EXPUNERE DE MOTIVE Secţiunea 1 Titlul proiectului de act normativ Lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală şi pentru

modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale Secţiunea a 2-a Motivul emiterii actului normativ 1. Descrierea situaţiei actuale (…) 2. Schimbări preconizate Prezentul proiect de lege este structurat în 4 titluri, care reglementează aspecte precum: 1. Titlul I - Dispoziţii generale Capitolul I – Obiectul reglementării Capitolul II Dispoziţii privind situaţiile tranzitorii. 2. Titlul II - Dispoziţii privind modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. 3. Titlul III - Dispoziţii de modificare şi completare a Codului de procedură penală. 4. Titlul IV - Dispoziţii finale şi tranzitorii. 2.1 Titlul I - Dispoziţii generale (…) 2.2 Titlul II - Dispoziţii privind modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale Titlul II al Legii reprezintă o parte importantă a acesteia, cuprinzând numeroase prevederi ce reprezintă rezultatul unei analize a întregii legislaţii procesual penale în vigoare, prin raportare la prevederile noului Cod de procedură penală. Astfel, au fost studiate şi modificate în consecinţă, prin raportare la dispoziţiile noului Cod de procedură penală, toate legile în vigoare ce conţin dispoziţii procesual penale. Studiul dispoziţiilor procesual penale în vigoare şi propunerile de modificare formulate şi regăsite în cuprinsul proiectului se înscriu pe mai multe coordonate. Dintre acestea pot fi menţionate ca fiind cele mai importante: (…) 4. Proiectul propune o serie de modificări, importante, la Legea nr. 14 din 24/02/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, respectiv Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, având în vedere atât necesitatea conformării acestor legi speciale cu principiile şi limbajul noului Cod de procedură penală, cât şi cu

jurisprudenţa CEDO în materie, emisă atât cu privire la alte state, cât şi în ceea ce priveşte România. Astfel, la data de 4 mai 2000, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Rotaru împotriva României, prin care a constatat încălcarea, de către autorităţile române, a art. 6, 8 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a constatat cu această ocazie că ingerinţa în dreptul reclamantului la viaţă privată - constând în înregistrarea, de către Serviciul Român de Informaţii, a unor date referitoare la viaţa sa privată şi folosirea lor, însoţite de refuzul de a-i acorda reclamantului posibilitatea să le conteste - nu a fost „prevăzută de lege”, în sensul pe care îl atribuie jurisprudenţa Curţii acestei noţiuni, întrucât Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii (în continuare SRI) nu îndeplineşte condiţia previzibilităţii. Totodată, la data de 26 aprilie 2007, Curtea a pronunţat hotărârea nr. 2 în cauza Dumitru Popescu împotriva României, definitivă la data de 26 iulie 2007, prin care a constatat încălcarea, de către autorităţile române, a art. 8 din Convenţie, întrucât ingerinţa în dreptul reclamantului la respectarea vieţii private şi a corespondenţei, constând în interceptarea convorbirilor sale telefonice, memorarea datelor astfel obţinute şi utilizarea lor în cadrul urmăririi penale îndreptate împotriva sa, nu a fost „prevăzută de lege”. Cu privire la noul cadru legislativ în vigoare, Curtea a remarcat în această cauză că, dacă în prezent, Codul de procedură penală cuprinde numeroase garanţii în materie de interceptare şi transcriere a convorbirilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nerelevante, iar controlul fiabilităţii înregistrărilor este, în prezent, de competenţa Institutului Naţional de Expertiză Criminalistică, care acţionează sub autoritatea Ministerului Justiţiei şi ai cărui experţi au calitatea de funcţionar public, fiind complet independenţi faţă de autorităţile competente cu interceptarea sau transcrierea convorbirilor puse sub ascultare, totuşi, măsurile de supraveghere în cazul unor potenţiale ameninţări la adresa siguranţei naţionale par să poată fi dispuse în prezent şi de parchet, conform procedurii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 51/1991, prevedere care nu a fost abrogată, lucru confirmat de decizia Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, prin care judecătorul constituţional, sesizat de o instanţă naţională ce susţinea tocmai neconstituţionalitatea art. 13, motivat de faptul că acesta permitea eludarea garanţiilor prevăzute de Codul de procedură penală în materie de interceptare a comunicaţiilor, a invocat caracterul special al Legii nr. 51/1991, pentru a justifica aplicarea sa în cazul unor fapte ulterioare intrării în vigoare a noii proceduri prevăzute de Codul de procedură penală. Pentru aceste considerente, CEDO a constatat încălcarea art. 8 din Convenţie. Executarea acestei hotărâri, prin adoptarea măsurilor generale necesare, este monitorizată de Comitetul Miniştrilor începând din martie 2008. Proiectul de lege vine să răspundă, punctual şi exclusiv problemelor legate de respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în desfăşurarea activităţilor de informaţii. Astfel, proiectul propune modificarea Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI, prin includerea unor norme de trimitere la procedurile de autorizare a activităţilor de informaţii şi accesul la evidenţele organelor de informaţii, reglementate prin legea cadru (Legea nr. 51/1991), care se aplică în mod corespunzător şi prin cuprinderea de garanţii suplimentare . De asemenea, proiectul propune introducerea unei noi proceduri în legea cadru, şi anume Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României prin care să se reglementeze controlul judiciar al activităţii de informaţii, răspunzându-se, în acest fel, jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată atât în cauze româneşti, cât 2

şi străine, precum Rotaru c. României, Dumitru Popescu c. României (nr. 2); Hannover c. Germaniei, P.G. şi J.H. c. Marii Britanii, Peck c. Marii Britanii, Perry c. Marii Britanii, Weber şi Saravia c. Germaniei; Segerstedt-Wiberg şi alţii c. Suediei; Asociaţia pentru Integrare Europeană şi Drepturile Omului şi Ekimdzhiev c. Bulgariei; Liberty şi alţii c. Marii Britanii. Astfel, proiectul enunţă o serie de principii potrivit cărora aceste activităţi specifice trebuie efectuate după epuizarea celorlalte şi în măsura în care acestea sunt proporţionale cu gravitatea ingerinţei efectuate (conform celor statuate de CEDO în cauza Weber şi Saravia); aceste activităţi sunt legale doar dacă sunt autorizate anterior sau, în situaţii excepţionale, ulterior, de un organ judiciar - judecătorul (conform celor statuate de CEDO în cauza Dumitru Popescu c. României (nr. 2). Se enumeră, totodată, categoriile de activităţi specifice ce pot fi îndeplinite de organele cu atribuţii în domeniu. În sensul jurisprudenţei constante a CEDO, dar şi a Recomandării Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1402 (1999) privind controlul serviciilor de securitate interne în statele membre ale Consiliului Europei, proiectul impune un control efectiv al organului judiciar asupra modului în care drepturile şi libertăţile persoanei sunt afectate prin activităţile serviciilor de informaţii. Cu ocazia analizării fiecărei cereri de autorizare judecătorul trebuie să cunoască pe cât mai detaliat posibil circumstanţele cazului, pentru a putea lua o decizie cât mai judicioasă şi mai riguroasă, motiv pentru care proiectul de lege de modificare a Legii nr. 51/1991 enumără elementele ce trebuie cuprinse în cererea de autorizare a activităţilor specifice. Se prevede, de asemenea, posibilitatea ca judecătorul care examinează cererea de autorizare să solicite informaţii suplimentare, dacă le consideră necesare, evitându-se astfel respingerea unor cereri insuficient motivate. În cazul în care constată că cererea este justificată, judecătorul se pronunţă prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă date privind activităţile autorizate, identitatea persoanei afectate dacă este cunoscută, locul sau locaţia unde activităţile specifice se pot desfăşura, dacă sunt cunoscute, organele care efectuează activităţile specifice, persoanele care au obligaţia de a acorda sprijin la executarea activităţilor autorizate, precum şi durata de valabilitate a autorizaţiei, duratele maxime permise pentru fiecare prelungire a acesteia, precum şi durata maximă permisă pentru emiterea unei autorizaţii. Prevederea răspunde exigenţelor CEDO, astfel cum se regăsesc în decizia în cauza Weber şi Saravia c. Germaniei şi hotărârile în cauzele Asociaţia pentru Integrare Europeană şi Drepturile Omului şi Ekimdzhiev c. Bulgariei şi Calmanovici c. României. În cazul în care judecătorul consideră că cererea este nejustificată, o respinge prin încheiere motivată. Proiectul reglementează şi o procedură pentru situaţii de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizaţiei ar prejudicia grav finalitatea activităţilor specifice necesare, precum şi procedura specifică în cazul în care judecătorul apreciază că activităţile desfăşurate nu se justifică, şi dispune încetarea acestora şi distrugerea materialelor obţinute. Prevederea răspunde exigenţelor CEDO care impun controlul independent al distrugerii datelor care nu prezintă relevanţă pentru siguranţa naţională (cauza Asociaţia pentru Integrare Europeană şi Drepturile Omului şi Ekimdzhiev c. Bulgariei). În cazul în care datele şi informaţiile rezultate din activităţile autorizate nu sunt suficiente pentru sesizarea organelor de urmărire penală şi nici nu justifică desfăşurarea în continuare de activităţi de informaţii cu privire la acea persoană proiectul de lege propune ca, din dispoziţia conducătorului organului de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale să se dispună notificarea persoanei ale cărei drepturi sau libertăţi au fost afectate prin activităţile autorizate, atât cu privire la activităţile desfăşurate faţă de aceasta, cât şi cu privire la perioadele în care s-au desfăşurat. 3

Această notificare nu se face în următoarele cazuri: - când ar putea conduce la periclitarea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale organelor de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, prin dezvăluirea unor surse ale acestora, inclusiv ale serviciilor de securitate şi informaţii ale altor state; - când informaţiile sunt necesare pentru apărarea securităţii naţionale; - când furnizarea informaţiilor aduce atingere drepturilor şi libertăţilor unor terţe persoane; - când furnizarea informaţiilor ar putea duce la deconspirarea metodelor şi mijloacelor, inclusiv tehnicile speciale de investigare, utilizate de organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale. Este reglementat totodată remediul efectiv impus de jurisprudenţa CEDO în astfel de cazuri (Rotaru c. României), constând în accesul la instanţă al persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale. În ceea ce priveşte modificarea Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, proiectul propune abrogarea normelor de procedură, cu trimitere la procedura reglementată în reglementarea privind siguranţa naţională, deoarece se doreşte instituirea unui cadru normativ unitar. (…) Secţiunea a 5-a Efectele proiectului de act normativ asupra legislaţiei în vigoare 1. Măsuri normative necesare pentru aplicarea proiectului de act normativ: a) acte normative în vigoare ce vor fi modificate sau abrogate, ca urmare a intrării în vigoare a proiectului de act normativ; a) Legea nr.29/1968 privind Codul de procedură penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;

b) acte normative ce urmează a fi elaborate în vederea implementării noilor dispoziţii. 2. Conformitatea proiectului de act Nu este cazul normativ cu legislaţia comunitară în cazul proiectelor ce transpun prevederi comunitare 3. Măsuri normative necesare aplicării Nu este cazul directe a actelor normative comunitare 4. Decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Nu este cazul Europene

4

a Pantea c. României, 03.06.2003 Anghel c. României, 4.10.2007 Crăciun c. României, 30.09.2008 Temeşan c. României, 10.06.2008 Mihaiu c. României, 4.11.2008 Samoilă şi Cionca C. României, 4.03.2008 Soare c. României, 16. 06.2009 Didu c. României, 14.04.2009 Tarău c. României, 24.02.2009 Ali c. României, 09.11.2010 6. Alte acte normative şi/sau Nu este cazul documente internaţionale din care decurg angajamente 7. Alte informaţii Nu este cazul

5. Decizii ale Curţii Drepturilor Omului.

Europene

Secţiunea a 6-a Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ 1. Informaţii privind procesul de Proiectul de act normativ a fost afişat pe pagina consultare cu organizaţii de internet a Ministerului Justiţiei, în neguvernamentale, institute de conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 cercetare şi alte organisme implicate privind transparenţa decizională în administraţia publică. 2. Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a avut loc consultarea, precum şi a modului in care activitatea acestor organizaţii este legata de obiectul proiectului de act normativ 3.Consultările organizate cu autorităţile Nu este cazul. administraţiei publice locale, in situaţia in care proiectul de act normativ are ca obiect activităţi ale acestor autorităţi, in condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative 4. Consultările desfăşurate în cadrul Nu este cazul consiliilor interministeriale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 750/2005 privind constituirea consiliilor interministeriale permanente 5. Informaţii privind avizarea de către Este necesar avizul: a) Consiliul Legislativ - Consiliului Legislativ; b) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării; 5

c) Consiliul Economic şi Social d) Consiliul Concurenţei e) Curtea de Conturi 6. Alte informaţii

- Consiliul Economic şi Social; - Consiliului Superior al Magistraturii. Nu este cazul

Având in vedere cele menţionate mai sus, a fost întocmit prezentul proiect de Lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, pe care îl supunem spre aprobare. MINISTRUL JUSTIŢIEI Mona-Maria PIVNICERU AVIZĂM FAVORABIL: MINISTRUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR Mircea DUŞA MINISTRUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE Daniel CONSTANTIN MINISTRUL COMUNICAŢIILOR ŞI SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE Dan NICA MINISTRUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI Eduard HELLVIG MINISTRUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI Ecaterina ANDRONESCU MINISTRUL MEDIULUI ŞI PĂDURILOR Rovana PLUMB MINISTRUL FINANŢELOR PUBLICE VICEPRIM - MINISTRU Florin GEORGESCU MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE Corneliu DOBRIŢOIU MINISTRUL ECONOMIEI, COMERŢULUI ŞI MEDIULUI DE AFACERI Daniel CHIŢOIU MINISTRUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE Mariana CÂMPEANU MINISTRUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII Ovidiu Ioan SILAGHI MINISTRUL SĂNĂTĂŢII Vasile CEPOI

6

MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE Titus CORLĂŢEAN PREŞEDINTELE CONSILIULUI CONCURENŢEI Bogdan – Marius CHIRIŢOIU PREŞEDINTELE OFICIULUI NATIONAL DE PREVENIRE SI COMBATERE A SPALARII BANILOR Neculae PLĂIAŞU

DIRECTORUL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAŢII George Cristian MAIOR AGENŢIA NAŢIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI Eugen COIFAN BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Mugur ISĂRESCU

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR Adriana DONŢU

OFICIUL DE STAT PENTRU INVENŢII ŞI MĂRCI Gábor VARGA

7

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful