Contributori La Teoria Perceptiei

Diana Niculae (Aliman) Fundamentele psihologiei Grupa 7 importante la teoria percepţiei Contribuţii

Hering a emis teoria semnelor locale după care percepţia spaţială este considerată a fi înnăscută şi bazată pe un mecanism implantat în retina. Individul, însă, învaţa ce semnificaţie are semnul dat, astfel încât există şi o contribuţie a experienţei. Hermann von Helmholtz -teoria empirica a spatiului- consideră că fără experienţa anterioară , învăţare şi memorie nimic din ceea ce vedem nu ar avea sens. Atunci când ne confruntăm cu o scenă vizuală nouă, de exemplu, noi tindem să o interpretăm deducând ca sugestiile de profunzime semnifica într-adevăr profunzimea. J. J. Gibson (teoria psihofizică)experimentul prăpastiei vizuale - a militat cu tărie în favoarea percepției directe și realismuliu direct (înfiinţat de filozoful scoțian Thomas Reid). Gibson argumentează că oamenii sunt predeterminaţi genetic şi biologic de la naştere să dea sens percepţiilor. Cel care percepe culege informaţiile pe care le perimite mediul înconjurător într-un mod natural, fără să reflecte asupra lor. Ulric Gustav Neisser – a susținut faptul că, înțelegerea comportamentului uman implică în primul rând o analiză atentă a informațiilor disponibile la orice organism care percepe.El a propus conceptul de procesare de informaţii. (modelul cognitivist). F.H. Allport care a sintetizat un ansamblu de cercetări cu privire la comportamentul în percepţie şi le-a denumit teoria stărilor centrale directoare. Această teorie susţine că în procesul percepţiei subiectul percepe esenţialmente în funcţie de trebuinţele sale, de valorile sale, de tensiunile, reacţiile defensive, de personalitate şi de experienţa sa. Max Wertheimer + a afirmat în urma experimentului făcut (distorsionarea percepţiei camerei) ca oamenii prezintă o tendinţă inascuta de percepete boiectele “întregi”. Schloberg, a arătat că în perceperea fotografiei se poate obţine profunzimea atunci când cristalinul are aceeaşi profunzime focală ca şi cea a camerei foto cu care este luată respectiva fotografiei. Teoria senzorio-tonica a lui H. Werner şi S. Wapner considera că percepţia nu este exclusiv de origine senzorială întrucât la realizarea ei participa şi tonusul muscular ce asigură postură şi activitatea motrică Priestley, Hartley, Bain, J.St. –Mill susţin că percepţia este rezultatul unei sume de impresii senzoriale. În acest fel percepţia era redusă la senzaţii pierzându-şi identitatea. Cercetătorul german Lotze considera că fiecare percepţie este rezultatul unei însumări de puncte de excitaţie retiniană.

Diana Niculae (Aliman) Fundamentele psihologiei Grupa 7 importante la teoria percepţiei Contribuţii

Pentru gestaltiştii Wertheimer, Koffka şi Köhler, percepţia este un proces unitar şi autonom care nu se reduce la o simplă suma de impresii senzoriale. Ceea ce primează este forma (Gestalt) în condiţiile principiului pregnantei. Conform lui J. Piaget percepţia este strâns legată de evoluţia structurilor inteligenţei astfel încât ea evoluează în raport cu evoluţia acestor structuri. (structuralismul genetic) A. Ames şi Ittelson introduc o nouă perspectivă asupra percepţiei ca rezultat al unui proces de tranzacţie, de schimb între organism şi mediu.(teoria tranzacţionistă) Cercetătorii americani Lazarus şi McCleary au introdus în 1955 conceptul de subcesion. În experiment există o listă cu 10 cuvinte fără înţeles şi la prezentarea a 5 dintre ele, au asociat un mic şoc electric. Ulterior, pentru cele 5 cuvinte au obţinut exact acelaşi efect ca şi în experimentul original, dar cu o reacţie electrodermală foarte amplă!Se poate spune astfel, că s-a demonstrat existenţa unei percepţii subliminale independente de apărarea perceptivă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful