You are on page 1of 19

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

DIPLOMAȚ IA ASOCIERII LA UNIUNEA EUROPEANĂ

CONSTANŢA 2012 CUPRINS

.......................................................... 9 2......4 Drumul României către Uniunea Europeană ..... 8 2.................. 19 Introducere Pagina 2 din 19 ................................... 4 Capitolul II Diplomatia asocierii la Uniunea Europeană........................................ Capitolul III Scurt istoric al Uniunii Europene.......... 16 Concluzii.................................................................................................................................................................... 18 BIBLIOGRAFIE........................................................................1 România în perioada asocierii la Uniunea Europeană ................................. 6 2...............................................................5 Poziț ia României în sistemul european concomitent 13 momentului aderării ............2 Primele demersuri și încheierea Acordului de Asociere..................Introducere.................................................. 7 2....................................... 3 Capitolul I Diplomaț ia.................3 Pricipalele prevederi ale Acordului de Asociere.................................................................... 12 2........................

Capitolul I Diplomaț ia Pagina 3 din 19 .

distinct de celelalte state. Face politică acela care participă la conducerea treburilor publice. este aplicată de serviciile statului. unui stat străin. Politica externă este instrumentul prin care se acţionează asupra imprejurărilor externe. In realitate. Activitatea diplomatică este activitatea reprezentanţilor desemnaţi de state. Politica externă a statului este activitatea prin care guvernul stabileşte. Naţiunea străină este altă naţiune decat naţiunea proprie. pentru fiecare persoană. statului. la guvernare. in politica externă domină autoritatea publică. Străinul nu aparţine comunităţii naţionale. a municipalităţilor. numele străin. Fiecare persoană are un stat propriu. dar şi a relaţiilor externe ale străinilor. O parte a politicii externe se constituie in afara nucleului statului. Diplomaţia este profesia reprezentării statului in relaţiile cu alte state. extraneitatea. Prin diplomaţie se inţelege activitatea reprezentanţilor statelor. politica externă a statului rămane instrumentul de reafirmare a suveranităţii statului şi a identităţii naţionale. a diferitelor organizaţii teritoriale. Celelalte organizaţii fac politică pentru a ajunge să facă politică de stat. fiind rezultatul contribuţiei provinciilor. defineşte şi reglementează raporturile cu guvernele străine şi participarea statului la relaţiile internaţionale. Iluzoriu. un stat străin cu un suveran străin şi o suveranitate străină. cetăţenia străină. considerate incontestabile. persoanele trăiesc şi locuiesc in lumea intreagă. Interesele se constituie prin interacţiune socială şi deciziile de politică externă se iau sub influenţe culturale şi simbolice comune. regionale sau globale. la ansamblul afacerilor publice. elaborată de cei care au ajuns să facă politică de stat. Statele interacţionează in domeniul relaţiilor diplomatice prin diplomaţii lor. ci unei alte comunităţi. de statele străine. limba străină. a regiunilor. Capacitatea guvernului de a orienta politica externă decurge din consensul cercurilor politice interne cu privire la elementele definitorii. la evenimentele din acest domeniu. a relaţiilor externe proprii. Politica externă. Diplomaţia statului este activitatea diplomatică desfăşurată de reprezentanţii lui. lumea se divide in ceea ce este şi ceea ce nu este străinătate. fiindu-i proprii o ordine străină. naţionale. In condiţiile interacţiunii cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale locale. la confruntarea dintre partide. legată de raporturile dintre state. Guvernul acţionează după criteriul suveranităţii. Relaţiile diplomatice şi consulare sunt relaţii intre state şi statele sunt subiectele dreptului diplomatic şi consular. Pagina 4 din 19 . ale identităţii naţionale. Satisfacerea interesului naţional inseamnă şi luarea in considerare a intereselor private. Intrucat condiţia esenţială a politicii externe este realitatea străinătăţii. Statul face politică de stat.Politica este conducerea treburilor publice. Statul propriu este statul in afara căruia este străinătatea. Diplomaţia armonizează ordinea unui stat cu ordinea altui stat.

mai precis regulile profesiei de diplomat şi pe cele ale serviciului public de diplomaţie. dar nu sunt şi subiecte de drept. Capitolul II Diplomatia asocierii la Uniunea Europeană Pagina 5 din 19 . in primul rand in relaţiile politice cu alte state. Relaţiile diplomatice şi relaţiile consulare sunt relaţii inter-statale. Ca urmare. ca şi despre diplomaţia franceză. transmit şi primesc mesaje. Dreptul diplomatic este ansamblul normelor care reglementează raporturile dintre instituţiile subiectelor de drept internaţional abilitate să se ocupe de relaţiile externe ale acelor subiecte. Se recurge la acest termen şi pentru a denumi serviciul diplomatic al statului. Diplomaţia este şi denumirea corpului agenţilor diplomatici ai statului. Ele apar ca subiecte ale activităţii diplomatice. noţiunea semnifică serviciul diplomatic naţional. tradiţiile şi uzanţele legate de relaţiile dintre state. Ele constituie mecanismul de intreţinere a relaţiilor dintre state. reprezintă permanent statul. negociază cu alte state. a celui care se pricepe să reglementeze. dar şi in doctrină. Activităţile diplomatice le oferă statelor calea paşnică de soluţionare a problemelor din ansamblul relaţiilor dintre ele. Regulile activităţii diplomatice au rădăcini adanci in tradiţie. diplomaţia rusă. Aceste servicii. aşa cum au statute proprii profesorii. Cand se vorbeşte. ele au fost preluate şi cultivate ca rod al unor invăţături fundamentale. Aceste instituţii nu acţionează in nume propriu. diferendele dintre state. nu doar in presă. componente al administraţiei statului. Diplomatul este funcţionar public avand statut propriu. despre diplomaţia romanească. Dreptul diplomatic insumează regulile diplomaţiei. Deşi apar ca subiecte ale activităţii diplomatice. Activitatea diplomatică le revine şi le aparţine serviciilor publice. instituţiile care reprezintă statele sunt obiecte ale dreptului diplomatic. Fiecare din aceste servicii naţionale au ca misiune definitorie aplicarea politicii de infăptuire şi de apărare a intereselor statului naţional pe care il reprezintă. normele după care funcţionează aceste relaţii aparţin dreptului internaţional public. altfel decat cu forţa. Diplomatul deţine profesia de a concilia interesele divergente ale statelor aplicand regulile. militarii şi poliţiştii.Diplomaţia este aşadar profesia diplomatului. Dreptul diplomatic este rezultatul consimţămantului subiectelor de drept internaţional asupra normele in conformitate cu care se desfăşoară activităţile diplomatice. Relaţiile diplomatice sunt relaţiile dintre state realizate prin serviciile diplomatice. Activităţiile diplomatice inseamnă in primul rand dialog.

29 decembrie 2004 – 12 martie 2007. 21 martie . Theodor Baconsky. Editura LuminaLex. 20 mai 1990 – 27 septembrie 1992. 22 decembrie 2008 . 2009 Pagina 6 din 19 . Dupã 1990.1 România în perioada asocierii la Uniunea Europeană 1 Dumitru Mazilu. Petre Roman. 27 febuarie 2012 .5 aprilie 2007. Mihai Răzvan Ungureanu. 29 decembrie 2004 . în toată complexitatea acesteia. diplomația română a fost condusă de Sergiu Celac.12 martie 2007. Adrian Severin. Adrian Năstase. 23 decembrie 2009 2012. 27 decembrie 1989 – 20 mai 1990. Obiectiv strategic stabilit în România postcomunistă și îndeplinit în România modernă și democratică. 17 noiembrie 1996 – 23 decembrie 1997. Asemenea altor state opțiunea de politică externă a României din anii 1989 – 1991 este opțiunea europeană și euro-atlantică1 iar activitatea diplomatică. a III-a. din 1993. este subordonată realizării acestui obiectiv. Ed.27 aprilie 2012. Mihai Răzvan Ungureanu. Lazăr Comănescu. Călin Popescu Tăriceanu (interimar). 23 decembrie 1997 – 25 decembrie 1999. toate țãrile candidate la aderare au încheiat Acorduri de asociere cu Uniunea Europeanã. Cătălin Predoiu (interimar) 3 octombrie 2009 .3 octombrie 2009.22 decembrie 2008. Diplomația. Cristian Diaconescu. In acest scop. 6 august 2012 – prezent.6 august 2012 și Titus Corlățean. 7 mai 2012 . decembrie 2000 – 28 decembrie 2004. precum și domeniile care fac obiectul noilor relații între cele douã pãrți. Adrian Cioroianu.După Revoluția Română din 1989. care prevãd instaurarea unei zone de comerț liber și modalitățile institutionalizate de dialog între guvernele acestor țãri și instituțiile comunitare. Teodor Meleșcanu.Consiliul European a pus în discutie posibilitatea extinderii Uniunii Europne prin cooptarea de noi membri dintre țãrile Europei Centrale si de Est. Revoluția Română din 1989 a însemnat schimbarea sistemului politic românesc și reorientarea activității internaționale a României. 2. parte componentă a Uniunii Europene.23 decembrie 2009. 15 aprilie . 5 aprilie 2007 . Andrei Pleșu.Drept Diplomatic și Consular. Inițiativa extinderii Uniunii Europene a fost materializatã oficial la Consiliul European de la Copenhaga. Cristian Diaconescu. decembrie 1999 – decembrie 2000.15 aprilie 2008. 27 septembrie 1992 – 17 noiembrie 1996. Andrei Marga. Mircea Geoană.

încă din 1980. România a fost printre primele ț ări din Europa Centrală ș i de Est care a iniț iat. Astfel. Aceeasi optiune exprimasera si Polonia. încă din anii '70. față de tendințele integraționiste promovate la Moscova – acțiune care a precedat cu aproape un deceniu prabușirea comunismului. În legatură cu acest obiectiv. după care a semnat cu CEE mai multe acorduri pentru facilitarea schimburilor comerciale. iar pe autoritatile statului ca nu I-ar fi protejat. stabilirea relatiilor diplomatice cu organizatia de la Bruxelles si acreditarea unui ambasador. Motivul invocat a fost acela ca România n-ar respecta drepturile minoritatilor nationale. înca pe 7 ianuarie 1990. România a beneficiat de Sistemul Generalizat de Preferințe (SGP).evident. 2. se impun câteva considerații: 1. după Revolutie. odata cu Revoluti din Decembrie 1989.În Proclamația către țară din 22 decembrie 1989 se exprimă dorința conectării României la valorile și structurile occidentale de către noile autorități ale statului. 5. legitimate de Revoluție. noile organe provizorii ale puterii din România post-revolutionara au adoptat o Declaratie cu privire la importanta pe care tara noastra o acorda dezvoltarii relatiilor cu CEE. Ungaria. la acea dată de CAER .alături de aderarea la NATO . care se Pagina 7 din 19 . în martie 1990.pentru semnarea unui Acord comercial a fost respinsa de Comisarul European pentru Relatii Externe.de a nu stimula recunoașterea Pieții Comune de către țările membre ale CAER până la stabilirea unor raporturi directe între cele două structuri. Aceasta opoziție s-a datorat politicii de bloc promovate.CEE. Obiectivul aderarii României la CEE era o consecinta logica a transformarilor politice intervenite în România. prin trecerea de la un regim totalitar la un sistem democratic si la economie de piata. Ne-am fi asteptat la o mai mare deschidere din partea CEE. România nu era singura țară din fostul spatiu sovietic care se angajase pe acest drum. Cehoslovacia si Bulgaria. aderarea României la Uniunea Europeana a devenit . aceasta formă de manifestare a independenței politico. Din păcate. când presa internationala îi acuza pe români ca au declansat violentele împotriva etnicilor maghiari.economice a României. si în special. Din 1974. o propunere a Guvernului României transmisa de viceprim-ministrul Mihai Draganescu. 3. De notat ca vizita la Bruxelles a avut loc exact în perioada evenimentelor din martie de la Târgu-Mures. sub presiune sovietică . În ciuda opoziției Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) și a URSS.unul dintre din obiectivele prioritare ale politicii externe românesti. ale minoritatii maghiare. de către CEE. 4. Frans Andriessen. România a recunoscut de facto. în vizita la Bruxelles . Comunitatea Economică Europeană prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România . Ulterior. demersuri pe lângă CEE pentru dezvoltarea de relaț ii comerciale. nu a fost recunoscută și apreciatș cum se cuvine. mai ales că.

