Psiholog Ioana Jecan Școala gimnazială ”Emil Isac”

.

invariabilă a acestuia. celuilalt. lor. nu o calitate intrinsecă.     O întărire este acea situație / stimul care survine după executarea unui comportament și care îi sporește manifestările viitoare. O întărire însă poate fi realizată și de un stimul aversiv. De aici rezultă și faptul că nu trebuie să identificăm întărirea cu recompensa. prin comp. evitativ pe care îl produce. Alteori întăririle nu sunt spontane ci sunt planificate cu grijă de către cel care le administrează. Adesea oamenii nu sunt constienți de influența pe care întăririle o exercită asupra comp. în funcție de comp. Unele întăriri apar in mod neplanificat. ele se referă la stimuli pozitivi. în viața socială. Realizăm adesea importanța întăririlor abia când ele nu mai sunt. pe care vrea să îl întărească. Recompensele formează numai o parte din întăriri. natural. Întărirea este o funcție pe care o poate dobândi un stimul. . modificăm comp. Un lucru e clar: constienți sau nu. prin modul în care manipulăm întăririle. ca urmare a realizării unui comp.

 Întărirea negativă se referă la menținerea sau intensificarea unui comp.. de aceea întărirea negativă nu trebuie confundată cu pedeapsa.  Majoritatea comp. prin producerea sau prezentarea unei stimulări. care vizează reducerea unui comp. sunt concomitent motivate atât de întăriri pozitive cât și de întăriri negative. prin încetarea sau reducerea unei stimulări aversive.  .  În ambele situații însă. efectul este întărirea unui comp.Întărirea pozitivă vizează menținerea sau intensificarea unui comp.

ajunge să prefere o activitate nu pentru că e recompensată. dobânda bancară. de evitare sau aversiune. sarcinile plictisitoare. aprobarea. O activitate frecventă poate constitui o întărire pentru o activitate mai puțin frecventă. . Subiectul alege “răul cel mai mic”. O categorie aparte de întăriri (pozitive / obiectuale) sunt banii. a unei poziții speciale într-un grup. atenția acordată. conferirea unor privilegii. critica. de rutină. dezaprobarea din partea celorlalți funcționează ca întăriri negative. scutire de plata unor taxe sau impozite. Pe de altă parte. ci pentru a evita o activitate și mai aversivă.: joaca. diverse activități de petrecere a timpului liber). premii în obiecte. Pe de altă parte. Activități: activitățile preferate (ex. sarcinile cu înalt consum nervos tind să întărească negativ comp. Întăriri obiectuale: hrană (dulciuri. activitățile aversive pot funcționa ca întăriri negative. vizionarea unui film. De pildă.     Întăriri sociale: lauda. in special). cadouri.

Treceți de la întăriri imediate (în faza de învățare) la întăriri decalate (în faza de consolidare) a unui comportament. Comparați dimensiunile comportamentului înainte și după aplicarea întăririi. 3. 10.      7. pentru a cunoaște efectul ei (= dacă este sau nu o întărire). dacă faci X eviți Y (întărire negativă). pe care doriți să-l întăriți (comp. 9. Utilizați un repertoriu larg și alternativ de întăriri. sunt mândru de tine”).   1. Exprimarea lor verbală facilitează invățarea. Treceți de la întăriri artificiale la întăriri naturale 5. în acest fel facilitați învățarea (ex. țintă).: “Ți-ai făcut temele cu grijă. Utilizați întăriri disponibile.   . Descrieți comportamentul în momentul în care aplicați întărirea. Bravo. beneficiezi de Y (întărire pozitivă). Repetați verbal asocierea pe care se bazează întărirea: dacă faci X. Învățați copilul să-și identifice și să-și autoadministreze întăririle. 2. încât să nu produceți saturație 6. Programați întăririle în funcție de obiectivele urmărite. Definiți precis comp. 4. 8.

Chiar dacă e neplăcut sau dureros. Penalizarea (pedeapsa) este orice eveniment care determină reducerea unui comp. reducerea sau eliminarea unor privilegii). Așadar. .: un stimul care produce durere. dar confirmarea acestei funcții se face doar după ce observăm efectul asupra reducerii comp.  Penalizarea este o funcție pe care o poate avea un stimul într-un anumit context. putem presupune că ceva este pedeapsă (ex. un eveniment care nu reduce comp. vizat nu constituie o pedeapsă sau penalitate. ca și în cazul întăririi. nu o calitate intrinsecă și invariabilă a acestuia.

. indezirabil dintr-o situație recompensativă. totodată.d. privarea de libertate. punerea la colț ș. Amenzile.m. În această categorie intră în primul rând interdicțiile: “Nu fă X!” și amenințările verbale. în a-l priva pe subiect de o situație dezirabilă. În această categorie intră excluderea dintr-un grup. Ele nu produc senzații de durere sau senzații neplăcute (decât în cazuri deosebite). Pedeapsa fizică este cea mai ineficientă formă de penalizare și. dar pot avea ca efect reducerea unui comp. de fapt. d) Sancțiunea vizează retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva ca urmare a efectuării unui comp. recompensativă.a) Pedeapsa fizică este cea mai primitivă formă de penalizare și se bazează pe administrarea unor stimuli care activează receptorii de durere. fiind adesea asociate cu diverse forme de penalizare au devenit penalități condiționate. suspendarea unor clauze avantajoase. c) Excluderea sau time-out-ul se referă la scoaterea unei persoane care a efectuat un comp. esențial în administrarea pedepsei. ceea ce este.a. cea mai dispusă să inducă o serie de efecte negative. . Pedeapsa constă. retragerea unor privilegii. indezirabil. b) Represorii verbali sunt expresii care. de care a beneficiat anterior. așadar. toată gama de acțiuni prin care îl facem pe celălalt “să plătească pentru ceea ce a făcut” intră în clasa sancțiunilor.

ca atare.a) Pedeapsa poate produce agresivitate și reacții emoționale negative. b) Pedeapsa poate produce evaziuni și comportamente evitative din partea celui pedepsit. c) Penalizarea poate funcționa ca întărire negativă pentru cel care o utilizează și. d) Penalizarea poate modela comp. poate duce la utilizarea ei abuzivă. celui pedepsit. .

asociați aplicarea pedepsei cu educarea și administrarea de întăriri pentru comp.: “relațiile dintre noi rămân neschimbate. efecte mai mari. Administrați pedeapsa astfel încât să nu vă afecteze relațiile emoționale cu copilul (ex.     6. Observați antecedentele care duc la comportamentul indezirabil și încercați modificarea lor. O pedeapsă mai severă nu are. 1. în mod cert.  . în mod automat. Pedeapsa nu produce comp. 4. dezirabile ci doar le suprimă pe cele indezirabile. ca ultim resort. costuri mai mari. dar ea induce.: “gașca din care face parte X pedepsește altfel și / sau altceva decât școala sau părinții). Încercați să controlați pedepsele prin controlul grupului de apartenență. Exprimați verbal regula pe baza căreia aplicați pedeapsa (“întrucat ai făcut X vei primi pedeapsa Y”). vizat si ținând cont de datele prealabile ale copilului. Prezentați pedeapsa în termeni de beneficii. 2. Ca atare. În acest fel favorizați învățarea unei legături între comp. Aplicați pedeapsa imediat după comp. 8. 5. Ponderați intensitatea pedepsei. Grupurile de apartenență ale copilului recurg la întăriri și penalizări diferite (ex. dar fiindcă ai făcut X va trebui să suporți pedeapsa Y).   3. nu de costuri. dezirabil. înainte de a recurge la pedeapsă. indezirabil și pedeapsă. 7.

 Analizați întăririle negative și pozitive care le influențează. Treceți în revistă comportamentele pe care le realizează copiii dumneavoastră într-o zi obișnuită.  Imaginați-vă ce s-ar întampla dacă aceste întăriri ar înceta (efectele pe termen scurt – pe termen lung). .

Suport de curs .Vă mulțumesc! ÎNTREBĂRI ? Bibliografie Mircea Miclea – Modificări cognitiv-comportamentale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful