CATHERINE SIGURET

FEMEI CELEBRE PE DIVAN

Catherine Siguret, absolventã de filologie a Universitãþii Sorbona din Paris, ziaristã specializatã pe teme sociale ºi de psihanalizã, este autoarea a 30 de cãrþi, printre care romane (Je vous aime, 2006), biografii de vedete, eseuri în colaborare cu psihiatri (L’amour est une drogue douce, în colaborare cu profesorul Michel Reynaud, 2005).

CATHERINE SIGURET

FEMEI CELEBRE PE DIVAN

Traducere din limba francezã de

LASZLO ALEXANDRU

BUCUREªTI, 2009

Mulþumiri

Fiecãrui psihanalist, psihiatru sau psihoterapeut care m-a urmat în aceastã frumoasã aventurã, insuflîndu-i entuziasmul, sagacitatea ºi marele sãu talent. Lui Philip Ward, pentru ºtiinþa sa biograficã. Printre alþii. C.S.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

SIGURET, CATHERINE Femei celebre pe divan / Catherine Siguret; trad.: Laszlo Alexandru. - Bucureºti: Curtea Veche Publishing, 2008 ISBN 978-973-669-624-4 I. Laszlo, Alexandru (trad.) 396(100)159.961.62 Coperta: GRIFFON AND SWANS PRODUCTIONS www.griffon.ro CATHERINE SIGURET Femmes célébres sur le divan Copyright © Editions de Seuil, 2007 © CURTEA VECHE PUBLISHING, 2008 pentru prezenta versiune în limba românã ISBN 978-973-669-624-4

5

psihanalist sau psiholog care ne propune lectura acestora. pe alocuri acut. care poate sau a putut sã opunã diferitele ºcoli de psihanalizã. cu imaginea din oglindã a unei femei celebre. limitîndu-ne sã amintim evenimentele importante ale vieþii lor ºi emoþiile lor. psihiatru. explorînd anumite piste. N-am încercat nici sã scoatem în evidenþã ori sã diminuãm conflictul. dupã cum n-am dorit sã influenþãm ºirul gîndirii fiecãrui specialist. ori pe cele influenþate de facultatea de medicinã. în comparaþie cu celelalte. iar nu un ansamblu de texte adresate profesioniºtilor. editura a respectat preferinþele traducãtorului în ceea ce priveºte normele ortografice.Introducere N-AM VRUT CÎTUªI DE PUÞIN sã orientãm biografiile femeilor celebre. 7 . impregnat de personalitatea fiecãruia. în vederea vreunei demonstraþii. Catherine Siguret Notã asupra ediþiei în limba românã: În volumul de faþã. lãsîndu-ne adeseori sã ne descurcãm singuri. evocînd punctual teorii de obicei acceptate. Ni s-a pãrut cã acest demers uman. pentru ei înºiºi ºi apropiaþii lor. aºa cum face în fiecare zi în faþa pacienþilor sãi. emiþînd ipoteze. exprimã cel mai bine dorinþa noastrã de a oferi o carte din care toþi cititorii sã tragã toate beneficiile. prezentate aici. Am lãsat fiecare specialist sã se pronunþe.

eliberîndu-se treptat de lanþurile care le þineau prizoniere pe contemporanele ei: dependenþa financiarã. ªi-a selectat bãrbaþii dupã o logicã neobiºnuitã pentru acea epocã: în tinereþe. În satul Saint-Sauveur-en-Puisaye din regiunea Bourgogne. inclasabilã. Sînt totuºi rare femeile care au trãit atît de aservite lîngã soþul lor: Willy aproape cã i-a furat gloria literarã. Colette a existat între aceste numeroase negaþii „nici“. e o intelectualã care rãmîne însãrcinatã a cincea oarã la 35 de ani. hedonistã pînã la a-ºi face din fericire unica religie. în locul principiilor… care îi lipseau cu desãvîrºire. pe mãsura experienþelor succesive. i-a ales mult mai vîrstnici ºi a învãþat multe de la ei. Sido ºi „Pisoiaºul scump“ Copilãria lui Gabrielle Colette nu putea sã creeze o adultã banalã. familia ei scandaliza pe toatã lumea. nici orãºeancã — n-a putut niciodatã sã se lipseascã de un refugiu rural ºi de iubitele ei animale. vîrstã la care pe-atunci era de bun-simþ sã renunþi la orice 9 . mama. semnîndu-i operele. ºi i-a luat pe cei mult mai tineri ºi s-a lãsat rãsfãþatã de ei. nici complet lesbianã — ºi-a pãrãsit iubitele în favoarea bãrbaþilor —.Colette (1873–1954): Eliberarea de sub jugul bãrbatului FEMINISTà ÎNAINTE DE LANSAREA ACESTEI MODE. Sido. nici þãrancã — iubea prea mult fastul —. unde s-a nãscut în 1873. Colette a învãþat ce e iubirea. Colette a preferat mereu fericirea. vinovãþia de a înhãþa plãcerea trecãtoare. Nici misandrã — a avut trei soþi —. trãgîndu-ºi plãcerea din tot ce gãsea. maturã. iconoclastã. nici nimfomanã — n-a exagerat cu numãrul amanþilor —. Gabrielle Colette a trãit într-o libertate rarã. fidelitatea în ciuda jignirilor.

înnebunitã de gelozie. Încã ºi mai grav. concepþii cu totul opuse despre iubire. În familia Colette. Sido 11 . Willy se aprinde iute dupã micul geniu de la þarã. chiar dacã e încã celibatar la treizeci ºi trei de ani. fiindcã a împlinit deja optsprezece ani. Îl ºtie pe Henry cam fustangiu ºi. Gabrielle. cã. al treilea copil. fãrã zestre ºi izolatã într-un fund de provincie? Tînãra e bine informatã în legãturã cu amorul fizic. umilitã public. îºi ia diploma cu nota 17 din 20 la limba ºi literatura francezã. în ciuda reticenþelor familiei Gauthier-Villars în faþa resurselor mai mult decît modeste ale familiei Colette. Student. în arondismentul VI al Parisului. cãpitanul Colette. Lumea cîntã la pian. O depresie mutã o þintuieºte douã luni la pat pe Colette. devoreazã cu toþii cãrþile. Pe vremea aceea. Dar flãcãul e lefter. prin fina observare a coiturilor cotoieºti. oricum. fata mai mare. e îndrãgostitã pînã peste urechi de al doilea soþ. Mort dupã muzicã. Sido. Lui Colette i se aprind cãlcîiele dupã Maurice. acesta îºi viziteazã deseori 10 mama. ale cãrui poteci le parcurge împreunã cu pãrinþii ei îmbrãþiºaþi. „Pisoiaºul ei scump“. În orice caz. cãpitanul Colette. gestionari nepricepuþi. ba chiar multiplu: exploateazã mai mulþi „negri“. Charlotte Kinceler. cafea ºi femei. dar ºi din revistele deocheate. Alte scandaluri. în curînd soþul ei. O copilãrie idealã. mireasa. micuþul Achille. anunþã adesea cã nu vine acasã la cinã. pentru a rîde de toate. ba chiar le îndeamnã sã facã studii superioare: ce oameni ciudaþi! La ºcoalã. pe care Colette nu va înceta s-o elogieze. dovadã limpede a legãturii durabile. amuzantã. Colette descoperã acolo adevãrata faþã a lui Willy. A scris mici romane sentimentale. copilul decepþiei Cuplul se instaleazã rapid pe rue Jacob. Dar. în cele mai urîte momente ale vieþii — o lecþie care va fi bine învãþatã. Nunta are loc pe 15 mai 1893. reconfortîndu-se cu lecturile din romancierii preferaþi sau alãturi de animalele ºi peisajul sãtesc. o scrisoare anonimã o informeazã pe tînãra femeie cã scriitorul frecventeazã o actriþã mãruntã din Montmartre. Cînd împlineºte 11 ani. Cu acesta. pe Gabrielle. Cînd îi surprinde pe amanþi aplecaþi peste un registru contabil. au cheltuit-o deja. Sido i-a avut apoi pe Léopold ºi. Nu e nevoie de mãrturisiri: mama a înþeles totul. dezgheþatã — ºi nevinovatã. are concepþii foarte deschise despre religie (panteismul lui Colette e susþinut ºi de mama ei) ºi îºi înscrie fetele la ºcoala sãteascã. Gabrielle Colette e consideratã o marginalã. nu din interes. editor de succes pe cheiul Grands-Augustins. pînã ce providenþiala Sido îi vine la cãpãtîi s-o îmbãrbãteze. literaturã. Viguroasã. chiar dacã soþii au. e mai rãu decît un flagrant delict lubric. tineri literaþi bucuroºi de a-ºi amesteca cerneala cu a celui al cãrui nume face bani. Achille. un om dublu. Ideea de-a corupe un asemenea suflet nu-i displace. ca un cuplu legitim. de dimineaþa pînã seara. furnizate de fratele ei mai mare. Se gîndeºte atunci la Gauthier-Villars. lumea e îngrijoratã pentru viitorul ei conjugal: la ce partidã se poate aºtepta. cam perturbatã ºi prost mãritatã. preferabil mãritate sau prostituate. Dar e o cãsãtorie din dragoste. în loc sã le trimitã la pensionul de cãlugãriþe. însoþit de prietenul sãu Maurice. e prea rãsfãþat pentru a nu fi al amantului. îþi rãmîn pisicile. La ºase luni dupã nuntã. Gabrielle. o învaþã pe Gabrielle. vrea sã facã moarte de om. are un copil din flori. fãrã sã ºtie. dispare fãrã motiv. Prin sat oamenii se întreabã dacã nu cumva i-a grãbit moartea. femeile n-au ce comenta. îºi pretinde partea de moºtenire.activitate sexualã. dupã ce ºi l-a pierdut pe primul în circumstanþe considerate tulburi. Învaþã repede sã treacã peste prejudecãþile sociale. plimbãrile în pãdure ºi iubirea. ahtiatã dupã lecturi. aºa cã Sido cautã o variantã mai bunã. ultima progeniturã. dupã ºase ani. la numãrul 28. cu gîndirea defloratã. fãrã sã þinã seama de vîrsta copiilor — aºa ajunge Gabrielle sã-l citeascã pe Balzac la 6 ani. aºa cum sînt fetele strînse în braþe cu voinicie. Colette. e vioaie. va filozofa mai tîrziu: „Ce mã fãceam eu dacã aveam în viaþã numai petale de trandafiri sub tãlpi?“ Claudine. pe care el o numeºte „Colette“. pãrinþii ei se izbesc de mari dificultãþi financiare: Juliette. cãlãtoreºte la Paris pentru vizionarea unor spectacole. pe care cãpitanul ºi Sido. sub pseudonimul „Willy“.

condamnã cuminþenia. Rãmîne faptul cã lumea cumpãrã. Willy se împãuneazã cu succesul. divorþatã. Apoi e rîndul poetei Natalie Barney. 12 care nu-ºi ascunde preferinþele lesbiene. la Monts Boucons. stabiliþi pe strada Courcelles. Dar furia ºi-o transformã deja în cãrþi: se rãzbunã cu un Claudine amoureuse (Claudine îndrãgostitã). Cele douã femei au aceeaºi vîrstã ºi aceeaºi viziune asupra vieþii. soþia lascivã ºi foarte cultã a unui miliardar american. în timp ce mai bine de zece ani ºi încã ºi mai multe certuri o despart pe Colette de soþul ei. Colette nu vede în asta nimic rãu. dacã îºi pãrãseºte soþul. Lui Colette i se fîlfîie. Pe scenã e Colette Willy — încã împodobitã cu numele fostului soþ. Se instaleazã la Batignolles. Proust. Ca sã nu mai punem la socotealã celelalte femei. are tot ce-i trebuie pentru a o fascina pe provinciala Colette… pînã cînd aceasta descoperã cã prietena scumpã trece din patul ei în al soþului. e limpede.“ Claudine à Paris (Claudine la Paris) apare în 1901. o frumoasã actriþã vulcanicã. în nici un sens al expresiei. o cãrticicã semnatã „Colette Willy“ ºi intitulatã Quatre Dialogues de bêtes (Patru dialoguri de animale). Îl va uita pe Willy. în casa noii sale amante. apare în 1904. Colette e fericitã. Succesul va fi fulgerãtor: femeile adoptã „gulerul Claudine“ sau cosiþele pe stilul Colette. ci o formã de a-ºi lua viaþa în propriile mîini. Ea se teme. Claudine à l’école (Claudine la ºcoalã). dupã depãºirea episodului Moreno. iar Colette abia de-acum debuteazã. dar Colette e urmatã de animalele ºi prietenii sãi. la masa de scris. Dar tînãra Colette îºi deplînge paradisul pierdut. ca ºi durerea. sã scrie pentru el amintiri din copilãrie. un teren unde Willy n-o va exploata ºi n-o va putea ascunde în culise. Se lanseazã în teatru. scrie tot timpul. cu profil masculin ºi miliardarã. precum ºi un refugiu. totuºi. cu ajutorul extravaganþei. Separarea bunurilor e inechitabilã. e considerat „mediocru“ de comanditarul sãu ºi nu va ieºi în lume decît trei ani mai tîrziu. sub semnãtura lui Willy. Luni în ºir. iar fiinþele au fost pentru ea totdeauna mai importante decît lucrurile. În 1905. îºi carã acolo animalele ºi caietele. totodatã. Un text deºucheat. pe jumãtate 13 . sub focul bine întreþinut al criticilor elogioase. pentru a-ºi asigura tranziþia — cea care interpreteazã. Georgie Raoul-Duval. cãrþi semnate de Willy. sã nu cadã în mizeria destinatã femeilor emancipate. Colette îºi revine dupã o vreme ºi gãseºte o derivaþie sentimentalã de alt gen. fiecare volum e semnat de Willy. ea care a ºtiut pînã la urmã sã facã o cãsãtorie din dragoste. poreclitã „Safo de la Washington“. Gide… Toatã lumea recunoaºte deja impostura din trecut a lui Willy. actriþã celebrã în redingotã ºi tunsã bãieþeºte. înainte de-a se înhãma la lucru pînã seara. „fustangiul ºi lesbiana“. dar apar bãnuieli legate de adevãrata identitate a autorului. de ani întregi. În fiecare zi. Colette ºi Willy merg în excursii. Adaptarea teatralã a Claudinelor îi deschide un nou orizont: acolo o întîlneºte pe Polaire. Willy ia iniþiativa ºi o concediazã — ce noroc pentru ea — în favoarea unei tinerele. în 1899. aduc cu ei o reputaþie tulbure. cu haita de cîini ºi ceata de pisici pe urmele ei. cu prima sa amantã cunoscutã. îºi udã plantele. mare premierã. Deja se agitã ºi îºi înmulþeºte numãrul amanþilor ºi al amantelor. va scrie Colette. Criticul literar Anna de Noailles o ridicã în slãvi pe Colette ºi foarte curînd vor fi cohorte întregi de admiratori în presã: Maurras. adicã Willy ºi Colette. Claudine en ménage (Claudine se mãritã) în 1902. Libertatea Dar Willy nu se gîndeºte oare cã într-o zi Colette va striga adevãrul în gura mare? Soþia lui nu va înghiþi la nesfîrºit rolul de slugã. „Pentru mine. îi scrie lungi scrisori nostalgice lui Sido… care îi reþin atenþia experimentatului Willy. e convinsã cã ºi-a terminat deja viaþa sentimentalã. Acesta îi propune atunci. pentru a contribui la economiile familiei (deoarece Colette mãnîncã. Mathilde de Morny. fiica ducelui cu acelaºi nume. În 1904. îºi cumpãrã o casã la þarã. nu glumã!). Marguerite Moreno. vacanþa înseamnã sã-mi schimb locul de muncã. satul Puisaye ºi iubirea maternã. „Missy“. fireºte. la abia 30 de ani. ascultã împãtimitã natura. L’Ingénue libertine (Nevinovata libertinã). semnat „Willy“ ca de obicei. dar. aproape de Besançon. compus în cîteva luni. la Monts Boucons.

reportajele sale. apoi îºi aºteaptã acasã eroul. unde succesul cu Vrilles de la vigne (Cîrceii de viþã) îi aduce scriitoarei postul de cronicar. cînd Colette aflã cã Willy i-a vîndut drepturile de autor pentru Claudine unui alt editor. prima ºi singura.“ Într-una din piesele deºucheate pe care i le scrie Missy. fãrã ca mãcar s-o anunþe. a cãror scriere o poartã pînã în Italia. Pãrãsitã la Rozven în vara anului 1920. în arondismentul XVI. La 50 de ani. pînã cînd aceasta din urmã cedeazã în faþa farmecului lui Henry de Jouvenel. giugiulitã ºi adoratã. La sfîrºitul rãzboiului. un burdihan de care nu va mai scãpa niciodatã. În timpul liber. în trei. dar la concurenþã cu alte femei! Izbucnirea rãzboiului acordã un rãgaz cuplului condamnat de prea insistenta lipsã de fidelitate. În 1920. lãsînd-o pe Colette într-o lungã perioadã de doliu. Colette. Trupul ei este un bun inalienabil. Colette scrie Sept Dialogues de bêtes (ªapte dialoguri de animale). Ea îi va purta picã ºi aici s-a gãsit explicaþia faptului cã ºi-a þinut departe de ea fiica. poreclitã „Bel Gazou“. iar Colette se îndoapã ca o gîscã. Se afiºeazã cu el în public fãrã probleme. Bertrand de Jouvenel. dupã ce i se scot bandajele. refugiul breton oferit de Missy lui Colette. se afiºeazã cu Missy. Face din eliberarea trupului o profesiune de credinþã: „ Vreau sã fac ce vreau eu (…). chiar ºi dupã despãrþirea lor. cãci iubitul cãpitan a murit deja. a maturitãþii ºi a statutului de mamã vitregã. El apreciazã independenþa scriitoarei. sub pseudonimul foarte transparent de „Yssim“. în Bourgogne. Colette e cea care va rãmîne în amintirea tuturor. Colette iubeºte soarele (o neruºinare pe-atunci). sexul. prefaþatã de Francis Jammes. prin Chéri ºi prin Blé en herbe (Grîul necopt). ºi se bucurã pentru fericirea pe 14 care ºi-a gãsit-o demna ei urmaºã. rãmîne goalã ca-n palmã. pe-atunci în vîrstã de 17 ani (ea are 47). datoritã cãruia cei doi devin niºte amanþi aproape incestuoºi. atunci cînd are poftã. Intensa lor patimã sexualã nu pãleºte. Meg. mesele copioase. în ciuda corpului ei fleºcãit. Cele douã femei îl duc cu ele la Rozven. cãrþile ei care vin una dupã alta ºi libertatea sa nebunã. cãci îºi permite încã luxul de a juca pe scenã. iar uneori chiar cu Willy ºi tînãra lui amantã. Scriitoare recunoscutã. Colette ºi Auguste Herriot. Henry de Jouvenel rãmîne un amant stãruitor…. Asta e singura mîngîiere. strãlucitul director de la Matin. cititul sub copac. între Missy. cu inima cît un purice. care nu se încheie decît în 1930. pe moºia soþului. Colette îl admirã pe Henry. mîngîiatul pisicilor. Sã recunoaºtem oare un omagiu inconºtient în sarcina tîrzie a lui Colette. feritã deja de grijile materiale. toate aceste valori învãþate de la Sido. 15 . în timp ce Willy se însoarã cu Meg. Colette. o versiune adãugatã a primelor patru. Flãcãul e îndrãgostit lulea. O va lãsa sã creascã în Corrèze. deghizatã în mumie. a petrecerilor rafinate ºi a cinelor mondene. a femeilor. a cãrui glorie nu se datoreazã plagiatului. îl stoarce pînã la ultima picãturã. o copie fidelã a lui Henri. Colette îºi viziteazã soþul pe front. bucuria pentru lucrurile simple. ºi s-o elimine pe Colette de la Matin. doi ani mai tîrziu. umple sala Olympia. fata ei preferatã. infinit mai cunoscutã decît Willy. Scandalul face mulþimile sã dea buzna. în 1923. La Retraite sentimentale (Renunþarea la iubire). pe jumãtate goalã. întoarcerea la naturã. dacã maioul mã strînge ºi îmi umileºte formele. iar. relaþia scîrþîie: Henry doarme pe la altele. are aproape optzeci de kilograme la un metru ºaizeci ºi trei înãlþime. primeºte mereu veºti de la „Pisoiaºul scump“. Vreau sã dansez goalã. moºtenitorul magazinelor Louvre. Sido. venitã la o lunã dupã decesul mamei sale? Se mãritã rapid cu Henry ºi o naºte pe Colette-Renée. supravieþuind cu ajutorul reportajelor. lumea dã nãvalã sã-i vadã sînii ºi corpul încã zvelt. începe o aventurã chiar cu fiul lui Henry. unde cei doi fac dragoste pe-ascuns. odatã cu publicarea volumului Sido. Scandalul în patru e urmat de altul.goalã. pozeazã în faun. Colette devine adepta exhibiþiei. rãmasã în continuare la þarã. în 1913. De-acum va interveni ura între ei. Se instaleazã la el acasã. adept fidel. ceea ce îl împinge pe soþul ei sã pãrãseascã domiciliul conjugal. Colette. Scandaloasa relaþie în patru se destramã în 1909. dar îi va transmite valorile considerate de ea esenþiale: dragostea de viaþã. Din toate colþurile þãrii. Sido se stinge în septembrie 1912.

care locuieºte în continuare la Corrèze. îndrãgostit pînã peste urechi. Maurice Goudeket nu þine de lumea ei: nici Pigmalion. chiar dacã vila Treille Muscate a fost vîndutã în perioada dezechilibrului financiar. Colette rãmîne la Paris ºi cei doi îºi scriu în fiecare zi. Maurice: soþul cumsecade Doi ani mai tîrziu. Cînd se duce la el. Copleºitã în plan intelectual de numeroasele ei relaþii. Ea îi este recunoscãtoare. se întîlnesc pe ascuns de Crãciun. dupã douã luni de groazã. Maurice îi suportã ritmul de viaþã. Colette nu mai aºtepta nimic de la vreun bãrbat… Rãmînea iubirea. fiindcã fata ei a devenit deja 17 . mai îndrãgostiþi ca niciodatã. Dupã doi ani de trai pe ici. în plan social de succesul ei ºi pe plan fizic de tînãrul Bertrand. lîngã Saint-Tropez. unde Colette are prieteni dragi: Cocteau. îi scrie foarte curînd niºte scrisori care dezvãluie talentul epistolar. Colette acoperã o vreme cheltuielile din casã. „Mai bine murim!“. Ca mamã. pe care o numeºte La Treille Muscate. în 1945. apoi a lui Max Ophüls. o secretarã ºi profitã de un lux care îi permite sã se consacre exclusiv operei. refuzã ea pe ºleau. dupã o crizã a industriei perlelor. între seratele mondene ºi momentele de izolare consacrate scrisului. unde cuplul ocupã douã camere diferite. în ciuda calitãþii sale de evreu. cumpãrã Colette felina de concurs din rasa „Chartreux“. una caldã Colette a crezut mereu cã Maurice e ferit. În casa ei cu grãdinã. Se mirã cã lumea o sãrbãtoreºte acolo ºi nu va deveni conºtientã de faima ei franþuzeascã decît la intrarea în Academia Goncourt. e arestat direct de la domiciliu. e asistenta lui Marc Allégret. nu prea iese din casã. pentru ca ea sã se bucure de oaza scrisului. Colette îi cedeazã în patruzeci ºi opt de ore. pe colo. stã deja pe propriile ei picioare. În aceastã perioadã fastã. Soþul Maurice. pe Coasta de Azur. amîndoi se hotãrãsc sã meargã în capitalã. cu un plural pe care-l ºtie împãrtãºit ºi de soþul prizonier. slãbit ºi înspãimîntat. ca o adolescentã care descoperã pasiunea. Una rece. Fata ei. se instaleazã confortabil lîngã Palais-Royal. prin relaþiile sus-puse ºi cãsãtoria cu o catolicã. e fericitã. în Germania. de ce nu. acasã. Obligat sã poarte steaua galbenã. pe cînd amîndoi sînt prinºi în alte relaþii. Pune în miºcare reþeaua de cunoºtinþe. Colette se tolãneºte adesea între douã scrisori-fluviu primite de la Maurice. o va lua de soþie. un sat pe-atunci rãtãcit ºi plin de farmec. Într-o Franþã eliberatã ºi euforicã. sau nu foarte des. dar fãrã vreun rezultat. Cu ºaisprezece ani mai tînãr decît ea. E copleºitã de emoþie Colette. Dar. Colette îl întîlneºte pe bãrbatul care n-o va manipula niciodatã ºi nici n-o va înºela. în orice caz. evreu ºi foarte diferit de toþi burghezii parizieni care scriitoarei îi produc oroare. Cuplul face excursii în Spania. e negustor de perle. Maurice se întoarce. decît în schimbul colaborãrii cu ocupantul. romantic. în 1935. care e plecat la Paris cu afaceri. Jean Marais. precum o tînãrã mireasã. nici director de ziar. Se întîlnesc pe Coasta de Azur. Care. dar ºi din subtitraje la filme sau din articole de criticã teatralã. se refugiazã la prietenii din Saint-Tropez. Datoritã intervenþiei unor ambasadori iubitori de literaturã. între credinciosul Bertrand ºi relaþiile feminine. 1933). i-a citit operele complete ºi ºi-a jurat cã o va cuceri într-o zi ºi. imortalizatã mai apoi în La Chatte (Pisica. culese la nimerealã. iar Maurice investeºte într-o casã la Montfort-l’Amaury. pe Champs-Élysées. prudent. Are la dispoziþie o coafezã. sau la Claridge. din banii de pe cãrþile ei. o va iubi fierbinte pînã la moarte. în sfîrºit. în care amîndoi culeg onorurile publice. bogat. Colette e frãmîntatã de neliniºte.înþelege sã se distreze. în 1942. atunci cînd se mãritã cu Maurice. Dar curtea pe care i-o face Maurice e irezistibilã: om cult. mai comodã la sfîrºit de sãptãmînã. 16 Atunci cînd binefãcãtorul ei dã faliment. François Mauriac. Colette e fericitã. îi oferã un nou paradis pentru scris. dupã o relaþie de zece ani. pe strada Beaujolais. prin sudul Franþei. ºi pleacã în voiaj de nuntã la New York. Dar al Doilea Rãzboi Mondial îi curmã bucuria. Maurice o rãsfaþã. admiratori ai lui Colette.

în 1945. Paris. 18 19 . în timp ce Truman Capote declarã cã a avut multe vicii de învãþat de la aceastã bãtrînã doamnã afurisitã. psihiatru ºi psihanalist. Nu conteazã. Pauline. de introducere în vagin. nici celãlalt“: nici da. Hachette. nici feminin. în locul unei înmormîntãri convenabile. cînd împlineºte ºaptezeci ºi cinci de ani. viaþa ºi moartea. 2004. Colette a preferat o viaþã fericitã. e conducãtorul unitãþii de terapie familialã. col. Hachette Littératures. dar Maurice i-a înregistrat discursul. sau al lui Audrey Hepburn. pe care ea o alege pentru adaptarea americanã a lui Gigi (apãrut în 1944). activitatea ºi pasivitatea. dar. textura. bucurîndu-se de viaþã pînã în ultima clipã. Paris. * Serge Hefez. unul ºi celãlalt. precum ºi ca scriitoare. „nici unul. de a fi un recipient.“ Pentru premiera adaptãrii cinematografice a Grîului necopt. la spitalul Pitié-Salpêtrière. Paris. ea nu mai are puterea de-a vorbi în public. În seara de 3 august. la baza descoperirii sinelui ºi a sentimentului existenþei. Dans le cœur des hommes (În sufletul bãrbaþilor). insista mult pe capacitatea înnãscutã a spiritului. nici masculin. ocupatã de a fi. nu se plînge de artritã decît în ultimul an de viaþã. Din aceastã receptivitate se naºte capacitatea de a dezvolta o interioritate. Colette e ilustrarea lui first being de Winnicott. chiar dacã. În 1948. Colette se deplaseazã personal. densitatea. Colette a ºtiut sã-ºi pãstreze uimirea sugarului care descoperã lumea. de a ne însuºi lumea exterioarã printr-o miºcare de înghiþire. care ar putea fi numitã ne-uter. precursor al aplicãrii lecþiilor de psihanalizã la copil. Quand la famille s’emmêle (Atunci cînd familia intervine). de Claude Autant-Lara. nici eu. Paris. „Pluriel“. Miºcarea respectivã dã formã materiei psihice. nici nu. unde trãieºte în mijlocul unei mulþimi de animale. armonios împletite. de penetrare. constatînd: „Sînt un scriitor care nu mai poate scrie. totodatã. Acest pediatru englez. nici altul. cînd boala îi învinge mîinile. Un asemenea mod de a percepe realitatea evocã atenþia analistului: o atitudine de permanentã veghe interioarã. ºi devine vedetã naþionalã. într-o totalã receptivitate faþã de fiinþe ºi obiecte.primarul satului Curemonte. Vocaþia plãcerii de Serge Hefez* A primi lumea COLETTE E ABSORBITÃ DE LUMEA ÎNCONJURÃTOARE. care triumfã în Chéri. Din iunie 1954. Hachette Littératures. o senzaþie de a fi ºi nimic altceva. de pildã. al lui Jean Marais. îi transformã þesutul. A scris: La danse du couple (Dansul în cuplu). în departamentul Corrèze. în specialitatea psihiatria copilului ºi a adolescentului. presa o acoperã de elogii. Colette nu se mai dã jos din pat. care ne întemeiazã viaþa psihicã: o prezenþã în lume. i se mai întîmplã sã bea ºampanie. cele douã dimensiuni amestecate ºi despãrþite. dar nu va avea parte decît de funeralii civile (cãci a divorþat de douã ori). 2005. în cadrul uneia dintre întîlnirile lor! Colette are nas bun la descoperit talentul. adoarme pentru a nu se mai trezi niciodatã. 2007. cãci e aleasã în unanimitate la Academia Goncourt. Îngrijitã cu tandreþe de Maurice ºi de guvernanta sa fidelã. Toatã Franþa va fi în doliu.

Colette este un trup gînditor ºi nu o gîndire care îºi aflã originea în trup. Dacã în toatã opera sa Colette se pune în situaþie. pe alocuri complezente. cu mama. Nu sînt mulþi autori care au scris astfel.“1 Prin acest efort cotidian. se prãbuºesc adesea în disperare. Starurile se chinuie în zadar sã umple butoiul Danaidelor. în gol. se îmbibã de contacte cu plantele ºi animalele. Colette ar fi putut. e bogat în sevã ºi în sînge fierbinte. ºi mai mult sau mai puþin conºtient. în cadrul existenþei: sã te întorci la o anumitã animalitate. fie cã o coopteazã în escapadele lor. La ea existã continuitate. la fel ca Proust. fie cã îi împrumutã cãrþi erotice. viaþa se transformã în cuvînt. egoistã („Chiar cã era nesuferitã!“. pînã la a constitui un fel de cuplu contoInterviu apãrut în revista Sur la Riviera. la fel cum un psihanalist acþioneazã asupra pacientului: ea cautã sã exprime cuvîntul potrivit. dar a rãmas foarte diferitã de acele vedete a cãror poftã de a fi privite constituie un scop ºi nu un mijloc. prea obsedate de ele însele. dacã þinem seama de predispoziþiile ei pentru plãcere. încît devine empatie cu cititorul. bucuria tuturor percepþiilor ºi a plãcerilor de a te simþi viu. dar nu se scufundã în propria sa imagine. tot aºa cum. se dezvoltã. cãlãuziþi de simþuri ºi nu de gînduri. Ceea ce a ajutat-o sã scape de destinul obiºnuit al unei femei burgheze din acea perioadã este munca ei de transcriere a lumii. o sfidare care trebuie sã-i înfrîngã firea neglijentã. caracteristicã oricãrui scriitor. pentru a dobîndi fericirea de-a spune ºi de-a transmite. unul dintre cei mai buni prieteni). O copilãrie edenicã Colette a descris o copilãrie a cãrei amintire ºi a cãrei amprentã n-au pãrãsit-o niciodatã. care va prinde viaþã pentru a îmbogãþi gîndul. expresia în funcþie de emoþie. care va impresiona trupul. în mod paradoxal. Pentru ea. Între viaþã ºi celebrarea acesteia existã mereu distanþa scriiturii. pleacã de la senzaþii pentru a exprima lumea ºi pentru a sonda misterele inconºtientului. pentru noi. dar cu imaginea deterioratã. Aceastã vampirizare creatoare implicã o mare atenþie îndreptatã asupra sinelui. de la o amantã la un amant. Domneºte o puternicã relaþie incestuoasã între Colette ºi familia ei. dar ea se constrînge sã scrie ºi nu ascunde cã trebuie sã depunã mari eforturi pentru a respecta aceastã disciplinã ºi a se aºeza în fiecare zi la masa de lucru. A fost. trupul ei vibreazã la trecerea anotimpurilor. a fost cu siguranþã norocul vieþii sale. cu tot ceea ce freamãtã.Sãnãtatea psihicã s-ar putea rezuma la urmãtoarea poziþie. se contemplã în oglinda unei autocelebrãri. Toatã opera ei decurge din modul de a înþelege lumea. ci sã presimþi. cãrþile mele existã. însoþitã de sfidarea. Renunþã la bucuria de-a pipãi obiectele cu trupul. trecînd de la un spectacol la o întrunire mondenã. Cu mama. cuvîntul prinde viaþã. spre a ni le restitui. citat de Michel del Castillo în Colette: une certaine France. încît a transformat-o în personaj de roman. care îi slujesc indirect. care acþioneazã asupra cititorului. se aflã printre cei care. ca iniþiatori în „lucrurile vieþii“. Colette nu e ca alþi scriitori. Prin intermediul acestei legãturi senzuale. la care se simte ºi se citeºte o rupturã între cuvinte ºi trup. dar ºi cu fraþii. ci sã fii. de a potrivi cuvîntul în funcþie de obiect. Colette se aflã într-o permanentã confruntare corp la corp. sã nu teoretizezi. cît o transformare. o viaþã în grãdina Edenului. care e nu atît o minciunã. empatia ei cu universul e atît de strînsã. mîngîindu-ºi neglijentã pisicile. cu o mamã mitizatã în asemenea mãsurã. Scrisul e lupta ei. se slujeºte de ea însãºi ca de o cutie de rezonanþã pentru miºcãrile lumii. Atunci cînd Colette scrie. Paris. „Arta este o 20 minciunã ºi. 1999. În acest aspect. 1 21 . Sido este Mama cu majusculã. în mod senzual. ea ºtie cã-ºi va dobîndi salvarea. Dar. fireºte. zicea afectuos despre ea Carco. din cauza faptului cã mint. sã se mulþumeascã lenevind pe o canapea. de a ºi-o însuºi ºi chiar de-a o cuceri: se umple de senzaþii. sã nu gîndeºti. ne transmite exact aceastã lecþie de viaþã: sã strîngi în tine. Aceastã îndrãznealã rezultã din douã etape-cheie ale existenþei sale: o copilãrie dedicatã trupului ºi o cãsnicie nefericitã care. pentru a ni le reda în cuvinte. în 1931. spre deosebire de Proust. Stock.

ca ºi Colette. ºi nu doar un bãrbat. Un subiect în miºcare Mãritiºul lui Colette cu Willy a fost cu siguranþã marea lecþie a vieþii. în modul descris de Colette. fãrã obosealã. purtatã de Colette la moartea lui Sido: maternitatea se prelungeºte. Multe fete nu-ºi revin niciodatã din ravagiile unei asemenea confruntãri ºi. cultura se împleteºte cu natura ºi Colette a fost astfel înzestratã cu un bun-simþ þãrãnesc. sãrbãtoarea vieþii se leagã strîns de sãrbãtoarea gîndirii ºi a cunoaºterii. refãcîndu-ºi viaþa. a suferit foarte tînãrã de tulburãri psihologice ºi n-a fost copilul fãcut din dragoste. Dacã el n-ar fi fost aºa de mojic ºi ahtiat. care trãiþi împreunã cu ea. se bate pentru a-ºi recupera drepturile asupra cãrþilor ei. mã rugaþi sã petrec vreo opt zile la dumneavoastrã. tremurãtoare. Ea a hotãrît sã-ºi pãstreze activitatea intelectualã în limitele preocupãrilor de timp liber. e dotatã de la bun început cu darul de-a simþi plãcerea ºi de-a ºti s-o spunã. reuºind sã se mãrite cu bãrbatul pe care-l iubea. pentru cã iubea într-un alt fel. rod al iubirii ºi al subversiunii (soþul lui Sido a fost mai întîi amantul acesteia). o creatoare de literaturã (ºi de viaþã!). o tranziþie spre vîrsta adultã. o femeie care n-a încetat ea însãºi sã înfloreascã. Stã mãrturie aceastã scrisoare a lui Sido cãtre al doilea soþ al lui Colette. deoarece a întîlnit marea iubire ºi a preferat a doua viaþã conjugalã. fiindcã ambele ºi-au cultivat personalitatea. Totuºi. Juliette. deposedatã de primele opere. care îi deturnau atenþia de la iubirea exclusivã pentru copiii sãi. ridurile uluite printre ghimpii unui cactus. nu permitea sã se bãnuiascã apariþia hazardului. A pregãtit-o pentru un destin de excepþie pe singura dintre fiicele ei care îi pare capabilã sã-ºi ducã la bun sfîrºit misiunea. Henry de Jouvenel: „Domnule. întemeiat pe observaþie ºi capacitãþi de a transcrie aceastã experienþã. Înflorirea cactusului. pentru care iubirea presupune o confiscare a sufletelor. obþinutã „ca prin minune“. Colette a beneficiat de o libertate de gîndire rarã pentru acea epocã. Sido i-a dat lui Colette posibilitatea de a deveni o femeie puternicã.pit. dupã tinereþea protejatã pe care a cunoscut-o: Colette a pãrãsit cuibul pãrintesc pentru ceea ce credea 23 . în care o menþinea Willy. Dacã e tristã ºi necãjitã. aºteptînd promisiunea unei flori. ea n-ar fi fost obligatã sã lupte pentru a deveni subiectul propriului destin. Mama ºi fiica nu au fost niciodatã într-o relaþie distructivã. pãstrînd în eternitate nemulþumirea mamei. nu chiar acum. viaþa continuã. Le-a arãtat. Prelungirea mamei în fiicã se citeºte simbolic în aceastã sarcinã tîrzie. un monstru cu douã capete. cea nãscutã din a doua cãsãtorie. cît de mult mã încîntã prezenþa ei ºi sînt impresionatã cã mã invitaþi sã vin la ea. Iatã de ce: cactusul meu roz probabil cã urmeazã sã înfloreascã…“ La primirea mesajului. jefuitã. Sido era foarte ocupatã de persoana ei. cît e de important sã-þi iei destinul în mîini. cel puþin. nu se încuie în resentiment. lucru banal astãzi. Cãrþile circulã liber. scrisul. pînã la a-i sorbi seva vieþii. adicã într-o miºcare îndreptatã spre lume. Starea infantilã de dependenþã. Pasiunea ei uriaºã pentru observarea naturii o ajuta sã trãiascã emoþii imperceptibile ºi 22 palpitante. Sido ºi-a împins copiii spre viaþã. întrucît Sido nu ºi-a trãit viaþa ca pe un eºec. Sido triumfase pe vremea ei. Iubindu-i fierbinte. sfîrºesc prin a renunþa la orice pretenþie de autonomie. ºtiþi cît de rar o vãd. „fetiºcana urîtã cu ochi tibetani“. în locul gloriei pariziene. Colette. adicã alãturi de fata mea pe care o ador. Dupã divorþ. timp de trei sferturi de secol…“ (La naissance du jour — Naºterea zilei). zi de zi. dar cîtuºi de puþin în secolul al XIX-lea! Nu era dintre acele mame castratoare sau frustrante. fata fiind implicit obligatã sã împlineascã destinul închipuit al mamei. au trãit în afara cercurilor închise ºi le-a plãcut sã-ºi lase fiica sã devinã o femeie atipicã. Dumneavoastrã. Dar victoria prin procurã a lui Colette nu e nesãnãtoasã. Colette exclamã: „De-aº putea sã nu uit în veci cã sînt fata unei asemenea femei care îºi apleca. alãturi de pãrinþii care s-au desprins de sub privirile celorlalþi. ci ca rezultat al unei opþiuni lipsite de frustrare. nu voi accepta amabila dumneavoastrã invitaþie sau.

de la miros la vãz. Colette acceptã anii grei. 25 . animalitatea ei. Fiind tot timpul în miºcare. asumîndu-se nuditatea pe scenã. De ce nu? Ce posibilitate mai bunã de-a fi recunoscutã. ca pe un preþ al libertãþii. afirmarea feminitãþii.cã va fi cuibul conjugal. amanta ºi protectoarea ei financiarã. o independenþã economicã pe care o îndrãgeºte. decît prin intermediul acestei supraexpuneri a sinelui? Colette nu se victimizeazã ºi ºtie cã sãnãtatea poate fi gãsitã doar prin miºcare. fiindcã esenþialul. de la auz la pipãit. o expresie ce-i revine adesea sub condei. de altminteri. Aceastã lipsã fundamentalã. dimpotrivã. le simt atît de intens ºi le scriu într-o manierã destul de personalã. Exemplul nu e oare la fel de preþios ca ºi teoria? În acest sens. care nu se putea folosi de ea ºi care s-a dovedit pînã la capãt de un total devotament. Simone de Beauvoir proslãveºte emanciparea moravurilor. întrucît gîndirea sãlãºluieºte în trup. din pãcate“2. o alege pe cea din musicaluri. „Cred. Dedicatã fericirii cu orice preþ. Colette trece de la un simþ la altul. exclama ea cînd era mulþumitã. perfect echilibraþi nu fac o literaturã bunã. fãrã a risca sã piardã din vedere þinta. dez-lãnþuindu-se în cel mai deplin sens. pînã la exces chiar. iar pãtura echivaleazã cu alungarea frigului. Însã Colette n-a învins niciodatã pe deplin aceastã teamã. aproape inactivã în timpul rãzboiului. Faptul cã Willy a tratat-o ca pe o marionetã. depãºirea tristei condiþii feminine a epocii pretinde. puþin mai fericitã. care considerã viaþa ca pe o cortinã. care satisface ºi îndepãrteazã neliniºtea. se îndoapã cu de toate: mîncare. din punct de vedere material. cu excepþia eforturilor depuse pentru a-ºi salva soþul. A fi 2 Consemnatã de Michel Remy-Bieth. îi mãrturiseºte lui Missy. Teama de a nu suferi de lipsuri îi creeazã copilului reprezentarea mamei. Colette le supravieþuieºte fãrã prea multe pagube. La autoarea lui Claudine. în nostalgia dupã starea de contopire cu propria mamã. într-o anumitã mãsurã. nu lasã nici o experienþã sã treacã fãrã a învãþa din ea cîte ceva. iar asta o împinge înainte. ºi se rãzbunã. ibid. E ca o prizonierã scoasã din puºcãrie: ahtiatã de luminã. Forþa ei ruralã. Spre deosebire de contemporanii ei. a constituit motivul remarcabilei revolte ºi motorul unei vieþi noi. Punînd stãpînire pe propriul ei trup. Cîºtigã în plus. de la gust la cuvînt — „Ce gustos!“. Lumea se înºalã dacã-ºi închipuie cã poeta fericirii de a trãi era incapabilã sã simtã suferinþa. o luptã între bine ºi rãu. furnizorul fiindu-i indiferent sau foarte instabil. între izbucniri ºi exhibiþionism pe scenã. lecturi…. puþin mai hotãrîtã sã-ºi realizeze idealul unei existenþe depline. cã numai fiindcã îmi pierd timpul fãcînd lucruri de care îmi pare rãu. trebuie sã renunþãm s-o mai incarnãm. prin aceasta. devenind femeia-þintã a multiplelor priviri. într-o permanentã ucenicie. pentru a ne închipui femeia. egoismul ei sînt blindate. prin acþiune. Filozoafa considerã cã. Bulimia lui Colette e însuºi simptomul angoasei sale fundamentale. nu în folosul altora. ºi feministã doar în limitele propriei vieþi. Colette a identificat „binele ei propriu“ ºi îºi urmeazã drumul fãrã a-ºi pierde vremea cu meditaþii care o depãºesc. citatã de Michel del Castillo. rãzboaielor. Divorþurilor. ºi-a încheiat viaþa în braþele bãrbatului de care avea nevoie. Oamenii perfect mulþumiþi. puternica ancorare în realitate îi 24 permit toate îndrãznelile. care o liniºteºte în mod durabil. trebuie sã evitãm seducþia ºi maternitatea. sporindu-ºi bucuria. Colette. îi întoarce spatele lui Willy ºi devine ea însãºi subiect. ea umple de cuvinte legãturile cu celãlalt. pentru a o expune. ea este o anti-Simone de Beauvoir. Aceastã atitudine explicã faptul cã a rãmas destul de indiferentã faþã de bãtãliile colective. capacitatea de-a se bucura ºi. copia negativã a scrisului. iubiri. marcaþi de-o moralã iudeo-creºtinã. exces al celor ce-au fost înlãnþuiþi. pe cînd Colette proslãveºte emanciparea plãcerii. Prin intermediul simþurilor. pe care o pui sã scrie ºi pe care o scoþi în lume. Colette se elibereazã de sub jugul masculin. mai ales în ciclul Claudine. ea o cunoaºte perfect ºi încearcã s-o îmblînzeascã. tot aºa cum bebeluºul o vede pe „mama“ acolo unde laptele echivaleazã cu alungarea foamei. care nu era un rival. O amantã ciudatã Asemenea bebeluºului care primeºte lumea „decodînd“ propriile sale percepþii.

a atras prietenii ºi a provocat mari pasiuni. de-a lungul întregii existenþe. tot scrisul lui Colette reprezintã un cult al bisexualitãþii psihice. ce caracterizeazã anumite fiinþe foarte dotate“ (Le pur et l’impur — Purul ºi impurul). Profund laicã. era. Dar ea trãieºte într-o asemenea bulimie a lumii. Colette a stîrnit iubire. atît e de evidentã capacitatea ei de-a iubi. de asemenea. ea cautã seva vieþii. mai ales pe cea a fiului propriului soþ.în mijlocul creaþiei înseamnã. La 50 de ani. un falus o vulvã. 2002. iubirea e singurul ei element de transcendenþã ºi îi conferã o dimensiune misticã. prin definiþie. un mod infantil de-a gusta lumea. absorbind tot universul. Forþa sa vitalã ºi capacitatea de-a se bucura îi fascineazã pe ceilalþi. al acestor mãrci de identificare inconºtientã. ºi Bertrand de Jouvenel a ales tot viaþa din ea. ba chiar pãgînã — de un „pãgînism“ georgic. 26 27 . un copil. 1954. III: Colette. dacã nimeni nu s-a plîns de ea. Shiva o înlocuieºte pe Shakti. iar viaþa sa e o scrisoare de dragoste al cãrei destinatar nu e nimeni în mod special. vol. Colette fiind mai vioaie decît multe femei tinere. un zeu o zeiþã. nici mãcar un copil îndrãgit. viaþa. Viaþa androginã „Am în vedere adevãratul hermafroditism mental. Bertrand de Jouvenel. Fiinþa desãvîrºitã e cea care a ºtiut sã împace în sine partea masculinã ºi cea femininã. heteroSe poate citi pe aceastã temã eseul captivant publicat de Julia Kristeva. Iubirea ei este intranzitivã. Fireºte. Fãrã angoasa creaþiei. o femeie frãmîntatã de pofta pentru lumea exterioarã. care ne impresioneazã ºi ne îndeamnã sã le atribuim elemente masculine ºi feminine figurilor care ne înconjoarã. Introduction à Colette. Dar am putea spune. Colette seduce. pur ºi simplu. a te inspira din aceastã angoasã. fãrã îndoialã. scrie Thierry Maulnier4 —. ºi-a pãstrat puterea copiilor de-a se minuna. dincolo de plãcerea pe care o poþi dobîndi în timpul actului. o încercare mai complicatã decît s-ar crede. Colette e instinctiv mai aproape de aceste filozofii ale vieþii. cã celãlalt abia mai poate sã se simtã identificat. o face din acelaºi motiv. o femeie. sminteala lui Colette dispare iute în vîrtejul existenþei. 3 sau homosexuale. pe mama ei. de care nu i-a pãsat prea mult. Tot ce încerca. tînãrã. Ne putem gîndi ce soartã a avut fiica ei. nu te strãduieºti „sã faci“. în ceea ce-l priveºte. Copil aproape pãrãsit de pãrinþii certaþi. divinitãþile se transformã dupã bunul plac ºi în permanenþã. cãci reflectã viaþa. ea le-a oferit copiilor aceastã viaþã de familie solid structuratã. fiindcã ei sînt mai aproape de viaþã. individualizat. mama ei dusese deja la cel mai bun sfîrºit. Este o femeie nesãtulã de plãceri sexuale. în eterna evadare de sub jugul relaþiei amoroase — experienþa cu Willy i-a fost de-ajuns! — ºi într-o permanentã cãutare a vieþii de cuplu. Sido. Dar. în vîrstã de 17 ani. un bãrbat. mai mult decît ceea ce le oferã ºi mai mult decît o frumuseþe care îi lipseºte întrutotul. ªi totuºi. probabil cã s-a dovedit uneori greu de suportat de cãtre apropiaþii ei. dar n-a exploatat nici unul. propria sa mamã. Colette a pãstrat. trebuie sã ne închipuim cã spectacolul reconfortant al imensei sale pofte de viaþã le transmitea fericire ºi un elan vital celor care o înconjurau. decît de la distanþã. Paris. pornind de la dragoste ºi urã. În mitologiile indiene. Toatã viaþa. Ea iubeºte o pisicã. captivîndu-l pe celãlalt. pe cînd ea avea peste 50 ºi cîntãrea peste optzeci de kilograme! Oare nu s-a scãldat ea însãºi în apele incestului. aºa cum a fãcut-o dintotdeauna. iar paradisul cel verde al iubirilor adolescentine a rãmas regatul ei. decît de cãtuºele ºi idealurile moralei 4 Thierry Maulnier. Iubind toþi oamenii ºi toate lucrurile. ci doar „sã fii“. nici mãcar fiica ei3. E foarte probabil cã. Fayard. de asemenea. îºi pune ochii pe bãrbaþi mai în vîrstã. cã nu iubeºte pe nimeni ºi nimic. Obsedatã de propria bunãstare. în nostalgia cãreia au trãit apoi cu toþii. De altfel. Pe linia practicilor sale mistice. La Palme. Colette de Jouvenel a avut numeroase talente. Le Génie féminin. dincolo de codurile morale general admise? Întreþinînd o relaþie cu acest tînãr. Paris. ºi sã fii fiica ei a fost. tatã sau fiu. la sfîrºitul vieþii. Atunci cînd.

o „negare a castrãrii“. spre a evita confuzia. nu se poate elibera decît dizolvîndu-ºi identitatea de gen într-o anumitã formã de bisexualitate psihicã. Astfel. La fel cum Sido îºi numea fiica „Pisoiaºul scump“. o rupturã interioarã de celãlalt sex. ci de o integrare a unuia în celãlalt. care îmbogãþeºte existenþa. care îndeamnã bãrbaþii ºi femeile sã cultive deosebirile. mai degrabã. o mare lecþie pentru noi. Colette cautã masculinul în femeie. rãspîndind excitaþia eroticã printr-un fel de perversiune polimorfã. Colette va ºti de-a lungul întregii vieþi sã conteste acest doliu. în La Fin de Chéri (Ultima Chéri): „Plinã de rãbdare ºi adeseori subtilã. femininul în bãrbat ºi animalicul în amîndoi. sã recreeze androginia primordialã. pentru care o fiinþã umanã nu-ºi poate gãsi integralitatea. un doliu primordial al masculinului sau al femininului. simbioza dintre femei ºi bãrbaþi. care astãzi sîntem în permanenta cãutare a esenþei feminitãþii ºi a masculinitãþii. sã împingã trupul spre exultare. Ea elogiazã virilitatea femeilor ºi scoate la ivealã intimitatea sensibilã a bãrbaþilor. aceastã castrare. 28 Nu e vorba de o confuzie între sexe. ilustrînd alianþa dintre partea noastrã masculinã ºi partea noastrã femininã. Toatã psihanaliza se articuleazã în jurul experienþei sexuale. ºtergerea diferenþei dintre sexe îi sperie pe unii. ca ºi aceea a copiilor pe care morala încã nu i-a înfrînat: toate obiectele lumii sînt izvor de frustrare sau de satisfacþie. care înseamnã înainte de toate o desprindere. fiecare cutã de piele tresare de bucurie. un semn de fericire? În ziua de azi. al doilea soþ. Nu putem vedea oare. Colette îl numeºte pe Henri de Jouvenel. Contopirea cu Mama s-a prelungit la Colette în cultul trupurilor. aceastã fascinaþie a formelor. care constituie abandonarea celuilalt sex din sine. Ea transsexualizeazã fiinþele prin magia condeiului. „Sultana“ ºi o porecleºte pe fiica ei „Bel Gazou“ („Motãnel frumos“). Unii vor vedea aici o regresie. Edmée nu bãga de seamã cã pofta femininã de a poseda tinde sã emasculeze orice cucerire vie ºi poate reduce un magnific mascul la rolul de curtezanã“.creºtine din þara ei. Colette vrea sã experimenteze masculinitatea ºi feminitatea. 29 . prin intermediul acestei experienþe de „doi în unul“. putînd fi asemãnatã cu tantrismul. Atunci cînd actul sexual se desfãºoarã la nivelul trupului unificat. animale ºi plante. Întreaga ei operã transmite aceastã exigenþã pentru esteticã ºi armonie. Ea e într-o cãutare misticã.

în special ale fetelor. Viaþa comunitarã precoce. îndatã ce s-a uscat cerneala pe hîrtie. în fotografii aproape mai cunoscute marelui public decît însãºi opera ei. anorexie) ºi. la 28 martie 1941.Începutul unei vieþi îndurerate: Hyde Park. nu-i sigur cã el ºtia ce-i de fãcut în viaþã. gospodãrie ºi organizarea numeroaselor cine. cu toate cã Hogarth Press. soþul ei: „Mi-ai dãruit cea mai mare fericire cu putinþã. la care se perindã gînditorii ºi artiºtii conservatori cunoscuþi în epocã. Leslie Stephen se dovedeºte morocãnos din fire. Leslie Stephen. Din aceastã a doua cãsãtorie se vor naºte patru copii: Vanessa. numãrul 22 Virginia Woolf (1882–1941): Fericirea supãratã IMAGINEA TRISTEÞII E ASOCIATà DE OBICEI cu Virginia Woolf. Îndrãgostitã de libertate. ea se mãritã cu Leslie. în 1879. în 1884. în 1880. ºi cu siguranþã mai bine ºtiute decît existenþa ei. guvernatã de regulile marii societãþi. Ei au înghiþit-o. atunci cînd se îndrãgosteºte de viitorul tatã al Virginiei. lucrînd pînã la epuizare la Dicþionarul biografic naþional. scriitoarea mãrturisea cã se teme ca o terapie sã nu-i distrugã inspiraþia ºi accepta ceea ce i se pãrea a fi preþul talentului. Mama sa. Stella. Dacã ar fi s-o credem pe Virginia. Atmosfera blîndã din casã i se datoreazã pe de-a-ntregul Juliei. George ºi Gerald. în cadrul grupului din Bloomsbury. în 1882. mondenitãþile ºi frivolitatea. prin chiar acest fapt. ºi-a pus ochii pe un intelectual care va înþelege sacerdoþiul ei.“ ªi atunci din ce cauzã. Ai fost. în casa de weekend ºi de vacanþã. la numãrul 22. e o femeie cultã. 1927. tatãl unei alte fete trimise la internat ºi. imagine de vioiciune 31 . o piesã de teatru ºi cîteva sute de articole. dar Virginia s-a dãruit cu trup ºi suflet celor unsprezece romane. rolul liniºtitor pe care l-a jucat în viaþa ei satul ºi. în Jurnalul ei ºi în romanele presãrate de imnuri dedicate naturii. lãsate neºcolarizate ºi deloc instruite. un eseu.“ În locul îngerului. îi scria în scrisoarea de adio lui Leonard. cel mai grozav bãrbat (…). insomnii. Dar Virginia Woolf iubea fericirea. Cuplul n-a avut copii. a preferat demonii. o ajuta uneori sã scape de demonii ei (halucinaþii. în cartierul rezidenþial Kensington. Julia. coºmaruri. femeia supusã: „A fost o situaþie de legitimã apãrare: lupta era între ea ºi mine — sau scriitorul din mine. viaþa. Nu cred cã doi oameni ar fi putut sã fie mai fericiþi decît am fost noi. în Hyde Park. o gaºcã de intelectuali iconoclaºti. 1931). Virginia aratã foarte bine. o formã de nebunie. cu care ea nu se va prea împãca. Singurul þinut al libertãþii relative e la Saint Ives. vãduvã ºi încã tînãrã. la doar 59 de ani? Virginia n-a vrut niciodatã sã recurgã la ajutorul psihanalizei. vecinul ei. în afara unei opere de realizat. a luptat pentru a se elibera de constrîngerile care înlãnþuiau femeia în era victorianã. editura ei. într-o frumoasã casã întunecatã. care îºi împarte vremea între educaþia copiilor. mereu încuiat în birou. Thoby. o întreprindere imensã. înþepenitã în ipostaze melancolice. Aventura intelectualã a familiei Stephen se împacã bine cu tradiþionalismul care încãtuºeazã trupurile ºi minþile copiilor în convenþii. în Cornwall. puþin dispus sã suporte rãtãcirile de mai tîrziu ale Virginiei. într-o mãsurã ºi mai importantã. Virginia. Acesta din urmã va rãmîne aproape de Virginia ºi va urmãri cu un ochi sever influenþa intelectualilor boemi din Bloomsbury. a lansat o colecþie numitã „Biblioteca de psihanalizã“. În loc sã devinã o soþie devotatã cãminului. scrisul. a dat fuga sã se arunce în rîu ºi sã moarã în culmea gloriei. printre care Henry James. marea (Spre far. sã nu devinã „îngerul casei“. În Jurnalul ei. ori s-o asculte. obiºnuite mai degrabã sã se prefacã decît sã trãiascã. 30 Virginia Woolf se naºte la Londra. care nu-i va lãsa timp niciodatã sã aibã grijã de familie. din toate punctele de vedere. un scriitor mult mai în vîrstã. construitã pe malul mãrii. Valurile. mai mari ca Virginia cu vreo zece ani. Scãpase de cea mai groaznicã obsesie a ei. Deja mamã a trei copii. apoi Adrian.

1937) sunã ca un reproº la adresa Juliei. Atacurile împotriva societãþii victoriene (mai ales în Anii. În Hyde Park Gate. unde s-a îmbolnãvit: moare din cauza unei peritonite. Ea descoperã un orizont binefãcãtor. încît Vanessa. Multã vreme Virginia pare sã ascundã amintirea mamei. Virginia va simþi pentru aceastã sorã a ei. sub ochii unui soþ depãºit de situaþie ºi infantil. Vanessa. fãrã o privire pãrinteascã într-adevãr iubitoare. κi dezvoltã repede un fin spirit critic. cu cît Leslie Stephen se încuie. Gerald ºi George. e cea care înþelege cã echilibrul Virginiei se poate realiza prin intermediul cititului ºi al scrisului. la 15 ani. se stinge din viaþã pe cînd ea are 13 ani. sora mai mare. Nu va fi niciodatã rãsplãtit cu o recunoºtinþã la înãlþimea muncii sale ºi s-a putut afirma cã Virginia va încerca sã corecteze aceastã nedreptate prin propriile ei încercãri. marii tragici francezi. rãmîne atît de ºocatã. participînd la un fel de existenþã cotidianã domesticã. un text autobiografic publicat douãzeci de ani mai tîrziu. precum ºi din motive financiare. pe atît de nesãtulã: citeºte tot ce-i cade în mînã. mai mult ca niciodatã. din cauza unei gripe. cãci mama ei. supravegheaþi de pãrinþii care îºi descreþesc uneori frunþile cu lectura vreunei foi umoristice. la orice nouã apariþie a vreunui roman. dupã cum va fi supãratã pe mama sa cã a fost aºa docilã. tãcerea este recomandatã în familie — „Never explain. dar ºi Flaubert sau noile talente. Virginia îl va acuza toatã viaþa pe tatãl ei cã ºi-a omorît soþia. numãrul 22. pînã la punctul de a cãdea în depresie. Numeroºi biografi au invocat acest incest pentru a da o explicaþie crizelor de spaimã trãite de Virginia. În asemenea situaþii. literatã ºi bunã prietenã de familie. Doi ani mai tîrziu. niciodatã sã nu te plîngi. care încearcã sã aline criza afectivã prin care trec surorile mai mici. pe cît de ciudatã. vinovaþi de abuzuri sexuale — iar în cazul lui George poate chiar de viol — asupra propriilor surori vitrege. printre femeile de care Virginia se va îndrãgosti nebuneºte dupã aceea. adeseori mai în vîrstã decît ea. Moartea Juliei. never complain“1 e deviza dupã care se conduce virtuoasa societate englezã a epocii. În timp ce Virginia afirmã cã n-a pãstrat decît amintiri vagi despre defunctã. ºi a lui Leslie. cãci tatãl a obligat-o sã sãrute cadavrul. care i-a þinut loc de mamã ºi i-a fost tutore mintal. Însã Violet Dickinson. În perioada de doliu. va rãmîne uluitã în faþa portretului precis pe care i-l va compune în Schiþã a trecutului (1939): „Ai readus-o la viaþã!“ Încã mai tulburãtor. Virginia îºi va îndrepta ulterior o privire neliniºtitã ºi cercetãtoare asupra publicului ºi a criticii. dar se întoarce în grabã din cãlãtoria de nuntã în Italia. noua stãpînã a casei. se teme pentru sãnãtatea ei mintalã. unul dintre spiritele cele mai strãlucite ºi mai liberale. persoana cea mai afectuoasã. Îi va încredinþa mai tîrziu ilustrarea cãrþilor din cadrul editurii Hogarth Press. Virginia aºterne un vãl de pudoare peste natura exactã a relaþiilor la care a constrîns-o acest „bãdãran descreierat“. se mãritã. între cei trei sute ºaptezeci ºi opt de termeni ai dicþionarului sãu. Virginia. o aruncã pe tînãra fatã într-o disperare cu atît mai îngrozitoare. Vita Sackville-West va avea un chip extraordinar de asemãnãtor cu acela al mamei sale. fiindcã i-a întristat pe toþi.“ 33 . cu trup monumental ºi reconfortant. cade victimã primelor crize de halucinaþie auditivã: în timpul nopþii. se confruntã la rîndul ei cu autoritarismul patern. Va rãmîne adînc marcatã de acest cuplu patologic. viziunilor ei cu „monºtri 1 „Niciodatã sã nu explici. student la Cambridge. 32 Dupã dispariþia mamei. prin tirania amestecatã cu indiferenþã. fratele adorat. mulþumitã atît de bine aprovizionatei biblioteci paterne. adevãratã pavãzã împotriva neliniºtii. grecii. sora mult îndrãgitã. Dar nici un adãpost nu va fi destul de puternic pentru a o scuti de coºmarul pe care i-l impun. lipsitã de învãþãturã în numele principiilor educative. Adolescenta. o iubire care a putut fi consideratã incestuoasã. profitã de lecþiile lui Thoby. ei ºi Vanessei. în 1895. E plin de afecþiune pentru surioara lui curioasã. mai mult decît în toate celelalte. fiindcã a pãrãsit-o. îºi aude mama vorbindu-i.mereu înnoitã. dar pãstreazã încã vie în minte marmura rece a morþii. o cronicã a fraþilor ºi surorilor. Se construieºte aºa cum poate. Stella.

începutul propensiunilor sale feministe. impregnat de gelozie ºi plin de complexe: toþi bãrbaþii au curtat-o pe cealaltã. apreciazã prezenþa lor inconfundabilã ºi profitã de avansurile care i se fac. Printre ei se aflã psihanalistul James Strachey. Prînzul. ori s-au strãduit s-o seducã pe Virginia. precum ºi lipsei ei de apetenþã pentru heterosexualitate. prieteni de-ai lui Thoby. victimã adolescentã a celor mai mari înjosiri. Sora mai mare se bucurã de viaþã. luînd în mormînt atmosfera intelectualã ºi mondenã din Hyde Park.“ Gaºca din Bloomsbury Virginia ºi Vanessa. Oribilul George. pe de-o parte. o relaþie ambiguã. încît moartea lui e o eliberare pentru ea. sînt angajate douã slujnice. incapabilã sã riºte sentimental în aventura ei socialã de scriitoare. Thoby. Virginia trebuie sã înfrunte ceea ce trãieºte ca pe ultima trãdare: mariajul surorii ei cu scriitorul Clive Bell. literaturã — dar ºi despre sexualitate. numãrul 22. Virginia niciodatã. idolatrizat. recent întors din Ceylon. soarta îi loveºte din nou. gazdã nostimã ºi amuzantã. se stã la poveºti pînã-n zori. pe cînd Virginia îºi va înfrîna iubirile safice. pe cînd Virginia n-are chef de aºa ceva. ceaiul ºi serile sînt petrecute împreunã. din articolele de criticã literarã. îndemnînd-o pe Virginia la mai multã docilitate decît „ingrata“ de Vanessa. cu teama de aceasta. iar la mansardã un oarecare Leonard Woolf. cealaltã pentru sorã. cei trei fraþi Stephen — Thoby. publicat. pictor ºi viitor amant al Vanessei. Leslie dispare la rîndul sãu. sub ochii îngãduitori ai soþului. moare dintr-o febrã tifoidã contractatã în Grecia. în adolescenþa lor. Fiecare etaj e ocupat de un colocatar: fratele mai mic Adrian. aºa cã Virginia va scrie peste cîþiva ani: „Ce groaznic. Roger Fry. el însuºi mai mult sau mai puþin homosexual. între timp cãsãtoriþi. din lecþiile serale predate muncitoarelor. Virginia a dezvoltat faþã de sora mai mare un sentiment de inferioritate. mai groaznic decît înainte: în vîrstã de 26 de ani. fratele sãu Lytton. sub privirea severã a bãrbatului. dar ascendentul lui Leslie Stephen era atît de mare. în 1915). ca omagiu pentru unul dintre amanþii surorii ei. Virginia. ca ºi de fraþii vitregi abuzivi. Viaþa prin procurã o va împinge pe Virginia chiar sã scrie un eseu biografic. pentru a se organiza mai uºor dineurile. fãrã mize erotice. Virginia se mutã într-o casã care anticipeazã spiritul comunitar al anilor hippy. Iar viaþa îi rãsuceºte cuþitul în ranã: Vanessa se mãritã. În ciuda apropierii lor afective ºi intelectuale. Dar în toamna anului 1906. economistul John Maynard Keynes. se instaleazã în Bloomsbury. 34 Cele douã surori vor menþine. nonconformiºti care se distreazã încãlcînd regulile societãþii ºi rãsturnîndu-le pe cele ale artei. Este abolitã ceremonia ceaiului. politicã. pe cînd cea micã luptã cu moartea. romancierul Morgan Forster. Duncan Grant. se vorbeºte despre filozofie. scriitor ºi critic. Virginia îºi cîºtigã de cîþiva ani existenþa. Expusã precoce tuturor nenorocirilor. Virginia a rãmas acea fetiþã îngrozitã. publicate în 35 . Nici o duºmãnie între cele douã surori. Pe cînd Virginia împlineºte 23 de ani. mort în 1940. Vanessa ºi Virginia. a observat aceastã rivalitate ºi n-a ezitat s-o exploateze. pictorul Roger Fry… ºi. Dupã mãritiºul Vanessei. Cei mai mulþi prieteni ai frumuºelului Thoby sînt homosexuali. pictor din Bloomsbury. Vanessa va avea amanþi. pe de altã parte. Un an mai tîrziu. eliberate de tatãl lor.pãroºi“ ºi alte creaturi diabolice. Vizitele pe care le primea o stimulau pe Virginia. ci mai degrabã o invidie mutã a Virginiei pe lipsa de griji a Vanessei ºi pe capacitatea ei de-a fi fericitã. eu n-aº fi scris în veci. nu pe ea (inclusiv viitorul ei soþ). dacã ar mai fi trãit. Vanessa se realizeazã în picturã. cartierul londonez în care trãiesc numeroºi studenþi strãluciþi. fireºte. una era pentru soþ. unul dintre fidelii casei. în sfîrºit. Casa devine locul lor de întîlnire ºi locul de naºtere a ceea ce va rãmîne în istorie sub numele de „grupul din Bloomsbury“. cu ameninþarea sau chemarea ei. unde avea o slujbã de funcþionar. înainte de-a pune ochii pe Vanessa (Clive Bell a fost cel dintîi). Virginia îºi scrie în fiecare zi Jurnalul. de-a lungul anilor. Vanessa devine repede mamã. fratele model. dar se va chinui nouã ani cu primul ei roman (Cãlãtorie în larg. fost prieten de-al lui Thoby. Dintre cele douã scrisori pe care le-a lãsat Virginia înainte de-a se sinucide.

odatã cu Doamna Dalloway. pe sine însuºi.Manchester Guardian. la urma urmei! Leonard cautã soluþii. publicarea nuvelei Kew Gardens deschide calea succesului ºi. i-au publicat pe Gorki. dandy ºi cu aspect respingãtor. Întrucît pare sã-ºi gãseascã un fel de echilibru mintal. prin intermediul îngrijirilor acordate soþiei. cã prin creaþie revine la viaþã ºi se vindecã. Feministã convinsã. Se hrãneºte anevoios. cît mai puþin posibil. Eliot. este un oaspete permanent la Hogarth House. dar. Katherine Mansfield nu ascunde cîtuºi de puþin cã e lesbianã. excelenta reputaþie a editurii Hogarth îi atrage pe cei mai buni autori. unde buna ei prietenã ºi a doua mamã. care n-o intereseazã. de editor. în 1926. locatarul de la mansardã. Dupã ce se hotãrãºte cã „merge ºi-aºa“. În 1919. uneori violente. în mod ciudat. infirmierul soþiei sale. În 1912. refuzã totul. la vîrsta de 35 de ani. Cel mai important rol al sãu e acela de lector ºi. în ce-l priveºte. pînã cînd Katherine moare de tuberculozã în 1923. uneori se simte descurajat pînã la limita depresiei ºi e cuprins de frisoane. dar Leonard refuzã. nici o clipã mai mult! Ea afirmã. iar anorexia va constitui un simptom recurent: cititul o umple de bucurie. Virginia se mãritã cu el. singura lor eroare de apreciere. editoarea neapreciind totdeauna pe deplin talentul autoarei. Fãrã îndoialã cã acest deces prematur o împinge pe Virginia la fapte. rãmîne la pat sãptãmîni în ºir ºi e din nou victima îngrozitoarelor halucinaþii vizuale ºi auditive. în stare de veghe. se saturã de pleoºtirea formalistã ºi vinovatã. scrisul îi taie pofta de mîncare. Scriitor el însuºi ºi conºtient de geniul Virginiei. iar Virginia se simte atrasã de aceastã ambiguitate. cãci nu mai e bîntuitã de diverse voci sau apariþii. pentru boala care o macinã pe soþia lui. uneori surprinzãtoare. atît de pãtimaºã. mulþumitã succeselor repurtate de Virginia. Rilke. a renunþat 36 la scris pentru a deveni. înainte de-a se prãbuºi într-una din cele mai urîte perioade depresive din viaþa ei. dimpotrivã. el hotãrãºte sã se mute din Londra în periferia înverzitã. cu o autoare la fel de extravertitã ºi lesbianã asumatã. Katherine Mansfield. Violet Dickinson.S. dar el face tot ce-i stã în puteri pentru a stinge cealaltã idilã ºi fãrã îndoialã cã Vita. Vita Sackville-West. din 1917. ca sã ne exprimãm astfel. Refuzã. n-o atrage fizic prea tare. repede adoptatã de grupul din Bloomsbury. Chiar dacã toþi prietenii din Bloomsbury îi viziteazã cu plãcere. i-a deschis porþile. descoperitã în 1917. Leonard ºtie sã-i respecte crizele de melancolie. ceea ce o împinge sã creadã cã textul nu-i prea grozav. nici cealaltã. al cãrui personaj principal îºi 37 . Corespondenþa ei bogatã cu Virginia reprezintã ecoul întîlnirilor dintre ele. se simte de parcã organismul ei. propunerea lui Lytton Strachey. publicat de fratele vitreg Gerald. comite prima tentativã de sinucidere. considerã cã a venit vremea sã se mãrite. dar o minte strãlucitã. În anul urmãtor. iar cînd nu face nici una. Soþii Woolf l-au lansat astfel pe T. homosexual. îºi încheie totuºi primul roman. Freud ºi… l-au refuzat pe Joyce. Biografii l-au acuzat multã vreme cã s-a îngrijit. Stingîndu-ºi înflãcãrarea cu medicamentele prost adaptate ºi supradozate ale acelei epoci. gîsca-n traistã. aproape cã-i vîrã. în primul rînd. se vor întîlni cu diverse scriitoare. decît soþului ei. Convins cã scrisul o oboseºte ºi îi agraveazã starea. Faþã de Leonard Woolf. care îi vor da palpitaþii mai curînd doamnei Woolf. mai întîi. publicat în 1928. revista literarã de autoritate a vremii. Pentru a da de lucru editurii. mai ales fiindcã e heterosexual. va deveni cel mai bun prieten al ei. în lipsa unei asemenea oglinzi prietene/duºmane cu care se joacã de-a ºoarecele ºi pisica. Situaþia pretinde internarea la spital. Instalatã în mijlocul salonului. considerat cel mai mare poet de limbã englezã al secolului XX. Nu e scutit nici el de tulburãri psihologice. zi ºi noapte. Viaþa Vitei Sackville-West a inspirat romanul Orlando. îi restricþioneazã accesul la foaia albã: o orã pe zi. nu-ºi ascunde preferinþele. Virginia regretã fastul londonez care o ameþea de cap ºi o ajuta sã-ºi uite melancolia endemicã. imprimeria devine repede rentabilã. Pentru a o menaja pe tînãra femeie. Beneficiu colateral: ajutã la organizarea de întîlniri. Scrie în Jurnalul ei cã nu mai ºtie cine e. prin lansarea editurii Hogarth Press. Leonard. Se consacrã mai apoi la Times Literary Supplement. Relaþiile ei trupeºti cu Leonard sînt aproape inexistente. la fel ca ºi crizele de scris. Descoperã astfel plãcerea fizicã.