pe de altă parte. Anul V. discutii exploratorii cu reprezentantii Comisiei Europene. Guvernul își reafirmă hotarârea de a asigura aplicarea Dan Năstase. nr. Drept Diplomatic și Consular. la 17 noiembrie 1992 si au fost semnate la 1 februarie 1993. 73/ 12 aprilie 1993. cunoscut îndeobște sub numele de Acordul European sau Acordul de asociere2 a fost ratificat de Parlamentul României prin Legea numarul 20/ 6 aprilie 1993. În perioada 20-21 Decembrie 1991 au avut loc. 6.2 Primele demersuri și încheierea Acordului de Asociere În conformitate cu Declarația din 7 ianuarie 1990 a Guvernului provizoriu de la București. Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene. adica la 1 februarie 1995. Reiterând opțiunea strategică fundamentală de integrare deplină și cât mai rapidă a României în Uniune. Optiunea României. inclusiv al României. la Bucuresti. pe de o parte. în aceste țări. după prabușirea comunismului. care-si "traia ultimele zile". Dupa alte cinci runde de negocieri (18-19 iunie 1992. 2. au fost intensificate demersurile pe lângă autoritățile comunitare și țările membre. în perioada 19-20 mai 1992. ca si a celorlalte tari din Europa Centrala. Ghid de studiu. Acordul de asociere a intrat în vigoare la doi ani de la semnare. respectiv CEAR-ul. în 1991. 12-13 octombrie 1992. 16-17 iulie 1992. în vederea începerii negocierilor privind încheierea unui Acord de Asociere a României la CEE. Acordul European instituind o asociere între România. Comunitățile Europene și statele membre ale acestora.simteau stânjenite de chingile unei structuri. 2007 2 Pagina 8 din 19 . CAER-ul s-a autodizolvat. În urma ratificării de către cele 12 țări membre ale Comunității Europene și a Avizului favorabil primit din partea Parlamentului European. Ambele acorduri au fost parafate la Bruxelles. prin acordul statelor membre. În Declarația Guvernului publicată cu acest prilej se arata ca momentul 1 februarie 1995 marcheaza trecerea la etapa acțiunilor concrete destinate pregătirii aderării României la Uniunea Europeana. era în consonanță și de unificare a Europei. De aceea. CEE nu putea face cu politica țărilor membre CEE abstracție de transformările produse în aceasta parte a continentului și de noua orientare provest a regimurilor democratice instalate. dupa care. Acordul a fost publicat în Monitorul Oficial al României. 14-15 septembrie 1992. 3-4 noiembrie 1992) a fost finalizat Acordul de Asociere si Acordul interimar de aplicare anticipata a prevederilor privind aspectele economice si comerciale prevazute în Acordul de asociere. De altfel. a urmat prima runda de negocieri oficiale pentru încheierea unui Acord.

circulația lucrătorilor. cooperarea economică. cooperarea culturală și cooperarea financiară. agricole și piscicole. o data pe an pentru a examina orice probleme importante care au aparut în cadrul Acordului. să devină competitivă în raport cu economiile statelor membre ale Uniunii. care urmau să se desfășoare prin:  Consiliul de Asociere. fințante-bănci. Un capitol important se refera la dialogul politic regulat. Să contribuie la apropierea pozițiilor în probleme de securitate. Să sprijine organizarea de consultări. de continuare și accelerare a procesului de reformă în toate segmentele vieții economice și sociale. pe parcursul a 10 ani (redus. pâna la desființare. efectuarea plăților și concurentă. De aceea.    De subliniat ca Acordul de Asociere a instituit între România și Comunitatea Europeană. Să conducă la o convergență crescândă în probleme internaționale. educație. Comitetul de Asociere. ulterior. având misiunea de a supraveghea realizarea Acordului de Asociere. mediu.întocmai a prevederilor Acordului de asociere. forțând economia să se restructureze și să se adapteze la mecanismele pieței. scop în care are în subordine un număr de subcomitete (agricultura. Capitolele Acordului se referă la libera circulatie a mărfurilor industriale. dreptul de stabilire a companiilor și furnizarea de servicii între Comunitate și România. la 9 ani) de reducere progresivă.). un sistem de relatii structurale. alternativ la București și Bruxelles. se apreciază că Acordul a instituit o competiție între protecționism și piața liberă. de regula. sănătate. instituit în baza Acordului de asociere. format din membrii desemnați de Guvernul României (Ministerul de Externe) și membrii ai CEE.  Pagina 9 din 19 . Acordul prevedea un ansamblu de măsuri ce trebuiau să fie luate de România. la cel mai înalt nivel politic . 2. transporturi. la nivelul înalților funcționari. care urma să se întâlnească de doua ori pe an. care urma:  Sa faciliteze integrarea deplină a României în comunitatea statelor democratice și apropierea progresivă față de Comunitatea Europeană. precum și orice alte probleme bilaterale sau internaționale de interes reciproc. a taxelor vamale la o serie de produse din și spre Uniunea Europenă. Comitetul are ca misiune și pregătirea reuniunii Consiliului de Asociere. Acesta urma să se întâlnească.3 Pricipalele prevederi ale Acordului de Asociere În esență.

în perspectivă. Acordul de Asociere a consacrat asocierea României la UE. Comitetul Parlamentar mixt. stabilind formele dialogului politic și coperarii economice între cele două părți.  Statul de drept. Se reunește de două ori pe an. Demersurile ulterioare ale României pentru apropierea și pregatirea aderării la UE au fost marcate de trei evenimente: 1. Existența unei economii de piață funcționale. Liberalizarea circulației mărfurilor.   Crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperarii în diverse domenii de activitate. Îndeplinirea acestui criteriu înseamnă capacitatea țării candidate de a-și asuma obligațiile de membru.  Respectarea drepturilor și protecția minorităților naționale. alternativ la București și Bruxelles. a convergenței economice de natură să sprijine mediul de afaceri. Capacitatea de a face față concurentei și forțelor pieței din UE. economice si monetare. care a convenit criteriile de aderare pentru viitoarele țări candidate: a) Criteriul politic :  Stabilitatea instituțiilor care garantează democrația. Consiliul European de la Copenhaga. eforturile pentru stabilizarea economică si credibilitatea de ansamblu a societății românești. serviciilor. Sprijinirea eforturilor pentru consolidarea democrației. din iunie 1993. inclusiv acceptarea obiectivelor Uniunii politice. Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995 a adaugat un nou criteriu:  Capacitatea administratiei de a aplica acquis-ul comunitar. compus din reprezentanți ai Parlamentului României și ai Parlamentului European. capitalului și persoanelor din perspectiva viitoarei integrări în Piața Internă a UE. trecerea la economia de piață și realizarea. Sintetizând. Așadar.  Transmiterea unor mesaje încurajatoare pentru comunitatea internațională de afaceri în ceea ce privește stabilitatea politica. Acesta a reprezentat baza legală a relațiilor României cu Uniunea Europeana. se poate aprecia că principiile Acordului și obiectivele asocierii au fost urmatoarele:   Crearea cadrului instituțional pentru realizarea unui dialog politic permanent. b) Criteriul economic :   c) Criteriul legislativ. Pagina 10 din 19 . respectiv însușirea "acquis-ului comunitar".  Drepturile omului.

În 21 iunie 1995 au fost adoptate doua documente . care semnifică atașamentul nostru față de valorile și principiile democratice si întreprinderea de măsuri concrete pentru implementarea acestora. domnul Ion Iliescu. președintele de atunci al României. La reuniune au participat.Strategia națională de pregătire a aderarii și Declarația politică semnată de președintele României. președinții celor două Camere ale Parlamentului și liderii partidelor parlamentare. Cehia.2. De aceea. Consiliul European de la Essen . președenției franceze a Consiliului Uniunii. în fapt. ca membru cu drepturi depline în Consiliul Europei. îndeplinirea criteriului politic de la Copenhaga. fiind condusă de academicianul Tudorel Postolache.în cadrul unei reuniuni organizate la Palatul Cotroceni . forțelor politice parlamentare. pentru prima data. care a adoptat Strategia de pre-aderare a țărilor potențial candidate.4 Drumul României către Uniunea Europeană România a început drumul său către Uniunea Europeană la 1 februarie 1993.Germania. la 7 octombrie 1993. din decembrie 1994. a propus . Având la bază Strategia de pre-aderare. Aceasta însemnă. 2. Data de 22 iunie 1995 reprezintă un moment istoric în evoluția post-decembristă a României.elaborarea unei Strategii naționale de pregatire a aderarii. document intrat în Pagina 11 din 19 . Slovacia si Ungaria. Polonia. se și spune că organizația de la Strasbourg (Consiliul Europei) reprezintă antecamera Uniunii Europene. Strategia națională premergătoare procesului de aderare prezenta crearea unei Comisii formate din reprezentanții ai guvernului. Cererea oficială de aderare a Romîniei la Uniunea Europeană a fost transmisa pe 22 iunie 1995 la Paris. la Snagov. Delegația română a fost condusă de ministrul afacerilor externe. Strategia a fost lucrată din martie pâna în iunie 1995. Bulgaria. mediului academic și societății civile. 3. adoptată la Essen. Ideea de la care s-a pornit a fost aceea ca aderarea la Uniune presupune adoptarea unor reforme structurale profunde și ca acest proces nu se poate desfasura haotic. ruptura definitivă de trecutul est-european. dată la care a fost semnat Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană. Aceasta exprimă pentru prima dată consensul tuturor forțelor politice față de opțiunea de integrare a României în UE. și șefii de stat sau de guvern din România. angajarea ireversibila a României pe drumul integrarii europene. Primirea României. la voia întâmplării. primul ministru.

cu majoritatea absolută a voturilor parlamentarilor europeni. Marea Britanie (16 februarie 2006). Finlanda (19 iunie 2006). Lituania (30 martie 2006). La 1 ianuarie 2007. Tratatul a fost supus procesului de ratificare în toate statele membre UE.vigoare doi ani mai târziu.aderarea efectivă. obţinând calitatea de observator activ la activităţile Uniunii. După semnarea Tratatului de aderare. Suedia (9 mai 2006). Malta (24 ianuarie 2006). comitetele şi grupurile de lucru ale Comisiei Europene. Parlamentul European. Consiliul a reafirmat şi calendarul de aderare: aprilie 2005 – semnarea Tratatului de Aderare. decizie confirmată de Consiliul European de la Bruxelles din 16-17 decembrie din acelaşi an. Austria (11 mai 2006). respectiv. care a fost acordat la 13 aprilie 2005. de către România şi Bulgaria şi de către reprezentanţii statelor membre ale Uniunii. Portugalia (8 martie 2006). aceste documente fiind de două tipuri: rapoarte privind stadiul pregătirilor în vederea aderării şi. Comisia Europeană a prezentat anual documente de evaluare privind parcursul european al României. la nivel politic şi tehnic (Consiliul UE şi formaţiunile sale sectoriale. Luxemburg (29 iunie 2006). România a fost astfel asociată pe fond la lucrările tuturor instituţiilor comunitare. şi Germania (24 noiembrie 2006). Italia (22 decembrie 2005). grupurile de lucru ale Consiliului. Belgia (13 octombrie 2006). Polonia (30 martie 2006). rapoarte comprehensive de monitorizare în care era prezentat stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate de România în negocierile de aderare. Oficial. alături de alte şase state. la Luxemburg. Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social). Estonia (16 noiembrie 2005). În acelaşi timp. Consiliul European decidea deschiderea negocierilor de aderare cu România. România a trecut de la statutul de candidat la cel de stat în curs de aderare. Letonia (26 ianuarie 2006). precum şi la reuniunile Consiliului European. România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Danemarca (21 noiembrie 2006). Slovenia (29 septembrie 2005). Pagina 12 din 19 . Republica Cipru (27 octombrie 2005). Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la UE a fost semnat la 25 aprilie 2005. iar în decembrie 1999. România depunea oficial cererea de aderare la Uniune în iunie 1995. Franţa (3 octombrie 2006). 1 ianuarie 2007 . negocierile sunt deschise la 15 februarie 2000. Republica Elenă (2 noiembrie 2005). În perioada 1998-2006. Ungaria (26 septembrie 2005). Cronologia ratificării Tratatului de Aderare: Slovacia (21 iunie 2005). Semnarea Tratatului de Aderare a fost precedată de obţinerea avizului conform al Parlamentului European. Republica Cehă (6 decembrie 2005). ele fiind încheiate la nivel tehnic în cadrul Conferinţei de Aderare la nivel ministerial din 14 decembrie 2004. Olanda (13 iunie 2006). după semnarea Tratatului de Aderare. Spania (14 decembrie 2005). Ulterior semnării. Irlanda (21 iunie 2006).

în vederea atingerii acestui obiectiv. pentru reuşita sa şi pentru un cost cât mai economic posibil.2. Aceste obstacole sunt cu atât mai puternice. Măcar prin faptul că legislaţia tinde uneori să devină un hăţiş dificil de pătruns. Acordul European reprezintă cadrul legal de desfăşurare a relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană. drepturile omului şi protecţia minorităţilor. în confruntarea cu Asia şi America. se stabileşte o primă contradicţie între câmpul operaţiunilor internaţionale care evoluează într-o manieră unitară. Acordul European a intrat în vigoare la data de 1 februarie 1995. Documentul a fost semnat la data de 1 februarie 1993 şi ratificat prin legea nr. cu cât ele corespund aşa-numitelor prerogative absolute ale statelor. Astfel. Cerinţele UE privind statele candidate la aderare se bazează pe concluziile Consiliului European de la Copenhaga (1993) care au stabilit condiţii foarte clare. a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Este un fenomen firesc pentru o ţară care parcurge o perioadă de profunde transformări şi de evoluţii spectaculoase. statul de drept.5 Poziț ia României în sistemul european concomitent momentului aderării Moneda unică şi piaţa unică nu mai sunt utopii. numite ulterior Criteriile de la Copenhaga pe care statele candidate trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membre ale UE și anume stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia. o piaţă largă şi funcţionarea acestei pieţe în diverse părţi componente. o dată cu dezvoltarea unui sistem multi-statal de norme. România şi-a exprimat interesul de a deveni membru UE şi de a întreprinde măsuri graduale. România depunând cererea de aderare la UE la data de 22 iunie 1995. România alături de Bulgaria. în scopul protejării progreselor înregistrate în plan economic şi pentru transpunerea în practică a principiilor de funcţionare ale economiei de piaţă. cum ar fi puterea de a bate monedă şi de a impune circulaţia ei pe o arie geografică determinată. Desigur că armonizarea legislativă nu este un demers tocmai simplu. Întrebarea actuală se referă la modul de gestiune a trecerii la moneda unică. Alinierea legislaţiei române la nivelul european a trebuit să respecte o serie de reguli deja verificate. La data de 25 aprilie 2004. sedii ale prerogativelor de suveranitate. Fiecare ţară îşi reanalizează atuurile şi infrastructura pentru a deveni pilonul central al unei filiere sau al alteia. 20/1993. tratat ratificat de către cele 25 de state membre ale Uniunii Europene. ele vizează o mai mare eficacitate şi creştere a bogăţiei europene. Prin ratificarea Acordului European. România a parcurs o serie de transformări normative. existenţa unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din Uniunea Europeană și capacitatea de Pagina 13 din 19 .

inclusiv cele privind aderarea la obiectivele uniunii politice. Ulterior. ambele documente au fost actualizate prin Departamentul de Informaţii Suplimentare care a fost aprobat în Şedinţa de Guvern de la sfârşitul lunii septembrie 2002 şi transmis Comisiei Europene. Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Prin documentele de negociere la Capitolul 11. Ulterior.Acest fenomen a fost denumit în literatura de specialitate cu termenul de „erodare a suveranităţii monetare a statelor. Participarea României la Uniunea Economică şi Monetară. un stat membru al UE care a adoptat moneda euro. analiza situaţiei intenaţionale contemporane impune să acceptăm această afirmaţie doar ca pe o figură de stil.asumare a obligaţiilor de stat membru. este. desfăşurată pe 28 iunie 2002. condiţionată de adoptarea acquis-ului specific pieţe unice şi. în particular. România a închis provizoriu negocierile la Capitolul 4 – „Libera circulaţie a capitalurilor”. BNR a contribuit la realizarea Documentului de Poziţie la Capitolul 4. precum şi Documentul de Poziţie Complementar la Capitolul 11 s-au realizat cu contribuţia semnificativă a BNR. legea nr. Intenţia de integrare în structurile europene a presupus adaptarea legislaţiei în domeniul monetar în vederea implementării acquis-ului comunitar. pentru a transpune prevederile aquisului comunitar aferent acestui capitol. România a deschis şi închis provizoriu negocierile la Capitolul 11. Deşi Curtea Internaţională de Justiţie a statuat că „este un principiu general acceptat că un stat este îndreptăţit să îşi reglementeze propria monedă.Uniunea Economică şi Monetară. Cu ocazia Conferinţei Interguvernamentale de Aderare a României la UE. Documentul de Poziţie. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României. România şi-a asumat angajamentul de a modifica. de asemenea. fie un stat Pagina 14 din 19 . economice şi monetare. desfăşurată la 7 aprilie 2003. ultima fiind finalizarea Documentului de Poziţie Complementar III care a fost aprobat în Şedinţa de Guvern din 24 octombrie 2002 şi transmis Comisiei Europene. care a fost aprobat în Şedinţa de Guvern de la sfârşitul lunii februarie 2001. aşa cum a fost cazul tuturor statelor membre. Documentul de Poziţie a fost actualizat în mai multe etape. respectiv Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene. Conform prevederilor CE. până la 31 decembrie 2004.” Semnarea Tratatului de aderare a României şi Bulgariei(aprilie 2004) presupune şi recunoaşterea eforturilor făcute de România în direcţia integrării financiare şi monetare. de adoptarea acquisului aferent liberei circulaţii a capitalurilor. Cu ocazia Conferinţei Interguvernamentale de Aderare a României la UE.Uniunea Economică şi Monetară. precum şi celelalte reglementări comunitare privind activitatea băncilor centrale din statele membre ale Uniunii Europene.

Pregătirea României în vederea aderării a impus şi realizarea unui sistem bancar competitiv. pentru a asigura o pregătire eficientă a procesului de integrare în domeniul bancar. România trebuie apreciată drept stat cu derogare de la adoptarea monedei unice. conform articolului 122 din Tratatul privind UE. s-au efectuat modificări importante asupra legii bancare( Legea nr. Capitolul III SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE Pagina 15 din 19 . a fost adoptat un nou statut al Băncii Naţionale a României. Trebuie să se acorde atenţie deosebită reformei sistemului bancar şi accelerării procesului de integrare financiară. stabil şi eficient. În calitatea sa de membru al UE. precum şi perfecţionării mecanismului instituţional intern. este exonerat de drepturile şi obligaţiile ce îi revin în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale. care potrivit articolului 122 din Tratatul CE. Pe linia transpunerii în legislaţia noastră a acquis-ului comunitar aferent domeniului bancar. în conformitate cu principiile care stau la baza politicilor europene.membru cu derogare de la adoptarea monedei unice. 58 din 1998) şi s-au aliniat prevederile regimului valutar la cerinţele liberei circulaţii a capitalurilor. care să asigure o intermediere pe piaţa de capital pe criterii de eficienţă şi să genereze încredere în rândul publicului.

şi cele două tratate de la Roma din 25 martie 1957 privind înfiinţarea CEE şi EURATOM. propunând vechilor naţiuni să se revitalizeze in acelaşi cadru. 5 Pascal Fontaine. a lansat în Germania3 ideea de creare a unei Comunităţi de interese pacifiste. Editura Biroului pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene. cit. A new idea for Europe – “ The Schuman declaration 1950-2000”. Astăzi. second edition. În acest sens. tratate care au fost permanent modificate. pornind de la necesităţile integrării economice. privind înfiinţarea CECA. pag.4 De atunci. acestea încredinţând celor cinci instituţii comunitare (Consiliul. Crearea Comunităţilor Europene are ca temei planul lui Robert Schuman care. introducând un set de drepturi şi obligaţii pentru cetăţenii statelor membre. completate şi adaptate noilor realităţi. Acest Și în celelalte ţări ale Europei care au acceptat. Comisia. Ea reprezintă cea mai semnificativă sarcină a secolului al XX-lea şi o speranţă nouă în zorii noului secol. au pregătit condiţiile pentru integrarea politică. Pascal Fontaine. limbilor naţionale. exercitându-şi împreună suveranitatea. standardul de viaţă al cetăţenilor şi locul său în forumurile diplomatice. Spiritul de superioritate şi de discriminare a fost alungat din relaţiile dintre statele membre. Luxemburg 2000. Tratatul de la Maastricht a creat cetăţenia europeană. Procesul evolutiv a dus la adâncirea structurilor democratice şi consolidarea puterilor acestora. 5. menţinând. care reunesc oamenii. La nivel internaţional. aşa cum nici una dintre ele nu ar fi fost capabilă să o exercite singură.. europenii îşi rezolvă diferendele prin mijloace paşnice. a întins o mână foştilor inamici şi a eradicat dorinţa de război şi ororile trecutului. pentru definirea interesului general al europenilor şi pentru promovarea politicilor comune. Comunitatea Europeană îşi obţine forţa din valorile comune ale democraţiei şi drepturilor omului. comerciale şi monetare. În plus a iniţiat un proces complet nou în relaţiile internaţionale. Integrarea economică demonstrează zilnic nevoia de realizare a uniunii politice şi ne apropie tot mai mult de aceasta. la 9 mai 1950. precum şi a tradiţiilor. în acelaşi timp. Uniunea Europeană îşi măreşte influenţa o dată cu importanţa economică. Prin aceasta. 3 4 Pagina 16 din 19 . mult mai mult decât ar fi fost posibil dacă fiecare economie nu ar fi beneficiat de pe urma economiei programate şi a obţinerii de câştiguri din piaţa comună şi intensificarea comerţului. op. Parlamentul. construcţia Europei a avansat în fiecare zi. Uniunea Europeană se fundamentează pe cele trei tratate institutive și anume Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. diversitatea culturilor. aplicând domnia legii şi căutând concilierea.5 Standardul de viaţă al oamenilor s-a îmbunătăţit semnificativ.Comunităţile europene sunt organizaţii care. Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi) responsabilitatea pentru medierea conflictelor.

introducând două noi secţiuni majore care acoperă coordonarea politicii externe şi cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor interne. alăturând într-un singur text prevederile tratatelor existente. Pagina 17 din 19 .tratat le-a amendat pe cele originare din anii 1950.

cursuri: Pagina 18 din 19 .Bibliografie Tratate.

2006 Pascal Fontaine. Organizaţii europene şi euroatlantice. Facultatea de Relaț ii Internaț ionale ș i Studii Europene.Drept Diplomatic și Consular. Andrei Popescu. Ion Jinga. Ed. Publicaț ii ș i articole: Tratatul privind instituirea unei Uniuni Europene. România și noua arhitectură mondială. București.ro Pagina 19 din 19 . România şi Uniunea Europeană. Drept Diplomatic și Consular.Torino. A new idea for Europe. 1996. 2005 Dan Năstase. Publicaț ii Oficiale ale Comunităț ilor Europene.ro www. Luxemburg 1999. Treaty of Amsterdam.Adrian Năstase. Luxemburg 2000. Editura Biroului pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europene. Bucureşti. Editura LuminaLex.enciclopediaromaniei. 2007 Dumitru Mazilu. Ghid de studiu. MERONIA. Site-uri: www. 29 martie 1996. 2009 Luciana Ghica. Diploma ția. Ed. 7 februarie 1992. a III-a. Conferinț a interguvernamentală de revizuire a Tratatului de la Maastricht.mae. Ed. Regia Autonomă Monitorul Oficial. Economică.