Lecţia reprezintă principala formă a organizării activităţii educaţionale.

Din punctde vedere etimologic, termenul provine din latinescul "lectio", care înseamnălectura cuvoce tareşi audiere, citire din manualşi memorare de texte de către elevi. În cadrul unei lecţii, profesorul realizeazăde obicei mai multe sarcini didactice(comunică, sistematizează, verifică), dar una din aceste sarcini constituie obiectivul principalşi determină structura lecţiei, tipulacesteia; ea este considerată drept sarcină fundamentala. obiectivul fundamental reprezinta….el cnstituie…. Astfel spus ….Categoria/tipul de lecţie desemnează un mod de concepere şi realizare a activităţii de predare-învăţare-evaluare, un mod de construire şi înf ăptuire(desf ăşurare) a lecţiei, o unitate structurală şi funcţională care se structurează după diferite criterii:obiectivul central, disciplina de predat, treapta de învăţământ, nivelul de pregătire al elevilor, strategiile de lucru ale prof ,stilul sau didactic s.a.. Aceste criteria sunt factorii variabili ai lectiilor…. Tipurile de lecţie trebuie privite ca nişte scheme flexibile, orientative, cadre largi care pot fi modificate în funcţie de condiţiile concrete în care se desf ăşoară. Pe baza tipurilor fundamentale de lecţii, fiecare profesor poate construe variante.Prin variantă se înţelege “structura concretăa unei lecţii, impusă, pe de o parte, de tipul căruia îi apar ţine, iar pe de altă parte de factorii variabili care intervin”. Factorii variabili care intervin pot fi determinaţi de conţinutul lecţiei,obiectivele operaţionale ale ei, pregătirea anterioară a elevilor, strategiile şi mijloacele folosite, locul pe care lecţia îl ocupă în sistemul de lecţii, particularităţile procesului de învăţare, mărimea colectivului de elevi.Datorită acestor factori în cadrul fiecărui tip vor putea fi concepute o multitudine de variante, fiecare având structura proprie, formatădintr-o serie de etape sau secţiuni de lucru.