Redactor: Iu fia Chaţu Tehnoredactor: Eugenia Cernaa

Prof. dr. doc. Teodor Martin

Tâierea şl conducerea viţei de vie pe lîngâ casa

EDITURA CERES Coparta: Niculala Nkolaiascu

II

Bycure;ţi> 1?83

CUVÎNT ÎNAINTE

Mărirea producţiei dc struguri Ia unitatea de suprafaţă cu menţinerea calităţii ci reprezintă o cerinţă majoră a etapei actuale fi o sarcină de răspundere civică fi profesională pentru cei care lucrează In sectorul viticol, dar j i pentru cultivatorii amatori. In ţările viticole, cum este România, mărirea producţiei de struguri, la nivelul cerinţclor, *e poate real h a prin extinderea suprafeţelor ocu­ pate cu v ii (prin noi plantafiij, prin creşterea recoltei la unitatea de suprafaţă sau prin aces­ tea împreună. Dacă prima cale este f i rămtne totuşi lim itată la anumite suprafeţe, cca de a doua apare practic n e lim ita tă ; de aceea intreaga activitate creatiră dcsfăţw ată de om, cu multiplele salr. Ioturi, se concentrează asupra

5

acesteia din urmă, cum o resimt fi litiru lto rii amatori. Deşi nu Oja dc repede, precum se crede, se creează totuşi soiuri noi, m ai productive, altele mai rezistente la boli şi temperaturi scăzute, se elaborează tehnologii adecvate şi se perfec­ ţionează cele existente, se adincesc cunoştinţele legate de reacţia plantei de vifă la mijloacele de intervenţie asupra sa şi a rodului sflu, se scot la iveală şi se utilizează în practica pro­ ducţiei de struguri diferite legi, legităţi fi principii care luminează activitatea productivă etc., pe care ton fi omul nu le foloseşte încă deplin, de aceea nici producţiile obţinute nu se apropie incă de cele posibile. Toate verigile din tehnologia de obţinere a producţiilor m ari de struguri, constituite in sis­ tem, sint la fel de importante şi se valorifică unele pe fondul şi In prezenţa a lto ra ; flecar,verigă Ia rinditl sâu d n in e in tehnologie do­ m inantă la un moment dat, işl schimbă fnsâ dominanţa in succesiunea aplicării lo r ; de aceea, trebuie finul seama 1a început de veriga teh­ nologică dc bază, cea care dimensionează, prin 6

aplicare corectă, mărimea p-oducţiei de xtru guri şi calitutea acest,-ia, ap>;i ia rlndul lor de celelalte care o valorifică. D in întreaga experienţă practică dobindită dc t'iticultori ;I perfecţionată in succesiunea ge­ neraţiilor, din era existentă in literatură şi din tot ce a scos Ia ii'esld pină acum jlitn fa v iti­ colă, rezultă că lucrarea de bază, care dim en­ sionează mărimea producţiei de struguri şi ca­ litatea ei, o constituie tăierile in „uscat'4 . „Nici una din lucrările aplicate viilor — spune C o l u m el l a * nu depăşeşte In importanţă tă­ iereai", sau „In foarjeca tdi.'torului — afirmă I. C. T e o d o r e s e u — stă secretul produc­ ţiei- •*. Tocmai pentru a sublinia importanţa tăierii, corect a p lica u şi a rolului său In obţinerea producţiilor mari de struguri, cu menţinerea puterii butucului de t-lţă, a longevităţii plan­ taţiei ţi a calilâfii rodului, s-a întocmit lucrarea de faţă. * A trăit acum 2000 dr an]
»• 1886— 1978

7

Pe Ungă tăieri se prezintă in lucrare formele de conducere in general, ţi cele indicate in cul­ turile din curţile ţi grădinile de Ungă casă, uneltele folosite la tăiere, lucrările fi operaţiile in verde, m al ales cete care se pot practica in gospodăriile personale etc. In afară de unelr luturi relativ cunoscute, ea aduce şi altele mal puţin cunoscute sau chiar n o i; de aceea, credem că in etapa actuală a folosirii fiecărui petec de păm int pentru autoaprovlzionare, lucrarea va s c rii scopului pentru care a fost întocmită.

C U N O Ş T IN Ţ E N ECESARE CREŞTERII PR O D U CŢIEI DE STRUG URI Şl A PLICÂ RII T Ă IER ILO R LA VIŢA DE VIE
Aplicarea corectă, aşa cum trebuie, a tăierilor in plantaţiile de vil presupune stăptnirea de către tăietor a unor cunoştinţe neccsare şl chiar obligatorii pentru o bună executare a lucrării, cu efectele prevăzute şl urmărite prin aplicarea el. Dintre aceste cunoştinţe, două se cer neapă­ rat bine ştiute şi anume : caracteristicile (însu­ şirile) biologice (de viaţă) ale viţel de vie şi organele supraterestre (deasupra păm lntului) ale acestei plante.

N ECESITA TEA CREŞTERII PRODUCŢIEI DE STRUGURI
Nevoile de consum ale produselor viţei de vie 'struguri proaspeţi, stafide) şi a le ' derivatelor 8 9

acestora (vin In principal urmat de sucuri, must etc) ca şi cele ale industriei prelucrătoare, slnt In continua creştere In ţara noastră şl p < întregul glob, Iar satisfacerea acestora devine posibilă num ai pe calea creşterii producţiei de struguri, cu menţinerea sau îmbunătăţirea ca­ lităţii ei. Creşterea so poale obţine prin Înfiinţarea de noi plantaţii cu soiuri mai productive Insă l i­ mitată, prin sporirea acesteia pe unitatea dc suprafaţă — ultim a cale larg deschisă şl cu perspectivele nelimitate, ca şi pe ambele căi. Dc aceea, in toate documentele de partid şi de stat se dau indicaţii şi se insistă in principal asupra m ăririi producţiei de struguri la u n ita ­ tea dc suprafaţă, fără Insă a neglija şi sporirea In anumite limite a suprafeţelor ocupate cu vii. Ştiinţa şi practica viticolă au elaborat, pe baza experienţei doblndite, tehnologii (complexe de măsuri şi metode pentru îngrijirea plantaţiilor de vii) In acord cu cerinţele viţel do vie (pe grupe de soiuri) şi condiţiile de mediu pe baza cărora se pot obţine producţiile planificate şl 10

chiar depăşi fără alte eforturi In afară do apli­ carea corectă a lor. Tn fapt, prin tehnologiile aplicate In plantaţiile dc vii aflate pe rod se urmăreşte permanent menţinerea desimii butucilor şl a vigorii aces­ tora şi chiar sporirea ei, sporirea longevităţii butucilor din plantaţie cu scopul unic de obţi­ nere a unor producţii de struguri cit mai mari, fără oscilaţii de la un an la altul, de bună cali­ tate şl cit mai economice pentru unitatea pro­ ducătoare. Totalitatea acestor preocupări, puse In faţa unităţilor viticole, se rezolvă prin in ­ tervenţiile om ului, cu ajutorul tehnologiilor In viaţa viţel dc vie, spre a-i conduce (dirija) creş­ terea şl fructificarea In folosul producţiei de struguri. Dintre toate lucrările de îngrijire, componente ale tehnologiilor prin care omul intervine In viaţa viţei du vie, t<jit*rtl«> s-au dovedit cele mal brutale, m ai dezechllibrante, dar şi cele mai eficace pentru dirijarea (conducerea) proceselor de creştere şi de fructificare în folosul rodirii plantaţiilor de vii ; de accea cu veacuri şl ml-

-

II

Icnii In urmă. ele s-au aptic.it şi continuă să sc aplice In prezent In fiecarc an In plantaţii.

CARACTERISTICILE BIO LO G ICE A LE VIŢEI DE VIE Şl U TILIZA R EA LOR IN PRACTICA TĂIERILOR
Vi(u de vie din cultură prezintă unele caracte­ ristici biologice (de creştere şi rodire) proprii, asemănătoare cu cele de la cca sălbatică (intllnite prin păduri, pe cursul apelor etc.), din care provine, a căror cunoaştere permite folo­ sirea lor in practica producţiei de struguri şi a economiei acesteia. Prin natura sa (felul său de a fi) vita dc vie cultivată este o plantă perenă, întocmai ca şl rea sălbatică, a cărei viaţă durează mal mulţi a n ! ; durind mal mulţi ani este şi pollcarpicâ, rodeşte de mai multe ori In viaţă (mal mulţi ani), de aceea prin tehnologia aplicata durata de viaţă trebuie menţinută ori chiar prelungiţi pe ctt posibil, dar nu scurtată, cum sc tntlmplâ deseori. 12

înfăţişarea exterioară şi alcătuirea internă arată rS viţa din cultură se încadrează, ca şi cca sălbatică, In grupa lianelor, plante cu una sau mal multe tulpini, de lungimi ţi grosimi varia­ bile, de regulă dimensionate de om In acord cu felul climatului şi economia producţiei de stru­ guri. In zonele cu Ierni m ai aspre, unde tempe­ raturile coboară sub lim ita la care viţa poate rezista, tulpinile se proiectează, (se prevăd) incă de la înfiinţarea plantaţiilor, mai scurte (20— 40 cm, rar mai mult) şi mal lungi (1— 2m şl chiar mai m ult) in cele cu Ierni bllnde, ori cu temperaturi pozitive in acest sezon. La viţa din cultură întocmai ca şi la celelalte liane, ţesuturile de susţinere din trunchi şi din coarde (de unul şi dc doi ani) sint *Ia6 formate ţi dimensionate ; dc accea, tn loc de rigide (tari) ca la arbori şi arbuşti slnt elastice, nu se pot autosusfine, se îndoaie şl se apleacă spre păm l n t ; de aceea viţel de vie din culturii 1 se asigură mijloace de susţinere (spalier!, araîl, pergole, arbori etc), altfel producţia de struguri şi calitatea el slnt puternic afectate, adesea

13

chiar compromise tn podgoriile noastre *. Că viţa din cultură nu-fi poate susţine portul ri­ dicat (drept), cum se intlm plă la arbori şi ar­ buşti, o arata prezenţa ctrcellor cu care se agaţă şi se susţine de arbori, cu care cea sălbatică creşte Împreună, ori de niljloaccle d<; susţinere la cea din cultură ; chiar la aceasta din urmS susţinerea sc asigură tn principal prin cercuirl, legări Sn verde, folosiri de sirnie duble printre care se conduc lăstarii etc. — In comparaţie cu cele de la alte plante lem­ noase creşterile nnttalf' ale lăstarilor, tn lungime, sint excepţional de mari (2—3 m la cca rodi­ toare şi 8— 14 m la viţele portaltoi, rar mai mult).

* In zonele cu veri şi toamne (mai ales) sece­ toase, ori cu pierderi mari de apă in varitoamnă, viţa de vie poate fi cultivată pe tul­ pini de 1,00— 1,20 m, tăiată la cepl şl nesusţi­ nută, cum se practică In sudul Franţei, Iar Ui nni la unii hibrizi direct producători. 14

Creşterea nnu.ilă aşa de mare in lungime, per­ mite acestei plante să-ţi refacă repede şi In scurt tim p organele supraterestre (lăstari, coarde, tulpini etc.), distruse prin acldente climatice ori tehnice (grindină, ger, tăieri in tim pul lucră­ rilor de înprijire etc.), ca şi a celor înlăturate total sau parţial prin tăieri de regenerare, ori prea scurte la cea din cultură. Creşteri anuale ale lăstarilor mai mari de 1,50— 1,80 ni la viţa din cultură arată că nu s-a folosit decit o parte din puterea de rodire a butucilor, rezervînd pe aceştia la tăiere sarcini m ai mici decit cele cuvenite ; de aceea şi pro­ ducţiile de struguri slnt mai mici decit cele care se pot ob(ine. Grăbirea form ării tulp inii la viţele neprotajate peste iarnă şi scoaterea mai repede la su­ prafaţă a coardelor la viţele plantate In cuiburi ori in tranşee, cum se practică pe nisipurile cu dune nenivelate din sudul Judeţului Dolj, devin posibile tot prin folosirea însuşirii de creştere anuală, excepţional de mare la lăstari ; la fel şl compensarea biologică practicată la viţele 15

portallol şi chiar la cele roditoare clnd nevoile o im pun. * Creşterilor anuale, aşa de mari ale lăstarilor, 1 1 s-au subordonat (s-au modelat) şl construc­ ţia Internă (anatomică) a l o r ; comparativ cu cca de la alte plante lemnoase, lum cnul va­ selor de lemn (diametrul lor) este mai mare şi funcţionează mai m ulţi ani la viţa dc v ie ; de aceea asigura transportul m ai repede şi In măsură îndestulătoare a sevei brute (amestecul de apă şi săruri nutritive dizolvate şi sim pli­ ficate In ea) de la rădăcini spre vîrfurlle şl părţile superioare ale lăstarilor, aflate la depăr­ tare de metri şl zeci de metri. Cu aceste modi­ ficări. la care se adaugă şi alţi factori ajutători, a devenit posibilă umplerea !n tim p scurt o boabelor cu ap<i in faza de coacere, tnsoţită de sporuri de volum şi de greutate a lor, prin aceasta a strugurilor, deci a producţiei. Insufl• Cind num ărul de lăstari aflaţi pe butuc este mal mic decit cel cuvenit, cel înaintaşi se ciu­ pesc de tim puriu, de pe care pornesc 2—3 copiii care Ii înlocuiesc cu bune rezultate pe cel lipsă. 16

cienţa de formare şl do dimensionare a ţesutu­ rilor mecanice (de susţinere) s-a compensat (suplinit) in afară dc clrcei şi prin densitate mai mică a ţesuturilor din ramurile coroanei, coarde anuale (mal ales) şi bianuale şl exfolicrea (desfacerea) anuală a scoarţei. Densitatea mal mică a ţesuturilor este legată de alcătuirea acestora din celule mai rarefiate, cu mai m ult aer, care împreună cu exfolierea (lepădarea) anuală a scoarţei ajută la uşurarea greutăţii coardelor şl prin aceasta la susţinerea in anum ită măsură cit dc cit verticală, in afară de prezenţa clrceilor. Pentru a putea asigura cu sevă brută un apa­ rat supraterestru de dimensiuni aşa de mari, viţa de vie şi-a format un sistem radicular deo­ sebit de puternic, dotat cu putere de absorbţie şi presiune radiculară mal mari ca la alte plan­ te, cu ţesuturi formate, aproape In totalitate, din celule vil, Sn care se depun (ori se pot depune) rezerve mari din substanţele nutritive sintetizate de plantă. Pe seama acestora, butucii sau părţi ale lor, se pot reface In urma tăie­ rilor de regenerare (totală sau parţială). 17

Spre deosebire dc cclc do la alte plante rădăcinlle viţei de vie nu au muguri adventivi, cum nu au nici lnternodiile, de iicwa nu pot drajona şi nici nu ]>ot fi utilizate la înm ulţire ; mugurii de iarnă şi cei donninzi se află numai în zona nodurilor, dc acera butaşii folosiţi la Înmulţire trebuie să aibă cel puţin un nod, alt­ fel nu pot reproduce o noua plantă. La viţii din cultură, Întocmai ca şl la cca săl­ batică, puterea de creştere se manifestă, ru precădere, spre. vtrfuri (la polul morfologic su­ perior), de aceea pornesc mal Intli, cresc mai repede şl dobindesc lungim i mai mari lăstarii situaţi sus pe coarda anuală aflată Sn poziţie verticală sau oblic ascendentă ; nu pornesc sau pornesc mal tlrziu, cresc m ai încet ţi ating d i­ mensiuni mai mici lăstarii aflaţi spre baza coardei (la polul morfologic inferior), de aceea coardele anuale se degarnisesc (se golesc) pe porţiunile dinspre baza lor, indopărtfnd altfel an de an organele vegetative şl generative (lăs­ tari cu inflorescenţe) de suprafaţa solului. Această inegalitate de creştere constituie o ma18

nlfestare negativă (păgubitoare) pentru viile din zona protejată peste iarnă. însuşirea de creştere inegală a lăstarilor pe lungimea coardei orientată vertical şi oblic as­ cendent (îndreptată cu vtrful In sus) sau ver­ tical şi oblic desccndent (orientală cu virful in jos) se foloseşte de om In scopuri practice, po­ trivit cu interesele sale şi cu cele ale producţiei dc struguri. Spre deosebire de alte plante arborescente la care mugurii sint specializaţi (unii pentru for­ marea organelor de creştere, iar alţii pentru cele dc fructificare), la viţa de vie mugurii, dc pe lăstari şi coarde anuale, cuprind ambele insuţiri, pe cea de creştere ca şl pe cea de fruc­ tificare, dc aceea la stabilirea sarcinii (încăr­ căturii) se iau in considerare, in calcul, toţi ochii (m ugurii) de iarnă, existenţi pe coarda anuală. Cum mugurii din ochiul de iarnă (com­ plex mugurai) cuprind însuşirea de fructificare, c/e?i nu In măsură egală, ca şi lăstarii din care pornesc, trebuie folosiţi in practică acel lăs­ tari la care însuşirea de fructificare se m ani­ festă fn cel mai inalt grad. 19

Lăstarul principal (central) din ochiul de lam ă, pornit din mugurel? cu acelaşi nume, manifestă cea mal mare capacitate do fructificare, de aceca pe accţll lăstari sc sprijină, In principal, obţi­ nerea producţiilor planificate de struguri, aceş­ tia se şl rezervă pe butuc la aplicarea lucrărilor şi operaţiilor In verde (plivit, mal ales) ; dc accea şl la verificarea (controlul) stării de icnare a ochilor, atenţia sc Îndreaptă In prim ul rlnd asupra mugurelul principal (central) ■ lin ochiul de ia r n â ; dacă acesta este sănătos, sigur sint sănătoşi ceilalţi muguri (secundari şi ter­ ţiari) din acelaşi ochi. Mugurelc principal din ochiul dc iarnă este, la vita de vie, cel mal bine format şi poarW ccl mal marc num ăr dc rudimente (începuturi) dc inflorcscontc cu dimensiunile ccle mal mari, dar este şl cel mal sensibil la Rer şl la atacurile de mucegai, la asfixie ctc., tocmai de aceea toată atenţia viticultorului se concentrează asupra acestuia. La viţa de vie sălbatică şi Ia cea cultivată, lăstarii po irtă rod in anul formării şi creşterii lor. fructificarea yccstora este generalizată la 20

lăstarii porniţi din mugurii de iarnă de p< » coardele de un an aşezate pe altc!c de doi ani, de aceea se spune, Sn chip de lege, că viţa de t'ic rodeşte, pe lemn de un n»t f>orn<t din altul de doi a n i; lăstarii porniţi din muguri secun­ dari sint mal puţin roditori, iar cei din mugurii terţiari (de-al treilea ordin) al ochiului de iarnă şi mal ales ccl de pe lemn bătrin (de doi şl mnl m ulţi ani), cu mici excepţii (abateri), stnt de regulă nerodltorl sau slab ro lltorl. tocmai de nrcea tăietorul rezervă pentru rodire pe butuc, num ai coarde de un an pornite din altttle de doi ani, Iar pentru cepl accicaşi coarde, cu pre­ cădere insă pe cele pornite din lemn mai bătrin. Pe lungimea lăstarilor şi a coardelor anuale m u­ gurii, ochii de iarnă de mal tirziu (după căde­ rea frunzelor), deşi au acelaşi potenţial gene­ rativ (capacitate de formare a organelor de fructificare) nu-I valorifică în aceeaşi măsură ci diferit, astfel : • rint mai fertili şl cu lăstari mal roditori, ochii aflaţi Intre nodurile 3—4 ţi 14— 16, rar mal m ult sau mai p u ţ in ; 21

S gradul dc rodire al lâstarilor porniţi din ochii dc iarnă, crejte de la ochii 3— i socotiţi de la baza coardei si coi de la ochii 14— 18, spre cei situaţi in dreptul nodurilor 6—14, rar mai m ult sau mai puţin ; de aceea, la aceeaşi sarcină tăierile mal lungi asigură de regulă producţii mai mari decit cele scurte, chiar dacă ultimele scutesc circuitul (legarea coardelor pc mijloacele de susţinere); • Inflorescenţele şi mai ales strugurii dc mal tlrziu, purtafi pe lăstarii dinspre baza coardelor (ochii 1—3) sSnt de regulă mai mic» fi mai uşori faţă de cei de pc lăstarii porniţi din ochii si­ tuaţi mai sus pe coardă. Faţă de cea săllxitică, viţa de vie cultivată m a­ nifestă (prin luare in cultură) rrzisfenffi mai mică la condiţiile climatica (mal ales la tem­ peraturi scăzute) yi Ia atacuri dc boli j i rMunfit o r i; de aceea, tehnologiile de cultură se ela­ borează şi se aplică In zona noastră, tntre altele In strînsă legătură cu gradul de1 rezistenţii la temperaturile scăzute din Iarnă (protejate sau neprotejate poşte iarnă ş» pe tulpini Înalte ori joase etc.). Din cadrul său, soiurile pentru stru22

fiuri de masă slnt mai viguroase, au creşteri şi producţii mai mari faţă de cele pentru vin, in schimb însă nu rezistenţa la ger şi capacitate dc acumulare a zaharurilor în boabe mai mici, do aceea sc amplasează diferit pe teritoriu, cum diferit se utilizează in practică şi produsul acestora. Spre deosebire de cca sălbatică, viţa de vie din cultură are o durată de viaţă mai scurtă (50— 60 ani, rar mai mult) sensibilizarea du'oindită prin îngrijirile acordate şi rănile relativ mori, produse prin tăieri anuale sau chiar foarte mari (prin cele de regenerare) împreună cu protecţia de multe ori necorespunzătoare care ii scurtează durata de viaţă ; de aceea tehno­ logiile trebuie astfel elaborate şi aplicate incit sâ-i men(lnă dacă nu să-i prelungească durata dc viaţă şi din cadrul său mal aies perioada de rodire deplină, de la m inim um 15—20 ani, cum se constată uneori, la 35— 10 dc ani şi chiar mai mult. Viţa de vie din cultură, de origine euroasiatică, nu r«>ri.<<a In atacurile filoxcrli (forma radici23

colă), de aceea, in afară de nisipuri (cum sint cele din sudul judeţului Dolj, nord-vestul Tran­ silvaniei, Ila n u Conachl judeţul Galaţi etc.), se poate cultiva numai altoită pe butaşi de viţe porta] toi, rezistenţi la forma rad ici colă a filoxerii ; tocmai pe această bază s-au refăcut toate viile europene distruse de filoxeră. Totalitatea caracteristicilor biologice ale vitei de vie din cultură menţionate şi a color nes­ mintite aici (uşurinţa de înrădăcinare, transmisibilitatea însuşirilor rodului etc.), se u tili­ zează In scopuri practice cu rezultate mai bune sau mai puţin bune, după gradul de cunoaştere $ dc folosire a lor tn practică. Cine le cunoaşte 1 bine şl le foloseşte chibzuit, ob|ine totdeauna rezultate bune şi invers, tocmai de aceea le-ani am intit aici, spre 0 mai bună cunoaştere şi utilizare in practica viticolă.

O RG A N ELE VIŢEI DE VIE
Caracteristicile biologice ale viţel de vie din cultură, Inclusiv însuşirile sale de producţie. 24

se includ (cuprind) şi se manifestă tn grade diferite, in şi prin organele sale, cu rol şi participare inegală In producţia viticolă ; de aceea cunoaşterea acestor organe (mal ales a celor supraterestre) şl a rolului pe care aces­ tea II îndeplinesc pe butuc şi in producţie prezintă Interes deosebit pentru ştiinţa şi practica viticolă. întreaga tehnologie viticolă cu verigile sate necesită cunoaşterea organelor viţei dc vie şi a rolului acestora In producţie, iar tăierile, care zdruncină cel mai puternic viata plantei, nu pot fi gindite şi nici nu se pot aplica fără această cunoaştere, fie ea chiar cit de su­ mară. Cititorii care au o anum ită experienţă practică şi cel instruiţi prin cursuri şi prin citit cu­ nosc intr-o oarecare măsură organele supraterestre ale viţei din cultură şi le utilizează in practică, insă o reîmprospătare a lor cu completările ta nivelul cunoştinţelor din etapa actuală, este pe cit de utilă pe atit de nece­ sară pentru tăieri corcct aplicate, de aceea le şi prezentăm in cele ce urmează. 25

F O R M A Ţ IU N IL E LEM N O A S E A L E V IŢ EI DE V IE l.a viţa de vie sălbatică şi la cea cultivată pe arbori in piirţile calde ale globului, dar ne­ supusă tăierilor, sc disting deasupra solului întocmai ca şi la plantele arborescente cele două părţi : tulpina şi coroana. Tuljiin-o. Prin creştere continuă, nestinjcniW de Om şi nici <lo accidente climatice, tulpina la viţa dc vie, sălbatică şi cultivată pe arbori, ctinge dim ensiuni mari şi foarte mari. Astfel lungimea (înălţimea) măsoară de obicei 10— 15 m şi chior mai mult, puţind să-şi scoată uşor lăstarii şt frunzişul la lum ină, deasupra co­ roanei arborilor la cea sălbatică sau a supor­ ţi lor la cea cultivată. Grosimea tulpinii, la aceleaşi viţe, este mult mal mică faţă de lungimea el, variind de re­ gulă intre 10— 40 cm In diametru la cele cu două sau mal multe tulp in i_s i mal m ult l i cele cu o singură tulpină.!L iteratura de spe­ cialitate arată că în 1895 *xista in California (Statele Unite ale Americii) un butuc de viţă la care tulpina, la înălţim ea de 3 m, avea 26

circumferinţa de 2,&u m, după care se ram i­ fica In 14 braţe din care cel mai gros avea 1,20 m in circumferinţă ; această viţă — ar­ bore — acoperea 1 200 m 2 şi producea plnă la mi yagon de struguri. _ * _ Coroana. Totalitatea ramurilor dc ordine şi vlrstc diferite pornite de pe tulpină şi unele din altele constituie coroana la viţa de vie. La viţa sălbatică şi la cca susţinută pe arbori coroana este întreagă (conţine toate ram ifi­ caţiile sale cu virsta .şi dimensiunile lor), mai marc mai voluminoasă faţă de cea de la viţa din cultură, dc aceea la primele ocupă spaţiu incomparabil mal mare decit In ultima. La primele viţe (sălbatică şi susţinută pe ar­ bori) coroana nu are şl nici nu poate avea o formă anum ită ; neputinţa ramurilor de a-şi menţine poziţia dreaptă, orientată in sus (ver­ tical) şl a lăstarilor cu greutatea lor şi a stru­ gurilor, dau forme diferite coroanei, determi­ nate de regulă de forma coroanei arborilor pe care se sprijină, mai frecvente fiind formele globuloasp.

27

La Hfa cu/tit'aM fi supusă anual tăierilor tn „uscat1 susţinute sau nu (cele din cultură *, oloagă) pp mijloace de susţinere (spaliere, araci etc.). coroana, cu volum, este m u lt mai mică (de la unul la ciţiva m 3), variind cu con­ diţiile de me llu şi sistemul de tehnologie prac­ ticat. Forma coroanei la aceste viţe este cea dată şi hotărltA de om, de viticultor, fiind legată de sistemul do tăiere practicat şi de modul cum sc conduc ramurile de toate virstclo, ră­ mase pe butuc (plantă) după tăiere şi so leagă pe mijlocul de susţinere. Totalitatea formelor dc coroană tntilnite l-l viţele cultivate se grupează In a p ’atizale (tur­ . tite pe laturi) şl neaplatizate. In cadrul prime­ lor forme sc num ără cele cu coroana condusă In pian t'ert/col (ex. cordoanele uni şl bilate­ rale, etajate sau nu) sau orizontal, radiar sau nu (ex. cea de la pergola raţională*) iar In • M ijloc de susţinere format din bulumaci cu strme şi plasă de strmă de dimensiuni dife­ rite, pe care se conduc elementele butucului-

cel dc-al doilea, cele cu elementele coroanei conduse in toate direcţiile (ex. formele date coroanei do vas. umbelă etc.). Care forme sint mal indicate şi in ce condi­ ţii. sint întrebări a căror răspunsuri corecte (drepte) depind de numeroşi factori (climă, sol. uşurinţa de obţinere şl de menţinere a lor, de Îngrijire a plantaţiilor, de nevoia de folo­ sire a lum inii solare etc.). In orice caz şi în condiţiile noastre, formele aplatizate tn plan vertical sînt generalizate in practica produc­ ţiei viticole, dovedlndu-se sub acest aspoct şi cele mai corespunzătoare in etapa actuală. Formafiunile (elementele) componcntc ale co­ roanei. Felul, num ărul şi dimensiunile forma­ ţiunilor care compun coroana unei viţe de­ pind de preluarea sau nu In cultură a aces­ teia. i.a viţele sălbatice şl cele susţinute pe arbori, dar nelăiate, coroana este intactă, întreagă şl cuprinde toate ramurile care o rompun cu virsta şl dimensiunile acestora, monţinindu-şi aceleaşi denumiri cu cele atribuite la ar!>orl,

afară dc cele dc doi şl dc* un an, cărora li sc spun coarde. O C H II DE IARNĂ, ALCĂTUIRE, DIFERENŢIERE Dintre formaţiunile întîlnlto pe coarda anu­ ală, zisă şi dc rod, Interesează ochii de iarnă, num iţi de unii şi muguri de iarnă. Denumirea do ochi şi nu dc muguri de la m ă este cu­ noscută In toată literatura dc specialitate, ca şi In practica viticolă şi se foloseşte ca atare ; de aceea, o menţinem şi o utilizăm şi In lu­ crarea de faţă. * Tn ochii dc Iarnă, dc pe coarda anuală, aflaţi la noduri, sc află in stare incipientă (rudim en­ tară,) viitorii lăstari, care întrunesc însuşirile de creştere şl de fructificare, de aceea nobil dc iarnă, formaţiuni principale, singurele pur­ * Tendinţa de a înlocui denumirea do ochi de la m ă cu coa de muguri chiar dacă rollectă mal fidel conţinutul, arc acelaşi înţeles cu coa dinţii (complex de muguri şi nu muguri sim ­ pli). care este şi generalizată.

lu ton re de rod şi do vegetaţie din anul în curs pentru ccl viitor, concentrează întreaga aten­ ţie şi grijă a oamenilor dc ştiinţă, a cercetă­ torilor şi a practicienilor şl tot dc areca pre­ zintă ntlta importanţă. Ochii dc iarnă slnt asemănători cu sămînţa pusă sub brazdă, dacă aceasta va fi bună va ieşi din on o nouă plantă bună, cum dlntr-un ochi dc lam ă bun va Ieşi un nou lăstar pur­ tător al tuturor formaţiunilor aflate pc cl (frunze, cir col, copiii, Inflorescenţe şi struguri mai tlrziu la ccl fertili otc.). /UceHufrea, formarea y diferenţierea ochilor | de iarnă. Dacă fenomenele de creştere şl de rodire la viţa de vie încep şl pornesc in p rin­ cipal din ochii do iarnă, cunoaşterea alcătui­ rii, formării şl a diferenţierii lor, precum şl a condiţiilor necesare acestora prezintă marc Interes pentru ştiinţa şi practica viticolă şi mal ales pentru cea a tăierilor ce se cer aplicate ; de aceea trebuie bine cunoscute. Ochiul de lam ă de pe coarda anuală sau do pe copilul lemnificat este alcâluu (format) din 2—3 sau mal mulţi muguri, aflaţi sub acelaşi

30

31

înveliş- Mugurii din ochiul de Iarnă au poziţii (aşezare), m ărim i şi grade diferite de formare şi de evoluţie, cu Însuşiri şi roluri deosebite In producţia viticolă! In centrul (mijlocul) complexului mugurai din ocltiul de lam ă, se găseşte mugurele central. care este cel mai bine format şi evoluat (dez­ voltat), de aceea este num it şi mugure p rin ­ cipal ; in vecinătatea mugurelui central (prlni Ipal), pe laturile acestuia, se tntilncsc 1— 2 sau mai m ulţi muguri, mai slab formaţi ii evoluaţi (de-al doilea ordin) num iţi, in opo­ ziţie cu prim ul, laterali sau secundari ; alătu­ raţi acestora se gă&esc uiţi muguri şl mai mici, dar şi mai puţin evoluaţi, num iţi prin com­ paraţie cu cel anteriori, m ucuri terfiari (de al treilea ordin). Avlnd m ărim i şl grade diferite dc evoluţie, mugurii din ochiul de iarnă au şi însuşiri di­ ferite. Mugurele principal (central) din ochiul de Iarna este cel mai sensibil la condiţiile de viaţă neprielnice (putrezire prin asfixiere la viţele protejate peste iarnă şi pieirea in urma 32

temperaturilor scăzute din iarnă la cele ne­ protejate), de aceea piere (moare, se distruge) cel dinţii şi tn cea mni marc proporţie. In acelaşi timp, mugurele principal sănătoi porneşte cel dinţii (n creştere şi dă naştere la un lăstar mai puternic. Acest mugure poartă cele mai multe Începuturi (rudimente) de for­ mare a inflorescenţelor ; este cel m ai fertil. M ugurii secundari (laterali) 1—2, rar mai m ulţi, consideraţi ca fiind la subsioara celui centrai, pe lingă dimensiuni şl grad de evoluţie mai reduse, slnt mal puţin sensibili la condiţiile nefavorabile de mediu (Îngheţ, putrezire etc.); au excitabilitate mai mică şi nu pornosc In vegetaţie decit in lipsa celui principal (cen­ tral) din ochiul de la m ă ; de aceea ori de clte ori. Ia control, se arata sănătos cel principal, negreşit că slnt sănătoşi şi cei secundari. Faţă de cel principal, mugurii secundari au fertili­ tate m ai micâ, lntramugural (In ochiul de iarnă) şi extramugural (afară) pe lăstarul că­ ruia i-au dat naştere, purtind la început 1 sau m axim um 2 inflorescenţe mal mici şi mai tlrzlu strugur! Ia fel. 33

M ugurii terţiari (de mina a treia) In num ăr de 2— 5 sau mal m ulţi, socotiţi cel mai de jos (de subsioară) al celor secundari, sJnt abia schiţaţi In ochiul de lam ă, dc aceea se arată numai ca nişte mici excrescenţe (un fol de negi). Aceşti muguri au cea mai micâ sensi­ bilitate (aţă de factorii externi nefavorabili şi cea mai micâ excitabilitate ; de aceva nu por­ nesc in vegetaţie decit atunci clnd li se cre­ ează condiţii speciale (tăieri de regenerare to­ tale sau parţiale, sarcină m ult prea mică faţă de cea normală etc.). Nepornind in vegetale, cresc totuşi in lungimea tulpinii, rămtn adă­ postiţi sub straturile de scoarţă unde nu pot fi distruşi de ger decit num ai o dată cu scoar­ ţa ; lăstarii porniţi din aceşti muguri stnt de regulă infertlli. Rezultă astfel că producţia viticolă se spri­ jinii In principal pe existenţa şi starea de să­ nătate a mugurelui principal din ochiul de iarnă şl in secundar pe cei laterali (secun­ dari) şi practic de loc pe terţiari ; de aceea, grija viticultorilor, ca şi a specialiştilor, se 34

îndreaptă in prim ul rînd şi tn cca mai mare măsură asupra mugurelul principal. Faptele arată Insă că ori de ctte ori mugurele principal din ochiul de iarnă este bine format, dimensionat şl evoluat (are mal multe noduri si internodii, ca şi inflorescenţe tn stare ru­ dimentară etc.), sint de regulă mai bine for­ maţi şi cel secundari nu insă şl cei terţiari, care tn linii generale se arată prea puţin avan­ tajaţi, dacă nu chiar de loc. Toţi mugurii vizibili sau nu, existenţi la viţa de vie, indiferent de organele pe care se află, provin din cei formaţi in ochii de iarnfi, si­ tuaţi num ai la noduri pe coarda anuuM ; de aceea la înm ulţire (butăşire, altoire etc.), se folosesc porţiuni de coardă anuală sau do lăs­ tar cu cel puţin un nod prevăzut cu un ochi de iarnă (sau mugure de vară cu părţi dc lăstari nelcmnlflcaţi), altfel porţiunile folosite tnrădăcinează dar nu emit (nu dau) lăptari si ca atare nu pot reproduce o nouă plantă. Pe coarda anuală se tntilnesc, in p irţile noas­ tre, două feluri dc ochi de iarnă, unii situaţi la baza acesteia, apropiaţi intre ci din cauza 35

Intcrnodillor foarte scurte, Inctt prin aşezare ţl desime desenează un fel dc Inel, dc co­ roană, de nccoa sc numesc muguri (sau ochi) coronari, care din cauza înfăţişării lor, unghluloase (ascuţite) se mal numesc ţl unghiu­ lari ; accştia slnt mal m ld , mal slab formaţi şl nu pornesc In vegetaţie decit după tăieri «curte (In cepl sau la Inel *). In afară de ochii unghiulari (coronari), pc coarda de un an sc Intllnesc ochii aşezaţi la noduri pe laturile coardei, pc axa acesteia, de aceca se numesc ochi laterali sau axilari. Aceştia slnt adevăraţii ochi de iarnă situaţi la nodurile I —20 sau chiar mal mult, au d i­ mensiunile cele mal mari, pornesc In vegeta­ ţie clnd slnt sănătoşi indiferent de lungimea coardei (cep, cordiţa sau coarda scurtă, m ijlo ­ cie ori lungă). In climatele cu temperaturi negative, mai co­ bori te de minus 4— 5°C, mugurii din vlrful lăstarilor insuficient lemnlflcaţi slnt distruşi de geruri o dată cu v lrfu rlle ; de aceca pe * Ingroşare de la baza coardelor anuale. 36

coarda anuală nu m? Intllncsc In aceste cli­ mate decit cele două categorii de ochi de iarnă, mugurele terminal prezent la lăstari, alături de ceilalţi menţionaţi, lipseşte aici de pe coarda anuală. In accste condiţii, continuarea creşterii în fie­ care an sc face la viţa de vie din părţile noas­ tre prin ochiul de lam ă lateral (axllar), si­ tuat cel mal sus (mal dep;irtc de bază) rămas viabil. In condiţii prielnice de mediu, ochii de Iarnă sau mugurii dormlnzl pornesc In vegetaţie, cresc şl dau naştere la lăstari, care poartă accloaţi denum iri cu cele ale mugurilor din care provin (lă sta ri: principali — cel care pornesc din mugurii principali ; secundari — ccl porniţi din m ugurii secundari şi lăstari terţiari sau lacomi — cel care provin din m u­ curi terţiari sau dormlnzi). Pornind din muguri diferiţi, lăstarii au în ­ suşiri şl caracteristici diferite, m enţinlnd In fapt aceleaşi diferenţieri ca şi m ugurii din caro provin, exprimate Insă m ult mai clar şl la alte dimensiuni. I.<1:tttirii principali ntlng 37

lungimi mal tnari şi poartă mai multe Inflo­ rescenţe faţă do cel secundari, Iar col lacom i (din muguri torţu'iri-dorminzi) deşi au creştcri mari, răm ln dc regulii infertill chiar dacă dispun de potenţă generativă. Dc aceea. Jn practică lăstarii lacomi, deveni)! coarde, sc utilizează dc regulă la formarea (pregătirea) elementelor de rod, din anul In curs i>cntru cel viitor, ori la refacerea tulpinii sau a unor elemente do schelet, distruse prin diferite ac­ cidente. Formarea ji diferenţierea mucurilor Ia t'i[a de t'ie. Pe lăstarii principali In creştere, porniţi din mugurii eu acelaşi nume şi ceva mal tir7 .Iu pc cel secundari (de regulă unul din ccl doi din ochiul dc iarnă), ţesutul mcrlstcmatic din vlrful acestora dâ naştere la organe ve«etatiro (frunze, clrcel) şl mai tirziu la rele generative (inflorescenţe şi (lori). Formarea mugurilor. Din vlrful dc creştere a lăstarilor Iau naştere dc tim puriu, sub forma unor um flături foarte miei, începuturile dc formare a frunzelor, num ite prjmordii primare, 38

le subsioara cărora apar ceva mal in urmă. in acelaşi fel, inceputtirile de formare a m u­ gurilor (prlmordille secundare) pc lungimea lăstarului In crcştcrc ; Intr-o etapă mal avan­ sată şi ceva mal tirziu, începuturile de for­ mare a mugurilor, alcătuite din celule merlsIcmatlce, işi formează solzii : Inii! solzul mare, apoi cel mic. La adăpostul solzului mic, apă­ rut mai in urmă, se Connea/Jl prim ul mugure d? substoartf, cârc creşte repede şi dă naştere l-i rudimente dc noduri şi intcrnodil, de frunze ctc. Clnd In vlrful mugurelul mare, format cel dinţii, Îşi fac apariţia 3 plnă la 5 Începuturi de formare a frunzelor la adăpostul solzului marc îşi face apariţia al doilea mugure, şi anume cel mic ; cel doi solzi — marc şi mic — cresclnd, acoperă am bii niuguri, care împre­ ună alcătuiesc mugurele (mugurii) dc subsioară (ocliii dc vară) dc pc lungimea lăstaru­ lui. Aflaţi sub acelaşi Snveliş, ccl doi muguri cresc cu viteze diferite, m ai repede mugurele mare si mai incct cel m i c ; cresclnd mal repede, mugurele mare se transformă in vara forină39

rii sale într-un lăstar num it copil, care rea­ lizează dimensiuni diferite (mal mari cel din­ spre mJJlocul lăstarului care li poartâ), puţind avea sau nu inflorescenţe. Mugurele mic, viitorul principal, format pe seama ţesutului celui mare, creşte Încet, îşi formează rudimente de noduri şi internodii, de frunze şi Inflorescenţe, căpătind dim en­ siuni proprii solurilor sau grupelor dc soiuri la viţa din cultură. Clnd acest mugure şi-a format cîteva rinduri de rudimente de frunze, la subsioara acestora t>;i fac apariţia unul sau doi din cel secundari, iar lntr-o etapă şi mai avansată la subsioara prim odiilor de frunz».' ale mugurilor secundari îşi fac apariţia înce­ puturile de formare ale mugurilor terţiari. Complexul acesta de muguri (ccl mic) din ochiul de vară, devenit prin creştere şl dez­ voltare, mugure principal, cel secundari (1 sau 2) formaţi la subsioara prlmordiilor dc frunze ale celui dinţii şi ccl terţiari, apăruţi tn acelaşi mod pe seama celor de-al doilea, alcătuiesc Împreună complexul mugurai de la subsioara frunzelor, nu m it şi ochi dormind de 40

vară, care tn tot cursul verii lasă impresia la exterior de inactivitate, de viaţă latentă, dormindă. Spre deosebire de mugurele de copil, cel mare din ochiul de vară, care de regulă dă naştere la lăstar in vara formării sale denum it de aceca şi acrii» de tură, cel mic, evoluat Încet in ochi dormind de vară, nu lăsLăreşte In ace­ eaşi vară, devine după căderea frunzelor, ochi de iarnă, iar lăstarii devin coarde anuale, elemente principale de fructificare la viţa din cultură ca şi la cca sălbatică cu care lucrează tăietorul. Regulile după care se formează mugurii j i factorii care le influenţează. Mugurii din com­ plexul mugurai (ochi dc vară, dormind de vară şl ochi dc Iarnă) se formează după anu­ mite reguli (legi chiar), de accca şi cunoaş­ terea lor prezintă mare interes pentru ştiinţa şi practica viticolă. KcguUle de formare. Formarea mugurelul dor­ m ind de vară (a ochiului dormind) are loc In urma celui activ de vară (de copil) şl la sub­ sioara frunzei celei mai de jos a acestuia, dc
41

aceea uncie din însuşirile mugurelul acliv dc vară, de copil, sc pot regăsi ţi în cele ale mugurelul dormind de varii. Formarea mugurilor începe dinspre baza lăs­ tarilor şl continuă spre m ijlocul şi vlrful aces­ tora. Chiar dacă macroscopic lasă Impresia cu prim ii muguri lnccp undeva mal sus pe lăs­ tar, de unde continuă spre m ijloc şl bază. Primele porţiuni de lăstar apărute foarte de­ vreme (timpuriu) sint cele rămase la bază, ele poartă şi cele dinţii rudimente de muguri (în­ ceputuri de formare) de dimensiuni foarte re­ duse, comparativ cu cele situate mai sus, cu dimensiuni mni mari şi deci mai uşor vizi­ bile. Ochii dinspre baza lăstarilor se formează înir-un timp mal lung decît cei situaţi mai sus. de aceea tim pul necesar procesului de formare a mugurilor se scurtează de la bază spre m ij­ loc şi vlrf (mugurii se formează mai repede). Formarea mugurilor situaţi mai sus pe lăs­ tari are loc In prezenta celor existenţi, si­ tuaţi mai Jos, de aoeca cel in formare cuprind 42

şi însuşirile prim ilor (H c^tv deseori Io p \ ? t valorifica. Pe lungimea lăstarilor, deveniţi coarde după căderea frunzelor, mărimea mugurilor, gradul lor de evoluţie şl fertilitate.- acestora cresc de » !« bară ţi virf undeva spre m ijlocul coarde­ lor, chiar dacă toţi ochii dc iarnă de pc coarda anuală slnt potenţial generativi (au însuşirea, putinţa dc a fructifica). FiinH mal slab for­ maţi şi dezvoltaţi, ochii dc iarnă dinspre bază sl vîrful coardei au, fată dc col dinspre m ij­ loc, şi rudimentele de inflorescenţe (viitori ciorchini) mai mici, de accea ţl strugurii slnt mai mici şi mai uşori, iar producţia obţinută de la aceştia mai mică. Factorii de influenţă. Pentru a se putea forma, mugurii la viţa de vie din cultură cer anu­ mite condiţii, dintre care unele sînt neapărat necesare, iar altele dc influen(ă. In rlndul acestor condiţii sc num ără factorii de mediu, solul şi tehnologia aplicată viţei de vie. Factorii dc mediu prielnici (căldură, um idi­ tate, lum ina etc.) ajută creşterea normală *i lăstarilor, formarea mucurilor pe lăstari şl 43

evolufia acestora, maturarea rodului a lem­ nului ca şi pregătirea mugurilor pentru lernare (in condiţiile noastre de climă). Căldu­ rile prea mari, Însoţite de lipsa sau insufi­ cienţa um idităţii şi cele reduse din anii mai reci, creşterile puternice sau prea slabe ale lăstarilor impicdlcă formare;! normală a m u­ gurilor pe lungimea lăstarilor, a coardelor de mai tirziu. Tehnologia corespunzătoare (tăieri corecte, chib­ zuite, combaterea bolilor ţl dăunătorilor, asigu­ rarea um idităţii In sol şl a unei fertilităţi po­ trivite in sol etc.), favorizează procesul de for­ mare a mugurilor Iar cea nepotrivită (tăieri in ­ corecte, eu sarcini prea mari sau prea mici, sol de sub vie neîngrijit, bătătorit ori Imburulenat, atac de boli şi dăunători, insăcetarea so­ lului etc.), il defavorizează ; de aceea in p ri­ m ul caz se obţin rezultate bune şi ncmulţumitoare, ori slabe in cel dc-al doilea. Soiurile de viţe din cultură au nevoi diferite pentru a-şi forma mugurii şi mai ales pentru a-şi putea forma şi rudimentele organelor de fructificare In muguri ; de aceea unele soiuri
44

formează la timp şi bine mugurii pe lăstari (Allgot6, Fetească albă şl regală. Rlesling Ita­ lian etc.), altele tirziu şi numai in mică m ă ­ sură cel roditori (Klş-MIş etc.). Rezultă aţtfcl c3 stă Tn putinţa om ului, a spe­ cialistului, să aleagă locurile, tehnologia şi so­ lurile cele mal potrivite, spre a le utiliza (folosi) cil mal bine, mai chibzuit in scopuri practice, ale producţiei dc struguri. Totdeauna, creşterile normale (nu prea încet, dar nici prea repede) ale lăstarilor de viţă ajută in aceeaşi măsură formarea normală a mugurilor pe lungimea acestora, Însoţită şl de formarea normală a rudimentelor de in ­ florescenţe tn m uguri, de aceea spre acestea trebuie aţintită grija viticultorilor. Diferenţierea mugurilor. M ărimea producţiei de struguri şi in bună măsură calitatea el. depind Iniţial de modul cum se plămădesc mai Intii şi se valorifică mai in urm ă înce­ puturile de formare a rudimentelor de inflo­ rescenţe în muguri, de factorii sau condiţiile necesare acestui proccs ; de aceea cunoaşterea diferenţierii mugurilor de rod, a factorilor ho45

W rit ori şi a tim pului clnd arc loc, prezintă in ­ teres deosebit pentru ştiinţa şi practica viti­ colă. In procesul dc diferenţiere interesează mecanismul după care sc desfăşoară, factorii cure it ajută .ţi cei care II stinjenesc. I.a nivelul cunoştinţelor actuale, mecanismul diferenţierii rudimentelor de inflorescenţe tn mugurii din care pornesc lăstarii roditori, se desfăşoară In două etape şi anume : etapa pre­ gătitoare şi cc.) dc diferenţiere propriu-zisă. în etapa pregătitoare are loc pregătirea celu­ lelor din (esuturile meristematicc (dc în m u l­ ţire) ale conului de creştere. Sistemul hormo­ nal prin raporturile dintre componente, orien­ tează metabolismul protopiasmei şi al sucului celular, din ţesuturile şi celulele conului dc creştere, spre o nouă direcţie, decit cea an­ terioară, clnd acestea doblndesc şi o hoiui calitatc, O nouă însuşire, asigurind astfel prima treaptă din etapa pregătitoare şi anume i«ducţia, adică pregătirea pentru treapta u rm ă­ toare num ită iniţiere, începuturile de formare a rudimentelor de inflorescenţe şi nu apariţia acestora, cum s-ar putea Înţelege. 46

In etapa de diferenţiere apar. se formează şi sc dezvoltă rudimentele dc Inflorescenţe in muguri. în linii mari. mecanismul sc desfă­ şoară schematic a stfe l: conul de creştere din virful lăstarului sc împarte, la un moment dat, în două părţi din care una, cea asemănătoare cu o emisferă, cresclnd monopodlal * şi aplatizlndu-so (turtindu-se) pe laturi, reprezintă rudim entul unei viitoare injlore.ţccnfe; dacă această emisferă creşte simpodial **, iar vlrfui apare ascuţit, în loc de rotunjit, reprezintă rudim entul unui cfrcol. Prin urmare, din cele două păr{i in care s-a despărţit conul de creş­ tere, una s-a transformat in rudiment de in­ florescenţă sau dc cîrcel, după condiţii, iar alta, cea rămasă, continuă creşterea şl alungirea axului mugurai. Cresclnd, rudimentul de inflorescenţă dă naş­ tere la rachfs; pe acesta, Intr-o etapă mai * Creştere continuă a axului principal a tul­ pinii. ** Creştere discontinuă, prin uzurpare suc­ cesivă a vlrfulul. 47

avansată, încep să apară mici um flături (ex* crescenţe) care reprezintă începuturile de for­ mare a ramificaţiilor de ordinul i n t l l ; mal tirziu îşi fac apariţia pe accstca începuturile ramificaţiilor de ordinul doi şi pe acestca cele de ordinul trei clnd evoluţia rudimentelor de inflorescenţă se Inchclc tn anul In curs. Pe burletul (umflătura) ultim ilor ramificaţii începe In prim ăvară formarea părţilor florii de la exterior (periferie) spre interior: sepalele sudate la vlrf, petalele, androceul (staminele) şi glneceul (partea femei as c ă ); grăunţii de polen din antere ating dimensiunile m a­ xime şi maturitatea acestora la cca 7 săptăm ini de la apariţia frunzelor pc lăstari, rlnd stnt apţi pentru germinare. Etapelor din cursul diferenţierii le corespund anumite momente de cotitură num ite crize, a căror cunoaştere prezintă mare importanţă ştiinţifică şi practică. Prim a criză corespunde momentului clnd conul de creştere se desparte In cele două p ă r ţ i; dacă In acest moment condiţiile necesare şi In p rim ul rlnd cele dtf hrănlre stnt corespunzătoare, partea cmlsfe48

rlcă sc transformă In rudiment de Inflores­ cenţă, altfel evoluează In rudiment de c lrc e l; a doua criză coincldc cu apariţia negilor (um ­ flăturilor) pe raliis şi hotărăşte num ărul ra ­ m ificaţiilor acestuia iar a treia, num ărul b u ­ ton ilor florali. Intervalul de timp, din cursul perioadei de vegetaţie, in cadrul căreia are loc procesul de formare şl de diferenţiere a mugurilor la vlţs de vie, interesează In aceeaşi măsură ştiinţa si practica viticolă, In zonele climatice In care condiţiile de mediu favorabile se întrunesc mai de tim puriu, formarea şl diferenţierea muguillor au loc de asemenea mai tim puriu şl in ­ vers. Faptele arată că procesul de formare şi de diferenţiere începe din^ m ai-lunie/In pri­ mele zone şi d in ţ lunie-lulle /ln ultimele. Dacă mugurii se formează şi măT devreme, diferen­ ţierea are loc ceva mai tirziu ; pentru mugurii din zona inflorescenţelor pe lăstar, diferen­ ţierea are loc la unele soiuri concomitent cu InTloritul (ex. la Aligote), la altele cu faza de creştere a boabelor (ex. Tămlinasă) sau fti cea
4 !)

do coaccre a lor, cum au arătat cercetările de la noi din ţară si cele din alte fări. Durata procesului dc diferenţiere, socotit din momentul despărţirii In două a conului de creştere şi pină la formarea bureletului, d u ­ rează 30— 90 z ile ; prim a inflorescenţă se for­ mează intr-un timp mai lung (cca 30 zile), iar următoarele succcsiv (pe rlnd), intr-unui mni scurt (cca 20 zile). Cunoscînd intervalul de tim p în care are loc procesul de formare şi de diferenţiere a m u ­ gurilor pc lungimea lăstarului, ordinea in care are loc şi crizele ce se Ivesc, se poate inter­ veni din tim p pentru asigurarea (snu crearea) condiţiilor necesare, favorlzindu-1. /•'actorii (eonciiftilej carc influenţează diferen­ ţierea mugurilor la viţa de vie din cufrurâ. Procesul de diferenţiere a mugurilor, timpul cînd are loc, durata şi intensitatea sa, slnt influenţate şi determinate de un complex de factori (sau de condiţii) intre care pregătirea biologică, condiţiile externe, soiul de viţă, hrănirea Îndestulătoare şi iuţeala de creştere a lăstarilor, deţin rol principal. 50

l'rcţje'itirea biologică reprezintă, in complexul de factori, condiţia fundam entală (de bază) io prezenta şi pe seama căreia se valorifică ori se pot valorifica ceilalţi factori. Prin pregăti­ rea biologică celulele din conul de creştere a lăstarului şi ţesuturile formate din acestea doblndesc Inxuşirca de a putea forma rudimente de inflorescenţe, calitate nouă absolut nece­ sară Iii plantele ieşite din săminţă şi într-un mod oarecum asemănător la cele din buta.jl altoiţi sau nu. Condiţiile de mediu, în cadrul cărora are loc procesul de diferenţiere, trebuie să fie favo­ rabile dacă nu chiar optime. Calitatea com­ ponenţilor climatici (lumina, alternanţa lumină-lntuneric, căldura, umiditatea etc.) >i raporturile dintre aceştia se schimbă cu ano­ tim purile şi cu zonele climatice pe glob, detcrminlnd in unele regiuni realizarea mal de­ vreme (mal spre sflrşit de prim ăvară) a facto­ rilor climatici in optim, iar tn altele mai tir­ ziu ; de aceea, tn cazul tntii diferenţierea are loc mai dc tim puriu şi chiar dinspre baza 51

lăstarilor, mal tirziu şl ceva mal sus in cel de-al doilea. Dintre (actorii climafict, temperatura (căldura) şi luminozitatea, la cnrc *e adaugă .ţi u m id i­ tatea, Joacă rol principal. Observaţiile practice, confirmate de ştiinţă, au arătat că vitele aflate la umbra unor arbori sau chiar la semlumbră (lum ină insuficientă) nu rodesc, Iar cind (nc struguri aceştia Blnt mult prea mici şl de regulă mal acri decit cel de la acckişl sol aflat la lum ină îndestulă­ toare. Faptele arată că Intre indicele hellotermlc * şi (orirtarea rudimentelor dc Inflores­ cenţe In muguri există o legătură directă ; lum ină ;] căldură mal m ultă înseamnă In ace­ leaşi condiţii şi diferenţiere m ai bună şl In ­ vers. Sc arată că diferenţierea are loc Intre anumite lim ite dc temperatură, considerate ca optime (20— 30”C rar mal nr.ult sau mal puţin). • Produs dintre lum ină şi temperatură, expri­ mat In cifre. 32

Diferenţierea reclamă, pe ltngâ lum ină şl căl­ dură şi o anumită um iilitatc in sol, aer şl In plantă, altfel este stlnjenită, realizabilă Intre anumite valori şi prin Irigare. Soiurile dc vl(ă din cultură au cerinţe dife­ rite pentru diferenţierea mugurilor potrivit cu natura l o r ; soiul Muscat Alexandri, for­ mat in zone mai calde, (şl diferenţiază mugu­ rii la căldură mal mare (dc la 25®C) In timp ce Riesling Italian la una mal mică (20°C). I.um lna şi căldura care o însoţeşte, ajută sau nu diferenţierea In prezenta unei anumite u m id ilifi fiziologice j umiditatea fiziologică m ărită ori micşorată, faţă de cea necesară (optimă) împiedică dKerenţierea, cn dealtfel şl celelalte fenomene din viata vitei dc vie. Vigoarea soiurilor şl m al ales cca a Msfortîor influenţează, In prezenta celorlalţi factori, d i­ ferenţierea mugurilor ; vigoarea prea mare ori prea mică a butucului şi cu deosebire a lăs­ tarilor împiedică (stlnjcneşte) diferenţierea, iar cea potrivită o ajută (stim ulează); de aceea, Ijutucllor din plantaţie şl mal ales lăstarilor 53

dc pc aceştia li sc asigură, prin îngrijiri ori prin alegerea soiurilor, o vigoare potrivită. intre viteza de creştcrr a lăstarilor şi dife­ renţierea mugurilor există o strlnsă legătură ; vitezele de creşterc prea mari ori prea mici, stlnjenesc diferenţierea mugurilor. Iar cele potrivite o ajută ; de aceca, prin îngrijiri date viţelor se reglează viteza de creştere a lăsta­ rilor pc bntuc. Pe lingă factorii climatici şi soiul de viţă cu cerinţele sale, diferenţierea mucurilor esle strlns legală şi de sol fjl subsol), cu InsU-yirlli? sale. Este dovedit acum că o bună stare de fcrtilit'ito (dc asigurare cu apă şi hrană) n solului, asigură o diferenţiere normală a m u­ gurilor dc rod şi dim potrivă, una prea bună sau neîndestulătoare o stlnjcneşte. Fertilizările unilaterale (cu un singur element) şl îndeosebi cu azot, grăbcsc prea m ult creşterea In păgubi diferenţierii; de aceea, după starea de apro­ vizionare a solului sc aplică fertilizarea avlnd grijă totdeauna ca aceasta să cuprindă ele­ mentele hrănitoare In proporţiile (cantităţile) cerute de viţa de vie.
54

In tim pul diferenţierii, viţa de vie trebuie neapărat să fie asigurată cu hrană îndestulă­ toare In care să sc afle principalele compo­ nente (părţile din care este alcătuită) tn anu­ mite rapoarte (mărimi) unele faţă dc alteleInsuficienţa hranei sau a unora dintre cle­ mentele care o alcătuiesc stlnjenesc formarea noilor rudimente de inflorescenţe In muguri şi determină darea Înapoi a celor existente şi chiar transformarea acestora In ctreel, mai ales In timpul dezm ug urltului; la aceeaşi si­ tuaţie se ajunge şi In cazul hrânlrii prea abun­ dente sau cu multe îngrăşăminte azotate. Pe lingă factorii dc clim ă, sol (odaricl) şi so­ iul de viţă cultivat, diferenţierea mugurilor este influenţată In mare mtlsurd jl de îngri­ jirile date, Intre care tăierile prin mărimea sarcinii de ochi şi de lăstari rezervată pe butuc şi modul de conducere a coardelor (la tăierile mixte ori lungi) lăsate pc butuc după tăiere joacă un mare rol. Sarcinile prea mari de ochi şi de lăstari, ca şi cele prea mici de­ zavantajează diferenţierea, iar cele normale, bine stabilite faţă dc puterea viţelor, o avan­ 55

tajează. Conduecrea coardelor rectilinie (dreap­ tă) orientată tn sus stlnjeneştc diferenţierea, Iar cea curbilinie (îndoită, in cerc ori arc de ccrc) o ajută. Diferenţierea mugurilor are loc Intr-un anu­ m it interval dc timp, a cărui cunoaştere îngă­ duie omului să intervină prin îngrijirile date viţel, spre a o ajuta. Faptele arată că ia scurt tim p după apariţia macroscopicu a mugurilor de subsioară pe lăs­ tari, Începe şl continuă diferenţierea acestora pe soluri şi grupe de soiuri. Intervalul de timp In care se încadrează (cuprinde) diferenţierea, In condiţiile noastre şl la actualele soiuri de viţă roditoare, variază îr»tr« sftrţit de mai, început dc iunif:, şi durează plnă spre s/rrjit de august şi prim a jum ătate a lun ii septem­ brie, rar mai devreme sau mal tirziu. Cea mai mare parte dintre soiuri diferenţiază în lunile de vară. La unele soluri începutul diferenţierii are loc după cca 40 zile de la dezinugurit (ex. Merlot), la altele o dată cu Înfloritul (ex. Allgoti*, Riesllng etc.), m u cu coacerea strugurilor 56

(cx. Klş-Miş). In mugurii de pe treimea infe­ rioară a lăstarului, diferenţierea se Încheie In primele două luni de vară. In tim p ce pentru cei mai de sus se continuă încă tim p de 1— luni. 2 Diferenţierea mugurilor o dată Încheiată In toamnă se pare, după datele de pînă acum, că noi rudimente de Inflorescenţe In acelaşi muguri nu se mal formează in prim ăvara urirătoare, chiar dacă se constată acum un spor de inflorescenţe. Prin netndebtulore cu hrană parte din inflorescenţe formate so pot trans­ forma In clrcei. Prin Îngrijirile date în acest tim p (mal ales prin tăieri) se poate prdnttmpina transformarea rudimentelor de inflores­ cenţe In cîrcei. In prim ăvara următoare se continuă. In m u ­ gurii din ochi de iarnă, creşterile rudimente­ lor existente, se desăvîr.şesc cele de formare a butonilor florali şi a organelor din interio­ rul acestora, androceu (partea bărbătească) ţi gineceu (partea femeiască). Cunosclnd, pe soiuri şl grupe de soiuri, inter­ valul de timp In care se petrece diferenţierea
57

m uguiilor, practica vltirolă o poate ajuta prin Îngrijirile aplicatc clnd şi cum trebuie. C IC L U L B IO L O G IC A L O C H IU L U I DE IA RN Ă Deşi m ult mai complex şl mal complicat decit se înfăţişează *, ciclul biologic al mugurelul dc iarnă, simplificat mult. poate Ii schiţat astfel : • Primăvara, după ce temperatura aerului, in prezenţii celorlalte condiţii necesare (umiditate suficientă, activizarea complexului enzimohormonal etc.), atinge şl depăşeşte zero de creş­ tere ( 10°C), Încep şi se intensifică procesele de creştere Intramugural (din mugure), ochiul de Iarnă sc deschide (dezmugureşte), se iveşte d in­ tre solzi şi vlrful de creştere al mugurelui principal, care prin creştere dă naştere lăsta­ rului cu acelaşi nume (lăstar principal). • Din mal-lunle pe lăstarul principal in creş­ tere (şi pe cel secundari In lipsa celui princi­ pal) începe şi continuă, la subsioara frunzelor, procesul de formare a mugurelul activ de vară • La prim a vedere 58

(a celui de copil), care In aceeaşi vară dă naş­ tere la copil (lăstar de .subsioară). • La scurt tim p după Începutul de formare a mugurelul de copil, la baza acestuia /sau alăturat Iul) Începe şl continuă sub acelaşi în ­ veliş, dar In ritm m ult mal lent, formarea inuKurelul dormind de r a r i — cel principal ; in tim p de cca două luni acesta continuă să crească lent — Îşi schiţează citevn rudimente dc noduri şi lnternodil, rudimente de frunze si de inflorescenţe, după care spre sflrşit dc vară, început de toamnă, Intră In repaus gata format. ţ In cursul formării şi diferenţierii sub înve­ lişul iniţial, la baza sa ori alăturat, Îşi fac apariţia şl continuă să crească şl mal lent 1 sau 2 muguri secundari care de asemenea îşi schiţează, dar In măsură mal redusă, aceleaşi Începuturi de ru d im e nte ; ceva mal tirziu. in vecinătatea acestora se schiţează tot sub ace­ laşi înveliş şi începuturile de formare a m ugu­ rilor terţiari.

0 Complexul acesta de muguri (principali, se­ cundari şl terţiari) apărut, format şi diferen50

FO RM AŢIU N ILE LEM N O ASE LA VIŢA DIN C U LTU R Ă
La o plantă de viţă cultivată se intllncsc In fond acclcaşl formaţiuni lemnoase ca şi la una sălba­ tică de aceeaşi vtrstă sau la una cultivată pc arbori, dar nesupusă tăierilor; diferentele care apar şi le deosebesc pe uncie dc altele se re­ feră mai m ult la dimensiuni, la lipsa unora fi In principal la denumirile convenţionale, atribuite de viticultori, preluate in scrieri, in practica viticolă şi utilizate ca atare.

60

Ciclul biologic al ochiului d iarnă, c

ţiat In Interiorul aceluiaşi înveliş (intramugurnl), aflat la subsioara frunzelor, lasă Impresia la exterior dc Inactivitate, dc som nolent, de aceea I se spune mugure dormind de vară. După intrarea In repaus (sitrşit de vară) şi căderea frunzelor, atest mugure poartă n u ­ mele de ochi de iurnă, stare în care rărr.Ine peste iarnă (Iernează) plnă tn prim ăvara v ii­ toare, clnd ciclul sc încheie relulndu-se, dar cu alţi muguri formaţi din acesta (Mg. I).

La viţa din cultură, înălţim ea tuipincl sc sta­ bileşte anterior (înainte) formarii plantei (sau butucului) şt sc realizează In tim pul său prin mijlocirca talerilor „dc fo rm a re "; de aceca. fa ţii dc cca de la viţa sălbatică, are şi dim en­ siuni mici şi foarte mici, prevăzute de om şi determinate in principal dc factorii climatici şi economia producţiei dc struguri. Tn zonele cu ierni calde şl moderate li sc re­ zervă viţelor cultivate tulpini mai inalte — ]f50— 3,00 m, rar mai mult), sau mai puţin şi mal Joase (0,20— 0,30 m, rar mai mult) in cele cu ierni mai aspre spre a u^?ura protecţia peste iarnă (Îngropatul); chiar şi in aceste zone, pe pante adăpostite, bine expuse etc., existlnd con­ diţii pentru cultura neprotejată, înălţim ea tul­ pinii oscilează intre 0.8— 1,50 ni, rar mai mult. In acclcaşi zone, grosimea tulpinii variază in ­ tre 5— 6 şl 10—20 cm in diametru şi chiar mai m ult la viţele din zona neprotejată, peste iarnă şi mai m ult ori mal puţin la cele din zona de cultură protejată. 62

La vifele altoite pc tulpină, se intilneşte por­ ţiunea punctului de altoire*, deasupra căruia tulpina este m ult Îngroşată, mai ales in zona protejată ; tulpina scurtată m ult (20— 30 cm) Ia aceste viţe, Împreună cu Îngroparea, reduc partea supraterestră (deasupra păm intului) d tulpinii la o simplă buturuyă, formaţiune care nu se intilneşte la cele nealtoitc. Coroana, rărită şi redusă prin tăieri anuale, este m ult mal mică la viţele cultivate faţă de cele sălbatice, dc aceca in componenţa sa sc fntilnesc şl mal puţine formaţiuni multinnudlc (bătrlne) şi anuale. La o viţă din cultură nctăiată Incă sc intilnesc in coroană anum ite formaţiuni care o compun, cu denumiri strict convenţionale atri­ buite de către viticultori, acceptate preluate in scris, in vorbire şi folosite in practică cu acelaşi înţeles. • Această porţiune este, ca orice cicatrice, rană vindecată, mai sensibilă la ger şi la secetă, de aceea se apără prin muşuroi re. G3

Hamurile principale dc schelet, pornite din tulpină, indiferent de înălţim ea sa, sau prin îndoirea acesteia poartă num iri diferite după lungimea pe care o au, scurtată prin tă ie r i: braţe, cotoare, cordoane. Urâţele slnt porţiuni de ramuri principale mai tinere fată de tulpina din care provin, scur­ tate prin tAieri la 50, G la 100 cm, rar mai O m u lt*, stnt rigide (tari, neelastice), au gro­ simea .ţi vlrsta ramurilor din care provin şi susţin toate celelalte formaţiuni lemnoase, ve­ getative, inclusiv strugurii. Cotoarele provin din actieaţi ramuri, au aceeaşi grosimi-, virstă, rigiditate şi îndepli­ nesc acelaşi rol pe butuc Inşii slnt mai scurtp decit braţele, avlnd do regulă 30— 45 cm rar mal m ult sau mal puţin. Cordoanele slnt porţiuni de tulpini, clnd pro­ vin din Îndoirea şi scurtarea acestora, sau de ramuri principale, unitare sau nu ca vlrstă dupâ cum s-au obţinut Intr-un singur an sau * Lungimea braţelor depinde In principal de distanţa Intre butuci pe rlnd. 64

tn ani diferiţi ; sint rigide şi îndeplinesc ace­ laşi rol In coroană întocmai ca braţele şl co­ toarele. Cordoanele orizontale mal des Intllnlte, au lungim i diferite, după cum slnt uni sau bilaterale; primele au de regulă lungime practic egală cu distanţa Intre viţe pe rlnd (cca 120 cm), Iar cele dc-al doilea, cu ju m ă­ tatea aceleiaşi distanţe (cca 50— C0 cm). For­ maţiunile multianuale (braţe, cotoare şi cor­ doane) pot avea pe butuc, durata de viaţă permanenta sau temporară ; In cazul Intii d u ­ rează cit tulpina şl nu se înlocuiesc, iar In cel de-al doilea durează mal puţin şt se Înlo­ cuiesc o dală la 8— 10 ani, rar la mai mulţi sau mal puţini. Pe ramurile principale pornesc succesiv (po rlnd) unele din altele, formaţiuni mal tinere cu ctte un an, care In mod obişnuit poartă nu­ mele de coarrfe, cu însuşiri şi caracteristici proprii. Coardele de doi ţi de un an, prezintă interes cu totul deosebit pentru ştiinţa şl practica viticolă şi mai ales in ştiinţa şi practica lălr65

rilor „In uscat" la vita din cultură ; de âcvwa, trebuie bine cunoscute sub toate aspectele. Coardele de doi ani, numite ţi punţi de rod, purtătoare de organe roditoare, au dimensiuni variabile, 1,20— 1,50 plnă la 1,80—2,00 m lu n ­ gime, rar mal m ult sau mal puţin şi 14—24 mm grosime, rar mal mult. Au nodurile şterse, nu prezintă muguri de iarnă şi nici circei sau tămăşi|e de ale acestora ori de ale struguri­ lor ; au scoart^ plesnită şi culoare comună (aceeaşi la toate solurile). Pe lingă cel de sus­ ţinere a celor anuale, coardele de doi ani în­ deplinesc şi rolul unor locuri de depunere a rezervelor de hrană. Ele, sau o parte din aces­ tea, se înlătură şl s.e scurtează prin tăieri, fiind şi mal temporare decît braţele ţi cotoarele. Coarde anuale, provenite din lăstari lemnlficati după căderea frunzelor, au lungim i eariabile : 1,00—3,00 m, lungim i mal mari san mal mici indică sarcini de ochi nepotrivite pe butuc, In cazul intli mal mari decît puterea butucului şi m ult prea mici In cel de-al doi­ lea. De fapt lungimile de 1,20— 1,80 m reali­ zate pe butuc Sn perioada de vegetaţie sint 66

cele mai corespunzătoare, iar grosimile de 7— 10 ni (In diametru), chiar dacă aceasta osci­ lează Intre 6— 12 mm, rar m ai m ult sau mai pu(in. Coardele anuale sint compuse din noduri şl internodii (clmpuri, mentale) bine distincte; la noduri se află ochii de iarnd (căpuşe) pur­ tători de rod, de m ărim i diferite. Scoar(a de pe coardele anuale este colorată diferit plnă la venirea iernii, după care se uniformizează. Coardele anuale prezintă şl alte caracteristici pe care Insă nu le mal am intim aici. Nu toate elementele lemnoase se Intilnesc pe una şi aceeaşi plantă de viţă, mal ales din cele multianuale şi chiar a n u a le ; la unele plante (sau butuci) se lnttlnesc sau nu braţe ori cotoare, ori acestea Împreună, la altele ■cordoane, după forma de conducere şi slitenm l de tăiere practicat şi impus de asprimea iernilor. In zonele do cultură protejată peste tarnl. In care partea supraterestră a plantei de viţă este ţinută cit mul aproape de păm int (de supra­ faţa solului) sc Sntllnesc pe acelaşi b u tu c ; f>7

buturuga cu partea de sus lăţită mult şi coarde anuale pornite de pe aceasta ; buturuga pre­ văzută cu cotoare şi porţiuni mici (scurte) de lemn de doi ani pe care se află coardele anuale. tn climatele de cultură neprotejată peste iarnă, partea supraterestră a viţel de vie este situată, de către viticultori, mal departe do suprafaţa solului (2,00— 3,00 m ţi chiar mal mult), iar in părţile noastre Ia 0,80— 1,20 m rar mal mult. In aceste situaţii, ia partea supraterestră a aceleiaşi plante de viţă, se deosebesc : * tulpina, de înălţim i diferite, cu zona punc­ tului de altoire şi gilma (sau gllca), braţele sau cotoarele şl porţiuni scurte de lemn de doi ani de pe care pornesc coardele anuale ; * tulpina de aceleaşi înălţim i, cu zona punc­ tului de altoire şi gilma, cordoane orizontal* (uni sau bilaterale, etajate sau nu, mal rar verticale (In prelungirea tulpinii), cu porţiuni mici de lemn de doi ani, de pe care pornesc coardele anuale. în zonele de cultură « ’mfprolcjflM peste iarnă, se Intllnesc, la partea supraterestră, aceleaşi

părţi ca la viţele din zonele de cultură nepro­ tejată, la care se adaugă prezenţa, pe tulpină, In apropierea solului a două sau patru coarde anuale pornite dintr-o porţiune mică de lemn de doi ani (cep de siguranţă). Elementele (form aţiunile) lemnoase in liinitc la v ii» de vle după tăiere ţi denumirile acestora. Elementele lemnoase existente pe o plantă de viţă de vlc din cultură, in perioada de viaţă latentă suferă u n d e modificări, prin tăierile tn uscat, numeric şi dimensional, după care Işl păstrează sau nu denumirile anterioare. De regula îşi menţin denum irile elementele multlanuale, dar pot fl mlcşoratc. Iar cele de doi şi m ai ales de un an se micşorează numeric şi sc scurtează, după care doblndesc noi de­ num iri convenţionale, atribuite de viticultori. Numeric, braţele şl cotoarele se micşorează numai atunci etnd unul sau altul dintre aceste elemente au Im bătrinlt prea m ult ori nu asi­ gură pornirea normală a lăstarilor ; paralel c’l această micşorare se transformă uneori prin scurWrl unele braţe In cotoare, iar coardele de doi ani se micşorează numeric. 69

68

r

Coardele anuale sJnt clcnuntelc lemnoase, asu­ pra cărora se operează cel m ai mult prin mic­ şorare numerică şl prin scurtarea color rămase pe butuc după taiere, cînd acestea do!>Indesc noile denumiri convenţionale. In cadrul arestora apar, după tăiere, denumirile de cep. cordiţă, călăraş, coarda de rod, veriga de rod fi bici. Unele dintre aceste clemente, cu denumiri con­ venţionale, sint destinate să poarte rod in anul in curs, iar altele să formeze viitoarele ele­ mente roditoare; de aceea se şi grupează in elemente dc producţie, şi elemente dc formareIn rindul elementelor purtătoare de rod se nu­ m ără : cepul, cordea, călăraşul şi coarda de rod. • Cepul de rod provine dintr-o coardă anuală purtătoare de rod scurtată la 1— 3 ochi de iarnă ; aceştia sc* folosesc in practică la tăie­ rile scurte, la sistemul dc tăiere scurt, la tă ­ ierile scurte aplicate pe cordoanele orizontale bl şi unilaterale, la cele verticale etajate etc. Funcţia principală, dai\i nu chiar exclusivă, i 70

acestui cep este cea roditoare, deoarece lăstarii porniţi din ochii săi dc iarnă sint purtători de rod, de aceea formaţiunile acestea se numesc cepl de rod• Cordiţa, cum arată şi numele, este o por­ ţiune dintr-o coardă de rod scurtată la 4—7 ochi, adică o coardă scurtă num ită cordlţă. Ca formaţiune (clement) de producţie, cordiţa se intilneste de regulă la sistemul de tăiere mixt, cind num ărul coardelor de rod este mai mte decit cel care trebuie lăsat pe b u tu c ; in acest caz serveşte la completarea încărcăturii (sarci­ nii de ro d ); mal des cordiţa de rod se Intîlneşte pc cordoanele orizontale şi verticale care prin m ărim i (4—7 ochi) şi rigiditate evită circuitul, ca neavtnd obiect. Ca aşezare, cordiţa de rod se află cit mai aproape de butuc (ori de scau­ nul său). Călăraşul, ca formaţiune roditoare, este o por­ ţiune de coardă roditoare scurtată la acelaşi num ăr de ochi ca şi cordiţa, adică tot la 4— 7, avind şi aceeaşi funcţie pe butuc, asigurarea producţiei. Provenind dlntr-o coardă de rod este şi el roditor. Deosebirea dintre călăraş 71

şi cordifâ constă numai in poziţia sa Pe bu tuc ; totdeauna călăraşul :> găseşte pe puntea e de rod sltu«it In urma coardei de rod de pe aceeaşi punte. Şl călăraşul, întocmai ca şl cordlţa, serveşte la completarea sarcinii de ochi, ţinind loc unei coarde care lipseşte ori este mal scurtă decit trebuie (mai lungă de 8 ochi de iarnă), coarda de rod «ltuată înaintea că­ lăraşului are lungimea m inim ă de 8 ochi. Coarda de rod, din care provin prin scurtare celelalte elemente lemnoase de rod, este o coardă anuală, de lungimi diferite, situată obli­ gatoriu pe o coardă de doi ani, pe o punte de rod, care la rindu-1 poate avea diferite lun­ gimi. Pentru a fi roditoare, coarda de rod tre­ buie să pornească neapărat dintr-o porţiune cit de mică de lemn de doi ani, care face le­ gătura intre ea (coarda de rod) şl temnul mai bătrin de pe planta de viţă (sau de pe butuc). Coarda de rod reprezintă formaţiunea princi­ pală de rod la sistemele dc tăiere lung şi mixt, ultim ul fiind şl cel mai răsplndlt In practica viticolă. După lungime, socotită In num ăr de o<-hl de Iarnă, rezervaţi după tăiere, coarda 72

de rod poartă la rindul său diferite num iri con­ venţionale • şi anume : — Coardă <te rod scurfrr, rezultată dlntr-o coardă anuală de rod, scurtată la 8— 11 ochi, rar mai mult, folosită m al ales la solurile de viţă roditoare cu vigoare mică (e x .: Traminer, Muscat Ottonel etc.), situate pe terenuri mal slab fertile etc. — Coardă de rod mijlocie, obţinută din aceeaşi coardă anuală, scurtată Insă la 12— 14 ochi de iarnă, rar mal mult, se utilizează In practică la solurile de viţă cu vigoare (putere de creş­ tere) mijlocie (e x .: Merlot, Rtesling italian. Chasselas, Regina viilor etc.). Singură sau in combinaţie, se Intllneştc mal alos la sistemul dc tăiere m ixt şl prea puţin la cel lung. * N um ărul de ochi de Inrnă, după cârc se de­ numesc formaţiunile (elementele) lemnoase ro­ ditoare, este relativ, cu o diferenţă In plus sau In minus de 1—2 ochi de iarnă, cum se constată adesea in scrieri ; această diferenţă nu afectează insă denumirile şi nici înţelesul aces­ tora. 7;i

— Coarda de rod lungă, este formaţiunea ro­ ditoare cea mai lungă inttlnită in practică, ob­ ţinută din aceeaşi coardă anuală scurtata la 15— 18 do ochi de iarnă, rar mai mult. Se intllneşte dc obicei la sistemul dc tăiere lung, dar mai ales Ia cel m ixt şi la soiurile cu vi­ goare mare (Fetească albă şi neagră. Cardi­ nal, Italia, ATuz-Ali etc.)tn zonele dc cultură protejată peste iarnă, cu soiuri puţin viguroase situate pe terenuri cu fertilitate mai mică se utilizează mal ales coarde scurte şi mijlocii, iar In cele semlprotejate şl neprotejate, mai des cordlţe şi cepl de rod po cordoane orizontale şi verticale, simple sau etajate, ori coarde m ijlocii la soiu­ rile mai viguroase ori cu tulpini relativ înalte (80— 100 cm, rar mai mult). In grupa elementelor de formare sc numără in principat cepii de fulocuire, la care se adaugă : ccl de rezervă şi cel de coborlre. Cepul de tnlocuire, ore acelaşi Înţeles con enţional ca şi cel de rod, provine tot dintr-o coardă anuală, dar de regulă neroditoare, por­ nită insă nu din lemn dc doi ani, ci mai bâltin.

Coarda anuală din care se rezervă (de regulă) cepul dc inlocuire, porneşte nu din ochi de iar­ nă, ci din ccl dorminzi, situaţi cit mai spre baz:i butucului şi pe punţile dc rod la plantaţiile din zena protejată peste iarnă, pc cordoane orizontale sau verticale şi pe cotoare la ccle din zona neprotejată şi semiprotejată. Rolul principal al ce/ntlui de inlocuire esie cel de formare a lem nului de rod pentru anul viitor, care ii va înlocui pe cet din anul in curs care rodeşte ; de aceea i se spune cep dc înlocuire. In lipsa coardelor anuale pornite din muguri dorminzi, cepii dc inlocuire sc pot rezerva şi din coarde roditoare. Din cauza vi­ gorii lor, coardelor anuale pornite din muguri dorminzi ii se mai spun lacome * şi din aces­ tea se caută mai ales a se rezerva cepi de înlocuire. * Coarda lacomă poate să nu provină neapărat din muguri dorminzi ci şi din ochii dc iarnă la sarcini prea mici faţă de puterea v iţe lo r; lacom sau buiac se referă la creşterea rapidă ţi la dimensiuni mai mari decit cele obişnuite. 75

74

CVpttl dc rezervă provine dlntr-o coardă anuală pornită de pe porţiunea tulpinii aflată tn apro­ pierea solului (pămtntulul) sau spre baza ele­ mentelor lemnoase multlanuale (braţe, cotoare sau cordoane) cu rolul dc a forma anual lem­ nul necesar înlocuirii la nevoie, a acestor ele­ mente. înţelesul de cep de rezerva priveşte şi pe cel de Înlocuire (I— 3) lăsaţi in plus, pc butuc, ca rezervă mal ales tn zonele cu cultură prote­ jată peste iarnă ; rolul lor principal este cel de a înlocui pe cel distruşi sau cu ochii dc iarnă pieriţi etc. Cepul de cobortre, rezultat tot din coarde anuale, lacome sau chiar roditoare, situate pe tulpină şl cit mal aproape dc păm lnt, cu rolul de a forma lemnul trebuitor cobortrll (apro­ pierii) unul braţ sau a tulpinii, Îndepărtate prea m ult de sol, uşurind astfel refacerea aces­ tora, proiecţia peste iarnă, folosirea mal bună a căldurii radiate de sol etc. Cepul de siguranfâ provine, dc asemenea, dln­ tr-o coardă anuală pornită do pc tulpină (mu­ 76

guri dormlnzl *au Iniţial orii! de Iarnă, apoi cepl din cepl) situată cit mal aproape de sol, cu funcţia de a forma lemnul necesar înlocuirii tulpinii In caz dc distrugere a acesteia (prin tngheţ, mal ales); se întllne>tc In principal şi chiar obligatoriu. In plantaţiile conduse pe semltulpinl (şi chiar pe tulpini) In zonele de cultură somlprotejată. în flecare toamnă aceşti cepl se protejează peste iarnă. F'ormaffuni lemnoase combinate. Elementele lemnoase rezultate după tăiere, prezente pe planta do viţă, Indiferent de înălţim ea tul­ pinii, pot răm lnc Izolate (separate) sau sc pot combina unele cu altele, d n d dobîndesc alte denumiri convenţionale. Veriga de rod (cuplul de rod) reprezintă com­ binaţia obligatorie tntllnltă la sistemul de tă­ iere mixt. Este alcătuită dlntr-o coardă dc rod, de mărim e diferită şl un cep de înlocuire. După cum elementele alcătuitoare se găsesc situate ori nu pe aceeaşi porţiune dc lemn de doi ani, veriga de rod ponte fi unitară sau neunltară. Veriga de rod este unf(ară sau adevărată ori dc cltc ori clementele sale rompononte, coarda 77

dc rod şi cepul de inlocuire, se afla alezate (situate) pc aceeaşi porţiune de lemn de doi ani şi dimpotrivă, clnd aceleaşi clemente se află pe uite porţiuni decit cea comună, veriga este neunitară, adică alcătuită din elemente componente separate. Cel mai des se tntllneşte In practică, veriga de producţie adevărată, al­ cătuind unitatea cu suport comun. Dc regulă, In practica asigurării prin tăieri a producţiei din anul in curs şi n lemnului dv rod pentru cel următor, coarda din verigă asi­ gură producţia in anul in curs, iar cepul dc inlocuirc lemnul de rod pentru cel viitor. Veriga de rod cu elemente dispersate (neunilare) reprezintă o abatere de la refula gene­ rală de alcătuire a verigii de rod adevărate. In componenfa unei astfel de verigi, clemen­ tele alcătuitoare sint situate separat: coarda de rod, Indiferent de mărime, pe o p oziţie: pe brat, cotor, cordon etc., iar cepul de înlo­ cuire pe alta, sltuatic in tilnită in trecut mai ales in podgoria Drăgăşani. Biciul, combinaţie mai rar intilnită, se arată ca o formaţiune lemnoasă, alcătuită dlntr-o 78

coardă roditoare de uti an şi alta de mai mulţi ani, legate prin mijlocirea unei porţiuni mici dc lemn de doi ani. I se spune bici combina­ ţiei dintre elementele componente, coarda anuală şi cca bi sau trianuală deoarece sint astfel legate Incit sc aseamănă cu un bici ade­ v ăra t

T Ă IER ILE A P LIC A TE V IŢ ELO R RO DITO ARE

Cunoscind părţile supraterestre ale viţel de vie şi rolul pe care acestea 1 îndeplinesc In 1 viaţa plantei şl In asigurarea producţiei de struguri, tăierile se pot aplica mai cu folos. Dc ce se taie viţa de vie. Lăsată In stare li­ bera, necondusă (dirijată) de om. viţa de vie produce Întocmai ca şi cea sălbatică (sau senilsălbatlcă), struguri mulţi dar mici, cu boblţe mărunte, cu must puţin şl acru, IndepSrtlnd prin creştcri anuale, rodul de p ă m ln t; de aceea pentru rt preveni asemenea feno­ mene, creşterile şi rodirea viţelor se reglează prin ajutorul unui complex de măsuri tehno­ logice, Intre care tăierile In «uscat- (şl mal tirzlu cele In verde) deţin rolul principal. Nici una din lucrările de îngrijire a viilor, spuneau 80

învăţaţii acum două m ii dc ani, nu depăşeşte In importanţă tăierea. Dacă s-ar lăsa netăiată viţa de vie, ar rodi neregulat, intr-un an ar producc mult, iar In altul puţin, rodul ar fi de slabă calitate, cu maturaţia (coacere) pe rlnd a strugurilor, iar abundenţa frunzelor ar ajuta atacurile de boli şl de Insecte, compromiţindu-1 adesea. Volumul mare al creşterilor anuale şi înde­ părtarea neîntreruptă a organelor supraterestre de suprafaţa solului, ar face im posibilă exis­ tenţa şi deci cultura acestei plnnle În zonele cu ierni aspre. Reducind volum ul părţii supra­ terestre şi menţinind-o prin tăieri, aproape de suprafaţa solului, devine pasibilă extinderea culturii sale şi In zonele cu Ierni aspre, unde viţa de vie se protejează peste iarnă, fn ce constau tăierile. In fapt, tăierile constau in micşorarea num ărului de olemonle lemnoase aflate In coroană şi In scurtarea celor rămase după tăiere. Mlcşorind numărul, m ai ales scurtindu-le pe cele rămase, se schimbă poziţia re­ lativă (locul) a elementelor lemnoase pe butuc 81

şi mal ales a Coardelor anuale şi a ochilor po coarde, reglind astfel după voie creşterile şi rodul pe accii porţiune a coardelor care iijută mai m ult şi mai bine creşterilc şi ro­ direa ; de aceea tăierile reprezintă veriga prin­ cipală din tehnologia aplicată in via pe rod. Scopurile urmărite prin tâieri. Prin tăierile aplicate, viticultorul urmăreşte o m ultitudine de scopuri a căror Înşiruire cu sreu le-ar cu­ prinde p j tonte şi dacă s-ar face. cum se infearc.l deseori, mal curînd s-ar abate atenţia cititorului de la cele principali’, care le includ si pe cele secundare, rezolvabile concomitent cu primele. l>e aceea, pentru o mai bună cla­ rificare a lor. considerăm că totalitatea sco­ purilor urmărite prin tăieri se reduce in fapt lf . : transformarea formei de creştere (nu a n a ­ turii plantei) şi menţinerea ei ; la reglarea pu­ terii de creştere şi de rodire ; la uşurarea ap li­ cării celorlalte lucrări de În g rijire ; la asigura­ rea producţiei de struguri planificată ; la Îmbunătăţirea calităţii el in limitele unei eco­ nomicităţi ridir-rite. 82

• Transformarea formei de creţtcrc ţi mmftnrrra ei. Scopul principal, nemărturisit insă, urm ărit de viticultor prin tăieri constă in transformarea formiH de creştere *, din cea de liană, cum este la viţa sălbatică şi la cca sus­ ţinută pe arbori şi nctăiată, in cea de arbust .«au de tufă, joasă ori mai inaltâ şi in m enţi­ nerea ei. Numai prin această transformare for*' ţaţă, realizată prin tăieri anuale, viţa dc vie a devenit şi a r'imas planta cultivabiiu şi cul­ tivată cu posibilităţi şi însuşiri dc producţie uidical (profund) schimbate. Trai sformarea formei de creştere prin tăieri devine posibilă oricind ; obişnuit insă. şi cu rezultate mai bune, sc realizează, cum este şi firesc, in perioada de tinereţe de v irstă; anii 2—3 sau 4—5 de ia plantare. In această perioadă se obligă (forţează) prin „tăieri de * IV ln tăieri nu se transformă n itura de liană a viţei dc vie in arbust s-iu tufa ei. forţat numai forma de creştere, natura de liană rămlnind neschimbată altfel prin netăicri tşi reia forma de creştere iniţială cea de liană.

formare" ca viţa de vie să crească sub formă de arbust sau de tufă, după condiţiile de me­ diu (temperatură şi umiditate) şi economia cul­ turii. O dată realizate forma (le creştere se menţine tot prin tăieri anuale, de întreţinere, ajutate şi dc al tu procedee (conducere etc.). In prim ii ani din perioada de tinereţe de vlrstfi scopul principal urm ărit prin tăieri con­ stă In fortificarea viţelor şi obţinerea in ca­ drul acesteia a unui lăstar viguros folosit la formarea tulpinii viţelor din zonele semiprotejate şi neprotejate peste iarnă sau a 2—3 lăstari din care unul mai viguros la cele din zona protejată. De aceea, in prim ii 1—2 ani se rezervă mai multe puncte de creştere pe plantă pentru fortificarea ei şi m al puţine in următorii 1— 2 spre a stimula creşterea şi ob­ ţine lăstarii necesari realizării părţii suprate­ restre. Rezultă astfel că intrenga putere de creştere din perioada de tinereţe de virstâ, se dirijează prin tăieri, spre obţinerea in timp util, a transformării formei do creştere şi a menţinerii forţată a ei ; in fapt tăierile de for­ S4

mare urmăresc tocmai această transformare a formei de creştere la viţa din cultură. In perioada de maturitate de virstâ, scopul principal urm ărit prin tăieri anuale vizează In fapt pe lingă reglarea puterii de creştere şi de rodire, in vederea obţinerii producţiilor mari de struguri cu păstrarea vigorii viţelor şi menţinerea formei de creştere, realizată in perioada anterioară. Tăierile de producţie din această perioaiă si eficienţa acestora sint de neconceput fără men­ ţinerea formei de creştere astfel transformată. In perioada de declin (bâtrfneţe de virstă), sco­ pul principal urm ărit prin tăieri se reduce, atit la refacerea capacităţii de fructificare prin tăieri de regenerare, unde este cazul, cit şi la obţinerea unor producţii mari prin aplica­ rea tăierilor de sleire (epuizare), cind planta­ ţia este prea bătrină şi urmează, In 2—3 ani, să fie defrişată. • Reglarea puterii de crejtere fi de rodire. Puterea de creştere, excepţional de mare, pe care o manifestă viţa de vie, conduce la croş85

teri tot mai rtviri in-.oţite do rod mai puţin, la îndepărtare an dc an dc sol şl de tulpină a organelor regcCatife (lăstari cu frunze otc.) şl generative (flori, struguri etc.). Prin tăieri anuale. In principal ţi prin conducere se diri­ jează, in această perioadă, puterea de crcştcre spre anumite dimensiuni (lungimea şi grosi­ mea) ale lăstarilor dovedite ca cele mal bune pentru rodire ; se schimbă raportul dintre to­ talul asimilatelor ( 100y ,) produse de plantă şi partea folosită din acestea pentru fructificare de la 14% cit sc foloseau pentru rodire la o plantă nctăiatâ la oS’/o la cea tăiată. Mlcşorind prin tăieri anuale num ărul puncte­ lor de creştere (ochi de lam ă) [aţă dc totalul lor, cele rămase după tăiere sporesc In dimen­ siuni (pentru lăstari). In volum (pentru stru­ guri) şi greutate (pentru ambele). Suprlm înd prin tăieri In cea m al marc parte lemnul anual (coardele anuale şi parte din cele bianuale) sc schimbă raportul dintre acesta si cel m ultianual Iu ravoarea ultim ului. Sc în­ cetineşte prin accasta, intr-o anum ită măsură, iuţeala de creştcrc a lăstarilor, iar prin re^er-

vele de hrană rămase, se îmbunătăţesc condi­ ţiile de formare şi de diferenţiere a mugurilor de rod. In acest mod şi pe aceste căi se re­ glează prin tăieri puterea de creştere şi de rodire a viţei de vie. Faţă de nrtălerl, tăierile aplicate anual v i­ ţelor din cultură limitează (mărginesc) îm p u­ ternicirea plantelor do viţă (sau a butucilor) şl micşorează durata de viaţă a acestora, de aceea se cer astfel aplicate Incit să prevină pe rit posibil asemenea urmări. I.a aplicarea tăierilor, tăietorul trebuie să aibă în vedere trei lapte de reţinut : prima, să ur­ mărească obţinerea de rod cit mai m u lt ; a doua, să asigure butucul (planta dc viţă) cu lemnul de rod pentru anul viitor, iar a treia, să asigure plantei o durată dc viaţă Cit mai lungă, cu menţinerea formei de creştere. Prin urmare, trinitatea (realizarea celor trei scopuri) rod pentru anul In curs. lemn de rod pentru cel viitor şi durata de viaţă cit mai lungă cu menţinerea formei, reprezintă sinteza cea mal concentrată, de cca mal mare răsplndrle a scopului roglatlv (regulator) realizat, prin 87

tăieri, a fenomenelor dc creştere şi fructifi­ care la viţa din cultură. Acestor scopuri, realizabile prin transformarea formei de creştere, li se subordonează şi al­ tele : menţinerea Intre anumite lim ite a lem­ nului productiv şi neproductiv avantajoase producţiei, forţarea pornirii ochilor de la m ă şi a mugurilor pe acea porţiune a coardei care Interesează practica, Înnoirea anuală a lem nului de rod şi periodic (din clnd în clnd) a celui m ultianual etc. Prin urmare, scopul reglativ al puterii de creş­ tere şi de rodire la viţa dc vie, urm ărit prin tăieri, apare as fel pe cit de simplu, pe atit de lesne dc înţeles şi de utilizat In practica viti­ colă. • /uiesnirea apUcârit celorlalte i'C'tgi din teh­ nologia viţei de vie. Suprim lnd prin tăieri o parte din elementele coroanei şi scurtlndu-le pe cele rămnse. se realizează In acelaşi timp i> micşorare a volum ului acesteia şi rărirea corespunzătoare a sa, menţinlnd-o la o anu­ m ită mărim e şi formă, potrivit cu spaţiul de nutriţie cuvenit fiecărui butuc de viţă. 88

Rărind coroana şi menţlnlnd-o in anumite l i­ mite. se evită umbrirea In inferior, se uşu­ rează aerisirea, pătrunderea lum inii şi a căl­ durii, se înlesneşte protecţia contra bolilor şi dăunătorilor a aparatului vegetativ (frunze, lăstari etc.), şi a celui generativ (inflorescenţe, cu flori, struguri) contra mucegaiului, şi a al­ tor boli sau dăunători. La uşurinţa de aplicare a acestor lucrări se adaugă şi altele (plivit, copilit, normarea sar­ cinii dc inflorescenţe şi dc struguri etc.), a căror executare ar fi altfel îngreunată. • rmbunutdfirca aetit’ifâfii rodului. Reduclnd num ărul ochilor dc la m ă pe buluc, prin tă­ ieri, se micşorează şi num ărul -.trucurilor pe acelaşi butuc, Iar prin aceasta se creează con­ diţii pentru mărirea volum ului şi a greutăţii boblţelor şi deci a strugurilor; de aceea cei rămaşi devin mai grei, mal mari şi mai su­ culenţi. M ărind volumul şi greutatea bobiţelor, reali­ zate prin tăieri, se schimbă raportul dintre miez-must şi seminţe-piellţe In favoarea pri­ milor termeni ai rapoartelor; sporeşte pro­ 89

ducţia marfă la strugurii dc masă ; se Îm bu­ nătăţeşte acumularea zuharurllor in bobite şi se intensifică coloraţia acestora etc. Tăierile, lată de netăieri, grăbesc maturaţia strugurilor, creează condiţii pentru uniform i­ zarea maturaţiei lor, îm bunătăţind astfel cali­ tatea acestora. Importanţa tăierilor. Scopurile propuse de vi­ ticultor şi uşurinţa de realizare a lor prin tă­ ieri, clnd sint aplicate echilibrat, dezvăluie im ­ portanta considerabilă a lor.

tate. In felul său orice tâiere, fie ea cit de slab aplicată, limitează fată dc netăiere, pu­ terea plantei de viţă sau chiar o oprimă. Efec­ tul lim itativ sl oprimator este cu atlt mai pu­ ternic cu cit tăierea se aplică mal sever, cu cit se menţine pe plantă (sau pe butuc) un n u ­ m ăr mal mic de puncte de creştere fată de totalul lor existent anterior tăierii. Chiar din cadrul acestor reacţii de răspuns a viţei de vie, izvorăsc unele principii care stau la baza aplicării corecte a tăierilor In „uscat* la viţa de vie. Totalitatea principiilor, pe care se sprijină tă­ ierile la viţa de vie, sc bazează pe unitatea dintre organism şl condiţiile de mediu, pe u ni­ tatea din cadrul organismului şi pe legea în ­ locuirii anuale a lem nului de rod. Unitate a dintre orgatilsm-mediu. Felul tăieri­ lor şl volum ul (mărimea) acestora s-au stabilit şi s-au determinat încă din vechime, pe baza observării din practică, a existenţei unităţii dintre organism şi mediu, sesizată de unii şerjitori cu vţacuri şi milenii tn urm ă, proW

p r in c ip iil e

ş t iin ţ if ic e

PE C A R E SE B A Z E A Z Ă T Ă IER ILE
Modul In care vita de vie răspunde la tăierile ce l se aplică prezintă un interes deosebit pen­ tru înţelegerea şi executarea corectă a aces­ tora. Orice tăiere trebuie considerată şl înţeleasă ca un rău necesar ; pentru vita de vie orice tă­ iere este un rău fată de netăiere, insă pentru economia culturii acest rău devine o necesl90

luată, Intr-o formă sau alta şi folosită la apli­ carea tăierilor. Unitatea dintre organism-medlu, ca bazăştiin* ficâ a tăierilor, a fost exprimată prin anumite formulări acceptate şi folosite ca principii in practica tăie rilo r; intre acestea se num ără ur­ mătoarele :
9

Viile se taie după soi şi starea dc fertilitate a solului. Diferitele soiuri de vită, cultivate tn aceleaşi condiţii (de sol şl climă) nu se taie la fel, iar acelaşi sol amplasat pe coluri diferite ca stare de fertilitate se taie In mod deosebit.

0

Lungimea coardelor, respectiv num ărul de ochi de iarnă, se stabileşte după dezvoltarea viţei (vigoarea el) şi bogăţia păm lntului. Principiile acestea şi altele neamintlte aici, fo­ losite la aplicarea tăierilor, exprimă clar u ni­ tatea dintre organism şi mediu, ca bază ştiinţi­ fică a acestora. Unitatea din cadrul organismului. Faţă de cca dintre organism şi mediu, unitatea din cadrul organismului apare mai clar exprimată, de aceca manifestările acesteia, diferit formulate, 92

se intllnesc de m ult tim p In lucrările legate de tăierile aplicate viţei de vie. Unitatea dintre sisteme. Sistemul radlcular şl cel nerian alcătuiesc, cum uşor sc înţelege, o u ni­ tate (un tot) in care laturile sale se influen­ ţează reciproc (unn pe a lt a ) ; de aceea, orice mărire sau mişcorare, realizată prin tăieri, asu­ pra unui sistem, se răsfrlnge cu ncccsitale in acelaşi sens şi asupra cclullalt sistem. îm p u ­ ternicirea ori slăbirea unuia dintre sisteme atra­ se inevitabil modificări In acelaşi sens şi asu­ pra celuilalt sistem. Mlcşorind prea m ult sar­ cina pe butuc, slăbeşte sistemul radicular prin neindestuiare cu hrană, a unei părţi din rădă­ cinile hrănitoare, de aceea slăbeşte şi vigoarea butucilor (plantelor) de viţă. Unele forme de manifestare ale unităţii din cadrul organismului au fost de m ult tim p în ­ ţelese şi acceptate ca principii ştiinţifice puse la baza tăierilor şi folosite ca atare fn practica viticolă, intre care figurează : fîaporturt utile producţiei. Dimensionind prin tăieri mărimea sistemului aerian sc determină prin aceasta anumite creşteri sau descreşteri !)3

pentru ccl radicular, reallzind astfel, Intre sis­ teme, proporţii sau raporturi utile producţiei de struguri ţi calităţii el. In literatura de spe­ cialitate, aceste raporturi sint cunoscutc şi în­ ţelese ca un echilibru Intre sisteme. Dc fapt, prin tăieri nu se asigură un echilibru cl se deranjează (se strică) ccl existent Intre siste­ mele aceleiaşi plante. Prin tăieri bine chibzuite se stabilesc num ai raporturi utile producţiei; cele prea severe nu valorifică bine puterea plantei, iar cele proa slalx* o slăbesc, păgubind (n ambele cazuri vig.>area şi rodirea. L'mtotca dintru suprafaţa joliară ?i fortificarea plantei. Intre suprafaţa fottară şi fortificarea butucului (a plantei) de viţă există o corelaţie directă (p o zitiv i); orice tăiere micşorează su­ prafaţa activ asimilatoare a frunzelor, depla­ sează mal spre mijlocul verii realizarea m ărim ii maxime a lor şi scurtează prin aceasta timpul util pentru activitatea frunzelor. Faţă de nctălere, tăierea severă (scurtă, eu num ăr mic de oi hl pe butuc), micşorează de 7— 14 ori greu­ tatea frunzelor, desigur şi suprafaţa acestora, dc «ceea tăierea trebuie astfel făcută Incit să 94

rămtnă pe butuc 1— 2 mJ de suprafaţă foliară activ asimilatoare pentru flecare kg de struguri. Numai in aceste condiţii tăierile pot regla cu folos raporturile dintre creştere ţi fructificare, asigură menţinerea sau sporirea fortificării b u ­ tucului, a producţiei de struguri cu menţinerea calităţii şl formei butucilor. Unitatea din cadrul sistemelor. în cadrul fie­ cărui sistem (aerian şi radicular) există Intre părţile componente o anum ită unltute. iar sen­ surile In care se influenţează laturile sale au fost sesizate şi folosite de mult tim p tn prac­ tica tăierilor. Luiiluieu til/tlre num ărul lăstarilor pe butuc fi ((/meimunile acestora. Intre num ărul lăstarilor (num ăr de ochi dc iarnă la început şi apoi al lăstarilor) aflaţi pc butuc şi dimensiunile aces­ tora există o unitate, In care laturile sale stnt corelate nepatit>. Dacă la tăiere se rezervă,~Ia Inccput, un num ăr marc de ochi pc butuc şl mal apoi de lăstari, se realizează o fortificare generală a butucului concomitent (paralel) cu o slăbire a creştorli fiecărui lăstar In parte.

Rezultă astfel că laturile unităţii (num ăr de lăstari şi dimensiunile acestora) se influenţează Intr-un sens clnd se consideră Intre ele şi In alt sens clnd unitatea este considerată intre acestea şi planta întreagă ; In cazul in t lf sint corelate negativ (num ăr şi dimensiuni) iar In cel de al doilea pozitiv (num ăr şi fortificare gene­ rală a butucului). Corelaţiile şi sensul acestora sint reale in aml>elc cazuri şi se utillzeazj cu folos in practica viticolă. Totdeauna dupâ tăieri cu sarcină marc dc ochi şl lăstari, conrdelc rezultate au dimensiuni mal mici şi mai mari la sarcină mal mică. Coarda do rod normală trebuie să aibă insă 7— 12 mm grosime şl 1,20— 1,80 m lungime, rar mai m ult sau mai puţin ; de acvea, la tăiere m ărim sau micşorăm num ărul punctelor de creştere (ochi dc lam ă şl apoi lăstari) pe buluc ^pre a putea obţine nreste dimensiuni, valabile la condiţiile noastre de m e d iu ; in alte condiţii (ex. Itall i, Africa) s-au arătat mai fertile coardele de 13— 20 m m grosime. Relaţiile Intre grosimea coardclor fi gradul cir fertilitate a ochilor de Iarnă de pe acestea aralfi 96

că grosimile cele mal potrivite pentru producţie depind de soi, iar in cadrul acestuia unele grosimi sint mai utile decit altele (7 m m la Iilesling şi 8 m m la Băbească) ; de aceca, spre acestea trebuie să luptăm prin tăieri, reallzind astfel menţinerea vigorii butucilor paralel cu obţinerea unei producţii mai mari de inflores­ cenţe m ai iu tii şi de struguri mai in urmă. Utilizind corelaţia din cadrul unităţii număr de lăstari (prin num ăr de ochi de lam ă) şl dimensiunile acestora, viticultorul poate regla după voie, atlt puterea de creştere, cit şi cea de fructificare In interesul producţiei dc stru­ guri, fără a micşora vigoarea butucilor. Unitatea dintre creştere fi fructificare. Ca la­ turi deosbile ale unităţii, creşterea şi fructi­ ficarea reclamă şi condiţii de mediu deosebite pentru parcurgerea lor. Uneori condiţiile din natură şi cele create prin tăieri sint mal pri­ elnice crcşterii, alteori fructificării sau chiar ambelor procese ; de aceea, relaţiile dintre creş­ tere şi fructificare pot fi normale, sau de dom i­ nanţă alternativă. In cazul Jntîi ele slnt, In anumite limite, corelate pozitiv (la creştere nor­ 97

mală, fructificare norm ali), (ar in cel dc al doilea negativ (la creşterea anormală — prea mare ori prea mică, fructificare anormală — la creştere prea mare fructificare mică şi Invers), tntre aceste situaţii extreme, există multe altele in care creşterea şi fructificarea (formarea ru­ dimentelor de inflorescenţe in muguri) îmbracă diferite forme de m anifestare; acestea arată că relaţiile dintre creştere, proces premergător, şi fructificare, proces finit, nu stnt simple şi nici constante, ci complexe şl schimbătoare. Prin tăieri, şi prin alte măsuri, se reglează relaţiile (raporturile) dintre creştere şi fructi­ ficare, schlmblnd sensul acestora, din in ­ verse cum erau sau cum puteau fi in pozitive şi din limitative pentru producţia viticolă In stimulative pentru ca. Unitatea dintre vigoarea plantei de vită şi Pr°ducţia viticolă. Faptele arată că vigoarea butu­ cilor de viţă şi producţia acestora alcătuiesc o unitate in care laturile sale sint corelate po­ zitiv. Totdeauna, unui butuc (plantă de viţă) mal viguros i se lasă la tăiere sarcină mai mare dc ochi de iarnă decit altuia mai puţin viguros ; 98

iar sarcina mai mare Înseamnă neîndoielnic şi producţie dc struguri mai marc la acelaşi butuc şi invers. Unitatea dintre vigoarea unui butuc, sarcina acestuia şi producţia obţinută este considerată nu num ai ca principiu ştiinţific, ci chiar ca lege şi utilizată ca atare in practica tăierilor „In uscat". L'mtatca dintre virsta mugurilor ţi capacitatea lor dc rodire. Se cunoaşte de m ult tim p că intre \irsta mugurilor la viţa dc vie şi capacitatea lor de fructificare există o corelaţie pozitivă ; cu cit m ugurii sint mai tineri (dar nu mai puţin de un an), cu atit au capacitate mai mare de fructificare şi invers. Numai ochii de iarnă (complexul de muguri din aceştia) dc pc coarda dc un an pornită din alta de doi ani, au capa­ citate dc fructificare ; de aici a rezultat constata­ rea şi principiul ştiinţific, unanim recunoscut cu „itfa de vie rodeţte pc lemn de un an, p o r­ nit din altul de doi ani“. Ceilalţi muguri mai bătrini decît un an, cei dorminzi, ca şi lăstarii rezultaţi din aceştia, indiferent de unde por­ nesc (braţe, cotoare, tulpini) sint in general

99

nepurtătorl de rod chiar dacă se aduc uncie dovezi in sprijinul capacităţii dc fructificare a acestora. Lăstarii porniţi din muguri dorminzi, servesc de regulă la formarea lemnului de rod pentru anul următor. Se Înţelege astfel de ce la tăiere, se asigură permanent butucului, pe lingă rodul din anul ir. curs (coarde de un an pornite de pe altele de doi ani) şl lemnul de rod pentru cel viitor (cepl de înlocuire obţinuţi de regulă din coarde ncrodltoarc, zise adesea şi lacome). Unitatea dintre cantitate şi calitate. In forma lor cea mai generală, laturile unităţii, cantita­ te şi calitate, apar corelatc negativ. Aceasta înseamnă că mărirea producţiei de struguri, dincolo de anumite limite, este însoţită dc mic­ şorarea calităţii şi invers. Faptele arată că uneori şi In anumite condiţii (sarcinii prea mari pe butuc, ani ploloşi, Ingrăşare unilaterală cu azot, Irigarea abundentă etc.), la o sporire mare a cantităţii se constată o scădere a calităţii (a conţinutului strugurilor In zaharurl), alteori cu sporirea cantităţii se menţine ori se îmbunătăţeşte şi calitatea, după 100

cum există şi situaţii In care ambele laturi rămln corelate pozitiv (la producţii mici şi cali­ tate slabă, la producţii m ari şi calitate bună). Corelaţia de tip negativ schiţată pe plan cu totul general arată că legăturile dintre cantitate şi calitate in producţia de struguri, nu stnt aşa de strfnse cum s-ar părea. Intr-adevăr, la creş­ teri de 2— 3 ori a cantităţii, calitatea nu scade In aceeaşi măsură (tot de 2—3 ori) cl num ai cu 5— 10 şi m axim um 15— 20 g zaharurl la litru de must, rar mai m u lt Spre a fl bine înţelese, relaţiile rcciproce din­ tre cantitate şl calitate trebuie examinate In cadrul unul soi dc viţă şi in cel al succesiunii (înlocuirii) solurilor. Un sol de viţă poate suporta sarcină cresdndd de ochi (şi deci producţie m ărită) cu menţinerea calităţii pină la o anum ită lim ită, dincolo de care calitatea începe să scadă ; In succesiunea soiurilor, sarcinile legate de creş­ terea cantităţii (producţiei de struguri) plafo­ nate (devenite lim ită) pentru unele, slnt pre­ luate de altele şl duse la un plafon mal t n a lt ; 101

dc aci'CM, In succcsiunca soiurilor, in fornia lor cea mai generală, laturile apar corelate pozitiv. HczulUi asttel că tăierile reprezintă, intr-ade­ văr, in mina tăietorului, m ijlocul cel mai sleur şi mai cflcace pentru reglarea proceselor de creş­ tere si do rodire la viţa de vie tn acord cu Interesele producţiei dc struguri, a tipului dc vin propus a se obţine şi a economiei acestci culturi ; dc accea secretul producţiei de stru­ guri stă tn foarfecele tăietorului, deplnr-lnd doar dc modul cum aresta se minuieşte. Legea fnlocutm anuale a lemnului de rod. In afară de principiile ştiinţifice expuse anterior, cunoscutc şi folosite intr-o anum ită măsură, la aplicarea tăierilor se ţine scama obligatoriu de legea după care se înlocuieşte In flecare an lemnul care a rodit, cu altul nou, care va rodi. Intr-adevăr, ochii de iarnă de pe coarda anuală care au rodit, şi-au valorificat (consumat) în ­ suşirea tn lăstarii din anul in curs, in schimb preiau (dobindesc) însuşirea ochii dc iarnă de pe noua coardă formată pe cea care a rodit, devenind ci roditori. In acest mod înlocuirea obligatorie tn fiecare an a coardelor care au

rodit cu cele c&re vor rodi, a <!o\cnit leiţe In ;<plicarca tăierilor în „uscat" In viţa din cultură. Cunoaşterea, lie şi rezumativă, a bazelor şi principiilor teoretice (ştiinţifice) dc care trebuie să se ţină seamă la aplicarea tăierilor in prac­ tica viticolă, urmăreşte scoaterea acestora din domeniul meşteşugului şi al artei şi plasarea lor în cel al ştiin ţe i: omul devenind astfel stăpin pe ele, le foloseşte după \oic şi cu efici­ enţă sporită, fie în ferire viticole, fie in gră­ dina de lingă casă.

SISTEM ELE DE T Ă IER E
Prin sistem de tăiere se înţelege un tot unitar in care părţile componente se află In anumite raporturi de subordonare. Orictt dc multe şi de felurite ar fi, ele se încadrează totuşi in trei grupe bine distinctc: sistemul dc tăiere scurt, lung şi mixt. Flecare sistem de tăiere se poate practica pe tulpini Înalte (1,2U— 1,80 m, rar mai muit), mijlocii (0,80— 1,(1 m) şi joase ;» 103

102

(15— 30 cm, rar m al mult), purtînd braţe, co­ toare, cordoane, după sol şi condiţiile de climă. Pentru aceeaşi tulpinii, sistemele de tăiere se caracterizează prin felul clementelor lemnoase rămase pe butuc dup tâlore, num ărul acestora şi lungime*» lor .4 Pe această bază se caracteri­ zează flecare sistem de tăiere şl se deosebeşte unu) de celelalte. Intr-adevăr : Sistemul de tăiere sc u rt: — felul elementelor — num ărul lor — lungimea -» cepi de rod 2, 4, 6, n -■ i — 3 ochi pe flecare, * rar mal mult.

SUt/mut de tăiere m ix t : — felul elementelor — num ărul acestora — lungimea coardei din verigă -*• verigi (cupluri) de rod -> I — 2 plnă la 3— 8, rar mat m ult -*14—20 ochi, rar mai mult.

A. S i s t e m u l de tăiere s c u rt, f ă r ă t u l p i n ă se caracterizează prin prezenta pe butuc num ai a elementelor scurte, cepi de rod. Pe lingă unele avantaje, sistemul are şl deza­ vantaje. Printre avantaje se remarcă următoarele : •P e rm ite obţinerea unor lăstari vlguroşi din mugurii situaţi la baza coardelor, asigurtnd prin acesta menţinerea scaunului şi a ele­ mentelor de producţie aproape de pămlnt, uşurind îngropatul. • Fiind simplu, se execută mai repede, mai uşor şi cu mal puţine cunoştinţe legate de tăieri. • înlesneşte mecanizarea lucrărilor, inclusiv a tăierilor, avantajează economia de materiale, 105

Sistemul de tăiere lu n g : — felul elementelor — num ărul lor — lungimea -r coarde de rod, lungi -* 2, 4, 5. n 14— 20 ochi de iarnă pe fiecare coardă.

* In nici un caz nu se poate asemui şl nici substitui sistemul de tăiere cu lungimea coar­ delor. 104

maturaţia (coacerea) strugurilor ţi acumularea zaharurilor in boabe. a Stimulează pornirea unui num ăr mai maro de ochi fată de totalul celor rezervaţi prin tăieri ele. Pe lingă avantaje, sistemul de tăiere scurt fără tulpinii, cu buturugi), prezintă şi uncie deza­ vantaje, intre care am intim pe urm ătoarele: 0 Foloseşte pentru producţie 5— 10% din poten­ ţialul dc producte al butucului, ochii dinspre baza coardelor de rod cu fertilitate mai scăzută. • Micşorează vigoarea butucilor, producţia d > > struguri pe butuc (cca 1 kg/butuc), scurtează longevitatea plantaţiilor şi perioada de rodire deplină. • Prezenta aproape dc păm int a organelor ve­ getative şi generative, le expune uşor brumelor si Îngheţurilor Urzii de prim ăvară şt timpurii de toamnă, ca şl atacurilor de boli, mărind m ult pagubele produse etc. Sistemul dc tăiere scurt se aplică In plantaţiile t:nere, In primii ani după plantare şi in ccle mature cu desime mare şi soluri neviguroav situate In zona dc cultură protejată peste iarnă. 106

• Se poate practica şi pe scmitulpini <70— 80 cm) !n zona neprotejată fără sistem de susţinere, după ce butucii s-au Întărit bine,' cu lăstarii menţinuţi drepţi prin scurtări repetate (meca­ nizat) la o anumită Înălţime. B. S t.t t e m u i d e t ă i e r e l u n g , prin prezenta pe plantă num ai < t roditoare lungi. Întocmai ca şi cel mul de tăiere lung prezintă unele dezavantaje. Printre avantajele acestui sistem următoarele: caracterizat elementelor scurt, siste­ avantaje şi se roniarvS

0 Permite utilizarea, Intr-o mal mare măsură, s potenţialului productiv al plantei dc viţă (20— 40Vo), asigură fortificarea acesteia prin sarcini mai mari (şl produc(ii mnl ridicate de struguri).

• Avantajează longevitatea butucilor, durata plantaţiilor şi perioada de rodire deplină. • Este sim plu şi uşor de executat, micşorează pericolul Îngheţurilor, brumelor, atacurilor de )>oll şl dăunători, funcţie dc înălţim ea tulpinii şi lungimea braţelor. 107

Se practică In plantaţiile cu desimi mal mici, in celc cu soluri mal viguroase, situate pe te­ renuri fertile etc. Printre dezavantajele sistemului se num ără : a Ne asigurarea cu lemn de rod 3 proape de ca­ pul butucului, favorlzlnd astfel îndepărtarea mai rapidă a organelor vegetative şi generative de butuc şi de suprafaţa s o lu lu i; 0 Favorizează pornirea unui num ăr mai mic de ochi faţă de totalul acestora rezervat la tăiere, dezavantajează pornirea celor dinspre baza coardelor anuale. 0 Practicat de regulă pe lemn m ultlanual (braţe, cotoare sau chiar cordoane), măreşte su­ prafaţa rănilor, Ingreulnd vindecarea lor, m ă­ reşte pericolul um bririi In interiorul coroanei butucilor etc. C. S i s t e m u l d e t S ie re m i x t . caracterizat prin prezenţa pe butuc a formaţiunilor scurte şi lungi, fiecare cu funcţii unice (cele scurte formatoare de lemn de Înlocuire, cele lungi producătoare de rod), Iar nu duble, cum este cazul la sistemele scurt şi lung. Aceasta în ­ seamnă că sistemul de tăiere m ixt Întruneai® 108

avantajele celorlalte două sisteme mal puţin dezavantajele lor. De asemenea, permite u tili­ zarea In şi mai mare măsură a potenţialului de producţie al lem nului roditor. Prezenţa Ce­ pului de înlocuire la baza coardei roditoare şl sub ea frinează îndepărtarea rapidă a organelor viţei de vie de capul butucului in plantaţiile neprotejate şi de suprafaţa solului la cele din zona de cultură protejată peste iarnă, asigurind In caz de distrugerea tulpinii refacerea rapidă a acesteia prin lemnul furnizat de cepul de siguranţă situat la baza tulpinii. Variind num ărul clementelor de' producţie şl lungimea lor, exprimată prin num ăr de ochi, sistemul de tăiere m ixt asigură permanent bu­ tucul cu elemente de rod In anul In curs şi cu lemn de rod In cel viitor. Prin avantajele pe care le oferă, sistemul de tăiere m ixt se potriveşte, prin mărimea sar­ cinii, pentru toate solurile Indiferent de vigoa­ rea acestora şl tn toate condiţiile de mediu in care este posibilă cultura viţei de vie, protejată, semiprotejată sau neprotejată peste iarnă, pe tulpini joase (buturugi), semlinalte (0,70— 1,00

m) sau Înalte (1,2U— 1,80 ni) ; de aoeea este ţl cel mul generalizat in practica viticola din loiit*» ţările ţi dc ia nai din ţară. Aplicarca in prac­ tică insă cerc cunoştinţe mai muite ţi mai bine lămurite dccit la celelalte sisteme de taiere. T/puri (variante) ale ststcmuiui de tăier? mi.ri. Verigile de rod (dc producţie), variabile ca n u ­ măr, constituie caracteristica principală a sis­ temului de tăiere mixt, iar variaţia numerică a acestora arată marea sa capacitate (putinţă) de folosire la cclc mai felurite condiţii dc cul­ tură, incepind cu cclc mai puţin priclnicc şi sfirşind cu celc mai prielnice culturii vitei dc vie şi producţici sale economice. In funcţie de num ărul de verigi dc rod, ră­ mase pe butuc după tăiere, se deosebesc in ca­ drul .sistemului m ixt mai multe tipuri sau va­ riante ale acestuia; dintre acestea mai des Intilnlte şi folosite In practică sint Tipul de tăiere mixt, cu o sinpuro rcri</â de iod, num it şi Guyot simplu, la care coarda do rod num ără C— 12 oclil. Se foloseşte In planta­ ţiile cu desime mare, soiuri cu vigoare slabă, terenuri slab fertile situate pe dealuri şi co­ 110

line, unde se obţin de regulă producţii mnl mici, dar dc bună calitate ; poate fi utlliwit şi in alte condiţii. Tiiml de tăiere mixt cu două verigi dc rod, Intllnlt prin comparaţie cu prim ul, sub numele dc Ouyot dublu. Caracterizat prin sarcină du­ blă, faţă de cel simplu, şi întrebuinţare mal largă in practică ; se aplică soiurilor cu vigoare mijlocie, cultivate pe terenuri cu fertilitate me­ die, situate tot pe dealuri şi coline, pe pante şi chiar spre'piciorul acestora etc. Tipul de tăiere m ixt cu m ai multe verigi de ro<i, nu m it Ouyot m ultiplu, iar obişnuit Ouyot modificat. * l.a acest tip dc taiere m ixt num ărul verigilor de rod poate fi 3— 4 sau 5— 6 şi chiar mai marc. Avind sarcina m ult mai mare, se aplică soiurilor viguroase, cultivate pe terenuri fertile, situate pe locuri plano, la piciorul pan­ telor etc., de pe care se obţin producţii mari * Guyot modificat presupune pe lingă num ăr mal mare (decit două) dc verigi şl adaosuri de alte elemente (e x.: cord iţe, călăraşi). II!

şi foarte mari de struguri pentru vin şi pentru consum proaspăt. Dacă sistemele de tăiere, cunoscute şi folosite Încă acum două m ilenii, s-au menţinut fn prac­ tică şi se utilizează încă, arată marea lor po­ sibilitate de a răspunde celor mal diverse si­ tuaţii puse de tăieri, dar şi marea capacitate de folosire In oricare condiţii, unde este ori devine posibilă practica viticolă.

FELURI DE TĂIERI
tn viticultură se cunosc şl se aplică mal multe feluri de tă ie r i; de aceea pentru a le deosebi mal uşor pe unele de altele şi pentru a sesiza (Întrevedea) înţelesul după denumire, ele se gru­ pează după anumite criterii, unice sau combi­ nate, intre care se num ără : perioada de viaţă tn care se aplică, perioada din cursul anului, scopurile ce se urmăresc prin aplicarea lor sau după tim pul clnd se execută. 112

A. D u p ă p e r i o a d a d i n v i a f a p l a n t e i . I.uind drept criteriu perioadele din viaţă In caro se aplică, tăierile sc pol grupa In : Tdieri dc formare, In fapt de transformare a formei dc creştere din cea de liană în cea de arbust sau de tufă înaltă sau mai Joasă, după condiţii, aplicabile In perioada de tinereţe de tirstâ. Tăiett de produefie, de rodire, in fapt de men-' fin iri' a formei ile creţi ere, pe calea reglării anuale a proceselor de creştere fi de fructificare, aplicabile in toată perioada dc niatitrilate de tirsiâ sau de rodire deplină. Potenţialul butucului vegetativ şi productiv, poate fi slăbit din diferite cauze (accidente cli­ matice. sarcini prea mari etc.). In perioada de maturitate de vlrstă, clnd se reface tot prin tăieri de reglare a proceselor de creştere şl de fructificare. Tdieri de epuizare, de sleire a potenţialului de producţie, aplicabile plantaţiilor bătrfne. nu Im bătrinite. ajunse In mod normal, iar nu pro­ vocat, la lim ita de producţie economică, care Sn următorii 3—5 ani urmează a fi defrişate ca 112

jierpntabile. Aoeste tăieri se aplică plantaţiilor numai Jn perioada de bătrlneţe <le virală şi sub nici un motiv altora. n. D u p ă p e r i o a d a d c v i a ţ ă d i n c u r s u l a n u l u i , tăierile sc pot grupa In : ~ Tăieri jrt „uscat", aplicate an de an nutnai in perioada de repaus, *, de viaţă latentă, pentru reglarea proceselor do creştere şi fructificare cu menţinerea formei de creştere, ace->U *-i nofiind altele <ît*ctt cele Jn „uscat*. Tăieri (operaţii, lucrări) in verde, aplicate t«t an de an. integral sau parţial, dar nunţiii î'i jicrioadu d«- rcprlnfii’, spre a le complota ori corecta | c colo in „Uscat”. > C. D u p ă s c o p u r i I r u r m ă r i t e , * * tăierile aplicate viţelor pot fl grupate in : • Fie ele de tcamnă (provizorii «au de uşu­ rare), de prim ăvară (definitive), de iarnă. In plantaţiile neprotejate peste Iarnă, sau chiar de vară. ♦ De fapt, scopul urm ărit reprezinţi unicul ♦ rriferift. cu valabHitate generală, după care se grupează U"iieri 1 \ celelalte au valoare lim itată < ori se includ In acesta (cele după perioadele 114

Triirri dc transformare <i formei dc rrryterc, din liana in arbust sau in vas, denumite nhisnult tăieri dc formare, amintite anterior. Tăieri 'le fructificare sau dc rodire, cu menţi­ nerea fnrmei He creştere, pc calea reglării p u ­ terii de creştere şi dc fructificare, menţionate î'.nterior.
D. D u p ă s e z o n ţ i t i m p . Sezonul şl tim ­ pul considerate ca repere (criterii) dc grupare a tăierilor, sc Includ dc fapt In grupările legate de perioadele din ciclul biologic anual ; cele in „uscat, se aplică in tot cursul perioadei dc repauţ, de la căderea frunzelor plnă la în m u ­ gurit, iar cele In verde de după dezniugurlt *1 plnă la sfirşitul creşterii lăstarilor. Tăierile din perioada de repaus, cunoscute obiş­ nuit sub numele dc tăieri in „uscat", se pot aplica toamna, iarna şi primăvara. din viaţă sau din cadrul ciclului biologic anual, sau după sistemul de talere care Înseamnă cu totul altceva), restul criteriilor reprezintă mal m ult o complicare a clasificării tăierilor şl nu o simplificare a lor.

115

Tâicrilf! tir toamnă, înainte (Ie îngropat sau muşuroit, zise dc uşurare in viile din zona protejată |>cste iarnă, clnd se elim ină. prin rărire şi apoi scurtare, parii? din elementele lemnoase din coroana butucilor. Tăierile de iarnâ, pentru plantaţiile din zona dc cultură neprotejată şi chiar joiniprotcjată. cu deosebire In lunile februarle-martie, evltlnd aglomerările dc muncă din prim ăvară. Tăierile dc primăvară, Inceplnd dc la dezgropat pentru viile din zona protejată peste iarnă, sau anterior dezgropatului pentru cele din zona neprotejală sau semiprotejată. tr. cadrul sezoanelor (toamna, lam a, primăvara), tăierile In „uscat" se aplică în legătură ru În­ trebuinţarea sau nu la înm ulţire a coardelor anuale, asupra cărora se operează cel mai mult. Dacă elementele lemnoase anuale (coardele) se folosesc la Înmulţire, tăierea in „uscat1 trebuie * aplicată atunci, clnd în acestea se află depo­ zitate cele mai multe substanţe de rezervă ; şl invers, clnd nu se folosesc. Intervalul de timp pentru cazul in lîi, începe cu căderea frunzelor şi durează ccl m ult 10— 14 zile după acesta, 116

de aceea una este sezonul In care sc aplică > ,1 alta timpul, momentul, clnd trebuie aplicate * Tăierile după sezoane slnt foarte cunoscute In practică, dar nu şl tim pul, dc aceea l-am am intit aici.

S A R C IN A (încărcătura de ochi)
Dacă prin tăieri sc înţelege micşorarea nu m ă­ rului dc formaţiuni lemnoase dc pc butuc (din coroana acestuia) şi scurtarea celor rămase, con­ ţinutul acestora exprimă chiar sarcina (încăr­ cătura dc ochi de iarnă) şi nu altceva. A vorbi despre tăieri înseamnă a vorbi despre sarcină, ele fiind Inseparabile, cum inseparabile răm in si principiile ştiinţifice pe care acestea sc spri­ jină. înţelegem astfel de ce sarcina constituie * O pinia după care in perioada de repaus nu ar avea nici un fel dc schimbări (dc substanţă intre părţile plantei) este Infirm ată si de exis­ tenţa fisurilor pc părţile tulpinilor expus? spre sud (spre soare). 117

problema cea mai importantă, caro se cere re* zolvată corert In aplicarea tăierilor dc producţie la vita de vie din cultură. A determina şi rezerva la ha şi butuc, num ărul iniţial di» ochi de larnii corespunzător soiului <vau grupelor dc soiuri), virstel şi puterii sale. condiţiilor de mediu, Inclusiv agrotehnică, În­ seamnă a determina chiar sarcina sau Încărcă­ tura. A determina ţi rezerva pe buluc un anumit num ăr de ochi de la m ă şi nu altul .şi a-l re­ partiza chibzuit pe clementele de producţie (repi de rod, cordite, călăraşi şi coarde dc rod) şi de formare a lemnului de rod pentru unul viitor (cepi dc Înlocuire ori de coboriro sau dc siguranţă) inscanitiâ, in acclaţi timp, a regla (Jupă voie raporturile dintre creştere şi fructi­ ficare şi dintre mărimea producţiei dc struguri si calitatea ei, a păstra puterea butucului de viţă şi forma acestuia, a prelungi durata plan­ taţiei şl a obţine producţii mari, ori unde se cultivă viţa de vie (In terme sau in grădini de lingă casj). Ilti

Categorii de sarcini. După elementele prin care se exprimă, se pot deosebi următoarele cate­ gorii de sarcini : Sarcina inifiulu. La taiere sc rezervă pc butuc un anum it num ăr de ochi de lam ă, care re ­ prezintă chiar sarcina inifialâ sau de inceput. Sarcina iniţială bine determinată şl repartizată, dimensionează (prestabileşte) cu aproximaţie o dată cu num ărul de ochi de iarnă şi pe cel de lăstari ce vor porni, mărimea viitoarei producţii de struguri şi calitatea ei, ca şi afectarea sau nu a puterii butucului de viţă. Sarcina iniţială de ochi de iarnă este In ace­ laşi tim p o sarcină globală, deoarece in ea se cuprind toţi ochii de iarnă vii, viabili şi morţi. Pentru producţie interesează insă num ai cel vii, care pornesc şi dau lăstari normali. Nu orice sarcină in iţială (globală) corespunde, prin mărime, economiei producţiei de struguri, ci num ai cru optim ă sau optimizată ; numai aceasta poate asigura producţia cea mai eco­ nomică in anul in curs, formarea şi diferenţi­ a t a mugurilor dc rod pentru cel viitor paralel cu maturarea normală a strugurilor şi a lem119

nulul Inclusiv menţinerea formei, butuc ilor ţl durata plantaţiei.

n

puterii

Sarcini iniţiale supradimensionate (mai mari dccit trebuie) ori subdimensionate (mai mici dcclt trebuie) dezavantajează economia produc­ ţiei de struguri şl puterea butucilor de viţă. In cazul Intii chiar dacâ se obtln In primii «ml (1—3) producţii mari, calitatea acestora şi puterea butucilor scad (slăbesc), iar In cel de-al doilea producţiile slnt mal mici decit ar trebui să f i e ; de areea determinarea corectă a sarcinii Iniţiale optime, constituie preocuparea cca mal Importantă in aplicarea tăierilor de producţie la soiurile dc masă şl la cele pentru vin (mai ales superioare şl de mare marcă). Sarcina reala. ]n condiţiile noastre de climă num ai o parte din ochii de iarnă constituiţi fn sarcină Iniţială răm ln vil şi dau naştere la lăstari cu sau fără rod. Iar alta piere. Num ărul de ochi dc iarnă râm aţi viabili, care pornesc şl dau naştere la lăstari normali cu sau fără rod, reprezintă tn fapt sarcina realâ, partea adevărată şi utilă producţiei şi vegetaţiei din 120

cen iniţială. Mărimea sarcinii reale depinde mal ales de mărimea celei iniţiale şi de factorii care o modifică, en fiind totdeauna mai mică faţă dc cea iniţială. Prin m ărlm r şi uniformitate de realizare, sarrina reală dimensionează mai prccis o dată cu num ărul dc lăstari şi pc cel de inflorcsccnţe pe butuc, dc aceea reprezintă adevărata sar­ cină. Cu această sarcină se tncarcă butucul dc viţă (şi m 2 de aceea se vorbeşte tot mal m ult ), do sarcina de lăstari la butuc şi ha (sau la m.l.) in loc de ochi de Iarnă. Comparativ cu cea iniţială care cuprinde şi o parte de necu­ noscut, cuprinsă in proporţia de ochi neporniţi (viabili şi morţi), sarcina reală se arată in în ­ tregime, etnd şi funcţia reglatoare pe butuc devine mal eficace ; de aceea, atenţia cultiva­ torilor se deplasează acum de la cea Iniţială l i cea reală. Sarcina finală. Sarcina reală rămasă nemodllicată de om sau de accidente, devine sarcină /inald. De regulă. Insă, sarcina reală se mo* difică de om, prin lucrări şi operaţii In verde (plivit, copilit), mlcşorlnd num ărul de lăstari,

121

de inflorescenţe şi chiar do stru g uri; de aceea sarcina /inald reprezintă ultim ul num ăr de lăstari şi de struguri râmaşi pe butuc, după lucrări şi operaţii in verde inclusiv accidente, mai ales climatice. Modiilcarca sarcinii reale se referă mai ales la soiurile dc viţă pentru struguri de masă şi m ai puţin la cele pentru vin. In condiţiile actuale, modificările aduse sarcinii reale trebuie reduse la m inim um po­ sibil prin corecta stabilire şi dimensionare a celei iniţiale, tinzind tot mal m ult spre con­ topirea ultim ilor două (sarcina ro:ilă cu CfJ finală). Jin lre sarcini. Intre diferitele calegoii dc sarcini există, cum uşor se consută. anumiW relaţii (legături) de dependenţă reciprocă şl de dom inanţă succesivă ; modul Sn care se produc şl puterea cil care se desfăşoară le jălu rllc de­ pind de etapa pe care o reprezintă fiecare ca­ tegorie de sarcină in procesul de realizare a producţiei de struguri (sarcină finală). De mărimea şi gradul de realizare a sarcinii iniţiale depinde in principal mărimea sarcinii

reale, Iar de aceasU» ş| modul său dc realizare, mărimea şi calitatea sarcinii finale. I.a rlndul său, sarcina Iniţială depinde dc modul şi con­ diţiile de realizare a sarcinii finale (formare mai bună sau mai slabă a ochilor de iarnă pa­ ralel cu maturarea strugurilor şi a lemnului etc.). Dacă mărimea şl modul de realizare a sarcinii iniţiale optime depind in mod necesar de mărimea şi modul de realizare a celor reala şi finală, înseamnă că determinarea şi preci­ zarea celei iniţiale optime reprezintă, p» lingă un m ijloc eficace pentru reglarea. după voie, a proceselor de creştere şi dc rodire la b u lu c şl un important factor pentru simpii/jcarc 3 tehnologici dc producţie la viţa dc vie. Factori modificatori. Categoriile dc sarcini se stabilesc (mai ales cea iniţială) şi se realizează in prezenţa şi sub Influenţa mai multor factori, intre care se num ără omul, solul, condiţiile dc mediu, mărimea sarcinii din anul in curs etc. O m ul (viticultorul) prin cunoştinţele sale şi ex­ perienţa doblndită determină ţi stabileşte m ă ­ rimea sarcinii inifiale optime de ochi de Iarnă şi fiyfdrtfffe repartizarea acesteia pe elementele

122

do producţie şi de formare pe butuc şi tot el, prin riscurile ce şi Ie asumă, o măreşte sau o micşorează mal m ult decit trebuie; de aceea, num ai el este responsabil de stabilirea corectă sau nu a sarcinii iniţiale optime şi prin ea tn bună măsură a celor reală şi finală. Solul de t~iţă (sau grupa de soiuri;, suportă prin atribuire, sardnl Iniţiale, reale şi finale diferite ; solurile (ori grupe de soluri) mal vi­ guroase, cu rezistenţă mal ridicată la ger, cu num ăr mal mic de lăstari fertili (faţă de totalul lor) pe butuc şi cu struguri mai mici şi mai uşori, suportă sarcini iniţiale mai mari şi mai mici, cele cu rezistenţă mai mică, num ăr mai mare dc lăstari fertili, struguri mal mari. Condiţiile de mediu, prin gradul de favorabilitate pe care îl oferă. Influenţează asupra vlgoarei. stării de sănătate a ochilor de la m ă şi In general a m ărim ii categoriilor de sarcini (iniţiale, reală şl finală). In condiţii prielnice de mediu (Ierni moderate, umiditate potrivită, soluri destul de fertile etc.), la aceleaşi soluri, omul rezervă la tăieri sarcina Iniţială mai mică

şi mai mare tn colt.* cu condiţii nefavorabile (lem l «spre), deoarece o parte din ochii dc la m ă aflaţi pe coarde pier din diferite cauze. Mărimea sarcinii din anul in curs. $n prezenţa celorlalţi factori, influenţează putcrnic asupra viitoarei sarcini iniţiale. Dacă din diferita cauze (apreciere necorespunzătoarc la tăieri, procent mal mare de ochi porniţi sau nepornlţt decit cel prevăzut etc.), sarcina iniţială rezervată la tăiere In anul în curs a fost mal mare decit trebuie, In cel viitor v-i fl mal mică pentru aceleaşi condiţii de mediu, la aceleaşi sarcini şi cu aceiaşi tăietori şi invers, dacă a fost mai mică va trebui m ărită. Lupta viticultorilor cu factorii modificatori ai sarcinii iniţiale optime îmbracă un caracter permanent şi sc deplasează de la aceasta, o dată determinată şi stabilită, succesiv la cea reală şi de la aceasta ia cea finală, cum per­ manentă rămine lupta prin precizarea acestora pentru producţii mari dc struguri, economice, şl de bună caii ta tc, cu menţinerea formei bu­ tucilor şl a longevităţii lor.

125

D E T ER M IN A R EA

M Ă R IM II S A R C I N I I alţi indici cunoscuţi *, inclusiv procentul de goluri. Flccare aspect examinat şl reţinut şi toate îm ­ preună .vorbesc” (spun), prin manilestărllc lor despre modul corect sau m;;i puţin corect In care au fost încărcaţi butucii tn anul anterior, mărimea sarcinii iniţială {şi a celor derivate) atribuită la tăiere. Inclusiv nivelul tehnologiei aplicată. Numai pe această bază se poate sta­ bili starea plantaţiei ca şi măsurile ce trebuie luate la determinarea sarcinii. Indici pejilru aprecierea m ărim ii sarcinii. Asi­ gurarea unei producţii mari de struguri In anul In curs, a lem nului de rod pentru cel viitor şi a prelungirii perioadei de rodire de­ plină. reprezintă întreitul scop urm ărit prin aplicarea tăierilor de producţie în via pe rod. realizabil an de an şi tn principal, prin sarcină adecvată (potrivită) acestui scop şi stării plan­ taţiei. • Felul eu-.n sint distribuiţi pe coai\1â m ugu­ rii de rod, coclit lenţii de fertilitate, indicii de productivitate etc. 127

A. Af fi r 1m < « s a r c i n i i i n i ţ i a l e . Cit dc ? tnarc trebuie să tic sarcina Iniţială optimă de ochi de iarnă şi după ce indici (sau criterii) poate fi determinată, sint întrebări cărora Incă nu li s-n dat un răspuns definitiv. Pentru aflarea răspunsurilor cuvenite la întrebările puse cultivatorul tre'.wie să stea de vorbă cu viţa dc vie, întocmai cum face medicul cu bolnavul înainte dc a sc pronunţa asupra bolii do cai-c acesta suferă. A sta dc vorbă" cu tvfu dc vie înseamnă < « o examina cu atenţia cuveniţii > a constat', ;i pc accastâ bază, starea generală a plantaţiei cu laturile s a le : vigoarea butucilor şi unifor­ mitatea acestora, creşterile anuale ţi dim en­ siunile lor, capacitatea de formare a lăstari­ lor dc pc lemn băţ rin. gradul do Imbătrtnire şi dc imbrăcare cu lemn anu:il a braţelor, co­ toarelor şi coardelor, starea de sănătate a for­ m aţiunilor anuale, m ultianuale şi in princi­ pal a ochilor dc iarnă, la care se adaugă şi 126

Toţi indicii de apreciere a m ărim ii sarcinii hU numai o raloare com parai ii>â, dc comparare a celor constataţi pe bază de examinare eu i-ei consideraţi normali şi acceptaţi ca „repere* in ştiinţa şi practica tăierilor de fructificare ic via pc rod. Unii dintre indici se referă la mărimea pro­ ducţiei de struguri din anul trecut, ia dimen­ siunile realizate in acelaşi an de lăstarii în creştere deveniţi coarde anuale, alţii la anu­ mite valori ale rapoartelor dintre diferite ca­ tegorii de coarde, dintre mărimea producţiei de struguri şi lemnul căzut la tăiat etc. Deşi comparativă şi deci relativă, valoarea acestor indici este totuşi destul de conclu­ dentă pentru nevoile practicii, de aceea in lipsa altora, mai preclşi, îi utilizăm pe aceş­ tia. Mărimea producţiei de struguri din anul tr «*u< serveşte intr-o anum ită măsură ca indice de apreciere a m ărim ii sarcinii iniţiale din anul trecut şl de orientare pentru cea vii­ toare. 128

Dacă producţia din anul trecut a fost prea mare (prea bogată) — spuneau marii specia­ lişti români — se lasă la tăiere coarde mal puţine şi mai scurte, iar dacă a fost săracă se lasă mai multe şi mai lungi *. Producţiile prea mari ori prea mici din anul trecut arată, In anumite cazuri, că rolul reglator al tăie­ rilor (a sarcinii iniţial*) tn relaţiile dintre creţterc ţi fructificare, nu a fost realizat cum tre­ buie. Producţia prea mare a fost determinată dc sarcina iniţială prea mare ; de aceea, creş­ terile lăstarilor deveniţi coarde, au rămas prea mici, urmind ca in aceleaşi condiţii la tăiere, sarcina iniţială să fie micşorată ; la rindul său producţia prea mică a fost determinată de sarcina mică, Însoţită de creşteri puternice şi dimensiuni prea mari ale coardelor, dc aceca la tăiere sarcina iniţială trebuie m ărită com­ parativ cu cea din anul trecut. • Valoarea orientativă a acestui indicator îşi menţine semnificaţia num ai in aceleaşi con­ diţii (mediu, tehnologie, soi), la modificări ale acestora se schimbă ca şi sensul său. 129

Diferite rapoarte, Inlrc coardele anuale, intre producţie şi lemnul anual. Intre num ărul to­ tal de coarde si cel a! coardelor cu dimensiunări normale etc., servesc la stabilirea m ări­ m ii sarcinii iniţiale. Ratwrtul intre num ărul coardelor dc un an (Ct) fi a cel'»r de doi ani (C-J cind este echiunitur ( — = l| arată că sarcina anterioară 9 U j j fost bine stabilită (cum spunea V. Hrczeanu In 1912), iar dacă este mal marc sau mai mic, în ambele cazuri a fost nccorespunzătoare; mai mare în cazul In t ii| - ' iere trebuie mărite cu
1— 2

Intre producţie şi greutatea lem nului anual (I.), servesc prin valorile care le capătă, drept Indici pentru aprecierea m ărim ii sarcinii ini­ ţiale ; in cazul Intii (producţie-crcşterl anuale totale) valorile 4— 6 corespund unei sarcini normale pentru solurile cu vigoare mijlocie, merglnd plnă la 8 pentru cele cu capacitate mare de acumulare a zaharurilor tn boabe, iar pentru cel de-al doilea in jur de 5 pentru so­ lurile <U vigoare şi producţii m ijlocii şi 8 pentru ccle cu vigoare şi producţii mari. Raportul între num ărul total dc coarde anuale fi cele cu dim ensiuni normale | ^

■ )J c în l la tă ­ coarde) şi mal

J

variabil

mică In ccl de al doilea | micşorată cu 1— 2 coarde.

< ijc in d trebuie

Raportul Inlrc produefia (le struguri (P) ji creşterile anuale totale (!.)*, sau mai simplu, • /> — producţia de struguri, iar L — greu­ tatea lemnului anual. 130

intre 1— 2, arată sarcina normală ; valoriU- mai mari ca şi cele mai mici indică sarcini anor­ male, mai mici sau mul mari faţă de puterea butucului de viţă. Dacă valorile cuprinse in ­ tre I — 2 arată şi situaţii pn-a variate în care se află butucul, cele In ju r do 1,5 par să in ­ dice sarcină practic normală. Rapoartele dintre num ărul de coarde normale pornite din muguri dorminzl (C*) şi num ărul de cepi necesari (C„) sau dintre num ărul de 131

coarde anuale crescute din cepi (C<) şl nu­ m ărul necesar de verigi (F- arată, de ade­ ») menea, dacă sarcina iniţială a fost bine sau nu stabilită anterior şi modificarea in conse­ cinţă a celei viitoare; in ambele cazuri (- £ IC .

Unele date asupra relaţiilor dintre grosimea coardelor de rod şi gradul de fertilitate a mugurilor pe carc ii poartă, slnt prezentate in tabelul 1. Tattiui ţ
( U ljJ li latre jroclm ca coardelor nu « i r u l 4c ta rio m c ta ţe

si — ! valoarea 1 (unu) arată sarcina iniţială Vn) echilibrată, Iar cele mal mici ia u m al mari sarcini nccorespunzătoare, însoţite de m odifi­ cările ce trebuie făcute asupra sarcinii v ii­ toare. Dimensiunile coardelor anuale (lungimea şl grosimea) servesc cu bune rezultate ca indici de apreciere a m ărim ii Garclnil iniţiale. Din Întreaga mulţime de lungimi, care se Intilnesc la coardele anuale, m al potrivite pen­ tru producţie şi pentru menţinerea puterii bu­ tucului de viţă, s-au dovedit cele cuprinse In­ tre 1,20— 1,80 m, rar mal m ult sau m ai puţin. La fel, dintre grosimi, s-au arătat mal co­ respunzătoare cele care măsoară 7— 12 m m 1b diametru, rar m al m ult sau mai puţin. 132

O

\

I kmc&te

Şaiurile

condile

Rinllag JtAtiio 1 Bibfud oti|ri
5 6 3 a 9 10 s 0 7 & 9

Ohw fTâJIi J0

Crwimra coardelor
N u m lr cjf

In m m

inJIoretcpuj

49 53 47

-

-

-

-

54

n

e?

U 100 d«
47

ochi

Se constată din tabel că grosimile de 8 m m in diametru la Băbească neagră şi 7 m m la Ricsling Italian se arată drept cele mai fertilo, de aceea prin mărimea sarcinii iniţiale spre acestea trebuie să ţintim , rînd lungim ile acestora nu cobonră sub 1,20— 1,50 m. N um ărul aşa de mare de indici utilizaţi la aprecierea m ărim ii sarcinii iniţiale arată vft133

loarea lor relativă, aproxim ativi ţi de orien­ tare, suficientă însă pentru apreciere. Dintre «ceşti indici cel mai comod şi mai uşor de folosit la aprecierea m ărim ii sarcinii in i­ ţiale din anul trecut ţi la stabilirea celei pen­ tru anul In curs II reprezintă dimensiunile lăs­ tarilor deveniţi coarde anuale, lungimea şl grosimea acestora ; ele pot fi apreciate uşor. cu destulă precizie şl folosite, In consecinţă, la aplicarea tăierilor de fructificări* in via pe rod. Metoda V* de ochi (10, 20, 30%) din cel exis­ tenţi pe butuc este mai incomodă şi deci mai puţin utilizabilă. B. C a l c u t u l s a r c i n i i . Mărimea sarcinii iniţiale din anul trecut, determinată (sau apre­ ciată) cu ajutorul unora sau altora dintre in ­ dicii utilizaţi, este numai aproximativă şi deci orientativă pentru cea care se cere stabilită şi precizată ia tăierea viei din anul In curs ; de aceea, ultima trebuie calculată, spre a fi cit mai apropiată de cea cuvenită. De cele mai dese ori, indicii pentru determinarea m ărim ii sarcinii anterioare se referă la o sarcină ad-

misd convenţional (ad hoc) sau rrcluaiă din yriiclica curentă ; acestea pot fi destul de bine stabilite, după cum pot fi şi însoţite de erori, mal ales prin supraîncărcare, cum sc Inttmplă deseori In practică. De aceea, verificarea acestora prin calcul sau chiar calculul lor por­ nind de la producţia de struguri planificată pe o anum ită suprafaţă devin necesare. I.a calculul sarcinii iniţiale se folosesc ternenl bine cunoscuţi (producţia propusă a se ibţine, num ărul de butuci la ha, num ărul sau procentul do goluri) şi alţii necunoscuţi, sau care rrebuie deferminafi (procentul de ochi neporniţi, morţi şl viabili, rămaşi in stare la­ tentă, coeficienţii de fertilitate, indicii de pro­ ductivitate etc.) ; de aceea, nepotrivirea din­ tre sarcina prevăzută (preluată din practică) şi cea rezultată din calcul revine num ai ter­ menilor (datelorf necunoscuţi, care In orice condiţii se cer totdeauna determinaţi ctt mal corect la faţa locului. Dintre cele două moduri de lucru, preluarea Sarcinilor din practică, aşa cum se Sntfmplă, ţl verificarea prin calcul a acestora ori cal­ 135

134

cularea lor, procedeul u ltim esle singurul re­ comandabil. Procedee de calcul. Sarcina iniflaW de ochi dc târnă se calculează In flecare an cu puţin tim p înainte de începerea tăierii de fructtficarc, fie ea de sfirşlt de iamâ-Inceput de pri­ măvară (februarle-martle) sau de primăvară. Calculul sarcinii se face la unitatea de su­ prafaţă (ha şi m*) şi la butuc (planta de viţă do vie) folosind pentru uşurinţă anumite me­ tode. Cea mal simplă metodă (procedeu) de calcul a sarcinii Iniţiale de ochi de iarnă la unita­ tea dc suprafaţă constă în a împărţi producţia de struguri planificată la indicele dc produc­ tivitate*, a soiului (sau a grupelor de soiuri) căruia 1 se stabileşte (ori se verifică) sarcina. Exprimat in formulă rezultă că : s' -

In care :

Si — este sarcina Iniţială ;
P — producţia kg/ha ; fp = C/r x g. tn de struguri CfT planificată, tn

care:

— coeficientul medie iniţială a a

de fertilitate •, iar g — greutatea unui strugure din acdaşl soi. E x e m p lu : să se calculeze unui sol la care : sarcina

C/r

— 1.2; g — 100, Iar P = 12 000 kg. înlocuind termenii din formulă ou valorile lor rezultă că : -------- = 100 000 ochi de iarnă, clnd 1,2 x 0,100 la num itor se foloseşte indicele de producti­ vitate, calculul devine şi mai s im p lu :
12 000

St =

‘p

* Indicele de productivitate este produsul din­ tre coeficientul de fertilitate relativ şi greu­ tatea m ijlocie (medie) a unul strugure. 136

* Coeficientul de fertilitate relativ (raportul fntre num ărul inflorescenţelor de pe butuc Îm­ părţit la totalul lăstarilor de pe acelaşi butuc), trebuie calculat pe cel puţin 100 de butuci, mijlocii ca stare de vigoare, iar greutatea me­ dic a unul strugure pe cel puţin 1 000 stru­ guri ; altfel datele obţinute sint cu totul apro­ ximative. 137

Si —

—■ —
0.120

=

100 000 «chl

dc iarnă/ha

sau 10 ochi/m* Datele obţinute din calcul corespund sau nT » tu sarcinile Intllnitc in practica viticolă din podgoria sau ccntrul viticol respectiv, făclndu-so, după caz, corecturile cuvenite. In caz că timpul nu a permis inefi stabilirea coeficienţilor de fertilităţi* şl nici a greutăţii mijlocii a unul strugure, 1» soiurile din pod­ gorie, se pot folosi provizoriu cel cunoscuţi. Sarcina iniţială calculată după metoda in d i­ cată se referă numai la razurile plantaţiilor dc vii din zonele neprotejate peste iarnă In care ochii dc Iarnă nu au suferit nici un fel de pierderi faţă dc totalul lor |> butuc sau e la cele care pierderile nu depăşesc 10— 15'/». Corectarea sarcinii. In condiţiile noastre de mediu sarcina Iniţială nu răm ine cum a re­ ieşit din calcul, ci obişnuit sc corectează mai dos prin coni|M*nsare şi mal rar prin mărire sau micşorare. Compensarea sarcinii. Do cele mal multe ori Jn plantaţiile din zonele protejate ţl ngprote138

jatc peste Iarnă şi in general pretutindeni unde, din diferite cauze (ger, asfixie, putre­ zire etc\ o parte din ochii de iarnă pier, (, sarcina iniţială se micşorează ; de aceea pen­ tru a o restabili (readuce la cca ieşită din calcul) se compensează {completează) prin adaus de ochi sănătoşi in locul celor pieriţi. Pentru a se putea face compensarea trebuie determinată proporţia de ochi pieriţi. In •/# * si folosită apoi in calculul de compensare ; operaţia se face cu ajutorul unor formule sa>i a regulii de trei simple, ambele procedee con­ duc la acelaşi rezultat. • Pentru a determina •/« de ochi morţi se re­ coltează coarde de rod de pe 1— 5V* din bu­ tuci» aflaţi Intr-o parcelă sau tarla, de gro­ sime medie, aşa fel incit să reprezinte m ij­ locia stării butucilor şi a formelor de relief, vlrstei plantaţiei, care etichetate se fragmen­ tează in butaşi de cite un ochi, cu întreg internodul de sub ochi şi se pun. In anumite condiţii la Înmugurit, sau se secţionează lon­ gitudinal fiecare ochi şi se apreciază după culoare starea lor de sănătate ; culoare verde înseamnă ochi sănătoşi, iar marou ochi morţi. 139

E x e m p lu : tntr-o plantaţie de vio, producţia planificată este de 12 000 kg struguri/ha, sar­ cina iniţială de 80 000 ochl/ha, indicele de pro­ ductivitate 0,150 kg a solurilor cultivate ia ” procentul de oclii pieriţi 30V&; se întreabă care va fl sarcina compensată ? Pentru calculul sarcinii compensate (corectate) cu 30V» se fo­ loseşte formula :

La acelaşi rezultat se ajunge şi cu regula de trei simple *, în care caz se Judecă a stfel: — Dacă in 100 de ochi buni şl răi (pieriţi) se află 70 ochi sănătoşi ? — In clţi (X) . . . . se vor afla 80 000 X = 80000 X 100 : 70; de unde X = 114285 ochi de larnă/ha, din care 80 000 sint sănătoşi (Si — sarcina iniţială) iar 34 285 sint pieriţi (morţi) nepom ifi, Împreună alcătuind sarcina compensată (St ) căutată. Sarcinile iniţiale şl compensate la butuc sau m 2 se află prin împărţirea celor cuvenite la ha, la num ărul butucilor existenţi In planta­ ţie (determinaţi înainte de tăiere) sau la nu­ m ărul metrilor pătraţi din ha (80 000 : 4 000 butuci = 20 ochi/butuc sau 80 000 :1 0 000 = 8/m2 ). In loc de calcul, compensarea se poate stabili şi cu ajutorul datelor din tabele anume în ­ tocmite. * ea nu conduce la erori, cum s-a afirmat, dacă este folosită corect.

s

10 0
Ip (100 — p)

In care : , Sc — este sarcina compensată (corectată); P — producţia planificată (12 000 kg stru­ guri/ha) ; Ip — indicele de productivitate (0,150 k g ); p — procentul de ochi pieriţi (30*/t). înlocuind tn formulă termenii prin date, re­ zultă : _ 100 X 12 000 . ,, . . ,, , S, — — --------- sa 114 28a ochi de iarnă buni 0.150 (100 — 30) şl pieriţi sc află 80 000 ochi sănătoşi, cum tre­ buia să fie. UO

141

TMu q IZ
R elaţii - sarlin» A o r x iili, p»i>cri*l
% ochi inoi|i aebi id o ijI >i sarcina C i> m ^n iat4 Ş u c io a oojm alâ U ia tâ
ţt

Sutuc la I4î<r«

15 [ 2 0
16 1? 19 20 » 2.1 25 27 30 22 33 25 20 2* .3 1 .14 36 40 44 50 57

I

28 |
28 31 1 32 33 36

M
33 35 3« 40 4.4 4ti 50 55

I

35 |
39 41 44 46 50 53 5fl

40

J

45
50 52 ‘b

|

5° 56
58

55
61 64

m

65


7fi 12

»

40

81
5)4

40

«

100

67
70 71 *0

72
76

10 15 20 25 30 .15 40 45 5u 55 tio 65 70 75 bO

K O
*

100 105 J 12 120

10S 112

111 117

“ »

47

i !


100 12*

100
105

6)

69 73 7B 34 HttJ 100 110 122 137 157 1*0 220
275

95
F6

#5 93 100 187 125 127 140 155 175 200 2X1
280 350

94 100 107 115 125 136 150

i

19

125
133 145 153 166 181 200 222 250 285 333
400 500

*3 57 61 67 72 HO 8« |00 114 133 160 200

& * 6*
69 75 K2 90 I0U 112 m 150 160 225

65 4
72

113 121
130

126 116 146 158 172 190 211
235

W 92 I0« Km 120 133 l e0 171 21M ) 240
300

03
100

IN 123 134 145 160 177 200 225 L >66
320 j

130 138 150 16 1 1*0 200

’8 S
42 45 50 55 6'2 21 âJ 100 135

76
84 90 100

• _

117

141 IM 170 1») 212 24J 2ti.1 I
340 42>

118 130

3
1 ; 70 77 87 100 116 140 135

60 66 75 85 iOO 120 150

Xi
35 40 50 60 75

11 1
125 142 166

144
162 1H5 216 260
325

166
187 214 250
300 375

2*5
257 300

273 316
380 475

66

ft ci
100

200

..

360
4S0

yO S

44JO

142

Wflrirca sau micşorarea sarcinii irtifiale. In a Tară de compensare, adaos de ochi sănătoşi Jn locul celor pieriţi, sc aplică, e drept mal tar şi alte corecturi ale sarcinii Iniţiale, mărlnd-o sau micşorfnd-o, In funcţie dc starea tn care sc ariă plantaţia de vie. CorecUiroa sarcinii iniţiale pc calea m ăririi (am plificării) .-.ale, sc fflce ori dc clic ori con­ diţiile de fertilitate ale solului se Îm bunătă­ ţesc (fertilizare', irigare etc.), In anii normali. In acest coz, faţă de cea obişnuită, sarcina iniţială de ochi de iarnă se măreşte cu 20— 30*/*. rar mal m ult, in loc de 80 000 sau 100 000 ochi rit era In condiţii normale, se măreşte de la 96 009, la 104 000, după caz. Corectarea aceleiaşi sarcini se poate face şl prin mlejorare (reducţie), in toate cazurile In care pierderile de ochi de iarnă depăşesc 80Vi faţă de totalul lor şi privcsc mal ales ochii dinspre m ijloc şi vlrfurile coardelor de rod. în această situaţie sarcina iniţiala se reduce cu 40—50Vi şi chiar mal m u l t ; de aceea. In loc dc 80 000 sau 100 000 dc ochi de iarnă d ţ

putea fi, sc micşorează (reduce) la 48 000— fiO 000 sau la 40 000— 50 000, după caz. Calculul corectării sarcinii iniţiale, se poate face prin aceleaşi procodeo şl a n u m e : prin formule sau regula de trei simple. De obicei se foloseşte ultim a formulă, căreia i sc adaugă la num ărător In °/o mărirea sau micşorarea (± c) In care caz noua formulă d e v in e : S i ( l 0 0 ±e) * — ------- -^c 100 - p !n care : literele au acelaşi înţeles: Sc — este sarcina corectată ; St — sarcina Iniţială ; p — procentul de ochi p ie r iţi; c — mărirea sau micşorarea, In •/* a sarcinii in iţia le ; semnele + sau — arată adaos sau scădere. Cu ajutorul acestei formule se calculează din­ tr-o dată toate modificările cuvenite (com­ pensare şi m ărire ori micşorare) incit se ob­ ţine dintr-un singur calcul sarcina corectată. 145

144

Exemplu.: să sc calculeze surei na corectată l i o plan ta tio de vie aflată pc rod la care: sar­ cina Iniţială este de 100 000. iar proporţia de ochi morţi 20V*. ştiind că în urma îm bunătă­ ţirii condiţiilor de mediu, sarcina Iniţială poate fi m ărită cu 30*/«. înlocuind In formulă termenii cu datele cu­ noscute rezultă : c _ . 100 000(100 4 30) _ 16250Q ochi de ** ” 100 - 20 lam ă. . , Dacă in loc dc mărirea sarcinii Iniţiale, ar n fost micşorarea cl tot cu 30*/o, sarcina corcc lată ar fl devenit: C _ 100 ^!® 11 2P ~ A °I a 87 500 ochi de Iarnă. ’* ” 100 - 20 Acelaşi rezultat se obţine şi prin regula de trei simple, avlnd grijă. mal «ntl*. să se m ă­ rească sau să se micşoreze sarcina Iniţială : — In cazul ln lll se măreşte sarcina Iniţială cu 30*/O devenind 130 000 ochi de Iarnă In loc l de 40 000 cit era n e m u rită ; aPcl 50 Juc,eîă a stfe l:

— tn 100 de ochi ochi buni (sănătoşi) — In clţi X ochi dc ochi buni ? .. iOO.t 30.000 A “ ---------- rs
8

buni şl răi se află 80 d*1 ; buni şi răi se a f li 130 000 162 500 ochi de lam ă

I.n fel şi tn ccl de al doilea c a z ; „ 100.70.000 _ A ----- ■ - sc 87 300 ochi de Iarnă —
100
-

20

ltezullă astfel că cei Interesaţi pot calcula, cu ajutorul formulelor sau al regulii de trei simple, sarcinile iniţiale şi cele corectate, dacă au determinai coreei procentul de ochi pieriţi (morţi) şl m ăririle sau micşorările ce se cer aplicate, după care sarcinile de ochi de Iarnă la ha se tmpart la num ărul butucilor din plantaţie, obţlntndu-se sarcina medie/butuc. .Sarcinile do ochi de iarnă. Experienţa practică doblndită de viticultori a condus cu timput la stabilirea şi utilizarea anumitor sarcini la tăierile de producţie din diferite podgorii ale ţării. De regulă, aceste sarcini (iniţiale) de ochi dc iarnă slnt mai mari decit cele rezul147

MG

00

T aM *I 9 ■uckmlk m rttl la h* Io prlnclpilde podP»II ţ l « » l i e Podg«rlJ şi c a l i f *itleek m î e î O l> b» I»®* ISO 000

ii
19

* • A O O 300 000

H

* *

3 o

P
16

■7-« ^ fl x£ Ci </ 130 000

3 *X b 180 000

H «

li 1 3

t a a H

* ► • i JS o

160000 230 000

130 000

100 ooo Varia13 fltnl mai m âil

30

18

22

19

Ttlulml * ■Afimra lu c la ii dc ochi ( n i llit lr i ) f t kntuc to cU cr» ţ l i l »Hi<ole

late din Calcul şi mal ales faţă de cele rolosite In alte ţâri viticole (tabelele 3, 4). M ări­ mea sarcinilor plnă la dublu, faţă dc cele din alte ţări, sc explică, In bună măsură, prin condiţiile mai aspre din Iarnă, clnd o parte importantă din ochii de iarnă pier, la care se adaugă şl tendinţa, adesea nejustificată, de supraîncărcare a butucilor, socotind că prin sicust procedeu sc pot obţine producţii mal mari de struguri. De fapt nu prin sarcini supradimensionate (prea mari) se obţin producţii mari de stru­ guri cu menţinerea vigorii butucilor, ci prin cele optime, In prezenţa celorlalţi factori ne­ cesari.

tilicare (rodire) la viţa de vie. IX* «ceea, m ă­ rimea sarcinii împreună cu reparllz.irea aces­ teia pe butuc devin hotărltoare pentru soarta producţiei de struguri, menţinerea formei de creştere, vigoarea plantaţiei şi durabilitate» sa. Sarcina cuvenită pe butuc, dic şl serveşte ca element se modifica la flecare butuc goarea acestuia şi nivelul în plantaţie. reprezintă o me­ de orientare; ea în funcţie de v i­ agrotehnic folosit cuvenită de for­ anum e: sau pe

Repartizarea sarcinii iniţiale optimă la butuc pc elemente de producţie şi mare se poate faec in două moduri şi pe coarde mal multe şi mal scurlc mai puţine .şi mat lungi.

R E P A R T IZ A R E A S A R C IN II In afară dc determinarea m ărim ii prin calcul a sarcinii iniţiale optime, repartizarea acesteia pe elementele de producţie şi pe cele de for­ mare la butuc Influenţează deosebit de pu­ ternic fenomenele de creştere şl Cele de fruc150

Care dintre aceste moduri de repartizare este mai bun şi mal avantajos din punct de ve­ dere economie, slnt întrebări care încâ nu au prim it un r.'«spujts unic şi niri definitiv ; de aceea, cunoaşterea factorilor care pot deter­ mina un mod de repartizare înaintea altuia, prezintă mare Interes ştiinţific şi practic. IjI

A . C r i t e r i i f o l o s i t e Ia r e p a r t i z a r e a s a r c i n i i p e b u t u c . Din complexul de criterii care stau la baza alegerii şl folosirii unui mod de repartizare a sarcinii înaintea altuia se num ără : I.egea de distribuire a ochilor fertili pe coardă, arată care mod de repartizare a sarcinii in i­ ţiale optimă este mal indicat *. Se ştie in ge­ neral că ochii 1— 2 de la baza coardei **, clnd pornesc, dau naştere de regulă la lăstari infertlli sau cu fertilitate scăzută (slabă), iar 4— 9 şl chiar 6— 12 dau lăstari CU fertilitatea cea mal mare. Rezultă astfel că ochii cei mal fertili se află In condiţiile noastre dc mediu pe porţiunile inferioară şi mijlocie de pe coarda anuală. în această situaţie şi la so­ lurile respective, repartizarea sarcinii iniţiale optime pe butuc se face mai cu folos pe coarde • Excepţie face solul Cardinal la care şi lăs­ tarii porniţi din ochii 1— 2 poartă inflores­ cenţe, sint destul de fertili. ♦ Acesta ar fi criteriul ştiinţific de repartizare ♦ a sarcinii iar nu de stabilire a ei. 152

mai multe şl mai scurte, decît pe mal puţine şl mai lungi. Pozifia ochilor şi greutatea strugurilor Indică in bună măsură modul de repartizare a sar­ cinii Iniţiale optime pc elemente dc producţie şi de formare la butuc. Legătura intre po­ ziţia ochilor pe coarda de rod şi greutatea strugurilor pe lăstarii proveniţi din aceştia, este redată in tabelul 5.
TmMul 5
R< la|ia la t r r g rc u la lra C ru g u rilo r şl p o liţia Crupe dc S o lu rile i - i K ie t J in f iia lia a 60 4 -6 100 7 -H 120 10 -1 2 110 G ra m a o c h ilo r pc coarda

ochi dc la r n i O k s r r* a |il

M uscal 11am burg

100

100

2-10

130

G ra m e

Se constată din tabel că strugurii cel mal mici (şi mai uşori) se află pe lăstarii porniţi din ochii l — 3 dinspre baza coardei de rod, iar 153

1 4 c irpiillum sammi U hc
R tp a fliz a t t c o a fd c |*

> frhiliJalf* ochllm fr rurd J
!* o j î | U o r b ilo r

Ttblul g
to a rte a a u iU
O b 'r i V a j l J

1

2

3
14

«

5 17

*

7
21
-

*

*

10 17 17
-

»

12

13

7 ochi

3

5

14

1 ’*

>•

| »

18

10 t x h i

1

4

6

8

9

10

10

10

12 14 K r p a itiv a rc a m o d ific A

18 u c h i

1

1

4

$

4

5

6

4
«

1H a l c a p c r c t f t d l S 9 4
S

*

4

< 1

5

4

coi mai mari (şi mai grei) pe lăstarii provcnili clin ochii 4— 12 (m.iximum 7—9), după care greutatea începe să scadă. Kczultă ţi după arest (actor că repartizarea pc elemente mai multe şi mai si-urlc este, dc asemenea, mai avantajoasă decît invers. Soiul (sau prujxi dc soiuri), prin poziţia pc coardă a prim ilor ochi fertili, arată care mod de repartizare osU* mai potrivit. La unele so­ luri poartă rod lăstarii 1—3 de la bază (ex. Cardinal), la altele cel mai dinspre mijloc ; la primele repartizarea s e face j>e clemente > 154

Totalul 7
R < b lia In lrr r r ţ i r l i u r r a u r r lu l l i r t^-hi }i f io J u r ( li i r i l i a ţ a f l

• Xit. Umfari L ha >

6 ^ 0 3cofdi^ a 7 ccliJ 1 crp a J <*hi 2 40 10
io*x>

ochi

p bol ic e
OtKrtTAfll

5 ruir^r a 3 roafdr ■ 1 «*hi J ia (XbJ 3 « ctp1 « i crpl a 2
ikC hi <w hl

CU>b*U U«ill

d DO QU 1 fcuO 1

2 BU 1O 1 90 10

Struj ari da tua^l

ISS

mal scurte şi mal multe iar la ultimele pe mai puţine şi mal lungi. Repartizarea sarcinii iniţiale de ochi de iam S pe butuc nu modifică numai */s de ochi por­ niţi, ci şi procentul de lăstari fertili, pe acea porţiune a coardei de rod care interesează prac­ tica (tabelul 7). Se constată din tabel că repartizarea acele­ iaşi sarcini pe elemente mal multe şi mai scurte (cordiţe de 7 ochi) este mai avanta­ joasă decît pe mai puţine şi mai lungi (coarde de 18 ochi). Potenţialul generativ al ochilor pe lungimea lăstarului, devenit coardă şi modul de reparti­ zare a sarcinii iniţiale reprezintă cele două plrghii deosebit de eficace cu ajutorul cărora omul (viticultorul) poate modifica frecvenţa m axim ă a ochilor fertili pe lungimea coardei, conform cu interesele economiei producţiei de struguri. Se constată din tabel că repartizarea sarcinii pe elemente mal scurte şi mai multe (cordiţe de 7 ochi) valorifică la m axim um po­ tenţa generativă a ochilor dinspre baza coarde­ lor de rod (2—7) şl li măreşte cota procen156

m E 1 o ia a *5 & z. o I

M r-s S 0 •n 0 1 § e * § 3 3

1 S
-

P
SĂ ii m Z I tk

1 i

1
O

M O £ 0 n m « I V )

S

§ g r ▼ O » m 1 « • i a m jt ! ? •% î X *

i o

I

167

tual.1 de manifestare pfi această porţiune. Pe c-lcmente mai lungi ţi mai puţine (ochi 9— 12) sc valorifica aceeaşi potenţă lără insă a-i spori şi nivelul procentual dc manifestare. Producfia obţinută ca factor de alegere a celui mal bun mod de repartizare a sarcinii iniţiale de ochi de iarnă pe butuc are un rol hotărâ­ tor. Rezultatul cercetărilor Întreprinse asupra relaţiilor existente (şi posibile) intre modul de repartizare a aceleiaşi sarcini pe butuc şi pro­ ducţia de struguri obţinută, inclusiv calitatea acesteia, este redat In tabelul 8. Se constată din tabel că dintre cele trei mo­ duri de repartizare a sarcinii pe butuc, cel p? coarde de 10 ochi este cel mai avantajos. Simplificarea tehnologiei aplicată in via pe rod obligă, in etapa actuală, tot mai m ult la re­ partizarea pe butuc a sarcinii de ochi de iarnă, pe clemente mai scurte şl mai multe, pe cor­ diţe (şl cepl de Înlocuire) de 4— 7 ochi de iarnă, tn loc de mai puţine şi mai lungi (coarde dc 10— 14 ochi), scutind astfel şi cercuitul. O astfel de repartizare se practică mai ales In cultura neprotejată peste Iarnă, condusă pe tul* 15â

pini Înalte sau scmltulplnl zontale uni şi bilaterale.

şl

cordoane ori­

Pentru a preveni degarnir.irea prin nepomirea ochilor de iarnă de pe porţiunile cordoanelor, s-a trecut de la repartizarea sarcinii pe cor­ diţe la cea pe cepi de 1— 2 ochi de iarnă sau chiar unghiulari şi tn extremis prin suprima­ rea coardelor de rod la inel (unde există În­ grămădire de muguri practic latenţi). Deşi avantajos pentru mecanizarea tăierii In ,uscat“, acest mod de repartizare asigură produc­ ţii mal mici decît rel pe cordiţe sau chiar pe coarde m ijlocii (8— 10 o c h i); de aceea, numai economia producţiei poate hotărî a?upra lui.

T E H N IC A A PLIC& RII T Ă IE R IL O R D E P R O D U C Ţ IE Pentru a se putea aplica tăierea de fructificare cum trebuie şi a preveni unele greşeli posi­ bile. Prima şi cea mai frecventă greşeală fă­ cută la tăierile de producţie, este supraîncăr­ carea butucilor, urmată 1—2 ani de producţii 159

mari, creşteri slabe ale lăstarilor, rezistent micşorată la ger, pielrea butucilor etc. A doua greşeală constă in reţinerea pe butuc a unor coarde prea groase (12— 14 mm ) sau prea sub­ ţiri (sub 7 mm) şi unele ca şi altele sint ne­ corespunzătoare pentru producţie în condiţiile noastre de mediu. In timpul desfăşurării lu ­ crării, se face mai întîi un examen asupra for­ maţiunilor anuale şi m ultianualc aflate pe b u ­ tuc, a modului de aşezare a lor in coroană, a necesarului de verigi de rod In cazul sistemu­ lui de tăiere m ixt etc. Paralel cu examinarea, sc compară caracteristicile formaţiunilor anuale cu indicii la care acestea trebuie să răspundă, mai ales ceie ce vor vor rămtne ;je butuc după tăiere, se precizează cele de prisos care se eli­ m ină făcind astfel „lumină*1 spre a putea ob­ , serva mai bine formaţiunile care trebuie să rămînă. Se aleg verigile de rod la sistemul de tăiere m ixt ca num ăr şi poziţie pe butuc, cepii de Înlocuire, cel de rod la sistemul de tăiere scurt, cepii de rezervă şi cei dc siguranţă la butucii din zona semiprotejată, precum şi 1-2

formaţiuni in plus pentru a mări posibilita­ tea de alegere a celor mai corespunzătoare, restul sc suprimă. După alegere coardele de rod şi cele din lemn bâtrin pentru cepi *e scurtează la num ărul de ochi stabilit ante­ rior, obţinîndu-se astfel elementele de pro­ ducţie şi cele de formare pentru anul viitor, se desăvirşeşte apoi toaleta fiecărui butuc. Hcguli de care se (ine seama Io tăiere. Viţa de vie îşi vindecă (cicatrizează) greu rănile provocate prin tăieri, i;ir în dese cazuri rămtn nevindecate, de aceea orice tăietură trebuie făcută perpendicular pe lungimea formaţiunii lemnoase care se suprimă, cind rana deschisă are suprafaţa cea mai mică. Tăieturile tre­ buie făcute numai pe o singură parte a lem­ nului m ultlanual (sau a punţilor de rod) spre a stLnjeni cit mai puţin circulaţia substanţelor hrănitoare. Deşi sistemul dc tăiere scurt se arată avan­ tajos faţă de celelalte, rămine fnsă dezavan­ tajos ca producţie, in aceleaşi condiţii lăstarii proveniţi din ochi unghiulari şi din prim ii 1— 2 sau chiar 2—3 (ochi de iarnă) socotiţi dc 161

>60

In bază, poartă inflorescenţe şi struguri mal mici şl mal uşori decît cel porniţi din ochii situaţi mai sus pe coarda de rod, de aceea nu pare de perspectivă pentru solurile de mare productivitate şi mal ales pentru nevoia ob­ ţinerii unor producţii mari (şl foarte mari) cum se solicită tn etapa actuală chiar in gră­ dina de lingă casti.

mai ales în fermele viticole, în plantaţiflc de vii din grădina dc lingă casă ca ţi pe loturile personale răm in ca indicate, in etapa actuală, tot uneltele clasice \ tn rlndul cărora sc n u ­ m ără : foarfecele de vie, ferăstraiele, foarfeca de buturugi, cosorul şi cuţitul. Foarfecele de i'ie este unealta indispensabilă pentru tăierna viţei de vie, de toate vSrstele (tinere, mature, bătrtne). Ele sint de mai multe tipuri, modele (fig. 2), dar şi de calităţi d i­ ferite. Indiferent de model o foarfecă bună trebuie să funcţioneze bine, lamele să alunece uşor şi strtns unele pe altele, cuţitele să tale foarte bine, s i aibă arc bun şi să so menţină închisă după întrebuinţare. Gradul de apro­ piere a cuţitelor foarfecel şi cel de taiere a lamei tăietoare se verifică şi se apreciază după cum tale sau nu o foiţă subţire de hirtie (ca * In ultim ul timp, s-au profilat anum ite u n i­ tăţi pentru fabricarea uneltelor clasice, nece­ sare gospodăriilor personale ; acestea se găsesc la magazinele de specialitate ale comerţului de stat. 163

U N E L T E F O L O S IT E LA T Ă IE R E Tn afară dc cunoştinţele strict necesare, tăie­ rea aplicată viţei dc vie cultivată fiind tn fond o operaţie de „chirurgie vegetală- Implică şi asigurarea cu unelte adecvate, potrivite pen­ tru executarea corectă a ei. Deşi tn ultim ul timp se inventează şi se fa­ brică pe lingă cele clasice arhicunoscute al­ tele noi mal perfecţionate • cu întrebuinţări * Este vorba de foarfecele pneumatic pentru tăiat braţe sau chiar de unele maşini pentru mecanizarea tăierii etc. 162

Foarfece original
» c — Unelte folosit* la tMcre

Pig. 2

cea de ţigară). Lama tăietoare poate face sau nu corp comun cu braţul corespunzător ei, mal practice slnt foarfecele de vie (pentru tăiat vie) cu lama detaşabilă, care la nevoie sc poate Înlocui fără a schimba foarfecele in caz de uzura sa. Piesa activă estu lama tăie­ toare de aceea trebuie s<l fie bine ascuţită şi rezlblentA, confecţionată din oţel de b u n i calitate. Ferăsiraiele, de construcţie şl modele diferite se folosesc la tăierea altor porţiuni de pe planta dc viţă (cioturi mal groasa, braţe sau cotoare etc.) decit cele tăiate cu foarfeca de vie. Ele slnt (aşa trebuie) construite din plnză de oţel mal groasfi, rigide, înguste şi cu dinţatura orientată spre miner, adică dinainte în a ­ poi, clnd tăietura se execută num ai prin tra­ gere nu şl prin împingerea sa. Calitatea unul bun ferăstrău de vie depinde de cea a m a­ terialului din care-i făcut (ptnză bine sau nu oţelită). iar pentru acelaşi material de m ă­ rimea dinţilor şl de gradul de deschidere a lor (ceaprăzulţl), care uşurează execuţia tă165

ieturli şi alunecarea răstrăului.

lesnicioasă a ptnzcl

fe-

Foarfecele dc buturugi, asemănător ru cel dc vie cu deosebirea că are braţele mal lungi >i nu are arc şi mecanism de închidere. Avlnd braţele m ult mal lungi foarfecă dc buturugi se utilizează la tăierea aceloraşi părţi de pe planta de vită ca şi fcrestralele de v ie ; de aceea le poate înlocui cu succes, nefilnd nea­ părat necesare ambele unelte In aceeaşi gos­ podărie. Funcţionalitatea şi calităţile foarfe­ celui de buturugi sint (trebuie să fie) aceleaşi cii pentru foarfeca de vip, de aceea nu le mai am intim aici. Cosorul (pentru vie) este unealta arhicunoscută poporului român şl mai ales cultivatorilor de vlţâ de vie. Rste un fel de cuţit cu lama adusa tn formă de secera ; funcţia sa In tăierea viei a preluat-o cu succes foarfeca de vie, de aceea se foloseşte azi mai puţin ca In trecut la accasta lucrare. Singur sau împreună cu cu­ ţitul se utilizează la netezirea rănilor mai mari, rămase de pe urma ferăstrăulul. 166

Cuţitul, spre deosebire de cosor, este folosii pentru netezirea rănilor mal mari. Are ascu­ ţişul pc partea convexă (bombată) a lamei, uşurtnd folosirea sa la netezirea oricărei răni proaspete de pe planta de viţă. Calităţile la­ mei tăietoare sint la fel cu cele ale acelciaşi lame de la foarfeca de vio. /nprijfrra şi pregătirea uneltelor dc (âiat rto. Starea uneltelor dlntr-o gospodărie reflectă Brija pc care o manifestă gospodarul faţă de acestca ; de aceea s a şl format zicala : „faţ:« uneltelor o arată pc cea a gospodarului* aşa Incit nu reţinem atenţia asupra acestei pro­ bleme, cu sublinierea de a fi menţinute cu­ rate, ferite de umezeală şl rugină. Pregătirea uneltelor, înainte de tăierea viei, este o preocupare bine cunoscută tuturor gos­ podarilor şi tăieto rilor; de aceea ar trebui poate, să nu atragem atenţia asupra el, totuşi o ream intim ctt de sumar : ţ Toate uneltele folosite la tăierea vitei de vie trebuie examinate atent şl verificată sta­ rea tn care se află şi cea de funcţionalitate, luind din tim p şi măsurile cuvenite. 167

• Se revizuiesc piesele active (de la unelte), se ascut bine şi atent, se vcrlfică arcurile şi se ung peste toi unde este nevoie (Îmbinări, şuruburi, arcuri etc.). Cu unelte bune şi bine pregătite, tăierea vi­ ţelor din grădina de ltngă casă se face uşor şi bine.

FORME DE C O N D U C ER E, T E H N O L O G IA O BŢIN ERII LOR

Nevoia de a dirija fenomenele de creştcre şl de rodire la viţa din cultură, prin tăieri ţi alte mijloace, a rezultat din Imposibilitate.! plantei de a-şi menţine portul ridicat, din Îmbunătăţirea aerisirii Interiorului coroanei şl a Ilum inării acesteia ca şi din cerinţa de a obţine producţii mari dc struguri relativ sta­ bile şi de calitate corespunzătoare produsului propus a sc obţine.

FORMELE DE CO N D U CERE In cadrul aceluiaşi sistem de tăiere, lung sau mixt, se du coroanei o anumită formă, re­ zultată din modul cum se orientează şi se
169

conduc in spaţiu formaţiunile lemnoase multianualc şi anuale existente pe butuc şi sc leagă pc mijlocul dc susţinere. Forma dată butucilor nu depinde dc prezenţa sau absenţa tulpinii, ci de modul cum sc orientează şl sc conduc în spaţiu formaţiu­ nile anuale şi multianuale existente pe butuc şi cum se leagă pe mijloaccle dc susţinere. In componenţa formei dc conducere intrâ for­ maţiuni lemnoase m ultianuale (braţe, cor­ doane, cotoare) şi anuale. Primele iau parte la forma dată butucului In lim ita dimensiu­ nilor pe care le au şi a orientării in spaţiu ; lipsa acestora sau micşorarea la lungimi mai mici şi foarte mici, dau butucilor forma de „cap“ mai mare sau mai mic, purtat sau nu pe tulpini de inălţim l diferite.
Prezenţa pe butuc a formaţiunilor multianuale

de lungimi relativ mari (tiC— 00 sau 100— 120 cm ori mai mult) şi orientarea acestora tn spaţiu, im prim ă butucilor forma primară (cor­ don orizontal, vertical sau dc \asp umbrelă, verandă etc.), 170

Caracterul general al formei este astfel dat de formaţiunile multianuale. care prin număr, lungim i şi orientare in spaţiu, desunează forma cea mai generală a scheletului coroanei butu­ cului sau chiar a acestuia întreg. Clnd spunem cordon orizontal, nu indicăm şi felul acestuia (Cazennave, Sylvoz etc.), pentru că precizarea (Individualizarea) formei nu o pot da forma­ ţiunile multianuale, ci cele anuale. Formaţiunile anuale prin lungime şi orientare tn spaţiu întregesc şi individualizează forma primară, conturată de cele multianuale. For­ maţiunilor anuale rămase pe butuc după tăiere dindu-li-se diferite orientări în spaţiu, con­ firmă rolul lor In definirea formelor de co­ roană, altfel nici nu se poate explica exis­ tenţa, In practică, a diferitelor tipuri dc cor­ doane (Sylvoz, Cazennave, Royat sim plu sau mixt etc.). La Întregirea sau chiar la modificarea formei primare, dată coroanei prin formaţiunile m ul­ tianuale şi anuale, contribuie in bună măsură. In perioada de vegetaţie şi lăstarii. Aceştia, prin modul cum sint dirijaţi şi legaţi sau nu. 171

pe mijloacele de susţinere, modifică forma ge­ nerală din cum era sau cum putea fi, in una asemănătoare trunchiului dc con răsturnat sau nu, vasului deschis etc., rezultind una din di­ feritele forme modificate, întllnite curent In plantaţiile de vil. P A R T IC U L A R IT Ă Ţ IL E FO RM ELO R DE C O N D U C E R E Formele de conducere, cunoscute şi folosite In viticultură, includ anumite particularităţi pro­ prii a căror cunoaştere ar.'ită unitatea aces­ tora. Indiferent de diversitatea lor, tcate formele de conducere a vegetaţiei şi producţiei la vlţ* de vie din cultură, sint creaţii artificiale ale maselor de viticultori sau de unii specialişti consacraţi. Şl unii şl alţii au observat că unele forme s-au dovedit mal potrivite pentru con­ ducerea viţel de vie faţă de altele, pe acestea le-au Îm bunătăţit mereu a]unglndu-se cu tim ­ pul la formele actuale, net deosebite de ce'e din natură.

Spre deosebire de formele libere şi răsfirat»; intllnlte la viţa sălbatică şi la cea susţinută pe arbori, Ia cea cultivată ele unt de regulii cplatizcte ; acestea s-au dovedit mal indicate pentru cultura economică a viţei de vie, de aceea pe acestea le-nu preluat şi rătplndlt In prictica viticolă. Oricum s-ar prezenta, toate formele de con­ ducere existente In viticultură sint determinate de modul In care se orientează In spaţiu şi se conduc formaţiunile lemnoase permanente fi anuale, din coroană şl se leagă pe mijloacele de susţinere. Pe forma iniţială astfel deter­ minată se suprapune cea ulterioară, rezultată prin dirijare şl legare sau nu a lăstarilor In cursul perioadei de vegetaţie. Diversitatea formelor de conducere existente şi a celor noi care so vor proiecta este con­ diţionată de utilizarea cit m ai deplină a ener­ gici heliotermice • şl de economicitatea cul­ turii viţel de vie. Dintre formele de condu­ cere. Intllnlte In practica viticolă, aceea este • l um ina $ căldura razelor solare. 1

172

173

mai bună şi mat recomandabilă care, intr-o etapă dată, asigură producţia cea m ai mare. cu menţinerea calităţii, scop urm ărit de orice cultivator. La ţoale formele de conducere i-\ristenfa tu l­ pinii fi menţinerea ei sint şi r â m ti determi­ nate, fn principal, de regimul termic • din perioada rece a anului. Tulpina viţei de vie din cultură este de ri'puld mai inalfâ in zo­ nele de cultură neprotejată peste iarnă şi mai jo a tf sau chiar lipseşte, in cele protejate, tn cadrul zonei de cultură neprotejată peste iarnă sc ivesc variaţii in înălţim e a tulpinii legale fie dc scoaterea organelor din zona cu tem­ peraturi ridicatc «flală pe sol şi tn vecinăta­ tea sa, fie de pericolul prea mare al atacu* rilor de mucegai pc struguri ; ambele situaţii confirmă dependenţa înălţim ii tulpinii de re­ gimul termic de peste an. Toate formele de conducere aplatizate, cu ten­ dinţă de generalizare fn viticultură, im plică utilizarea spolierilor, ca mijloace de susţinere n * De temperatură.

vegetaţiei ţi producţiei. Este aproape dc ne­ conceput obţinerea şl menţinerea formelor dc conducere aplatizate * fără întrebuinţarea spalierilor ca m ijloc de susţinere sau pergolclor. Toate formele de conducere strlnse pe laturi, aplatizate, fn plan vertical permit mecaniza­ rea largă a lucrărilor dc tehnologie viticolă (lucrările solului, fertilizarea, protecţia contra bolilor şi a dăunătorilor, erbicidarea, culesul strugurilor de \in la viţele cu tulpini cores­ punzătoare etc.) ; înlesnesc folosirea mai bună a energiei heliotermice, Iluminarea şi aerisi­ rea mal bună a coroanei viţelor, avantajează fn anum ită măsură eficienţa tratamentelor şi eficacitatea lor etc. Condiţiile care se cer formelor i!e conducere Pentru a putea fi preluată şi folosită In prac­ tica viticolă orice formă dc conducere trebuie să întrunească anum ite condiţii considerate minime. Intre cure se num ără Următoarele : • In plan vertical şi orizontal. 175

174

Formele de condwere, oricare ar II, trebuie să asigure crearea unui microclimat (microfitoclimat) * In plantaţie şl Sn coroana butu­ cului (plantei) de vită, care să permită desfă­ şurarea normală a proceselor de viaţă (in spe­ cial de fotoslnteză) şl pe cit posibil a celor ne­ favorabile pentru boli şi dăunători. Dinlre ac­ tualele forme de conducere cele aplatizate, conduse pe tulpini ţi semitulpfni, unde se poate, s-au dovedit mai indicate, mai ales dacă asigură şi un randament mai ridicat (mai maro) a fotoslntezei actice. Se pot îndeplini. In bună măsură, cele două cerinţe, prin acea formă de conducere care asigură o suprafaţă mal mare activ asimilatoare şi o ilum inare a frun­ zişului mal multe ore din zi ; de aceca se proiectează şl se experimentează noi variante ale formelor de conducere. In afară dc microclimat favorabil, forma de conducere trebuie să Tic cit mai '«{ir» cosfisi tcare, m ai simplii, cit tnai u$or de obţinut, dc menţinut in practica v itic o lă ; numai In ** Am biantă bună pentru viVă. 176

aceste condiţii forma dc conducere poate fi ac­ ceptată şi generalizată In producţic şi utili­ zată In grădina de lingă casă. Pentru a fi acceptată In practică orice formă de conducere trebuie să permită şi să se pre­ teze Ia obţinerea unor producţii de struguri cit mal mari şi de bună calitatc. Dintre toate formele de conducere, adaptate condiţiilor du mediu si solului (sau grupelor dc soiuri) este mai bună aceea care, cu aceeaşi tehnologie, asi­ gură producţia cea mai mare dc strucuri. Relaţia dintre forma dc conducere, la acelaşi soi u fla tln aceleaşi condiţii şi producţia de struguri obţinută este prezentata In tabelul 8, pag. 157. Se constată din tabel că dintre formele de con­ ducere studiate comparativ, cca denum itâ Mo­ ţională asigură producţia globală (18 500 kg/ha) si marfă (15 000 kg/ha), cea mai mare la so­ iurile pentru struguri de masă, iar Mi.rf eta­ jat, cea mai mică (11800 kg/ha — producţia globală şi 10 700 kg/ha, producţia marfă). D in­ tre formele de conducere In cordon, Cordonul Sylvoz (cu 10 000 kg struguri/ha} se arntă su­ perior celui orizontal. 177

In acelaşi timp, forma de conducere aleasă şi folosită In practică trebuie să reclame chel­ tuieli de producfie cit moi mici. După cum se ştie, unele forme de conducere necesită cheltuieli de producţie mai mari, a l­ tele mai mici ; de aceea la alegerea şi folo­ sirea lor in practică se ţine scama şi de acest fapt deosebit de im portant In etapa actuală. Examinarea In ansamblu a tuturor condiţiilor pe care trebuie să lc Îndeplinească formele de conducere, este singura cale In măsură să arate care dintre ele este cea mai recomandabili pentru utilizarea tn practică. Experienţele dr plnă acum indică totuşi cordonul orizontal uni si bilateral, ca formă dc conducere mai po­ trivită pentru soiurile de vită producătoare de struguri pentru vin şi Guvot pe tulpină (sau Cap înălţat) pentru cele de m asi, iar in grădinele de lingă casă bolţile şi semibolţile. S C O P U R IL E U RM Ă RITE In afară de tăieri, reglarea procesolor de creş­ tere şl a celor de fructificare sc realizează 178

prin conducerea formaţiunilor m ultianuale şi mai ale* anuale rămase pe butuc după tA­ iere. Orientind diferit in planul vertical, coardele de rod din coroana butucului, purtate sau nu pe tulpini, dau acestuia astfel dc forme Incit, prin acestca, se utilizează mai bine resursele tcrmice, luminoase şl cele de umiditate din s o l: Prin dirijarea rectilinie (dreapta) sau curbili­ nie (curbată) a coardelor se poate deplasa por­ nirea şl creşterea lăstarilor pe ncea porţiune care interesează mai m ult ştiinţa şi practica producţiei viticole, spre vlrfuri, mijloc ori spre bazo coardelor de rod. Pentru acelaşi mod de conducere a coardelor anuale purtate pe tulpini de înălţim i diferite, se micşorcază (deseori plnă la anihilare), con­ secinţele accidentelor climatice (brume şi în ­ gheţuri tirzii de primăvară), a atacurilor de boli (mană, mai ales mucegăirea strugurilor etc.), se micşorează evaporarea apei din sol pr'ji umbrirea acestuia sau mărirea et, dupfl 179

caz. Rezultă astfel că In afară dc tăiere, di­ rijarea vegetaţiei şi producţiei l i vil şi uşu­ rarea aplicării celorlalte măsuri de îngrijire cu-., se realizează In mare parte prin condu­ cerea formaţiilor din coroana butucilor de viţa. Conducerea coardelor. Coardele râmase pe bu­ tuc după tăiere pat fi conduse rectlllniu sau curbiliniu (flg. 3). A. C o n d u c e r e a r e c t i l i n i e se poate face !n plan vertical, In toate direcţiile posibile: \ertlcal ascendent şi descendent, oblic ascen­ dent şi descendent ţi orizontal, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. Conducerea tvrlicald fi oblică cu virjul In sus, favorizează la m axim um inegalitatea de por­ nire şi de creştere a lăstarilor pe lungime.) coardei de rod (sau Infertilă). La acest mod de orientare şl conduccre a coardelor de rod, rămase pe butuc după tăiere, ochii dc lam ă situaţi spre polul morfologic superior (capătul coardei) dezmuguresc m ai tntll, lăstarii por­ niţi din aceştia «resc mai repede şl realizează lungim i mni mari, Iar cel dinspre baza coar-

3 — Cnuduccrc.i coardelor:
» — v trtita l u c o id m t; i — vertical c - d •» oMic a w n d cn t ţi d «f c i,< !« il1 t d — In fere

o iu e n U I;

180

181

dei (polul morfologic Inferior) porncsc mal In urmă. ori nu, cresc mai tncet şi ating lungimi mai mici. Ochii dc la m ă din această parte a coardei de rod (primii 1— 3 şi chiar 1— 4) nu pornesc mal ales cind coarda râmine mai lungă ; de aceea printr-un proces de golire (degarnlsire) con­ tinuii a porţiunilor dinspre baza coardelor, se acumulează aici mai repede şi In cantitate mal mare lemn m ultlanual, indepărtlnd astfel coar­ dele an de an de suprafaţa solului. In concluzie, la acest mod de conducere lăs­ tarii cel m ai corespunzători se găsesc spre vlrful punţilor de rod, a coardelor dc doi ani, iar cei mai slabi, clnd pornesc sp;-e baza aces­ tora. Conducerea verticald fi oblică descendentă (cu vlrful in Jos) deşi menţine inegalitatea de por­ nire şl de creştere a lăstarilor, inversează ma­ nifestarea ei pe lungimea coardei anuale. Prin îndoirea şi legarea coardelor anuale cu vlrful In jos, baza lor devine pol morfologic superior (aşezat mai sus), iar vlrful pol mor­ fologic Inferior arcplasat mal Jos. De aceea 182

pornesc mai Intll, cresc mai repede, lăstarii dinspre baza coardei, devenit prin îndoirea vlrfului, pol morfologic superior, de aceea rea­ lizează lungimi (şl grosimi) mal mari. Pornesc mal In urmă (sau nu pornesc) ochii situa(i spre vlrful coardei, rămas după îndoire pol morfologic inferior, lăstarii cresc mai Încet si ating dimensiuni mai mici. Ambele moduri de conducere a coardelor fverticală fi oblică, ascendcntă ţi dcsccndenlâ), favorizează la m axim um inegalitatea de creş­ tere a lăstarilor pe lungimea coardelor şi J1 schimbă intensitatea de manifestare de pe o porţiune de coardă pe alta, In funcţie de In­ teresele practico alo conducerii viţei de vie. Spre deosebire de cea verticală şi oblic ascen­ dentă, care prin degarnlsire şi acumulare de lemn multlanual Îndepărtează an de an orga­ nele vegetative şi cele generative de supra­ faţă solului, conducerea verticală şi oblică des­ cendentă, previne şi frîneazi asemenea feno­ mene. Rezultă astfel cJ, folosind una sau alta din cele două moduri de orientare şl conducere a 183

coardelor râmase pe buluc după litiere, viti­ cultorii put obţine lăstari şi mai apoi coarda mal viguroase sau mai slabe pe acea porliune a coardelor de rod care este mai avantajoasă pentru practica şi economia viticolă. Conducerea orizontală, determină Influenţe şi efccte contrarii celor Înregistrate prin cele­ lalte moduri dc conducere. Prin conducere orizontală virful şi baza coardelor se gîis&ula acelaşi nivel, pc aceeaşi linie, rar unul mai jos sau mai sus ca a lt u l ; dc aceea, In toc de o inegallzare, se realizează o egalizare In creş­ terea lăstarilor pe lungimea coardei anuale. La conducerea orizontală dezmuguresc practic In acelaşi interval de tim p mai mulţi ochi de iarnă faţă de totalul lor ; lăstarii cresc aproape la fel de repede sau de Încet pe Întreaga lu n ­ gime a coardei şi realizează dimensiuni (Iun yimi ;l grosimi) aproximativ egale. Pornind mai m ulţi ochi de iarnă faţă de totalul lor, pentru aceeaşi sarcină pe butuc, dimensiunile acestora, deşi mai uniforme, răm in ceva mni mici comparativ cu cele de la conducerile ver­ 184

tical şi oblic ascendentc şi descendente ; In schimb, se Împiedică acumularea lem nului bătrln şl deci Îndepărtarea de păm lnt sau de capul butucului a organelor vegetative şi ge­ nerative. Lăstari m al m ulţi pe butuc, Înseamnă aerisire şi ilum inare mai slabe In interiorul său şi condiţii mai bune pentru atacuri de boli. Ţinînd seamă de avantaje şl dezavantaje, vi­ ticultorii aleg şi folosesc în practică acele mo­ duri de conducere rectilinie, a coardelor care servesc mal bine economia producţiei viticole, dintr-o podgorie sau alta ori din grădina de lingă casă. 1 . C o n d u c e r e a c u r b i l i n i a , mal des fo­ 3 losită in practică decit cea rectilinie, poate fi In cerc, semicerc, şi chiar In arc de cerc, după gradul de curbare a coardelor rămase pe bu­ tuc ca şi după lungimea acestora; fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. Comparativ cu cea orizontală, conducerile In semicerc şi In cerc utilizează la m axim um spa­ ţiul dintre butuci pe rind şi pc metru liniar. Comtuccrca in ccrc, situează diferit In plan

185

vertical prin îndoire, ochii dc iarnă pe Iungimca coardelor anuale, de aceca menţine şl favorizează creşterea neuniformă a lăstarilor pc uncie por(iunl de coardă faţă de altele. în ­ tocmai ca şl la cele rectilinii, vertical şi oblic ascendent şi descendent, la conducerea curbi­ linie in cerc pornesc mai tntii, cresc mal re­ pede, lăstarii proveniţi din ochii de iarnă si­ tuaţi pc segmentele cele mai ridicate şi pc cele ascendente şi descendente din vecInăUitci acestora şi ating dimensiuni mal mari. Por­ nesc mal in urmă, cresc mai încet şi realizează lungimi mal mici, lăstarii proveniţi din ochii de iarnă situaţi spre baza cercului şi pe por­ ţiunile dc coardă din vecinătatea sa. Procentul de ochi porniţi de pe porţiunile cels mal ridicate ale cercului şi de pe segmentele ascendente din apropierea sa fiind mai mare decit cel de la baza cercului şl de pe por­ ţiunile învecinate, sc ajută acumularea lem­ nului bătrin şi îndepărtarea sistonatlcâ (re­ gulată) a organelor vegetative şi generative rte suprafaţa solului şi de capul butucului.

Conducerea (n semicerc, mai răsplndîtâ in practică faţă de cea tn ccrc, provoacă efecte «semănătoare asupra fenomenelor de creştere şi de rodire ca şi cea in cerc. Semicercul nefilnd altceva decit jum ătatea superioară din conducerea Jn cerc, toate manifestările de pornire şi creştere a lăstarilor, constatate pe această parte a cercului, sint şl răm ln valabile pentru conducerea coardelor tn semicerc. Ochii de iarnă aflaţi spre baza şi vlrful coar­ delor, conduse tn semicerc, pornesc mal tirziu (sau nu pornesc), iar lăstarii proveniţi din aceştia (clnd pornesc), cresc mai încet şi ating lungim i mai mici şi invers ; cele mal mari d i­ mensiuni le realizează lăstarii aflaţi pc seg­ m entul de curbură m axim ă a semicercului şi cei de pe porţiunile ascendcntc şi descendente învecinate. Rezultă astfel că modul de conducere a coar­ delor rectilinii fi curbilinii, pe direcţii şi sen­ suri diferite, reprezintă mijloace eficace prin care viticultorii modifică raporturile dintre creştere şi fructificare, după voie şl cerinţele 18?

(«6

practicii viticole iar cel cu grădini lingu casă şi după mărimea acestora. Înălţimea la care se conduc coardele. Varieta­ tea condiţiilor de climă şi economia culturii vitei dc vie hotărăsc Înălţimea tulpinii, a co­ roanei şi a coardelor faţă de suprafaţa solu­ lui şl legarea sau nu a a costorn pe mijloacele dc susţinere. Cu cit cultura viţei de vie sc în ­ depărtează dc la sud spre nord cu ntlt scad lnăltimc-a tulpinii şi cea la care sc conduc coardele faţă de suprafaţa solului şi Invers. Căldura, intensitatea lum inii, umiditatea so­ lului şi a aerului, depind In marc măsură de poziţia geografică a locului, de formele de re­ lief (dealuri, pantă, şes etc.), de orientarea locului faţă de punctele cardinale şi dc În ăl­ ţimea Iul faţă dc nivelul m ării şi in acelaşi loc cu depărtarea faţă dc sol. Ziua, căldura cca mal marc şi umiditatea cca mai mică se lntllnesc mal aproape do păm lnt. Sar noap­ tea ln\<rs. Tn zonele cu deficit termic, viţa de vie şl portul său, inclusiv coar­ dele se conduc? mal aproape de suprafaţa so­ lului şi mal departe tn cele cu excedent termic.