în Spania. pe drumul care probabil cã i-ar fi adus fericirea personalã. Cum sã nu ne închipuim cã tensiunile prea îndelung reprimate i-au învins sãnãtatea mintalã precarã? Cã tentativa ei de eliberare. marcat de iubirea cu Vita Sackville-West. din povestea vieþii ei. prin intermediul cãrþilor îndrãgite. scrisul e neputincios“. de succesele literare. se aruncã într-o povestire aproape psihanaliticã despre familia ei. a avut loc în sfîrºit. desigur. foarte apropiatul Roger Fry mai apoi. În timp ce rãzboiul se prefigureazã. nepotul ei. una dintre înclinaþiile care o face. între accente extatice ºi depresii. în 1922. dar în felul în care viaþa i-o permite. Virginia va pãstra eticheta de scriitoare feministã. dar prea tîrziu? În 1941. dupã ºapte ani de exil rural. pentru cã a fost una dintre primele care au pus în discuþie pretinsa superioritate masculinã. independentã financiar ºi editorial. de 72 de ani. la întoarcerea la Londra. se prãbuºea. o compozitoare extravagantã ºi feministã. care-i vor încheia viaþa la fel de trist precum a început: dragul prieten Lytton Strachey. în urma bombardamentelor. se refugiazã la Monk’s House. la urma urmelor. Leonard nu se înºela. Dar nu va merge niciodatã pînã la capãt. dar insuficientã. 39 . cu învãþãtura cã nimeni nu putea s-o salveze. apoi cu altele. neliniºte ºi plictisealã. La Londra. viaþa alãturi de-o altã femeie. sã rãmînem. urmeazã o iubire platonicã pentru Ethel Smith. Din perspectiva istoriei literare. rãmîne tot ciclotimicã. a învins. trãind prea lipitã de realitate. dar ºi Virginia avea dreptate: îºi gãsea în artã o ancorã de raþionalism. cãzutã pradã unei depresii care nu se mai terminã. I-ar fi plãcut. datoritã editurii Hogarth Press.schimbã sexul odatã cu înaintarea în lecturã. Atunci cînd se scufunda prea adînc în sine însãºi. casa de la þarã din Sussex. sã fie scriitoare. Perioada de calm psihologic ia sfîrºit cu o nouã serie de decese. confruntatã cu singurãtatea scrisului pe o perioadã îndelungatã. în 1932. „Împotriva 38 rãzboiului. Virginia. constatã ea. În 1930. care o îndeamnã pe Virginia sã militeze la London Society for Women’s Service. necesarã. în 1937. de întîlnirile stimulatoare pe plan intelectual ºi de cîteva escapade mondene. Curtatã de cea mai bunã presã literarã. Schiþã a trecutului (1939). De parcã ar fi fost trãdatã de „cel mai bun analgezic“. Virginia hotãrãºte cã viaþa nu-i mai oferã nici un refugiu. Virginia îºi trãieºte deceniul de cea mai mare seninãtate. pe cînd locuinþele londoneze pãstrãtoare de amintiri fericite au devenit praf ºi pulbere. prin intermediul acestei autobiografii interpretative. în afarã de ea însãºi.

„Folio“. 159. definitiv asociate. Alexandra Lemasson. Dar. Paris. poate fi considerat un mijloc de supravieþuire. dar nu ne împiedicã deloc sã luãm în considerare caracterul ciclic al tulburãrilor care inaugureazã cariera celebrei scriitoare. 1915). prima depresie. 2003. 2005. sã sporeºti riscul ca ea sã se retragã din realitate ºi sã se prãbuºeascã. Gallimard. ori reamintirea unei legãturi de rudenie. al cãrei mecanism îl cunoaºtem din genialul studiu al lui Freud (Doliu ºi melancolie. Albin Michel. El face posibilã ºi demnã de interes legãtura cu lumea. Din ce cauzã o asemenea morbiditate? Deoarece pacientul nostru are. aºadar. de fapt. a doua depresie. Paris. depresia care urmeazã creaþiei. a treia depresie! Pe plan psihiatric. în care nici unul. Identificarea. curînd potolite de dificultatea scrisului. Din fericire. potrivit lui Freud. faptul cã acestea sînt însoþite de halucinaþii agraveazã simptomele. scriitoarea îºi exploateazã cãlãtoria cãtre prãpastie: scrie al doilea ei roman. provoacã un conflict psihic intens ºi insuportabil. Virginia spunea ea însãºi cã a scrie înseamnã „a detecta structura ascunsã sub curenþii vieþii“. intitulat Noapte ºi zi. despre care vorbeºte Lacan în legãturã cu Joyce. De acum înainte. Scrisul ar fi atunci acea „suplinire“ a dezechilibrului psihotic. vor coincide cu scrierea operelor sale. soldate cu internarea la spital. atunci cînd soþul ei se hotãrãºte sã aibã grijã de sãnãtatea ei. îl îndeamnã pe individ sã refuze respectiva pierdere ºi sã se identifice cu obiectul pierdut. Virginia Woolf. 1999. În plan psihanalitic. nu putem decît sã rãmînem frapaþi de caracterul implacabil al repetiþiei: moartea mamei. Într-un asemenea sens. Exemplul cel mai frapant aici e poate Antonin Artaud. conºtientã cã se îndepãrteazã de lume ºi de ea însãºi. Paris. ca urmare a celui de-al treilea episod depresiv. 1915). legitim sã vorbim despre Virginia Woolf ca despre un adevãrat caz de psihozã maniaco-depresivã. aceastã reacþie în faþa pierderii. La peur de guérir (Teama de vindecare). creaþia jucînd rolul de cauzã. într-un cerc infernal. ultima posibilitate de salvare CITIND REPERELE CRONOLOGICE din biografia Virginiei Woolf. nici celãlalt nu au forme bine definite. mãritiºul. apar perioade de exaltare. episoadele depresive. obiºnuitã la scriitori. care corespunde încheierii primului ei roman (Cãlãtorie în larg. 1 40 41 . o relaþie narcisistã. dar ºi de remediu. pentru cã are nevoie de aceasta. p. col. Denoël. care nu-ºi redobîndea o aparenþã de normalitate decît scriind. Paris. ªi. sã producã efecte la fel de distrugãtoare. Ne pare. Armand Collin. pentru cã din aceasta îºi trage seva. Virginia refuzã adesea sã-i dea ascultare. dobîndeºte la Virginia Woolf aspectul morbid pe care-l cunoaºtem. Boala ºi creaþia sînt. Scrisul þine locul lipsei psihotice de repere. aºadar. extrem de chinuitoare atunci cînd e vorba de un deces. eventual. 2005. atunci cînd nu face „nimic“. „cu scopul mãrturisit de a þine boala la distanþã“1. printre altele: De l’amour de l’autre à l’amour de soi: le narcissisme en psychanalyse (De la iubirea celuilalt la iubirea de sine: narcisismul în psihanalizã). moartea tatãlui. cum se întîmplã adesea.Prizoniera melancoliei de Patrick Delaroche* Scrisul. Psychanalyse de l’adolescent (Psihanaliza adolescentului). Între depresii. Pur ºi simplu. deoarece individul se acuzã pe sine însuºi de ura pe care se presupune cã a provocat-o decesul. Iatã de ce Leonard este un infirmier criticabil: sã limitezi la o singurã orã pe zi accesul Virginiei la hîrtia de scris înseamnã sã-i agravezi boala. A publicat. adicã de Patrick Delaroche e psihanalist ºi pedopsihiatru. Moartea unui pãrinte nu e singura care poate provoca acest tip de depresie psihoticã. * contopire cu obiectul iubirii. începe cu adevãrat cariera de scriitor a Virginiei Woolf. sub ameninþarea pierderii libertãþii. întrucît ºi cãsãtoria sau încheierea ei poate.

la Virginia Woolf. care este de-o frumuseþe extraordinarã ºi care. Dacã exceptãm menþionarea frumuseþii ei.. rãnit. Acest rol este interpretat de Vanessa ºi Thoby. dar ºi Dorothy Bussy. la însuºi psihiatrul Virginiei. cãruia îi conferã imaginea de „patriarh despotic“ ce rãspîndeºte groazã. e posesiv. încît mulþi bãieþi din micul lor grup vor trece de la una la cealaltã. strunit. imaginile parentale inconºtiente se regãsesc la fraþii ºi surorile Virginiei. tatãl. Virginia întreþine cu el o relaþie de complicitate ºi admiraþie: familia i-a plãtit studiile la Cambridge. mulþumitã înseºi recunoaºterii pe care o cucereºte din partea publicului. pînã la a-l duce pe Leonard. Climatul incestuos Absenþa limitelor. va scrie Virginia Woolf. pesimist. se realizeazã prin contopire. unde se întîlnesc tineri pe care-i aºteaptã celebritatea: fraþii Strachey. înainte de cãsãtoria cu scriitoarea. Taciturn. pare-se. este scriitor. Ea se apucã sã-i citeascã pe nerãsuflate pe aceºti autori ºi sã le înveþe limba. Invers. 42 . p. Maynard Keynes. Vanessa va avea mereu grijã de sora sa.Fiindcã. regula în familia Woolf. feministã militantã. în sens freudian. care îi permit astfel sã proiecteze asupra lor aspecte necunoscute ale tatãlui ºi mamei. unde coexistã în veselie bisexualitatea. unde Virginia Woolf îºi prezintã munca drept unica realitate. Ea percepe spontan cã a scrie înseamnã a stabili o distanþã. N-ar fi abuziv sã spunem cã e vorba aici de o tentativã de vindecare. adicã modul ei de-a iubi fiinþele sau lucrurile. Simbioza dintre cele douã fete Stephen e atît de evidentã. Virginia o adorã pe mama ei. Homosexualitate ºi melancolie Am vãzut cum. inconºtient de data aceasta: cã n-a impus legea (de interzicere a incestului) în familie. Cãci Leslie Stephen. i-l va prezenta pe acesta Virginiei. sora lui Lytton Strachey ºi prietena lui Gide. homosexualitatea ºi psihanaliza. a nu scrie înseamnã a nu face nimic. Pozeazã în „singuraticul pãrãsit“. Dar. Acest mediu de contopire se va concretiza în trecerea la acte incestuoase. antreneazã o „identificare“ cu 43 Ibid. Vanessa. Cu trei ani mai mare decît Virginia. apoi chiar asupra ei —. În treacãt fie spus. fratele mai mic. ce devine asemãnãtoare cu o psihanalizã. admiraþia respectivã a condus chiar la cãsãtoria pãrinþilor. a încerca sã simbolizezi ceea ce trãieºti: limbajul. ale celor doi fraþi vitregi ai Virginiei — asupra 2 3 surorii ei. sora ºi fratele adoraþi. 23. 82. Thoby ºi Virginia fac parte din grupul de la Bloomsburry. În aceastã gaºcã. organizeazã ºi umple de sens experienþa ei despre lume ºi despre ea însãºi. Vanessa e modelul absolut pentru surioara ei: în ochii Virginiei. în ochii ei. feminismul. aºa cum se întîmplã frecvent în alte familii. Desconsiderarea tatãlui în autoritatea sa e însoþitã de o profundã admiraþie. Dar asta ne informeazã ºi despre un alt reproº pe care i-l adreseazã. dar nu înainte de-a… o cere el însuºi în cãsãtorie! În ce-l priveºte pe Thoby. adãugînd: „De fapt. ceea ce se numeºte „investirea obiectului“. p. construieºte.. înseamnã a risca sã fii cuprins de delir — se pot citi reflecþii incredibil de ascuþite pe aceastã temã în Jurnalul ei. a fãcut o singurã greºealã în viaþã: „s-a remãritat cu tatãl ei“2 — ceea ce spune multe despre ura pentru un personaj patern. se refugiazã în birou pentru a crea o operã monumentalã. pe care am putea s-o calificãm drept narcisism. ea are ºi este tot ceea ce ea însãºi nu are ºi nu este. Morgan Forster. gelos“3 (adicã pe tînãrul care tocmai s-a însurat cu fiica lui). libertatea de ton e completã. iar pentru un psihotic. relaþiile de contopire constituie. Ibid. avem puþine informaþii despre doamna Stephen. Lytton Strachey. dandy homosexual ºi prieten de-al lui Leonard. pentru un scriitor. care prefigureazã o adevãratã identificare cu el. Ce înseamnã asta? Cã cea mai micã lipsã a obiectului. ba chiar a fortiori dispariþia lui. iar el îi vorbeºte despre clasicii greci. în „bãtrînul nefericit“. fãrã a fi admisibil ca cineva sã se plîngã.

încît îºi anexeazã mama. se reia. Prizonierã a epocii. Astfel. nouã ani mai tîrziu. în schimb. în loc sã þinã obiectul la distanþã. nu poate decît sã dezamãgeascã. Dacã scriitoarea nu poartã nici un copil în pîntec. Totuºi. în cazul ei. probabil fiindcã seamãnã prea mult cu el. Însã. probabil. vin sã-i reaminteascã ºi sã-i repete aceastã pierdere. adesea citatã: „Ceea ce nu mã ucide mã întãreºte“5. care era mama ei. prin „a trãi“ nu înþelegem neapãrat concretizarea în act — ci. Thoby. e tocmai pentru cã dificultatea acestor tineri de a-ºi asuma sexualitatea le poate face viaþa atît de dureroasã. Spre deosebire de fraza lui Nietzsche. op. la diminuarea suferinþelor sale. cit. Dupã cum scrie Alexandra Lemasson. fiindcã o uneºte indisolubil pe fiicã de mamã. fratele care-i asigura subzistenþa ºi îi garanta fericirea. tatãl ºi fiica nu sînt fãcuþi sã se înþeleagã. otrãvirea cu Veronal. întrucît Virginia aºteaptã totul de la ea. viaþa ºi moartea se înlãnþuie încã din primele romane ale Virginiei Woolf. ªi totuºi. Dacã procentul de sinucideri în rîndul tinerilor homosexuali e mai ridicat decît cel din ansamblul populaþiei. odatã cu moartea mamei. la graniþa dintre secolul al XIX-lea ºi al XX-lea. a împiedicat-o sã-ºi trãiascã pe deplin homosexualitatea. Stella. aruncarea finalã în rîul Ouse.obiectul pierdut. fãrã teama de a greºi.. cînd mama dispare. Iar vinovãþia sa e cu atît mai mare. Toboganul psihologic (de la iubire la identificare) începe. ªi moare atunci cînd Virginia e adolescentã. Virginia îl pãstreazã în sine însãºi. în plinã reprofilare psihicã. În privinþa tatãlui. Apoi. Însã decepþia va fi cu atît mai insuportabilã. cu cît doamna Stephen moare. cã aceastã identificare se referã la eul fiicei. Doliul imposibil dupã mamã constituie esenþa însãºi a melancoliei sale. homosexualitatea Virginiei a fost favorizatã de identificarea cu tatãl. Melancolia Virginiei. Dar acum. cãci. dacã nu putem presupune cu certitudine cã ar fi fost fericitã trãind-o. Identificarea poate merge pînã la sinucidere ºi chiar asta observãm la Virginia Woolf: defenestrare. Virginia se acuzã cã n-a lãsat-o sã trãiascã. mama nu poate decît sã încerce sã se desprindã ºi sã parã ameninþãtoare în ochii Virginiei. opere construite în jurul prezenþei apei. Virginia se va sinucide aruncîndu-se în apã — în mamã —. obstacolul de a-ºi trãi 5 Alexandra Lemasson. De asemenea. încît devine insuportabilã. 33. morþile succesive ale substitutelor materne: sora vitregã. deoarece limitele dintre subiect ºi obiect sînt. Ne putem gîndi. Ecce Homo. Virginia este atît de virulentã cu tatãl ei“4. ci chiar sã-ºi trãiascã homosexualitatea. identificarea a precedat cu siguranþã doliul. extrem de fragile. trebuie sã reamintim cã ceea ce nu ne ucide ne poate destrãma. Mai mult decît social. mamele mor. odatã cu moartea tatãlui — am vãzut ambivalenþa pe care o nutrea la adresa lui. ªi aici avem de-a face cu o identificare. la vîrsta de 13 ani. însemna deja uciderea ei. Cu sinuciderea Virginiei se sfîrºeºte într-un fel identificarea cu obiectul pierdut: ea îl regãseºte în moarte. e fãrã îndoialã pen4 tru cã poartã în ea o mamã moartã. Mama ºi moartea. în locul celei cu pãrintele de acelaºi sex. Virginia va putea nu doar sã scrie. p. cu cît înglobarea obiectului iubirii. 44 45 . În Valurile sau Spre far. în conþinutul sãu esenþial: identitatea de gen. simbol al mamei. angoasa ei nelimitîndu-se la aceastã singurã chestiune. obiect al iubirii pierdute. Virginia Woolf. deoarece e obiect al iubirii pãtimaºe: iubirea Virginiei pentru ea e atît de mare. sau chiar decît cel din populaþia homosexualã globalã. tocmai. dar mai ales a ei înseºi Chiar dacã Virginia Woolf era o femeie emancipatã. Cu alte cuvinte. „la prima vedere. amestecînd tot mai strîns mama ºi moartea. se îndreaptã spre mama ei. mai degrabã. cu o consecinþã neaºteptatã: dupã acest deces. nu devine niciodatã mamã. ea ar fi contribuit. la sfîrºit. faptul de a-ºi asuma psihic homosexualitatea. evoluþia sa în burghezia victorianã. o înghite — devine ea. Dar legãtura e ºi foarte fragilã: în faþa ireparabilului act incestuos la care invitã. Legãtura care rezultã de-aici e foarte puternicã.

care apare dupã cãsãtorie ºi semnaleazã repetiþia. op. Însã. Leonard o controleazã. pentru cã. de exemplu. ca sã zicem aºa. s-o încurajeze sau. în 1916. proiecta asupra ei propria lui suferinþã ºi. Virginia. cãci numai dupã cãsãtorie îºi creeazã Virginia Woolf opera.. din cîte se ºtie. Natura aproape fraternã a relaþiei cu Leonard vorbeºte în mod destul de limpede despre acest conflict intim. în vremea ei. apãrã „îndrãzneala scepticismului“ ºi nu iartã nici unul dintre aceste spirite „aprinse la Cambridge. Desigur. a vãzut sau a visat un psihanalist în acest infirmier plin de bunãvoinþã. ca ºi din cauza propriei suferinþe. femeile care se bucurã de o libertate de gîndire ºi de o libertate sexualã ca ale ei. Un soþ terapeut… ºi asexuat Relaþia pe care Virginia a avut-o cu Leonard Woolf a fost mai degrabã fraternã ºi asexuatã. dovedeºte o minunatã toleranþã. o þine un timp departe de Londra. confirmînd dimensiunea parentalã ºi fraternã a relaþiei lor. Dincolo de aceste consideraþii. Existã mai multe cupluri lesbiene printre ei. În ciuda acestui fapt. Dar el are rolul de înger pãzitor ºi. Virginia Woolf. s-a apropiat de homosexualitate. e foarte probabil cã. care ard toate cu aceeaºi flacãrã“. Un asemenea mediu. 47 . din 1922. o renunþare simbolicã. sã accepte cãsãtoria cu el. Dar modelul vieþii sociale. s-o autorizeze. cei mai mulþi. 6 Alexandra Lemasson. aceastã manifestare a inconºtientului e hotãrîtoare: s-ar vedea în asta chiar „dovada“ celei de-a treia depresii grave. se întîlnesc aici tineri cu minþi strãlucite. mai ales. homosexuali. Leonard nu era terapeut ºi-i lipsea total feedbackul datoritã ataºamentului faþã de Virginia. fratele mult îndrãgit. „parcã ar fi renunþat la fericire“6. ªi totuºi. spre care aspirã. este un „idealist tenebros“. aºadar. estompatã — un bãrbat care nu putea s-o îngri46 joreze. Virginia a ales. dupã lungi ezitãri. care a ajutat-o sã evite internarea. dar. foarte probabil. în calitate de terapeut. p. Grupul de la Bloomsbury e un adevãrat laborator de idei. Dar eventuala pervertire a asistenþei lui þine de faptul cã se nãºtea dintr-o confuzie între terapie ºi compasiune. ºi care o înþelegea. Leonard era un bãrbat cu o virilitate fragilã. Se înþelege depresia majorã care a copleºit-o îndatã dupã cãsãtorie. mai mult decît a educaþiei sau a epocii. Un terapeut ciudat. Leonard. Conform unui proces apoape universal. foarte repede. ca un frate. ceea ce contribuia în plus la desexualizarea legãturii lor. decît heterosexualã ºi pãrinteascã. Doar mai tîrziu. ar fi putut. departe de a-i interzice Virginiei practica homosexualitãþii. cu siguranþã.homosexualitatea este mai ales psihic. ºubred ºi tandru. dimpotrivã. dar totodatã realã. în pofida erorilor datorate situaþiei sale ºi ignoranþei din epocã. moºtenite de la pãrinþii ei ºi recunoscute în acele vremuri — oricît de mare ar fi aversiunea conºtientã pe care ºi-a format-o ºi a exprimat-o atît de des în scrierile sale — rãmîn într-o contradicþie nerezolvatã cu viaþa personalã. de asemenea. dupã ce-a refuzat în decurs de 48 de ore cererea lui Lytton Strachey. ªi fãrã îndoialã cã aceastã perspectivã a convins-o pînã la urmã. Leonard se scufundã în funcþia de infirmier. imaginea familiei tradiþionale. rãmîne propria ei prizonierã. Sînt cu adevãrat rare. dar nu fãrã un sentiment de vinovãþie. i-a impus anumite decizii: sã-ºi restrîngã accesul la scris sau numãrul de vizitatori pe care-l primea. îngrijind-o. rolul lui nu e negativ. ºi mai liberã. cãci trãiau deja împreunã în casa unde ºi el era colocatar. la tentaþii. cel puþin. 134. Virginia nu simte nici o fascinaþie în faþa intelectului. mai întîi sedus de Vanessa. cu Katherine Mansfield. În aceastã microsocietate lipsitã de tabuuri. cit. bine ºlefuite. iar bãrbaþii sînt. timid. care prezintã imensul avantaj de a readuce în Virginia imaginea paternã! Iar pentru psihanaliºti. ºi tot ceea ce cunoaºtem despre Virginia o confirmã. trata ºi propria sa boalã. situaþie pentru care ea suferã groaznic. Printre ei. cu Vita Sackville-West. un partener care o cunoºtea bine. a vinovãþiei sale. evacuîndu-i dimensiunea sexualã. un prieten al lui Thoby. tratînd-o pe Virginia ca pe o bolnavã. Era. era el însuºi foarte nevrozat.

“. Elles ne savent pas ce qu’elles disent. sora lui James Strachey. Textele ei atestã neîncrederea privind colonizarea literaturii cu teoriile freudiene: orice operã riscã. Nici o relaþie nu împiedicã moartea. deºi Hogarth Press îl publicase pe Freud încã din anii ’20. Denoël. la temeliile sale. 1998. Numeroºi homosexuali au evitat. în loc de-a rãmîne jucãria lor. psihanaliza. în zilele noastre. o crede într-adevãr…. þinînd seama de stadiul embrionar al tratamentelor psihiatrice. mai ales 8 Sigmund Freud. adicã mijloacele de-a întreþine relaþii normale cu ceilalþi. dupã cum a dovedit-o Maud Mannoni9. îi scrie soþului cã n-ar fi putut fi mai fericitã decît a fost alãturi de el. Numai psihanaliza (ºi psihoterapia psihanaliticã) poate. ca pe o tentativã de vindecare. notã adãugatã în 1915. col. dispunem pentru tulburãrile umorale7 de o întreagã panoplie medicamentoasã. homosexual sau nu. Freud scrie într-adevãr: „Din punctul de vedere al psihanalizei. sã-i ofere fiecãruia.singurul mijloc de a-l proteja pe bolnav de sine însuºi. ci. Sinuciderea are loc adeseori într-o perioadã cînd pacientul se simte mai bine. pentru a renaºte sãnãtoºi. de teamã sã nu fie „vindecaþi“. Gallimard. ba chiar pe o psihanalizã.R. Paris. Trois essais sur la théorie sexuelle.“8 James Strachey s-a dus la Viena pentru a fi analizat de Freud. de fapt. Ar fi prea simplu. nu cumva sã se prãbuºeascã din nou. O altã denumire a psihozei maniaco-depresive. 51. „N. interesul exclusiv al bãrbatului pentru femeie [ºi invers] e. tratamentul ar trebui sã se bazeze pe o psihoterapie. iar Jane Dunn subliniazã o influenþã jungianã în ultimele ei texte. mulþumitã conºtientizãrii respectivelor mecanisme intime. dimpotrivã. „L’Espace analytique“. pe de-o parte. ambii prieteni ai Virginiei ºi membri ai grupului de la Bloomsbury). nu putem evita sã ne întrebãm de ce. unde vorbeºte pentru prima datã despre propria homosexualitate. Sinuciderea ºi-a perceput-o. care avea intenþia de a-i propune pãrintelui psihanalizei sã redacteze o prefaþã la Corydon. Dacã Virginia Woolf a reuºit sã amîne atît de mult timp scadenþa fatalã. col. înainte de-a se sinucide. deºi avea psihanaliza la îndemînã. Atunci cînd. în proiectul unei vieþi mai bune. asta s-a întîmplat mulþumitã scrisului. nu s-a supus oare analizei — iar acest termen. cînd poate mãsura prãpastia în care s-a prãbuºit — iar atunci „moare de fricã“. care a stîrnit la Virginia Woolf un mare interes în ceea ce priveºte izvoarele antropologice ale teoriei sexuale. Aceasta se întîlneºte frecvent: de parcã am putea omorî durerea. a sfîrºit prin a o pasiona. nu e indiferent. o problemã care necesitã o explicaþie. sau care ar trebui atribuit unei atracþii chimice. Despre Virginia ºtim cã a refuzat sã citeascã orice lucrare de psihanalizã pînã în 1939. o bisexualitate psihicã. totodatã. ºi nu ceva de la sine înþeles. Se simþea mai aproape de criticii de artã din Bloomsbury. Cãci. sã fie tratatã ca un ºir de cazuri citite printr-o grilã doctrinarã. pe de altã parte. dar. indiferent de sex. p. adaptatã fiecãrui pacient. fãrã îndoialã. 1962. iar Gide însuºi a participat la ºase ºedinþe de psihanalizã cu Eugenia Sokolnicka. Dar lectura lui Freud. destui analiºti aveau încã aceastã fantasmã. e din culpabilitatea de-a nu mai vrea o asemenea fericire. de n-ar fi decît pentru a permite respectarea prescripþiilor. de asemenea. subiectul poate totuºi sã-ºi înþeleagã propriul rol. 9 Maud Mannoni. În cazul Virginiei Woolf. dupã pãrerea ei. O psihoterapie psihanaliticã Fireºte. întrucît îl edita pe Freud ºi asista la conferinþele susþinute de Melanie Klein. o elevã polonezã a lui Freud. iar. sã-i permitã subiectului sã devinã autorul propriilor acte. 48 49 . „supus“.F. Paris. dacã determinismul bolii dobîndeºte spectrul fatalitãþii. Clive Bell sau Lytton Strachey. Nu cu mult timp în urmã. Intelectualii din epocã au înþeles importanþa lucrãrilor lui Freud pe problema precisã a homosexualitãþii — mai ales Gide (prieten cu Dorothy Bussy. pe vremea Virginiei 7 Woolf ºi pînã în epoca recentã. Însã tratamentul analitic n-are ca scop „vindecarea“ homosexualitãþii — ºi încã ar trebui demonstrat cã e vorba aici de-o boalã —.

Citim la Virginia Woolf aceastã convingere. ea se temea mai ales sã nu-ºi piardã. printre care. Maria. PUF. în timp ce alþii nu pot izbîndi decît cu preþul unor grele sacrificii psihice. îºi pierde tatãl. Freud. 1969. scria: „Una dintre nedreptãþile flagrante ale societãþii noastre este cã le impune aceeaºi conduitã sexualã tuturor. izvorul inspiraþiei. inclusiv al fiicei sale. 11 50 . prin intermediul visului. Voinþa unui destin special Marlene s-a nãscut în 1901. cã sîntem cu toþii conectaþi la lume. La 7 ani. în 1908. ucis în luptele din 1916. o enigmã pe care s-a strãduit s-o construiascã de-a lungul întregii vieþi. în La vie sexuelle. fãrã îndoialã.“ O parte din drama vieþii Virginiei Woolf îºi gãseºte aici. explicaþia. ofiþer prusac. a meditat ea deasupra sicriului defunctei. rãmîne fascinatã de bãrbaþi. de slãbiciune. Marlene a interpretat rolul de mamã. al amintirii. Iluzionistã ºi actriþã chiar în relaþiile omeneºti. ca sã nu 51 „La morale sexuelle «civilisée» et la maladie nerveuse des temps modernes“. care se instaleazã în casa familiei pe cînd ea are 11 ani. la fel ca pãrintele mort. de-a lungul celor opt sute cincizeci de pagini ale biografiei pe care Maria Riva i le consacrã dupã moartea ei. de tatãl vitreg. Va munci toatã viaþa pentru a se arãta puternicã ºi va reuºi — pînã la punctul în care forþa se confundã cu asprimea. Deja îi e groazã de lacrimi. mãsurîndu-i impactul în sufletul celor apropiaþi. „Mama mea. aceastã autoritate a vieþii mele“. într-o familie înstãritã unde ea e cea de-a doua fatã. despre care va vorbi puþin. fata ei era sã moarã din cauza asta. cu trimiteri implicite la conceptul de inconºtient colectiv. Dar dispare ºi acesta. încît doar la moarte a putut fiica sã-i cunoascã adevãrata datã a naºterii. odatã cu „vindecarea“. în districtul Berlin. Marlene nu plînge dupã el. Încã din adolescenþã. mai degrabã amintindu-l pe tatãl vitreg. De parcã fiica Marlenei nu se mai putea desprinde de ascendentul legendei Dietrich. dupã cum am vãzut. iar unii reuºesc asta fãrã efort. Maria-Marlene s-a nãscut sub numele de Magdalena Dietrich la Schöneberg. care e o operã de artã. în primul rînd. Îngerul albastru îºi mai pierde din pene. Marlene Dietrich (1901–1992): Mamã istericã ºi brutalã CINE ERA MARLENE DIETRICH? Asta e întrebarea pe care i-ar fi plãcut sã vadã cã ne-o adresãm. poate reface în conºtiinþã izvoarele de chintesenþã ale oricãrei experienþe umane. dar misterul rãmîne. Dar. în Morala sexualã civilizatã10. potrivit cãruia individul. Un secret atît de bine pãstrat.Între acte. controlîndu-ºi sever propria imagine.

Exigentã. debordantã.spunem cu monstruozitatea. Rudolf înghite în sec. în speranþa cã fata ei se va cuminþi. Marlene îl iubeºte pe Rudolf. vorbind de ea însãºi la persoana a treia. de asemenea. care i-a promis asta. pentru mama ei: profesorul de vioarã destinat sã-i deschidã cariera muzicalã devine primul amant. o încurajeazã sã devinã mamã: dacã rãmîne gravidã. m-am gîndit pe loc: ce bãrbat delicios!“. fiindcã îmi spun mereu: de ce sã începi sã iubeºti? Oricum. patria lui Goethe. Marlene viseazã de timpuriu la un destin mãreþ ºi la amoruri pãtimaºe. nu rezolvã nimic. dar are o concepþie foarte personalã despre relaþia conjugalã. de 21 de ani. va cunoaºte modificãri. Marlene e mereu devoratoare. pretins rezultat al alãptãrii. iar apoi o sã fiu încã ºi mai tristã. Josephine încurajeazã insistent mãritiºul. conºtient cã s-a însurat cu o imagine. A fi un model sexual ºi a rãmîne astfel a constituit o prioritate pentru Dietrich. (Întrucît nu trebuia sã se ruºineze de aceastã elevã fictivã.“ Rezolvã rapid ecuaþia. mãritatã cu cine trebuie. datã care. de asemenea. le pretinde tuturor sã-i spunã „Marlene“. responsabilitãþile o vor liniºti pe fata ei. aºa zice ea. în contextul cultural al Germaniei din acea epocã. Se mai întîmplã ca Marlene sã doarmã pe la alþii. precum ºi despre dezgustul ei paradoxal pentru „chestia aia obligatorie“. în frumoasa locuinþã unde e suveranã. ºi Rudolf. îi va spune Marlene fiicei sale. capricioasã. Marlene. n-o sã dureze. Declarã în 1926: „Acest 53 . urmate de despãrþiri prompte. însã numai pentru a petrece mai vîrtos împreunã prin cabarete. Marlene îºi va învãþa amanþii sã aibã cu ea „relaþii ca între lesbiene“. ºtie prea bine cã fiica Marlene nu e uºã de bisericã: la 20 de ani. deja depãºit de situaþie. cînd ea. acumulînd pasiuni fulger. Afiºeazã foarte devreme un temperament afurisit ºi vrea sã fie altfel decît restul familiei. uneori împreunã cu soþul. interesatul nu va dezminþi niciodatã în mod oficial. spre deosebire de numeroºii amanþi precedenþi —. La 13 ani. Marlene va trebui sã extindã înºelãciunea ºi asupra fiicei. care era cît pe ce s-o poceascã. spre deosebire de ceea ce va spune ea însãºi. Josephine. Marlene joacã pentru scurtã vreme rolul de mamã burghezã. Dar. La 18 ani. de-a 52 lungul întregii vieþi. în lumea crîºmelor de noapte berlineze. care priveºte cuplul destrãmat cu un ochi sever. în cãutare de roluri mici ºi plãceri mari: stau mãrturie rochiile transparente ºi eºarfele cu pene care i se revarsã din dulapuri! Atunci cînd îl întîlneºte pe regizorul Rudolf Sieber — nu un aristocrat. chiar dacã familia devenea singura ei oglindã. în schimb. Marlene îi va povesti fetei: „Cînd mi-a zis cã-i impotent. se îndreaptã spre teatru. fãrã a reuºi sã urmãreascã integral celebrele cursuri ale lui Max Reinhardt. Sora sa e o fetiºcanã placidã. minþind în legãturã cu propria sa vîrstã. îl obligã sã recunoascã faptul cã decadenþa echivaleazã aproape cu o acþiune militantã. pînã în zorii zilei. Marlene pluteºte prin mediile artiºtilor. vai! La data de 17 mai 1923. Mamã din calcul Josephine Dietrich. dupã ce-a înþeles despre ce e vorba… prin forþa lucrurilor. se cãsãtoresc într-adevãr. cu multã amabilitate. de 27. tot aºa cum la 25 de ani la va impune s-o cheme doar pe numele de familie „Dietrich“. ca ºi pentru cezariana oribilã. Maria se naºte la 13 decembrie 1924. dar un bãrbat relativ convenabil. Maria învaþã sã tacã din gurã. care va ºti mereu totul despre intimitatea mamei. mama o vãduvã demnã. de fapt. ce-i drept. alteori fãrã. apoi îºi reia locul de muncã. fiindcã. nu lipsiþi de infidelitãþi din partea actriþei. dupã ce-a picat la examenul de muzicã. atunci cînd mama o prezintã ca „foarte maturã pentru cei 5 ani ai ei“. fata cuminte a unui giuvaergiu. „Un eveniment care mi se pãrea deja penibil“. mai degrabã decît cu o partenerã. E începutul unei relaþii materne furtunoase: ba e mamã posesivã (îºi striveºte fata sub sãrutãri). încã de tînãrã. Jurnalul intim de la 15 ani aratã cã e îngrijoratã de problema eternitãþii sentimentale: „Nu reuºesc sã mã bucur de clipele rare de fericire.) În Berlinul anilor de exaltare. Învaþã. Delicii care explicã cei trei ani ai legãturilor dintre ei. ba e mamã fantomã (trece pe fugã). are 8. ca sã reluãm termenii scriitorului Erich Maria Remarque. din pãcate. sã se simtã vinovatã: pentru pieptul cãzut al mamei. ºederea la Weimar.

cu cît are deja o partenerã fidelã. mai mult sau mai puþin complice. scrie Maria. burghezã. Maria va avea nevoie de ceva timp pînã sã priceapã cã nu toate mamele sînt ca ºi a ei. „Nici bãrbat. cel mai bun. împreunã cu tatãl ei ºi cu Tamara. ceea ce soþul ei acceptã. pe-atunci în vîrstã de 6 ani. 54 pe care o va gãzdui tot acasã. cu cît Marlene nu ascunde nimic. dar nu se menajeazã cîtuºi de puþin pentru rolul de prim-plan: acela de reginã a nopþii ºi a ambiguitãþii. Dietrich era Dietrich“. totodatã. în faþa camerelor lui Sternberg. dar damã de lux. fireºte în lipsa unor repere. colegii de serviciu din subteranã. acela din Îngerul albastru. ºi se va dedica pînã la urmã exclusiv cîntatului. nu-ºi ascunde fascinaþia pentru travestiþi ºi prostituate. o întreabã care e adevãrata sa patrie. Fireºte cã Rudolf ºi Tamara rãmîn sã aibã grijã de casa din Berlin. pentru a-i uita îndatã. Dietrich a devenit simbol sexual internaþional cîntînd „Sînt fãcutã pentru iubit din cap pînã-n picioare“. cu cît a hotãrît ea însãºi costumaþia. în ideea cã îi poate face concurenþã Gretei Garbo. îl instaleazã pe Josef acasã. cît ºi amantul. În 1934. El îi oferã primul rol. crescutã de patru pãrinþi. expunându-se cu femei la fel de frecvent ca ºi cu bãrbaþi. se va întoarce cu alt bãrbat la braþ. un an mai tîrziu. Întorcîndu-se de la vizionare. dar n-avea nici un gen.copil e singura mea comoarã. Mãritatã. Maria îºi vede mama trecînd dintr-un pat în altul. inaccesibilã. pînã la despãrþirea lor din 1935. Rudolf. în vremea cînd toatã þara moare de foame. Rudolf îºi ia totuºi urgent o amantã. tip cumsecade. Marlene Dietrich cere ºi obþine cetãþenia americanã. pentru a-ºi sublinia antinazismul înverºunat.“ Îi urãºte pe psihologii ºi psihiatrii care pe-atunci fac primii paºi în meserie. cu o blanã de vizon pe braþ. în timp ce nevasta îi trimite mereu còpii trase la indigo dupã scrisorile ei adulterine. coopereazã pentru a salva aparenþele. pãtimaºe ºi porcoase. nici femeie. e o carte de vizitã. le spune tuturor „iubirea mea“.M. ambii obligaþi sã se acomodeze cu viaþa în trei. totodatã. de la M. împreunã cu Maria. într-o bunã dimineaþã: regizorul Josef von Sternberg. iar Marlene Dietrich va rãmîne femeia unui singur film. care vor rãmîne în istorie.“ Marlene îi explicã dupã o vreme Mariei cã preferinþele i se îndreaptã incontestabil spre raporturile sexuale dintre femei. Micuþa Maria vine sã stea cu Marlene la Hollywood. imaginea de soþie respectabilã. Uºor de înþeles: ar fi luat-o la întrebãri. ea declarã solemn: „Dietrich e minunatã…!“ Foarte rapid. în legãturã cu aceastã ciudatã „posesie“. Marlene se duce sã trãiascã alãturi de Sternberg la Hollywood. a ales portjartierele ºi celelalte accesorii. dar liberã. actriþa îi rãspunde fãrã sã se ºifoneze: „Tu eºti a mea. Marlene o copleºeºte pe fiicã-sa cu poze ce o prezintã în rochii de searã.“ Din case luxoase în palate. O vor urma peste tot. Mai adevãratã decît în viaþã. pînã cînd actriþa hotãrãºte sã se stabileascã definitiv la Paris. dar recunoaºte. Rudolf se resemneazã. cucerindu-ºi atît soþul. Ea va fi un înlocuitor de mamã pentru Maria. O mamã hermafroditã Marlene dovedeºte încã din adolescenþã o energie debordantã ºi o sexualitate la fel de dezlãnþuitã: trãieºte ca o furtunã. Maria nu se va mira decît mai tîrziu cã a vãzut-o pe mama ei întorcîndu-se acasã în zori. chiar dacã luptã împotriva acestei evidenþe. adorã fãrã a avea timp sã iubeascã. dar singurã Marlene fiind cocoºul în casã. avînd explicaþiile scrise cu mîna proprie: „Aici e vedeta fermecãtoare.G. i-a fãcut plãcere sã încarneze aceastã prostituatã manipulatoare. unde studioul Paramount i-a propus un contract. cu atît mai uºor. fãrã îndoialã. cãreia un amant al mamei îi va mãrturisi într-o zi: „Mama ta avea sex. În 1930. Seducãtoarea dinainte de Îngerul albastru (1930) îºi încearcã norocul în toate direcþiile. cu atît mai mult. κi considerã libertatea sexualã ca pe-un corolar strîns legat de carierã. dar destrãbãlatã. Pînã la urmã. copil. Atunci cînd Maria. Nu posed nimic altceva pe lume. cã nu poate sã reziste în faþa bãrbaþilor înnebuniþi 55 . Urmeazã ºapte filme banale. sã-ºi menþinã. Îngerul albastru e mai mult decît un film. strînse în grabã de prin spelunci. pregãteºte niºte ospeþe pantagruelice.“ Are grijã. Tamara. la faþa locului. A fost cu atît mai grozavã în Îngerul albastru ºi în ochii mentorului.

pînã la urmã vindecaþi de ea. fãrã nici o educaþie sau ºcolarizare. unde l-a „vãzut“ pe John. chiar ºi atunci cînd are trei sau patru relaþii în paralel. se vorbeºte de tine pe toate strãzile…“.“ Mai clar nici cã se poate! Atunci cînd. i-a pus ginerelui sub nas chiloþii strigînd: „Ia vezi cum miroase un preºedinte!“ Ar fi sordid. s-a însurat cu Liz Taylor). fiica Marlenei Dietrich“ ºi tot ea trimite fotografiile cu dedicaþia actriþei. Piaf. îi batjocoreºte atunci cînd îndrãznesc sã se cãsãtoreascã. cu excepþia lui John Wayne. n-a avut altã posibilitate decît sã se supunã. Ea cãlãtoreºte cu Rollsul ºi creºte în studiourile Paramount. Dar. care se slujesc de ea ca de-un ambasador. Dacã tot e fata de vinã cã s-a urîþit. James Stewart (în 1939). Brian Aherne (care s-a însurat cu Joan Fontaine). A încercat sã-l cumpere cu cadouri ºi l-a copleºit pînã la urmã cu ura ei eternã. 57 . În palmaresul bogat al iubirilor sale. Un obiect considerat uneori stingheritor. Yul Brynner (în 1951). Dar au fost ºi Douglas Fairbanks Jr. minte Dietrich cu nonºalanþã). care i-a gãsit astfel ºi cea mai bunã poreclã! Marlene i-a consumat ºi i-a ronþãit pe toþi. ca o demnã reflectare a mamei sale. care leºinã în faþa mitului în carne ºi oase care a devenit ea. actriþei i se pare normal ca ea sã-ºi repare greºeala! Uneori. mutã: „Taci din gurã! Copiii n-au niciodatã lucruri interesante de spus!“ Fata îºi va semna multã vreme scrisorile: „Maria. o îmbracã. El îºi va explica mai tîrziu stoicismul. s-a însurat cu Paulette Godard). mai ales. o coafeazã. Cînd ºusta e rezolvatã. Erich Maria Remarque ºi-a pierdut alãturi de ea inspiraþia.“ Maria e dresatã sã fie perfectã. De la toþi amanþii ºi amantele. amestecînd-o în intimitatea ei. cãci erau cu siguranþã mai înþelegãtoare. N-ar prea conta.. în confruntarea cu „puma“: „Niciodatã nu mi-a plãcut sã fac parte dintr-o 56 herghelie. dacã Marlene nu i-ar povesti pînã în cele mai mici detalii totul fiicei sale. sau pentru a-l consola pe ultimul pãrãsit (Maria petrece cîteva seri ascultîndu-i ºi compãtimindu-i pe cei alungaþi. Josef von Sternberg (între 1929 ºi 1935) ºi Erich Maria Remarque (între 1937 ºi 1939. ea rãmîne încuiatã acasã. îi transmite acest scriitor rãmas — ca prin minune — un mare romantic. fostã partenerã a lui Garbo. încã din adolescenþã. 1934. Maria îl joacã pe acela al mamei-copil. îi leagã faºa pe sîni. Tactica lui Dietrich e sã cedeze dupã unul sau douã asalturi.“ Maria. O fiicã breloc Marlene ºi-a privit întotdeauna fata ca pe obiectul ei propriu. strigã din toþi bojocii: „Fiica mea e iubirea vieþii mele. delicioasã rãzbunare (în 1932). te rog sã fii eu. dacã n-ar fi mai întîi de toate tragic.de dorinþã. ulterior. ºi urmãrind-o în viaþa adultã pînã la mãritiº: întorcîndu-se de la Casa Albã. Richard Barthelmes. pentru a-i sprijini. Jean Gabin (în 1941). Frank Sinatra. ca atunci cînd Maria a venit la ea în Statele Unite: simbolul erotismului cu aureolã perversã nu prea poate sã se acomodeze cu ideea de maternitate. înainte de a-i converti pe bãrbaþi la practicile safice. Michael Wilding (tot în 1951. Astfel incarneazã Marlene imaginea mamei exemplare. În ciuda diletantismului în materie de prezenþã ºi tandreþe. unul dintre rolurile sale preferate. se remarcã douã figuri mai durabile. John Gilbert (care a murit în patul vedetei). Mercedes de Acosta. o miliardarã canadianã. care o roagã astfel: „Scumpa mea. îºi ocupã vremea fardîndu-ºi mama în cabinã. 1 De Josef von Sternberg. în Împãrãteasa roºie1. în schimb. ba chiar ºi aproape minþile: „Scumpa mea pumã. fiindcã i-a rezistat. foarte sincer de altminteri). Soluþia este de a transforma „povara“ în accesoriu la modã sau în copil al Sfintei Fecioare. apare în rolul unei fetiþe. Tot aºa. Maria e folositã pentru seducerea unui viitor amant („Fiica mea numai de tine-mi vorbeºte“. o scenaristã spaniolã. pentru care nu ne-ar ajunge o carte întreagã sã stabilim lista completã. Maurice Chevalier. dupã cum s-a spus uneori (în 1952) ºi mulþi alþi celebri ºi necunoscuþi. fetiþa e copleºitã de cadourile curtezanilor. Kennedy tatãl (în 1938) ºi fiul (în 1962). ea pretinde patimã ºi supunere.

Marlene Dietrich negociazã cu îndemînare un viraj în adolescenþa ei: o trimite la pension în Elveþia. sã-i goleascã oala de noapte. ca sã afle toatã lumea cum s-a purtat familia cu ea. nu înainte de-a arunca vina tot pe fiicã-sa! Consemneazã în propriul jurnal nerecunoºtinþa „copilului“. pe-atunci în Europa. înainte de numeroasele sfaturi cum sã avorteze ºi de dispreþul strivitor. Nu-l va iubi cîtuºi de puþin pe acest bãieþel. suferã de incontinenþã urinarã! De la 20 de ani. adeseori. instalîndu-se cu ea la New York. Ore în ºir. dar poartã ostentativ doliu dupã acest amant pãrãsit cu treizeci de ani mai devreme). are grijã de copil cîteva zile. are parte de frumoase funeralii în biserica Madeleine. dar pretinde ca Maria s-o viziteze în fiecare zi. o moºtenire de la Sternberg! Dar Marlene se plînge. alintîndu-se: „La 9 ani. la telefon. mai legatã ca niciodatã de feminitatea sa. la telefon. ori sã-i asculte ultimele fantezii sexuale. Aºa vorbeºte adeseori în faþa presei despre o casã pe care i-a dãruit-o generos Mariei — în realitate. în public. Marlene. în realitate. de la a cãrui înmormîntare „chiuleºte“. maternitatea fiicei îi sugereazã Marlenei un capriciu neprevãzut: sã-i facã un copil lui Yul Brynner (care n-a exprimat nici un chef în direcþia respectivã). În 1992. dar enervatã. Maria primise.“ Marlene. le trimite ziarelor telegrame ciudate. Astfel. înainte de a-i reproºa Mariei cã a imobilizat-o ºi a monopolizat-o! Pe cînd are deja 51 de ani. Abrutizatã de psihotrope. îºi doreºte cu voce tare s-o gãseascã cineva „moartã de jeg“. mai mari. de asemenea. Fata mea. Refuzã orice ajutor medical sau menajer în lunga perioadã a bolii sale. La 70 de ani. îi vine sã intre în pãmînt de ruºine.“ „Fetiþa“ are de fapt 13 ani ºi.“ Ea. care a hotãrît cã nu va îmbãtrîni niciodatã! Sperase atît de mult sã nu devinã niciodatã bunicã! Plecînd din casa „familiei“. ca sã evite sarcina. departe de ea. Marlene preia rolul de mamã martir a unei fete cãreia i-a „dãruit totul“. în faþa întregului platou de filmãri. de pildã): a rãmas vãduvã ºi abandonatã. în timpul turneelor de ºansonete. sperînd sã convingã lumea cã nu-i la menopauzã. ºi nu-i va îndrãgi nici pe ceilalþi doi. sã aibã alãturi o fiicã adolescentã o îmbãtrîneºte ºi riscã de-a dreptul sã-i trãdeze minciunile insistente în ceea ce priveºte vîrsta. pentru a-ºi lua revanºa — iar atunci îºi lasã mama pe seama mitologiei personale. Ajutatã de inteligenþã. scrie Maria). Se comportã ca o vãduvã a tuturor fostelor ei victime. îºi „uitã“ tampoanele prin cabinã. la 23 de ani. iar de Crãciun o umple de cadouri la Hotelul George al V-lea. fetiþa mea e foarte precoce. ulterior. 58 Atunci cînd rolul de mamã model se demodeazã. care titreazã în 1948: „Cea mai strãlucitã bunicã“. lua asupra ei durerea unui nepoþel nãscut cu handicap (anunþã în ziare: „Pe mine m-a lovit soarta“). începînd din 1980. Într-adevãr. în special pe Peter. anunþã ea într-o bunã zi. înainte de-a fi 59 . pedepsit toatã viaþa fiindcã a spus. sub formã de cadou… o pompiþã de spãlãturi vaginale. cu un boºorog american. dupã ce catastrofa s-a produs: „Acuma cã eºti gravidã n-o sã-l mai poþi lãsa pe bãrbatu-tãu. Maria nu ºi-a contrazis niciodatã mama. cucerea coperta revistei Life. ocupînd locul tatãlui în faþa sãlii de naºteri („Juca la perfecþie rolul soþului“. de nerecunoºtinþa familiei: afirmã cã n-a primit nici un cadou de ziua ei… dupã ce le-a interzis cu toatã seriozitatea s-o felicite. fãrã termen de prescripþie sau respect pentru eventualele aventuri din viaþa lor de dupã despãrþirea de ea (cãsãtoria cu altã femeie. cînd avea 2 ani: „De-acuma eºti bãtrînã. timpul care trece a fost pentru ea o idee fixã. la Paris. mai ales. fagociteazã prima sarcinã a fiicei sale. cãlãul meu O adolescentã care contrazice vremea Marlene schimbã ºi data naºterii nepoþilor ei. cã Mariei i-a venit ciclul. ea care voia copii perfecþi. îi povesteºte despre ciclul menstrual ºi despre toate speranþele sale Mariei. alcoolicã ºi violentã. rãbdãtoare. pentru a-i permite s-o iubeascã — înainte de a-ºi gãsi iubirea în altã parte. inclusiv de cãtre soþul oficial.Atunci cînd Maria împlineºte 12 ani. precum aceasta: „Eram singurã cînd a murit Remarque“ (nota bene: a refuzat sã meargã la înmormîntarea lui.

Efracþia s-a repetat. vai! Marlene era tocmai doborîtã de-o migrenã îngrozitoare ºi. pentru a se rãzbuna pe bãrbaþii de care considera cã n-a fost destul de iubitã. a doua zi. a devenit imnul puºcaºilor marini. a ajuns Maria s-o deplîngã ºi s-o consoleze. din tot anul petrecut pe front: cã n-a avut decît un singur trup pentru a satisface atîþia bãrbaþi. 61 . cîntecul german. moralul trupelor era o misiune sfîntã“. Maria a fost violatã. Alcoolicã ºi cu impulsuri sinucigaºe între 18 ºi 20 de ani. în 1945 (evenimentul n-o emoþionase atunci din cale-afarã. De o femeie. Într-o noapte din adolescenþã. O amantã de-a mamei. care îºi trãiau poate ultimele clipe. Marlene se întoarce atunci din celebrul ei turneu muzical. Dar.dusã la cimitirul Schöneberg. de sex masculin. Actriþa va mãrturisi cã numai de-un lucru îi pare rãu. considerã cã a fost victima unui 60 aranjament între cele douã amante. deºi Maria s-a dus sã-i spunã mamei. sau eventual o „lesbianã“. care a avut parte de povestea completã a operaþiunilor de luptã. despre care n-a ºtiut multã vreme nici mãcar cã existã. „Copilul“. Atunci cînd fata pleacã. Maria nu-ºi mai face iluzii cã mama ei s-ar putea vindeca vreodatã ºi mãrturiseºte în carte cã acesteia i-ar fi plãcut s-o ºtie „încã mai decãzutã ca ea“. fiica supravieþuitoare Maria s-a construit ca o reacþie împotriva moravurilor mamei sale. aceastã iniþiere forþatã reprezentînd fãrã îndoialã pentru Marlene o formã de a-ºi dovedi iubirea. în versiunea englezeascã interpretatã de Marlene pentru ei. cu ocazia Eliberãrii. alãturi de un singur soþ. Marlene o îndeamnã insistent sã-ºi ia ºi prezervative: ce altceva sã caute prin Europa? „Mãcar þi-ai pus-o?“ era întrebarea permanentã. atunci cînd se întorcea de la seratele de domniºoarã. devenit mare ºi lucid. cãci fusese scurt-circuitat de un amant întîlnit pe drum!). glumeºte Maria. Maria. instalatã pentru o vreme la ei în casã. Lili Marlene. „Pentru Dietrich. din scîrbã ºi nu din motive morale. desfãºurat în rîndul trupelor aliate din Africa de Nord. pînã la urmã. Ruptura psihologicã s-a produs atunci cînd Maria pãrãseºte continentul american pentru a veni în Europa. la capul patului. a renunþat la carierã pentru a se consacra familiei sale ºi a trãit patruzeci ºi cinci de ani de fericire ºi fidelitate. Maria ºi-a gãsit fericirea la polul opus al spectacolului care i se înfãþiºa sub priviri: actriþã ea însãºi. unde a fost îngropatã propria ei mamã. stîrnind entuziasm în sînul batalioanelor. pentru a-ºi construi prin comparaþie propria sfinþenie. ªi-apoi o fiicã lesbianã prezintã mai puþine pericole sã te facã bunicã.

semn vinovat de slãbiciune ºi pierdere * Sophie Marinopoulos. 2005 ºi Le corps bavard (Trupul spune multe). Isteria se elaboreazã în contextul traversãrii fazei oedipiene ºi îºi are originea în angoasa creatã de relaþiile excesive pe care copilul nu le poate bloca. ce constituie o stare de-a fi pe care Didier Anzieu o numeºte „pielea psihicã“2. se va feri de relaþie. 1991. dobîndeºte o formã tot mai activã. Îi posedã pe ceilalþi. în carne. sau mãcar cea care se aflã în lumina reflectoarelor. bãrbaþii la braþul cãrora se aratã în public o ajutã în exhibiþie. se hrãneºte cu prezenþa lor. emoþiile. Fayard. aºa cum ne lasã s-o credem biografia actriþei. Efigia e acolo. în schimb. dar personalitatea lui Marlene. 2007. de seducþie. Paris. din abuzurile sale Marlene a creat un personaj legendar. fãcîndu-l sã interpreteze relaþiile de tandreþe ºi iubire ca pe niºte agresiuni. pe mãsurã ce copilul creºte. fãrã a fi conºtienþi cît sînt de nesãþioºi. 62 63 . pãstrînd urma unei experienþe care mai apoi va avea un rol activ în cadrul personalitãþii sale. Aceasta e faþa luminoasã a poveºtii. fiind destinatara privirilor. 2 Didier Anzieu. Nu va spune nimic. cu copilãria sfãrîmatã ºi marcatã de dispariþia precoce a tatãlui. Marlene ar putea constitui un prototip de isterie1. oferindu-ºi înscenãri orchestrate pentru propria ei plãcere. nu vom recunoaºte nimic la el. Deja e actriþã! Devenitã adultã. A publicat printre altele: Dans l’intime des mères (În intimitatea mamelor). de parcã ºi-ar fi jurat sã nu cedeze nici celei mai mici afecþiuni. exigentã. mama-copilul din Nantes. psiholog-psihanalist. Personalitatea ei se structureazã în jurul acestei plãceri de-a fi vãzutã. Marlene iese din copilãrie cu o personalitate deja complexã. afectat în pielea proprie. Adulþii care îl înconjoarã îl oprimã. pe-atunci. îl invadeazã. folosindu-se fãrã deosebire de bãrbaþi. apoi a tatãlui vitreg. cãci un asemenea raport cu celãlalt e precoce ºi lipsit de cuvinte. Proiect uimitor la aceastã vîrstã. ascunzîndu-ºi cu greu dorinþa nepotolitã de-a fi privitã. Nu mai plînge de multã vreme. În copilãria lui Marlene. pretinde ca ei s-o iubeascã ºi nu le oferã. Modul în care îºi va face loc în viaþã ne 1 ªi tocmai cu aceastã ipotezã ne vom aventura în domeniul inconºtientului ºi al efectelor sale. copilul ajunge sã se teamã de ele. Une peau pour les pensées. în cadrul unui joc în care e stãpînã pe propria sa imagine. Paris. cu o mãiestrie absolutã. constituie un indiciu serios de legitimitate a ei. bãrbaþii apar ºi dispar fãrã a prinde de veste. Apsygée.Înger ºi demon de Sophie Marinopoulos* Interdicþia iubirii: geneza ACTRIÞà DE CINEMA. poate trãitã într-o mare singurãtate. Lumea emoþionalã îl copleºeºte. de sine. Captarea privirilor îi oferã sentimentul cã trãieºte mai intens. decît iluzia unui posibil sentiment de iubire. creînd un fel de al doilea strat de piele. E specialist în probleme parentale ºi de filiaþie. Pe la 13 ani. ceea ce ea însãºi refuzã sã ofere. Ne putem închipui cã durerea a fost realã. Nu pãstreazã nici o amintire a lor. Acest comportament. care nu spune nimic despre respectul pe care i-l arãtau adulþii din preajmã.H. decît plãcerea de-a fi vãzuþi alãturi de ea. de femei ºi de fiica sa pentru a dezvolta un raport abuziv cu celãlalt. reþinîndu-ºi lacrimile ºi. se joacã deja de-a seducþia. care nu se poate detecta la un bebeluº. fãrã a ceda nimic din ea însãºi: celãlalt nu e decît o oglindã a ei.U. Fayard. exhibiþionistã. Incapabil de-a se apãra. Presupunerea e severã. ca ºi în viaþã. Provoacã pasiune. lucreazã la Spitalul C. Paris. de parcã ar poseda obiecte. tot mai puternicã ºi afirmatã cu timpul. odatã cu ele. dar trupul ºi-l aminteºte. În adolescenþã. Copilul. de plãcere ºi va arunca o privire neîncrezãtoare asupra celor ce se aventureazã în preajma sa. hotãrãºte sã-ºi schimbe identitatea. fãrã a oferi nimic în schimb. faþa întunecatã e cea care aparþine unei fetiþe copleºite de suferinþã.

pe care o incarneazã de obicei mama. de slãbiciunea legatã de ele ºi pe care afirmã cã o urãºte. în acelaºi timp prin plecarea neaºteptatã. fãrã îndoialã. Pînã la dispariþie. Marlene îºi interzice o formã de fericire. probabil. denotã. dominatã de o seducþie exageratã? Sã ai grijã de un copil nu e suficient. fermecaþi 64 de elanul ei. Crezînd cã-ºi izgoneºte tatãl. privirea rece asupra vieþii devine cea mai importantã trãsãturã de caracter. Cunoaºtem cîteva piese din puzzle-ul lui Marlene. ni se întîmplã sã întîlnim femei într-o astfel de stare psihicã. mai trebuie sã-l ºi înscrii într-o legãturã simbolicã faþã de altul care. Marlene n-a cunoscut scena respectivã. povestea devine confuzã. pînã cînd devine chiar incapabilã. Dispariþia succesivã a bãrbaþilor iubiþi de mama ei. a cãrui formã definitivã nu se obþine decît prin combinarea pieselor multiple. Observãm atunci cã „transmiþãtoarea de feminitate“. Desigur. în mod evident. dar altele s-au rãtãcit prin legenda ei. sã-i împiedice excesele? Tabloul copiilor copleºiþi prezintã. mergînd pînã la negarea oricãrei legãturi afective. Marlene a fost. Marlene se blindeazã. Nimic rezonabil în asta. în general. Aceastã atitudine. atotputernicã în faþa trupului unui copil pe care l-a putut manevra dupã bunul plac. se mulþumeºte sã intre în rezonanþã cu propria viaþã interioarã. cãci dispariþia tatãlui ºi a tatãlui vitreg. Riscul de-a pierde e atît de strîns legat de iubire. izgonind durerea. interpretatã. transformînd-o pe Marlene într-un adult nevrotic. reacþia de apãrare devine un simptom. în propria biografie. maltratante. chiar dacã trece pe lîngã viaþa adevãratã. de mai multe lacrimi decît de-o mamã? De mai multe abuzuri decît de rãsfãþuri? Mama ei s-a pomenit oare. Dar.va permite sã revenim asupra acestor evenimente. ea refuzã orice amintire a lor. de Marlene însãºi. o suferinþã sfîºietoare. supraexpuse la fobia iubirii. care se înscrie într-un proces comparabil cu un puzzle. care sînt femeile ºi bãrbaþii pe care îi întîlneºte. n-a putut/n-a ºtiut sã-ºi facã datoria. Atunci cînd raporturile de familie nu s-au înscris în roluri clar definite ºi precizate. a rãmas tainicã. Dar Marlene nici nu rezoneazã. uneori chiar suprainterpretatã. care a constituit germenele nevrozei isterice a lui Marlene. Aceste necesare relaþii simbolice permit punerea în scenã a situaþiei lui Oedip. Însã. mai ales. fapt care-i convine de minune. sau cel puþin sã le presupunem existenþa. fãrã a fi niciodatã metabolizatã. sau n-a fost perceputã ca atare de cãtre copil. instaleazã acolo cîþiva „actori“. În cabinetele noastre medicale. nimic altceva decît o pulsiune de apãrare împotriva angoasei. Tatãl e cel care a trãdat-o. Moartea rãmîne suspendatã. Cu trecerea anilor. un copil supraexpus psihic. Marlene a avut parte. În cazul de faþã. i-a produs o ranã care. sã le cultive amintirea ca pe o îmbogãþire interioarã ºi sã-i deplîngã. ale cãrui excese nu reprezintã decît tentative repetate — ºi inconºtiente — de vindecare. atunci cînd primele legãturi au fost depresive. apoi a tatãlui vitreg. semn aparent de forþã. Foarte devreme. dar nu întregul puzzle. tatãl. de fapt. refuzînd sã iubeascã. ceea ce ar însemna sã le pãstreze în adîncurile sale. a survolat oamenii. trãsãturi de maltratare identice cu ale copiilor neglijaþi. Va face asta toatã viaþa. care nu-i oferã nici o clipã de odihnã. invocând teama de a fi abandonate. ºi. dupã toate probabilitãþile. Realitatea ameninþãtoare e transformatã. perturbînd construcþia copilului. avînd ca unic obiectiv sã meargã înainte fãrã a suferi. îºi fabricã un decor pe care-l numeºte viaþa ei. rolul mamei. cît ºi prin faptul cã a abandonat-o în mîinile mamei. fãrã a se lãsa atinsã vreodatã de ei. de una singurã. afectivã ºi emoþionalã. Angoasa infantilã. Construcþia psihicã a unei persoane oferã totdeauna imaginea unui trecut. Marlene luptã pentru a-ºi ascunde angoasa. Fãrã lacrimi — lacrimile þin de partea femininã. Interpretarea lumii trece la ea prin filtrul simþurilor exacerbate. într-un anumit stadiu al nevrozei. În loc sã includã dispariþia succesivã a tatãlui. subiectul acþioneazã doar în funcþie de propria sa economie psihicã. în relaþia de maternitate. fãrã ca un al treilea. propria 65 . nu provine ea dintr-o poziþie maternã grijulie. încît Marlene refuzã sã mai iubeascã. devine personaj de referinþã. Marlene strînge din dinþi. maternã. doliul neconsumat dupã tatãl mort constituie o piesã. oare. beneficiind de un loc precis.

Importantã nu e obþinerea plãcerii sexuale de moment sau a oricãrui alt fel de participare. ºi l-a ales admirabil. fãrã a pãtrunde vreodatã în profunzime. Sexualitatea ca efracþie Din cauza acestei temeri de celãlalt. adicã virtuale ºi. N-avea nevoie ca Marlene sã-i mobileze realitatea. o stare narcisicã pe care n-o poate gãsi în sine însãºi. sprijinindu-se pe notorietate pentru a-ºi hrãni simptomele isterice. ci un raport de putere. ci seducþia. Dacã pentru femeia istericã obiºnuitã. a relaþiei. de pildã. care o scoate în evidenþã. rigiditatea emotivã a actriþei nu riscã sã fie destabilizatã — nici sufleteºte. o vreme. Romancier. oricît de scurtã vreme. În ceea ce priveºte soþul. în primul ºi-n primul rînd. fãrã a rãmîne neconsolat. Femeile ca Marlene se tem. ba chiar multã vreme. Dupã ce i-a fost o vreme complice ºi victimã a spectacolului. sînt epistolare. Viaþa ei e un cinema. nu conteazã. e fantomatic. care trebuie sã reflecte o imagine mereu nouã a ei înseºi. prin poziþia sa de vedetã. visul îi era de-ajuns. care ºi-a mascat slãbiciunea prin posesivitate. înscenare. leºinã. fiindcã trebuie îmblînziþi ºi. Îi alegea pe cei care-i acceptau înscenarea. nimic nu le scoate din excesele lor ºi nu le determinã sã 67 . spre rolul de bunicã drãgãstoasã. Vãzuþi prin prisma acestei fantasme infantile. dacã ar fi sã dãm crezare anilor de „fericire“ la distanþã pe care-i evocã Erich Maria Remarque. Îi ia pe ceilalþi. neputincioºi sau nu. nici trupeºte. fiindcã sînt maleabili. chiar ºi atunci cînd nu filmeazã. Cu siguranþã cã aceºtia nu-ºi închipuiau cã vor fi eliminaþi atît de repede. îi dominã viaþa. e absent. El nu existã. A devenit o femeie fragilã. paralelã. actriþã sutã la sutã. virtuoase: în lipsa contactului fizic. Singurele relaþii durabile. a lãsat-o sã plece. neelaborate. cãutînd — în zadar — sã opreascã trecerea timpului. ea alege unghiul camerelor de luat vederi ºi þine în mîini scenariul. cãci ideea de-a te odihni. îi transformã în oglinzi. Marlene transformã bãrbaþii ºi femeile în obiecte de recompensã narcisicã: are nevoie de ei/ele. a celuilalt. îºi incarneazã perfect personajul. toþi curtezanii ei sînt la fel. Marlene. acesta probabil cã avea o lume proprie. n-a trebuit sã caute prea mult prin turma de masculi. schimbãtoare ºi au funcþia de-a o hrãni. Iar satisfacerea unei lacune narcisice poate înlocui fericirea. de dependenþa pe care o presupune plãcerea sau ataºamentul afectiv. de-a o ajuta sã simtã o stare de confort. Cei din prima cate66 gorie. îi stãteau la picioare. rãmîne la suprafaþa unei imagini. excese de orice tip. la fel ca ºi ele. celebritatea i-a înlesnit lui Marlene incontestabil lucrurile. capabilã sã evolueze. Femeile „blindate“ în comportamente problematice îºi trãiesc povara anilor cu durere. cei din a doua. nu cautã o relaþie de iubire. indiferent de apartenenþa lor sexualã. Dar unii au fost. ceea ce o mãgulea în ideea ei cã partenerii existã doar pentru a o sluji ºi pot fi înlocuiþi. Bãrbatul care trebuie cucerit nu prezintã interes decît în perioada efemerã a seducþiei. Bãtrîna istericã Jocul teatral permanent al lui Marlene Dietrich urmeazã o logicã psihicã în parte inconºtientã. care nu þine seama de realitate ºi nici nu se adapteazã la ea. ca acelea cu Erich Maria Remarque. mai ales. Marlene nu cedeazã niciodatã: e la un spectacol. probabil. Marlene ºi-a ales bine meseria: vigilentã. Încuiate în spatele meterezelor propriei logici. Sînt cunoscute preferinþele femeilor isterice pentru bãrbaþii neputincioºi sau violenþi. de care Marlene se simte capabilã. Relaþiile devin prin asta imprevizibile.interpretare privind acele evenimente ºi relaþii au fãcut din ea o personalitate dominatã de angoasa iubirii. punerea în scenã a acestei operaþii. o lume a scrisului din care se hrãnea. Anii trec ºi nimic nu se schimbã: isteria nu înseamnã o feminitate exacerbatã. O mulþime de bãrbaþi. Celãlalt rãmîne îndrãgostit. fiecare bãrbat e un film. satisfãcuþi. celãlalt reprezintã un actor secundar. îi aruncã. Traumatismele din copilãrie. îl exprimã. semeaþã. de supunerea în faþa dorinþei celuilalt. în braþele lui Marlene Dietrich probabil cã îi încãrca de puterea care le lipsea.

cãci esenþialul e sã le oferi celorlalþi o imagine puternicã. ea depinde de privirile lor. Amanþii ei. Se agitã în jurul maºinii de gãtit. zona bucalã. în acelaºi timp. sã devinã o doamnã în vîrstã sau chiar o vedetã în vîrstã. E. care trece. reginã ºi depravatã.judece. înghiþit sau refuzat. exclus sã se preocupe vreodatã de problemele pe care le trãiesc. E unul dintre rolurile pe care le îndrãgeºte. Marlene Dietrich. totodatã. Încã de pe vremea cinematografiei. Alimentul. pentru a nu fi ea însãºi devoratã. de asemenea. pe nemestecate. chemîndu-ºi fata în ajutor. erogenã prin excelenþã. mãnîncã prea mult ºi prea gras. are un destin de vedetã. nu ºtie sã interpreteze decît extremele. care ia o amploare sporitã. Marlene. odatã cu venirea bãtrîneþii: la 80 de ani. Se duc rareori pe la „doctorii cu capul“: oricum. din dorinþa de-a convinge cã mai e încã fertilã. mai mult decît îºi dã seama efectiv. fiindcã ea. îºi zic ele. Doar Maria rãmîne: copilul. deºi nenumãratele personaje pe care le-a interpretat ar fi putut-o amãgi în legãturã cu aptitudinile ei de-a prelua diverse roluri. nu mai poþi sã fii. Cu riscul de-a fi severi. Marlene n-a ºtiut sã se adapteze. pe cale de-a aluneca în zona sordidului. dispreþuite de societate. În viaþã. dar trãind de pe urma propriei sexualitãþi. ascunde o imensã suferinþã. ci cã are mai puþini spectatori împrejur. Marlene constituie o excepþie la aceastã regulã: nu se ºtie sã fi avut medic curant. iar aceºtia sînt doar membrii familiei. de a-ºi juca plasticitatea psihicã ºi fizicã. desigur. supralicitatã. În schimb. deoarece trupul le semnaleazã zgomotos deranjul psihic. De altminteri. asemenea sexualitãþii. Dar filmul merge înainte la infinit? Voinþa acestei femei era atît de puternicã. un destin grandios. aºadar. slujindu-se de ultimele puteri pentru a rãmîne pe scenã. o atrag. atribuindu-ºi o cunoaºtere perfectã a ceea ce li se pare cã simt. Drama bãtrîneþii lui Marlene nu stã. n-are opþiunea de-a pune capãt relaþiei. Chiar dacã înscenarea femeii care îmbãtrîneºte e pateticã. ci iarãºi ºi mereu o poziþie teatralã. are totuºi grijã sã-ºi ia distanþele: dacã împrumutã accesoriile travestitelor. În cadrul spectacolelor prin cabaretele rãu famate. ca atunci cînd lasã în urma ei tampoanele igienice. ºi se scufundã în consumul de alcool ºi medicamente. nu vedem o dobîndire de conºtiinþã în tentativele sale de sinucidere. o face doar 68 din nevoia de-a filma. are aceeaºi soartã ca toate obiectele din mîinile lui Marlene: e constrîns s-o hrãneascã psihic. nici o viaþã conjugalã stabilã nu e de presupus. femeie fantasmaticã ºi manipulatoare lipsitã de scrupule: Îngerul albastru. prizonierã a propriei imagini ºi primã victimã a ei înseºi. o poziþie tragicã. sordidul o fascineazã. Marlene o simte. Maria ar fi putut culege roadele vîrstei sale atrãgãtoare: ar fi fost de-ajuns ca tinereþea sau farmecul ei sã capteze privirile îndreptate 69 . Viaþa unei isterice. de la o extremã la alta. maltratatã. încît nimeni ºi nimic n-o puteau opri? Probabil. Iar vedeta e obligatã sã devore viaþa. Prostituatele. arãtate provocator. iar nu alimentar sau afectiv. în timp ce o terapie psihicã ar risipi-o. necesarã pentru a-i permite sã nu-ºi punã prea multe întrebãri despre sine însãºi. nu e un film care i-ar permite actriþei libertatea de-a întrerupe filmãrile: isterica e prizoniera admiraþiei pe care o citeºte în privirile celor pe care-i obligã sã-i fie spectatori. cum n-a avut nici psihanalist. Pe plan afectiv. îºi însceneazã cu grandilocvenþã o moarte sordidã. cã era tîrfã sau zeiþã. Beþia prin intermediul psihotropelor ia locul beþiei psihice. Aceste comportamente sînt. cînd nu mai e decît o femeie bãtrînã. sã dai banchete fastuoase ºi sã-þi pãstrezi talia zveltã. prin simptome de toate felurile. încã o datã. frecventeazã drojdia lumii. inverseazã rolurile: pozeazã în victimã a fiicei sale ºi îºi asigurã astfel. Aceastã apetenþã se manifestã în comportamentul ei alimentar. Astfel. în faptul cã apropiaþii i-ar dãrui mai puþinã iubire — ea niciodatã n-a cãutat iubirea —. îi copleºesc pe medicii tradiþionali. e. în ciuda fascinaþiei în care i-a învãluit multã vreme. Pentru a respinge ideea propriei monstruozitãþi. apoi adoptã brutal un regim draconic. Suferinþa ei încearcã sã evite orice tentativã de transparenþã: trebuie depuse toate eforturile pentru ca iluzia sã dureze. n-au ce sã le facã. Însã funcþionarea respectivã e imposibilã. în mod paradoxal. asta nu pune capãt nevrozei: niciodatã Marlene nu se pune pe sine însãºi în cauzã ºi nu încearcã sã se schimbe. de la sfîrºitul vieþii. în ce-l priveºte. au sfîrºit prin a se îndepãrta.

Atunci se poate vorbi de legãturi incestuoase. în mod grotesc. pot sã-ºi erotizeze foarte repede gesturile de îngrijire a copilului. conºtienþi cã spectacolul se datoreazã prezenþei lor. îndemnatã sã strãluceascã. acolo unde ea nu existã. κi interpreteazã bãtrîneþea ca pe un eºec. iar Maria simte nevoia sã-ºi vadã mama plinã de viaþã. îºi teatralizeazã atunci declaraþiile de iubire. sã stea acasã. Fie cã rãmîne între patru ochi cu ea. Tot aºa cum amantul punea în evidenþã femeia. Cea care nu ºtie sã respecte o asemenea prudenþã devine abuzivã. îndatã ce e cuprinsã de un deficit narcisic. în privat sau în public. Ea scrie despre sine însãºi. în loc sã ºi-o trãiascã pe deplin. în mod normal. Marlene simte nevoia sã fie vãzutã de cineva cum izbîndeºte. cãreia fiica ei îi aparþine. Vedetele odinioarã adorate sînt mai expuse decît celelalte femei. talentul ei de-a fi mamã. nu s-a urîþit. dimpotrivã. semnate „Marlene“ ºi nu „Mama“. într-un fel de transparenþã care putea s-o apere de privirea furioasã a mamei. de viol psihic. dovedeºte limpede cã nu se considerã mama sa: în lumea ei. redusã oarecum la funcþia de oglindã. dar s-a aranjat sã treacã neobservatã. Aceastã situaþie a fost spre norocul ei. îndatã ce apare publicul. Maria suportã rãceala ºi distanþa. Marlène Dietrich par sa fille. chiar dacã lipsit de o veritabilã afecþiune. mascarada insuportabilã. Spectacolul mamei fericite o umple de viaþã ºi îi permite sã se simtã din nou legatã de ea. e copleºitã afectiv. iar ura actriþei ar fi fost pe mãsura acestei insuportabile frustrãri. Flammarion. cum ar fi retragerea relaþionalã. iar sinuciderea le poate pãrea singura ieºire din scenã suportabilã. bãieþel sau fetiþã. atunci cînd îºi pierd puterea seducþiei. cã nu era prea frumoasã. Seducþia în acþiune Maternitatea îi oferã lui Marlene Dietrich încã o scenã de teatru. În primii ani. e deplin dedicatã rolului matern. Dupã ce imaginea reflectatã de oglindã o liniºteºte. strîngeri în braþe sufocante. îºi rãsfaþã copilul cu o iubire controlatã. pentru a nu încurca prea mult cursul magic ºi nemaipomenit al vieþii actriþei. în anumite momente de luciditate. în ambele cazuri conferã o imagine incestuoasã legãturii lor. Faptul cã Marlene îi cere fiicei sã-i lege faºa pe sîni — zonã erogenã evidentã — confirmã ambiguitatea legãturilor dintre ele. Maria scoate din aceastã relaþie patogenã un fel de beneficiu secundar. reprezintã o imagine frapantã. Faptul cã-i trimite fotografii cu ea ca divã. E o minune cã a scãpat ea însãºi de tulburãri psihice. 71 70 . o îndepãrteazã pe Maria. Maria pune în evidenþã mama. O mamã. Mamele ca Marlene. un fel de duº scoþian afectiv. Îndemnatã sã tacã din gurã. care e redusã astfel la situaþia episodicã de perfuzie narcisicã. inhibiþia masivã sau chiar nebunia. în imaginarul colectiv. tea mamei un contact real. Cu singura excepþie cînd Marlene aflã cã fata ei a obþinut un rol: succesul declanºeazã atunci o înflãcãrare de care Maria poate profita o scurtã vreme. Marlene nu va suporta sã îmbãtrîneascã decît sub imperiul alcoolului sau al tranchilizantelor. o variantã frecventã la personajele care au ales sã-ºi joace viaþa. de caracterul excesiv erotizat care oferã un mediu de permanentã intruziune. de cealaltã. Cãci refuzul de-a fi ceea ce eºti face. mîngîierile ei sînt lipsite de caracter sexual: alintã fãrã a excita. Marlene nu-i permite niciodatã nimãnui sã se amestece în relaþiile cu fata ei. prin mîngîieri prelungite. În particular. primind din par4 Maria Riva. împinse de exces. În public. adoratã pe cît posibil ºi acoperitã de cadouri. Fãrã îndoialã. dar cîºtigul e reciproc. în biografia consacratã mamei4. care nu conþin nimic jucãuº. fie cã afiºeazã în faþa tuturor exclusivitatea relaþiei dintre ele. existã Dietrich de-o parte ºi tot restul lumii. Fetiþa etalatã ajutã la „o relaþie bunã“: Fecioara ºi copilul. e expusã ca un trofeu. adulþii nu stau de-o parte.spre Marlene. care constã în tentativa de-a obþine o fãrîmã de bunãtate. Maria e supusã unei alternanþe permanente de efuziuni grandilocvente ºi rãcealã. ba chiar jenant pentru ceilalþi de faþã. uneori. Tîrgul e meschin. Paris. Maria e manipulatã pentru a reflecta puterea mamei. iar copiii de cealaltã. 1993. Marlene îºi cheamã fiica lîngã ea.

ci de a-l exploata. κi pãstreazã o hipervigilenþã faþã de ei. dar noi putem considera. mamele ca Marlene fac tot ce vor. Din acest punct de vedere. de parcã ºi-ar fi ales lor înseºi o pereche de pantofi. Trupul copilului devine obiectul lor. Foarte curînd. Cu acest corp-obiect pe care l-au zãmislit. un obiect al plãcerii. cu siguranþã trebuie sã fi întîlnit niºte buni locþiitori de pãrinþi. decît pe aceea de-a le privi. Desigur. devenind personalitãþi grave. Marlene îi cere Mariei sã se dezlãnþuie sexual. Dincolo de isterie. a fost recunoscutã de mama sa. Probabil cã a resimþit. Cyrulnik ar numio „rezilienþã“. sperãm. în ce-o priveºte. Maria a trãit o perioadã dureroasã. se atinge culmea atunci cînd Marlene îi rãspunde „Tu eºti a mea“ fetei care o întreabã care-i e patria. chiar dacã era vorba de-o recunoaºtere intermitentã. din cîte se pare. Cãci. rezultat al strategiei de neutralitate relaþionalã la care au recurs ºi care i-a salvat. dincolo de care fata ei nu poate merge: „Eºti nimic fãrã mine“. pentru a avea atîta energie ºi o asemenea structurã de protecþie. atunci cînd Marlene se sãtura de ea. pentru a-ºi face apariþia. ba chiar propria existenþã.Inconºtiente de nevoia de intimitate a copilului. Maria a putut gãsi resursele pentru a iubi ºi a deveni o mamã iubitoare. iar propria sa amantã se strecoarã în patul Mariei — dacã n-ar fi scris-o chiar ea. ºi desigur fãrã a-i cere pãrerea. Ele îºi închipuie sexualitatea fiicei într-un ritm care nu-i aparþine. tot pe ele. perioadã complexã. Fãrã îndoialã cã. controlîndu-ºi expresia feþei. destul de enigmatice. anumite beneficii de pe urma situaþiei sale: e totuºi un lucru formidabil sã fii fata lui Marlene Dietrich! Cu siguranþã. ar putea zice. ci exclusiv în dorinþa ei de posesie. Maria. învaþã sã descifreze starea emotivã a tatãlui sau a mamei. mai ales înainte de intrarea în maturitate. care pînã la urmã a reuºit sã iasã teafãrã dintr-o asemenea „educaþie“. cum a fãcut ºi ea. ºi a avut fãrã îndoialã. cu ochii þintã. în afara privirilor mamei. decît nimic. fãrã a-i respecta pudoarea. Se impune ca mamã pe întregul pãmînt. am fi zis cã-i doar o bîrfã. întrucît au depãºit efectele distructive ale deficienþei parentale. unde ai un rol demn. Obligaþi sã se adapteze la excesele pãrinþilor. Nu mai e vorba de a-l copleºi cu atenþia. pentru a supravieþui. Norocul Mariei a fost cã. inclusiv la apariþia perioadei de adolescenþã. în care se pare cã i-a fost 73 . copilul devine o jucãrie. dimpotrivã. Aceºti copii dezvoltã o formã de precocitate. care sã le dea iluzia cã sînt importanþi în ochii acestora. O înscrie nu într-o culturã sau într-o societate. refuzînd sã-l considere în diferenþa sa. adicã fãrã sã þinã seama de nevoile lui reale. înþeleg foarte devreme — prea devreme — mecanismul de funcþionare al pãrinþilor. de asemenea. în ciuda teribilului sãu ascendent. se pot vedea în aceastã legãturã incestuoasã trãsãturi de perversitate: anulat în propriile nevoi. atîtea prilejuri pentru ca fiica ei sã descopere alte tipuri de relaþii umane. privitoare la relaþia cu celãlalt. preferã aceastã viaþã nefericitã alãturi de ei. momente de tandreþe ºi întîlnire efectivã cu alte modele de referinþã. în mãsura în care. Marlene era prea ocupatã pentru a fi omniprezentã: avea cariera. Paroxismul e atins atunci cînd interferenþa se produce prin fapte. mulþumitã acestor împrejurãri. îºi dezvoltã diverse strategii pentru a menþine fragmente de relaþii pozitive cu ei. Unii rãmîn marcaþi de o astfel de copilãrie. pur ºi simplu. cã au scãpat 72 ca prin minune. pentru a se ascunde în caz de pericol sau. Acest mesaj e de-o mare violenþã. Fãrã a se lãsa pãcãliþi de un asemenea surogat. ele îi aleg un partener. Copilul scãpat ca prin minune Gãsim la Maria. mamele isterice îl îngrijesc fãrã nici o empatie. Nu-i recunosc dorinþele. comunicîndu-le celorlalþi informaþii cu caracter intim (data menstruaþiei. S-o lase pe Maria sã trãiascã în mod autonom înseamnã pentru Marlene sã-ºi piardã propria identitate. sã se culce cu toþi soldaþii. turneele. printre care tatãl ei ºi mama vitregã. forþa fantasticã de care dau dovadã anumiþi copii confruntaþi cu adversitãþile. nu prin vorbe. care te învaþã un alt mod de relaþionare. cu care i se întîmpla sã-ºi petreacã vremea. atunci cînd pot spera sã primeascã niºte cioburi de iubire. a dezvoltat o inteligenþã rarã. de pildã).

dacã s-ar întoarce printre noi s-o admire. ecranul cinematografului. rolul la care ne aºteptam din partea ei. a fugit de aceastã imagine. a trebuit sã se înhame la o încercare la fel de grea: sã-ºi þinã mama la distanþã. la lumina zilei. fãrã a da niciodatã nimic cuiva. Dar îngerul Marlene n-a incarnat oare. Dar a hotãrît sã înfrunte realitatea. dacã n-ai capacitatea psihicã de a-i pune la punct. dar e foarte probabil cã ar fi trãit într-o mare disperare. cu o asemenea meserie. ªi existã anumite spaþii în care reprezentaþia constituie o stare de drept. În acest sens. dorinþa ei cea mai fierbinte s-a împlinit: e nemuritoare. cãci o singurã privire nu-i era de-ajuns. Într-un anumit fel. Demonul Marlene n-a fost în stare sã se dãruiascã. sã fie generoasã ºi a luat cîte ceva de la toatã lumea. Mai întîi. precum ºi poziþia sa de fiicã. Vãzutã „din avion“ ºi de pe pînza ecranului. ºi a ºtiut sã înalþe fruntea. Frumoasã. Dupã ce-a devenit soþie ºi mamã. douã elemente furnizoare de iluzii care i-au permis o vreme sã nu se prãbuºeascã sub greutatea unei moºteniri strivitoare.fricã sã nu devinã ca mama ei. într-un stil care i-ar plãcea foarte mult. aceea a mamei. refugiindu-se în droguri ºi alcool. Cãci e o iluzie sã fugi la mii de kilometri de pãrinþii nefaºti. nu voiam decît un singur lucru: sã visãm? 74 75 . nu poate decît sã fascineze asemenea personalitãþi. atunci cînd alþii îºi pierd viaþa pe asemenea cãrãri. atunci cînd. viaþa lui Marlene e un model de reuºitã. stînd cu ochii lipiþi de ecran. fãrã aceastã formã de canalizare a suferinþelor. ºi-a întreþinut filmul interior. în mod extraordinar. fãrã a rupe complet legãturile cu ea. întruchipare perfectã ºi etern tînãrã a dorinþelor. important pentru ea e doar sã joace mereu un rol. a avut norocul de-a gãsi filmul ca soluþie pentru nevrozã: fireºte. obiect al cãrþilor biografice. Nevroza sa probabil cã a constituit un avantaj în ochii anumitor regizori: o femeie care se considerã vedetã ºi interpreteazã acest rol chiar ºi în viaþa cotidianã denotã o bunã actriþã. care atrage ºi captiveazã privirile celor mulþi. Publicul a rãspuns la nevoia ei freneticã de-a fi vãzutã. Probabil cã a gãsit în soþul sãu un bãrbat destul de puternic pentru a o bloca pe Marlene. al admiraþiei. O femeie cu manifestãri isterice poate practica orice meserie. Isteria la cinematograf Meseria de actriþã i-a permis lui Marlene sã-ºi trãiascã din plin isteria.

o sumã care îi permite sã trãiascã aproape ca o mic-burghezã. nu e genul de om care sã se lase brutalizat. a trãit în funcþie de convingerile ei umaniste. cîºtigînd un concurs de dans. dupã vreo douãzeci de ani. pe domeniul ei de la Milandes. care o iau într-un turneu. În 1925. pe ici. dupã ce ºi-a doborît cãlãul. în afara cortegiului de copii adoptaþi. Chocolate Dundies. A auzit de Turnul Eiffel. ºi întrevede speranþa unei vieþi mai bune. pe colo. Are parte de-o primire ostilã: negrii nu-ºi gãsesc aici locul. Josephine îi ia locul pe nepregãtite. de-a lungul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. face primul ei dolar. Dar Josephine insistã. nici în viaþã. O copilãrie în stilul Cosette Freda Josephine McDonald se naºte la 3 iunie 1906 la Saint Louis (Missouri). a debarcat în Franþa cu speranþa de-a face carierã în musical ºi a sfîrºit prin a se lupta pentru valorile în care credea: rezistentã distinsã. o mãritã forþat cu un bãrbat violent. fuge de-acasã. n-are nimic de regretat în America: pãrãseºte totul. fãrã a se lãsa condusã de vreo moralã ori influenþatã de privirile celorlalþi. atunci cînd se întîlneºte cu Jone’s Family Band. Aºa s-a nãscut stilul Baker: un dans sexy ºi. Josephine Baker a fost o „militantã din instinct“. Liberã ºi iconoclastã pe scenã. Willie Baker. Un an mai tîrziu. care o lãmureºte foarte devreme asupra sorþii care-i aºteaptã pe negrii dintr-o Americã în care rãzvrãtirile sociale sfîrºesc adeseori într-o baie de sînge. atunci cînd proiectul existenþei sale a ruinat-o. scãpatã de viaþa pe strãzi ºi de ura rasistã.Josephine Baker (1906–1975): O rezistentã JOSEPHINE BAKER A CONTRIBUIT mai mult la diminuarea mentalitãþilor rasiste ºi la apãrarea cauzei femeilor decît numeroºi teoreticieni respectaþi. cîºtigã 150 de dolari pe sãptãmînã. a ºtiut sã se arate senzualã ºi provocatoare. a cãrui vedetã este ea însãºi. o iniþiere durã. Care nu întîrzie sã aparã: în ziua cînd o dansatoare se îmbolnãveºte. o familie de cîntãreþi ºi dansatori. Din poziþia de costumierã a primei trupe de negri de pe Broadway. îi propune un contract la Paris. îºi umflã obrajii ºi-ºi învîrte ochii mari prin cap. dintr-un tatã alb ºi o mamã negresã. ea nu ezitã. Înarmatã doar cu îndrãzneala. la fel ca ºi în viaþã. plin de bufonerie. îºi aºteaptã ora succesului. o zãreºte pentru prima datã la Philadelphia. a reuºit sã-ºi salveze copiii din marasmul de pe urma cãruia ar fi putut suferi ºi a rãmas pînã la capãt o mamã energicã ºi o vedetã inepuizabilã. Al doilea soþ. Josephine e încurajatã de micã sã trãiascã din ce se nimereºte. dar mama îi pregãteºte altã soartã: pentru a despovãra bugetul familiei. 77 . pe cînd se zbînþuie. Mama lui Josephine va avea trei copii cu un alt bãrbat: Richard. în vîrstã de abia 13 ani. fãrã a parveni la o situaþie socialã mai seninã. în cãlãtorie de explorare prin Statele Unite. ºi-a consacrat bunurile artistice edificãrii unei lumi mai bune ºi construirii unui model în miniaturã. nici pe scenã. Dar atunci cînd. consiliera artisticã a teatrului Champs-Élysées. Succesul e total. arcã multietnicã ºi bazã de agrement pe care a încercat s-o punã la dispoziþia marelui public. oferindu-se mereu sã þinã lecþii private. Josephine hotãrãºte sã-ºi încerce norocul la New York ºi îºi pãrãseºte bãrbatul. Margaret ºi Willie Mae. totodatã. într-o searã. iar Josephine se pomeneºte în situaþia de-a propune un nou spectacol. Artiºti în mizerie. Norocul îi surîde curajoasei fete. A înþeles sã dovedeascã valabilitatea visului ei de înfrãþire universalã la Milandes ºi nu ºi-a pierdut credinþa. Josephine. Dupã doi ani de cãsnicie. ºi supravieþuieºte din expediente mãrunte. La 10 ani. pe strãzi. cei doi se despart un an mai 76 tîrziu. fãrã sã decadã într-un erotism vulgar. Semn cã iubirea de viaþã o propulsa în mai mare mãsurã decît utopia. al cãrui nume îl va pãstra.

în faþa unei sãli arhipline. în timp ce Georges Simenon devine secretarul ºi amantul dansatoarei. Lumea a zis cã-i nimfomanã. în 1937. ca ºi dincolo de Atlantic. va þine sã se delimiteze de ideile stîngii. sau Fausse Alerte de Jacques Baroncelli. compus pentru ea de Vincent Scotto. La Folie du jour. care o va imortaliza încinsã cu o sugestivã centurã de banane — „costum“ a cãrui idee i-ar fi venit lui Cocteau. dar ºi al prejudecãþilor rasiste. Premiera are loc la 2 octombrie 1925.Gloria unei franþuzoaice Pentru teatrul Champs-Élysées. Josephine ilustreazã o voinþã ºi o rezistenþã fizicã de excepþie. pe Champs-Élysées! Accesoriu profesional. ºi ea îl plimbã uneori în lesã. spiritele reacþionare manifesteazã. Prima iubire vrea s-o cucereascã. i-a oferit un leopard pentru a-ºi înveseli show-ul. în virtutea rivalitãþii artistice. ca ºi relaþiei cu Pepito. pe cînd 79 . La ieºire. aderã la Liga de luptã împotriva pogromurilor. va dovedi cã ºi „Negresa“ ºtie sã gîndeascã. rãmase fãrã prea mare succes (Zouzou de Marc Allégret. La Sirène des tropiques. cîntãreaþa ºi-a trãdat patria: are un eºec. chiar suportînd o anumitã condescendenþã: „Negresa“ era pe-atunci un animal ciudat. Dar gîndirea liberã ºi spiritul decadent nu sînt apreciate de cealaltã parte a Atlanticului. Josephine l-a înlocuit urgent cu Jean Lyon (Levy pe adevãratul sãu nume). îmi vine sã zic: bravo ei!“ Forþa ºi senzualitatea sa pot stîrni într-adevãr imaginaþia. pentru a întoarce spatele unui trecut încheiat. Josephine aruncã seminþe de scan78 dal peste tot pe unde trece. e vedeta spectacolului de la Folies-Bergère. un italian mai mult sau mai puþin gigolo. Moulin-Rouge de Yves Mirande. în faþa teatrului. în Franþa ºi în strãinãtate. înºirînd spectacol dupã spectacol. dar plin de idei ºi ambiþii în slujba celei care îi va fi partenerã între 1926 ºi 1936. bãrbat chipeº ºi fondator al lanþului de cofetãrii „Coþofana care cîntã. Gaullistã de la bun început. deja cu reputaþia de vedetã la fel de rãspînditã ca ºi Mistinguett. militantã împotriva antisemitismului în plin avînt. Philippe Soupault sau Man Ray. O femeie angajatã Cãsnicia nu dureazã decît trei ani. pariul e îndrãzneþ: un show cu un asemenea dans „împleticit“ care se numeºte „charleston“ ºi cu sînii goi — ºi-ncã ai unei negrese — asta da curaj! Autorii Spectacolului de revistã neagrã au trebuit sã insiste pentru a o convinge pe Josephine: „Goalã. dar constituie începutul angajãrii politice a lui Josephine Baker. La vremea potrivitã. în 1945). dar nu lasã deoparte nici cîteva filme.“ Se mãritã cu el ºi. cu strigãte de „Porcãrie scandaloasã!“ Dar Josephine Baker s-a lansat. ori cadou de la amant? Nu se ºtie. În 1931. Primul turneu european e organizat de un oarecare Pepito. Revenitã în capitala francezã. merge în turneu în Statele Unite. în 1934. la 28 august 1963. muncitoare înverºunatã. unde va participa la marºul lui Martin Luther King. va trebui sã ºocheze prin exagerare ºi provocare. ceea ce fiul ei salutã cu umor în biografia pe care i-a scris-o: „Dacã a avut mulþi amanþi. artista îºi ascunde iubirile într-o vilã din Vésinet. în 1935. împotriva spectacolului „pornografic“. mulþimea de spectatori are pãreri împãrþite: în timp ce bãrbaþii entuziaºti aplaudã noutatea. creatã în 1927. exilîndu-se. tot aºa cum a cucerit ºi Europa. pe care o pune în umbrã ºi care o urãºte. Petrecãreaþã incorigibilã. va hrãni fanteziile unor Picasso. îºi ia cetãþenia francezã. Dar ea acceptã. unul dintre cei dintîi spectatori. Pentru a învinge prejudecãþile. Reputaþia ei artisticã e suficient de solidã ca sã-ºi poatã apãra convingerile ºi sã se angajeze în favoarea unor cauze îndrãgite. Mai întîi.“ Noua colaboratoare a înþeles îndatã despre ce e vorba. într-o Europã în care se coace fascismul. În septembrie 1939. În anul urmãtor. Aventura pune capãt primei iubiri. ªi apoi. aproape goalã ºi voit provocatoare: Paul Derval. va sprijini orice luptã antirasistã. Princesse Tam-Tam de Edmond T. Josephine lanseazã ºlagãrul etern J’ai deux amours (Am douã iubiri — „þara mea ºi Parisul“). Ulterior. iar Jean Gabin partenerul ei într-un film uitat. În 1936. în 1940. e ca ºi cum ai fi îmbrãcatã. La începutul anilor ’30. În orice caz. directorul de la Casino de Paris. dar neagrã. pentru o vreme. rolul de „primitivã drãguþã“. în Europa. Greville.

stagiunile din cabaretele pariziene. susþinînd cîte un concert pe scena fiecãrui mare oraº recucerit ºi. totodatã. întrucît le-a parcurs — va deveni realitate la Milandes. vedeta împreunã cu soþul ei strîng milioane. scrise cu cernealã simpaticã. Brahim. în ciuda divorþului din 1940. un evreu de origine israelianã. în ritmul turneelor. Amanþii frumoasei artiste vor continua sã se perinde. o imensã proprietate recent cumpãratã în Dordogne. adãpostiþi în 1954. Întîmpinatã la Paris ca un erou naþional. amplasatã pe domeniul de la Milandes. în Siria ºi în Palestina. le transportã ascunse în sutien! Generalul De Gaulle îi oferã personal decoraþia Crucea Lorraine ºi. un negru columbian. Domeniul de la Milandes. un catolic de origine francezã. o medalie a Rezistenþei. pleacã la Londra. Aventura de la Milandes Visul lui Josephine — care a fost marcatã încã din copilãrie de scenele de violenþã rasistã ºi destul de informatã în legãturã cu nedreptãþile din lume. Mara. Luis. fiindcã e prea bãtãtoare la ochi. în „sala intransportabililor“. ºi. în 1941 — nu se cunosc informaþii în legãturã cu tatãl —. Instaleazã acolo o staþie radio pentru a þine legãtura cu Rezistenþa. ºase fraþi ºi douã surori. e trimisã în misiune. în calitatea ei de sublocotenent al trupelor feminine de aviaþie! A venit. sã danseze ºi sã sãrbãtoreascã viaþa. un indian din Venezuela. fostul violonist clasic de renume. în 1959. sãrbãtoreºte cu demnitate armistiþiul. ca ºi acelea ale prietenei sale Jackie Kennedy. Împreunã cu el va munci ea la construcþia lumii pe care o viseazã: un spaþiu în care diferenþele sã coexiste fãrã violenþã. Între 1947 ºi 1967. Nu trebuie sã 81 . n-a rezistat sã nu-l îmbarce ºi pe micul Jeannot! Unul e budist. celãlalt ºintoist. Cu atît mai mult. înainte de-a o ajuta sã fugã de pe teritoriul francez. dar Jo îmbrãþiºeazã cauzele durabile ale partenerei sale. justiþie ºi pace. Imaginile ororii i se întipãresc adînc în suflet ºi o întãresc în nevoia de-a milita pentru demnitate umanã. toate culorile ºi toate religiile. oricît ar pãrea de bizar. dupã rãzboi. Cãci Josephine Baker ºi-a pus inclusiv talentul artistic în slujba moralului trupelor. cu cît. un ivorian. cele mai înþelepte. trei francezi de credinþe diferite: Jari. precum ºi doi francezi de origine metropolitanã. a cîntat la lagãrul de concentrare de la Buchenwald. Jo Bouillon nici nu bãnuieºte cã primii doi orfani. Marianne. Vor urma. cu care ar fi putut zburda ºi trãi senin pînã la capãtul zilelor. precum ºi în rîndurile Rezistenþei antifasciste. adicã un trib de zece copii. oferind de-a lungul cîtorva sãptãmîni spectacole gratuite prin teatre ºi restaurante. „Tribul Curcubeului“. Adopþia devine obligatorie. Jo Bouillon. apoi. iar informaþiile confidenþiale. ºi Moise. Susþinîndu-i proiectul. Noël ºi Stellina. pe urmele eliberãrii progresive a Franþei. Koffi. zis „Brian“. un protestant de origine finlandezã. înregistreazã discuri. din mamã franþuzoaicã. în timpul rãzboiului. care dirijeazã noua orchestrã a interpretei. Dar construcþia unui adevãrat stat în stat. acesta devine al treilea ºi ultimul ei soþ. îi slujeºte de cartier general. în inima regiunii Dordogne. Acest temperament nãrãvaº. printre oameni ca ºi printre ani80 male. musulman nãscut în Algeria. îi înghite toate resursele. un fel de Arcã a lui Noe exemplarã. dacã asta ºi-ar fi propus: Josephine acumuleazã turneele. care sînt uneori ºi cele mai nebune. se înscrie în Crucea Roºie. Din turneul ei în Japonia. dupã cum s-au înþeles. în 1956. pe unde se nimerea. îl seduce pe un jazzman prestigios. În 1947. mereu înclinat sã cînte. acceptã invitaþiile din partea guvernului algerian sau cubanez. nãscutã ºi ea tot acolo. se vor vedea curînd înconjuraþi de alþi opt. precum ºi insigna Legiunii de Onoare. La prima chemare a generalului De Gaulle. Spioana neagrã. Prima etapã a acestui proiect grandios: constituirea unui Rainbow Tribe. care se organizeazã. Josephine nu s-a mulþumit sã-l aducã pe Akio.triumfã la Casino de Paris în spectacolul de revistã London. spitalizatã lungã vreme dupã naºterea unui copil mort. pe care nimeni n-o bãnuieºte. în Africa de Nord. Josephine a suferit o uterectomie ºi ºtie cã nu va fi niciodatã mamã biologicã. mergînd sã cînte în Libia. ºi ascunde acolo întreaga familiei a soþului sãu. Jean-Claude. în Portugalia. reunind copii din toate þãrile.

în lumea largã. sfîrºitul aventurii de la Milandes nu prevestea un asemenea omagiu. Richard ºi Margaret încearcã sã aibã grijã de averea surorii lor. Lor li se adaugã o mulþime de animale din toate speciile. a þinut sã-i ducã pe copii peste tot. Brigitte Bardot. construieºte o piscinã. Milandes ar fi rãmas o comunã pãrãsitã. iar musafirii cu titlu gratuit erau o mulþime. Creeazã în jurul castelului din Milandes un centru turistic. Luatã pe sus de pe moºie. în timpul unor „ospeþe-lecþii“. ºi de sora ei. vreun salvator. Intrarea la Milandes costa simbolic. Cîntãreaþa închide televizorul. preceptori. Îi obligã sã respecte fãrã concesii valorile morale pe care ea le apãrã. ceartã pe altul. face apel la însuºi De Gaulle. castelul gãzduieºte un muzeu Josephine cu care se mîndreºte. Club Med“ îi propune sã rãscumpere arca din Dordogne. minciuna reprezentînd cel mai grav pãcat în clasamentul lui Baker. iar gaullista necondiþionatã care era n-ar fi renegat acest termen. Josephine rezistã pînã la capãt. cãrora li se adaugã taberele de vacanþã ale copiilor defavorizaþi. neruºinatã. prin marile magazine.vedem în asta o boalã. Deºi Tribul Curcubeului stîrneºte unele suspiciuni prin sat. Sperã sã aparã vreun sponsor. Hervé Vilard sau Dalida. de pildã. care vin sã se odihneascã la ea. ar fi putut sã-i parã un semnal de alarmã: obosit de aceastã harababurã cu copii ºi cheltuieli enorme. dar fãrã a reuºi sã evite catastrofa: domeniul trebuie vîndut. ci rezultatul unei sensibilitãþi exacerbate: Josephine se uitã în ochii copiilor ºi nu se poate stãpîni. ca atîtea altele. alias „M. în care abordeazã subiecte de actualitate. lumea se obiºnuieºte: fãrã Josephine. Trage conducte de apã ºi curent pentru tot satul. despre Franþa anului 1968. o cîrciumã… Gilbert Bécaud. doar cîþiva franci. Josephine rãmîne o profesionistã a scenei. Josephine îi pregãteºte pentru imensa junglã de-afarã. mai ales. Artistã. În zadar. Jo Bouillon se întoarce de fiecare datã cînd moºia e în pericol ºi continuã sã-i protejeze pe copii. Cîþiva ani mai devreme. unde urma sã deschidã un restaurant. tensiunile internaþionale sau rasismul. presimþea falimentul moºiei ºi s-a enervat vreme îndelungatã pentru faptul cã Josephine fãcea totul doar dupã capul ei. angajaþi de fratele ei. în numele cauzei animalelor. îi educã pe toþi. De altfel. în timp ce Trigano. cu sînii goi ºi centura de banane în jurul taliei. dãdace. domestice. Cãci Josephine vrea sã nu le lipseascã nimic copiilor ºi se aratã de o generozitate debordantã. iar pedepsele vin fãrã excepþii în caz de laºitate. maturitatea a schimbat-o pe „fetiºcana sãlbaticã“ în „diva cu furou“. Dacã la Milandes copiii trãiesc la adãpost de restul lumii. egoism sau necinste. Într-o carte. Ca exemplu de ciudãþenie. Josephine rãmîne totuºi o mamã în limita normelor obiºnuite: pregãteºte mese pantagruelice pentru familionul ei. ca ºi sãlbatice (un ºarpe boa. dupã visul ei. fãrã a-ºi condiþiona sprijinul financiar. deschide magazine. La 40 de ani. al cãrui succes e naþional: trei sute de mii de vizitatori pe an. nu. fiul ei Brian a evocat-o cu tandreþe pe aceastã „mamã ciudatã“. da. lanseazã un impresionant apel la solidaritate pentru a salva „visul“. grãdinari. într-o groaznicã 83 . Totuºi. care încearcã zadarnic sã þinã o socotealã bugetarã. plecarea soþului ei la Buenos Aires. Îi îndeamnã sã-ºi aleagã meserii fãrã vreo legãturã cu showbizul (ei se vor conforma) ºi vor 82 trece ani buni pînã cînd copiii vor descoperi epoca în care mama lor þinea prima paginã a ziarelor. Richard. sã-i menþinã cu orice preþ în legãturã cu cultura lor de origine. departe de orice argument financiar. un hotel. care se rãtãceºte prin sat ºi nu va mai fi gãsit…). Chiar ºi în ziua de azi. între organizarea serbãrilor colective ºi grijile unei mame foarte ocupate. Plecat în 1961. Josephine Baker s-a înconjurat de un personal numeros. Cu cîteva sãptãmîni înaintea sfîrºitului. Pentru a se ocupa de toatã lumea asta ºi a administra domeniul. 1968: „mascarada“ Faimoasa expresie a generalului De Gaulle. Ceea ce s-a numit megalomania ei nu se opreºte la cercul familiei. alintã pe unul. Margaret. cîntã uneori acolo. dar trãieºte cît mai mult posibil la Milandes. îndatã ce vine vorba despre trecutul ei. caracterizeazã destul de bine viaþa cîntãreþei din acea perioadã.

ei nu înþeleg nimic din mutarea în trombã. hotãrãºte sã se reapuce de lucru. e victima unei crize cardiace.zi din vara anului 1968. Josephine îºi înscrie copiii la instituþii iezuite severe. Funeraliile ei de la Paris. de dimineaþa pînã seara. precum ºi de grijile materiale. vremea comediei muzicale a cam trecut. deja la începutul anilor ’70 lumea se dã în vînt dupã Janis Joplin ºi Marianne Faithfull. alãturi de un tatã despre care artista niciodatã n-a avut vreo vorbã rea. Nici pomenealã sã reducã însã cheltuielile! Pe vremea cînd tineretul francez se revoltã. blugi trapez. mulþumitã banilor obþinuþi din vînzarea domeniului de la Milandes. Frumoasa negresã nu mai e în vogã. Salvatã de prinþesa Grace de Monaco În acelaºi an. Tribul Curcubeului ºi-a încheiat adolescenþa în Argentina. dacã se poate spune astfel! Într-o frumoasã zi de aprilie. simpatic ºi glamour. tutorele neoficial al copiilor. cum o considera Cocteau. Josephine Baker mai organizeazã spectacole la Paris sau merge în turneu. avînd deja 63 de ani. Dar reia repede controlul situaþiei ºi îºi instaleazã tribul la Saint-Germain-en-Laye. lîngã Operã. centenarul naºterii sale a fost celebrat cu demnitate. Ei îºi 84 trãiesc la Rocher tinereþea în puf. Prietenul Jean-Claude Brialy. Cîteva ore mai tîrziu. Muzicã datã la maximum. aceasta înþelege cã biata cîntãreaþã a ajuns la fundul sacului. dupã ce toate bunurile au fost vîndute la licitaþie. 85 . Din pãcate. prinþesa Grace. merg la ºcoalã alãturi de micuþii prinþi. Josephine reîntîlneºte o compatrioatã. þinîndu-ºi copiii feriþi de griji. pentru a cîºtiga bani. în timpul vacanþei de varã de la Monte Carlo. entuziasmatã. „icoanã de bronz ºi de oþel cafeniu“. le telefoneazã copiilor pentru a-i îmbrãþiºa. care oferã preþuri preferenþiale pentru clienþii faimoºi. Josephine. venitã adeseori s-o aplaude. Nu-ºi va mai reveni. în 1975. Grace de Monaco e cea care face aranjamentele ca ea sã-ºi reia cu demnitate activitatea. la 15 aprilie 1975. În 2006. Atunci cînd i se oferã prilejul. în 1973. Perioada asta e greu de suportat pentru o femeie care s-a construit prin muncã pe brînci ºi umilinþã. Plinã de amabilitate. La exact cincizeci de ani de la sosirea la Paris. pentru un colecþionar de artã american. o ia ca asociatã la Cabaretul la Goulue. Îi propune sã se mute într-o superbã vilã de la Roquebrune-Cap-Martin ºi la schimb — oferta e cu adevãrat generoasã — sã participe la cîteva gale de caritate în favoarea Crucii Roºii. Totuºi. în costisitorul Hotel Scribe. la începutul anului 1969. Dupã decesul ei. ºi cã spectacolul de iluzionism e pe sfîrºite. cu o indiferenþã care o scandalizeazã pe mama lor. Copiii sãi. prin spectacole pariziene omagiale ºi atribuirea numelui ei unui bazin de înot. ca o vedetã reînviatã. care pluteºte pe Sena. înainte de înhumarea de la Monte Carlo. la ieºirea de pe scenã. e victima unui atac cerebral. ªi chiar dacã Josephine Baker a fãcut un viraj artistic la începutul anilor ’50. unde lanseazã un nou show. apoi la Grand Hotel. Þinuþi mereu departe de necazurile pãrinþilor. artistã ca ºi ea. i se atribuie o ultimã mare iubire. la Bobino. dezordine groaznicã: lui Josephine i se pare cã vede în acest comportament adolescentin spectrul revoluþiei. dintre care cel mai tînãr are 10 ani. mai ales în Statele Unite unde. O întoarcere triumfalã. Josephine Baker urcã din nou pe scenã. au reunit mii de admiratori. aclamatã de un public fierbinte ºi lansatã de aprecierile critice ditirambice. o nouã mutare aduce familia într-un vast apartament de pe bulevardul MacMahon. copiii sînt cei care vor avea iniþiativa prudentã de-a nu mai lua în fiecare zi dejunul costisitor de la Café de la Paix! La sfîrºitul anului 1969.

Legitimitatea dorinþei
de Sophie Cadalen*

Povestea unei dorinþe
CEEA CE FACE UNICà VIAÞA LUI JOSEPHINE e formidabila ei pulsiune vitalã, care o însufleþeºte încã de la început, o energie care îi dã resortul ºi mijloacele de-a supravieþui în cele mai groaznice situaþii. Nu ne naºtem toþi cu aceleaºi resurse ºi e sigur cã circumstanþele naºterii, iar apoi ale dezvoltãrii noastre ne influenþeazã viitorul. Existenþa lui Josephine demonstreazã totuºi cã ºansele nu sînt doar cele vizibile, nici cele închipuite. Ea nu urmeazã nici o ºcoalã, trãieºte într-un mediu instabil ºi într-o societate rasistã, pãrinþii i se despart, creºte pe stradã: aceste împrejurãri ar trebui sã-i închidã a fortiori porþile unui viitor înfloritor. Anumiþi copii, nãscuþi sub auspicii favorabile, îºi vor petrece viaþa distrugîndu-se, pe cînd alþii, defavorizaþi, „vor zîmbi în faþa vieþii“, fiindcã esenþialul nu stã în dramele evidente, în proprietatea de bunuri sau în cantitatea de culturã ingurgitatã, ci în interpretarea subiectivã care se realizeazã. Josephine a ºtiut sã-ºi croiascã drumul printre obstacole, foarte numeroase la începutul vieþii sale. Aceastã capacitate provine din adîncurile sinelui, din acel inconºtient pe care nu-l cunoaºtem ºi care ne conduce mai sigur decît orice „bunã“ voinþã. Un inconºtient din care se nasc ºi þîºnesc pulsiunile noastre vitale, ambivalenþele noastre, dorinþele noastre. Un inconºtient care, dacã e mobil, dacã nu e
* Sophie Cadalen e psihanalist. A scris, printre altele: Ni Mars, ni Vénus (Nici Marte, nici Venus), Paris, Leduc.s, 2006; Inventer son couple (Sã-þi inventezi cuplul), Paris, Eyrolles, 2006 ºi, dintre cãrþile de ficþiune, Divan (Divanul), Paris, Blanche, 1999 ºi Tu meurs (Tu mori — eu trãiesc), Paris, Le Cercle, 2001.

înlãnþuit de prea multe interdicþii, ne face liberi ºi plini de resurse, dupã chipul lui Josephine. Astfel, copiii aranjeazã inconºtient evenimentele pentru a le conferi sens ºi o coerenþã, mulþumitã cãrora vor putea supravieþui. E frecventã situaþia în care un copil bãtut justificã violenþa cãreia i-a cãzut victimã: dacã a fost lovit, înseamnã cã a meritat-o. Cu riscul de-a deveni prizonierul acestei justificãri. Ceea ce explicã faptul cã, devenit adult, trãieºte frãmîntat de o jalnicã imagine de sine, o culpabilitate încãpãþînatã, sau chiar cã repetã violenþa suportatã. Josephine, cu siguranþã brutalizatã în tinereþe, nu s-a lãsat blocatã într-o astfel de logicã. Fiindcã e posibil sã ne smulgem de pe spirala distructivã, dacã sensul conferit experienþelor ºi emoþiilor noastre beneficiazã, cu trecerea timpului, de noi interpretãri. Nu existã un adevãr unic pentru evenimentele trãite ºi nici o explicaþie justã, iar finalitatea analizei nu e de-a reuºi sã interpretãm „bine“ povestea, ci de-a ne desprinde dintr-o interpretare înþepenitã, pentru a merge înainte. Spre viaþã. Spre pofta de viaþã. Numeroºi pacienþi suferinzi se întind pe divan, protestînd cã au avut totuºi o copilãrie formidabilã — cînd poate cã au avut niºte pãrinþi „formidabil“ de distructivi. Legãturile dintre faptele reale ºi consecinþele lor psihice sînt de-o infinitã complexitate. Copii plecaþi de la zero pot, la sfîrºit, sã le mulþumeascã pãrinþilor pentru aceastã paginã albã, dacã reuºesc sã-ºi înscrie cuvintele pe ea. „Nimicul“ de la începutul vieþii ne poate oferi disponibilitatea necesarã pentru a ne crea propria culturã ºi a ne construi: pentru a ne inventa. Cu condiþia de-a avea dorinþa ºi energia psihicã de-a o face, iar asta a fost cu siguranþã situaþia lui Josephine. Fiindcã aceastã energie, aceastã furtunã a vieþii care provine, mai întîi ºi mai ales, din inconºtient, poate fi subminatã de principiile morale, educative, de ranchiune ºi frustrãri. Nevroza constituie ea însãºi o „instalaþie“ psihicã pentru a constrînge respectiva energie, a o canaliza ºi a o þine sub control. Ea conþine o interpretare unicã a poveºtii noastre, unde cauzele identificate ale bolii rãmîn necontestate. Putem trãi fericiþi sau lipsiþi de o suferinþã excesivã, cu condiþia sã punem capãt explicaþiilor univoce. Iatã de ce ne putem îndoi de oportunitatea anumitor terapii 87

86

care cautã UNICUL adevãr, ce ar conferi UN sens suferinþei noastre. Energia inconºtientã, pentru a se elibera, are nevoie de o „decontractare“ ºi nu de o interpretare definitivã. Aceastã decontractare nu ne pretinde sã renunþãm la orice reflecþie ºi la orice raþionalizare: abandonarea a ceea ce credem cã sîntem ne face, dimpotrivã, apþi sã ne gîndim pe noi, în fiecare clipã a existenþei noastre. E probabil cã, fiind artiºti, pãrinþii lui Josephine i-au transmis un model de libertate. Fãrã îndoialã cã i-au oferit ºi un frumos model de iubire, chiar dacã s-au despãrþit repede. Josephine este în mod limpede rodul unui cuplu în care plãcerea e doritã, un rod cu siguranþã binevenit, chiar dacã neprevãzut, ºi nu produsul blestemului, al fatalitãþii sau al vrãjmãºiei. Acest context originar i-a dat puterea, în ciuda condiþiilor dificile din tinereþe, de-a nu fi nici victimã, nici cãlãu, de-a spune „nu“ în faþa faptelor intolerabile, refuzînd, încã de la 13 ani, sã fie bãtutã de primul soþ, chiar dacã anturajul nu era unul care sã îndemne la revoltã. A ºtiut sã inventeze alte reguli, a renãscut fãrã încetare. Ar fi putut sã se lase purtatã de înclinaþii morbide, sã trãiascã roasã de teama de-a nu pierde sau de-a nu eºua. În loc de toate acestea, ºi-a fãcut din lipsuri un motor de propulsie: a acceptat sã piardã, pentru a dobîndi. Josephine nu pãstra nimic, nici soþii, nici amanþii pe care se presupune cã i-a avut, nici statut, nici bani, nici etichetã: era vedetã, a devenit o rezistentã; era americanã, a devenit franþuzoaicã; era parizianã, a devenit monegascã. Sîntem cu toþii motivaþi ºi determinaþi de lipsuri: iubim fiindcã ne lipseºte celãlalt. Aceastã lipsã n-are nimic dintr-o nevoie fiziologicã ºi sexualã, care dispare îndatã ce e satisfãcutã. E dorinþa noastrã pentru celãlalt, pentru caracterul sãu diferit. Imposibil de potolit definitiv, nu e totuºi frustrantã, cãci ne stimuleazã curiozitatea. Astfel iubirea, care ne împinge spre celãlalt, fãrã a ne sãtura vreodatã de el, e o sublimare a lipsurilor. Putem descifra relaþia noastrã cu hrana în acelaºi mod: nu o lipsã dureroasã, ori o insatisfacþie ne împing, cel mai adesea, în Occident, sã ne aºezãm la masã: lãcomia ºi plãcerea sînt motoare mult mai puternice. Bulimia ºi anorexia sînt, în felul lor, tentative de rãspuns la problema lipsurilor ºi a dorinþei care 88

provine de-aici. Prima îi rãspunde prin mîncarea permanentã ºi excesivã, care blocheazã orice poftã; a doua prin privaþiune, care neagã lipsurile ºi duce la negarea oricãrei dorinþe. Din lipsuri se naºte dorinþa ºi, prin urmare, plãcerea de-a satisface aceastã dorinþã. Datoritã lipsurilor se creeazã momentul bucuriei ºi al degustãrii. Faptul cã Josephine urmãreºte fãrã obosealã noi proiecte nu trebuie considerat ca o fugã înainte. Pofta ei de aventuri artistice ºi umanitare nu constituie un mijloc, patologic, de-a scãpa de sub imperativul dorinþei. Dimpotrivã: dorinþa ei, nãscutã din lipsuri, e cea care-i insuflã aceastã energie. Atitudinea nevroticã ar consta în faptul cã nu ne bucurãm niciodatã de clipa prezentã — de teamã sã nu pierdem ceea ce sîntem sau ceea ce avem —, trãim într-o permanentã insatisfacþie, alergãm sã obþinem împlinirea, un mit care se hrãneºte din douã fantasme, identice, în ciuda aparenþelor: cea a unei vieþi de privaþiuni, lipsitã de ispite, sau cea a unei opulenþe garantate, lipsitã de orice neliniºte sau poftã. Douã fantasme pentru acelaºi rezultat: perfecþiunea imobilã. Ne înºelãm în legãturã cu cei pe care-i numim sfinþi: Maica Tereza, de pildã, n-a pretins niciodatã cã a gãsit seninãtatea în imobilism, ea era, din contrã, foarte activã, un extraordinar întreprinzãtor, o persoanã care îºi transpune visele în realitate. Maeºtrii zen nu sînt doar contemplativi, ci ºi practicanþi ai artelor marþiale, îndemînatici în bãtãlie ºi veseli în luptã. Tot astfel, Josephine nu ºi-ar fi purtat bãtãliile, dacã ele nu i-ar fi fãcut plãcere. În calitate de artistã, era în mãsurã sã ºtie cã viaþa trebuie mereu construitã: de fiecare datã cînd cade cortina, ceva se terminã ºi trebuie luat totul de la capãt. Nici mai bine, nici mai rãu, altfel. Credem cu toþii cã vrem sã reuºim. Dar, mãcar de-am sta puþin sã ne ascultãm dorinþele cu sinceritate, ne dãm seama cã ocaziile ratate sînt cele pe care le lãsãm noi sã treacã. Ori pentru cã nevroza noastrã e destul de puternicã spre a ne frîna, în necunoaºterea legatã de ceea ce ne oferã plãcere (dar ne ºtim aºa de bine frustrãrile obiºnuite!); ori pentru cã ne temem sã n-avem prea multe de plãtit în schimbul bucuriei resimþite. Josephine nu e înlãnþuitã de-o culpabilitate încurajatã de cultura noastrã iudeo-creºtinã. Ea nu 89

aºteaptã pedepse dupã succese, ea nu se teme de vreo cãdere dupã glorie. Ea ºtie cã ne ridicãm dupã înfrîngeri, spre a renaºte, ºi cã sfîrºitul unei vieþi reuºite nu e neapãrat trist. Eros are nevoie de Thanatos pentru a se realiza. Nici o viaþã n-ar putea înflori, dacã nam accepta cã toate mor ºi se terminã într-o zi. Ce moarte mai frumoasã ar fi putut visa Josephine Baker decît pe scenã, mereu în picioare ºi radioasã, la aproape 70 de ani, dupã ce le-a telefonat copiilor ei pe care-i ºtia la adãpost?

O imagine în miºcare
Josephine ºi-a administrat cariera aºa cum a trãit, dupã modelul transformãrii, nu al frustrãrii. Faptul cã era metisã, cã avea dublã cetãþenie a ajutat-o fãrã îndoialã sã priceapã cã nu sîntem unici ºi indivizibili, ci multipli ºi schimbãtori. A ºtiut sã evite capcana de-a se confunda cu imaginea sa mediaticã, pe care n-a încercat niciodatã s-o fixeze, pentru a o controla. Nu s-a conformat propriei sale reflectãri, pe care ar fi citit-o în privirile celorlalþi. Cãci nu se oglindea în ei, nu pretindea acceptarea din partea publicului, a criticilor, a prietenilor, pentru a-ºi trãi viaþa ºi a-ºi decide bãtãliile. Propulsatã la debutul în Franþa pe postul de „negresa amuzantã care ºtie sã dea din fund“, „tinerica sãlbaticã, dezlãnþuitã sexual“ ºi alte banalitãþi, care ajutau la catalogarea femeii strãine ºi a misterului sãu tulburãtor, s-a prins în joc, dar fãrã a rãmîne prizonierã. A vãzut în asta o oportunitate, o trambulinã, ca ºi acei candidaþi la emisiunile de telerealitãþi dintre care unii (aceia care mai ies întregi la minte) pricep cã expunerea mediaticã nu înseamnã UNICA realitate, ci una dintre realitãþi, o realizare de moment. Sã crezi în veridicitatea propriei imagini te fragilizeazã ºi te pune în pericol. Fiindcã aceastã imagine e efemerã ºi pentru cã ceilalþi nu percep la noi ceea ce am vrea ca ei sã perceapã. Deºi cu toþii pretindem cã ºtim cine sîntem, ne percepem din punctul de vedere al propriei realitãþi, al senzaþiilor noastre inconºtiente, pe cînd ceilalþi ne percep din perspectiva lor. ªi nici una dintre aceste percepþii nu e mai adevãratã sau mai definitivã 90

decît celelalte. Josephine, în ce-o priveºte, ºtie în acelaºi timp cã nu e pe deplin cea care e consideratã ºi cã e imposibil sã scape de reprezentãrile pe care ceilalþi le au despre ea. Nu s-a lãsat niciodatã închisã într-o imagine oarecare, fie aceea a negritudinii, a lumii spectacolului, ori a cãsniciei, urmãrindu-ºi realizarea propriilor proiecte. O cãutare care ar putea sã treacã prin prestaþia artisticã, militantism, aventurã senzualã, dar care nu cãuta un rãspuns la întrebarea „Cine sînt eu?“ Fiinþa ei nu poate fi înhãþatã, cãci nu se fixeazã nicãieri — decît în moarte. Evoluãm în permanenþã, iar Josephine a priceput asta. Imaginea sa a fost manipulatã, ea n-a pus-o la suflet. Cãci exista dincolo de sine însãºi ºi nu se temea sã ignore manipularea. Era liberã, cãci ºtia în profunzime ce-ºi doreºte — sã se realizeze în mediul artistic, sã-ºi concretizeze idealurile umaniste: nu avea ezitãri în privinþa mesajului. Forþa ei stãtea ºi în faptul cã ºtia sã se miºte printre reguli, adicã avea mijloacele necesare pentru a-ºi concretiza intenþiile. O forþã care le lipseºte istericilor sau obsedaþilor, inapþi sã reconcilieze regulile ºi mesajul. Istericii sînt în posesia mesajului, de exemplu, marea dorinþã de-a scrie o carte, dar nu cunosc regulile, adicã faptul cã trebuie sã ai un computer sau un stilou ºi sã munceºti: au ideea, dar n-o transpun în act. Obsedaþii au regulile, scriu în fiecare zi, înnegresc paginile, dar n-au mesajul: manuscrisul n-are nici un public potenþial, nici o intenþie lizibilã, ba chiar nu se mai terminã vreodatã. ªi totuºi, Josephine nu raþionaliza „lipsa de administrare“ a imaginii sale: ceea ce ne poate apãrea astãzi ca o strategie, reprezenta o elaborare inconºtientã. N-avea nimic din carierismul unei vedete ca Madonna, care ºtie sã se foloseascã de mass-media pentru a se promova ºi care se adapteazã din mers la tendinþele vremii. Josephine era instinctivã, la fel de suplã psihic, ca ºi fizic, cînd se miºca sau stãtea pe loc. Asta i-a fascinat pe suprarealiºti, pe Picabia sau pe Man Ray, sau pe autorii inclasabili, ca Georges Simenon. Au vãzut în ea o flacãrã, iubita adevãratã. Josephine era fascinantã pentru cã interpreta în afara sferei narcisice, în afara crezului castrator. Nu impunea o figurã a feminitãþii: se lãsa privitã de celãlalt ºi de dorinþa lui, fãrã a încerca sã punã 91

comportamentul ei nu exprimã exhibiþionismul care îºi pierde bucuria. Poate cã i s-au atribuit nenumãraþi amanþi. spre deosebire de cele mai multe vedete: a ºtiut sã se despartã de Josephine de la 20 de ani. la fel cum nu corespunde nici el alor noastre. de asemenea. mare sfãrîmãtoare de tabuuri în ªi Dumnezeu a creat femeia. ªtim chiar mai puþine despre intimitatea ei decît despre aceea a femeilor secretoase. Viseazã sã le tulbure ºi sã le umple de carne. De parcã toþi bãrbaþii ar fi la fel! De parcã feminitatea ar fi toatã standard! De parcã bãrbaþii ºi femeile s-ar conduce dupã acelaºi mecanism al iubirii! Ce bine ar fi aºa: lucrurile ar fi atît de simple… Josephine nu trãieºte nici în cãutarea unei confirmãri. John Gray. Dacã Josephine a avut mulþi amanþi. apoi de cea de la 30 ºi a rãmas mereu seducãtoare chiar ºi la 70 de ani. Dacã sîntem uneori nefericiþi în viaþa noastrã sexualã. ori cu aparenþa sa. n-a mãrturisit-o: de ce s-o Cf. ºi dacã acceptã sã fie þintã a dorinþelor. dar nu pentru a exista. ªtie cã în spatele mãºtii se aflã o altã mascã. libertatea trupului e însoþitã de aceea a moravurilor. dar nu o poate stãpîni (pe cînd altele. 1 93 . merge spre celãlalt împinsã de dorinþa ei. fiindcã. de spontaneitate. se juca mereu cu propria imagine. Paris. Interpretarea sa pe scenã ilustreazã respectiva plasticitate: nu ezita sã se urîþeascã. Dar faptele nu confirmã aceastã ipotezã. în lipsa privirii celuilalt. Sã ne amintim mãrturisirile lui Brigitte Bardot. fãrã aºteptãri sau nemulþumiri speciale. fãrã scrupule. ªi asta þine de independenþa ei faþã de privirea celorlalþi: are nevoie de admiraþia lor pentru a munci. ºi care provoacã neliniºtea de-a fi dependent de altul. Iatã de ce toate sistemele informatice. în legãturã cu identitatea. nu corespundem niciodatã aºteptãrilor aparente ale celuilalt. în ciuda eforturilor. nici pentru a cerºi. neidentificabil vine sã atingã ºi sã lege douã fiinþe una de cealaltã. fãrã a încerca sã se conformeze unei solicitãri bãnuite. Urca mereu pe scenã pentru a fi ea însãºi. Celãlalt nu o constrînge. Josephine. ºi ar fi destul sã ºtim cum stau lucrurile ca sã rezolvãm problema. iubirea fiind interpretatã mai întîi ºi mai ales în inconºtient. fiindcã n-a încercat sã rãmînã ceea ce-a fost. Liberã cu trupul ºi cu sexul Libertatea lui Josephine faþã de trupul sãu nu trãdeazã nici lipsa de pudoare. variantã ce condamnã cu siguranþã la insatisfacþie. adicã alta. femeile conform cutãruia ºi ar aºtepta cutare. goalã sau îmbrãcatã. E greºeala din faimoasa deosebire dintre Marte ºi Venus1: bãrbaþii ar fi modelaþi conform cutãrui model ºi ar vrea cutare. Pentru femeile fãcute altfel. despre lipsa de plãcere sexualã pe care o simþea alãturi de amanþii prestigioºi din vremea tinereþii sale. îmbrãcate. sau pur ºi simplu în 92 viaþã. fãcînd grimase. Dacã icoanele de gheaþã îi fascineazã pe unii. aºa ceva era fãrã îndoialã oribil. Les hommes viennent de Mars. în ceea ce-o priveºte. pentru a-ºi confirma propria putere de seducþie. cu tot inconºtientul lor… Plãcerea lui Josephine de-a adopta o mulþime de imagini explicã de ce-a îmbãtrînit seninã. pentru bãrbaþi… era excitant. Lumea o vede goalã. accepta ca lumea sã rîdã de ea. dar se oferã direct. Nefiind prizoniera vreunei interogaþii neliniºtite. e mai ales pentru cã ei adorã spectacolul. o face fiindcã nu e sclava acestui rol ºi a fantasmelor pe care le provoacã. dar nu le iubesc cu trupul. ori ar fi încercat s-o facã. 2005. impalpabil. metodele sau reþetele pentru a întîlni sufletul pereche nu oferã nici o garanþie. care protesteazã ruºinate. J’ai lu. se întîmplã adesea din cauzã cã încercãm sã punem stãpînire pe celãlalt ºi. Josephine a înþeles ceea ce era mai important: goliciunea reprezintã. Nu ºtim prea multe despre viaþa ei sexualã — ceea ce dovedeºte cît de ascunsã era. Cãci. O femeie care i-ar fi manipulat pe aceºti bãrbaþi. ci în exprimarea publicã a plãcerii. Ceva imprevizibil. pe cînd celelalte vedete ºi-o controlau. cu sufletul. în fanteziile noastre. fãrã a lua în seamã propriile noastre dorinþe. în acest scop.stãpînire pe el. un costum. les femmes de Vénus. Josephine e plinã de veselie. nici îndrãzneala pe care o permite depãrtarea de familie. se simt dezbrãcate din priviri!). nu i-ar fi tulburat ca Josephine. sã dãm rãspunsuri la întrebãrile pe care i le atribuim.

atunci cînd vor fi adulþi — ºi sã îndrãzneascã sã spunã „da“. Nefiind împãrþite pe diverse roluri. între autobuze de turiºti ºi glorii de musical. este pentru cã îºi trãia maternitatea la fel ca viaþa: cu ochii larg deschiºi. prin explicaþii pe care nici nu le cere. Cãci mamele care se consacrã exclusiv funcþiei lor materne produc efecte dramatice. în faþa copiilor sãi. lãsîndu-se purtatã de curenþii favorabili. dacã nu-i dãm socotealã. unde sã-i gãzduiascã pe numeroºii ei copii adoptaþi. în orice caz secretã ºi lipsa oricãrei promiscuitãþi sexuale în cadrul familiei. i-a gãsit deosebiþi de ceea ce-ºi închipuia. 2 Legitimitatea fastului Se spune cã Josephine avea nebunia fastului. sã-i fie manager. deschisã altora ºi tuturor influenþelor culturale. îi lãsãm liberã închipuirea ºi „incidentul“ îºi pierde caracterul traumatizant. Se poate întîmpla ca un copil sã-ºi surprindã pãrinþii în plin act sexual. ele nu-i oferã spaþiul necesar pentru a-ºi auzi propriile dorinþe. cîteodatã chiar a refuza. a contrario. Aceastã dispoziþie psihicã n-a împiedicat-o sã-ºi conducã familia ca pe o micã întreprindere. epoca de îndestulare s-a terminat. A fi mamã înseamnã a ºti sã-þi ascunzi sexualitatea. pe lîngã cele pe care le asumãm în universul profesional. Nu i-a cãutat sã fie în conformitate cu un criteriu precis. înseamnã a-i lãsa spaþiul necesar pentru a-ºi modela propria imaginaþie. Nu era obsedatã de agitaþia freneticã. Maternitatea e un rol. ea se bucura de existenþã. intimitatea de femeie. Dacã a adunat atît de mulþi. uneori cam prea autoritar pentru gusturile adolescenþilor. Cele spuse de fiul sãu — „Dacã a avut mulþi amanþi. Dacã nu erau copiii ei biologici. adicã sã cumpere un castel spaþios. fotografiile care o surprindeau în pielea goalã. sã alterneze ºi sã disocieze plãcerile. O asemenea autoritate îºi are desigur avantajele: spunîndu-le „nu“ copiilor. ºi a lucrat eficient în aceastã direcþie. A rãspunde imaginii de mamã. 67–81. nici mobilitatea: ne afirmãm cu atît mai sigur autoritatea. i-a învãþat sã nu se lase constrînºi de diversele stereotipii. Josephine le-a permis copiilor ei sã priceapã schimbãrile ºi deosebirile. cu multe faþete. fãrã a-i lua ca martori direcþi. îmi vine sã zic: bravo ei!“ — aratã în acelaºi timp imaginea pe care a oferit-o despre sexualitate: o activitate probabil plãcutã. cînd specificul visului e chiar acela de-a fi lipsit de normã? Cã Josephine a fost în mãsurã sã-ºi împlineascã idealul. ca Marlene Dietrich2. erau totuºi construiþi dupã imaginea ei: multicolori. în scopuri narcisice. în viaþa realã. în sfera publicã etc. ºtia. dar ce ambiþie mãreaþã n-ar fi un pic nebunã? Cum ar putea exista o normã a viselor pe care le hrãnim. pentru a se emancipa. de-a lungul zilei. sã fie vedetã într-un domeniu ºi mamã în altul.fi fãcut? Forþa ei constã în viaþa ei. care sã fie etalon pentru societatea mare. disputele conjugale. Faptul cã Josephine a ascuns. Visul lui Josephine nu era acela al unei prinþese. A-þi ascunde sexualitatea nu înseamnã a-þi nega feminitatea. 94 . tot aºa cum copiii aºa-zis „naturali“ nu seamãnã niciodatã cu ceea ce pãrinþii lor prevedeau. Spre deosebire de istericele seducþiei. îi învãþãm sã spunã „nu“. atunci cînd e vorba despre reale consimþiri. care îºi construieºte o lume paralelã. lãsîndu-se cuceritã. sfîrºind cu familia undeva sub un pod. nu în scuzele sau justificãrile legate de vreo moralã. aºteptãrile copilului. pur ºi simplu. netrãind alte aspiraþii în afara copilului. cu cît ea e mai fluidã ºi 95 Vezi pp. Dacã Josephine a ºtiut sã fie atît de hotãrîtã. Unul în plus. reprezintã un minunat succes! Chiar dacã. Nebunie ar fi fost dacã ar fi sacrificat totul pentru acest vis. Ceea ce explicã faptul cã numeroºii ei copii n-au avut de suferit de pe urma celebritãþii sale de sex symbol. sã-ºi compartimenteze viaþa. ori cã a încercat sã-i scuteascã de reportajele în care i se afiºa erotismul nu e dovada vreunui sentiment de ruºine: era o mãsurã elementarã de-a le permite sã-ºi hrãneascã fantezia în jurul sexualitãþii pãrinþilor. pe care o pretinde copilul. a o estompa uneori pe aceea de femeie. la adãpost de lumea adevãratã: ea îºi dorea o microsocietate. care n-au o imagine excentricã. înseamnã cã nu-ºi reprima nici dorinþa. sau fiind obligatã sã destrame comunitatea pe care ºi-o dorea unitã. totodatã. într-o zi. ci o aparenþã „normalã“.

demonstraþia rãsunãtoare cã dorinþa. Simone ºi sora ei. Josephine nu s-a transformat într-un despot. Hélène. ar fi vãzut cu siguranþã în aceastã asociere a operelor lor semnul falocraþiei din microcosmosul intelectual. în schimb. a permis cu siguranþã milioanelor de femei sã fie altfel. dacã e mai puternicã decît temerile ºi pretinsele fatalitãþi. de-a se adapta. sã-i înveþe sã gîndeascã ºi sã se individualizeze. dacã provine din inconºtient. ci ca pe un drept. cãci nu era un om politic. Autoare a ºapte romane. n-are în sine nimic derutant. huiduitã pe vremea ei pentru lezarea bunelor moravuri. ba chiar o femeie cam reacþionarã acasã. în mod paradoxal. Un bal plin de lumini… Simone de Beauvoir (1908–1986): O femeie cerebralã SIMONE DE BEAUVOIR A MARCAT SECOLUL XX prin luãrile de poziþie îndrãzneþ feministe pentru epoca ei. cu cît sîntem mereu în evoluþie ºi nu sîntem blocaþi de fantoma unui eu neclintit prin definiþie. nu mai trebuie analizatã pe canapea. Cea cãreia i s-a reproºat cã este o mic-burghezã revoltatã împotriva mediului de origine a lãsat amintirea unei figuri austere ºi o serie de scrieri care îndeamnã mai puþin la plãcerea simþurilor. personalului de serviciu. Georges de Beauvoir e unul dintre acei bãdãrani misogini din care epoca respectivã a cunoscut o mulþime. prin renunþãrile ei. tot atîtea eseuri ºi memorii. încercînd sã afiºeze unitatea concepþiilor teoretice. soþului. dupã voinþa mamei. acceptînd mai ales maternitatea nu ca pe o povarã. cît la bucuriile intelectului. indiferent cã erau la nivelul þãrii. numele ºi viaþa sa rãmîn greu de despãrþit de cele ale partenerului nãrãvaº. s-ar supune jugului masculin. Îi oferã. îºi bate joc de nevastã-sa cu orice ocazie. întrucît e feminin.mai suplã în inconºtient. un noroc. nici mamã. spre a fi plasatã în deschiderea balului. Simone de Beauvoir. cu bunã ºtiinþã. dirijistã ºi atotputernicã: prezenþa sa era destul de alternantã pentru ca amprenta ei sã fie amestecatã cu a celorlalþi. avocat. dacã aceºti copii ai ei s-au revoltat în perioada de dupã evenimentele din mai ’68. ci o femeie care apãra valorile considerate de ea mai bune. a nenumãrate profesiuni de credinþã tipãrite în presã. psihanalistului care se apleacã asupra vieþii sale. Faptul cã Josephine a fost o gaullistã convinsã. Iar. nu-ºi bãtea capul sã le facã viaþa uºoarã viitorilor ei biografi. cu doi ani mai micã. Autoritatea are atunci capacitatea de-a se modela. în 1941). la ºcoala Désir. artistã de musical. la artiºtii teatrali ºi la jucãtorii de bridge. fãrã o cale de mijloc: a-þi afirma tezele cu autoritate sau a locui un trup care. are mai puþin succes la tribunal decît la femei. Nu trãia înfãºuratã în discursuri. în anumite circumstanþe. Jean-Paul Sartre. în imposibilitatea concilierii celor douã. Nici soþie. ºi. a ºtiut sã-i însoþeascã pe drum. a fost tocmai semnul cã le-a lãsat spaþiu de manevrã. într-o societate unde alternativa pãrea blocatã. o instituþie onorabilã 96 97 . dar. totodatã. devenind mamã falicã. ªtia sã-ºi delege autoritatea surorii sale. sînt instruite. al familiei sau al meseriei. O burghezã contestatã încã din tinereþe Simone de Beauvoir se naºte în 1908. iar cuplul se separã „pînã cînd moartea îi desparte“ (în cazul lui Georges. la Paris. Tatãl. ba chiar de-a fi abandonatã. într-o familie burghezã scãpãtatã. n-a alunecat în lipsa de mãsurã. care sã-i picteze tabloul într-o singurã culoare.

El e cel care. pînã la numirea lor la catedrã. pe care strãlucitul filozof i-o va atribui pînã la sfîrºitul vieþii. Simone de Beauvoir îºi petrece timpul citind ºi studiind. cu o fire deja intransigentã ºi spiritualizatã. o cale mai puþin glorioasã. celãlalt la Havre. în anul urmãtor. se exerseazã pe sora ei. cît pe ce sã fie impresionat de expunerea despre Leibniz a candidatei la titularizare. se gîndeºte vreo cîteva luni sã se mãrite cu vãrul ei. arãtînd cu degetul spre acest ambient în care emoþiile n-au drept de existenþã. E invitatã la o întîlnire colectivã de studiu. Obþin ambii. din douã fete! Simone însãºi s-a pomenit cã i s-a interzis. ori de mamã de familie idealã. Simone de Beauvoir îl cunoaºte mai întîi pe Maheu. însã fãrã a devia spre vise de mãritiº. dar elanul ei s-a compensat. Timp de peste un an. 98 În 1929. în vederea titularizãrii la filozofie. Sartre îl înfruntã. în culmea disperãrii. la Bibliothèque Nationale. Sartre îi cere efectiv sã iasã el singur cu tînãra Olga Kosakiewicz. Depãrtarea consolideazã iubirea ºi începe astfel o lungã corespondenþã. Alãturi de Hélène. O formã de sfidare? Nu i-a ascuns cã suferã de pe urma acestei relaþii în triunghi. Dar întîlnirea cu Jean-Paul Sartre va ºterge orice ispitã de slãbiciune. Cum a convins-o oare pe Simone de Beauvoir cã o relaþie conjugalã are nevoie de al treilea partener sexual. dar ideea de-a o include pe una dintre propriile ei eleve. Rebelã. ea se mutã într-o camerã din apartamentul bunicii ºi se mulþumeºte cu scurte vizite de politeþe la pãrinþi. înainte de-a înceta brusc sã mai creadã în Dumnezeu. îi dã porecla de „Castor“. în care elanul vital e sfãrîmat. se gîndeºte o vreme sã urmeze o vocaþie religioasã. surprinzîndu-i pe amanþi. sã nu se lase legatã în cãtuºele catolicismului. fireºte. Nizan ºi Sartre. împreunã cu trioul de foºti studenþi normalieni: Maheu. Se îndepãrteazã de Zaza. ia locul lui Hélène în inima tinerei. Relaþia cu cea mai bunã prietenã va contura modelul pe care scriitoarea îl va pãstra pentru adevãrata iubire: o relaþie de la egal la egal. În favoarea surorii sale Hélène va duce. cu o furie sporitã. se învinovãþeºte cã n-a ºtiut s-o smulgã din viaþa ei burghezã ºi din spaimele ei. Tatãl. Se grãbeºte sã acuze mediul cã a „mãcinat-o“. în aceeaºi zi. care sperã sã scoatã mãcar o singurã bunã burghezã. în care Sartre fixeazã principiile relaþiei dintre ei. scrie sau iese cu Sartre. întîlnitã la 10 ani. dupã ce Jean-Paul a urmãrit-o romantic pînã la proprietãþile din sud-est ale familiei. În mai multe rînduri. la 14 ani. Refuzul lui de-a negocia cu morala puritanã o epateazã pe Beauvoir. la ºcoala Désir. Pe cînd ambii predau la Rouen. ex aequo. în locul ei. dupã bacalaureatul lor din 1924. împotriva dorinþei mamei lor. zaharisite de bigotism. cu siguranþã. un prieten al lui Sartre. În zadar. pentru a-ºi exprima pe deplin consistenþa? Simone refuzã minciuna burghezã ºi constrîngerile. mai ales cînd va obþine posibilitatea de-a o îndruma pînã la bacalaureat. candidatura ca studentã la ªcoala Normalã Superioarã ºi frecventarea cursurilor de filozofie de la Sorbona! S-a repliat la Sainte-Marie de Neuilly. la vremea aceea. cu ambiþii conformiste. dupã cum a suferit din cauza nenumãratelor amante de mai 99 . care o adorã ºi asupra cãreia se bucurã sã-ºi practice deplina influenþã. Élisabeth Mabille. Simone de Beauvoir îl imitã curînd. Dar în curînd „Zaza“. titularizarea pe catedre de filozofie. dar atunci cînd complicea ei moare în urma unei meningite fulgerãtoare. Simone de Beauvoir o îndeamnã sã renunþe la visele de a deveni soþie ºi mamã model. Înzestratã cu o solidã fibrã pedagogicã. O transformã în amanta lui. locul întîi oficial fiindu-i atribuit pînã la urmã lui Sartre. iar scena consacrã ruptura de pãrinþi a tinerei profesoare titulare. apoi prietene ºi în curînd amante în cuplul pe care-l formeazã cu Sartre nu vine de la ea. Din toamnã. Zaza rãmîne totuºi o domniºoarã cuminte. Acesta din urmã. îi porunceºte lui Sartre sã disparã de-acolo. Mironosiþa de Simone nu i se dã fizic decît la venirea verii. unul la Marsilia. pe marile proprietãþi din sud-est ale familiei. lupte care îºi vor da roadele. Simone. pentru a se întoarce în pluton. mai ales în timpul vacanþei. Dar prestigiul tînãrului gînditor îi învinge reticenþele dupã cîteva sãptãmîni. pentru a-l consola cã fusese picat la concursul din anul precedent. mare fustangiu. Simone.menþinutã de cîteva domniºoare bãtrîne. în 1931. îi pare lui Simone mai întîi… foarte urît! O datã o trimite chiar pe sorã-sa la întîlnire. Simone de Beauvoir nu e mai puþin influenþabilã ºi.

Cuplul contribuie la ziarul miºcãrii de rezistenþã Combat (Lupta). la declanºarea sa. Trebuie spus cã iubirea nu reprezintã hrana esenþialã a vieþii lui Simone de Beauvoir. nici în teorie. al lui Simone de Beauvoir. Sartre e cel care îi dã acest sfat întemeiat: „Pune mai mult din tine în cãrþile tale. Gîndirea în doi Mai mult decît prin sentimente. scriind despre propria sa þarã. L’Être et le Néant (Fiinþa ºi neantul) ºi Huis clos (Cu uºile închise). capabilã sã suporte orice pentru a fi sigurã de eternitatea relaþiei lor. o adevãratã „muncã“. pentru a relua termenii analizei lui Roland Barthes. la care se adaugã legãtura indestructibilã cu Sartre. cu coabitarea ºi cu promisiunile (au stabilit un „contract pe doi ani“. cînd apare prilejul. ºi rãbdãtor. Dupã terminarea rãzboiului. cãci el. îºi petrece timpul predînd. Rãmîn senini în faþa rãzboiului din Spania. din cîmpul lor de investigaþii. începe sã predea din nou ºi publicã. Acesta persistã îndelung. pentru a realiza un reportaj. Les Mouches (Muºtele). de altminteri. muncind. din 1938. dupã ce abia scãpase de aºa ceva). încununat de 100 succes. ºi nu din cauza politicii lui colaboraþioniste. dupã ce-i 101 . Sartre cãlãtoreºte în Statele Unite. cu succes pentru Sartre care publicã La Nausée (Greaþa). pentru a-ºi pãstra independenþa. atenþia îndreptatã spre contemporani. dar Simone de Beauvoir îi opune acelaºi argument. apare L’Invitée (Invitata). de unde evadeazã în 1941. considerã cã e în interesul ei sã adopte acest model sub formã de antimodel. în rugãmintea de-a se cãsãtori cu ea ºi de-a se stabili împreunã în Statele Unite. pe ºleau cã a acceptat sã semneze. la femei. apoi Le Mur (Zidul). Sartre n-a triºat niciodatã. Politica nu face parte. asta se datoreazã poziþiei sale retrograde la adresa femeilor ºi a familiei. posedatã de scris. rãmîne timp de nouã luni într-un lagãr militar din Germania. odatã cu înrolarea pe front a lui Sartre. se formeazã diverse grupãri de rezistenþã. pentru început). se lanseazã în cercetãri savante la Bibliothèque Nationale despre condiþia femininã. ceea ce va atrage excluderea sa din sistemul naþional de educaþie. Abia dacã îi intereseazã acordul de la München.“ În 1943. Sartre dovedindu-se din cale afarã de productiv în aceastã perioadã de rãzboi. cu fidelitatea. Profund îndrãgostitã de filozoful ei. Odatã cu trecerea lunilor. îºi reconstituie cercul de adepþi din jurul lui Sartre. Nelson Algren. primul roman.tîrziu ale partenerului ei. Sartre o va condamna. plãcerea efortului ºi a teoretizãrii. de altminteri. îºi potoleºte simþurile în compania fetelor. n-ar putea s-o pãrãseascã. Simone de Beauvoir. una dupã alta. în timp ce Simone de Beauvoir se pomeneºte refuzatã la Editura Gallimard cu prima ei culegere de eseuri. care va rãmîne prieten fidel al lui Simone ºi se va însura pînã la urmã cu Olga. κi dedicã viaþa literaturii. în 1943. întemeiat de Albert Camus. chiar de la început. Simone de Beauvoir ºi Jean-Paul Sartre sînt legaþi prin trasee intelectuale paralele: titularizarea comunã. uneori chiar a propriilor eleve. În timp ce îºi strînge notiþele. întîlneºte iubirea „clasicã“ în persoana lui Nelson Algren. creaþia literarã sã fie consideratã doar un fel de „broderie“. la începutul ocupaþiei. Transferaþi ambii la Paris. scriind ºi. Cãzut prizonier. Simone de Beauvoir. Acolo se îndrãgosteºte la nebunie de Dolorès. dupã cum þine s-o reaminteascã autoarea care detestã ca. Întrucît evadaþii nu sînt pedepsiþi de regimul de la Vichy. Descrie suiºurile ºi coborîºurile unui cuplu în trei… Rãzboiul nu le transmite. Dacã Pétain e þinta dispreþului lui Beauvoir. în 1936. scriitor din Chicago. condamnatã sã fie „cea care aºteaptã“. care habar n-are de teoriile sentimentale sartriene. pasiunea pentru scris. nici în practicã. cea mai importantã operã a sa. fãrã ca perechea de filozofi sã-ºi afle locul în vreuna. o tînãrã franþuzoaicã expatriatã. printre care Jacques-Laurent Bost. sperînd sã-ºi alunge astfel neliniºtea. un elan de rezistenþã celor doi filozofi. Preferã sã desfãºoare lupta prin intermediul scrierilor. certificatul de neapartenenþã la „rasa evreiascã“. fãrã a ºti cã o vor ajuta la scrierea cãrþii Le deuxième sexe (Al doilea sex). A anunþat dinainte cã nu e de-acord cu însurãtoarea (ceea ce nici Simone de Beauvoir nu voia. dar îi aruncã în neliniºtea despãrþirii reciproce. convinºi cã republicanii vor învinge.

carte de cãpãtîi a feminismului. la care scriitoarea feministã colaboreazã: „De-acuma ºtiu totul despre vaginul patroanei dumneavoastrã. pe Rue Schoelcher. totodatã o evocare a imposibilei iubiri cu Nelson Algren. lui Simone de Beauvoir. schimb de scrisori pãtimaºe). sînt cam sclavagist) ºi sensibilitatea unei femei. decît teoretic. dar nu ºi fãrã riscuri (sînt þintele unor atentate). dar ea reprezintã deja în Franþa figura de referinþã a unor lupte care nu mai sînt legate de pãrintele existenþialismului. iar el va rãmîne prietenul fidel. Sartre locuind în piaþa Saint-Germaindes-Prés. în Cuba ºi cu o privire criticã asupra comunismului ºi a egalitarismului. dar la fel de talentat. apare Les Mandarins (Mandarinii). Are 46 de ani ºi chiar atunci îºi va relua viaþa sentimentalã. Departe de a-i acuza pe bãrbaþi pentru aceastã soartã tristã. Sartre nu îmbrãþiºeazã totuºi feminismul lui Simone de Beauvoir. ci devii“. descifrabilã atît în inegalitãþile inevitabile din lumea muncii. Premiul Goncourt. dacã putem 102 . De fapt. de o mie de pagini. un cuvînt vehiculat de psihanalizã. apãrut în 1949. sã manifesteze. dar abia în Al doilea sex. Claude Lanzmann. militanta Simone de Beauvoir a obþinut un succes rãsunãtor cu Le sang des autres (Sîngele celorlalþi). cît ºi în sfera intimã. e copleºitã de injurii în presã. care îi propune continuarea prieteniei: „Nu-i vorba de prietenie. Pentru moment.“ Beauvoir rãmîne cu inima frîntã. era greu de închipuit o viziune mai misoginã! Dar Castorul nu se rãzvrãteºte. aproape de cimitirul Montparnasse. renunþã în 1951. Aceastã descriere a mediilor intelectuale de dupã rãzboi ºi din timpul rãzboiului rece.“ Fãrã nuanþa umoristicã. François Mauriac îi scrie unui prieten de la Temps modernes. abia odatã cu evenimentele din mai ’68 ºi cu miºcãrile feministe americane. Va fi ultima iubire. în 1945. pentru conferinþe sau din plãcere. În ritmul meandrelor iubirii. alãturi de Sartre. în favoarea independenþei Algeriei. din 1956. spune! Tezele lui Simone de Beauvoir vor gãsi atunci un ecou care va depãºi dimensiunea polemicã a textului. hãrþuielilor.“ Lumea o crede pe jumãtate nebunã sau „istericã“. Niciodatã nu þi-aº putea oferi mai puþin decît iubirea. Declarã mai ales în Le Nouvel Observateur. „cu inima palpitînd“. în sensul în care vorbesc aici. iar Simone de Beauvoir rãmînînd itinerantã. devenit cartierul lor general. semnînd împreunã „Manifestul celor 121“. lãsate gravide împotriva voinþei lor. mai ales în cea de orientare catolicã. pentru dreptul la insubordonare. se întîlnesc adesea la Café de Flore. ea continuã sã-ºi afirme poziþiile marxiste. care provoacã opinii diverse în opinia publicã. Cãlãtoresc împreunã în mod regulat. domeniu în care Simone de Beauvoir vede mîna demonului misogin încarnat de Lacan ºi de care se fereºte cît poate: disciplina ar readuce-o pe femeie la natura sa aºa-zis femininã. sunã ca o carte de consolare. În 1954. lanseazã dezbaterea în rîndul intelectualilor ºi al mass-media. care-i aduce. declaraþii. mai ales). prin hotelurile din Cartierul Latin sau din Montparnasse. cum ar fi periplul ritualic din fiecare varã la Roma. Simone de Beauvoir îºi cumpãrã primul ºi ultimul domiciliu. concedierilor abuzive din cauza faptului cã rãmîn însãrcinate. scrie ea. Devine þinta ameninþãrilor cu moartea. Ei se pronunþã fãrã ocoliºuri. impuse cu tancul în Europa de Est (cei doi condamnã sever invazia sovieticã a Budapestei. sã lupte. un mic atelier dotat cu un vitraliu imens. unde femeile sînt supuse discriminãrilor. în URSS. dar „femeie nu te naºti. Al doilea sex devine o nouã biblie. Simone de Beauvoir le invitã pe femei „sã-ºi ia destinul în mîini“. Descrie aici oprimarea masculinã. în 1977: „Ceea ce e minunat la Simone de Beauvoir este cã are inteligenþa unui bãrbat (ºi vedeþi. urmînd toate regulile artei (inel.face curte grijuliu. unde sînt victimele violenþelor fizice ºi morale. cu numeroase cãlãtorii comune în China. menþinute în limitele activitãþilor domestice sau ale distracþiilor din timpul liber. Din banii de premiu. în braþele unui bãrbat mai tînãr decît ea. 103 Beauvoir. recãsãtorindu-se cu fosta soþie ºi rãspunzîndu-i lui Simone. reduse la tãcere ºi þinute în ignoranþã. promisiuni.

pledoarie limpede împotriva educaþiei burgheze. apoi. fãrã a primi prea multe felicitãri pentru Premiul Goncourt. dacã tot a binevoit lumea sã i-o lase în seamã. nu fãrã a încasa criticile lui Simone. Nimeni n-o pofteºte sã schimbe lumea prin cafenele. n-a lipsit mult ca Simone de Beauvoir sã primeascã Premiul Nobel pentru literaturã. din solidaritate pentru cauzã). Refuzã sã-i administreze bolnavei morfinã. Françoise de Beauvoir se îmbolnãveºte de cancer. azvîrlind aceste cuvinte crude: „Existã douã lucruri pe care un medic n-ar putea sã le accepte. în acest 1975 declarat „Anul Femeii“: „Probabil s-au gîndit sã nu fie un conflict de interese!“ Decãderea Din 1973. politicoase ºi distante. în schimb. Sartre. moartea ºi eutanasia. în timp ce sora ei Hélène. Dacã n-a avut copii. pe lîngã puterile publice. care legalizeazã avortul: în sfîrºit! În anul precedent. alãturi de avocata Gisèle Halimi. pradã unor dureri groaznice. doi ani mai tîrziu. îi va administra opera. aºa cum nu primise nici pentru titularizare. refuzat de Sartre în 1964. lipsã de angajament sentimental ºi anticonformism. care e îndatã adoptat de studenþi ºi promovat pe postul de înþelept al schimbãrilor. Aflatã în doliu. se mãritase cu un înalt funcþionar. „baba“ de 60 de ani. de asemenea. Simone de Beauvoir. pe Rue Schoelcher. motivul unui nou scandal. în tribunal. Françoise. Dar douã evenimente îi vor readuce dureros în minte preþul acestei fericiri: dispariþia mamei sale. Va sfîrºi prin a o adopta. Asta va deveni lupta sa prioritarã. o 104 tînãrã studentã de origine algerianã. constituitã din momente de libertate. în locuinþa devenitã cartierul general al feminismului. vor lansa ideea „Manifestului celor 343“. în 1963. Simone credea cã nu va mai avea nici o surprizã din partea mamei sale. e strãlucitor prin absenþã. Simone de Beauvoir n-a avut de suferit de pe urma vieþii pe care ºi-a ales-o. în 1941. Simone de Beauvoir gustã din plin greutãþile unei vieþi singuratice ºi iconoclaste. medicul hotãrãºte sã se „rãzbune“ pe fiicã. fãrã conflicte. în 1976. Sora Hélène. Revoluþia e masculinã. Acþiunea lor concretã.Asfinþitul ameþitoarei libertãþi Multã vreme. facilã ºi condiþia femininã gregarã. pe strãzi. κi comenteazã dezamãgirea. Dupã dispariþia tatãlui. însãrcinat. iubitã. mai ales Sartre. asta a fost numai din cauza sterilitãþii soþului. de asemenea. Filozoful n-a ºtiut niciodatã sã reziste la cîntecele de sirenã ale succesului. prietenie intelectualã. trãise o vreme chiar alãturi de mama lor. analizeazã ea. Dar în 1963. publicat în Le Nouvel Observateur: trei sute patruzeci ºi trei de semnãturi de femei care declarã cã au fãcut un avort (Hélène de Beauvoir semneazã. în favoarea cauzei occidentale! Hélène. va duce. e datã jos de pe baricade. starea sãnãtãþii lui Sartre se înrãutãþeºte. seninã. totodatã cerîndu-ºi iertare într-un scurt mesaj mîzgãlit. care vedea în opera ei o „pierdere de vreme burghezã“. Simone de Beauvoir primeºte altã palmã. la flatãri: ale femeilor. priveºte trecutul fãrã ranchiunã ºi e scutitã de vinovãþii. viitoare fondatoare a organizaþiei Mouvement de Libération des Femmes. o imensã jignire pentru complicea lui dintotdeauna. Devenitã pictoriþã. Toate împreunã. scriitoarea Claire Etcherelli sau actriþa Delphine Seyrig. iar Simone îi reproºa viaþa îndestulatã.“ În 1964. lãsat pe pragul uºii. În timp ce agonizeazã. sprijinitã de un soþ grijuliu. urmase o cale mai conformistã. e „depãºitã de vîrstã“! Întrucît e obligatã sã vorbeascã „din rãrunchi“. mai ales. recent îndrãgostit de Arlette El-Kaïm. ºi evenimentele din mai ’68. iar puterea lui de discernãmînt. va apãrea Une mort très douce (O moarte uºoarã). În timp ce bãrbaþii iau cuvîntul ºi ocupã prim-planul în mass-media. cu importante misiuni de spionaj în Est. la „Legea Veil“. îi fãcea mamei vizite scurte. organizeazã acasã la ea grupuri de reflecþie în jurul libertãþii sexuale sau al legalizãrii avortului. abordînd probleme tabu cum sînt durerea. O va purta alãturi de filozoafa Anne Zelenski. cãreia îi oferise Mémoires d’une jeune fille rangée (Amintirile unei fete cuminþi). 105 . avortul ºi drogurile. ca toate lucrurile importante. În mai ’68. Ea îi va purta numele. pe lîngã medici. în ceea ce-l priveºte. cu ocazia unei vizite la Paris.

În timp ce filozoful ei e pe moarte. fãrã ca ea sã primeascã vreun singur obiect ca amintire. la 15 aprilie 1980. sau Sylvie Le Bon. E înhumatã la cimitirul Montparnasse. care s-a scufundat treptat în alcoolism. e victima unui accident vascular. alãturi de Jean-Paul Sartre. devenit secretarul lui particular. dovadã de iubire ºi simbol burghez de care ea niciodatã nu s-a despãrþit. 106 mai ales în Statele Unite. pînã la a deveni totalã. Hélène. în care îºi reneagã poziþiile existenþialiste. nu chiar toþi animaþi de cele mai bune intenþii. foarte aproape de cartierul general al luptei sale feministe. abuzul ºi-a lãsat urmele. acolo unde nici înainte n-au prea excelat. Chiar dacã Simone de Beauvoir îºi limiteazã consumul de alcool. unde se întîlneºte cu feministele americane. chiar dacã Simone de Beauvoir continuã sã spunã cã povestea lor a fost sãmînþa esenþialã a vieþii sale. Olga ºi soþul ei. fãrã a fi rãsplãtitã cu obiºnuitul omagiu prezidenþial. dupã un avertisment sever din partea medicilor. Moare dupã patruzeci ºi opt de ore. femeia ridiculizatã e totuºi cea pe care o iubise! Sartre ºi Beauvoir îºi permit o ultimã escapadã comunã la Roma. Jacques-Laurent Bost. pentru cã vine Arlette El-Kaïm. Nelson Algren. în stadiu critic. care încaseazã ºi alte veºti proaste. iar pe deget inelul oferit de Nelson Algren. vor asista neputincioºi la ºase ani de chinuri infernale. purtînd pe cap celebrul ei turban. pe mãsurã ce Sartre decãdea. se lasã înºelat. dupã ce s-a încercat îndepãrtarea sa. alãturi de tînãra femeie. dar sentimentele nu se mai regãsesc. cuvenit marilor personalitãþi ale acestei lumi. nici mãcar obiectele lui personale sau caietele din copilãrie! Simone de Beauvoir. comparînd-o cu o cãmilã. din cauza unui edem pulmonar. 107 .dar ºi ale tinerilor discipoli. Stã în spatele dricului mortuar. Nu conteazã dacã e sau nu adevãrat. va rãmîne profund rãnitã de acest transfer al moºtenirii. Claude Lanzmann. împuternicind-o sã aibã grijã de opera sa (Sylvie Le Bon va publica dupã moartea ei corespondenþa cu Sartre ºi cea cu Nelson Algren). Simone de Beauvoir îl acuzã în special pe Pierre Victor. sora. ea trebuie sã disparã de pe coridorul spitalului. Odatã cu înaintarea în vîrstã. cu inima slãbitã de alcool ºi tutun. ruinat ºi alcoolizat. tînãrã admiratoare ºi strãlucitã filozoafã. devenitã cea mai fidelã complice. În aprilie 1986. Din pãcate. De-abia se mai miºcã. pentru a-l face sã semneze un text publicat. cu extinderea progresivã a orbirii. pentru a-i descrie ariditatea sufleteascã ºi uscãciunea în relaþiile cu ceilalþi. nu-ºi mai permite decît rareori cîte un weekend alãturi de Sylvie ºi nu se angajeazã la deplasãri lungi decît în folosul cauzei. care e lîngã el atunci cînd îºi dã ultima suflare. la douã zile dupã înmormîntare. iar domiciliul filozofului e jefuit. în data de 14. O adoptã pe tînãrã în 1980. publicã o „porcãrie“ despre fosta lui amantã. cã l-a manipulat în 1979. Acaparat de „fiica adoptivã“. Simone de Beauvoir e internatã la spital. Prietenii fideli. Sartre n-o mai vede deloc pe Simone. sãmînþa nu înseamnã însã ºi fericire… Ultima jignire suferitã de Simone de Beauvoir e groaznicã.

Cele propuse în Al doilea sex sînt departe de-a fi pe deplin rezolvate prin explicaþia elementelor biografice. ºi-a asumat riscul de a-ºi pune întrebãri în legãturã cu asemenea certitudini. care mai era încã Simone de Beauvoir la întîlnirea dintre cei doi. femeile s-au eliberat de anumite servituþi. þinînd seama de gîndirea ºi moravurile contemporane. în anumite zone pe care el le-a defriºat mai întîi — gîndirea filozoficã ºi politicã. Am putea chiar afirma cã numeroasele ei interogaþii privind locul femeilor în societate ºi în cuplu. dar e greu sã-i ignorãm existenþa —. de cele ale partenerului. ca ºi dintr-a noastrã. familia ºi iubirea revin azi cu insistenþa cu care se întoarce refulatul! Vremea a trecut. la originea interogaþiilor existenþiale legate de feminitate. implicit. A publicat. prin opþiunile ºi scrierile sale. statutul de pãrinte etc.Paradoxurile libertãþii de Maryse Vaillant* Discipol sau precursor? CHIAR DACà A DEVENIT UN OBICEI. maternitatea. trebuie despãrþite luãrile ei de poziþie. Refuzã viitorul stabilit dinainte al tinerelor 109 108 . precursoarea lui mai este încã. împreunã cu Judith Leroy. societatea s-a schimbat. Ce este o femeie? Ce este o femeie care n-ar fi mamã? Ce este o femeie care se comportã ca un bãrbat? Iatã lucrurile la care ne obligã Simone de Beauvoir sã ne gîndim. 2007. ca ºi opera sa. replici din fotoliu: cum poate psihanaliza sã ne schimbe viaþa). s-o recunoaºtem. propos de fauteuil: comment la psychanalyse peut changer la vie (Poveºti de pe divan. Simone de Beauvoir poate fi vãzutã ca eleva unui Sartre în poziþie de profesor. Flammarion. pe baza cãrora secolul nostru crede cã poate identifica aspectele ce deosebesc bãrbaþii ºi femeile. în ciuda aparentului consens din jurul marilor idei. poate. dar problemele ridicate de Simone de Beauvoir au rãmas de actualitate. independent de problematica personalã a lui Simone de Beauvoir. De parcã felul de-a fi femeie. unii considerã descifratã enigma feminitãþii. ci ºi sã ne dispensãm de cugetarea pe care a iniþiat-o. Atunci cînd. maternitate. Paris. la începutul secolului al XXI-lea. Cãci e vorba de probleme pe care le semnaleazã femeilor ºi bãrbaþilor din vremea ei. Simone de Beauvoir. relaþiile dintre ei ºi. Discipolã i-a fost. Ar însemna nu doar sã-i subestimãm opera literarã — care poate sã nu ne placã. Dar orice scriitor îºi pãstreazã misterul ºi orice gînditor partea sa de umanism: tocmai în asta constã ambiguitatea pe care Simone de Beauvoir ne invitã s-o gîndim ºi. Albin Michel. familia. de pildã —. 2006. feminitatea. a cãrei împlinire ar fi strîns legatã de viaþa de familie. Rãspunsurile sale nu sînt poate la fel cu acelea pe care le-am oferi azi. Desigur. pare abuziv s-o limitãm pe Simone de Beauvoir la rolul de discipol al lui Sartre. ale maternitãþii. Cuisine et dépendances affectives (Bucãtãria ºi dependenþele afective). cuplul. 2006 ºi Récits de divan. Cele mai multe dintre ele pot fi abordate ºi aprofundate în afara relaþiei privilegiate ºi esenþiale care o lega pe scriitoare de Sartre. Seuil. cu o jumãtate de secol mai devreme. am putea citi aici chiar anumite contradicþii. dar întrebãrile ei depãºesc cu mult cadrul epocii respective ºi ni se adreseazã tuturor. Dacã viguroasa gîndire a lui Sartre a avut un impact incontestabil asupra personalitãþii tinerei fete cuminþi. Despre refuzul unei anumite feminitãþi Simone de Beauvoir vrea sã fie liberã. sã scape de constrîngerile familiei. Dar ea rãmîne. seducþie. împreunã cu Sophie Carquain. singurã. între altele: Comment aiment les femmes: du désir et des hommes (Cum iubesc femeile: despre dorinþã ºi despre bãrbaþi). Paris. De parcã poziþiile ei ar pune în primejdie caracteristicile generale. Paris. * putere care deranjeazã. bãrbaþilor ºi femeilor dintotdeauna. pe care l-a propus ea. ºi cugetarea pe care a impus-o ar cuprinde încã o mare putere subversivã. o Maryse Vaillant e psiholog clinician ºi scriitoare.

în afara normelor vremii sale. pasivitatea. refuzurile lui Simone de Beauvoir — legate mai ales de maternitate. ci ca opþiunile originale ale unei femei ce înþelege sã se bucure de feminitate. dar adoptate discret de cãtre 110 femei. neapãrat. cu un bãrbat de rangul ei. precum ºi opþiunile ei pozitive — în favoarea scrisului.din mediul ei ºi îºi revendicã dreptul de a-ºi trãi viaþa fãrã a se supune dictatelor ce reglementeazã buna purtare a femeilor burgheze. organizîndu-ºi viaþa în jurul muncii. sã iubeascã pe cine vrea ea. dupã cum proclamã explicaþiile psiho-neurologice la modã azi? În aceastã ipotezã. precum ºi din obligaþia maternitãþii. pe cît posibil. a se opune. din dependenþa faþã de taþi ºi de soþi. gãsindu-ºi realizarea ºi împlinirea în maternitate. fãrã a respinge totuºi. O femeie. Aceastã viziune diluatã asupra identitãþii feminine e revendicatã de cãtre anumite femei de azi. Într-adevãr. ºi le ia singurã. fragilitatea ºi dependenþa. sã se consacre studiului ºi scrisului. familie ºi cãsãtorie —. acelea care îºi interpreteazã feminitatea pe anumite scene pe care nici Simone de Beauvoir nu le-ar fi dispreþuit. vrea sã se bucure de aceleaºi drepturi ca ºi bãrbaþii. mai autonom. Ar însemna sã uitãm cã e vorba de acte sau luãri de poziþie care le-au mobilizat pe mamele ºi bunicile noastre. sau chiar de creier. tînãra ºi-a visat un alt destin. Din start. de fapt. a rezista ar fi fapte masculine. ca ºi pe vreme de rãzboi. tinere ºi seducãtoare. ªi nu aºteaptã ca aceste drepturi sã-i fie acordate. sã simtã plãcerea vieþii ºi sã se comporte ca ºi ei: sã se distreze fãrã a respecta normele care încovoaie femeile cuminþi. ºi bine integrate în societate. acasã ºi la întreprindere. ºi maternitatea într-un interval rezonabil — bãieþeii fiind mai doriþi decît fetiþele. aºa cum o descrie Freud. care sã dezbatã revendicãrile legitime ale femeilor ce vor sã iasã din ghetoul domestic. înscrise în antecedentele individuale. al libertãþii: ele refuzã sã se lase „naturalizate“ ca mamifere. în afara oricãrei constrîngeri sau a vreunui context de urgenþã. Un electron liber. fãrã îndoialã. înainte de constituirea grupurilor feministe din Franþa. de menaj. nici mai puþin feminine. Simone de Beauvoir alege sã trãiascã pe baza propriilor idei. O atitudine nu prea femininã. conºtiente ºi inconºtiente. se spune în consecinþã ºi care se repetã pînã azi. aºa cum îi par bãrbaþii epocii sale. Particularitatea lui Simone de Beauvoir e. femeile din politicã. sã scape de familie. al puterii. acela de mamã. care-ºi revendicã aceeaºi libertate ca ºi a bãrbaþilor. Abordarea clinicã ne permite sã definim feminitatea ca rezultat complex al unui numãr de opþiuni psihice. aceste femei sînt oare mai nevrozate decît cele care se adapteazã încã la modelul tradiþional? Sînt oare mai falice avocatele. istorice ºi culturale ale fiecãrei persoane. Ea nu corespunde nici criteriilor feminitãþii actuale. ideea de maternitate. directoarele de întreprinderi. la care naºterea sa o predestina. dacã epoca sa i-ar fi permis accesul la ele? Da. Cu autoritate. Altfel spus. cu care erau familiarizate la fermã. cã a desfãºurat în alte sectoare valori pretins bãrbãteºti. De aceea. sã li se repartizeze un singur rol. cã le-a plasat în sectorul vieþii civile ºi al gîndirii. a acþiona. îºi sacrificã oare feminitatea. la fel sau poate chiar mai înstãrit decît familia ei. Eliminînd anumite false caracteristici ale feminitãþii. familiale. mai intelectual. fãrã a trebui sã aducã pe lume copii ºi sã-i creascã. autonom. pe vreme de pace. a gîndi. dupã cum au pretins antifeminiºtii? Feminitatea ar þine oare întrutotul de comportament. cum sînt fandoseala. de casã. mai neobiºnuit. N-a vrut nici sã moarã sub jugul 111 . fãrã sã le considere cineva pe aceste combatante ale cotidianului drept feministe antifeminine. în atelier. ea nu corespunde imaginii unei femei pasive ºi castrate. cum ni se transmite printr-o prismã deformatoare de cãtre mass-media. a transmiterii cunoaºterii ºi a libertãþii — pot fi descifrate nu ca refuzuri ale feminitãþii. îi prescria o „frumoasã cãsnicie“. dar prin asta nu sînt mai puþin femei. fãrã a se încuia în monogamia cãsãtoriei. Modelul burghez patriarhal. Refuzul maternitãþii Refuzul fundamental exprimat de Simone de Beauvoir e acela al maternitãþii.

aºadar. Controlul procreaþiei prin folosirea pilulei. Un act fondator. de a-ºi întemeia o familie. cu cît azi progresul medicinii. dupã ce-a depãºit etapa alãptãrii. pare tot mai dificil ca o femeie sã-ºi revendice. pe care þi-o menþii. începînd sã regrete o maternitate amînatã îndelung pe „mai tîrziu“. ca prietena scumpã Zaza. Simone de Beauvoir înþelege sã evite detenþia familialã a mamelor. le-a oferit femeilor cîteva libertãþi esenþiale. ºi asta cu atît mai mult. ca ºi pe frecventele constatãri clinice. alãturi de o mamã împlinitã. scãpãtarea intelectualã domesticã a 112 femeilor. printre altele. Decizia precoce de-a nu face copii devine irevocabilã. imaginea socialã ºi mediatizatã a schemei ideale — dar nu neapãrat reale — e cea care impune modelul: un copil dorit. însoþit de glorificarea familiei ºi a cuplului. sau ca ºi cum controlul procreaþiei ar presupune obligativitatea ei. Ceasul biologic. împlinirea personalã în lipsa maternitãþii… Invers. Multe femei mature îºi schimbã. a reuºit sã se impunã. Refuzînd maternitatea. decît atunci cînd nu vrei sã-l ai. decît opþiunea femeilor ce refuzã sã devinã mame. unde idealul mamei senine. elaboratã în sfera domesticã ºi asimilatã. începînd cu anul 1967. oferã mai multe dureri decît bucurii. nici sã supravieþuiascã dupã modelul surorii sale. prietenia. Maternitatea e atît de puternic idealizatã. A merge împotriva dorinþei de-a avea un copil. Putem bãnui cã anii de tinereþe ai scriitoarei. odatã cu trecerea timpului. încît putem înþelege mai uºor. întrucît ea alege sã creeze ºi sã transmitã. ocupaþi cu studiul. dupã ce ºi-a adresat mereu somaþii legate de nevoia de opþiune. în mod dureros. O asemenea percepþie. ca aceea de-a hotãrî asupra numãrului copiilor ºi a momentului sarcinii. În realitate. de-a rãmîne alãturi de un bãrbat. ne închipuim la fel de greu eventualele chinuri ale unei femei cu copil. opþiunile din tinereþe? Acesta rãmîne secretul sãu. privilegierea operei va deveni tot mai accentuatã. Cu trecerea anilor. meandrele sentimentale sau argumentele materiale. ascunzîndu-ºi intimitatea în spatele creaþiei artistice. le permite femeilor sã-ºi imagineze o posibilã maternitate cu mult dincolo de vîrsta limitã… sau consideratã altãdatã ca atare. 113 . Probabil cã Simone de Beauvoir a perceput ceea ce majoritatea femeilor simt într-o bunã zi: chiar ºi sub faldurile cele mai glorioase. hotãrîrea iniþialã. maternitatea. De parcã dorinþa de-a avea un copil ar presupune fericirea obligatorie a viitoarei condiþii de mamã. mai ales în supravegherea sarcinilor tîrzii. le revine în minte anumitor femei contemporane. stînd la cheremul soþului — îþi poþi adora tatãl ºi îl poþi admira. în loc sã procreeze. care ascunde suficientã complexitate ºi e frãmîntat de dorinþe destul de contradictorii pentru a ne oferi o asemenea ipotezã. la fel ca ºi închisoarea cuplului monogam. mai devreme decît ne-am fi aºteptat. Întrucît copiii au devenit aproape cu toþii „doriþi“. traseul dement al femeilor care se epuizeazã în procreaþia stimulatã medical. în ziua de azi. dacã îºi dau seama cã sînt fecunde încã de la vîrsta de 10 sau 12 ani ºi cã au putut visa la maternitate încã dinaintea pubertãþii. al sufletului sãu. distracþiile ºi experienþa relaþiilor celor mai diferite nu i-au dat un prilej de îndoialã. Dar decizia iniþialã. realizarea ei oferind o justificare a posteriori pentru toate renunþãrile intime care au precedat-o. a lui Simone de Beauvoir capãtã sens. într-o bunã zi. Sã nu faci copil poate reprezenta o opþiune de tinereþe. oarecum. clãditã pe experienþa personalã. cu trecerea anilor. Femeia care a devenit n-a regretat oare. nici sã trãiascã pe stilul mamei sale. realitãþi foarte posibile ºi temute cu mare clarviziune pentru epoca ei. deºi prima variantã pare la fel de complicatã ca ºi a doua. nu e uºor de exprimat în societatea actualã. la maturitate. Femeile din perioada aceea nu aveau nici o speranþã de sarcinã tîrzie. ori chiar sã-ºi gîndeascã. care se învîrte fãrã a þine seama de cariera profesionalã.familial. fãrã a vrea sã depinzi de un bãrbat care sã-i semene —. prin intermediul contraceptivelor. unei activitãþi de plãcere. nu e doar un refuz fãrã alternativã pozitivã pentru Simone de Beauvoir: e un act. de principiu. în care vedea un suflet pereche. Lumea se mirã mai puþin cînd vrei sã ai un copil cu orice preþ.

Chiar noþiunile de inconºtient. sã te deghizezi. Simone de Beauvoir sãrbãtoreºte inteligenþa. Altfel spus. ambivalentã ºi arhaicã. La fel ca Sartre ºi comuniºtii din epocã. aproape 114 pudicã asupra intimitãþii sale. o gîndire structuratã. scriitoarea nu oferã decît cheile necesare pentru înþelegerea expunerii pe care a hotãrît sã ne-o prezinte. distracþia efemerã a petrecerilor ºi instabilitãþile iubirii. ea nu poate recunoaºte cã „e acþionatã“ de o forþã interioarã psihicã. rezervatã. Cu toate acestea. Are ambiþia de-a deschide minþile celorlalþi. Simone de Beauvoir scoate rareori în evidenþã meandrele propriei gîndiri ºi dubiile care i-au putut îmbogãþi deciziile. n-a crezut în ea. Curiozitatea sa. Iatã de ce ºi-a luat libertatea sã iubeascã aºa cum are chef. s-o 115 . sã dormi la hotel: tot atîtea vise de adolescentã imunã la constrîngerile domestice? Posibil. o viaþã de sfidare constantã. pe care le foloseºte cu studenþii. bãrbaþi ºi femei. Opþiunile care i-au determinat experienþa de femeie îºi pãstreazã latura misterioasã pînã ºi în cãrþile sale. Simone de Beauvoir dispune de întreaga posibilitate de-a se consacra lucrului esenþial: un mod de viaþã care oferã plãcerea ºi libertatea. ori i-au putut parazita sentimentele. N-a fost cazul cu Simone de Beauvoir. rezervor pulsional. pulsionalã. totodatã. o privire distantã. prin intermediul scrisului. sã discuþi la nesfîrºit. în felul ei. pentru dezbaterile conflictuale care domnesc în inconºtientul nostru. eliberator. forþe ascunse ºi ambivalente. sã bei. luciditatea. cu cît era contemporana lui Lacan. travaliul visului sau transfer. dacã provoacã dureri. copilãria alãturi de sora mai micã sau de prietena Zaza constituie elemente esenþiale. o îndemnau totuºi a priori sã ia în seamã aceastã experienþã intelectualã. ºi cu atît mai puþin sã accepte ideea cã aceastã parte misterioasã ºi detestatã a putut sã-i însoþeascã. mai precis. nu era ºi admiratoarea dimensiunii sale inconºtiente.Partea umbritã Refuzul maternitãþii ºi orientarea pe care aceasta i-o dã vieþii oricãrei femei înseamnã. Nu-i plãcea sã se joace cu propriile sale umbre. dacã vrem s-o vedem vibrînd ºi sã ne închipuim o femeie pãtimaºã. meditaþiei ºi prietenilor. dupã bunul plac al hazardului. fãrã a neglija totuºi bucuriile obsedante ale învãþãmîntului ºi ale scrisului. precum ºi opþiunile. fãrã a le da niciodatã dreptul sau prilejul sã se amestece în destinul ei. stãpînirea de sine ºi voinþa. cu obsesia omului de la catedrã. o opþiune pînã la urmã autoimpusã. pînã ºi în memorii. pe care scrisul o elibereazã ºi care îºi ia rãgazul ºi dreptul de a-ºi scoate la suprafaþã suferinþa ºi rãnile. Constituie partea umbritã ºi necunoscutã. Adeptã a introspecþiei. sã trãieºti la cafenea. dacã relaþia cu tatãl ei. Sã te dedici studiului. totodatã. sã ne îndemne sã consultãm un psihoterapeut sau sã începem un tratament. familialã. nu încerca sã dezvãluie ce anume sugerau ori acopereau ele. cãci Simone de Beauvoir va trebui sã împleteascã ºi sã împace curiozitatea faþã de lume ºi voinþa de-a transmite. infantilã. Alegerea libertãþii Dupã ce-a îndepãrtat constrîngerile sterilizatoare. cu atît mai mult. memoriile ºi eseurile pãstreazã amprenta formaþiei literare ºi filozofice. dorinþa de-a cunoaºte. refuzul riscului de-a se angaja ºi al suferinþei. a cãror importanþã n-o contestã. Fãrã îndoialã cã Simone de Beauvoir nu voia sau nu putea sã le înfrunte. Dar ea a refuzat categoric ideea de a-ºi conduce viaþa altfel decît în baza gîndurilor sale conºtiente ºi a voinþei. Ea pãstreazã. pe care fiecare o purtãm în noi ºi care poate. iubirea dureroasã pentru mama ei. Trebuie sã-i citim corespondenþa. care diminueazã cîmpul de acþiune ºi autonomia femeilor. care a dat un nou elan acestei discipline. Atenþia pe care bolnavul o gãseºte poate deschide calea unui cuvînt neºtiut. ba chiar sã-i motiveze refuzurile. Iar psihanaliza ºi abandonul pe care-l implicã nu puteau decît s-o umple de oroare pe o femeie care hotãrîse sã-ºi controleze propria viaþã… ba chiar ºi pe-a altora. nu vrea sã le accepte. ba chiar se strãduia sã le nege existenþa. în mod inconºtient. de-a înþelege. Cãrþile ei. Dar e. Opþiunile noastre sînt simptomatice pentru economia noastrã psihicã. refulat ºi întoarcerea refulatului. n-a dat decît o micã atenþie psihanalizei. inconºtientã.

ca ºi în activitatea intelectualã a lui Simone de Beauvoir ºi putem vedea în aceasta o compensare a respingerii. totodatã. pe care el a impus-o. de puteri. ºi anume cã trãsãtura contingentã a numeroaselor sale iubiri constituia chintesenþa artei sale dea iubi. dar ea îºi pãstra pe lîngã el aceeaºi funcþie. cãrora li se adresau ºi pe care îi cucereau. în timp ce Simone de Beauvoir îi confirma soliditatea gîndirii. o egalitate de gîndire. Simone de Beauvoir ºi Jean-Paul Sartre uzau ºi abuzau de capacitatea lor de-a plãcea. de-a dirija. A refuza maternitatea. ne putem închipui cã ambii au avut de cîºtigat ºi n-au uitat sã-ºi calculeze în prealabil beneficiile respective ºi reciproce. obþinînd un succes cu totul aleatoriu. în paralel. în cadrul unui cuplu. unul pentru celãlalt. spiritele ºi trupurile lipsite de orice influenþã. ci constituie mai curînd o caracteristicã a personalitãþilor care se avîntã în creaþie. puterea femeilor înseamnã puterea mamelor. egalitate. Se poate bãnui cã pactul de reciprocitate. altfel spus. dar ºi de-a domina. un echilibru de forþe. garanþia unicului tip de libertate de care le pãsa: aceea a gîndirii ºi a scrisului. deturnate de la aventura esenþialã a vieþii lor: opera. a intrat în joc de dragul unor interese superioare. pe vremea cînd ea însãºi încã era tînãrã. Pactul amoros de libertate reciprocã. Iubirile lor contingente le ofereau. bucuria necesarã pentru a suporta greutatea unei existenþe dedicate studiului. totodatã. sã renunþi la ascendentul asupra sufletului ºi a sentimentelor copiilor. Simone de Beauvoir ºi Jean-Paul Sartre erau poate. pe care Simone de Beauvoir o avea cu Jean-Paul Sartre. atît în planul gîndirii. cã accepta un rol masculin. sã se bucure de exercitarea unei forme de putere. În faþa studenþilor ºi a studentelor. pe care l-a semnat cu deja celebrul ei partener. într-o mai micã mãsurã. ale cãrui clauze se cunoaºte cã acesta din urmã lea aplicat riguros. aºadar. Relaþia profesor-elev a ocupat un loc central în viaþa senzualã. presupune. a refuza sã întemeiezi o familie înseamnã atunci sã-þi abandonezi puterea femininã. efectiv virgine. rolul de a-l asigura în privinþa capacitãþilor sale de seducþie. a maternitãþii sau a clasicei conjugalitãþi. Lumea tinde uneori sã creadã cã ea îndura distincþia dintre iubire ºi sexualitate. Gustul de putere Dacã iubirile contingente le oferã indivizilor de ambe sexe siguranþa propriilor capacitãþi de seducþie. fãrã s-o împiedice în vreun fel. Înseamnã. prea puþin carnalã. dincolo de un pact explicit ºi intelectual. ce reglementa relaþia cu Jean-Paul Sartre. sã te lipseºti de promisiunea protecþiei lor ulterioare. Tinerele de care filozoful se îndrãgostea aveau. cît ºi în domeniul psihologic. fidelitate Relaþia stabilã ºi intelectualã. a constituit ancora care i-a permis sã pluteascã apoi dupã bunul lui plac. o revanºã superioarã. obþinutã. pentru 117 Libertate. Problema fidelitãþii devine atunci lipsitã de importanþã. principiu pe care multe cupluri au mai încercat de-atunci sã-l punã în practicã. iar Sartre i-a dat prilejul s-o aplice pe îndelete. Dar putem formula ºi ipoteza contrarã. Oricum ar sta lucrurile. Acestea pot gãsi 116 . ºi deci lui Sartre. la rîndul lor.orienteze ºi cu atît mai puþin s-o deturneze de la misiunile ei ambiþioase. din repulsie. i-a oferit siguranþa afectivã ºi recunoaºterea intelectualã de care avea nevoie pentru a-ºi fixa o parte a existenþei. incontestatã în sfera domesticã ºi educativã. Simone de Beauvoir a explorat plãcerile iubirii. de-a subjuga. cînd te poþi împlini pe calea seducþiei. În societatea epocii sale. Ei însãmînþau sufletele. dupã ce au trecut puþinii ani ai tinereþii. rãpite. fãrã a se lãsa vreodatã îndiguitã de obligaþia de-a alege între pasiune ºi raþiune. le permit. cel mai adesea. de obicei. O asemenea relaþie reciprocã. avînd în vedere personalitãþile lor. într-o relaþie de iubire slab erotizatã libertatea de-a iubi. Aceea de a-ºi exercita dreptul dea trãi conform dorinþelor proprii. lãsînd fiecare întîlnire pe seama liberului arbitru. trãdarea pactului ar fi ca ºi cum te-ai nega pe tine însuþi. la fel ca ºi ea. punea temeliile unui comportament erotic destul de neobiºnuit în epocã. fãrã teama de-a fi „vrãjite“. dar se pare cã un asemenea rol nu le aparþine în exclusivitate bãrbaþilor.

pe prietenii.zilele bãtrîneþii. cu riscul de-a tulbura punctele de reper. infinite plãceri ale trupului ºi ale gîndirii. pe deplin legitim pentru acela care s-a debarasat de rolul social de pãrinte sau membru de familie. Ne putem întreba ce-a îndemnat-o pe Simone de Beauvoir sã încalce legea. Simone de Beauvoir a fost un magistru pentru elevii ºi discipolii sãi. impuse ºi structurale. Înseamnã sã-þi asumi riscurile unei bãtrîneþi solitare. familia pe care nu þi-o alegi. sã se coloreze cu nuanþa amarã a singurãtãþii. dar uneori ºi iubita. relaþii privilegiate: ºi-a cultivat iluzia cã poate constitui o familie. o alianþã bazatã exclusiv pe simpatiile lor. Iar pentru niºte rãtãciþi. cu reguli stabilite de ea ºi cu membri atent selectaþi. În acest rol. la fel ca ºi Sartre. decît poate pe ei înºiºi. Se pare. au exercitat amîndoi puterea absolutã. uneori chiar marcatã de senzualitate. neavînd copii. Precum pedagogul antic. Simone de Beauvoir a putut s-o viseze. ªi-au oferit dreptul de-a iubi pe îndelete ºi de-a nu se angaja decît de capul lor. Opþiunile personale sînt mai importante decît diversele intervenþii ºi rãspunderi comune. doar acestea. foarte probabil în mod inconºtient. Probabil. de elevi apropiaþi. A optat pentru viaþa la hotel. Amici. iar aceastã familie artificialã. Ideile ei. propuse atenþiei mai mult sau mai puþin riguroase a unora 119 . s-o reinventeze. atît carnalã. cãsnicia sau raporturile de rudenie le-ar fi putut impune. aceea de-a forma spirite ºi suflete. dar liber închegatã. Un proiect ambiþios. care îºi însoþea elevul pe calea cunoaºterii. a construit relaþia pedagogicã. dar ºi curtea minusculã de discipoli. tot aºa cum Jean-Paul Sartre a fost pentru ea însãºi ºi pentru mulþi alþii. care. fãrã obligaþii casnice. independent de rãdãcinile genealogice. era conºtientã cã alegerea precoce a independenþei poate uneori. luîndu-ºi o ipostazã paternã. aceea care impune distanþa. dar a fost validatã. mizînd pe afecþiunea rãspînditã eventual de nepoþi asupra zilelor ei la bãtrîneþe. dupã criteriul filiaþiei. prietenii. Delectare amoroasã. au parcurs o cale frumoasã! S-au simþit autorizaþi sã-ºi fãureascã o nouã identitate. iar Simone de Beauvoir n-a ezitat sã-ºi implice în acest proces toate capacitãþile de seducþie. n-au indus pe nimeni în eroare. Semnificaþia profundã a acestei opþiuni nu constã însã dintr-o fugã de datorie. amanta elevilor care o fermecau cu fizicul sau o fascinau cu inteligenþa lor. aºadar. întîlniri. considerate mai importante. Simone de Beauvoir ºi-a recreat o familie destinatã sã reducã acest risc. ci mai degrabã din dorinþa de-a da roade. numai dupã bunul plac. În orice caz. fie ea moralã sau juridicã. cuvîntul lui Simone de Beauvoir i-a îmbogãþit pe elevii ei. în succesiunea relaþiilor ºi a întîlnirilor. Plãcerea primeazã. cã nu s-a temut de sancþiunea care a îndepãrtat-o pînã la urmã din sistemul naþional de învãþãmînt. întemeiazã identitatea oficialã. dar. care stau de obicei pe umerii strãmoºilor biologici. cu o libertate pe care nimeni n-ar mai putea sã ºi-o permitã azi. era necesarã pentru desãvîrºirea proiectului. Înconjurîndu-se de prieteni selectaþi. cît ºi sentimentalã. în orice caz. fie din inconºtienþã sau dispreþ pentru instituþie ºi principiile sale oarbe. a vrut sã-ºi construiascã o operã ºi s-o transmitã. fie din îndrãznealã. pe iubiri ºi constituitã. ea ºi-a folosit ascendentul asupra celor care voiau sã înveþe de la ea. inclusiv cele ale trupului. în secolul dezvãluirii de abuzuri sexuale prin „atitudinea ascendentã“ ºi alþi „substituenþi ai autoritãþii“. 118 Alegerea operei Refuzînd viaþa de familie. de-a lungul vremii. pe modelul matern ºi al figurii parentale: o construcþie care iar conferi ascendentul unui mentor. ea a fost magistrul. fãrã a se supune obligaþiilor pe care familia. hrãnitã ºi consolidatã prin relaþia filozoficã ºi pedagogicã pe care o stabilea cu elevii ei. Dorinþa ei de-a domina. de-a controla ºi mai ales de a-l determina pe celãlalt sã se transfigureze îi punea în evidenþã propria fire. În loc sã-ºi întemeieze o familie ºi sã-ºi asigure nemurirea prin urmaºi. De-a lungul tuturor anilor de învãþãmînt. indiferent cã se datoreazã iubirii sau datoriei. împãrþindu-ºi banii cîºtigaþi cu membrii cei mai nevoiaºi ai cercului sãu de prieteni. dar ºi a vieþii. Dorinþa domneºte. Beauvoir ºi Sartre au sfidat structura identitarã obiºnuitã. Simone de Beauvoir. între elevi ºi profesori.

Adoptînd-o pe Sylvie Le Bon. Moºtenirea Simone de Beauvoir s-a luptat pentru ea însãºi. ajutîndu-le sã zãreascã noi orizonturi care le erau ascunse privirilor. garanþi ai temeiniciei ºi ai oportunitãþii travaliului sãu intelectual. a þãrãncilor. miºcãri ce au traversat secolul XX ºi rãmîn de actualitate? Prima femeie care s-a considerat egalã cu bãrbaþii. Simone de Beauvoir a modificat universul psihic al femeilor. Opera lui Simone de Beauvoir nu va face obiectul unui cult. a moºtenitorului prin testament. Transmiterea postumã ocoleºte oarecum dorinþa celor vii. care constituie garantul propriului travaliu psihic. la sfîrºitul vieþii. Publicul desfãºoarã pentru ea o activitate de analizã ºi de control. care fecundeazã ºi hrãneºte. înainte de-a se lupta pentru ceilalþi. dar nu era oare necesar. a soþiilor ºi a mamelor. ºi-a ales copilul care poartã rãspunderea de a-i pãstra ºi de a-i transmite gîndirea. În pragul morþii. sã rãmînã independentã ºi atentã. ea redescoperã. viitorul. Tot aºa cum pacientul se supune examinãrii psihanalistului. dacã aºa hotãrãºte moºtenitorul. iar odatã cu ele problema succesiunii. ªcolile de analizã cunosc foarte bine situaþia: cuvîntul viu. era departe de-a suporta existenþa groaznicã a muncitoarelor. sau descoperã pentru prima datã. opera. la fel ca ºi lui Sartre. încît n-au acceptat niciodatã sã se înscrie într-un partid. care transformã aceastã transmitere plinã de vitalitate în grele întrebãri legate de o moºtenire cît se poate de concretã. dacã cineva o apãrã prea tare. fãrã a-ºi face prozeliþi. Ei refuzau încolonarea. din pãcate. a refuzat sã joace rolul de eminenþã cenuºie a tuturor luptelor: o dovedeºte lipsa angajãrii sale din timpul rãzboiului.ºi a altora. pe care ea o desfãºoarã cu Sartre. forþa simbolicã a identitãþii genealogice. Prin libertatea ºi forþa sa intelectualã. hrãnitã de toatã lumea. Burghezã. aceea care ne înscrie în lanþul generaþiilor ºi ne menþine veºnici. pur ºi simplu. Descoperind în bibliotecã ce soartã au avut celelalte femei. solitar ºi original. încît se poate vorbi de un transfer. care i-a fost reproºatã. Au putut fi consideraþi egoiºti. Gîndirea ei se dovedeºte astfel vie. publicarea de inedite etc. se fereau de entuziasmele colective. Apar. dacã n-au fost în Rezistenþã. Simone de Beauvoir se supune atenþiei elevilor sãi. într-o primã etapã. Sã recunoaºtem cã niciodatã n-a încercat sã parã o eroinã. Se va pierde. fecundatã de toþi. riscã sã devinã steril. sau cel puþin nu la nivelul celei a lui Sartre. profesoarã titularã. pentru a da naºtere apoi unor curente atît de puternice ca feminismul ºi existenþialismul. în asemenea mãsurã. neautorizînd reeditãrile. o fixeazã apoi în paginã. personalitatea. Construcþia ºi transmiterea operei sînt simultane. E datoria noastrã sã fim vigilente. dar liberã. ºi se va mumifica. se nasc din aceste întîlniri. ne-a deschis. dacã nimeni n-o apãrã. ºi ceasurile întunecate ale bãtrîneþii. A respins maternitatea. n-au fost nici printre colaboraþioniºti. de dragul ei ºi al tuturor celorlalte. a hotãrît sã se solidarizeze cu ele. iar scrisul. o rãzboinicã. Dar înainte de-a fi supusã memoriei selective a Istoriei. transmiterea o va confrunta pe Simone de Beauvoir cu problema legatarului. un viitor care nu ne oferã nimic pe tavã. Dar. 120 121 . fãrã a simþi nevoia de a-i captiva prin seducþie sau a-i rãsplãti prin maternitate. cultivatã. în asemenea mãsurã.

Édith se însãnãtoºeºte. uneori înmuiatã în vin. Édith Piaf ºi-a construit mitul de-a lungul existenþei. Între 2 ºi 7 ani.“ Va explica astfel pãruielile ei de mai tîrziu cu amanþii: „Cînd ai încasat-o mereu. sugînd din biberon laptele amestecat cu vin roºu. Piaf i-a vrãjit pe toþi bãrbaþii „ei“. la propria lui mamã. care declanºa mereu acelaºi scenariu: îi chema la ea sã bea un pahar. fãrã a fi fost ea însãºi una. text de René Rouzaud. chiar dacã „scatoalcele“ sînt frecvente. în departamentul Eure. fãrã o para chioarã. dupã cele mai multe mãrturii. prefaþatã de marele admirator ºi prieten Jean Cocteau. la antipodul aparenþelor. toþi cei care prin ziare au fost botezaþi pe urmã „Domnul Piaf“. Ce conteazã. Édith îºi aminteºte cã n-a zãrit-o pe maicã-sa decît o singurã datã. un chipeº contorsionist de trotuar. Anita Maillard. Anita o lasã în grija maicã-sii. vine s-o ia cu el la drum pe micuþa Édith. îmbrãcat cu o rochie neagrã de o absolutã sobrietate. plinã de pãduchi ºi rîie. apãrutã dupã moartea ei. Piaf nu inventa. iar ei rãmîneau pînã în zorii zilei. doar emoþia vocii. de un metru patruzeci ºi ºapte. afirmã cã Édith Piaf s-a nãscut în plinã stradã.n-a negociat vreodatã. care conduce cu mînã de fier un bordel. Într-un singur aspect n-a triºat ºi 1 „Dans la vie. apoi înfloreºte printre cele zece angajate ale stabilimentului. depãºeau în pitoresc ceea ce lumea de-abia tolera într-un roman. Va pãstra o mare tandreþe pentru prostituate. vor mînca pe sponci. e artistã ambulantã. ea aranja. Aiºa. înainte ca ea sã-i pãrãseascã. în 1964: gãsim acolo repetate aceleaºi anecdote…. sau chiar ºi atunci. e mamã-ta… pe bune!“ Louis nu e nici lãudãros. ºi Ma vie (Viaþa mea). 122 . Fatã de oameni sãrmani. a dat peste un alt sãrãntoc. Pe fetiþa lor nou-nãscutã. mai cunoscutã prin barurile din Belleville sub numele de Line Marsa. Ceea ce o va face pe Édith sã spunã despre singurul bãrbat care a protejat-o cît de cît: „Dintr-o mardealã ca lumea n-a murit nimeni. sans amour on n’est rien du tout“. Într-o permisie. Louis Gassion. fãrã iubire eºti halit. grijulie sã finiseze mica melodie a vieþii sale. pasiunea pentru iubire: „În viaþã e-o singurã moralã: cã eºti bogat sau falit. pe care ea le-a întreþinut din plin. nu te obiºnuieºti prea repede sã nu mai fii 123 TRUPUL UNEI FEMEI MÃRUNTE. muzicã de Marguerite Monnot. poþi sã-i dai un pupic. de origine kabilã. Louis Gassion. 1954. cu acest comentariu al tatãlui: „Aia de-acolo. Materia primã. ar fi ascuns bine temperamentul vulcanic. ºi nu plecau niciodatã. pe loc! Pentru a-i cuceri. faptele strict reale. La Goualante du pauvre Jean (Melodia sãrmanului Jean). în timp ce un spital din apropiere i-a înregistrat naºterea la 19 decembrie 1915. ca un compozitor. Au bal de la chance (La sãrbãtoarea norocului) în 1958. o antologie de interviuri acordate lui Jean Noli pentru France-Dimanche. nu folosea vreun artificiu. nici demonstrativ. din moment ce e clar esenþialul: viaþa ei se va desfãºura pe stradã. Louis Gassion o gãseºte pe micuþa Édith într-o cocioabã greþoasã. Vor dormi prin hambare sau pe la amantele lui Louis. adeseori i-a dat cu împrumut altor femei. de n-ar fi fost vocea care-i trãda firea. alegînd variantele biografice care i se pãreau mai „prezentabile“. lîngã pian. pînã la vîrsta de 20 de ani. într-un bar din Paris. dar cu poante diferite! La fel ca Marlene Dietrich — cele douã femei se adorau —. În 1923. Mama ei. la numãrul 72. mobilizat în 1914 ºi trimis pe front.“1 Édith Piaf (1915–1963): Iubitoare de iubire O copilãrie de saltimbanc O placã oficialã aºezatã pe Rue de Belleville. O ia imediat ºi-o duce la Bernay. y a qu’une morale: qu’on soit riche ou sans un sou. În viaþa lui Édith Piaf ºi-au fãcut loc numeroase legende. o beþivanã patentã. dar e în stare sã renunþe la un pahar de lichior pentru a-i cumpãra o pãpuºã fiicã-sii. niºte pîine. Édith Piaf a contribuit la apariþia a douã cãrþi.

Vremea protectorilor În octombrie 1935. l-a omorît pe Leplée? ªi de ce? Nu se va ºti niciodatã. care o va însoþi pe cîntãreaþã 125 124 . Într-o zi de colectare a mãrunþiºului. Tãticu cel bogat e gãsit asasinat la domiciliu. muzicã de Charles Dumont. Édith e obiºnuitã sã-ºi înece bucuriile ºi necazurile în alcool la Belleville. dar Édith a apucat sã facã pentru ei mai multe decît au fãcut ei pentru ea. ba pe la alþii. din anturajul patronului de la Gerny’s sau din cel al lui Piaf. dacã nu mori de pe urma unor bãtãi. Édith îºi duce viaþa pe trotuare ºi-l întîlneºte. „Am plãtit. iar admiraþia lui nu va pãli niciodatã. în iulie 1935. Spectacolele de galã ºi reluarea primelor sale discuri la radio reuºesc sã umple de invidie lumea din Place Pigalle. întrucît „Fetiºcana Vrabie“ („Môme Moineau“) exista deja. impresar debutant ºi producãtor al primului ei disc. nu-mi pare rãu de nimic). El o iubeºte. privirile se îndreaptã fireºte spre Édith. copilaºul meu. cã. printre rînduri. Încã din primele cîºtiguri. îºi cheamã în ajutor o veche cunoºtinþã. prin cazãrmi. pentru acel strop de cãldurã pe care l-a primit din partea lor. adevãratele dureri ale vieþii. Édith. îºi întreþine financiar tatãl ºi mama — atunci cînd o localizeazã —. El o angajeazã imediat. În noiembrie 1937. era pruncul meu. cu care se mutã într-o camerã de pe strada Belleville. am vãzut. în ºlagãrul Non. „Fetiºcana Vrãbiuþã“ („Môme Piaf “). dar pe ascuns îºi va reproºa moartea ei. Édith. cuvinte de Michel Vaucaire. multã vreme. nu va gãsi decît imaginea iubirii materne pentru a-ºi exprima durerea: „Nu era iubitul meu. Îmbrãcatã sãrãcãcios. Fascinat de vocea ei. iubirea. revenitã la Paris. cu neobiºnuitã discreþie. care o lãsa ba pe la unii. Édith cîntã. Iar la decesul celebrului boxer Marcel Cerdan. ºi e cît pe ce sã rateze audiþia. intratabilã ºi sigurã de sine. fãcînd uitatã Vrãbiuþa din paginile ziarelor de scandal. textierul Raymond Asso. Un an mai tîrziu. Piaf ºi Momone le-au plãtit taxã de protecþie. uitarea ºi. ºi-a ascuns. La fel ca-n Belleville. dintr-o meningitã fulgerãtoare. politic ºi artistic. la 15 ani. înainte de toate. pe Louis Leplée. unde trãieºte de pe urma unor spectacole aranjate de Jacques Canetti. nu prea va vorbi despre asta. ºicanatã ºi terfelitã de presã.“ Piaf. micã ºi fragilã. Louis Gassion moare de alcoolism în 1944. Va cînta despre mediul sãu natural: vagabonzii. ceea ce înseamnã. pe unde îºi rãtãceºte repede himenul. Édith întîlneºte un mãrunt agent comercial. La 17 ani. prin cîntecele ei. alcoolul. care i-a oferit deja Mon légionnaire (Iubitul meu din Legiunea Strãinã). rafinat. patron la Gerny’s. Totuºi va cînta despre taþi ºi despre bãrbaþi cu un zel neobiºnuit. cu amica ei „Curviºtina“ („Momone“). trebuie sã se refugieze pe Coasta de Azur. Cine. bogat. relaþiile sexuale de-o noapte. Louis ãsta.caftitã“. je ne regrette rien (Nu. cartierele deochiate. peºtii dau tîrcoale ºi. încarneazã tot ceea ce ea nu cunoaºte: e homosexual. Piaf se dovedeºte din start foarte conºtiincioasã în privinþa repertoriului. ele nu trec totuºi fãrã a lãsa consecinþe durabile. o relanseazã pe scenã cu adevãratul prenume. mã piº pe trecut“2. 1960. al treilea bãrbat din existenþa sa. Tãticu îºi boteazã cîntãreaþa. mai ales cu compozitoarea Marguerite Monnot. care pare sã cînte „cu viscerele deschise spre cer“. discret. Fetiºcana Vrãbiuþã. Dar atunci cînd. ca omagiu indirect. un cabaret 2 „C’est payé. Dar fetiþa care se naºte din aceastã relaþie moare la un an ºi jumãtate. decît dacã sînt prostituate. uluit de vocea ei ºi de extrema sãrãcie a ornamentelor sale. nenorocita care-i va sta alãturi toatã viaþa. Din ziua urmãtoare. în 1945. pe cînd are 10 ani. de lîngã Champs-Élysées. o cheamã la audiþie. cînta ea. Line Marsa dintr-o supradozã. paisprezece ani mai tîrziu. de fapt. era altcineva. pînã cînd se aventureazã de una singurã. iar tatãl ei vede asta ca pe-un bonus: vor face echipã. balayé. sã studieze. caftelile. Édith cucereºte tot Parisul intelectual. je me fous du passé“. puternic ºi… de încredere! Ea îi va spune mereu „Tãticu“ („Papa“). niciodatã despre mame ºi femei. în cartierul ºic Étoile. la 6 aprilie 1936. unde s-a stabilit deacum. cu senzaþia cã întoarce roata destinului. Va fi un al doilea tatã: o pune sã citeascã. Cocteau o proslãveºte de la bun început. de parc-ar fi implorat o schimbare în destinul femeii.

“ Va fi cazul lui Michel Emer. ea nu þine decît la oameni. dar o avea pe a sa proprie. adevãratul succes se mãsura la New York. mai tîrziu: „Cãci viaþa o iubeºte. Édith Piaf evolueazã pe o mulþime de scene pariziene. Îi gãseºte primul rol important în Les Portes de la nuit (Uºile nopþii) de Marcel Carné (1946) ºi îl obligã pe Contet sã compunã melodii pentru el. ca pe Henri Contet. apoi pe Norbert Glanzberg. Îi ia locul ziaristul Henri Contet. povestea unei iubiri agitate. îi place prea mult ca sã nu-l ducã în camera ei de hotel din Pigalle. inginer ca formaþie. deºi e însurat. Piaf mutã ºi munþii din loc. Édith Piaf nu era lipsitã de moralitate. glumea. ascunzîndu-l pe Emer. tînãr dandy încã necunoscut. bine crescutã. „Totdeauna îmi iau catrafusele. beau amîndoi în jurul pianului. cît despre patul în care s-ar fi lãfãit împreunã. iar ea le ºopteºte: „Rãmîi peste noapte. Édith Piaf declara cu umor: „Totdeauna m-am înþeles bine 3 L’Hymne à l’amour (Imnul iubirii). New York Pe vremea aceea. La Goualante du pauvre Jean (Melodia sãrmanului Jean). dar ºi la ei doar o vreme: nu lasã iubirea sã lîncezeascã. într-o permisie. textier pentru L’Accordéoniste (1940): „E frumoasã femeia strãzii / Pe colþul din vecini…“ Îi va scrie într-un cîntec. Édith Piaf urcã din nou pe scena cabaretelor. La începutul rãzboiului.“ ªi într-adevãr. la Paris. pe mãsurã ce un amant îl înlocuieºte pe celãlalt. Montand se lãfãie pe afiº alãturi de Piaf. fiindcã ea e cu totul altfel.“ Lui Piaf nu-i pasã de durere: o transformã în emoþie. Compozitoarea cea mai devotatã rãmîne Marguerite Monnot. Dupã ce Montand se lanseazã. unde are un cuvînt greu de spus. Édith se mutã mai departe. S-a instalat la ultimul etaj al unui bordel ocupat de germani. Devenitã cap de afiº. dar în rolul încornoratului! Nici unul dintre bãrbaþii lui Piaf nu se va supãra. scenã de vodevil pe care curînd Meurisse o va interpreta la rîndul sãu…. atunci cînd vine sã-i batã la uºa camerei. care e evreu. puþin legatã de anumite locuri. precum ºi în diverse turnee pînã la rãzboi. fostã speranþã a muzicii clasice. pe cuvintele textierului francez Jean Constantin.în întreaga ei carierã ºi-i va scrie muzica pentru cele mai mari succese3. se refugiazã în zona liberã ºi participã la Rezistenþã în felul ei. impresarul ei. care se instaleazã cu ea la Paris. un iubit tot evreu ºi compozitor4. pe cînd încã e împreunã cu Henri Contet: le impune un turneu în trei. Îmbrãþiºeazã talente ºi corupe soþi Scenariul se repetã: ei îi aduc o melodie. un obicei la care nu va renunþa niciodatã. Asso descoperã cã a trecut pe lista de rezerve. Marc Bonel. cînd Raymond Asso e mobilizat pe front: asta o va scuti de neplãcerea de-a se despãrþi din proprie iniþiativã! Cãci Paul Meurisse. La sfîrºitul fiecãrei iubiri. New York. Milord etc. paºii i se încruciºeazã cu ai frumosului Yves Montand. la acordeon. subiectul ºi astãzi se mai dezbate. În 1946. antiteza lui Piaf: veselã. desprinsã de principiile burgheze. / inima ei tînjeºte. Va face din el un actor. La întoarcerea în 1942. dar unii biografi îi atribuie diverse acte de rezistenþã. pentru Jean-Louis Jaubert. Neavînd nici o mobilã. ea îl pãrãseºte. artistã mai presus de toate. departe de orice compromis. fãrã griji. ajutîndu-l sã joace într-o piesã pe care Cocteau a scris-o pentru ei. care cîntã la cabaretul de peste drum. asta e revanºa mea asupra femeilor frumoase“. ea cîntã pentru ei. Textierii însã se 127 126 . / îi pune pe toþi de-a valma. unul dintre membrii trupei „Compagnons de la chanson“. ºi Louis Barrier. Piaf se duce acolo. care i-a rãmas un preþios colaborator. / flãcãii chipeºi tot aºa. la fel ca ºi pe Contet. De dragul lui Montand. 4 A compus mai ales muzica pentru Mon manège à moi (Mintea mea se-nvîrte roatã). Imediat dupã sfîrºitul rãzboiului. la pian. nu fãrã a-i fi transformat în textieri pentru cîntece. îi „restituie“. împreunã cu cei trei colaboratori talentaþi care n-o vor mai pãrãsi: Robert Chavigny. aceea a unei femei experimentate sau dezabuzate: e mai bine sã fii amantã decît nevastã. cu nevestele amanþilor.

îndatã ce el nu-i pe fazã. Însã Piaf refuzã sã recunoascã public idila lor. ºi nu va avea timp sã-l pãrãseascã ea mai întîi. povestesc despre un proces de violenþã iniþiat de Édith. Reþeta Piaf funcþioneazã. Ea îi scrie. Crize de gelozie. în faþa acestei iubiri evidente. E fascinat de aureola lui Piaf. adresate iubiþilor ei sau lui Jacques Bourgeat. în timp ce el încarneazã tot ce iubeºte ea: nu e prea înalt (un metru ºaptezeci). La întoarcerea lor împreunã în Franþa. munceºte. evadãri ºi episoade de alcoolism cu Momone. îºi aºteaptã bãrbatul. dar adultere. unde — sentimentul respectiv se profileazã deja — Piaf va avea o staturã magicã. Se va purta cu el ca ºi cu nimeni altul. înºelãtorii ostentative. Ea ºtie sã facã tot ceea ce el nu ºtie. noul cuplu e asaltat de presã la aterizare (bietul Jaubert. dupã cuvintele cîntecelor de dragoste pe care le compune5. dupã ce Cerdan tocmai a fost proclamat campion mondial în Statele Unite. Trupa „Compagnons de la chanson“ o urmeazã în turneul american. la fel ca ºi cel care a anunþat. a fãcut de toate. care se uimeºte pe ea însãºi. blîndã ºi fidelã. în ciuda vreunei nãzbîtii. cã Marcel Cerdan era însurat pe-atunci? Piaf cãlãtoreºte. „Piaf îi poartã ghinion“. dupã care pãrea mulþumitã ºi îºi regãsea calmul. pahare sparte. El îi propune aceastã variantã. 2001. magicã ºi pentru Piaf însãºi. Jean-Louis Jaubert. pe muzicã de Marguerite Monnot. îi scrie kilometri de scrisori minunate. lipsuri. Istoria cea mare. îndatã ce începe sã cînte. chestiune de nuanþã! Lumea ºtie precis dacã e bine dispusã. dar ºi pentru cã Cerdan nu intrã în obiºnuita categorie a „domnului“ Piaf. categoria mijlocie. campionul Europei la box. sã scrie ºi sã ºlefuiascã vorbele. Incapabilã sã rãmînã singurã. chiar ºi cei mai placizi. dar ºi în þãrile nordice. în primãvara anului 1948. Édith înºalã fãrã a trãda: ea nu-l reneagã pe partenerul titular. Ea nu-i cere sã divorþeze. dar ºi mulþumitã unei ample corespondenþe. ori prost dispusã. Toþi ceilalþi bãrbaþi. pe muzicã de Louiguy. de parcã Édith Piaf ar ocoli moralitatea cotidianã. mereu alãturi de preferatul trupei „Compagnons“. cu mîinile puse-n ºolduri ºi privirea rãtãcitã în depãrtãri. durere. încît sã-i determine s-o ia la bãtaie. face feþe-feþe). El e deja cineva! Societatea vremii vibreazã la unison. cu excepþia specialiºtilor. Paris. dupã o înfrîngere a lui Cerdan. un literat întîlnit la Gerny’s ºi care a rãmas confidentul ei. ba chiar lovea prima. dar e vînjos. descrisã de toþi. însã alãturi de Cerdan apare o altã Piaf. cine a ºtiut vreodatã. dar numai fiindcã a murit. 1950. dupã cîteva debuturi grele. doar se „consoleazã“ lîngã altul. turneele din strãinãtate se þin lanþ.schimbã în ritmul noilor întîlniri. dar adevãrata noutate e cã ei nu se bat deloc. cãrora el le rãspunde cu tonuri la fel de pãtimaºe6. zeci de pagini în fiecare zi. în septembrie 1948. sau Hymne à l’amour (Imnul iubirii). soþia lui ºi cei trei copii mici trãiesc la Casablanca. un „nãtãrãu“. în faþa unui public pentru care „Parizianã“ echivaleazã cu „Chanel“ sau „Moulin Rouge“. care nu va avea niciodatã prilejul sã trãiascã pînã la capãt gustul fericirii. cîntã pentru el de la distanþã. o evitã pe Momone. fãrã pauzã: dincolo de Atlantic. o înghite pe cea mãruntã: cine îºi mai aminteºte. Édith îºi organizeazã turneele în funcþie de programul lui — un recital la Casablanca de Crãciun. plînge. Meciurile boxerului îl obligã sã meargã în toate colþurile lumii. Corespondenþa dintre ei a fost publicatã la Editura Cherche-Midi. 5 banalã ºi sedentarã. al noilor iubiri. într-o viaþã La Vie en rose (Viaþa în roz). din respect pentru soþia lui. iar Édith Piaf devine rãsfãþata Statelor Unite. pentru ca el sã se poatã desprinde de familie de sãrbãtori.“ Piaf ºi Cerdan: iubirea magicã Magicã pentru noi. Pînã în 1948. 1947. de pildã. care-i împingea sã-ºi iasã din fire. Singurul ziar care a îndrãznit sã punã titlul „Hoaþa de soþi“ ºi-a atras furia publicului. iubirea dintre Cerdan ºi Piaf e marcatã de absenþã. 6 128 129 . aflat în acelaºi avion. ceea ce-l va împinge pe un prieten sã spunã: „Singurul bãrbat care a pãrãsit-o a fost Cerdan. La New York apare Marcel Cerdan.

e înºelatã de ºarlatani. Atunci cînd îl întîlneºte pe Jacques Pills. Cele douã femei împãrtãºesc aceleaºi pasiuni: hipnoza revãrsatã asupra mulþimilor ºi vraja asupra bãrbaþilor. înnebunitã de durere. secretarul ei (cãruia i-a descoperit talentul bine cunoscut). care îi promit cã va vorbi cu Marcel Cerdan pe lumea cealaltã. dar nu-i e uºor. Slãbitã ºi deprimatã. soþia legitimã a lui Cerdan. obþine un triumf american în 1956. Atinsã de reumatism articular deformant. copleºind-o cu daruri. 7 131 . hotãrãºte cã va cînta cu orice preþ în seara aceea: acolo. 130 Degeaba: Piaf nu mai face faþã. o încurajeazã sã urmeze tratamente de dezintoxicare. mai ales. De la 20 de ani. adicã pe amanþii ei. se prãbuºeºte în arhipelagul Azore. mai luxos ca niciodatã. ci se îndreaptã spre ei ca o mamã sau ca Pygmalion. ea sperã într-o iubire seninã ºi dezinteresatã. cît ºi copiilor. ºi o priveºte pe necruþãtoarea Marlene cu admiraþia pentru cineva cu care nu seamãnã. Piaf. sub straie monahale. spre deosebire de Marlene. 1952. iar apoi trupul ei. analgezic temeinic ºi vechi complice de zile negre. la New York. Piaf. Îi goneºte pe prietenii sinceri. Piaf se strãduieºte sã-i fie fidelã. Deºi foarte slãbitã. la Carnegie Hall — trei mii de spectatori. Vãduvie adulterã ºi cãsãtorie din interes Timp de un an. mai ales cã trupul o pãrãseºte. Piaf. funestã. o invitã pînã la urmã pe Piaf la Casablanca. el o va auzi. altminteri textier talentat7 ºi cîntãreþ recunoscut (are vreo cîteva admiratoare). decît sex. are dureri atît de mari. Piaf îºi continuã activitatea pe scenã. îndatã dupã rãzboi. dupã un an ºi jumãtate de iubire nebunã. Michel Emer. care începe sã pretindã anestezice. în septembrie 1952. în schimbul unor sume colosale. plãtindu-i drumul ºi cazarea. El o iubeºte — dar ea? Îi scrie lui Jacques Bourgeat: „Cu cît îl cunosc mai mult pe Jacques. care încearcã s-o previnã. un record pentru o franþuzoaicã —. Nu se ascunde de amanþi. îndemnînd-o la excese. la rîndul ei. de care devine dependentã ºi pe care o combinã cu alcool. dacã mori. Intoneazã Imnul iubirii. participã la ºedinþe de spiritism. un bãrbat atent. o invitã la Paris. Impresarul Louis Barrier i se înclinã în faþa dorinþelor ºi îi adoptã îndatã pe toþi bãrbaþii pe care ea îi repereazã. emisiunile. încît i se prescrie un tratament cu morfinã. ºi care-i va fi total nerecunoscãtor. pentru a-ºi împãrþi durerea. dorinþa de-a uita. „A aprecia“: un verb foarte departe de registrul sãu nãvalnic! Piaf nu se mai încrede în iubirea nebunã. atît ei. înregistreazã discuri. tînãr american chefliu pe care îl lanseazã în teatru. în povestea cu Cerdan.dar… La 27 octombrie 1949. Jacques Pills încearcã s-o þinã la distanþã pe celebra Momone. departe de mine…“ ºi leºinã pe scenã la pasajul „Dumnezeu îi reuneºte pe cei ce se iubesc“. printre care Jean Dréjac. autorul ºlagãrului Je t’ai dans la peau (Te simt sub piele). mai mult din nevoie decît din dorinþã. îndrãgostit ºi divorþat (de cîntãreaþa Lucienne Boyer). dar cautã mai degrabã un braþ de încredere. nu manifestã nici un fel de reþinere pentru poveºtile de iubire. ºi se mãritã pentru prima datã în viaþa ei. de la Paris la New York. E prima datã cînd Édith Piaf cade în timpul spectacolului. încearcã o poveste de iubire cu Eddie Constantine. apoi în lumea spectacolului muzical. însã viaþa a trãdat-o: soarta. Cedeazã atunci cîtorva amanþi. dupã bunul obicei. Scena artisticã o ajutã sã supravieþuiascã ºi sã-ºi menþinã nivelul de trai. s-o scape de ispita pierzaniei. Édith Piaf e în degringoladã. dar rezultatele sînt mereu provizorii. avînd-o ca martor pe Marlene Dietrich. întîlnitã în lumea cabaretului din New York. presãrat de petreceri cu prieteni ºi intervale de sãrãcie lucie. Cei paisprezece ani care îi rãmîn de trãit vor fi devastaþi de grave probleme de sãnãtate ºi mai multe accidente de maºinã. sus. Piaf luptã împotriva demonului alcoolului. E. cu atît îl apreciez mai mult“. avionul care îl aduce înapoi pe Marcel Cerdan. Mãritatã patru ani cu Jacques Pills. prima dintr-o lungã serie. Marinette. la marginea nebuniei: cade în misticism. Henri Contet sau tînãrul Charles Aznavour. muzicã de Gilbert Bécaud. spre Édith. cu propriile cuvinte premonitorii: „Dacã într-o zi te smulge viaþa din braþele mele. fãrã a mai pune la socotealã cele cîteva roluri cinematografice.

paharele ciocnite. apoi un turneu francez. 1956. sarapo însemnînd în greacã „te iubesc“. îºi adaugã în repertoriu „ºlagãrele“ lui Charles Dumont10. L’Homme à la moto (Gagiul de pe motoretã). înainte de-a muri ºi el. îl duce la ea acasã — cîntatul. muzica de Marguerite Monnot. cel mai constant. patruzeci de mii de parizieni o însoþesc la cimitirul Père-Lachaise. amanþi ºi nopþi scurte. Gardenal. muzica de Michel Vaucaire. fireºte. la 9 octombrie. Lumea o persifleazã din greu. Piaf rezistã doar cu ajutorul stimulentului preferat al epocii. atunci cînd îl pune sã cînte ºi pe Théo. eram stors. cuvintele cu care voia sã rãmînã în amintirea noastrã: „Ce-am aºteptat eu de la iubire? Pãi. ºi al antidotului sãu calmant. Édith Piaf se mutã atunci singurã.unul dintre cei mai buni textieri pe care i-a avut8. cu ficatul ciuruit de „viaþã“. Maxiton. considerat un gigolo. 9 Autorul cuvintelor pentru Milord. Ca de obicei. muzicã de Lieber-Stoller. frumosul Théo Lamboukas. într-un accident de maºinã în 1970. E adusã în tainã la Paris. Édith Piaf se blocheazã cu ochii pe fiul unui frizer de suburbie. neconsolat. pianul. îi spune „Rãmîi peste noapte“. mai ales cînd cei doi se cãsãtoresc. 8 chiar la mult timp dupã moarte. la cabaretul Patachou. pe care-l boteazã „Sarapo“. de sclav: „Eram obiectul ei. abia mai þinîndu-se pe picioare de-a lungul concertelor. prin faþa trupului îmbãlsãmat. pînã la divorþul din 1958. va avea grijã de ea pînã la sfîrºit ºi îi va cinsti memoria. ea are 47 ºi e bolnãvicioasã ca o babã. Mii de oameni se perindã pe Bulevardul Lannes. Toþi îºi fac griji pentru banii lui Édith.“ Nimeni nu poate þine ritmul cu ea. plinã de cîntece interpretate pentru prietenii care defileazã prin vila închiriatã cu acest prilej pe Coasta de Azur. extraordinarul. Dar se epuizeazã: între 1959 ºi 1962. în aceeaºi zi cu a lui Cocteau. dispare la fiecare escapadã a ei ºi revine mai tîrziu. om cumsecade. Dar lumea habar n-are cum stau lucrurile. oboseala —. Jacques Pills. Piaf are ochi buni! Împreunã organizeazã un concert la Olympia. Concerte. petrece opt luni din treizeci la spital. Dupã trei luni. face o comã hepaticã periculoasã. A doua cãsãtorie ºi cîntecul de lebãdã Într-o searã de februarie din 1962. 1959. Vechea frenezie a iubirilor reîncepe: tînãrul Georges Moustaki9 devine rãsfãþatul ei. Acolo se stinge din viaþã. Théo se pierde în uitare. la 9 octombrie 1962. El nu va mai pleca niciodatã. care n-are rolul de amant. cu mîinile ºi corpul deformate. droguri ºi analgezice. ci. În 1963. 1954. tristeþea. astfel încît ea poate ºopti. nu-mi pare rãu de nimic). potrivit ultimei sale dorinþe. Are 26 de ani. epuizatã. Mai ales. tragicul. în timpul cãruia Piaf nu se ridicã din patul de boalã decît pentru a urca pe scenã. muzicã de Hubert Giraud. înainte de pictorul american Douglas Davis ºi alþi cîþiva. ultimul ei domiciliu. pe Bulevardul Lannes. într-unul dintre cele din urmã interviuri la radio. 1960. unde se menþine doar prin transfuzii de sînge. Începe atunci stagiunea de adio. fãcute cu o orã mai devreme. ºi moartea e anunþatã oficial în data de 11. ºi Sous le ciel de Paris (Sub cerul Parisului).“ 132 133 . je ne regrette rien (Nu. Théo o va iubi. Aceastã iubire de ultimã orã a mîngîiat sfîrºitul vieþii lui Édith Piaf. În 1960. Théo în deschidere. ceea ce mi-a ºi oferit… Minunea. 10 Mai ales. Non.

aratã. dacã nu pentru a suprima orice simptom — misiune în orice caz imposibilã —. Aceastã misiune i-a reuºit lui Édith Piaf în viaþa profesionalã. Asta nu poate sã nu atragã atenþia unui psihanalist. apoi absenþei tatãlui. dar în viaþa afectivã n-a izbutit. un minim de confort material ºi succesul în ochii publicului de la începuturi au fost de-ajuns pentru a-i da brînci spre un alt mod de viaþã. sã goneascã fantomele trecutului. Édith Piaf a supravieþuit într-un mod neclar plecãrii mamei. de-acord. În ciuda unui fizic cu aparenþe obiºnuite. cãci e oricînd posibil sã-þi depãºeºti nenorocirea. A publicat numeroase articole ºtiinþifice. psihiatrie ºi pedopsihiatrie. încã de la primele cîntece. Suferinþele ei captivau publicul. Asta i-a asigurat 135 134 . în viaþã. ispitiþi s-o exploreze ºi. cãci îi oferã posibilitatea de-a propune ipoteze care sã explice efectele inconºtientului. Astfel. 2007. Lille. trebuia sã poarte pe trup ºi sã sufere în viaþã stigmatele pasiunii. consultant la Salpêtrière ºi membru al Société psychanalytique din Paris. Dar talentul. iar vocea i-a permis sã scape de-o viaþã marginalã ºi delincventã. nu apar niciodatã absolut întîmplãtor. transformîndu-i existenþa nesãnãtoasã într-o viaþã de sfîntã. atunci cînd traumatismele din copilãrie n-au fost suficient elaborate. Dacã primii sãi ani au fost marcaþi de mizeria materialã ºi abandonul afectiv. au cel puþin meritul de-a arãta cã pasiunile. iubirea bãrbaþilor. E o vedetã. belºugul material. prin nefericirea ei. intrigã. croindu-þi un destin. consecinþele lor ne urmãresc pînã în mormînt. chiar în pofida ei. de-a lungul unui refren. dar * Samuel Lepastier a absolvit Institut d’études politiques din Paris ºi e doctor în psihologie. Dacã viaþa lui Édith Piaf demonstreazã cã nici o existenþã nu e predestinatã. sã-ºi închipuie libertatea unei vieþi aventuroase. E practician ataºat. dã consistenþã viselor tuturor femeilor obosite de rutina familiei. a putut prin calitãþile ei ºi prin muncã sã dobîndeascã o celebritate de prim-plan. îl provoacã pe burghezul ispitit sã devinã canalie. în ciuda tuturor eforturilor. dintr-un tatã piemontez ºi o mamã kabilã. Munca artistului constã în a le devia. recunoaºterea ºi admiraþia publicului nu i-au adus fericirea ºi n-au putut încetini înaintarea ei tragicã spre autodistrugere ºi moarte. Spectatorii sînt fascinaþi de lumea pe care ea îi ajutã s-o descopere. chiar dacã s-a strãduit mereu s-o facã. Un asemenea statut de ambiguitate a împiedicat-o pe Édith Piaf sã scape complet de trecut: pentru a plãcea. mizeria lui Édith a constituit punctul de pornire al unei poveºti miraculoase: dacã o pãstoriþã poate deveni prinþesã. sînt în mod esenþial consecinþa pulsiunilor ºi a fantasmelor în mare parte inconºtiente. Totuºi. totodatã.Paiaþa de Samuel Lepastier* Vrãbiuþa cãzutã din cuib NÃSCUTà ÎN BELLEVILLE. Piaf — „ Vrãbiuþã“ în argoul de periferie — a cãzut din cuib pentru a-ºi lua zborul cãtre firmamentul starurilor ºi a sfîrºit prin a se rãtãci pe-acolo. În cîntecele ei. ea transpune pe scenã ceea ce ar fi putut sã fie. permiþîndu-le. precum ºi La crise hystérique (Criza istericã). În acelaºi timp. Atunci s-a nãscut legenda. îºi prezintã disperarea. la fel ca ºi acþiunile pe care le provoacã. Adicã bobocul a înflorit pe bãlegar. liniºtiþi cã trãiesc departe de aceasta. dar. Édith Giovanna Gassion a devenit reprezentanta cea mai tipicã a fetiºcanei pariziene. de asemenea. cel puþin pentru a le orienta spre creaþie ºi spre forþele vitale. cã. Inteligenþa. dar e mai ales o paiaþã. dar ºi uneori. ANRT. cu ajutorul eficient a ceea ce pe-atunci se numea „reclama“. Piaf reaminteºte pericolul care existã în refuzul propriei condiþii. Dacã reconstrucþiile propuse n-au rigoarea celor obþinute în cadrul tratamentelor psihanalitice. totodatã. de care taþii ºi mamele s-ar teme ca nu cumva sã le devinã norã. emoþioneazã. o puºtoaicã din suburbiile pariziene poate obþine gloria internaþionalã. le-a dovedit bãrbaþilor care s-au apropiat de ea o putere de seducþie remarcabilã.

Édith Piaf a întîlnit mai mulþi locþiitori de tatã. Aºa cã Édith Piaf grãbeºte despãrþirile. Astfel. fãrã a-ºi reveni însã. iar relaþia sa cu ideea de maternitate nu e simplã: pãrãsitã de mamã. În absenþa mamei. îi pãrãseºte. fiecare dintre cei doi parteneri sã se comporte ca un copil alintat faþã de celãlalt. sau cã „mã piº pe trecut“. cînd legãtura s-a consolidat. viaþa lui Edith Piaf este o repetiþie. Cel care. trãieºte. Iubirea profundã rezultã din întîlnirea a douã curente. în copilãrie. tot aºa cum i-a grãbit ºi moartea prematurã. Aºa cum o zice ºi cîntecul ei: în iubire pierdem totul. deºi mereu înconjuratã de diverse persoane. Aºa cum se întîmplã în astfel de împrejurãri. inclusiv în aventurile de-o noapte. cele douã curente se regãsesc într-adevãr. ºtie sã amîne despãrþirea: menþine relaþia pînã în clipa în care îi considerã pe iubiþii ei în stare sã se descurce singuri. ci dispare: ea nu „pãrãseºte“. o datã maturizat. psihanaliºtii spun cã. iar amintirea celor întîmplate mi-e atît de insuportabilã. de pildã. de-acuma mã-nghitã ºi hãul“. sã-ºi hotãrascã soarta. ci pleacã în turneu sau neglijeazã. aceasta nu mai apare niciodatã. Alãturi de bãrbaþi. un limbaj regresiv. În acelaºi timp. Cãldura oferitã de amanþii trecãtori. Importantele modificãri sociologice din ultimii ani nu par sã fi adus schimbãri majore în aceste percepþii. constituie un semn de dragoste autenticã. de asemenea. Aflat în carenþã. Ceea ce publicul a perceput ca o sfidare ºi ca afirmarea unei libertãþi scandaloase era. a fost trãdat în iubirea primordialã de cãtre mamã riscã foarte mult ca. fiindcã a iubi presupune mereu a te confrunta cu riscul unui nou abandon. mai mult ca toþi ceilalþi. pe Marcelle.succesul care se mai poate constata ºi azi. Piaf încearcã mereu. Însã chiar dacã a cîntat despre surprizele vieþii cã „am plãtit. folosind. încît e de preferat sã rupi relaþia. într-un cuplu. fãrã a reuºi. de care nu avea grijã. La fel ca mama sa. nevoia de-a compensa lipsa iubirii materne o 137 . Ba chiar. dimpotrivã. care au cãlãuzit-o în carierã: Louis Leplée a descoperit-o ºi a lansat-o. pentru o femeie. înainte de-a fi pãrãsit tu însuþi. Totuºi. la urma urmelor. spre deosebire de mama sa. încît aº vrea sã iau totul de la capãt“. 136 „Bãrbatul meu“ — „iubitul meu“ — „bebeluºul meu“ Édith Piaf îºi numeºte bãrbaþii „bebeluºul meu“. Raymond Asso a învãþat-o sã se identifice cu propriul personaj pe scenã. Sã anunþi „plec iarãºi de la zero“ e ca ºi cum ai zice „n-am uitat nimic. Tatãl e cel care. fãrã iubire eºti halit“. se vede cã mamele vitrege. Ea reuºeºte sã aibã cariera la care mama ei visa. ºi-a pierdut ea însãºi fiica. ale cãror urme persistã în mod inconºtient de-a lungul întregii vieþi. sã aibã o viaþã sentimentalã dificilã. Nu rareori se întîmplã. Obsedatã de teama de-a nu pierde. în texte ale numeroaselor melodii. cîntãreaþa. o existenþã solitarã. celãlalt erotic. Édith Piaf nu se desparte aruncînd cuvinte mari ºi fãcînd scene. atît de dureros. a trãit. Fiindcã orice ataºament profund e dureros pentru cei care au suferit din cauza abandonãrii. copilul creºte între o lãptãreasã ºi un jandarm. chiar dacã nu suportã sã fie uitatã. în ochii copilului. alcoolul ºi drogurile n-au reuºit s-o consoleze pe copila abandonatã. cu speranþa unei iubiri care ar fi în sfîrºit decisivã. însã dorinþa sexualã se diminueazã pe mãsurã ce ataºamentul sporeºte. dîndu-i celuilalt de înþeles cã nu mai are ce cãuta pe-acolo sau cã a fost înlocuit. unul tandru. în urma abandonului cãruia i-a fost victimã. Dacã a avut unele locþiitoare de mamã. deºi e doritã cu intensitate. Édith Piaf a afiºat o mare dezinvolturã. ªi totuºi. care n-a fost înlocuitã. îi formeazã. asta i-a permis sã-ºi gãseascã o fericire mereu efemerã în iubire. care au tratat-o cu o anumitã tandreþe. îi lanseazã pe scenã. binele ºi rãul. semnul unei constrîngeri de care nu mai reuºea sã scape. În aparenþã. Édith Piaf persistã în conduita de abandon. Apoi. preia funcþiile unei mame cumsecade. importanþa acordatã trecutului. dar fie „cã eºti bogat sau falit. bunica ºi prostituatele nu prea au reuºit sã cicatrizeze rana provocatã de faptul cã Line Marsa a plecat. precum ºi decepþiile amoroase succesive ºi dependenþele toxice aratã cã n-a reuºit niciodatã sã-ºi cicatrizeze primele eºecuri. În poveºtile de dragoste ale lui Piaf. Sã-þi iubeºti bãrbatul aºa cum îþi iubeºti copilul nu conþine nimic excepþional. la fel ca Édith Piaf care-ºi numea bãrbaþii „bebeluºul meu“. în primii ani. am vãzut. incarneazã legea. În mod clasic. ca.

nu pretinde sã fie luatã de nevastã ºi nici nu-i preseazã pe bãrbaþi sã divorþeze. asta se numeºte o mamã moartã. Îi deculpabilizeazã. în ciuda personajelor de substituþie. de asemenea. aºadar. Atunci cînd ºi-a pierdut fiica. în cazul ei. Aceastã grea încercare a contribuit fãrã îndoialã la hotãrîrea de-a renunþa mai apoi la maternitate (deºi nu ºtim dacã a recurs la avort sau a suferit de-o sterilitate precoce). nu e totuºi lipsitã de ambivalenþã. Îndepãrtarea copilului nu înseamnã. vãzut ca un mare pericol.îndeamnã pe Piaf sã rãmînã într-o atitudine de cãutare. uneori dramaticã. confruntate cu propriul copilaº. încît detaliile întîlnirilor de dragoste din viaþa adultã sînt. încît preferã sã scape de el. tot mai mult a fost atrasã de bãrbaþii care aveau deja o femeie în viaþa lor. apropierea de copil e însoþitã de o semnificativã angoasã. Însã. în mare mãsurã. cãci trãiesc alãturi de el reeditarea proastei lor relaþii cu mama. deoarece provoacã teama de contopire sau dorinþa de distrugere. Aici. adolescentele — iar Piaf era astfel. sã sfîrºeascã prin a-l detesta. Iar dupã moartea fiicei ºi-a revãrsat înclinaþiile materne asupra partenerilor. cu o pãpuºã de-a dreptul vie. Iar asta nu reprezenta (aproape) nici un pericol pentru ea. precum ºi intensitatea mereu sporitã a iubirilor renãscute ne permit sã presupunem cã. transferînd asupra sa dragostea resimþitã iniþial pentru tatã. Dar suferã atunci din cauza eºecului ºi se scufundã într-o stare de depresie. îndepãrtarea nu oferã cîtuºi de puþin satisfacþie. de parcã ºi-ar închipui cã au posibilitatea sã se joace cu pãpuºile. adicã lipsitã de reprezentare vie în inconºtient. Ceea ce explicã. În realitate. De asemenea. Ieri. în mod simetric ea poate provoca. Nu apare ca o amantã leoaicã. La vîrsta adultã. vor încerca s-o elimine pe aceasta. cu cît nu putea sã nu-ºi aducã aminte cã ea însãºi era cît pe ce sã moarã. datoritã lipsei de îngrijiri a mamei. Model de iubire. Édith Piaf are o relaþie maternã cu partenerii sãi. de parcã rivalitatea cu cealaltã ar fi devenit o condiþie necesarã pentru provocarea dorinþei. inspirate de ea. Partenerul se pomeneºte atunci redus la rolul de „vacã de muls“. pe de altã parte. Multe fete le reproºeazã mamelor cã le-au iubit mai puþin decît dacã s-ar fi nãscut bãieþi. în circumstanþele cele mai obiºnuite. în primii sãi ani de viaþã. e probabil cã. de aceea. cãci se preface cã situeazã relaþia lor într-un alt registru. o fac cel mai adesea din motive narcisice sau pentru a-ºi compensa 138 anumite carenþe. dupã ce-au iubit un bãrbat. provoacã depresia. chiar dacã ea însãºi s-a dovedit o mamã neglijentã. cînd dã naºtere unei fetiþe — care opteazã în favoarea maternitãþii. faptul cã aspectele explozive ale iubirii împãrtãºite se prelungesc uneori destul de greu dincolo de luna de miere. Iubirea maternã e prima pe care o trãim. la 17 ani. În cazul lui Édith Piaf. Le permite. cãci ei nu riscau sã moarã (spre deosebire de micuþa Marcelle). Instabilitatea lui Édith Piaf faþã de bãrbaþi. valorificarea unei sexualitãþi lipsite de afecþiune. nu e lucru excepþional ca femeile. Bãrbatul. în loc sã construiascã alãturi de unul singur. copleºindu-i cu tandreþe. totodatã. promiþîndu-le luna de pe cer. Édith Piaf mizeazã pe varianta relaþiei paºnice cu iubiþii. Sînt prinse într-un conflict cãruia nu-i gãsesc o soluþie mulþumitoare: pe de o parte. aceastã figurã era dominatoare. pentru a se evita riscul unui ataºament. imaginea inconºtientã a mamei a fost fie înspãimîntãtoare. atunci cînd erau pãrãsiþi. angoasa lor e atît de mare. fie dimpotrivã greu de închipuit. pe care sînt obligaþi sã nu le dezvãluie în relaþia 139 . ceea ce o determinã sã-ºi schimbe mereu partenerii. sã-ºi manifeste slãbiciunile ºi pretenþiile regresive. cu atît mai semnificativã. dacã inhibiþia iubirii se poate traduce printr-o idealizare a partenerului ºi o absenþã a vieþii sexuale. însoþitã de sentimente de vinovãþie ºi remuºcãri. la fel ca ºi azi. în asemenea mãsurã. paradoxul nu e decît aparent. din cauza dispariþiei sale precoce: în psihanaliza contemporanã. lipsa de avantaje obþinute în viaþa de cuplu. este idealizatã la extrem. fiindcã o vor vedea ca pe o rivalã. Édith Piaf probabil cã a resimþit o mare vinovãþie. Mai tîrziu. stilul ei de-a se despãrþi. soþia lui ºi Piaf În aparenþã. deoarece. cã ar fi lipsite de instinct matern. încredinþîndu-l spre îngrijire mamei. la fel ca în cazul lui Édith Piaf.

pentru a-ºi depãºi traumele iniþiale. ceea ce contribuie la întreþinerea unui sentiment permanent de insatisfacþie. ci cã descoperã „altceva“. nici copii. cãci avea impresia cã e de acord cu un asemenea compromis ºi. ea nu-i permite iubirii sã se consolideze.legitimã. Campionii nu rãmîn pe podium o eternitate ºi mulþi boxeri au îmbãtrînit urît. compensat de ideea cã data viitoare va fi cea adevãratã —. l-a iubit mai mult pe Cerdan dupã moartea lui decît în timpul vieþii. În sfîrºit. pot îndeplini o asemenea funcþie: Édith Piaf a pus-o pe Momone sã joace acest rol. la fel ca în toate relaþiile în triunghi. ceea ce o arunca înapoi. cele care devin amanta soþului celei mai bune prietene (tocmai fiindcã e vorba de cea mai bunã prietenã). îi convinge cã nu sînt cîtuºi de puþin infideli. În felul ei. Cazul special al lui Marcel Cerdan Povestea de dragoste dintre Édith Piaf ºi Marcel Cerdan a rãmas în amintirea publicului. cel puþin o vreme. celebrã în lumea largã — ºi fiindcã moartea accidentalã a boxerului i-a conferit o dimensiune tragicã. În situaþia ei. în afara cîntecelor sale. contribuia ºi la a-i menþine soþiei legitime rolul de femeie adevãratã. în mod sistematic. pentru a-i reaminti cîntãreþei statutul sãu de paiaþã marginalã. ºi-a mistuit viaþa ºi. îºi imagineazã sau includ partenerul feminin într-o relaþie de cuplu dovedesc asemãnãtoare predispoziþii homosexuale. lipsind-o de avantajul obþinut de pe urma faptului cã a avut iniþiativa relaþiei adultere. nici mãcar o casã. riscul de-a fi pãrãsitã. Fireºte. dar ºi cea mai bunã prietenã din adolescenþã. fãcînd-o sã sufere mai mult sau mai puþin. A-þi pune ochii. n-a lãsat nimic în urmã: nici iubire împãrtãºitã. pe de altã parte. dacã Cerdan ar fi trãit. cele care. pentru unii bãrbaþi însuraþi. e vorba de-o strategie pentru a se apropia de mama sa. iar asta îi convenea de minune lui Édith Piaf. În sfîrºit. dacã o relaþie de dragoste intermitentã. cel puþin în mod inconºtient. ªi faþã de soþiile legitime. amanþii o înºelau cu soþiile lor legitime. cu o femeie aflatã în situaþie maternã. dacã rivala ei o detesta. la moartea ei. în acelaºi timp. Nu e vorba neapãrat de refularea unei dorinþe homosexuale erotice. fiindcã fiecare dintre ei reprezenta un simbol al Franþei — campionul mondial iubea o pariziancã sufletistã. simt nevoia de-a ºi-l închipui pe bãrbatul lor în braþele alteia. Édith Piaf le propune partenerilor sã redevinã copii ºi sã retrãiascã o relaþie. Édith Piaf a fost amantã nu din dorinþã. Femeia legitimã a unui amant. a avea mereu o rivalã prezentã în minte e o formã indirectã. Ne putem închipui. pe un bãrbat deja ocupat e un mod de-a trãi. Decepþionatã de experienþele conjugale ºi practicînd o meserie nu prea compatibilã cu virtuþile casnice. cã Piaf. îþi lasã iluzia cã trãieºti o mare pasiune. mãcar se gîndea la ea tot timpul. dupã ce l-a pãrãsit pe tatãl ei. nu lipsitã de perversitate. Rãmînînd amabilã faþã de 140 soþiile legitime. E foarte probabil cã. A te îndrãgosti de cel care tocmai a murit nu e un fenomen 141 . cel puþin în aparenþã. cum se întîmplã în situaþia unei amante. ea îºi fãcea iluzia cã stãpîneºte situaþia. care devine un substitut al mamei. Dar. a merge la prostituate nu înseamnã cã sînt infideli. ideea cã ea însãºi monopolizeazã gîndurile unei alte femei. Édith Piaf regãseºte în statutul ei de hoaþã. prin intermediul lui. aceastã poveste n-ar fi durat mai mult decît toate celelalte. o relaþie cu o altã femeie. satisfacþia narcisicã de-a fi triumfat asupra celeilalte. dacã lipsa de rãspunderi ºi de obligaþii avea anumite avantaje pentru Piaf ºi era în acord cu temperamentul ei. Totuºi. ªi limita. A cheltuit totul. ci fiindcã realiza astfel cel mai puþin neplãcut compromis. în situaþia unei fetiþe în raport cu rivala ei. Femeile care aleargã dupã bãrbaþii însuraþi. de-a adãuga un element homosexual la povestea cu un bãrbat. repetã ceea ce poate bãnui despre existenþa aceleia. putea spera cã acestea îi vor rãsplãti bunele sentimente ºi cã va primi din partea lor ceea ce abia dacã primise de la mama ei. obiectul unor relaþii pãtimaºe. în orice moment. Tot aºa cum. cele care dovedesc o gelozie patologicã. sau cele care suportã. sau de împrumutãtoare de soþi. ci de-o atracþie psihicã impregnatã de iubire pentru o persoanã de acelaºi sex. Pe de o parte. în schimb. constituie un fel de revanºã împotriva faptului cã a fost abandonatã de mama sa. trãind o viaþã liberã.

o voce prin care se exprimã întreaga durere sfîºietoare a unei fetiþe pãrãsite. Dar aceastã cãutare se bazeazã pe o foarte mare neînþelegere. nu depinde de factori obiectivi. plec iarãºi de la zero. al cãrei nume. încît el e cel desemnat a fi salvatorul. cu atît apelul e mai sonor ºi cu atît mesajul îºi poate permite sã fie mai îndrãzneþ: scandalul e în text. un cod vestimentar: în timp ce Marilyn Monroe se îmbrãca sau se dezbrãca într-un mod foarte provocator. cu suflet mare. Édith Piaf. în acest scop. dispãruse pe neaºteptate. a putut face ca doliul sã fie ºi mai dureros. pe de altã parte. Talentul lui Piaf constã în a-l face pe bãrbat sã creadã cã el e cel aºteptat ºi cã ea aºtepta o persoanã deosebitã. la fel ca Marilyn Monroe. Scandalul e în faptul cã Édith vrea sã fie iubitã ºi chiar aºteaptã asta. Totuºi. e totodatã fecioarã. a fantomelor ºi a dorinþelor. Dacã Cerdan. ca ºi la Marilyn. Marilyn Monroe ºi Édith Piaf au trãit într-o permanentã cãutare de afecþiune. cu cît nu era reprezentatã. fiindcã deºi ele iubeau încã pe altul. dintre toþi ceilalþi. Cãci. Ceea ce se vede pe scenã. pentru a-l face extrem de avantajos. în plus. Cerdan a plecat în turneu. asta s-a datorat faptului cã dispariþia lui repeta alta: aceea a mamei sale. hrãneºte obsesia masculinã a amantei care va fi generoasã sexual. a ºtiut sã-ºi convingã partenerii de capacitatea ei de a-i satisface în ambele aspecte. Dacã. care explicã. În sfîrºit. Nu e vorba cîtuºi de puþin de o 142 strategie deliberatã. cu o zi mai devreme. pentru a-ºi pigmenta viaþa cu un strop de tragism. ca sã poþi sugera mai bine. faptul cã femeia. dispusã la iubire. Fiind copii cu deficienþe. eºecul ambelor femei. fãrã a-i da de veste. a frecventat mediile interlope ºi a „iubit“ mult în trecut. douã lucruri îi mobilizeazã pe bãrbaþi: pe plan erotic. Moartea lui Marcel Cerdan repetã pierderea mamei. el este Alesul.ieºit din comun: pe de-o parte. ci de o consecinþã. ne poate pãrea surprinzãtor cã Édith Piaf a putut seduce cu atîta uºurinþã aºa de mulþi bãrbaþi. dar nici acest aspect nu e neapãrat cel mai important. blîndã ºi maternã. ºi un chip care ademeneºte. a abandonului precoce din partea mamei. era în asonanþã cu prenumele lui Cerdan. protecþia. latura carnalã nu se vede. Édith îºi pusese toate speranþele. ea mai adaugã la obsesia dupã mama ºi pe aceea a tîrfei. dar tipicã pentru lumea nocturnã. cu toate cã nu era un sex symbol în conformitate cu criteriile obiºnuite. a ocupat un loc privilegiat în sufletul lui Piaf. nu ni se pare cã aceastã situaþie a fost neapãrat valabilã ºi pentru Édith Piaf. o þinutã de doliu. „Tu eºti primul. la urma urmelor. Un sex-appeal ca al lui Monroe La prima vedere. ca acelea ale naufragiaþilor. Dacã toþi amanþii lui Édith vorbesc de o vrajã. cealaltã ºi-a pus în valoare talentul. de altfel. am uitat totul“: mesajul cîntecelor lui Piaf se învîrte în jurul 143 . deºi e tîrfã. În mod schematic. Marilyn ºi Édith solicitã. dupã dispariþia lor. În realitate. Marsa. De mic copil. fiindcã anumite persoane simt o satisfacþie destul de teatralã. dã de înþeles promisiunea unor satisfacþii excepþionale. dupã moarte. fiindcã avem tendinþa de-a ne idealiza apropiaþii. pe plan afectiv. e tocmai fiindcã n-au ºtiut sã transpunã în cuvinte simple sau în repere sigure ceea ce i-a înflãcãrat. Fetiþa rãtãcitã. iar instinctele sale paterne sînt copleºite. vocea sa puternicã ºi caldã. Trebuie observat cã relaþia de iubire profundã. Trebuie sã ascunzi. asumîndu-ºi rolul de vãduv sau de vãduvã. Confuzia de prenume dintre amantul ei (Marcel) ºi fetiþa moartã (Marcelle). într-o rochie neagrã pe fundal negru. iar iubirea ºi mai puternicã. Însã ambele au adoptat. faptul cã ºi-a convins iubitul cã l-a ales în mod special. cu voce ridicatã. într-o mamã care. condiþie a supravieþuirii. sînt douã mîini albe care se întind spre mulþime. aruncînd-o într-un pericol de moarte. în schimb. La fel ca ºi Anita Maillard. Cu cît þinuta e mai sobrã. Virilitatea masculului se simte flatatã. unicul. duc o atît de mare lipsã de afecþiune. Édith Piaf se înfãºura în negru. la fel ca simpla dorinþã eroticã. singurul. seducþia n-a însemnat niciodatã pentru ele decît un mijloc de-a încerca sã-ºi potoleascã angoasa pãtrunzãtoare de fetiþe pãrãsite. Aceastã bruscã negare a iubirii îi lãsase o ranã cu atît mai nevindecatã. ªi-au ales douã cãi diferite de-a cuceri masculul: una ºi-a modelat fizicul.

pentru a cere protecþia bãrbaþilor. în acelaºi timp. invitaþia pe care Édith Piaf le-o adreseazã bãrbaþilor e o reeditare a ceea ce în trecut i-a cerut mamei. care îl determinã sã adoarmã. Dacã e obligat s-o batã pentru a-i dovedi cã e bãrbat. Statura ei miniaturalã i-a consolidat poziþia de eternã puºtoaicã abandonatã. care stabilesc o legãturã directã între lovituri ºi iubire. sau atunci cînd bea în public. Iatã de ce poveºtile ei de dragoste n-au niciodatã un sfîrºit fericit. cel puþin o scurtã vreme. o modalitate de deculpabilizare. probabil cã au fost foarte fericiþi. o bãtuse de cîteva ori. „Fetiºcana“ avea talia unei adevãrate adolescente. ea n-ar fi suportat. Piaf n-a dobîndit capacitatea de-a rãmîne singurã. mai ales cu acela al mamei: ar fi trebuit sã aibã grijã sã nu se îndepãrteze niciodatã. Atunci cînd Édith Piaf bea în prezenþa partenerilor ei. Încã din copilãrie. cã nu e în stare s-o satisfacã în iubire ºi cã nu-i sînt de-ajuns cuvintele pentru a se face respectat. într-adevãr. trezit de foame. Édith Piaf întreþinea relaþii agitate. pleacã iarãºi de la zero. fiindcã nu mai þine minte nimic din ce-a fost în trecut! Nici mãcar cu o zi mai înainte. cãldura provocatã de alcool îi dãdea iluzia cã nu mai e singurã. durerea lui pare nelimitatã ºi nu poate anticipa reluarea biberonului. Într-un mod mai subtil. ura poate constitui un ferment. de fapt. pericolele la care s-a expus în copilãrie.“ În mod fundamental. Édith Piaf n-a crescut. Alcoolicul repetã comportamentul sugarului faþã de lapte: ghiftuit. Dar violenþa înduratã e. ceva mai de încredere. dar în zadar. Acesta e celãlalt sens al versului „plec iarãºi de la zero“: „nu m-am vindecat niciodatã de copilãria mea“. deloc. de Édith. trataþi ca niºte copii rãsfãþaþi. crezînd cã mama a dispãrut. îºi ascund fragilitatea sau se prefac cã n-o mai au îi debusoleazã complet pe bãr144 baþi. fiindcã se temea de întuneric. care îºi dezvãluie trecutul rãtãcitor. înseamnã. în ziua de azi. Adevãratul mesaj de speranþã ar fi fost: „Mi-am învãþat lecþia. îndatã ce n-o mai zãresc. care se întreabã: „ªi-atunci care mai e rolul meu?“ Dincolo de sex-appeal. Acesta a contribuit la mobilizarea favorurilor venite din partea publicului. Partenerii lui Édith Piaf. Tatãl ei. amintirea pedepselor venite din partea tatãlui stã la originea masochismului erogen al adulþilor. Édith Piaf a rãmas cu ideea cã bãtãile sînt de preferat. totodatã. În cadrul cuplului. uneori chiar mai solid decît iubirea. cerîndu-i implicit amantului sã-ºi dovedeascã puterea ºi brutalitatea. încît blîndeþea prelungitã probabil cã-i era insuportabilã: o percepea ca pe o formã de abandonare. dacã ar fi pãrãsit-o. asemenea copiilor foarte mici care. în care violenþa fizicã era prezentã. singura modalitate de-a încerca sã îmblînzeascã un destin care-i dezvãluia cît de puþin conteazã în ochii unui adult. Édith Piaf nu suporta sã doarmã singurã. În numeroase situaþii. avea obsesia cã este ea însãºi de vinã. dar n-au conºtientizat faptul cã erau investiþi cu rolul pãrinþilor. La un nivel mai superficial.acestei reveniri. iubesc mai fierbinte de fiecare datã. se comportã la fel ca Marilyn Monroe. în locul abandonului. Piaf regãsea aici violenþele îndurate în copilãrie. cãci nu sînt în stare sã-ºi închipuie cã poate fi în altã parte. sînt cuprinºi de-o disperare profundã. cãci s-ar fi simþit atunci într-un pericol prea mare de-a fi abandonatã. La fel ca majoritatea copiilor abandonaþi. Édith Piaf a fost atît de deficitarã afectiv ºi a trãit într-un mediu atît de nesigur. Noaptea obiºnuia sã bea. O eroinã Édith Piaf era o artistã capabilã sã-ºi înalþe propria realitate deasupra destinului banal. nu se culca niciodatã înainte de zorii zilei. se scufundã în cea mai deplinã fericire. nici mãcar o clipã. consecinþã probabilã a malnutriþiei ºi a lipsei de îngrijire. Femeile care. Povestindu-ºi încã de la debut eºecurile ºi 145 . cãci adeseori dureazã mai mult. am rãmas cu ceva din eºecurile mele anterioare. Faptul cã a fost abandonatã de mama ei a reprezentat o loviturã extrem de brutalã. ªi. Piaf ºi Monroe aveau ceea ce s-ar putea numi love-appeal. pentru iubirea primitã. Iar. Violenþa în dragoste Cu amanþii ei. Édith Piaf îl castreazã.

dar i le-a stins rapid cu cruzime. beneficiind de-o complicitate implicitã. sã nu uitãm cã interpreta. adoratã ºi detestatã. dupã fiul mort la vîrsta de 3 ani). astfel încît unii îi considerã decesul. ne eschivãm fãrã a ne-o mãrturisi totdeauna. A încheiat o cãsãtorie. accentuînd latura lor de roman sentimental. Édith Piaf a trãit ca o eroinã. pentru a-ºi trãi pasiunile pînã la capãt. fãcutã din compromisuri ºi renunþãri. boalã ºi moarte precoce plãcerea noastrã de-o clipã. ªi-a luat astfel revanºa asupra unei copilãrii care debuta sub cele mai proaste auspicii. Dacã vocea lui Édith Piaf continuã sã ne impresioneze. dacã artista a putut fi prezentatã ca model de rezistenþã psihologicã1. ne ajutã sã trãim. Dar. celebrã pentru crizele de furie. Distanþa dintre aspiraþiile noastre ºi capacitãþile noastre de-a le satisface este imensã. se prezenta din start ca o „vedetã“. prin chiar acest lucru. Maria îi reproºa presei cã n-o înþelege: „Uneori. titlul de prima donna assoluta. Realitatea pe care o trãim. înverºunatã sã-i smulgã Renatei Tebaldi. mai mare ºi mai frumos. atunci cînd îi întîlnim la cinema. nu recunosc femeia despre care vorbiþi. ªi-a sfidat timpurile. copil înlocuitor (pãrinþii sperau sã aibã un bãiat. 2004. nu e mereu strãlucitoare: cedãm în faþa celor mai puternici. care a scutit-o de obligaþiile impuse femeilor. dramatizînd situaþiile. Maria Callas (1923–1977): O femeie redusã la tãcere ZGÎRCITà ÎN CONFIDENÞE. pe care evenimentele mãrunte sau sentimentele n-o impresionau. a reuºit sã-i aprindã simþurile. cu Giovanni Battista Meneghini. n-a ºtiut sã profite de ocazia de-a fi altcineva decît fetiºcana sufletistã de la începuturi. cît ºi pe celelalte. care a devenit repede impresarul ei temut. în ceea ce-o priveºte. marea ei rivalã. acceptã sã-ºi asume riscuri în locul nostru. exagerîndu-le atît pe unele. la 53 de ani. Paris. conferind mai mult sens existenþei noastre. Pe rînd. dacã ne aminteºte de capriciile dorinþei. zis „Titta“. Callas n-a fost niciodatã în viaþa ei acea îndrãgostitã generoasã pe care o interpreta atît de bine pe scenã ºi a trãit multã vreme aplecatã pe de-a-ntregul asupra carierei proprii. ca orice femeie de rînd“. eternul amant care nu s-a însurat cu ea. urîtã. Copilul minune Fiica unui cuplu care se desparte. Les vilains petits canards. în mitologie sau în cãrþi. Vreau sã trãiesc. a declarat la 37 de ani — vocea începea de pe-atunci s-o trãdeze. grasã ºi 1 Boris Cyrulnik.“ E probabil cã educaþia de care a avut parte nu i-a dat posibilitatea sã se cunoascã pe sine însãºi.victoriile. mai mult de afaceri decît din dragoste. Ei nu fac niciodatã compromisuri. de speranþele ºi decepþiile iubirii ºi dacã. ca pe o sinucidere. în acelaºi timp. libertatea care i se recunoaºte artistei. Dar. Odile Jacob. s-a pomenit prizonierã a personajului pe care l-a construit prin cîntecele sale. Dar eroii pe care ni-i inventãm ne ajutã sã ne suportãm mai uºor. ea nu s-a considerat niciodatã fericitã. a plãtit prin suferinþã. Nu mai am chef sã cînt. Aristotel Onassis. refugiindu-se într-un univers în care totul e diferit. dar n-a exprimat decît tîrziu dorinþe de fericire pentru viaþa ei personalã: „Publicul e un monstru (…). 146 147 .

148 Modelarea unui talent Atunci cînd se întoarce pentru prima datã în Grecia. La 18 ani. Maria investeºte.sluþitã de ochelarii cu lentile cît binoclul. îi predã primele cursuri la Atena. un farmacist cu zece ani mai mare. dar nu o pasiune. o revoluþie pentru o artistã. fãrã succes.“ Îndopatã de maicã-sa. Maria Trivella. de mici. iar Jackie se va întoarce în þarã. convinsã cã n-are decît o singurã calitate care s-o facã plãcutã: vocea. Maria e atît de talentatã. Maria nu are mai mulþi prieteni sau iubiþi decît în Statele Unite. Genialã pe fragmente. într-o bunã zi. La 10 ani. Maria Callas porneºte în viaþã cu numeroase dezavantaje. Nãscutã la poalele Acropolei. n-o þine în braþe decît la cinci zile dupã naºtere ºi se strãduieºte sã le dreseze pe cele douã surori. decît sã renunþe la lecþiile de muzicã ale fetiþelor! Familia Kalogeropoulos ia numele de Callas. pentru ca ea sã-l considere formidabil. Lumea o aplaudã. afirmã unii. ºi s-o interpreteze a doua zi: o muncã de hamal. Afemeiat ºi egoist. mai ales cã n-are nimic ºi pe nimeni în viaþã. Cei doi debarcã la New York. Evangelia îi comandã de-acum nestingheritã. în iulie 1941. o asemenea înflãcãrare feciorelnicã emoþioneazã. κi sublimeazã iubirile. care îi corectau miopia severã. a rãmas în Statele Unite. la 2 decembrie. audiþii interminabile de discuri cu muzicã de operã. în casa bogatã a unui general atenian autoritar. Cynthia. Dar Evangelia vrea performanþã ºi reuºeºte sã-ºi înscrie fata într-o audiþie la Elvira de Hidalgo. unde viseazã sã aparã ea însãºi pe scenã. Evangelia. Evangelia vrea ca fiicele ei s-o rãzbune ºi trebuie sã aruncãm o privire în copilãria sa pentru a înþelege vînarea furioasã a succesului prin procurã. pe cînd Evangelia e însãrcinatã. Mama ei. La 18 ani. Evangelia creºte pe treptele teatrului Odeon al lui Herodes Atticus. sã ºteargã acest „defect“. blocatã în capitala greceascã de izbucnirea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. afiºînd abia un strop de simpatie. κi va rezuma adolescenþa ca pe un antrenament „de atlet“. însoþitã de un talent rar ºi de o voce care provoacã îndatã pasiuni. din cauza exigenþelor mamei. în arta liricã. încît e pusã pe nepregãtite sã-i ia locul unei cîntãreþe confirmate. n-ar realiza totuºi cu suficientã uºurinþã trecerea de la un registru la altul. în Tosca. la 2 august 1923. adoptã prenumele de Jackie. Maria Callas va încerca. peste noapte. Evangelia zice mereu: „Trebuie sã-þi hrãneºti vocea. la 17 ani. Maria cîntã la cerere Carmen. În anul urmãtor. lãsîndu-i Evangeliei toatã libertatea de-a o tortura pe fata mai micã. Încã de la primele vocalize ale Mariei. denigrat pe faþã. celebrã sopranã spaniolã. se mãritã cu Yorgos. în ciuda dificultãþilor financiare. dar prezenþa ei de tragedianã cîºtigã unanimitatea sufragiilor. în aceeaºi mãsurã în care cîntã. Va fi destul sã reaparã peste cîþiva ani. dar mai tîrziu. 149 . Lumea o iubeºte! Ea nu se va trezi niciodatã. la Opera din Atena. de-a lungul unei pãrþi a vieþii. Nemaipomenit! E în stare sã descifreze întreaga partiturã. ea recunoaºte o voce neobiºnuitã ºi o ia pe tînãra de 17 ani sub protecþia sa. Muzica e pentru ea o sfidare ºi un refugiu. spre marea bucurie a tuturor! Rezultatul: tînãra Maria îºi construieºte în fantezie un tatã ideal. departe de acest mediu meschin. pînã la criza din 1929. atunci cînd ea intoneazã vreun cîntec. Dar cele douã nu vor fi niºte americance la fel ca toate celelalte: Maria se va prezenta mereu ca fiind grecoaicã. O profesoarã prestigioasã. aºadar. unde stãtea cu inima îngheþatã. dar stîrneºte ºi dezbateri. Evangelia preferã sã-ºi smulgã de la gurã. cînd se va spune cã are inimã de piatrã. mai uºor de pronunþat. avînd o sorã cu ºapte ani mai mare. Milioane de admiratori vor descifra în asta urmele emoþiei. totul în muzicã. Solidaritatea comunitãþii greceºti îi permite micii farmacii de familie sã prospere. detractorii vor vedea în asta monstruozitatea ei. iar sora mai mare. pe care niciodatã nu le-a resimþit. Maria se face bulimicã ºi complexatã. Maria se naºte acolo. dar descoperã cã privirile pline de milã se coloreazã de admiraþie. consideratã mai drãguþã. cu trupul grãsuþ înfãºurat în rochii cu volãnaºe. acesta hotãrãºte de capul lui expatrierea în Statele Unite. Maria Callas îºi joacã rolul. demonstraþii în public. canto. Lumea o îmbrãþiºeazã. la 14 ani. sã devinã niºte papagali savanþi: cursuri de pian. cãci tatãl. de la cap la coadã. Pe urmã.

o angajeazã acum pe-un an ºi. el îºi face iertate pãcatele. unde e în sfîrºit primitã. cãci are o talie enormã: ar fi ridicolã! Directorul va avea nevoie apoi de zece ani pentru a recunoaºte cã ea a avut dreptate. I se va reproºa asta. fãrã ca ea sã ºtie. pînã în 1945. mulþumitã unei prietene soprane.“ Amîndouã vor avea dreptate. dupã ce-a fost minþitã în legãturã cu vîrsta sa prea fragedã pentru a putea fi admisã. Maria Callas hotãrãºte sã ia vaporul spre Statele Unite. Louise Caselotti. luîndu-ºi cîteva pauze (pe care ea le neglijeazã). pentru exigenta artistã. sã zîmbeascã. Giovanni Battista Meneghini. Maria Callas simte nevoia de-a fi protejatã. cãci Beethoven a conceput-o în germanã. iar Maria. Ea. Eddie Bagarozy. unul adevãrat. Tristan ºi Isolda la Fenice din Veneþia. un avocat care nu pierde nici un prilej de-a tãia chitanþe de onorarii. va repeta în faþa presei. la cele nouãzeci de kilograme. întîlneºte omul potrivit. sã interpreteze opera Fidelio în englezã. cu cît mama sa are anumite legãturi cu inamicul. cucerit de aceea pe care ziarele o prezintã ca revelaþia liricã mondialã. „un bãrbat în serviciul vocii sale“. El îºi pãrãseºte îndatã firma de familie. Obositã de cei doi ani de insucces ºi de sãrãcie crasã. Ea pleacã. pentru a se consacra pe deplin carierei femeii cucerite. îl angajeazã pentru 10% din veniturile realizate. pur ºi simplu. un tip cumsecade. Norocul îi va zîmbi cîntãreþei. cãreia îi negociazã cu patimã onorariile. Maria Callas nu are îndoieli. se pomeneºte cã i se oferã ospitalitate. Aida la Torino. care venise sã viziteze Grecia. sã fie mai activ decît un impresar. stîrneºte entuziasmul în sãlile 151 . care se întreba cum se va descurca financiar la New York. dar ºi pentru a scãpa de scumpa ei mamã. ºi nu deun soþ banal. cu atît mai mult. dupã luni întregi de tatonãri. dirijorul care e stãpînul þinutului. Triumful de la Atena nu-i este de-ajuns. Nici Evangelia. care s-o conducã. Norma la Florenþa… Maria Callas obþine toate contractele. cealaltã fiindcã se teme ca eleva ei sã nu se lase pe trîndãvealã. Maria Callas dã nas în nas cu tatãl sãu. fãrã a-ºi bate capul cu naþionalitatea spectatorilor. Elvira i-a spus clar mai demult: succesul trece prin Italia ºi prin Tullio Serafin. Elvira e cea care o iubeºte. Evangelia ar putea sã vadã în ambiþia fetei rodul educaþiei sale. imprudenþã pe care o va regreta peste cîþiva ani. În cele cîteva zile de cãlãtorie. pur ºi simplu. refuzã douã roluri de prim-plan. dacã artista nu ºi-ar afiºa dispreþul: Elvira e cea care i-a devenit mamã. în luna august 1945. tot Elvira o învaþã sã se îmbrace. Evangeliei îi va fi ciudã pe fiicã-sa pînã la moarte: „Eu am creat-o pe Maria Callas. Din purgatoriu în paradis Pe cheiul portului Atena. care a plecat din Atena ca o vedetã. ea încinge auditoriul. ea m-a pãrãsit“. La care acuzata va rãspunde. Acest industriaº bogat ºi pîntecos în vîrstã de 50 de ani (pe cînd ea are 24) trãieºte alãturi de mama sa. în ceea ce priveºte sentimentele de iubire faþã de ea: cine ar putea s-o iubeascã din alte motive? Titta o copleºeºte pe cîntãreaþã cu un lux pe care ea acum îl descoperã ºi pe care îl va finanþa curînd. cu cît se pare cã a fost primul ei amant. ºi sã joace în Madame Butterfly. El îi va oferi Mariei Callas posibilitatea de-a decola. abia dacã îºi gãseºte ceva pe-aici. celebra Metropolitan Opera. prin intermediari: „Mama m-a distrus. Elvira o sfãtuieºte sã-ºi odihneascã vocea. Nu se pune problema. Farmacistul fiind mai mult plecat de-acasã. La Verona. dovedindu-se. La 22 de ani.Opera din Atena. avînd o singurã pasiune: opera. amîndouã vor cînta la arenele din Verona. Nu l-a mai vãzut de cînd avea 14 ani. Are nevoie de un bãrbat. soþul Louisei. cum zice ea însãºi. una fiindcã e pãrãsitã. sã fie cît mai femininã. în capitala ocupatã de trupele germane. reuºeºte cu atît mai uºor sã se facã acceptat ca impresar pe lîngã Maria. ºi nu doar pentru vocea ei. care o invitã s-o însoþeascã la un eveniment prestigios: la 6 august 1947. Pentru a fugi din þara frãmîntatã de tensiunile politice ºi epurãrile sumare. O pasiune care o convinge pe Maria. Maria poate respira în sfîrºit ºi îºi 150 înmulþeºte contactele profesionale. La MET. nici Elvira nu se bucurã de aceastã plecare peste Atlantic. interpretînd Tosca de treizeci ºi trei de ori în mai puþin de patru ani.

dirijorii. în Medeea. munceºte zi ºi noapte. foarte pãtimaº. Callas. Maria anuleazã anumite reprezentaþii ºi devine cu atît mai despoticã. iar venitul onorariilor sale urmeazã o curbã invers proporþionalã. rolurile. La sfîrºitul anului 1952.“ O proastã reputaþie Doar un lucru îi mai lipseºte glorioasei Maria Callas. sacrificîndu-ºi viaþa personalã ºi fericirea. înainte de plecarea în America de Sud. din august 1957. Iatã de ce am avut dintotdeauna un sentiment de iubire ºi urã pentru cîntec. Deºi Onassis e însurat. De-un singur lucru se dovedeºte incapabil Titta: s-o oblige pe Maria sã-ºi potoleascã avîntul ºi sã-ºi menajeze vocea. un loc mitic. partenerii. e proclamatã „regina de la Scala“. cei doi soþi au ales gloria: sufletele uscate se înþeleg bine. În cursul acestei serbãri somptuoase.“ Luchino Visconti se îndrãgosteºte la nebunie de ea. îi va stimula capriciile ºi va profita de celebritatea ei. cucereºte publicul londonez la Covent Garden. în 1954. În ciuda ambiþiilor. cã e urmãritã de Bagarozy. încît e obligatã sã-ºi anuleze concertul prevãzut pentru marea întoarcere în Grecia. Anuleazã un alt spectacol la Edinburgh. o salã consideratã dificilã. pe care nu va înceta s-o urascã. însã pentru a participa la balul de la Veneþia. fiindcã e homosexual. S-a aflat cã prin culise îºi pãlmuieºte partenerii. Cîntãreaþa nu se odihneºte cîtuºi de puþin. dar e cu siguranþã cîntãreaþa cea mai provocatoare din lume. în anul 1970. începînd cu 1951 — cînd are 28 de ani —.europene. o jurnalistã din lumea vedetelor care. alãturi de Elsa Maxwell. Se mãritã cu Titta la 21 aprilie 1949. dupã cum îi vor cuceri pe americani mai tîrziu. ca un animal de povarã. dar capriciile starului. Maria pierde treizeci de kilograme în doi ani. ºi îi regizeazã pentru prima datã. care i-au folosit imaginea. ªi. E fascinatã de acest regizor ciudat. Încep scandalurile. la 3 septembrie 1957. de pe un continent pe celãlalt. Dar. dupã ce-a umilit-o la scenã deschisã. Vrea sã poarte rochii de femeie fatalã ºi hotãrãºte sã urmeze sfaturile medicilor. cã se nãpusteºte efectiv asupra poliþiºtilor care îi prezintã citaþiile pentru a se prezenta la tribunal. cu care va filma unicul ei rol cinematografic. înainte de-a merge sã cucereascã Teatrul Colón din Buenos Aires. diva rãmîne uneori afonã. unde are primul turneu ºi devine idolul publicului. care o îndeamnã încã din 1954 sã slãbeascã. pentru a rivaliza cu o actriþã hollywoodianã: silueta de fotomodel. în alternanþã cu Renata Tebaldi. Pe pagina întîi a ziarelor. avocatul veros care îºi pretinde pe nepusã masã cei 10%. pe fugã. toate acestea se datoreazã supraalimentãrii. Callas — cum a început lumea s-o numeascã. îi cuceresc pe britanici. spectacolul La Traviata. din motive de sãnãtate: proasta circulaþie sanguinã. cã se deplaseazã cu o haitã de pudeli. Un simbol. Evangelia nu se lasã pe tînjalã ºi-i mai pune în cîrcã: afirmã cã e obligatã sã lucreze la bãtrîneþea ei înaintatã. nu reuºeºte sã concerteze la Scala decît în 1951. la Hotelul Savoy. cît ºi uman. Se ºtie. de asemenea. Maria Callas îl întîlneºte pe Aristotel Onassis. îndrãzneºte sã scrie un critic de la Time Magazine. înºirã un spectacol dupã celãlalt (o sutã ºaptezeci ºi trei de concerte. refuzînd sã-ºi recunoascã limitele. iar asta ar fi fost chiar în interesul lor financiar. nopþilor prea scurte. vocea ei oboseºte. corzile vocale fragile. cãderile de tensiune. aºa cum ea nu este. îi va deveni un sfetnic dezastruos. În locul cãlãtoriei de nuntã. armator grec al cãrui iaht minunat stã amarat în faþa Cetãþii Dogilor. punîndu-l pe soþul Titta sã-i selecteze la sînge spectacolele. platonic. impunîndu-ºi maniile. atît din punct de vedere financiar. Callas are o nouã poreclã: „Tigroaica“. potrivit tradiþiei rezervate numelor mari — devine inaccesibilã. „Poate cã n-are cea mai frumoasã voce din lume. pentru a-ºi agrava situaþia. Dar presa începe sã vorbeascã despre toanele ºi crizele ei. pe vremea cînd n-aveam decît 4 ani ºi cînd detestam 152 asta. cã a deschis un proces rãsunãtor împotriva pastelor Pantanella. 153 . ºi va simþi aceeaºi curiozitate pentru Pier Paolo Pasolini. vedeta oficialã din zonã. între 1948 ºi 1952). zvonurile despre cea care se considerã o „divã“. cãci fiicã-sa miliardarã a pãrãsit-o. pe altarul artei: „Alþii au hotãrît cã sînt fãcutã pentru cîntec. insultîndu-i pe artiºtii susceptibili de-a o concura la celebritate. decalajelor de fus orar.

în septembrie 1959: Aristotel ºi Maria vor fi mai mult decît simpli prieteni. impresionant prin umorul ºi generozitatea lui. Elsa Maxwell o ameþeºte de cap: i-l prezintã pe Aga Khan. Nimic nu-i va mai stinge vreodatã aceastã flacãrã. ca ºi pentru cuplul Onassis.“ κi fac vacanþa împreunã. în faþa presei: „Nunta va fi curînd. dar se prãbuºeºte apoi cu atît mai profund în depresie. la capãtul puterilor ºi al corzilor vocale. Cealaltã imagine a lui Callas Ultimii doisprezece ani din viaþa Mariei Callas. Desigur. Maria Callas descoperã o nouã viaþã. vrea sã iubeascã. Presa o ia peste picior: „tigroaica“ s-a fãcut „turturicã“.“ Maria Callas suferã cîineºte. El vede în Maria o garanþie culturalã. care ºtie cã nu va fi niciodatã mamã (a fost diagnosticatã sterilã). dar numai Maria viseazã în gura mare. dar iubirea — o simte acum. descoperã chipul unei alte femei. va lãsa ca viaþa sã i se stingã. nervii mei sînt la limitã. îºi cumpãrã locuinþe la Paris. ºi incultura ºi vulgaritatea. curînd devenitã celebrã. nunta lui Ari va avea loc într-adevãr. dupã zece ani de cãsnicie — înseamnã altceva. dupã o „sarcinã miraculoasã“. la 36 de ani. Aristotel Onassis încarneazã puterea. dar cu altcineva. între 1965 ºi 1977. în 1975. Atunci. mai tîrziu: „N-a fost un soþ. cîntã pentru ultima datã o operã. dar i se-ntîmplã deja sã nu mai urce pe scenã cîteva luni de-a rîndul. Callas a devenit punctul absolut de referinþã. Medeea lui Pasolini nu prea are succes. atît de femininã ºi americanã. în sfîrºit. pe cînd.“ Va visa chiar ºi sã aibã un copil. pe care-l va pomeni rareori mai tîrziu. N-aveai decît niºte foale-n gît ºi-acuma s-au fãcut ferfeniþã.“ Cîntãreaþa dezminte: „Nu vocea îmi lipseºte. cu Jackie Kennedy. ceea ce va ajuta la intenþiile lui expansioniste. „Prietenul“ îºi permite. pe Avenue Foch. are alt motiv de nemulþumire decît muzica. dar. chiar dacã ea zice cã ºi-a pus acolo „tot sufletul“. merg în vilegiaturã (ocazie pentru Maria sã-i agreseze pe paparazzi. în pofida sfaturilor medicale. pe miliardari. Deja Titta a devenit un domn în vîrstã. sau cum e „reþinut“ în altã parte cu afaceri ºi refuzã viaþa în comun. pînã cînd moartea bãrbatului iubit îi va despãrþi. dar. Vor mai trece doi ani înainte de croaziera fatalã pentru cuplul Callas. sexualitatea. trãind între cãþeii ºi servitorii ei. sau mãcar nu financiar. îºi fac scene în plinã stradã. bine dresat. „Prietenul“ Ari Faimoasa croazierã din 1959 se soldeazã cu douã divorþuri. la nivel mondial. se întîlnesc la capãtul lumii. sub sclipirile flash-urilor). În timp ce artista îºi mãrturiseºte viaþa tristã de odinioarã ºi metamorfoza („Ari e primul care mã trateazã ca pe o femeie“. în apartamentul din Avenue Georges-Mandel. Maria Callas înregistreazã versiunea. Tosca. La sfîrºitul spectacolului. în sfîrºit. luxul unei serenade publice sub geamurile sale: ea îi va deschide uºa. mai þine cîte un spectacol. Ambii sînt bogaþi ºi nu se poate bãnui cã profitã unul de celãlalt. lumea îl vede pe armator cum flirteazã cu Lee Radziwill. campionul iluzionismului. în faþa celui mai select public din Londra. amantul îi administreazã lovitura de graþie: „Eºti o nulitate. Callas. speranþã efemerã. ºi i-o va lãsa deschisã. În 1964. la Paris. dar „Ari“ nu-ºi va schimba niciodatã versiunea oficialã privind legãturile lui cu Maria: „Sînt prietenul ei. cu talia suplã. nimeni n-are o situaþie mai bunã decît Aristotel Onassis. un suflet pe care de-acuma ºi-l deschide în 155 . cu sora lui Jackie Kennedy. a fost un impresar.îi dã tîrcoale. zice ea). pe puternicii zilei. Maria a cunoscut pasiunea. la cîteva numere una de cealaltã. de la început pînã la sfîrºit. înainte de-a descoperi cã ea nu e decît un 154 animal de spectacole. la rîndul ei. se încinge atunci cînd Onassis o viziteazã. care viseazã la o poveste din basme. totodatã. în ochii intelighenþiei mondiale. cãci la doar cîteva luni de sarcinã va da naºtere unui copil mort. nici mãcar însurãtoarea lui Aristotel Onassis cu Jackie Kennedy.“ Cãci Ari i-i pune la grea încercare. În anul urmãtor. sau îºi dã cu presupusul: „Callas ºi-a pierdut vocea. desigur. O va spune cu toatã luciditatea despre Titta. în iubire. Dupã nouã ani cu promisiuni de ocazie.“ Pentru a o face pe Maria Callas sã creadã. Alãturi de Ari. din Carmen. dupã nuntã.

presa bãnuieºte cã a luat o supradozã din somniferele de care. Callas. Dar lumea n-o mai ascultã: cu toþii vor sã vadã diva. va avea ultimul ºi cel mai îndreptãþit cuvînt: „Cred cã n-avea nevoie sã se sinucidã. dar niciodatã îmblînzite: un critic o apreciazã ca fiind „divinã“. cu cît mama ºi sora ei continuã s-o copleºeascã de rãutãþi — „Niciodatã n-a avut suflet“ —. într-un elan milostiv. acea mare pe care o strãbat armatorii importanþi. întorcîndu-se în Statele Unite pentru a deveni profesoarã de canto (Barbara Hendricks îi va fi elevã). dupã ce-ai fost vedetã. dupã ce-a cîºtigat procesul împotriva ziaristului. Maria Callas încearcã sã-ºi revinã. la fel ca ºi cealaltã sãlbaticã celebrã de pe Avenue Georges-Mandel. un turneu de ºapte luni prin opt þãri. cea care apare în toate tragediile. presa are pãreri împãrþite. ascunsã de ochii lumii ºi pe jumãtate paranoicã. într-un program scurt. în primãvara anului 1979. alãturi de tenorul Giuseppe di Stefano. dar un paparazzo o surprinde ºi-i publicã fotografia. în faþa presei. nu o fatã bãtrînã ºi lacrimogenã. din cîte se pare). încearcã ceea ce va rãmîne în amintire sub numele de „marea întoarcere“. pe modelul „cele mai mari ºlagãre“ ale artei lirice. mîngîindu-ºi cãþeii pe canapea. în timp ce Titta. Prestaþiile ei sînt inegale. Moartea lui Onassis o doboarã în 1975. la rîndul lui.emisiuni de radio ºi televiziune. în zorii zilei de 16 septembrie 1977. de la Eschil ºi pînã în zilele noastre. ºi de-atunci nimeni n-a mai vãzut-o. într-un elan neaºteptat. era destul sã se lase sã 156 moarã de durere. hotãrãºte cã nu mai are de dãruit nimic nimãnui. însoþitã de un titlu scandalos: „Nu mai e în stare“. dupã o tentativã de sinucidere ratatã ºi dezminþitã. abuza în ultima vreme. dintr-o probabilã crizã cardiacã. Dar sã dai lecþii de cîntat. altul o considerã „pateticã“. prin intermediul ziarelor. urmãrind una dupã alta filmãrile din vremea strãlucirii sale. oricum. 157 . În 1976. reîncepe repetiþiile pe furiº la teatrul Champs-Élysées. îi propune. Atunci cînd se prãbuºeºte. înregistrîndu-ºi mãrturiile pe kilometri de bandã audio (care a dispãrut. în afara servitorilor sãi: nu mai iese din casã. încît zãcea aþipitã ºi cîte douãzeci de ore pe zi. cu atît mai mult. înainte de-a o insulta. în 1970. tînãrul ºi sincerul ei prieten. Greta Garbo. unde i se închiriazã sala. s-o „reprimeascã“. Internatã la spital.“ Cenuºa ei va fi rãspînditã pe Marea Egee. e ca ºi cum ai lua ceaiul cu Aristotel Onassis. Dar Placido Domingo. dupã ce-ai fost în patul lui! În 1973.

o voce inspiratã. dar ºi cel mai greu de stãpînit ºi. trebuie sã dezvãluim mai ales misterul vocii ei incomparabile. Chiar ºi miopia a fost pusã în slujba artei. vocea. ne descoperim fiinþa vibrînd de emoþii. κi evoca adeseori plãcerea luptei înverºunate cu propria voce: „Cea mai mare plãcere e sã-mi domin acest instrument atît de dificil care e vocea. care impresioneazã pînã la lacrimi. cã arma ei cea mai preþioasã. fiicã de militar. La douleur d’aimer (Durerea de a iubi). în aºa mãsurã. fiindcã de dragul acesteia ºi-a sacrificat viaþa de femeie ºi mamã. ea e cea care i-a insuflat Mariei puterea ºi curajul de a-ºi modela vocea? Aceastã mamã. Paris. i-a transmis Mariei plãcerea efortului ºi disciplina necesarã pentru a-ºi cultiva talentul. Maria Callas are dreptate: tot ceea ce trebuie ºtiut despre ea se aflã în cîntecul sãu. 159 158 . Mama aflatã la originea unui destin excepþional Mama Mariei Callas e destul de prost vãzutã de cãtre biografi. 2001. les foarte devreme cã. încît muncea pînã la paisprezece ore pe zi. cel mai fidel. Nasio este psihanalist. nu ne mai gîndim la noi înºine ºi. A înþe* J. Vrãjit de cîntecul ei. totodatã.“ MARIA CALLAS CU SIGURANÞÃ. ºi nu doar ale ei. dacã nu impactul pe care vocea respectivã îl produce asupra noastrã. fiindcã nu putea urmãri din priviri indicaþiile dirijorului. parafrazînd rãspunsul lansat de divã unui biograf avid de-a cunoaºte detaliile intime ale vieþii sale. devenim mai mult ca oricînd noi înºine. care ar fi izbutit fãrã sã munceascã. devenitã „antrenorul“ unei viitoare mari „atlete“. Payot. stîrneºte. Enseignement de sept concepts cruciaux de la psychanalyse (Predarea a ºapte concepte fundamentale ale psihanalizei). cunoºtea pe dinafarã partiturile pentru toate rolurile.Tot ceea ce trebuie ºtiut despre Callas se aflã în vocea ei de J. Maria Callas a descoperit cã nu era iubitã ºi recunoscutã decît atunci cînd începea sã cînte. un director de teatru i-a spus într-o zi: „Îmi vine sã te tai în mii de bucãþele ca sã vãd ce-i în vocea ta!“ În mod sigur. ci darul excepþional pe care-l avea. însã nu avea muzica în sînge ºi puþini sînt cei care strãlucesc în domeniul lor. Payot. Iatã ce cred. Tatãl Mariei Callas fiind absent. κi strunjea cu atît mai înverºunat vocea. de fapt. printre care: Mon corps et ses images (Trupul meu ºi imaginile sale). cu cît suferea de acest dezavantaj. Nasio* „Tot ceea ce trebuie ºtiut despre mine se aflã în muzicã. pentru a fi iubitã. De ce s-o calificãm un despot. de-a lungul anilor. totodatã.-D. De foarte tînãrã. ºi cea mai mare suferinþã a ei. la sfîrºitul vieþii. care va rãmîne neschimbatã pînã la moarte: cea de a-ºi iubi vocea. A publicat numeroase lucrãri.-D. Paris. dacã vrem sã dezvãluim misterul femeii Maria Callas. Pe scenã. Vocea i-a absorbit toatã existenþa. deoarece muzica reprezintã singura ºi extraordinara ei prezenþã. trebuia sã cînte. Vocea va constitui obiectul tuturor îngrijirilor. nu era persoana sa. cel mai vulnerabil ºi perisabil. încît relaþiile cele mai normale cu oamenii s-au profilat ca un obstacol în calea preocupãrii ei pentru perfecþiune. mã rãtãcesc în gîndurile mele ºi nu mai exist decît în trupul meu. Ea avea un dar. Maria Callas nu era un copil minune. cînd. înduioºeazã ºi liniºteºte. De aceea.“ Dar a fost. Apare atunci în sufletul fetiþei o pasiune. Payot. cu un grad de exigenþã salutat de toatã lumea. Paris. ªi care e acest mister. fãrã sã fi avut mãcar un pãrinte care a ºtiut sã fie exigent ºi sã-i înveþe cã nimic nu se obþine fãrã efort. mare doritoare de iubire a celorlalþi. O ascult pe Callas. vocea va deveni partenerul cel mai apropiat. tot ceea ce trebuie ºtiut despre Callas se aflã în vocea ei. 2006. ea n-a putut conta decît pe mama sa. a auditorilor? Ascultînd-o cum cîntã. 2007. Încet-încet. dar eu nu pot sã le accept judecata.

Dintr-o datã. Maria e un bun exemplu de ceea ce putem numi „spiritul romantic“ la femei. are diverse consecinþe asupra destinului adolescentei: devenitã adultã. nu ºtie sã fie femeie. O altã consecinþã a acestei scheme de familie este cã fiica pãstreazã o ranchiunã eternã faþã de mamã ºi gãseºte adesea în viaþa socialã o mamã-surogat. probabil. E inevitabil ca un magistru sã sufere. Meneghini corespunde la perfecþie viselor Mariei: îi declarã de la bun început cã nu vrea decît sã aibã grijã de ea ºi îºi va þine promisiunea. în opoziþie cu ura epidermicã ºi intransigentã faþã de mamã. Fiica dezvoltã atunci faþã de tatã o iubire protectoare ºi indulgentã. o grecoaicã ortodoxã. trãind în cuplu. Numeroase indicii ne lasã sã credem cã aºa-zisa primã aventurã cu Bagarozy constituie doar bîrfe. poate cã ar fi reuºit sã se facã acceptatã de fiica ei. Avea mereu la ea o iconiþã. E frecventã situaþia în care o adolescentã se ataºeazã mai mult de un tatã blînd ºi ºters. Despãrþirea tinerei Maria de tatã. renunþînd la afacerea proprie. primul din viaþa ei. alegîndu-ºi ca partener o figurã paternã. cum ar fi Elvira de Hidalgo pentru Maria Callas. Legat de asta. rãnitã de ingratitudinea fiicei. în care cele trei personaje rãmîn prizonierele unui conflict nevrotic. Importanþa religiei în viaþa sa a fost prea adesea subestimatã. Figura ei de referinþã era Sfînta Fecioarã. în loc sã ºi-o împartã cu ea. ba chiar sã creadã cã s-au realizat prin propriile puteri. profesoara de canto: Elvira de Hidalgo. Maria Callas. În privinþa tatãlui. fãrã a izbucni pe faþã. cînd vede cã cel mai bun elev îl pãrãseºte. aproape timid — chiar dacã e mare fustangiu —. Probabil. din domeniul imobiliar. despre 160 acest tatã afemeiat ºi distant. fãrã îndoialã. fiindcã mama ei n-a învãþat-o cum e sã fii femeie fericitã. Conflictul dintre cîntãreaþã ºi mama ei s-a stîrnit. de altminteri. Întipãrirea profundã în suflet a culturii greceºti ortodoxe face greu de crezut ipoteza unui amant trecãtor. pãrãseºte Statele Unite pentru a se stabili în Grecia. pentru a-ºi dezvolta cu ajutorul altuia talentul. din cîte se ºtie. Ruptura faþã de mamã va deveni definitivã în ziua cînd Maria. trebuie sã reparãm o altã imagine scrijelitã de anumiþi biografi. dacã s-ar fi destãinuit ca de la femeie la femeie. Un tatã idealizat Existã o constantã în viaþa Mariei Callas: ea idealizeazã ºi iubeºte figurile paterne. nerecunoscãtori faþã de pãrinþii lor — ºi cu atît mai mult faþã de pãrinþii care le-au dãruit multe: trebuie sã simtã cã existã prin ei înºiºi. înainte de-a urca pe scenã. aceea a lui Giovanni Battista Meneghini. Dacã doamna Kalogeropoulos ºi-ar fi explicat rãzbunarea. omniprezentã ºi dominatoare. fiindcã ºi-a lãsat soþul singur în Statele Unite sau pentru cã a vorbit despre el de parcã ar fi fost un monstru. Maria. fiindcã n-au avut niciodatã. Cum a putut Maria sã trãiascã aceastã despãrþire de mamã? De ce oare.Fireºte cã mai tîrziu vor avea relaþii uneori belicoase. instaleazã un model de iubire care se va repeta de mai multe ori în viaþa ei: dragostea pentru bãrbaþii mai în vîrstã. 161 . în favoarea unei alte femei. soþul sãu. al cãrei prenume îl purta. pe neaºteptate. aceasta a fost ºi situaþia Mariei. în legãturã cu ce-a avut de îndurat. ºi el constituie un bun exemplu de predispoziþie a bãrbaþilor spre laºitate: îºi abandoneazã puterea familialã în mîinile soþiei. atunci cînd. au apãrut atîtea conflicte între ele? Deoarece copiii sînt. Atunci. îºi va regãsi tatãl în Statele Unite. i-a purtat picã mamei sale. dar sã ne punem în locul acestei mame. Dacã Meneghini pare un soþ foarte potrivit pentru Maria Callas. acest bãrbat a fost. protectori ºi admirabili. sã nu uitãm. ea reproduce relaþia oedipianã faþã de tatã. Aceastã dinamicã familialã. la care se ruga în fiecare searã. deja tînãrã femeie. o discuþie ca între adulþi. doamna Kalogeropoulos va da frîu liber bîrfelor mediatizate. decît de o mamã exigentã. cîþiva ani mai tîrziu. Maria Callas era. De altfel. care a preferat sã renunþe la rolul ei de mentor. consolideazã în sufletul ei idealizarea unui tatã absent ºi. fãrã ajutorul nimãnui. Cu douãzeci ºi ºase de ani mai în vîrstã. începînd cu propriul ei tatã. e fiindcã ea l-a ales tocmai ca sã-ºi pãstreze „cel mai bun amant“: vocea. de obicei. la 14 ani. aceastã înclinaþie pe care o au de-a visa ºi de-a idealiza figurile masculine.

alãturi de amant ºi-a pierdut virginitatea pe plan sexual. A devenit o vãduvã pe veci neconsolabilã. Sînt sigur cã Onassis n-ar fi avut nici o ºansã de-a o seduce. Cine. descoperã deliciul mîngîierilor intime. cea mai dureroasã n-a fost cumva aceea cã a fãcut-o sã-ºi neglijeze. de singurãtate ºi izolare într-un oraº strãin. dar a marcat ºi începutul declinului pentru vocea ei. în faþa fiecãrui rol. Ce înseamnã oare dragostea. fermecatã de fericirea unei alte sensibilitãþi. vocea ei. de la care a învãþat multe. Trebuie atunci sã înveþe sã se descurce cu doi amanþi: cel mai fidel. va descoperi adevãrata iubire. Callas s-a înconjurat cu alþi bãrbaþi mai vîrstnici decît ea. lipsit de dorinþa aventurilor extraconjugale perturbatoare. foarte tînãrã ºi desigur lipsitã de autoritate. Meneghini a fost prima ei dragoste. eterna ºi. unde ea a debarcat. Dar. a fost cu siguranþã 162 unica ei experienþã carnalã reuºitã. care a ajutat-o sã descopere plãcerea sexualã. Paris. ceea ce aproape cã a ºi fãcut atunci cînd. dar Onassis a fost primul ei amant. devenitã altã femeie. dacã nu o contopire de tandreþe ºi atracþie sexualã? Fireºte. ceva mai încrezãtoare poate. într-o voce sublimã. Cu siguranþã cã alãturi de armatorul grec. Callas explicã într-un interviu acordat lui Derek Prouse. sã-ºi piardã vocea? La capãtul vieþii. care vibreazã sub mîngîierile senzuale ale amantului. a fost infinit mai puþin dureros pentru ea decît declinul vocii ei. Cãci primul adevãrat amant a fost Onassis. cu excepþia unui bãrbat pasionat de operã. în 1961. Pentru a descoperi viaþa sexualã. ar fi putut proteja atît de bine cariera Mariei Callas? Cum ar fi putut ea lucra paisprezece ore pe zi. „pur ºi simplu o studentã la Conservator. pentru Sunday Times. E adevãrat cã Onassis a rãmas o aventurã în viaþa lui Callas. Experienþa sexualã alãturi de amantul grec. ªi apoi trebuie sã ne amintim de incredibila ei umilinþã. admirabili ºi bine aleºi: dirijorul Tullio Serafin. putem înþelege cã a vegheat asupra ei ca o amantã geloasã. Pînã atunci îºi gãsise împlinirea trupeascã dincolo de ea însãºi. Se spune cã a ieºit rareori cu ea la cinele mondene. sub protecþia Sfintei Fecioare. dupã întîlnirea sexualã cu Onassis. Maria s-ar fi temut ca Onassis sã nu-i devasteze cariera. Bãrbatul vine mult în urma vocii proprii. dar disciplina muncii lui Callas era incompatibilã cu mondenitãþile. Nu-þi 1 Callas: une vie. pe-atunci zveltã ºi elegantã. Ea moare de durere cã ºi-a pierdut partenerul cel mai preþios. De-acum. plin de dorinþã. cãci. Ramsay. 163 . 1978. Rigoarea necesarã artei sale nu s-ar fi acomodat prea bine cu o viaþã socialã trepidantã. reluat în biografia lui Pierre-Jean Rémy1. în înalta societate italianã. ea priveºte la nesfîrºit tocmai filmele din timpul spectacolelor de operã. pe cînd era mai tînãrã ºi pe deplin consacratã artei sale. ºi nu fotografiile cu amintiri ale amorului nestatornic ºi defunct.negociind mereu contractele cîntãreþei. mulþumitã lui. a trebuit sã se deschidã spre lume ºi sã descopere altceva decît puritatea primordialã a muzicii sale. A fost cãlãuza sa la Verona. Onassis. ªi cine ºtie dacã. pînã la urmã. Sã fii o femeie ca toate celelalte Maria Callas a fost descrisã ca o femeie mînioasã ºi o divã capricioasã. Arturo Toscanini. dacã a fãcut-o sã sufere. ca o „leoaicã“. nu constituie nimic scandalos. îºi neglijeazã vocea. din cîte se ºtie. pe plan sentimental. veghind la prestigiul ei. Callas. iar el i-a adresat un impresionant omagiu dupã divorþ. Dacã alãturi de soþ Maria ºi-a pierdut virginitatea. unica sa iubire. într-o lucrare biograficã emoþionantã. în favoarea unei depline satisfacþii sexuale. l-a întîlnit. Dupã ce l-a venerat pe Meneghini. care a introdus-o la Scala. În lumina ipotezei cã cea mai frumoasã poveste de dragoste a avut-o cu vocea sa. dar totuºi a scãpat. de pe urma meseriei sale conºtiincioase de impresar. deplinã ºi satisfãcãtoare. Aristotel Onassis. cã redevine. voluptatea de-a fi pãtrunsã ºi freamãtul unei senzualitãþi vii ºi nebãnuite. Înveþi muzica exact aºa cum e scrisã. ºi cel mai puþin fidel. n-a dus-o pe la recepþiile notabilitãþilor. lîngã un alt partener? Faptul cã s-a ales cu unele beneficii financiare. atunci cînd Callas moare pe Avenue Georges-Mandel. vocea. Desigur. Maria îºi descoperã alt trup. dintre toate rãnile primite din trãdãrile armatorului grec.

dar nu s-a îmbãtat vreodatã în aºa mãsurã. pentru a-ºi menaja vocea. „Recunosc. cu condiþia sã-þi dai silinþa. S-a dovedit fiica demnã a lui Janet. ce mult ºi-ar fi dorit sã fie surprinse cîteva imagini cu fericirea sa conjugalã. precum ºi a lui „Black Jack“. fãrã a pricepe uriaºa patimã cu care urmãrea puterea ºi. era numitã „Deget Fermecat“: arãta cu degetul prin magazine obiectul dorit. ºi a priceput nevoia corolarã a unor alianþe solide. Primã doamnã a Statelor Unite. banii. Jackie Kennedy (1929–1994): Programatã pentru „a reuºi“ E IMPOSIBIL Sà ÎNÞELEGEM opþiunile din viaþa lui Jackie Kennedy. scaunul pe care ne aºezãm trebuie sã aibã patru picioare: munca. care i-a fost al doilea soþ: Aristotel Onassis. cîþiva copii —. Prima a instruit-o sã nu se mãrite decît cu un bãrbat foarte bogat. ºi a învãþat repede cel mai bun remediu. Risipitoare pînã la nebunie. e poate ºi datoritã faptului cã n-avea nimic de ascuns ºi nimic de dezvãluit — nimic altceva decît vocea ei. frica sã nu-i lipseascã ceva. Jackie a fost o prãpastie fãrã fund. într-o zi. cu deplinã indolenþã. Dacã menþinea secretul în legãturã cu viaþa sa privatã. Bunul-simþ a constat în faptul cã nu s-a lãsat niciodatã deturnatã de la vocea ei. nici mãcar faþã de recitativele scrise. indicînd doar adresa unde sã fie trimis. 165 164 . al doilea sã-i ierte multe celui care n-ar avea decît unul dintre cele trei vicii. John Kennedy (1953–1963) ºi Aristotel Onassis (1968–1975) au constituit obiectul unei opþiuni aproape aritmetice. nu s-a lãsat niciodatã îmbãtatã de succes. talentul. ªi-a pus ochii pe bãrbaþi în stare sã-i satisfacã nevoile materiale la nivelul a 30 000 de dolari pe lunã. tatã papugiu. ºi a sfîrºit prin a-l îngrijora. apoi soþie a unui miliardar. La sfîrºitul vieþii. a prins gustul luxului care însoþeºte viaþa de divã. în 1972. de-o mie de ori mai mult încã. dar a reuºit totul în viaþa ei de femeie excepþionalã. îi declara ea cu nevinovãþie. Jackie a învãþat de la pãrinþii ei cã poþi obþine orice de la bãrbaþi. S-a scris cã i-a agresat pe paparazzi. Munca depusã de Maria Callas ºi talentul ei sînt incontestabile. adicã 70 000 de dolari cheltuieli zilnice. Jackie moºtenise o idee fixã de-a mamei sale. ori sã se devalorizeze. Voi încheia spunînd cã Maria Callas a ratat totul în viaþa ei de femeie obiºnuitã. mamã ahtiatã de agoniseli ºi drãgosteli. Presa titreazã: „Maria Callas refuzã sã cînte la Edinburgh. Bineînþeles. culturã. norocul ºi bunul-simþ. Norocul ei a fost cã a întîlnit cîþiva maeºtri. iar asta ne-o dovedesc replicile ei. dupã cum am vãzut.“ S-ar zice. încît sã tolereze mediocritatea partenerilor. cînd era împreunã cu Onassis. Vrea ca nu cumva sã i-l rãpeascã cineva. înþelegea sã rãmînã neschimbatã. Din aceastã cauzã refuzã ea sã mai cînte a opta oarã la Edinburgh: pentru a-ºi pãstra. fireºte. ca sã-i distrugeþi îndatã!“ Pentru a reuºi în viaþã. ªi totuºi. nici maternitatea. decît a femeii. îmi place luxul“. a mãrturisit: „Aº vrea sã fiu o femeie ca toate celelalte“ — prin asta voia sã zicã desigur: cu o casã. doar pentru garderobã. unde le achita gazdelor o notã de platã de 700 000 de dolari. pe al ºaselea om bogat din lume. pilangiu ºi fustangiu. unui ziarist iranian.“ Nu-i adevãrat! Asemenea bîrfe îndeamnã mai degrabã la psihanalizarea presei. În timpul unuia dintre turneele de la New York. la sfîrºitul unei vizite la Teheran. fãrã a se uita la preþ ºi fãrã a-l plãti cu bani gheaþã. Frumuseþe. Mama ei n-a învãþat-o ce înseamnã nici feminitatea. în timp ce citim aceste cuvinte. Cei doi soþi ai lui Jackie.iei nici un fel de libertate. dar nu era în stare de aºa ceva. un ziarist îi spune: „Sînteþi un idol…“ Ea îi rãspunde pe loc: „Nu vreau sã fiu un idol. în loc de a-l epuiza. cã ne povesteºte felul în care îmblînzeºte un bãrbat. pentru cã pe idoli voi îi inventaþi. un soþ. Dar ne putem închipui oare la ce uriaºã hãrþuire era supusã? Callas nu-i o neghioabã. financiar vorbind.

sã-l alegi pe cel mai bun Istoria nu spune dacã Jackie s-a îndrãgostit. care tocmai a cîºtigat Premiul Oscar pentru Vacanþã la Roma. aflatã la Londra spre a transmite ceremonia de încoronare a Reginei Elisabeta: „Mi-e dor de 167 . îºi vãd pãrinþii cum se ceartã mereu. lui Jackie ºi Lee. la 22. vedetã sau recepþionerã de hotel. care-i va pãºi pe urme în toate privinþele (amanþi. la 25. acumuleazã cuceririle. pe partea ei. alãturi de Lana Turner. Putem recunoaºte oare în invaliditatea lui episodicã ºi în permanentele sale situaþii-limitã (a primit de trei ori ultimul maslu!) explicaþia furiei de învingãtor ºi hiperactivitatea sexualã. Lee. O lunã mai tîrziu. îndatã ce nu mai e sub privirile publicului larg. dupã ce devine preºedinte. John Kennedy. Joan Fontaine. înainte de Jackie. sporitã ulterior prin numeroase injecþii cu cortizon? În orice caz. care îl obligã sã stea luni în ºir la pat ºi. I-a plãcut de John în cursul unui party. fãrã nici o vorbã de prisos) ºi participã la dubioase chefuri pînã-n zori (amici grosolani ºi bãutori de bere). Jackie a crescut visînd o viaþã de prinþesã. Jackie. posibilitatea de-a frecventa cele mai bune ºcoli: fãrã el. moralã. în vîrstã de 38 de ani. La 17 ani. frumuseþe ºi bani). care a supravieþuit (alt frate a murit în rãzboi): alegerile prezidenþiale din 1960. cãci problema se pune altfel: ea n-ar fi putut sã se lege nici de-un sãrãntoc. O tradiþie de familie. capabilã sã-i sprijine ambiþiile pentru fiul cel mare al familiei. nu s-a menajat cîtuºi de puþin în a le avea ºi ºi-a jucat altminteri la perfecþie rolul de mamã. iar apoi de bunicã. Amantele. în 1953: „Existã o anumitã vîrstã pentru a cuceri mandatul suprem?“. ceea ce se grãbeºte sã facã ea însãºi. pînã la divorþul din 1937 (Jackie are pe-atunci 11 ani). Se cunoaºte relaþia de lungã duratã a tatãlui sãu cu Gloria Swanson ºi de scurtã duratã cu nenumãrate starlete. sticlele de whisky ºi sforãriile au devastat bunãstarea familiei. îl întreabã ea pe proaspãtul ales. mama îi poartã o urã atît de intensã lui Black Jack. Îi dã papucii unui bancher bogat ºi banal. Dupã despãrþire. au toate calitãþile pentru a se plãcea reciproc. absolventã de literaturã francezã ºi jurnalism. de un scriitor american. politicianul democrat o pãrãseºte pe Audrey Hepburn. Ales senator ºi deputat de Massachusetts pentru Partidul Democrat.inteligenþã. cu care e logoditã. Bunul Hugh le oferã. Un coleg de clasã va spune cã niciodatã nu l-a vãzut îndrãgostit. în 1942. John cucereºte tot ce prinde (o femeie pe zi. suportã o ranã din rãzboi ºi dureri violente de spinare. sã se sprijine în cîrje. în faþa cãruia va mãrturisi poetic: „Ce-o sã mã fac lîngã un politician plicticos ca ºi Kennedy? Dar e cu mult mai bogat decît tine!“ 166 Cei doi „singuratici roºi de ambiþie“. industriaº putred de bogat. nu conteazã. se învîrte pe la toate chefurile din Long Island. va pica la þanc. e aleasã „Miss Boboc“ de un ziarist monden. cum îi descrie prietenul care le-a fãcut legãtura. ba chiar ºi cu o spioanã din Est bãnuitã de nazism! Bãtrînul Joe Kennedy aºteaptã o soþie demnã. Judith Campbell. Sã-i evaluezi pe bãrbaþi. cîºtigã un concurs de scris la revista Vogue. în curînd servit pe tavã de un prieten comun. aºa-mi plac mie“. Subiectul: „Bãrbaþii subversivi. dar balanþa se înclinã dupã celebrul interviu realizat de ziarista debutantã la New York Times. iar Janet îºi invitã fetele „sã se mãrite cu bogãtaºi“. fiul va fi vãzut. comenteazã ea. merge sã studieze la Sorbona ºi e dezvirginatã într-un ascensor parizian. el a fost educat de un tatã pe jumãtate mafiot sã devinã om puternic. îi cîntãreºte pe toþi pretendenþii la însurãtoare. Jackie n-ar fi putut niciodatã sã emitã pretenþii de mariaj în high society. cã n-a fost în stare s-o conducã la altar. Gene Tierney. Joan Crawford. încît lui Jackie îi va fi milã de el ºi îl va ierta chiar ºi pentru cã a fost aºa de beat în ziua mãritiºului ei. la 21. la fel cum i-a dat papucii scriitorului american. nici de-un bãrbat fãrã anvergurã. cinci minute întîlnirea. pe stilul lui Oscar Wilde“ — „dar care-l ºi întrec. ºi îi trimite o telegramã fãrã echivoc lui Jackie. Dar John nu e robust la trup: suferã de boala lui Addison. Sã fii frumoasã ºi gãlãgioasã Jackie ºi sora ei cu trei ani mai micã. cu Hugh Auchincloss. care atinge glandele suprarenale ºi ameninþã cu o insuficienþã mortalã.

o afiºeazã pe Marilyn în mãrime naturalã pe uºa camerei sale. pe cînd ea e însãrcinatã.tine. o veselã croazierã — mixtã — cu amicii pe Marea Mediteranã. fratele lui John. Jackie naºte prematur. N-are parte de multã recunoºtinþã. pozeazã pentru fotografi cu un zîmbet mare ºi se ascunde sã plîngã. Poliglotã. De-a lungul celor ºapte ani care-i mai despart de alegerile prezidenþiale. sau declarã. Se va spune mai tîrziu cã ºi Jackie l-a „cunoscut“ pe Aristotel Onassis încã din 1955. cum sînt fidelitatea ºi fericirea familiei. îºi desfãºoarã talentul diplomatic. fãrã a se cãuta nod în papurã pentru aceastã iubire ce leagã douã fiinþe cu interese reciproce ºi clar înþelese. Ea urmãreºte un obiectiv mai presus de interesele personale: preºedinþia. element indispensabil pentru a încarna imaginea de familie. o fetiþã moartã. pe Caroline. femeia perfectã Jackie. þine regim. pur ºi simplu. dincolo de Atlantic. domeniul de vis al familiei Kennedy. Dar povestea asta n-o poþi spune mult timp opiniei publice americane. iar pentru oamenii bogaþi ºi puternici valorile învechite. anunþã: „ªtiþi. 168 169 . de-a lungul cîtorva sãptãmîni. cînd aflã de cãsãtoria lui Grace cu prinþul Rainier: „Pe asta puteam s-o iau eu de nevastã. în timp ce John e un bãdãran cu accente tãioase. analizeazã cuplul cu rãcealã: „Ei evoluau în lumea puterii ºi a banului. Bãtrînul Joe o consoleazã pe Jackie la Hyannis Port. îºi lasã nevasta încuiatã la hotel pe durata mitingurilor politice ºi îi preferã. fiindcã ºi-a ales acest winner pe stil american. se apucã de sport (cãlãritul va rãmîne pasiunea ei pînã la sfîrºitul vieþii). îndatã ce se pune pe picioare. Janet Auchincloss þopãie într-un picior de bucurie. pe-atunci emblema homosexualitãþii cu ºtaif. pe care l-a iubit în tainã toatã viaþa. fratele mai mic al lui John. titreazã Daily News la 23 iunie 1953. semnîndu-i un (foarte consistent) cec. iar asta se va repeta de multe ori… de fiecare datã cînd Jackie va ameninþa cã pleacã. naºte din nou (va avea unsprezece copii!). ºi cu atît mai mult dupã ce s-a stabilit la Casa Albã. Dar trãdãrile ei nu s-au comparat nici pe departe cu ale soþului. Joe Kennedy binecuvînteazã cãsãtoria. în vara lui 1956. eu sînt soþul lui Jackie Kennedy!“ Învaþã chiar s-o iubeascã pe Jackie. John va afla de drama propriei sale familii din presã. Plutind pe apele mãrii. în felul sãu. Seducãtor ºi bãdãran totodatã. E posibil. „Un senator renunþã la burlãcie pentru o ziaristã“. dacã nu s-ar teme de represalii. o ambiþie care trebuie însoþitã de sacrificii ºi justificã suportarea unor insulte. sau cã legãtura ei de mai tîrziu cu Bobby. John nu se oboseºte sã-ºi mascheze patima pentru femei. Jackie naºte în sfîrºit copilul mult visat. Aluziile pe care John Kennedy le fãcea la propriile aventuri. cãci.“ Paparazzi ar putea anunþa cîte un adulter pe sãptãmînã. Nu asta era esenþialul? Jackie. În noiembrie 1957. reprezintã un formidabil avantaj politic. ºi ea ar vrea (fiindcã el are o avere estimatã de revista Forbes la 400 de milioane de dolari). cînd e bolnav. pe care n-a lipsit mult sã-l piardã în urma unei grele operaþii la spinare. a început înainte de moartea preºedintelui.“ Vrea s-o vadã. i-au dus pe unii la gîndul cã aventurile reprezentau pentru ei un joc de putere. În orice caz. el învaþã sã se foloseascã de calitãþile nevestei. înþepãturile pe care ºi le lansau în public. soþia lui Bobby Kennedy. la un an dupã prima sarcinã pierdutã. Scriitorul Gore Vidal. ea împodobeºte discursurile soþului cu fraze din Voltaire sau cu referinþe istorice.“ Dacã Jackie a suferit sau nu. devenitã mamã. prin cultura sa. Legenda se naºte. În aceleaºi momente. nu monogam. în prezenþa lui Jackie. Jackie aºteaptã cu rãbdare ca jocul sã ia sfîrºit. Jackie stã la cãpãtîiul soþului ei. Foarte repede. care totuºi nu e lipsit de slãbiciuni: în 1955. face shopping. soþul evitã cinele în familie. opinia publicã n-a ºtiut efectiv nimic. În faþa unui De Gaulle fermecat. iar ea îl suportã. îºi copleºeºte fiica de tandreþe. nu existã (…). Se întîmplã ºi asta. κi transformã casa în palat.

îi anunþã pe John John. le scrie tuturor personalitãþilor mondiale. se purta urît cu servitorii. Cînd John o ducea sã cucereascã publicul. dar Jackie. sau în cealaltã: „Soþul meu are o meserie André Kaspi. I-a þinut pe Caroline ºi pe John Junior (nãscut în 1960) departe de formalitãþile de protocol. zguduit de moartea bãieþelului lor nou-nãscut. iar cînd el era bolnav. sã-ºi schimbe taiorul plin de sînge. în amintirea lui. La Dallas. îºi întorcea privirile în altã parte: cînd Marilyn a cîntat „Happy birthday. se descurca printr-o piruetã — într-o direcþie: „ Viaþa mea e o fericire. ci i-a protejat pe cît i-a stat în puteri de soarta pe care singurã ºi-o alesese. cu taiorul ei alb. ea. pe jumãtate beatã.“ Toþi fotografii care imortalizeazã depunerea jurãmîntului de cãtre noul preºedinte Johnson. cum. înconjurat de o mulþime de oameni. Culisele asasinatului sînt mai puþin cunoscute decît secvenþa filmatã de camere. într-un oraº dominat de republicani. douã simptome. sã doarmã. evitîndu-ºi obligaþiile“. Îi protejeazã de spectacolul trupului ciuruit de gloanþe ºi nu 171 170 .20 ianuarie 1961–22 noiembrie 1963: cele o mie de zile ale unei regine Istoricul André Kaspi1 o considerã pe Jackie „incapabilã de-a înþelege complexitãþile vieþii politice. fiindcã de la sfîrºitul verii cuplul se desparte cu greu. repetînd cu încãpãþînare: „ Vreau ca toatã lumea sã vadã ce s-a întîmplat. se implicã în proiectul unei biblioteci-muzeu John Kennedy (care nu va vedea lumina zilei decît în 1979). avînd simþul ospitalitãþii ºi bune maniere. ca de obicei. ca într-o exorcizare. Totuºi nu ºi-a sacrificat copiii pe acest altar. þinuse creierul muribundului între palme. transportatã împreunã cu soþul ei la spitalul cel mai apropiat. Paris. de 3 ani. s-a declarat bolnavã. în faþa camerelor de televiziune. Mister President“. iar ea îl plãtea fãrã sã crîcneascã. Atunci cînd ceva o durea prea tare. a fost totuºi de partea Camillei. mai mult decît pe aceea a iubirii: avea parte de viaþa pe care ºi-o dorise mai presus de orice pe lume. Atunci cînd. care era expertã în domeniu. în 1961. lãsîndu-i sã se joace prin biroul prezidenþial din Casa Albã ºi ordonîndu-le gãrzilor de corp sã plece de-acolo. 1 care pentru mine e grea. John Kennedy ºi ea se împrieteneau uºor cu ceilalþi. cheltuind cu nemiluita. al autopsiei ºi al aºezãrii în sicriu. Aristocratã în timpul liber. dar demnitatea era esenþialã în public. de-a lungul îngrijirilor disperate. ale angoasei: îºi rodea unghiile la sînge. cînd moartea a lovit în transmisiune directã. la cimitirul din Arlington. avînd o teamã obsesivã: nu cumva sã-l uite pe soþul ei. O vãduvã sublimã. Armand Colin.“ În realitate. era totdeauna alãturi de el. bazatã pe comunicare ºi apropiere. a lansat printre oamenii puternici moda de a-ºi împãrtãºi viaþa personalã în faþa celorlalþi: ea a adus pentru prima datã camerele de televiziune în intimitatea personalitãþilor politice. de 6 ani. al transportului la Washington. 1993. Chiar nici o greºealã. îl cucerea. mirînduse chiar ea de acest gest: „Nici o clipã nu mi-a fost greaþã“. Kennedy: les 1000 jours d’un président. Întrebatã dacã e fericitã. ca sã nu leºine în faþa lor. dormea în camerã separatã. Timp de treizeci ºi ºase de ore. probabil cã nu-ºi punea problema fericirii. a amantei: în viaþã. prin intermediul dãdacei preferate. mult îndrãgita Diana ºi-a fãcut publice eºecurile conjugale. în fiecare clipã“. þinute secrete. Jackie a povestit la nesfîrºit. trebuie sã ºtii ce vrei! Jackie o ºtia prea bine. la Jackie? Ba da. Pentru a-i scuti pe copii de imaginea suferinþei. cheltuind sume uriaºe pe manichiurã. treizeci de ani mai tîrziu. A acceptat fãrã chef sã vinã ºi sã-l sprijine pe John. ºi fuma douã pînã la trei pachete de þigãri pe zi. Jackie poartã unul din fermecãtoarele ei taioare albe. trebuie sã prelucreze cliºeele în care Jackie poartã încã taiorul pãtat de sînge. Prima doamnã a Statelor Unite va inaugura totuºi un nou fel de campanie electoralã. Aceastã viaþã avea un preþ. ºi pe Caroline. la 22 noiembrie 1963. Cu acelaºi simþ al Istoriei. Pune sã se construiascã monumentul cu flacãrã eternã. o mamã exemplarã John ºi Jackie Kennedy s-au iubit în public ºi s-au pierdut tot aºa. a refuzat sã se despartã fie ºi pentru o clipã de soþul ei.

pînã la nivelul de a-ºi permite în paralel o legãturã cu Marlon Brando (fustangiu. ca sã zicem aºa. pentru a le pãstra nemodificate reperele. Dupã care Ari înþelege sã trãiascã liber. O mamã model. fortãreaþa lui Onassis. în locul unui om bogat. cu atît mai mult cu cît bãtrînul Joe. dar plin de umor ºi original. însurat cu o sorã de-a lui John). ºi dovedit. pe insula paradisiacã Skorpios. singurul lucru preferabil. adorã femeile ºi nu poate renunþa la nici una. Jackie îi spune da lui „Ari“. încît o s-o apere pînã la moarte. e alt om. Aristotel Onassis. împreunã cu copiii. Unchiul Bob are figura unui amant discret ºi deosebit de bine situat pentru a întreþine memoria lui John în ochii copiilor. dar ºi cu vreo cîteva figuri culturale ale New Yorkului. în apartamentul din Fifth Avenue. sã reziste sau sã adoarmã) îi spune ce are pe suflet: „ Viaþa mea s-a terminat. Motivul secret e cã Jackie trãieºte doi ani de idilã tandrã cu Bobby. dar s-a sãturat pînã peste cap: de poli172 . Inclusiv cel mai mare diamant din lume (vîndut de Jackie pentru 500 000 de dolari. îi spune unui prieten. amantul din totdeauna. pune sã fie refãcute camerele copiilor la fel ca ºi cele de la Casa Albã. îi oferã un exil la capãtul lumii. care aºteaptã sã-i vinã rîndul alãturi de Callas. Medicului ei (care o trateazã de ani întregi ca sã slãbeascã. ºi e atît de bogat. Invitaþii sînt copleºiþi de daruri. la pieptul cãreia se grãbeºte îndatã ce Jackie se întoarce. scrie Gore Vidal. Bobby. se strãduieºte sã-ºi reia viaþa socialã ºi sentimentalã. dar cu trei inele de un milion de dolari pe degete. de asemenea. de-acum stãpîna unei averi de 20 de milioane de dolari. Jackie. e roºie la faþã ºi buhãitã. e tot Jackie.“ Ari e destul de urît. Jackie recapãtã gustul vieþii. Însurãtoarea cu Jackie Kennedy era pentru Ari obsesia absolutã: fostã Primã Doamnã a Statelor Unite. Caroline ºi John Junior primesc cîte un mic poney. cu Roswell Gilpatric. În ceea ce-l priveºte pe generosul Ari. îi acordã pentru cumpãrãturile personale cîte 30 000 de dolari pe lunã: „Numai Dumnezeu ºtie prin ce potop de lacrimi a trebuit sã treacã Jackie. sincer îndrãgostit de ea. I se cuvine orice ar putea sã-i ofere puþinã fericire“. E vremea sã-ºi refacã într-adevãr viaþa. Fuga înainte În octombrie 1968. ca ºi bãrbatu-sãu). Muncitor înverºunat. Dar cînd primeºte oficial. inclusiv atunci cînd o þine în braþe. ªase luni mai tîrziu. cãlãtoreºte mult. la bordul Christinei. Admirabilã susþinãtoare a rudelor. e asasinat de un activist palestinian. Jackie a renunþat la statutul de vãduvã Kennedy. la 6 iunie 1968. de familia asta blestematã. În noua ei casã din Washington. cîte o micã motoretã. pentru a uita.plînge decît o singurã datã. e convinsã de asta. în 1996). o vãduvã model… cel puþin în aparenþã. În braþele caste ale prietenului Truman Capote petrece primele aniversãri ale decesului. Motivul oficial. o datã în plus. „Pentru Jackie. Cu toþii sînt mai în vîrstã decît ea ºi mulþi au fost apropiaþi ai fostului soþ… o metodã de a-l comemora pînã ºi în dormitor. Dar. continuã sã-i trimitã facturile de achitat bãtrînului Joe. dã semne tot mai clare de decrepitudine. deºi însurat ºi tatã de familie numeroasã. în holul unui hotel din Los Angeles. dupã ce-a negociat o primã de 3 milioane de dolari pentru ea ºi cîte 1 milion pentru fiecare copil. picã la þanc! Grec. la catedralã. nopþi scãldate în ºampanie. Dupã cîteva luni de doliu. al acestor vizite e sã pãstreze legãturile lor cu bunicii. mai ales nu la Callas. sau. Sprijinitã de umãrul lui solid.“ Cînd o întîlneºte cineva pe neaºteptate. cu douãzeci ºi nouã de ani mai bãtrîn decît ea ºi cu ºapte centimetri mai scund. gãina cu ouãle de aur. Peter Lawford (cumnatul ei. încã tînãrã 173 Arta vindecãrii La 39 de ani. „Copiii mei sînt urmãtorii pe listã“. în particular. Jackie consoleazã pe toatã lumea. un iaht de o sutã de metri lungime. fostul secretar adjunct la Apãrare. cîte o micã ºalupã. îºi petrece weekendurile la Hyannis Port împreunã cu copiii. zice el. ticã. pe timpul iernii. Cãlãtoria de nuntã dureazã o lunã. cu mult mai scîrbos de bogat. Simþindu-se mai departe o Kennedy. unde Jackie descoperã ºi altceva în afarã de expeditiva „metodã John“. fãrã ca soacra ei s-o ºtie.

printre alte „gîsculiþe de douã parale“ — aceasta se va rãzbuna cuplîndu-se cu… Warren Beatty! (Dar Jackie o va tolera pe Daryl Hannah. Jackie îºi gãseºte echilibrul afectiv în braþele lui Maurice Tempelsmann. pe-atunci mãritatã cu Sean Penn. 175 . moare într-un accident de avion. încît bogãtaºul. în 1999. la vîrsta de 39 de ani. se mãritã cu bogatul moºtenitor Schlossberg. Ari a avut totuºi rãgazul sã-ºi schimbe dispoziþiile testamentare. o viaþã sedentarã la New York. Tocmai în largul acestei insule se va prãbuºi fiul ei John. Devine o amantã blîndã ºi o bunicã indulgentã pentru cei trei copii ai lui Caroline. aproape inutil. Jackie iese liniºtitã de la coaforul din New York. jecmãnit ºi umilit. îl jigneºte profund pe soþul generos: ea îl aduce la sapã de lemn ºi. E fãrã îndoialã sfîrºitul reuºit la care ar fi visat. ca bonus. ultima amantã a fiului ei pe care a apucat s-o mai cunoascã. alternînd serile homosexuale. fiul lui de 18 ani. se prãbuºeºte zdrobitã: „Am rãmas vãduvã“. nici o legãturã oficialã ºi. Jackie. plus 6 milioane pentru impozite. Cînd el moare la Paris. din respect pentru memoria lui John. Jackie Onassis îºi va schimba de-acum viaþa. epuizat de cît a fost pedepsit. în 1994. un paºaport ideal pentru lumea afacerilor americane. absolventã de drept. Bilanþul: o primã de 20 de milioane de dolari. în ianuarie 1973. nãscuþi între 1988 ºi 1994. ameþitã de bani. de-ale lui Jackie adresate lui Gilpatric. mai ales. de numai 50 de ani. dar mereu departe de gusturile sale pentru „categoria grea“ din sectorul financiar. Ne mai cãutînd sã se mãrite. departe de mondenitãþile capitalei americane. dar în zadar: bãtrînul Ari se scufundã în depresie. pe cînd îºi pilota micul avion. Angajatã la o editurã. chiar dacã. fãrã îndoialã singurul care a iubit-o fãrã a mai aºtepta alte beneficii ascunse. dupã toate probabilitãþile — a avut norocul de-a fi scutitã de aceastã ultimã loviturã a sorþii. rãmîne acolo pînã la moartea ei. din punct de vedere financiar. în favoarea fiicei. moºtenitor al întregului imperiu. nu fãrã a dovedi un adevãrat fler: ea are ideea biografiei lui Michael Jackson (înainte de proces) ºi a Camillei (care declinã 174 propunerea). Jackie nu manifestã nici un fel de gelozie. În ultimii cincisprezece ani. se naºte îndatã dupã decesul celui de-al doilea soþ: un lifting uºor. dar tragice. e cuprinsã de compulsiunea cumpãrãturilor: soþul descoperã într-o zi cã îºi vinde rochiile de firmã pentru a-ºi completa „veniturile modeste“. bijutier în sectorul diamantelor ºi om însurat. la 15 martie 1975. înfloreºte în noul ei rol de femeie independentã ºi mamã grijulie. Jackie. un loc de muncã. Programatã sã se distreze O nouã femeie. strigã ea. cele sadomasochiste ºi cele de violenþã conjugalã. în ale fercheºului Warren Beatty ºi ale altor cîtorva.(42 de ani). la 19 mai 1994. mai fumãtoare ºi mai risipitoare ca niciodatã. la fire.) De la începutul anilor ’80 ºi pînã la moarte. apariþia în presã a unor scrisori dubioase. îl mai ia ºi peste picior? Onassis se afiºeazã atunci alãturi de Callas. seamãnã cu tatãl sãu. care îl numeºte cu dispreþ „Grecul“. în schimb. În 1970. cocheteazã în braþele unui tînãr ziarist. Rãmîne surdã la milioanele de dolari care i se propun ca sã-ºi scrie viaþa. femeia care ºi-a petrecut viaþa în spectacole de elitã locuieºte mai multe luni ale anului pe insula Martha’s Vineyard. se gîndeºte sã divorþeze. cu un salariu normal. A murit bogatã ºi seninã. Jackie se îndepãrteazã. apoi în nebunie. iar „John-John“ acceptã sã renunþe la cinema pentru a studia mai serios. ea era. Jackie o va îndepãrta de el pe Madonna. renunþînd la iubirile rentabile. consoleazã ºi ajutã. Iar exemplara Jackie renaºte din propria ei cenuºã. dar face anorexie. Însã. Cu Onassis absent. Callas. Caroline. n-avea nevoie. care a murit cu cinci ani mai devreme. devine capricioasã. dupã ce-a luptat împotriva unui cancer la stomac — în mod eroic. Christina. Foarte curtatã de mediul artistic ºi cultural al New Yorkului. de care. totodatã. cu care Jackie va duce o luptã crîncenã.

uºor macho — cam „bovinã“. un aspect de centaur. afirmîndu-se plinã de vitalitate. Trupul sãu adãposteºte un suflet de rãzboinicã: Jackie a hotãrît sã-ºi cucereascã bãrbaþii. Séduire (A seduce). Nu se poate nega faptul cã aparenþa fizicã e elocventã.F. John are dureri de spate. sã-l domini. ca tatãl ei: cînd se întîlneºte cu el. aceasta a reprezentat încîntarea ºi sfidarea ei. iar rãzbunãrile eterne: chiar ºi dupã ce-a devenit miliardarã. am putea îndrãzni. 2006. dar mai ales sã-i facã sã plãteascã. atunci cînd erau prea ascuþiþi… Morfologia lui Jackie n-are nimic subtil sau evanescent: maxilarul pãtrat. printre altele. falimente… o mulþime de motive pentru a justifica îndelungata rãzbunare.K. autorul urmãtoarelor cãrþi: Sexe des larmes (Lacrimile nu au sex). pentru a atinge obiective caracteristice bãrbaþilor. cã orice femeie are o parte masculinã ºi orice bãrbat o parte femininã. Dacã e sã dãm crezare Aristotel Onassis a frecventat-o mult timp pe Lee Radziwill. adulteruri. Ea vrea putere.O luxoasã maºinã de rãzboi de Patrick Lemoine* A juca totul pe cartea sexualitãþii SE SPUNE. sã simþi plãcerea puterii. încã mai mare miliardar decît John: Aristotel Onassis. bogat. cînd a descoperit cã aºa ceva era posibil ºi legitim. cu probleme de sãnãtate: ingredientele sînt excelente pentru o amazoanã! Mai tîrziu. lider politic. 2002. la care devenea femeie. pasiunea întregii sale vieþi… Sã te lipeºti de trupul animalului. Calul a constituit. Le babardeºte „ca iepurii“. semn al bunelor capacitãþi de reproducere. de origine francezã. ºchioapãtã. Paris. e un mascul dominator. cînd nu se mai pune problema reproducerii speciei. de o solidã virilitate. a tuturor bãrbaþilor. Îi trãdeazã temperamentul care o însufleþeºte: Jackie Kennedy e o maºinã de rãzboi. psihiatru ºi scriitor. Paris. cum ar fi seducþia bazatã pe buna educaþie. Jackie vrea sã vindece rãnile celei care i-a dat viaþã. sora lui Jackie. iar asta foarte probabil încã de la 15–16 ani. pasul echilibrat temeinic. nu va înceta sã-ºi urascã fostul soþ ºi sã-ºi caute dreptatea. Sau aproape! Rãzbunãtoare faþã de masculi. Spirit justiþiar ca mãmica. „crescãtoarea de boi“. Paris. Armand Colin. inclusiv sã ia amantul propriei sale surori2. Jackie e totuºi micuþa Bouvier. opreºte din drum. a înþeles violenþa cu care mama era tratatã de tatã: beþii. de altfel. Însã ceea ce frapeazã la Jackie e hipertrofierea pãrþii masculine. preferinþele conjugale spre un bãrbat cu bun capital genetic: J. arãtîndu-se o fiicã bunã: problemã de imagine! Atîta vreme cît trebuie sã-ºi îndeplineascã obligaþiile de perpetuare a speciei. În aceastã familie. autoritate. Robert Laffont. pedepsindu-l pe cît îi va sta în puteri. bani ºi foloseºte toate armele pe care le are la dispoziþie. cel puþin în ochii ei. 2004 ºi Quiproquos sur ordonnance (Neînþelegerile dintre medici ºi pacienþi). precum ºi pe soþ(i). 1 176 177 . pe unii oameni politici (bãrbaþi ºi femei) sã-ºi mai ºlefuiascã dinþii din faþã sau caninii. femeile sînt puternice. indiferent cã e cu douã sau cu patru picioare. Oameni de calitate. în mod clasic. soþia lui Auchincloss. pe jumãtate patruped. Dar nu întîmplãtor ºi-l alege bolnav ºi ºubred la trup. e. Imaginea „dinþilor care zgîrie parchetul“ i-a îndemnat. se strãduieºte totuºi sã-ºi apere pãrintele. în toate sensurile termenului. întîlneºte un alt lider. DE OBICEI. ca ecou la patronimul ei cît se poate de masculin. pe jumãtate om. din cîte se zice. a primit deja de douã ori ultimul maslu. urmãrindu-l prin tribunale. rãzbunînd-o în faþa bãrbaþilor. frumos. atunci cînd vrea sã obþinã ceva. În jurul acestei vîrste. pe care nimic n-o * Patrick Lemoine. preia amprenta unui fel de viaþã sau a unei psihologii. Jackie îºi îndreaptã. pe îmbrãcãminte. în aceeaºi mãsurã ca ºi partea femininã: recurge la mijloacele tradiþionale ale femeii. Janet. pe bijuterii. Robert Laffont. jocuri de noroc.

Paris. sau aproape toate. Chintesenþã a rafinamentului occidental. care cautã un purtãtor cu gene bune. aerul juvenil. îi lipseºte pieptul generos (R. pîndindu-l pe bãrbatul puternic. care se potriveºte cu un candidat la preºedinþia Statelor Unite. (raport talie/ºold) mare — ºolduri largi. E o sintezã. Jackie are aproape toate elementele unei viitoare mame ideale: raportul talie/ºold favorabil („un bazin primitor“. aºa drãguþ! Dacã sexul rezonabil vine sã pecetluiascã o asociaþie de interese. nu trebuie s-o împingã sã-ºi uite obiectivele. alãturi de aceºti doi soþi diminuaþi fizic. Jackie nu ezitã sã perpetueze tradiþia. Beneficiul secundar pe care-l obþine. de asemenea. destinatã celorlalþi. Bãrbatul. fãcînd studii destul de îndrãzneþe. Dar. Pe John îl iubeºte „utilitar“ — business is business. Avea cu adevãrat aceastã hipertrofie a eului feminin. neafiºîndu-ºi senzualitatea nici în miºcãri. o singurã „inseminare“ putînd fi teoretic suficientã. armatorul grec e un bãtrîn foarte slãbit. garanþia de longevitate. deoarece corespundea la perfecþie viselor ei. în orice caz. Fãrã îndoialã conºtientã încã din tinereþe cã îi lipsesc mijloacele fizice pentru a deveni un sex symbol. a cãrui inimã fragilã bate.zvonurilor. calitãþile de cãpãtîi necesare pentru o First Lady a epocii: eleganþã. 2 în ochii bãrbatului: un R. John viseazã sã-ºi întemeieze o familie. Jackie. bãrbaþii. cu grijã ºi rãbdare. Robert Laffont. Numeroase studii2 au definit criteriile antropologice care fac femeia seducãtoare A se citi. cum se zice). femeile sînt mai puternice decît bãrbaþii roºi de vicii. nici în þinutã. ºi viaþa intimã. ºi ele se structureazã afectiv ºi social în jurul acestei experienþe. vîrstã sau boli. Pentru a fi „perfectã“. care o scuteau de eventualul statut de femeie-obiect. buze groase. Jackie o sã i le ofere! Spre deosebire de Femeie. Adolescentele îºi fac toate.: raportul talie/piept. în schimb. pe acest subiect. aºadar o diferenþã cît mai mare între cele douã dimensiuni. pentru altcineva: Maria Callas îl þine prizonier în þinutul fermecat de bel canto. la întîlnirea dintre lumea latinã — e o franþuzoaicã brunetã. fãrã a-ºi bate capul cu starea de sãnãtate a posesorului de sãmînþã. vioaie — ºi lumea anglo-saxonã. Sã devinã o soþie supusã ºi ignorantã era soarta multor domniºoare din familiile bune pe care le frecventa. care ar fi fost de-acord s-o asocieze la întreprinderea lui. a fost de la bun început animatã de ambiþii virile. americanism pînã în vîrful unghiilor. Patrick Lemoine. Séduire! Comment l’amour vient aux humains. un fel de bilanþ al propriilor competenþe: un eºec sever în dragoste.P. bine educatã ºi din familie importantã. s-a ataºat realmente de John. are un aspect ireproºabil. nu l-a jignit. Iubirea e o problemã raþionalã pentru Jackie. 2004. ºi-a dat seama foarte devreme cã putea þinti sus de tot. ªi-a îmbogãþit bagajul de femeie „perfectã“. important. în mod inconºtient. alte argumente pentru a se pune în valoare. Aceste criterii anunþã o bunã calitate a fecunditãþii ºi mai ales a sãnãtãþii. se însoarã preferabil cu iepele bune… pe celelalte doar le curteazã. pentru a fi prezentabil ºi a avea copii frumoºi ºi sãnãtoºi? Nici o grijã. ale cãrei maniere ºi culturã le stãpîneºte. A acumulat. „perfectã“ de data aceasta. în ceea ce-l priveºte. Chiar ºi atunci cînd se închipuie atraºi de top modelele blonde ºi filiforme. temelie a vieþii sociale. nu trebuie totuºi s-o considerãm pe Jackie o profitoare sau o cinicã. garanþia cã femeia reproducãtoare se simte suficient de bine pentru a naºte ºi a creºte copiii. o formã de distracþie.S. un succes nesperat pe lîngã bãiatul dorit. apoi fiindcã ea nu l-a furat. În familia Auchincloss. fiindcã opþiunea ei nu era desigur pe deplin conºtientã: probabil. aºa blînd. Bobby Kennedy. ba dimpotrivã. culturã. Face o clarã deosebire între sexul conjugal. trebuie sã poatã avea grijã de copii. e pentru fun. Are.T. are nevoie de-o partenerã care sã rãmînã lîngã el: dupã ce-a nãscut. e aºa romantic. talie subþire. e identic: nu riscã sã-ºi piardã stãpînirea de sine. dupã modelul mult timp predominant al masculilor occidentali: te însori ca sã-þi faci o familie ºi iubeºti pe altele. 179 178 . dar mai puþin determinant). a femeii americane.T. oricum. Jackie ºi-a sporit capitalul iniþial ºi ºi-a afiºat hotãrîrea de-a se deosebi de calea banalã. Mai întîi.

unor gãini sau unor leoaice. esenþial pentru fotografia oficialã de la Casa Albã: John îºi alege o bunã soþie fertilã. va fi o vãduvã perfectã. dar nu ºi Jackie. R. dacã nu cumva estimãm cã orice mãritiº include o laturã „prostituþionalã“: o femeie rareori se mãritã împotriva propriilor interese. cãci asta nu-i altereazã deloc genele! Acest individ cu mutrã de puºcaº marin are desigur ºi lipsuri. sã-i scrie discursurile. în ciuda caracterului sãu real. Sã þii în mîini. fãrã a ezita sau a leºina. poate cã era ispititã de aventuri. în timp ce Jackie îºi alege un bun etalon.S. dupã ce ºi-a încheiat rolul de femeie fertilã ºi dupã ce ºi-a depãºit imaginea de soþie model. vedem cã nu sînt prea departe de parada amoroasã a animalelor: asemenea unor cãprioare. De-a lungul întregii vieþi.. avea grijã sã se adapteze la funcþie: îl îngrijea pe soþul ei. Ea corespunde nevestei descrise de romancierii secolului al XIX-lea. dar. cînd acesta era bolnav. încearcã sã-l salveze. dacã nu cumva pentru a le permite chiar partenerilor sã-ºi facã iluzii. un mare lider. observînd adolescenþii din curtea unei ºcoli. Jackie avea culturã. spre deosebire de o Lady Di. îºi îngrijeºte fãrã odihnã tatãl bãtrîn. care a fãcut confuzia între visele de poveºti cu zîne ºi ambiþia de-a se mãrita cu un prinþ. pentru a neutraliza privirile celorlalþi. bolnav fireºte. îl þine de mînã. o canceroasã perfectã. fetiºcanele se strîng în jurul celui mai puternic. sã vorbeascã în mai multe limbi. Ca fiicã model. Interesul lui John era la fel de mare ca ºi acela al lui Jackie. Jackie a preluat foarte natural aparenþa ºi prestanþa cam emfatice ale unei soþii de preºedinte. putea sã primeascã ºefi de state. A ajuns chiar sã-i þinã creierul în mîini. Era o perfectã soþie de preºedinte. atît erau de mari deosebirile. o muribundã perfectã. îi tolera escapadele cu titlu de efecte secundare ale puterii (cota de testosteron avînd ca dublã consecinþã setea de putere ºi un libido galopant).Nu prea ni-l închipuim pe John Kennedy însurat cu Marilyn. ºi chiar dacã îºi ia pe unul mai sãrman decît ea. ce simbol! Dupã moartea lui. poate chiar mai mult decît altele. mãritîndu-se cu Onassis. Multe femei n-ar fi vãzut în acest bãrbat un cadou. al celui care cîºtigã în luptã. sã corecteze manierele soþului. Iar asta în ciuda revoluþiei moravurilor! Adulmecînd bunul patrimoniu genetic ºi imaginea politicã adecvatã la John. îi onoreazã memoria ºi îºi fereºte copiii de nevoi. pare-se. nu sînt neapãrat ereditare. o soþie perfectã ºi o mamã perfectã. creierul preºedintelui. ºtiind cã na ezitat sã aibã amanþi. o pensionarã perfectã. dar ce conteazã. E o situaþie clasicã la fiicele de alcoolici. Ar fi trebuit cumva sã se mãrite cu Aristotel Onassis pentru a face copii. Îi recunoaºtem dimensiunea masculinã în faptul cã nu ºi-a vîndut niciodatã sufletul.. chiar dacã nu se ºtie nimic despre viaþa ei intimã.T. Sã-þi ascunzi ambiþia socialã în spatele sentimentalismului e o convenþie culturalã aproape universalã. Feminitatea foarte studiatã pe care a adoptat-o i-a permis sã i se „ofere“ (vorba vine!) lui John.T. care s-a aplecat s-o culeagã. În schimbul statutului prestigios. tot aºa cum ºi-a permis sã ºi-l ofere. care-ºi sublimeazã agresivitatea înfãºurînd-o într-un devotament 181 . O nevastã „cinstitã“ e cuminte în patul conjugal — ceea ce n-o împiedicã sã fie vulcanicã în patul adulterin. chip juvenil). Jackie l-a sedus ºi l-a înhãþat. cînd a murit. Deºi ritualul diferã de la o specie la alta. care pretindeau ca o femeie nobilã sã aibã o aparenþã frigidã. o bunicã perfectã. Dar nu avea nici unul dintre cele necesare pentru o First Lady. nu ºi o First Lady! 180 Perfectã Sã considerãm mãritiºul lui Jackie ca pe o formã de prostituþie ar fi o greºealã. se „despãgubeºte“ prin vecini. Ne-o închipuim destul de uºor pe Jackie în acest dublu rol. Dupã ce-a fost o fatã perfectã. aºteptînd sã fie alese. La urma urmei. ãla care avea un metru ºaizeci ºi nouã la nivelul greabãnului? Nimic mai improbabil! În ce-o priveºte. Fireºte cã actriþa avea ºi ea. Multe femei. toate criteriile antropologice ale seducþiei (R.P. poate. Pare convenabil ca o cãsnicie cu obiective pragmatice bine identificate sã fie acoperitã cu o poleialã romanticã. Sã examinãm aspectul de familie. Jackie dovedeºte o hiperadaptare la situaþiile pe care le trãieºte ºi intrã uimitor de bine în toate rolurile.

de la cãlãtorii la recepþii. Va asigura posteritatea ei. dar totuºi atotputernice: femeile mai puþin hotãrîte pleacã trîntindu-le uºa în nas. la celãlalt capãt al existenþei. de la debarcarea ratatã în Golful Porcilor la rãzboiul din Vietnam. imprimate pe retinã. Amîndoi îºi pãstreazã jurãmîntul conjugal ca pe o stare de fapt necesarã. fãrã a comite adulter decît dupã ce ºi-a încheiat obligaþia de femeie fertilã. limitîndu-se la cîteva liftinguri uºoare. La fel ca ºi Camilla. Ea se lasã cuprinsã de sentimente. cel blînd. e tocmai fiindcã se strecoarã în rolul ei de femeie în curs de îmbãtrînire. Nu e vorba de un calcul rece. îi oferã de altminteri doza necesarã de adrenalinã. mai titratã. Femeile iubesc bãrbaþii care le povestesc sau. Asasinarea spectaculoasã a lui John K. ce importantã e emoþia în faþa camerelor de luat vederi. de dragul intereselor superioare. o bunicuþã simpaticã ºi (aproape) cuminte. fãrã a se revolta prea tare împotriva trecerii timpului. Pentru grandoarea regatului Franþei. E ideal. mai întîi. Ele nu se plictisesc. spre deosebire de ce-am putea crede în mod spontan. lîngã Ari Onassis. aceastã „libertate“ conjugalã nu e o modã recentã. Jackie. Preºedintele Statelor Unite nu e oare bãrbatul cel mai puternic din lume? Iar apoi. Jackie s-a lãsat înºelatã pe faþã. oricînd vrea ºi oriunde vrea. constituie punctul de orgã. mai conformã cu imaginea de prinþesã. ºi Jackie putea s-o tolereze pe Marilyn. De-aici provine succesul lui Ulise cu Penelopa. într-o victimã perfectã: dupã asasinarea lui John Kennedy. alãturi de preºedinte. regulile se schimbã. First Lady — apoi. Jackie ºtie. Un cuplu „liber“ Dacã Jackie a tolerat lipsa de fidelitate a lui John. puterea sînt în joc. dacã. mai mult chiar. ºi mai bine. bãrbatul cu tîmple argintii. a fãcut-o deoarece clauza de fidelitate nu era trecutã în contract. cu mult mai mare decît Marilyn. le fac sã trãiascã întîmplãri extraordinare. de fapt. la momentul oportun. ªi dacã i s-au atribuit cu largheþe diverºi amanþi. A fost servitã peste aºteptãri fetiºcana asta care visa la o viaþã palpitantã. întîmplãtoare ºi binevenitã uneori. aºteaptã fãrã sã cîrteascã întoarcerea soþului din escapade. Comportamentul reginelor ºi al preºedinþilor este ieºit din comun! În acest aspect s-au recunoscut Jackie ºi Camilla: ambele ºi-au sacrificat stãpînirea asupra 182 unui bãrbat. aventurile le þin cu rãsuflarea la 183 . În acest context se înþelege apariþia ultimului ei amant. alãturi de care adulterul reprezintã o destindere. insistã sã-ºi pãstreze taiorul pãtat de sînge timp de o zi ºi jumãtate. conformã cu tradiþia. fãrã reþineri. acceptîndu-ºi ridurile. Atunci cînd banii ºi. Maurice. La familia Kennedy. Sînt de multe ori devoraþi de soþiile-victimã. i-a acceptat la o vîrstã. hipersexual. Programul ei cotidian e plin de surprize. care l-a lãsat pe Charles sã se însoare cu alta. Viaþa de soþie. pe cînd flirta la Paris cu amantul ei scriitor. vulgare. alãturi de John-John care þine micuþul drapel american. în cãutarea înþelegerii. ca un actor care se considerã altcineva. Dacã Jackie stã mai cuminte. femeia divorþatã ºi plebee. cu taiorul pãtat de sînge. alãturi de John mort. orice s-ar întîmpla. Mai mult decît sã interpreteze un rol. Avem cu toþii. douã imagini istorice: Jackie la Dallas. a iertãrii. prevaleazã raþiunea de stat. e rolul vieþii sale. în maºina decapotabilã. În sfîrºit. Alcoolicii sînt adeseori bãrbaþi cu o fire slabã. Suferinþele le primeºte pentru a se preschimba. ci o veche convenþie burghezã. e o descãrcare. Jackie rãmîne în simbiozã cu realitatea. de asemenea. Pentru John. e pentru cã face orgasm la ideea de-a deveni. cel înþelept. Înºelãciunile lui John ºi Jackie Kennedy n-au totuºi nimic dintr-un joc erotic: ei nu cautã sã ºi le comunice. în ochii întregului univers. Catherine de Médicis a tolerat-o pe Diane de Poitiers. care cu siguranþã are multe trãsãturi comune cu soþia tipicã din secolul al XIX-lea. „hiperorice“.fãrã limite. First Wealthy (prima bogãtaºã). mascul hiperputernic. ci de un adevãrat talent de actriþã. Jackie îmbãtrîneºte frumos. e perfect pentru o pensionarã. ceea ce psihiatrii numesc formaþiune reacþionalã. cel respectabil. Jackie are un rol. Jackie în doliu. Contractul de exclusivitate e valabil la cuplurile burgheze de rînd: pe scurt.

nici ca dorinþã de-a se bucura folosind replica: „rezolvã îndatã servitorii“3. Jackie îºi ridicã mingea la fileu ºi nimeni altul decît preºedintele nu e mai bine situat pentru a o scoate în faþã. uneori. soþul. a avut acces la cele mai frumoase femei ale vremii ºi a fãcut cel puþin doi copii. în mãsura în care ne permite sã alegem variantele cele mai bune. cei care au de plãtit! Vînzarea rochiilor recent cumpãrate. remarcabila sa coerenþã au ceva înfricoºãtor. cã-i acceptã pentru reproducere. dar nu putem afirma cã era perfect echilibratã. Esenþialul rãmîne totuºi cã. Van Gogh. social sau politic. fãrã 3 „L’intendance suivra“. Nu conteazã cã se numesc Marcel Cerdan. desigur imputabil unor cauze fiziologice. replicã a generalului De Gaulle. 185 . alegîndu-l pe John Kennedy. Nebunia cu care fãcea cumpãrãturi. maternitatea). era totuºi un vultur prin geniu ºi succes. Cu siguranþã a sperat. Jackie nu-ºi putea reþine pe deplin angoasa: îºi rodea unghiile. Sã afirmãm cã ne garanteazã fericirea ar fi totuºi abuziv. putem nota cã First Lady nu ºi-a dovedit niciodatã solidaritatea cu vreo cauzã feministã. O traiectorie inimitabilã: întoarcerea refulatului Hiperadaptabilitatea poate fi demnã de invidie. existã femei în cãutare de bãrbaþi plãpînzi. Jackie a fãcut carierã. maºina de rãzboi nu funcþiona decît în folos propriu. fãrã a se interesa de preþul lor. alãturi de care ele au rol de infirmierã. care-i drege imaginea. luptãtori în stare de cuceriri: nu conteazã cã terenul lor de activitate e sportiv. cã odatã cu înaintarea în vîrstã soþul îºi va mai tempera ardoarea. În felul ei. În ciuda fizicului ingrat. Dacã cel mai adesea se compensa prin beþia de putere. Femeile cautã bãrbaþi învingãtori. Reputaþia de afemeiat a lui John Kennedy îi aducea în plus beneficiul secundar de a-i flata narcisismul: sã-þi pui verigheta pe degetul unui tip seducãtor înseamnã sã le laºi cu buza umflatã pe toate celelalte candidate. fuma mai multe pachete de þigãri pe zi. nu indicã o grijã exageratã pentru eleganþã: e o violenþã extremã exercitatã împotriva soþilor. ºi-a ales destinul. oricare ar fi inconvenientele pe care le are de suportat. Inconºtientul ei probabil cã ascundea un strop de culpabilitate. fiindcã exprimã o incredibilã agresivitate la aceastã femeie pe care nimic n-o speria. pozeazã. în aceastã calitate. din moment ce prima doamnã a Statelor Unite recurgea la aceste derivative! Cît priveºte cancerul la stomac. Nu ºtim dacã Jackie se considera fericitã. cel puþin. din moment ce-ºi aratã capacitãþile de luptã. dar nu e sigur cã se ºi mãritã cu aceºtia sau. putem vedea totuºi o întoarcere a refulatului în conduita ei autodistructivã ºi cum risipea banii în mod compulsiv. Ei au înfruntat atîtea primejdii. de mãmicã. Iar Jackie nu se temea nici de sex. Cînd Jackie afirmã cã-i iubeºte pe bãrbaþii subversivi. bea prea mult. Hiperadaptatã nu înseamnã împlinitã. în timp ce arãta cu degetul spre diferite obiecte. În aceastã privinþã. ba chiar niciodatã purtate. într-o epocã în care feminismul era în plinã dezvoltare. încît ele se simt protejate. nu trebuie sã-þi fie teamã de sexualitate. ci mai degrabã ca o metodã suplimentarã de a-i pedepsi pe bãrbaþi. În realitate. pe care îi tortureazã sadic. buni de protejat. Pentru a te lipi de un învingãtor. cu Jane Birkin ºi apoi cu Bambou. nici de altceva. a fost un învingãtor ºi. Aristotel Onassis sau John Kennedy. mai precis. ca atîtea alte femei confruntate cu infidelitatea cronicã a partenerului. de asemenea. ºi ne asigurã reuºita. Pretenþia are fireºte un gust rebel. era anorexicã. fãrã nici o empatie pentru celelalte femei sau pentru oricare alt om. N-o putem crede totuºi în cel mai strict sens al cuvîntului: ºi-a pus ochii pe bãrbaþi mai curînd conformiºti ºi nu pe delincvenþi sau revoltaþi. cînd ar fi putut sã se ofere ca exemplu de relativã eliberare (ºi-a fãcut 184 studiile. într-o situaþie datã. din moment ce triumfã. ne spune destul de limpede cã „se rodea pe dinãuntru“. Toulouse-Lautrec n-au avut cîtuºi de puþin succes la femei! În ceea ce-l priveºte pe Gainsbourg. dacã nu arãta ca Apolo. Goana furioasã dupã perfecþiune a lui Jackie Kennedy. pentru a iubi un bãrbat care îºi afiºeazã excesul de testosteron. lua medicamente. Fireºte.gurã. nu se poate citi ca simplã alienare a unei victime a modei.

Acesta e un alt succes pentru First Lady: atunci cînd e evocatã viaþa ei. timp de treizeci de ani. cu pãrul fascinant despletit pe pernã. îi trece febra cumpãrãturilor compulsive. în familia unor artiºti imigranþi italieni. Jackie a avut un destin împlinit. Ba mai mult. a pretextat o petrecere mondenã pentru a-ºi îndepãrta apropiaþii. ca o Frumoasã din Pãdurea Adormitã. prost remãritatã: a fost victima atîtor drame! Dar Jackie nu e o persoanã ca toate celelalte. aceastã femeie cu un chip glorios. Cea care considera cã ºi-a ratat viaþa a lãsat totuºi.“ A fost gãsitã în pat. Se pãrea cã viaþa i-a zîmbit din plin… Fireºte. Dar sã sufere? Ei. niciodatã surprinsã cu garda jos. Înºelatã. ea le-o plãteºte bãrbaþilor. ultrabogatã ºi risipitoare. extraordinar. ºi-a pus capãt zilelor în mai 1987. care tocmai îºi încãlcase promisiunea. A reuºit cu ceea ce a înzestrat-o viaþa. a vãzut în asta drama vieþii ei. puþin gust de cenuºã. VEDETà CU PAIETE. avea ºi ea cîteva dintre simptomele descrise mai sus. rãmasã vãduvã. nu viaþa obiºnuitã a unei neveste care s-a aranjat la casa ei. la propriu ºi la figurat. Prin cheltuielile exorbitante ca femeie mãritatã. dar bãrbaþii pe care i-a iubit cu mai multã patimã nu i-au lãsat altceva decît amintiri ºi. Voia lucruri de excepþie. urmau s-o învingã pe Dalida. într-un cartier popular din Cairo. în locul ei. Tare de tot. Tatãl e 186 187 . dar învinsese. Fireºte. Teama sã nu-i lipseascã ceva ar fi împins-o pe Jackie mai degrabã sã punã de-o parte. Sublimã în ochii lumii. într-o pijama albã imaculatã. Iertaþi-mã. încît deþine recordul feminin mondial la cheltuieli. Ea era stãpînitã. însã demonii întunecaþi ai Yolandei. În acest context. A redactat un mesaj sobru: „ Viaþa mi-e insuportabilã. Dalida (1933–1987): O rãnitã nevindecabilã Chestiunea suferinþei Oricine descoperã existenþa lui Jackie Kennedy. Nici unul n-a fãcut-o mamã. În seara sinuciderii. dominatã de un destin cu dimensiuni internaþionale. starul. sã acumuleze.strop de ruºine. a gãsit mijloacele pentru a acredita ideea cã nu era decît victima curajoasã a celor doi soþi nestatornici. a reuºit sã-i „vîndã“ lumii întregi ideea cã era ieºitã din comun. dupã care i-a lãsat o scrisoare iubitului de-atunci. ºi asta era important. are o obsesie. „mai mult decît frumoasã“: era „pe stil mare“. dupã cum se repeta mereu pe seama ei. cîntãreaþa a murit aºa cum a trãit: cu pudoare ºi eleganþã. Supravieþuise iubirilor prea des încheiate cu sinucideri. Soþul a transformat-o întro cîntãreaþã veneratã. o voce ºi o imagine întipãrite în memorie. ar fi suferit foarte mult. uneori. dacã ar fi trãit singurã. nu se poate împiedica sã se gîndeascã la faptul cã. a trebuit sã lupte pentru a continua sã stea în prim-plan pe scenã. De altfel. fetiºcana plecatã de la zero. Furia sa de-a le-o plãti bãrbaþilor era atît de mare. amintirea unei victorii strãlucite: nouãzeci de milioane de discuri vîndute în lumea întreagã. suferinþa nu putea fi în ochii ei decît un sentiment trivial. la vîrsta de 54 de ani. Rãþuºca cea urîtã era o lebãdã Yolanda Gigliotti se naºte la 17 ianuarie 1933. îndatã ce ajunge sã trãiascã pe banii ei. lãsînd numeroºi admiratori copleºiþi ºi uluiþi. în urma sa. Jackie! DALIDA . cei mai mulþi oameni se emoþioneazã. în lumea largã. cu trupul ºi cu chipul ºi. discretã în privinþa rãnilor cãpãtate. aº! Jackie n-a fost fericitã pe stilul muritorilor de rînd: problema fericirii e o discuþie ca între slujnicuþe. în plus. semnul cã a ratat totul.

Accentul ei umple de încîntare. care-i convinge familia s-o 188 lase sã zboare la Paris. În 1954.prim-violonist la operã. ci „Dalila“. Supravegherea fratelui mai mare se îmblînzeºte. patron la Europe 1. se înscrie cuminte la cursuri de stenodactilografie. îmbrãcatã cu un subversiv maiou de culoarea panterei. de o senzualitate care favorizeazã mici flirturi. unchiul se ocupã cu proiecþiile cinematografice. Ei au fãcut un parteneriat. al lui Hélène Ségara ºi al atîtor altora). care a înþeles totul ºi o va înþelege mereu pe sora lui. îl evocã pe amabilul vecin de la etajul opt. Dalila îºi îngrijeºte vocea ºi face încercãri în domeniul muzicii. pseudonimul din filmele egiptene. fãrã a spune cã e singurul sãu prieten ºi cã-i merge la fel de greu ca ei înseºi. unul faþã de celãlalt. departe de a-ºi închipui ce-i pregãteºte viitorul. s-a mulþumit cu vreo cîteva apariþii prin filme turnate în Egipt. Yolanda ascunde adevãrul în faþa familiei: le scrie cã locuieºte pe lîngã Champs-Élysées. Eddie Barclay. Alegerea ei printre finaliste o propulseazã pe prima paginã de ziar… în bikini! Scandal în cartier. fãrã a preciza cã e o camerã de servitoare. le descrie întîlnirile din lumea cinematografiei. e descoperitã de un cineast francez. marcat trupeºte ºi sufleteºte. cîºtigã titlul prestigios de Miss Egipt. Yolanda. pe nedrept. ºi Lucien Morisse. mai bine ca oricine. în schimb. destinaþi sã corecteze o gravã miopie ºi un uºor strabism. în cadrul unei audiþii. ale cãror filme le vizioneazã la nesfîrºit. plecarea e foarte dureroasã: Parisul e locul pervertirii ºi al prostituþiei. dar acesta se limiteazã sã-i asigure un minim de supravieþuire. Va trebui sã suporte niºte ochelari cu dioptrii enorme. deportat în deºert de cãtre Aliaþi. Dupã aproape un an de luptã cu nostalgia dupã Cairo ºi dorinþa dea se întoarce acasã. Dupã spectacol. la croitorii de modã… Deocamdatã. În primii ani ai Yolandei. Marc de Gastyne. Yolanda are 13 ani cînd el moare. preferînd sã vadã prin ceaþã decît sã se urîþeascã la chip. dar e gata de toate sacrificiile pentru a ajunge în vîrf. cel mic. Familia cedeazã. aruncã priviri critice spre aceastã adolescentã. Fratele mai mare. cãci e suspectat. sub pseudonimul „Orlando“. cu atît mai mult. atribuit ca omagiu pentru Dalila lui Samson. familia se teme ca nu cumva sã-ºi piardã vederea. devenit capul familiei. pentru a descoperi ºi a lansa talentele de mîine. Dar pentru toatã lumea. Villa d’Este. Orlando. Se vor revedea în cu totul alte circumstanþe. pentru croitorii de modã. Au rãmas strãini. cu cît rãzboiul o desparte de tata. alãturi de unchiul sãu. Lumea se temea sã nu rãmînã deformatã. sub fulgii de nea. fãrã a sublinia cã se soldeazã cu un ºir de refuzuri. la Crãciunul anului 1954. ceea ce o va plasa pe coperta revistei Cinémonde. Într-o searã de aprilie 1956. idolii ei. în mod sigur. Se întoarce din exil. cel mare. Yolanda prinde gust pentru glamour ºi îºi hrãneºte visele observîndu-le pe Rita Hayworth ºi Ava Gardner. Defileazã ca profesionistã a eleganþei. Acolo. mama e croitoreasã rafinatã. se gîndeºte la Champs-Élysées. al cãrei trup se rotunjeºte ºi a cãrei fire devine frivolã. apoi ale lui Juliette Gréco — modelul ei! — într-un cabaret foarte bine cotat. Defazat în familie. ruºine a mamei. ºi Bruno. o ascultã trei bãrbaþi: Bruno Coquatrix. întemeietorul casei de discuri omonime. nu se dezlipeºte de fusta mamei. unde o aºteaptã succesul. În copilãrie. se aratã de-o severitate excesivã. cã e simpatizant al axei Roma–Berlin. Respinsã mereu de cinema. Cu imenºii cercei în urechi ºi cu pletele în vînt. pentru a se prezenta pe ascuns la concursul Miss Ondine. dar Yolanda se face frumoasã. Miss Egipt e într-adevãr preluatã de un impresar. se ºtie prea bine. cei trei efectiv se nãpustesc 189 . mînie a fratelui. la Juliette Gréco. Dezrãdãcinata se preschimbã în orhidee Ajunsã la Paris. încã neºtiind cã va fi vorba de scena muzicalã ºi nu de marele ecran. fiindcã e vorba despre… Alain Delon! Nici ea nu se numeºte încã „Dalida“. director la Olympia. κi lasã deoparte ochelarii. Yolanda creºte între doi fraþi. interpreteazã primele melodii ale lui Aznavour. într-o perioadã cînd exotismul începe sã înflãcãreze sufletele. care va deveni celebrul impresar pe care-l cunoaºtem (al lui Dalida. în timpul liber. scîrbit cã trebuie sã-ºi cîºtige pîinea prin cabarete. În aceeaºi zi. cu excepþia lui Bruno. un prieten impresar va avea grijã de ea. Un singur ºtrengar se distreazã: Bruno.

trasaþi cu kohol. Zvonuri ostile o acuzã de nerecunoºtinþã. din pasiune. ºi Bambino. obþine o existenþã confortabilã. ochii mari. Care o va lovi pe neaºteptate: în cadrul unui turneu din septembrie. ia repede o direcþie sentimentalã: Lucien Morisse o instaleazã pe Rue d’Ankara. plutind pe valul ºlagãrelor ye-ye de la începutul anilor ’60. Dupã ce-a jurat cã-i va distruge cariera. într-un turn de fildeº Dupã obþinerea succesului. în loc s-o promoveze. dupã ce ºi-a pãrãsit soþia ºi copiii. care sînt transmise mereu la radio. de fapt. Pãrãseºte siguranþa conjugalã. Brazilia ºi Israel. ºi. de altminteri. Însã. În 1960. iconoclast ºi delicat. Fiindcã ea ºtie sã fie un cameleon perfect. scoate paisprezece discuri mici. ºlagãrul verii 1964. n-are timp sã se întrebe de ce anume s-ar bucura în intimitate. pînã la a i-o distruge: copleºitã în viaþa publicã. Fericitã nu e. însurat. iar Egiptul îºi numeºte copilul scump „vocea secolului“. în 1962. În timpul turneului estival 1957. filmul lui Michael Cacoyannis: Amore scusami (Iartã-mã. trãiascã Édith Piaf!“ Dalida rezistã. la sfîrºitul carierei. ºi aceastã voce înflãcãratã vor cuceri lumea. cel pe care poate conta. deºi Christian mai degrabã o însoþeºte ca o umbrã. Dalila are de-acum toate ºansele de-a reuºi. Din cînd în cînd. un tînãr de bunã familie. aºa cum va rezista mereu. dar lipsitã de fantezie. în 1956. dublatã de munca pe brînci. o viaþã la antipodul obiºnuinþelor ei. în arondismentul XVI al Parisului. La capãtul unei ceremonii fastuoase ºi mediatizate. emoþia în direct. Sylvie Vartan sau Françoise Hardy. convinºi cã puternica ei prezenþã orientalã. nu se dovedeºte tovarãºul ideal pentru personalitatea ei furtunoasã. în data de 8 aprilie 1961. familia ei. un sirtaki reluat dupã banda sonorã a lui Zorba grecul. timp de doi ani ºi jumãtate. O pune sã citeascã diverse 191 . cu Les enfants du Pirée (Copiii din Pireu). înlãnþuindu-ºi turneele pe nerespirate. În iubire nu se comportã altfel. Annie Cordy ºi Gilbert Bécaud. în locul fericirii amînate. din recunoºtinþã. pãrul negru. Rãsfãþatã de partener. ca pe Lucien odinioarã. Antile. pe 45 de turaþii. Christian de La Mazière. O muncitoare înverºunatã. în Vietnam. dar preferã scena. Ea cîntã Itsy bitsy petit bikini. cînd ea. cîntece cu inflexiuni orientale atent alese: Madona. alãturi de Serge Gainsbourg. Se întoarce cu un nou succes „exotic“. o crede bine ancoratã pe calea fericirii burgheze. E una dintre puþinele artiste care cîntã melodii în toate limbile: Le jour où la pluie viendra (Ziua în care va veni ploaia) ºi Les gitans (Þiganii) devin ºlagãre universale. a renunþat la iubirea nebunã. ale cãrui nopþi sînt scurte ºi ale cãrui zile sînt marcate de trîndãvie.asupra tinerei femei. dar inima sa nu mai seamãnã cu a tinerelor fete în floare. Atunci. Dragostea profesionalã a patronului de la Europe 1. dupã ce-a amînat decizia timp de cîþiva ani. va zice despre acesta. Sfîrºeºte totuºi prin a-ºi oficializa legãtura la primãrie. Jan Sobiesky. melancolic pînã la limita depresiei. adaptare a melodiei unei vedete fado. Franþa nu-i apreciazã discurile. rivalele ei. ca Sheila. handicap pe care îl depãºeºte fãcînd turnee triumfale prin Europa ºi. ajunge în fruntea topului de vînzãri. o coroanã mortuarã: „În onoarea muzicii defuncte. în decembrie 1961. Dalida joacã în cîteva filme ca L’Inconnue de Hong Kong (Necunoscuta din Hong Kong). de dragul aventurii cu pictorul. cu care îºi împarte succesele un an de zile. Rebotezatã Dalida — e mai tranºant —. Dalida e de-acum femeie în toatã firea. boicotînd-o mai ales pe calea undelor. la 27 de ani. unde se mutã ºi el curînd. cu sufletul sfîºiat de opþiunea cornelianã: sã trãiascã mai departe alãturi de Lucien Morisse. N-are timp de visat. de altfel. obþine un succes la fel de mare ca ºi vedetele ale cãror melodii le interpreteazã. invidioºii îi trimit la Olympia. al treilea e subjugat de femeie. sau sã plece cu amuzantul Jan Sobiesky. întîlneºte la 190 Cannes un frumos pictor polonez. Dalida se confruntã deja cu paradoxul care-i va mãcina existenþa. În doi ani. un bãrbat tandru. asigurîndu-i o viaþã burghezã la care ea nu îndrãznea nici mãcar sã viseze. devine amantul recunoscut. unul dupã altul. „El e Omul“. interpreteazã. Primii doi vãd potenþialul cîntãreþei. venitã din Egipt. Lucien Morisse va reveni apoi la sentimente mai bune. iubitule). ameþitã de-un succes care o depãºeºte ºi trece chiar peste frontiere: toatã Europa o adorã. cu arma ei preferatã: se dãruieºte publicului.

o cãutare spiritualã care se va intersecta cu 193 .cãrþi. Amintirea celui dispãrut îi leagã. declarã cînd e întrebatã despre viaþa ei privatã. Deocamdatã. denigreazã sistemul. vor veni aici s-o iubeascã. cu cît el a murit“. iar la sfîrºit. la începutul anilor 1970. criticii muzicali îi salutã concertul la Olympia: „I-a luat locul lui Piaf!“ Dalida va auzi cele mai diverse aprecieri. în camerã: s-a împuºcat fãrã nici o explicaþie. fratele. singurã de cîteva luni. La întoarcere. Mama. mai profunde. la tejgheaua unui bar. însãrcinatã cu el. cãci ea îl iubeºte! Însã Luigi se pierde. Scãpatã ca prin minune. ca la un mit. Marea iubire ºi Doamna cu coasa În august 1966. îºi comunicã noile hotãrîri în France-Soir: „Am hotãrît sã trãiesc. Dalida e rãvãºitã de acest bãrbat complex. admirator al lui Luigi Tenco. Rãmîne strãfulgeratã la Roma. merge sã-ºi facã avort. Lucien Merisse. fiindcã Dalida aici îºi va lua viaþa. La picioarele scenei. mã las de cîntat“. Sfînta ºi contele ei ciudat Profund mãcinatã de un doliu ºi un avort. îºi vopseºte blond frumosul pãr lung. vedeta demareazã. tînãrul nu mai vrea sã evolueze. Cam anarhist. Urãºte aceastã lume de paiete. cu vedere spre Montmartre. fãrã mãcar sã-i cearã pãrerea acestui tinerel care n-ar fi niciodatã un tatã de încredere. „Publicul e soþul meu. La deschiderea stagiunii. muzicant ºi cîntãreþ în plinã splendoare. un spirit solar ºi autodistructiv totodatã. ºi familia ei. Orlando va considera: „În clipa aceea a început infernul“. dar Dalida se grãbeºte sã-l împingã spre festivalul muzical de la San Remo. Luigi nu convinge pe nimeni. Bruno devine artizanul unei noi Dalida. Rãmasã. iar cîntecele sînt fetiþele mele“. e adoratã — niciodatã nu e ignoratã. tînãrul revine singur la hotel. o bine meritatã rãsturnare a sorþii. O lunã mai tîrziu. unde îi plãcea lui Luigi sã locuiascã la Paris. Dalida îl încurajeazã. sicriul ei. considerã cã încã mai are timp sã devinã mamã. Cei doi iubiþi nu se mai despart. lãsînd-o pe Dalida la cina obligatorie. Jan. ºi veriºoara Rosy vin sã stea cu ea la Paris. iar Dalida se va acuza mereu pentru reprezentaþia lor comunã: considerã cã ea n-a cîntat destul de bine. din greºealã. el se revendicã prematur de la o sexualitate dezlãnþuitã. potrivit regulii. sala îºi bate joc de el. „La 35 de ani. devine vampa aleasã de revista Elle „cîntãreaþa preferatã a francezilor“. la Hotelul Prince-de-Galles. se gîndeºte ea. Îl giugiuleºte mai mult decît este giugiulitã. adevãratul Orlando. n-o va mai pãrãsi niciodatã pe artistã. o ajutã sã se descurce printre rîndurile contractelor ºi. Atunci cînd regãseºte iubirea. dar cîntãreaþa nu-l vede decît pe Luigi. bine ascunsã pînã atunci. Va deveni refugiu pentru dureri. lipsitã de o nouã cãsnicie ºi lipsitã de copii. îi încurajeazã noul stil de femeie fatalã. Vor mai veni cîþiva frumoºi ani de glorie. avînd 28 de ani (ea are 33). de sãrbãtori cu cei apropiaþi. ca omagiu pentru defunctul pe care sora lui l-a iubit atît de mult. de adãpost pentru iubirile ei. toþi prietenii lui Dalida sînt acolo. e sfîºiat de contradicþii. În august 1964. La 34 de ani. pictorul. numãrul 11 bis. Bruno. departe de þesãturile de bumbac în carouri. e vorba de alt italian de 22 de ani. dar melancolia. în ziua cea mare din ianuarie 1967. Fratele mai mare. unde vor interpreta în duet aceeaºi melodie. Dalida aflã ce înseamnã dragostea la prima vedere. Dalida trãieºte între douã repere: casa ei rococo din Rue d’Orchampt. ºi Christian. pe-atunci cîntãreþ sub numele de Orlando. adaugã. Visa la ea. pe care crede cã-l poate face feri192 cit. mai tîrziu îºi va numi copilul Luigi. dupã cinci zile de comã. gãseºte trupul iubitului într-o baltã de sînge. de parcã ar fi de-ajuns sã te desparþi de luminile rampei pentru a deveni soþie ºi mamã. iar Rosy e secretara ei. Distrus ºi furios pe sine însuºi. Casa din Rue d’Orchampt e loc de reuniuni. Dar suferinþa rãmîne. dar nici un bãrbat n-o va determina sã-ºi pãrãseascã paradisul. Orlando. dar pînã atunci nu ºi-a pierdut minþile dupã primul venit. vãzîndu-l pe Luigi Tenco. de-a lungul carierei. încercînd totuºi sã strãluceascã în cadrul lui. Va reuºi cu siguranþã. Prezentat la Paris în domeniul artistic. E detestatã. încearcã ºi ea sã se sinucidã. gentleman-ul. cînd venea „s-o viziteze“. preluate odinioarã sub presiunea modei. cu atît mai mult. în miezul nopþii. mai ales.

cu ºapte ani mai tînãr. autoproclamat conte de Saint-Germain. umple cinci mii de locuri cu un show pe stil american. cu Salma ya salama. dacã nu i-a produs nefericire. de Léo Ferré. a tras dupã el cu arma. lãsîndu-l invalid pe viaþã. Tentativa i se datoreazã profesorului ei de filozofie budistã. Triumful ºi prãbuºirea Între 1977 ºi 1987. Dalida îºi radiografiazã viaþa fãrã indulgenþã ºi devine o femeie sfîºiatã de durere. Aceasta e ºi perioada cu Paroles. Tot pe-atunci. de-a lungul celor doi ani ai relaþiei. O altã paginã a trecutului se închide în acelaºi an. un bãrbat însurat care nu-ºi va pãrãsi niciodatã soþia. Tuesday. Operaþia de fibrom nu-i mai permite sã-ºi facã iluzii despre o ipoteticã sarcinã. Acest simpatic noctambul. în Palatul Sporturilor. care-i oferã. oricum. La Paris. Mare scandal. în anul 2000. atunci cînd trupul o va trãda. de fapt o idilã mai mult sau mai puþin secretã cu François Mitterrand. n-o împiedicã pe cîntãreaþã sã spere. însã Dalida crede cã ºi-a cucerit o anumitã distanþã faþã de iubire. fratele ei Orlando sau Pascal Sevran. Dalida va avea nevoie de mai mulþi ani pentru a-l lãsa sã zboare în lume pe-acest aventurier care. îl iartã de fiecare datã pe amantul cu toane. între cele douã colþuri de paradis.filonul melancolic. Dupã ce-a eºuat alãturi de Luigi. strabismul reapare ºi. nu e conºtientã de forþa acesteia. care împlineºte pe-atunci 45 de ani. Sinceritatea acestui hedonist. care ar fi fost. convingînd-o de inutilitatea ºi vanitatea gloriei. vorbe. managerul ei începînd cu 1966. care gãseºte compozitorii ºi textierii perfecþi pentru sora sa. paroles (Vorbe. rãmas confidentul ei. Dalida. se consoleazã cu prietenia celor apropiaþi. cã bãrbatul senin care a ajutat-o sã descopere operele lui Freud ºi Jung. Dalida simte cã nu mai are puterea fizicã de-a þine pasul cu toate spectacolele acrobatice. înfãºuratã în voaluri ºi paiete. Monday. ºi azvîrlind în uitare veselul ºlagãr Bambino. l’amoroso (1974). care-i dezvãluie pe de-a-ntregul silueta fascinantã. În Statele Unite. îºi reproºeazã ea. ºlagãrul disco pe care adolescenþii l-au readus în prim-plan la Star Academy. sigurã cum e cã sfîrºitul carierei sale e iminent. din lipsã de timp. nici fericire prea multã nu i-a adus. sau ashramurile indiene. apoi Gigi. de asemenea. Deschide stagiunea de la Olympia cîntînd melodia nostalgicã Avec le temps (Cu trecerea vremii). pe-atunci cunoscut ca textier. Cîteva zile mai devreme. un chefliu ºi un infidel. 1973). ºi crezînd cã-i un hoþ. pune capãt contractului cu casa Barclay ºi întemeiazã împreunã cu fratele ei o casã de discuri. Muzica? Nu crede în ea. care proclamã iubirea universalã. refuzase invitaþia lui la masã. „contele“ se face remarcat în paginile de fapte diverse ale ziarelor: l-a surprins pe amantul slujnicei. dar nici n-o va amãgi vreodatã pe Dalida în aceastã privinþã. κi sãrbãtoreºte cei douãzeci de ani de carierã alãturi de prietenii cei buni. în toiul nopþii. care a fãcut aºa de multe pentru cariera ei. încarnare a superficialitãþii ºi a inconsecvenþei. Face un remarcabil concert de revenire în Egipt. pe Rue d’Orchampt ºi în noua sa locuinþã din Porto-Vecchio. lipsitã de un angajament contingent. În acele vremuri. face salã plinã la Carnegie Hall. îi va oferi echilibrul sentimental. Dupã 1981. în mijlocul unor decoruri ultrakitsch. Dalida îºi face griji ce-o sã se întîmple. maturizatã de lecþiile de independenþã ale amantului ºi de încurajãrile lui Orlando. Lucien Morisse. În 1970. îndrãz194 neºte reluãri faimoase (J’attendrai — Voi aºtepta — dateazã din 1937) sau adaptãri. încã o descoperire a vizionarului Orlando. e un vizionar. îºi pãstreazã supleþea prin metoda „romanilor“: vomeazã tot ce mãnîncã ºi bea din cînd în cînd un ceai. pînã în Japonia. care îi oferã extraordinarul Il venait d’avoir 18 ans (Tocmai împlinea 18 ani). apare consacrarea pentru Dalida. tardivã. chiar dacã o operaþie o scuteºte de aceastã problemã. datoritã experimentatului Orlando. de data asta n-a ºtiut sã-l ajute nici pe Lucien. în urma cãrora rãmîne epuizatã. Dalida cunoaºte un succes fãrã precedent. 195 . sau adaptarea dupã Besame mucho. odatã cu dramatica sinucidere a fostului soþ. E criticatã pentru pretinsele ei opinii politice. înainte de ceea ce considerã ea ca fiind „degringolada“. Lumea a botezat-o „Maria Callas a melodiei franceze“ sau „Fedra modernã“. îl întîlneºte pe Richard Chamfray. în curînd amantul ei.

prietenia tînãrului Bertrand Delanoë sau angajamentul în favoarea posturilor radiofonice libere, RADIO NRJ fiind condus de Max Guazzini, fostul ei asistent ºi prieten. E suspectatã pînã ºi cã se þine de intrigi pentru a-ºi impulsiona cariera. Dalida e obositã ºi pare la capãtul puterilor în mai 1983, în spectacolul televizat al celebrilor Maritie ºi Gilbert Carpentier. În acea perioadã, Richard Chamfray, eternul june-prim, îºi pune capãt zilelor, pentru a reteza de la rãdãcinã îngrozitorul proces de decrepitudine. E al treilea bãrbat din viaþa ei care se sinucide… un subiect de meditaþie care n-o mai pãrãseºte. Rolul bunicii curajoase, propus de compatriotul Yusuf Chahine în Le sixième jour (Ziua a ºasea), sfîrºeºte prin a-i distruge nervii: iatã cã a ajuns în roluri de bunicã sublimã, fãrã a fi ºtiut sã fie mamã! Ultima iubire o dezamãgeºte de asemenea, doi ani petrecuþi cu un medic divorþat, care o iubeºte din depãrtare, reticent faþã de lumea show-businessului. În ultimele ºase luni, Dalida trãieºte cu încetinitorul, înregistrînd ca un mecanism niºte discuri depãºite, niºte cîntece în care nu mai crede. Îi cere lui Orlando sã-i menþinã vie amintirea, dupã dispariþie, cãci nu se ºtie… El va autoriza mai ales biografia semnatã de Catherine Rihoit1 ºi va organiza o frumoasã retrospectivã la Hôtel de Ville din Paris, în primãvara lui 2007. La capãtul puterilor, Dalida îºi întrerupe turneul în Turcia. Întoarsã în Rue d’Orchampt, împreunã cu dama de companie, cu depresia, cîinele ºi somniferele ei, în ciuda prietenilor binevoitori, nu mai suportã patul gol ºi tãcerea asurzitoare a nopþii. În ziua de sîmbãtã, 2 mai 1987, anularea unei întîlniri galante îi dã brînci spre moarte, înscenatã cu mult gust estetic, de parcã n-ar mai fi rãmas din ea însãºi decît o imagine de salvat. Nu departe de casa ei, în arondismentul al XVIII-lea, se aflã azi Piaþa Dalida.

Moartea a îndrãznit…
de Jean-Pierre Winter*

Încercarea de a ºterge
DALIDA A ALES DE FOARTE TÎNÃRÃ sã se facã vizibilã pe toate cãile: manechin de modã, apoi în muzicã, apoi în cinema. La fel ca în nuvela lui Edgar Poe, Scrisoarea furatã, se împingea în faþã pentru a deveni mai invizibilã. Nimic nu te ajutã mai bine sã te ascunzi, decît sã te plasezi în lumina reflectoarelor, dupã cum povesteºte actorul François Berléand în biografia sa Fiul omului invizibil1. Soarele, care pînã la urmã ºterge literele de aur de pe cotorul cãrþilor, se întunecã pentru a azvîrli fiinþa adoratã în noaptea melancoliei. De aceea, Dalida parcã încearcã sã ascundã ceva de-a lungul întregii vieþi, cu mult înainte de a se sinucide. Nu avem posibilitatea de-a stabili natura secretului, dar nu ne lipsesc elementele pentru a bãnui un mister legat de tatã ºi de fratele mai mare, „adevãratul“ Orlando. Absenþa acestuia din urmã, de la o anumitã datã încolo, din aproape toate biografiile lui Dalida ºi ambiguitatea din jurul anilor de rãzboi trãiþi de tatãl ei constituie adevãrate enigme pentru detectivul amator.
Jean-Pierre Winter e psihanalist. A publicat, printre altele, Les errants de la chair (Trupuri rãtãcite), Paris, Calmann-Lévy, 1998; Choisir la psychanalyse (Sã alegem psihanaliza), Paris, La Martinière, 2001; Les images, les mots, le corps: entretiens avec Françoise Dolto (Imaginile, cuvintele, trupul: convorbiri cu Françoise Dolto), Paris, Gallimard, 2002. 1 În Le fils de l’homme invisible (Paris, Stock, 2006), François Berléand povesteºte influenþa unei glume fãcute de tatã asupra psihicului sãu ºi angoasele care au decurs de-aici. Acesta i-a spus o datã, pe cînd viitorul actor avea 11 ani: „Tu, în orice caz, eºti fiul omului invizibil.“
*

1

Dalida, Paris, Pocket, 1997.

196

197

Din puþinele lucruri care se ºtiu despre „adevãratul“ Orlando, dispariþia lui, spre deosebire de fratele mai mic, din viaþa lui Dalida, ne îndeamnã sã ne punem întrebãri în legãturã cu statutul sãu, în cadrul familiei Gigliotti, ºi mai precis sã ne întrebãm despre legãturile care-l apropiau de sora lui. Atunci cînd este menþionat de cãtre biografi, are adesea rolul unui înlocuitor de tatã, dupã moartea tatãlui Gigliotti, ca o autoritate ce interzice ºi un gardian al bunelor moravuri. Apoi, pare sã nu mai aibã vreun ascendent asupra surorii, cînd ea debuteazã într-un mediu foarte expus riscurilor, la o vîrstã la care ar fi pãrut, dimpotrivã, normal ca el sã-ºi sporeascã vigilenþa. Unul dintre misterele care-l înconjoarã pe Orlando se referã la împrumutarea prenumelui sãu de cãtre fratele mai mic, Bruno, mister cu atît mai profund, cu cît nu se mai ºtie nimic despre el, din clipa în care prenumele i-a fost preluat de fratele sãu. S-a întîmplat chiar ca unii sã-l considere, pe nedrept, mort. Care era relaþia dintre cei doi fraþi, pentru ca Bruno sã-ºi poatã însuºi prenumele lui Orlando? Schimbarea prenumelui, oricare ar fi motivul de suprafaþã, nu e niciodatã lipsitã de consecinþe psihice. Dacã aceasta antreneazã, în plus, o rãsturnare de locuri în ierarhia fraþilor, se pot prevedea, fãrã un risc prea mare de a greºi, pagubele directe ºi colaterale, atît pentru cel care îºi schimbã prenumele, cît ºi pentru cel care-l cedeazã peal sãu, dar ºi pentru cei care sînt martorii pasivi ai acestei modificãri. Povestea lui Orlando n-a putut fi transmisã, fãrã îndoialã, decît în mod confuz. Mai mult decît atît, a-i lua prenumele însemna a-i lua locul, ceea ce echivaleazã cu o ucidere simbolicã. Mai ales cã aceasta semnificã a nega dorinþa parentalã, care a stat la originea naºterii ºi a locului deþinut de Orlando, forþa Legii care ar fi trebuit sã-i aparþinã în continuare. În ceea ce o priveºte pe Dalida, aceste schimbãri de prenume, care modificã locul fiecãruia, legitimeazã în mod imaginar ascendentul pe care Bruno, devenit Orlando, îl va avea asupra ei. De asemenea, prin prisma acestor modificãri genealogice trebuie sã vedem importanþa pe care o poate avea pentru „adevãratul Orlando“ opþiunea de a-l boteza Luigi pe propriul sãu fiu, Luigi fiind amantul sinu198

cis al surorii sale, cel care o va lãsa neconsolatã! Dacã pentru el Luigi reprezintã viaþa, pentru Dalida reprezintã moartea, în aºa mãsurã, încît îi va dedica prima ei tentativã de sinucidere. Însã Bruno-Orlando va recunoaºte el însuºi în acest funest Luigi pe omul care a rãvãºit existenþa cîntãreþei, aruncînd-o în disperarea care o va duce într-o zi sã nu-ºi mai rateze sinuciderea. Sã-i dai unui copil prenumele unui apropiat mort în circumstanþe dramatice îl predestineazã adesea pe acest copil sã trãiascã de parcã ar fi umbra celuilalt, al cãrui destin, pentru a-ºi gãsi o formã de consistenþã, îl va repeta. O dovedeºte, în mod dureros, povestea lui Vincent van Gogh, care purta prenumele unui frate mort cu un an înainte de naºterea sa ºi care s-a sinucis la cîteva zile dupã ce fratele sãu Theo l-a anunþat de naºterea unui fiu, care urma sã primeascã prenumele de Vincent. Alt mister, alt secret plauzibil: legãturile dintre Dalida ºi propriul tatã, care a dispãrut mai mulþi ani, deportat, acuzat pe nedrept, zice-se, apoi mort prematur la 42 de ani. Un tatã despre care cîntãreaþa va spune cã se simte vinovatã cã n-a încercat sã-l cunoascã mai bine. Dar despre care ne putem întreba din ce cauzã ea îl proteja, sau se proteja, evitîndu-l. Cînd cineva investeºte într-o imagine atît de mult cît a fãcut Dalida, de obicei, o face pentru a masca o slãbiciune simbolicã, adicã importante ocultãri din povestea unei persoane, imposibilitãþi sau incoerenþe în relatarea acestei poveºti. În cazul de faþã, slãbiciunea simbolicã trebuie cãutatã în direcþia tatãlui, în direcþia dispariþiei sale, dar ºi a frustrãrilor pe care le-a trãit, între deportare ºi deces. Pare destul de clar, de fapt, cã Dalida duce mai departe ºtafeta preluatã de la tatãl ei. Începe ca ºi el, umblînd prin cabarete, îmbrãþiºeazã pînã la urmã o carierã muzicalã, încercînd sã rãscumpere eºecul patern. Milioanele pe care le va strînge nu-i vor fi de ajuns, fireºte, cãci acest eºec n-ar putea fi compensat de nici o avere din lume. Dalida e foarte sensibilã la originea italianã a tatãlui. De aceea, va merge pentru a fi sãrbãtoritã în satul natal patern, leagãnul familiei Gigliotti, de aceea, îºi face o mulþime de prieteni italieni ºi interpreteazã numeroase titluri în limba tatãlui ei. Putem recunoaºte 199

în relaþiile sale amoroase anumiþi bãrbaþi, care sînt tot atîtea figuri paterne sau fraterne ºi putem presupune un fel de contopire familialã în iubirile ei, dacã facem din singura relaþie care ne este bine cunoscutã, cea care o uneºte cu fratele Orlando-Bruno, paradigma acestor legãturi prin care unul sau celãlalt e destinat sã disparã. Ziariºtii — care au ºi ei un inconºtient! — nu s-au înºelat comparînd-o pe Dalida cu Fedra, o eroinã tragicã, marcatã de dorinþa incestuoasã. Ar fi putut s-o compare, de asemenea, cu cîntãreaþa Barbara care, dupã ce-a trãit incestul cu tatãl ei, a fãcut, de asemenea, carierã fãrã un patronim ºi, la fel ca Dalida, a vehiculat imaginea unei femei secrete ºi adeseori îndurerate. Atunci cînd Dalida îºi ia viaþa, lasã un bilet plin de multiple înþelesuri. Acel „iertaþi-mã“ se poate înþelege în sens propriu: „iertaþi-mã cã vã pãrãsesc“, sau ca o mãrturisire a vinovãþiei, dacã admitem cã orice sinucidere poate fi interpretatã ca o crimã deturnatã. Cine a greºit? Cum? Dacã pedeapsa e proporþionalã cu gravitatea greºelii, aceasta probabil cã a fost foarte mare în psihicul care nu cunoaºte decît legea talionului. Tot aºa, cine spune „viaþa mi-e insuportabilã“? Dalida sau tatãl ei? Sau poate mama ei, sau unul dintre fraþii pe care i-ar fi înglobat melancolic? Cãci adeseori cel care se sinucide, în mod real sau social, cautã inconºtient sã-l ucidã pe cel cu care s-a identificat. Omorîndu-se, omoarã persoana în faþa cãreia n-a ºtiut sau n-a putut sã expunã reproºurile de care se simte copleºit atunci. În mãsura în care orice sinucidere e însoþitã de o regie, gînditã ca un eveniment care se va întipãri în amintirea celorlalþi — arma sinuciderii, locul, mesajul de adio —, nu putem decît sã interpretãm ceea ce Dalida a vrut sã lase posteritãþii: imaginea ei, pe care a hotãrît s-o imortalizeze, imaculatã, în pijama albã, pare construitã pentru a ºterge totul despre un trecut pãtat. Voinþa de a ºterge, purtatã cu sine de Dalida, e aparent împãrtãºitã de toþi ceilalþi fraþi, chiar dacã Orlando-Bruno o pune pe seama discreþiei. Cuplul pãrinþilor Gigliotti a avut trei copii, dintre care doi n-au avut urmaºi, ducînd numele familiei la dispariþie. Acesta e ºters ºi în alt mod, prin adoptarea de pseudonime: Dalida, 200

Orlando sînt artiºti fãrã ascendenþã. ªi fãrã copii. În decizia explicitã sau implicitã de a nu face copii existã partea conºtientã — ºi cele o mie de motive pe care le invocãm pentru a construi un pretext credibil în ochii noºtri — ºi partea inconºtientã: niºte copii pe care-i protejãm de repetiþie, neaducîndu-i pe lume, în contextul maculat al poveºtii misterioase a predecesorilor lor. Yolanda ºi Bruno Gigliotti probabil cã au simþit în mod obscur ceva, cãruia trebuia sã i se punã capãt ºi au fãcut-o manifestîndu-ºi voinþa de-a schimba datele problemei. În aceastã direcþie trebuie înþeleasã fraza din înþelepciunea anticã, afirmînd nu fãrã o anumitã violenþã: „Cine nu face copil, e un criminal.“ Ceea ce dovedeºte cã poþi fi criminal din iubire.

Oglinda ºi moartea
Dalida a fost încîntatã de propria imagine, pe care a elaborat-o cu grijã, ºi poate cã a ajuns sã-ºi închipuie cã nu poate supravieþui degradãrii sale imaginare. Publicul þine locul oglinzii, pentru aceste vedete înscrise într-un demers sacrificial: la fel ca Narcis, se oglindesc în el. Dalida ºi-l revendicã ºi trebuie s-o înþelegem în sensul cel mai propriu: „Mã dãruiesc publicului meu.“ Adicã va sfîrºi prin a se îneca în el. În ziua cînd publicul îi retrimite o imagine degradatã, stãpîna împãrãþiei, la fel ca în Albã ca Zãpada ºi cei ºapte pitici, se pomeneºte confruntatã cu o alternativã: s-o omoare pe Albã ca Zãpada sau sã se omoare ea însãºi, pentru a exista, în sfîrºit, dincolo de imaginea ei, ºi pentru a dura. În sufletul cui? Sîntem obligaþi sã constatãm azi cã Dalida a devenit un model pentru comunitãþile gay, adicã pentru cei în ochii cãrora n-ar fi putut niciodatã reprezenta obiectul unei dorinþe. Fãrã îndoialã cã acest public îi restituie ambiguitatea propriului ei mesaj: sã fii doritã, fãrã a fi atinsã. Se poate spune despre Dalida cã incarna drama societãþii noastre, care le dã celor mulþi posibilitatea de a-ºi cãuta ºi de a-ºi gãsi în mod efemer o consistenþã a sinelui, exclusiv prin intermediul imaginii. Într-o zi, va trebui sã ucizi sau sã te sinucizi. A contrario, vedetele care 201

înþepenitã. din punct de vedere cultural. ci depãºirea tuturor contrariilor. 2007. soþia psihanalistului. i-ar fi putut permite sã redevinã stãpînã pe propria sa existenþã. aºa cum a fost cazul cu Dalida. supraomeneascã. sã ajungi în faþa neantului? ªtii ce înseamnã aceasta? ªi totuºi. sedus de Extremul Orient ºi de Interpretarea viselor. sã se structureze. Iatã cum redã cuvintele pe care i le-a spus psihanalistul: „Bhagavad-Gita e un poem grandios. dincolo de imagine. adicã al limbajului. din Egipt în Franþa. te vei pomeni deodatã confruntat cu neantul. fãrã ajutorul unui spirit pãtrunzãtor. Jacqueline. un tratament psihanalitic care. Dar s-a bazat mai ales pe cîþiva maeºtri ai gîndirii exotice. nu ºtiu nimic ºi se mirã pe urmã. fãrã a încerca sã se transpunã în alte sisteme de gîndire. Jeanne Moreau. Paris. nr. O singurã convertire religioasã e deja complicatã. 48. in-sen-sis!“ Cîtã înþelepciune în aceste cuvinte ale maestrului vienez! Cãci am fost cu toþii concepuþi. foarte profund ºi e o prãpastie înfricoºãtoare. efectiv înnebunesc. Ele rãmîn atrãgãtoare erotic. prãpastia se deschidea în alte tenebre purpurii». Nu e cîtuºi de puþin o distracþie voluptuoasã. Vai. Nu putem triºa astfel cu existenþa noastrã. mereu în cãutarea sensurilor. spune Scufundãtorul lui Schiller. nici moºtenirea de familie. transmise din generaþie în generaþie. 1959.îmbãtrînesc frumos. o mãrturiseºte în cartea intitulatã… Mã numeai surioarã3 — un titlu despre care ne putem da seama acum cã spune mai multe decît îºi închipuie autoarea! Vom aprecia acest episod neaºteptat al poveºtii de familie. registrul semnificantului. propunîndu-i acesteia sã-ºi numeascã tratamentul „psihoterapie“. a început sã-i citeascã. care-i erau radical strãine. s-a încheiat la scurt timp. o perspectivã pe care abia 2 ne-o imaginãm. printr-un simplu efort de voinþã. Din nefericire pentru ea. Dalida. ca Charlotte Rampling. despre care e legitim sã ne întrebãm spre ce fel de neant au tîrît-o. cã ar trebui sã se construiascã. în 3 În La Psychanalyse. 202 203 . terapia începutã cu doctorul Guy Pitchal. «Iar sub paºii mei. de asemenea. ne-a plimbat din Italia în Egipt. Chiar dacã viaþa. condiþionaþi de un numãr de semnificanþi ºi de coduri culturale. care lasã loc unui subiect în cadrul discursului umanizant. acest neant nu e decît rodul dispreþului european: Nirvana indianã nu înseamnã neantul. crescuþi. sã dea un sens vieþii. sub pretextul cã ajungem într-un surogat de nirvana. Dar atunci cînd n-o înþelegem. dacã nu te împinge neapãrat la moarte. cã rãmînea agãþatã în aer. Dalida a înþeles oare. în ale sale Amintiri despre Sigmund Freud2. Freud explicã de ce trebuie sã ne þinem la distanþã de filozofiile orientaliste. Însã nu ne putem ºterge nici trecutul. care nu reprezintã nimic pentru noi. Tu m’appelais petite sœur. urmat riguros. printre alþii. au în comun faptul cã au investit în alte domenii decît acela al imaginii lor de pe peliculã. a încercat. concepte care ºi-au dobîndit coerenþa. „analistul“ cîntãreþei ar fi contestat-o. un prieten a cãrui familie o frecventa în particular. în care totul e cuprins. o confuzie suplimentarã pe care. ci o perspectivã ultimã. ªtii ce înseamnã aceasta. cum crede lumea cu atîta uºurinþã în Europa. Lauren Bacall sau Jane Fonda. povesteºte singura consultaþie primitã din partea lui Freud. p. sã se ancoreze solid? Fãrã îndoialã. O mãrturiseºte un tînãr poet care. din cîte se pare. Suferea pentru faptul cã nu era destul de cultivatã ºi s-a înconjurat de prieteni intelectuali. Didier Carpentier. sfîrºim în delir. acolo unde nimic nu pare static ºi unde toate elementele se dizolvã unul în celãlalt. Dar sã treci de la unul dintre cele trei monoteisme la filozofiile orientale ale vieþii reprezintã o amplã aventurã care. care nu se mai întoarce din a doua aventurã. ºi ne-am adaptat cîntînd în toate limbile. o datã cu trecerea anilor. aceºti visãtori europeni! Ce ºtiu ei despre profunzimile orientale? Ei divagheazã. pe Freud ºi pe Jung. 5. întrucît au avut norocul sã priceapã cã dorinþa vizeazã. cînd îºi pierd minþile ºi înnebunesc. devenind un simbol. dupã ce ºi-a ºters o parte din povestea personalã. cînd e vorba sã treci de la o religie monoteistã la alta. nu putem intra într-un nou sistem de referinþe. deasupra prãpastiei. Cãci dacã te scufunzi în lumea din Bhagavad-Gita. a fãcut multã lume sã-ºi piardã minþile.

o pasiune resimþitã pentru un tînãr cãruia îi promite carierã. în Fiziologia cãsãtoriei. la cel puþin ºaptezeci ºi nouã aceastã întoarcere spre Dumnezeu dovedeºte cã au fost inconsecvente sau cã vor deveni astfel“. sã-l reduci. pe care i-o retrimitea publicul. obiectul dorinþei femeilor rãmînea cel mai adesea fantasmatic: ele îºi închipuiau îmbrãþiºãrile grãdinarului ºi treceau rareori la fapte. Ceea ce l-a fãcut pe Balzac sã scrie. alãturi de care va ocupa o poziþie despre care îºi închipuie cã e mai uºor de pãstrat: sã dãruiascã. deºi a încercat sã se confunde cu aceasta. iar în lumina reflectoarelor e greu sã nu ne dãm seama de o asemenea prãpastie. din cauza ascendenþei cîrpite. sã-l cobori. Dumnezeu era obiectul iubirii. care a dezamãgit-o. în finalul vieþii lui Dalida. 1966. se percepea ca pe un strãin. În mod inconºtient. spre a fi convinºi cã e o confuzie de persoanã. cã nu meritãm iubirea pe care o primim. Atunci cînd. prin intermediul unei iubiri protectoare. pe de altã parte. între iubirea gratuitã ºi sexul plãtit. în loc sã primeascã. col. Deosebirea respectivã le stricã viaþa multor oameni. trebuie sã-l obiectualizezi. 4 205 . În plus. respectiv mitul frumosului militar. respectiv. p. trebuie sã idealizezi obiectul. sã-l venerezi. iar atunci cînd deosebirea dintre ceea ce sîntem ºi þinta spre care aspirãm e prea mare. înainte ca tendinþa sã se inverseze în favoarea tinerilor. o imposturã. care au rezolvat-o de mult timp prin pendulãri între viaþa conjugalã ºi frecventarea prostituatelor. se identificã în imaginea tatãlui. voinþa „paternalistã“ de-a avea un uºor ascendent asupra partenerului. Nu ne ridicãm niciodatã la înãlþimea idealurilor noastre inconºtiente. bani. Sau eventual. unde deþine ea însãºi rolul de tatã. Éditions du Seuil. ºtia cã e nejustificat sã fie iubitã. al acelui ceva sau al acelui secret pe care ea nu trebuia sã-l vadã… Sã fie fiica? Sã fie tatãl? Dalida întreþine relaþii de iubire cu douã tipuri de bãrbaþi. orice bãrbat apare ca un servitor. urmãtoarele fraze celebre: „Atunci cînd o tînãrã îºi reia pe neaºteptate anumite practici religioase la care odinioarã a renunþat. dilemã resimþitã ºi de bãrbaþi. Supusã unui clivaj al eului. Cele mai multe femei administreazã într-un mod original incompatibilitatea dintre obiectul iubirii ºi obiectul dorinþei. distanþa dintre tatãl ideal pe care-l acceptã astfel ºi tatãl adevãrat devine prea mare.4 Ceea ce îngreuneazã continuitatea iubirii ºi a dorinþei e faptul cã asta presupune douã operaþii contradictorii: sã înalþi obiectul pentru a-l iubi. se identificã în „fetiþa lui tata“. sã-l plasezi foarte sus. mai ales pînã în secolul al XIX-lea. cu care se va asemãna un personaj ca Lucien Morisse. Cu aceste filozofii ºi psihoterapii cam neacademice descoperea cã personajul ei public era. Paris. nu în sens concret. în schimb. ºi. o fiinþã lipsitã de identitate. e posibil La Comédie humaine. „L’Intégrale“. intrã în rolul de fetiþã. Din o sutã de femei. ªi apoi nu trebuie sã fim Dalida ca sã avem impresia cã nu sîntem iubiþi pentru noi înºine. 422. la Paris. 7. iar atunci ea basculeazã în pasiune. aceastã nouã deprindere a vieþii ascunde întotdeauna un motiv foarte important pentru fericirea soþului. care pot fi interpretate ca un simptom. vol. E adevãrat cã. succes. o vreme. dacã voia sã-ºi pãstreze legãturile de prietenie cu soþia lui! Dalida era conºtientã cã se aflã într-un impas: nu s-a recunoscut niciodatã prea mult în imaginea de vedetã adoratã. întoarcerea problemelor de vedere. pentru a iubi. astfel încît soþul putea. pe cît i-a stat în putinþã. împãrþite între fantasma tatãlui bãtrîn ºi liniºtit. sã satisfacã dorinþa: pe lîngã Dumnezeu. un tatã protector ºi puternic. Pînã la urmã. asistãm la întoarcerea refulatului. Pe 204 de o parte. întoarcerea familiei care o înconjoarã. despre care am vorbit mai sus. apãrut precoce. Într-o primã parte a vieþii.loc de „psihanalizã“. fireºte. Ea trãieºte astfel împãrþitã între imaginea unui tatã ideal. pentru a dori. sã-l cobori pentru a-l dori. datoritã statutului lor istoric ºi social. asta începe sã ne persecute. cei pe care se poate sprijini. sau prin ochii cãruia viseazã la toate acestea. pînã ºi în propriii sãi ochi. Pînã recent. ci fiindcã simþea cã un alt eu decît cel autentic era venerat.

au fãcut ei înºiºi opþiunea de-a elimina unul dintre termenii acestei diabolice alternative. aveau dreptate — în mod inconºtient. începînd cu 1981. în articolul „Cuvinte 5 despre cauzalitatea psihicã“. el însuºi frãmîntat. unde s-a desfãºurat una dintre ultimele producþii la care a participat Dalida. mai degrabã decît o pretinsã reticenþã faþã de showbiz.“ Narcis înecîndu-se în propria imagine. O femeie „fatalã“ Dalida era o femeie fatalã. cu mult înainte de-a se reflecta. locul în care moartea e cel mai des prezentã. de obsesia morþii. Ceea ce ne aduce înapoi tocmai la narcisism. s-a repetat în cazul lui Dalida în modul în care. Tendinþa sinucigaºã. nu ne lasã sã contemplãm decît morminte uriaºe ºi mumii înþepenite pentru eternitate. mai întîi pe plan intelectual. au sfîrºit cu toþii punîndu-ºi capãt zilelor ºi au iubit-o pe Dalida. p. Dupã toate aparenþele. Écrits. fireºte. apoi foarte concret. sã pãstreze distanþa. trãiascã Édith Piaf!“. Bãrbaþii din viaþa ei erau profund atraºi de moarte. Disperare care. Egiptul. fãrã îndoialã. în toate sensurile termenului. însoþit mai ales de Dalida? Iar printre ultimele a fost cel de-a merge în Egipt. Cu diferenþa remarcabilã cã Piaf incarna viaþa care luptã împotriva morþii. totdeauna într-un mod foarte ambiguu. pe care mitul lui Narcis îl exprimã în mod esenþial. vorbindu-ne despre nemurire. care e strîns legat de moarte. în aºteptarea unei improbabile învieri. medicul. e resimþitã de acesta în faza de mizerie originarã în care trãieºte. pierzîndu-se în ceea ce a iubit atît de mult. de altminteri. gravã ºi încîntãtoare. Lacan vorbea în Scrierile5 sale. 186. ca preºedinte. Le sixième jour (Ziua a ºasea). filmul lui Yusuf Chahine. Seuil. Atunci cînd detractorii cîntãreþei i-au trimis o coroanã mortuarã cu inscripþia: „În onoarea muzicii defuncte. pe cînd Dalida a sfîrºit prin a se confunda cu marea statuie glaciarã a Doamnei cu coasa. Imaginea ºi moartea se suprapun atunci în sufletul cîntãreþei. l-a îndemnat fãrã îndoialã pe ultimul amant al lui Dalida. n-ar fi rãmas din ea însãºi decît aceastã imagine a durerii. dupã cum se ºtie. Aceastã dimensiune fatalã. fiindcã percepeau la ea aceastã dimensiune tragicã. ºi care va izbucni mai apoi în traumatismul de sevraj. în copilãrie. þara piramidelor care. de la traumatismul naºterii ºi pînã la sfîrºitul primelor ºase luni de prematurizare fiziologicã. 206 207 . 1966. în gîndirea sa. cînd s-a ºtiut bolnav de cancer.ca Dalida sã fi rezolvat problema îndrãgostindu-se de bãrbaþi care. Dalida ºi Piaf erau amîndouã înrudite cu moartea. n-a fost oare acela de-a merge la Panthéon. aceastã formidabilã lipsã de stãpînire a eului. în disperarea venirii sale pe lume. Paris. Unul dintre primele sale gesturi oficiale. dacã n-ar fi vocea ei. care reprezintã în opinia noastrã ceea ce Freud a încercat sã situeze în metapsihologia lui sub numele de instinctul morþii sau masochism primordial. întrucît s-au sinucis. pentru a-ºi trata ochii bolnavi. tot asta l-a fascinat ºi pe Mitterrand. despre „misterioasa tendinþã sinucigaºã a narcisismului“: „În acest nod stã cu adevãrat raportul imaginii cu tendinþa sinucigaºã. probabil. depinde pentru noi de faptul cã moartea omului. a fost obligatã sã stea mult timp pe întuneric. astfel încît îºi va regiza propria sinucidere cu o mare atenþie pentru estetismul luminii ºi.

pentru a-i proteja pe copii. 208 . cu siguranþã. care s-a înfãþiºat lumii scriind romane fermecãtoare ºi plasîndu-se zîmbitor pe prima paginã a ziarelor de scandal: o copilãrie lipsitã de griji. un succes literar fulgerãtor. În întregul ei. Cei doi trãiesc cu bãºcãlia ºi indiferenþa pe care Françoise le va moºteni de la ei. iar familia nu mai aºtepta alþi copii. Pãrinþii lui Françoise. Pãrinþii ciudaþi îºi trimit uneori progenitura la Cajarc. s-a nãscut în 1922. totodatã. dar ºi-a fãcut din „vînãtãile de pe suflet“ titlul unuia dintre romane. la bunici. în piesa de teatru Il fait beau jour et nuit (E frumos zi ºi noapte). Suzanne. Françoise Sagan o pune pe una dintre eroinele sale sã spunã1: „Mi-a plãcut mult cocaina. motiv suplimentar de-a trãi prezentul cu intensitate. provin ambii din marea burghezie agricolã în Sud-Est. care-i reproºau cã umblã într-un Ferrari: „ Vai. industrialã în Nord. Marie ºi Pierre afiºeazã o mascã de neglijenþã. Marie ºi Pierre Quoirez. pe Bulevardul Malesherbes. un stoicism în faþa vitregiilor sorþii. mi-au plãcut vagabonzii de pe trotuare. Paris. fiindcã îi plãcea sã conducã prea repede. mi-au plãcut excitantele. dupã moartea la naºtere a lui Maurice. preludiu al vieþii unei femei ºi al unei scriitoare senine. exaltatã ºi adesea scandaloasã. Françoise Sagan a fost în egalã mãsurã celebrã pentru cãrþile sale. apoi la Lyon. Lumea þine minte aceastã replicã a tatãlui. pentru Pierre. cîteva boli. ºi în aceastã calitate e cea mai rãsfãþatã: sora mai mare. ºi se vor iubi peste cincizeci de ani. Nechibzuit de risipitoare. fiindcã a abuzat de stupefiante. nu! E un Maserati!“ Vioaie ºi uºuraticã. potrivit expresiei consacrate. Cuplul nu e lipsit de convingeri. nu fãrã motiv. o depresie. S-au cãsãtorit în 1923. 1978. în casa de familie din Cajarc (Lot). protesteazã la Eliberare împotriva pedepsei degradante de care au parte colaboraþionistele cu ocupantul (tunse la piele ºi plimbate în vãzul lumii). ca ºi pentru replicile mediatice pline de umor — ca în faþa studenþilor din mai 1968. viteza ºi banii a fost. în ciuda rãzboiului. fratele în 1925. în timp ce ei o ºterg în trombã pe coasta normandã. Françoise e „ultima fetiþã“.îndrãgita ei coastã normandã. unde alte generaþii de nou-nãscuþi au vãzut lumina zilei înaintea sa. scriitoarea s-a stins la 69 de ani. inginer ºi persoanã de rãspundere în mari întreprinderi. Françoise Sagan a cunoscut ºi suferinþa. în 1930. Françoise creºte într-un mediu bogat. În timpul rãzboiului. Umbrele asupra existenþei sale ea însãºi le-a proiectat. Françoise Sagan (1935–2004): O viaþã plinã de excese Pãrinþi extraordinari Sagan însãºi i-a considerat astfel. „o vârstã destul de înaintatã“. la fel ca ºi cei mai mulþi dintre francezi. în arondismentul al XVII-lea din Paris. asemenea unei cupe de ºampanie. Flammarion. ajutã la ascunderea evreilor. fãrã a deveni totuºi o militantã activã. adresatã unui amic de-al puºtoaicei. ca pentru a refuza evidenþa prea catifelatã a unei fericiri anunþate: cîteva accidente. pentru Marie. care a devenit domniºoarã: „Mã-ntrebi dacã poþi sã ieºi cu fiicã-mea disearã? Sigur! Dar te rog sã nu mai intri cu ea!“. Françoise Sagan va prelua de la ei o oarecare conºtiinþã politicã. uneori pînã la provocare. Nãscutã în 1935. avînd 16 respectiv 22 de ani.“ Fiindcã aceastã viaþã de joacã permanentã cu substanþele toxice. pe 1 Zelda. fiindcã iubirea de viaþã ºi cea de senzaþii tari nu se împacã totuºi mereu. din prima încercare. mulþumindu-se sã 209 IATà POVESTEA UNUI COPIL RÃSFÃÞAT. din dragoste la prima vedere. cu ajutorul salariului tatei. Suferind de penurie. familia se retrage în departamentul Lot. iar din acest exemplu va ºti sã înveþe ºi Françoise Sagan. ceea ce ea ar fi considerat. o viaþã de întîlniri ºi îndelungate prietenii. o adolescenþã liberã ºi veselã. pînã cînd moartea îi va despãrþi. momentele de intensã singurãtate.

artiºti sau simpli creatori de modã care. Pe Coasta de Azur se formeazã astfel o gaºcã de prieteni. specialistã în exprimarea talentului. pe cît sînt de „normali“. întîlnitã în 1952. fumeazã (enorm) ºi bea (tot aºa). Pe vremea cînd Saint-Tropez devine un loc ºic. În diferitele ºcoli de provincie unde e trimisã. pe cînd avea o sutã ºaptezeci de kilometri pe orã. semneazã cu ea un contract. cu sprijinul unei ºcoli de mîna a ºaptea pentru elevii recalcitranþi. Pentru a-ºi alunga plictiseala. Înþeleaptã recomandare. numitã ºi „Francette“. aºa cã a plecat cu manuscrisul sub braþ!).rãmînã o vagã simpatizantã. Habar n-are de sumele colosale pe care le cîºtigã ºi nici de cele pe care le risipeºte. „De fapt. mai sînt ºi „groaznic de cheflii“. Françoise scrie. O întîlneºte pe Brigitte Bardot. ea care niciodatã n-a 210 fost sãracã. Françoise îºi ia numele de autor de la prinþul Sagan. 211 . ca sã nu fie deranjaþi la telefon. la volanul primului ei Jaguar. ca ºi a viciului. ºi îi va împrumuta casa pentru filmãrile la ªi Dumnezeu a creat femeia2. la fel ca ºi de pe urma stigmatului de cheflie. tristeþe). început în primul an de studii la Sorbona. cu speranþa cã se va cuminþi. trage patru mii cinci sute de exemplare din romanul care apare la jumãtatea lunii martie. autor ºi ziarist. sîntem groaznic de normale amîndouã“. fãrã a primi nici un rãspuns. 5. Extrema stîngã îi va reproºa cã are un suflet uºuratic de „mic-burghezã“. René Julliard se miºcã cel mai repede. vorbind despre iubire. cuvîntul ei de cãpãtîi. þine afiºul ºtirilor de scandal. se acomodeazã greu în instituþia catolicã unde e ºcolarizatã. Françoise va putea face de-acum încolo orice… orice numai sã fie amuzant. cãci nu s-a prezentat la examenele de sfîrºit de an. în prima sa internare dintr-o lungã serie. În cel mai mare secret. trimite Bonjour tristesse la editurile Julliard ºi Plon (lumea s-a purtat urît cu ea la Gallimard. Florence Malraux. iar pînã la Crãciun vor fi… douã sute de mii! Lumii îi place tonul considerat subversiv: o fatã aºa de tînãrã. atunci cînd va fi întrebatã ce puncte comune au. acum începe distracþia. îºi ia în sfîrºit bacalaureatul la Paris. Jacques 2 Un film de Roger Vadim. Françoise Quoirez nu mai existã: trãiascã Françoise Sagan! Înainte de publicarea cãrþii. Colette. Gide…) ºi prin inventivitatea la trãznãi. cu profil de bãieþoi. din romanul În cãutarea timpului pierdut. Spre marea uºurare a pãrinþilor. profitînd de succesul neobiºnuit pentru un scriitor francez contemporan de vîrsta ei. care o vor însoþi de-a lungul întregii sale vieþi petrecãreþe. Accidentatã pe Bulevardul Courcelles. dar considerã „simpatice“ nuvelele pe care le trimite ziarelor spre publicare. 1956. ea îºi cumpãrã acolo o vilã. În Franþa. copil sãlbatic ºi uscãþiv. e încheiat în vara lui 1953. alt „mic monstru încîntãtor“. Revenitã pe Bulevardul Malesherbes la 10 ani. Dar Sagan supravieþuieºte de pe urma accidentelor de maºinã. cele douã aspecte fiind strîns legate la Françoise Sagan: Florence Malraux ºi scriitoarea Véronique Campion. aterizeazã la spital. „în caz cã totuºi…“. Pentru ea. se remarcã mai ales prin viteza cu care îºi face prieteni. fãrã nici o obligaþie universitarã. ºi nu se potoleºte. sex ºi adulter! Foarte conservatorul François Mauriac laudã pe pagina întîi din Figaro „acest mic monstru încîntãtor“. Alãturi de prietena de la ºcoalã. i se propune adaptarea cãrþii pentru teatru ºi cinema. Pînã în luna mai s-au vîndut opt mii de exemplare. în ianuarie 1954. pãrinþii ºi-au convins fata sã preia un pseudonim. „Kiki“. Françoise îºi petrece toamna într-o mare frãmîntare. intelectuali. Bernard Frank. fata lui André. Bonjour tristesse (Bonjur. Chiuleºte pe rupte ºi e exmatriculatã. prin numãrul de cãrþi pe care le devoreazã (Camus. însoþit de-o banderolã care anunþã revelaþia unei tinere talentate. va explica Sagan. iar cartea cîºtigã importantul Premiu al Criticilor. prieten intim în curînd. doar pe bazã de zvonisticã. Devenitã bogatã. Sub aceastã nouã identitate. faima sa e comparatã cu a lui Piaf sau a parfumului Chanel nr. Pãrinþii n-au privilegiul de-a citi manuscrisul. în Statele Unite. îºi sãrbãtoreºte libertatea recent cîºtigatã în pivniþele de la Saint-Germain-des-Prés.

Chazot, fost prim-balerin la operã, devenit om monden de meserie, Régine, „Regina nopþii“, muzicianul-compozitor Michel Magne, alãturi de care Françoise Sagan va scrie cîntece pentru Annabel, soþia pictorului Bernard Buffet, înainte de-a le compune pentru Juliette Gréco, Mouloudji ºi mulþi alþii. Criteriul împrietenirii e simplu: noaptea, alcoolul, rîsul, uitarea. Gaºca nu include decît oameni lipsiþi de griji, care împrumutã sume fabuloase de bani, le joacã, le pierd, se ceartã ºi se împacã, într-o viaþã care echivaleazã cu goana dupã fericire. În 1956, Un certain sourire3 (Un anume zîmbet), al doilea roman al lui Françoise Sagan, e totuºi publicat: alt succes sãrbãtorit ºi risipit. Sagan însãºi o recunoaºte: cheltuielile ei sînt îngrijorãtoare. Dar cum cîºtigurile se înlãnþuie, de ce sã se schimbe? La 21 de ani, închiriazã vile somptuoase pe coasta normandã sau mediteraneeanã, nu conteazã, important e sã fie un cazino prin preajmã. Mai tîrziu, se va apuca de hipism ºi-ºi va cumpãra cai de curse. În anul urmãtor, o altã frînã în trombã îi opreºte elanul: decapotabila ei zboarã de pe ºosea împreunã cu cei trei cãlãtori. Avînd corpul distrus, plutind cîteva zile între viaþã ºi moarte, Sagan îºi înscrie figura în mitologie, între rubrica „literaturã“ ºi cea de „fapte diverse“. Iat-o pe „noua Colette“, poreclitã „surioara lui James Dean“! La spital, unul dintre vizitatorii ei, cu inima sfîºiatã de spaima sã n-o piardã, îi declarã iubirea fierbinte, dupã un flirt fãrã speranþe, þesut cu cîteva luni mai devreme. Pînã atunci, Sagan le-a explicat ziariºtilor cã n-are timp de dragoste, fiindcã în aceastã viaþã trepidantã „oamenii trec prea repede“. O fi faptul cã ºi-a vãzut moartea cu ochii? Acceptã compania lui Guy Schoeller, pe timpul convalescenþei la þarã. Trebuie spus cã e un tip strãlucit, ocupã o funcþie importantã la Editura Hachette, trãieºte la fel ca ea în cultul fericirii, între cãrþi, vinuri ºi femei. Nu conteazã pe-atunci cei douãzeci de ani care-i despart: aparþin aceleiaºi lumi ºi se simt fãcuþi din aceeaºi stofã.
3

Farmecul iubirilor burgheze
Françoise Sagan a scris întotdeauna despre sentimente, miezul operei sale interpretînd relaþiile amoroase, cuplurile care se fac ºi se desfac, examinate de sus, chiar cu cinism. Tot aºa cum excesele nu exclud conºtiinþa morþii, iubirea la Sagan include ipoteza durerii, fãrã ca aceasta sã reprezinte un obstacol: „Important e sã iubeºti.“ Ar fi putut relua formula pe cont propriu ºi, cu entuziasmul debordant al celor 22 de ani, se mãritã cu Guy Schoeller, în martie 1958, într-o intimitate perturbatã de primii paparazzi, care se înghesuie în faþa primãriei din arondismentul al XVII-lea. Foarte curînd, în domiciliul lor de pe Rue de l’Université, cei doi soþi se întîlnesc doar în trecere: ea se întoarce de pe la serate, atunci cînd el se trezeºte spre a merge la birou. Pregãtitã sã strãluceascã în mijlocul unei faune nocturne, mai mult sau mai puþin stimulatoare pentru neuronii ei, Sagan se plictiseºte din greu pe lîngã intelectualii pe care Guy Schoeller îi invitã la interminabile cine burgheze: dupã cîteva luni, relaþia nu mai funcþioneazã ºi ea se mutã de una singurã într-o locuinþã de pe Rue de Bourgogne. Se va muta sistematic, tot la trei sau patru ani, mereu prin arondismentele al VI-lea sau al VII-lea. În iunie 1960, se pronunþã divorþul. Deloc deranjatã, Françoise strãbate distanþa Paris-Saint-Tropez într-o clipitã, în Jaguarul ei, pentru a sãrbãtori evenimentul alãturi de alt bãrbat. Dar Guy, venind la rîndul lui pe Coasta de Azur, ea îºi „înºalã pînã la urmã amantul cu soþul“, dupã propriile mãrturisiri amuzate. Se mãritã din nou în ianuarie 1962, cu Robert Westhoff, un tînãr noctambul american, fotomodel ºi sculptor, întîlnit mulþumitã prietenului Charles de Rohan-Chabot, cu care se vorbeºte cã Robert ar fi întreþinut o prietenie foarte apropiatã. Nici ea n-o pãrãseºte din priviri pe Paola Saint-Just, o bogatã moºtenitoare, alimentînd comentariile ce merg în acelaºi sens. Însã Charles se va însura pînã la urmã cu Paola, de parcã, în lumea micã a lui Sagan, anarhia ar presupune o anumitã ordine. În 1963, Françoise ºi Robert divorþeazã, dar rãmîn amanþi încã timp de ºase ani, conform adagiului formulat de scriitoare: 213

Paris, Julliard.

212

„Nu-mi plac decît amanþii celibatari!“ E adevãrat cã din cãsnicia lor s-a nãscut un copil, Denis, la 27 iunie 1962. Françoise are grijã sã-l lase în seama pãrinþilor ei, pentru a-i oferi o viaþã ordonatã, ºi întrucît el poartã numele tatãlui, n-are de suferit de pe urma reputaþiei tulburi a mamei sale, o mamã, fireºte, originalã, însã profund iubitoare ºi atentã cu el, atunci cînd are vreme. Dupã Robert Westhoff, nu se mai cunosc alþi soþi sau amanþi oficiali ai lui Françoise Sagan. Fãrã îndoialã pentru cã „oamenii trec prea repede“ ºi fiindcã a trãit cîteva iubiri ascunse ºi efemere, la adãpost de ochii presei. A negat, de pildã, cã ar fi scris Un ami d’autrefois (Un prieten de odinioarã), povestea unei misterioase amante a preºedintelui Mitterrand, ascunsã sub pseudonimul „Jeanne Dautun“, apãrutã în 1998 la Editura Plon, unde publica ea pe-atunci. În aprilie 1969, Sagan îi declarã lui Pierre Dumayet, în revista Elle: „Pentru mine, devii bãtrîn atunci cînd nimeni nu te mai place ºi tu nu mai placi nimãnui. În speranþa cã cele douã coincid!“ Se pare cã a avut noroc în privinþa asta. Personalitatea ei, puternic structuratã de pãrinþii pe care n-a uitat niciodatã sã-i omagieze, i-a permis adeseori sã se rãtãceascã, regãsindu-ºi de fiecare datã drumul. Unii critici i-au reproºat cã descrie în cãrþile sale personaje bogate ºi lipsite de orice ocupaþie, dupã chipul ºi asemãnarea ei; dar cum ar fi putut aceºtia sã se consacre exclusiv iubirii, de-ar fi fost altfel? Dacã lumea a detestat-o pe Sagan, a fost adeseori din cauza acestui diletantism revendicat, o artã a frivolitãþii, dispreþuirea convenþiilor, iar tendinþa nu se remedia odatã cu vîrsta, chiar dacã viaþa ei sentimentalã devenea mai discretã.

Plãcerea fãrã limite
Lui Sagan i-au plãcut substanþele halucinogene ºi n-a dezminþit asta niciodatã, explicînd într-un interviu, încã din 19694: „Oamenii
4

se drogheazã fiindcã viaþa e copleºitoare, fiindcã lumea e obositoare, fiindcã nu mai existã mari idei de urmat, fiindcã ne lipseºte buna dispoziþie. Aºezãm un mic tampon între viaþã ºi noi.“ Avînd interdicþia de-a mai consuma bãuturi alcoolice, dupã o pancreatitã acutã, în 1976, trece pe Coca Cola ºi pune capãt vieþii nocturne, dar declaraþiile rãsunãtoare continuã, în Libération, de pildã, la sfîrºitul anilor ’805, despre cocainã: „Iau ºi eu un pic… ca toatã lumea.“ Condamnatã prima datã în 1990, pentru deþinere ºi consum de stupefiante, a doua oarã în 1995, Françoise Sagan continuã sã proclame cã e liberã sã se distrugã, negînd, totodatã, faptele ºi refuzînd sã se supunã analizelor toxicologice: „Nimic! Nu vã dau nici mãcar un fir de pãr! Coafeza mea e geloasã!“ Cît priveºte patima ei pentru jocurile de noroc ºi condusul cu vitezã excesivã, Sagan e mîndrã de toate acestea în Avec mon meilleur souvenir (Cu cele mai bune amintiri), o carte conceputã pentru a da cu tifla ºi apãrutã în 19846. Chiar ºi atunci cînd e întrebatã, într-un chestionar legat de Proust, cum i-ar plãcea sã moarã, dã acest rãspuns în doi peri: „Repede!“ Sagan îºi revendicã propria „moralã“: urãºte lumea aseptizatã, care se profileazã la orizont, refuzã ideea cã omul ar trebui sã trãiascã sãnãtos, pentru a amîna cît mai mult clipa morþii, ºi îºi consumã intens viaþa, de teamã sã nu ºi-o scape din mîini. Din 1972, de la apariþia cãrþii Bleus à l’âme (Vînãtãi pe suflet), mãrturiseºte: „Ceea ce mi se pare greþos e sã mor într-o bunã zi. Disperarea mea de aici provine, în mare mãsurã.“ Fiindcã cea care trãia prea repede cunoaºte gustul depresiei: prima datã în 1973 — lumea zice cã e „obositã“, în realitate e dãrîmatã psihologic ºi uzatã de politoxicomanie; a doua oarã în 1981, cînd e condamnatã într-o obscurã poveste de plagiat, pentru Le Chien couchant (Cîinele de la asfinþit). Victima plagiatului nu poate demonstra culpa, dar editura care a publicat-o pe Sagan, Flammarion, ia poziþie împotriva ei. Autoarea nu va obþine cîºtig de cauzã decît dupã o asprã bãtãlie juridicã. De
5

Le Magazine littéraire, nr. 34, noiembrie 1969.

6

Citatã de Sophie Delassein, Aimez-vous Sagan?, Paris, Fayard, 2002. Paris, Gallimard.

214

215

atunci, îºi afiºeazã libertatea schimbînd editurile dupã bunul plac (Ramsay, Robert Laffont, Gallimard) ºi risipindu-ºi drepturile de autor, cifrate la cota mai multor milioane: fiecare carte a ei se vinde în aproape douã sute cincizeci de mii de exemplare, fãrã a mai pune la socotealã Bonjour tristesse, care a ajuns la douã milioane, nici multiplele adaptãri teatrale ºi cinematografice ale titlurilor sale. Sagan azvîrle cu bani în toate direcþiile, îºi pune editurile sã-i achite facturile curente, pînã cînd acestea o invitã sã fie mai atentã cu datoriile pe care le face! Dupã o lungã noapte norocoasã la jocuri, în zorii zilei, cumpãrã conacul normand a cãrui închiriere expira în aceeaºi zi. Într-o altã dimineaþã, trezindu-se datoare vîndutã, mizeazã totul pe calul ei, Hasty-Flag, cîºtigã marele premiu în cursa cu obstacole de la Auteuil ºi scapã de creditori. Pe adversarii necruþãtori îi plezneºte cu replica: „Jocurile mi-au salvat viaþa!“ Dupã o primã corectare a declaraþiei sale fiscale, care o obligã la plata unei sume colosale în 1973, anunþã mînioasã cã vrea sã se expatrieze în Irlanda, mult mai generoasã cu impozitele pe seama scriitorilor, dar conflictele cu administraþia francezã continuã, pînã la scandalul istoric din afacerea Elf: e bãnuitã cã a strecurat un intermediar al firmei Elf, André Guelfi, pe lîngã preºedintele de-atunci al Franþei, François Mitterrand, pentru cinci milioane de franci pe care a „uitat“ sã-i declare la Finanþe. Lucrul pe care detractorii nu i-l iartã este cã avocatul sãu nu minte atunci cînd pledeazã, la proces, în februarie 2001, afirmînd cã „ea nu face cîtuºi de puþin deosebirea între 100 000 de franci ºi un milion“. Încaseazã un an de puºcãrie cu suspendare. Prietenia cu François Mitterrand a dat, de asemenea, naºtere la numeroase bîrfe. În 1985, în timpul unei cãlãtorii oficiale a preºedintelui francez în Columbia, invitata lui, Françoise Sagan, e repatriatã de urgenþã, dupã ce-a fost gãsitã lipsitã de cunoºtinþã în pat (ca urmare a unui edem pulmonar însoþit de complicaþii cardiace, din cîte se pare). Se descoperã, cu prilejul acestei escapade, cã Sagan, printre altele, cãlãtoreºte adesea pe banii statului. Dincolo de simpatia ei, împãrtãºitã, pentru preºedinte, Sagan nu e o partizanã 216

mitterrandistã, în ciuda zvonurilor: în 1965, semneazã apelul pentru a se vota în favoarea lui De Gaulle, explicînd cã n-are nici o încredere în François Mitterrand! Abia în 1974 trece de partea lui, „împotriva marilor capitaliºti“, poziþie care-i scandalizeazã pe cei care-i cunosc situaþia financiarã ºi proiectele de exil fiscal. Relaþiile lor personale, de naturã neclarã — a fost sau nu amanta lui? — s-au constituit în 1980, în timpul întîlnirii pe un aeroport din sud-estul þãrii, atît de îndrãgit de ambii. În 1981, Françoise Sagan susþine Partidul Socialist în presã ºi chiar îºi strecoarã cu regularitate mica intervenþie în ziarul oficial al partidului. De la ceaiurile servite la domiciliul lui Sagan ºi pînã la cinele de la Palatul Élysée, preºedintele ºi scriitoarea rãmîn apropiaþi, dar Sagan nu se va simþi niciodatã aservitã ideologic. Nu e mai aproape de socialism decît de alte cauze: în 1971, se supãrã cã a fost consideratã feministã, fiindcã a semnat în Le Nouvel Observateur „Manifestul celor 343“ privind dreptul la avort; în 1960, pleacã zgomotos în Cuba ºi revine alarmatã, atunci cînd admiraþia e inoportunã; în acelaºi an, susþine F.L.N. (partidul socialist algerian) ºi domiciliul pãrinþilor sãi e þinta unui atentat. I se va reproºa mereu cã e inconstantã, imprevizibilã. Dar, ºi în aceastã privinþã, afiºa o calmã luciditate: „ Vocea mea niciodatã n-a pãrut prea serioasã, mai ales cînd li se alãtura altora, nu ºtiu de ce.“7 Fãrã îndoialã pentru cã aborda fiecare problemã într-un mod diferit, fãrã a-ºi bate capul sã fie coerentã sau sã respecte spiritul de castã, neaparþinîndu-ºi decît ei înseºi.

Sfîrºitul
Supravieþuind nenumãratelor accidente de maºinã, cãderi, consumuri abuzive de substanþe toxice, Françoise Sagan a fost spitalizatã periodic, dar de fiecare datã pãrea cã renaºte din propria cenuºã, cu o carte în mîini: a publicat vreo cincisprezece romane, mai multe piese de teatru, a scris dialoguri pentru filme etc. Pudoarea a
7

În Derrière l’épaule (Citind peste umãr), ultima ei carte, Paris, Plon, 1998.

217

precum ºi douã romane: La petite robe de Paul (Rochiþa lui Paul). Grasset. 218 219 . tutun. Psihanaliza fumãtorului). printre care apetenþa pentru alcool. 1999. dupã o noapte de excese. s-a stins la 24 septembrie. Les Belles Lettres. bineînþeles. 2004. Paris. Évitez le divan (Feriþi-vã de divan). a cãrui vînzare n-a reuºit sã acopere datoriile uriaºe. Pas de fumée sans Freud (Nu iese fum fãrã Freud. Un comportament riscant de Philippe Grimbert* Comportamentul riscant al adolescenþei ACEASTÃ PERIOADÃ DE CRIZÃ numitã adolescenþã se caracterizeazã printr-o înclinaþie cãtre comportamentul riscant. numeroase. Chantons sous la psy (Sã cîntãm cu psihanalistul. sãnãtatea i s-a ºubrezit ºi Françoise Sagan s-a retras în cea mai deplinã singurãtate. 2001. care ne lasã sã ne imaginãm la ea o fixaþie pe aceastã perioadã precoce a vieþii. unde stãtea aplecatã îndelung asupra paginii albe. aproape de scumpul ei conac din Breuil. Armand Colin. care se va instala. Premiul Wiso ºi Marele Premiu al Cititoarelor revistei Elle. Gãzduitã pe Avenue Foch de prieteni milostivi. lansatã impetuos pe ºosea în zorii zilei. cu copii ºi adolescenþi psihotici sau autiºti. ruinatã. Paris. cu trecerea timpului. Paris. În ultimii patru ani de viaþã. în urma unei embolii pulmonare. Respectivul tip de comportament este unul dintre acelea. închipuindu-ne-o pe romancierã la volanul unuia dintre bolizii ei. Grasset. adaptat pentru cinema de Claude Miller. Lecþii de psihanalizã în muzicã). decît despre exilurile la þarã. 1996. A scris: Psychanalyse de la chanson (Psihanaliza cîntecului). atunci * Philippe Grimbert e psihanalist. de parcã sarea ºi piperul vieþii i-ar fi hrãnit ºi condeiul. la spitalul Honfleur. Paris. într-un raport cu lumea. precum ºi instituþionalizat. Autoarea de succes trãise prea bine. sub forma eternei adolescenþe. Atunci cînd o evocãm pe Françoise Sagan. Destinul va veni sã-i consolideze predispoziþia pentru un asemenea mod de viaþã. Paris. Hachette Littératures. Lucreazã în sectorul particular. cît ºi figurat. substanþele toxice de orice fel. testarea limitelor ºi. Þintuitã la pat de-a lungul întregii veri a anului 2004. eseist ºi scriitor. Hachette Littératures. n-a mai scris.îndemnat-o sã vorbeascã mai curînd despre orgiile ei. Paris. sîntem ispitiþi sã înþelegem acest termen de „comportament riscant“ în sens atît propriu. cînd n-a mai putut sã-ºi alimenteze legenda. plãcerea necumpãtatã a vitezei. încununat cu Premiul Goncourt des lycéens. 2001 ºi Un secret. 2001.

Comportamentul riscant. în ziua cînd i s-a pãrut necesar dacã nu sã se scuze. examinînd punct cu punct ce spune. care încearcã sã remedieze o lipsã permanentã. Explicaþia oficialã pe care Sagan a oferit-o în legãturã cu atitudinile ei de dependenþã — drogurile fiind prezentate ca „un mic tampon între viaþã ºi noi“ — nu e foarte credibilã. care rãmîn doar în visele adolescenþilor sau care. dintr-un gust morbid. Sagan. a putut astfel sã devinã pentru ea un adevãrat mod de viaþã. „Oamenii se drogheazã fiindcã viaþa e copleºitoare“: ea însãºi mãrturisea fobia sa faþã de moarte. Poate realiza — în sensul propriu al cuvîntului — anumite excese. cu ajutorul unor substanþe care îi îndepãrteazã de lume ºi îi duc spre o moarte inconºtient acceptatã. atunci sîntem cu toþii foarte depresivi! În schimb. care-i ajutã sã-ºi satisfacã pulsiunile în plinã efervescenþã. pentru ceilalþi de vîrsta ei. o intenþie sinucigaºã. Fireºte. intensificatã prin mãrirea dozei de alcool. decît sã le trãiascã. felul în care viteza a putut sã-i þinã loc de orgasm ºi chiar sã-l depãºeascã în intensitate. Dacã unii adolescenþi se joacã mereu cu riscul. care i-a ieºit în întîmpinare încã de la primul roman. Una dintre misiunile romancierului e sã ne ajute sã scãpãm de conformism. I-au plãcut 221 . dispunînd de libertatea timpului ºi a miºcãrilor. în Avec mon meilleur souvenir (Cu cele mai bune amintiri). sperînd cã pe nici o piatrã de hotar nu va scrie cuvîntul „sfîrºit“. În loc sã le identifice ºi sã le respecte. devine un personaj emblematic. Jocul pentru ea niciodatã nu trebuia sã se termine ºi recunoaºtem aici. birtul de la colþul strãzii cu templul nocturn care e Castel. încît i se reproºa cã trece prea rapid la urmãtoarele. Abia ieºiþi din copilãrie. Succesul. O viaþã traversatã cu piciorul apãsat la maximum pe acceleraþie. de domeniul imaginaþiei: poate înlocui berea cu ºampanie. „fiindcã ne lipseºte buna dispoziþie“: dacã Françoise Sagan era lipsitã de bunã dispoziþie. descrie foarte întemeiat. îºi gãsesc limitele în obstacole imposibil de depãºit: nu numai cã „nu trebuie sã meargã la ºcoalã“. accidentele lui Sagan nu dovedesc. sã-ºi limiteze ambiþiile la mãsura slabelor mijloace financiare de care dispun ºi a autonomiei lor relative. mulþumitã vieþii de romancierã. probabil. în general. Se vãd adesea obligaþi sã-ºi viseze mai curînd excesele.cînd succesul rãsunãtor îi va oferi tinerei romanciere mijloacele de a-i exploata toate aspectele. o fac pentru a gãsi o „plãcere mai mare“. în cãutare de senzaþii tari. dar cu prea multã perseverenþã ca sã ne închipuim cã nu aceasta era natura ei profundã. îi permite tinerei Françoise sã transpunã în act ceea ce rãmîne în general. mãcar sã se justifice. aºadar. iar dacã el însuºi nu se supune regulilor unei realitãþi prozaice. împreunã cu aceastã explicaþie. îºi oferã luxul de-a nu se maturiza niciodatã. În acest sens. o trãsãturã juvenilã. motoreta cu maºina de curse Maserati. cu care Sagan 220 se aseamãnã. Aºadar excesele o împingeau spre o bucurie acceleratã. împingîndu-le mereu mai departe. „fiindcã nu mai existã mari idei de urmat“: adera atît de uºor la marile idei. o versiune prezentabilã din punct de vedere social a viciilor sale. dincolo de limita autorizatã. dacã ºtim cã e vorba despre cineva care nu detesta nimic mai mult pe lume decît viaþa vãtuitã. ba chiar sã fie revendicat ca atare. aºa cum e cazul lui Sagan. abandonate dupã ce ºi-au îndeplinit funcþia. cu Eros care triumfa mereu asupra lui Thanatos. ea a sfidat limitele. de o activitate profesionalã regulatã. care de obicei corespunde la adolescent cu un ansamblu de rituri de trecere spre vîrsta adultã. chiar eroul unuia dintre romanele sale. ºi nu spre o suferinþã cãutatã: în direcþia vieþii. din nou. în general. în cãutarea inconºtientã a unui flirt cu moartea. tinerii trebuie. ca sã-ºi transforme viaþa într-o adevãratã distracþie. De altminteri putem sã ne amuzãm. „fiindcã lumea e obositoare“: trãia înconjuratã de persoane alese printre cele mai „distractive“ cu putinþã. sã evadãm din cotidian. a putut sã-i accentueze trãsãturile. tutun ºi vitezã. Asta o deosebeºte. în viaþa de mai tîrziu. extemporalul de la ºcoalã cu degustarea de cocainã. Dar succesul îi oferã ºi mijloacele logistice prin care. personaj al romanului parizian? Sã nu credem totuºi cã a vãzut în asta o ipostazã idealã pentru a-i sluji notorietatea. Dar oferea. ºi atunci se vede clar cã fiecare afirmaþie sunã ca o dezminþire. inclusiv pentru lumea mediaticã. de obiºnuiþii „dependenþi“. alþii. dar nu va fi nici restricþionatã.

provine de la „dépasse la moitié“. ea ºi-l va pãstra toatã viaþa. bineînþeles. de ce nu. De altfel. homosexual de ocazie — douã figuri ciudate pentru niºte viitori soþi. un alt comportament riscant. lansatã de croitoreasa englezã Mary Quant. Jucãtorii pot miza pe numere (pînã la 36) ºi pe zone cu ºansã împãrþitã: roºu sau negru. despre viitorul soþ! Comportamente mereu tipice pentru adolescenþã. cînd prieteniilor amoroase nestatornice nu le pasã adesea de aspectul sexual al celui ales. preferat în locul abþinerii (passe). Sã ne amintim cã tinereþea ei a fost contemporanã cu fusta mini. Fãrã îndoialã cã acest aspect juvenil a fãcut-o atît de atrãgãtoare ºi simpaticã în ochii publicului. Arãtîndu-se în acelaºi timp acceptabilã ºi adorabilã. cu pãrul scurt. în cãsnicie sau în maternitate. provocînd replica inspiratã sau formula spectaculoasã: „Nu-mi plac decît amanþii celibatari“. Ar fi tentant sã spunem cã s-a mãritat cu un tatã — venit la cãpãtîiul ei s-o îngrijeascã dupã accident — înainte de-a se mãrita cu un frate — care-i garanta o relaþie de bunã camaraderie. 1 machiatã. „Mi-am înºelat amantul cu soþul. despre care ar fi zis cã nu erau alese la întîmplare. o scenetã-capcanã în care o vedem dezorientatã. cochetînd cu viitoarea nevastã a fostului. ba chiar recomandate. acel dialog cu Pierre Desproges. se prelungeºte în trupul lui Sagan. Passe = combinaþie care conþine numerele între 19 ºi 36. tovar㺠de petreceri.). cu pãrul lung ºi accesoriile ultrafeminine pe care le va evita. mereu ea. ci sãrbãtoresc date aniversare ale inconºtientului.va sã zicã jocurile de noroc. cele douã vîrste în discuþie sînt adolescenþa ºi vîrsta adultã! Pluteºte astfel între independenþa adultului ºi supunerea tinerei de bunã familie. de altfel. mai puþin de jumãtate. 8 ºi 11 — detaliu pe care nu-l ºtiam despre mine însãmi ºi care s-a dovedit definitoriu. N-a depãºit niciodatã promontoriul ce se deschide spre feminitatea ei: rareori Termeni preluaþi din jocul de ruletã de la cazinou. cu precizarea cã. pe cînd o celebritate pe stilul ei n-ar fi stat pe gînduri sã punã la punct un ziarist atît de consternant. de pildã. desigur pasionante pentru psihanaliºti.“1 Freud s-ar fi lansat cu plãcere în analiza acestor trei numere. timidã ºi bine crescutã. par sau impar. aceastã fragilitate l-a impresionat probabil pe Guy Schoeller. nu-ºi asumã pe deplin rolul de soþie sau de mamã. de-a lungul interviurilor televizate. lipsa (manque) pe care a încercat s-o completeze de-a lungul întregii vieþi ºi care i-a conferit un sens. trad. Sã ne amintim. Par = combinaþie care conþine numerele pare. passe sau manque. înainte de a-l dezveli în faþa lumii ºi a sa însãºi. Bîlbîielile ºi tulburãrile ei. imparul lansat ca o sfidare împotriva tatãlui (père)… ºi. în raportul pe care-l are cu el. stingheritoare. pe Robert Westhoff. Acest trup. Sagan e de fapt o femeie „între douã vîrste“. Manque = combinaþie care conþine numerele între 1 ºi 18. sau. au rãmas de asemeni celebre. 223 222 . un soþ care era de-o vîrstã cu tatãl ei. în ceea ce-o priveºte. imparul faptelor comise e preferat în locul dispunerii cuminþi a celor pare. cuvînt pe care probabil cã l-a pronunþat foarte rar la masa de joc unde-ºi consuma nopþile! Scrisul în ajutorul unui trup incomod Adolescenþa. amestecînd bucuroasã prietenia ºi iubirea. în legãturã cu care le-a lansat. protejatã de meterezele puloverelor ºi ale pantalonilor. Abia mãritatã cu Guy Schoeller. provine de la „manque la moitié“. sã ne amuzãm ridicînd mãnuºa pe care ne-o aruncã Françoise Sagan. impar în loc de par. în sens tradiþional. Am descoperit cã prefer negru în loc de roºu. într-o epocã ºi o lume plinã de sãrbãtori. Impar = combinaþie care conþine numerele impare (N. trece de jumãtate. incomodatã de aceastã anatomie androginã. în care excesele sînt permise. închipuindu-ne cã negrul pãrþii umbrite e preferat în locul roºului cu patimile evidente. Ea pare de altminteri sã marcheze o formã de indiferenþã faþã de dimensiunea sexualã a relaþiilor. Putem avea uneori sentimentul cã îºi trãieºte iubirile pentru a le povesti. probabil. androginia sa l-a sedus. îmbrãcatã cu acea þinutã despre care nu se vorbeºte. pe care o tînãrã ºi-l ascunde cel mai adesea într-o crisalidã de veºminte fãrã formã. o sfidare exegeþilor freudieni. în Cu cele mai bune amintiri: „Am descoperit cu uimire cã numerele mele preferate sînt 3. manque în loc de passe ºi alte opþiuni instinctive.“ Atunci cînd se angajeazã. dezarmant de politicoasã. inversînd soþul cu amantul.

de scris. e fãrã îndoialã pentru cã are. dar a fost pentru ea ºi o direcþie. un simþ ascuþit al epocii. sprijinul unei copilãrii solide: a fost înconjuratã de pãrinþi iubitori. Tot aºa. prin intermediul unei puternice implicãri a persoanei lor fizice. de teamã ca familia sã nu fie copleºitã de ziariºti? În 1954! Într-o epocã în care paparazzi sînt rari. cînd îºi cautã un pseudonim rãsfoind paginile din Proust. la cinci ani dupã doliul provocat de un bãieþel nãscut 224 mort. totul punctat de o moralã care se poate dovedi pe deplin… amoralã. nici femeie. De altminteri. cîntãreþii sau vedetele de cinema. crud. dincolo de talent. soþii Quoirez probabil cã au recunoscut la fata lor. De-a lungul întregii vieþi. ea e cea care vine sã ºteargã doliul în mod neaºteptat. cu excepþia etapelor de clarviziune care o neliniºtesc. ci chiar la limitã. încuiaþi în camerã. O copilãrie cu rol de ancorã Dacã Sagan îºi permite asemenea riscuri. însoþitã de o faimoasã „melodie“ caracteristicã: refrene copilãreºti. „bãiatul ratat“ care devine îºi dã silinþa sã izbîndeascã! Fapt care nu e lipsit de legãturã cu aspectul androgin ºi caracterul ºtrengar. au refuzat supunerea oarbã ºi chiar descurajarea. mai devreme. asemenea crupierului. descria o realitate ce prefigura în mod vizionar revoluþia sexualã ºi feministã. care i-a fost transmisã tinerei Françoise prin intermediul exemplului personal. tristeþe). sau fãrã a suferi în mod deosebit vitregiile timpului. pe care-i manipuleazã dupã bunul plac. Copil-minune în inconºtientul pãrinþilor. provocînd aceeaºi excitare ca ºi jocul. cãrþile lui Sagan nu se îndepãrteazã de aceastã formã de povestire. fiul ºi-l lasã la pãrinþi. ca lipsitã de trup. ci ºi al celor din jurul ei. o activitate în care ea nu e nici bãrbat. se simte invulnerabilã. Françoise Sagan s-ar fi consumat rapid ºi ar fi dispãrut.îºi petrece nopþile prin oraº. numele unui prinþ ºi nu al unei prinþese. pãrinþii ei fiind niºte oameni temerari în felul lor (i-au ajutat pe evrei). Copil înlocuitor. Aceastã primã carte aratã formidabila libertate de gîndire ºi de acþiune. iar scriitorii încã nu apar în paginile mondene! Înseamnã cã acesta e chiar convins cã a adus pe lume „un mic monstru încîntãtor“. 225 . o anunþa dacã miza era cîºtigãtoare. alege întîmplãtor. o destinaþie mult mai îndepãrtatã decît toate celelalte: fiecare carte. În contactul cu ei. E condiþionatã. Fãrã creionul ei care sã-i arate drumul. ca ºi viteza. Françoise Sagan. tristeþe nu e doar stãpîna propriului destin. e fãrã îndoialã pentru cã n-a pariat niciodatã pe trupul ei ca instrument de seducþie. în toate sensurile cuvîntului. zice ea. aºa cum îºi scriu adolescenþii jurnalul intim. Scrisul a fost oare. în spatele ei. o atitudine tipicã pentru tinerele devenite mame prea devreme. care urma sã aibã loc peste vreo zece ani ºi care pe-atunci nu era decît la… adolescenþã! Eroina din Bonjur. nãscut dupã un bãiat „ratat“ în mod dramatic. Funcþia îndrumãtoare a scrisului are fireºte la ea o dimensiune inconºtientã: scrie în mod pulsional. care îi permite sã se menþinã în pragul pe care publicul vrea sã-l perceapã ca inovator: nu dincolo. sau ca instrument fãcut din carne ºi oase: adevãrata ei plãcere se aflã în altã parte. Chiar dacã pãrinþii nu-ºi manifestã pe faþã admiraþia pentru talentul literar al fetei. întrucît s-au încãpãþînat sã le menþinã copiilor un climat relativ lipsit de griji. ce dovadã mai bunã de încredere decît un tatã care o roagã sã-ºi schimbe numele de familie. din nuvelele pe care le-a trimis la ziar. cel mai bun amant al ei? Fãrã îndoialã. care va face senzaþie! Fãrã sã fi citit Bonjour tristesse (Bonjur. pe care le va pãstra toatã viaþa. fiecare piesã reprezenta în ochii ei un nou risc. Sã nu uitãm cã Françoise Sagan a venit pe lume. dupã modelul celor care se întîlnesc devreme cu gloria. iar publicul era cel care. Sagan a fost impresionatã de graþia contrastelor. ªi dacã înfruntã senin îmbãtrînirea. ca o fericitã surprizã. de-a lungul existenþei. traversînd rãzboiul cu eleganþã ºi curaj totodatã. care provoca scandal printre cîþiva puritani. e enunþat pe ton lejer. care i-au creat un profund sentiment de securitate afectivã. de unde dispreþul sãu de mai tîrziu pentru orice grijã de coerenþã faþã de alþii ºi gustul sãu pentru paradox: „micul monstru încîntãtor“ se va considera „îngrozitor de sãnãtos“. probabil. Acest creion constituie elementul falic din viaþa lui Sagan. întîmplãri al cãror conþinut uneori îngrozitor. Secretul marilor succese artistice þine adesea de o empatie a autorului cu timpurile sale.

îºi permiteau „escapade“ conjugale la Deauville. Dacã Oedip al lui Sofocle comite incestul ca urmare a unei profeþii divine. bine informatã pentru cei 18 ani ai sãi. micul prinþ Sagan i-ar fi oferit tatãlui bãiatul pe care l-a pierdut. Sancþiune impusã. iatã cã punînd accentele de azi. evident. obligaþi sã-i plãteascã facturile. cam scurt. în Bonjur. înainte de-a renunþa la proiectul ei. adolescenþa. rãspunzãtoare de destinul personajelor sale. astfel încît acesta. momentul în care dorinþa de-a o elimina pe mama rivalã. vai — dacã putem zice aºa —. tristeþe. Françoise s-a travestit oare într-un bãiat reuºit? Astfel. Romanul Bonjur. mama protagonistei e moartã (o modalitate de-a simþi bucuria fãrã amînare. Dar. pînã ºi în povestea lor de dragoste: pãrinþi burghezi. ceea ce are ca efect cã o trimite la scris în camera ei (scrisul conþinînd mereu o dimensiune paternã). la ieºirea din copilãrie. ceea ce fãrã îndoialã a dat naºtere la multe cleveteli prin mediul conservator din 1923. îºi face intrarea la 18 ani în viaþa socialã. rãmînînd pentru totdeauna suspendat în aceastã perioadã de ieºire din relaþia oedipianã. oferã un scenariu edificator: încã de la început. dar suficient pentru a lansa o carierã! 226 Relaþii incestuoase prin intermediari. tristeþe eroina e cea care joacã rolul divinitãþii. Eternul complex al lui Oedip În lumina acestor ciudate coincidenþe cu adolescenþa. pentru a se lansa în cãutarea altor obiecte ale afecþiunii. cãutarea limitei. iconoclaºti ºi provocatori. Mai tîrziu. una mai banalã. Se va purta cu editorii ei de parcã ar fi niºte pãrinþi protectori. rolul care îi convine. Pãrinþii ei s-au dovedit. sau cel puþin a celei cu care vrea sã se însoare. Fata machiavelicã îl va împinge atunci pe propriul ei amant în braþele unei foste amante a tatãlui. eroinã animatã. în problema fiscului — ameninþînd cã se exileazã —.“ Omagiu funebru. în felul lor. dacã nu ieºirea din conflictul oedipian? Adicã. fiindcã îi reteazã orice speranþã adolescentei. Dar apare un obstacol în persoana amantelor tatãlui. ªi asta în faþa unui tatã fãrã îndoialã cu o atitudine ambivalentã. Ce înseamnã. de romanciera atotputernicã. detestatã mai mult ca toate. Refuzînd rãspunderea de-a þine un buget.Sagan va adopta. se sinucide aruncîndu-se cu maºina într-o rîpã! Protagonista are ºi ea un cuvînt de spus. figurã paternã ºi chiar „pãrinte al naþiunii“. le-a pãrut foarte precoce spiritelor puritane. pricepînd dincotro bate vîntul. a unei legi care simbolic reprezintã cuvîntul patern. urmînd imaginea mamei sale: una a fãcut o carte. pentru fiicã. prin cartea sa. crima indirectã. Sagan pare sã se bucure adesea de aceastã poziþie în afara legii. se cãsãtoriserã pe cînd mireasa avea 16 ani. ce-i drept. în viaþa — simbolic vorbind — adultã. Sagan. spre a trãi marea iubire alãturi de tatã se stinge. un apel adresat tatãlui: Sagan nu-ºi încheie niciodatã cursa nebunã înainte de-a se accidenta. gelozia fiicei. în asumarea de riscuri. fireºte. recitit din aceastã perspectivã. ros de gelozie. cãci 227 . Sagan îºi oferã luxul de-a deveni pãpuºarul din culise. de parcã s-ar putea scãpa geografic de tatã. scenariul unui mit originar iese la ivealã. Astfel figurile paterne se succedã. cînd se gîndeºte la partea ei de vinã: „Bonjur. dar avea totuºi cu doi ani mai mult decît însãºi mama autoarei. Sagan se va apropia de François Mitterrand. putem risca sã mergem mai departe. care constituie foarte adesea. sã se apropie din nou de ea ºi sã renunþe la proiectele de însurãtoare. tristeþe. tristeþe. Eroina din Bonjur. pe vremea cînd îºi începuse viaþa sexualã. candidata la mãritiº. Ne provoacã: în problema drogurilor: „Iau ºi eu un pic… ca toatã lumea“ — de parcã ar aºtepta s-o asigurãm de contrariu. cu vehemenþã. asemenea unui tatã sever care-ºi pedepseºte copilul interzicîndu-i sã mai iasã. asigurînd aceeaºi funcþie de readucere la ordine. va aºtepta ca ei sã-ºi roage fiica indolentã sã înceteze cu cheltuielile excesive. în luptele la care va participa. În realitatea vieþii de autor. de fapt. cealaltã un copil. dacã ne gîndim la fraza pãtrunzãtoare adresatã unui prieten de-al lui Françoise: „Mã-ntrebi dacã poþi sã ieºi cu fiicã-mea disearã? Sigur! Dar te rog sã nu mai intri cu ea!“ Problematica oedipianã s-ar mai putea citi ºi în altã parte. iar lui Sagan nu-i plãcea sã tragã de timp!). trãgînd sforile unei combinaþii care-i va permite sã se bucure singurã de pãrintele de sex opus.

acþiunilor umanitare internaþionale ºi. amestec de angelism naiv ºi excese ale unei minþi înfierbîntate.nu se poate resemna sã-ºi pãrãseascã „patria“. fãrã a-ºi da seama cã un prinþ nu e niciodatã fermecãtor dacã iubeºte pe alta. sau prin voinþa ei de-a se face iubitã de toatã lumea. tulburãrile de comportament alimentar. o înaltã funcþie onorificã. unde bunica din partea mamei. la 31 august 1997. E greu de diagnosticat la ea o patologie propriu-zisã. fãrã a pricepe cã toatã lumea înseamnã nimeni. începînd chiar cu aceea cã s-a nãscut într-o familie destul de bunã pentru a deveni prinþesã. mai mult ca niciodatã. în asemenea mãsurã boala de-a trãi constituia motorul unei existenþe care n-a împins-o niciodatã pînã la disperarea absolutã: Françoise Sagan n-a avut nici o tentativã de sinucidere. mai mulþi decît cu ocazia cãsãtoriei sale princiare. pentru a nu-ºi mai aminti decît cumsecãdenia ei ºi iubirea pãtimaºã din ultimele zile cu Dodi Al-Fayed. Familia tatãlui posedã moºia 228 229 . Viaþa trãitã de Lady Diana s-a plasat sub zodia paradoxului. e doamnã de companie a reginei mamã. ca ºi tinerii de vîrsta respectivã. Majoritatea oamenilor cãuta un motiv pentru accidentul fatal — un complot. în acelaºi timp generoasã ºi glamorous. Era în decembrie 1995. dacã ar trebui cu adevãrat sã-i gãsim una: camparea pe veci în adolescenþã. atunci cînd ne ocupãm de adolescenþi care prezintã un comportament psihopat. moartea ei tragicã ºi brutalã i-a lãsat posteritãþii imaginea unei femei împlinite. Soþii Spencer s-au cãsãtorit în catedrala Saint Paul. Pe un divan de psihanalist. Aceasta ar fi tulburarea de caracter a lui Françoise Sagan. Lumea i-a uitat copilãria perturbatã. CÎND ªI-A ANUNÞAT RETRAGEREA din viaþa oficialã ºi renunþarea la prerogativele regale. cã vrea sã devinã „prinþesa sufletelor“. Provocare tipic adolescentinã. ci a-moralã. Sagan nu era imoralã. O familie princiarã. dar înþelegem cã n-a simþit nevoia de aºa ceva. bucurîndu-se de toate. în lumea întreagã. o hãrþuire —. „Îngrozitor de sãnãtoasã“. o viaþã cotidianã dezadaptatã Diana Spencer se naºte la 1 iulie 1961. S-a dedicat atunci. cu siguranþã s-ar mai fi maturizat cu cîþiva ani ºi ar fi scãpat de cîteva griji materiale. Lady Diana (1961–1997): Eroina unei urîte poveºti cu zîne DECLARASE. depresiile ºi tentativele de sinucidere. ca omeni apropiaþi de Buckingham Palace. din sînge britanic mai pur decît acela al familiei Windsor. într-un joc care o plaseazã dincolo de orice pedeapsã. cãci o prinþesã a sufletelor nu poate muri aºa prosteºte. împrumutat din nosografia adultã. doar diverse tentative de-a trãi. ªapte sute cincizeci de milioane de telespectatori i-au urmãrit funeraliile. cincisprezece ani mai devreme. cãsnicia ratatã. tot aºa cum e greu de formulat un diagnostic precis. Lady Fermoy.

care pierde custodia asupra copiilor. apare Lady Diana: încã o fatã… Va deveni preferata tatãlui. dupã ce-a fost fiica unor nobili de prim rang. În 1969. Diana. Trei ani mai tîrziu. fãrã vreun rezultat remarcabil.“ Diana. calitãþi care-i lipseau soþului Spencer. la numãrul 60. judecata o pedepseºte pe cea vinovatã. de-o asprime ºi de-o cruzime fãrã seamãn. se numãrã în mod notoriu Camilla. sau de-a lungul vacanþelor la domiciliul cuplului exilat. cînd dã fuga la Londra. o mamã vitregã mai groaznicã decît în poveºtile cu zîne. Consideratã prea înaltã (un metru ºaptezeci ºi cinci) pentru a se dedica în mod serios dansului. ori sã priveascã iepuraºii sau alþi oaspeþi ai pãdurii. se mutã cu alte douã vechi prietene în Coleherne Court. mama se îndrãgosteºte de Peter Shand Kydd. ºi Lady Sarah. dupã ani de luptã feroce prin tribunale.glaciarã de la Althorp. inclusiv propria sa mamã! Diana are 8 ani. prinþul nu se grãbeºte sã-ºi punã pirostriile. dar pe-atunci e-n tandreþuri cu o catolicã ºi nici ea nu poate fi acceptatã. Dupã Lady Sarah ºi Lady Jane. Printre numeroasele cuceriri. în timp ce Diana. ca tot atîtea locþiitoare jalnice ale mamei sale. moºtenitoare bogate care fac shopping. 231 . stã sã viseze. care va deveni curînd una dintre cele mai faimoase adrese din Anglia. un colþ de paradis în apropiere de reºedinþa reginei. o naivã exemplarã La 16 ani. chiar dacã atacul cerebral al tatãlui o tulburã profund. un miliardar amuzant. Conflictele conjugale nu se încheie totuºi. ascultã Sting cu lacrimi în ochi ºi se uitã la operele soap de la televizor. Frecventeazã cele mai bune ºcoli. în ciuda certurilor dintre pãrinþi. pãrinþi divorþaþi ºi recãsãtoriþi. În cadrul ºcolii rezervate celor din high society. hrãnitã din copilãrie cu romane lacrimogene. în ciuda naºterii lui Charles. ªtie sã aranjeze tacîmurile. bãiatul mult aºteptat. Între alte motive de tensiune. O va vedea de-acum înainte pe pãcãtoasã în timpul weekendurilor. înainte de-a lua iniþiativa divorþului. bine crescutã. acela de care nu divorþezi niciodatã. Întregul establishment a depus mãrturie împotriva ei. Suferã groaznic atunci cînd Raine. de-un conservatorism. Dar Diana cea cuminte îl aºteaptã pe „adevãratul“ partener. în 1958. însãºi sora Dianei. o viaþã cotidianã pe care o va descrie ca fiind feericã. îl zãreºte pe Charles. În 1978. În noiembrie 1978. mãritatã ºi mamã a patru copii. ºi respinge pe rînd cele mai bune dãdace. La drept vorbind. divorþeazã pentru a se mãrita cu tatãl ei în 1977. ca niºte sloane rangers. între douã crize de rîs nebun. dar Diana creºte la Sandringham. e smulsã de pe scumpul þinut Sandringham pentru a fi dusã pe sinistrul domeniu Althorp. fiica autoarei de romane sentimentale Barbara Cartland. amabil. le interzice sã meargã la spita230 lul unde tatãl lor abia a supravieþuit dupã un atac cerebral. ea renunþã la aºa ceva ºi urmeazã cursuri de bunã gospodinã la ºcoala elveþianã Videmanette. a fost programatã pentru aºa ceva. în 1963. Le invitã pe Lady Diana ºi Lady Sarah. Angajatã la o grãdiniþã de copii. Din 1965. nãscute în 1955 ºi 1957. tatãl îºi acuzã multã vreme soþia cã nu-i în stare sã-i ofere un bãiat moºtenitor. La ani de zile dupã divorþ. trãieºte alãturi de douã prietene în Sloane Square. prinþul cu treisprezece ani mai mare. Creatura cu look extravagant ar fi. frumos ºi inteligent. fiul unic. Împotriva tuturor convenþiilor. moare în primele ceasuri dupã venirea pe lume. ea se afiºeazã agãþatã de gîtul lui. Ea se plimbã cãlare prin parcul familiei. din cîte zic fraþii. n-are nimic care sã-l atragã pe prinþul Charles. familii refãcute. dar ruºinoasã ºi rotofeie. o sutã optzeci de hectare la nord de Londra. Copilã. pe o insulã de vis din nordul Scoþiei. ea continuã sã scrie pe propriile desene: „Pentru tãticul ºi mãmica. Diana este o marginalã: are o mamã nedemnã. deja cunoscut pentru trãznãile lui. În anul urmãtor. el dã un mare bal aniversar la Buckingham Palace. La 17 ani. În 1975. la moartea bunicului Spencer. John. dintr-o familie prea plebee pentru a corespunde ca soþie. Diana va spune cã aceastã perioadã a fost cea mai lipsitã de griji din viaþa ei. în noiembrie 1977. sã dispunã ierarhic titlurile ºi sã repartizeze lumea la masã.

În iulie 1980. atunci ea se duce sã vomeze. Ea rîde. treizeci de ofiþeri regali la masã ºi cu Charles scufundat permanent în lectura lui Laurens Van der Post. îi spune ea cu milã. cîteva întîlniri la Londra ºi paparazzi încep s-o pîndeascã zi ºi noapte pe Diana. o avertizeazã: „Trebuie sã înþelegi cã umorul lor ºi stilul lor de viaþã sînt diferite de ale noastre. nu se poate sfãtui în mod decent cu familia sau prietenii. în mijlocul celor trei sute de bãrbaþi ai echipajului. unde e primitã triumfal. nici flori. fãrã sã se mire cã e necioplit. între ziua logodnei ºi cea a cãsãtoriei. Diana îºi face marºul nupþial: trei minute pînã la altar. se pomeneºte faþã în faþã cu Charles. doar cîteva întîlniri reci. ca Lady Sarah. mobilizate de-o iubire bãnuitã a fi direct proporþionalã cu trena rochiei — ºapte metri! Nimeni nu-ºi închipuie cãlãtoria de nuntã. Cîþiva binevoitori o îndeamnã pe viitoarea soþie sã tragã concluzii din diversele indicii privind relaþia paralelã. preferã sã se uite la distanþã: el nu e psihiatru ºi îºi va legitima astfel indiferenþa. cu urmãtorul subiect central de discuþie: „Îþi place vînãtoarea?“ ªi nu întîmplãtor: tocmai cu ocazia unei partide de vînãtoare se va relua legãtura dintre Charles ºi Camilla! Ambilor le plac potecile desfundate ºi ploaia. Se bãnuieºte cã a pregãtit împreunã cu Camilla o listã de tinere fecioare din regat. iar apoi la palatul cuplului princiar de la Kensington. Diana abia mai þine pasul în turneul de prezentare din Þara Galilor. personalul auxiliar descoperã foarte curînd expediþiile nocturne ale Dianei prin bucãtãrie ºi regurgitaþiile ei scrupuloase. însãrcinatã în trei luni. Lady Sarah. în aºteptarea ceremoniei. aflatã în pragul apoplexiei. se anunþau oare mai puþin maleabile? Un prim weekend la Balmoral. Lordul Mountbatten a fost într-adevãr asasinat de IRA în anul precedent. Charles. din cauza indispoziþiei. Sfãtuitã de o redactoare a revistei Vogue. un aventurier cu teze rousseauiste. filozoful lui fetiº. pentru a-ºi compensa disperarea. La 6 februarie 1981. dar în zadar. Nu se va ºti ce l-a apucat brusc pe prinþ: o îmbrãþiºeazã deodatã pe Diana ºi-i propune sã se întîlneascã a doua zi la Buckingham. care nu se oboseºte sã descalece. necum cu regina. nici convorbiri telefonice. planificatã de Charles la bordul iahtului regal: o intimitate imposibilã.“ El o corecteazã: „În ceea ce priveºte iubirea. viclean. era anorexicã. Îndatã dupã revenirea la Londra. dar slãbeºte vãzînd cu ochii. 232 Nunta secolului La braþul tatãlui ei care se clatinã. În ziua aceea. Slãbeºte de la ºaptezeci ºi opt la cincizeci ºi patru de centimetri în talie. gãseºte pe pat o invitaþie la masã de la Camilla. reºedinþã de varã a familiei regale. deja… Lady Fermoy. cînd se anunþã oficial evenimentul. dar îºi pãstreazã înfãþiºarea bleagã. la 29 iulie 1981. De altminteri. transmise de televiziunile din lumea întreagã. bunica de la Buckingham. nu cred c-o sã-þi convinã. pe fugã. Celelalte. o cere oficial în cãsãtorie la castelul Windsor. lucreazã pînã noaptea tîrziu ºi lasã deoparte menajamentele: fotografii cu Camilla îi cad din portofel. pe care i-a primit de la amantã… Diana se ofileºte. Diana mãnîncã pe sparte. pe cînd Diana viseazã la showbiz ºi la baluri pe parchet lustruit cu cearã. în cadrul unui party organizat la un prieten al prinþului Philip. Slãbitã. În ianuarie 1982. „Pãreaþi aºa de trist la funeraliile unchiului dumneavoastrã…“. Charles îi spune cã e grasã. se prãbuºeºte pe scara de onoare de la Sandringham.“ Tînãra nu pricepe ºi nici nu se mirã cã Charles nu-i face curte: nici cadouri. pe cînd se instaleazã într-un apartament separat la Buckingham. La Buckingham. sãtul de atîtea sclifoseli. sora Dianei. sub ochii lui Charles. pentru a o surprinde cînd o ºterge cu maºina. acceptã ºi adaugã: „Fiindcã te iubesc. sã pomenim orice are legãturã cu trupul sau cu psihologia. nu se mirã cã el nu zice nimic. în West Sussex. afiºeazã butonii de manºetã gravaþi cu douã „C“-uri înlãnþuite. Chiar de-am fi pe patul de moarte. ºi ai reginei. în stare sã devinã o soþie convenabilã. care o considerã „o toantã“. la palat trebuie sã ne pãstrãm demnitatea! E atît 233 . iar Diana are încã din adolescenþã crize de bulimie. de obicei. Charles. Numai cã o prinþesã nu poate fi pîrîtã: buna educaþie ne interzice. da…“ Pînã la 24 februarie. îºi cumpãrã în fiecare an haine de milioane de lire.

se apucã de sport. soþul înþelegãtor al Camillei considerã preferabil sã fie ºi el ocupat. invidios. cauze dispreþuite de Coroana Angliei. Diana hotãrãºte sã-ºi reia viaþa amoroasã. reºedinþa de la þarã a lui Charles. la fel ca Charles ºi ca regina. în sfîrºit orientatã de singura sa veche prietenã. mai ales nu a sa. îºi cîºtigã autonomia ºi bunãvoinþa mulþimii. ºi-a reluat legãtura cu Camilla. cãpitanul unui regiment de cavalerie. fãrã a lãsa pe altcineva sã-i aºtepte la ieºirea de la ºcoala de cartier. dar esenþialul e cã se simte mai bine. ba chiar ostil. Mulþimea popularã o desemneazã pe Diana ca fiind preferata englezilor. în 1989. Adeseori singurã. întrupeazã bucuria de-a trãi. la Balmoral. cãci se aflã în faþa unei perle rare. Diana. cînd Diana e destul de maturã pentru a auzi adevãrul: viaþa nu-i o poveste cu zîne. încît o consoleazã pe Diana. în sala operei. pentru a participa la coregrafie. lacrimile ºi crizele de nervi — merge pînã la a-ºi cresta braþele sub privirile lui. dupã ce-a fãcut o scenã monstru. în aceeaºi searã.de ºocatã. cîþiva ani mai tîrziu. care va apãrea pe prima paginã a tabloidelor. presa e pe urmele ei Regina nu e femeie lipsitã de suflet. cãci soþia lui se preteazã la tot felul de extravaganþe democratice. Într-o varã. îl vede pe Charles întorcîndu-se mai devreme de la birou. Abia dupã naºterea lui Henry. se întoarce la Londra ºi dã buzna la un psihiatru. lipseºte la apel. îmbrãcatã într-o rochie de culoare argintie. a excluderii sociale. a SIDA. îl asediazã pe Charles cu rugãminþile. Atunci cînd paparazzi. 234 Diana se trezeºte la realitate. Foarte maternã. primul dintr-o lungã listã. Camilla. dar funcþia a sfîrºit prin a devora individul. iar Diana nu face nimic pentru a menþine imaginea nobilã a Coroanei. în defavoarea lui Charles. publicã în Sun una dintre nenumãratele fotografii fãcute unui Charles radios. aºa cum o înþelege ea? Bucuriile maternitãþii Naºterea unui moºtenitor. pãrãseºte în grabã domeniul detestat. cu o întîrziere de-o orã ºi cu ochii înroºiþi de plîns. dar nu înþelege. la Covent Garden. la 21 iunie 1982. îºi taie pãrul. presa nu va mai slãbi din priviri cuplul regal. Diana ar trebui sã încaseze lovitura cu capul drept. Dispreþul lui Charles sporeºte. ªi chiar foarte bine! În acelaºi an 1989. consultã astrologii ºi se trateazã cu plante: o cotiturã pe stilul New Age. dar Diana va învãþa repede s-o întoarcã în folosul ei. dar o idee îi rãsare în minte: nu cumva nora ei este nebunã? Diana încearcã oare sã-l farmece pe Charles? Sã-l facã s-o iubeascã? Sau îºi recapãtã gustul de viaþã. Carolyn. în schimb. stã de vorbã cu Camilla între patru ochi. Adulterul prinþului e un lucru. dar lipsa de maniere a Dianei e cu totul altceva! De acum înainte. Ea ºi soþul ei sînt invitaþi permanenþi la weekendurile princiare de la Highgrove. cum de tînãra s-a mãritat din dragoste ºi ce-are a face fidelitatea conjugalã. Cãci Diana evolueazã. spre psihanalistul potrivit. pentru a-i spune cã ºtie ºi cã suferã. viseazã mereu la o familie idealã. încîntatã cã a devenit mamã. 235 . dar lipsa de clarviziune o împinge în braþele lui James Hewitt. alãturi de Camilla. Cu toþii se vor limita sã-i recomande odihna ºi plantele. obligatã sã vorbeascã deja despre subiecte neplãcute: nu. pentru a apãrea în sfîrºit. În schimb. preferatã în locul excentricelor pensioane ºic. Camilla nu neagã. în toatã aceastã poveste. prinþul William. Nici unul n-o va trata pe prinþesã ca pe-un om de rînd. potrivit confesiunilor sale de mai tîrziu. la Royal Albert Hall. Diana se ocupã de copii. Semn de schimbare. ca atunci cînd dispare de lîngã el. apoi cea a prinþului Henry. Diana nu suferã de anorexie. ea renunþã la armele din sfera privatã. Presa o ajutã deja în angajamentele sale împotriva drogurilor. Dacã Diana are de lucru la Londra. în faþa nemulþumirii manifestate de Queen Mum. cãrora de obicei li se vîrã pumnul în gurã. la 15 septembrie 1984. Dacã nu e încã militanta pentru cauze umanitare. sub privirea glacialã a lui Charles ºi a altor o mie ºase sute de martori. În 1989. înlesneºte armistiþiul conjugal. pentru a ieºi la luptã în public.

). zvonurile despre o Camillagate: ficþiunea sunã prea credibil pentru a nu fi adevãratã. Eroina oamenilor sãrmani se amorezeazã de un miliardar În iulie 1997. adevãrata ei poveste2. tentativele de sinucidere. Diana. Charles ºi Diana sînt fericiþi. Charles sãrbãtoreºte cu mare pompã cei 50 de ani ai lui Camilla. iar ãsta e lucrul cel mai important pentru Diana. mãrturii publice ale lui Charles despre iubirea veºnicã pentru Camilla. Diana îi întrece oricum pe toþi. ci de rãzboi conjugal. regina. Charles. Prinþesa îndrãgostitã1. Documentul. apare în foileton. se rezumã sã oficializeze despãrþirea. cu mãrturisirile ei de la BBC. deloc naiv. hotãrãºte sã stea de vorbã cu ziaristul Andrew Morton. Supralicitarea în indecenþã nu se va mai termina. Diana pleacã de la Balmoral pentru a veni la cãpãtîiul unui mare balerin care moare de SIDA. mai mult sau mai puþin verosimile. a înþeles cã soþia lui va merge pînã la capãt. în Sunday Times. iar Diana îºi aniverseazã cei 30 de ani ca o celibatarã. fotografii cu Diana la braþ cu un bãrbat. din 20 noiembrie 1995. Paris. partenerii îºi furã discursurile oficiale. morala n-are ce cãuta. chiar dacã Charles a pãrãsit Kensington Palace. acuzat cã e un mincinos nelegiuit. 1992. Diana nu se mai controleazã. Presses de la Cité. publicatã în 1994. Soþie ingratã ºi mamã scandaloasã. Camilla ºi „metoda Morton“. Dar la Kensington 1 Palace electroºocul e de folos: Charles. voia doar bunã pace. în caz de divorþ. rãmas în folosinþa Dianei. Divorþul e în sfîrºit pronunþat. ºi se teme sã nu i se fabrice un dosar prin care sã-ºi piardã drepturile asupra copiilor. pentru a-i obiºnui pe micii prinþi cu suferinþa. la Christie’s. κi aduce uneori copiii sã-i viziteze pe bolnavii din spitale. Tranzacþiile dintre Diana ºi familia regalã vor fi lungi ºi dureroase. Într-adevãr. Profitã de trecerea prin New York pentru a o saluta pe Maica Tereza. începînd cu 7 iunie 1992. din ordinul Palatului Buckingham. se crede urmãritã la fiecare pas. Paris. departe de sfera lor cotidianã. pe care Diana le înregistreazã pe un mic casetofon! Oferã ºi coordonatele tuturor persoanelor care-i pot susþine afirmaþiile. Orban. cãrþi mizerabile. din partea lui. Diana. Un adevãrat scandal. Pentru a se blinda. dupã diverse lovituri sub centurã. Regina nu mai face efortul s-o salute pe prinþesã în public ºi viceversa! Charles cu atît mai puþin. apoi cu altul. dar fãrã a-l întîlni vreodatã.care va vinde povestea lor de iubire pentru a-ºi plãti datoriile la jocurile de noroc. în august 1996. În discursul din 9 decembrie 1992. îºi vinde toatã garderoba oficialã la licitaþie. Nu mai e vorba de certuri sau ºantaj. mai puþin caritabil. de asemenea. „Diana nu cumva e prea risipitoare?“ etc. Morton. Un intermediar îi aduce întrebãrile jurnalistului ºi preia rãspunsurile. internatã la spital ºi. un fel de Stéphane Bern britanic. alternanþele de greutate ale Dianei. tabloide încã ºi mai oribile. îºi bãnuieºte domiciliul de la Kensington burduºit de microfoane. chestiune de rutinã! În vara anului 1991. Dupã cãlãtoria oficialã în Portugalia. alãturi de propria sorã. sa vraie histoire. rãceala publicã dintre cei doi soþi. îi revine în minte pînã la paranoia ce-a pãþit propria ei mamã. Fiecare separat. în fiecare duminicã. edificator ºi incredibil pentru profani. plinã de scene fierbinþi. o carte de Anna Pasternak. În cadrul cuplului. Kensington Palace. automutilarea. 2 Princesse amoureuse. se implicã în acte de binefacere. pentru a nu putea fi acuzatã de marile dezvãluiri ce vor urma. în ceea ce-o priveºte. În toamnã. în beneficiul unei asociaþii de caritate. care a îndemnat zadarnic la împãcare în cadrul cuplului. În acest divorþ. filmeazã un documentar împotriva minelor antipersonal. publicã serialele într-o carte: Diana. printre care Carolyn. însã tutela copiilor se împarte pe din douã. un teatru de bulevard? Începînd cu anul 1990. îºi blocheazã întîlnirile sau mesajele. 236 237 . se aflã cã soþii dorm în camere separate. divorþatã. Totul e pe ºleau: anorexia. sondaje populare („Diana a avut oare motive sã calce strîmb?“. e o poveste oarecare.

dupã cinci zile de tãcere aristocraticã. Diana: la biographie du souvenir. Diana acceptã cu plãcere invitaþia în paradisul de la Saint-Tropez al lui Mohammed Al-Fayed. 40 de ani. gonind într-o limuzinã cu o sutã ºaizeci de kilometri pe orã. primeºte bijuterii de-o valoare ameþitoare. uneori. cu o reprezentantã a notabilitãþilor britanice care l-au respins întotdeauna. se aflã tocmai în trecere pe Coasta de Azur. Oamenii aflaþi în dizgraþia Coroanei se înþeleg repede! Fermecãtorul fiu al lui Mohammed. La 31 august 1997. lumea trãieºte cu dragoste ºi apã rece. „prinþesa sufletelor“. la rîndul ei. departe de paparazzi. împreunã cu Tony Blair. o romanþã pe stilul Barbara Cartland (care îi va adresa un impresionant omagiu postum într-o carte3). în elogiul funebru. În asemenea romane. producãtor în Statele Unite — în realitate. consultã ghicitoarele cu inima bãtînd nebuneºte. Dodi. Dodi ºi Diana pleacã imediat în larg. i se întîmplã sã ºi moarã dintr-asta. Diana. a devenit legendã. prinþesa. mai puþin tînãrã ºi frumoasã decît ea. fascinat în faþa unei Diane frumoase ºi suple. cineazã la Ritz. pentru a ºti cît va mai dura totul. de lîngã Place de l’Étoile. pe prinþul William. în aºa mãsurã. fotomodelul cu care a venit. de 15 ani. ia avionul pentru un weekend la Paris. interpreteazã. patronul firmei Harrod’s. în Sunday Mirror. o va con3 vinge pe reginã sã-ºi exprime public tristeþea. 238 239 . acesta îºi va folosi toatã energia pentru a-ºi apãra copiii. de 13 ani. Monarhia. În privinþa celuilalt Charles. va rãmîne pe veci ºtirbitã. E dragoste la prima vedere. J’ai lu. ezitã dacã sã doarmã în palatul lui Al-Fayed. un playboy rãsfãþat —. o stricãtoare de familii. cu iahtul. Paris. apoi cu tarife astronomice. ºi pe Harry. dupã producerea dramei. temîndu-se de o revoltã popularã. în sfîrºit. prinþul. El. încît Dodi uitã de logodnica lui. pentru a scãpa de paparazzi ºi. peste tot în lume. Diana a murit fericitã.se amuzã cã poporul n-o sãrbãtoreºte cîtuºi de puþin pe Camilla. în vacanþa imortalizatã de celebrele fotografii vîndute cu 250 000 de lire la prima lor apariþie. în sfîrºit. va insista fratele ei Charles. sau în sublima vilã de la Neuilly. ca-n poveºtile cu zîne. umilit de reginã care continuã sã-i refuze acordarea paºaportului britanic. Fiecare îºi trãieºte visul cu ochii: Dodi cocheteazã. se întoarce la culcare spre Place de l’Étoile. 1998.

într-o cãutare afectivã care o va obseda toatã viaþa. încã de cînd fetiþa are patru ani. trãsãturã majorã a personalitãþii ei. Calman-Lévy. Lipsitã fizic de mamã. 2004. Diana e foarte departe. cine e cea mai frumoasã-n þarã?“ Doar alegerea ei de cãtre un prinþ ar putea rãspunde la întrebare! Fantasmã clasicã a tuturor copiilor proveniþi din cupluri divorþate. trebuie sã se mute pe „îngrozitorul“ domeniu Althorp. petrecîndu-ºi zilele alãturi de un tatã rece ºi fãrã afecþiune. Paris. atunci cînd abia a împlinit 7 ani. pãrinþi despãrþiþi sã-ºi trãiascã adolescenþa în preajma tatãlui. pe seama cîtorva amintiri vesele (plimbãri la pãdure. dar cu menþiunea cã Diana e o lady. caracterul uimitor al sfîrºitului fiind direct proporþional cu mãrimea obstacolelor. Dacã poate fi avantajos pentru copiii cu * Didier Lauru este psihanalist ºi psihiatru. dar întreþine mitul paradisului pierdut. departe de certurile pãrinþilor. Père-fille. cu acel prilej. a perturbãrilor legate de pubertate ºi a modificãrilor psihice proprii acestei vîrste. fiicã de conte. povestea unei priviri). lipsitã precoce de îngrijirile ºi prezenþa mamei. ca fetiþã. de inocenþã. Diana rãmîne traumatizatã. animale în libertate). A trãit momente privilegiate de gingãºie. în acest decor pãtrunde figura maºterei. cu cît visul ei poate deveni realitate. De aceea. pe care o personificã sub formã de dãdacã universalã. ultim ingredient al poveºtii. Indiferent de sex. Folies d’amour (Nebunii din dragoste). datoritã cãutãrii identitãþii. altã rãsturnare nefericitã în povestea cu zîne. Diana supravieþuieºte pentru cã trãieºte ruptã de realitãþi. Bayard Culture. ilustrãri ale modelului ei sentimental. autorul cãrþilor: Jim Morrison: l’état limite d’un héros (Jim Morrison: starea limitã a unui erou). Putem chiar bãnui cã mai devreme. care vrea cu atît mai mult sã se identifice cu personajele din poveºti. e privatã brutal de aceastã naturã protectoare ºi fermecãtoare: la 15 ani. Coºmarul Dianei se profileazã cu ocazia divorþului pãrinþilor. climatul afectiv matern e indispensabil pentru o realizare armonioasã. ºi poate cã acest gînd încã o mai urmãreºte în adolescenþã. Orice poveste cu zîne conþine o parte de coºmar. pe stil rousseauist. E. Paris. un copil mic care creºte fãrã mamã suferã inevitabil consecinþe nefaste. de fapt. odatã cu privarea fizicã de mamã. ea cautã un sprijin afectiv. une histoire de regard (Tatã–fiicã. 2003. Însã. în care iubirea triumfã. Se refugiazã atunci în naturã. 2006. Atitudinea e clasicã. Aceastã privare de contactul matern constituie cu siguranþã reperul central al evoluþiei sale personale ºi îi explicã imaturitatea. oglinjoarã. mama ei este „în altã parte“. copiii din prima cãsnicie nu vor sã renunþe la acest vis de reunificare a cuplului parental. Diana persistã sã-i indice pe tata ºi mama ca destinatari comuni ai desenelor ei. printre altele. în persoane mamei vitrege glaciale ºi maiestuoase. Nu conteazã faptele: recãsãtoririle. apariþia copiilor din a doua cãsnicie. Diana Spencer a trãit tînjind dupã o fericire pe care n-a cunoscut-o ºi ºi-a reconstruit trecutul într-o seninã poveste cu zîne. întrucît iubeºte un alt bãrbat decît pe tatãl copiilor ei ºi se gîndeºte deja sã-ºi schimbe viaþa. poveºti cu zîne pentru adulþi. Diana viseazã sã-ºi reuneascã pãrinþii. Dar. despre care se ºtie cã trãieºte cu o grijã enormã pentru propria imagine: „Oglindã. Paris. Albin Michel.O poveste pentru adulþi de Didier Lauru* Povestea cu zîne LA FEL CA MULTE PERSOANE care au avut parte de-o copilãrie nefericitã. la o vîrstã mai micã. în ciuda dificultãþilor. de a-ºi gãsi în tatãl ei un înlocuitor afectiv: personalitatea ºi educaþia fac din el un bãrbat distant ºi nu îºi aratã iubirea de care ea ar avea nevoie. Regãsim aici o analogie cu personajele orfane sau cu copiii pãrãsiþi din poveºti. precum ºi cu alte forme de negare a destinului conjugal real al 241 240 . κi hrãneºte visul despre un viitor strãlucitor cu romanele scrise de Barbara Cartland. echivalat în imaginaþie cu un castel bîntuit! ªi.

Multã vreme. simþind în imaginarul pãrinþilor sãi continuitatea vieþii celui care l-a precedat. sã vorbeascã. care sã-i ajute sã depãºeascã doliul dupã cel dispãrut. trãdãri. mai mult sau mai puþin confuz. fiindcã ar redeschide poarta spre viaþã. cã prezenþa lor nu-l va readuce niciodatã pe cel mort ºi nu va alina niciodatã aceastã pierdere iremediabilã. de fapt. mai ales în ceea ce priveºte imaginea de sine. a reincarna. frãmîntaþi cum sînt de aceastã problemã mai mult sau mai puþin conºtientã: „M-aº fi nãscut oare. Probabil. Rãni narcisice profunde ºi înnãscute Un punct esenþial din biografia Dianei. nu s-ar simþi autorizaþi sã existe. În lumina poveºtii dintre Charles ºi Camilla. contextul naºterii Dianei n-a fost lipsit de influenþe asupra psihicului ei. suferã o sumã întreagã de repercusiuni. bãiatul mult aºteptat. fiind. ºi o propensiune mai frecventã spre depresie. nici dorinþa care i-a preexistat. va continua sã resimtã întîmplãrile prin prisma deformatoare a imaginarului ei sentimental de duzinã. Însã. dupã moarte ºi doliu. de parcã ei n-ar fi. de data asta. în detrimentul plãcerii sale personale. Chiar ºi atunci cînd toate o vor copleºi. atunci cînd percep. de parcã. în ciuda ta? Aceasta e dilema resimþitã de numeroºi copii-surogat. mama pleacã. Toþi copiii-surogat suferã de o ranã narcisicã. sã se împlineascã ºi sã devinã o fetiþã frumuºicã. dacã celãlalt n-ar fi murit? Oare pe mine m-au vrut?“ Dacã pãrinþii înºiºi n-au urmat o terapie. Un copil-surogat trãieºte în acelaºi timp pentru el însuºi. Îngrijorarea fetiþei e inevitabilã: „Mama mea s-a luptat oare sã mã pãstreze. Departe de a-l copleºi afectiv pe noul venit. Îi va trebui foarte mult timp sã se desprindã de aceste scheme romaneºti. dar ea nu e bãiat. ei încearcã sã înþeleagã aºteptarea pãrinþilor ºi ce ar trebui sã fie sau sã facã pentru a se dovedi la înãlþime. cãruia îi subestima ea însãºi importanþa. ei înºiºi. Este el însuºi. ba chiar îi nega pe deplin impactul. sau în locul meu preferã sã fie liberã?“ O libertate plãtitã cu un sacrificiu dureros de mama Dianei. cealaltã o va salva. atunci cînd porþi astfel moartea în tine. aceastã ipotezã nu e lipsitã de interes. privind capacitatea de deschidere spre lume ºi de dezvoltare a copilului pe cale de-a se naºte: elanul vital al bebeluºului. dovezi clare cã soþul ei iubeºte pe alta. prezenþa celui dispãrut. nu va umple niciodatã golul lãsat de aceastã dispariþie. mai mult sau mai puþin conºtient. e faptul cã este un copil-surogat. Nu numai cã prezenþa ei deosebitã e insuficientã. Numeroase studii o dovedesc: cei care au avut o mamã depresivã de-a lungul primei copilãrii vor resimþi consecinþe psihopatologice ca adulþi. primele biberoane. pãrinþii îi suprapun inevitabil imaginea celui mort: primii paºi. hrãnitã de pãrinþii ei.“ Dar lucrurile nu se rezolvã aºa simplu. Fetiþa a dus cu sine toatã viaþa. totodatã. lumea a vrut sã-i liniºteascã pe pãrinþii îndoliaþi cu un discurs pe cît de fals. Naºterea ei vine imediat dupã decesul lui Maurice. ca orice copil. comunicarea permanentã cu el. În cazul Dianei. de parcã ºi-a liniºtit sufletul cu misiunea împlinitã. Dar. cu speranþa inconºtientã cã. al doilea. pe atît de sordid: „Faceþi altul 242 ºi n-o sã vã mai bateþi capul. conºtientã cã persoana ei a fost pusã în balanþã ºi n-a fost destul de bunã pentru a fi preferatã. Degeaba îºi dã silinþa sã trãiascã. copiii-surogat care vin la analizã trãiesc în umbra acestui frate sau a acestei surori care nu mai este. La aceastã ranã narcisicã înnãscutã se adaugã încã una pentru Diana: mama e privatã de creºterea copiilor. fãrã îndoialã. Cum sã exiºti. Copiii-surogat trãiesc de parcã ar fi divizaþi în ochii pãrinþilor. dar ºi pentru a incarna. doi ani mai tîrziu. deoarece a fost întristat de recentul doliu. Sentimentul cã a fost sacrificatã pentru fericirea mamei ar putea explica tendinþa pronunþatã de-a relua poziþia de victimã sacrificatã. primele cuvinte readuc amintirea celui dispãrut. ansamblul relaþiilor mamã-copil va fi perturbat. aceastã ipostazã sacrificialã. Atunci cînd bãiatul mult aºteptat se naºte în sfîrºit. am putea spune.propriilor ei pãrinþi. 243 . existã toate motivele sã credem cã sarcina mamei a fost trãitã într-un climat destul de deprimant. Putem spune cu certitudine cã tristeþea unei mame de curînd îndoliate nu e lipsitã de consecinþe psihice.

s-a refugiat într-un univers de slujnicuþe. În mod paradoxal. orbitã nu de iubire. agãþatã de visul ei. Dovezile de infidelitate ale lui Charles se vor înmulþi. dar ea va rãmîne mult timp incapabilã de o evoluþie sau de o dobîndire de conºtiinþã. Diana se dovedeºte incapabilã de negocieri. în pofida oricãrui raþionament. Un proiect. O iubeºte pe Camilla. E delicat sã emitem ipoteze legate de aceastã modificare din punct de vedere scopic. Les deux sœurs et leur mère: anthropologie de l’inceste. cãci a avut o legãturã cu Lady Sarah. 1 245 . Dupã ce-a pus mîna pe Charles. ataºamentul. denotã o formã de dezinvolturã. de reamenajãri. în schimb. printre altele împotriva rivalei ei. iar asta cu atît mai uºor. pe care a fost obligat s-o lase sã se mãrite cu un rival. semnele sale de indiferenþã ºi absenþa clarã a afecþiunii sale. Vine totuºi epoca în care nu mai reuºeºte sã creadã în romanþa ei sentimentalã ºi simte gelozia. Françoise Héritier. bazat pe popularitatea sa realã.“ Însã doar în romanele pentru adolescenþi se întîmplã ca iubirea sã fie dozatã matematic ºi sã sfîrºim totdeauna prin a primi la fel de mult cît am dãruit. Cãci asta constituie drama Dianei: ea nu delireazã. pentru cã structura sa psihicã nu pare sã-l împingã spre transgresie ºi plãcerile interzise. de parcã ar fi fost obligatã sã priveascã realitatea în faþã.Lipsa de maturitate afectivã Lipsa de maturitate afectivã a Dianei se recunoaºte în aproape toate perioadele-cheie ale vieþii ei — de fiecare datã cînd trebuie sã ia o decizie —. Pentru cã a fost rãnitã pe plan afectiv. mulþumitã provenienþei sale nobile. de care Charles s-a fãcut vinovat. Dar aceastã poziþie denotã. Lipsa ei de maturitate psihicã e sporitã de lipsa de experienþã. dupã cum o atestã relaþia lui prelungitã cu Camilla. într-adevãr. accese de vomã autoprovocate…). compromisul. Paris. între mai multe dãdace ºi castele. faimoasele cuvinte „ Vreau sã fiu prinþesa sufletelor“. în schimb. la urma urmelor. E în plinã fantezie. scrijelituri pe braþe. niciodatã cuprinsã de nebunie. dupã caracteristica nevrozaþilor. cãci îºi pãstreazã ancorarea în realitate. Diana trece. toatã lumea mã va iubi. Odile Jacob. Peste acest aspect supãrãtor Diana trece cu buretele. ºi aici. anorexie. ºtie. Se poate vedea în aceastã tentativã încercarea de a-ºi umple golurile narcisice. el i-ar putea oferi Dianei Cf. înmulþindu-ºi comportamentele distructive (tentative de sinucidere. Se lasã copleºitã de durere. o naivitate de adolescentã: „Întrucît am o inimã mare ºi multe de dãruit. îºi deapãnã firul poveºtii cu zîne. „Întrucît iubesc pe toatã lumea. cuvintele extrem de explicite ale prinþului. Diana îºi propune sã cucereascã iubirea tuturor supuºilor coroanei. pe care viaþa conjugalã i le-a scos la luminã. de o reorganizare psihicã. voi fi rãsplãtitã“. în peregrinãrile lui pentru a-ºi gãsi soþia adecvatã. dar una dintre declaraþiile sale o ilustreazã de minune. durerea. la adãpost de grijile materiale. Ea merge pînã la a se pre244 face cã ignorã ceea ce se numeºte „incestul de gradul doi“1. putînd-o explica prin repetiþia eºecurilor sale umilitoare. de la voinþa de-a obþine iubirea unui singur om — cu preþul unei lupte aproape mortale. El cunoaºte pasiunea. pentru a-ºi salva echilibrul psihologic fragil. Dar. asemenea eroinelor clasice — la speranþa de-a primi iubirea universalã. precum ºi de absenþa unor modele din jur: relaþiile prieteneºti imature nu ºtiu mai multe decît ea însãºi ce înseamnã sã iubeºti. fireºte. Visul ei de prinþesã a dobîndit forma realitãþii. 1997. chiar are mijloacele de-a se transpune în ficþiune. fãrã a lua în seamã avertismentele celor din anturajul sãu. Dar existã regula — implicitã în culturile noastre ºi explicitã în anumite societãþi tradiþionale — cã un bãrbat nu îºi extinde poftele asupra mai multor persoane de acelaºi sînge (mamã ºi fiicã. prin dorinþa de a se poziþiona altfel decît ca o victimã care îndurã capriciile dorinþelor celorlalþi ºi. înainte de toate. a devenit un personaj important în regat ºi are deja dreptul de-a visa cã îºi îndeplineºte dorinþele. Acest fapt din trecut nu dovedeºte perversitatea prinþului. Dacã n-a putut sã obþinã iubirea lui Charles. Charles. fraþi ºi surori). ale soþului. protejatã. tatã ºi fiu. ci de voinþa de a nu-ºi întrerupe povestea cu zîne. însãºi sora Dianei. cu cît a crescut. mai ales.

vrea sã aibã un divorþ reuºit. încearcã sã-ºi impunã supremaþia drepturilor — de parcã drepturile ar avea vreo valoare în iubire! La care femeia ilegitimã. se impune cu forþa sentimentelor. În afarã de încercarea de a-l împãrþi pe Charles între cele douã rivale. ci faþã de întreaga omenire. Ce sperã în clipa schimbãrii sale subiective. ca o dãdacã universalã. nu toate secrete. dacã n-ar fi prea legatã de propriile ei modele de identificare. în sprijinul cauzelor pe care le apãra: o simplã fotografie a ei. oferind despre ea o imagine pozitivã întregii lumi. îl împinge sã recunoascã la nesfîrºit o situaþie pãgubitoare. un efort probabil atît de important pentru ea. În romanele semnate de Barbara Cartland. a emis dorinþa de a avea grijã de copii. la fel de conºtientã de valoarea suplimentarã pe care putea s-o reprezinte pentru Charles. Recunoaºtem aceste douã tendinþe la Diana ºi bãnuim rãnile de care a putut suferi. cu aceeaºi sinceritate. în mod infantil. acolo unde mama ei a 246 eºuat. i-a adus marea popularitate. A vrut cu toatã sinceritatea sã-l vindece pe Charles. nu numai faþã de cîþiva indivizi. stãpînã pe propriile drepturi (cele ale iubirii). nu era nimic de aºteptat din aceastã confruntare. realã sau închipuitã. iar acestui destin i se conformeazã Diana. nu s-ar fi simþit pus în umbrã de ea. Tendinþa ei de-a face o figurã de mamã bunã. aºa cum se întîmplã frecvent cu persoanele avînd carenþe afective în copilãrie. atribuindu-i sentimentul de abandon pe care-l resimþise ea însãºi. în scenariul ei privind iubirea recompensatã. ºi de a fi aleasã. interzicîndu-i pentru totdeauna sã mai închidã ochii. cînd pãrinþii ei s-au certat lamentabil. faptul cã ºi-a înfruntat rivala i-a permis cu siguranþã Dianei sã admitã ceea ce. caracteristicã pentru prinþesa sensibilã. Nu trebuie totuºi sã neglijãm oportunitatea realã a comportamentului sãu. Toate aceste roluri de infirmierã încearcã sã-i contrabalanseze narcisismul ºubred ºi rãspund intensei sale nevoi de reparaþie. atunci cînd provoacã o întîlnire între patru ochi cu Camilla? Crede fãrã îndoialã. batjocoritã în dorinþele ei. pe care o îndrepta asupra celor loviþi de soartã — ºi asupra generozitãþii ei totodatã — o flata. douã prezenþe clasice din registrul nevrotic. fie ºi nevrotic. mereu îngemãnat cu sentimentul de culpabilitate. animatã de speranþa de-a obþine în sfîrºit iubirea. aducea cu mult mai mulþi bani decît lungile campanii mediatice. Subiectul. în sfîrºit. dupã doliul pentru Lord Mountbatten. mai ales în pretenþiile sale faþã de celãlalt. adicã voinþa de-a se transpune în rolul unei mame ideale. alãturi de un nenorocit. mînatã de convingerea cã înþelege pe deplin ostilitatea ale cãrei victime au cãzut. pentru a sfîrºi mereu prin a fi decepþionat în aºteptãri. risipindu-ºi cu mãrinimie atenþiile. Toatã lumea e de acord sã spunã cã Diana avea „o inimã mare“. deja trãitã. prin intermediul suferinþelor de care încearcã sã-ºi apere copiii. ea ºtie sã se identifice la fel de spontan. în continuare. dacã Diana proiecteazã asupra altora. îndatã ce-a nãscut. cu oprimaþii pe care-i ajutã în a doua parte a vieþii. Dar rãmîne sigur cã lumina reflectoarelor. acceptase sã ºtie. iubitoare ºi protectoare. explicã de ce Diana. de a-i proteja. desigur. Dupã ani întregi de desconsiderare a sinelui. ca sã zicem aºa. în ciuda cuceririlor sale. generoase.un model de iubire. tinde sã reia aceleaºi simptome sau sã adopte la nesfîrºit anumite comportamente asemãnãtoare. Solicitudinea maternã o aruncase deja în braþele lui Charles: voia sã-l consoleze de durerea pe care îºi închipuia cã o resimte. Totuºi. încît putem citi aici roadele terapiei sale. Vrea sã fie o mamã perfectã. personajele nu negociazã cu sentimentele: ele mor din dragoste. Aceastã trecere izbutitã de la singular la plural. Scenariul unor asemenea întîlniri de vodevil este invariabil: femeia legitimã. Dar. 247 . Procesul de reparaþie. gãsise o soluþie pentru a trãi mai senin. Dar ºi aici putem presupune cã Diana îºi urmãrea fantasmele de reparaþie. ºi sã încerce sã-i modifice rezultatul. Prinþesa reparaþiei Diana a trãit sub jugul repetiþiei ºi cu dorinþa reparaþiei. animatã de certitudinea cã devotamentul ei nu va fi trãdat. dacã nu sînt iubite. A fost. invers faþã de ceea ce primise de la propria ei mamã. prins în hora repetiþiei. aºa cum ºi-o visa. care ar fi putut dobîndi un cîºtig durabil din prestigiul soþiei sale dacã.

întoarsã mai mult spre cuplul ei decît spre faptele generoase. fãrã a aºtepta de-aici confirmarea propiei sale stime de sine. de fapt. fãrã a încerca sã provoace dialogul. se scufunda uºor în replierea asupra sinelui. cãtre exces. Dupã ce s-a vindecat. fãrã îndoialã. participã la tendinþele ei depresive. care ar explica multe dintre simptomele ºi fazele de repliere asupra sinelui. ci ºi cu familia regalã ºi poporul britanic. Bulimia e adesea simptomaticã pentru o legãturã nesatisfãcãtoare cu mama. Diana suferã de-a lungul întregii vieþi de tulburãri de comportament alimentar (crize de bulimie. pentru cã. dar se recãsãtoreºte) ºi regãsim la Diana aceastã ambivalenþã. pentru a-ºi trãi iubirea la singular. Atunci cînd Regina Elisabeta anunþã într-un comunicat oficial cã prinþesa de Wales nu e anorexicã. dar altul se naºte. nu face decît sã-i reactiveze vechiul conflict. imaginea din oglindã nu reprezintã fondul problemei. Dar disconfortul fizic ce urmeazã e atît de mare. ca urmare a regurgitãrilor. combinînd fãrã voie doliul ºi euforia. eliberatoare. îi evocã doliul pe care tocmai l-a traversat: ce temã ciudatã pentru o întîlnire de dragoste! Atunci cînd se distreazã alãturi de Dodi. e obligatorie.Diana trece de o nouã cotiturã atunci cînd. dar ea trebuia împãrþitã nu doar cu Camilla. o perioadã de studiu narcisic ºi existenþial important. Ea 248 moare „pe deplin fericitã“. ar fi putut trece la iubirea pentru un singur om. ªi alãturi de Charles era vorba despre iubire la singular. în plinã studiere a imaginii de sine. faptul cã ea ºi apropiaþii ei au rãmas martorii acestei anarhii alimentare. sau chiar de depresii autentice. O altã problematicã adolescentinã. Aceastã tristeþe latentã se dezvoltã adeseori în adolescenþã. alãturi de Dodi Al-Fayed. favorabil pentru dezvoltarea a ceea ce psihanaliºtii de adolescenþi numesc „depresivitate“. identice cu acelea ale adulþilor. e tentativa de a compensa o carenþã afectivã maternã precoce. dacã îºi pierd din greutate. legatã de mai mulþi factori: de faptul cã este un copil-surogat. între ea ºi imaginea sa. trecea prin faze de tristeþe ºi lacrimi uneori inexplicate ºi se pomenea adesea confruntatã cu o imagine devalorizatã a ei înseºi. Terapia Diana probabil cã s-a luptat cu un fond depresiv. nu se lipsesc de hranã ºi nu se înfometeazã. care. o formã minorã ºi trecãtoare de depresie. niciodatã rezolvat. încît voma. prin reacþia colectivã la darul ei de iubire. legatã de rotunjimile ei. pare sã renunþe la cãutarea iubirii universale. sau cã mama a fost mai mult sau mai puþin deprimatã la naºterea ei. de parcã aceastã senzaþie de supraîncãrcare organicã i-ar putea þine loc a posteriori cãldurii materne. aºa cum nici Diana n-a fost vreodatã. spre deosebire de cele anorexice. niciodatã resimþitã în plan psihic. s-a împãcat cu ea însãºi ºi cu imaginea ei. În schimb. Bineînþeles. îºi pierde custodia asupra copiilor. echivaleazã cu negarea suferinþelor ºi întreþinerea bolii prin legea tãcerii. Poate cã în lipsa accidentului care a costat-o viaþa. Accesele de ghiftuire alimentarã vizeazã atunci obþinerea unei senzaþii fizice de compensare. Persoanele bulimice. 249 . ca ºi în timpul îndelungatei proceduri de divorþ. fãrã a-i fi specificã. un tip de comportament care denotã frecvent o personalitate predispusã la depresie. o face prin curse nebuneºti cãtre uitare. Atunci cînd face cunoºtinþã cu prinþul Charles. despre care aceste comportamente vin sã depunã mãrturie. în sfîrºit. Se dovedea instabilã pe plan emoþional. dupã cum a subliniat-o fratele ei. sau a pierderii dreptului de custodie. nu se face vinovatã de minciunã. la începutul cãsniciei. Se instaleazã atunci o spiralã. Aceastã tonalitate depresivã e. Remarca nepoliticoasã pe care i-o face Charles. din punct de vedere narcisic. La mama Dianei exista cu siguranþã un sentiment concomitent de doliu ºi bucurie de viaþã (un copil moare. în care alterneazã crizele de bulimie ºi cele de vomã. înainte de toate. Adolescenþa este. nu vor deveni descãrnate. cu tot riscul pe care-l presupune asta. psihicã ºi nu fizicã. Diana ar fi perseverat pe aceastã cale. urmate de accese de vomã autoprovocatã). insatisfacþia ei profundã e.

Dupã cum nu putem exclude cã ea însãºi a cedat ispitei de-a inflama de bunã voie situaþia. era un rebel. Prinþul Charles închid ochii la propriile lor dureri. dar ºi aceea pentru curãþenie ºi ordine. Psihanalistul care. de un miliardar tandru. în virtutea insatisfacþiei cronice. Diana nu putea scãpa de-acolo decît prin scandal: flacãra stãtuse prea mult sub jãratic. idealul ascetic ºi visul fericirii universale. rãmîne faptul 251 . se amoreza. dupã ce i-a destãinuit propria ei poveste. O tînãrã în spiritul epocii sale Diana n-a fãcut studii pentru a-ºi structura imaginarul altfel decît dupã imaginarul colectiv ºi a subscris pe deplin la codurile vremurilor sale: sclipiciul. La pacienþii isterici regãsim aceastã voinþã pe care o avea Diana de-a se mula pe dorinþa celuilalt. vorbeºte la BBC ºi îi vorbeºte chiar ºi soþului sãu. vorbeºte cu ziaristul-confident Edward Morton. Fireºte. versiune modernã de prinþ fermecat. care îi era atît de cunoscutã. ca ºi mama ei. voinþa de-a avea un destin special. fãrã a-ºi asuma riscul revoltei. a reuºit s-o ajute pe Diana a ºtiut cu siguranþã sã punã cap la cap aceste elemente. un mod de viaþã cu care Diana n-a reuºit sã se obiºnuiascã. pãrãsise un fotomodel de dragul Dianei. nu trebuie sã fii prinþesã pentru a manifesta asemenea simptome. ea respingea în liniºte sistemul. unde tãcerea ºi pudoarea chinuitoare constituie regula: Regina Elisabeta. din dorinþa de-a plãcea. Moartea prematurã a Dianei nu ne permite sã ºtim dacã ar fi continuat sã-ºi dezvolte simptomele. clasice. toate acestea sînt coerente: sînt trãsãturi isterice. aceastã dorinþã obsedantã de-a plãcea. venit în urma numeroºilor sãi colegi. din spirit de rãzbunare. refuzînd sã-i plãteascã preþul. numeroase studii de specialitate ºi texte vechi aratã cã anorexia ºi bulimia au existat dintotdeauna. Într-o anumitã mãsurã. pasiunea cu care ºi-a îngrijit copiii. sã cedezi la avansurile unor amanþi dubioºi. atunci cînd nu i se oferã decît indiferenþã (Charles). Dupã ce i-a vorbit psihanalistului. Dar a învãþat-o sã nu se mai lase înºelatã de un vis. la fel ca ºi prinþesa lui. fãcînd-o publicã). Dar. Prin aceste fapte. aceastã personalitate plasticã. restabilind adevãrul. precum ºi poziþia de victimã sacrificatã. ea mãturã ipocrizia generalã. ºi. deºi plasa frumuseþea mai presus de toate. mai ales. dar. scandalurile ºi pînã la simptomele psihopatologice contemporane. aceastã grijã pentru propria imagine. sã-l recunoascã pe cel care i-o va potoli. sã-þi aºtepþi prinþul fermecat. rãmînea totuºi prizonierã a repetiþiei: divorþatã. tentativa de sinucidere ca modalitate de-a cere ajutor sau dezordinea comportamentului alimentar. împotriva versiunii oficiale ºi a bîrfelor. fãcînd abstracþie de ceea ce cunoºtea despre ea din mass-media. din cîte se pare. Spãrgînd abcesul suferinþei. ca ºi la ale altora. în rupturã faþã de establishment. pentru cã era incapabilã sã repunã în discuþie coordonatele precare între care se construise cu stîngãcie. dacã Diana pãrea sã fi pus capãt viselor de adolescentã dupã o iubire descãrnatã. fãrã îndoialã pentru a putea sã rãmînã în adãpostul haremului. schimbãtoare în funcþie de interlocutor. în orice caz. se desparte de revolta adolescentinã care nu-i dãdea posibilitatea sã-ºi cucereascã libertatea: pînã atunci. era grijuliu. sã fii în cãutarea dezlãnþuitã a iubirii etc. pasiunea. Sã ai o imagine de sine negativã.: existã nenumãrate lady Diana în societatea noastrã de toate zilele. Învãþase. pentru a nu asculta decît propria ei suferinþã ºi ceea ce-i comunica. chiar dacã acesta pãstra cîteva trãsãturi de prinþ fermecat: Dodi era un playboy. Diana vorbeºte cu Camilla. care sã-þi oglindeascã umbra înfrumuseþatã. banul. zdruncinînd curtea regalã. tipicã pentru societãþile occidentale. sã te simþi batjocoritã de adulterul soþului. Dar încã mai trebuia sã rãstoarne conºtiinþele în favoarea ei: a îndrãznit sã-ºi asume riscul de a pierde totul. de-a deveni prinþesã. cum sînt tãieturile de pe antebraþe. Terapia n-a schimbat-o radical.Problemele de comportament alimentar. care îi oferea bijuterii ºi o copleºea cu vorbe de dragoste. ca într-unul dintre romanele ei de adolescentã. 250 Beneficiul major ºi incontestabil al psihoterapiei urmate de Diana a constat în dezinhibiþia de care a dat dovadã. sau escrocherie sentimentalã (amanþii care profitau de legãtura cu ea.

se deosebeºte de cei mai celebri prinþi ai Europei ºi va rãmîne cu siguranþã prinþesa secolului: despre ea lumea îºi va aminti cã era nu doar glamour. oamenilor ceea ce vor sã audã: regina este o nesuferitã. Mai tîrziu. cã îi place sã-ºi vadã idolii daþi jos de pe piedestal. totodatã. „rãsuceºte“ inteligent presa care s-a slujit de ea: a înþeles foarte bine cã poporul are nevoie de poveºti cu zîne ºi. frumoasa prinþesã a vrut sã moarã etc. Diana a priceput instinctiv impactul oferit de mass-media. dar îi adaugã o dimensiune simbolicã. dupã cum o mãrturisesc confraþii maghrebieni. sfînta în versiune contemporanã. inclusiv operele sale de caritate le transformã în spectacole. posibila lor manipulare. Le spune. cu tot balastul. ci ºi nesfîrºit de mãrinimoasã. dar fãrã a-i asuma destinul. de asemenea. Dar. aurul ascunde mizeria. mulþumitã luptei pe care a dus-o împotriva propriilor boli psihice. a sufletelor. ea pare sã fi înþeles cum sã rãstoarne situaþia: arãtîndu-se. a cîºtigat-o cu preþul vieþii: seceratã în plinã tinereþe ºi în plinã glorie. dar pentru a-ºi servi propria libertate. 252 Diana a putut deveni un model de identificare pentru fetele ºi femeile din epoca sa. de acord. intimitatea. Prima prinþesã în rol de sfîntã protectoare! Prin aceastã dimensiune altruistã. Rãmîne curajul cu care a ieºit în presã. a avut destinul eroilor fãrã voie. îi exploatau imaginea. în contextul actual. Conºtientã de notorietatea sa.cã proporþia femeilor atinse de aceastã afecþiune devine îngrijorãtoare ºi creºte odatã cu rãspîndirea modelului nostru cultural. dacã o manipuleazã. atunci cînd îºi vinde rochiile de prinþesã în folosul unei iniþiative de binefacere. Dacã eºti compãtimit. prinþul este un trãdãtor. tot atîtea sacrificii pe care terapia i le-a fãcut posibile. în epoca noastrã. cã poveºtile cu zîne sînt ºi mai credibile dacã sînt strãbãtute de un fior. Ziariºtii o hãituiau. Începe prin a-ºi expune durerea. aºadar. pentru a obþine statutul de victimã. Prelungeºte tradiþia milei creºtine. îºi dezvãluie. bolile ºi neliniºtile. înseamnã cã devii invulnerabil ºi eºti un pic iubit. cãci. dar asigurarea faptului cã rãmîne în Istorie. într-o societate care-i oferã un premiu celui celebru. viaþa de cuplu în cele mai urîte aspecte ale sale. lucru încã mai subtil. cã fericirea este un drept care nu e legat de nici o constrîngere: familie regalã. ca ºi cea mai mare parte a membrilor societãþii noastre. Diana considerã. 253 . înainte de-a se înhãma la acelea ale lumii întregi. cea mare ºi cea micã.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Paradoxurile libertãþii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 Édith Piaf (1915–1963): Iubitoare de iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Cuprins Introducere . . de Serge Hefez . . . 82 Legitimitatea dorinþei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Prizoniera melancoliei. . . . . . . . . . 94 Simone de Beauvoir (1908–1986): O femeie cerebralã . . . . . de Sophie Marinopoulos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . de Sophie Cadalen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149 254 255 . . . . . . 55 Înger ºi demon. . . . . . . . . 43 Marlene Dietrich (1901–1992): Mamã istericã ºi brutalã . de Samuel Lepastier . . . . . 20 Virginia Woolf (1882–1941): Fericirea supãratã . . . 67 Josephine Baker (1906–1975): O rezistentã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . de Patrick Delaroche . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Colette (1873–1954): Eliberarea de sub jugul bãrbatului . . 9 Vocaþia plãcerii. . . . . . . . . . . . . . 135 Paiaþa. . . de Maryse Vaillant . .

.47. .26. . . 268 Editor: GRIGORE ARSENE Redactor: GEORGE MORÃREL CURTEA VECHE PUBLISHING str. . . . . 233 Un comportament riscant. . . . . . 210 Moartea a îndrãznit…. . . .65 redacþie: 0744. . . . . . . . . . . . arh. 221 Françoise Sagan (1935–2004): O viaþã plinã de excese . . . . . . 184 O luxoasã maºinã de rãzboi. . 164 Tot ceea ce trebuie ºtiut despre Callas se aflã în vocea ei. . . de Jean-Pierre Winter . .ro . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88 distribuþie: (021)222. . . . . . . . de Philippe Grimbert . . (021)222. . . . . . . . . . . . . . .16. . . . . . . .36 e-mail: redactie@curteaveche.57. . . . de Didier Lauru . . . 245 Lady Diana (1961–1997): Eroina unei urîte poveºti cu zîne . . 256 O poveste pentru adulþi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nasio . . .25. . . . . .-D. de J. . . . .Maria Callas (1923–1977): O femeie redusã la tãcere . . . . . . . . . . .63 fax: (021)223. Ion Mincu 11. . . . . . . . .55. . . . .47. . . . . . . . . . . . . . . .curteaveche. de Patrick Lemoine . . . 176 Jackie Kennedy (1929–1994): Programatã pentru „a reuºi“ . 197 Dalida (1933–1987): O rãnitã nevindecabilã .ro internet: www. . . Bucureºti tel: (021)222. . . .