P. 1
CARTEA LUI ZAMOLXE sau INTELEAPTA SCRIPTURA sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR

CARTEA LUI ZAMOLXE sau INTELEAPTA SCRIPTURA sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR

5.0

|Views: 6,185|Likes:
Published by Octavian Sarbatoare

Despre Cartea Lui Zamolxe sau Inteleapta Scriptura sau Noul Testament al Dacilor.

CARTEA LUI ZAMOLXE sau ÎNŢELEAPTA SCRIPTURĂ sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR este cuvântul pe care Dumnezeu l-a transmis neamului românesc, de-a lungul mileniilor, de la străbunii săi tracii şi dacii până în zilele de azi. Acest cuvânt se revelă în timpurile de acum, pe care Dumnezeu le-a găsit bune, prin oamenii din neamul românesc care au primit însărcinări spirituale. CARTEA LUI ZAMOLXE este o chintesenţă a revelaţiilor celor care au reuşit să aducă la cunoştinţă adevăruri pentru a le da mai departe urmaşilor şi lumii întregi.

Autorul scrierii cuvintelor din această carte, Octavian Sărbătoare, a fost doar un vas, al culegerii cunoaşterii şi revelaţiei, prin care au vorbit toţi cei care au adus neamului românesc cuvântul Lui Dumnezeu cu ajutorul Focului Viu. Prin citirea acestui cuvânt vom înţelege că Dumnezeu nu a părăsit niciodată intru-totul neamul românesc care este poporul Lui Dumnezeu. La aceste timpuri istorice a sosit momentul de a spune marile adevăruri care au fost ascunse mult timp de vălul întunericului. Omenirea se trezeşte din marile rătăciri milenare, căi pe care a apucat din necunoaştere.

CARTEA LUI ZAMOLXE este un îndreptar tuturor religiilor lumii. Ea serveşte drept cale a luminii tuturor popoarelor lumii care de veacuri şi milenii caută drumul divin. Cele patru părţi componente, CARTEA VIEŢII (VIE), CARTEA NEMURIRII (NEM), CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI (LEG) şi CARTEA IUBIRII DE OAMENI (IUB), sunt lucrări care zidesc înţelepciunea lumii, în esenţele ei, prin ideile fundamentale vieţuirii omului. Cărţile componente corespund unor căi ale cunoaşterii divine aşa cum se va vedea din cuprinsul lucrării, respectiv CALEA LUI DUMNEZEU, CALEA LUI ZAMOLXE ARIANUL FIUL LUI DUMNEZEU, CALEA ÎNŢELEPCIUNII LUI ZAMOLXE şi CALEA LUI IISUS FIUL DACIEI.

Revelaţiile expuse sunt general valabile tuturor celor care înţeleg că omenirea evoluează spiritual în căutarea drumului către Dumnezeul Cel Adevărat. Proba adevărului acestui drum sunt rezultatele produse în viaţa omului. Numai în acest mod trebuie acceptată veridicitatea unei doctrine religioase şi spirituale care se zideşte pe credinţa în a cerceta înainte de a crede.

Neamul românesc se va dovedi în timp a fi marele deschizător de drumuri divine pentru toate popoarele lumii care se străduiesc de milenii să-şi găsească lumina călăuzitoare. Popoarele lumii vor lua pildă, după neamul românesc, şi-şi vor scrie crezuri care să le reprezinte identitar, şi astfel să-şi sacralizeze istoria. Se elimină astfel în umanitate neajunsurile care apar datorită adoptării credinţelor altor neamuri.

Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeu al străbunilor neamului românesc.

Această carte poate fi tradusă în orice limbă păstrându-se neschimbate teonimele şi numele proprii prezente în acest document original revelat.

29 noiembrie 2012, Ziua Lupului, lună plină




Despre Cartea Lui Zamolxe sau Inteleapta Scriptura sau Noul Testament al Dacilor.

CARTEA LUI ZAMOLXE sau ÎNŢELEAPTA SCRIPTURĂ sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR este cuvântul pe care Dumnezeu l-a transmis neamului românesc, de-a lungul mileniilor, de la străbunii săi tracii şi dacii până în zilele de azi. Acest cuvânt se revelă în timpurile de acum, pe care Dumnezeu le-a găsit bune, prin oamenii din neamul românesc care au primit însărcinări spirituale. CARTEA LUI ZAMOLXE este o chintesenţă a revelaţiilor celor care au reuşit să aducă la cunoştinţă adevăruri pentru a le da mai departe urmaşilor şi lumii întregi.

Autorul scrierii cuvintelor din această carte, Octavian Sărbătoare, a fost doar un vas, al culegerii cunoaşterii şi revelaţiei, prin care au vorbit toţi cei care au adus neamului românesc cuvântul Lui Dumnezeu cu ajutorul Focului Viu. Prin citirea acestui cuvânt vom înţelege că Dumnezeu nu a părăsit niciodată intru-totul neamul românesc care este poporul Lui Dumnezeu. La aceste timpuri istorice a sosit momentul de a spune marile adevăruri care au fost ascunse mult timp de vălul întunericului. Omenirea se trezeşte din marile rătăciri milenare, căi pe care a apucat din necunoaştere.

CARTEA LUI ZAMOLXE este un îndreptar tuturor religiilor lumii. Ea serveşte drept cale a luminii tuturor popoarelor lumii care de veacuri şi milenii caută drumul divin. Cele patru părţi componente, CARTEA VIEŢII (VIE), CARTEA NEMURIRII (NEM), CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI (LEG) şi CARTEA IUBIRII DE OAMENI (IUB), sunt lucrări care zidesc înţelepciunea lumii, în esenţele ei, prin ideile fundamentale vieţuirii omului. Cărţile componente corespund unor căi ale cunoaşterii divine aşa cum se va vedea din cuprinsul lucrării, respectiv CALEA LUI DUMNEZEU, CALEA LUI ZAMOLXE ARIANUL FIUL LUI DUMNEZEU, CALEA ÎNŢELEPCIUNII LUI ZAMOLXE şi CALEA LUI IISUS FIUL DACIEI.

Revelaţiile expuse sunt general valabile tuturor celor care înţeleg că omenirea evoluează spiritual în căutarea drumului către Dumnezeul Cel Adevărat. Proba adevărului acestui drum sunt rezultatele produse în viaţa omului. Numai în acest mod trebuie acceptată veridicitatea unei doctrine religioase şi spirituale care se zideşte pe credinţa în a cerceta înainte de a crede.

Neamul românesc se va dovedi în timp a fi marele deschizător de drumuri divine pentru toate popoarele lumii care se străduiesc de milenii să-şi găsească lumina călăuzitoare. Popoarele lumii vor lua pildă, după neamul românesc, şi-şi vor scrie crezuri care să le reprezinte identitar, şi astfel să-şi sacralizeze istoria. Se elimină astfel în umanitate neajunsurile care apar datorită adoptării credinţelor altor neamuri.

Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeu al străbunilor neamului românesc.

Această carte poate fi tradusă în orice limbă păstrându-se neschimbate teonimele şi numele proprii prezente în acest document original revelat.

29 noiembrie 2012, Ziua Lupului, lună plină



More info:

Published by: Octavian Sarbatoare on Nov 29, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF or read online from Scribd
See more
See less

04/02/2015

pdf

Cartea Lui Zamolxe

sau

Înþeleapta Scripturã
sau

Noul tESTAMENT AL DACILOR

CARTEA LUI ZAMOLXE © Proprietate publică (Public Domain) EdiŃia anului 2012

2

CĂRłILE ÎNłELEPTEI SCRIPTURI
- în ordinea cuprinsului SIGLA VIE TITLUL CARTEA VIEłII sau CALEA LUI DUMNEZEU CARTEA NEMURIRII sau CALEA LUI ZAMOLXE ARIANUL FIUL LUI DUMNEZEU CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI sau CALEA ÎNłELEPCIUNII LUI ZAMOLXE CARTEA IUBIRII DE OAMENI sau CALEA LUI IISUS FIUL DACIEI sau EVANGHELIA DACILOR PAGINA 5

NEM

18

LEG

93

IUB

128

3

CărŃile componente corespund unor căi ale cunoaşterii divine aşa cum se va vedea din cuprinsul lucrării. în esenŃele ei. CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI (LEG) şi CARTEA IUBIRII DE OAMENI (IUB). CALEA LUI ZAMOLXE ARIANUL FIUL LUI DUMNEZEU. al culegerii cunoaşterii şi revelaŃiei. Numai în acest mod trebuie acceptată veridicitatea unei doctrine religioase şi spirituale care se zideşte pe credinŃa în a cerceta înainte de a crede. Prin citirea acestui cuvânt vom înŃelege că Dumnezeu nu a părăsit niciodată întru-totul neamul românesc care este poporul Lui Dumnezeu. prin care au vorbit toŃi cei care au adus neamului românesc cuvântul Lui Dumnezeu cu ajutorul Focului Viu. sunt lucrări care zidesc înŃelepciunea lumii. Acest cuvânt se revelă în timpurile de acum. CARTEA NEMURIRII (NEM). de la străbunii săi tracii şi dacii până în zilele de azi. a fost doar un vas. CARTEA VIEłII (VIE). CARTEA LUI ZAMOLXE este o chintesenŃă a revelaŃiilor celor care au reuşit să aducă la cunoştinŃă adevăruri pentru a le da mai departe urmaşilor şi lumii întregi. Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeu al străbunilor neamului românesc. Omenirea se trezeşte din marile rătăciri milenare. RevelaŃiile expuse sunt general valabile tuturor celor care înŃeleg că omenirea evoluează spiritual în căutarea drumului către Dumnezeul Cel Adevărat. La aceste timpuri istorice a sosit momentul de a spune marile adevăruri care au fost ascunse mult timp de vălul întunericului. Proba adevărului acestui drum sunt rezultatele produse în viaŃa omului. Octavian Sărbătoare. Autorul scrierii cuvintelor din această carte. după neamul românesc. Neamul românesc se va dovedi în timp a fi marele deschizător de drumuri divine pentru toate popoarele lumii care se străduiesc de milenii să-şi găsească lumina călăuzitoare. lună plină 4 . prin oamenii din neamul românesc care au primit însărcinări spirituale. CALEA ÎNłELEPCIUNII LUI ZAMOLXE şi CALEA LUI IISUS FIUL DACIEI. căi pe care a apucat din necunoaştere. CARTEA LUI ZAMOLXE este un îndreptar tuturor religiilor lumii. şi astfel să-şi sacralizeze istoria. Cele patru părŃi componente. şi-şi vor scrie crezuri care să le reprezinte identitar. prin ideile fundamentale vieŃuirii omului. 29 noiembrie 2012. Această carte poate fi tradusă în orice limbă păstrându-se neschimbate teonimele şi numele proprii prezente în acest document original revelat. respectiv CALEA LUI DUMNEZEU.Precuvântare CARTEA LUI ZAMOLXE sau ÎNłELEAPTA SCRIPTURĂ sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR este cuvântul pe care Dumnezeu l-a transmis neamului românesc. pe care Dumnezeu le-a găsit bune. Ea serveşte drept cale a luminii tuturor popoarelor lumii care de veacuri şi milenii caută drumul divin. Popoarele lumii vor lua pildă. Ziua Lupului. Se elimină astfel în umanitate neajunsurile care apar datorită adoptării credinŃelor altor neamuri. de-a lungul mileniilor.

de potrivite pentru lucrurile pe care le înălŃime aproape cât erau îngerii de mari. Ene uriaşul merge în cer şi vorbeşte cu Domnul Dumnezeu. vorbit mai bine şi au găsit cuvinte care s-au dovedit a fi oameni uriaşi. ca să rămână drept amintire. oameni cerurilor. 8De atunci îngerul Ram mergea adesea la oameni şi.CARTEA VIEłII sau CALEA LUI DUMNEZEU pământul era frumos şi le-a plăcut îngerilor veghetori care mergeau şi în alte părŃi prin lume în maşinile lor zburătoare. pământului şi din lumină. Ene se întoarce pe pământ cu învăŃăturile divine. Ram. ca să lor este prea simplu. Că vorbească mai bine. băieŃi şi fete. Ram. 14Căci pământenii trăiau mai 3 peşteri de frica animalelor Şi când s-au apropiat de Varanha. Domnul Dumnezeu era în cerul Lui veghetori 12 Cu timpul îngerii veghetori i-au de purpură alături de îngeri. Îngerii veghetori şi pământenii. CAPITOLUL 1 Domnul trimite îngerii pe pământ. 5 10 Întreg . 21Şi femeile Ram. lucrătorii cu lumina vie a sufletului Lui Dumnezeu. numite vimane. 9Şi treptat oamenii au pământene au născut copii.femeie cum a voit şi aşa s-au apropiat ei şi spunea numele. Dar văzându-i pe îngerii privirii şi au coborât acolo cu carele lor veghetori că-i apărau de sălbăticiuni ieşeau mai des la lumină. 20 Şi fiecare dintre ei şi-a luat câte o putea înŃelege bine cu ei”. 22 Aşa au apărut pe pământ uriaşii din vedeau şi pentru ceea ce făceau. frumoase. Ram. 17 5 Timpul a trecut şi îngerii. iar ei repetau de ele şi au trăit cu ele. Urmaşii lui Ene şi Zian. Şi timpul să ne alegem femei din rasa într-o zi îngerul Ram le-a spus celorlalŃi 19 îngeri: „Hai să-i învăŃăm pe oameni să oamenilor şi să avem copii cu ele. copiii Apoi îngerii veghetori i-au cunoscut au îndrăgit fiicele oamenilor. de foc şi îngerii au numit acele meleaguri pământenii 16 4 Aşa îngerii au aflat de la oameni că zeii Ramania. 11 În unele locuri îngerii veghetori şi-au cioplit în piatră chipurile şi au lăsat multe din aceste pietre pe o insulă. Vremea era prielnică şi îngerii lor cei mari erau Cerul şi Pământul. Naşterea uriaşilor. 7Şi aşa ne vom împlinim vrerea Domnului”. Iar veghetori îşi luau hrană din roadele Cerul le era tată şi Pământul mamă. căci acum limbajul de aceea am venit noi aici. carele de foc care puteau să-i ducă acolo unde vroiau. în marea cea mare. pentru timpurile care vor veni. 13Şi-i 2 Îngerii aveau mare putere şi Domnul ajutau şi i-au învăŃat multe lucruri bune Cel Preaînaltul i-a trimis să fie veghetori pe pământenii care se mai îmblânziseră vieŃilor oamenilor pe pământul pe care ei şi deveniseră sănătoşi şi fiicele lor erau îl numeau Varanha. şi pe pământenii acelor locuri. fiinŃării îngerilor 1 pe pământ. mult prin 15 îngerul Ram a văzut locuri plăcute sălbatice. 18 6 Şi şi-au spus unii altora: „A sosit mici de statură şi sfioşi la vedere. cunoscut mai bine pe oameni.

o rasă înŃeleaptă şi binecuvântată. 33 Când Preaînaltul l-a văzut pe Ene l-a privit îndelung şi Ene s-a adâncit în lumina feŃei Lui Dumnezeu. de alŃii titani. 38Că mai târziu pot veni vremuri de mare restrişte pentru pământeni. al cărui tată era îngerul veghetor Ram. căci au avut vieŃile lungi şi sănătoase. 35 Atunci Domnul i-a zis lui Ene: „Până acum îngerii au făcut multe lucruri bune acolo în Varanha. oamenii se vor înŃelepŃi şi nu se vor pierde în vrajbele dintre ei. 48La acea vreme oamenii ce vor veni vor fi mai apropiaŃi de lumina Mea decât sunt cei de acum de pe pământ. 36Şi aşa. 49Dar se vor înmulŃi fără măsură şi se vor omorî între ei în vrajbe despre Mine şi înŃelesurile lor greşite despre lumea noastră a îngerilor. şi pe alŃi oameni felurite meşteşuguri. care acolo în Ramania se numea prisca. 37Dar sămânŃa ce au plantat-o îngerii în aceşti oameni va încolŃi în timp. 30 Domnul vroia să-l cunoască pe Ene uriaşul. 41Şi aşa pământenii vor fi salvaŃi. cu rădăcinilor lor. 29De multe ori îngerii aprindeau ruguri sacre şi-i adunau pe uriaşi şi pe oameni la ele ca să li se deschidă ochii în lumină. nesilimi sau rugmani. puternicii vremii. acolo unde se afla Domnul. copiii lor. 23Şi uriaşii au fost numiŃi de unii atlanŃi. 50La acele timpuri va fi mare durere pentru oamenii de pe pământ. 28Şi i-au învăŃat pe oamenii uriaşi.CARTEA VIEłII împreunarea îngerilor veghetori cu femeile pământene. Ene a trecut prin şase ceruri şi a ajuns în cerul al şaptelea. iar Ene I-a răspuns bine. 43Şi când acestea se vor împlini atunci şi oamenii vor hălădui prin lumi neştiute şi la mari depărtări şi vor fi şi ei îngeri păzitori pentru alŃii care abia se ridică la lumina înŃelegerii zeilor”. 26Şi Ene s-a dovedit a fi ager la minte şi a învăŃat să scrie şi să vorbească limba îngerilor şi pe cea a pământenilor. născut de o femeie pământeană. 25 Primul copil. 34Şi Domnul i-a vorbit lui Ene şi l-a întrebat despre cele de pe pământ. sunt bune pentru leacuri. căci îngerilor le erau toŃi dragi. 40În acele zile. 27 Cu timpul îngerii le-au învăŃat pe femei cum să vindece şi le-au arătat ce arbori şi ce plante. 47Ei vor fi ca şi îngerii trimişi acum printre oameni. 24Ei au înfruntat timpul. a fost Ene. tartori. 32În drumul lui spre Domnul Dumnezeu. căci ei vor fi copii ai îngerilor. 44 Aşa Ene a aflat despre planul Lui Dumnezeu pe care L-a întrebat: „Cum va veni rasa de îngeri ca să-i salveze pe oamenii de pe pământul de unde vin eu? 45 Oare nu este de ajuns Doamne să trimiŃi spirite de lumină ca să se încarneze în oamenii de pe pământ?” 46 Şi Domnul a zis: „Voi trimite şi spirite de lumină ca să pregătească venirea îngerilor salvatori în timpurile ce vor urma. 31Şi Ene a mers la Domnul Dumnezeu Cel adevărat care ştia faptele îngerilor veghetori care rămăseseră să trăiască acolo pe pământ. va coborî din înălŃimea cerului şi acei îngeri vor trăi laolaltă cu fiii oamenilor. 42 Că noi aici în cerul de purpură veghem oamenii de pe pământ până când vor ajunge şi ei îngeri cu puteri mari ca şi cei pe care i-am trimis Eu în Varanha. zişi şi stâlpii pământului. 6 încet. 51Asta s-a mai întâmplat de multe ori de când noi am trimis îngeri veghetori şi la alŃi oameni care trăiau pe alte pământuri printre . primul copil al îngerilor de pe pământ. 39Dar până la urmă va răsări biruinŃa. care a crescut uriaş. încet.