In cazul intii vita de vie primeşte pe lingu căldura directă venită de la soare şi un plus din cea cedată de sol, lmplinlndu-şi astfel ne­ voile de căldură. tn zonele de cultură neprotejată sau chiar semiprotejate din părţile noastre, viţa de vie se conduce pe semltulplni (0,70—0,90 m) sau pe tulpini (1,00— 1,20 plnă la 1,50— 1,80 m, rar mai mult) iar in cele protejate, coroana In­ clusiv coardele la 0,40— 0,50 m depărtare de sol, rar mal mult. Conducerea, tn părţile noas­ tre, a coardelor mai aproape sau mai departe do sol, oferă unele avantaje şl dezavantaje. Conducerea coardelor mai aproape de sol ajută la maturarea mal bună a strugurilor sl a coardelor anuale, In schimb devin mai frec­ vente atacurllo de boli (mană, mucegai) şi cresc efectele îngheţurilor şi brumelor tlrzll dc prim ăvară ; tăierile şi culesul se aplică mai greu. Dacă insă coardele se conduc mal departe de sol, strugurii sc coc mai tirzlu, in schimb atacurile de boli şl efectele accidentelor cll189

188

matlce slnt mal mici, iar lucrările do Ingrijre se execută mai uşor (tăieri, cules etc.). Reiese astfel că Înălţimea la care sc conduc coardele rămase pc butuc după tăiere depinde In prim ul rlnd de condiţiile termice (căldură) de peste an şi In special de cele din lam ă, iar In cadrul acestora de avantajele economice pc care le oferă unele m odalităţi de conducere comparativ cu altele, urmlnd ca viticultorii să le folosească In practică pe cele care s-au do■vedit mal indicate In grădina de lingă casă.

O B Ţ IN E R E A FO R M ELO R DE C O N D U C E R E
JO A S Ă

TEH N O LO G IA O BŢINERII FORM ELOR DE CO N D U CERE
Tehnologia transformării formei de creştere şi de realizare a formelor de conducere se des­ făşoară la toate plantaţiile In perioada dc ti­ nereţe de virstă, iar In cea de maturitate, numai la plantaţiile clasice supuse moderni­ zării prin Înălţarea tulpinii. Indiferent de în ă l­ ţimea tulpinii, tehnologia de obţinere a for­ melor dc conducere ss realizează etnpizat pe ani, chiar dacă num ărul acestora este diferit. 190

Toate formele de conducere joasă, utilizate de regulă In zonele de cultură protejată peste iarnă, sc obţin In acelaşi fel indiferent de sis­ temul de tăiere practicat pe acestea. A nii şi etapele de obţinere a formei se ridică la trei, rar mai mult sau mai puţin. La sistemul de tăiere scurt. Din ochii de iarnă, aflaţi sub muşuroi, pornesc In anul Intli dup<1 plantare cel puţin trei lăsîari, care In t o a m n a aceluiaşi an devin coarde. In prim ăvara anului doi, de la plantare, se suprimă una din celc trei coarda (cea din mijloc) cu porţiunea din cordlţfl pe care se sprijină, iar cele rămase sc scurtează la cept de cîte 2—3 ochi fiecare ; din ochii de iarnă de pe cepi pornesc 5— 6 lăstari, care, de ase­ menea, devin coarde In toamnă şi din nou se taie In cepi. l a sistemul de tăiere mixt. In prLmâvara a n u ­ lui trei după plantare, coardele sc scurteaz'i din nou In cepi de 2—3 ochi, dacă viţele sc vor Wia după sistemul dc tăiere scurt, sau In

PI

una şi doi cepl (a clte 2—3 ochi) ori chiar in două verigi (după vigoarea viţelor), clnd vi­ ţele urmează a fi formate după sistemul de tăiere mixt. în prim ăvara anului patru, de la plantare, planta de viţă este prevăzută cu prlnclpaicla formaţiuni lemnoase necesare tăierilor de pro­ ducţie ; de aceea se aplică tăierea la cepl de 2—3 ochi pentru sistemul de tăiere scurt sau In verigi de producţie pentru cel mixt, ori in coarde pentru ccl lung. Tn caz că tulpina Joasă nu se reduce In o sin­ gură buturugă, cl trebuie să aibă 40—G cm fl înălţim e de la suprafaţa solului, din cele trei coarde existente in toamnă, cea mal bine pla­ sată, mai viguroasă şl mal dreaptă sescurtcază in primăvara anului doi la această înălţime, Iar celelalte se suprimă, de la locul de por­ nire (inserţie). Pe coarda astfel scurtată se menţin prim ii doi ochi viabili dinspre capătul scurtat, iar ceilalţi situaţi mal Jos, se suprimă. De aici înainte se proccdează la f e l : cele două coarde sc scurtează In clte 2—3 ochi fiecare 192

pentru tăierea scurtă In prim ăvara anului trei sau la clte o verigă de producţie pentru sis­ temul de tăiere m ixt (In cordiţe sau In coarde şl cepl) ori tn coarde pentra cel lung.

O B Ţ IN E R E A FO R M ELO R D E C O N D U C E R E In a l t A In tehnologia de obţinere a formelor de con­ ducere pe scmitulplnl sau pe tulpini înalte se deosebesc, in principiu, trei etape şi a n u m e : obţinerea tulpinii, formarea scheletului coroa­ nei (braţe, cordoane, cap înălţat) şi obţinere» elementelor de producţie. A. Obţinerea sau formarea tu lp in ii Prezenţa tulpinii de înălţim i diferite devine cu putinţă numai in zonele de cultură neprotejată şl c h lîr in cele semiprotejată peste Iarnă. înălţim ea tulpinii. In munca de formare a tulpinii trebuie precizată înălţim ea sa şi cu­ noscuţi factorii de Influenţă din a căror exa­ minare, fie ea cit de sumară, se deduce Inăl193

ţimoji cea mai convenabila, stabilită si Înţe­ leasă convenţional şi relativ. * Tn unele ţări viticole tulpina de 0,70— 1,20 m nu este considerată joasă şi Înaltă clnd m ă­ soară peste 2,00 m In timp ce in altele la 1,20— 1,50 m, se consideră mijlocie. La noi in Vară tulpina s« socoate semllnaltă, clnd măsoară 0,70—0,90 m şi Înaltă clnd are 1,20 ± 20— 30 cm, rar mai m ult (la pcrgola raţională ajunge la 2 m). Factorii de influentă. Chiar dacă Înălţimea tu l­ pinii este aşa dc variabilă şi cu Înţeles aşa dc diferit, aceasta nu se preia şt nici nu s ? < acceptă decît ca un rezultat dedus din in flu ­ enţa combinată a diferiţilor factori, dintre caro unii devin hotărltori. 7Vmper<itura, din vară şi din iarnă, deţine rel mai mare rol In stabilirea înălţim ii tulpinii l.i cultura neprotejată şi semlprotejată peste iarnă. In zilele de vară temperatura cea mal * Diferitele înălţim i au înţelesuri diferite ; înălţim ea mică din unele ţări este considerată marc In altele. 194

ridicată se Intllneşte pe sol şi In imediata sa vecinătate, de unde începe să scadă cu înde­ părtarea de sol, inregistrlndu-se la 2 m în ă l­ ţime o micşorare plnă la 5— 10°C, rar mai m ult sau mal puţin. Se ştie că la 60— 70°C in zona frunzelor încetează fotosinteza la cele lu ­ minate direct, dar continuă la 50—55°C In viile irigate sau In zonele cu temperaturi mai coborlte in vară. M ărind înălţimea tulpinii In cazul Intii de la 50—60 cm la 2 ni, iar in cel de-al doilea la 1,20— 1,50 m de sol, tempe­ ratura scade de la 60— 70°C cit era mal aproape de sol, 50— SS'-'C şi de la 50— 55 la 40—45*C clnd procesele de viaţă se desfăşoară In con­ diţii relativ mulţumitoare ; de aceea înălţimea tulpinii trebuie să fie mai mare in cazul intii şi mal mică in cel de-al doilea. Vigoarea soiurilor fi starea de fertilitate a pim lntului, influenţează, de asemenea, înălţimea tulpinii. Pe acelaşi sol soiurile mal viguroase pot fi conduse pe tulpini mai înalte decit cele mai puţin viguroase, ca şi accla-jl soi cultivat 193

pe soiuri cu fertilitate diferită, unele pe tul­ pini, altele pe semitulplni. Productivitatea muncii este diferită la înălţim i d iferite; ca creşte cu Înălţimea tulpinii pină la un anum it nivel, dincolo de care scade cu creşterea tn continuare a Înălţim ii, cum scade şi producţia de struguri. tn condiţiile noastre de mediu, Înălţimea tul­ pinii In plantaţile din zona de cultură nepro­ tejată şi chiar semiprotejată peste iarnă osci­ lează Intre 70— 80 cm faţă de suprafaţa solu­ lui, rar m ai m ult sau m ai puţin ; la înălţim i mai mari (peste 1,00 mj calitatea producţiei În­ cepe să scadă treptat cu mărirea Înălţim ii tulpinii. Dacă scăderea treptată, la Început chiar neînsemnată, a calităţii nu interesează in aceeaşi măsură la soiurile de viţă pentru struguri de masă şi la cele pentru vinuri de consum curent, interesează Insă la cele supe­ rioare şi mai ales la cele cu trepte de c alitate; de aceea la stabilirea Înălţim ii tulpinii se ţine seama şi de felul producţiei de struguri, de calitatea pe care aceasta trebuie să o asigure. Tehnologia de formare a tulpinii. Faptele arată 196

că tehnologia de formare a tulpinii este prac­ tic aceeaşi, iar deosebirile care apar se referă la Înălţim e şi la tim pul In care se poate ob­ ţine ; de aceea considerăm că trebuie redat ceea ce este comun In formularea tulpinii de înălţim i diferite (fig. 4). Timpul In care se poate obţine tulpina, indi­ ferent de Înălţimea sa, este de doi ani, mai rar de unul sau chiar de trei a n i ; cel de doi ani este considerat normal, ca fiind cel mal Indicat, de aceca este şi cel mai des folosit In practica viticolă. Tehnologia de formare normală a tulpinii, pe ani, se desfăşoară a stfe l: tn vara anului ini îi, după plantare, se re­ zervă din cel porniţi toţi lăstarii cu creştere normală, iar cei debili se înlătură. Dintre lăs­ tarii normali cel puţin 1—2 se conduc vertical şi se leagă de 2—3 ori de tutore, asigurlndu-li-se protecţia contra bolilor şi dăunătorilor. Copilii se suprimă num ai In stare erbacee; terenul se menţine curat de buruieni, cu ară­ tura de toamnă, lăstarii deveniţi coarde, se muşuroiesc la bază. 197

ftoHÂMM
dupipknftrc

>

TOAMNA,

mUAVAM

TlUMM

'»■

4

Asfirf.ru/arriai- nt/riede <kpi dsidtvtgcM * litere li/ere

bsfoş/hffen stda dk agefgfe

AfW{. /*

tt-2 0 a r

A SO r

T
T.I» -«4 T .l
h sflrşl/u/penosde/ck wpt/f/it?
toamna

1

M

l ■J

.1 ,

m .v J'/A .şj
tvimedetJxne dupJiijtre

Pig- 4 — Tehnologia dc formare a tulpinii la
viţa dc- vie

In prim ăvara anului doi, din lăstarii porniţi din ochii de iarnă, deveniţi coarde ce alege cea mal viguroasă, mai dreaptă, situată cit m«l jos, care se scurtează la fi— 6 ochi ţi ie leagă sau nu de tutor, iar restul se suprimă de la locurile lor de pornire. Din lăstarii porniţi de pe porţiunea rămasă după scurtare, se re­ zervă 3— 4 prin rărire alternativă, care se leagă repetat de tutor, celelalte lucrări de Îngrijire stnt la fel cu cele din anul in tli după plan­ tare. In primăvara anului trei, după plantare, din coardele provenite din lăstarii anului doi, se aleg şl se rezervă cea m ai de jos, pentru cep de siguranţă, iar cea m al corespunzătoare (si­ tuată cit mal jos, mal dreaptă, normal formată şi dezvoltată) pentru tulpină înaltă (1,20— 1,50 m) sau semllnaltă 0,80— 1,00 m). Ambele corzi rezervate se scurtează prin tă­ ieri ; cea dinspre bază la 2 ochi obţlntndu-se astfel cepul de siguranţă, iar cea de a doua, la o lungime corespunzătoare (ndl{imii tulpinii prevăzute a se obţine. 200

In acest mod, la sflrşltul anului doi sau la în ­ ceputul anului trei de la plantare, tulpina este gata formată ca şl cepul de siguranţă. De îndată ce tulpina de înălţimea propusă s-a obţinut I se dau Îngrijirile cuvenite : lăs­ tarii porniţi de pe aceasta sc suprimă In stare erbacee, sau şl mal bine se orbcsc (se scot) ochii de Iarnă, evitlnd formarea rănilor, puncte sensibile pe tulpină. In vară se acordă plan­ taţiei Îngrijirile cuvenite (distrugerea buruie­ nilor, protecţia contra bolilor şi dăunătorilor, muşurolre tn toamnă a cepului de Sigu­ ranţă etc.). Formarea rapidă a tulpinii se poate realiza tn anumite condiţii. La soiuri viguroase, cu creş­ tere rapidă a lăstarilor In prima parte a peri­ oadei de vegetaţie, dar fără fenomene de bulre (creştere prea mare), Insă cu maturaţle relativ timpurie a lem nului anual. In iicest caz se procedează a stfe l: In vara anului Intli după plantare, se rezervă 3— 1 lăstari porniţi din ochii de iarnă de pe cordiţa aflată sub m u­ şuroi, restul se s u p rim ă ; din lăstarii rezer­ vaţi se alege cel mai de jos, m ai viguros, dar

2QI

nu „buit“ (lacom), se dirijează vertical şi se leagă repetat de tutor, restul răm ln liberi, Insă cu vtrfurile ciupite. De pe lăstarul ales pentru formare rapidă a tulpinii, se suprimă toţi copiiil îndată ce îşi fac apariţia. Clnd lungimea acestui lăstar depăşeşte cu 80—90 cm Înălţimea viitoarei tulpini, iar dia­ metrul său este de m inim um 7—8 m m se scur­ tează cu 1— 2 ochi mai sus sau mai Jos de inălfimea proiectată pentru Guyot pe tulpină ori se îndoaie pc prima strmă pentru cordon orizontal sau pentru altă formă, tulpina fiind astfel formată la sftrşltul anului Intli după plantare. formarea scheletului coroanei. Tehnologia de formare a scheletului coroanei depinde do mo­ dul cum aresta va fi reprezentat, cordon ori­ zontal uni şi bilateral sau Guyot pe tulpină etc. I.a cordonul orizontal scheletul principal va fi reprezentat prin cordon orizontal uni sau b i­ lateral, porţiunea de coardă care depăşeşte înăl­ ţimea tulpinii se îndoaie in prim ăvara anului trei şl se leagă pe sîrma portantă (prima slrmă a spalierului) după care se scurtează la o lun202

glme egală cu jum ătatea distanţei intre viţe pe rind. Toţi ochii de iarnă de pe tulpina ast­ fel formată şi cel de pe partea inferioară (dacă cei de sus stnt suficienţi) a celei îndoite se suprimă, afară de cel din capăt, tare prin lăstărire va servi la prelungirea cordonului ptnă In formarea deplină a Iul. tn primăvara anului patru, coarda provenită din lăstarul principal al ochiului dc iarnă, aflat pe partea inferioară a primei jum ătăţi de cordon, serveşte la prelungire pină la bu­ tucul învecinat după care se scurtează. In acest mod cordonul orizontal unilateral, parte prin­ cipală a scheletului coroanei, este astfel format In toamna anului patru sau cel tirziu In p ri­ măvara anului cinci. Cordonul orizontal bilateral se poate forma tn două moduri şi a n u m e : prin asigurare! pornirii unui lăstar, din ochii de iarnă aflaţi in apropierea indoiturii sau prin asigurarea a doi lăstari din ochii de iarnă aflaţi ctt mal aproape de capul tulpinii după scurtarea aces­ teia In In'ilţimca stabilită. 203

In prim ul caz, se foloseşte un lăstar pornit de la cotul indoituril, cel m al bun (viguros, drept), care sc pallsează (leagă) pe tutor şi se îngrijeşte cum trebuie, tn toamna aceluiaşi an (trei de la plantare) sau prim ăvara anului pa­ tru, lăstarul se îndoaie in partea opusă, se leagă dc sirma portantă şi se scurtează la Ju­ mătatea distantei dintre viţe pc rind. In toamna aceluiaşi an ori in prim ăvara anului cinci, se obţine prelungirea cordonului Incit in toamna anului cinci sau cel tirziu in prim ă­ vara anului şase, cordonul orizontal bilateral este format definitiv. In al doilea caz se folosesc in prim ăvara anu­ lui trei după plantare doi lăstari porniţi din ochii de la m ă aflaţi cit mai aproape de capul tulpinii după scurtarea acesteia la înălţimea s ta b ilită ; lăstarii obţinuţi din aceşti ochi se palisează (leagă) pe tutor şi se Îngrijesc atent, iar toamna după căderea frunzelor ori prim ă­ vara (anului patru) se dirijează In sens contrar, se leagă pe strma portantă şi se scurtează la jumătatea distanţei dintre viţe pe rlnd. Lăs­ tarii porniţi din cei doi ochi de iarnă, de la 204

capete, situaţi pe partea Inferioară servesc la întregirea braţelor cordonului, incit la sflrşitul aceluiaşi an sau tn prim ăvara anului cinci, cordonul orizontal bilateral este gata format. Dintre ccle două metode de formare a cordo­ nului orizontal bilateral, parte principală a scheletului coroanei, cea de a doua este mal răspindită In producţie chiar dacă braţele cor­ donului răm in permanent inegale ca vigoare şi dimensiuni. La Guyot pe tulpină. Spre deosebire de for­ marea cordonului orizontal uni sau bilateral, obţinut In cinci ani, cea a capului butucului la Guyot pe tulpină se poate realiza şi In trei ani, respectiv mai scurtă cu 1—2 a n i ; In ace­ laşi tim p la acest mod de conducere şl tehno­ logia este mal simplă şi fără pericol de degarnisire ca la cordonul orizontal (fig. 5). In prim ăvara anului trei de la plantare, se opresc 4— 5 lăstari porniţi din ochii de iarnă, rezervaţi pe porţiunea superioară a capului tulpinii, restul se suprimă In stare erbacee. Aceşti lăstari se dirijează Intre ilrm ele duble ale spalierului, 1 se suprim ă sau nu copilil In 1 205

Fig. 5 — Obţinerea formei Goyot pe tulpini:
■ — cu 2 verigi de rod; b — cu 4 verigi de rod

funcfle de posibilităţile de creştere pe care le au şl de realizare a dimensiunilor cuvenite. In cursul perioadei de vegetaţie li *e asigură con­ diţii bune de creştere («ol curat de buruieni, protecţie contra bolilor şl dăunătorilor etc.), şi de maturare mormală a lem nului anual. tn prim ăvara analul patru, după plantare, din cel 4— 5 lăstari rezervaţi anterior pe porţiunea de sus a tulpinii, deveniţi coarde In toamna aceluiaşi an, se aleg şi se reţin doi sau patru, restul se suprimă de la punctul de pornire. Coardele oprite se scurtează In cepl de ctte 2—3 ochi flecare, răm lnlnd după tăiere 2 sau 4 cepl. In caz de vigoare bună a butucului şl a coardelor anuale, In loc de doi sau patru se pot lăsa mal mulţi cepl, grăbind, prin Ingroşare mal rapidă, formarea capului butucului. In acest mod, la sflrşltul anului patru capul butucului (sau chiar al cotoarelor) este astfel obţinut. Formarea elementelor de producţie. Concomi­ tent eu formarea componentelor principale din scheletul coroanei (cordoane, cap înălţat etc.), începe şi continuă formarea elementelor d« 208

produefte (cepl, cordiţe, coarde, verigi de rod). Indiferent de formele de conducere, elemen­ tele de producţie ie formează In acelaşi fel şl după aceeaşi tehnologie, de aceea formarea lor poate fi prezentată In comun sau separat pe forme mal uzuale in ţara noastră. La cordonul orizontal uni j i bilateral. Elemen­ tele de producţie la cordonul orizontal uni ţi bilateral se formează In etape succesive, în ­ tocmai ca şl cea a elementului principal din coroană. Indiferent de procedeul de obţinere a cordo­ nului succesiv sau simultan, baza elemente­ lor de producţie o constituie cepii, obţinuţi ccl dinţii, pe care apoi se formează cordltele sau coardele, asociate ori nu in verigi de produc­ ţie, după cum cepii pot răm lne ca atare, ser­ vind ca elemente dc producţie. Elementele de producţie la cordonul orizontal unilateral se formează a stfe l: Cepii de pe prima porţiune de la acest cordon se formează In prim ăvara anului patru de la plantare. In acest scop coardele provenite din lăstarii răriţi la 25—30 cm, situate pe partea 209

superioară a primei' porţiuni de cordon, se tale In cepi de 2—3 ochi fiecare, cu excepţia ultimei pornită din ochiul de iarnă aflat pc partea inferioară care serveşte la formarea In completare a celei de-a doua porţiuni a cor­ donului. In primăvara anului cinci, de la plan­ tare, se tale in cepi dc 2— 3 ochi şi coardele de pe a doua porţiune a cordonului. Aceştia pot servi in continuare ca elemente de pro­ ducţie, cum se Intllneşte la sistemul de tăiere scurt practicat cu sau fără tulpină, la cordo­ nul speronat * etc., după cum servesc şi co elemente de formare a verigilor de rod et1 ?. Formarea verigilor de producţie, pe prim a por­ ţiune a cordonului orizontal unilateral începe Jn primăvara anului cinci după plantare ; acum coardele de pe această porţiune se taie In ve­ rigi de rod, cele situate mai Jos In cepi de 2—3 ochi, iar cele de sus, Insă învecinate cepilor. In cordiţe de 5—7 ochi. In anii următori, elementele de producţie ast­ fel formate se folosesc potrivit cu sistemul de • Cu cepi de 2—3 ochi rar mai mulţi. 210

tăiere adoptat sau se transformă după cerin­ ţele ridicate de practica producţiei viticole. Elementele de producţie la cordonul orizontal bilateral se formează In acelaşi mod şl in etape succesive sau nu, după cum se formează şi braţele cordonului. Dacă braţele cordonului se formează succesiv, Intii prim ul din ele, prin îndoire, dirijare şi legare a unei porţiuni de tulpină corespunză­ toare primei părţi a cordonului, iar după un an cel dc al doilea, dlntr-un lăstar devenit coardă, pornit din zona Indoiturii (curburii). Formarea elementelor de rod nre loc după acelaşi procedeu ca la cordonul orizontal uni­ lateral, tn etape, pe ani şi succesiv, pe braţe şl porţiuni ale acestora. Dacă Insă braţele cordonului se formează si­ m ultan prin rezervare a doi ochi de la m ă pe porţiunea superioară a tulpinii scurtate In apro­ pierea primei slrme portantă {corespunzătoare înălţim ii tulpinii formată) şi prin dirijarea coardelor, legarea acestora de slrmă şl scur­ tarea lor la lungimea necesară obţinerii pri­ melor Jumătăţi de braţe, formarea elementelor 211

de producţie, deşi pe ani, are Ioc rim ulian pe ambele porţiuni ale braţelor cordonului in fo rm are; se formează cepii pe primele por­ ţiuni ale braţelor apoi pe cele următoare (de a doua) şi In fine verigile de producţie In ace­ laşi mod. Formarea elementelor de producţie ia Guyot pe tulpina. Deşi tot in etape succesive, ele­ mentele de producţie la Guyot pe tulpini (sau semltulplni) se formează intr-un timp mai scurt, după cum In tim p mal scurt se obţine Întreaga formă faţă de cea in cordon o rizontal; de aceea se întrebuinţează m ai ales in prac­ tică. Elementele de producţie, reprezentate prin verigi de rod, se obţin la Guyot pe tulpini In două etape (in doi ani) şl anume : formarea cepllor, a cordiţelor ţl formarea ve­ rigilor de rod. Cepii sau cepii ţi cordiţele se formează I i primăvara anului patru, după plantare, In care caz din cele 4—5 coarde situate spre capul tulpinii se aleg 2 sau 4, după vigoarea v iţe i; cele situate mai Jos *e tale In cepi de 2—3 ochi 212

Iar cele de mai sus in cordiţe de 9 6 ochi — sau toate cele patru coardc sc tale numai in cepi de 2—3 ochi. In primăvara anului cinci de la plantare, coar­ dele pornite din cepi se tale In verigi de pro­ ducţie, după acelaşi procedeu ; rele de jos In cepi, cele de sus in coarde de 8— 10 sau chiar 12 ochi, cele de pe cordiţele din anul patru (clnd există) se suprimă cu lemnul de suport cu tot. în anul cin ci după plantare toate ele­ mentele de rod fiind gata formate, plantaţia intră in producţie deplină ; de aici înainte se aplică tăierea după metoda cunoscută, siste­ m ul de tăiere m ixt Guyot modificat (cu mai multe verigi) sau dublu (cu două verigi) mal rar sim plu (cu o verigă). Obţinerea formelor cu tulp ini conduse pe pergolă raţională. Formele de conducere a viţe­ lor cu tulpini înalte, susţinute pe pergolc (trentină simplă sau dublă, raţională etc.) in loc de spaliere, nu sint şl nici nu pot fi altceva In etapa actuală (aşa cum arată) decit un sistem de tăiere m ixt (Guyot modificat), cu elemen213

telc necesare purtate pe tulpini de înălţim i di­ ferite ; do aceoa nu poate fi vorba de formarea viţelor conduse in pergolă raţională, ci pe pergolă raţională, Înţeleasă num ai ca mijloc de susţinere. * Indiferent de existenţa sau nu a braţelor ori a cotoarelor şl de lungimea aces­ tora, sistemul de tăiere aplicat formelor de conducere, susţinute pe pergolă raţională, este cel mixt cu verigi de rod, coardă de lungimi diferite şi puntea de rod, cind există ; de aceea şi tehnologia de obţinere a acestei forme de conducere este identică cu cea folosită la Guyot pe tulpină modificat. In anul fnCii după plantare, se obţin in toamnă 3—4 coarde normal dezvoltate, care se muşu* In literatura de specialitate se suprapun ade­ sea înţelesul corect al formei de conducere bine precizat, acum cu sistemul (mijlocul) de susţinere sau cu sistemul de tăiere care sint cu totul altc e v a ; asemenea suprapuneri (sau chiar confuzii) slnt la fel de păgubitoare pen­ tru înţelegerea clară şi delimitarea lor ca şi pentru ştiinţa adincirii şi dezvoltării in con­ tinuare, de aceea trebuie evitate. 214

roiesc la bază întocmai ca la toate viţele din zona semiprotejată şi chiar protejată peste iarnă. In anul doi de la plantare, se rezervă din coar­ dele existente cea mai corespunzătoare, care se scurtează la 4—0 ochi sau Ia înălţim ea v ii­ toarei tulpini, după intervalul de timp in care se obţine Întreaga formă (5— 6 sau 3— 4 ani), in cazul intii restul se suprimă. Iar In al doilea, cea de Jos se taie in cep dc 2 ochi şl restul se suprimă, asigurînd îngrijirile cuvenite porţiunii rezervată pentru tulpină, cu menţi­ nerea celor 4 ochi dc iarnă situaţi spre capătul de sus, după scurtare. In anul trei după plantare, din lăstarii prove­ niţi din cei 5—6 ochi, deveniţi coarde in cazul intii (formarea In 5— 6 ani), cea mai corespun­ zătoare serveşte după acelaşi procedeu, la for­ marea tulpinii, cea de jos ia a cepului de si­ guranţă, iar In cel de-al doilea, din coardele aflate spre capul tulpinii se formează primele 2 verigi de rod, tăind coardele de sus la 5— 6 ochi (cordlţe). Iar cele de Jos In cepi de 2—3 215

ochi, forma obţinută fiind astfel gata reali­ zată (fig. 6. ') In anul patru se obţin, după acelaşi proccdeu, alte două verigi de producţie la forma reali­ zată In trei ani şi primele la cea in 5— 6 ani, inclusiv cepul de siguranţă, in continuare se obţin în anul cinci, in acelaşi mod şl dupS ne­ cesităţi alte verigi de producţie, forma fiind gata obţinută. OBŢINEREA RAPIDĂ A FORMELOR DE CO N D U CERE CU TULPINI Şl SEMITULPIN1 Intervalul de tim p prea mare (5— 6 ani) in care sc obţin formele de conducere cu tulpini şi semitulpinl şl cheltuielile neproductive deo­ sebit dc ridicate, au pus in discuţie n-ducerea, la m inim um posibil, a tim pului de obţinere a * In acelaşi mod se obţine şi forma de con­ ducere pentru m ijlocul de susţinere nu m it pergola raţională, care in fond este tot un guyot pe tulpină chiar dacă se caută şl unele deo­ sebiri ; de aceea nu redăm şi figura.

Fig. 6 — Conducerea siil> formă dc prigol& raţională accstor forme şl im plicit a cheltuielilor afe­ rente lor. Ştiinţa şi practica au arătat că sc pot obţine formele de conducere pc tulpini şi semitulpinl intr-un interval de tim p m al scurt, tn 3 ani In loc de 9 cit se consideră normal.

216

A. Condiţii necesare. Obţinerea rapidă a for­ melor de conducere pe tulpini şi semltulplnl rcclamă prezenta anumitor condiţii necesare şi chiar oblig atorii; dintre acestea unele se re­ feră la materialul folosit la plantare şi la pre­ gătirea acestuia, altele 1b starea dc fertilitate a terenului şi la tim pul In carc se plantează. Materialul folosit şi pregătirea acestuia pentru plantare influenţează in marc măsură asupra obţinerii rapidă a formelor de conducere pc tulpini dc dimensiuni diferite (tnalte sau semiinalte). Indicii dc apreciere, a viţelor admise la plan­ tare, prevăzuţi in STAS-urlle in vigoare, tre­ buie să fie nu num ai strict îndepliniţi, fără nici un fel de toleranţă, ci chiar depd;>ţi peste li­ mita superioară a acestora (să aibă 3 rădăcini in loc de 2, bine repartizate etc.); in acelaşi tim p materialul să provină din soluri riguroase (Cabernet Sauvlgnon, Băbească etc., dintre cele de v i n ; Afuz-All, Italia etc., dintre cele de masă) sau cel puţin din cele mijlocii ca vi­ goare (Chasselas, Muscat Hamburg, Merlot, Plnot gris etc.). 218

Pregătirea viţelor pentru plantare trebuie fă­ cută in cele mai bune condiţii şi după proce­ deul cel mal adecvat scopului u r m ă r it; faso­ narea lungă, prin scurtarea cord iţei la 10 cm şi a rădăcinilor principale la 14— ÎS cm, repre­ zintă o condiţie necesară pentru prindere creştere mai puternică a viţelor plantate, bază necesară pentru scurtarea tim pului de obţi­ nere a formelor de conducere cu tulpini ; in acelaşi timp sc cere mocirllre ireproşabilă. Starea de fertilitate a terenului, inclusiv pre­ gătirea acestuia fi tim pul in care se face plan­ tarea, hotărăsc, im preună cu materialul folosit, atupra scurtării tim pului de obţinere a for­ melor de conducere pe tulpini. Terenul in care se facc plantarea trebuie să aibă o stare de fertilitate bună, dar nu exage­ rată (prea bună) ; tn caz de fertilitate slabi, aceasta trebuie îm bunătăţită prin adaos de în ­ grăşăminte organice <30— 40 tone/ha sau 3— 4 kg/m2), completate la nevoie cu cele chimice in funcţie de cartarea agrotehnică şi indica­ ţiile rezultate din aceasta. 219

Starea dc fertilitate slabă sau prea bună devin neprielnice pentru scurtarea tim pului de obţi­ nere a formelor de conducere pe t u lp in i; prima — prin condiţii slabe dc nutriţie şi deci creş­ teri slabe, a doua prin condiţii prea bune, creş­ teri exagerate, însoţite de „bulrc“ », cu prelun­ giri spre toamnă, maturare insuficientă a lăs­ tarului anual şi sensibilizare la temperaturi scăzute din iarnă, de aceea se cere stare de fertilitate bună. Pregătirea terenului pentru plantare se cere făcuiu tn condiţiile cele m ai bune, cum indică ştiinţa şl practica dobtnditâ la noi In ţară, atlt sub aspectul mobilizării pe mare adtnclme (60 cm măsuraţi pe mal), tim pului clnd se execută lucrarea etc. Deşi In mod obişnuit plantările se fac la noi primăvara, de vreme şi plnă spre sfirşit de aprilie, pentru scopul propus şi urm ărit sint mai indicate plantările de toam nă şi numai tn lipsa acestora cele de prim ăvară. Compa­ rativ cu cele din primăvară, avantajele plan­ * Creştere exagerată. 220

ţărilor de toamnă stnt cunoscute, de aceea nu le repetăm aici, atragem insă atenţia asupra l o r ; tim pul cel mal favorabil pentru plantare şi condiţiile necesare pentru reuşita prinderii, se cer cunoscute şi îndeplinite Întocmai. Scurtarea tim pului pentru obţinerea formelor cu tulpini obligă la folosirea in acelaşi scop a tâieriîor în „uscat" şi a lucrărilor şi operaţii­ lor fn „verde", In ordinea succesiunii de ap li­ care a l o r ; de aceea, îmbinarea chibzuită şi execuţia corectă a lor garantează reuşita. Utilizarea tăierilor In „uscat“ şi mai ales a lucrărilor şl operaţiilor tn verde", ca procedee de scurtare a tim pului, reclamă o anum ită cali/lcare şi cheltuieli m ai ridicate, de aceea procedeul nu s-a răspindit Încă aşa de m ult In practică, chiar dacă oferă numeroase avan­ taje şi incă dintre cele mai Importante. Numai Îndeplinirea întocmai, aşa cum trebuie, a tuturor condiţiilor necesare, garantează şl conduce la rezultate bune In munca de scur­ tare a tim pului pentru obţinerea formelor de conducere a viţel de vie pe tulpini de în ă l­ ţimi diferite In condiţiile noastre de mediu din 221

zânele de cultură neprotejate şi semiprotejate. B. T e h n o l o g i a obţinerii rapidă a f o r m e l o r de c o n d u c e r e pc t u l p i n i . In principiu, tehnologia obţinerii rapidă a for­ melor de conducere pe tulpini şi somltulplnl se reduce la următoarele etape : I.a cordon orizontal. In anul /, după plantare, din ochii de iarnă aflaţi sub muşuroi por­ nesc 4—5 sau mai m ulţi lăstari ; dintre aceş­ tia se aleg 2— 3, care sint mal viguroşl (mal groşi şi mal lungi] şi m ai bine situaţi pe cord iţ ă ; clnd aceştia ating 60— 70 cm lungime, doi dintre ei, mal corespunzători se rezervă, se conduc paralel cu tutorul şi se leagă de acesta, al treilea, clnd s*a oprit se înlătură prin plivit ori se menţine pe cordiţâ dacă este prea slab insă lăsat liber, nepalisat •. Dacă lăstarii ră­ maşi nopalisaţi pe tutor sint situaţi deasupra • Lăstarii lăsaţi liberi, nepaiisaţi, dar ciupiţi, contribuie in bună măsură prin asimilatele lor la fortificare (sporirea puterii) tinerilor viţe fi la creşterea mai rapidă a lăstarilor. 222

celor palisaţi se pot menţine după ciupit, plnă spre toamnă cind se înlătură cu tot cu lemnul de suport, altfel după cca o lună sc înlătură prin plivit chiar dacă au fost ciupiţi, la fel şl eventualii copiii de pc porţiunea corespunză­ toare viitoarei tulpini. Prin Îngrijirile cuvenite, lăstarii palisaţi pe tutor cresc repede şi realizează dimensiuni mari, mal ales In lungime ; clnd aceştia au depăşit lungimea (inălţimea) viitoarei lu lp ini (0,80 sau 1,20 m) cu cel puţin distanţa dintre viţe pe rînd şi au grosimea m inim ă pe această parte, de 6 mm, ccl mal de sus dintre cel doi lăstari palisaţi se îndoaie atent la Înălţimea viitoarei tulpini, sc conduce orizontal pc slrma portantă \ sau pe tutori intermediari şl se leagă din loc In loc spre a se menţine cit mai drept. Pe porţiunea de lăstar astfel condusă, corespunzătoare viitorului cordon realizabil In­ tr-o singură etapă, cu riscul şi grljele legate de preîntâmpinarea degarnisirii sau In două • Formarea rapidă im plică adesea şl instala­ rea spallerllor In anul I, după plantare. 223

etape, egale cu dte jum ătate din distanţa Intre vl(e fără pericol aşa mâre de degarnisire, por­ nesc şi cresc copiii, cei de pe partea superi­ oară se menţin şi se Înlătură cel de pe cea inferioară, dacă prim ii asigură distanţa cuvenită intre viitoarele elemente de rod, afară de cel de prelungire a cordonului In anul viitor. In anul //, după plantare, coardele provenite din copiii se taie In cepi de ctte 2 ochi fiecare, la fel şi coarda rea m ai de jos, care devine astfel cep de siguranţă obligatoriu, pentru p lan­ ta ţie purtate pe tulpini din zona dc cultură semiprotejată peste lam ă. Toţ ochii de iarnă existenţi pe porţiunea de coardă devenită tul­ pină şi de pe cea orizontală devenită braţ al cordonului orizontal se suprimă fără a provoca răniri prin această operaţie, afară de cei care ar servi la completarea elementelor lipsă rea­ lizabili din copiii. Dacă obţinerea rapidă a formelor de conduccre cu tulpini se realizează lntr-o singură etapă, prevenind şi riscul de degaraisire, in anul II după plantare, forma tn chip de cepi, este ast­ fel realizată. Dacă Insă lungimea cordonului 224

orizontal se realizează In două etape, In loc de una, coarda, devenită prin Îndoire cordon, sc scurtează la Jumătatea distanţei dintre viţe pe rlnd. copllli lemniflcaţi tn cepi de 2 ochi. m enţinlnd copilul u ltim situat pe partea infe­ rioară sau ochiul de iarnă In lipsa sa, pentru asigurarea prelungirii cordonului. Tn aceste condiţii, In primăvara anului doi după plantare, cepii sînt gat1 formaţi pe prim a por­ » ţiune de cordon. Iar pină In toamna, sau cet mal tirziu In prim ăvara anului trei slnt for­ maţi şi cel de pe ulthna porţiune a cordonului concomitent eu verigile de rod de pe prima. Cu aceeaşi tehnologie si obţin şi celelalte forme de conducere în cordoane orizontale unilate­ rale, Indiferent de m odul de orientare a coar­ delor din verigile de rod, rămase pe cordon după tăiere. Rezultă astfel că, utilizlnd tehnologia de ob­ ţinere rapidă a formelor do conducere pe tul­ pini de Înălţim i diferite, tim pul necesar se reduce de la cinci la doi sau, cel m ult trei ani, pt>ntru cordonul orizontal unilateral, redu225

rind prin aceasta şi Intervalul de tim p cu chel­ tuieli neproductive. La cordoanele orizontale bilaferale, tim pul de obţinere a lor se reduce de regulă la trei ani In loc de cinci, cum ne putem uşor Imagina. tn anul I după plantare se procedează la fel ca la cordonul orizontal unilateral, a'-’înd insă grijă ca tn zona de îndoire a lăstarului pentru formarea cordonului să existe un copil mai viguros caro răm înlnd astfel situat la polul morfologic superior va creşte mal repede şi se va întări mai mult. In cursul verii sau spre Început copilul fortificat se Îndoaie şi se slrma portantă opus lăstarului din venit, servind astfel In formarea ţiuni a celui de-al doilea braţ al de toamnă, conduce pe care a pro­ primei por­ cordonului-

fn anul 111 după plantare se obţin cepi pe cel de-al doilea braţ al cordonului (sau po prim a porţiune a sa) şi pe cea de a doua por­ ţiune a prim ului braţ. In acest mod se obţin, In trei ani In loc de cinci, formele de conducere pe tulpini tn cor­ doane orizontale bilaterale. La Guyot pe tulpină. Sistemul de tăiere Guyot modificat cu 3 sau mai multe verigi de rod, cunoscut şl sub numele de sistem mixt, este la noi, ca şl In alte ţuri viticole, cel mal râsplndit tn practica viticolă. Chiar dacă este mal complicat fa|ă dc celelalte două sisteme dc- tă­ iere, viticultorii şl l-au însuşit, ti stă pin esc şi 1 aplică bine In practica tăierilor, Indiferent 1 de prezenţa sau absenţa tulpinii şl do în ălţi­ mea acesteia la viţa din cultură. Deosebirile care se ivesc, Intre Guyot din p lan­ taţiile protejate şl cel din cele neprotejate sau semlprotejate peste iarnă, constau num ai tn prezenţa sau absenţa tulpinii, iar tehnologia de obţinere a ei este aceeaşi cu cea de Ia ori­ care formă de conducere pe tulpini, obţinută 227

tn antil II după plantare, In tim p ce pe primul braţ (sau porţiune) se formează cepii, pe al doilea braţ provenit din copil se obţin lăstarii porni|i din ochii de la m ă al accstuia, întoc­ mai ca cel de pe a doua porţiune şi ultima a prim ului bruţ. 226

pe cale normală sau rapidă ţi Intr-un tlmo m ai scurt pentru cea normală. tn primăvara anului /, după plantare, din ochii de iarnă aflaţi sub muşuroi porncsc 3— 5 lăs­ tari cărora li se acordă îngrijirile cuvenite pen­ tru a se dezvolta normal. In vara acrluia; an, dintre lăstarii aflaţi pe cordlţă, sc alege cel m ai corespunzător (mai viguros, mal bino plasat, mal lung şi mai drept), care se scurtează la înălţimea tulpinii proleetată ; toţi copilit afară do 4 (patru) si­ tuaţi In zona vlrfulul rămas după scurtare s-î extirpă cu grijă spre a nu provoca răniri, por­ ţiunea de lăstar rezervată pentru tulpină se conduce vertical ascendent (drept) şl sc leagă din loc in loc, de tutor. Lăstarul cel mai de jos (din apropierea solului) se tale în cep de 2 ochi, obţinind astfel încă din anul I cepul de stguranfâ, restul se înlătură do la locurile lor de pornire. In tot cursul perioadei de ve­ getaţie sc dau îngrijirile cuvenite pentru creş­ terea şi dezvoltarea normală a lăstarilor. In primăvara anului II de la plantare, din coardele aflate la capătul de sui a ttlpinel,

astfel obţinută, se reţin 4 (cele mat bine for­ mate şi mai bine dezvoltate) din care, 2 si­ tuate m ai jos se taie în ccpi de 2—3 ochj dc iarnă, iar alte 2, aflate mai sus se tale in cordiţe de 5— 6 o c h i; din coardele aflate pe cepul de siguranţă cea dc jos se taie din nou la cep de 2 ochi Iar cea (sau cele) aflată mai sus se Înlătură cu tot cu lem nul dc suport. In accst mod. In prim ăvara anului doi după plantare, Guyot dublu condus pe tulpină este gata format, iar primele două verigi pot intra in producţie moderată, urmind ca viţelor astfel formate să 1 se acorde îngrijirile indicate de 1 tehnologie. In primăvara anului III, din coardele existente pe viţă se aleg şi se reţin cele mai corespun­ zătoare pentru trei sau patru verigi de rod : 2 din coardclo pornite de pe cepi şi alte 2 din cele situate pc cordlţe (din cele mai de jos). Astfel se obţine tn 3— 4 ani, forma de conducere pc tulpini Guyot modificat, cu toate elementele de producţie gata formate.

228

229

A L T E FORM E D E C O N D U C E R E Ştiinţa şi practica viticolii cunosc încă nu­ meroase alte forme; de conduccre a viţei de vie pe tulpini Înalte şi scmilnalte ; multe d in ­ tre acestea au o întrebuinţare lim itată tn fer­ mele viticole din Întreprinderile agricole so­ cialisto şi alta deosebit de largă in curţile şi In grădinile de ltngă casă. Prin spiritul născoritor şi inventiv al cultivatorilor amatori aceste forme stnt tn măsură să satisfacă attt nevoile de struguri proaspeţi pentru familie şi deseori prisosuri prntru plată cit şi cele de Înfrum u­ seţare a curţilor, zidurilor, gardurilor ctc. de aceea şi reţinem, cit de fugitiv, atenţia celor interesaţi asupra lor. In cazul acestor forme de conducere se num ără următoarele : Cordoane orizontale simple şl etajate ; prim ul şi mal puţin al doilea se folosesc de obicei tn unităţile viticole socialiste ca şi pe suprafeţe relativ mici de pe loturile personale ori chiar In grădinile de ltngă casă ; modul de obţinere a lor este prezentat anterior, iar susţinerea re­ clamă prezenţa spalierului cu slrma portantă

(de susţinere a cordonului) la Înălţim ea tu!pinei propusă a se obţine. Cel etajat se obţine in acelaş fel pleclnd de la un lăstar de pre­ lungire pornit din zona cotului prim ului cor­ don ori din vecinătatea sa, im piiclnd şi pre­ zenţa spalierului adecvat, r r im u l sau amlndouă se utilizează şi pe Hngă garduri, pe alei etc. folosind porţiuni înguste de teren Insă bine Însorite. Cordoane verticale, proprii porţiunilor de te­ ren. mal lungi sau m ai scurte, tn general InKustc, aflate pe lingă ziduri, calcane etc. bine expuse la soare. Tulpina, de înălţim e diferită (60— 80 cm) se obţine la fel ca la toate formele cu tulpint din zona neprotejată peste iarnă. Dincolo de înălţim ea tulpinei, servesc drept cordon verti­ cal porţiunile succesive (una după alta) cores­ punzătoare înălţime! cordonului (ex. 1,20 m) Iar realizarea sa se face fracţionat (pe porţiuni de 40 sau de G0 cm) pe uni după num ărul propus (2 sau 3 ani), mal bine In trei deelt In doi ani, obţinut mai repede duce la degarnlslre (golire) In părţile de Jos. Din ochii de 23!

230

Iarnă, porniţi de pe flecare porţiune a cor­ donului răriţi (la soiurile cu intem odll scurte) sau nu {la cele care le au mai lungi) lăstarii deveniţi coarde se scurtează mal Intli la cepi (anul I) apoi in verigi de rod (oep şi codiţe). Cordoanele verticale (zise şi palm etc ca la pomi) pot avea aceeaşi înălţim e sau înălţim i diferite, altcrnlnd unul mal Jos cu altul mai Înalt. Susţinerea viţelor conduse sub formă de cor­ doane verticale se face pe spalierl cu 3—4 sau mal multe slrme, iar tulpinile se tutorcază In primii 4— 6 ani, plnă doblndesc rezistenţă con­ venită la Îndoire. Forme derivate. După sistemul de susţinere fo­ losit, cordoanele verticale conduse pe acestea pot lua şi alle forme artistice derivate : dintre acestea mai des Intilnite se num ără semibolţlle, bolţile şl halingllc Iar mai rar chioşcurile, va­ sul înălţat etc. Formele derivate, de conducere a viţelor pe tulpini înalte, se potrivesc mal bine ca cele anterioare pentru folosirea porţiunilor de teren, rămase deseori neutilizate, din curţile

şi grădinile de lingă casă, de aceea slnt şi rele mal generalizate In acestea. SemiboIfUe, reprezintă forme în care se diri­ jează cordoanele verticale, se conduc şi se sus­ ţin pe spalierl cu cozoroc (consolă) confecţio­ naţi din lemn, beton armat sau din ţevi de fler Îndoite 90° Înspre partea superioară, pre­ văzuţi cu slrme (distanţate la 40— 70 cm) pe care se conduc şi se susţin coardele şl lăstarii, tn curţile şi grădinile de lingă casă, semlbolţile se plasează In lungul zidurilor, a gardu­ rilor, Iar In fermele viticole pe alei, tn amonte (partea de sus) pe platformele terenurilor terasato etc. Dolfi fi halingi reprezintă celc două forme de conducere a viţelor, pe sisteme anume confec­ ţionate, cu cea mal largă Întrebuinţare In curţile şi chiar In grădinile de Ungă casă cu suprafeţe mici de teren. Bolţile, pe lingă curţile din gospodăriile per­ sonale, se mal lntilnesc şl la sediul multor unităţi socialiste (ferme mal ales), unde înde­ plinesc şl funcţia de umbrare In afară de cea producătoare de struguri, In general de masă

232

233

Dimensiunile bolţilor (lungime, lăţime şi Înăl­ ţime) deşi In general, limitele ca lăţim e şi în ă l­ ţime (mal ales) depind do m ulţi factori (mă­ rimea suprafeţei de teren disponibilă, felul şi cttlmea materialelor dn care se confecţionează bolta ca sistem (mijloc) de conducere şl sus­ ţinere a viţelor care o îmbracă, dorinţa gos­ podarului etc. Bolţile sc confecţionează In acelaşi mod ea şi semibolţilo şi din acelaşi material, de prefe­ rinţă din ţevi de fier (unde sc poate), fixate tn beton şi Înţepenite In pămlnt, arcuite In formă dc boltă şl sudate Intre ele in punctele ele contact. In loc dc ţevi de fler sc pot folosi stilpl de beton, armat, peste capetele cărora se Instalează o reţea confecţionată din sirmă de grosimi diferite (mai groase cele care su­ portă punţile de rod snu cordoanele şl mal subţiri cclc care susţin lăstarii). Pc bolta astfel confecţionat,'» se conduc şi s«* siiţin viţele cu tulpini Inaitc. Ilallugile reprezintă nişte forme specifice de conducere a tulpinilor şl braţelor viţei de vie 234

de la locul de piantare spre streaşinile con­ strucţiilor, de regulă ale caselor, acoperind suprafeţe relativ mari, dc ramificaţiile ace­ leiaşi tulpini sau a ci tor va dintre ele. In afară dc susţinere proprie prin Ingroşări ale tulp i­ nilor, hallngele se susţin şi prin tutori, am pla­ saţi din loc In loc, legaţi intre ci cu o reţea de sirmă, de grosimi diferite. Sirmele mai groase, legate de tutori sorvesc la susţinerea lem nului m ultlanual şi a plasei de sirmă cu coardele anuale şi lăstarii porniţi de pe aces­ tea. Hallngele sint risplndite mal ales In judeţelu de dealuri şl de sub munte ale Olteniei ; sub o formă ceva modificată se tntllnesc şl alte părţi din ţară şi chiar Sn zonele dc clmple, in­ clusiv In numeroase curţi din Bucureşti. Fie îndeplinesc funcţia de asigurare cu struguri proaspeţi a familiei şi pc cca de umbrare, de locuri de odihnă şl chiar de recreere. Chiojcul }l vaxul confecţionate cu sistem de susţinere, după locul disponibil şi gustul cul­ tivatorilor amatori, pe care se conduc ţi se fl-

235

xeazfi viţele cu tulpini tnalte, braţe şl cordoale • lungi, pe care se află coardelc de rod, mai lungi sau mal scurte. Chioşcurile sint cele mai răsplndlte In prac­ tică, intlinindu-se în toate regiunile ţării. Pe scheletul construit, din orice fel de materiale, de formă circulară m ai ales, viţele cu tulpini Înalte se conduc de regulă sub formă de cordoanc verticale. In Interior se instalează masă (sub formă de butoi răsturnat) şi scaun. Vasul, mal rar intllnlt, dar deosebit de aspe:tuos şi de util in gospodăria de lingă casă. Un arbore, de regulă neroditor, condus In formă de vas sau chiar un schelet astfel confecţionat, servesc ca formă şi m ijloc de suţlnere pe care se conduc viţele cu tulpini înalte, ramurile (braţele) viţelor se conduc şi se susţin pe cele ale vasului iar coardele roditoare pot fi diri­ jate orizontal sau oblic intre acestea, etnd «? • Coarde lungi <2—3 cm) mai bătrfne de 2 ani pe care se sprijină punţile de rod sau chiar verigile de rod. 236

iasă mai lungi şi răm în libere clnd sînt mal scurte. N um ărul formelor de conducere a viţelor cu tulpini Înalte (şi seinitulpini) din grădini şl curţi mal ales, nu se rezumă numai la cele menţionate, ci este mal mare şi mai variat, fiind strins legat şi determinat de forma sche­ letului (mijlocului dc susţinere) concepută şi realizată de cultivatorul amator, de gustul şi spiritul său in v e n tiv ; viţa de vie, prin con­ strucţie şi Însuşirile sale ; se pretează oricărei forme de conducere din cele menţionate şi al­ tele neamintite in lucrare dar existente In prac­ tică sau în curs de realizare, calea spre aces­ tea fiind permanent deschisă. Prin cultura viţel de vie condusă pe tulpini înalte, pe locuri însorite, adesea nefolosite, din curţi şi grădinile de lingă casă, sc pot obţine de regulă, dc pe suprafeţe mici (clţiva m 2 ) sau de la cîteva viţe, producţii mari de stru­ guri pe viţă (zeci de kg) şi pe suprafeţe mici (sute de kg) care asigură nu numai nevoile familiei cl şi prisosuri Însemnate pentru piaţă ori chiar pentru contractar® j 4* aceea toata

317

suprafeţele de teren Însorite, din curţi şi gră­ dini, aflate In zone de cultură neprotejată ;i semlprotejată, rămase nefolosite, trebuie ocu­ pate cu vită de vie purtată pe tulpini înalte şi scmllnalto, condus» 1n una din formele pre­ ferate sau indicate pentru locurile respective.

L U C R Ă R I Şl O P E R A Ţ I I ÎN VERDE

în afară de tăierile în „uscat,* şi conducerea coardelor rămase pe butuc după tăiere, regla­ rea proceselor de creştere şi de fructificare se realizează în bună măsură şi prin lucrări şl operaţii In „verde". Din mulţimea lucrărilor şi operaţiilor în „verde" cunoscute anterior ce­ lor In „uscat“. unele se aplică mal mult, altele mal puţin, în practica viticolă.

LUCRĂRI Şl OPERAŢII NECESARE Susfinerea lăstarilor. Chiar dacă se recomandă de unii lăsarea liberă a lăstarilor ra la vita sălbatică, la cea cultivată, lucrarea devine ne­ cesară fie pentru a regia şi pe această cale, raporturile dintre creştcre şi fructificare şi 239

dintre num ăr dc lăstari şi dimensiunile aces­ tora solicitate In practică, fie pentru a îm bu­ nătăţi flitocllmatul şi deci condiţiile dc fotosinteză şi cele de combatere a bolilor ţi a dăunătorilor etc. Pentru simplificare şl economisire a forţei de muncă, susţinerea lăstarilor rezervaţi pe butuc după plivit, se face prin legare nelnghesultă a lor pe mijloacele de susţinere sau mal ade­ sea prin dirijarea lor printre slrmele duble ale spalierului ori pe plasă de sirmă la pergole raţionale. De regulă se suorimă lăstarii dn prisos (parte din cei nepurtătorl de rod, cei debili, cel m ai slab din cel gemeni etc.). restul se susţin prin un.i sau alta din metidele menţionate. Copciiul. Dacă la viţele pe rădăcini proprii şl In condiţii normale de mediu (hibrizi direct productivi, viţe nealtoite aflate pe nisipuri) copcltul poate fl facultativ sau. dupfi unii, chiar eliminat, la cele altoite este şl răm lne necesar (obligatoriu), ultfcl despărţirea altoiului de portal toi devine Inevitabilă, urmată In timp relativ scurt pe terenurile filoxerate de ple240

irea viţelor nobile, de distrugerea plantaţiilor I.ucrarea constă In îndepărtarea tuturor rădă­ cinilor pornite din altoi şi a lăstarilor daţi din portaltol nu o dată cu tăierile In „uscat1 cum * se obişnuieşte In practică, cl In luna august clnd condiţiile de regarnlsire (sau de formare din nou) sint mal puţin prielnice, clnd şi re­ zultatele obţinute sint mal bune. Pe suprafeţe mici (In viile de Ungă casă) lucrarea făcută o dată CU tăierea In „uscat** poate fi repetată si In august, dar şi In plantaţiile de pe su­ prafeţe mari, unde forţa de muncă şl cheltu­ ielile In plus afectează economia producţiei de struguri. ClrnHuI. In condiţiile de mediu ţi de tehno­ logie din plantaţiile irigate şl < modulul dc i practicare a tăierilor, rirnltu l devine lucrare necesară şi nu facultativă. Kfectul principal al aplicării core-te a lucrării constă In îmbunătăţirea fltocllmatulul, cel pu­ ţin în părţile superioare ale lăstarilor puternic umbrite prin noclrnire. O bună parte din aceste porţiuni umbrite Joacă rol principal In elabo­ 211

rarea asimilatelor * eu începere din a doua ju ­ mătate a perioadei de vegetaţie, de aceea lu ­ crarea trebuie făcută. Ea constă In suprimarea la Intrarea In pîrgă a tuturor lăstarilor (cu şi fără rod) pe o porţiune cu 6— 8 frunze so­ cotite dinspre vlrful acestora; făcut mai de­ vreme sau mal tirziu nu conduce la rezultate bune.

vinuri superioare cu denumire de origine ţl trepte de calitate Lucrarea se execută pe tim p noros (sau dim i­ neaţa ş| spre seară), Inceplnd cu intrarea In pîrgă a strugurilor, dacă nu chiar cu 7— 10 zile mal Înainte. Procodlnd In acest mod, se Îm ­ bunătăţeşte regimul de aeraţie. de lum ină şi căldură din zona strugurilor, făcută anterior intrării în pîrgă şi se realizează o stropire mal bună, direct pe struguri, justificată mal ale» in anii ploioşi.

,

LU C R Ă R I Şl O P ER A Ţ II F A C U L T A T IV E

fV.ţ/runzitul parfial. In anii viticoli defavora­ bili procesului de maturaţie a strugurilor (cu sflr.şit de vară, început dc toamnă, ploioşi, cu m ultă rouă dimineaţa. In cei cu plesnirea boabelor şi a pericolului atacurilor de muce­ gai, destul de frecvente la noi etc.), desfrun­ zirea parţială (30— 10*/» din totalul lor) In zona strugurilor devine obligatorie mai ales la so­ iurile pentru struguri de masă şl la cele de * A substanţelor hrănitoare. 242

LU C R Ă R I Şl

O P ER A ŢII

S P EC IA LE

La soiurile de viţă pentru struguri de masă (şi chiar de vin la cele din gospodăriile popula­ ţiei) se aplică şi alte lucrări operaţii fn „verde", intre care sc num ără : ciupitul, co­ pilitul, normarea inflorescenţelor (strugurilor de mal tirziu) pe butuc, scurtarea acestora, Inci­ zia Inelară şi In unele cazuri chiar polenizarea artificiali. Făcute clnd şi cum trebuie, acolo

243

unde există condiţii devin chiar obligatorii ; ele conduc totdeauna la rezultate pozitive. Ciupitul, respectiv suprimarea virfurllor de creştere ale lăstarilor cu rod In preajma sau la începutul Înfloritului, executat cum trebuie ajută la mărirea num ărului de flori legate in flecare Inflorescenţă, aslgurtnd obţinerea d.» struguri, mai ales la cel de masă, mal bine Im bricaţi cu boalx*. Unele cercetări au arătat că un ciupit bine făcut (suprrmind numai vlrful de creştere a lăsta'rilor cu rod la Începutul înfloritului sau cu 2—3 zile mai înainte) m ă­ reşte faţă de necluplt cu 16% num ărul de flori legato In inflorescenţe, cu 55% greutatea medie a unui strugure şl cu 16— 34% producţia de struguri la unitatea de suprafaţă (cu deosebire la soiurile pentru struguri de masă) ; de ace?;» considerăm că trebuie aplicat In viile din curţi si grădinile de lingă casă. Copilitul, înlăturarea sau scurtarea copililor, după caz. aplicat corect conduce la rezultat» bune. In regiunile mal răcoroase unde recolta de pe copiii (subsiorl) nu ajunge la coacere iar oclill de la m ă din porţiunea superioară a 244

lăstarilor deveniţi coarde nu se rezervă pe viţă, copilii se suprimă, iar in cele mal calde In care recolta dc pc copliil se coace, aceştia st* scurtează. Suprimarea copililor sc facc dc sub prima frunză degajată cind aceştia se află In stare erbacee, nu mal tlrziu. Clnd insă copilii se menţin pe lăstar, dar se scurtează, scurtarea lor trebuie făcută clnd au 7—8 frunze cu suprim a­ rea a 1—2 din virful acestora. Un copilit mal sever sau mai puţin sever nu conducc la re­ zultate pozitive. Aplicat corect (clnd au 7—8 frunze cu supri­ marea a 1— 2 din vîrf) copilitul sporeşte cu 7*/» num ărul de lăstari fertili de pe viitoarei coardă şi producţia de struguri cu peste 40% : de aceea trebuie practicat in grădinile de lingă casă. Polenizarea artificială suplimentarii, este o lu ­ crare utilă nu numai la soiurile de viţă care nu leagă cu polen propriu (Coarnă neagră şi albă. Ceauş alb şl roz etc.) cl şl la cele care leagă, cum au arătat cercetările ştiinţifice. Pot s e n i ca polenlzatorl toate soiurile de viţă 245

cu polen fertil dacă : Înfloresc odatâ cu soiul care trebuie p olenlzat; dacă soiul polcnizator are polen m ult şi cap aci talc marc de germinare a acestuia (50— 60*/*); dacă corolele celor două soluri (polcnizator ţl polenlzat) slnt caduce. Polenizarea artificială constă in i aduce polen dc la soiul polcnizator la cel de polenlzat pe una din c ă ile : tamponare cu vată a inflores­ cenţelor polcnlzatorulul şi apoi a celor ale polonizatorulul ; scuturarea unor Inflorescenţe de la prim ul sol (polenizator) pe cele de al doi­ lea (polenlzat), scuturarea butucilor prim ului sol pentru a crea curenţi de aer şi a transporta polenul pe solul dc polenlzat etc. Lucrarea se execută o singură dată şl anume In tim pul Înfloritului ambelor soiuri (poleniza­ tor şi polenlzat). Prin repetarea lucrării (de 2—3 ori) se realizează sporuri apreciabile de producţie (peste 40V« la Muscat de Haniburg şi Aligote), de aceea unde este cazul trebuie aplicată in grădinile de lingă casă. Incizia inelară este altă lucrare In verde care d k bune şl foarte bune rezultate la toate *o­ <

lurile de viţă dar mal ales la cele pentru stru­ guri de masă. Lucrarea constă In practicarea unei tăieturi In scoarţa lăstarilor sau mal bine a coardelor care-1 poartă, adincă pină la ţesu­ tul lemnos (care poate fl scoasă sub formă de Inel do 3— 5 m m lăţim e sau nu, cum i>sU mal > bine). Incizarea se poate face cu unelte spe­ ciale (indzoare), cu lame de bărbierit, cu briccgo de altoit etc., bine ascuţite. Prin incizia inelară se ponte realiza : • mărirea num ărului de flori legate In inflo­ rescenţă aplicată la înflorit ori in preajma sa ; • sporirea m ărim ii şt a greutăţii boabelor şi deci a strugurilor ca şl grăbirea coacerii lor (cu 4—5 plnă la G 7 zile), aplicata In preajma — Intrării în pîrgă a strugurilor. De obicei incizia inelară se aplică In planta­ ţiile de vii cultivate In sere. solarii, in cele din gospodăriile personale etc. Prin această operafic In verde se realizează sporuri mari de producţie (30—50*/0 se îmbunătăţeşte cali­ ). tatea ei cu deosebire la soiurile pentru struguri de masă şl se grăbeşte coacerea.

346

247

Kormnrra in/lorcsccnfelor fi sctflarca aces­ tora sini lucrări In verde, aplicate la strugurii de ni as fi, cu scopul de a Imbun.Uăţi calitatea lor concomitent cu sporirea m ărim ii şi a greu­ tăţii acestora. Prin normar<; se urmăreşte rezervarea pe butu': şi lăstar a unui anum it num ăr de inflorescenţe (struguri de mal tlrzlu) pe planta dc viţâ şi pe lăstar care să asigure producţia şi calltatei cea mai bună. Se realizează aceasta micşorlnd după legare, ciorchinii mici şi prea m k l fa ţ i de cei normali, ciorchinii neaspoctoşi şi cu num ăr mare de flori nelegate, al treilea sau al patrulea de pe lăstar etr., menţinindu-se pc i>utuc (planta de viţă, ciorchinii normali bine alcătuiţi). Experienţa practică dobîndită |>iru'< In prezent arată că pentru soiurile de masă cu boabe mari sint suficienţi : 12— 18 ciorchini la AfuzAli, Italia şi Cardinal şl 20—H la Chasselas O si Perla le Csaba etc. Prin scurtare se \ izează obţinerea unor stru­ guri de formă cît mal plăcută, apreciată dc consumatori şi uniformizarea coacerii boabe­ 248

lor de pe acelaş strugure. Operaţia constă tn suprimarea unor părţi din axul ciorchinilor (1/4— 1,M din totalul său lipsite de boalio sau cu puţine şl neuniforme) şi a ramificaţiilor sale (vîrfurllo). Cînd strugurii sint prea com­ pacţi iar ramificaţiile prea numeroase se În­ lătură parte din acestea, cu menţinerea a 4—6 pe ciorchine faţă dc totalul lor. Ambele lucrări, normarea şi scurtare, se exe­ cută la 5— 7 zile după legarea florilor, altfel rezultatele scontate rămtn sub aşteptări ; ele se pot aplica cu bune rezultate la viţele din gospodăriile personale: Inreglstrlndu-se pc această cale sporuri importante de producţie şi de calitate. Considerăm că toate lucrările şi cperaţlile tn verde pot şi trebuie aplicate la viţele din gospodăriile personale, in-cele din curţile şi grădinile de lingă casă, deoarece măresc sim­ ţitor producţia şi îmbunătăţesc apreciabil c a ­ litatea ei. Desigur, la obţinerea rezultatelor bune şi foarte bune şi sigure, nu contribuie numai tăierile, conducerea coardelor rămase pe butuc după 249

tăiere, lucrârlle şi operaţiile tn verde ci şl alte verigi tehnologice (întreţinere,i locului fără crustă şi curat de buruieni, protecţia contra bolilor şi dăunătorilor, asigurarea um idităţii solului, prin udări şi irigări unde se poate şi a hranei necesare etc.), asupra cărora nu mai reţinem atenţia cititorilor, deoirece au fost tratate şi in alte lucrări din această colecţie-

CUPRINS

Cuvlnt înainte

,

.......................................

5

Cunoştinţe necesare creşterii producţiei de struguri şi aplicării t i lefi lor la viţa de v i e .......................................................... Necesitatea creşterii producţiei de struguri Caracteristicile biologice ale viţei folosite la t ă i e r i ......................................................... 12 Organele viţei de v i e .......................... 24 Formaţiile lemnoase ale viţei de vie . Ochii de iarnă, alcătuire, diferenţiere . Ciclul biologic al ochiului de iarnă . Formaţiunile lemnoase la viţa din cultură

9 9

26 30 58 60

Tăierile aplicate viţelor roditoare . . 80 Principiile ştiinţifice pe care se bazează t ă i e r i l e .......................................................... 90 Sistemele de t ă i e r e .................................103 Feluri de t ă i e r i ....................................... 112 Sarcina (încărcătura de ochi) . . . 117 Determinarea m ărim ii sarcinii , . . 126

Repartliarea s a r d n e l ................................150

Tehnica aplicării tâierilor de producte 159 Unelte folosite la t ă i e r e .......................... 162 Forme de conducere, tehnologia abţinerii
l o r ................................................................

Formele de c o n d u c c r e .................................169 Particularităţile formelor de conducere 172 Scopurile u r m ă r i t e ......................................178 Tehnologia obţinerii formelor de condu­ cere ................................................................ Obţinerea formelor de conducere Joasă . 191 Obţinerea formelor de conducere înaltă 193 Obţinerea rapidă a formelor de condu­ cere cu tulpini şi semltulpini . . . 216 Alte forme de conducere . . . . 230 Lucrări şi operaţii în verde . . • 239 Lucrări şi operaţii necesare . . . 239 Lucrări şl operaţii facultative . . - 242 Lucrări şi operaţii speciale . . . - 243
Bun da tipar l.Xl.ttSS. Apărut IWJ. Coli editorial» t,tj. Coli de tipar I. Tiparul executat sub comanda
tu . 52« la

Întreprinderea poligrafica .13 Dccembrie 1»18-, itr. Grtgore Alexandrescu nr. 43-87 Bucureşti. Republica Socialista România

Nici una din lucrările aplicate viilor nu depăşeşte In importanţă tăierea.
COLUM ELLA

• în foarfeca tăietorului stă secretul producţiei.
I. C . TEO D O R ESCU

Lei 6,75
EDITURA CERES COLECŢIA .CALEIDOSCOP* Bucurefii, Plato Scintcii, nr. 1, i*ct. 1.
Telefon : 176010. int. 2005

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful