Dezvoltarea democraţiei participative prin munca în folosul comunităţii

- Sesiune de formare pentru facilitatori de reţea Ianuarie 2006, Predeal

Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANA

2

Proiectul “Dezvoltarea democraţiei participative prin munca în folosul comunităţii” este iniţiat de PRI România cu finanţare din partea UNIUNII EUROPENE prin Programul Phare “Consolidarea societăţii civile în România”. Parteneri: Direcţia de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor din Ministerul de Justiţie Alternative Sociale - Iaşi Prison Fellowship România – Cluj Pro Probaţiune – Dej Fundaţia Sf. Imp. Constantin şi Elena – Focşani CRED – Bucureşti Asociaţia Târgovişte spre Europa Stil Alter-nativ - Arad

CUPRINS

CONSIDERAŢII DESPRE MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII................................6 MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ÎN ROMÂNIA..................................................11 MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII – LEGISLAŢIE ŞI PRACTICĂ........................14 SISTEMUL ACTUAL AL PEDEPSELOR ÎN ROMÂNIA..............................................23 Munca în folosul comunităţii în legea penală română.................................................23 CODUL PENAL............................................................................................................23 Secţiunea III1 .............................................................................................................23 Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ................................................23 Cazuri în care se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ......................................................................................................................................23 Libertatea supravegheată............................................................................................24 Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control........................24 Avantajele executării de către condamnat a unei munci în folosul comunităţii...........24 Atribuţiile serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere........................................24 Atribuţiile serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere în procesul penal şi în executarea muncii în folosul comunităţii......................................................................24 Referatul de evaluare...................................................................................................25 Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere desemnat să întocmească referatul de evaluare:.................................................................................................................25 Referatul de evaluare cuprinde următoarele părţi:......................................................25 Supravegherea în comunitate .....................................................................................26 Dosarul de supraveghere.............................................................................................27 Prima întrevedere cu persoana condamnată...............................................................27 PLANUL DE SUPRAVEGHERE..................................................................................27 Planul de supraveghere...............................................................................................27 Planul de supraveghere...............................................................................................28 Metodele utilizate pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată în sarcina persoanei supravegheate.............................................................28 Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penal....28 Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal....28 Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal....29 Locuri în care poate fi executată munca în folosul comunităţii....................................29 Activităţi care pot fi prestate de persoanele condamnate............................................29 Probleme în executarea muncii în folosul comunităţii.................................................29 MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ÎN REPUBLICA CEHĂ....................................30 Serviciul de Probaţiune şi Mediere..............................................................................30 Serviciul de Probaţiune şi Mediere..............................................................................30 Baza legală - munca în folosul comunităţii pentru adulţi.............................................30 Condiţii cadru pentru munca în folosul comunităţii......................................................30 Baza legală - munca în folosul comunităţii pentru tineri – 2 forme:.............................30 Obiective ale muncii în folosul comunităţii...................................................................30 Date statistice 1............................................................................................................31 Date statistice 2............................................................................................................31 Codul Penal - revizuit...................................................................................................31 ANGAJATORUL...........................................................................................................32 Formularul de solicitare 1.............................................................................................32
3

Formularul de solicitare 2.............................................................................................32 Exerciţii în grupe de lucru mici.....................................................................................32 Reducerea riscurilor.....................................................................................................32 Recomandări................................................................................................................32 STRATEGIA DE PR.....................................................................................................33 Exerciţii în grupe de lucru mici.....................................................................................33 Rol important / Influenta...............................................................................................33 Rol important mare.......................................................................................................33 Influenta mica...............................................................................................................33 A...................................................................................................................................33 Rol important mare.......................................................................................................33 Influenta mare..............................................................................................................33 B...................................................................................................................................33 Rol important mic.........................................................................................................33 Influenta mica...............................................................................................................33 C...................................................................................................................................33 Rol important mic.........................................................................................................33 Influenta mare..............................................................................................................33 D...................................................................................................................................33 Ce strategii pentru cine?..............................................................................................33 Experienţa în Republica Ceha - Opinia publica de specialitate .................................33 Experienţa din Republica Ceha - Angajatorul..............................................................33 Experienţa din Republica Ceha – Serviciul de Probaţiune şi Mediere........................33 MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII (MFC) EXPERIENŢE CU EXECUTAREA MUNCII ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ÎN ZÜRICH......................................................35 PETER INGLIN............................................................................................................35 BIROUL PENTRU MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII CANTONUL ZÜRICH.......35 Organizarea şi executarea de MFC în Zürich..............................................................36 Obiectivele muncii în folosul comunităţii......................................................................36 Factori de succes.........................................................................................................36 Schimbări generate de introducerea noului Cod Penal (din 2007)..............................37 Desfăşurarea MFC conform Noului Cod Penal (din 2007)..........................................37 Discuţia de evaluare.....................................................................................................37 Angajator pentru MFC..................................................................................................38 Standarde de execuţie a MFC.....................................................................................39 Documentaţie pentru execuţia MFC............................................................................39 Inter-relaţionare / activitatea de publicitate..................................................................39 MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII O FORMĂ DE EXECUŢIE ÎN LIBERTATE ÎN CANTONUL ZÜRICH...................................................................................................40 PETER INGLIN............................................................................................................40 BIROUL PENTRU MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII CANTONUL ZÜRICH.......40 ANEXA 1......................................................................................................................42 CODUL PENAL ELVEŢIAN MODIFICARE DIN 13 DECEMBRIE 2002.....................42 ANEXA 2......................................................................................................................46 REGULAMENTUL PENTRU EXECUŢIE JUDICIARA DIN CANTONUL ZÜRICH.....46 ANEXA 3......................................................................................................................48 CONVENŢIE DE PRESTARE A MUNCII în FOLOSUL COMUNITĂŢII......................48 ANEXA 4......................................................................................................................49
4

CONVENŢIE DE MUNCĂ............................................................................................49 ANEXA 5......................................................................................................................50 MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII O ALTERNATIVĂ LA PEDEPSELE PRIVATIVE DE LIBERTATE NECONDIŢIONATE – INFORMAŢII PENTRU ANGAJATOARE ŞI ANGAJATORI..............................................................................50

5

CONSIDERAŢII DESPRE MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII TAMAS SZEIBERLING UNGARIA Sisteme de sancţionare Consecinţele faptelor ilegale (sancţionări) joacă un rol foarte important în diminuarea numărului acestora. Din prezentul punct de vedere aceasta nu joacă un rol primar (prevenirea faptelor ilegale, educaţia în acest sens), dar este totuşi foarte important. Pentru ca şi consecinţele faptelor ilegale să aibă un efect avantajos, trebuie găsit şi aplicat un sistem armonic de sancţionări. Sistemul de sancţionări reprezintă totalitatea normelor legale ce se refera la: consecinţele legale ale faptelor ilegale, în cazuri separate aplicarea şi executarea acestora

Pentru că sancţionările ilegalităţilor reprezintă un amestec serios în sfera privată a cetăţeanului, trebuie stabilite condiţiile şi aplicarea acestora. Întrebarea este cât de mare este spaţiul celui care aplică legea (individualizarea pedepsei), în cadrul stabilit de cei ce emit legi. Sistemele de sancţionare ce s-au dezvoltat din legislaţia penală: absolut nedefinit (oferă putere proprie, nu există cadru legal) absolut definit (rigidizarea legislaţiei penale, cauzează nedreptăţi) relativ definit (cei ce emit legi oferă celui ce le aplică un spaţiu relativ mic) relativ nedefinit (cei ce emit legi oferă celui ce le aplică un spaţiu relativ mare).

Sistemele de sancţionare ale legislaţiei ungureşti penale ce sunt eficiente Sistemul de sancţionare unguresc eficient porneşte de la dualitatea consecinţelor juridice. Cele 2 feluri de consecinţe legale ale faptelor ilegale: Pedepse (principale şi secundare) Măsuri

În Ungaria se pune în vedere că majoritatea faptelor ilegale vor fi pedepsite cu închisoarea. Circuitul în care pedepsele cu privare de libertate se înlocuiesc cu cele fără privare de libertate se măreşte totuşi. “Politica de pedepsire pe 2 benzi”: Asemănător cu tendinţele vest-europene, guvernarea juridică ungară, trebuie să facă diferenţa între persoanele sau grupurile de persoane ce pot fi integrate în societate fără pedepse cu privare de libertate şi cele ce nu pot fi. Aplicarea pedepselor cu privare de libertate este în multe cazuri neadecvată. Poliţiştii de proximitate unguri servesc în mare parte acestui ţel. Legislaţia penală ungară cunoaşte următoarele pedepse şi măsuri: Pedepse principale: cu privare de libertate amenzi munca în folosul comunităţii interzicerea amestecului în chestiuni publice interzicerea activităţilor de achiziţionare 6

Pedepse secundare: -

-

interzicerea conducerii auto expulzare excludere din comunitate amenda secundară cu bani mustrare prin sentinţă eliberare în probă tratament forţat tratarea forţată a alcoolicilor confiscări confiscări ale averii supraveghere de către poliţişti de proximitate măsuri ce pot fi aplicate contra persoanelor juridice

Măsuri: -

Munca în folosul comunităţii Putem înţelege scopul muncii în folosul comunităţii atunci când îi stabilim poziţia în sistemul de sancţionare. Ansamblul internaţional Munca în folosul comunităţii poate fi stabilită ca fiind în exclusivitate o pedeapsă arbitrară în legislaţiile penale din Anglia, Elveţia, Polonia şi Ungaria. În legislaţia penală din Suedia şi Germania aceasta poate fi aplicată numai ca pedeapsă complementară. În Franţa şi Spania ea poate fi aplicată atât ca pedeapsă arbitrară, cât şi ca una complementară. În ultima perioadă în multe ţări europene se aplică din ce în ce mai des această formă de pedeapsă ca alternativă la pedepsele de privare scurtă de libertate. Aceasta este o forma a unei pedepse ce nu presupune privarea libertăţii, dar există totuşi unele limite legale. Este o sancţionare care duce la prevenirea, educarea şi repararea greşelilor. Îndoieli juridice: Munca în folosul comunităţii – munca silită Aceasta reprezintă o temă de discuţie pentru că de exemplu în Ungaria, diferit faţă de celelalte ţări, nu este necesar acordul vinovatului pentru această măsură. În statele vestice şi anglo-saxone condamnarea la muncă în folosul comunităţii se poate face numai cu acordul liber al vinovatului. Această reglementare asigură pe de o parte eficacitatea, iar pe de altă parte respectarea convenţiilor şi cerinţelor internaţionale. Acordul condamnatului este important şi pentru reintegrarea sa în societate şi repararea greşelilor pe care le-a făcut. Fără dorinţa acestuia cele de mai sus nu sunt posibile. Atât convenţiile internaţionale cât şi legislaţia naţională confirmă interdicţia muncii obligatorii. Conform convenţiei din 26.06.1957 a organizaţiilor internaţionale pentru chestiuni legate de muncă: “toţi membrii organizaţiilor internaţionale pentru chestiuni legate de muncă vor prelua sarcina desfiinţării muncilor obligatorii şi a celor în folosul comunităţii pentru a obţine următoarele: a. pentru a nu se ajunge la constrângerea politică sau la mijlocul de educare sub forma unei pedepse pentru declaraţii şi opinii politice, ideologice ce se află în contradicţie cu politica actuală de guvernare, socială sau sistemul economic; b. pentru a nu folosi forţa de muncă în scopul atingerii unor obiective economice; c. pentru a nu o folosi ca mijloc de disciplinare; d. pentru a nu fi folosită ca pedeapsă pentru participarea la greve; e. pentru a nu fi folosită ca mijloc de discriminare rasistă, socială, naţională sau religioasă. 7

Cu toate că în legislaţia ungară vinovatul poate fi pedepsit cu munca în folosul comunităţii fără aprobarea acestuia, acesta nu poate fi forţat nici în Ungaria. Cel ce emite legi doreşte indirect să îl dirijeze pe vinovat în direcţia muncii decât în cea a privării cu libertatea. Capitolul I. În “prevederi generale ale legislaţiei” este stipulat că în Republica Ungaria respectarea drepturilor omului şi protecţia acestuia reprezintă o sarcină primordială a statului (paragraf 8 alineat 1). În alt capitol este stabilit că în Republica Ungaria oricine are drept de muncă şi este liber în alegerea ei (paragraf 70 alineat 1). Reglementările acestei legi au la baza drepturile fundamentale, dar nu pot îngrădi foarte tare conţinutul legii. Munca în folosul comunităţii prestată de către o persoană condamnată poate fi desfăşurată la vechiul loc de muncă având aceeaşi ocupaţie. Acestea nu influenţează munca în folosul comunităţii. Deci, nici în Ungaria aceasta nu reprezintă o formă a muncii silite. Condamnatul nu este constrâns să muncească, el putând alege închisoarea. Conform legislaţiei ungare, condamnatul poate alege între munca în folosul comunităţii şi închisoare. În celelalte ţări este acceptată şi pedeapsa cu amenda ca pedeapsă alternativă. Consiliul Ministerial al Consiliului European formulează recomandarea: vinovatul poate intra în închisoare dacă s-au aplicat toate celelalte metode sau dacă nu pot fi aplicate alte măsuri. Cu toate că în legislaţia ungară este prevăzut ca vinovatul să poată fi obligat la muncă în folosul comunităţii fără acordul acestuia, acesta în realitate poate alege între închisoare şi munca în folosul comunităţii. Munca în folosul comunităţii pro şi contra Aplicarea acesteia este corectă din punct de vedere al politicii criminalistice. În alte state politica de pedepsire pe 2 benzi, se bazează puternic pe munca în folosul comunităţii. Înmulţirea opiniilor că neaplicarea pedepselor cu închisoarea pentru ilegalităţi mici comise de oameni ce nu sunt foarte periculoşi pentru societate şi pot fi reintegraţi uşor în societate, duce la înmulţirea pedepselor cu munca în folosul comunităţii. În aplicarea legilor de către tribunalele ungureşti, în ultimii ani (cu toate ca la început era în creştere), această măsura şi-a pierdut din importanţă. În prezent numai 4-5% din sentinţe se pronunţă pedeapsa cu munca în folosul comunităţii. Motivele trebuie căutate în cultura juridică, în relaţiile economice şi cele sociale. Literatura juridică de specialitate este de părere unanimă că fără o schimbare a reglementarilor, o aplicare mai deasă a pedepsei cu prestarea muncii în folosul comunităţii ar fi greu de închipuit. Legislaţia penală ungurească oferă din ce în ce mai mult aplicarea pedepselor prin muncă (munca corecţională, educaţie prin muncă, munca într-un colectiv şi educaţională). Pe vremuri acestea se aplicau celor ce fugeau de muncă, dar astăzi sunt forme alternative pentru multe ilegalităţi. Totuşi sunt folosite din ce în ce mai rar. Conform literaturii de specialitate, motive reale pentru cele sus-descrise sunt următoarele: Din punct de vedere criminologic nu este clar cui îi foloseşte munca în folosul comunităţii. Scopul primar nu este acela de a educa pentru muncă ci acela prin care pedepsitul îşi repară greşelile faţă de societate. Actualmente această pedeapsă este considerată ca fiind umilitoare, degradantă. Ea se aplică alcoolicilor şi celor ce fug de muncă. Efectul de educaţie ale colectivului de muncă nu există în multe cazuri. Controlul colectivului de muncă în folosul comunităţii necesită dese ori o administraţie deosebită. Poliţistul de proximitate însărcinat cu controlul execuţiei nu dispune de capacitate suficientă de a controla. Rădăcinile reglementărilor ungureşti duc înapoi în timp, către socialism. Reglementările privitoare la pedeapsa prin muncă se desfăşurau la unităţile de stat la care vinovaţii munceau. Nu exista o supraveghere paralelă şi o parte din salariu îl păstra statul; de aceea pedeapsa prin muncă era 8

