Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Departamentul de Economie

Prof. univ. dr. Florin Buhociu

Conf. univ. dr. Liliana Moga

Analiză economico-financiară

ISBN 978-606-8216-01-0

Editura EUROPLUS Galaţi, 2010

Capitolul 1 Bazele teoretico-metodologice ale Analizei economico-financiare
1.1 Definirea si tipologia analizei economico-financiare
Analiza – ca metodă a cunoaşterii, se bazează pe descompunerea unui obiect, proces sau fenomen în părţile sale componente, până se ajunge la elementele sale simple, în scopul cunoaşterii structurii acestuia şi a identificării legăturilor cauzale dintre elementele sale, a factorilor care le generează şi a legilor formării acestora. Analiza economico-financiară este o disciplină al cărei obiect de studiu îl constituie procesele şi fenomenele economico-financiare legate de activitatea productivă desfăşurată de întreprinderi. Întreprinderea, este văzută ca o organizaţie socială, cu o structură proprie bine delimitată în timp şi spaţiu, caracterizată prin dinamism si complexitate. Analiza economico-financiară utilizează în demersurile sale un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe în scopul formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul şi calitatea performantelor sale. Analiza informaţiilor se face potrivit relaţiilor cauză-efect, ca urmare a caracterului deosebit de complex al fenomenelor social-economice care se desfăşoară la nivelul întreprinderilor. În funcţie de criteriul de clasificare ales, se disting mai multe tipuri ale analizei economice: 1. După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării fenomenului analizat, există două tipuri fundamentale: − analiza post-factum sau post-operatorie; priveşte prezentul şi trecutul activităţii analizate şi presupune cercetarea rezultatelor unei activităţi economice potrivit relaţiilor cauzale, pentru stabilirea modului în care au fost îndeplinite obiectivele stabilite. Termenul de „post-factum” defineşte un proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui; − analiza previzională sau analiza prospectivă; priveşte viitorul activităţii analizate şi presupune previzionarea evoluţiei fenomenelor economice, pe baza cercetării factorilor care le influenţează şi a relaţiilor de cauzalitate, în perspectivă. Analiza previzională constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategiei activităţii economico-financiare a întreprinderii. 2. Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor, există două tipuri de analiză: − analiza calitativă, care urmăreşte determinarea însuşirilor esenţiale ale fenomenului economic studiat şi a factorilor care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină. Analiza calitativă determină gradul de precizie cu care se face previzionarea evoluţiei fenomenelor şi stă la baza elaborării de modele în care sunt prinse elementele esenţiale ale fenomenului economic; − analiză cantitativă, presupune cercetarea fenomenelor economice prin determinări cantitative exprimate prin volum, valoare, număr, durata, etc. 3. După nivelul la care se desfăşoară analiza, distingem: − analiza microeconomică, desfăşurată la scara întreprinderii şi a elementelor acesteia, abordată ca sistem; − analiza macroeconomică, studiază fenomenele economice la nivelul ramurii economice, al economiei naţionale sau al economiei mondiale.

3

4. După modul de urmărire în timp a fenomenelor economice, se disting: − analiza statică, care studiază fenomenele economice, precum şi elementele şi factorii care le influenţează, la un moment dat; noţiunea de static face referire la modul în care se efectuează analiza, şi nu la natura fenomenelor economice, care nu sunt niciodată statice; − analiza dinamică, studiază fenomenele economice în schimbare, în corelaţie cu evoluţia lor în timp, relevând caracteristicile acestora la o succesiune de momente. 5. După criteriile de studiere a fenomenelor: − analiza tehnico-economică, care îmbină caracterul tehnic cu cel economic, de exemplu acţiunea de creştere a producţiei este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de specialişti cu cunoştinţe tehnice şi economice (reducerea costurilor, creşterea rentabilităţii pe produs etc.); − analiza economico-financiară tratează corelaţiile dintre activitatea economică (de exploatare) şi activitatea financiară (riscul financiar); − analiza financiară vizează fluxurile financiare care se formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare şi plasare a capitalului, etc.

1.2 Conţinutul procesului de analiză economică
Analiza unei activităţi economice începe abia în momentul în care acesta s-a concretizat prin rezultate. Drumul pe care îl parcurge activitatea de analiză este invers evoluţiei reale a fenomenului: se porneşte de la rezultate, materializate sub forma unor indicatori economico-financiari, după care se determină elementele procesului, factorii care l-au generat şi i-au influenţat evoluţia şi relaţiile dintre ei. Definiţii ale elementelor prezentate până acum: − elementele: părţi componente ale fenomenului analizat; − factorii: acele forţe în mişcare care provoacă sau determină un fenomen economic; − cauze: fenomene care în anumite condiţii provoacă, şi deci explică, apariţia unui fenomen. Un fenomen economic poate fi generat de anumite cauze, dar la rândul sau poate fi cauza finală a altui fenomen. Conţinutul activităţii de analiză economică poate fi structurat în mai multe etape: 1. Determinarea obiectului analizei economico-financiare, care presupune identificarea faptelor, fenomenelor sau rezultatelor asupra cărora se va concentra analiza; delimitarea acestora se face în timp şi în spaţiu, cantitativ si calitativ; 2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat. Pentru descompunerea în elemente componente se efectuează o analiză structurală a fenomenului economic studiat. Factorii de influenţă se stabilesc treptat, începând cu cei cu acţiune directă şi continuând cu cei cu acţiune indirectă (care influenţează fenomenul economic studiat prin intermediul primei categorii de factori). Procesul continuă până la stabilirea cauzelor finale (primare) care determină evoluţia fenomenului studiat; 3. Odată cu stabilirea factorilor are loc şi determinarea corelaţiei dintre fiecare factor identificat şi fenomenul economic analizat, cât şi a corelaţiei dintre aceştia. Prin corelaţie se înţelege o relaţie de tip cauză-efect care generează raporturi de condiţionare. 4. Măsurarea (cuantificarea) influenţelor diferitelor elemente sau factori, care este în principal o analiză de tip cantitativ; 5. Sintetizarea rezultatelor analizei – etapă în care se fac aprecierile asupra activităţii economice studiate, şi stabilirea unui diagnostic pentru evaluarea situaţiei activităţii economice studiate; 6. Elaborarea măsurilor pentru îndreptarea deficienţelor constatate, respectiv creşterea eficienţei activităţii pe viitor (acestea constituie conţinutul deciziilor adoptate).

4

1.4 Studiul factorilor care influenţează rezultatele activităţilor economice Necesitatea cunoaşterii schimbărilor de situaţie care apar în activitatea întreprinderilor atrage, în mod obligatoriu, cunoaşterea şi studiul tuturor factorilor implicaţi, al naturii lor, al relaţiilor pe care aceştia le stabilesc cu alte elemente. Acest lucru nu se poate realiza decât prin efectuarea unei analize economice. Factorii care influenţează rezultatele fenomenelor economice pot fi grupaţi după mai multe criterii: 1. După natura conţinutului lor: − tehnici; − tehnologici; − economici; − organizatorici; − social-politici; − demografici, etc. 2. După caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale: − factori calitativi, care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat, deosebindu-se de fenomen prin gradul de cuprindere. De exemplu, productivitatea muncii este de aceeaşi natură cu producţia, dar se raportează la o persoană, o unitate de timp, etc.; − factori cantitativi (care exprimă nivelul cantitativ), sunt purtătorii materiali, concreţi, ai factorilor calitativi; − factori de structură, care sunt folosiţi atunci când rezultatul analizat se referă la mărimi agregate (compuse din mai multe elemente); 3. După felul în care acţionează asupra procesului economic analizat: − factori cu acţiune directă, atunci când aceştia acţionează şi îşi exercită direct influenţa asupra fenomenelor supuse analizei; − factori cu acţiune indirectă, care îşi manifestă influenţa indirect asupra fenomenului analizat, prin intermediul factorilor direcţi; 4. După originea acţiunii, întâlnim: − factori endogeni (interni), care îşi au originea în activitatea desfăşurată; − factori exogeni (externi), care îşi au originea la nivelul ramurii sau al economiei naţionale; 5. După natura circuitului economic: − factori specifici activităţii de producţie, de exemplu: mijloacele fixe, factorul uman, material etc.; − factori specifici activităţii de aprovizionare, de exemplu: modul de procurare, natura materiilor prime, a materialelor etc. 6. După gradul de intensitate al acţiunii: − factori principali (dominanţi, hotărâtori), de exemplu: calitatea produselor, cererea pieţei, raţionalizarea consumului; − factori secundari (de mai mică importanţă, dar nu de neglijat), de exemplu: modalitatea de asigurare a transportului pentru produsele vândute, modalitatea de ambalare, de prezentare şi de returnare a ambalajelor etc. 7. După posibilitatea de previziune: − factori previzibili (cu grad ridicat de certitudine); − factori imprevizibili (nesiguri, aleatori).

1.5 Metodologia analizei economice
Metodologia analizei economico-financiare este totalitatea procedeelor şi a modalităţilor de cercetare utilizate în domeniul economic şi financiar.
5

x 3 . Modelul metodei se prezintă sub forma unei relaţii matematice (raport sau produs) care leagă factorii care influenţează fenomenul analizat. Metoda substituirilor în lanţ are la bază înlocuirea succesivă a valorii pe care o au factorii la momentul de bază (P0) cu valoarea lor efectivă (P1). Y = f (x 1 . Y = f (x1 . Ca metode de analiză cantitativă. − factori de structură. − factori calitativi. Cel mai frecvent este o ecuaţie cu una sau mai multe variabile. prezente în literatura de specialitate.Ca în oricare alt domeniu de activitate. ( ) Variaţia rezultatului economic sau abaterea acestuia. cât şi în funcţie de modul de exprimare (în mărimi absolute şi în mărimi relative). 1. b) respectarea succesiunii înlocuirii valorilor factorilor. Se porneşte de la factorii cu influenţă directă către cei cu influenţă indirectă. a cuantificării influenţelor pozitive sau negative ale factorilor care determină activitatea sau fenomenul analizat. c) menţinerea necondiţionată a valorii înlocuite a unui factor în operaţiile care urmează. ca în exemplele de mai jos: Y = f x . analiza făcându-se pentru fiecare caz în parte..1. x n ) . întâlnim: 1. În continuare vom detalia modalităţile se analiză a abaterilor rezultatului economic. Finalitatea aplicării metodelor calitative constă în construirea modelelor abstracte a fenomenelor economice studiate.1 Modificarea în mărimi absolute: Modificarea rezultatului economic ( ΔR ) se determină comparând valoarea de bază cu valoarea efectivă: ΔR = R 1 − R 0 (diferenţa rezultată din comparaţie) R 0 = a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 (perioada de bază) 6 . care studiază aspectele legate de relaţiile cauzale care se regăsesc în esenţa oricărui fenomen economic. Metoda substituirilor în lanţ se aplică pentru determinarea influenţei factorilor asupra fenomenului analizat. putem grupa metodele de analiză în două mari categorii: a) Metode de analiză calitativă. utilizate în analiză economico-financiară. care dau posibilitatea concretizării cantitative. . Utilizarea acestei metode presupune respectarea a trei principii importante şi anume: a) ordonarea factorilor în vederea substituirii este dat de caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale: − factori cantitativi. poate fi exprimată prin mărimi absolute ( ΔR ) sau prin mărimi relative ( ΔI R ). x 2 ) . în funcţie de numărul factorilor care îl influenţează şi de relaţia matematică stabilită între aceştia. b) Metode de analiză cantitativă.. sunt: Metodele de analiză cantitativă au la bază mărimi cifrice şi se folosesc pentru cuantificarea contribuţiei factorilor de influenţă la formarea şi modificarea unui fenomen sau rezultat economic.1 Rezultatul (R) este exprimat ca produs al factorilor de influenţă iar modelul matematic va fi o ecuaţie de forma: R = a ⋅b⋅c 1. Cele mai importante metode ale analizei calitative. x 2 .

indicii fiecărui factor analizat. modelul matematic va fi o ecuaţie de forma: R= a b 1. b. Ib.2. iar Ia. indicele ia următoarea formă: I a ⋅ I b ⋅ I c . influenţele relative asupra indicatorului de rezultat se determină pe baza relaţiilor: − influenţa factorului a: ΔIaR = I a − 100 − influenţa factorului b: ΔIbR = − influenţa factorului c: Ia ⋅ Ib − Ia 100 ΔIcR = Ia ⋅ Ib ⋅ Ic Ia ⋅ Ib − 100 100 2 1.. şi c asupra rezultatului economic analizat se concretizează prin relaţia: ΔR = ΔR + ΔR + ΔR a b c 1.2 Rezultatul (R) este exprimat ca raport între factorii de influenţă.. suma influenţelor factorilor a.2 Modificarea în mărimi relative Indicele rezultatului analizat (IR) se poate scrie potrivit relaţiei: IR = unde: I reprezintă indicele analizat. b şi c).(perioada analizată) Utilizând principiile enunţate. vom calcula influenţa fiecărui factor asupra variaţiei rezultatului economic ( ΔR ): a) influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R: R 1 = a 1 ⋅ b1 ⋅ c1 ΔR = (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = (a 1 − a 0 ) ⋅ b 0 ⋅ c 0 a ΔR = (a 1 ⋅ b1 ⋅ c 0 ) − (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = a 1 ⋅ (b1 − b 0 ) ⋅ c 0 b ΔR = (a1 ⋅ b1 ⋅ c1 ) − (a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ) = a1 ⋅ b1 ⋅ (c1 − c0 ) c b) c) influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R: influenţa factorului „c” asupra variaţiei rezultatului R: În concluzie.1 Modificarea în mărimi absolute: În acest caz variaţia rezultatului ( ΔR ) se exprimă astfel: 7 . Pentru exprimarea rezultatului ca produsul celor trei factori (a. I n 100 n −1 IR = Modificarea în mărimi relative a rezultatului ( ΔI R ) se poate scrie: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic 100 2 ΔI R = I R − 100 Pentru fiecare factor în parte.1. Ic până la In.

Relaţia de calcul este: ΔR = R 1 − R 0 Pe această bază. modificările făcându-se în cadrul descăzutului. scăzătorul rămâne neschimbat. suma influenţelor factorilor a şi b asupra rezultatului economic analizat se concretizează prin relaţia: ΔR = ΔR + ΔR b a 2. aplicarea metodei substituţiei se face diferenţiat. 1. în funcţie de locul unde este situat factorul cantitativ în cadrul raportului. Pe baza celor de mai sus. pentru care s-au propus ipoteze diferite de repartizare 8 . c). Una dintre aceste metode este metoda determinării izolate a acţiunii factorilor.1 Dacă factorul cantitativ se află la numărătorul relaţiei: − Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R: ΔR = a − a1 a 0 a1 − a 0 − = b0 b0 b0 a1 a1 − b1 b 0 Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R: ΔR = b 1. Metoda determinării izolate a acţiunii factorilor: Pentru separarea influenţelor factorilor (variabilelor). adică la numărător sau la numitor. De aceea. substituirea factorilor trebuie să înceapă cu factorul cantitativ. care prezintă o serie de variante de calcul. b. La baza acestei metode stă un singur principiu dintre cele trei prezentate mai sus şi anume că substituirile se efectuează în mod succesiv.2 Dacă factorul cantitativ se află la numitorul relaţiei: − Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R: ΔR = b − a0 a0 − b1 b 0 Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R: ΔR = a a1 a 0 a1 − a 0 − = b1 b1 b1 În concluzie.2. la factorii respectivi (a. vom avea ca relaţie de principiu: ΔR = ΔR a + ΔR b + ΔR c + r unde: r reprezentă restul nedescompus. când e vorba de relaţii de proporţionalitate directă sau inversă.2.1. literatura de specialitate stabileşte şi alte metode în afara metodei substituirilor în lanţ. influenţa factorilor rezultă din relaţiile: ΔR a = (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = (a 1 − a 0 ) ⋅ b 0 ⋅ c 0 ΔR b = (a 0 ⋅ b1 ⋅ c0 ) − (a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ) == a 0 ⋅ (b1 − b0 ) ⋅ c0 ΔR c = (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c1 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = a 0 ⋅ b 0 ⋅ (c1 − c 0 ) În toate cazurile.ΔR = R 1 − R 0 = a1 a 0 − b1 b 0 În conformitate cu principiile enunţate.1.

ce se încheie în mod firesc prin comercializare şi recuperarea contravalorii mărfurilor şi serviciilor vândute. contribuie la satisfacerea unor nevoi sociale individuale. Din analiza lor. − indicatorii de calitate. Capitolul 2 Analiza diagnostic a activităţii de producţie şi comercializare Fiecare întreprindere. asigură valorificarea produselor şi serviciilor. b) cifra de afaceri (CA). astfel încât mersul continuu al activităţii să fie în permanenţă asigurat. Metoda balanţieră. Una din calităţile importante pe care trebuie să le aibă orice manager. − indicatorii care asigură analiza producţiei fizice la nivel global şi din punct de vedere sortimental.1. şi a balanţei modificării elementelor. prin realizarea de bunuri şi servicii. Ideal pentru producători este ca activităţile economico-productive să se desfăşoare pe baza unor comenzi certe din partea beneficiarilor. operează prin utilizarea balanţei elementelor. Indicatorii valorici aduc un important aport informaţional la analiza activităţii de producţie şi comercializare a oricărei întreprinderi. Acestea trebuie să satisfacă consumatorii nu numai sub aspectul calitativ. pe de o parte. cât şi pe plan social. În felul acesta. 3. pentru a asigura întreprinderii pe care o conduc o activitate continuă şi în permanentă dezvoltare. 9 . Sistemul de indicatori care asigură evaluarea şi analiza activităţii de producţie şi comercializare este alcătuit din: a) producţia marfă sau producţia fabricată (Qf). prin activitatea de producţie şi comercializare desfăşurată. În mare parte. Legea concurenţei creează posibilitatea ca unii beneficiari să fie atraşi către alte oferte mai avantajoase sub aspect calitativ şi ca preţ. prin cereri constante. precum şi caracteristicile sortimentale şi de calitate ale producţiei destinate comercializării se reflectă în următoarele categorii de indicatori: − indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare.1 Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare. 2. d) valoarea adăugată (Qa). se evidenţiază cauzele care au condus la modificarea rezultatului studiat. se creează premisa asigurării continuităţii activităţii economico-productive prin reluarea continuă a ciclului de producţie. c) producţia exerciţiului (Qe). pe baza indicatorilor valorici 2. De aici. este capacitatea de a se informa temeinic asupra preferinţelor consumatorilor în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile pe care sunt dispuşi să le achiziţioneze. pe de altă parte.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare Stabilirea obiectivelor strategice pentru evoluţia întreprinderilor are la bază rezultatele analizei activităţii de producţie şi comercializare desfăşurată până în prezent. lupta continuă a managerilor pentru calitate şi preţuri accesibile.de factori (variabile). ci şi sub cel financiar. Modul în care se desfăşoară procesul de producţie şi comercializare. prin comparare. întreprinderile au clienţi permanenţi care.

703. deoarece reflectă nivelul activităţii productive a întreprinderii. Se simbolizează prin Qv. 702. 705. pe o anumită perioadă de timp. Cifra de afaceri se poate calcula şi pornind de la producţia marfă (fabricată). care înseamnă finalizarea actului de valorificare a produselor finite şi serviciilor prin încasarea de la clienţi a contravalorii acestora (rulajul creditor al contului 411). Δs pf = s Fpf − s Ipf . (indicator calculat de întreprinderile cu activitate producţie şi prestări servicii). 704. În afară de cifra de afaceri exprimată la nivelul întreprinderii. Acest indicator cuprinde valoarea produselor finite destinate livrării şi valoarea serviciilor prestate către terţi. 706. 10 . Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea totală a veniturilor unei întreprinderi rezultate din vânzarea produselor realizate. Producţia exerciţiului Producţia exerciţiului (Qe) este un indicator de analiză care determină valoarea întregii activităţi a unei întreprinderi.Producţia fabricată Producţia fabricată sau producţia marfă (Qf). în care: − Qf reprezintă producţia marfă. modul de utilizare a potenţialului tehnico-productiv şi modul de comercializare a produselor realizate. Producţia fabricată se calculează utilizând datele din Contul de profit şi pierderi şi Balanţa sintetică făcând suma dintre rulajele debitoare ale conturilor 345. 705 şi 708. care caracterizează activitatea globală. Cifra de afaceri Cifra de afaceri este un indicator de volum de importanţă esenţială. respectiv a serviciilor prestate. Cifra de afaceri calculează utilizând datele din Contul de profit şi pierderi şi balanţa sintetică prin însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor (rulajul creditor al contului 707) şi producţiei vândute (rulajul creditor al conturilor 701. Prin semifabricat înţelegem un anumit produs care. luând în considerare stocurile de produs finit de la începutul. se utilizează şi denumirea de producţie marfă vândută şi încasată. în cadrul unei unităţi productive. 708). − diferenţele de stoc de la începutul şi sfârşitul perioadei respective de timp. pe o anumită perioadă de timp. s Ipf reprezintă stocul iniţial de produse finite. putem întâlni şi o altă formă de exprimare . precum şi valoarea semifabricatelor destinate livrării pentru prelucrări ulterioare în vederea obţinerii de produse finite. În conţinutul acestui indicator sunt incluse: − valoarea integrală a producţiei vândute. pe o perioadă determinată de timp. − − s Fpf reprezintă stocul final de produse finite. a mărfurilor şi respectiv a serviciilor prestate. În practică. − Δs pf reprezintă variaţia stocurilor de produse finite. reprezintă valoarea tuturor bunurilor realizate destinate vânzării către clienţi şi a serviciilor prestate. respectiv sfârşitul perioadei analizate: CA = Qf − Δs pf . a ajuns la un anumit nivel de prelucrare şi nu mai poate fi prelucrat decât într-o altă secţie sau într-o altă întreprindere pentru realizarea unui produs finit. privind creşterea sau descreşterea producţiei. 341 şi rulajele creditoare ale conturilor 704. care reflectă valoarea producţiei marfă din activitatea principală (de bază) care a fost vândută.cifra de afaceri rezultată din activitatea de bază. pe o anumită perioadă de timp.

602. iar din bugetul de venituri şi cheltuieli previziunea făcută pentru anul 2007. rulajul debitor al contului 63). 702. − profitul (capacitatea unei întreprinderi de a obţine un rezultat pozitiv exprimat în unităţi monetare. Principalele elemente care compun valoarea adăugată sunt: − fondul de salarii şi contribuţia la asigurările sociale. O altă metodă de calcul a valorii adăugate este prin adunarea elementelor componente (metoda aditivă). Relaţia de calcul este: Qa = Qe − M . aflată în diverse faze tehnologice. Din documentele contabile de sinteză au fost culese datele referitoare la activitatea de producţie şi comercializare pentru anii 2006 şi 2007. iar la cererea clienţilor asigură transportul produselor finite. adică diferenţa dintre valoarea globală a producţiei (activităţii exerciţiului) şi consumurile intermediare (cheltuielile pentru resurse materiale şi servicii furnizate de către terţi). de fapt. 704. 606. 708). fondul de şomaj. − M reprezintă consumurile intermediare. 706. 703. − amortizarea (valoarea mijloacelor fixe transmisă asupra producţiei realizate. cuprind nu numai valoarea producţiei ca atare ci şi valoarea semifabricatelor şi a producţiei neterminate. 608) şi a serviciilor furnizate de către terţi (rulajul debitor al conturilor 605.Aceste stocuri. 705. Mod de calcul pornind de la Contul de profit si pierderi: suma producţiei vândute (rulajul creditor al conturilor 701. ştiind că produce patru categorii de produse finite (simbolizate A. rulaj debitor al contului 681). fonduri speciale (remunerarea forţei de muncă. în care: − Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului. Aplicaţie pentru calculul indicatorilor valorici ai activităţii de producţie şi comercializare Să se analizeze activitatea unei întreprinderi pe anii 2006 şi 2007. producţiei imobilizate (rulajul creditor al contului 72) ponderate cu variaţia producţiei stocate (soldul contului 711). B. în care: − Δs pf reprezintă variaţia stocurilor de produse finite. rulaj debitor al contului 64). 62). 604. − Qi reprezintă valoarea imobilizărilor produse în regie proprie. Relaţia de calcul a producţiei exerciţiului este: Qe = (Qf − Δs pf ) − Δs pn + Qi . pe o anumită perioadă de timp. acestea incluzând. care se facturează separat acestora. precum şi modul în care echipa managerială a făcut previziunile pentru anul 2007. − impozite şi taxe (factor extern. Valoarea adăugată Valoarea adăugată (Qa) exprimă nivelul valorii nou create de întreprindere în cursul desfăşurării procesului de producţie. o serie de cheltuieli ce urmează a fi încorporate în produsele finite sau semifabricatele destinate livrării. − Δs pn reprezintă variaţia stocurilor de producţie neterminată. acestea includ cheltuielile pentru achiziţionarea resurselor materiale (rulajul debitor al conturilor 601. 11 . soldul creditor al contului 121). pe care unităţile economice nu îl pot controla. 603. 61. C şi D).

500 3.000 18.900 – mii lei – Stoc la sfârşitul anului 350 720 1.700 3. în valoare de: – mii lei – Realizat 2007 Realizat 2006 Activitatea [P0] [P1] Producţie imobilizări 1.700 1.000 Produsul C 16.000 15.370 Tabelul nr.000 20.000 31. 2.1: Valoarea producţiei Stocurile valorice de produs finit pe care întreprinderea le are în depozite: Produsul Stoc la începutul anului Produsul A 200 Produsul B 700 Produsul C 1.500 4.850 12 . CAS + Fond şomaj + Fonduri speciale 3.000 53.000 Tabelul nr.000 27.000 Tabelul nr.000 Produsul B 23.000 22. Consumuri de la terţi (materiale şi servicii 54. Fond de salarii 10.350 – mii lei – Programat 2007 Realizat 2006 Realizat 2007 [P1] [Ppr] [P0] Transport 10. lei – Nr. Realizat Programat Realizat crt Specificaţie 2006 2007 2007 . 2.000 prestate) 2.200 Tabelul nr.000 3.000 Total 82.– mii lei – Producţie Produsul Realizat 2006 Programat 2007 [P0] [Ppr] Produsul A 20.900 92.000 17.500 11. [P0] [Ppr] [P1] 1.2: Stocuri valorice în anul 2006 Produsul Stoc la începutul anului Produsul A 350 Produsul B 720 Produsul C 1.5: Valoarea producţiei de imobilizări Cheltuielile (programate şi efectuate) pentru întreaga producţie (total) au fost: – mii.000 12.000 87. 2.000 Produsul D 300 Total 2.4: Valoare veniturilor din servicii Fiind în proces de extindere.000 2. întreprinderea realizează construcţia noilor hale în regie proprie (antrepriză).000 Tabelul nr.000 56.500 800 3. 2.500 Produsul D 800 Total 3.3: Stocuri valorice în anul 2007 Valoarea veniturilor din serviciile de transport prestate este: Activitatea Realizat 2007 [P1] 25. 2.000 10.370 – mii lei – Stoc la sfârşitul anului 280 870 1.000 19.000 Produsul D 23.

000 mii lei e) Anul 2007 (programat): Qf pr = (Qf Apr + Qf Bpr + Qf Cpr + Qf Dpr ) + Qf Tpr ⇒ Qf pr = 87.000 = 92.830 mii lei obţinem: g) Anul 2007 (programat): CA pr = CA Bazapr + CA Auxpr = (CA Apr + CA Bpr + CA Cpr + CA Dpr ) + CA Tpr 13 . taxe etc. Producţia fabricată produsă efectiv depăşeşte atât previziunile făcute (planul a fost îndeplinit). Qapr. Qfpr.200 = 1 . conducerea întreprinderii dorind dezvoltarea activităţii.000 − 1 . CA1). 1. cât şi valoarea din anul precedent (activitatea întreprinderii este în creştere).000 = 99.900 mii lei Producţia fabricată previzionată este mai mare decât cea din anul precedent. [P0] 5.830 mii lei CA 0 = 80. − valoarea adăugată. prin cele două metode de calcul cunoscute.240 Realizat 2007 [P1] 21.864 Tabelul nr.Nr.560 9.000 + 12.614 13. Qa1).466 7. − valoarea cifrei de afaceri.000 6.6: Cheltuieli de producţie Programat 2007 [Ppr] 20.000 = 107. Qe1).370 − 2 . programată şi realizată (CA0. programată şi realizată (Qa0. programată şi realizată (Qf0. Qepr. Profit 4. 2.170 = 80. Realizat crt Specificaţie 2006 .000 mii lei f) Anul 2007 (realizat): Qf1 = (Qf A1 + Qf B1 + Qf C1 + Qf D1 ) + Qf T1 ⇒ Qf1 = 92. Impozite. programată şi realizată (Qe0.Qf1).456 Se cere să se calculeze şi să se analizeze structura şi dinamica următorilor indicatori pentru anii 2006 (P0) şi 2007 (Ppr şi P1): − valoarea producţiei fabricate. Rezolvare: Calculul producţiei fabricate: a) Anul 2006 (realizat): Qf 0 =(Qf A 0 + Qf B0 + Qf C0 + Qf D 0 )+ Qf T 0 ⇒ Qf 0 = 82.900 + 15. Calculul cifrei de afaceri: a) Anul 2006 (realizat): CA 0 = CA Baza0 + CA Aux0 = (CA A0 + CA B0 + CA C0 + CA D0 ) + CA T0 unde: CA Baza0 = Qf Baza0 − ΔSBaza 0 ΔSBaza0 = SF1 − SI0 = 3 .170 mii lei CA Baza0 = 82.000 = 90.000 2.830 + 10.000 + 10.000 3. CApr. Amortizare 18. − valoarea producţiei exerciţiului.

conducerea întreprinderii dorind dezvoltarea activităţii.000 + 12.920 mii lei l) Anul 2007 (realizat): 9. conducerea întreprinderii dorind creşterea veniturilor.000 = 46.000 − 53.830 + 1 . Calculul producţiei exerciţiului: a) Anul 2006 (realizat): Qe 0 = CA 0 + Qi 0 = 90.CA pr = 87.920 mii lei Producţia exerciţiului previzionată este mai mare decât cea obţinută în anul precedent. cât şi valoarea din anul precedent (veniturile întreprinderii sunt în creştere). h) unde: Anul 2007 (realizat): CA1 = CA Baza1 + CA Aux1 = (CA A1 + CA B1 + CA C1 + CA D1 ) + CA T1 CA Baza1 = Qf Baza1 − ΔSBaza1 ΔSBaza0 = SF1 − SI0 = 4 . cât şi valoarea din anul precedent (activitatea întreprinderii este în creştere).920 − 56.920 + 2.000 = 106.350 − 3 .920 mii lei CA 0 = 91. Producţia exerciţiului produsă efectiv depăşeşte atât previziunile făcute (planul a fost îndeplinit). Calculul valorii adăugate: 8.830 mii lei i) Anul 2007 (programat): Qe pr = Qf pr = CA pr = 99. Metoda sintetică: a) Anul 2006 (realizat): Qa 0 = Qe 0 − M 0 = 91.000 mii lei Notă: Previziunile au caracter estimativ şi nu iau în calcul stocurile existente în depozite.920 mii lei obţinem: Cifra de afaceri previzionată este mai mare decât cea obţinută în anul precedent.370 = 980 mii lei CA Baza0 = 92.000 = 91. Cifra de afaceri realizată depăşeşte atât previziunile făcute (planul a fost îndeplinit).000 mii lei Qa1 = Qe1 − M1 = 108.000 mii lei j) Anul 2007 (realizat): Qe1 = CA1 + Qi1 = 106.900 − 980 = 91.000 = 99.830 mii lei k) Anul 2007 (programat): Qa pr = Qe pr − M pr = 99.000 = 108. Metoda aditivă (prin însumarea elementelor componente): a) Anul 2006 (realizat): 14 .000 = 37.920 + 15.830 − 54.000 = 52.

în raport cu factorul timp.000 + 2. cât şi comerciale.2.2 Analiza diagnostic a cifrei de afaceri Cifra de afaceri reprezintă valoarea totală a veniturilor unei întreprinderi rezultate din vânzarea produselor realizate. Deci. oricare ar fi domeniul de activitate al acesteia. Valoarea adăugată realizată efectiv depăşeşte atât previziunile făcute. pe o anumită perioadă de timp. − analiza corelaţiei statice şi dinamice dintre cifra de afaceri şi producţia fabricată. − venituri din alte activităţi considerate ca auxiliare. În acest fel. 2.700 + 20. determinarea şi analiza cifrei de afaceri are la bază următoarea structură: − venituri din activitatea de bază. conducerea întreprinderii urmărind prin activitatea desfăşurată creşterea valorii nou create. Specialiştii care efectuează analiza economică a cifrei de afaceri realizate de o întreprindere. pe lângă activitatea de bază.240 = 46. ci trebuie să fie extinsă în funcţie de specificul activităţii fiecărei întreprinderi. Analiza dinamicii structurii valorii adăugate va reliefa elementele pe baza cărora a avut loc creşterea.000 + 3.500 + 3. cât şi valoarea din anul precedent.000 + 1. se asigură determinarea gradului de rentabilitate al fiecărei activităţi sau categorie de venituri identificată. în funcţie de restricţiile cunoscute şi probabile.000 + 3. − analiza sub aspect factorial. în perioada imediat următoare. tendinţa de evoluţie a surselor de venituri? − care este metodologia utilizată pentru determinarea veniturilor şi cum sunt evaluate? 2. pentru o întreprindere are activitate de producţie ca activitate de bază şi activitate transport şi comerţ ca activităţi auxiliare.560 + 9.920 mii lei Valoarea adăugată previzionată este mai mare decât cea obţinută în anul precedent. − stabilirea unor metode de determinare a nivelului minim.1 Analiza structurii şi dinamicii cifrei de afaceri O importanţă deosebită în evoluţia veniturilor unei întreprinderi o are dezvoltarea. analiza de structură a cifrei de afaceri se va face mai 15 . trebuie să pornească de la căutarea răspunsului la următoarele întrebări: − care sunt principalele surse de venituri ale întreprinderii? − cum au evoluat veniturile în ultimii ani de activitate? − care este. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri acoperă următoarele aspecte: − analiza dinamicii şi structurii acesteia. care pot fi atât productive. a mărfurilor şi respectiv a serviciilor prestate.456 = 52. De exemplu. pentru sprijinirea activităţii de bază în momentele nefavorabile. Pentru a fi cu adevărat utilă conducerii întreprinderilor.830 mii lei m) Anul 2007 (programat): Qa pr = 10.850 + 21.614 + 13. a unor activităţi conexe.500 + 18.Qa 0 = 10.864 = 37.000 + 3.000 mii lei n) Anul 2007 (realizat): Qa1 = 11.466 + 4. analiza structurii cifrei de afaceri nu trebuie să se limiteze numai la aceste două diviziuni.

Pentru o corectă apreciere a evoluţiei în dinamică a performanţelor comerciale ale unei întreprinderi se recomandă operarea cu cifra de afaceri evaluată în preţuri comparabile. cu cât raportul este mai apropiat de 1. rezultă că.întâi pentru cele două componente majore: producţia ca activitate de bază şi activitatea auxiliară care include comerţul şi transportul. În ceea ce priveşte producţia ca activitate de bază. producţia fabricată.2. Acesta este alcătuit din: − producţia fabricată. De asemenea. valoarea mijloacelor fixe şi valoarea mijloacelor fixe active. 16 ICA >IQf . Analiza factorială a cifrei de afaceri începe prin determinarea modelului analizei factoriale ca relaţie matematică între factorii care influenţează variaţia cifrei de afaceri şi a schemei sinoptice a sistemului de factori determinat anterior. 2. precum şi cea a randamentului mijloacelor fixe active asupra productivităţii muncii. cât şi la nivelul elementelor structurale ale acesteia. Procedeele utilizate sunt: măsurarea abaterilor în mărimi absolute (simbolizate cu Δ ). Cum. simbolizaţi cu %). în realitate. respectiv din transport pentru terţi. şi a celor relative (indici. iar în cadrul grupelor. care influenţează în mod direct vânzările unei întreprinderi. se poate analiza cât reprezintă transportul şi cât comerţul. pe bază de contract sau comandă. Corelaţia considerată optimă dintre indicii de creştere a celor doi indicatori (corelaţia dinamică) este dată de inegalitatea: Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că întreprinderea a valorificat (comercializat. respectiv. vândut) întreaga producţie marfă fabricată în decursul exerciţiului financiar analizat şi o parte din stocurile de produs finit aflate în depozit la începutul anului (destocaj). Situaţia ideală este atunci când raportul CA Qf = 1 . Pentru transport se poate urmări ce parte din venituri se realizează din transportul produselor proprii la beneficiari. în funcţie de furnizor. Activitatea de comerţ se poate urmări pe categorii de comerţ (intermediere. de influenţa pe care o are ponderea mijloacelor fixe productive asupra acestuia. Modelul pe care îl propunem spre studiu este utilizat în întreprinderile cu activitate de producţie. se pot analiza veniturile realizate pentru fiecare grupă de produse în parte. de gradul de înzestrare tehnică şi. numărul de salariaţi. zonarea pieţei de desfacere etc. Nivelul productivităţii muncii este influenţat. Sistemul de factori de influenţă se determină plecând de următorii indicatori: cifra de afaceri.2. activitatea nu se poate desfăşura în mod constant. în funcţie de modul cum se face valorificarea producţiei. se poate analiza cât se vinde persoanelor juridice şi cât prin magazinele proprii persoanelor fizice. comerţ en-gros sau cu ridicata). pentru fiecare produs. nivelul productivităţii muncii. după provenienţa acestora.2 Analiza corelaţiilor statice şi dinamice dintre cifra de afaceri şi producţia fabricată Corelaţia considerată optimă dintre valorile pe care le iau cei doi indicatori în acelaşi interval de timp (corelaţia statică) este dată de inegalitatea: CA Qf ≥ 1 Raportul stabilit între cifra de afaceri (CA) şi producţia marfă (Qf) reflectă în principal evoluţia stocurilor de produs finit. ca o consecinţă firească. 2. Analiza evoluţiei în timp a vânzărilor se determină la nivel global (întreprindere). la rândul său. situaţie întâlnită când activitatea întreprinderii cuprinde numai producţie fără alte activităţi şi când stocurile de producţie neterminată şi alte consumuri interne rămân egale. cu atât activitatea se desfăşoară mai aproape de condiţiile normale şi deci producţia realizată se livrează întârzieri şi imobilizări. − forţa de muncă prin numărul de angajaţi în procesul de producţie şi. la începutul şi sfârşitul perioadei.3 Analiza cifrei de afaceri sub aspect factorial Completarea analizei cifrei de afaceri se face prin determinarea factorilor care îi influenţează evoluţia în timp. În analiză. se urmăresc în mod distinct aceste influenţe. În ceea ce priveşte activitatea auxiliară. iar în cadrul acestora pe categorii de produse.

R= .− gradul de valorificare a producţiei realizate. Pornind de la modul de exprimare al productivităţii muncii ca: W= şi folosind relaţiile: Qf Qf Mfa Mf = ⋅ ⋅ N N Mfa Mf It = − It reprezintă nivelul înzestrării tehnice a muncii. Variaţia numărului mediu de salariaţi: 17 . Modelul analizei Determinarea modelului matematic pornind de la relaţiile care există între factorii care influenţează dinamica cifrei de afaceri: Cunoscând că: Kv = CA ⇒ CA = Qf ⋅ K v Qf şi W= Qf ⇒ Qf = N ⋅ W . − R reprezintă randamentul mijloacelor fixe active. − KM reprezintă coeficientul mijloacelor fixe active. productivitatea muncii poate fi scrisă ca: Qf Mf Mfa . în care: Mf N Mfa W= deci: Mf Mfa Qf ⋅ ⋅ N Mf Mfa W = It ⋅ K M ⋅ R CA = N ⋅ I t ⋅ K M ⋅ R ⋅ K v (2) Schema sinoptică: CA (1) (2) N It W KM R Kv Variaţia cifrei de afaceri: ΔCA = CA1 − CA 0 Cuantificarea acţiunii factorilor direcţi şi indirecţi care au determinat dinamica cifrei de afaceri Evoluţia cifrei de afaceri se datorează influenţei următorilor factori direcţi: 1. − W reprezintă productivitatea anuală a muncii. N (1) cifra de afaceri poate fi scrisă astfel: CA = N ⋅ W ⋅ K v în care: − N reprezintă numărul mediu de salariaţi. KM = . − K v reprezintă gradul de valorificare al producţiei fabricate.

830 92.3 Variaţia randamentului mijloacelor fixe active: ΔCA = N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ R 1 ⋅ K v 0 − N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 = R = N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ (R 1 − R 0 ) ⋅ K v 0 ΔCA = ΔCA + ΔCA + ΔCA W It KM R 11. 1.905 N Mf Mfa Kv = CA Qf 7.920 107. se datorează influenţei următorilor factori indirecţi: 2. 6. folosind datele din tabelul de mai jos: Nr. Aplicaţie pentru analiza factorială a cifrei de afaceri Să se efectueze analiza factorială a cifrei de afaceri. 3. Variaţia coeficientului valorificării producţiei: Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi: ΔCA = N1 ⋅ W1 ⋅ K v1 − N1 ⋅ W1 ⋅ K v 0 = Kv Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii direcţi: ΔCA = ΔCA + ΔCA + ΔCA W Kv N Diagnosticarea situaţiei constatate . la rândul său. 2.987 213.953 – lei – Realizat în anul curent (P1) 106. 4.000 10.500 0.200 9.ΔCA = N1 ⋅ W0 ⋅ K v 0 − N 0 ⋅ W0 ⋅ K v 0 = N1 − N 0 ⋅ W0 ⋅ K v 0 N 10.500 0.1 Variaţia înzestrării tehnice a muncii: ΔCA = N1 ⋅ I t1 ⋅ K M 0 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 − N1 ⋅ I t 0 ⋅ K M 0 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 = It = N1 ⋅ (I t1 − I t 0 ) ⋅ K M 0 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 2.2 Variaţia coeficientului mijloacelor fixe active: ΔCA = N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 − N1 ⋅ I t 1 ⋅ K M 0 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 = KM = N1 ⋅ I t1 ⋅ (K M1 − K M 0 ) ⋅ R 0 ⋅ K v 0 2. Variaţia productivităţii muncii: ( ) ΔCA = N1 ⋅ W1 ⋅ K v 0 − N1 ⋅ W0 ⋅ K v 0 = N1 ⋅ (W1 − W0 ) ⋅ K v 0 W care. crt.pe baza rezultatelor analizei factoriale se elaborează un diagnostic sintetic şi unul analitic. 5.991 256. Indicatori Cifra de afaceri (venituri din producţia vândută) Valoarea producţiei fabricate (marfă) Numărul mediu scriptic de salariaţi Valoarea medie a mijloacelor fixe Valoarea medie a mijloacelor fixe active Coeficientul valorificării producţiei fabricate Simboluri CA Qf Realizat în anul precedent (P0) 90. Productivitatea muncii W= Qf N 18 .900 420 16.000 430 15.

9. o) Cuantificarea acţiunii factorilor direcţi şi indirecţi care au determinat dinamica cifrei de afaceri. 9.656 Mf Qf Randamentul mijloacelor fixe R= 10.625 0. Indicatori Nivelul înzestrării tehnice a muncii Coeficientul mijloacelor fixe active Simboluri Realizat în anul precedent (P0) 35. N cifra de afaceri poate fi scrisă astfel: (1) Pornind de la modul de exprimare al productivităţii muncii.920 − 90. Cuantificarea acţiunii factorilor ΔCA = CA1 − CA 0 = 106. crt.Nr. R= N Mf Mfa W= Mf Mfa Qf ⋅ ⋅ N Mf Mfa W = It ⋅ K M ⋅ R deci: CA = N ⋅ I t ⋅ K M ⋅ R ⋅ K v (2) 2.684 10.349 Realizat în anul curent (P1) 38. ca: CA = N ⋅ W ⋅ K v W= şi folosind relaţiile: Qf Qf Mfa Mf = ⋅ ⋅ N N Mfa Mf It = obţinem: Mf Mfa Qf . KM = .276 active Mfa Tabelul nr. Modelul analizei Determinarea modelului matematic pornind de la relaţiile care există între factorii care influenţează dinamica cifrei de afaceri: Cunoscând că: Kv = CA ⇒ CA = Qf ⋅ K v Qf şi W= Qf ⇒ Qf = N ⋅ W .10: Factori de influenţă ai cifrei de afaceri Rezolvare: Analiza factorială a cifrei de afaceri va fi efectuată respectând următoarele etape: a) Determinarea modelului analizei .ca relaţie matematică între factorii care influenţează variaţia cifrei de afaceri şi a schemei sinoptice a sistemului de factori determinat anterior. 8.095 Ιt = KM = Mf N Mfa 0. p) Diagnosticarea situaţiei constatate.090 lei Creşterea cifrei de afaceri se datorează influenţei următorilor factori direcţi: 1.830 = 16. variaţia numărului mediu de salariaţi: Δ CA = N1 ⋅ W0 ⋅ K v0 − N 0 ⋅ W0 ⋅ K v0 = N1 − N 0 ⋅ W0 ⋅ K v0 = N 19 ( ) . 2. 1.

74 = 17.900 ⎛ 106.33 lei 430 92.53 lei ⎟⋅ 420 ⎝ 16.136.780.33 + 17.000 90.3 variaţia randamentului mijloacelor fixe active: Δ CA = N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ R 1 ⋅ K v0 − N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ R 0 ⋅ K v0 = R = N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ (R 1 − R 0 ) ⋅ K v0 = = 420 ⋅ 16.53 + 6 .1 variaţia nivelului înzestrării tehnice a muncii: Δ CA = N1I t1 K M0 R 0 K v0 − N1I t 0 K M0 R 0 K v0 = N1 ⋅ I t1 − I t 0 ⋅ K M0 ⋅ R 0 ⋅ K v0 It ⎛ 16.112.112.500 ⎠ 92.000 10.830 ⋅ = −2 .21 lei 420 ⎝ 107.500 9 .136.500 9 .000 ⎞ 90.000 15.780.810.900 92.830 = 420 ⋅ ⎜ − ⋅ ⋅ = 6 .500 ⎞ 92.000 ⎛ 10.136.500 92.830 ⎞ ⋅⎜ − ⎟ = 392. variaţia coeficientului valorificării producţiei: Δ CA = N1W1K v1 − N1W1K v0 = Kv = 420 ⋅ 107.200 9 .12 + 392.810.2 variaţia coeficientului mijloacelor fixe active: ( ) Δ CA = N1I t1 K M1R 0 K v0 − N1I t1 K M0 R 0 K v0 = KM = N1 ⋅ I t1 ⋅ (K M1 − K M0 ) ⋅ R 0 ⋅ K v0 = = 420 ⋅ 16.090 lei) N (-2.892.21 = 16.830 = 420 ⋅ ⎜ − = 17. se datorează influenţei următorilor factori indirecţi: 2.000 Δ CA = N1 ⋅ W1 ⋅ K v0 − N1 ⋅ W0 ⋅ K v0 = N1 ⋅ (W1 − W0 ) ⋅ K v0 = W ⎛ 107.892.920 90.112.500 92.200 ⎠ 9 .000 ⎝ 420 care.53 lei) R (6.74 lei) 20 .000 90.000 Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi: Δ CA = 6 .000 90.200 ⎞ 9 .780.500 ⎛ 107.900 92.12 lei W 13.12 lei) Kv (392.000 ⎠ Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii direcţi: ΔCA = −2 .33 lei) W (17.85 lei) KM (4.74 lei ⎟⋅ 420 16.12 lei ⎟⋅ 430 ⎠ 92.892. la rândul său.810.000 2.000 ⎝ 420 2.= (420 − 430 ) ⋅ 12.000 ⎝ 10.500 92.85 + 4 .000 ⎞ 90. cu înlocuirea valorilor obţinute: CA (16.090 lei Schema sinoptică a analizei factoriale a cifrei de afaceri.830 ⋅⎜ − ⋅ = 4 .000 15. variaţia productivităţii muncii: 92.830 ⋅ ⋅⎜ − = 6 .810.21 lei) It (6.85 lei ⎟⋅ 430 ⎠ 15.900 92.

090 lei . modul de utilizare a potenţialului tehnico-productiv şi modul de comercializare a produselor realizate.3. o apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele aspecte: − cifra de afaceri a înregistrat faţă de anul precedent o creştere în valoare absolută de 16. atâta timp cât indicatorul se menţine subunitar. care a fost determinată în exclusivitate de creşterea factorului calitativ productivitatea muncii. Diagnosticarea situaţiei constatate Cifra de afaceri este considerată un indicator valoric important deoarece reflectă nivelul activităţii productive a întreprinderii.112. 3. Explicaţia este dată de contribuţia pe care CA (ΔN CA CA CA au avut-o cele două elemente componente: CA (ΔW numărul mediu de salariaţi = . dat fiind că creşterea cifrei de afaceri se va reflecta în mărimea profitului.32%. 21 .2 Diagnostic analitic Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii factorilor direcţi asupra dinamicii cifrei de afaceri trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi mecanismele sistemului cauzal în care au fost antrenaţi. − coeficientul valorificării producţiei (factor calitativ direct) a exercitat o acţiune pozitivă asupra evoluţiei cifrei de afaceri (16. a înregistrat o creştere uşoară de la 0. fapt ce poate fi apreciat ca o dinamică pozitivă. Dar. Posibilitatea realizării unui profit care să asigure dezvoltarea în viitor a întreprinderii. se impune următoarea concluzie: Creşterea faţă de anul precedent a producţiei fabricate s-a reflectat favorabil asupra cifrei de afaceri cu 15.07% faţă de anul precedent în condiţiile scăderii personalului cu doar 2.112. în mare măsură de nivelul cifrei de afaceri. Fără a se face abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are inflaţia asupra oricărui indicator valoric al producţiei. referitor la acţiunea exercitată de valoarea producţiei fabricate (Qf) asupra dinamicii cifrei de afaceri. atâta timp cât rata anuală a inflaţiei este mai mică decât acest procent. dinamica favorabilă înregistrată trebuie apreciată în mod corespunzător. care a crescut cu 20.79 lei ( Δ Qf = Δ N + Δ w ).12 lei ). cât şi cerinţa esenţială a creşterii economice a întreprinderii în condiţii de eficienţă sporită. − creşterea cifrei de afaceri s-a datorat creşterii volumului producţiei fabricate.090 lei). factorul cantitativ – numărul mediu de salariaţi.991 faţă de anul precedent. − în condiţiile în care factorul direct cu rol calitativ – valorificarea producţiei. 3. creşterea cifrei de afaceri nu poate fi considerată ca fiind o situaţie pe deplin pozitivă din punct de vedere comercial.697. Pe baza rezultatelor analizei factoriale efectuate poate fi conturat un diagnostic sintetic şi unul analitic.987 la 0.2. creşterea producţiei fabricate poate fi apreciată ca fiind pe deplin pozitivă pentru întreprindere din punct de vedere economico-financiar numai atunci când: întreaga producţie fabricată a avut o desfacere asigurată şi la preţuri convenabile. aşa cum demonstrează practica economiei concurenţiale. exercitând o influenţă nefavorabilă (–2. Decalajul mare dintre ritmul de creştere a celor doi factori confirmă că întreprinderea şi-a luat măsuri nu numai de raţionalizare a utilizării factorului muncă prin reducerea personalului cât şi prin achiziţionarea de active fixe productive cu randamente ridicate. Aportul revine exclusiv productivităţii muncii. respectiv cu 17.1 Diagnostic sintetic În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cifrei de afaceri. precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită.33 lei). Astfel.71%.810. depinde.33 lei ) şi productivitatea muncii = 17.

care tratează valoarea adăugată ca diferenţa între volumul producţiei exerciţiului (Qe) ca indicator global al activităţii de producţie şi comercializare desfăşurată de o întreprindere şi valoarea consumurilor intermediare (M). cu valoarea marjei comerciale (Mc). creşterea producţiei marfă s-a datorat efortului propriu al unităţii economice. eforturile făcute pentru creşterea volumului producţiei marfă nu au afectat calitatea produselor.20%. şi tendinţa lui de depăşire a valorii prag semnifică: − eforturile întreprinderii de a îşi adapta producţia la cerinţele pieţei.1.95 lei la 256. − asigurarea ritmicităţii livrărilor către beneficiari. − rata rentabilităţii veniturilor din producţia vândută. − randamentului mijloacelor fixe active a crescut de la 9. Metode de calcul a valorii adăugate Cele două metode prin care se determină valoarea adăugată (Qa) sunt: Metoda sintetică. − asigurarea unui nivel competitiv al preţurilor etc. Relaţia de calcul corespunzătoare acestei metode este: Qa = Qe − M Dacă pe lângă activitatea productivă. Faptul că întreprinderea studiată a depus eforturi pentru achiziţionarea de mijloace fixe cu un randament ridicat. respectiv cu 6. mai ales în privinţa următorilor indicatori: − productivitatea muncii.35 lei la 38. se concretizează în evoluţia acestor indicatori: − nivelul înzestrării tehnice are o evoluţie ascendentă de la 35. a avut loc în condiţiile unei eficienţe economice sporite. întreprinderea desfăşoară şi o activitate de comerţ. − producţia exerciţiului la 1. valoarea adăugată a întregii activităţi se determină însumarea diferenţei dintre valoarea producţiei exerciţiului (Qe) şi consumurile intermediare (M). Influenţa mare exercitată de către creşterea productivităţii muncii de la 213. 2. − cheltuielile privind producţia la 1.78%. impune analiza factorilor indirecţi care au determinat evoluţia acestui indicator. valoarea adăugată redă aportul adus de o întreprindere în economia naţională.000 lei active imobilizate şi active circulante.32%). − rata rentabilităţii cheltuielilor aferente producţiei marfă. Valoarea subunitară a gradului de valorificare a producţiei. respectiv cu 4. 15.10 lei (respectiv cu 7.000 lei producţie fabricată sau cifră de afaceri.3 Analiza diagnostic a valorii adăugate Indicatorul valoarea adăugată exprimă plusul de valoare care se obţine prin desfăşurarea unei activităţi economice de către o întreprindere. coeficientul mijloacelor fixe active şi randamentul mijloacelor fixe active.63 la 0.76%.68 la 10. − ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe a crescut de la 0. − raţionalizarea consumurilor specifice la materii prime şi materiale consumabile.28. Consumurile intermediare sau consumurile de la terţi reprezintă valoarea stocurilor şi a serviciilor achiziţionate de la terţi în scopul asigurării necesarului pentru activitatea de producţie. − creşterea calităţii produselor prin utilizarea de materii prime corespunzătoare. 14. Factorii sunt nivelul înzestrării tehnice a muncii.91 lei asupra dinamicii producţiei fabricate şi implicit asupra cifrei de afaceri. depăşeşte reducerea personalului de 2.66. − profitul brut aferent producţiei fabricate. impactul inflaţiei în această privinţă nedepăşind o influenţă considerată ca normală. deci: 22 . La nivel macroeconomic.

element esenţial în competiţia concurenţială. conform reglementărilor în vigoare). implicit. fie în dinamică (faţă de o perioadă precedentă).3. Studiul valorii adăugate prin urmărirea dinamicii sale şi prin gradul de realizare a valorii previzionate.3. 2. în scopul urmării evoluţiei în timp a fiecărui element component. prin analiza valorii adăugate. Pe baza rezultatelor analizei diagnostic a valorii adăugate se iau toate deciziile necesare în vederea creşterii productivităţii muncii şi reducerea valorii materialelor de la terţi consumate.2 Analiza corelaţiilor statice şi dinamice dintre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului Corelaţia considerată optimă dintre valorile pe care le iau cei doi indicatori în acelaşi interval de timp (corelaţia statică) este dată de inegalitatea: IQa >IQe 23 . Prin prisma ultimului indicator. Analiza valorii adăugate sub aspect structural urmăreşte determinarea ponderii pe care o au în componenţa acesteia elementele structurale utilizate în calculul indicatorului prin metoda aditivă. − valoarea amortizărilor. a bugetului. − valoarea cheltuielilor financiare materializate în impozite şi taxe. Prin analiza diagnostic a valorii adăugate se obţin informaţii despre nivelul de performanţă tehnico-productivă. În ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul şi amortizarea se urmăreşte menţinerea acestora sub limitele previzionate. şi anume: − cheltuieli efectuate cu remunerarea forţei de muncă (fondul de salarii şi cheltuielile cu asigurările sociale aferente fondului de salarii.Qa = Qe − M + Mc Marja comercială reprezintă diferenţa dintre valoarea mărfurilor vândute (Qv) şi costul acestora (Cv). creează premisele explicării modificărilor intervenite în structura sa şi posibilitatea direcţionării evoluţiei viitoare. − analiza sub aspect factorial.1 Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate Analiza valorii adăugate se poate face. acest lucru reflectându-se favorabil în creşterea profitului ca element component al valorii adăugate. taxele şi impozitele. respectându-se în acelaşi timp calitatea producţiei. Este o condiţie esenţială ca ponderea structurală a unor cheltuieli. amortizarea mijloacelor fixe. Analiza structurală este combinată cu analiza dinamică. − valoarea profitului. economică şi financiară. respectiv: Mc = Qv − Cv Metoda repartiţiei sau metoda aditivă. respectiv fondul de salarii şi fiecare categorie de cheltuieli cu asigurările sociale aferente fondului de salarii. ce pot fi riguros controlate să scadă. analiza valorii adăugate ne poate conduce la concluzii privind necesitatea retehnologizării şi modernizării procesului de producţie. fie sub aspectul modului de realizare a prevederilor. precum şi profitul. La nivelul economiei naţionale. se poate determina contribuţia agenţilor economici la consolidarea financiară a statului şi. presupune însumarea tuturor elementelor constitutive ale valorii adăugate. Analiza diagnostic a valorii adăugate acoperă următoarele aspecte: − analiza dinamicii şi structurii acesteia. 2. − analiza corelaţiei statice şi dinamice dintre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului.

prin înlocuire în formula (2) se 24 . numărul de salariaţi şi timpul lucrat de fiecare salariat. Wh Folosind scrierea fondului total muncit. Sistemul de factori se compune din factori cu influenţă directă.3. Indicatorii în funcţie de care se determină factorii de influenţă sunt: producţia exerciţiului. Corelaţia considerată optimă dintre indicii de creştere a celor doi indicatori (corelaţia dinamică) este dată de inegalitatea: Qa Qe ≤ 1 Raportul stabilit între valoarea adăugată (Qa) şi producţia exerciţiului (Qe) reflectă modificarea ponderii cheltuielilor cu materialele şi serviciile prestate de către terţi. La rândul său.3 Analiza factorială a valorii adăugate Pentru adâncirea analizei valorii adăugate. − M reprezintă cheltuieli cu materialele aferente producţiei exerciţiului. Qe Pentru determinarea legăturii dintre factorii direcţi şi cei indirecţi. şi vom obţine Qa = T ⋅ Wh ⋅ y în care: − − (2) reprezintă productivitatea orară a muncii. prin evidenţierea factorilor care pot conduce la modificarea acesteia. 2. Modelul propus spre studiu este specific întreprinderilor care desfăşoară activitate de producţie sau prestări servicii. Realizarea analizei factoriale a valorii adăugate presupune urmărirea etapelor prezentate în continuare: 1. care sunt producţia exerciţiului şi valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului şi factori cu influenţă indirectă de rang I. T Qa = Qe ⋅ y . care sunt fondul total de timp lucrat şi productivitatea muncii. numărul de salariaţi şi timpul lucrat de fiecare salariat. T reprezintă fondul total de timp muncit.Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că pe parcursul exerciţiului financiar întreprinderea şi-a îmbunătăţit structura valorii adăugate prin reducerea ponderii consumurilor provenite de la terţi. se dă factor comun forţat Qe şi se obţine: M⎞ ⎛ Qa = Qe ⋅ ⎜1 − ⎟ = Qe ⋅ y (1) Qe ⎠ ⎝ în care: − Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului. − y =1− M reprezintă valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului. consumuri de la terţi. ca: T = N ⋅ t . vom pleca de la unul dintre modurile de scrierea a productivităţii muncii: Wh = Relaţia obţinută va fi înlocuită în formula: Qe ⇒ Qe = Wh ⋅ T . productivitatea muncii este influenţată de evoluţia factorilor indirecţi de rang II. din analiza raportului Qa Qe putem stabili ponderea cheltuielilor materiale în volumul total al activităţilor desfăşurate. se utilizează analiza factorială. Modelul analizei Pornind de la formula de determinare a valorii adăugate: Qa = Qe − M .

2 variaţia numărului mediu de ore/salariat: ΔQa = T1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − T0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = (T1 − T0 ) ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 T ΔQa = N1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − N 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N1 − N 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 N ΔQa = N1 ⋅ t1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − N1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N1 ⋅ t1 − t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 t Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi de grad 2: ( ) ( ) ΔQa = ΔQa + ΔQa T N t 1. la rândul său.1 variaţia numărului mediu de salariaţi: 1. În schema sinoptică sunt prezentaţi factorii de influenţă ordonaţi după modul în care îşi exercită influenţa (factori direcţi şi indirecţi). valoarea adăugată medie ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului ( y ). de productivitatea orară a muncii. sunt: valoarea producţiei exerciţiului (Qe). variaţia valorii producţiei exerciţiului: ΔQa = Qe1 ⋅ y 0 − Qe 0 ⋅ y 0 = (Qe1 − Qe 0 ) ⋅ y 0 Qe care de datorează influenţei următorilor factori indirecţi: 1. Qa (1) (2) Qe T Wh t y (3) N 2. variaţia valorii medii adăugate ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului: ΔQa = Qe1 ⋅ y1 − Qe1 ⋅ y 0 = Qe1 ⋅ y1 − y 0 y Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii direcţi: ( ) 25 . Cuantificarea influenţei factorilor Creşterea valorii adăugate se datorează influenţei următorilor factori direcţi: 1.1. Valoarea producţiei exerciţiului este. în vederea aplicării metodei substituţiei: Schema sinoptică a analizei factoriale a valorii adăugate: N reprezintă numărul mediu de salariaţi. influenţată de utilizarea fondului de timp de muncă.2 variaţia productivităţii medii orare: ΔQa = T1 ⋅ Wh1 ⋅ y 0 − T1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = T1 ⋅ Wh1 − Wh 0 ⋅ y 0 W Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi de grad 1: ( ) ΔQa = ΔQa + ΔQa Qe T W 16. de utilizarea potenţialului uman. t reprezintă timpul mediu muncit/salariat.obţine: Qa = N ⋅ t ⋅ Wh ⋅ y în care: − − Principalii factori care influenţează valoarea adăugată.1 variaţia fondului total de timp de muncă: care.1. la rândul său se datorează: 1. precum şi după natura lor (cantitativi şi calitativi).

12 0.830. Producţia exerciţiului lei Consumuri de la terţi (stocuri şi 3. Diagnosticarea situaţiei constatate. − M reprezintă cheltuieli cu materialele aferente producţiei exerciţiului.600.49 producţie Tabelul nr.00 91. − îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor.00 Qa 1. Aplicaţie pentru analiza factorială a valorii adăugate Să se efectueze analiza factorială a valorii adăugate. prin ridicarea nivelului tehnic şi tehnologic sau prin organizarea muncii şi prin utilizarea raţională a capacităţii de producţie.00 52.14 7.00 t ore/salariat persoană 6.00 servicii) 4.000. Numărul mediu de salariaţi persoane 430. crt.00 108. pornind încă de la faza de proiectare.00 756. se dă factor comun forţat Qe şi se obţine: M⎞ ⎛ Qa = Qe ⋅ ⎜1 − ⎟ = Qe ⋅ y (1) ⎝ Qe ⎠ în care: − Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului. agenţii economici pot lua decizii cu privire la: − creşterea productivităţii muncii prin ridicarea calificării forţei de muncă.830. Determinarea modelului analizei . Fondul total de timp muncit T ore 782.00 56. Realizat în Realizat în anul anul curent precedent (P0) (P1) 37. 2. y lei 0. Productivitatea medie orară Wh Valoarea adăugată medie la 1 leu 8.41 0.920.00 lei/oră 0. Modelul analizei Pornind de la formula de determinare a valorii adăugate: Qa = Qe − M .800. 1. 18. în baza analizei diagnostic. Valoarea adăugată lei Qe 2.920. 1.000.ca relaţie matematică între factorii care influenţează variaţia Valorii adăugate şi a schemei sinoptice a sistemului de factori determinat anterior. folosind datele din tabelul de mai jos: Nr.00 1. 26 .00 N Numărul mediu scriptic de ore/ 5. Cuantificarea acţiunii factorilor direcţi şi indirecţi care au determinat dinamica Valorii adăugate. − reducerea corespunzătoare a cheltuielilor materiale.000. M lei 54. Specificaţie Simbol U.M.11: Factori de influenţă ai valorii adăugate Rezolvare: Analiza factorială a valorii adăugate va fi efectuată respectând următoarele etape: 1.ΔQa = ΔQa + ΔQa Qe y Pentru creşterea valorii adăugate.00 420. 17.820.

830 ⎠ 1.820 ⋅ ⎟ = −879. 782.77 lei 782.000 ⎞ ⋅ ⎜1 − = (756.− y =1− M reprezintă valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului. Cuantificarea influenţei factorilor Creşterea valorii adăugate se datorează influenţei următorilor factori direcţi: 1.920 − 37. şi vom obţine Qa = T ⋅ Wh ⋅ y în care: − − obţine: (2) Wh reprezintă productivitatea orară a muncii.800 − 1 .1. la rândul său se datorează: 1. prin înlocuire în formula (2) se în care: − − N reprezintă numărul mediu de salariaţi.830 ⎛ 54.000 ⎞ = (108. ⎝ 91.830 ⎛ 54. T Pentru determinarea legăturii dintre factorii direcţi şi cei indirecţi.830 ⎠ care.000 − 782.600 ⎝ 91.2 variaţiei numărului mediu de ore/salariat: ( ) Δ Qa = N1 ⋅ t1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − N1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N1 ⋅ t1 − t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = t 91. ΔQa = Qa1 − ΔQa 0 = 52.040. T reprezintă fondul total de timp muncit.81 lei .1.830 = 15.00) ⋅ ⎜1 − ⎟ = 7 .820) ⋅ ⎟ = −406.830 ⎠ care de datorează influenţei următorilor factori indirecţi de grad 1: 1.34 lei .830.830 ⎛ 54.000 ⎞ ⋅ ⎜1 − = (420 − 430 ) ⋅ 1 .1 variaţiei fondului total de timp de muncă: Δ Qa = T1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − T0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = (T1 − T0 ) ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = T 91.1 variaţiei numărului mediu de salariaţi: Δ Qa = N1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − N 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N1 − N 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N 91. ca: T = N ⋅ t .00 − 91.090 lei Δ Qa = Qe1 ⋅ y 0 − Qe 0 ⋅ y 0 = (Qe1 − Qe 0 ) ⋅ y 0 = Qe 2.600 ⎝ 91. variaţiei valorii producţiei exerciţiului: ⎛ 54.600 ) ⋅ ⎟ = −1 .600 ⎝ 91.000 ⎞ ⋅ ⎜1 − = 420 ⋅ (1 .05 lei 782.830 ⎠ Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi de grad 2: ( ) 27 . t reprezintă timpul mediu muncit/salariat. Qa = N ⋅ t ⋅ Wh ⋅ y Folosind scrierea fondului total muncit.285.920. vom pleca de la unul dintre modurile de scrierea a productivităţii muncii: Wh = Relaţia obţinută va fi înlocuită în formula: Qa = Qe ⋅ y . Qe Qe ⇒ Qe = Wh ⋅ T .

920 91. valoarea adăugată a înregistrat faţă de anul precedent o creştere cu 15.049. 1.77 lei) t (-406. precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită.000 ⎞ ⎛ 54.000 ⎞ − = 756.040.040.920.920 ⎠ ⎝ 91.600 ⎠ ⎝ 91.16 = 7 .Δ Qa = −879.830 ⎠ Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi de grad 1: ( ) Δ Qa = −1 .830 ⎞ ⎛ 54.090 lei Schema sinoptică a analizei factoriale a valorii adăugate.040.326.1 creşterea valorii adăugate s-a datorat atât acţiunii favorabile a factorului cantitativ – valoarea producţiei exerciţiului.66 = 15.05 = −1 .81 − 8 .16 lei ⎝ 756.34 − 8 . variaţiei valorii medii adăugate ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului: Δ Qa = Qe1 ⋅ y1 − Qe1 ⋅ y 0 = Qe1 ⋅ y1 − y 0 = y ( ) 56. 3.830 ⎠ ⎠ Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii direcţi: ΔQa = 7 .000 782.34 lei Qe 19.000 ⎞ ⎞ ⎛⎛ = 108.000 ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎜1 − ⎟ = 8 .66 lei) Wh (8. cât şi a factorului calitativ – valoarea adăugată la 1 28 .77 − 406.16 lei) N (-879.81 lei T 1. cu înlocuirea valorilor obţinute: Qa (15. Diagnosticul situaţiei constatate Valoarea adăugată este considerată un indicator valoric important deoarece reflectă nivelul valorii nou create de întreprindere prin activitatea productivă desfăşurată.34 lei) T (-1.0 lei ⎝ ⎝ 108.285. ceea ce reprezintă o dinamică pozitivă atâta timp cât rata anuală a inflaţiei este mai mică decât acest procent. adică în procente cu 39.285.81 lei) y (8. modul de utilizare a potenţialului tehnico-productiv şi modul de comercializare a produselor realizate.326.049. Pe baza rezultatelor analizei factoriale efectuate poate fi conturat un diagnostic sintetic şi unul analitic. o apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele constatări: 1.1 Diagnostic sintetic În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii valorii adăugate (Qa).9%.090.090 lei) Qe (7.285.05 lei) 3.090 lei.00 ⋅ ⎜ ⎜1 − ⎟ − ⎜1 − ⎟ ⎟ = 15.2 variaţiei productivităţii medii orare: Δ Qa = T1 ⋅ Wh1 ⋅ y 0 − T1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = T1 ⋅ Wh1 − Wh 0 ⋅ y 0 = W ⎛ 108.326.

326. Factorii indirecţi care au dus la evoluţia negativă a fondului de timp muncit sunt numărul mediu de salariaţi şi numărul de ore/salariat.3 fără a se face însă abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are inflaţia asupra oricărui indicator valoric al producţiei.81 lei). Indicele de creştere al valorii adăugate de 139. ci şi în ceea ce priveşte raţionalizarea consumurilor externe la nivelul minim care să permită păstrarea calităţii produselor finite.34 lei exercitată de către producţia exerciţiului asupra dinamicii valorii adăugate trebuie explicată în corelaţie cu contribuţia avută de productivitatea muncii şi fondul total de timp muncit. Influenţa pozitivă de 7.9% a fost superior indicelui de creştere a producţiei exerciţiului (118. asupra unor indicatori economico-financiari importanţi: − valoarea adăugată la 1. 1.040. a contribuit exclusiv productivitatea muncii ( Δ W =8. cât mai ales necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită. Cea mai mare parte a acestor consumuri sunt transpuse în costul produselor. a înregistrat o creştere importantă faţă de anul precedent. Costurile reprezintă totalitatea consumurilor 29 . creşterea valorii adăugate poate fi considerată ca fiind o situaţie pe deplin pozitivă din punct de vedere economico-financiar. − profitul brut (ca parte componentă a valorii adăugate) etc.285.1 Probleme generale privind analiza cheltuielilor de productie Orice activitate economică presupune consumul unor resurse materiale. consumuri excepţionale.000 lei active imobilizate şi circulante.2 Diagnostic analitic Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii celor doi factori direcţi asupra dinamicii valorii adăugate trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi mecanismele sistemului cauzal în care au fost antrenaţi. un asemenea decalaj dintre ritmul de creştere a celor doi indicatori confirmă că întreprinderea studiată şi-a luat măsuri nu numai în ceea ce priveşte creşterea volumului fizic al producţiei. dinamica favorabilă înregistrată trebuie apreciată în mod corespunzător. care precede obţinerea veniturilor. evoluţia fondului total de timp muncit având un impact negativ ( Δ T = . pentru că sporirea valorii adăugate se va repercuta pozitiv. Această orientare are consecinţe favorabile asupra întregului sistem de indicatori ai eficienţei economice prin accelerarea ritmului de creştere a acestora. constituirea amortizării şi provizioanelor. lucrările executate şi serviciile prestate de terţi. conform „Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii”. implicit nivelul fondului de salarii. Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze pe latura calitativă a activităţii economice eforturile pentru creşterea economică în condiţii de eficienţă. fie prin creşterea nivelului acelor indicatori care reflectă eficienţa cheltuielilor pentru exploatare.6%). Cheltuielile. Qa Qa Capitolul 3 Analiza diagnostic a cheltuielilor intreprinderilor 3.2 în condiţiile în care factorul calitativ al valorii adăugate – productivitatea muncii. 3.16 lei). remunerarea personalului. reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile. − manopera. executarea de obligaţii legale sau contractuale de către unitatea patrimonială. umane şi financiare.leu producţia exerciţiului. în mod direct. La creşterea valorii producţiei exerciţiului şi implicit a valorii adăugate.1. 1.

În această categorie sunt incluse: − amenzi. şi anume sunt cheltuieli care nu generează venituri (de exemplu cheltuielile financiare şi o parte din cheltuielile excepţionale). − valoarea bunurilor rezultate din dezmembrarea imobilizărilor. În această categorie sunt incluse: − cheltuielile privind consumul de materii prime şi materiale consumabile. mărfurilor. Conform principiului care spune că pentru obţinerea veniturilor este necesară efectuarea unor cheltuieli. − diferenţele nefavorabile de curs valutar. − dobânzile plătite pentru împrumuturile primite. − donaţii şi subvenţii acordate. − pierderi din debitori diverşi. − cheltuielile cu serviciile şi lucrările prestate de terţi. C) cheltuielile excepţionale cuprind acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curentă a unităţii economice şi se referă la operaţiile de gestiune şi operaţiile de capital. − venituri din producţia de imobilizări. B) venituri financiare. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. 30 . De la acest principiu există abateri. − lipsuri de inventar. angajarea fiecărei cheltuieli având ca scop obţinerea de venituri. şi anume: A) cheltuielile de exploatare sunt ocazionate de activitatea curentă de producţie şi comercială a întreprinderii. − subvenţii pentru investiţii. Veniturile reprezintă valorile ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activităţii întreprinse. În contabilitatea financiară. penalităţi. − venituri din creanţe imobilizate. B) cheltuielile financiare cuprind: − pierderile din creanţe legate de participaţii. − venituri din sconturi obţinute. În continuare vom prezenta veniturile întreprinderii şi modul cum sunt grupate acestea: A) venituri din activitatea de exploatare. − venituri din diferenţe de curs valutar. plata unor dobânzi. a unor pierderi. invers. care cuprind: − venituri din participaţii. − venituri din titluri de plasament.exprimate în formă bănească pe care le efectuează întreprinderea în vederea realizării unei anumite producţii sau a unui singur produs. − valoarea bunurilor primite cu titlu gratuit. − venituri din cedarea activelor. cheltuielile întreprinderii sunt grupate după natura lor în trei mai categorii. − valoarea contabilă a imobilizărilor cedate. − venituri din subvenţii de exploatare. C) veniturile excepţionale sunt formate din două categorii de venituri: venituri din operaţii de gestiune şi venituri din operaţii de capital: − venituri din despăgubiri şi penalităţi încasate. − cheltuielile cu salariile. − venituri din dobânzi. a unor amenzi sau penalităţi nu generează venituri sau. − cheltuielile privind amortizările şi provizioanele. despăgubiri plătite. − pierderile din vânzarea titlurilor de plasament. tragem concluzia că există o reciprocitate. realizarea acestora nu a necesitat cheltuieli. care cuprind: − venituri din vânzarea produselor.

cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale) cu dinamica cheltuielilor totale. de obicei cifra de afaceri. apa etc. Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura acestora. 31 . umane şi celelalte cheltuieli necesare procesului de producţie.3 Analiza cheltuielilor de exploatare Cheltuielile de exploatare deţin ponderea în totalul cheltuielilor angajate de o întreprindere. indiferent de specificul activităţii economice pe care o desfăşoară. energetice. combustibilul. − cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele aferente exploatării.3. respectiv achiziţionării resurselor materiale. stocarea şi livrarea produselor finite. materialele auxiliare. − cheltuielile cu forţa de muncă (salarii şi cheltuieli cu asigurările sociale aferente fondului de salarii). − cheltuielile cu impozite şi taxe. conform clasificării din Contul de profit şi pierdere (cheltuieli de exploatare. Se va urmări: − calculul ponderii fiecărui tip de cheltuială. astfel încât. 3. Cheltuielile de exploatare se înregistrează în evidenţa contabilă a fiecărei întreprinderi. − analiza dinamicii fiecărui element de structură a cheltuielilor (cheltuieli de exploatare. cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale) prin raportarea la indicatorul simetric de structură pentru venituri (venituri din exploatare. precum şi factorii care le influenţează evoluţia. pe baza înregistrărilor din contabilitate să se poată urmări alocarea resurselor. inclusiv cheltuielile pentru locaţii de gestiune..000 lei cifră de afaceri. − analiza dinamicii eficienţei fiecărui element de structură prin raportarea la 1. potrivit normelor legale. în vederea reluării ciclului de exploatare. conform plan de conturi care permite evidenţierea corectă şi coerentă. venituri financiare şi venituri excepţionale). − alte cheltuieli de exploatare. Acest tip de cheltuieli cuprind ansamblul cheltuielilor necesare desfăşurării unui ciclu de exploatare. prin compararea dinamicii fiecărui element de structură (cheltuieli de exploatare. pentru obţinerea. pe grupe şi clase. − cheltuieli cu lucrările şi serviciile prestate de către terţi. în scopul identificării rezervelor de reducere a acestora. în conformitate cu structura utilizată în „Contul de profit şi pierdere al Bilanţului Contabil”. cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale) în total cheltuieli. − analiza dinamicii structurii cheltuielilor prin raportarea la un indicator global de venit. Elementele componente ale cheltuielilor de exploatare sunt: − cheltuieli cu materiile prime.2 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii urmăreşte evoluţia acestora în dinamică şi pe structură. energia. − analiza dinamicii structurii cheltuielilor.

000 lei venituri de exploatare. prin compararea dinamicii fiecărui element de structură cu dinamica cheltuielilor de exploatare totale.3. în conformitate cu structura utilizată în „Contul de profit şi pierdere al Bilanţului Contabil”. − analiza dinamicii eficienţei fiecărui element de structură a cheltuielilor din exploatare prin raportarea la 1. 32 . sau: Rce = unde: ∑ gi ⋅ rcei i =1 n 100 .000 Ve = i cei ⋅1. prin luarea în considerare a tuturor categoriilor de cheltuieli de exploatare prezentate: ce1. Ve în care: − cei reprezintă categoria de cheltuieli de exploatare. − Ve reprezintă veniturile totale din exploatare.000 lei venituri din exploatare (rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare). în care: − Rce reprezintă cheltuielile de exploatare la 1. pe categorii. 3. pe categorii. − analiza dinamicii structurii cheltuielilor de exploatare. − cei reprezintă cheltuielile de exploatare.000 lei venituri din exploatare Modele utilizate pentru analiza factorială a cheltuielilor de exploatare sunt: 1 Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri.000 lei venituri din exploatare).000 .3. 2 Urmărirea evoluţiei cheltuielilor se face prin determinarea şi analiza indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli de exploatare la 1. − analiza dinamicii structurii cheltuielilor de exploatare prin raportarea la veniturile totale din exploatare. Se va urmări: − calculul ponderii fiecărui tip de cheltuială de exploatare în total cheltuieli de exploatare.000 .3.2 Analiza factorială a cheltuielilor de exploatare la 1. − vei reprezintă veniturile din exploatare. Acest indicator se calculează ca raport între cheltuielile de exploatare şi veniturile din exploatare: Rce = ∑ cei ∑ vei i =1 i =1 n n ⋅1.1 Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor de exploatare Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura acestora. − analiza dinamicii fiecărui element de structură a cheltuielilor de exploatare prin raportarea la indicatorul simetric de structură pentru veniturile din exploatare.

60 – 1.09 6. în contextul formării veniturilor pe tipuri de venituri şi cheltuieli aferente. 3.55 798.30 exploatare Tabelul nr.ve g i = i ⋅100 şi rci = Ve în care: − − ∑ cei ∑ vei i =1 i =1 n n ⋅ 1. ∑ vei i =1 i =1 n n reprezintă suma veniturilor din exploatare. − rci reprezintă rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii.000 lei venituri din exploatare Să se facă analiza structurii cheltuielilor de exploatare la 1. − producţia stocată.01 socială Alte cheltuieli de 1.000 . 3. pe categorii.20 0.96 122.35 103.20 3.000 lei venituri din exploatare.38 163.24 Combustibil. − gi reprezintă structura veniturilor din exploatare.70 – 4.45 23.68 150.22 exploatare Amortizări şi provizioane 17.93 – 7.00 20.78 3.00 8.64 Asigurări sociale şi cheltuieli cu protecţia 54.12 8.42 – 1. şi anume pentru: − producţia vândută.07 vărsăminte asimilate Salarii personal 176.94 85. − producţia imobilizată.21 12.14 0. pe categorii.52 98. de asemenea.97 99.40 1.08 1.96 8.34 – 2.25 135.48 100.52 91. pe categorii. Cheltuielile de exploatare pot fi analizate.14 terţi Impozite.35 112. taxe şi 8.79 119.71 11.39 4.00 17.78 147.40 3. energie.1: Elemente de structură ale cheltuielilor de exploatare Analiza dinamicii structurii cheltuielilor de exploatare la 1.00 1. utilizând valorile din tabelul nr.30 450. pentru: 33 .48 118.74 92. Aplicaţie pentru analiza structurii cheltuielilor de exploatare la 1.05 – 4.69 99.15 Lucrări executate şi servicii prestate de către 10.000 % Diferenţe ( Δ ) Elemente de cheltuieli lei venituri din exploatare P0 Ppr P1 3/1 3/2 3–1 3–2 0 1 2 3 4 5 6 7 Materii prime şi materiale 429. apa 85.78 791.22 112.23 – 15.59 446.000 lei venituri din exploatare se face în mărimi absolute şi în indici de creştere.34 98.20 – 13.72 50.1: -lei – Cheltuieli de exploatare la 1.73 92.14 90.97 178.85 42.67 84. ∑ cei reprezintă suma cheltuielilor de exploatare.21 TOTAL cheltuieli de 784.

care se reflectă prin creşterea valorii serviciilor prestate de către terţi. ∑ q ⋅ c ⋅ 1 . rezultatele analizei factoriale a cheltuielilor la 1. Indicatorii în funcţie de care se construieşte modelul de analiză factorială sunt: − producţia vândută exprimată în costuri de producţie ( ∑ q ⋅ c ). De asemenea. se observă: − la cele mai multe capitole.30 lei faţă de valoarea previzionată. − producţia vândută în anul curent exprimată în preţuri de vânzare din anul precedent ( ∑ q1 ⋅ p 0 ). datorită politicii fiscale a statului. ∑q ⋅ p 34 .000 lei venituri din exploatare se înregistrează realizarea unei economii în valoare de 7. Modelul matematic şi respectiv schemă sinoptică folosite pentru efectuarea analizei factoriale sunt următoarele: Ch (1. au fost depăşite prevederile la impozite şi taxe. în timp ce partea cea mai importantă din veniturile din exploatare se regăseşte în cifra de afaceri. prin raportare faţă de anul precedent: − pe total cheltuieli de exploatare la 1. cheltuielile realizate sunt inferioare celor previzionate. − creşterea cheltuielilor cu amortizarea ca urmare a investirii în mijloace fixe. apă. sub efectul majorării preţurilor de achiziţie şi a tarifelor de transport (acolo unde cheltuielile de transport se repartizează asupra materiilor prime şi materialelor şi nu se înregistrează separat).000 .93 lei. − intensificarea externalizării. q) prin comparaţia realizărilor cu previziunile făcute pentru anul curent: − pe total cheltuieli de exploatare la 1. se observă: − creşterea cheltuielilor cu materii prime şi materiale. − la nivelul elementelor de structură. − diminuarea cheltuielilor cu combustibili.000 lei venituri din exploatare se înregistrează o creşterea cu 6. ceea ce are efecte negative asupra evoluţiei profitului întreprinderii.a) analiza dinamicii. − utilizarea mai eficientă a forţei de muncă.000 CA ) = Factorii de influenţă identificaţi sunt: − cantitatea vândută (q). − costul unitar de producţie (c). − producţia vândută în anul curent exprimată în costuri de producţie din anul precedent ( ∑ q1 ⋅ c 0 ). unde previziunile nu au avut în vedere externalizarea mai multor activităţi (de exemplu service pentru sistemele de calcul şi pentru software-ul de aplicaţie). − depăşiri nesemnificative la cheltuielile cu lucrările executate şi serviciile prestate de către terţi. energie. 3. − la nivelul elementelor de structură. − preţul unitar de vânzare (p).000 lei cifră de afaceri Cheltuielile de exploatare reprezintă ponderea în cheltuielile de producţie.4 Analiza factorială a cheltuielilor la 1. care a condus la scăderea fondului de salarii şi implicit a cheltuielilor cu asigurările sociale. factor de natură externă asupra căruia întreprinderea nu poate avea nici un control. ca urmare a unor măsuri de economisire şi îmbunătăţire a normelor unitare de consum. ceea ce are generează o depăşire a profitului estimat. − producţia vândută exprimată în preţuri de vânzare ( ∑ q ⋅ p ). De aceea.000 lei cifră de afaceri sunt considerate semnificative pentru analiza evoluţia cheltuielilor de exploatare raportate la veniturile din exploatare.

000 35 .000 CA ) = Δ Ch q + Δ Ch p (1 . variaţiei preţului unitar de vânzare: Δ Ch p (1 .000 ∑ q1 ⋅ p0 ∑ q 0 ⋅ p0 ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 CA ) − Ch (1. Să se efectueze analiza factorială a cheltuielilor la 1.464 1.000 CA ) = ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 . – lei – Nr.000 CA ) 2.000 ∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p0 ∑ q1 ⋅ c1 ⋅1 .000 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅1 .920 77.000 = ∑ q 1 ⋅ p1 ∑ q0 ⋅ p0 Evoluţia cheltuielilor la 1.000 − ∑ q 0 ⋅ c0 ⋅1 .000 lei producţie vândută. costuri de producţie din anul precedent ∑q ⋅p ∑ q1 ⋅ c0 87.000 CA ) + Δ Ch c (1 .000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei următorilor factori: 1.000 CA ) Aplicaţie pentru analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri Cunoscând valorile pentru producţie vândută şi cheltuielile cu care a fost realizată acesta de către o întreprindere care desfăşoară numai activitate productivă. Observaţie: deoarece întreprinderea desfăşoară numai activitate de producţie.000 CA ) = Corelaţia calculelor: ΔCh (1 .000 ∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p1 (1 .136 78.000 − ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 . Producţia vândută exprimată în costuri de producţie ∑q⋅c 2. se cere: 1. variaţiei structurii cifrei de afaceri (cantităţii vândute): Δ Ch q (1 .000 lei cifră de afaceri). 2.000 CA ) = 0 ∑ q1 ⋅ c1 ⋅1 .000 − ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 . variaţiei costului unitar de producţie: Δ Ch c (1 .000 CA ) ΔCh ( = Ch 11. valoarea producţiei vândute este de fapt cifra de afaceri.Ch (1. Producţia vândută exprimată în preţuri de vânzare Producţia vândută în anul curent exprimată în 3.000 CA ) q (cantitatea vândută) p (preţul unitar de vânzare) c (cost unitar de producţie) Cuantificarea acţiunii factorilor: (1 .000 CA ) = 3. Să se efectueze analiza factorială a profitului în funcţie de indicatorul de eficienţă a cheltuielilor (cheltuieli la 1. Realizat Realizat Indicatori Simboluri crt 2006 2007 82.000 – 91.

3.920 36 .000 lei cifră de afaceri: 1.556 − 944.920 90.556 = −17.000 − ⋅ 1 .000 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅1 .000 CA ) ΔCh = Ch = = ∑ q1 ⋅ c1 ⋅1 .000 lei cifră de afaceri: (1 .612 − 837.000 82. variaţiei preţului unitar de vânzare: Δ Ch p = = ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 77.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei următorilor factori: 1.000 ⋅ 1 .2: Indicatori pentru analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 CA ) = ∑ q ⋅ c ⋅ 1 .000 CA ) (1 .000 = ∑ q1 ⋅ p1 ∑ q0 ⋅ p0 1 − Ch 0 = Scăderea cheltuielilor de producţie la 1.4.000 − ⋅ 1 .136 ⋅ 1 .920 91.927 lei 91.000 = 837.464 77.000 = 853.612 5.000 lei cifră de afaceri Tabelul nr.000 CA ) (1 .000 − ⋅ 1 .000 ∑q ⋅ p 2.000 − ⋅ 1 .685 = 15.136 ⋅ 1 .000 − ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .464 82.000 (1 .536 lei 90.000 lei cifră de afaceri Rezolvare: I. variaţiei costului unitar de producţie: Δ Ch c = = ∑ q1 ⋅ c1 ⋅1 .000 Δ Ch q = (1 .000 = ∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p1 78.000 CA ) = ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 853.000 CA ) 2.000 = ∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p0 77. Producţia vândută în anul curent exprimată în preţuri de vânzare din anul precedent ∑ q1 ⋅ p0 Ch (1.612 − 944.000 − ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .48 lei 91. Modelul analizei Modelul matematic folosit pentru efectuarea analizei factoriale este: Ch (1. Determinarea eficienţei cheltuielilor la 1.000 − ∑ q 0 ⋅ c0 ⋅1 .000 87.000 = ∑ q1 ⋅ p0 ∑ q 0 ⋅ p0 77.000 CA ) 3.000 = 853.000 CA ) – 944. Cuantificarea acţiunii factorilor Calculul variaţiei cheltuielilor la 1. variaţiei structurii cifrei de afaceri (cantităţii vândute): 78.000 = 855.092 = −88.092 90.000 ⋅ 1 . Cheltuieli la 1.000 (1 .685 − 855.871 lei 91.092 = −90.920 87.

000 1.996 = 275. care poate fi scrisă astfel: ⎛ ∑q ⋅c ⎞ ∑q ⋅ p ⎛ ∑ q ⋅ c ⋅1 .927) II.000CA) ) − ⋅ (1.000 ⋅ (1 .927 = −90.000 − 944.863.480) q (-88. variaţiei cifrei de afaceri: Pb ΔCA = CA0 CA1 ⋅ (1.000− Ch(01.000 − 82.000 − Ch (1 . Modelul analizei În continuare se determină aportul fiecărui factor la creşterea profitului.592 lei 1.000 = 5 .871) c (15.480 lei Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale: Ch (1.064 − 4 .000 − 944.000 lei cifră de afaceri) Determinarea profitului brut aferent producţiei vândute: Pb 0 = ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 = 87.136 = 4 .068 lei = 37 .456 lei Calculul variaţiei profitului brut aferent cifrei de afaceri: ΔPb = Pb1 − Pb 0 = 13.456 − 4 .864 = 8 .000 − ⎜ ⎟ q ⋅ p ⎟ 1 .092 ) − ⋅ (1 . Cuantificarea acţiunii factorilor Creşterea profitului brut se datorează influenţei următorilor factori: 1.536 − 17.920 87.871 + 15.000 1 .000 ( ) 2.864 lei Pb1 = ∑ q1 ⋅ p1 − ∑ q1 ⋅ c1 = 91.000CA) ) = 1.000 CA ) ( −90.092) = 1 .000 ⎜ q⋅p ∑ ⎝ ∑ ⎠ ⎝ ⎠ CA Pb = ⋅ 1 .000 91.536) p (-17.139. Analiza factorială a profitului în funcţie de eficienţa cheltuielilor (cheltuieli la 1. Pentru determinarea modelului analizei se porneşte de la formula profitului brut: Pb = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c .000 ⎞ ⇒ ⎟= ⎟ Pb = ∑ q ⋅ p ⋅ ⎜1 − ⋅ ⎜1 .000 CA ) 1 .000 − Ch(01.920 − 78. Verificarea corelaţiei calculelor: ΔCh (1 .000 CA ) = −88.464 = 13.3.

2. variaţiei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri:

Δ Pb (1 .000 CA ) =
Ch

CA1 CA1 ( ⋅ 1 .000 − Ch 11 .000 CA ) − ⋅ 1 .000 − Ch (1 .000 CA ) = 0 1 .000 1 .000 91.920 91.920 = ⋅ (1 .000 − 853,612 ) − ⋅ (1 .000 − 944,092 ) = 1 .000 1 .000 = 13.455,985 − 5 .139,063 = 8 .316,922 lei
3. Verificarea corelaţiei calculelor
Pb ΔPb = Δ CA + Δ Pb (1 .000 CA ) Ch

(

)

(

)

ΔPb = 275,068 + 8 .316,922 = 8 .592 lei
Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale:

ΔPb

(8.592 lei)

CA
(275,068 lei)

Ch(1.000 CA)
(8.316,922 lei)

Constatăm că la creşterea profitului, indicatorul de eficienţă cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri a contribuit în proporţie de 32%, iar factorul cantitativ cifra de afaceri a contribuit în proporţie de 68%.
3. Diagnosticarea situaţiei constatate

Pe baza rezultatelor analizei factoriale efectuate poate fi conturat un diagnostic sintetic şi unul analitic.
3.1 Diagnostic sintetic

În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cheltuielilor la 1.000 lei producţie vândută exprimată în preţ de vânzare (CA) precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită, o apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele constatări: 1. Cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri au înregistrat faţă de anul precedent o scădere cu 90,48 lei adică în procente cu 9,58%, fapt ce poate fi apreciat ca o dinamică pozitivă, atâta timp cât rata anuală a inflaţiei este mai mică decât acest procent; 2.Scăderea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri s-a datorat schimbării structurii producţiei fabricate, a modificării preţurilor precum şi a costurilor; 3. Influenţa cea mai mare asupra evoluţiei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri a exercitat-o schimbarea structurii producţiei determinând scăderea acestora cu 88,536 lei. Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze eficient eforturile în vederea alegerii unei structuri mai bune a producţiei ceea ce a determinat scăderea costurilor dar şi o valorificare mai bună a producţiei pe piaţă. 4. Evoluţia preţurilor a determinat scăderea cu 17,871 lei a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, aceasta fiind o situaţie pozitivă din punct de vedere

38

economico-financiar. 5. Evoluţia costurilor de producţie a dus la creşterea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 15,827 lei. Fără a se face însă abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are inflaţia asupra oricărui indicator al producţiei evoluţia cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri trebuie apreciată corespunzător. De nivelul acestui indicator depinde, în mare măsură, realizarea unui profit care să asigure dezvoltarea în viitor a întreprinderii. Cifra de afaceri este considerată un indicator valoric important, deoarece redă nivelul activităţii productive a întreprinderii, modul de utilizare a potenţialului tehnico-productiv şi modul de comercializare a produselor realizate. Din datele prezentate în tabel şi din calcule, rezultă că evoluţia cifrei de afaceri are loc în condiţiile scăderii cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 90,48 lei şi este un fapt pozitiv mai ales în condiţii de inflaţie. Referitor la acţiunea exercitată de cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri asupra dinamicii profitului brut putem afirma că a avut o importanţă mai mare decât cea a cifrei de afaceri. Influenţa cifrei de afaceri în mărimea profitului brut este de 275,068 lei, în comparaţie cu cea a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, care este de 8.316,922 lei. Creşterea cifrei de afaceri cu 4.920 lei în condiţiile scăderii costurilor cu 3.672 lei constituie o situaţie pozitivă, dacă s-a realizat prin: − păstrarea şi chiar creşterea calităţii produselor: − prin utilizarea de materii prime corespunzătoare; − prin utilizarea de tehnologii noi, performante; − achiziţionarea şi folosirea de utilaje cu randamente ridicate; − prin creşterea productivităţii muncii; − asigurarea ritmicităţii livrărilor către clienţi; − scăderea consumurilor specifice la materiile prime şi materialele consumabile; − creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor etc.

3.2 Diagnostic analitic
Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii celor trei factori direcţi asupra dinamicii cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi mecanismele sistemului cauzal în care au fost antrenaţi, cât şi cerinţa esenţială a creşterii economice a întreprinderii în condiţii de eficienţă sporită. Astfel, referitor la acţiunea exercitată de către structura producţiei fabricate asupra dinamicii cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, se impun următoarele concluzii: După cum rezultă din analiza factorială, evoluţia structurii producţiei a avut cea mai mare contribuţie la scăderea cheltuielilor la 1.000 cifră de afaceri. Decalajul dintre ritmul de creştere a celor trei factori de influenţă ai cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri identificaţi (structura producţiei, costul şi preţul producţiei vândute) confirmă că întreprinderea şi-a luat măsuri nu numai de adaptare a structurii producţiei ci şi de reducere a costurilor de producţie. Dar aşa cum demonstrează practica economiei concurenţiale, scăderea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, poate fi apreciată ca fiind pe deplin pozitivă pentru întreprindere din punct de vedere economico-financiar numai atunci când: − întreaga producţie a avut o desfacere asigurată şi la preţuri convenabile; − eforturile făcute pentru creşterea volumului producţie marfă nu au afectat calitatea produselor; − a avut loc în condiţiile unei eficienţe economice sporite, mai ales în privinţa următorilor indicatori: − productivitatea muncii ;
39

− rata rentabilităţii cheltuielilor aferente profitului brut; − rata rentabilităţii veniturilor din producţia vândută; − producţia exerciţiului la 1.000 lei active imobilizate şi active circulante; − profitul brut; − creşterea cifrei de afaceri s-a datorat efortului propriu al întreprinderii, costurile de producţie scăzând chiar şi în condiţii de inflaţie ceea ce constituie un fapt pozitiv.

3.5 Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile şi fixe
După în care sunt influenţate de variaţia volumului producţiei, cheltuielile de producţie pot fi grupate în două categorii: − cheltuieli variabile; − cheltuieli fixe.
3.5.1 Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor variabile şi fixe

Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după modul cum sunt influenţate de variaţia volumului producţiei. Se va urmări: − calculul ponderii fiecărui tip de cheltuială (cheltuieli de variabile şi cheltuieli fixe) în total cheltuieli; − analiza dinamicii structurii cheltuielilor, prin compararea dinamicii fiecărui element de structură (cheltuieli de variabile şi cheltuieli fixe) cu dinamica cheltuielilor totale; − analiza dinamicii structurii cheltuielilor prin raportarea la veniturile; − analiza dinamicii eficienţei fiecărui element de structură prin raportarea la 1.000 lei cifră de afaceri.
Aplicaţie pentru structura şi dinamica cheltuielilor fixe şi variabile În tabelul nr. 3.3 sunt prezentate datele extrase din evidenţa contabilă a unei întreprinderi. Să de analizeze evoluţia structurii cheltuielilor (totale, fixe şi variabile) în raport cu dinamica cifrei de afaceri. - mii lei Cheltuieli din care: Structura cheltuielilor Cifra de totale aferente Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli afaceri An cifrei de Cheltuieli fixe variabile variabile fixe afaceri Valori % Valori % Valori % Valori % % % 1 1.960 100,0 1.620 100,0 1.111 100,0 509 100,0 68,6 31,4 2 2.133 108,8 1.749 107,9 1.229 110,6 520 102,2 70,3 29,7 3 2.601 121,9 2.081 118,9 1.520 123,6 561 107,8 73,1 26,9 4 2.934 112,8 2.309 110,9 1.712 112,6 597 106,4 74,2 25,8 5 3.841 130,9 2.978 128,9 2.274 132,8 704 117,9 76,3 23,7 Tabelul nr. 3.3: Structura cheltuielilor aferente cifrei de afaceri

Din analiza valorilor din tabel, constatăm că, de la un an la altul, cifra de afaceri a crescut. Cheltuielile totale aferente cifrei de afaceri au crescut în proporţii apropiate. Cheltuielile fixe şi variabile, evoluează, însă, în proporţii diferite. Dacă la cheltuielile variabile creşterea este direct proporţională cu creşterea cifrei de afaceri, în schimb, creşterea cheltuielilor fixe se face într-un ritm mai redus. Acest lucru se reflectă în evoluţia ponderii cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor, care scade de la un an la altul, ajungând de la 31,4%
40

în primul an la 23,7% în al cincilea an, deşi în mărimi absolute, valoarea cheltuielilor fixe a crescut de la 509 mii lei la 704 mii lei. Acest rezultat dovedeşte o evoluţie raţională a cheltuielilor de producţie, cu implicaţii pozitive asupra evoluţiei profitului întreprinderii analizate.
3.5.2 Analiza factorială a cheltuielilor variabile Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli a căror variaţie este dependentă de volumul activităţii economice. Astfel, dacă volumul producţiei creşte, creşte şi ponderea lor şi invers. Principalele categorii de cheltuieli variabile sunt: − cheltuieli cu materii prime şi materiale directe; − cheltuieli cu manopera directă. Analiza cheltuielilor variabile aferente activităţii de exploatare se bazează pe determinarea următorilor indicatori: 1. Cheltuieli variabile la 1.000 lei venituri de exploatare, prin luarea în considerare a tuturor categoriilor de cheltuieli variabile efectuate pentru activitatea de exploatare:

Cv (1.000 Ve) = e

cv ei ⋅1.000 , Ve

în care: − cvi reprezintă categoria de cheltuieli variabile aferente activităţii de exploatare; − Ve reprezintă veniturile totale din exploatare.

Cv(1.000 Ve ) = e
în care:
n

∑ gi ⋅ cvi
i =1

n

100

,

− −

∑ cvi reprezintă suma cheltuielilor variabile aferenta activităţii de exploatare; ∑ vi
i =1 i =1 n

reprezintă suma veniturilor din exploatare, pe categorii.

2. Urmărirea evoluţiei cheltuielilor variabile se face prin determinarea şi analiza indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor variabile (cheltuieli variabile la 1.000 lei cifră de afaceri):
(1.000 CA )

Cv
în care:

=

∑ qi ⋅ cvi
i =1 n

n

∑ q i ⋅ pi
i =1

⋅ 1.000 ,

− Cv reprezintă cheltuielile variabile la 1.000 lei cifră de afaceri (rata de eficienţă a cheltuielilor variabile); − cvi reprezintă cheltuielile variabile unitare; − pi reprezintă preţurile unitare.
Modelul matematic şi respectiv schemă sinoptică folosite pentru efectuarea analizei factoriale sunt următoarele:

(1.000 CA )

41

− cheltuieli variabile unitare (cv).000 CA ) 2.000 . variaţiei cheltuielilor variabile unitare: Δ Cv cv (1 . ∑q⋅p Factorii de influenţă identificaţi sunt: cantitatea vândută (q). variaţiei preţului unitar de vânzare: Δ Cv p (1 .000 CA ) = Corelaţia calculelor: ΔCv(1 .000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei următorilor factori: 1. − − preţul unitar de vânzare (p).000 CA ) − Cv (1.000 CA ) = 0 ∑ q1 ⋅ cv1 ⋅1 . se cere să se efectueze analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1.000 − ∑ q 0 ⋅ cv 0 ⋅1 .000 CA ) = ∑ q ⋅ cv ⋅1 .000 − ∑ q 0 ⋅ cv0 ⋅1 .000 − ∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1 .000 ∑ q1 ⋅ p 0 ∑ q0 ⋅ p0 ∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1 .000 = ∑ q1 ⋅ p1 ∑ q 0 ⋅ p0 Evoluţia cheltuielilor variabile la 1.000 CA ) = ∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1 .000 CA ) q (cantitatea vanduta) p (preţul unitar de vânzare) cv (cheltuieli variabile unitare) Cuantificarea acţiunii factorilor: (1 . 42 .000 lei cifră de afaceri.000 CA ) = 3.000 CA ) ΔCv ( = Cv11.000 ∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p1 (1 . variaţiei structurii cifrei de afaceri (cantităţii vândute): Δ Cv q (1 .000 CA ) = Δ Cv q + Δ Cv p (1 .000 − ∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1 . Cv (1.000 ∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p 0 ∑ q1 ⋅ cv1 ⋅1 .Cv (1.000 CA ) Aplicaţie de analiza factorială a cheltuielilor variabile Cunoscând valorile pentru cifra de afaceri şi cheltuielile variabile cu care a fost realizată acesta de către o întreprindere.000 CA ) + Δ Cv cv (1 .

000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei următorilor factori: a) variaţia structurii producţiei vândute (cantităţii vândute): = Cv1 − Cv 0 Δ Cv q (1 .517 2.346.000 CA cv 2.21 lei CA1 4.21 − 582.61 lei = =∑ b) variaţia preţului unitar de vânzare: ∑ q1 ⋅ cv0 Cv (1 .000 CA ) = ∑ 0 ⋅ 1.000 CA ) Δp ∑ q1 ⋅ p1 ⋅1.22 = −5.000 = ∑ q1 ⋅ p 0 = 2.000 = 582.000 CA ) = ∑ 1 ⋅ 1.000 CA ) 2.4: Indicatori pentru analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1.000 CA ) = ∑ ⋅ 1.000 − ∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1.000 = 577.000 lei cifră de afaceri 1.13 108.00 2. Specificaţie Perioada de Perioada bază (P0) curentă (P1) % 1.00 2.517 ⋅1.00 4.346 2.21 109.22 4.000 CA ) q1 ⋅ cv0 q ⋅ cv0 ⋅ 1.000 lei cifră de afaceri: (1.397 4. crt.000 − ⋅1.029. Cuantificarea acţiunii factorilor ΔCv ΔCv (1.000 − ∑ 0 ⋅ 1.51 − 585.029 cv 2. Cifra de afaceri recalculată ( ∑ q1 ⋅ p 0 ) 4.517. Cifra de afaceri ( ∑ q ⋅ p ) 2.522 43 .01 lei Scăderea cheltuielilor variabile la 1.000 = 4.029 4.000 CA ) (1.– mii lei – Nr. Modelul analizei Modelul matematic folosit pentru efectuarea analizei factoriale este: cv Cv(1.14 (1.000 = 4.00 – – 582.00 2.538 ( Cv11.346 Cv(1.397 Calculul variaţiei cheltuielilor variabile la 1.18 – – 99.000 CA ) ) Tabelul nr.522 = 556.000 = ⋅ 1. Cheltuieli variabile aferente cifrei de afaceri recalculată ( ∑ q1 ⋅ c 0 ) 5.22 = −25. 3.538. Cheltuieli variabile aferente cifrei de afaceri ( ∑ q ⋅ cv ) 3.517 = ⋅1.000 = ⋅ 1.000 CA ) = 577.000 lei cifră de afaceri ( Cv 4.27 lei 0 CA 0 4.00 577.522.397.000 = q1 ⋅ p0 q 0 ⋅ p0 ∑ ∑ 2.000 CA ) (1.000 − ⋅1. Cheltuieli variabile la 1.

atâta timp cât rata anuală a inflaţiei este mai mică decât acest procent. fapt ce poate fi apreciat ca o dinamică pozitivă.000 − ⋅1. Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze eficient eforturile în vederea alegerii unei structuri mai bune a producţiei. precum şi a cheltuielilor variabile unitare. Evoluţia costurilor de producţie a avut o influenţă negativă mai redusă.61 = 15. conducând la creşterea cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri trebuie apreciată corespunzător. De nivelul acestui indicator depinde.538 2.82 + 4. 4. Influenţa cea mai mare asupra evoluţiei cheltuielilor la 1. în mare măsură.43 = 4.000 = = 2. realizarea unui profit care să asigure dezvoltarea în viitor a întreprinderii. 2. Fără a se face însă abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are inflaţia asupra oricărui indicator al producţiei evoluţia cheltuielilor variabile la 1.21 − 572.000 lei cifră de afaceri cu 4.000 lei cifră de afaceri a exercitat-o schimbarea structurii producţiei determinând scăderea acestora cu 25. o apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele constatări: 1.000 − ∑ q1 ⋅ p1 ⋅1.397 4. 3. Diagnostic sintetic cv (4. indicatorul studiat a fost influenţat negativ de evoluţia preţurilor.01 lei.01 lei Schema sinoptică cu rezultatele obţinute: Cv (1.78 lei 3.517 ⋅1.61 + 15. 44 .000 lei producţie vândută exprimată în preţ de vânzare (CA) precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită.78 lei. Cheltuielile la 1.61 lei.78 = −5. 5.000 CA ) Δ cv = ∑ q1 ⋅ p1 ⋅1.000 lei cifră de afaceri este structura producţiei fabricate.000 lei cifră de afaceri.82 lei c) variaţia cheltuielilor variabile pe unitatea de produs: ∑ q1 ⋅ cv1 ∑ q1 ⋅ cv 0 Cv (1 .82 lei a cheltuielilor variabile la 1. aceasta fiind o situaţie negativă din punct de vedere economico-financiar.= 572.000 = 4.43 − 556.397 = 577.78 lei) În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cheltuielilor variabile la 1.000 CA ) = −25. Corelaţia calculelor ΔCv (1. Evoluţia preţurilor a determinat creşterea cu 15.61 lei) p (15.000 CA ) (-5.000 lei cifră de afaceri au înregistrat faţă de anul precedent o scădere cu 5.82 lei) 3.01 lei) q (-25. Singurul factor cărui evoluţie a dus la scăderea cheltuielilor variabile la 1.

000 CA ) Modificarea cheltuielilor fixe la 1. variaţiei cifrei de afaceri: Cf (1 .000 CA1 CA 0 Cf Cf1 ⋅ 1.000 lei cifră de afaceri. variaţiei cheltuielilor fixe: Cf (1 . Analiza cheltuielilor fixe aferente activităţii de exploatare se bazează pe determinarea şi analiza indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor fixe (cheltuieli fixe la 1.3 Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1.3.000 − 0 ⋅ 1. cheltuieli generale de conducere şi administrare. şi rămân la niveluri aproximativ stabile. sunt următoarele: Cf (1.000 CA ΔCf (1.000 lei cifră de afaceri): Cf (1. indiferent de volumul producţiei.000 CA ) Δ CA = Cf 0 Cf 0 ⋅ 1. Cele mai reprezentative cheltuieli fixe sunt cheltuielile cu caracter general de conducere şi administraţie şi cheltuielile cu amortizarea clădirilor administrative.000 − ⋅ 1. Modelul matematic şi respectiv schemă sinoptică folosite pentru efectuarea analizei factoriale cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri.000 lei cifră de afaceri Prin cheltuieli fixe înţelegem acele cheltuieli care nu sunt legate de volumul producţiei în mod direct. Cf reprezintă cheltuielile fixe.000 CA ) − Cf 01.000 CA ) Δ Cf = . − cheltuielile fixe.000 CA ) = Factorii identificaţi sunt: − cifra de afaceri.000 CA ) Cf (cheltuieli fixe) CA (cifra de afaceri) Cuantificarea acţiunii factorilor: (1. CA reprezintă cifra de afaceri.000 CA ) ΔCf ( = Cf1(1.000 CA1 CA1 45 2. Orice creştere nejustificată a acestora afectează rentabilitatea întreprinderilor şi conduce la necesitatea luării unor măsuri de reducere. Cf ⋅ 1.000 CA ) reprezintă cheltuielile fixe la 1.000 CA Cf (1.5.000 CA ) = în care: − − − Cf ⋅ 1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei următorilor factori: 1. În această categorie se includ: cheltuieli cu amortizarea.

Cheltuieli fixe 698 704 100.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei următorilor factori: 1.23 100.Verificarea corelaţiei calculelor: ΔCf (1. Cheltuieli fixe la 1.72 − 182.000 lei cifră de afaceri.000 CA cf 698 ( ⋅ 1.000 − ⋅ 1.5: Indicatori pentru analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1.2 3.8 2.23 − 181.000 CA ) Δ Cf = CA1 ⋅ 1. variaţia cifrei de afaceri: Cf 0 Cf 0 698 698 Cf (1 .000 CA ) 2.72 = 1.000 CA ) = Δ Cf CA (1 .000 = 182.28 lei 2.00 = −0. Cifra de afaceri 3.000 = 3.000 − Cf 0 704 698 ⋅ 1.00 183.835 = 181.835 CA 0 cf 704 ⋅ 1.000 = ⋅ 1.000 CA ) (1.51 lei 46 .000 = 183.000 − ⋅ 1.000 = CA1 3.23 lei Cf1(1.841 100.000 CA ) = Cf ⋅ 1.841 3.000 = CA 0 3.23 − 182.00 = 1.000 lei cifră de afaceri 1.841 = 183.000 CA ) (1.6 Tabelul nr.000 − ⋅ 1.23 lei Creşterea cheltuielilor fixe la 1.000 CA ) + Δ Cf Cf (1 . bază (P0) (P1) 1.000 = ⋅ 1. Perioada de Perioada curentă Specificaţie % crt. se cere să se efectueze analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1. Modelul analizei Modelul matematic folosit pentru efectuarea analizei factoriale este: Cf (1. Cuantificarea acţiunii factorilor ΔCf ΔCf (1. – mii lei – Nr. 3. variaţia cheltuielilor fixe: Cf1 Cf (1 .000 CA ) = ∑ 1 ⋅ 1.835 3.000 CA ) = Cf1 − Cf 0 Δ CA = CA1 ⋅ 1.000 = 3.00 lei Cf 01.000 CA ) = ∑ 0 ⋅ 1.000 lei cifră de afaceri 182.000 CA ) Aplicaţie pentru analiza factorială a cheltuielilor fixe Cunoscând valorile pentru cifra de afaceri şi cheltuielile fixe cu care a fost realizată acesta de către o întreprinde.841 3.841 CA1 Calculul variaţiei cheltuielilor fixe la 1.000 CA ) = 183.000 lei cifră de afaceri: (1.

2. Valoarea cheltuielilor fixe la 1.0. 3.23 lei. − sporuri acordate pentru condiţii de muncă (condiţii grele: de altitudine. 3. fiind strâns legate de nivelul tehnic al procesului tehnologic.23 lei) CA (. în mare măsură. o apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele constatări: 1.51 lei) 3. de specificul fazelor tehnologice etc.28 + 1.000 lei cifră de afaceri trebuie apreciată corespunzător. Cheltuielile cu salariile includ: − fondul de salarii. aceasta fiind o situaţie negativă din punct de vedere economico-financiar.000 lei producţie vândută exprimată în preţ de vânzare (CA) precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită.000 CA ) = −0.000 lei cifră de afaceri a exercitat-o schimbarea structurii producţiei determinând scăderea acestora cu 25. De nivelul acestui indicator depinde.00 lei în anul precedent la 183.000 lei cifră de afaceri. Diagnostic sintetic În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cheltuielilor variabile la 1. cheltuielile cu forţa de muncă deţin o pondere importantă.51 = 1.000 lei cifră de afaceri cu 4. de înzestrarea tehnică a întreprinderii cu utilaje de productivitate înaltă.28 lei) Cf (1.78 lei. adică cu 1. Evoluţia costurilor de producţie a avut o influenţă negativă mai redusă. precum şi a cheltuielilor variabile unitare. 4.000 lei cifră de afaceri este structura producţiei fabricate. de adâncime. Influenţa cea mai mare asupra evoluţiei cheltuielilor la 1. Evoluţia preţurilor a determinat creşterea cu 15. Factor cărui evoluţie a dus la scăderea cheltuielilor fixe la 1. Fără a se face însă abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are inflaţia asupra oricărui indicator al producţiei evoluţia cheltuielilor fixe la 1.23 lei Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale: ΔCf (1.61 lei. evoluţie cu efecte negative asupra profitului întreprinderii.23 lei în anul curent.82 lei a cheltuielilor variabile la 1. Corelaţia rezultatelor: (1. Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze eficient eforturile în vederea alegerii unei structuri mai bune a producţiei. 47 .000 lei cifră de afaceri a crescut de la 182. care include: − salariul tarifare sau negociate.000 CA ) (1. conducând la creşterea cheltuielilor variabile la 1. indicatorul studiat a fost influenţat negativ de evoluţia preţurilor. 5.6 Analiza cheltuielilor cu forţa de muncă În cadrul cheltuielilor efectuate pentru obţinerea producţiei. realizarea unui profit care să asigure dezvoltarea în viitor a întreprinderii.ΔCf 3.

000 lei venituri din exploatare: Cs (1.000 CA ) = Fs(1.6. Indicatori de eficienţă ai fondului de salarii: − fond de salarii la 1. cifra de afaceri (CA). − fond accidente. − cheltuieli aferente fondului de salarii: − contribuţia la asigurările sociale.000 lei cifră de afaceri: Fs ⋅1. sau Qa trebuie comparate cu valorile obţinute în perioada precedentă. Efectul poate lua forma cheltuielilor totale cu salariile sau a fondului de salarii.000 lei cifră de afaceri: − cheltuieli cu salariile la 1. − premii periodice. − spor de vechime. şi indicele de creştere al 48 . în funcţie de rezultatele obţinute. − fond şomaj. precum şi cu previziunile făcute pentru perioada curentă. CA. Analiza dinamicii eficienţei cheltuielilor cu salariile trebuie completată cu analiza corelaţiilor dintre indicele de creştere al veniturilor din exploatare (IVe).000 CA ) = Cs (1. de izolare etc. Efortul poate fi exprimat prin indicatori ai activităţii de producţie şi comercializare: venitul din exploatare (Ve).000 CA Cs ⋅1.000 Qa − cheltuieli cu salariile la 1. − spor fidelitate.000 lei Ve. indicele de creştere al cifrei de afaceri (ICA).000 lei valoare adăugată: 2.1 Analiza eficienţei cheltuielilor cu forţa de muncă Pentru analiza eficienţei cheltuielilor cu forţa de muncă se utilizează indicatori de tipul efect/efort.000 Qa Fs(1. sau indicele de creştere al valorii adăugate (IQa) şi indicele de creştere al cheltuielilor salariale (ICs) sau al fondului de salarii (IFs).000 Qa ) = Cs ⋅1.). etc. 3.000 Ve Cs ⋅1.000 Ve) = Cs (1. − contribuţia la asigurările sociale de sănătate. în funcţie de modul de exprimare a efectului şi efortului se împart în: 1. valorile înregistrate pentru cheltuielile salariale la 1.000 CA Fs ⋅1.000 Qa ) = − fond de salarii la 1. Indicatorii utilizaţi.000 Ve Fs ⋅1. respectiv valoarea adăugată (Qa). Indicatori de eficienţă ai cheltuielilor cu personalul: − cheltuieli cu salariile la 1.000 lei valoare adăugată: Pentru a obţine informaţii relevante despre evoluţia eficienţei cheltuielilor salariale.de toxicitate.000 Ve) = − fond de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare: Fs(1.

Numai în felul acesta se poate realiza o cheltuială cu salariile mai mică la fiecare 1. trebuie să fie subunitar. în orice activitate. Acestea pot fi grupate în două mari categorii: a) indicatori de eficienţă ai fondului de salarii. Corelaţiile între indicii de creştere ai acestor indicatori. dinamica productivităţii muncii trebuie să fie superioară celei a salariului mediu. − veniturile din exploatare/cifra de afaceri/valoarea adăugată ca indicator valoric al activităţii de producţie şi comercializare.000 lei producţie.2 Analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă Modelele de analiză factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă se diferenţiază în funcţie de indicatorii a căror influenţă se doreşte să fie cunoscută. indiferent de modul de exprimare a acesteia (venit anual.6. valoare adăugată etc). 3. Nerespectarea celei de a doua corelaţii. Deci. s-ar obţine un salariu mediu unitar mai mic. iar prin respectarea corelaţiei dintre indicele de creştere a cheltuielilor salariale şi indicele de creştere a numărului de salariaţi. b) indicatori de eficienţă ai cheltuielilor cu salariile.000 lei producţie. indicele corelaţiei (Ic). cifra de afaceri. calculat ca raport între indicele salariului meniu ( IS ) şi indicele productivităţii medii a muncii ( I W ). Indicatori de eficienţă ai fondului de salarii Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt: − fondul de salarii. deoarece conduce la o creştere a indicatorului cheltuieli cu salariile la 1. În orice domeniu de activitate. − numărul de salariaţi. ceea ce nu este recomandat deoarece acest lucru poate genera tensiuni în întreprinderi. fiindcă eficienţa muncii este dată de modul de respectare a corelaţiei între dinamica productivităţii muncii şi a salariului mediu. sunt: I Ve > I Cs > I Ns I CA > I Cs > I Ns I Qa > I Cs > I Ns I Ve > I Fs > I Ns I CA > I Fs > I Ns I Qa > I Fs > I Ns Prin respectarea acestor corelaţii se va asigura în permanenţă eficienţa cheltuielilor salariale.numărului de salariaţi ( I Ns ). respectiv: Ic = IS IW <1 Orice tendinţă de depăşirii valorii 1 denotă o slabă eficienţă a cheltuielilor cu salariile. 49 . se va asigura şi creşterea salariului mediu. prin creşterea numărul de salariaţi într-o proporţie mai mare decât a cheltuielilor salariale. producţie marfă fabricată. Cheltuielile cu salariile sunt strâns legate de creşterea productivităţii muncii. considerate optime.

respectiv Valoarea adăugată.000 ⎜ W W1 ⎟ ⎠ ⎝ 1 ΔFs fs (1. Modelul analizei factoriale şi schema sinoptică În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului fond de salarii la 1.000 Ve ) Modelele analizelor factoriale pentru fondul de salarii la 1.000 lei Venituri din exploatare 1.000 lei venituri din exploatare se datorează influenţei următorilor factori: 1.000 Ve ) = Fs .000 lei Cifră de afaceri şi pentru fondul de salarii la 1. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile la 1.000 Ve ) ⎛ fs fs ⎞ = ⎜ 0 − 0 ⎟ ⋅ 1. Cuantificarea acţiunii factorilor Calculul variaţiei fondului de salarii la 1.000 Ve ) = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1.000 Ve ) W (productivitatea anuală a muncii) fs (salariu mediu) 2. Ve care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine: Fs Ns Ns Fs fs ⋅ = ⋅ = Ve Ns Ve Ns W Factorii de influenţă sunt: productivitatea anuală a muncii. ΔFs(1.000 lei venituri din exploatare: ⎛ Fs Fs ⎞ ΔFs (1. Modelul analizei factoriale şi schema sinoptică: Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt: − cheltuielile cu salariile. − − salariul mediu. prin înlocuirea indicatorului valoric Venituri din exploatare cu Cifra de afaceri.000 Ve ) + ΔFs fs (1.000 Ve ) 3. 50 .000 ⎜ Ve Ve ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 Evoluţia fondului de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare: Fs (1.000 lei Venituri din exploatare 1. Verificarea corelaţiei calculelor ΔFs (1. variaţiei salariului mediu: (1. variaţiei productivităţii anuale a muncii: ΔFs w 2.000 Ve ) = Fs (1.000 ⎜W W ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 ⎛ fs fs ⎞ = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1.000 lei Valoare adăugată se determină asemănător.000 Ve ) = ΔFs w (1.Analiza factorială a fondului de salarii la 1.

000 Ve ) Cs (1.000 lei venituri din exploatare: ⎛ Cs Cs ⎞ ΔCs (1. variaţiei cheltuielilor salariale medii: ΔCs cs (1. Verificarea corelaţiei calculelor (1.000 Ve ) ⎛ cs cs ⎞ = ⎜ 0 − 0 ⎟ ⋅ 1. prin înlocuirea indicatorului valoric Venituri din exploatare cu Cifra de afaceri.000 Ve ) = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1.000 ⎜W W ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 ⎛ cs cs ⎞ = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1. − numărul de salariaţi.000 ⎜ Ve Ve ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 Evoluţia cheltuielilor cu salariile la 1.000 Ve ) = ΔCs (1.000 lei Cifră de afaceri şi pentru fondul de salarii la 1. Cs .000 Ve ) ΔCs 3.000 Ve ) Cs (1.− veniturile din exploatare/cifra de afaceri/valoarea adăugată ca indicator valoric al activităţii de producţie şi comercializare.000 Ve ) W (productivitatea anuală a muncii) cs (cheltuieli salariale medii) 2. variaţiei productivităţii anuale a muncii: ΔCs w (1. În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului cheltuieli cu salariile la 1.7. respectiv Valoarea adăugată.000 Ve ) = Factorii de influenţă sunt: − productivitatea anuală a muncii. Aplicaţie pentru cheltuielile cu forţa de muncă Utilizând datele din tabelul nr.000 Ve ) Modelele analizelor factoriale pentru cheltuielile cu salariile la 1. să se efectueze: 51 . Ve care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine: Cs Ns Ns Cs cs ⋅ = ⋅ = Ve Ns Ve Ns W ΔCs(1.000 lei venituri din exploatare se datorează influenţei următorilor factori: 1. 3. Cuantificarea acţiunii factorilor: Calculul variaţiei cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei Valoare adăugată se determină asemănător.000 ⎜ W W1 ⎟ ⎠ ⎝ 1 = Δw + Δ cs 2.000 lei venituri din exploatare: ΔCs (1. − cheltuieli salariale medii.

Cheltuieli salariale (Cs) din care: fond salarii (Fs) 3. precedentă curentă (P1/P0) (P0) (P1) 3.050 1. lei Ns1 816 Cs 0 = Cheltuieli cu salariile la 1.18 mii lei 3.7 214.000 lei cifră de afaceri ( Cs ) din care: fond salarii la 1.000 lei venituri din exploatare/cifră de afaceri/valoare adăugată.000 = 266.3 202.560 4. Cheltuieli cu salariile la 1. Cheltuieli cu salariile la 1.000 1.M. Cheltuieli cu salariile/salariat ( cs ) 7.000 lei (1. Număr mediu de salariaţi ( Ns ) 5.063 1.525. Specificaţie Perioada Perioada Indice U. Timpul de muncă (T) 6.13 mii lei 767 857 1.153 1.933 1.560 Cs 1.000 lei cifră ) de afaceri ( CA 10.3 lei 215.21 948 1.1. 3.7 Rezolvare: Calculul şi analiza indicatorilor de eficienţă ai cheltuielilor cu forţa de muncă pentru cele două perioade analizate – an precedent (P0) şi an curent (P1): Cheltuieli medii cu salariile: Cs 0 948 = = 1.11 mii lei 1.91 0.13 mii lei 0.450 1.230 Cheltuieli cu salariile la 1.8 lei 233.000 Qa ) (1. Analiza factorială a fondului de salarii la 1. Nr.9 251.063 Cs1 = 1 = = 1.3 lei Ve1 4. lei Ns 0 822 Cs 1.000 CA ) (1.86 0.000 lei valoare adăugată ( Cs ) din care: fond salarii la 1.000 = ⋅1.6 265. crt.702 1.000 Ve ) (1.063 = 1 ⋅1.94 0.92 0.000 lei valoare adăugată ( Qa (1.230 1.153 mil.302 1.878 1.000 Ve ) (1.29 persoane 822 816 0. Cheltuieli cu salariile la 1.000 Ve ) = 0 ( Cs11.000 lei venituri din exploatare: Cs (1.302 mil.282 4.000 = ⋅1.512.99 Ore 1.000 Ve ) Cs 0 948 ⋅1.94 0. Valoarea adăugată (Qa) 4.86 ) venituri din exploatare ( Fs 9.01 mii lei/persoană 1.0 456.000 Ve ) ) 266. Calculul şi analiza indicatorilor de eficienţă ai cheltuielilor cu forţa de muncă pentru cele două perioade analizate – an precedent şi an curent: 2.000 lei cifra de afaceri: 52 .000 = 251.2 566.3 0. Salariul mediu anual 8.8 lei 528.12 1.7 653.000 lei venituri din exploatare ( Cs din care: fond salarii la 1. Venituri din exploatare (Ve) din care: producţia vândută (CA) 2.000 Ve ) ) Tabelul nr.891 1.3 lei Ve0 3.4 288.

000 = 566.000 CA ) 767 Fs0 ⋅1.000 lei valoare adăugată: Cs (1.000 CA ) = 0 ( Fs11. − veniturile din exploatare.000 = ⋅1.000 = 653. În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului fond de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare: 53 . în mare măsură.000 = ⋅1.000 = 233.450 Fs 857 = 1 ⋅ 1.282 Cs 1.000 CA ) = 0 ( Cs11.21 a indicelui cifrei de afaceri şi de 1.063 = 1 ⋅1.878 Cheltuieli cu salariile la 1.000 CA ) Cs 0 948 ⋅1.7 lei CA1 4.000 lei venituri din exploatare 1.34 lei Qa1 1.000 lei venituri din exploatare: Fs(1.000 lei valoare adăugată: Fs(1.650 Fs 857 = 1 ⋅1.063 = 1 ⋅1.000 = ⋅1.000 Fond de salarii la 1.2 lei CA1 4.282 857 Fs = 1 ⋅1.000 = 288.Cs (1.27 a indicelui valorii adăugate. cheltuielile cu salariile au crescut în valoare absolută faţă de perioada precedentă. La aceasta a contribuit.4 lei Ve0 3.878 Din analiza valorilor indicatorilor.18 a indicelui veniturilor din exploatare. − numărul de salariaţi. fapt care a dus la creşterea salariului mediu/salariat cu un indice de 1.000 = 265. precum şi reducerea numărului de salariaţi.000 = 528.000 = 215. de 1.230 Fond de salarii la 1.000 = 456.000 = 214.7 lei CA 0 3.000 = ⋅1.8 lei Qa 0 1. Modelul analizei factoriale Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt: − fondul de salarii.000 Ve ) = 0 ( Fs11.000 = 202.000 Qa ) = 0 ( Fs11.000 Qa ) = 0 ( Cs11. creşterea indicatorilor activităţii de producţie şi comercializare faţă de perioada de bază.000 Ve ) Fs0 767 ⋅1.000 = ⋅ 1.000 lei cifră de afaceri: Fs(1.000 Qa ) Fond de salarii la 1.6 lei Ve1 4.9 lei Qa 0 1.000 = ⋅1. Analiza factorială a fondului de salarii la 1.13 faţă de creşterea de 1.000 = ⋅1.000 = ⋅1.000 = ⋅1.000 = ⋅1.000 Cs 0 948 ⋅1.0 lei Qa1 1. constatăm că.450 Cs 1.8 lei CA 0 3.000 Qa ) Fs 0 767 ⋅1.

000 = 22.60 lei ⎝ 4.000 = −35.8 lei + ΔFs fs (1.000 Ve ) ΔFs (1.5) fs (22.000 Ve ) (1.230 3. − salariul mediu pe salariat. Verificarea corelaţiei calculelor: (1.000 Ve ) = −34.6) 54 .230 822 3.8 lei ⎝ 4.000 lei venituri din exploatare: ⎛ Fs Fs ⎞ ΔFs (1.000 Ve ) = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1.560 ⎠ Scăderea fondului de salarii la 1.000 Ve ) = Factorii de influenţă sunt: − productivitatea anuală a muncii.45 lei ⎝ 4.5 + 22.000 = ⎜ W W1 ⎟ ⎝ 1 ⎠ ⎛ 816 857 816 767 ⎞ =⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.000 Ve ) ΔFs (-12. variaţiei salariului mediu: ⎛ fs fs ⎞ = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1. Ve care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine: Fs Ns Ns Fs fs ⋅ = ⋅ = Ve Ns Ve Ns W 2.6 = −12.000 = −12. Fs .Fs (1.560 822 ⎠ ΔFs w (1. Cuantificarea acţiunii factorilor: Calculul variaţiei fondului de salarii la 1.230 816 4.8) W (-34.000 = ⎜ Ve Ve ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 767 ⎞ ⎛ 857 =⎜ − ⎟ ⋅ 1.000 Ve ) 2.000 Ve ) = Fs (1.000 = ⎜W W ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 ⎛ 816 767 822 767 ⎞ =⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.230 822 ⎠ ΔFs fs (1.000 Ve ) = ΔFs w Schema sinoptică cu rezultatele obţinute: (1. variaţiei productivităţii anuale a muncii: ⎛ fs fs ⎞ = ⎜ 0 − 0 ⎟ ⋅ 1.000 lei venituri din exploatare se datorează influenţei următorilor factori: 1.000 Ve ) ΔFs 3.

5 lei Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale: + Δ fs 55 .000 = −19.000 CA ) = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1.000 CA ) = ΔFs (1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei următorilor factori: 1. Fs Ns Ns Fs fs ⋅ = ⋅ = CA Ns CA Ns W 2. − cifra de afaceri.Analiza factorială a fondului de salarii la 1.5 lei ⎝ 4.000 CA ) ΔFs 3.9 = −19.000 = −43.000 CA ) = Fs .9 lei ⎝ 4. variaţiei salariului mediu: ⎛ fs fs ⎞ = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1.000 = ⎜ W W1 ⎟ ⎝ 1 ⎠ ⎛ 816 857 816 767 ⎞ =⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.4 lei ⎝ 4.000 822 3.000 = ⎜W W ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 ⎛ 816 767 822 767 ⎞ =⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1. − numărul de salariaţi. − salariul mediu.000 822 ⎠ ΔFs fs (1. Verificarea corelaţiei calculelor (1. variaţiei productivităţii anuale a muncii: ⎛ fs fs ⎞ = ⎜ 0 − 0 ⎟ ⋅ 1.000 CA ) = Δw ΔFs(1.000 lei cifră de afaceri 1.282 ⎠ Scăderea fondului de salarii la 1.000 CA ) Fs (1. Cuantificarea acţiunii factorilor Calculul variaţiei fondului de salarii la 1. Modelul analizei factoriale Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt: − fondul de salarii.000 lei cifră de afaceri: ΔFs (1.000 lei cifră de afaceri: ⎛ Fs Fs ⎞ ΔFs (1.000 816 4.000 CA ) 2.000 = ⎜ CA CA ⎟ 1 0 ⎠ ⎝ 767 ⎞ ⎛ 857 =⎜ − ⎟ ⋅1. În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului fond de salarii la 1.000 CA ) = −43.282 822 ⎠ ΔFs w (1. CA care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine: Factorii de influenţă sunt: − productivitatea anuală a muncii.000 3.000 = 23.4 + 23.000 CA ) Fs (1.

450 822 ⎠ ΔFs w (1.000 Qa ) 2.6 lei ⎝ 1.ΔFs (1.000 Qa ) = Fs (1.000 = ⎜W W ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 ⎛ 816 767 822 767 ⎞ =⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1. Qa care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine: Fs Ns Ns Fs fs ⋅ = ⋅ = Qa Ns Qa Ns W Factorii de influenţă sunt: − productivitatea anuală a muncii. În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului fond de salarii la 1. Modelul analizei factoriale: Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt: − fondul de salarii.5 lei ⎝ 1.000 CA ) (-19.000 = −123.000 = ⎜ Qa Qa ⎟ 0 ⎠ ⎝ 1 767 ⎞ ⎛ 857 =⎜ − ⎟ ⋅ 1.9) Analiza factorială a fondului de salarii la 1. − numărul de salariaţi. Cuantificarea acţiunii factorilor Calculul variaţiei fondului de salarii la 1. 2.000 lei valoare adăugată: ΔFs (1.000 = −72.000 Qa ) ⎛ fs fs ⎞ = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅ 1.4) fs (23.878 822 1. − valoarea adăugată.000 Qa ) = Fs . − salariul mediu.000 = ⎜W W ⎟ 1⎠ ⎝ 1 56 .000 lei valoare adăugată: ⎛ Fs Fs ⎞ ΔFs (1.000 Qa ) = ⎜ 1 − 0 ⎟ ⋅1.450 ⎠ Această economie se datorează influenţei următorilor factori: 1.5) W (-43. creşterea salariului mediu/salariat: ΔFs w (1. reducerea numărului de salariaţi: ⎛ fs fs ⎞ = ⎜ 0 − 0 ⎟ ⋅ 1.878 1.000 lei valoare adăugată 1.

029 Productivitate 43.029 > 1.878 816 1.66 1.13 1.018 Tabelul nr.80 205. Trebuie spus că evoluţia salariului mediu trebuie corelată cu indicele inflaţiei. salariului mediu şi numărului de salariaţi: ICA > IFs > Ifs > IN 1. a salariului mediu.044 > 1.9 lei ⎝ 1. – mii lei – Perioada Indice de Perioada curentă Indicatori precedentă creştere (P1) (P1/P0) (P0) Cifra de afaceri 7.8: Indicatori pentru analiza procesului de muncă Din analiza rezultatelor obţinute.011 iar indicele productivităţii muncii (1. cifra de faceri.5 + 50.870 8. 3.018 > 1.044) indică o evoluţie pozitivă faţă de anul precedent.000 Qa ) = ΔFs w (1.044) depăşeşte indicele salariului mediu (1.⎛ 816 857 816 767 ⎞ =⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1. reflectată prin indicatorii specifici – producţia fabricată. Corelaţia calculelor: ΔFs (1. conduce la asigurarea unui indice de corelaţie (Ic) subunitar: 57 . se observă că indicele de creştere al cifrei de afaceri (ICA = 1.000 Qa ) + ΔFs fs (1. O evoluţie normală a unei întreprinderi trebuie să se desfăşoare în condiţiile respectării corelaţiilor în evoluţia ale acestor indicatori.000 = 50.018). se cere să se analizeze evoluţia procesului de muncă în paralel cu evoluţia activităţii de producţie.9 = −72.000 Qa ) ΔFs (1. 3.16 1.220 1.9) Aplicaţie pentru evoluţia procesului de muncă Considerând că la o societate comercială s-au obţinut rezultatele înscrise în tabelul nr.6) W (-123.5) fs (50. în paralel cu asigurarea unei mai bune ocupări a forţei de muncă şi unui salariu mediu mai mare faţă de perioada precedentă.6 lei Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale: (1.000 Qa ) = −123. Facem menţiunea că una din cerinţele importante ale unei dinamici eficiente a indicatorilor de personal este corelarea cu creşterea producţiei.033 Salariul mediu anual 1. producţia exerciţiului şi valoarea adăugată.000 Qa ) ΔFs (-72. Aceasta deoarece la un volum de producţie mai mare se poate asigura creşterea productivităţii simultan cu creşterea într-un ritm mai redus a numărului de salariaţi şi respectiv.878 822 ⎠ 3.8.044 Numărul mediu salariaţi 180 182 1.011 Fond total salarii 199.11 1.72 45. Faptul că vânzările (cifra de afaceri) cresc cu un indice superior fondului de salarii.

precum şi modul de formare a indicatorilor de rezultat. care reflectă mărimea relativă a rentabilităţii şi măsoară gradul în care utilizarea resurselor aduce profit. − ratele de rentabilitate.1 Contul de profit şi pierdere – principala sursă de informaţii pentru determinarea rezultatelor economice ale unei întreprinderi Contul de profit şi pierdere este unul dintre documentele contabile de sinteză prevăzute în Legea contabilităţii. − toate cheltuielile aferente veniturilor. care reflectă mărimea absolută a rentabilităţii. pe parcursul aceleiaşi perioade împărţite în trei mari categorii. Noţiunea de profit este strâns legată de rentabilitate.000 lei cifră de afaceri (1. ( Cs Capitolul 4 Analiza rentabilităţii intreprinderilor Orice întreprindere urmăreşte ca veniturile obţinute din activitatea economică pe care o desfăşoară să depăşească cheltuielile făcute. Determinarea nivelului rentabilităţii activităţilor economice presupune analiza a doi indicatori sintetici. împărţite în trei mari categorii: de exploatare. realizând astfel un profit.000 CA ) ). ceea ce va conduce la o creştere a indicatorului cheltuieli cu salariile la 1. 1. Aceasta reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine un rezultat pozitiv exprimat în unităţi monetare. în care sunt reflectate veniturile şi cheltuielile unei întreprinderi pe o perioadă determinată de timp (semestrul şi anul financiar contabil). Indicator Venituri din exploatare Cheltuieli pentru exploatare Rezultatul exploatării Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultat financiar Perioada precedentă Perioada curentă 58 .Ic = IS IW = 1. financiare şi excepţionale. Calculul rezultatului global al întreprinderii se realizează prin scăderea din veniturile totale a cheltuielilor cu care au fost realizate acestea: Rezultat global = Venituri − Cheltuieli În această relaţie. veniturile sunt reflectarea resurselor obţinute în urma operaţiunilor industriale. Structura Contului de profit şi pierdere cuprinde: − toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul perioadei analizate.996 < 1 . comerciale. fiind indicatorul de volum al rentabilităţii.033 Tendinţa de apropiere de 1 denotă o slabă eficienţă a cheltuielilor cu salariile. iar cheltuielile reprezintă transpunerea resurselor consumate pentru realizarea acestor operaţiuni. 4. financiare şi excepţionale realizate. financiare şi excepţionale. şi anume: − profitul. prin simetrie cu structura veniturilor: de exploatare.029 = 0.

). care poate fi profit sau pierdere. Obiectivele analizei structurale sunt: − măsurarea contribuţiei fiecărui rezultat intermediar la formarea rezultatului net. se calculează ca diferenţă 59 . se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile de exploatare.Rezultat curent Venituri excepţionale Cheltuieli excepţionale Rezultatul excepţional Rezultatul înaintea impozitării Impozitul pe profit Profitul net sau pierderea Tabelul nr. − permite determinarea rezultatului pentru fiecare tip de operaţiune realizată şi analiza influenţei fiecărei componente de structură implicate în realizarea rezultatului global. 4. Rezultatul exerciţiului Rezultatul curent al exerciţiului Rezultatul excepţional al exerciţiului Figura nr. − prezentarea configuraţiei rezultatului exploatării. folosirea unor capitaluri străine. − Rezultatul financiar. deoarece: − permite determinarea rezultatului global al activităţii într-o anumită perioadă.2.1 Rezultatul exploatării Rezultatul financiar Elementele de structură care apar în figura nr.1. 4.1. din diferenţe de curs valutar etc. Analiza structurală a profitului are la bază schema de formare a rezultatelor intermediare prezentată în figura nr. − factorial. 4. 4.2 Analiza diagnostic a profitului Analiza diagnostic a profitului trebuie să acopere cele două aspecte: − structural.1: Structura contului de profit şi pierdere conform Bilanţului contabil Contului de profit şi pierdere este important în procesul de analiză a rentabilităţii unei întreprinderi. evidenţiind modificările de structură care apar de la o perioada la alta. − financiare (diverse participaţii cu capital propriu la alte societăţi.1 Analiza structurală a profitului Analiza structurală urmăreşte evoluţia profitului în funcţie de tipul operaţiunii din care se degajă. 4. şi anume: − de exploatare (din activitatea industrială sau comercială).4. în care veniturile şi cheltuielile sunt structurate pe tipuri de activităţi. − excepţionale (din operaţiuni de gestiune şi operaţiuni de capital). sunt: − Rezultatul exploatării. care poate fi profit sau pierdere.

rezultatul impozabil se calculează plecând de la profitul brut (rezultatul înaintea impozitării). sunt: − Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării. − Rezultatul excepţional al exerciţiului. − Rezultatul curent al exerciţiului. din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile fiscal.între veniturile financiare şi cheltuielile financiare. − Rezultatul impozabil al exerciţiului diferă de rezultatul exerciţiului înaintea impozitării.2 Elementele de structură care apar în plus în această abordare a analizei Elementele de structură care apar în plus în această abordare a analizei structurale a profitului. se calculează ca diferenţă între veniturile excepţionale şi cheltuielile excepţionale. care poate fi profit sau pierdere.2 este prezentat un alt model de analiză structurală a profitului. precum şi a rezultatelor activităţii unei întreprinderii. care pune accentul pe contribuţia aspectelor fiscale în procesul de determinare a rezultatelor nete ale exerciţiului. − Rezultatul exerciţiului după impozitare poartă denumirea de rezultat net al exerciţiului sau profit net. Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare Rezultatul exerciţiului după impozitare Rezultatul impozabil + Rezultatul curent al exerciţiului + + Rezultatul exploatării + Impozitul pe profit Cheltuieli nedeductibile fiscal - Rezultatul excepţional al exerciţiului Rezultatul financiar Venituri deductibile fiscal Figura nr. 4.2 Analiza soldurilor intermediare ale gestiunii Soldurile intermediare ale gestiunii sunt indicatori care reflectă rezultatele parţiale economico financiare ale activităţii unei firme. 4. care poate fi profit sau pierdere. 4. se calculează prin însumarea rezultatului exploatării cu cel financiar. permite analiza modului de gestionare a resurselor unei întreprinderi.2. se obţine din însumarea rezultatului curent şi rezultatului excepţional al exerciţiului. Determinarea soldurilor intermediare ale gestiunii se face pe baza anexei la bilanţ – Contul de profit şi pierdere. 60 . Toţi aceşti indicatori caracterizează în mărime absolută rentabilitatea unei activităţi economice. Calcularea lor gradată. În figura nr.

rezultatul excepţional. − stat. producţia exerciţiului. 61 . 26. 22. rezultatul exploatării. − Cmf – costul mărfurilor vândute. − sindicate şi salariaţi. 23. prin intermediul indicilor. Mc ⋅ 100 Vmf Mc ⋅100 . Modul de calcul al indicatorilor care alcătuiesc soldurile intermediare ale gestiunii: 1. care sunt interesaţi de rezultatul net obţinut de întreprindere.Rezultatele analizei valorilor soldurilor intermediare ale gestiunii oferă informaţii importante despre evoluţia economico-financiară a unei întreprinderi. dividende). rezultatul net al exerciţiului. Metodologia de analiză şi determinarea soldurilor intermediare ale gestiunii Soldurile intermediare ale gestiunii sunt compuse de următorii indicatori: 20. 21. rezultatul brut. care sunt interesaţi de evoluţia rezultatelor economico-financiare ca factor de creştere a salariilor. 24. − analiza dinamicii în mărimi relative. rezultatul curent. precum şi de modul de formare a acestora. 28. Cele mai utilizate metode de analiză a soldurilor intermediare ale gestiunii sunt: − analiza dinamicii în mărimi absolute. de evoluţia acestuia. − analiza factorială. − analiza ratelor. Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurilor − Costul marfurilor vandute Aprofundarea analizei marjei comerciale se face prin calculul următorilor indicatori: r) rata marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor vândute (Rmvm): Rmvm = Rmcm = unde: − Mc – marja comercială. − rata marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor vândute (Rmvm). marja comercială. care sunt interesaţi de rezultatele economice ale întreprinderii. precum şi de modul de formare ca factor de creştere a drepturilor lor (valoarea acţiunilor. 25. care priveşte întreprinderea ca pe un potenţial plătitor de taxe şi impozite şi este interesat de evoluţia indicatorilor economico-financiari. 27. Acestea sunt utilizate de către: − managerii întreprinderilor. − Vmf – venit din vânzare mărfuri. − acţionari. Cmf s) rata marjei comerciale medii faţă de costul mărfurilor vândute (Rmcm) a) Analiza factorială a ratei marjei comerciale în funcţie de: − valoarea mărfurilor vândute (Vmf). valoarea adăugată. Marja comercială Marja comercială este un indicator specific întreprinderilor care practică activităţi de comerţ şi exprimă adaosul comercial total aferent vânzărilor de mărfuri. excedentul brut al exploatării.

Vmf Mc = Vmf ⋅ Rmvm 100 Vmf Rmvm ΔMc Cuantificarea acţiunii factorilor: ΔMc = Mc1 − Mc 0 Influenţa modificării veniturilor din vânzarea mărfurilor: ΔMc = Vmf Influenţa modificării ratei marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor: Vmf1 ⋅ Rmvm0 Vmf 0 ⋅ Rmvm0 − 100 100 ΔMc = Rmvm Corelaţia calculelor: Vmf1 ⋅ Rmvm1 Vmf1 ⋅ Rmvm 0 − 100 100 Mc = ΔMc + ΔMc Vmf Rmvm t) − − Analiza factorială a ratei marjei comerciale în funcţie de: costul mărfurilor vândute (Cmf). rata marjei comerciale medii faţă de costul mărfurilor vândute (Rcmf). Modelul matematic respectiv schema sinoptică folosite pentru efectuarea analizei factoriale sunt următoarele: Mc = ΔMc Cuantificarea acţiunii factorilor: Cmf ⋅ Rmcm 100 Cmf Rmcm ΔMc = Mc1 − Mc 0 Influenţa modificării veniturilor din vânzarea mărfurilor: ΔMc = Cmf Influenţa modificării ratei marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor: Cmf1 ⋅ Rmcm 0 Cmf 0 ⋅ Rmcm 0 − 100 100 ΔMc = Rmcm Corelaţia calculelor: Cmf1 ⋅ Rmcm1 Cmf1 ⋅ Rmcm 0 − 100 100 Mc = ΔMc + ΔMc Cmf Rmcm 62 .Modelul matematic şi schema sinoptică pentru determinarea modelului analizei factoriale se porneşte de la formula ratei marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor vândute (Rmvm): Rmvm = din care rezultă: Mc ⋅ 100 .

− Rcf – rata cheltuielilor financiare cu dobânzile. Nu se includ cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele. structura capitalurilor folosite. cheltuielile cu impozite. Valoarea adăugată Valoarea adăugată reprezintă plusul de valoare rezultat în urma activităţii de producţie şi comercializare de către o întreprindere desfăşurată pe o perioadă determinată de timp. EBE = Venituri monetare din exp loatare (grupele 70 − 74) − − Cheltuieli monetare de exploatare (grupele 60 − 64) Veniturile monetare din exploatare cuprind veniturile din vânzări şi subvenţiile de exploatare. politica de constituire a provizioanelor.29. EBE este influenţat de natura activităţilor industriale şi comerciale desfăşurate de întreprindere şi competitivitatea sa. modul de impozitare a profitului. − Rp – rata provizioanelor. Producţia exerciţiului Producţia exerciţiului reflectă volumul total al activităţii unei întreprinderi pe o perioadă determinată de timp. Valoare adaugata = Productia exercitiului + Marja comerciala − − Consumuri de la terti 31. − Ri – rata impozitului pe profit. − Rd – rata dividendelor. Cuvântul „brut” arată că EBE este determinat înaintea deducerii amortizărilor şi provizioanelor. Cheltuielile monetare din exploatare cuprind acele cheltuieli care presupun plăţi imediate sau la termen (consumuri provenind de la terţi. etc. taxe şi vărsăminte asimilate şi cheltuielile de personal). Cheltuieli cu amortizarea ⋅100 EBE Cheltuieli cu provizioanele aferente exp loatarii Rp = ⋅100 EBE Cheltuieli cu dobanzile Rcf = ⋅100 EBE Dividende Rd = ⋅ 100 EBE Ra = 63 . EBE = Valoare adaugata + Subventii pentru exp loatare − Im pozite si taxe − − Cheltuieli cu personalul Excedentul brut al exploatării nu este influenţat de: sistemul de amortizare. Productia exercitiului = Productia vanduta ± Productia stocata + + Productia imobilizata 30. Excedentul brut al exploatării (EBE) Excedentul brut al exploatării reprezintă fluxul potenţial de disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare al întreprinderii. Analiza EBE se poate aprofunda cu ajutorul ratelor de structură: în care: − Ra – rata amortizării.

vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei rezultatului brut al exerciţiului: 64 .1 Rezultatul brut al exerciţiului Rezultatul brut al exerciţiului (Rb) se determină ca diferenţă dintre veniturile totale (Vt) şi cheltuielile totale(Cht): Rb = Vt − Cht Modelul matematic şi schema sinoptică folosite pentru efectuarea analizei factoriale sunt următoarele: ⎛ Cht ⎞ Rb = Vt − Cht = Vt ⋅ ⎜1 − ⎟ = Vt ⋅ prb . 33. este necesar să se efectueze analiza rentabilităţii sub aspect factorial.3 Analiza factorială a profitului Deoarece rezultatele economice care se obţin la nivelul întreprinderii (profit sau pierdere) se datorează influenţei factorilor interni şi externi. 4.2. 34. Rezultatul brut al exerciţiului. intensitatea acestora. Vt ⎠ ⎝ în care: − Rb reprezintă rezultatul brut al exerciţiului.32.2. 36. − Vt reprezintă veniturile totale. Rezultatul exploatării Rezultatul exploatării diferă de Excedentul brut al exploatării pentru că ţine cont de toate cheltuielile şi veniturile privind exploatarea. în mod corespunzător.3. 4. − ΔRb Cuantificarea acţiunii factorilor: Variaţia profitului brut este: Vt prb ΔRb = Rb1 − Rb 0 Aplicând metoda substituţiei succesive. Rezultatul excepţional al exerciţiului. Formulă calcul plecând de la EBE: Re zultatul exp loatarii = EBE + Alte venituri din exp loatare + Venituri de exp loatare din provizioane − Alte cheltuieli de exp loatare − Cheltuieli de exp loatare privind amortizarile si provizioanele Rezultatul curent al exerciţiului. 35. Rezultatul net al exerciţiului. prb reprezintă profitul mediu brut la 1 leu venituri. Prin analiza factorială a profitului se creează posibilitatea cunoaşterii factorilor care influenţează rezultatul unei activităţi economice şi. − Cht reprezintă cheltuielile totale.

− influenţa variaţiei veniturilor totale: ⎛ Cht 0 ⎞ ⎛ Cht 1 ⎞ ⎟ ⎟ − Ve 0 ⋅ ⎜1 − ΔRb = Vt 1 ⋅ ⎜1 − Vt ⎜ ⎜ Vt 0 ⎟ Vt 0 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ − influenţa variaţiei profitului mediu brut la 1 leu venituri totale: ⎛ Cht 0 ⎞ ⎛ Cht 1 ⎞ ⎟ ⎟ − Vt1 ⋅ ⎜1 − ΔRb = Vt1 ⋅ ⎜1 − prb ⎜ ⎜ Vt1 ⎟ Vt 0 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Corelaţia calculelor: ΔRb = ΔRb + ΔRb Vt prb 4. − Wh reprezintă productivitatea orară. − Ve reprezintă veniturile din exploatare. − Che reprezintă cheltuielile de exploatare.3. Modelul matematic şi schema sinoptică folosite pentru efectuarea analizei factoriale sunt următoarele: ⎛ Che ⎞ RE = Ve − Che = Ve ⋅ ⎜1 − ⎟ = Ve ⋅ prb Ve ⎠ ⎝ Ve Wh = ⇒ Ve = T ⋅ Wh . în funcţie de specificul activităţii întreprinderii pentru care se face analiza. − T reprezintă fondul de timp muncit. Acest model este un model folosit în principal de întreprinderile care nu au făcut investiţii mari în mijloace fixe. − prb reprezintă profitul mediu brut la 1 leu venituri din exploatare. ΔRE Ve prb T Wh Ns t 65 .2 Rezultatul din exploatare Rezultatul exploatării caracterizează în mărime absolută rentabilitatea ciclului de exploatare şi se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare (Ve) şi Cheltuielile de exploatare (Che): RE = Ve − Che Pentru analiza rezultatului exploatării se folosesc mai multe modele de analiză factorială. T Ve = T ⋅ Wh ⎫ ⎬ ⇒ RE = T ⋅ Wh ⋅ prb = Ns ⋅ t ⋅ Wh ⋅ prb T = Ns ⋅ t ⎭ în care: − RE reprezintă rezultatul din exploatare.2.

analiza poate fi extinsă şi asupra influenţei altor factori. influenţa veniturilor din exploatare (Ve): ΔRE = Ve1 ⋅ prb0 − Ve0 ⋅ prb0 Ve 1. ΔRE = T1 ⋅ Wh1 ⋅ prb 0 − T1 ⋅ Wh 0 ⋅ prb 0 W Corelaţia calculelor: ΔRE = ΔRE + ΔRE Ve T Wh 2. influenţa profitului mediu din exploatare la 1 leu venituri ( prb ).Cuantificarea acţiunii factorilor: Variaţia profitului din exploatare este: ΔRE = RE1 − RE0 Aplicând metoda substituţiei succesive. valoarea medie a mijloacelor fixe ( Mf ). ΔRE = Ns1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ prb0 − Ns0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ prb0 Ns 1. Qe şi Ve. Mf. Veniturile din exploatare (Ve). rezultatul exerciţiului poate fi scris sub următoarea formă: RE = Ns ⋅ Mf Qe Ve RE ⋅ ⋅ ⋅ Ns Mf Qe Ve În formula de mai sus pot fi identificaţi următorii indicatori: Mf . prin înmulţiri succesive la numărător şi numitor cu Ns.1 influenţa numărului de salariaţi (Ns).2 influenţa productivităţii orare a muncii (Wh). ΔRE = Ns1 ⋅ t1 ⋅ Wh 0 ⋅ prb0 − Ns1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ prb0 t Corelaţia calculelor: ΔRE = ΔRE + ΔRE T Ns t 1. de exemplu: producţia exerciţiului (Qe).1.2 influenţa timpului de lucru (t). Mf − gradul de înzestrare tehnică (IIT): I IT = 66 . Modelul matematic şi schema sinoptică a analizei factoriale: Plecând de la egalitatea RE = RE .1 influenţa fondului de timp lucrat (T). vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei rezultatului exploatării: 1. numărul mediu de salariaţi ( Ns ). ΔRE = T1 ⋅ Wh 0 ⋅ prb0 − T0 ⋅ Wh 0 ⋅ prb0 T 1. ΔRE = Ve1 ⋅ prb1 − Ve1 ⋅ prb0 prb Corelaţia calculelor: ΔRE = ΔRE + ΔRE Ve prb La unităţile industriale.1. Ns Qe − randamentul mijloacelor fixe (RMf): R Mf = .

Ve RE = Ns ⋅ I IT ⋅ R Mf ⋅ K Qe ⋅ R Ve Ns I IT ΔRE R Mf K Qe R Ve Sistemul de factori care influenţează variaţia rezultatului exploatării este: Cuantificarea acţiunii factorilor: Variaţia rezultatului din exploatare este: ΔRE = RE1 − RE0 Aplicând metoda substituţiei succesive. asupra variaţiei rezultatului din exploatare: − influenţa variaţiei numărului mediu de salariaţi ( N ): ΔRE = Ns1 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns 0 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 Ns − − − − influenţa variaţiei gradului de înzestrare tehnică (IIT): ΔRE = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 I IT influenţa variaţiei randamentului mijloacelor fixe ( R Mf ): ΔREMf = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve0 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve0 R influenţa variaţiei gradului de valorificare a producţiei (KQe): ΔREQe = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 K influenţa variaţiei rentabilităţii veniturilor (IRv): ΔRE = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve1 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve0 I Rv Corelaţia calculelor: ΔRE = ΔRE + ΔRE + ΔREMf + ΔRE + ΔREve Ns IT R I Qe R 67 . Rezultatul exploatării poate fi scris ca: RE . vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior.− gradul de valorificare a producţiei exerciţiului (KQe): K Qe = − rentabilitatea veniturilor din exploatare (RVe): R Ve = Ve . Qe Prin înlocuirea simbolurilor acestora.

4. asupra rezultatului din exploatare. plecând de la indicatorii din tabelul nr. − − Ve RE ⋅ Ae Ve Ve Ae venituri din exploatare la 1 leu active din exploatare: rentabilitatea veniturilor (RVe): R Ve = Ae RE RE Ve Ve Ae RE Ve Cuantificarea acţiunii factorilor: Variaţia profitului din exploatare este: ΔRE = RE1 − RE 0 Aplicând metoda substituţiei succesive.Acest model pune accent pe influenţa activelor de exploatare (Ae) cu cele două componente: active imobilizate (Ai) şi active circulante (Ac). vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei rezultatului din exploatare: − influenţa variaţiei activelor de exploatare (Ae): ⎛ Ve RE 0 ⎞ ⎛ Ve RE 0 ⎞ ⎟ − ⎜ Ae0 ⋅ 0 ⋅ ⎟ ΔRE = ⎜ Ae1 ⋅ 0 ⋅ Ae ⎜ ⎟ ⎜ Ae0 Ve 0 ⎠ ⎝ Ae0 Ve 0 ⎟ ⎝ ⎠ − (Ve/Ae): influenţa variaţiei veniturilor din exploatare la 1 leu active din exploatare ⎛ Ve1 RE 0 ⎞ ⎛ Ve RE 0 ⎞ ⎟ ⎟ − ⎜ Ae1 ⋅ 0 ⋅ ΔRE / Ae = ⎜ Ae1 ⋅ ⋅ Ve ⎜ Ae1 Ve0 ⎟ ⎜ Ae0 Ve0 ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ − influenţa variaţiei rentabilităţii veniturilor din exploatare (RVe): ⎛ Ve RE ⎞ ⎛ Ve RE 0 ⎞ ⎟ ΔREVe = ⎜ Ae1 ⋅ 1 ⋅ 1 ⎟ − ⎜ Ae1 ⋅ 1 ⋅ R ⎜ ⎟ ⎜ Ae1 Ve1 ⎠ ⎝ Ae1 Ve0 ⎟ ⎝ ⎠ Corelaţia calculelor: ΔRE = ΔRE + ΔRE / Ae + ΔREVe Ae VE R Aplicaţie pentru rezultatul din exploatare – model 1 Să se efectueze analiza factorială a rezultatului din exploatare. Modelul şi schema sinoptică a analizei factoriale: RE = Ae ⋅ în care: − active de exploatare (Ae).2. – mii lei – 68 .

314 Rezultatul din exploatare (profit) 218 256 Profitul mediu brut la 1 leu venituri din exploatare 0.2: Indicatori pentru analiza factorială a rezultatului din exploatare 1. − Che reprezintă cheltuielile de exploatare.205 = 218 mii lei RE1 == Ve1 − Che1 = 2. Corelaţia calculelor 256 218 − 2. 4. 2.570 2.570 ⋅ − 256 218 − 2. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra creşterii rezultatului (profitului) din exploatare: − influenţa creşterii veniturilor din exploatare: ΔRE = Ve1 ⋅ prb 0 − Ve 0 ⋅ prb 0 = Ve = 2.0899 0. Cuantificarea acţiunii factorilor Calculul rezultatului din exploatare pentru cele două perioade studiate: RE 0 = Ve0 − Che0 = 2.423 ΔRE = ΔRE + ΔRE Ve prb ΔRE = 13 + 25 = 38 mii lei 4. 4. Specificaţie P0 P1 Total venituri din exploatare 2. crt.0996 Tabelul nr. 3. 1.570 Total cheltuieli de exploatare 2.423 ⋅ = 13 mii lei 2570 2423 influenţa creşterii profitului brut la 1 leu venituri din exploatare: ΔRE = Ve1 ⋅ prb1 − Ve1 ⋅ prb 0 = Che Ve = 2.570 ⋅ 3.570 ⋅ = 25 mii lei 2.423 2.314 = 256 mii lei ΔRE = RE1 − RE 0 = 256 − 218 = 38 mii lei Variaţia profitului din exploatare este: Aplicând metoda substituţiei succesive. în care se dă factor comun forţat Ve. Modelul matematic al analizei factoriale Pentru determinarea modelului matematic al analizei factoriale se pleacă de la formula rezultatului exploatării: RE = Ve − Che .205 2. 2. apoi se obţine: Pr b ⎛ Ve − Che ⎞ RE = Ve ⋅ ⎜ = Ve ⋅ prb ⎟ = Ve ⋅ Ve ⎝ Ve ⎠ Notaţiile folosite sunt: − RE reprezintă rezultatul din exploatare (profit sau pierdere). − Ve reprezintă veniturile din exploatare. Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale 69 . − prb reprezintă profitul mediu brut la 1 leu venituri din exploatare.570 − 2.423 − 2.Nr.

640 1. Qe Prin înlocuirea simbolurilor acestora. la o întreprindere cu profil de producţie. Număr mediu de salariaţi 2. Modelul matematic al analizei factoriale Plecând de la egalitatea RE = RE . rezultatul exerciţiului poate fi scris sub următoarea formă: RE = Ns ⋅ Mf Qe Ve RE ⋅ ⋅ ⋅ Ns Mf Qe Ve În formula de mai sus pot fi identificaţi următorii indicatori: Mf . 4. 1. Ns Qe − randamentul mijloacelor fixe (RMf): R Mf = .205 1.440 1. Ve RE = Ns ⋅ I IT ⋅ R Mf ⋅ K Qe ⋅ R Ve 2. Qe şi Ve.3: Indicatori pentru analiza factorială a rezultatului din exploatare N Mf 1. 3.011 2.570 Rezultatul din exploatare (profit) RE 218 256 Grad de înzestrare tehnică IIT 0. 6.155 Grad de valorificare a producţiei exerciţiului KQe 1. creştere care s-a realizat în cea mai mare parte pe baza creşterii profitului brut la 1 leu venituri din exploatare (25 mii lei) şi în mai mică măsură pe baza creşterii veniturilor din exploatare (13 mii lei).155 Venituri din exploatare Ve 2. Aplicaţie pentru rezultatul din exploatare – model 2 Să se efectueze analiza factorială a rezultatului din exploatare. rezultatul din exploatare (RE) poate fi scris ca: RE . 960 1. Specificaţia Simbol P0 P1 crt. 4. prin înmulţiri succesive la numărător şi numitor cu Ns.0 Tabelul nr.095 2.000 Valoarea medie a mijloacelor fixe Producţia exerciţiului Qe 2. plecând de la indicatorii din tabelul nr.ΔRE (38 mii lei) Ve (13 mii lei) prb (25 mii lei) 5. Mf.997 10.69445 R Mf Randamentul mijloacelor fixe 2. 9. 7. 5. 8. Diagnostic sintetic Din analiza rezultatelor. – mii lei – Nr.193 Rentabilitatea veniturilor RVe 8.3. 4. constatăm o creştere a rezultatului (profitului) din exploatare cu 38 mii lei. Mf − gradul de înzestrare tehnică (IIT): I IT = − gradul de valorificare a producţiei exerciţiului (KQe): K Qe = − rentabilitatea veniturilor din exploatare (RVe): R Ve = Ve . Cuantificarea acţiunii factorilor Variaţia rezultatului (profitului) din exploatare este: 70 .423 2.58537 0.

640 960 2.423 ⎠ ⎝ 1.440 1.000 2.423 ⎠ ⎝ 1.155 2.155 2.000 2.440 960 2.000 2.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.423 ⎠ ⎝ = 256 − 231 = 25 mii lei 3.011 2.011 2.423 ⎠ ⎝ = 191 − 218 = −27 mii lei influenţa creşterii gradului de înzestrare tehnică (IIT): ΔRE = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 = I IT 1.000 2.011 2.000 2.011 2.011 2.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.000 2.640 960 2.000 2.011 2.570 218 ⎞ ⎛ = ⎜1.000 2.ΔRE = RE1 − RE 0 = 256 − 218 = 38 mii lei Aplicând metoda substituţiei succesive.423 218 ⎞ ⎛ = ⎜1.423 ⎠ ⎝ = 227 − 191 = 36 mii lei − influenţa creşterii randamentului mijloacelor fixe ( R Mf ): ΔREMf = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe0 ⋅ R Ve 0 = R − 1.423 218 ⎞ ⎛ 960 2.155 2.155 2.570 256 ⎞ ⎛ 1. Corelaţia calculelor ΔRE = −27 + 36 + 6 − 2 + 25 = 38 mii lei 4.423 218 ⎞ ⎛ = ⎜1.423 218 ⎞ ⎛ 1.440 ⋅ ⎟= 1.000 2.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.000 2.440 960 2.640 960 2. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei rezultatului (profitului) din exploatare: − influenţa scăderii numărului mediu de salariaţi ( N ): ΔRE = Ns1 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns 0 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 = Ns − 960 2.440 ⋅ ⎟= 1.440 1.011 2.155 2.011 2.423 ⎠ ⎝ 1.440 1.423 218 ⎞ ⎛ = ⎜1.155 2.155 2.423 ⎠ ⎝ = 231 − 233 = −2 mii lei influenţa creşterii rentabilităţii veniturilor (IRv): ΔRE = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve1 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve0 I Rv 1. Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale 71 .440 1.570 218 ⎞ ⎛ 1.011 2.423 ⎠ ⎝ = 233 − 227 = 6 mii lei influenţa scăderii gradului de valorificare a producţiei (KQe): ΔREQe = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 = K − 1.011 2.570 ⎠ ⎝ 1.423 ⎠ ⎝ 1.155 2.440 1.423 218 ⎞ ⎛ 960 2.011 2.440 ⋅ ⎟= 1.000 2.000 2.423 218 ⎞ ⎛ = ⎜1.011 2.640 ⋅ ⎟= 1.440 ⋅ ⎟= 1.

imobilizate. Ratele de rentabilitate sunt indicatori de eficienţă ai activităţii economice incluşi în categoria indicatorilor de tipul efect/efort. net. − venituri excepţionale. financiare. Efectul ia forma profitului sub diverse modalităţi de exprimare: brut. circulante). respectiv: venituri din exploatare. Diagnostic sintetic: Din analiza rezultatelor. constatăm o creştere a rezultatului (profitului) din exploatare cu 38 mii lei. creştere care s-a realizat în cea mai mare parte pe baza creşterii gradului de înzestrare tehnică (36 mii lei). permanente). venituri din exploatare. 4.3 Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate O analiză diagnostic fundamentată pe rata rentabilităţii este în măsură să furnizeze date concludente pentru identificarea cauzelor care conduc la ineficienţa activităţilor economice. venituri (cifra de afaceri. O altă formă pe care o îmbracă rata rentabilităţii veniturilor este Rata rentabilităţii comerciale (Rc): 72 Pb ⋅ 100 Vt . Modelele utilizate pentru determinarea şi exprimarea ratei rentabilităţii contribuie la îmbogăţirea informaţiei.Ns (-27 mii lei) I IT (36 mii lei) ΔRE (38 mii lei) R Mf (6 mii lei) K Qe ( −2 mii lei) R Ve (25 mii lei) 5. efectul ia forma capitalurilor (proprii. din exploatare etc. a creşterii rentabilităţii veniturilor (25 mii lei) şi în mai mică măsură pe baza creşterii randamentului mijloacelor fixe (6 mii lei). active (totale. − − venituri financiare. putând aborda laturi diferite şi complexe ale activităţilor analizate. excepţionale). Rata rentabilităţii veniturilor (Rv) Rata rentabilităţii veniturilor se determină prin raportul dintre profitul brut (Pb) şi veniturile totale (Vt) aferente perioadei analizate: Rv = La numitor poate fi una din categoriile de venit. resurselor consumate (cheltuielilor).27 mii lei) şi a scăderii gradului de valorificare a producţiei (. Cele mai utilizate forme ale ratei rentabilităţii sunt: 1.2 mii lei). după clasificarea în funcţie de tipul activităţii care le generează. dar al căror efect a fost diminuat de influenţa negativă a scăderii numărului mediu de salariaţi (.

vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii comerciale pe produs: − influenţa variaţiei structurii producţiei: ΔRc = q − influenţa variaţiei preţului unitar: ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 ∑ q1 ⋅ p 0 ∑ q 0 ⋅ p0 Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c 0 Σq ⋅ p − Σq 1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − 1 0 ⋅ 100 Σq1 ⋅ p1 Σq 1 ⋅ p 0 Σq ⋅ p − Σq1c 0 Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c1 ⋅ 100 − 1 1 ⋅ 100 Σq1 ⋅ p1 Σq1 ⋅ p1 ΔRc = p − influenţa variaţiei costului unitar: ΔRc = c 73 . respectiv serviciilor iar indicatorul de efort este cifra de afaceri. iar profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) cu următoarea relaţie: Pr ⋅ 100 CA Pr = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c . − ∑ q ⋅ p reprezintă valoarea producţiei vândute. mărfurilor.Rc = Rata rentabilităţii comerciale caracterizează eficienţa politicii comerciale (a procesului de aprovizionare. Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei rentabilităţii comerciale pe produs: în care: − ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor. stocare şi vânzare). Indicatorul de efect este profitul obţinut în urma comercializării produselor. Modelul matematic şi schema sinoptică Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii comerciale şi se exprimă cifra de afaceri în funcţie de cantitatea vândută şi preţul unitar de vânzare CA = ∑ q ⋅ p . q ΔRc p c Rc = Pr = CA Pr ⋅ 100 = ∑q ⋅ p ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ⋅ 100 ∑q ⋅ p Cuantificarea acţiunii factorilor Calculul variaţiei ratei rentabilităţii comerciale: ΔRc = Rc1 − Rc 0 = Σq ⋅ p − Σq 0 ⋅ c 0 Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c1 ⋅ 100 − 0 0 ⋅ 100 Σq1 ⋅ p1 Σq 0 ⋅ p 0 Aplicând metoda substituţiei succesive.

Rata rentabilităţii economice a activelor (Re) Acest indicator exprimă eficienţa elementelor materiale utilizate în activitatea desfăşurată de către o societate comercială.Corelaţia calculelor ΔRc = ΔRc + ΔRc + ΔRc q p c 37. prin înmulţirea la numitor şi numărător cu indicatorul venituri totale. care contribuie. Vt Δ Re Vt At Pb Vt Cuantificarea acţiunii factorilor: Δ Re = Re1 − Re 0 Aplicând metoda substituţiei succesive. fie indirect. Vt reprezintă viteza de rotaţie a activelor. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii economice a veniturilor: − influenţa variaţiei vitezei de rotaţie a activelor: Δ Re ⎛ Vt Pb ⎞ ⎛ Vt Pb ⎞ = ⎜ 1 ⋅ 0 ⎟ ⋅ 100 − ⎜ 0 ⋅ 0 ⎟ ⋅ 100 Vt ⎜ Ae Vt ⎟ ⎜ Ae Vt ⎟ 0 ⎠ 0 ⎠ ⎝ 1 ⎝ 0 Ae − influenţa variaţiei rentabilităţii veniturilor: 74 . adică a capitalului investit în elemente de activ. cu cât viteza de rotaţie este mai mare. obţinem: Re = în care: − − Pb ⎛ Vt Pb ⎞ ⋅ 100 = ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ 100 At ⎝ Ae Vt ⎠ Viteza de rotaţie a activelor se determină ca raport între veniturile totale şi activele totale (circulante şi imobilizate). fie direct. At Pb reprezintă rata rentabilităţii veniturilor. Relaţia de calcul este: Re = Rata rentabilităţii economice a activelor se poate determina şi ca raport între profitul brut (Pb) şi capitalul permanent utilizat pentru obţinerea profitului (Kp): Pb ⋅ 100 At Re = Pb ⋅ 100 Kp Modelul 1 Modelul matematic şi schema sinoptică Pornind de la primul mod de exprimare al ratei rentabilităţii economice a activelor. cu atât capitalul angajat este mai rapid recuperat putând fi reinvestit. Rata rentabilităţii economice a activelor se determină ca raport între profitul brut al exerciţiului (Pb) şi capitalul investit în activele economice ale exploatării (At). la realizarea profitului. fără a se apela la resurse suplimentare.

⎛ Vt Pb ⎞ ⎛ Vt Pb ⎞ ΔRe = ⎜ 1 ⋅ 1 ⎟ ⋅ 100 − ⎜ 1 ⋅ 0 ⎟ ⋅ 100 Pb ⎜ Ae Vt ⎟ ⎜ Ae Vt ⎟ ⎝ 1 1⎠ 0 ⎠ ⎝ 1 Vt Corelaţia calculelor Δ Re = ΔRe + ΔRe Vt Pb Ae Vt Modelul 2 Modelul matematic şi schema sinoptică în care: − Rc reprezintă Rata rentabilităţii comerciale. − RMf reprezintă Randamentul activelor imobilizate (mijloace fixe). − n reprezintă viteza de rotaţie a activelor circulante (stocuri). Pb ⋅ 100 Rc Pb CA ⋅ 100 = = Re = 1 1 1 1 At + + CA CA R Mf n Ac Ai R Mf ΔRe n Rc Cuantificarea acţiunii factorilor Aplicând metoda substituţiei succesive. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii economice a veniturilor: − influenţa randamentul activelor imobilizate (mijloace fixe): Δ R Mf = 1 Rc 0 + R Mf 1 1 n0 − 1 Rc 0 + R Mf 0 1 n0 − influenţa vitezei de rotaţie a activelor circulante (stocuri): Δn = Rc 0 Rc 0 − 1 1 1 1 + + R Mf 1 n1 R Mf 1 n 0 1 Rc1 + 1 n1 − Rc 0 1 1 + R Mf 1 n1 − influenţa ratei rentabilităţii comerciale: Δ Rc = R Mf 1 Corelaţia calculelor 75 .

− ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor.Δ Re = ΔReMf + ΔRe + ΔRe R n Rc 38. q ΔRrc c p Cuantificarea acţiunii factorilor Aplicând metoda substituţiei succesive. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii economice a resurselor consumate: − influenţa variaţiei structurii producţiei: ΔRrc = q − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 ∑ q1 ⋅ c 0 ∑ q 0 ⋅ c0 ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 ∑ q1 ⋅ c1 ∑ q1 ⋅ c 0 influenţa variaţiei costurilor unitare: ΔRrc = c − influenţa variaţiei preţului unitar: 76 . − ∑ q ⋅ p reprezintă valoarea producţiei vândute. în care: − ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor. − ∑q ⋅p reprezintă valoarea producţiei vândute. Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei rentabilităţii comerciale pe produs: Rrc = Pr = Ch Pr ⋅ 100 = ∑q ⋅c ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ⋅ 100 ∑q ⋅c în care: − Pr reprezintă profitul aferent cifrei de afaceri. Rata rentabilităţii resurselor economice consumate (Rrc) Acest indicator mai este cunoscut şi sub denumirea de rentabilitatea costurilor şi exprimă eficienţa costurilor efectuate. Se determină ca raport între un indicator de rezultat (rezultatul exploatării. profitul brut al exerciţiului) şi costurile aferente obţinerii acestuia: Rrc = Pr ⋅ 100 Ch Modelul matematic şi schema sinoptică Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii resurselor consumate şi se înlocuieşte profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) cu următoarea relaţie: Pr = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c .

Se determină ca raport între un indicator unitar de rezultat (rezultatul exploatării. a) Analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale Rentabilitatea comercială pe produs şi exprimă eficienţa veniturilor realizate pentru fiecare produs în parte. în care: − pr reprezintă profitul unitar. − c reprezintă costul unitar de producţie. Δrc p c Cuantificarea acţiunii factorilor Variaţia ratei rentabilităţii comerciale pe produs este: Δrc = rc1 − rc 0 Aplicând metoda substituţiei succesive. în ordinea aplicării substituţiei. pentru fiecare dintre acestea. u) rata rentabilităţii resurselor consumate. Analiza rentabilităţii pe produs Analiza rentabilităţii pe produs îmbracă două forme: a) rata rentabilităţii comerciale. În continuare. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii comerciale pe produs: − influenţa variaţiei preţului unitar: c Δrp = p − c0 p1 − c 0 ⋅ 100 − 0 ⋅ 100 p0 p1 77 . Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei rentabilităţii comerciale pe produs: rc = p−c pr ⋅100 = ⋅100 p p Factorii de influenţă. − p reprezintă preţul unitar de vânzare. profitul brut al exerciţiului) şi venitul unitare realizat din valorificarea acestuia: rc = pr ⋅ 100 p Modelul matematic şi schema sinoptică Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii comerciale pe produs şi se înlocuieşte profitul pe produs (pr) cu următoarea relaţie: pr = p − c . − c reprezintă costul unitar de producţie. sunt: − p reprezintă preţul unitar de vânzare.ΔRrc = p ∑ q1 ⋅ p1 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 ∑ q1 ⋅ c1 ∑ q1 ⋅ c1 ΔRrc = ΔRrc + ΔRrc + ΔRrc q c p Corelaţia calculelor 39. vom prezenta analizele factoriale.

− p reprezintă preţul unitar de vânzare. − pr p−c ⋅ 100 = ⋅ 100 c c Δrrc c p Cuantificarea acţiunii factorilor Variaţia ratei rentabilităţii costurilor pe produs este: Δrrc = rrc1 − rrc0 Aplicând metoda substituţiei succesive. − c reprezintă costul unitar de producţie. Se determină ca raport între un indicator unitar de rezultat (rezultatul exploatării. Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei rentabilităţii costurilor pe produs: rrc = Factorii de influenţă. sunt: − c reprezintă costul unitar de producţie.− influenţa variaţiei costului unitar: c Δrc = p −c p1 − c1 ⋅ 100 − 1 0 ⋅ 100 p1 p1 c c Δrc = Δrp + Δrc Corelaţia calculelor v) Analiza factorială a ratei rentabilităţii resurselor consumate Acest indicator mai este cunoscut şi sub denumirea de rentabilitatea costurilor pe produs şi exprimă eficienţa costurilor efectuate pentru fiecare produs în parte. − p reprezintă preţul unitar de vânzare. profitul brut al exerciţiului) şi costul unitar cu care a fost realizat: rrc = pr ⋅ 100 c Modelul matematic şi schema sinoptică Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii resurselor consumate pe produs şi se înlocuieşte profitul pe produs (pr) cu următoarea relaţie: pr = p − c . în care: − pr reprezintă profitul unitar. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii costurilor pe produs: − influenţa variaţiei costului unitar: Δrcrc = − rc Δrp = p0 − c1 p −c ⋅ 100 − 0 0 ⋅ 100 c1 c0 p1 − c1 p −c ⋅ 100 − 0 1 ⋅ 100 c1 c1 influenţa variaţiei preţului unitar: 78 . în ordinea aplicării substituţiei.

iar coeficientul dintre aceşti doi parametri are semnificaţia unei pârghii financiare (pf). respectiv de ponderea capitalului propriu (Kpr) şi de cea a capitalului împrumutat (Ki) în cadrul capitalului permanent. aceasta deoarece valoarea dobânzilor plătite pentru capitalul împrumutat diminuează nivelul ratei rentabilităţii financiare. cu atât rata rentabilităţii financiare va fi mai bună şi invers. conform relaţiei: Rf = Pn ⋅ 100 Kpr Rata rentabilităţii financiare este strâns legată de structura capitalului. a cărei valoare influenţează rata rentabilităţii financiare: pf = Ki Kpr + Ki Cu cât capitalul împrumutat va avea o pondere mai mică în totalul capitalului permanent. Proporţia dintre capitalul împrumutat şi capitalul propriu poate varia. Costul capitalului împrumutat se exprimă printr-un indicator denumit rata medie a dobânzii ( Rd ) şi se determină prin raportul dintre suma dobânzilor (Sd) şi valoarea totală a datoriilor financiare (Ki): Rd = ∑D Ki Modelul analizei factoriale a Ratei rentabilităţii financiare: Rf = în care: − Pn At Vt Vt At Pn ⋅ ⋅ ⋅ 100 = ⋅ ⋅ ⋅ 100 Kpr At Vt At Kp Vt Vt reprezintă viteza de rotaţie a activelor totale. − Vt w) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente 79 .Corelaţia calculelor Δrrc = Δrc + Δrp 40. a) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii Acest indicator se determină ca raport între profitul net (Pn) şi capitalul propriu (Kpr). Rata rentabilităţii financiare (Rf) Rata rentabilităţii financiare exprimă corelaţia dintre indicatorul de rezultat şi sursa de finanţare a activităţii economice. în număr de rotaţii. respectiv dintre profit net şi capitalul investit. Kp Pn ⋅ 100 reprezintă Rentabilitatea netă a veniturilor totale. conducând la un profit mai mic decât în situaţia în care nu se utilizează capital împrumutat. At At − reprezintă factorul de multiplicare al capitalului propriu.

nu se realizează profit.R fp = Analiza factorială: Pn ⋅ 100 Kp R fp = în care: − − CA Pn Pn CA Pn ⋅ 100 = ⋅ ⋅ 100 = ⋅ ⋅ 100 Kp CA Kp CA Kp CA reprezintă CA la 1 leu capital permanent. CA Cuantificarea acţiunii factorilor Influenţa variaţiei cifrei de afaceri la 1 leu capital permanent: Δ CA = Kp CA1 CA 0 ⋅ Rc0 − ⋅ Rc0 Kp1 Kp0 CA1 CA1 ⋅ Rc1 − ⋅ Rc0 Kp1 Kp1 R R Influenţa variaţiei ratei rentabilităţii comerciale: Δ Rc = Corelaţia calculelor fp fp ΔR fp = Δ CA + Δ Rc Kp 41. Kp Pn ⋅ 100 reprezintă Rata rentabilităţii comerciale. deci. Această metodă urmăreşte stabilirea nivelul producţiei (cantitativ/valoric) unei întreprinderi care o situează la limita obţinerii de profit. Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic Această metodă se mai numeşte şi analiza rentabilităţii pe baza pragului de rentabilitate şi a intervalului de siguranţă. − − mbv marja brută faţă de cheltuielile variabile pe unitatea de produs. şi. b)Pentru activităţi complexe 80 . Modalităţi de analiză a pragului de rentabilitate a) Pentru activităţi omogene CA = Ch + Pr ⎫ ⎬ ⇒ CA = Ch ⇒ q ⋅ pv = CF + q ⋅ cv Pr = 0 ⎭ CF CF . q= = p − cv mbv în care: − F reprezintă cheltuielile fixe. CA reprezintă cifra de afaceri. − ∑ q ⋅ cv reprezintă cheltuielile variabile. se porneşte de la concepţia că societatea comercială se află într-un punct critic atunci când veniturile obţinute din valorificarea produselor (CA) sunt egale cu cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru realizarea acestora.

543 At 0 Pb 256 ⋅ 100 = 12.45% Scăderea ratei rentabilităţii economice a activelor se datorează influenţei următorilor factori: − influenţa scăderii vitezei de rotaţie a activelor: 81 .570 3. Profit brut 218 256 4. At Pb − reprezintă rata rentabilităţii veniturilor.423 2. obţinem: Re = în care: Pb ⎛ Vt Pb ⎞ ⋅ 100 = ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ 100 At ⎝ Ae Vt ⎠ Vt reprezintă viteza de rotaţie a activelor. Rata rentabilităţii veniturilor 8.2735 5. 4.68 − 14. Total venituri 2.13 1. Vt − Cuantificarea acţiunii factorilor Calculul ratei rentabilităţii economice a activelor pentru cele două perioade studiate: Pb 0 218 ⋅ 100 = ⋅ 100 = 14.99 9. prin înmulţirea la numitor şi numărător cu indicatorul venituri totale. Viteza de rotaţie a activelor 1.4: Indicatori pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii economice a activelor Modelul matematic al analizei factoriale Pornind de la primul mod de exprimare al ratei rentabilităţii economice a activelor.5703 1.68 Tabelul nr. – mii lei – Nr. plecând de la indicatorii din tabelul nr. Total active 1.018 At 0 Re 0 = Variaţia ratei rentabilităţii economice a activelor este: Δ Re = Re1 − Re0 = 12.68 Re 0 = 0 ⋅ 100 = 2.4. 4.13 12. Specificaţia indicatorilor P0 P1 crt.543 2.018 2.13 = −1. Rata rentabilităţii economice a activelor 14. 1.96 6.CA = Ch + Pr ⎫ ⎬ ⇒ CA = Ch = CF + CV ⇒ CA − CV = CF ⇒ Pr = 0 ⎭ CF CF ⎛ CV ⎞ ⇒ CA⎜1 − = ⎟ = CF ⇒ CA = CV q ⋅ cv ⎝ CA ⎠ 1− 1− CA CA Aplicaţie pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii economice a activelor Să se efectueze analiza factorială a ratei rentabilităţii economice a activelor la o întreprindere.

018 2.525 82 .423 ⎠ = 11.45 = 1. 4. constatăm o diminuare a rentabilităţii activelor cu 1.018 2.423 218 ⎞ ⎛ 2.68% Δ Re Vt Ae − influenţa scăderii rentabilităţii veniturilor: ⎛ Vt Pb ⎞ ⎛ Vt Pb ⎞ ΔRe = ⎜ 1 ⋅ 1 ⎟ ⋅ 100 − ⎜ 1 ⋅ 0 ⎟ ⋅ 100 Pb ⎜ Ae Vt ⎟ ⎜ Ae Vt ⎟ ⎝ 1 1⎠ 0 ⎠ ⎝ 1 Vt ⎛ 2. plecând de la indicatorii din tabelul nr.570 ⎠ = 12.965 ∑q⋅p Cifra de afaceri din anul curent exprimată în – ∑ q1 ⋅ c 0 costuri de producţie din anul precedent Cifra de afaceri din anul curent exprimată în – ∑ q1 ⋅ p 0 preţuri de vânzare din anul precedent Profit aferent cifrei de afaceri -2.45 − 14. 11.570 256 ⎞ ⋅ ⋅ ⎟ ⋅ 100 = ⎟ ⋅ 100 − ⎜ ⎜ ⎝ 2.68%) care a fost diminuată de influenţa scăderii rentabilităţii veniturilor (1. – mii lei – Nr. 5.682 -3.23 %) Diagnostic sintetic Analizând datele.5.607 9.423 ⎠ ⎝ 2.45 %) Vt At (−2.68 + 1.45%. 4.23%). 4. sub influenţa negativă a scăderii vitezei de rotaţie a activelor (-2. 3.23 = −1.543 2.423 ⎠ ⎝ 2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri ∑q⋅c 2.68 − 11.13 = −2.⎛ Vt Pb ⎞ ⎛ Vt Pb ⎞ = ⎜ 1 ⋅ 0 ⎟ ⋅ 100 − ⎜ 0 ⋅ 0 ⎟ ⋅ 100 ⎜ Ae Vt ⎟ ⎜ Ae Vt ⎟ 0 ⎠ 0 ⎠ ⎝ 1 ⎝ 0 ⎛ 2.095 12.018 2.45% Vt Pb Ae Vt ΔRe (−1.601 Tabelul nr.5: Indicatori pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale şi a ratei rentabilităţii resurselor consumate a) Rata rentabilităţii comerciale Modelul matematic al analizei factoriale 15. Indicatori Simboluri P0 P1 crt.570 218 ⎞ ⎛ 2. Cifra de afaceri 8.68 %) Pb Vt (1.23% Corelaţia calculelor Δ Re = ΔRe + ΔRe = −2. Analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale şi a ratei rentabilităţii resurselor consumate Să se efectueze analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale şi a ratei rentabilităţii resurselor consumate.566 18.620 1.570 218 ⎞ ⋅ ⋅ ⎟ ⋅ 100 = ⎟ ⋅ 100 − ⎜ ⎜ ⎝ 1.

35 − 16.01%) = 5. Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei rentabilităţii comerciale pe produs: Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii comerciale şi se înlocuieşte profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) cu următoarea relaţie: Pr = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c .69 − 39. în care: − ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor.965 influenţa variaţiei preţului unitar: ΔRc = p = − Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c 0 Σq ⋅ p − Σq 1 ⋅ c 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − 1 0 Σq 1 ⋅ p 0 Σq1 ⋅ p1 15.601 ⋅ 100 = ⋅ 100 = −29.2 + 46.095 15.48 + 30.095 − 12.66% Aplicând metoda substituţiei succesive.01% Σq 0 ⋅ p 0 8.83 = 5.682 − 12.095 − 18.085 ΔRc = ΔRc + ΔRc + ΔRc = −1.84 15.607 ⋅ 100 − ⋅ 100 = −23.69 15.095 − 12.21 = 46.682 8.682 − 12.20% 9.48 = −39.965 Σq ⋅ p − Σq1 ⋅ c1 − 3.35% − (−29.607 8. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii comerciale pe produs: − influenţa variaţiei structurii producţiei: ΔRc = q = − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 = ∑ q1 ⋅ p 0 ∑ q 0 ⋅ p0 9.620 15.66% q p c Corelaţia calculelor 83 .965 − 11.21 + 29.525 Rc1 = 1 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 = −23. Rc = Pr = CA Pr ⋅ 100 = ∑q ⋅ p ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ⋅ 100 ∑q ⋅ p Cuantificarea acţiunii factorilor: Calculul valorilor pe care le ia rata rentabilităţii comerciale pe produs la cele 2 momente P0 şi P1: Rc 0 = Σq 0 ⋅ p 0 − Σq 0 ⋅ c 0 − 2.− ∑ q ⋅ p reprezintă valoarea producţiei vândute.607 ⋅ 100 − ⋅ 100 = 16.682 influenţa variaţiei costului unitar: ΔRc = c = Σq ⋅ p − Σq1c 0 Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c1 ⋅ 100 − 1 1 ⋅ 100 Σq1 ⋅ p1 Σq1 ⋅ p1 15.095 9.095 Calculul variaţiei ratei rentabilităţii comerciale: ΔRc = Rc1 − Rc 0 = −23.566 ⋅ 100 − ⋅ 100 = −30.607 9.00 = −1.35% Σq1 ⋅ p1 15.

− ∑q ⋅p reprezintă valoarea producţiei vândute. − − ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor.566 ⋅ 100 − ⋅ 100 = −0.607 11. Cuantificarea acţiunii factorilor: Calculul valorilor pe care le ia rata rentabilităţii resurselor consumate pe produs la cele 2 momente P0 şi P1: Rrc 0 = Σq 0 ⋅ p 0 − Σq 0 ⋅ c 0 − 2.965 − 11. Rrc = q ⋅ p − ∑q ⋅c Pr Pr = ⋅ 100 = ∑ ⋅ 100 Ch ∑ q ⋅ c ∑q ⋅c în care: Pr reprezintă profitul aferent cifrei de afaceri.566 Σq ⋅ p − Σq1 ⋅ c1 − 3.607 8.71% 12.69 %) c (−39.49% Σq 0 ⋅ c 0 11.566 84 . ∑ ∑ − ∑ q ⋅ p reprezintă valoarea producţiei vândute.83 %) b) Rata rentabilităţii resurselor economice consumate (Rrc) Modelul matematic al analizei factoriale Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii resurselor consumate şi se înlocuieşte profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) cu următoarea relaţie: Pr = q ⋅ p − q ⋅ c .601 ⋅ 100 = ⋅ 100 = −22.620 ΔRrc = Rrc1 − Rrc 0 = −18.93% − (−22.525 ⋅ 100 = ⋅ 100 = −18.93% Rrc1 = 1 1 Σq1 ⋅ c1 18. Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei rentabilităţii comerciale pe produs: în care: − ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor.q (-1.49%) = 3.66 %) p (46.682 − 12. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii economice a resurselor consumate: − influenţa variaţiei structurii producţiei: ΔRrc = q = ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 ∑ q1 ⋅ c 0 ∑ q 0 ⋅ c0 9.2 %) ΔRc (5.56% Calculul variaţiei ratei rentabilităţii resurselor consumate: Aplicând metoda substituţiei succesive.

500 3.682 − 18. Influenţa negativă a structurii CA de -0.620 18.− influenţa variaţiei costurilor unitare: ΔRrc = c = − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 ∑ q1 ⋅ c1 ∑ q1 ⋅ c 0 9. Se observă o diminuare a pierderilor cu 3.620 12.000 1.500 13.71% .620 ⋅ 100 − ⋅ 100 = 29.620 9.620 9.607 influenţa variaţiei preţului unitar: ΔRrc = p = ∑ q1 ⋅ p1 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 ∑ q1 ⋅ c1 ∑ q1 ⋅ c1 15. în sensul majorării ratei.71% denotă creşterea ponderii produselor cu o rată a pierderilor mai mare decât media pe întreprindere.07%) Diagnostic sintetic Analiza resurselor consumate reflectă modul cum firma a gestionat resursele care au intrat in costuri.56 % q c p q (-0.56%) c (-24. 85 . 3.8%. Indicatori UM Simbol P0 P1 Volum fizic al producţiei vândute Cost de producţie unitar Preţ de vânzare unitar Profit unitar a) Rata rentabilităţii comerciale lei lei/buc lei/buc lei/buc Tabelul nr.0. crt.8% 18.607 ⋅ 100 − ⋅ 100 = −24.07% 18.8% + 29.6% ca urmare a influenţei pozitive a preţurilor de vânzare cu 29.682 − 12.682 − 18.095 − 18.000 125 11.24.620 Corelaţia calculelor ΔRrc = ΔRrc + ΔRrc + ΔRrc = . 1. 2. Creşterea costurilor a avut o influenţa negativă asupra pierderilor.07%.8%) p (29.000 Modelul matematic al analizei factoriale Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii comerciale pe produs şi se înlocuieşte profitul pe produs (pr) cu următoarea relaţie: pr = p − c .6 q c p 130 10. 4. de -24.07% = 3. 4. Aplicaţie pentru analiza factorială a ratelor rentabilităţii pe produs Nr.71%) ΔRrc (3.000 12.

33 − 12.89% p (−9.000 − 11.000 − 10.89 %) c (−4.500 = 8.000 13. − c reprezintă costul unitar de producţie. b) Rata rentabilităţii resurselor consumate: Modelul matematic al analizei factoriale 86 . sunt: − p reprezintă preţul unitar de vânzare.72% 12.500 ⋅ 100 − ⋅ 100 = 8.500 ⋅ 100 − ⋅ 100 = 12.72 %) Δrc (−13.000 − 10.000 13.33 − 22.500 ⋅100 − ⋅100 = 12.72%) simultan cu creşterea costului de producţie unitar (-4.22 = −13. − c reprezintă costul unitar de producţie. − p reprezintă preţul unitar de vânzare.89% Aplicând metoda substituţiei succesive. ceea ce determină în final o diminuare a ratei cu 13.72 − 4.17%).17 %) Corelaţia calculelor Diagnostic sintetic Rata rentabilităţii veniturilor pe produs suferă influenţe nefavorabile datorită reducerii preţului unitar de vânzare (-9. în ordinea aplicării substituţiei.500 − 10.000 − 11.17 = −13. Cuantificarea acţiunii factorilor Variaţia ratei rentabilităţii comerciale pe produs este: Δrc = rc1 − rc 0 = 12.89%. vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii comerciale pe produs: − influenţa scăderii preţului unitar: c Δrp = p − c0 p1 − c 0 ⋅ 100 − 0 ⋅ 100 = p0 p1 = − 12.5 = −4.500 influenţa creşterii costului unitar: c Δrc = p −c p1 − c1 ⋅ 100 − 1 0 ⋅ 100 = p1 p1 = 12.22 = −9.500 − 10.5 − 22.000 c c Δrc = Δrp + Δrc = −9. Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei rentabilităţii comerciale pe produs: rc = pr p−c ⋅ 100 = ⋅ 100 p p Factorii de influenţă.000 12.500 13.în care: − pr reprezintă profitul unitar.000 13.17% 12.000 12.

000 ⋅ 100 − = 22.500 − 11.84% 10.000 13. Cuantificarea acţiunii factorilor Variaţia ratei rentabilităţii costurilor pe produs este: pr p−c ⋅100 = ⋅100 c c Δrrc = rrc1 − rrc 0 = 12.09% − 22.57 = −5.84 %) Δrrc (−19.64 %) Diagnostic sintetic Rata rentabilităţii resurselor consumate pe produs suferă influenţe nefavorabile datorită reducerii preţului unitar de vânzare (-5.000 11.500 11.09 − 28. − p reprezintă preţul unitar de vânzare.500 − 10. ceea ce determină în final o diminuare a ratei cu 19.73 − 28.48%.48 c (−5. − c reprezintă costul unitar de producţie.500 − 10.73% = −13.48 %) p (−13. în care: − pr reprezintă profitul unitar.000 − 11. în ordinea aplicării substituţiei.85%) simultan cu creşterea costului de producţie unitar (-13.000 p −c p1 − c1 ⋅ 100 − 0 1 ⋅ 100 = c1 c1 influenţa scăderii preţului unitar: rc Δrp = = 12.500 13.Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii resurselor consumate pe produs şi se înlocuieşte profitul pe produs (pr) cu următoarea relaţie: pr = p − c .57 = −19.000 − 11. Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei rentabilităţii costurilor pe produs: rc = Factorii de influenţă.48% Aplicând metoda substituţiei succesive.000 13.64%).84 − 13.64 = −19. − p reprezintă preţul unitar de vânzare. 87 . vom determina influenţa pe o are fiecare factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii costurilor pe produs: − influenţa creşterii costului unitar: rc Δrc = p 0 − c1 p − c0 ⋅ 100 − 0 ⋅ 100 = c1 c0 = − 13.000 Corelaţia calculelor Δrrc = Δrc + Δrp = −5.500 − 11.000 10.000 ⋅ 100 − ⋅ 100 = −9. sunt: − c reprezintă costul unitar de producţie.500 = 9.500 ⋅ 100 − ⋅ 100 = 11.64% 11.

88 .

Levy. I. Thibaut-J. Bătrâncea. Bucureşti. nr. Tehnică. Buhociu. coordonator Negoescu. 22. C. 15. Ed. Bucureşti. Buhociu. F. O. Buhociu. 1992 La fonction financiére dans l’entreprise Masson. 1979 Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix. Gh. Gh Buhociu. 40-41 Corelaţia dintre Investiţii-capacitate de producţie-profit. 1998 Bonitatea agenţilor economici. Scrisul Românesc. E. Ed. Sedifor. Brăila. Finanţele întreprinderii. Băicuşi. 4. Bucureşti. 3. 1998 Analiza economică. 1998 Management şi eficienţă. Conso. V. Iancu. Bucureşti. 16. 14. Evrika!. Cluj-Napoca. 11. 1993 Analiza economico-financiară. Gh. 17. I. Ed. Economică. Paris. 1994 Tranziţia managementului societăţilor comerciale. Ed. N. F. 10. Eta. Brăila. 1997. Rozsa. 1989 89 . Bucureşti. Negoescu. Craiova. 1993 Eficienţă-rentabilitate. 20. Scrisul Românesc. Ed. A. Gh. P. Galaţi. F. Ed. Cornescu. 1988 Eficienţa economică maximă. P. F. Paris. Negoescu.Bibliografie 1. Buhociu. Guin. A. Bucureşti. I. Stancu. şi colectiv Barbacioru. C. 1972 Management financiar. Holding Reporter. Ed. 7. 1999 Analyse financiére. Buhociu. 6 Investiţiile în economia de tranziţie. Economică. Bucureşti. Negoescu. Algorithm+. Antoniu. Vasilescu. Politică. F. Ed. Paris. coordonator Mereuţă. 1996 Optimizarea beneficiului unui proiect de investiţii. Cohen. 12. Românu. 9. 19. Tribuna Economică. 1989 Costurile şi veniturile în economia de piaţă. Işfănescu. Didactică şi Pedagogică RA. Ed. F. 1974 Analiza economică şi financiară a societăţilor comerciale. 1995 Evaluarea agenţilor economici. Gh. C. Didactică şi Pedagogică. Algorithm+. 18. D. Tribuna Economică. Cl. I. Ed. Aldo Mărgulescu. nr. Ed. 1997. Ed. Bucureşti. 1994 Analiza diagnostic a societăţilor comerciale în economia de tranziţie. Ed. 13. 1990 La gestion financiére de l’entreprise. Nora. 1996 Le diagnostique d’entreprise. Niculescu. coordonator Mereuţă. Bibliotheque de management. Bucureşti. Tribuna Economică. 8. 2. Bucureşti. Ed. Ed. 1994 Analiza economico-financiară a întreprinderilor industriale. Ed. les editions d’organisations. Bucureşti. 5. Galaţi. Craiova. F. Ed. 21. 5. 1993 Analiza activităţii economice a societăţilor comerciale. Guide pratique. Verboncu. Paris. 6. Radu. Evrika!. C. A. Tehnică.