partea distalӽ. Pentru primele douӽ planuri toĠi muúchii iau naútere pe epicondilul
medial (epitrohleeni). Pentru urmӽtoarele douӽ planuri muúchii au originea pe diafizele oaselor
antebraĠului.
B. Regiunea posterioarӽ este formatӽ din 8 muúchi dispuúi pe 2 planuri:
a) planul I (superficial) conĠine muúchii: extensorul degetelor, extensorul degetului mic, extensorul
ulnar al carpului, anconeul.
b) planul al doilea (profund) conĠine muúchii: lungul abductor al policelui, scurtul extensor al
policelui, lungul extensor al policelui, extensorul indexului.
C. Regiunea lateralӽ cuprinde 4 muúchi aúezaĠi pe douӽ planuri:
a) planul superficial cu muúchii brahioradial, lungul extensor al carpului, scurt extensor radial al
carpului.
b) planul profund ce conĠine muúchiul supinator.

Elementele vasculare úi nervoase ale regiunii sunt reprezentate de:
-nervul median care descinde în axul antebraĠului între cel de-al doilea úi al treilea strat
muscular, aplicat pe faĠa profundӽ a flexorului superficial al degetelor. In traiectul sӽu emite ramuri
pentru muúchii primelor douӽ straturi ale grupului anterior (cu excepĠia flexorului ulnar) úi nervul
interosos.
-mӽnunchiul vasculonervos radial constituit din artera úi venele radiale úi ramura superficialӽ a
nervului radial; este situat la început profund, dar în ½ distalӽ devine superficial. Venele trec prin
úanĠul pulsului delimitat lateral de tendonul brahioradialului (muúchi satelit al arterei ulnare) úi
medial de flexorul radial al carpului. Nervul pӽrӽúeúte vasele úi trece pe sub tendonul
brahioradialului pentru a a ajunge pe faĠa dorsalӽ a mâinii.
Ramura profundӽ a nervului radial se gӽseúte pe faĠa posterioarӽ a antebraĠului úi inerveazӽ
muúchii planului superficial; ea emite nervul interosos posterior care inerveazӽ muúchii stratului
profund al regiunii.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
141
porneúte din poziĠia de pronaĠie maximӽ. Limitarea pronaĠiei úi supinaĠiei se realizeazӽ prin
încruciúarea radiusului pe cubitus, ligamentul pӽtrat (superior) úi ligamentul triunghiular (inferior)

AntebraĠul are forma unui trunchi de con alungit, cu baza mare spre cot, uúor turtit
anteroposterior având pe secĠiune transversalӽ forma unui oval. Aceastӽ formӽ se datoreúte
concentrӽrii maselor musculare în partea proximalӽ a segmentului, de unde corpurile musculare se
subĠiazӽ treptat pentru a se continua spre partea distalӽ cu tendoanele. La femei úi la copii, din cauza
dezvoltӽrii mai reduse a musculaturii úi a unui panicul adipos mai bogat antebraĠul are o formӽ mai
cilindricӽ. Limitele sunt:
- proximal - planul transversal ce trece la douӽ lӽĠimi de deget dedesubtul condililor humerali
- distal - planul transversal dus la 2 cm deasupra procesului stiloidian al ulnei.
Din punct de vedere topografic este subdivizat printr-un plan frontal într-o regiune
anterioarӽ úi una posterioarӽ.
Scheletul antebraĠului este format din radius úi ulnӽ.

Muúchii antebraĠului sunt grupaĠi în 3 regiuni: anterioarӽ, lateralӽ úi posterioarӽ.
A. Regiunea anterioarӽ cuprinde 8 muúchi dispuúi în 4 planuri:
a) primul plan prezintӽ dinspre lateral spre medial muúchii rotund pronator, flexor radial al
carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului.
b) planul al doilea este format de flexorul superficial al degetelor.
c) planul al treilea este format de muúchii flexor profund al degetelor úi flexor lung al policelui.
d) planul al patrulea este format de muúchiul pӽtrat pronator.
Muúchii regiunii au porĠiunile lor musculare la nivelul pӽrĠii proximale a antebraĠului úi
tendoanele spre partea distalӽ. Pentru primele douӽ planuri toĠi muúchii iau naútere pe epicondilul
medial (epitrohleeni). Pentru urmӽtoarele douӽ planuri muúchii au originea pe diafizele oaselor
antebraĠului.
B. Regiunea posterioarӽ este formatӽ din 8 muúchi dispuúi pe 2 planuri:
a) planul I (superficial) conĠine muúchii: extensorul degetelor, extensorul degetului mic, extensorul
ulnar al carpului, anconeul.
b) planul al doilea (profund) conĠine muúchii: lungul abductor al policelui, scurtul extensor al
policelui, lungul extensor al policelui, extensorul indexului.
C. Regiunea lateralӽ cuprinde 4 muúchi aúezaĠi pe douӽ planuri:
a) planul superficial cu muúchii brahioradial, lungul extensor al carpului, scurt extensor radial al
carpului.
b) planul profund ce conĠine muúchiul supinator.

Elementele vasculare úi nervoase ale regiunii sunt reprezentate de:
-nervul median care descinde în axul antebraĠului între cel de-al doilea úi al treilea strat
muscular, aplicat pe faĠa profundӽ a flexorului superficial al degetelor. In traiectul sӽu emite ramuri
pentru muúchii primelor douӽ straturi ale grupului anterior (cu excepĠia flexorului ulnar) úi nervul
interosos.
-mӽnunchiul vasculonervos radial constituit din artera úi venele radiale úi ramura superficialӽ a
nervului radial; este situat la început profund, dar în ½ distalӽ devine superficial. Venele trec prin
úanĠul pulsului delimitat lateral de tendonul brahioradialului (muúchi satelit al arterei ulnare) úi
medial de flexorul radial al carpului. Nervul pӽrӽúeúte vasele úi trece pe sub tendonul
brahioradialului pentru a a ajunge pe faĠa dorsalӽ a mâinii.
Ramura profundӽ a nervului radial se gӽseúte pe faĠa posterioarӽ a antebraĠului úi inerveazӽ
muúchii planului superficial; ea emite nervul interosos posterior care inerveazӽ muúchii stratului
profund al regiunii.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
142
- mӽnunchiul vasculonervos ulnar este alcӽtuit din artera, venele úi nervul ulnar care dӽ ramuri
pentru muúchiul flexor ulnar al carpului úi pentru cele douӽ fascicule mediale ale flexorului profund
al degetelor.
-mӽnunchiul vasculonervos interosos anterior cuprinde artera interosoasӽ anterioarӽ (ramura din
artera ulnarӽ) împreunӽ cu venele comitante úi nervul interosos anterior (ramura din nervul median)
care dӽ ramuri pentru flexorul lung al policelui , cele douӽ fascicule laterale ale flexorului profund
al degetelor úi muúchiul pӽtrat pronator.

Gâtul mâinii este un segment scurt, de legӽturӽ între antebraĠ úi mânӽ. Limitele sunt
reprezentate de planul transversal dus la 2 cm deasupra procesului stiloidian úi distal de planul dus
imediat sub pisiform úi sub tuberculul scafoidului. Prezintӽ o regiune anterioarӽ úi una posterioarӽ.
La nivelul regiunii anterioare se observӽ o reĠea venoasӽ superficialӽ, ramurile palmare
din nervul median (în cele 2/3 laterale) úi ramura cutanatӽ palmarӽ din nervul ulnar (în 1/3 medialӽ).
Profund se gӽseúte o panglicӽ fibroasӽ transversalӽ (retinaculul flexorilor) care delimiteazӽ
cu planul osteoarticular canalul carpian. Inaintea retinaculului trece tendonul muúchiului palmar
lung. Se pot pune în evidenĠӽ úi tendoanele muúchiului brahioradial, flexor radial al carpului úi
flexorul ulnar al carpului.
ùi la nivelul regiunii posterioare se poate observa o reĠea venoasӽ superficialӽ, 2-3 ramuri
nervoase din ramura superficialӽ a radialului úi ramura dorsalӽ a nervului ulnar.
Retinaculul extensorilor trece ca o punte peste úanĠurile úi crestele extremitӽĠilor distale ale
oaselor antebraĠului úi le transformӽ în úase culise osteofibroase prin care trec tendoanele
extensorilor.
VascularizaĠia regiunii este reprezentatӽ de reĠeaua palmarӽ arterialӽ a carpului úi reĠeaua
arterialӽ dorsalӽ a carpului realizate prin anastomoza ramurilor provenite din arterele radialӽ úi
ulnarӽ. Tecile sinoviale ale tendoanelor flexorilor úi extensorilor gâtului mâinii pot fi sediul frecvent
al unor chisturi sinoviale sau al unor tenosinovite traumatice sau inflamatorii.

Mâna reprezintӽ segmentul terminal al membrului superior úi este turtitӽ dorsopalmar
având forma unei palete. La om are caracteristici aparte privind mobilitatea úi sensibilitatea. Este
sediul frecvent al unor traumatisme sau al unor procese supurative. Poate fi împӽrĠitӽ în douӽ
porĠiuni: proximalӽ - mâna propriu-zisӽ ce corespunde scheletului metacarpian úi distalӽ reprezentӽ
de cele 5 degete corespunzӽtoare scheletului falangian.
Mâna propriu-zisӽ se subîmparte într-o regiune palmar΁ úi una dorsal΁.
Regiunea palmarӽ are o formӽ concavӽ cu o depresiune centralӽ delimitatӽ între eminenĠa
tenarӽ (lateral) úi cea hipotenarӽ (medial) ambele date de masa muscularӽ a policelui, respectiv a
degetului mic.
Distal prezintӽ trei proeminenĠe rotunjite situate în dreptul degetelor mediu úi inelar, în
dreptul cӽrora se pot dezvolta clavusuri la sportivi.
Regiunea dorsalӽ a mâinii este uúor convexӽ în sens transversal, prezentând în partea
dorsalӽ aspecte variate în funcĠie de poziĠia degetelor; când acestea sunt extinse la baza degetelor
apar niúte depresiuni în care proeminӽ tendoanele extensorilor; în flexia degetelor proeminӽ
puternic capetele oaselor metacarpiene separate între ele prin depresiuni.

Scheletul mâinii este format din 27 de oase dispuse în 3 grupe:
- carpul format din opt oase dispuse pe trei rânduri; în primul rând (proximal) dinspre police spre
degetul mic se gӽsesc scafoidul, semilunarul, piramidalul, pisiformul; în rândul al doilea se
gӽsesc trapezul, trapezoidul, capitatul úi osul cu cârlig;
- metacarpul (scheletul palmei) este format din 5 metacarpiene;
oasele degetelor (falangele) în numnӽr de 14 se împart în falange proximale, mijlocii úi
distale.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
142
- mӽnunchiul vasculonervos ulnar este alcӽtuit din artera, venele úi nervul ulnar care dӽ ramuri
pentru muúchiul flexor ulnar al carpului úi pentru cele douӽ fascicule mediale ale flexorului profund
al degetelor.
-mӽnunchiul vasculonervos interosos anterior cuprinde artera interosoasӽ anterioarӽ (ramura din
artera ulnarӽ) împreunӽ cu venele comitante úi nervul interosos anterior (ramura din nervul median)
care dӽ ramuri pentru flexorul lung al policelui , cele douӽ fascicule laterale ale flexorului profund
al degetelor úi muúchiul pӽtrat pronator.

Gâtul mâinii este un segment scurt, de legӽturӽ între antebraĠ úi mânӽ. Limitele sunt
reprezentate de planul transversal dus la 2 cm deasupra procesului stiloidian úi distal de planul dus
imediat sub pisiform úi sub tuberculul scafoidului. Prezintӽ o regiune anterioarӽ úi una posterioarӽ.
La nivelul regiunii anterioare se observӽ o reĠea venoasӽ superficialӽ, ramurile palmare
din nervul median (în cele 2/3 laterale) úi ramura cutanatӽ palmarӽ din nervul ulnar (în 1/3 medialӽ).
Profund se gӽseúte o panglicӽ fibroasӽ transversalӽ (retinaculul flexorilor) care delimiteazӽ
cu planul osteoarticular canalul carpian. Inaintea retinaculului trece tendonul muúchiului palmar
lung. Se pot pune în evidenĠӽ úi tendoanele muúchiului brahioradial, flexor radial al carpului úi
flexorul ulnar al carpului.
ùi la nivelul regiunii posterioare se poate observa o reĠea venoasӽ superficialӽ, 2-3 ramuri
nervoase din ramura superficialӽ a radialului úi ramura dorsalӽ a nervului ulnar.
Retinaculul extensorilor trece ca o punte peste úanĠurile úi crestele extremitӽĠilor distale ale
oaselor antebraĠului úi le transformӽ în úase culise osteofibroase prin care trec tendoanele
extensorilor.
VascularizaĠia regiunii este reprezentatӽ de reĠeaua palmarӽ arterialӽ a carpului úi reĠeaua
arterialӽ dorsalӽ a carpului realizate prin anastomoza ramurilor provenite din arterele radialӽ úi
ulnarӽ. Tecile sinoviale ale tendoanelor flexorilor úi extensorilor gâtului mâinii pot fi sediul frecvent
al unor chisturi sinoviale sau al unor tenosinovite traumatice sau inflamatorii.

Mâna reprezintӽ segmentul terminal al membrului superior úi este turtitӽ dorsopalmar
având forma unei palete. La om are caracteristici aparte privind mobilitatea úi sensibilitatea. Este
sediul frecvent al unor traumatisme sau al unor procese supurative. Poate fi împӽrĠitӽ în douӽ
porĠiuni: proximalӽ - mâna propriu-zisӽ ce corespunde scheletului metacarpian úi distalӽ reprezentӽ
de cele 5 degete corespunzӽtoare scheletului falangian.
Mâna propriu-zisӽ se subîmparte într-o regiune palmar΁ úi una dorsal΁.
Regiunea palmarӽ are o formӽ concavӽ cu o depresiune centralӽ delimitatӽ între eminenĠa
tenarӽ (lateral) úi cea hipotenarӽ (medial) ambele date de masa muscularӽ a policelui, respectiv a
degetului mic.
Distal prezintӽ trei proeminenĠe rotunjite situate în dreptul degetelor mediu úi inelar, în
dreptul cӽrora se pot dezvolta clavusuri la sportivi.
Regiunea dorsalӽ a mâinii este uúor convexӽ în sens transversal, prezentând în partea
dorsalӽ aspecte variate în funcĠie de poziĠia degetelor; când acestea sunt extinse la baza degetelor
apar niúte depresiuni în care proeminӽ tendoanele extensorilor; în flexia degetelor proeminӽ
puternic capetele oaselor metacarpiene separate între ele prin depresiuni.

Scheletul mâinii este format din 27 de oase dispuse în 3 grupe:
- carpul format din opt oase dispuse pe trei rânduri; în primul rând (proximal) dinspre police spre
degetul mic se gӽsesc scafoidul, semilunarul, piramidalul, pisiformul; în rândul al doilea se
gӽsesc trapezul, trapezoidul, capitatul úi osul cu cârlig;
- metacarpul (scheletul palmei) este format din 5 metacarpiene;
oasele degetelor (falangele) în numnӽr de 14 se împart în falange proximale, mijlocii úi
distale.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
143
Muúchii mâinii se gӽsesc numai pe faĠa palmarӽ úi spaĠiile interosoase; faĠa dorsalӽ
conĠine tendoanele muúchilor posteriori ai antebraĠului. Cei 19 muúchi ai palmei sunt grupaĠi în 3
regiuni:

A. Muúchii eminenĠei tenare (lateral) includ muúchi ce deservesc degetul mare úi anume:
scurt abductor al policelui, opozant al policelui, scurt flexor, adductor al policelui.
InervaĠia se realizeazӽ prin ramuri din nervul median pentru primii 3 muúchi úi nervul
ulnar pentru adductor.
B. Muúchii eminenĠei hipotenare (medial) sunt muúchi ce deservesc degetul mic úi includ
muúchii palmar scurt, flexorul scurt al degetului mic, abductorul degetului mic, opozantul degetului
mic. ToĠi muúchii sunt inervaĠi de ramuri ale nervului ulnar.
C. Muúchii regiunii palmare mijlocii. Regiunea este formatӽ de tendoanele muúchilor
flexori, de muúchii lombricali úi de muúchii interosoúi.
InervaĠia se realizeazӽ prin ramuri din nervul ulnar; primul interosos este des inervat de
nervul median.

ArticulaĠiile mâinii includ:
1.ArticulaĠia radiocarpianӽ
Este o articulaĠie sinovial΁, elipsoidal΁, biaxial΁.
Componente:
- suprafeĠe articulare:- cavitatea de recepĠie a radiusului
-proeminenĠa formatӽ din scafoid, semilunar, piramidal
- mijloace de unire - capsula articularӽ
- ligamente - ligament radiocarpian palmar între radius
úi osul semilunar, piramidal, capitat;
- ligament ulnocarpian palmar între ulnӽ úi osul
semilunar, piramidal, capitat;
- ligament radiocarpian dorsal între radius úi piramidal
(posterior)
- ligament colateral radial al carpului între vârful
procesului stiloid al radiusului úi scafoid
- ligament colateral ulnar al carpului între procesul
stiloid al ulnei úi piramidal, pisiform.

2. ArticulaĠii intercarpiene
a) ArticulaĠiile primul rând de oase ale carpului sunt articulaĠii plane, acoperite de cartilaj hialin.
Mijloacele de unire sunt: - 2 ligamente interosoase
- 2 ligamente palmare
- 2 ligamente dorsale.
b) ArticulaĠiile rândului al doilea sunt tot articulaĠii plane. Mijloacele de unire sunt similare celor
anterioare.
c) ArticulaĠia mediocarpianӽ uneúte rândul proximal (exceptând pisiformul) cu rândul distal al
carpului. Linia articularӽ are forma unui S orizontal.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
-capsula articularӽ laxӽ
-ligamentul radial al carpului (forma literei V), pe faĠa palmarӽ
între capitat, scafoid úi piramidal.
-ligamentul dorsal al carpului (slab dezvoltat).

3. ArticulaĠiile carpometacarpiene
a) ArticulaĠia carpometacarpianӽ a policelui este o articulaĠie sinovialӽ, selarӽ.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
143
Muúchii mâinii se gӽsesc numai pe faĠa palmarӽ úi spaĠiile interosoase; faĠa dorsalӽ
conĠine tendoanele muúchilor posteriori ai antebraĠului. Cei 19 muúchi ai palmei sunt grupaĠi în 3
regiuni:

A. Muúchii eminenĠei tenare (lateral) includ muúchi ce deservesc degetul mare úi anume:
scurt abductor al policelui, opozant al policelui, scurt flexor, adductor al policelui.
InervaĠia se realizeazӽ prin ramuri din nervul median pentru primii 3 muúchi úi nervul
ulnar pentru adductor.
B. Muúchii eminenĠei hipotenare (medial) sunt muúchi ce deservesc degetul mic úi includ
muúchii palmar scurt, flexorul scurt al degetului mic, abductorul degetului mic, opozantul degetului
mic. ToĠi muúchii sunt inervaĠi de ramuri ale nervului ulnar.
C. Muúchii regiunii palmare mijlocii. Regiunea este formatӽ de tendoanele muúchilor
flexori, de muúchii lombricali úi de muúchii interosoúi.
InervaĠia se realizeazӽ prin ramuri din nervul ulnar; primul interosos este des inervat de
nervul median.

ArticulaĠiile mâinii includ:
1.ArticulaĠia radiocarpianӽ
Este o articulaĠie sinovial΁, elipsoidal΁, biaxial΁.
Componente:
- suprafeĠe articulare:- cavitatea de recepĠie a radiusului
-proeminenĠa formatӽ din scafoid, semilunar, piramidal
- mijloace de unire - capsula articularӽ
- ligamente - ligament radiocarpian palmar între radius
úi osul semilunar, piramidal, capitat;
- ligament ulnocarpian palmar între ulnӽ úi osul
semilunar, piramidal, capitat;
- ligament radiocarpian dorsal între radius úi piramidal
(posterior)
- ligament colateral radial al carpului între vârful
procesului stiloid al radiusului úi scafoid
- ligament colateral ulnar al carpului între procesul
stiloid al ulnei úi piramidal, pisiform.

2. ArticulaĠii intercarpiene
a) ArticulaĠiile primul rând de oase ale carpului sunt articulaĠii plane, acoperite de cartilaj hialin.
Mijloacele de unire sunt: - 2 ligamente interosoase
- 2 ligamente palmare
- 2 ligamente dorsale.
b) ArticulaĠiile rândului al doilea sunt tot articulaĠii plane. Mijloacele de unire sunt similare celor
anterioare.
c) ArticulaĠia mediocarpianӽ uneúte rândul proximal (exceptând pisiformul) cu rândul distal al
carpului. Linia articularӽ are forma unui S orizontal.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
-capsula articularӽ laxӽ
-ligamentul radial al carpului (forma literei V), pe faĠa palmarӽ
între capitat, scafoid úi piramidal.
-ligamentul dorsal al carpului (slab dezvoltat).

3. ArticulaĠiile carpometacarpiene
a) ArticulaĠia carpometacarpianӽ a policelui este o articulaĠie sinovialӽ, selarӽ.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
144
Componente: - suprafeĠele articulare ale trapezului úi primului metacarpian
- mijloace de unire: - capsula articularӽ laxӽ.

b) ArticulaĠiile carpometacarpiene ale celorlalte degete sunt sinoviale, plane.
Componente: - suprafeĠe articulare:
- metacarpianul II se articuleazӽ cu trapezul, cu trapezoidul úi osul
capitat
- metacarpianul III se articuleazӽ cu osul capitat
- metacarpianul IV cu osul capitat úi osul cu cârlig
- metacarpianul V cu osul cu cârlig
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligamentul interosos (forma litereiV)
- ligamentele carpometacarpiene palmare
- ligamentele carpometacarpiene dorsale

4. ArticulaĠiile intermetacarpiene
Cu excepĠia primului metacarpian care este independent, toate celelalte metacarpiene sunt
unite între ele la extremitӽĠile lor proximale prin articulaĠii plane, iar la extremitӽĠile lor distale
printr-un ligament. Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
- 3 ligamente palmare
- 3 ligamente dorsale
- 3 ligamente interosoase.

5.ArticulaĠiile degetelor
a) ArticulaĠiile metacarpofalangiene sunt articulaĠii sinoviale, elipsoidale.
Componente: - suprafeĠe articulare:- capetele metacarpienelor
- cavitӽĠile bazei falangelor
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligamente palmare
- ligamente colaterale (formӽ de evantai); 2 pentru
fiecare articulaĠie
-ligamentul metacarpian transvers profund.
b) ArticulaĠiile interfalangiene
Degetele mâinii prezintӽ câte 2 articulaĠii: una proximalӽ úi alta distalӽ (cu excepĠia policelui).
Toate aceste articulaĠii sunt sinoviale, în balama.
Componente:
- suprafeĠe articulare: - proximal - trohlee pentru extremitӽĠile distale ale primei úi II falangӽ
- distal - 2 cavitӽĠi despӽĠite printr-un úanĠ pentru extremitӽĠile
proximale ale celei de a II-a úi a III-a falangӽ.
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligament palmar
- 2 ligamente colaterale.

Datoritӽ faptului cӽ articulaĠiile deschise anterior sunt în general articulaĠii plane, fiecare în
parte permite miúcӽri de aluncare de micӽ amplitudine. Miúcӽrile se produc simultan în articulaĠia
radiocarpianӽ cât úi în cea mediocarpianӽ printr-o deplasare sîn etajs a segmentelor regiunii: al
doilea rând carpian se deplaseazӽ pe primul, iar acesta pe antebraĠ. Acest complex articular permite
miúcӽri de flexie-extensie, adducĠie-abducĠie úi circumducĠie.
Flexia (flexia palmarӽ) este miúcarea prin care palma se apropie de faĠa anterioarӽ a
antebraĠului; extensia (dorsiflexia) este miúcarea prin care dosul mâinii se apropie de faĠa
posterioarӽ a antebraĠului. Miúcarea se realizeazӽ în jurul unui ax transversal care trece prin osul
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
144
Componente: - suprafeĠele articulare ale trapezului úi primului metacarpian
- mijloace de unire: - capsula articularӽ laxӽ.

b) ArticulaĠiile carpometacarpiene ale celorlalte degete sunt sinoviale, plane.
Componente: - suprafeĠe articulare:
- metacarpianul II se articuleazӽ cu trapezul, cu trapezoidul úi osul
capitat
- metacarpianul III se articuleazӽ cu osul capitat
- metacarpianul IV cu osul capitat úi osul cu cârlig
- metacarpianul V cu osul cu cârlig
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligamentul interosos (forma litereiV)
- ligamentele carpometacarpiene palmare
- ligamentele carpometacarpiene dorsale

4. ArticulaĠiile intermetacarpiene
Cu excepĠia primului metacarpian care este independent, toate celelalte metacarpiene sunt
unite între ele la extremitӽĠile lor proximale prin articulaĠii plane, iar la extremitӽĠile lor distale
printr-un ligament. Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
- 3 ligamente palmare
- 3 ligamente dorsale
- 3 ligamente interosoase.

5.ArticulaĠiile degetelor
a) ArticulaĠiile metacarpofalangiene sunt articulaĠii sinoviale, elipsoidale.
Componente: - suprafeĠe articulare:- capetele metacarpienelor
- cavitӽĠile bazei falangelor
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligamente palmare
- ligamente colaterale (formӽ de evantai); 2 pentru
fiecare articulaĠie
-ligamentul metacarpian transvers profund.
b) ArticulaĠiile interfalangiene
Degetele mâinii prezintӽ câte 2 articulaĠii: una proximalӽ úi alta distalӽ (cu excepĠia policelui).
Toate aceste articulaĠii sunt sinoviale, în balama.
Componente:
- suprafeĠe articulare: - proximal - trohlee pentru extremitӽĠile distale ale primei úi II falangӽ
- distal - 2 cavitӽĠi despӽĠite printr-un úanĠ pentru extremitӽĠile
proximale ale celei de a II-a úi a III-a falangӽ.
- mijloace de unire: - capsula articularӽ
- ligament palmar
- 2 ligamente colaterale.

Datoritӽ faptului cӽ articulaĠiile deschise anterior sunt în general articulaĠii plane, fiecare în
parte permite miúcӽri de aluncare de micӽ amplitudine. Miúcӽrile se produc simultan în articulaĠia
radiocarpianӽ cât úi în cea mediocarpianӽ printr-o deplasare sîn etajs a segmentelor regiunii: al
doilea rând carpian se deplaseazӽ pe primul, iar acesta pe antebraĠ. Acest complex articular permite
miúcӽri de flexie-extensie, adducĠie-abducĠie úi circumducĠie.
Flexia (flexia palmarӽ) este miúcarea prin care palma se apropie de faĠa anterioarӽ a
antebraĠului; extensia (dorsiflexia) este miúcarea prin care dosul mâinii se apropie de faĠa
posterioarӽ a antebraĠului. Miúcarea se realizeazӽ în jurul unui ax transversal care trece prin osul
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
145
semilunar. Limitarea miúcӽrilor e realizatӽ de ligamentele palmare úi dorsale úi de tendoanele
muúchilor flexori úi extensori ai degetelor.Valorile extreme ale miúcӽrilor sunt de 0-85q.
AdducĠia este miúcarea prin care marginea ulnarӽ a mâinii se înclinӽ cӽtre marginea ulnarӽ a
antebraĠului; abducĠia reprezintӽ miúcarea inversӽ. Miúcӽrile se realizeazӽ în jurul unui ax sagital
care trece prin osul capitat. Limitarea abducĠiei se face de cӽtre ligamentele laterale; amplitudinea
este cuprinsӽ între 0-20q, faĠӽ de adducĠie pentru care valorile sunt cuprinse între 0-45q. De asemeni,
miúcӽrile sunt însoĠite de miúcӽri reduse de rotaĠie; astfel, înclinarea radialӽ atrage cu sine o uúoarӽ
pronaĠie, iar cea ulnarӽ o uúoarӽ supinaĠie.
CircumducĠia este o miúcare complexӽ care rezultӽ în urma executӽrii succesive a miúcӽrilor de
flexie, abducĠie, extensie, adducĠie sau invers. Ea nu reproduce un cerc perfect ci o elipsӽ,
deoarece flexia úi extensia sunt mai ample decât înclinarea lateralӽ.

Muúchii motori sunt:
- muúchi flexori: - flexor radial al carpului
- palmar lung
- flexor ulnar al carpului
- flexor superficial al degetelor
- flexor profund al degetelor
- flexor lung al policelui
- muúchi extensori: - extensor ulnar al carpului
- extensorii radiali ai carpului (scurt úi lung)
- extensorul degetelor
- extensorul lung al policelui
- muúchi abductori: - lung extensor radial al carpului
- flexor radial
- lung abductor al policelui
- extensorul policelui
- muúchi adductori: - extensor ulnar al carpului
- flexor superficial al degetelor.

Miúcӽrile policelui sunt de adducĠie-abducĠie în jurul unui ax anteroposterior ce trece
prin baza metacarpianului úi de opoziĠie-repoziĠie în jurul unui ax radioulnar ce trece prin trapez.
Flexia este miúcarea paralelӽ cu palma, în care policele traverseazӽ transversal palma,
ajungând spre baza ultimelor degete. Are amplitudinea de 10-15q din articulaĠia
trapezoidometacarpianӽ, la care se adaugӽ 70-75q din articulaĠiile metacarpofalangiene, încât vârful
policelui sӽ atingӽ baza degetului V.
Extensia este miúcarea paralelӽ cu faĠa dorsalӽ a mâinii úi constӽ în orientarea policelui
posterior de index.
AdducĠia este miúcarea prin care policele se apropie de degetul al II-lea; este realizatӽ de
muúchiul adductor al policelui .
AbducĠia este miúcarea inversӽ realizat de muúchiul lung abductor al policelui; progreseazӽ
de la 0qla 80-90q úi se poate însoĠi de extensie.
La aceste miúcӽri participӽ scoloana policeluis care include pe lângӽ falangele policelui úi
metacarpianul I, trapezul,úi scafoidul.
Miúcarea de opoziĠie-repoziĠie este o miúcare complexӽ, specificӽ omului, care are ca
rezultat apropierea úi îndepӽrtarea întregii coloane osoase a policelui de celelalte 4 degete (pensӽ).

Miúcӽrile celorlalte degete sunt miúcӽri de flexie úi extensie, în jurul unui ax
radioulnar ce trece prin capul metacarpienilor.
In flexie prima falangӽ se înclinӽ pe palmӽ ca în închiderea pumnului iar în extensie ea se
îndepӽrteazӽ de aceasta. Aceste miúcӽri se pot produce izolat sau simultan, în toate cele 3 articulaĠii
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
145
semilunar. Limitarea miúcӽrilor e realizatӽ de ligamentele palmare úi dorsale úi de tendoanele
muúchilor flexori úi extensori ai degetelor.Valorile extreme ale miúcӽrilor sunt de 0-85q.
AdducĠia este miúcarea prin care marginea ulnarӽ a mâinii se înclinӽ cӽtre marginea ulnarӽ a
antebraĠului; abducĠia reprezintӽ miúcarea inversӽ. Miúcӽrile se realizeazӽ în jurul unui ax sagital
care trece prin osul capitat. Limitarea abducĠiei se face de cӽtre ligamentele laterale; amplitudinea
este cuprinsӽ între 0-20q, faĠӽ de adducĠie pentru care valorile sunt cuprinse între 0-45q. De asemeni,
miúcӽrile sunt însoĠite de miúcӽri reduse de rotaĠie; astfel, înclinarea radialӽ atrage cu sine o uúoarӽ
pronaĠie, iar cea ulnarӽ o uúoarӽ supinaĠie.
CircumducĠia este o miúcare complexӽ care rezultӽ în urma executӽrii succesive a miúcӽrilor de
flexie, abducĠie, extensie, adducĠie sau invers. Ea nu reproduce un cerc perfect ci o elipsӽ,
deoarece flexia úi extensia sunt mai ample decât înclinarea lateralӽ.

Muúchii motori sunt:
- muúchi flexori: - flexor radial al carpului
- palmar lung
- flexor ulnar al carpului
- flexor superficial al degetelor
- flexor profund al degetelor
- flexor lung al policelui
- muúchi extensori: - extensor ulnar al carpului
- extensorii radiali ai carpului (scurt úi lung)
- extensorul degetelor
- extensorul lung al policelui
- muúchi abductori: - lung extensor radial al carpului
- flexor radial
- lung abductor al policelui
- extensorul policelui
- muúchi adductori: - extensor ulnar al carpului
- flexor superficial al degetelor.

Miúcӽrile policelui sunt de adducĠie-abducĠie în jurul unui ax anteroposterior ce trece
prin baza metacarpianului úi de opoziĠie-repoziĠie în jurul unui ax radioulnar ce trece prin trapez.
Flexia este miúcarea paralelӽ cu palma, în care policele traverseazӽ transversal palma,
ajungând spre baza ultimelor degete. Are amplitudinea de 10-15q din articulaĠia
trapezoidometacarpianӽ, la care se adaugӽ 70-75q din articulaĠiile metacarpofalangiene, încât vârful
policelui sӽ atingӽ baza degetului V.
Extensia este miúcarea paralelӽ cu faĠa dorsalӽ a mâinii úi constӽ în orientarea policelui
posterior de index.
AdducĠia este miúcarea prin care policele se apropie de degetul al II-lea; este realizatӽ de
muúchiul adductor al policelui .
AbducĠia este miúcarea inversӽ realizat de muúchiul lung abductor al policelui; progreseazӽ
de la 0qla 80-90q úi se poate însoĠi de extensie.
La aceste miúcӽri participӽ scoloana policeluis care include pe lângӽ falangele policelui úi
metacarpianul I, trapezul,úi scafoidul.
Miúcarea de opoziĠie-repoziĠie este o miúcare complexӽ, specificӽ omului, care are ca
rezultat apropierea úi îndepӽrtarea întregii coloane osoase a policelui de celelalte 4 degete (pensӽ).

Miúcӽrile celorlalte degete sunt miúcӽri de flexie úi extensie, în jurul unui ax
radioulnar ce trece prin capul metacarpienilor.
In flexie prima falangӽ se înclinӽ pe palmӽ ca în închiderea pumnului iar în extensie ea se
îndepӽrteazӽ de aceasta. Aceste miúcӽri se pot produce izolat sau simultan, în toate cele 3 articulaĠii
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
146
ale degetelor. Miúcarea activӽ are amplitudinea de 90q úi creúte de la degetul II spre degetul V.
Poate ajunge pânӽ la 100q, când sunt flectate concomitent toate cele patru degete.
Flexia primei falange pe metacarpianul corespunzӽtor se realizeazӽ prin contracĠia muúchilor
lombricali úi interosoúi. Flexia falangei a II-a pe prima prin acĠiunea muúchilor flexori superficiali
iar flexia celei de a II-a falange prin contracĠia flexorului profund.
Extensia degetelor este produsӽ prin acĠiunea muúchiului extensor al degetelor. La aceasta
se mai adaugӽ úi contracĠia extensorului degetului mic úi a extensorului indexului. Amplitudinea
este variabilӽ úi progreseazӽ de la 0q la 90q în caz de laxitate.
AdducĠia este miúcarea prin care falangele se deplaseazӽ în sens ulnar iar abducĠia este
miúcarea prin care falangele se deplaseazӽ în sens radial; miúcarea se realizeazӽ în jurul unui ax
dorsopalmar ce trece prin capul metacarpienilor. Aceste miúcӽri sunt posibile numai cu degetele în
extensie. Apropierea úi îndepӽrtarea de axul mâinii sunt realizate de muúchii interosoúi (interosoúii
dorsali realizeazӽ apropierea iar cei palmari îndepӽrteazӽ). Amplitudinea acestor miúcӽri variazӽ
individual úi de la un deget la altul; media este de 15-20q, indexul având cea mai mare mobilitate.
CircumducĠia rezultӽ din executarea succesivӽ a miúcӽrilor descrise anterior.

In articulaĠiile interfalangiene se produc miúcӽri de flexie úi extensie.
Flexia este miúcarea prin care degetele se apropie de palmӽ; în articulaĠiile proximale poate
ajunge la 100q, fiind mai amplӽ la degetele IV úi V, úi mai redusӽ la degetele II úi III. In articulaĠiile
distale nu depӽúeúte 90q.
Extensia este miúcarea inversӽ prin care degetele se depӽrteazӽ de palmӽ. Este posibilӽ în
interfalangienele proximale úi numai la anumite persoane în cele distale; amplitudinea progreseazӽ
între 0-20q.
Prin însumarea tuturor acestor miúcӽri mâna intervine în:
- prehensiune
- realizare de instrumente speciale: pense, cârlig
- apucarea prin strângere, etc.
Elementele vasculo-nervoase ale regiunii sunt reprezentate de:
- Arcada arterialӽ palmarӽ superficialӽ realizatӽ prin anastomoza ramurilor arterelor radiar΁ úi
ulnar΁. Din convexitatea ei pornesc 4 artere digitale palmare comune pentru degetele II-V.
Profund se aflӽ nervii digitali palmari comuni, ramuri terminale ale medianului (I-III) úi
ulnarului (IV-V). Aceste elemente sunt cuprinse într-un spaĠiu adipos superficial, delimitat între
aponevrozӽ úi tendoane. Intre tendoanele flexorilor úi urmӽtorul strat al planului profund al
palmei se gӽseúte un al II-lea spaĠiu adipos. Ambele spaĠii pot fi sediul unor flegmoane palmare
subaponevrotice, de obicei complicaĠii ale panariĠiilor, care se pot propaga proximal prin canalul
carpian, în spaĠiile corespunzӽtoare ale antebraĠului úi distal, spre degete. Imediat profund faĠӽ
de arcadele vasculare se aflӽ nervii digitali palmari comuni, ramuri terminale ale medianului
(primele trei) úi ulnarului (ultimele douӽ).
- Arcada palmarӽ profundӽ se formeazӽ prin anostomoza ramurii terminale a arterei radiale cu
ramura palmar΁ profund΁ a ulnarei. Din convexitatea arcadei pornesc 4 artere metacarpiene
palmare care realizeazӽ în partea lor distalӽ anostomoze cu arterele digitale.
- Ramura terminalӽ a nervului ulnar, care asigurӽ inervaĠia muúchilor eminenĠei tenare, ultimii 2
lombricali, toĠi interosoúii úi adductorul policelui.
- La nivelul regiunii dorsale a mâinii se gӽsesc arterele metacarpiene dorsale. Toate aceste artere
sunt însoĠite de vene satelite.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
146
ale degetelor. Miúcarea activӽ are amplitudinea de 90q úi creúte de la degetul II spre degetul V.
Poate ajunge pânӽ la 100q, când sunt flectate concomitent toate cele patru degete.
Flexia primei falange pe metacarpianul corespunzӽtor se realizeazӽ prin contracĠia muúchilor
lombricali úi interosoúi. Flexia falangei a II-a pe prima prin acĠiunea muúchilor flexori superficiali
iar flexia celei de a II-a falange prin contracĠia flexorului profund.
Extensia degetelor este produsӽ prin acĠiunea muúchiului extensor al degetelor. La aceasta
se mai adaugӽ úi contracĠia extensorului degetului mic úi a extensorului indexului. Amplitudinea
este variabilӽ úi progreseazӽ de la 0q la 90q în caz de laxitate.
AdducĠia este miúcarea prin care falangele se deplaseazӽ în sens ulnar iar abducĠia este
miúcarea prin care falangele se deplaseazӽ în sens radial; miúcarea se realizeazӽ în jurul unui ax
dorsopalmar ce trece prin capul metacarpienilor. Aceste miúcӽri sunt posibile numai cu degetele în
extensie. Apropierea úi îndepӽrtarea de axul mâinii sunt realizate de muúchii interosoúi (interosoúii
dorsali realizeazӽ apropierea iar cei palmari îndepӽrteazӽ). Amplitudinea acestor miúcӽri variazӽ
individual úi de la un deget la altul; media este de 15-20q, indexul având cea mai mare mobilitate.
CircumducĠia rezultӽ din executarea succesivӽ a miúcӽrilor descrise anterior.

In articulaĠiile interfalangiene se produc miúcӽri de flexie úi extensie.
Flexia este miúcarea prin care degetele se apropie de palmӽ; în articulaĠiile proximale poate
ajunge la 100q, fiind mai amplӽ la degetele IV úi V, úi mai redusӽ la degetele II úi III. In articulaĠiile
distale nu depӽúeúte 90q.
Extensia este miúcarea inversӽ prin care degetele se depӽrteazӽ de palmӽ. Este posibilӽ în
interfalangienele proximale úi numai la anumite persoane în cele distale; amplitudinea progreseazӽ
între 0-20q.
Prin însumarea tuturor acestor miúcӽri mâna intervine în:
- prehensiune
- realizare de instrumente speciale: pense, cârlig
- apucarea prin strângere, etc.
Elementele vasculo-nervoase ale regiunii sunt reprezentate de:
- Arcada arterialӽ palmarӽ superficialӽ realizatӽ prin anastomoza ramurilor arterelor radiar΁ úi
ulnar΁. Din convexitatea ei pornesc 4 artere digitale palmare comune pentru degetele II-V.
Profund se aflӽ nervii digitali palmari comuni, ramuri terminale ale medianului (I-III) úi
ulnarului (IV-V). Aceste elemente sunt cuprinse într-un spaĠiu adipos superficial, delimitat între
aponevrozӽ úi tendoane. Intre tendoanele flexorilor úi urmӽtorul strat al planului profund al
palmei se gӽseúte un al II-lea spaĠiu adipos. Ambele spaĠii pot fi sediul unor flegmoane palmare
subaponevrotice, de obicei complicaĠii ale panariĠiilor, care se pot propaga proximal prin canalul
carpian, în spaĠiile corespunzӽtoare ale antebraĠului úi distal, spre degete. Imediat profund faĠӽ
de arcadele vasculare se aflӽ nervii digitali palmari comuni, ramuri terminale ale medianului
(primele trei) úi ulnarului (ultimele douӽ).
- Arcada palmarӽ profundӽ se formeazӽ prin anostomoza ramurii terminale a arterei radiale cu
ramura palmar΁ profund΁ a ulnarei. Din convexitatea arcadei pornesc 4 artere metacarpiene
palmare care realizeazӽ în partea lor distalӽ anostomoze cu arterele digitale.
- Ramura terminalӽ a nervului ulnar, care asigurӽ inervaĠia muúchilor eminenĠei tenare, ultimii 2
lombricali, toĠi interosoúii úi adductorul policelui.
- La nivelul regiunii dorsale a mâinii se gӽsesc arterele metacarpiene dorsale. Toate aceste artere
sunt însoĠite de vene satelite.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
147


a.subclavicularӽ
a. axilarӽ
a. humeralӽ posterioarӽ
circumflexӽ
a. humeralӽ anterioarӽ comunӽ
a.brahialӽ comunӽ
a. ulnarӽ recurentӽ

a. radialӽ recurentӽ



a. radialӽ



a. principalӽ a
policelui
a.brahialӽ






a.ulnarӽ

a.interosoasӽ anterioarӽ


arcada palmarӽ profundӽ

arcada palmarӽ superficialӽ

a. digitalӽ
A
a. carotidӽ comunӽ
trunchi tireocervical


a. toracicӽ superioarӽ
a. circumflexe humerale
a.ulnarӽ




arcadӽ palmarӽ superficialӽ


a. digitale
a. suprascapularӽ
a. subclavicularӽ

a. axilarӽ

a. brahialӽ






a. radialӽ recurentӽ



a. radialӽ





E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
147


a.subclavicularӽ
a. axilarӽ
a. humeralӽ posterioarӽ
circumflexӽ
a. humeralӽ anterioarӽ comunӽ
a.brahialӽ comunӽ
a. ulnarӽ recurentӽ

a. radialӽ recurentӽ



a. radialӽ



a. principalӽ a
policelui
a.brahialӽ






a.ulnarӽ

a.interosoasӽ anterioarӽ


arcada palmarӽ profundӽ

arcada palmarӽ superficialӽ

a. digitalӽ
A
a. carotidӽ comunӽ
trunchi tireocervical


a. toracicӽ superioarӽ
a. circumflexe humerale
a.ulnarӽ




arcadӽ palmarӽ superficialӽ


a. digitale
a. suprascapularӽ
a. subclavicularӽ

a. axilarӽ

a. brahialӽ






a. radialӽ recurentӽ



a. radialӽ





E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
148

Figura 3.8. A - Principalele artere ale membrului superior; B- ReĠeaua venoasӽ a membrului
superior.
Anexele muúchilor membrului superior
Muúchii membrului superior sunt înveliĠi de o teacӽ fibroasӽ (fascie) care se continuӽ în sus cu
fascia muúchilor umӽrului úi ai peretelui toracic, iar în jos se terminӽ la nivelul degetelor. La nivelul
mâinii capӽtӽ aspect de aponevrozӽ palmarӽ.
- Retinaculul flexorilor este o panglicӽ fibroasӽ patrulaterӽ întinsӽ transversal între cele douӽ
margini ale canalului carpului; prezintӽ o lamӽ despӽrĠitoare care determinӽ douӽ culise
osteofibroase: una lateralӽ prin care trece muúchiul flexor radial al carpului úi alta medialӽ prin
care trec tendoanele flexorilor úi nervul median.
- Retinaculul extensorilor este o bandӽ de formӽ patrulaterӽ ce se inserӽ medial pe ulnӽ, piramidal
úi pisiform, iar lateral pe radius. De pe faĠa profundӽ pornesc o serie de despӽrĠitori ce se prind
pe crestele osoase ale extremitӽĠilor distale ale ulnei úi radiusului. Se formeazӽ astfel úase culise
oasteofibroase denumite dupӽ tendoanele care trec prin ele.
- Tendoanele flexorilor úi extensorilor sunt prevӽzute cu teci sinoviale.
InflamaĠia tecii conjunctive a tendonului poartӽ numele de tenosinovitӽ úi poate fi rezultatul
propagӽrii unor infecĠii de la nivelul mâinii.
B

v. axilarӽ





v. cefalicӽ
v. brahialӽ






v. cubitalӽ medialӽ

v. bazilicӽ



v. ulnarӽ
v. radialӽ




reĠea venoasӽ palmarӽ
reĠea venoasӽ
dorsalӽ
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
148

Figura 3.8. A - Principalele artere ale membrului superior; B- ReĠeaua venoasӽ a membrului
superior.
Anexele muúchilor membrului superior
Muúchii membrului superior sunt înveliĠi de o teacӽ fibroasӽ (fascie) care se continuӽ în sus cu
fascia muúchilor umӽrului úi ai peretelui toracic, iar în jos se terminӽ la nivelul degetelor. La nivelul
mâinii capӽtӽ aspect de aponevrozӽ palmarӽ.
- Retinaculul flexorilor este o panglicӽ fibroasӽ patrulaterӽ întinsӽ transversal între cele douӽ
margini ale canalului carpului; prezintӽ o lamӽ despӽrĠitoare care determinӽ douӽ culise
osteofibroase: una lateralӽ prin care trece muúchiul flexor radial al carpului úi alta medialӽ prin
care trec tendoanele flexorilor úi nervul median.
- Retinaculul extensorilor este o bandӽ de formӽ patrulaterӽ ce se inserӽ medial pe ulnӽ, piramidal
úi pisiform, iar lateral pe radius. De pe faĠa profundӽ pornesc o serie de despӽrĠitori ce se prind
pe crestele osoase ale extremitӽĠilor distale ale ulnei úi radiusului. Se formeazӽ astfel úase culise
oasteofibroase denumite dupӽ tendoanele care trec prin ele.
- Tendoanele flexorilor úi extensorilor sunt prevӽzute cu teci sinoviale.
InflamaĠia tecii conjunctive a tendonului poartӽ numele de tenosinovitӽ úi poate fi rezultatul
propagӽrii unor infecĠii de la nivelul mâinii.
B

v. axilarӽ





v. cefalicӽ
v. brahialӽ






v. cubitalӽ medialӽ

v. bazilicӽ



v. ulnarӽ
v. radialӽ




reĠea venoasӽ palmarӽ
reĠea venoasӽ
dorsalӽ
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
149

Figura 3.9. Aspect de tenosinovitӽ a mâinii.

Sindromul de tunel carpian reprezintӽ un ansamblu de manifestӽri clinice cauzate de
compresiunea nervului median în trecerea sa prin tunelul carpian. Apare la persoane care
realizeazӽ frecvent miúcӽri de prehensiune úi rotaĠie ale mâinii; aceútia acuzӽ dureri la nivelul
palmei úi degetelor (cu excepĠia degetului mic), agravate de miúcӽri de tipul bӽtutului la maúinӽ.


Teaca sinovialӽ a
tendonului m. flexor
lung al policelui
Retinaculul flexorilor
Teaca sinovialӽ comunӽ a
m. flexori




Teaca sinovialӽ a
degetului mic
Teaca sinovialӽ a
tendonului m. flexor
comun al degetelor
Tunel
carpian

Nerv median
Nerv median
Figura 3. 10. Tunelul carpian; (a) aspect normal; (b) aspect patologic.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
149

Figura 3.9. Aspect de tenosinovitӽ a mâinii.

Sindromul de tunel carpian reprezintӽ un ansamblu de manifestӽri clinice cauzate de
compresiunea nervului median în trecerea sa prin tunelul carpian. Apare la persoane care
realizeazӽ frecvent miúcӽri de prehensiune úi rotaĠie ale mâinii; aceútia acuzӽ dureri la nivelul
palmei úi degetelor (cu excepĠia degetului mic), agravate de miúcӽri de tipul bӽtutului la maúinӽ.


Teaca sinovialӽ a
tendonului m. flexor
lung al policelui
Retinaculul flexorilor
Teaca sinovialӽ comunӽ a
m. flexori




Teaca sinovialӽ a
degetului mic
Teaca sinovialӽ a
tendonului m. flexor
comun al degetelor
Tunel
carpian

Nerv median
Nerv median
Figura 3. 10. Tunelul carpian; (a) aspect normal; (b) aspect patologic.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
150
MEMBRUL INFERIOR - FACTORI TOPOGRAFICI, OSOùI,
ARTICULARI, MUSCULARI, MOTORI, VASCULARI, NERVOùI, STATICA
PICIORULUI, FASCII ùI APONEVROZE

Membrele inferioare sau pelvine sunt segmente corporale care se desprind din pӽrĠile
infero-laterale ale trunchiului. Sunt adaptate în primul rând pentru staĠiunea bipedӽ úi locomoĠie.
Limita care separӽ membrul inferior de trunchi este reprezentatӽ de o linie circularӽ, care
începe în partea anterioarӽ de la tuberculul pubelui, se continuӽ prin plica inghinalӽ, creasta iliacӽ úi
úanĠul intergluteal, pânӽ la vârful coccigelui, trece apoi prin úanĠul genito-femural úi ajunge pânӽ la
tuberculul pubian.

Din punct de vedere al criteriului osteologic, membrul inferior este format din:
- centura pelvianӽ (pelvisul osos)
- membrul inferior propriu-zis.

Din punct de vedere al criteriului articular este format din:
- pӽrĠi articulate ale bazinului
- articulaĠia coxofemuralӽ
- articulaĠia genunchiului
- articulaĠiile piciorului

◆ Din punct de vedere topografic, membrului inferior i se descriu 6 segmente:
- regiunea glutealӽ (fesierӽ)
- coapsa
- genunchiul
- gamba
- gâtul piciorului
- piciorul

Regiunea glutealӽ constituie segmentul supero-posterior al membrului inferior, prin care
acesta se prinde de pelvis. Prin muúchii puternici pe care îi cuprinde ea serveúte la locomoĠie,
ortostatism úi poziĠia úezândӽ.
Datoritӽ dezvoltӽrii puternice a muúchilor pelvitrohanterieni úi mai ales a gluteului mare,
precum úi abundenĠei grӽsimii, regiunea glutealӽ are o formӽ rotunjitӽ, emisfericӽ, caracteristicӽ
omului. Limitele regiunii sunt:
- în sus: creasta iliacӽ
- medial: o linie convenĠionalӽ care uneúte spina iliacӽ posterosuperioarӽ cu vârful
coccigelui
- lateral: o linie convenĠionalӽ arcuitӽ de la spina iliacӽ antrerosuperioarӽ, care
trece peste trohanterul mare úi atinge extremitatea lateralӽ a úanĠului gluteal
- în jos: úanĠul gluteal
- profund: faĠa lateralӽ a coxalului úi articulaĠia úoldului.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
150
MEMBRUL INFERIOR - FACTORI TOPOGRAFICI, OSOùI,
ARTICULARI, MUSCULARI, MOTORI, VASCULARI, NERVOùI, STATICA
PICIORULUI, FASCII ùI APONEVROZE

Membrele inferioare sau pelvine sunt segmente corporale care se desprind din pӽrĠile
infero-laterale ale trunchiului. Sunt adaptate în primul rând pentru staĠiunea bipedӽ úi locomoĠie.
Limita care separӽ membrul inferior de trunchi este reprezentatӽ de o linie circularӽ, care
începe în partea anterioarӽ de la tuberculul pubelui, se continuӽ prin plica inghinalӽ, creasta iliacӽ úi
úanĠul intergluteal, pânӽ la vârful coccigelui, trece apoi prin úanĠul genito-femural úi ajunge pânӽ la
tuberculul pubian.

Din punct de vedere al criteriului osteologic, membrul inferior este format din:
- centura pelvianӽ (pelvisul osos)
- membrul inferior propriu-zis.

Din punct de vedere al criteriului articular este format din:
- pӽrĠi articulate ale bazinului
- articulaĠia coxofemuralӽ
- articulaĠia genunchiului
- articulaĠiile piciorului

◆ Din punct de vedere topografic, membrului inferior i se descriu 6 segmente:
- regiunea glutealӽ (fesierӽ)
- coapsa
- genunchiul
- gamba
- gâtul piciorului
- piciorul

Regiunea glutealӽ constituie segmentul supero-posterior al membrului inferior, prin care
acesta se prinde de pelvis. Prin muúchii puternici pe care îi cuprinde ea serveúte la locomoĠie,
ortostatism úi poziĠia úezândӽ.
Datoritӽ dezvoltӽrii puternice a muúchilor pelvitrohanterieni úi mai ales a gluteului mare,
precum úi abundenĠei grӽsimii, regiunea glutealӽ are o formӽ rotunjitӽ, emisfericӽ, caracteristicӽ
omului. Limitele regiunii sunt:
- în sus: creasta iliacӽ
- medial: o linie convenĠionalӽ care uneúte spina iliacӽ posterosuperioarӽ cu vârful
coccigelui
- lateral: o linie convenĠionalӽ arcuitӽ de la spina iliacӽ antrerosuperioarӽ, care
trece peste trohanterul mare úi atinge extremitatea lateralӽ a úanĠului gluteal
- în jos: úanĠul gluteal
- profund: faĠa lateralӽ a coxalului úi articulaĠia úoldului.

E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
151
-






Factori osoúi
Scheletul bazinului este format din cele 2 oase coxale, sacrul úi coccigele.
Scheletul membrului inferior propriu-zis este format din:
- scheletul coapsei: - femur, patelӽ;
- scheletul gambei: - tibie, fibulӽ;
scheletul piciorului: - tarsul (7); metatarsul (5); falange (14)
Figura 3.11. Regiunile topografice ale membrului inferior; (a) vedere
anterioarӽ; (b) vedere posterioarӽ.
(a) 1- triunghiul femural Scarpa; 2- scrotul; 3- reg. anterioarӽ a coapsei; 4- reg ant a
genunchiului (patelarӽ); 5- reg. anterioarӽ a gambei; 6- reg. anterioarӽ a g`tului piciorului;
7- reg. dorsalӽ a piciorului; 8- reg. dorsalӽ a degetelor
(b) 1- reg. sacro-coccigianӽ; 2- reg. glutealӽ; 3- reg posterioarӽ a coapsei; 4- reg posterioarӽ a
genunchiului (poplitee); 5- reg. post. A gambei; 6- reg. post a g`tului piciorului; 7- reg.
plantarӽ; 8- reg. plantarӽ a degetelor
(a) (b)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
151
-






Factori osoúi
Scheletul bazinului este format din cele 2 oase coxale, sacrul úi coccigele.
Scheletul membrului inferior propriu-zis este format din:
- scheletul coapsei: - femur, patelӽ;
- scheletul gambei: - tibie, fibulӽ;
scheletul piciorului: - tarsul (7); metatarsul (5); falange (14)
Figura 3.11. Regiunile topografice ale membrului inferior; (a) vedere
anterioarӽ; (b) vedere posterioarӽ.
(a) 1- triunghiul femural Scarpa; 2- scrotul; 3- reg. anterioarӽ a coapsei; 4- reg ant a
genunchiului (patelarӽ); 5- reg. anterioarӽ a gambei; 6- reg. anterioarӽ a g`tului piciorului;
7- reg. dorsalӽ a piciorului; 8- reg. dorsalӽ a degetelor
(b) 1- reg. sacro-coccigianӽ; 2- reg. glutealӽ; 3- reg posterioarӽ a coapsei; 4- reg posterioarӽ a
genunchiului (poplitee); 5- reg. post. A gambei; 6- reg. post a g`tului piciorului; 7- reg.
plantarӽ; 8- reg. plantarӽ a degetelor
(a) (b)
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
152
Factori articulari
ArticulaĠiile membrului inferior pot fi împӽrĠite ca úi cele ale membrului superior în 2 grupe:
articulaĠiile centurii membrului inferior úi articulaĠiile membrului inferior propriu-zis.
ArticulaĠiile centurii membrului inferior realizeazӽ o unitate osteofibroasӽ care asigurӽ o
dublӽ funcĠie:
- asigurӽ rezistenĠa necesarӽ echilibrӽrii bazinului
- asigurӽ elasticitatea necesarӽ atenuӽrii úocurilor produse în mers, fugӽ, salt.
Aceastӽ unitate este realizatӽ:
- anterior úi median prin simfiza pubian΁
- posterior úi median prin articulaĠiile sacroiliace
- prin ligamentele iliolombare care fixeazӽ oasele coxale de coloana lombarӽ
- prin ligamentele sacroischiadice care fixeazӽ oasele coxale de pӽrĠile laterale ale
sacrului úi coccigelui
- prin membrana obturatoare care acoperӽ gaura obturatӽ.
ArticulaĠia sacroiliacӽ( sinovial΁, plan΁).
Componente:
1) SuprafeĠe articulare :- feĠele auriculare ale sacrului úi osului coxal acoperite cu cartilaj
hialin.
2) Mijloace de unire:
-capsula articular΁, înlocuitӽ posterior prin ligamente sacroiliace interosoase
-ligamente:- sacroiliace ventrale între aripioara/faĠa pelvianӽ a osului sacru úi vecinӽtatea
liniei arcuate
- sacroiliace dorsale între spina iliacӽ posterosuperioarӽ. úi creasta sacralӽ lateralӽ; conĠin
fibre scurte úi lungi.
- sacroiliac interosos care uneúte tuberozitatea iliacӽ cu cea sacratӽ; este foarte puternic.
- iliolombar între procesele transverse L4, L5 úi creasta iliacӽ. ConĠine fibre transversale úi
oblice.
Miúcӽrile sunt reduse ( nutaĠie úi contranutaĠie), cu importanĠӽ majorӽ în naútere deoarece
permit modificarea diametrelor bazinului.
Miúcarea de nutaĠie duce baza sacrului înainte úi în jos úi vârful sus úi înapoi; este limitatӽ
de ligamentele sacroischiadice (exemplu: susĠinerea unei greutӽĠi pe umeri; greutatea se transmite
prin intermediul coloanei vertebrale spre baza sacrului). In naútere reduce diametrul anteroposterior
al strâmtorii superioare úi mӽreúte diametrul omonim al strâmtorii inferioare.
In miúcarea de contranutaĠie baza sacrului se îndreaptӽ înapoi úi în sus. Exemplu: repaosul
unei persoane pe regiunea lombarӽ, sprijinit pe o bancӽ, în miúcarea de hiperextensie a trunchiului
sau în poziĠia culcat.
Ambele miúcӽri sunt miúcӽri de basculare ale bazinului în jurul unui ax transversal care trec
prin ligamentele sacroiliace dorsale sau prin cel interosos. Sunt mai puĠin ample la nivelul bazei úi
mai ample la nivelul vârfului.
Simfiza pubianӽ ( cartilaginoas΁, semimobil΁).
Componente:
1) SuprafeĠe articulare: ovalare, la nivelul osului pubian, sub unghiul pubelui, acoperite de
cartilaj hialin.
2) Mijloace de unire:
- discul interpubian (fibrocartilaginos) care umple spaĠiul dintre cele 2 suprafeĠe
articulare.
- ligamente periferice : - ligamentul pubian superior între cei doi tuberculi
pubieni.
-ligamentul pubian arcuat ce aderӽ la ramurile
descendente pubiene úi discul interpubian. Marginea
inferioarӽ formeazӽ o sarcadӽ pubianӽs.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
152
Factori articulari
ArticulaĠiile membrului inferior pot fi împӽrĠite ca úi cele ale membrului superior în 2 grupe:
articulaĠiile centurii membrului inferior úi articulaĠiile membrului inferior propriu-zis.
ArticulaĠiile centurii membrului inferior realizeazӽ o unitate osteofibroasӽ care asigurӽ o
dublӽ funcĠie:
- asigurӽ rezistenĠa necesarӽ echilibrӽrii bazinului
- asigurӽ elasticitatea necesarӽ atenuӽrii úocurilor produse în mers, fugӽ, salt.
Aceastӽ unitate este realizatӽ:
- anterior úi median prin simfiza pubian΁
- posterior úi median prin articulaĠiile sacroiliace
- prin ligamentele iliolombare care fixeazӽ oasele coxale de coloana lombarӽ
- prin ligamentele sacroischiadice care fixeazӽ oasele coxale de pӽrĠile laterale ale
sacrului úi coccigelui
- prin membrana obturatoare care acoperӽ gaura obturatӽ.
ArticulaĠia sacroiliacӽ( sinovial΁, plan΁).
Componente:
1) SuprafeĠe articulare :- feĠele auriculare ale sacrului úi osului coxal acoperite cu cartilaj
hialin.
2) Mijloace de unire:
-capsula articular΁, înlocuitӽ posterior prin ligamente sacroiliace interosoase
-ligamente:- sacroiliace ventrale între aripioara/faĠa pelvianӽ a osului sacru úi vecinӽtatea
liniei arcuate
- sacroiliace dorsale între spina iliacӽ posterosuperioarӽ. úi creasta sacralӽ lateralӽ; conĠin
fibre scurte úi lungi.
- sacroiliac interosos care uneúte tuberozitatea iliacӽ cu cea sacratӽ; este foarte puternic.
- iliolombar între procesele transverse L4, L5 úi creasta iliacӽ. ConĠine fibre transversale úi
oblice.
Miúcӽrile sunt reduse ( nutaĠie úi contranutaĠie), cu importanĠӽ majorӽ în naútere deoarece
permit modificarea diametrelor bazinului.
Miúcarea de nutaĠie duce baza sacrului înainte úi în jos úi vârful sus úi înapoi; este limitatӽ
de ligamentele sacroischiadice (exemplu: susĠinerea unei greutӽĠi pe umeri; greutatea se transmite
prin intermediul coloanei vertebrale spre baza sacrului). In naútere reduce diametrul anteroposterior
al strâmtorii superioare úi mӽreúte diametrul omonim al strâmtorii inferioare.
In miúcarea de contranutaĠie baza sacrului se îndreaptӽ înapoi úi în sus. Exemplu: repaosul
unei persoane pe regiunea lombarӽ, sprijinit pe o bancӽ, în miúcarea de hiperextensie a trunchiului
sau în poziĠia culcat.
Ambele miúcӽri sunt miúcӽri de basculare ale bazinului în jurul unui ax transversal care trec
prin ligamentele sacroiliace dorsale sau prin cel interosos. Sunt mai puĠin ample la nivelul bazei úi
mai ample la nivelul vârfului.
Simfiza pubianӽ ( cartilaginoas΁, semimobil΁).
Componente:
1) SuprafeĠe articulare: ovalare, la nivelul osului pubian, sub unghiul pubelui, acoperite de
cartilaj hialin.
2) Mijloace de unire:
- discul interpubian (fibrocartilaginos) care umple spaĠiul dintre cele 2 suprafeĠe
articulare.
- ligamente periferice : - ligamentul pubian superior între cei doi tuberculi
pubieni.
-ligamentul pubian arcuat ce aderӽ la ramurile
descendente pubiene úi discul interpubian. Marginea
inferioarӽ formeazӽ o sarcadӽ pubianӽs.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
153
Ligamentele sacroischiadice
- ligamentul sacrotuberal -are formӽ dreptunghiularӽ cu baza pe sacru úi vârful pe
tuberozitatea ischiadicӽ
- ligamentul sacrospinos este situat anterior de precedentul. Se inserӽ pe marginile
laterale ale sacrului úi coccigelui úi prin vârf pe spina ischiadicӽ .
Aceste ligamente completeazӽ peretele lateral al pelvisului osos.

Muúchii bazinului
Sunt aúezaĠi cu corpul muscular la nivelul bazinului úi se întind de aici la extremitatea
superioarӽ a femurului, alcӽtuind un adevӽrat con muscular în jurul articulaĠiei coxofemurale. Sunt
muúchi relativ scurĠi, voluminoúi úi puternici (muúchi de forĠӽ). Datoritӽ originii lor care ocupӽ
suprafeĠe întinse în interiorul úi la exteriorul bazinului úi terminaĠiei la nivelul celor doi trohanteri úi
regiunile femurale învecinate se mai numesc úi pelvitrohanterieni.
Se împart în douӽ grupe:
A. Grupul anterior sau interior format din: - muúchiul iliopsoas
- muúchiul psoas mic (inconstant)
Aceúti muúchi intrӽ împreunӽ cu pӽtratul lombelor úi în constituĠia peretelui abdominal
posterior.
B. Grupul posterior sau exterior cuprinde 10 muúchi aúezaĠi pe suprafaĠa externӽ a
pelvisului, suprapuúi în 2-3 plane pe faĠa postero-lateralӽ a bazinului úi formând în
totalitate fesa. Acesti muschi sunt reprezentati de: m. gluteu mare, m. gluteu mijlociu, m.
gluteu mic, m. tensor al fasciei lata, m. piriform, m. obturator intern, m. obturator extern,
m. gemen superior si inferior, m. patratul lombelor.

Muúchii bazinului acĠioneazӽ asupra articulaĠiei coxofemurale împreunӽ cu numeroúi muúchi
ai coapsei.

Coapsa este segmentul cuprins între regiunea glutealӽ úi peretele abdominal anterior pe de
o parte úi genunchi pe de altӽ parte. Ea poate fi asemӽnatӽ cu un trunchi de con cu baza mare în sus.
Are contururi rotunjite la femei úi copii (datoritӽ paniculului adipos mai bogat) úi formӽ prismatic
triunghiularӽ la subiecĠii musculoúi. PoziĠia sa nu este verticalӽ, ci uúor înclinatӽ de sus în jos úi
latero-medial; înclinaĠia este mai accentuatӽ la femei din cauzӽ cӽ diametrul transversal al pelvisului
este mai mare. Limitele regiunii sunt:
- proximal - o linie accidentatӽ, circularӽ care începe de la tuberculul pubian, trece
prin plica inghinalӽ, spina iliacӽ anterosuperioarӽ, coboarӽ peste trohanterul
mare, strӽbate úanĠul gluteal, úanĠul genitofemural úi ajunge din nou la tuberculul
pubian.
- distal - o linie circularӽ dusӽ la douӽ lӽĠimi de deget deasupra bazei patelei.
Topografic se subdivide în douӽ regiuni: una anterioarӽ úi una posterioarӽ.

Scheletul coapsei este format de osul femur.
Legӽtura dintre bazin úi coapsӽ se realizeazӽ prin articulaĠia coxofemuralӽ (sinovial΁,
sferoidal΁, triaxial΁).
SuprafeĠele articulare sunt: - capul femural (2/3 sferӽ)
- acetabulul.
Mijloacele de unire includ:
- capsula articular΁ care la nivelul femurului se inserӽ la distanĠӽ de suprafaĠa
articularӽ (la nivelul colului); acoperӽ în întregime faĠa anterioarӽ úi 2/3 mediale
ale feĠei posterioare. Este foarte rezistentӽ, fiind formatӽ din fibre longitudinale
(superficiale) úi circulare (profunde).
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
153
Ligamentele sacroischiadice
- ligamentul sacrotuberal -are formӽ dreptunghiularӽ cu baza pe sacru úi vârful pe
tuberozitatea ischiadicӽ
- ligamentul sacrospinos este situat anterior de precedentul. Se inserӽ pe marginile
laterale ale sacrului úi coccigelui úi prin vârf pe spina ischiadicӽ .
Aceste ligamente completeazӽ peretele lateral al pelvisului osos.

Muúchii bazinului
Sunt aúezaĠi cu corpul muscular la nivelul bazinului úi se întind de aici la extremitatea
superioarӽ a femurului, alcӽtuind un adevӽrat con muscular în jurul articulaĠiei coxofemurale. Sunt
muúchi relativ scurĠi, voluminoúi úi puternici (muúchi de forĠӽ). Datoritӽ originii lor care ocupӽ
suprafeĠe întinse în interiorul úi la exteriorul bazinului úi terminaĠiei la nivelul celor doi trohanteri úi
regiunile femurale învecinate se mai numesc úi pelvitrohanterieni.
Se împart în douӽ grupe:
A. Grupul anterior sau interior format din: - muúchiul iliopsoas
- muúchiul psoas mic (inconstant)
Aceúti muúchi intrӽ împreunӽ cu pӽtratul lombelor úi în constituĠia peretelui abdominal
posterior.
B. Grupul posterior sau exterior cuprinde 10 muúchi aúezaĠi pe suprafaĠa externӽ a
pelvisului, suprapuúi în 2-3 plane pe faĠa postero-lateralӽ a bazinului úi formând în
totalitate fesa. Acesti muschi sunt reprezentati de: m. gluteu mare, m. gluteu mijlociu, m.
gluteu mic, m. tensor al fasciei lata, m. piriform, m. obturator intern, m. obturator extern,
m. gemen superior si inferior, m. patratul lombelor.

Muúchii bazinului acĠioneazӽ asupra articulaĠiei coxofemurale împreunӽ cu numeroúi muúchi
ai coapsei.

Coapsa este segmentul cuprins între regiunea glutealӽ úi peretele abdominal anterior pe de
o parte úi genunchi pe de altӽ parte. Ea poate fi asemӽnatӽ cu un trunchi de con cu baza mare în sus.
Are contururi rotunjite la femei úi copii (datoritӽ paniculului adipos mai bogat) úi formӽ prismatic
triunghiularӽ la subiecĠii musculoúi. PoziĠia sa nu este verticalӽ, ci uúor înclinatӽ de sus în jos úi
latero-medial; înclinaĠia este mai accentuatӽ la femei din cauzӽ cӽ diametrul transversal al pelvisului
este mai mare. Limitele regiunii sunt:
- proximal - o linie accidentatӽ, circularӽ care începe de la tuberculul pubian, trece
prin plica inghinalӽ, spina iliacӽ anterosuperioarӽ, coboarӽ peste trohanterul
mare, strӽbate úanĠul gluteal, úanĠul genitofemural úi ajunge din nou la tuberculul
pubian.
- distal - o linie circularӽ dusӽ la douӽ lӽĠimi de deget deasupra bazei patelei.
Topografic se subdivide în douӽ regiuni: una anterioarӽ úi una posterioarӽ.

Scheletul coapsei este format de osul femur.
Legӽtura dintre bazin úi coapsӽ se realizeazӽ prin articulaĠia coxofemuralӽ (sinovial΁,
sferoidal΁, triaxial΁).
SuprafeĠele articulare sunt: - capul femural (2/3 sferӽ)
- acetabulul.
Mijloacele de unire includ:
- capsula articular΁ care la nivelul femurului se inserӽ la distanĠӽ de suprafaĠa
articularӽ (la nivelul colului); acoperӽ în întregime faĠa anterioarӽ úi 2/3 mediale
ale feĠei posterioare. Este foarte rezistentӽ, fiind formatӽ din fibre longitudinale
(superficiale) úi circulare (profunde).
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
154
- ligamentele articulare:
- ligamentul iliofemural (anterior, în evantai). Este cel mai puternic ligament, suportӽ
greutӽĠi între 350-500 kg. Se întinde între spina iliacӽ anteroinferioarӽ úi linia
intertrohanterianӽ. Limiteazӽ extensia, rotaĠia externӽ, adducĠia.
-ligamentul ischiofemural (posterior). Se întinde între ischion (posterior úi sub acetabul)
úi baza trohanterului mare. Limiteazӽ rotaĠia internӽ úi adducĠia.
-ligamentul capului femural (ligamentul rotund) se întinde între acetabul úi capul
femural. ConĠine vase nutritive pentru capul femural. In staĠiune verticalӽ contribuie la
menĠinerea capului în acetabul
-ligamentul pubofemural (anterior). Se inserӽ pe eminenĠa iliopubianӽ úi ramura
superioarӽ a pubelui, fibrele fixându-se în final înaintea trohanterului mic. Limiteazӽ
abducĠia úi rotaĠia externӽ.
La acĠiunea de unire mai participӽ: labrul acetabular, muúchii periarticulari úi presiunea
atmosfericӽ
In articulaĠia coxofemuralӽ sunt relativ frecvente luxaĠiile, fie congenitale, fie câútigate în
urma unor traumatisme. Pentru explorarea articulaĠiei în caz de luxaĠie se utilizeazӽ linia Nelaton-
Roser; aceasta uneúte spina iliacӽ anterosuperioarӽ cu tuberozitatea ischiadicӽ. In flexia moderatӽ
(45q) trohanterul mare atinge mijlocul liniei; în luxaĠiile superioare trohanterul se ridicӽ deasupra
acestei linii.

Muúchii coapsei sunt grupaĠi în jurul femurului astfel încât acesta mai prezintӽ ca reper
palpatoriu numai trohanterul mare úi cei doi condili.

Se împart în 3 grupe:
A. Grupul anterior cu muúchii extensori: - cvadriceps,
- croitor.
B. Grupul medial cu muúchii adductori: - adductor mare, scurt, lung
- gracilis
- pectineu.
C. Grupul posterior cu muúchii flexori (muúchii ischiogambieri):
- bicepsfemural
- semitendinos
- semimembranos.

PosibilitӽĠile de miúcare pe care le oferӽ articulaĠia coxofemuralӽ ca articulaĠie sferoidalӽ ar
fi foarte largi, dar nu pot fi valorificate pe deplin din cauza dispoziĠiei aparatului ligamentar,
deosebit de puternic care asigurӽ rectitudinea corpului.
Având punctul fix pe pelvis muúchii ce acĠioneazӽ asupra articulaĠiei coxofemurale se
contractӽ dinamic mobilizând coapsa în locomoĠie úi alte miúcӽri complexe nelocomotorii.
Având punctul fix situat distal (pe coapsa fixatӽ) muúchii asigurӽ miúcӽrile trunchiului sau
balansarea pelvisului cu pӽstrarea rectitudinii trunchiului (prin contracĠia dinamicӽ), fie stabilizarea
oricӽrei poziĠii a bazinului pe membrul fixat (prin contracĠie staticӽ).
Miúcӽrile coapsei sunt:
Flexie (120q- 130q; pasiv 140-150q) úi extensie (20q; pasiv 30q) în plan sagital, în jurul unui
ax transversal care trece prin vârful trohanterului mare. Prin miúcarea de flexie, coapsa se apropie
de peretele anterior al abdomenului; prin extensie ea se îndepӽrteazӽ.
In flexie partea anterioarӽ a capsului úi ligamentul iliofemural se relaxeazӽ iar limitarea miúcӽrii
se face de cӽtre muúchii posteriori ai coapsei. Amplitudinea maximӽ a flexiei se realizeazӽ cu
genunchiul flectat (130º); cu genunchiul extins flexia este de 90º.
Flexorii principali sunt iliopsoasul úi dreptul femural. Iliopsoasul este cel mai important;
datoritӽ componentei lungi (psoas) ridicӽ coapsa peste orizontalӽ, fiind indispensabil pentru
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
154
- ligamentele articulare:
- ligamentul iliofemural (anterior, în evantai). Este cel mai puternic ligament, suportӽ
greutӽĠi între 350-500 kg. Se întinde între spina iliacӽ anteroinferioarӽ úi linia
intertrohanterianӽ. Limiteazӽ extensia, rotaĠia externӽ, adducĠia.
-ligamentul ischiofemural (posterior). Se întinde între ischion (posterior úi sub acetabul)
úi baza trohanterului mare. Limiteazӽ rotaĠia internӽ úi adducĠia.
-ligamentul capului femural (ligamentul rotund) se întinde între acetabul úi capul
femural. ConĠine vase nutritive pentru capul femural. In staĠiune verticalӽ contribuie la
menĠinerea capului în acetabul
-ligamentul pubofemural (anterior). Se inserӽ pe eminenĠa iliopubianӽ úi ramura
superioarӽ a pubelui, fibrele fixându-se în final înaintea trohanterului mic. Limiteazӽ
abducĠia úi rotaĠia externӽ.
La acĠiunea de unire mai participӽ: labrul acetabular, muúchii periarticulari úi presiunea
atmosfericӽ
In articulaĠia coxofemuralӽ sunt relativ frecvente luxaĠiile, fie congenitale, fie câútigate în
urma unor traumatisme. Pentru explorarea articulaĠiei în caz de luxaĠie se utilizeazӽ linia Nelaton-
Roser; aceasta uneúte spina iliacӽ anterosuperioarӽ cu tuberozitatea ischiadicӽ. In flexia moderatӽ
(45q) trohanterul mare atinge mijlocul liniei; în luxaĠiile superioare trohanterul se ridicӽ deasupra
acestei linii.

Muúchii coapsei sunt grupaĠi în jurul femurului astfel încât acesta mai prezintӽ ca reper
palpatoriu numai trohanterul mare úi cei doi condili.

Se împart în 3 grupe:
A. Grupul anterior cu muúchii extensori: - cvadriceps,
- croitor.
B. Grupul medial cu muúchii adductori: - adductor mare, scurt, lung
- gracilis
- pectineu.
C. Grupul posterior cu muúchii flexori (muúchii ischiogambieri):
- bicepsfemural
- semitendinos
- semimembranos.

PosibilitӽĠile de miúcare pe care le oferӽ articulaĠia coxofemuralӽ ca articulaĠie sferoidalӽ ar
fi foarte largi, dar nu pot fi valorificate pe deplin din cauza dispoziĠiei aparatului ligamentar,
deosebit de puternic care asigurӽ rectitudinea corpului.
Având punctul fix pe pelvis muúchii ce acĠioneazӽ asupra articulaĠiei coxofemurale se
contractӽ dinamic mobilizând coapsa în locomoĠie úi alte miúcӽri complexe nelocomotorii.
Având punctul fix situat distal (pe coapsa fixatӽ) muúchii asigurӽ miúcӽrile trunchiului sau
balansarea pelvisului cu pӽstrarea rectitudinii trunchiului (prin contracĠia dinamicӽ), fie stabilizarea
oricӽrei poziĠii a bazinului pe membrul fixat (prin contracĠie staticӽ).
Miúcӽrile coapsei sunt:
Flexie (120q- 130q; pasiv 140-150q) úi extensie (20q; pasiv 30q) în plan sagital, în jurul unui
ax transversal care trece prin vârful trohanterului mare. Prin miúcarea de flexie, coapsa se apropie
de peretele anterior al abdomenului; prin extensie ea se îndepӽrteazӽ.
In flexie partea anterioarӽ a capsului úi ligamentul iliofemural se relaxeazӽ iar limitarea miúcӽrii
se face de cӽtre muúchii posteriori ai coapsei. Amplitudinea maximӽ a flexiei se realizeazӽ cu
genunchiul flectat (130º); cu genunchiul extins flexia este de 90º.
Flexorii principali sunt iliopsoasul úi dreptul femural. Iliopsoasul este cel mai important;
datoritӽ componentei lungi (psoas) ridicӽ coapsa peste orizontalӽ, fiind indispensabil pentru
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
155
lungimea pasului, în timp ce componenta iliacӽ este cea de forĠӽ. In momentul în care coapsa este
uúor flexatӽ intervine úi tensorul fasciei lata. Croitorul este al 4-lea muschi în ordinea forĠei.
Flexorii secundari sunt gluteul mijlociu, gluteul mic, adductorii.
Nervul principal al flexiei este nervul femural care asigurӽ ¾ din randamentul total posibil
al grupului; nervul gluteal superior realizeazӽ abia 1/5-1/4 iar nervul obturator 1/10.
In extensie partea anterioarӽ a capsulei úi ligamentul iliofemural se întind, limitând
miúcarea. Când se executӽ cu genunchiul extins amplitudinea este de 15-20q; cu genunchiul flectat
mӽsoarӽ 10q. Este posibilӽ úi executarea unei extensii forĠate, ca în miúcӽrile din balet sau patinaj
când valoarea maximӽ a miúcӽrii nu se obĠine în articulaĠia úoldului respectiv, ci printr-o miúcare de
flexie executatӽ în articulaĠia úoldului de partea opusӽ (a membrului fixat), ceea ce are ca urmare úi
o aplecare a trunchiului spre anterior; miúcarea se petrece úi la nivelul coloanei vertebrale,
accentuându-se curbura lombarӽ.
Muúchii extensori au în primul rând un rol static, antigravitaĠional, de susĠinere a pelvisului
úi trunchiului pe membrul de sprijin. Participӽ úi la realizarea lanĠului triplei extensii împreunӽ cu
extensorii celorlalte douӽ articulaĠii principale ale membrului inferior intervenind în urcatul pe scӽri
úi teren ascendent, ridicarea din poziĠie úezândӽ, propulsia corpului în locomoĠie.
In acĠiune sinergicӽ cu dreptul abdominal ei realizeazӽ bascularea posterioarӽ a pelvisului úi reduc
lordoza lombarӽ.
Se grupeazӽ în 3 grupe principale: glutei, ischiogambieri úi adductori din care cei mai
importanĠi sunt gluteul mare ce realizeazӽ o forĠӽ egalӽ aproape cu ½ din totalul muúchilor,
adductor mare úi ischiogambierii care fiind muúchi biarticulari au úi o acĠiune mai complexӽ
solidarizând miúcӽrile coapsei cu ale gambei.
Numeroúi alĠi muúchi mai au o componentӽ constantӽ sau ocazionalӽ de extensie
funcĠionând ca extensori secundari: piriformul, obturatorul intern, gemenii, obturatorul extern,
adductorul mic, gracilisul.
InervaĠia extensorilor este realizatӽ în primul rând de cei doi nervi gluteali (3/5) restul de 2/5
din forĠa totalӽ este controlatӽ de nervul ischiadic úi nervul obturator.
AbducĠia (40º) úi adducĠia (30º) se realizeazӽ în plan frontal, în jurul unui ax sagital care
trece prin centrul capului femural. Când coapsele sunt extinse amplitudinea maximӽ a abducĠiei este
de 60º iar în flexie atinge 70º.
Abductorii úi adductorii au ca rol principal balansarea pelvisului în plan frontal pe un singur
membru de sprijin, indispensabilӽ în mers úi staĠiune asimetricӽ. Adductorii apropie prin contracĠie
dinamicӽ coapsele împotriva unui obstacol (înot, cӽlӽrie), iar prin contracĠie staticӽ împiedicӽ
depӽrtarea exageratӽ a membrului inferior în întregime, contrabalansând greutatea corporalӽ.
Muúchii adductori sunt mai puternici decât cei abductori úi sunt reprezentaĠi de: adductor
mare, lung, scurt, pectineu, gluteul mare prin porĠiunea profundӽ, ischiogambierii úi iliopsoasul.
Adductori secundari sunt obturatorul extern, gracilis, croitorul, obturatorul intern úi cei
doi gemeni.
Nervul principal al miúcӽrii este nervul obturator (2/3) la care se adaugӽ nervul ischiadic úi
nervul gluteal inferior.
Miúcarea de adducĠie este limitatӽ de întâlnirea coapselor, iar când acestea se încruciúeazӽ
de ligamentul pretrohanterian úi ligamentul capului femural.
Prin contracĠia dinamicӽ úi bilateralӽ a abductorilor se realizeazӽ îndepӽrtarea membrelor
inferioare în staĠiune úi în anumite forme de salturi. Prin contracĠie unilateralӽ intervin în diferite
miúcӽri coregrafice, patinaj, gimnasticӽ. In mers împiedicӽ înclinaĠia pelvisului spre partea
membrului nesprijinit în faza sprijinului unilateral.
Muúchii abductori principali sunt muúchii glutei, tensorul fasciei late úi dreptul femural.
Rol secundar au piriformul úi croitorul. InervaĠia abductorilor e asiguratӽ în principal de nervul
gluteal superior, urmat de nervul gluteal inferior úi nervul femural.
Atât amplitudinea abducĠiei cât úi cea a adducĠiei poate fi mӽritӽ prin miúcӽri
complementare ale bazinului úi coloanei lombare.
E.T. Avramescu, L. Rusu, D. Ciupeanu
Anatomia omului

Capitolul III – Introducere in studiul anatomiei topografice
155
lungimea pasului, în timp ce componenta iliacӽ este cea de forĠӽ. In momentul în care coapsa este
uúor flexatӽ intervine úi tensorul fasciei lata. Croitorul este al 4-lea muschi în ordinea forĠei.
Flexorii secundari sunt gluteul mijlociu, gluteul mic, adductorii.
Nervul principal al flexiei este nervul femural care asigurӽ ¾ din randamentul total posibil
al grupului; nervul gluteal superior realizeazӽ abia 1/5-1/4 iar nervul obturator 1/10.
In extensie partea anterioarӽ a capsulei úi ligamentul iliofemural se întind, limitând
miúcarea. Când se executӽ cu genunchiul extins amplitudinea este de 15-20q; cu genunchiul flectat
mӽsoarӽ 10q. Este posibilӽ úi executarea unei extensii forĠate, ca în miúcӽrile din balet sau patinaj
când valoarea maximӽ a miúcӽrii nu se obĠine în articulaĠia úoldului respectiv, ci printr-o miúcare de
flexie executatӽ în articulaĠia úoldului de partea opusӽ (a membrului fixat), ceea ce are ca urmare úi
o aplecare a trunchiului spre anterior; miúcarea se petrece úi la nivelul coloanei vertebrale,
accentuându-se curbura lombarӽ.
Muúchii extensori au în primul rând un rol static, antigravitaĠional, de susĠinere a pelvisului
úi trunchiului pe membrul de sprijin. Participӽ úi la realizarea lanĠului triplei extensii împreunӽ cu
extensorii celorlalte douӽ articulaĠii principale ale membrului inferior intervenind în urcatul pe scӽri
úi teren ascendent, ridicarea din poziĠie úezândӽ, propulsia corpului în locomoĠie.
In acĠiune sinergicӽ cu dreptul abdominal ei realizeazӽ bascularea posterioarӽ a pelvisului úi reduc
lordoza lombarӽ.
Se grupeazӽ în 3 grupe principale: glutei, ischiogambieri úi adductori din care cei mai
importanĠi sunt gluteul mare ce realizeazӽ o forĠӽ egalӽ aproape cu ½ din totalul muúchilor,
adductor mare úi ischiogambierii care fiind muúchi biarticulari au úi o acĠiune mai complexӽ
solidarizând miúcӽrile coapsei cu ale gambei.
Numeroúi alĠi muúchi mai au o componentӽ constantӽ sau ocazionalӽ de extensie
funcĠionând ca extensori secundari: piriformul, obturatorul intern, gemenii, obturatorul extern,
adductorul mic, gracilisul.
InervaĠia extensorilor este realizatӽ în primul rând de cei doi nervi gluteali (3/5) restul de 2/5
din forĠa totalӽ este controlatӽ de nervul ischiadic úi nervul obturator.
AbducĠia (40º) úi adducĠia (30º) se realizeazӽ în plan frontal, în jurul unui ax sagital care
trece prin centrul capului femural. Când coapsele sunt extinse amplitudinea maximӽ a abducĠiei este
de 60º iar în flexie atinge 70º.
Abductorii úi adductorii au ca rol principal balansarea pelvisului în plan frontal pe un singur
membru de sprijin, indispensabilӽ în mers úi staĠiune asimetricӽ. Adductorii apropie prin contracĠie
dinamicӽ coapsele împotriva unui obstacol (înot, cӽlӽrie), iar prin contracĠie staticӽ împiedicӽ
depӽrtarea exageratӽ a membrului inferior în întregime, contrabalansând greutatea corporalӽ.
Muúchii adductori sunt mai puternici decât cei abductori úi sunt reprezentaĠi de: adductor
mare, lung, scurt, pectineu, gluteul mare prin porĠiunea profundӽ, ischiogambierii úi iliopsoasul.
Adductori secundari sunt obturatorul extern, gracilis, croitorul, obturatorul intern úi cei
doi gemeni.
Nervul principal al miúcӽrii este nervul obturator (2/3) la care se adaugӽ nervul ischiadic úi
nervul gluteal inferior.
Miúcarea de adducĠie este limitatӽ de întâlnirea coapselor, iar când acestea se încruciúeazӽ
de ligamentul pretrohanterian úi ligamentul capului femural.
Prin contracĠia dinamicӽ úi bilateralӽ a abductorilor se realizeazӽ îndepӽrtarea membrelor