-

-

privită ca o pedeapsă în rate. Odată cu intrarea în economia de piaţă, situaţia nu mai putea fi controlată. Particularii nu puteau oferi muncă condamnaţilor iar unităţile economice nu puteau fi forţate să angajeze condamnaţi din cauza situaţiei de concurenţă. Astăzi dacă poţi primi un loc de muncă, acesta este un privilegiu. În aceste condiţii o reparare a greşelilor comise faţă de societate poate fi rezolvată cu oferirea unui serviciu. Conform prevederilor pentru executarea pedepselor penale, comitetul central pentru muncă şi tribunalul oraşului informează în legătură cu locurile libere de muncă necesare pentru munca în folosul comunităţii. Începând cu 1.07.2003, există această obligaţie şi vis a vis de oficiile poliţiştilor de proximitate. Se întâmplă deseori ca cel condamnat la munca în folosul comunităţii să fie inapt de muncă (cu toate că la stabilirea sentinţei, judecătorul citeşte întâi raportul medical al pedepsitului). Dacă pedepsitul poate dovedi că este inapt de muncă, nu va putea executa pedeapsa. Numai cei care sunt majori pot fi pedepsiţi cu munca în folosul comunităţii. În ţările vest-europene această pedeapsă poate fi aplicată şi minorilor ce au împlinit deja 16 ani. Problematic este şi raportul dintre pedeapsa cu munca în folosul comunităţii şi cea cu privare de libertate. Dacă cineva nu respectă legea privitoare la programul de muncă obligatorie de 6 ore, acesta va trece la pedeapsa cu închisoare 24 ore/zi. Această soluţie poate fi criticată pentru că se poate aplica pedeapsa mai uşoară dintre cele 2 pedepse. Pentru executarea sentinţei nu există suficiente locuri de muncă. La executarea pedepsei prin muncă în folosul comunităţii nu iau parte numai organele de control şi de proximitate. Dacă condamnatul nu îşi îndeplineşte sarcinile ce i-au fost repartizate, cei de la locul de muncă vor informa imediat tribunalul. În special în localităţile mici este foarte important ca oficiile primăriei să aibă în permanenţă legături cu organele de proximitate. Se întâmplă deseori ca angajatorul să se împrietenească cu pedepsitul sau din contra. Deoarece munca în folosul comunităţii este o pedeapsă principală (deci există un motiv important pentru care condamnatul se află în libertate) nu este admis ca relaţiile personale să aibă influenţe asupra efectului pedepsei. Angajatorul ar putea, din motive personale, să schimbe pedeapsa cu munca în folosul comunităţii cu cea cu privarea libertăţii. Se poate întâmpla ca pedepsitul să primească de la angajator dovada muncii depuse fără ca acesta să fi muncit efectiv (în acest caz pot apărea şi ilegalităţi oficiale). În acest caz, condamnatul scapă fără a-şi fi reparat greşelile faţă de societate. Pedeapsa efectivă îşi pierde valabilitatea, după cum se ştie în general.

-

-

-

-

Avantajele muncii în folosul comunităţii Avantajul acestei forme de pedeapsă şi totodată motivul introducerii ei în sistemul de sancţionări este acela că vinovatul nu se duce la închisoare. Efectele negative ale pedepsei cu închisoarea (despărţirea persoanei de mediul familiarizat, familie, costuri etc.), pot fi evitate. În acest caz, dacă condamnatul îşi ispăşeşte pedeapsa prin munca în folosul comunităţii în locul în care a comis ilegalitatea, pot fi aşteptate efecte pozitive. Scopul primar criminologic al pedepsei nu este acela de a educa prin muncă ci de a repara greşelile făcute faţă de societate. Condamnaţii la munca în folosul comunităţii pot câştiga respectul celor din jur dacă îşi îndeplinesc bine sarcinile de muncă (aici trebuie menţionat că nu este vorba neapărat de munca fizică ci şi de ex. aceea de îngrijire a bolnavilor). În Anglia tribunalele aşteaptă de la făptaşi servicii sociale. Munca în sine îi poate reda condamnatului respectul de sine. Timpul petrecut la locul de muncă îl va împiedica pe condamnat să reia legături vechi şi îl va ajuta să cunoască noi oameni.

-

-

Oamenii ce au legătură cu pedeapsa prin muncă în folosul comunităţii: Au legătură cu pedeapsa prin munca în folosul comunităţii următoarele organe, persoane: 9

-

Tribunalul ce dă sentinţa Judecătorul executiv Poliţistul de proximitate Locul de muncă

Regulile executării pedepsei, prevederile locului de muncă şi descrierea muncii: Tribunalul ce dă sentinţa: Stabileşte în sentinţă ce fel de muncă va presta condamnatul (de ex. muncă fizică/mintală) În sentinţă poate fi stabilită munca adecvată condiţiilor de sănătate şi pregătirii sale, condiţia fiind ca pedepsitul să fie în stare să o execute. Judecătorul executiv: - Se ocupă de execuţia sentinţei şi de celelalte atribuţiuni pe care le are - Stabileşte locul de muncă (ţine cont de propunerea poliţistului de proximitate) - La stabilirea locului de munca, primeşte ajutor din partea oficiului pentru muncă (conform normelor legislative) şi informaţii privitoare la piaţa de muncă - El poate stabili alte locuri de muncă Poliţistul de proximitate: Controlează dacă: - condamnatul îşi îndeplineşte corespunzător sarcinile de serviciu - locul de muncă corespunde obligaţiilor ce i se cuvin condamnatului la munca în folosul comunităţii El poate cere procuraturii luări de măsuri. Locul de muncă: Îi va da de muncă condamnatului, în timpii stabiliţi Plăteşte transportul condamnatului dacă acesta munceşte în altă parte decât în locuinţa acestuia Informează tribunalul în legătură cu programul de muncă şi începerea acesteia Informează tribunalul dacă condamnatul nu îşi îndeplineşte sarcinile de muncă Informează tribunalul despre evoluţia condamnării.

Consecinţele juridice la preluarea obligaţiilor de muncă: Locul de muncă primeşte de la poliţistul de proximitate anunţuri trimite anunţurile adresate tribunalului procuraturii

Procuratura - îl chestionează pe poliţistul de proximitate - se ocupă de raporturi privitoare la lumea înconjurătoare Dacă consideră că este cazul de a schimba pedeapsa cu una de închisoare, cere aceasta tribunalului. Dacă consideră că locul de muncă nu este adecvat, cere tribunalului schimbarea acestuia. Judecătorul executiv modifică munca în folosul comunităţii într-una de pedeapsă cu închisoare modifică munca în folosul comunităţii

10

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ÎN ROMÂNIA JUDECĂTOR ADRIANA MOTOROIU Orice societate evaluează comportamentul membrilor săi, prin prisma conformării lui faţă de normele şi valorile recunoscute şi acceptate de majoritatea indivizilor. Nerespectarea acestor norme şi valori va antrena o reacţie a mediului social în care ele sunt recunoscute, reacţie concretizată într-o serie de sancţiuni difuze sau precise, organizate sau neorganizate şi întemeiate pe constrângerea şi presiunea socială pe care grupul, comunitatea sau societatea le exercită împotriva conduitelor neconformiste sau deviante şi care îl vor obliga pe individ să se încadreze în limitele normativităţii sociale. De multe ori, însă, sancţiunile nu asigură eficacitatea absolută a normelor, ci ele, substituie o normă alteia, deschid o alternativă, permit o alegere. Sancţiunile juridice, principalele modalităţi prin care autoritatea publică protejează şi organizează viaţa în societate sunt reprezentate de sistemul de pedepse şi recompense, prevăzute prin lege, şi aplicate prin utilizarea forţei de constrângere a agenţilor specializaţi ai statului – poliţie, justiţie, administraţie. Legiuitorul român a consacrat trei mari categorii de sancţiuni de drept penal, respectiv: pedepsele, măsurile de siguranţă şi măsurile educative, precum şi unele sancţiuni cu caracter administrativ (prevăzute în art.91 Cod penal) şi unele sancţiuni civile (ce constau în restituiri şi despăgubiri). Codul penal stabileşte în art.53 categoriile şi limitele generale ale pedepselor, referindu-se, astfel, la pedepsele principale: detenţiunea pe viaţă, închisoarea de la 15 zile la 30 de ani şi amenda; pedepsele complementare şi cea accesorie, pentru ca în art.52 să stabilească scopul urmărit prin aplicarea pedepselor, respectiv: „prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni (alin.1). Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială”. Este lesne de observat că sistemul sancţionator existent în acest moment nu este în măsură să corespundă exigenţelor impuse de legislaţia comunitară, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană. În sistemul legislativ penal al ţărilor cu o veche democraţie se pune tot mai mult accent pe „umanizarea” justiţiei penale, iar modificările legislative în domeniul dreptului penal au la bază „socializarea”. Prin Recomandarea REC ( 2000 ) 22 a Comitetului de Miniştri către statele membre s-a propus reglementarea unor sancţiuni ori măsuri neprivative de libertate în locul pedepsei cu închisoarea pentru anumite fapte penale, oferind ca exemplu, munca în beneficiul comunităţii, iar prin Recomandarea nr. R (83)7 s-a propus promovarea participării publicului la elaborarea şi aplicarea unei politici penale, vizând prevenirea fenomenului infracţional, aplicarea unor pedepse alternative de libertate şi acordarea de asistenţă victimelor faptelor penale. Necesitatea realizării unei reforme reale în domeniul justiţiei, dorinţa implementării unor reglementări moderne care să corespundă aquis-ului comunitar, succesele înregistrate de alte state şi, nu în ultimul rând, îngrijorarea guvernanţilor, determinată de ineficienţa pedepselor privative de libertate, în cazul unor anumite categorii de infractori, au dus la adoptarea Legii nr. 301/2004 1, care prevede, în mod expres, ca sancţiune penală, distinctă, munca în folosul comunităţii şi a Legii nr.294/20042, care consacră Titlul II – executării pedepselor principale neprivative de libertate, între care se află şi munca în folosul comunităţii.

1 2

Legea nr.301/28.06.2004, de modificare a Codului penal, publicată în Monitorul Oficial nr.575/29.06.2004. Legea nr.294/2004, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr.591/1.07.2004.

11

Potrivit reglementărilor viitorului Cod penal (programat a intra în vigoare la 1.09.2006), munca în folosul comunităţii nu numai că este o sancţiune alternativă, dar este introdusă şi ca obligaţie, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art.107, alin.1, 2, 3. Introducerea acestor noi reglementării a fost precedată de alte acte normative, ca de exemplu, O.G. nr.92/20003, H.G. nr.1239/20004 şi Legea nr.129/20025, care au creat cadrul necesar consolidării executării în stare de libertate a unor pedepse. Deşi, sistemul actual de măsuri şi sancţiuni penale este foarte limitat, iar aplicarea acestora de către instanţele de judecată este greu de realizat, datorită faptului că legea penală este deosebit de rigidă şi punitivă, totuşi, practica judiciară are meritul de a fi introdus deja munca în folosul comunităţii, ca alternativă la detenţie. Magistraţii au înţeles că detenţia are efecte negative, pe termen lung, asupra condamnaţilor şi familiilor lor, dar şi asupra comunităţii din care ei provin, că este nedrept să fie pedepsită o persoană, fără a se ţine seama de anumite împrejurări şi circumstanţe doar pentru a oferi un exemplu societăţii, că munca depusă în folosul altcuiva îl poate responsabiliza şi reintegra social mai uşor pe individul care a încălcat legea , şi colaborând cu serviciile de reintegrare şi supraveghere, înfiinţate în anul 2001, au stabilit în sarcina inculpaţilor, majori sau minori, obligaţia de prestare a unei activităţi în folosul comunităţii, în aplicarea dispoziţiilor art.103 Cod penal, art.1101 Cod penal (în privinţa inculpaţilor minori) şi art.86 3 Cod penal (pentru inculpaţii majori), ca parte a unei condamnări. Fiind vorba de o alternativă la detenţie, şi dorindu-se şi realizarea unei justiţii restaurative, nu doar retributive, s-a impus infractorului să presteze muncă neremunerată. Desigur, aceste obligaţii au fost impuse celor care nu prezentau un risc pentru comunitate, au săvârşit infracţiuni cu grad de pericol social redus şi erau infractori primari, pentru a-i determina să repare ceva din răul făcut celorlalţi, dar şi lor, prin fapta săvârşită, şi a-i ajuta să se reintegreze social, mai uşor. Iată cum, munca în folosul comunităţii a reuşit să fie introdusă în baza unor prevederi legale de principiu, care doar fac trimitere la ea, beneficiile acesteia fiind evidente, nu doar pentru inculpaţi, care nu mai sunt scoşi din mediul lor de viaţă şi izolaţi de familie şi societate, reducând astfel riscul recidivei şi al marginalizării lor economice şi sociale, dar şi pentru comunitate, care este implicată în sistemul de justiţie penală, are ocazia de a vedea că, prin actul de justiţie, infractorul repară măcar o parte din prejudiciul cauzat, consolidându-şi astfel siguranţa şi respectul în instituţiile statului şi contribuind la restabilirea echilibrului social tulburat prin săvârşirea infracţiunii, dar, totodată, reuşind şi să economisească resursele guvernamentale, ca urmare a neîncarcerării şi să-şi reducă costurile. Fiind aplicată în comunitate, munca în folosul comunităţii creează, cel puţin, premisele păstrării, dar mai ales, pe cele ale îmbunătăţirii şi dezvoltării legăturilor dintre individul care execută sancţiunea şi subsistemele sistemului comunitar, contribuind şi la promovarea şi cultivarea implicării comunităţii în actul de justiţie. Pe măsura dezvoltării acestei implicări se poate produce o creştere şi diversificare a serviciilor şi programelor care urmăresc asistarea psiho-socială a tuturor părţilor afectate de comiterea unei infracţiuni: infractor, victimă, familiile acestora. Aplicarea eficientă a măsurii muncii în folosul comunităţii presupune însă, implicarea şi cooperarea mai multor instituţii şi organizaţii publice. Astfel, magistraţii sunt chemaţi să conlucreze cu consilierii de reintegrare, care, prin referatele de evaluare psiho-socială pot orienta instanţa în aplicarea acestei măsuri, dar având, totodată, şi un rol important în supravegherea executării pedepsei.

3

O.G.92/29.08.2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial nr.423/1.09.2000. 4 H.G.1239/29.11.2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor O.G.nr.92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial nr.651/13.12.2000. 5 Legea nr.129/18.03.2002 pentru aprobarea O.G.nr.92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial nr.190/20.03.2002.

12

De asemenea, o responsabilitate sporită revine administraţiei publice locale, în cadrul căreia va fi prestată, de regulă, munca, dar şi organizaţiilor nonguvernamentale, care pot prelua o serie de atribuţii în supravegherea modului de executare a activităţilor şi pot sprijini, atât reintegrarea socială a persoanelor condamnate la muncă în folosul comunităţii, prin oferirea gratuită a serviciilor de informare şi consiliere, cât şi reintegrarea lor profesională, prin servicii de mediere şi plasare. Eficienţa cooperării inter-organizaţionale pentru aplicarea cu succes a obligaţiei de a presta o activitate în folosul comunităţii presupune, însă, clarificarea rolului şi atribuţiilor instituţiilor implicate şi stabilirea unor modalităţi concrete de comunicare între ele.

13

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII – LEGISLAŢIE ŞI PRACTICĂ JUDECĂTOR RALUCA MOROŞANU 1. LEGISLAŢIA ACTUALĂ - dispoziţiile art.103, 1101 şi 863 Cod penal În legislaţia în vigoare sintagma “munca în folosul comunităţii” este utilizată, în sens strict, referitor la o instituţie a dreptului contravenţional. Dreptul penal nu cunoaşte această denumire ci numai se face trimitere, în cadrul capitolului special din actualul Cod penal dedicat inculpaţilor minori, la “activitate neremunerată într-o instituţie de interes public”. Art.103 care priveşte măsura educativă a libertăţii supravegheate prevede la alin.3 faptul că instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligaţii: a) b) c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite să nu intre în legătură cu anumite persoane să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă.

Art.1101 C.p. prevede că odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art.110 C.p., instanţa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art.103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art.103 al.3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art.863 C.p. Persoanele şi instituţiile prevăzute la art.103 C.p. sunt părinţii, cel care l-a înfiat, tutorele iar dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinţă unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori a unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. Trebuie precizat faptul că în practică s-a considerat de către reprezentanţii Direcţiei de Reintegrare Socială din Ministerul Justiţiei că serviciile de reintegrare socială nu sunt “instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor” astfel că nu se poate dispune încredinţarea supravegherii minorilor Serviciului de Protecţie a Victimelor şi de Reintegrare Socială a Infractorilor, dar acesta poate supraveghea executarea obligaţiilor prevăzute la art.103 al.3 Cod penal. Dispoziţiile legii penale au fost coroborate cu dispoziţiile legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere, astfel că acestea supraveghează executarea obligaţiilor prevăzute la art. 103 al. 3 Cod penal, stabilindu-se însă că nu sunt „instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor”. Conform art. 11 din OG nr. 92/2000 aprobată prin Legea nr. 210/2002 serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, printre alte activităţi, supraveghează executarea obligaţiilor impuse minorului de către instanţă, prevăzute de art. 103 al.3 lit. a-c Cod penal, supraveghează respectarea de către persoana condamnată a măsurilor prevăzute de art. 86/3 al. 1 lit. a-d Cod penal, supraveghează executarea obligaţiilor impuse condamnaţilor de către instanţă prevăzute de art. 86/3 lit. a-f Cod penal şi colaborează cu instituţiile publice în vederea executării măsurii obligării minorului la prestarea unei activităţi neremunerate într-o instituţie de interes public. Un alt text care face referire la “desfăşurarea unei activităţi “ este art.86 3 al.3 lit.a C.p. în care se arată că instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligaţii - să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. Supravegherea executării unei asemenea obligaţii se face de organele prevăzute în art.863 al.1 lit.ajudecătorul desemnat cu supravegherea condamnatului sau alte organe stabilite de instanţă- şi 14

aceleaşi organe sesizează instanţa, în caz de neîndeplinire a obligaţiilor, pentru luarea măsurilor în condiţiile art.864 al.2 C.p. În practică, deşi textul face referire la “alte organe”, supravegherea a fost încredinţată Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti (actualul Serviciu de Protecţie a Victimelor şi de Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti), singura instituţie care deţine resursele necesare pentru aplicarea dispoziţiilor hotărârilor privind desfăşurarea activităţilor neremunerate. Conform legii, instanţa stabileşte durata activităţii neremunerate în ce-l priveşte pe inculpatul minor şi instituţia unde urmează a fi desfăşurată- de regulă primăria în raza căreia domiciliază sau locuieşte minorul sau o instituţie subordonată acesteia- desemnată generic şi nu stabilită în concret. Instanţa nu are posibilitatea de a menţiona în dispozitivul hotărârii în concret instituţia unde se va presta activitatea, neavând o relaţie directă cu asemenea instituţii şi de aceea rolul SPVRSI este foarte important, cel puţin în acest stadiu al legislaţiei, întrucât activitatea se desfăşoară în baza unor protocoale de colaborare încheiate între serviciu şi instituţii. În situaţia în care instanţa dispune ca inculpatul să presteze activităţi neremunerate, după rămânerea definitivă a sentinţei penale Biroul executări penale trimite un exemplar al sentinţei SPRVSI care procedează la executarea acesteia. Judecătorul nu intervine în executarea sentinţei decât în măsura în care Biroul executări penale este sesizat cu privire la nerespectarea de către condamnat a măsurilor stabilite prin hotărârea de condamnare. Felul muncii (activităţii) prestate este stabilit de către reprezentanţii SPVRSI şi cei ai instituţiei “angajatoare” având în vedere protocolul încheiat cu instituţia la care se execută activitatea. În cadrul Serviciului de Protecţie a Victimelor şi de Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti, procedura de lucru în cazul punerii în executare a muncii neremunerate într-o instituţie de interes public este următoarea: consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz, după ce a adus la cunoştinţă minorului obligaţia impusă de către instanţa de judecată, contactează primăria sau Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului din raza de domiciliu a minorului, în vederea încheierii unui protocol de colaborare în acest sens şi pentru a stabili instituţia publică unde acesta va desfăşura această activitate (în cadrul Serviciului de Protecţie a Victimelor şi de Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti, minorii au executat măsura muncii în folosul comunităţii în centrele de plasament aflate în subordinea Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului). După semnarea protocolului de colaborare consilierul de reintegrare socială şi supraveghere, împreună cu minorul se deplasează la instituţia stabilită de către Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului, pentru ca minorul să înceapă derularea activităţii. Scopul însoţirii minorului la instituţia unde îşi va executa munca neremunerată este de a se crea o legătură între consilierul de reintegrare socială şi supraveghere şi persoana desemnată de către instituţie cu supravegherea executării muncii neremunerate, dar şi pentru a conştientiza minorul de existenţa unei comunicări reale între cele două instituţii. Pe parcursul desfăşurării activităţii neremunerate de către minor, consilierul responsabil de caz păstrează permanent legătura cu reprezentantul instituţiei, dar şi cu persoana responsabilă de caz din cadrul Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului. După terminarea orelor de muncă în folosul comunităţii, instituţia unde s-a desfăşurat activitatea trimite Serviciului de Protecţie a Victimelor şi de Reintegrare Socială a Infractorilor un formular de evidenţă a orelor de activitate neremunerată. Ca dificultate invocată în practică, cu care SPVRSI s-a confruntat pe parcursul celor trei ani de funcţionare, s-a sesizat slaba reacţie a instituţiilor publice la respectarea legii penale, protocoalele de colaborare în acest sens neputând fi încheiate "în cel mai scurt timp", conform art. 42, alin.1 din H.G. nr. 1239 / 2000. În ce priveşte inculpaţii pentru care sunt aplicate dispoziţiile art.86 3 al.3 lit.a C.p., nu este vorba despre o muncă în folosul comunităţii în înţelesul strict ci mai degrabă un mijloc de constrângere pentru aceştia de a participa la activităţile desfăşurate de SPVRSI. Formularea adoptată de Judecătoria Sectorului 3 în cuprinsul sentinţelor a fost: “În baza art.863 al.3 lit.a C.p. inculpatul va participa la activităţile desfăşurate de Serviciul de Protecţie a Victimelor şi de Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti “. 15

Aceste activităţi nu sunt cenzurate sau indicate de instanţă, care lasă la latitudinea consilierilor SPVRSI şi a specialiştilor stabilirea în concret a acestor activităţi în funcţie de nevoile condamnatului şi de posibilităţile serviciului. Astfel, pot fi iniţiate programe de psihoterapie, de formare profesională sau chiar activităţi recreative. Pe viitor este de dorit, în opinia unora dintre judecători, ca în condiţiile în care legislaţia nu se va modifica, cel puţin unele dintre activităţi şi programe să funcţioneze cu caracter de constantă astfel ca la pronunţarea sentinţei judecătorul să aibă posibilitatea de a stabili prin hotărâre, în funcţie de specificul fiecărui caz în parte, obligaţia condamnatului de a desfăşura anumite activităţi. 2. PRACTICA JUDECĂTORIEI SECTORULUI 3 ŞI A ALTOR INSTANŢE DIN BUCUREŞTI ÎN MATERIE Revenind la dispoziţiile art.1101 raportat la art.103 al.3 lit.c C.p. prima sentinţă de acest tip a fost pronunţată la data de 5.02.2002-S.p.193/2002 privind pe condamnatele minore T.A.şi L.F. care au executat orele de muncă în folosul comunităţii la Primăria Sectorului 5- Direcţia pentru Protecţia Copilului Sector 5. În cursul anului 2002 au mai fost pronunţate trei sentinţe, privind trei condamnaţi minori, care au executat orele de activitate neremunerată în cadrul aceleiaşi autorităţi publice locale, dar la sectorul 3 de această dată- S.p.269/22.02.2004, S.p.394/15.03.2002 şi S.p.1001/11.09.2002. Toţi cei patru minori şi-au îndeplinit obligaţia, executând munca neremunerată în cadrul instituţiilor publice din raza domiciliului lor. În cursul anului 2003 la nivelul Judecătoriei Sectorului 3 nu s-au pronunţat sentinţe definitive care să privească munca în folosul comunităţii dar au fost pronunţate sentinţe cu aplic.art.863 al.3 lit.a C.p.spre exemplu S.p.815/30.05.2003, S.p.1245/5.09.2003, S.p.1506/15.10.2003 şi S.p.1764/21.11.2003. Aceste sentinţe privesc fie condamnaţi majori, fie condamnaţi minori care au împlinit vârsta de 18 ani înainte de pronunţarea sentinţei. Pe lângă obligaţiile prevăzute la art.86/3 al.3 lit.a C.p. au fost impuse condamnaţilor şi alte obligaţii- în special să urmeze tratament în vederea dezintoxicării. Din datele existente la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor rezultă că în anul 2003, la nivelul SPVRSI Bucureşti au intrat şase sentinţe în care instanţa a pronunţat obligaţia muncii neremunerate în folosul comunităţii, ca parte integrantă a măsurii educative a libertăţii supravegheate a minorului care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, acestea fiind pronunţate de alte instanţe decât Judecătoria Sectorului 3. Din cele şase cazuri, unul dintre minori nu şi-a respectat obligaţia, acest lucru fiind adus la cunoştinţa instanţei, care l-a chemat pe minor, acesta promiţând că îşi va duce la îndeplinire obligaţia, fiind lăsat în continuare sub supraveghere. Minorul şia definitivat obligaţia pe parcursul anului 2004. Un alt minor nu a îndeplinit obligaţia impusă de către instanţa de judecată, fiind arestat în altă cauză penală. În cursul anului 2004 s-au pronunţat de către Judecătoria Sectorului 3 opt sentinţe definitive cu aplicarea art.103 al.3 lit.c C.p., privind mai mulţi condamnaţi minori, sentinţe a căror executare s-a încheiat. Toţi minorii au desfăşurat următoarele tipuri de activităţi: activităţi de igienizare şi de întreţinere a imobilului instituţiei unde şi-au executat obligaţia (măturat, întreţinerea aspectului curţii prin greblarea terenului, săpatul copacilor, plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului administrativ la reparatul obiectelor de mobilier), precum şi orice alte activităţi date în sarcina lor de către şeful instituţiei, cu excepţia celor care aduc atingere dezvoltării normale şi demnităţii minorului. În general, minorii au respectat programul de lucru, nu au creat probleme în cadrul instituţiei şi şi-au îndeplinit sarcinile date. În ce priveşte motivele care au determinat pronunţarea unor sentinţe prin care să se facă aplic.art.103 al.3 lit.c C.p. sau art.863 al.3 lit.a C.p., sau cu alte cuvinte considerentele pentru care instanţa de judecată a ales aplicarea acestei obligaţii, acestea sunt diferite în funcţie de vârsta şi persoana condamnatului. După cum am arătat, aplicarea obligaţiei prevăzute de art.863 al.3 lit.a C.p. constituie un mijloc de constrângere a condamnatului dar şi o posibilitate lăsată consilierilor de supraveghere de a include condamnatul în programele disponibile în cadrul serviciului la un moment dat, chiar după pronunţarea sentinţei. S-a considerat că simpla supraveghere a condamnatului nu are efect dacă nu 16

este însoţită de activităţi desfăşurate de specialişti-psihologi, asistenţi sociali şi dacă nu are loc în colectiv, în comunitate. Referitor la desfăşurarea unei activităţi neremunerate de către minori în cadrul unei instituţii de interes public instanţa a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta şi atitudinea inculpatului din care rezulta o lipsă de responsabilitate din partea sa, inculpatul nefiind conştient de gravitatea faptei. S-a apreciat că desfăşurarea unei activităţi neremunerate constituie o metodă eficientă de responsabilizare a minorului şi care a dat rezultate în practică, tocmai din acest motiv tipul muncii şi locul unde va fi executată fiind foarte importante. Pentru alţi inculpaţi- de exemplu cei pentru care familia nu reprezintă un suport real iar anturajul are o influenţă negativă, munca în folosul comunităţii poate constitui un mijloc de creştere a încrederii în sine şi de socializare cu alte persoane decât cele din mediul său obişnuit. În general acestea au fost motivele avute în vedere la pronunţarea sentinţelor. 3. DISPOZIŢIILE NOULUI COD PENAL REFERITOARE LA MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢIIPREZENTARE ŞI COMENTARII

Conform noului Cod penal, a fost introdusă ca pedeapsă principală pentru inculpaţii majori “munca în folosul comunităţii între 100 şi 500 de ore”. Din economia art.70 din noul Cod penal reiese că aceasta poate fi aplicată pentru delicte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea sau închisoarea strictă de cel mult 3 ani, situaţie în care „ instanţa poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe o durată de cel puţin 100 de ore”. Durata maximă a muncii în folosul comunităţii este de 300 de ore în cazul în care lege prevede pedeapsa închisorii şi de 500 de ore în cazul în care lege prevede pedeapsa închisorii stricte de cel mult 3 ani. Munca în folosul comunităţii poate fi dispusă numai cu consimţământul inculpatului. Dacă persoana condamnată nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării ei nu îndeplineşte obligaţiile care-i revin ori le îndeplineşte în mod defectuos instanţa poate dispune, dacă legea nu prevede un alt mod de sancţionare revocarea muncii în folosul comunităţii, înlocuind-o, integral sau parţial, după caz, cu închisoarea sau cu închisoarea strictă de cel mult 3 ani. Conform textului de lege, modul de executare a muncii în folosul comunităţii este reglementat prin legea pentru executarea pedepselor. Noul Cod penal prevede şi posibilitatea suspendării executării pedepsei (închisorii) sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii, pe durata termenului de încercare şi pentru o perioadă de cel mult 300 de ore- art.107. Se pune problema dacă o asemenea sancţiune nu constituie o dublă pedeapsă, constând atât în închisoare cât şi în muncă în folosul comunităţii. Dacă cel condamnat nu efectuează munca în folosul comunităţii ori are o conduită necorespunzătoare în timpul efectuării acesteia prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor nesatisfăcătoare instanţa poate revoca suspendarea executării pedepsi sub supraveghere dispunând executarea în întregime a pedepsei sau prelungirea termenului de încercare cu cel mult 3 ani. De asemenea, în cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinţă de la executarea pedepsei amenzii, dacă legea prevede pedeapsa închisorii stricte ca alternativă la amendă, instanţa poate înlocui amenda cu munca în folosul comunităţii până la 500 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îşi dă consimţământul pentru această pedeapsă, cu pedeapsa închisorii stricte. În noul Cod penal, la capitolul dedicat măsurilor educative aplicabile minorilor, se face distincţie între libertatea sub supraveghere, situaţie în care supravegherea este încredinţată părinţilor sau tutorelui, cu posibilitatea ca minorul să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, cu o durată între 50 şi 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă- art.117 şi libertatea sub supraveghere severă, situaţie în care 17

supravegherea este încredinţată unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor sau a serviciilor de reintegrare socială, instanţa putând dispune efectuarea activităţii neremunerate conform art.117 al. 3. Există şi opinia că o astfel de activitate neremunerată poate constitui o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, constituind muncă forţată. Libertatea sub supraveghere severă poate dura o perioadă de un an până la trei ani, conform art. 118 din noul Cod penal, rezultând că această măsură educativă poate fi aplicată minorului, dar se poate executa şi după ce acesta a împlinit vârsta de 18 ani. Dacă minorul a devenit major la data judecării cauzei, se dispune, în locul măsurii educative a libertăţii sub supraveghere, fie amenda fie munca în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 50 şi 100 de ore, iar în locul libertăţii sub supraveghere severă, amenda sau munca în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 100 şi 200 de ore. Compartimentul executări penale urmează a înainta o copie a sentinţei penale instituţiei legal însărcinate cu supravegherea minorului sau serviciului de reintegrare socială şi supraveghere. În cazul în care instanţa a aplicat dispoziţiile art. 103 al. 3 lit. c Cod penal (viitorul art. 117 al. 3 lit. d), o copie a sentinţei penale va fi comunicată şi instituţiei de interes public la care minorul va executa activitatea neremunerată. De asemenea, printre pedepsele principale ce se pot aplica minorilor este menţionată şi munca în folosul comunităţii între 50 şi 250 de ore. Dispunând suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de către minori, instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia sau mai multor obligaţii dintre cele prevăzute la art.117 al.3, deci efectuarea unei activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, cu o durată între 50 şi 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă, pe durata termenului de încercare şi până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar după aceea respectarea obligaţiilor prevăzute la art.103 sau 107. În situaţia în care instanţa dispune amânarea aplicării pedepsei minorului, poate dispune pe durata perioadei de probă şi până la împlinirea vârstei de 18 ani respectarea obligaţiilor prevăzute la art.117 al. 3. 4. LEGEA 294/2004 PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSELOR ŞI A MĂSURILOR DISPUSE DE ORGANELE JUDICIARE ÎN CURSUL PROCESULUI PENAL- SCURTĂ PREZENTARE ŞI COMENTARII Potrivit art.7 din Legea 294/2004 munca în folosul comunităţii se execută în domeniul serviciilor publice gestionate de autorităţile administraţiei publice locale, în cadrul instituţiilor publice la nivel local sau în cadrul asociaţiilor şi fundaţiilor, abilitate în acest scop de instanţa de judecată. Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor stabileşte anual lista activităţilor în folosul comunităţii care pot fi executate în circumscripţia în care îşi exercită competenţa teritorială, pe baza comunicărilor efectuate de autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile publice la nivel local, precum şi a cererilor formulate de asociaţiile şi fundaţiile abilitate. Lista activităţilor în folosul comunităţii cuprinde:

a)

natura activităţilor care pot fi executate în domeniul fiecărui serviciu public gestionat de autorităţile administraţiei publice locale, în cadrul fiecărei instituţii publice la nivel local, precum şi în cadrul fiecărei asociaţii şi fundaţii abilitate; b) numărul de persoane care pot executa munca în folosul comunităţii în domeniul fiecărui serviciu public gestionat de autorităţile administraţiei publice locale, în cadrul fiecărei instituţii publice la nivel local, precum şi în cadrul fiecărei asociaţii şi fundaţii abilitate;

c)

numele, prenumele şi funcţia persoanei desemnate pentru organizarea muncii în folosul comunităţii de fiecare autoritate a administraţiei publice locale, de fiecare instituţie publică la nivel local, de fiecare asociaţie şi fundaţie abilitată.

18

Dacă serviciul public în cadrul căruia persoana condamnată execută munca în folosul comunităţii este concesionat unei societăţi comerciale cu capital integral sau parţial privat, contravaloarea prestaţiilor efectuate se virează la bugetul unităţii administrativ-teritoriale în circumscripţia căreia se execută munca în folosul comunităţii. Art. 8 din lege se referă la abilitarea asociaţiilor şi fundaţiilor, care se acordă de instanţa de judecată în circumscripţia căreia asociaţia sau fundaţia are sediul, la cerere, pe baza raportului judecătorului delegat pentru executarea pedepselor şi a unor documente care se anexează la cererea de abilitare. Abilitarea se acordă prin încheiere, pe o perioadă de 3 ani şi poate fi retrasă de instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor. Din economia textului de lege rezultă că abilitarea urmează a se judeca conform procedurii necontencioase. Supravegherea şi controlul executării muncii în folosul comunităţii se efectuează de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, direct sau prin intermediul consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unităţile de poliţie în a căror circumscripţie se execută munca în folosul comunităţii. Supravegherea şi controlul executării muncii în folosul comunităţii se realizează pe baza programului de supraveghere şi control întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. Se observă că în această situaţie judecătorului delegat cu punerea în executare a hotărârilor penale îi revine responsabilitatea întocmirii planului de supraveghere, rolul SPVRSI fiind limitat. Persoanele desemnate potrivit art.7 alin.(3) lit.c) au obligaţia de a informa, de îndată, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor cu privire la cazurile care atrag revocarea muncii în folosul comunităţii potrivit art.55 din Codul penal şi de a-i comunica datele şi informaţiile solicitate cu privire la executarea muncii în folosul comunităţii Împotriva măsurilor privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, care soluţionează plângerea prin încheiere, după ascultarea persoanei condamnate. Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre următoarele soluţii: a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii; b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată. Împotriva încheierilor judecătorului delegat pentru executarea pedepselor prevăzute în art.10 şi în alin. (1) persoana condamnată poate face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de executare al muncii în folosul comunităţii. Plângerea prevăzută în alin.(3) se judecă potrivit art.460 alin.1 şi alin.3-6 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii. Instanţa, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre următoarele soluţii: a) admite plângerea şi, după caz, modifică încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor prevăzută în art.10 sau dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii; b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată. Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs. Deşi scopul acestor din urmă texte de lege îl constituie asigurarea respectării drepturilor condamnaţilor, apreciem că prin existenţa unei multitudini de căi de atac executarea sancţiunii se poate prelungi în timp fără a se atinge în cele din urmă scopul educativ al acesteia.

19

5. PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI MUNCII ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ŞI A OBLIGAŢIEI DE EFECTUARE A ACTIVITĂŢII NEREMUNERATE PREVĂZUTE DE NOUL COD PENAL Conform art. 123 al. 1 lit. f Cod penal, inculpatului minor i se poate aplica pedeapsa muncii în folosul comunităţii între 50 şi 250 de ore. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii se va pune în executare de judecătorul delegat cu punerea în executare a hotărârilor penale conform dispoziţiilor Legii nr. 294/2004, judecătorul delegat supraveghind şi controlând executarea pedepselor, direct sau prin intermediul consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unităţile de poliţie în a căror circumscripţie se execută munca în folosul comunităţii. Judecătorul delegat, la rămânerea definitivă a hotărârii, primind de la instanţa de executare mandatul de executare a pedepsei muncii în folosul comunităţii, emite o încheiere din care stabileşte: a)serviciul public gestionat de o autoritate a administraţiei publice locale, instituţia publică de la nivel local, asociaţia sau fundaţia unde persoana condamnată urmează a executa munca în folosul comunităţii. Trebuie precizat că în situaţia prevăzută de art. 117 al. 3 , 118 al. 2, 124 al. 2, 125 al. 2, 127 al. 4 Cod penal, în care se dispune ca minorul să efectueze o activitate neremunerată, aceasta nu se poate dispune decât în cadrul unei instituţii de interes public fixată de instanţă. Consideraţiile expuse la capitolul privind aplicarea art. 103 al. 3 lit. c Cod penal, sunt valabile şi în cazul pedepsei muncii în folosul comunităţii. b) natura muncii în folosul comunităţii ţinând seama de aptitudinile, starea de sănătatea şi dacă este cazul, pregătirea profesională a minorului. c) programul de executare a muncii în folosul comunităţii. Pentru a pronunţa o asemenea încheiere, judecătorul delegat trebuie să contacteze instituţia, asociaţia sau fundaţia respectivă pentru a stabili cu aceasta programul în concret după care va comunica încheierea minorului condamnat şi persoanei desemnate pentru organizarea muncii în folosul comunităţii conform art. 7 al. 3 lit. c din lege. În cazul în care intervin situaţii ce necesită modificări în ce priveşte cele stabilite prin încheierea judecătorului delegat, încheierea poate fi modificată oricând în timpul executării pedepsei muncii în folosul comunităţii, de către judecătorul delegat din oficiu sau la cererea persoanei condamnate ori a persoanei desemnate potrivit art. 7 al. 3 lit. c din lege. După primirea comunicării, minorul trebuie să se prezinte la judecătorul delegat în termen de 3 zile, judecătorul delegat comunicându-i data şi ora la care acesta trebuie să înceapă executarea şi persoana desemnată cu organizarea muncii în folosul comunităţii la care minorul trebuie să se prezinte. Conform art. 12 din lege, minorul trebuie să efectueze un examen medical înainte de începerea executării pentru a se stabili dacă este apt din punct de vedere medical să execute munca în folosul comunităţii stabilită de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor şi dacă suferă de o boală care pune în pericol sănătatea persoanelor la locul unde urmează să fie executată munca în folosul comunităţii. Textul nu stabileşte care va fi instituţia unde se va efectua examenul medical şi cine va suporta costul examenului medical. Dacă în cazul minorilor nu se pune problema plăţii acestui examen medical, întrucât persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani beneficiază de asigurare medicală, în cazul minorilor care au împlinit vârsta de 18 ani la data executării este posibil să intervină dificultăţi dacă legea nu stabileşte care este instituţia ce va suporta costul examenului medical. Dacă minorul nu este apt să execute munca în folosul comunităţii în modalitatea stabilită de judecătorul delegat, se poate dispune conform art. 10 al. 3 din legea modificarea încheierii. La stabilirea duratei şi programului de executare, judecătorul delegat va avea în vedere dispoziţiile art. 13 din lege. Munca în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 120 zile în cazul condamnaţilor minori, iar programul nu poate depăşi două ore pe zi în cazul condamnaţilor minori 20

care desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învăţământ ori de calificare profesională şi se desfăşoară după terminarea acestora. În zilele nelucrătoare şi în cazul minorilor care nu desfăşoară o activitate remunerată ori nu urmează cursuri de învăţământ ori calificare, durata nu poate depăşi 6 ore pe zi. Judecătorul delegat va avea în vedere la stabilirea locului de executare a muncii în folosul comunităţii prevederile art. 14 din lege, locul de executare trebuind să fie situat în circumscripţia judecătoriei unde persoana condamnată are domiciliul, iar în cazul în care executarea nu poate avea loc acolo, în circumscripţia altei judecătorii din circumscripţia tribunalului unde persoana condamnată are domiciliul, cu avizul judecătorului delegat pentru executarea pedepsei de la locul unde urmează să fie executată munca în folosul comunităţii. Art. 14 din lege se referă la posibilitatea asigurării transportului între aceste locuri. Transportul nu va fi asigurat de instituţie, de asociaţie sau fundaţie şi nici de stat, textul având în vedere existenţa mijloacelor de transport între domiciliul minorului şi locul unde va executa pedeapsa. Art.15. stabileşte că munca în folosul comunităţii se execută cu respectarea normelor de protecţie a muncii şi nu poate fi executată în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaţi. Conform art. 17, dacă minorul nu execută pedeapsa sau în timpul executării are o conduită necorespunzătoare prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor sesizează de îndată instanţa de judecată pentru revocarea muncii în folosul comunităţii, urmând ca instanţa să dispună în acest sens. După executarea pedepsei muncii în folosul comunităţii, autoritatea administraţiei publice locale care gestionează serviciul public, instituţia publică la nivel local, asociaţia sau fundaţia unde minorul a executat munca în folosul comunităţii are obligaţia de a comunica judecătorului delegat pentru executarea pedepselor şi persoanei condamnate un document care atestă că pedeapsa a fost executată, acest document urmând a fi înregistrat în registrele de punere în executare a hotărârilor penale. Din economia textelor de lege rezultă că în cazul dispoziţiilor art. 117 al. 7, 118 al. 4, SPVRSI nu se ocupă de executarea efectivă a sancţiunii dar poate supravegherea sau controla executarea, conform art. 9 din legea nr. 294/2004. Consideraţiile expuse sunt valabile şi în situaţia în care pedeapsa muncii în folosul comunităţii se aplică inculpaţilor majori. 6 CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI ÎNCHISORII CU SUSPENDAREA CONDIŢIONATĂ SAU SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTĂRII ŞI AMÂNAREA APLICĂRII PEDEPSEI Dispoziţiile secţiunii referitoare la executarea pedepsei muncii în folosul comunităţii se aplică în mod corespunzător în cazul înlocuirii pedepsei amenzii sub forma zilelor amendă cu munca în folosul comunităţii potrivit art.57 din Codul penal şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii prevăzută în art.102 din Codul penal. În ce-i priveşte pe inculpaţii minori, conform art. 124 al. 1 şi 125 al. 2 Cod penal, instanţa poate dispune ca minorul pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau sub supraveghere să execute în termenul de încercare o muncă în folosul comunităţii. În acest caz sunt aplicabile dispoziţiile Legii 294/2004, dar supravegherea executării va fi parte a planului de supraveghere şi se va exercita de SPVRSI. Dacă instanţa a făcut aplicarea art. 124 al. 4 Cod penal, instanţa de executare va comunica SPVRSI, persoanei arătate la art. 117 Cod penal sau instituţiei legal însărcinate cu supravegherea minorului copie de pe hotărârea penală, precum şi serviciului cazier judiciar.

21

Dacă s-a dispus aplicarea art. 117 lit. a, b din noul Cod penal se va comunica copie de pe sentinţa penală organelor de poliţie, instituţiei sau SPVRSI, iar dacă s-a dispus aplicarea obligaţiei prevăzute de art. 117 lit. d Cod penal, copie a sentinţei penale se va trimite instituţiei publice unde minorul va presta activitatea. În toate cazurile în care legea penală stabileşte că nerespectarea obligaţiei, măsurii sau neexecutarea activităţii în folosul comunităţii are drept consecinţă revocarea suspendării, prelungirea termenului de încercare sau a perioadei de probă, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, din oficiu sau la solicitarea consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere sesizează instanţa în vederea revocării suspendării ori prelungirii termenului în temeiul art. 22 din Legea nr. 294/2004. În cazul amânării aplicării pedepsei, la data fixată de instanţă, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor şi consilierii de reintegrare socială şi supraveghere prezintă un raport comun cu privire la modul în care inculpatul a respectat măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute în noul Cod penal, dispuse în cazul amânării aplicării pedepsei.

22

SISTEMUL ACTUAL AL PEDEPSELOR ÎN ROMÂNIA JUDECĂTOR DIANA FLOREA CODUL PENAL Capitolul II CATEGORIILE ŞI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR Felurile pedepselor Art. 53. - Pedepsele sunt principale, complimentare şi accesorii. 1. Pedepsele principale sunt: a) detenţiunea pe viaţă; b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani; c) amenda de la 1.000.000 lei la 500.000.000 lei. 2. Pedepsele complimentare sunt: a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani; b) degradarea militară. 3. Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege. Munca în folosul comunităţii în legea penală română Art. 863 Cod penal Art.103 Cod penal Art. 1101 Cod penal CODUL PENAL Secţiunea III1 Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere Art. 863. Instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare; b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă; c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite; d) să nu intre în legătură cu anumite persoane; e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule; f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Cazuri în care se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere Art. 861. - Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

23

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c). Libertatea supravegheată Art. 103. - MĂSURA EDUCATIVĂ A LIBERTĂŢII SUPRAVEGHEATE Instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligaţii: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite; b) să nu intre în legătură cu anumite persoane; c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă. Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. După luarea măsurii libertăţii supravegheate, instanţa încunoştinţează şcoala unde minorul învaţă sau unitatea la care este angajat şi, după caz, instituţia la care prestează activitatea stabilită de instanţă. Termenul de un an prevăzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertăţii supravegheate. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control Art. 1101. - O dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. 110, instanţa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 863. Avantajele executării de către condamnat a unei munci în folosul comunităţii Nu îl privează pe condamnat de libertate Condamnatul îşi poate păstra locul de muncă sau continua studiile Obligă condamnatul să realizeze o administrare a timpului liber Condamnatul menţine legăturile cu familia - Facilitează reeducarea condamnatului, reintegrarea sa în societate - Se reduc costurilor aferente încarcerării - Scade numărul de deţinuţi în penitenciare

Atribuţiile serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere Art. 11. - (1) Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere au următoarele atribuţii: a) supraveghează respectarea de către persoana condamnată a măsurilor prevăzute la art. 86 3 alin. 1 lit. a)-d) din Codul penal; b) supraveghează executarea obligaţiilor impuse condamnatului de către instanţă, prevăzute în art. 86 3 alin. 3 lit. a)-f) din Codul penal; c) supraveghează executarea obligaţiilor impuse minorului de către instanţă, prevăzute în art. 103 alin. 3 lit. a)-c) din acelaşi cod; d) întocmesc, la cererea organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, referate de evaluare cu privire la persoanele prevăzute la art. 1 sau cu privire la inculpaţi; e) colaborează cu instituţiile publice în vederea executării măsurii obligării minorului la prestarea unei activităţi neremunerate într-o instituţie de interes public. Atribuţiile serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere în procesul penal şi în executarea muncii în folosul comunităţii - Întocmirea referatului de evaluare - Supravegherea în comunitate 24

- Dosarul de supraveghere şi planul de supraveghere - Încheierea Protocolului de colaborare cu instituţia de interes public şi autoritatea publică interesată - Formularul privind evidenţa orelor de activitate neremunerată - Raportul privind modul de îndeplinire a obligaţiei stabilite de instanţe Referatul de evaluare Art. 12 din O.G. nr. 92/2000 Referatul de evaluare solicitat serviciului de reintegrare socială şi supraveghere conţine date privind:
– – – –

persoana inculpatului, nivelul instrucţiei şcolare, comportamentul, factorii care îi influenţează sau îi pot influenţa conduita generală.

Referatul de evaluare are caracter consultativ şi de orientare. La întocmirea referatului de evaluare serviciul de reintegrare socială şi supraveghere poate colabora cu psihologi, cadre didactice, sociologi, medici sau alţi specialişti desemnaţi de autorităţile competente. Referatul de evaluare se depune de către serviciul de reintegrare socială şi supraveghere la instanţa de judecată, în termen de 14 zile de la data primirii solicitării. Referatul de evaluare trebuie să fie obiectiv, concis, concret, clar şi coerent. Referatul de evaluare este întocmit de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere, care, în acest scop va realiza următoarele activităţi: - Va avea întrevederi cu persoana pentru care instanţa a solicitat referat de evaluare. - Va solicita autorităţilor competente desemnarea unor specialişti (psihologi, sociologi, cadre didactice, medici) în vederea întocmirii referatului de evaluare. - Va contacta, după caz, membrii familiei, şcoala sau unitatea la care persoana îşi desfăşoară activitatea, precum şi orice alte persoane care ar putea oferi informaţii utile pentru întocmirea referatului de evaluare. Consilierul de reintegrare socială şi supraveghere desemnat să întocmească referatul de evaluare: a) stabileşte de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la data primirii solicitării instanţei de judecată, locul, data şi ora primei întrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare. b) contactează persoanele şi instituţiile care ar putea furniza informaţii utile despre persoana evaluată, nivelul instrucţiei şcolare, comportamentul acesteia, mediul social şi familial; c) consemnează, cu ocazia fiecărei întrevederi, datele necesare şi utile pentru întocmirea referatului de evaluare; d) propune şefului serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, atunci când consideră necesar, luarea măsurilor prevăzute la art. 7 alin. (2); e) întocmeşte referatul de evaluare pe baza informaţiilor obţinute şi îl supune spre analiză şi semnare şefului serviciului de reintegrare socială şi supraveghere; f) înaintează referatul de evaluare instanţei de judecată în termen de 14 zile de la primirea solicitării. Referatul de evaluare cuprinde următoarele părţi: a) introducere; b) sursele de informaţii utilizate la întocmirea lui; c) date privind persoana pentru care a fost solicitat; d) factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat; e) perspectivele de reintegrare în societate. După completarea datelor cuprinse în introducere celelalte părţi ale referatului de evaluare vor fi prezentate pe scurt, într-o formă narativă, evitându-se pe cât posibil folosirea unor termeni de specialitate sau a unor exprimări care ar face dificilă înţelegerea conţinutului referatului de evaluare. 25

Sursele de informaţii care au fost utilizate la întocmirea referatului de evaluare: - vor fi prezentate sintetic, - se au în vedere atât persoanele cu care au avut loc întrevederi, cât şi eventualele documente consultate. - vor cuprinde următoarele precizări: a) numărul de întrevederi avute şi, după caz, refuzul de cooperare sau eventualele îndoieli privind acurateţea informaţiilor, prezentate motivat; b) sursele de informaţii la care nu a fost posibil accesul. Datele privind persoana inculpaţilor se referă la: trecutul infracţional; mediul familial şi social; nivelul instrucţiei şcolare şi al pregătirii profesionale; comportamentul persoanei înainte şi după comiterea faptei; factorii care au favorizat comportamentul infracţional; dacă este cazul, modul în care au îndeplinit anterior obligaţiile stabilite de instanţa de judecată. condiţiile în care au crescut şi au trăit, precum şi modul în care părinţii, cei care i-au adoptat sau tutorele îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin. inculpaţilor minori - starea fizică şi mintală, precum şi dezvoltarea intelectuală şi morală a inculpatului, furnizate de specialişti desemnaţi în acest scop. Datele privind persoanele prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 se referă la: mediul familial şi social, evoluţia persoanei din punct de vedere educaţional şi profesional, comportamentul pe perioada supravegherii, modul în care au executat obligaţiile stabilite de instanţa de judecată.

Datele privind minorii aflaţi sub supraveghere vor privi şi: - modul în care părinţii, cei care i-au adoptat sau tutorele îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin, - modul de colaborare dintre serviciul de reintegrare socială şi supraveghere şi persoana sau instituţia legal însărcinată cu supravegherea minorului sau cu instituţia publică la care minorul execută obligaţia prevăzută la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal. Factorii care influenţează sau care pot influenţa conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare se referă la: - factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracţional, - factorii de natură să accentueze dezvoltarea acestuia. În cazul persoanelor supravegheate acest capitol va cuprinde şi referiri privind: - riscul de săvârşire din nou a unor infracţiuni - riscul pentru siguranţa publică - riscul de sinucidere sau de autovătămare. Perspectivele de reintegrare în societate vor fi estimate după analiza tuturor datelor cuprinse în referatul de evaluare şi vor fi prezentate pe scurt, obiectiv şi motivat. În cazul inculpaţilor nu se vor face propuneri sau recomandări instanţei de judecată privind soluţia ce urmează să fie dată în cauză. În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000, dacă se constată că şansele de reintegrare în societate sunt reduse, se va face doar menţiune în acest sens, fără a se formula propuneri sau recomandări instanţei de judecată privind măsura ce trebuie luată. Supravegherea în comunitate Îndeplinirea obligaţiilor impuse de instanţa de judecată în sarcina persoanelor menţionate la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 este supravegheată de serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. 26

Persoanele supuse supravegherii în comunitate de către serviciile de reintegrare socială şi supraveghere sunt: a) persoanele condamnate, cărora instanţa de judecată le-a impus respectarea măsurilor prevăzute la art. 863 alin. 1 din Codul penal; b) persoanele condamnate, cărora instanţa de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penal; c) minorii cărora instanţa de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal. Dosarul de supraveghere Pentru fiecare persoană se întocmeşte un dosar de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite de instanţă, denumit dosar de supraveghere, care va conţine: hotărârea instanţei de judecată, în copie, sau un extras de pe aceasta; planul de supraveghere; referatul de evaluare întocmit înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti, atunci când este cazul; referatul de evaluare solicitat de instanţă pe perioada supravegherii, atunci când este cazul rapoarte privind desfăşurarea supravegherii, cu referire la modul de îndeplinire a măsurilor şi/sau a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată (periodic, cel puţin o dată la 6 luni). raportul final, întocmit la încheierea perioadei de supraveghere, care cuprinde concluzii referitoare la modul de îndeplinire a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată.

-

Prima întrevedere cu persoana condamnată are loc în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării hotărârii judecătoreşti. persoanei supravegheate i se aduce la cunoştinţă: scopul, obiectivele şi modul de desfăşurare a supravegherii, măsurile sau obligaţiile impuse de instanţa de judecată persoanei respective pe perioada supravegherii, - consecinţele îndeplinirii sau neîndeplinirii acestora. - obligaţia respectării regulilor de conduită (a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivită sau un limbaj necorespunzător). - posibilitatea de a formula plângere la şeful serviciului în cazul în care consideră că tratamentul aplicat de serviciul de reintegrare socială şi supraveghere pe perioada supravegherii este necorespunzător.

Aspectele aduse la cunoştinţă se consemnează într-un proces-verbal care se semnează de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere şi de persoana supravegheată. PLANUL DE SUPRAVEGHERE Se întocmeşte în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la comunicarea hotărârii instanţei de judecată. Conţinutul planului se supraveghere va fi în concordanţă cu obligaţiile şi/sau cu măsurile impuse de instanţă. Planul de supraveghere va fi adus de îndată la cunoştinţă persoanei supravegheate, căreia i se va înmâna o copie de pe acesta, făcându-se menţiune într-un proces-verbal care va fi semnat de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere şi de persoana supravegheată. Planul de supraveghere se întocmeşte în scris şi va fi revizuit ori de câte ori este necesar. Planul de supraveghere - va conţine în introducere: a) numele, prenumele, data şi locul naşterii persoanei condamnate sau ale minorului; b) infracţiunea săvârşită şi numărul hotărârii instanţei de judecată; c) sancţiunea aplicată şi măsurile şi/sau obligaţiile impuse de instanţa de judecată; d) perioada de supraveghere, menţionându-se data începerii şi încetării acesteia; e) numele şi prenumele consilierului de reintegrare socială şi supraveghere. 27

- va include un capitol distinct privind nevoile sau problemele identificate ale persoanei supravegheate şi riscul săvârşirii din nou a unor infracţiuni sau al punerii în pericol a siguranţei publice. Planul de supraveghere

-

conţine descrierea activităţii, locul de executare a acesteia şi programul de lucru al minorului (pentru cazul minorilor sancţionaţi cu măsura educativă a libertăţii supravegheate, cărora li s-a impus obligaţia de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public) trebuie să precizeze natura şi frecvenţa întrevederilor dintre consilierul de reintegrare socială şi supraveghere şi persoana supravegheată, pe durata supravegherii. se vor menţiona metodele utilizate de consilierul de reintegrare socială şi supraveghere pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată în sarcina persoanei supravegheate.

Metodele utilizate pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată în sarcina persoanei supravegheate Metodele de supraveghere se determină în funcţie de: gradul de risc identificat, numărul sau de natura măsurilor şi/sau a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată, nevoile sau de problemele identificate ale persoanei supravegheate durata supravegherii. Constau în colaborarea cu: familia, voluntarii comunitari reprezentanţii societăţii civile, organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, în vederea iniţierii şi derulării unor programe de resocializare, - vizite la domiciliu, - legătura permanentă cu persoanele şi instituţiile care ar putea furniza date utile în vederea identificării, după caz, a locurilor de muncă disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau recalificare profesională. Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penal În cazul în care condamnatul este obligat să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere: verifică nivelul instrucţiei şcolare sau al pregătirii profesionale, în vederea înscrierii persoanei supravegheate la un curs corespunzător. identifică pe plan local unităţile de învăţământ şi instituţiile de calificare profesională care organizează astfel de cursuri. verifică periodic dacă persoana supravegheată urmează cursurile de învăţământ sau de calificare.

În cazul în care consilierul de reintegrare socială şi supraveghere constată neîndeplinirea obligaţiilor impuse persoanei condamnate de către instanţă, prevăzute la art. 863 alin. 3 din Codul penal, înştiinţează şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere, care sesizează instanţa de judecată. Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal Încheierea protocolului de colaborare cu instituţia de interes public şi cu autoritatea publică interesată, prin care se stabileşte: a) consilierul de reintegrare socială şi supraveghere care va fi responsabil de caz; 28

b) intervalele de timp la care se exercită controlul, în vederea evaluării modului de îndeplinire a obligaţiei stabilite de instanţă; c) modalităţile concrete de menţinere a unei legături permanente cu persoana sau cu persoanele desemnate cu supravegherea activităţii minorului. Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere:

-

transmite instituţiei de interes public formularul tipizat privind evidenţa orelor de activitate neremunerată. în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la punerea în executare a libertăţii supravegheate, ia lua măsurile necesare pentru ca minorul să înceapă executarea activităţii în baza protocolului încheiat.

În cazul neîndeplinirii de către minor a obligaţiei stabilite de instanţă, consilierul de reintegrare socială şi supraveghere responsabil de caz va înştiinţa de îndată şeful serviciului de reintegrare socială şi supraveghere. Acesta din urmă înştiinţează de îndată persoana sau persoanele cărora li s-a încredinţat supravegherea minorului şi instanţa de judecată. Locuri în care poate fi executată munca în folosul comunităţii Cămine de bătrâni Spitale Ştranduri Biserici Primării Centre de plasament

Activităţi care pot fi prestate de persoanele condamnate Activităţi gospodăreşti, curăţenie, reparaţii Întreţinerea spaţiilor verzi Activităţi de grădinărit Lucrări de igienizare

Probleme în executarea muncii în folosul comunităţii Reticenţe în aplicarea sancţiunii Dificultăţi în executarea sancţiunii Lipsa locurilor de muncă pentru persoanele condamnate Influenţa negativă a persoanelor condamnate în cadrul locului de muncă

29

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ÎN REPUBLICA CEHĂ DAGMAR DOUBRAVOVÁ ASOCIAŢIA PENTRU PROBAŢIUNE ŞI MEDIERE ÎN JUSTIŢIE Serviciul de Probaţiune şi Mediere 1996 – 2000 asistenta de probaţiune este un serviciu din cadrul instanţelor A fost înfiinţat ca serviciu independent cu baze legale la data de 01.01.2001 Finanţarea – din bugetul Ministerului de Justiţie Condus de un director Directoratul de la Praga (14 angajaţi) 74 centre sectoriale 8 centre judeţene (244 angajaţi)

Serviciul de Probaţiune şi Mediere

Baza legală - munca în folosul comunităţii pentru adulţi Munca în folosul comunităţii ca sancţiune de sine stătătoare Pentru pedepse de maximum 5 ani Volumul pedepsei: 50 – 400 ore 2 ore de munca în folosul comunităţii - 1 zi de închisoare Încheiata în maxim 1 an

Condiţii cadru pentru munca în folosul comunităţii - personala - neremunerată - in timpul liber Baza legală - munca în folosul comunităţii pentru tineri – 2 forme: Măsura educativă – obligaţie de educare „sa desfăşoare o activitate determinata, neremunerată, prestata în folosul comunităţii în timpul liber“ Măsura punitiva Munca în folosul comunităţii - Sentinţa cu limita maximă 5 ani

- Volum: 25 - 200 ore
- 2 ore de munca în folosul comunităţii - 1 zi de închisoare - Încheiata în maxim 1 an Obiective ale muncii în folosul comunităţii Ocazie pentru condamnaţi Profit pentru societate confruntare Reducerea recidivismului Promovarea procesului de integrare a delincvenţilor

30

Date statistice 1 Dezvoltarea muncii în folosul comunităţii fata de pedeapsa cu închisoarea
16000 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 1997 1998 1999 2000
MFS INCHS

Date statistice 2 Dezvoltarea muncii în folosul comunităţii fata de pedeapsa cu închisoarea
14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 2001 2002 2003 2004 MFS INC HS

Codul Penal - revizuit - in vigoare din 2007 - Volumul pedepsei: 50 – 300 ore - 1 oră de muncă în folosul comunităţii – 1 zi închisoare

31

ANGAJATORUL DAGMAR DOUBRAVOVÁ ASOCIAŢIA PENTRU PROBAŢIUNE ŞI MEDIERE ÎN JUSTIŢIE Cine se pretează ca angajator? • • • •1996 – 2001 – numai comunele şi oraşele 2002 – Extinderea scalei de angajatori + organizaţii umanitare, caritative, sportive Instituţii de stat dau ONG-uri

Activităţi în folosul comunităţii prestate pentru binele tuturor – în domeniile formare, ştiinţă, sistem şcolar, protecţia mediului, religie Formularul de solicitare 1
Nume Date de identificare ale organizaţiei Obiectivele organizaţiei (obiectivele ce vizează folosul comunităţii) Felul activităţii oferite ca munca în folosul comunităţii Numărul de ore pe an Intervalul de timp pe parcursul întregului an, în funcţie de anotimp

Formularul de solicitare 2
Orarul de lucru posibil Zile lucrătoare de la….. la….. Weekend de la…. la….. Câţi delicvenţi concomitent Cerinţe speciale pentru delicvenţi calificare, aptitudini speciale, îngrădiri în funcţie de starea de sănătate etc.

-

Exerciţii în grupe de lucru mici Ce avantaje prezintă munca în folosul comunităţii pentru angajator? Ce riscuri presupune desfăşurarea muncii în folosul comunităţii din partea angajatorului? Cum pot fi reduse riscurile potenţiale?

Reducerea riscurilor 1. Informaţii despre fapta penală Ce informaţii ii va primi angajatorul despre fapta penala a delincventului? Obligaţia de a păstra secretul profesional 2. Reguli clare Colaborarea cu serviciul de probaţiune şi mediere şi cu instanţele - Cine este răspunzător pentru ce Colaborarea cu delincventul - Plan concret pentru următoarele 14 zile - Evidenta scrisa a orelor de munca în folosul comunităţii care trebuie prestate - Reguli pentru scutire 3. Dezavantaje ale muncii în folosul comunităţii - Delincvenţii nu sunt de încredere (nu primesc o sarcină ce trebuie finalizată într-un interval de timp determinat) - Accidentarea delincventului - Furtul utilajelor închiriate - Distrugerea utilajelor sau pagube materiale Recomandări - Cuantum minim prestabilit de ore pe săptămână sau pe lună - Condiţii clare de asigurare - Sistem simplu de colaborare intre PMD şi instanţe 32

STRATEGIA DE PR DAGMAR DOUBRAVOVÁ ASOCIAŢIA PENTRU PROBAŢIUNE ŞI MEDIERE ÎN JUSTIŢIE

Exerciţii în grupe de lucru mici Obiectiv: Cine are influenta şi joaca un rol important în procesul de introducere a muncii în folosul comunităţii în România? „Stakeholders“ Rol important / Influenta Rol important mare Influenta mica A Rol important mic Influenta mica C Ce strategii pentru cine? Opinia publica de specialitate Angajator Serviciul de Probaţiune şi Mediere Opinia publica Rol important mare Influenta mare B Rol important mic Influenta mare D

Experienţa în Republica Ceha - Opinia publica de specialitate Judecători, procurori, poliţişti - Seminare cu invitaţi străini - Persoanele cheie din opinia publica de specialitate trebuie câştigate - Exemple de buna practica Experienţa din Republica Ceha - Angajatorul Acţiune de căutare activă de angajatori (pe internet, prin telefon, personal etc.) Workshop-uri pe tema munca în folosul comunităţii Profit şi riscuri Grupa de lucru pentru standarde de munca în folosul comunităţii cu reprezentanţi ai angajatorului Exemple de buna practica Pagini www ca platforma de comunicare

Experienţa din Republica Ceha – Serviciul de Probaţiune şi Mediere - Obiective clare ale muncii în folosul comunităţii - Înfiinţarea unui grup de lucru pentru standarde de munca în folosul comunităţii - Exemple de buna practica

33

Rolul participanţilor la executarea muncii în folosul comunităţii
Sentinţa cu sancţiunea MFC Solicitarea de MFC la angajator

Discuţie de clarificare şi acord cu condamnatul, medierea între acesta şi angajator Decizie judecatorească referitoare la forma şi locul de desfăşurare a MFC Controlul şi evidenţa activităţii condamnatului + informaţii pentru PMD

Discuţie cu condamnatul - reguli Supravegherea MFC şi comportamentul condamnatului executare

executare nesatisfăcătoare
informare PMD

executare corectă
informare PMD

discuţie de clarificare Raport către instanţă despre executarea MFC Explicaţii: Instanţă Procedura în instanţă PMD condamnat angajator Ştergerea din dosarul de cazier

Raport către instanţă despre executarea MFC

Decizie judecătorească pedeapsa cu închisoarea

34

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII (MFC) EXPERIENŢE CU EXECUTAREA MUNCII ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ÎN ZÜRICH PETER INGLIN BIROUL PENTRU MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII CANTONUL ZÜRICH Baze legale Ordonanţa 3 la Codul Penal Elveţian din 16 decembrie 1985 (VStGB 3; SR 311.03, fragment) Art. 3a*, Munca în folosul comunităţii Departamentul poate aproba unui canton ca pedepsele privative de libertate cu o durată de până la maxim 3 luni să fie executate sub formă de muncă în folosul comunităţii. Execuţia sub această formă nu poate fi dispusă decât cu acordul persoanei condamnate. Munca în folosul comunităţii trebuie configurată astfel, încât intervenţia asupra drepturilor persoanelor condamnate să fie comparabilă cu cea în cazul celorlalte forme de execuţie. Unei zile de închisoare îi corespund patru ore de muncă în folosul comunităţii. Săptămânal trebuie prestate, de regulă, minim 10 ore de muncă în folosul comunităţii.
* Versiunea din 4. decembrie 1995, în vigoare din 1. ianuarie 1996

Regulamentul de execuţie judiciară al Cantonului Zürich din 24 octombrie 2001 (JuVV LS331.1; §§ 23, 24, 25, 28, 29, 33, 39-42) Regulamentul de execuţie judiciară 28.09.2005 Condiţii cadru pentru MFC MFC ca formă de execuţie MFC pentru pedepse privative de libertate de până la trei luni Cetăţenie elveţiană sau cetăţeni străini cu drept de şedere în Elveţia 1 zi privată de libertate = 4 ore de MFC Minim 10 ore de MFC pe săptămână MFC încheiată în maxim 9 luni În Zürich: nu se prestează MFC exclusive ca transformare din amendă

35

Organizarea şi executarea de MFC în Zürich

Sentinţă < 3 luni
Condamnatul are posibilitatea de a alege forma de execuţie

Invitaţie scrisă către condamnat

Oră de discuţie Discuţie de evaluare

Termen 30 zile Dovada faptei

Convenţia de execuţie Altă formă de execuţie

Decizie MFC

Mediere către angajator

Convenţia de muncă

Prestarea şi controlul MFC Termen max.9 luni

Încheiere MFC

Obiectivele muncii în folosul comunităţii În Zürich urmărim prin munca în folosul comunităţii atingerea următoarelor obiective: MFC este accesibilă tuturor grupelor de persoane MFC este cea mai frecventă formă de execuţie pentru pedepsele cu durata de până la 3 luni Fiecare condamnat se confruntă cu fapta penală săvârşită MFC duce la reducerea recidivismului MFC ca măsură reparatorie şi experienţă nouă Promovarea integrării condamnaţilor asociali

Factori de succes Următorii factori determină succesul MFC: Perioadă scurtă între condamnare şi începutul activităţii ca MFC Condamnatul poate alege forma de execuţie Dovada faptelor persoanei în cauză Implicarea persoanelor condamnate în planificarea activităţii Ofertă variată de activităţi adecvate Disponibilitate mare şi angajamentul angajatorilor MFC este o formă de execuţie constructivă 36

Schimbări generate de introducerea noului Cod Penal (din 2007) Codul Penal de până acum: MFC este o formă de execuţie, posibilitatea de alegere a condamnatului MFC pentru pedepse privative de libertate de pană la 3 luni/ max. 360 ore de MFC 1 zi privată de libertate = 4 ore de MFC MFC se încheie în max. 9 luni Min. 10 ore/săptămână Nu se prestează MFC pentru amenzi Competenţa decizională pentru MFC este la autoritatea de execuţie

Noul Cod Penal: MFC ca sancţiune de sine-stătătoare, decizie luată de judecător Pedepse de până la 180 cuantumuri zilnice/ max. 720 ore de MFC 1 cuantum zilnic pedeapsă = 4 ore de MFC MFC se încheie în max. 2 ani Nu există număr minim de ore MFC pentru amenzi Competenţa decizională pentru MFC este la instanţă

Desfăşurarea MFC conform Noului Cod Penal (din 2007) Discuţia de evaluare Scopul discuţiei de evaluare Printr-o evaluare detaliată a situaţiei condamnatului sunt verificate - motivaţia - aptitudinile - starea sănătăţii Scopul urmărit constă în pregătirea medierii potrivite la locul de muncă şi convenirea asupra sprijinului necesar în acest sens. Acordul persoanei condamnate şi al autorităţii de execuţie cu privire la MFC sunt reţinute în scris în convenţia de execuţie şi semnate de ambele părţi. Teme abordate în cadrul discuţiei: Condiţii cadru ale MFC Motive pentru decizia asupra MFC (Motivaţie) Delictul (cauza pentru delict) Situaţia de viaţă/situaţia socială Aptitudini profesionale Starea de sănătate Posibilităţi temporale Posibile activităţi de prestat ca MFC Asigurare în caz de accident Clarificarea rolurilor

37

Angajator pentru MFC MFC se prestează în instituţii şi organizaţii care îndeplinesc atribuţii comunitare în interesul şi spre binele general. Aceste organizaţii pot fi de stat sau private, însă este obligatoriu ca ele să fie non-profit. Angajatori pentru prestarea de MFC sunt: Cămine de bătrâni sau pentru îngrijiri speciale, spitale Piscine sau ştranduri, stadioane/săli de sport Întreprinderi forestiere, protecţia naturii Comunităţi bisericeşti Organizaţii caritative Centre pentru persoane cu dizabilităţi, cămine pentru locuit sau şcolare Proiecte de integrare pe piaţa muncii, ateliere

Cum căutăm şi găsim angajatori: - Căutare sistematică pe branşe şi regiuni - Discuţie cu instituţii - Propuneri de persoane condamnate Fiecărui angajator i se face o vizită personală. Într-o discuţie particulară se evaluează locaţia din punctul de vedere al adecvării şi justificării sale ca loc de muncă pentru prestarea de MFC. Angajatorul este informat despre regulile de colaborare şi poate decide singur, dacă doreşte să-i ofere condamnatului o activitate în instituţia sa. Atribuţii, reguli şi obligaţii ale angajatorului: Iniţierea la locul de muncă şi controlul Controlul orelor Comportament corect faţă de condamnat Volum de muncă corespunzător cu ceea ce e specificat în Convenţia de Muncă Raportare a absenţelor sau problemelor condamnatului Păstrarea secretului profesional de către angajator Angajatorul poate să întrerupă oricând activitatea condamnatului sau să renunţe la colaborarea cu Biroul de Specialitate - Excluderea persoanelor condamnate care au comis anumite fapte penale sau au anumite probleme Relaţia cu angajatorul, cultivarea acesteia: Discuţie personală în instituţie Partener de contact pentru angajator Chestionare telefonică înainte de orice mediere Biroul de Specialitate se interesează periodic despre desfăşurarea activităţii de MFC în locaţia stabilită - Reacţie imediată în cazul unui incident în timpul prestării de MFC

- Întocmirea de dosare pentru angajatori şi dezvoltarea unei baze de date
Biroul de specialitate notează/reţine medierile făcute şi locaţiile cărora li s-a adresat deja Loc pe piaţă pentru ofertele de muncă Documentaţie pentru angajatori Mulţumiri angajatorului prin intermediului unei felicitări de Crăciun Cine ar putea fi angajator pe viitor în România? Cum pot fi determinate aceste organizaţii să colaboreze cu noi? Clarificarea rolurilor angajator – serviciu de probaţiune (cine face ce, reguli de colaborare) Ce greutăţi ne aşteptăm să întâmpinăm?

Întrebări legate de angajator:

38

Standarde de execuţie a MFC Paşi obligatorii în ceea ce priveşte execuţia: Nu se prestează MFC fără să se fi semnat în prealabil o Convenţie de Muncă Inapt pentru muncă/ boală Furt/ violenţă la locul de muncă Atitudinea faţă de termene limită Sentinţă nouă, suplimentară în timpul execuţiei (reglementarea coliziunii) Audiere juridică Verificare conform principiului celor 4 ochi la întreruperea MFC Căi de atac în cazul deciziilor impuse (abandonul MFC)

Documentaţie pentru execuţia MFC Întocmirea unui dosar de execuţie Notarea tuturor paşilor de execuţie relevanţi în dosar şi în baza de date Posibilitatea de a urmări derularea execuţiei Dreptul condamnatului de a-şi vedea dosarul

- Procese/ derulări – stabilite şi înregistrate (=> scheme grafice) - Paşii importanţi de execuţie se prezintă sub forma unei fişe cu reguli (=determinare practică) - Scrisorile normative se păstrează ca formulare în baza de date Inter-relaţionare / activitatea de publicitate Inter-relaţionarea partenerilor de lucru: Angajator Instanţe, procuraturi (mandatarul) Alte autorităţi de execuţie din Zürich Autorităţi de execuţie extracantonale Centre de consiliere socială, birouri de asistenţă socială

Publicitate: - Parteneri de lucru - Documentaţie pentru angajatori şi alte persoane interesate - Relaţia cu Mass-media

39

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII O FORMĂ DE EXECUŢIE ÎN LIBERTATE ÎN CANTONUL ZÜRICH PETER INGLIN BIROUL PENTRU MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII CANTONUL ZÜRICH Munca în folosul comunităţii reprezintă o alternativă plină de sens şi relativ ieftină la ispăşirea pedepselor privative de liberate de scurtă durată în închisoare. Reţeaua socială a persoanei condamnate se păstrează, iar profesia poate fi exercitată în continuare. Munca în folosul comunităţii este prestată în timpul liber al persoanei condamnate, este neremunerată şi contribuie la binele general. Ca muncă în folosul comunităţii pot fi desemnate acele activităţi desfăşurate în instituţii non-profit, precum spitalele, căminele de bătrâni, serviciile de protecţia naturii sau mediului şi serviciile publice. Persoanei condamnate i se oferă astfel ocazia de a repara activ, prin prestarea unei activităţi, o nedreptate înfăptuită. În plus, persoana condamnată beneficiază de sprijin, astfel încât pe viitor să nu mai comită alte delicte. În anul 2004, 869 de pedepse privative de libertate au fost ispăşite în Elveţia sub forma de muncă în folosul comunităţii. Au fost prestate un număr de 132.570 de ore de muncă. Acestea sunt, în total, echivalentul a 33.142 zile de închisoare. Pedepsele au fost date în principal pentru încălcarea Codului Rutier, furt sau încălcarea Legii Stupefiantelor. Desfăşurare şi condiţii cadru Biroul pentru Munca în Folosul Comunităţii, ca serviciu al Autorităţii pentru Execuţie Judiciară, este însărcinat cu desfăşurarea muncii în folosul comunităţii. Persoanele condamnate la una sau mai multe pedepse privative de libertate necondiţionate cu o durată de maxim 3 luni au posibilitatea de a opta între trei forme de execuţie: munca în folosul comunităţii, semidetenţie sau închisoare. Pentru a obţine aprobarea de prestare de muncă în folosul comunităţii persoana condamnată trebuie să aibă cetăţenie elveţiană sau viză de şedere în Elveţia. Persoana condamnată este invitată în scris de către Biroul pentru Muncă în Folosul Comunităţii la o discuţie particulară în intervalul de ore prestabilit destinat acestei activităţi. Persoana condamnată trebuie să se prezinte personal în decursul a 30 de zile după primirea invitaţiei respective la Biroul pentru Muncă în Folosul Comunităţii. O asistentă sau un asistent social evaluează într-o discuţie personală motivaţia şi resursele persoanei condamnate şi le transmite unei instituţii adecvate. Munca prestată va fi coordonată şi monitorizată de către Biroul de specialitate. În funcţie de necesitate acesta va asigura asistenţă socială şi consiliere şi în continuare. Patru ore de muncă în folosul comunităţii reprezintă echivalentul unei zile de închisoare. De regulă trebuie prestate minim 10 ore de muncă în folosul comunităţii pe săptămână până când se efectuează numărul de ore corespunzător pedepsei cu închisoarea. Activitatea trebuie încheiată până la un termen limită prestabilit, în maxim 9 luni de la începerea execuţiei. Dacă persoana condamnată nu respectă convenţia încheiată, pedeapsa privativă de libertate se execută sub forma de semidetenţie sau într-o închisoare.

40

Instanţa/ Procuratura
Start Ancheta penala Sentinţa Criterii pentru MFC Sentinţa cu sancţiune MFC

JuV/ Birou Specialitate

Documentaţie

Fisa – criterii pentru MFC

Alta sancţiune sfârşit

da

Însărcinare Birou pentru execuţie MFC Condam nat contactea ză biroul

Invitaţii scrise 1+2

Putere juridica: înapoi la instanţa/procuratura

Dispoziţie, MFC impracticabila

nu

Dispoziţie – MFC impracticabila

Convenţie şi mediere MFC

Convenţia de execuţie şi de munca

Putere juridica: înapoi la instanţa/procuratura

Dispoziţie de întrerupere

nu

Încheiere MFC

Dispoziţie de întrerupere a MFC

Procedura ulterioara

Raport execuţie la Direcţia Control

Raport de execuţie

Alta sancţiune sfârşit

sfârşit

41

ANEXA 1 CODUL PENAL ELVEŢIAN MODIFICARE DIN 13 DECEMBRIE 2002 Titlul trei: Pedepse şi sancţiuni Capitolul 1: Pedepse Primul aliniat: Amenda penală, munca în folosul comunităţii, pedeapsa privativă de libertate 1. Amenda penală. Estimare Art. 34 1 Dacă legea nu dispune altceva, atunci amenda penală poate fi de maxim 360 de cuantumuri zilnice. Instanţa decide asupra numărului lor după inculparea făptaşului. 2 Un cuantum zilnic este de cel mult 3000 franci. Instanţa hotărăşte valoarea cuantumului zilnic în funcţie de situaţia personală şi economică a inculpatului la data sentinţei, cu alte cuvinte, decide în funcţie de venitul şi averea acestuia, în funcţie de cheltuielile sale de întreţinere, de datoria sa de întreţinător de familie precum şi în funcţie de suma minimă necesară pentru a supravieţui. 3 Autorităţile federale, cantonale şi comunale furnizează informaţiile necesare pentru stabilirea cuantumului zilnic. 4 Numărul şi valoarea cuantumului zilnic vor fi specificate în sentinţă. Execuţie Art. 35 1 Autoritatea pentru execuţie stabileşte pentru inculpat un termen de plată într-un interval de timp de 1 – 12 luni. Ea poate dispune plata în rate şi, la cerere, poate prelungi termenele. 2 Dacă există suspiciunea fondată că inculpatul vrea să se sustragă de la plata amenzii, autoritatea de execuţie poate solicita plata imediată sau o anumită asigurare. 3 Dacă inculpatul nu-şi plăteşte amenda la termenul stabilit, autoritatea de execuţie poate solicita executarea silită, în cazul în care există şansa ca rezultatul să fie pozitiv. Pedeapsa privativă de libertate ca substitut Art. 36 1 Atâta timp cât inculpatul nu-şi achită amenda şi banii nu pot fi obţinuţi nici printr-o măsură executorie silită (Art. 35, alin. 3), amenda este înlocuită cu pedeapsa privativă de libertate. Un cuantum zilnic devine astfel echivalentul unei zile de închisoare. Pedeapsa privativă de libertate ca substitut îşi pierde valabilitatea în momentul în care amenda este plătită. 2 Dacă amenda a fost dată prin intermediul unei autorităţi administrative, atunci instanţa este cea care decide asupra pedepsei privative de libertate ca substitut. 3 În cazul în care condamnatul nu poate să plătească amenda pentru că, exceptând acuzarea, situaţia sa, în baza căreia a fost calculat cuantumul zilnic, s-a înrăutăţit semnificativ de la pronunţarea sentinţei, atunci acesta poate solicita instanţei sistarea execuţiei pedepsei privative de libertate ca substitut. În locul acesteia poate solicita: a. prelungirea termenului de plată până la 24 de luni; sau b. reducerea cuantumului zilnic; sau c. execuţia pedepsei sub formă de muncă în folosul comunităţii. 4 Dacă instanţa hotărăşte ispăşirea pedepsei sub formă de muncă în folosul comunităţii, atunci devin aplicabile articolele 37, 38 şi 39, aliniatul 2. 5 În cazul în care condamnatul nu plăteşte amenda în ciuda prelungirii termenului sau a cuantumului zilnic redus, sau dacă nu prestează munca în folosul comunităţii în ciuda avertismentelor pe care le primeşte, atunci se execută pedeapsa privativă de libertate ca substitut.

42

2. Munca în folosul comunităţii. Conţinut Art. 37 1 Instanţa poate decide, cu acordul inculpatului, ca în locul unei pedepse privative de libertate cu o durată mai mică de 6 luni sau în locul unei amenzi de până la 180 de cuantumuri zilnice, acesta să presteze maxim 720 de ore de muncă în folosul comunităţii. 2 Munca în folosul comunităţii va fi prestată în beneficiul instituţiilor sociale, va deservi interesul public sau persoanele care necesită ajutor. Acest tip de activitate se prestează neremunerat. Execuţie Art. 38 Autoritatea de execuţie stabileşte pentru condamnat un interval de timp de cel mult doi ani, în care acesta trebuie să efectueze orele de muncă în folosul comunităţii. Art. 39 1 În cazul în care condamnatul nu prestează munca în folosul comunităţii conform cu textul sentinţei sau conform cu condiţiile şi obligaţiile stabilite de autoritatea competentă, în ciuda avertismentelor pe care le primeşte, instanţa va transforma această formă de execuţie în amendă sau pedeapsă privativă de libertate. 2 4 ore de muncă în folosul comunităţii reprezintă echivalentul unui cuantum zilnic în cazul amenzii sau al unei zile private de libertate. 3 Pedeapsa privativă de libertate nu poate fi dată decât atunci când este de aşteptat ca persoana condamnată să nu poată plăti amenda. 3. Pedeapsa privativă de libertate. În general Art. 40 Durata pedepsei privative de libertate este de regulă de minim 6 luni; durata maximă se extinde până la 20 de ani. Pedeapsa privativă de libertate poate fi stabilită pentru întreaga viaţă pentru cazurile în care legea prevede acest lucru cu claritate. Pedepse privative de libertate scurte, condiţionate Art. 41 1 Instanţa poate să decidă executarea unei pedepse privative de libertate mai scurte de 6 luni dacă premisele pentru o pedeapsă condiţionată (art. 42) nu sunt îndeplinite şi dacă este de aşteptat că persoana condamnată să nu poată executa pedeapsa sub forma de amendă sau muncă în folosul comunităţii. 2 Trebuie să justifice mai detaliat această formă de penalizare. 3 În locul unei amenzi neplătite (art.36) sau în locul orelor de muncă în folosul comunităţii neprestate (art.39) rămâne valabilă execuţia sub formă de pedeapsă privativă de libertate. Al doilea aliniat: Pedepse condiţionate şi parţial condiţionate 1. Pedepse condiţionate Art. 42 1 Instanţa amână, de regulă, execuţia sub formă de plată a unei amenzi, muncă în folosul comunităţii sau pedeapsă privativă de libertate cu o durată de minim 6 luni şi maxim 2 ani, în cazul în care se observă că nu este necesară o pedeapsă necondiţionată pentru a determina persoana condamnată de a nu mai comită alte infracţiuni sau crime.

43

2 În cazul în care persoana în cauză a mai primit o pedeapsă privativă de libertate de minim 6 luni sau o amendă de minim 180 cuantumuri zilnice în ultimii 5 ani, amânarea nu se acordă decât dacă circumstanţele sunt deosebit de favorabile. 3 Acordarea execuţiei condiţionate a pedepsei poate fi de asemenea respinsă dacă inculpatul a neglijat repararea posibilelor daune provocate. 4 O pedeapsă condiţionată poate fi corelată cu o amendă. 2. Pedepse parţial condiţionate Art. 43 1 Instanţa poate să amâne doar parţial execuţia unei pedepse sub formă de amendă, muncă în folosul comunităţii sau pedeapsă privativă de libertate cu o durată minimă de un an şi maximă de 3 ani, dacă se consideră a fi necesară o asemenea măsură pentru fapta comisă. 2 Partea ce trebuie executată necondiţionat nu are voie să depăşească jumătate de pedeapsă. 3 În cazul pedepsei privative de libertate parţial condiţionate, atât partea amânată, cât şi partea de executat trebuie să se întindă pe o perioadă de cel puţin 6 luni. Prevederile valabile pentru acordarea eliberării condiţionate (Art.86) nu se aplică la partea de executat necondiţionat. 3. Prevederi comune. Perioadă de probă Art. 44 1 În cazul în care instanţa amână execuţia unei pedepse în întregime sau parţial, ea stabileşte pentru persoana condamnată şi o perioadă de probă de 2 până la 5 ani. 2 Pe durata perioadei de probă instanţa poate decide asupra necesităţii unui asistent de probaţiune sau poate să dea îndrumări. 3 Instanţa îi explică persoanei condamnate semnificaţia şi consecinţele pedepsei condiţionate şi parţial condiţionate. Reintegrare Art. 45 Dacă persoana condamnată dovedeşte până la încheierea perioadei de probă că s-a reintegrat, pedeapsa amânată nu se mai execută. Eşec de reintegrare Art. 46 1 În cazul în care persoana condamnată comite o crimă sau o infracţiune în timpul perioadei de probă şi din acest motiv este de aşteptat, ca aceasta să mai comită şi altele, atunci instanţa revocă pedeapsa condiţionată sau partea de pedeapsă condiţionată. Curtea poate modifica felul pedepsei revocate, astfel încât aceasta să formeze împreună cu noua pedeapsă, conform aplicării articolului 49, o nouă pedeapsă totală. Se poate decide asupra unei pedepse necondiţionate numai dacă durata întreagă a pedepsei este mai mare de 6 luni sau dacă sunt îndeplinite premisele conform articolului 41. 2 Dacă este puţin probabil ca persoana condamnată să mai comită şi alte fapte penale, instanţa renunţă la revocare. Instanţa poate să-i dea un avertisment condamnatului sau să prelungească cu cel mult jumătate din durata pedepsei specificate prin sentinţă pedeapsa acestuia. Pe durata perioadei de probă prelungite instanţa poate decide asupra necesităţii unui asistent de probaţiune sau poate face îndrumări. Dacă prelungirea este efectuată după încheierea perioadei de probă, aceasta va începe în ziua luării deciziei. 3 Instanţa care judecă noua crimă sau infracţiune este cea care decide şi asupra revocării. 4 În cazul în care persoana condamnată neglijează sprijinului acordat de asistentul de probaţiune sau îndrumările, devine aplicabil articolul 95 aliniatele 3 – 5. 5 Nu se mai poate lua decizia de revocare dacă au trecut trei ani de la încheierea perioadei de probă.

44

Partea a doua: Încălcări/Contravenţii Termenul Art. 103 Încălcările/ contravenţiile sunt fapte care atrag după sine o amendă. Aplicabilitatea prevederilor primei părţi Art. 104 Prevederile primei părţi sunt valabile, cu modificările aferente, şi pentru încălcări/contravenţii. Aplicabilitate zero sau condiţionată Art. 105 1 Prevederile referitoare la pedepsele condiţionate şi parţial condiţionate (art. 42 şi 43) , precum şi cele referitoare la răspunderea întreprinderii (art. 102 şi 102a) nu sunt aplicabile în cazul încălcărilor /contravenţiilor. 2 Tentativa şi complicitatea nu se pedepsesc decât în cazurile exprimate clar de lege. 3 Măsurile privative de libertate (art.59 – 61 şi art. 64), interdicţia de exercitare a profesiei (art. 67) precum şi publicarea sentinţei (art.68) nu sunt permise decât în cazurile specificate clar în lege. Amenzile Art. 106 1 În cazul în care legea nu specifică altceva, suma maximă totală pentru o amendă este de 10 000 franci. 2 Judecătorul stabileşte ca, în cazul în care amenda nu este achitată după cum prevede legea, amenda să fie transformată în pedeapsă privativă de libertate ca substitut. Durata acesteia poate să fie de minim o zi şi maxim trei luni. 3 Instanţa evaluează amenda şi pedeapsa privativă de libertate ca substitut în funcţie de situaţia inculpatului, aşa încât acesta să ispăşească pedeapsa corespunzătoare faptei sale. 4 Pedeapsa privativă de libertate ca substitut îşi pierde valabilitatea în momentul în care amenda este plătită cu întârziere. 5 Articolele 35 şi 36, aliniatele 2-5, se aplică la execuţie şi conversie conform sensului. Munca în folosul comunităţii Art. 107 1 Instanţa poate decide, cu acordul făptaşului, ca în locul amenzii acesta să presteze până la 360 de ore de muncă în folosul comunităţii. 2 Autoritatea de execuţie stabileşte un interval de timp de cel mult un an, în care munca în folosul comunităţii trebuie prestată. 3 În cazul în care persoana condamnată nu prestează orele de muncă în folosul comunităţii în ciuda avertismentelor primite, instanţa decide plata amenzii. Prescripţia Art. 109 Urmărirea penală şi pedeapsa penală se prescriu în 3 ani.

45

ANEXA 2 REGULAMENTUL PENTRU EXECUŢIE JUDICIARA DIN CANTONUL ZÜRICH (din 24 Octombrie 2001)

C. Pedepse privative de libertate sau custodii 1. Forme de execuţie Munca în folosul comunităţii a) Aprobare § 23. Una sau mai multe pedepse privative de libertate pot fi ispăşite sub formă de muncă în folosul comunităţii, dacă 1. durata totală a pedepselor nu depăşeşte 3 luni, 2. pedepsele de ispăşit nu provin în întregime din conversii de sancţiuni şi 3. persoana condamnată are cetăţenie elveţiană sau deţine viză de şedere. b) Recalculare, durata execuţiei § 24. O zi de privare de libertate este echivalentul a 4 ore de muncă în folosul comunităţii. Programele de învăţare impuse de către Birou sunt calculate din punct de vedere temporal ca echivalent la pedeapsă. Drumul până la muncă şi înapoi precum şi pauzele de masă nu sunt luate în calcul. De regulă trebuie prestate cel puţin 10 ore pe săptămână. Munca în folosul comunităţii trebuie încheiată într-un interval de maxim 9 luni. c) Domeniul de activitate § 25. Ca muncă în folosul comunităţii este valabilă o activitate care: 1. este în interesul persoanelor defavorizate, al majorităţii, al protecţiei naturii şi mediului şi 2. este prestată la o instituţie de stat sau la o organizaţie privată, care urmăreşte în principal îndeplinirea obiectivelor enumerate la cifra 1. 2. Medierea execuţiei Persoane condamnate în libertate a) regulament de execuţie pentru munca în folosul comunităţii § 33. Dacă persoana condamnată înaintează în intervalul de timp prestabilit o cerere de ispăşire a pedepsei sub formă de muncă în folosul comunităţii şi îndeplineşte condiţiile pentru aceasta, Biroul împreună cu angajatorul/angajatoarea reglementează desfăşurarea acesteia. Se vor stabili cu precădere felul activităţii de prestat, locul unde se va desfăşura munca, numărul de ore, data de începere şi durata activităţii, precum şi participarea la programe de formare şi alte măsuri auxiliare necesare. Angajatoarea sau angajatorul elaborează un raport despre orele de muncă lucrate şi despre prestaţia şi comportamentul persoanei condamnate şi comunică Biroului neregularităţile. O dată cu semnarea regulamentului de execuţie persoana condamnată se obligă să respecte convenţia încheiată cu Biroul şi angajatoarea sau angajatorul. Cheltuielile de drum şi masă sunt suportate de către persoana condamnată.

46

3. Desfăşurarea şi încheierea execuţiei Munca în folosul comunităţii a) Adaptarea şi modificarea regulilor de execuţie § 39. Pentru orice modificare a regulilor de execuţie, în special dacă este schimbat angajatorul sau angajatoarea, este necesară aprobarea Biroului. Dacă munca în folosul comunităţii este întreruptă din motive ce ţin de angajator/angajatoare, perioada de activitate asupra căreia s-a convenit se prelungeşte corespunzător. b) Sistare § 40. Dacă împotriva persoanei condamnate se începe o anchetă penală pe motiv de infracţiune sau crimă, execuţia muncii în folosul comunităţii poate fi sistată. c) Abandon § 41. Dacă nu respectă regulile de execuţie, persoana condamnată primeşte un avertisment. situaţia se repetă, munca în folosul comunităţii este de regulă întreruptă. Dacă

Munca în folosul comunităţii mai este întreruptă în cazul în care persoana condamnată renunţă la această formă de execuţie. Pedeapsa reziduală se ispăşeşte sub forma de semidetenţie sau de închisoare deschisă. d) Încheierea activităţii § 42. Persoanei condamnate îi este confirmată încheierea activităţii.

47

ANEXA 3 între şi CONVENŢIE DE PRESTARE A MUNCII în FOLOSUL COMUNITĂŢII , geb. , von Biroul pentru Muncă în Folosul Comunităţii, reprezentat prin

Sentinţa din Total

Instanţa

Delictul

Durata pedepsei

Reducere

Revocare/Nr.dispoz iţiei

./. Zile Zile de închisoare echivalentul a 4 ore de muncă în folosul comunităţii

1. Prestaţi o activitate de 0 ore sub formă de muncă în folosul comunităţii. Detaliile activităţii dvs.
sunt reglementate de Convenţia de muncă, încheiată separat.

2. De regulă trebuie prestate săptămânal 10 ore de muncă în folosul comunităţii. Se calculează doar
orele prestate de facto. Întreruperile şi reducerea numărului de ore pe săptămână nu sunt posibile decât în situaţii justificate şi cu acordul prealabil al Biroului pentru Muncă în Folosul Comunităţii. 3. Pe durata activităţii trebuie respectate convenţiile încheiate cu Biroul pentru Muncă în Folosul Comunităţii şi cu angajatoarea sau angajatorul. angajatorului în măsura în care sunt importante pentru activitatea ce urmează a fi prestată. 5. Biroul pentru Muncă în Folosul Comunităţii organizează cursuri de formare/învăţare pe anumite teme. În cazul unei fapte penale corespunzătoare sau dacă durata pedepsei depăşeşte 8 zile persoana condamnată este obligată să urmeze aceste cursuri. Orele petrecute la curs vă sunt calculate ca ore de muncă prestată. Urmaţi cursurile de formare: ________________________________________________________ din__________________ 6. Pe întreaga durată în care prestaţi munca în folosul comunităţii trebuie să puteţi fi găsiţi de către Biroul pentru Muncă în Folosul Comunităţii. Comunicaţi Biroului pentru Muncă în Folosul Comunităţii adresa dvs. şi fără întârziere schimbarea acesteia, dacă este cazul. După încheierea activităţii veţi primi un certificat scris care va confirma desfăşurarea cu succes a muncii în folosul comunităţii. În cazul în care nu prestaţi munca în folosul comunităţii, renunţaţi la aceasta mai devreme sau nu respectaţi regulile convenite se va considera că aţi renunţat la această formă de execuţie. În acest caz veţi primi o invitaţie de a ispăşi pedeapsa în închisoare. Orele prestate de muncă în folosul comunităţii vor fi calculate ca atare şi echivalate. Dacă se adaugă la pedeapsa iniţială alte pedepse suplimentare sau pedepse provenite din transformarea unei amenzi în închisoare, acestea vor fi executate împreună sub forma de muncă în folosul comunităţii. Dacă prin cumulare se depăşeşte durata de 3 luni de închisoare, munca în folosul comunităţii trebuie întreruptă. Pedeapsa cumulată cu o durată de până la 12 luni poate fi executată sub forma de semidetenţie. 19. ianuarie 2006 Semnătura Biroul pentru Muncă în Folosul Comunităţii 48

4. Informaţii referitoare la persoana în cauză şi la fapta comisă vor fi comunicate angajatoarei sau

7. 8.

9.

ANEXA 4 Angajatul/-a: Tel. / CONVENŢIE DE MUNCĂ Angajatorul/-a: Tel. încheie următoarea convenţie de

şi Biroul Munca în Folosul Comunităţii, reprezentat prin muncă: total ore de muncă în folosul comunităţii. .

10. Angajatul/-a prestează ca__________________________________________________________ 11. Pentru iniţierea în muncă şi control preia răspunderea
conform convenţiei.

12. Angajatul/-a este obligat să respecte indicaţiile şi îndrumările angajatorului sau angajatoarei 13. Zile de lucru/ Timp de lucru
1. Zi de lucru Timp de lucru ___________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ Număr de ore lucrate pe săptămână_________________________________________________ Activitate încheiată până la _______________________________________________________ Observaţii speciale ______________________________________________________________ ______________________________________________________________________________

14. Numărul de ore lucrate trebuie confirmat prin semnătură zilnic de către angajator şi angajat.
Pentru aceasta există formularul „Controlul timpului de lucru“. Numai absenţele justificate pot fi acceptate şi ele trebuie comunicate imediat angajatorului.

15. Angajatul/-a confirmă că, la momentul prezent, este asigurat/-ă împotriva accidentelor şi că
această asigurare rămâne valabilă pe întreaga durată în care se desfăşoară activitatea.

16. În caz de boală sau accident, angajatorul trebuie să fie informat despre aceasta fără întârziere.
Începând cu a 3-a zi trebuie prezentat un certificat medical Biroului Munca în Folosul Comunităţii.

17. Modificarea convenţiei încheiate nu este posibilă decât cu acordul Biroului Munca în Folosul
Comunităţii.

18. Angajatorul informează Biroul Munca în Folosul Comunităţii neîntârziat dacă angajatul nu mai
poate fi ocupat în continuare, dacă vine neregulat, întârzie sau nu mai apare deloc la locul de muncă. Angajatorul comunică Biroului Munca în Folosul Comunităţii dacă activitatea prestată sau comportamentul condamnatului sunt nesatisfăcătoare.

19. Angajatorului nu îi este permis să furnizeze informaţii personale despre angajat sau informaţii care
au legătură cu delictul comis către terţi decât cu acordul acestuia. Locul Angajatul/-a Data Angajatorul/-a Biroul - Munca în Folosul Comunităţii

Originalul – înapoi la biroul Munca în Folosul Comunităţii

49

ANEXA 5 MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII O ALTERNATIVĂ LA PEDEPSELE PRIVATIVE DE LIBERTATE NECONDIŢIONATE – INFORMAŢII PENTRU ANGAJATOARE ŞI ANGAJATORI Oferiţi în instituţia Dvs. posibilitatea de a presta muncă în folosul comunităţii ca o formă reparatorie. De această alternativă pot beneficia persoanele care au fost condamnate la pedepse privative de libertate necondiţionate cu o durată maximă de până la 3 luni. Ce se înţelege prin muncă în folosul comunităţii Muncă în folosul comunităţii sunt considerate acele activităţi, care • • • Sunt prestate în cadrul unor instituţii non-profit sau al unor organizaţii cu scop social sau cu atribuţii publice, Sunt suplimentare şi în afara organigramei Sunt neremunerate, iar cheltuielile auxiliare nu sunt decontate.

Medierea unei persoane adecvate Determinaţi în instituţia Dvs. posibilitatea de a presta o activitate. Comunicaţi Biroului de Specialitate următoarele: • • • ce cunoştinţe şi aptitudini sunt necesare, care este volumul activităţii prevăzute, cum vă imaginaţi planificarea temporală.

Convenţia de muncă Înţelegerea dintre Dvs. şi angajat/angajată se va concretiza prin semnarea convenţiei de muncă pregătită de către Biroul de Specialitate. Veţi nota cât mai detaliat intervalul orar de lucru convenit: • • • • Începutul activităţii Zilele săptămânii şi numărul de ore de lucru Ziua planificată pentru încheierea activităţii Persoana răspunzătoare cu iniţierea în muncă şi controlul

Trimiteţi originalul convenţiei de muncă înapoi la Biroul de Specialitate pentru ca acesta să fie informat despre înţelegerea dintre părţi. De regulă trebuie prestate 10 ore de muncă în folosul comunităţii pe săptămână. Iniţierea în muncă şi controlul Dvs. garantaţi angajatei/angajatului o iniţiere adecvată în câmpul muncii. Orele de muncă trebuie să fie astfel prestate, încât să existe dovada prestării lor. De aceea activitatea trebuie monitorizată de o persoană competentă, care să completeze zilnic fişa de control a orelor lucrate, s-o semneze şi să o dea la contrasemnat angajatului. Modificările convenţiei de muncă Pentru a adapta intervalul orar de lucru ca urmare a unor evenimente noi, este necesar acordul Biroului de Specialitate. Modificările fundamentale ale convenţiei de muncă trebuie discutate cu Biroul de Specialitate. Absenţe Dvs. vă obligaţi să comunicaţi imediat Biroului de Specialitate orice absenţă a angajatei/angajatului. Lipsa motivată de la locul de muncă nu poate fi calculată ca timp de lucru. Numai orele prestate de facto pot fi calculate ca atare. 50

Asigurarea în caz de accident/ asigurarea de răspundere profesională Angajatele şi angajaţii mediaţi de Biroul de Specialitate beneficiază de asigurare individuală în caz de accidente. Costurile generate de cazuri ce vizează răspunderea profesională, rezultate în timpul activităţii prestate ca muncă în folosul comunităţii, vor fi preluate de Cantonul Zürich în baza principiului subsidiarităţii. Sprijinul acordat pentru probleme Biroul de Specialitate vă oferă asistenţă şi consiliere în orice chestiune referitoare la activitatea prestată ca muncă în folosul comunităţii. Adresaţi-vă din timp Biroului de Specialitate dacă apar probleme care ar putea pune sub semnul întrebării continuarea activităţii. Secretul profesional Date personale şi mai ales informaţii referitoare la delictul comis de angajată/angajat pot fi comunicate către terţi numai cu acordul acestora. Încheierea muncii în folosul comunităţii După încheierea activităţii vă rugăm să trimiteţi imediat fişa de control a orelor lucrate la Biroul de Specialitate. Încheierea activităţii vă va fi comunicată în scris.

51

Proiectul “Dezvoltarea democraţiei participative prin munca în folosul comunităţii” este finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ prin Programul Phare 2003 “Consolidarea societăţii civile în România”. Acest material este editat de PRI România Ianuarie 2006

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

52