66 Atunci Ene uriaşul a întrebat: „Dar cum Doamne. 82Că Domnul îl făcuse pe Ene mai mare. 75Rogu-Te să mă luminezi”. care va veni. 60 Şi Ene uriaşul a mers în multe locuri în cerul de purpură unde i-a văzut pe îngeri şi a cunoscut puterile lor şi a aflat multe taine. 78 Ene uriaşul a fost uimit de vorbele Domnului pe care nu le-a priceput întrutotul şi a sperat că într-o zi le va înŃelege. 70Şi în nimicul cel mare se află şi plinul cel mic. iar cei care-l vedeau pe Ene îşi descreŃeau frunŃile cu lumina Domnului. 53 Şi Ene uriaşul L-a mai întrebat pe Preaînaltul: „Doamne cum vor înŃelege oamenii învăŃăturile Tale dacă ei nu au lumina înŃelegerii în minŃile lor?” 54 Atunci Domnul i-a zis: „łie îŃi voi da din strălucirea feŃei mele. cele vorbite de el cu Domnul. SămânŃa luminii are nevoie de timp să încolŃească în întunericul lumilor”. 71Iar dacă vei călători în marele gol sau în plinul cel mic tot acolo vei ajunge. 55Şi toate învăŃăturile cu care te trimit la ei sunt ca într-o zi ei să aibă strălucirea feŃei Mele pe feŃele lor. fiecare cu Dumnezeul ei”. celorlalŃi îngeri şi uriaşilor şi oamenilor. Domnul Dumnezeu i-a dat floarea vieŃii zicând: „Iată simbolul floarea vieŃii să-l duci oamenilor acolo pe pământ. 83Şi faŃa lui Ene era strălucitoare. 58Dar va trece vreme până când voi vedea strălucind faŃa Mea pe chipurile multora de pe pământul Varanha”. 65Şi lucrurile dispar tot în acea lumină de dincolo de ochii ce privesc”. 81 Şi Ene uriaşul s-a întors acasă pe pământ şi le-a spus. 80Din această floare a vieŃii. pământul va fi ca raiul. 72Încet. ei să-şi facă crezuri cu care să urmeze lumina spiritului Meu”. nu eşti Tu oare cel ce face toate acestea? 67Nu eşti Tu oare lumina cea mai mare?” 68Domnul Dumnezeu a 7 52 răspuns: „Eu sunt lumină în lumea creată de Mine în care hălăduiesc scântei din sufletul Meu. şi Cel care ştie şi Cea care dă fiinŃă”. fiinŃele vor înŃelege aceste vorbe şi aşa oamenii pot dobândi puteri mari şi aşa îşi pot face lumile lor. 74 Şi a mai spus Ene: „Văd Doamne că ai un chip nici de bărbat nici de femeie. golul care este totul şi plinul care este nimicul. 77Că Eu sunt şi Dumnezeu şi Dumnezeea. 73 Că marele gol este plin de astfel de lumi. căci Preaînaltul îi dăduse din strălucirea feŃei Lui. dându-i putere. peste toŃi uriaşii şi peste oameni. 76 Domnul a vorbit: „Ceea ce vezi tu Ene este şi chip de bărbat şi de femeie pentru înŃelegerea ta. 59Şi zicând Domnul aceste cuvinte pe dată faŃa lui Ene uriaşul a strălucit ca soarele. ca atunci când te întorci pe pământ oamenii să-Ńi vadă faŃa şi să se lumineze şi ei. 57La acel timp. 69Dar şi Eu vin din lumina cea mare. 62De unde vin ele? 63Cum a fost creată această lume şi cum va dispare vreodată?” 64 Atunci Domnul a vorbit: „Toate câte le vezi au apărut din lumina divină cea mare care există şi în sufletele aflate în lumină. încet.CARTEA VIEłII stelele nenumărate. căci ele mişcă în neclintire şi stau neclintite în freamăt. 61 Odată Ene a vrut să ştie despre toate minunile pe care le cunoscuse acolo în cer şi L-a întrebat pe Domnul: „Doamne iată că am putut să văd atâtea lucruri pe care ochiul meu nu le credea a fi. cum ştiu eu că arată feŃele oamenilor pe pământ. 79 Când a venit timpul ca Ene să se întoarcă pe pământ. . 56Iar atunci când voi vedea strălucire pe feŃele oamenilor atunci Eu voi şti că strălucirea feŃei Mele s-a întors la Mine.

109Că el moşteneşte lumina îngerilor care este şi în tine. orice întruchipare a lor nu poate Ńine loc acestor puteri. iar dacă ei se află cu mintea în întuneric să fugi de ei. 96Să urmezi dreptatea. iar Mitru când a ajuns bărbat şi-a luat şi el o femeie pământeancă şi ea l-a avut copil pe Arie. 91Şi cel puŃin o dată la şapte zile să aprinzi şi să priveşti focul sacru care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu (4). şi a crezut că nu este al lui. Aşa îŃi va fi bine şi mulŃi ani vei trăi sănătos (5). tu omule să nu-Ńi faci domnezei după mintea ta (1). a fost uimit să-l vadă pe băiat. uriaşilor şi oamenilor. 102 Şi la vremea potrivită Arie şi-a luat şi el femeie dintre cele pământene. 113 Şi Ene uriaşul a profeŃit: „Prin naşterea lui Zian moştenirea asta va fi veşnică în neamul oamenilor de pe pământ că ea va fi dusă de urmaşii lui . 94Să nu cazi în patimi. 106După câteva zile Arie a mers la tatăl său Mitru să-i spună că avea un băiat.CARTEA VIEłII 84 Vorbele cele mai bune. 85 Şi mai întâi Ene le-a făcut cunoscut îngerilor veghetori cele zece precepte ale Domnului astfel: 86Eu sunt Dumnezeul. 8 îngerii veghetori decât cu oamenii. apoi s-a arătat curcubeul. 97Să te înfrânezi să agoniseşti lucruri care nu-Ńi folosesc şi să dai lucrurile care-Ńi prisosesc (10). 112Pe Zian îl numesc şi Zam. 108 Apoi toŃi s-au dus la Ene care s-a bucurat să afle că are un strănepot şi l-a văzut pe Zian şi l-a binecuvântat pe băiat zicându-i lui Arie: „Tu să nu te îndoieşti că acest copil este al tău. 101 Mitru nu era aşa uriaş precum tată său Ene. să-Ńi înfrânezi pornirile care te ostoiesc de vlagă (7). 95Să nu pofteşti la bunul altuia sau să iei bunul altuia dacă nu Ńi se cuvine (8). Copilul Curcubeu. 104La timpul naşterii lui Zian ploua. 88Iar dacă îŃi faci chip pictat sau cioplit. era acum bărbat în toată firea şi şi-a luat de nevastă o femeie dintre pământene. preceptele aduse de Ene uriaşul de la Dumnezeu. să nu mărturiseşti strâmb împotriva nimănui (9). 93Să nu ucizi pe nedrept (6). Domnul Zeu al tău. 100Ea l-a avut copil pe Mitru. aşa cum văzuse că erau scrise pe tablele Domnului în cer. Ńine minte că tu nu te închini la pictura sau chipul cioplit sau orice asemănare pe care o dai acelor puteri în mintea ta. avea ochii strălucitori şi pielea foarte albă. 110Acest băiat este ceea ce îngerii aşteptau să vedem. 98 Dar nu venise încă vremea ca îngerii să dea. 107Iar Mitru a dus vestea la tatăl său Ene uriaşul care locuia cu îngerii veghetori. om cu privirea ageră. 92 Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu. le avea scrise pe table. 90La fiecare şapte zile să te odihneşti după ce ai muncit în celelalte zile. ci în acea întruchipare venerezi puterile Mele arătate oamenilor (2). 103Ea l-a născut pe Zian care arăta la chip mai mult ca îngerii veghetori. 87Zeii sunt puterile care există în lume. pe care Ene 99 Ene uriaşul. iar Arie arăta la stat mai mult ca oamenii locului şi învăŃase bine să cultive pământul. 105Şi Arie. când a venit de la câmp. 89Să urmezi lumina Domnului Zeu şi să nu iei în deşert numele Lui (3). că Domnul străluceşte în el precum frumuseŃea curcubeului”. care stătea mai mult cu le primise de la Domnul Dumnezeu. nume cu mari puteri. 111El are mintea ageră ca a noastră şi din el vor ieşi mulŃi oameni care sunt speranŃa că această rasă pământeană să nu piară. pentru oamenii de pe pământ. sau ceea ce crezi tu că este asemănare cu zeii-putere.

fiul îngerului Ram. să vadă hirotonisirea lui . a chemat puterile cerului şi i-a pus lui Zamolxe pe umeri haina albă de preot şi i-a înmânat toiagul înŃelepciunii. Ene uriaşul. 17Apoi Ene a aprins focul sacru. spre răsărit s-a arătat un nour. însoŃit de alŃi uriaşi şi de oameni. a plouat şi a ieşit curcubeul. 115Şi atunci. calea dreptăŃii venită din înŃelepciune. l-a luat pe strănepotul său Zamolxe şi l-a dus pe un vârf de munte. Ene pleacă la Domnul. CAPITOLUL 2 Zamolxe cel Bătrân şi hirotonisirea preoŃilor Lui Dumnezeu.CARTEA VIEłII mai departe cu cei ce se vor naşte din ei. le-a zis îngerilor: „Hai să le spunem oamenilor cum să-L cunoască mai bine pe Domnul Cel Preaînaltul. 16Şi în ziua aceea. 118 Şi Domnul Dumnezeu veghea în lumina de purpură a cerului Lui. 6Şi aşa ei să scape de frici şi spaime şi să aibe gândurile îndreptate spre lumina sufletului. focul. singurul dintre uriaşi careL văzuse pe Domnul. întocmai ca Zian. 8Şi le vom arăta să urmeze cele zece precepte date de Domnul şi aduse de mine pentru ei”. acea lumină a îngerilor va ieşi mereu la suprafaŃă ca săi Ńină pe oameni să nu piară. 5Şi Ene. în carele lor de foc. 9 Mitru. bărbaŃi şi femei. 10Iar primul dintre cei hirotonisiŃi preoŃi la focul sacru a fost Zian. 1 Vorbele lui Ene uriaşul au fost mari profeŃii despre ce va urma la neamurile de oameni ai pământului. se vor ridica şi se vor coborî popoare. oamenii veniŃi din stele. Zamolxe şi potopul. 15Acolo au stat câteva zile şi au aşteptat să apară curcubeul. 18Atunci cerurile sau deschis şi Zamolxe s-a schimbat la faŃă şi lumina Lui Dumnezeu îi strălucea pe chip. la acele vremuri din urmă. 2La timpul acela trăiau toŃi îngerii veghetori. 13 Şi iată cum Zian Zamolxe a ajuns preot al Lui Dumnezeu. iar ei vor stăpâni pământul acesta”. 11Mai târziu. cel numit Zam de către Ene uriaşul. 116 ToŃi ascultau cu luare aminte spusele lui Ene care a mai profeŃit: „Oamenii se vor iubi şi se vor urî între ei. i-a învăŃat pe oameni să adore soarele şi fiinŃarea lui pământeană. fiul lui Ene uriaşul. feŃele oamenilor se vor schimba şi lumina îngerilor veghetori se va arăta pe feŃele lor şi aşa lumea va fi salvată”. pentru preoŃia Lui Dumnezeu Ler ca să urmeze învăŃăturile luminii. lui Zian oamenii i-au spus Zamolxe cel Bătrân sau Moşul. Ene trimite în lume oamenii luminii Lui Dumnezeu. căci neamurile însetate de sânge vor pieri ca şi cum nici n-ar fi fost. 114 Că venirea pe lume a acestui copil arată că oricât rasele de oameni se vor cufunda în întuneric. dar viitorul este al celor blânzi. 3Şi îngerii şi-au zis că sosise timpul să le spună multe oamenilor despre lumea de unde veniseră ei îngerii şi aşa să-i înveŃe cum să năzuiască spre lumina sufletului Lui Dumnezeu. 7Cu timpul vom alege dintre ei pe cei mai iscusiŃi ca să le fie oamenilor preoŃi şi preotese Lui Dumnezeu Ler. 14Când Zian a împlinit optsprezece ani. 4 Timpul trecuse şi se născuseră oameni care puteau să înŃeleagă mai bine 9 lumea cu tainele ei şi care învăŃaseră să scrie. 19În zare veniseră şi îngerii. 117Şi în zilele cele din urmă ale durerilor oamenilor se vor naşte mulŃi copii curcubeu. 12 Şi au ales dintre oameni şi uriaşi pe unii tineri.

la ape limpezi. 22 Iar de atunci a pornit în lume cunoaşterea înŃelepciunii. Moşul. cu maşinile lor zburătoare. cei care aduc rugul sacru al Lui Dumnezeu printre oameni”. 34Iar voi şi urmaşii voştri. despre puterea divină. veŃi suferi că sunteŃi trimişi mereu în suflete care se întrupează ca să arătaŃi mereu şi mereu calea cea bună dată de Domnul din cerul Său de purpură. i-a chemat şi pe alŃii la preoŃia Lui Dumnezeu iniŃiindu-i la focul sacru. 23Şi de la preoŃimea lui Zamolxe cel Bătrân au luat hrana luminii şi alte popoare cât au putut ele pricepe. 21ToŃi cei hirotonisiŃi învăŃaseră pe de rost cele zece precepte ale Domnului aflate pe tablele din cer şi aduse de Ene uriaşul pe pământ şi ştiau să frângă pâinea întru amintirea Domnului Ler. 42Dar aceste puteri vor ieşi la iveală doar puŃin câte puŃin până când oamenii din viitor vor înŃelege că miezul minŃilor lor este de la îngeri. 41Şi cu timpul. 29 Şi Ene uriaşul a aprins un rug sacru pe acel munte. 37 Tot atunci Ene uriaşul i-a îndemnat pe rugmani să meargă la rasele de oameni ai pământului ca să se împreune cu femeile acelor rase ca aşa ele să nască oameni cu minŃi mai luminate. ca el să nu se piardă. 24 Şi Domnul Dumnezeu veghea în lumina cristalină a cerului de purpură şi trimitea bineŃe în mintea lui Ene uriaşul întru mai mare iluminare. 31 Iar voi preoŃii şi preotesele. ca purtători ai luminii. 39Şi aşa oamenii care vor urma vor creşte în înŃelepciune. care fuseseră hirotonisiŃi şi hirotonisite.CARTEA VIEłII Zian Zamolxe. 43Şi timp va . despre zei şi zeiŃe şi despre cum omul să stea aproape de puterile divine. pe toŃi preoŃii şi preotesele. 25 Era timpul când Ene încă nu plecase la Domnul în cer. 30Şi le-a vorbit astfel tuturora la focul viu al Lui Dumnezeu: „Trebuie să duceŃi flacăra luminii Lui Dumnezeu Ler la neamurile pământului. 28 Pe vârful acela de munte se afla chipul în piatră al lui Zian Zamolxe pe care îl făcuseră îngerii la dorinŃa Domnului Dumnezeu ca să fie întru amintire urmaşilor. cu faŃa către răsărit. când omenirea se va amesteca îndeajuns de mult. primul preot ales dintre oameni. toŃi oamenii care se vor naşte vor avea ascunse în minŃile lor mari puteri. 32Dar acum lumea pământenilor este încă plină de întuneric şi purtătorii luminii se vor strădui mult timp să aducă pe oameni la înŃelepciune. 35De astăzi veŃi fi numiŃi şi rugmani. 26Şi îngerii veghetori iau dus pe unii uriaşi şi pe unii oameni ai locurilor în munŃii din Ńara Ramania. pe vârfuri de munŃi şi în luminişuri de păduri. şi urmaşii voştri. 27Şi au mai adus acolo. 36 Şi multe taine i-a învăŃat Ene pe preoŃii şi preotesele acelor vremuri. despre cum omul să-L cunoască pe Dumnezeu. să o arătaŃi neamurilor din care 10 faceŃi parte ca ele să o dea şi celor care vor veni după voi. 20 Şi cu timpul. 38Şi Ene le-a mai spus: „Femeile feluritelor rase de oameni vor naşte fiinŃe pământene care vor avea minŃi mai bune. preoŃi şi preotese. 33 Şi vor fi multe suferinŃe şi multe distrugeri pe drumul luminii care în timp va fi din ce în ce mai neted. 40MinŃile oamenilor vor fi din ce în ce mai luminate. dar aflaŃi că marile lor capacităŃi vor fi ascunse. preotul Zamolxe cel Bătrân. în toate rasele de oameni de pe pământ.

ascultă-mă. 52Tu cu cei apropiaŃi Ńie să mergeŃi pe vârfurile înalte ale munŃilor. 69 ToŃi ascultau cu luare aminte şi Zian Zamolxe a continuat: „În primul cer se duc cei darnici şi cu suflete nobile. 68Şi e timpul să spun şi eu altora despre minunile celor şapte ceruri pe unde a trecut arheul Ene uriaşul”. 46 A mai trecut vremea şi Zian Zamolxe a avut copii cu Bendisa. la toartele cerului. curajoşii care au înfruntat întunericul aducând lumina. 45 Îngerii veghetori. din care însă nu se va mai întoarce printre oameni. 50Şi Ene uriaşul i-a zis: „De ce strigi şi te îngrijorezi? Domnul ne-a spus să curăŃăm pământul de oameni sălbatici şi răi. 60Şi aşa Ene a plecat în lumea îngerilor cu o maşină zburătoare a celor veniŃi din stele. să afle ce se întâmplă. 51Eu l-am rugat pe Domnul să-i ia de pe pământ pe oamenii aceştia. 53 Şi Ene l-a luat pe Zian şi i-a arătat locul în carul de foc de unde se vor revărsa puterile ca să tulbure apele lumii. pe unde nu se ridicaseră apele. uriaşii şi rugmanii umblau prin lume şi le arătau oamenilor floarea vieŃii ca privind-o să-şi deschidă minŃile şi să crească în ei speranŃa împlinirii în lumina Lui Dumnezeu. care statea în carul de foc. 55Dar Zian cu ai lui şi cu alŃi oameni care erau pe munŃi la acele timpuri au scăpat. 71În cerul al doilea se duc cei care au făcut bucurie vieŃii multor fiinŃe. 65Şi aceştia l-au rugat: „Domnul nostru să ne spui şi nouă despre cele şapte ceruri. 47Şi la acel timp pământul era neliniştit şi Zian a mers la străbunicul său Ene uriaşul. au scăpat de potop şi foc. 66Noi credem că domnia ta ştie”. 64 Odată Zamolxe cel Bătrân s-a întâlnit cu câŃiva preoŃi şi câteva preotese. că acolo nu vor ajunge apele”. 62Şi din când în când pe locul acela se aprindea focul sacru al nemuririi şi oamenii îl chemau pe Ene să se întoarcă. 44 Apoi toŃi cei strânşi pe vârful de munte s-au întors pe pământurile lor. 59Ene le-a spus celor ce se aflau acolo că acel armăsar a coborât din ceruri pentru a-l lua pe el într-o lungă călătorie. de ce este neliniştit şi tremură? Ca să nu pier şi eu!”. 74Ei au fost temerarii care nu s- 58 Şi . atunci când a trecut prin cele şapte ceruri. trimişii Domnului. 70Iar când se întorc în lumile pământene ei sunt cei bogaŃi şi care au de toate din plin. în mijlocul unui vârtej de vânt şi de praf. aceştia au văzut un armăsar alb coborând din ceruri. 54 După un timp pe pământ au venit ape mari şi a ieşit foc din măruntaiele pământului omorând pe mulŃi oameni aşa cum i-a găsit. 48Atunci Zian l-a strigat pe Ene: „Ascultă-mă. 49Iar când a intrat în carul de foc Zian l-a întrebat pe Ene: „Spune-mi ce se întâmplă cu pământul. ascultămă!”. 73În al treilea cer se duc cei cutezători.CARTEA VIEłII trece până când ei se vor trezi ca să înŃeleagă aceste taine”. 11 într-o zi pe când Ene le vorbea oamenilor. 72 Acolo este cerul celor fericiŃi. 56Şi vieŃuitoarele care erau pe înălŃimi şi în alte părŃi din lume. 67 Atunci Zamolxe cel Bătrân a zis: „Cu adevărat Omul Luminii mi-a destăinuit aceasta. 63 Iar pe Ene uriaşul oamenii îl numeau Ene cel ÎnŃelept sau Omul Luminii. că iată Ene cel ÎnŃelept a plecat dintre noi fără să aflăm despre drumul lui la Domnul făcut în tinereŃea sa. 57Dar apa nu a acoperit pământul întreg şi mulŃi alŃi oameni nu au pierit. nevasta lui cea frumoasă ca luna de pe cer. 61 Zamolxe cel Bătrân a făcut un altar pe locul de unde plecase Ene uriaşul la cer.

Neamul arimilor. 85 Şi în timp s-au făcut frăŃii care trăiau după legile aduse de Ene. zeiŃa lunii de pe cer. 79Ei se încarnează adesea în conducătorii iubiŃi de fiinŃele din lumile unde poposesc. 90 Iar când li se încheia viaŃa rohmanii 12 mergeau în cerul de purpură al Lui Dumnezeu. 89Se ştia că de la numele Zam venea şi cuvântul zău. li se şoptea în ureche numele Ram ca zeul Iama să le netezească drumul spre cerul de purpură. 91 AlŃi rohmani repetau numele lui Ram îngerul. 83Acolo se duc numai îngerii cei mari şi marile suflete care se reîncarnează foarte rar. 86Cu timpul. dar alŃii muriseră. tatăl lui Ene uriaşul. în focul sacru. preceptele şi înŃelepciunea date lui de către Domnul Cel Preaînaltul. atunci când pruncul se născuse. cei care s-au apropiat mult de lumina Lui Dumnezeu. Şi până la urmă au murit toŃi îngerii veghetori. în clipele morŃii. 5 Şi a fost un timp când Zamolxe cel Bătrân.CARTEA VIEłII au dat la o parte din faŃa întunericului. Dacii şi străbunii lor. de Ene uriaşul. unii oameni mai luminaŃi. 88 Aşa erau rugmanii. 87Şi stau în rugăciuni repetând numele Zam. Omul Luminii. căci dobândiseră nemurirea. Moşul. s-au retras în munŃii cei mari şi acolo urmau spiritul lui Zamolxe cel Bătrân. 94Şi mai erau alŃii care-l venerau pe Mitru. 75 Adesea ei se renasc ca să fie pilde de curaj pentru lumile unde se încarnează. doar dacă sunt trimise de Domnul cu treburi anume”. 1 pe înălŃimi. îşi simŃea sfârşitul aproape. 3Trupurile lor moarte au fost rând pe rând arse de uriaşi. care îşi lăsaseră urmaşi prin copiii făcuŃi cu femeile pământene. 6Într-o zi a chemat la el pe cei mai apropiaŃi ai săi şi le-a vorbit astfel: „Eu mă voi duce curând la străbunul Ene Unii îngeri veghetori încă2mai trăiau . 97Femeile se rugau mai adesea Bendisei. urmaşii lor nesilimii. Abram din Aram şi izvorul Zamzam. aşa cum îngerii doriseră pe când erau încă în viaŃă. 78În cerul al cincilea vin sufletele celor care au slujit adevărul şi dreptatea. 80Iar în al şaselea cer vin înŃelepŃii. Pelasg străbunul. cea care avea grijă de ele. care ani şi ani repetau numele Zam. fiul lui Ene uriaşul. zeul apelor. rohmanii. 76 În cerul al patrulea vin cei care au iubit fiinŃele Domnului şi au avut milă de cei rătăciŃi şi i-au îndrumat cu răbdare pe calea luminii. 95 Mitru era numit soarele la care unii oameni se închinau pentru a le da putere corpului şi limpezime minŃii. 84 PreoŃii şi preotesele au dus mai departe aceste taine spuse lor de Zamolxe cel Bătrân. 82Şi în cerul al şaptelea vin toŃi cei chemaŃi de Domnul. sufletele lor mergeau la Domnul cel din cerul de purpură. CAPITOLUL 3 Lumea de după îngerii veghetori. 96Şi alŃii se rugau lui Ion. cel dat. 81 Ei se reîncarnează mai rar. sunt suflete bătrâne pătrunse adânc de lumina Domnului. 4Că îngerii spuseseră că arzându-le trupurile moarte. numele zeului pe care oamenii jurau. 92Şi se spunea că de la numele Ram au apărut toate limbile pământului. căci îngerul Ram fusese cel care-i învăŃase pe oamenii din Ramania să vorbească mai bine. 77Ei se reîncarnează adesea în preoŃi şi preotese cu har ca să înfăptuiască planul Lui Dumnezeu de creştere în lumină a sufletelor până când ele ajung suflete îngereşti. 93Multora. lui Zamolxe cel Bătrân.

tot din arieni se trăgeau. 13 Vremea pe pământ a fost din ce în ce mai bună. a părăsit şi el pământul. pe timpul când trăiau îngerii veghetori. 9 Şi Zian. 7 Dar voi rămâneŃi aici în łara Zeilor. 26Unul dintre regii lor vestiŃi s-a numit Ianus. iar altul a fost Indra. 12 Multe alte nume îi dădeau ei lui Zamolxe cel Bătrân ca zeu al veşniciei. 23 Mai apoi neamul arimilor. . în locurile unde au venit întâi îngerii. 29 Şi arimii au ajuns până în Egipt unde cu oamenii de acolo au început să facă piramide şi să cioplească în piatră chipuri de uriaşi întru amintirea străbunilor. şi au întemeiat aşezări. tracii cei vechi. tatăl lui Arie şi mulŃumeau zeului cerului pe care îl numeau Anu. oamenii divini. 19Se spunea despre Pelasg că era asemeni zeilor de frumos şi puternic ca pământul care-l născuse pe coamele munŃilor celor înalŃi. 28Neamul hitiŃilor numiŃi şi nesilimi. urmaşii lui Arie. îngerii veghetori. ca om al luminii şi primul preot al oamenilor. 24Ei se închinau lui Mitru. un om uriaş. dintre tracii cei vechi. pe pământurile care se numeau Dacşa. 22Şi preoŃii care cunoşteau tainele lumii de pe vremea îngerilor veghetori le-au dat legi bune.CARTEA VIEłII uriaşul care trăieşte în cerul de purpură. 16 Timpul s-a aşternut peste locuitorii lumii care venerau simbolul omului cu aripi aşa cum îşi închipuiau ei că fuseseră străbunii lor. 11Şi neamurile lumii spuneau că Zamolxe cel Bătrân era tot aşa de vechi ca şi timpul. căci Naptera era încarnarea zeiŃei iubirii Hator căreia Nefertari îi aducea omagii. mergând în cerul de purpură al Lui Dumnezeu. sau Genarul. fata regelui nesilim Hatusiliu. 27Arienii obişnuiau ca după moartea regilor lor cei mari să îi zeifice întru nemurire. coborâtori din arimi. crezând despre el că era vechi cât veşnicia. 17 Şi a fost odată când s-a născut Pelasg întemeietorul. care a avut mulŃi copii. Moşul. 8Aceste pământuri se vor numi de-a pururea Varanha şi aici sămânŃa lăsată de îngerii veghetori nu va pieri vreodată”. 25 Unii arieni au fost războinici vestiŃi conduşi de zeul lor Ares despre care credeau că îi făceau nemuritori. 31Şi reginei Naptera i s-a ridicat templu în Egipt. după o viaŃă lungă de sute de ani. Zamolxe cel Bătrân. era unul din urmaşii lui Zian. Zamolxe cel Bătrân. urmaşii îngerilor celor dintâi. păduri şi munŃi. în Ńinuturile unde este miezul lumii Varanha. va dăinui. arienii cei călători. pelasgii şi regii lor i-au adunat pe oameni de prin 13 peşteri. 20Şi el a fost începătorul rasei poporului pelasg. 32 AlŃi arieni şi cavalerii traci. au pornit în lume. pe care a iubit-o mai mult chiar decât pe Nefertari. coborâtori din pelasgi. căci murea şi renăştea de fiecare dată. Moşul. au ajuns cu regele lor Indra şi cu zeii neamului lor până la munŃii cei mari. dar mai apoi au făcut pace şi faraonul Ramses cel Mare al Egiptului a luat de soŃie pe Naptera. s-au înfruntat cu faraonii Egiptului care au învăŃat de la ei tainele războiului. 21Urmaşii lui Pelasg. acoperişul lumii. hateii cei de demult. 15Şi Ńineau vie în minte promisiunea că în viitor cândva oamenii stelelor vor reveni ca să-i vadă pe ei. 18Şi Pelasg. 30AlŃi arieni. înainte-mergătorii. şi acolo au făcut din piatră chipul lui Zamolxe cel Bătrân pe care l-au numit Sfinx. fiii lupului Hati. 10Dar amintirea lui Zian. nesilimii. 14Oamenii ştiau să cultive pământul aşa cum îi învăŃase patriarhul Arie să facă.

căci vorbeau aceeaşi limbă a arimilor. 35 Cu ei au mers mulŃi arimi care ajungând pe pământuri necunoscute au întemeiat acolo Aramul. 41 Şi unul dintre fiii lor a fost Cadmoş. 58Şi să aprindeŃi acest foc o dată la şapte zile. 47Şi oricât va fi lumea de rătăcită unii din urmaşii mei vor găsi lumină pe calea lor până după zilele de pe urmă când lumea va fi salvată şi oamenii vor fi ca şi îngerii. 45 Şi Abram şi-a zis: „Nu mai pot sta printre oamenii de aici. 33Şi au rămas prin acele locuri găsind şi acolo crugul pământului şi făcând zeu din numele pământurilor de baştină. oraşul uriaşilor din Ńara Aram. numit şi Marele Mag. 42Se ştia că scrierea fusese dată oamenilor de către îngerii veghetori pe vremea lui Ene uriaşul. trimis pe pământ. despre îngerii veghetori şi despre Ene uriaşul. iar Ńării i se mai spunea şi Filistia şi locuitorilor filistini. 54Căci Melchisedec cunoştea istoria veche a pământenilor. 55 Aşa Abram a primit. un om din neamul arimilor. 52Melchisedec era sufletul lui Zian. 34 Şi a fost în vremurile cele vechi când un om din neamul arimilor numit Canaan a plecat cu soaŃa lui Telena către Ńările mai calde dinspre marea cea mare. 51Şi Abram a mers să-l cunoască şi Melchidesec care l-a primit cu voie bună. taina luminii sacre. 44Numele lui Abram însemna ‚cel din neamul lui Ram’. nesilimii hiperboreeni de la nord de fluviul Istru care duseseră scrierea din Varanha peste tot pe oriunde merseseră în lume. un om al cărui tată era din spiŃa 14 îngerului Ram. împreună cu Armonia. soŃia lui. 53 Nu mult după aceea Abram a vrut să fie şi el preot. de la Melchisedec. 37 Iar mai târziu alŃii au numit unele pământuri de acolo Canaan după numele lui Canaan arimul. iar acolo au prosperat. 38Şi alte pământuri de prin acele locuri s-au numit Fenicia. 43 A fost o vreme când în Ur. 50 Într-una din zile Abram a aflat că trăia în Canaan un mare preot care se numea Melchisedec. 56Şi Melchisedec i-a zis: „Să iei aminte Abram. 36Şi spuneau că acolo găsiseră curgând laptele şi mierea. Dacşa. 39În Fenicia arimii erau închinători ai zeului Apollon. Ńară mare care se întindea de la marea cea mare până peste fluviile locului şi până la deşert. la această taină care va face din poporul tău un neam mare şi puternic. trăia Abram arameul. Zamolxe cel Bătrân. 49Şi se înŃelegeau bine cu oamenii acelor locuri. un fiu de-al lui Canaan. . oamenii cei prietenoşi. 48 Şi Abram a mers în Ńara Canaan cu nevasta lui Saraia şi cu oamenii lor. tracii cei vechi.CARTEA VIEłII ducând cu ei scrierile sacre Veda şi credinŃele cele vechi. au mers la multe popoare pe care le-au învăŃat să scrie după un alfabet pe care Canaan îl ştia de la poporul cel vechi al hitiŃilor. care. 40 Canaan şi Telena au avut fii şi fiice. zeul luminii. întru amintire. iar Melchisedec l-a hirotonisit în preoŃia Domnului Dumnezeu. 57Pe copiii urmaşilor tăi să-i învăŃaŃi de mici să vadă focul sacru al Domnului din cer. 46Mă voi duce mai bine pe pământurile din Canaan că Domnul îmi va da mie acele locuri şi din mine va ieşi un popor puternic întru credinŃă care va arăta lumii atât calea dreaptă cât şi rătăcirea întru cunoaşterea Domnului. părinŃii lor”. om din neamul îngerului Ram. după numele lui Fenix cel fericit. după numele îngerului Ram.

Abram i-a spus: „Nu am ce face decât să te las în mâinile Domnului. 65Dar ia seama că idolii tăi sunt faceri de mâini omeneşti şi puterea lor vine din credinŃa ta în ei. 94 La plecarea Agarei. 66Iar aceşti idoli nu pot fi mai puternici decât focul sacru cum nici tu nu eşti. 67Că focul sacru este viu şi curăŃă sufletul pe când idolii doar încântă privirea. căci Ńine loc de focul viu din cer. 95Şi când vei fi la mare strâmtoare să chemi în credinŃă numele lui tainic care este Zam. 90La timpul potrivit Abram s-a întors în Canaan în pământul promis. deşi numele poate fi ştiut de mulŃi”. 78Că Domnul l-a făcut pe om aşa cum este şi nimeni nu poate să 15 59 ciuntească corpul omului. 88 Când a ajuns în Egipt. de la îngerii veghetori”. 91Şi Agar i-a născut lui Abram un fiu pe care el l-a numit Ismail. 85 Puterea acestui nume stă în credinŃă. 70Iar când ei vor uita să facă aceasta atunci vor suferi. 64Şi Melchisedec i-a spus: „ÎŃi poŃi Ńine idolii ca să nu uiŃi de unde ai venit. 75Aici în Canaan nu mai ai de ce să stai. 82Şi poporul egiptenilor este sortit pieirii”. 84Şi aceasta să o spui numai celor apropiaŃi Ńie şi doar la mare nevoie. 96Atunci Domnul nu te va lăsa. 73Şi el a văzut în asta un semn rău şi i-a povestit totul lui Melchisedec. căci ea este rea în faŃa Domnului. 77 Şi Melchisedec i-a mai spus: „Să te fereşti de circumcizie şi să laşi cu limbă de moarte urmaşilor tăi că popoarele care vor ieşi din ei să nu-şi facă circumcizie cum fac egiptenii. 93Şi Abram nu a avut încotro că Saraia era prima lui nevastă. dar urmaşii tăi îi vor cunoaşte din nou”. căci de acolo va porni poporul tău şi acolo va învăŃa să-L slujească pe Domnul. 74Iar Melchisedec i-a zis lui Abram: „Mergi în Egipt.CARTEA VIEłII Atunci toŃi ai casei să priviŃi focul. 61Şi de asta se va bucura îngerul Ram în cerul cel de purpură”. 71Că focul sacru vine de la zei. 87Şi credea din inimă şi faŃa îi devenise luminoasă şi mulŃi se minunau de înŃelepciunea lui Abram. Abram şi-a luat a doua nevastă. 92 Dar Saraia a pizmuit-o pe Agar pentru că avea prunc şi i-a cerut lui Abram să o alunge în deşert cu prunc cu tot. 83 Şi la plecarea lui Abram către Egipt. 72 Într-o zi nişte oameni au distrus idolii lui Abram. 68Să le dai poruncă urmaşilor tăi ca în vecii vecilor să nu uite să privească focul sacru. 81Pe oriunde vor umbla urmaşii tăi să nu se ia după popoarele care-şi fac circumcizie că soarta acelor neamuri este ca ele să piară. o egipteancă cu numele Agar. 69Şi aşa ei să Ńină legătura lor cu Domnul de-a pururea. Abram s-a apucat de negoŃ. 79Şi ia aminte că cei care au făcută circumcizia nu vor avea mintea întreagă. 62 Atunci Abram a întrebat: „Ce voi face cu idolii mei în care cred? 63Oare focul despre care îmi vorbeşti poate avea mai mare putere decât idolii cu care am venit eu din Ur?”. 76Idolii tăi au fost sfărmaŃi. 86 De atunci Abram îşi făcuse obicei să aprindă focul sacru şi să spună în gând numele tainic al Domnului. 97Şi Domnul va . Melchisedec i-a mai spus o taină: „Să Ńii minte că oricând vei fi la strâmtoare să chemi numele tainic al Domnului care este Zam. 89Şi acolo în Egipt. 80Ei vor suferi şi lesne îi vor lua duhurile demonice în stăpânire. 60Şi aşa copiii voştri Îl vor vedea pe Domnul şi sufletele lor vor fi bune în trupuri care vor creşte sănătos.

117Atunci mama lui Moise. a mers în Egipt cu toŃi ai lui. 108 Când a auzit cele întâmplate Abram a mers degrabă la Melchisedec şi i-a spus totul. căci apă nu era şi stătea sleită de puteri. Moise a dat pentru popor legile Tora. copilul lui Isaac.. 113Acolo urmaşii lui Iacob ascultau de vorbele lăsate de străbunul Abram şi au refuzat să fie circumcişi după obiceiul egiptenilor. 106Aşa au căpătat puteri şi sau întors la casa lui Abram că Saraia primise în vis înştiinŃare de la Domnul să nu o mai urască pe Agar. căci şi el fusese circumcis de către egipteni. 98 Şi Agar a plecat în deşert cu pruncul ei Ismail. 127 Dar în legile Torei. că din apa aceea se trage şi viaŃa lui Ismail. l-a pus pe pruncul ei într-un coş plutitor pe apa Nilului. 125Doar cei tari au rezistat căldurii şi lipsei de mâncare. 111 Apoi Saraia a născut şi ea un băiat pe care l-au numit Isaac. 109Şi Melchisedec a profeŃit: „Cât timp va curge izvorul Zamzam. 101 Atunci a trecut pe deasupra locului un înger zburând cu vimana. 128De atunci au început marile suferinŃe ale poporului lui Iacob care a urmat circumcizia. 116 A fost apoi un timp când egiptenii căutau pruncii copiilor lui Iacob ca să-i omoare. le omorau pruncii şi-i puneau la munci grele la piramide şi la temple. 107De atunci acel izvor cu ape ale vieŃii s-a numit Zamzam. Zam. atât vor dăinui şi urmaşii Agarei. 115Şi aşa au trecut patru sute de ani în suferinŃă şi durere. 126 Acolo în Sinai. 104Şi Agar a băut din apa care-i dădea puteri şi şi-a înălŃat privirea spre cer şi a mulŃumit Domnului. 121 Când a ajuns bărbat în toată firea Moise a aflat că era din neamul copiilor lui Iacob. iar 16 egiptenii au început să-i asuprească. 118Şi ea a pronunŃat de câteva ori numele tainic al Domnului pe care îl ştia de la un strămoş. 100 Şi Agar a început să se roage Domnului cu cuvântul pe care i-l spusese Abram. Zam. Moise l-a nesocotit pe străbunul său Abram şi i-a învăŃat pe urmaşii lui Iacob că circumcizia era bună. 110În timpurile ce vor veni. Zam. 124 În Sinai poporul lui Iacob a stat patruzeci de ani în deşert. de înŃelepciunea zeului Thoth şi de puterea zeului solar Ra. care să amintească de zeii egiptenilor. 119În ziua aceea fata faraonului a găsit pruncul în coşul de pe apa Nilului şi l-a luat pe băiat cu ea. 120Şi Moise a crescut după legea egiptenilor şi a fost circumcis după obiceiul lor. timp în care copiii lui Iacob îşi uitaseră limba arimilor în care au vorbit strămoşii lor Abram. 123 Mai târziu Moise a răsculat poporul care a fugit în Ńinutul Sinai trecând ascuns printre trestiile Deltei Nilului.CARTEA VIEłII face ca Saraia să te lase să vii înapoi acasă”. 112Mai târziu Iacob. chemându-L în minte pe Domnul ca să o ajute zicând. şi va fi curat. nevasta lui Amram. 103Atunci îngerul a trimis o lumină puternică ce a intrat adânc în pământ şi de acolo a ieşit apă. deşi Melchisedec îi spusese lui Abram de răul . 105Ea şi-a umplut burduful cu apă şi a mers la Ismail care era aproape mort şi i-a dat apă să bea. 102Şi îngerul a auzit cuvintele Agarei şi i s-a făcut milă de ea. Amen-Ra. 99Acolo îşi aştepta moartea. puterea urmaşilor lui Ismail va veni de acolo”. carul lui zburător. 114Şi poporul lui Iacob s-a înmulŃit peste măsură. Isaac şi Iacob.. 122De atunci Moise se tot gândea cum să scape neamul său şi să-l scoată din robie.

141Aşa ne-a spus şi părintele Abram arameul. pe Arie şi pe Zamolxe cel Bătrân. cu puteri mai mari decât cele ale lui Moise. uriaşul. 138 Şi toate neamurile lumii vor vedea povara pe care o va duce poporul lui Iacob şi doar un trimis al Domnului îi va putea salva pe urmaşii lui Iacob în viitor. 134Şi cu puŃin timp înainte de moarte sa Moise s-a trezit în lumina Domnului şi a vrut să distrugă Tora. 152Dar Domnul Dumnezeu veghea în cerul Lui de purpură ca drumul oamenilor spre cer să se netezească. Mesia. 148 Dacii frângeau pâinea. 132Acel om îi va salva pe copiii lui Iacob şi va salva şi lumea. uriaşilor li se spuneau iacşaşi. iar pe locurile unde erau munŃii cei mari ai lumii. pe Ene uriaşul. după numele adevărat al lui Moise. 139Şi până când poporul lui Iacob nu va renunŃa la Tora vor fi mari suferinŃe în toată lumea. pe Mitru. de coborâşuri şi urcuşuri. 133 Poporul se pregătea să iasă din Sinai şi să intre în Canaan. 150În alte părŃi din lume uriaşii fuseseră numiŃi nesilimi. ei erau preamăriŃi şi era obiceiul ca la moartea unui uriaş. iar elenii îi numeau daimoni. iar cavalerii traci păzeau neamul Ńinând cu străjnicie legile străbune. în rasele oamenilor. pascua. ca la timpurile cele de pe urmă să fie salvat. 142Iar dacă poporul lui Iacob nu va renunŃa la circumcizie va pieri şi el că acum îl mai Ńine doar lumina sacră a săptămânii. iar sămânŃa lor era de la uriaşi. 151 S-a scurs timpul şi lumea s-a mai amestecat. 136 Şi Moise a vorbit şi a profeŃit: „Acum ştiu că legile Torei scrise de mine vor fi o mare rătăcire pentru poporul lui Iacob. el să fie îngropat sub movile mari de pământ. patriarhii neamului. zeii cei de demult ai spiŃei lui Abram”. 149 Pe oriunde în lume se năşteau uriaşi. salvatorului aşteptat. ☼☼☼☼☼☼☼☼ . 147Şi ştiau cum să cheme să fie cu ei spiritele străbunilor. venirea unui om trimis de Domnul. 130Şi l-au numit Moşia. la sfârşitul timpului de suferinŃă. şi o mâncau împreună întru amintirea lui Zamolxe cel Bătrân. în Ńara Vedelor sacre. 146 În łara Zeilor dacii erau pe pământurilor lor de la începutul lumii. de suferinŃă şi bucurie. arheii cei dintru începuturi ai Dumnezeului Ler. dar eu am nesocotit vorbele lui. fratele lui Moise. erau mari preoŃi şi aveau putere asupra poporului. care era Moşe. 137Dar a fost voinŃa Domnului ca acest popor să fie în veacuri pildă de freamăt întru credinŃă. 140Şi vă mai spun că toate popoarele care-şi fac circumcizie vor pieri până la urmă. 144Gloria Egiptului va rămâne nepieritoare. 131Iar alte neamuri i-au spus. Şi toate durerile neamului lui Iacob au creat speranŃa de salvare în viitor. iar apele luminii printre oameni au devenit mai tulburi. lerii cei de demult. 135Dar era prea târziu căci cei trei fii răi ai lui Aaron. 145 Cuvintele lui Moise au cutremurat poporul lui Iacob şi corpul mort al lui Moise a fost incinerat pe muntele Sinai.CARTEA VIEłII acesta. căci acolo sunt întruchipaŃi în piatră uriaşii şi încarnările lor. 143În timpurile cele de pe urmă vor fi oameni ai Domnului care vor merge în Egipt să trezească puterile 17 129 zeilor Egiptului şi aşa lumina divină va străluci din nou pe acel pământ şi toŃi oamenii întunericului aflaŃi acolo vor pieri.

a sărutat-o şi i-a spus: „O să avem un fecior ivit din foc”. era Focul 2 . şi i-a stropit pe băieŃel şi pe mamă cu busuiocul muiat în apă. iar Crăciun şi Vetra se Ńineau de mână şi ascultau cum Zoda invoca zeii. Tată şi Mamă. 26 Moaşa a spălat copilul şi L-a pus la pieptul mamei să sugă lapte. acestor tineri cu noroc dă-le un băiat de foc!” 15Apoi Crăciun a luat-o pe Vetra în braŃe. 6Şi una dintre ele era a lui Crăciun şi a nevestei sale Vetra. poporul Său şi s-a hotărât să coboare pe pământ spirite alese ale luminii divine ca să le arate oamenilor iubirea Lui. 8Crăciun şi Vetra şi-ar fi dorit să aibe şi un băiat. 17Şi era vreme de iarnă. 18 Crăciun. 1 Viu din cerul de purpură.CARTEA NEMURIRII sau CALEA LUI ZAMOLXE ARIANUL FIUL LUI DUMNEZEU bună. Peste vreo cinci zile e lună plină”. Mare Preot în veac şi rege drept. Zâna Ila şi chemarea iubitelor. aflat în curte. preoteasa vestală. 18 CAPITOLUL 1 Focul sacru dacic şi naşterea Lui Zamolxe. Căsătoria Lui Zamolxe. 19Din când în când privea cerul şi vedea luna luminată mai mult de jumătate. 16 După un an şi ceva Vetrei îi sosise timpul să nască. Fiul meu va ajunge om mare în neamul nostru ales al arienilor”. 24Pe bolta cerului Crăciun a văzut o cometă strălucitoare care va rămâne aşa timp de multe ceasuri. 4Şi cu ele a trimis spiritul Lui Melchisedec. 25Şi-şi zicea el mulŃumit: „Sunt semne bune. doi păstori de oi la munte. Şi a văzut Domnul că se cam tulburaseră apele luminii din inimile oamenilor. 14Şi la sfârşit ea a chemat pe Zâna FertilităŃii astfel: „Zână bună. se încălzea la foc şi aştepta. 10Zoda slujea la altarul Zânei Zânelor. 11Şi Zoda i-a chemat pe Crăciun şi pe Vetra la focul sacru ca împreună să-I ceară Lui Dumnezeu un băiat. 9Şi Crăciun a vorbit cu Zoda. 13Şi Zoda a aprins focul sacru dacic. presbitera care locuia de cealaltă parte a dealului. Zamolxe merge pe calea preoŃiei. ca să se întrupeze în Zamolxe. pe Mierla şi pe Mia. Crăciun a privit atent spre cer şi a văzut vulturii zburând în cercuri mari deasupra Sarmisegetuzei. 12 În ziua hotărâtă Crăciun şi Vetra au sosit la casa Zodei pregătiŃi să se întâlnească cu zeii. 22Şi când a auzit plânset de copil. fii aici la noi stăpână. 27Apoi ea a binecuvântat apa dintr-un vas şi a închinat-o zeilor. 23Şi atunci au apărut primele raze de soare. 5 Pe dealurile de la Sarmisegetuza se aflau multe case din piatră şi lemn. Dumnezeu Fărtatul Îi arată băiatului meu slava cerului şi lumina. 7Ei aveau două fete. 3Domnul se gândea la traci. 28 Şi l-a chemat pe Crăciun să-şi vadă băiatul. 21 Se apropia dimineaŃa şi Vetra stătea pe pământul din casă şi era în durerile naşterii. zână Dumnezeu. o moaşă şi două vecine o vegheau pe Vetra în casă. 20Şi-şi zicea Crăciun: „Băiatul meu se naşte când luna este în creştere cu lumina ei.

19 . 31Şi L-a dus la focul sacru şi a zis: „Te-ai născut pe pământul casei. Crăciun îşi luase obiceiul să facă daruri copiilor la aniversarea zilei naşterii Lui Zamolxe. dar cu sufletul să fii Fiul Lui Dumnezeu. el va ajunge presbiterum. 38Eu cred că jertfele sunt rele. vase de metal. 37Nu-L dau preotului Dordas că el face sacrificii de animale. băiatul lui Eteocles. 44 Şi la plecarea lui Crăciun. 49Eteocles făcea comerŃ cu dacii oferindu-le ulei de măsline. 43Neamul ăsta al nostru 29 Când trebuie să înveŃe să nu mai verse sânge. Mergi cu bine bade Crăciun. Zău!” 32 În dimineaŃa aceea Crăciun a pornit prin sat cu un sac plin de daruri pe care le dădea copiilor pe măsură. 39 Dumnezeu Fărtatul nu poate să ceară vărsare de sânge. Tu să aduci înŃelepciune neamului nostru. preot dac al Lui Dumnezeu. Domnul Zeu. Eşti copil al focului. 36 Când Zamolxe a împlinit şapte ani. 33De atunci. 45 Lui Zamolxe îi plăcea învăŃătura. Îl înveŃi să scrie. 53 Au trecut anii şi Zamolxe a devenit un tânăr înalt. în fiecare an.CARTEA NEMURIRII Crăciun a intrat în casă L-a învelit pe prunc cu o piele de urs. primeşte tot sânge în schimb. 48Se împrietenise cu Nestor. 55De atunci Zamolxe purta la gât talismanul preoŃesc. 46Adesea amândoi mergeau la târgurile unde veneau şi negustorii greci. că Dumnezeu Fărtatul vrea pace în tot ce facem”. fie puse sub perină. ele erau date ca pomană celor prezenŃi. Ionia. 57Zamolxe primea ca ofrande mâncare. 50Lua de obicei în schimb miere. grâne şi aur. 40 Şi Zoda i-a răspuns: „Bine rumâne. Voi avea eu grijă de băiat cât El va fi aici cu mine”. după ce erau închinate Domnului. Crăciun L-a dus la Zoda. 34 Aşa acest obicei s-a răspândit la toate neamurile tracilor. Să Te vadă acum şi focul şi soarele şi cerul. şi că nu făcea jertfe de niciun fel. 54 Şi la vârsta de şaisprezece ani Zamolxe a fost hirotonisit presbiterum. 56 I se dusese vestea Lui Zamolxe că era preot al Zeului Dumnezeu. să ai puterea marelui pământ. 41 Crăciun a mai zis: „Tu nu faci jertfe de animale la altar. 35Iar când darurile erau descoperite. 30Apoi L-a luat în braŃe pe băieŃel şi a ieşit cu El în curte. Marele Zeu al tracilor. dar îl ajuta şi pe tatăl-său în treburile gospodăreşti. oamenii ziceau: „A venit Crăciun cu daruri”. podoabe şi oglinzi. Era tare destoinic şi ajuta în toate cele ale gospodăritului. bine legat şi chipeş. floarea vieŃii gravată pe o piatră subŃire şi netedă. 42Eu cred că cine oferă sânge Domnului. 52Aşa au învăŃat ei să vorbească limbile dacă şi greacă. ceramică pictată. fructe şi flori care. Cu trupul eşti fiul meu. Zoda i-a zis: „Aşa este. Te numesc Zamolxe şi Te închin Lui Dumnezeu. 47Atunci Zamolxe era curios să afle cât mai multe despre credinŃele grecilor şi mereu îi întreba despre zeii lor. că era tare bucuros că i se născuse un băiat. preot”. 51Zamolxe şi Nestor erau de vârste apropiate şi petreceau mult timp împreună. În viaŃă să-łi sporească mereu puterea cu puterea lui. să citească şi să slujească la altar. preoteasa vestală şi i-a zis: „L-am adus pe băiat aici la tine. Asta nu-i bine. Dacă băiatul este harnic la învăŃătură. un negustor de loc din insula Samos. fie în cioarecii groşi de lână. luare de viaŃă în numele Lui. nici de om nici de animal”.

bărbatul este ca Dumnezeu.CARTEA NEMURIRII Şi se mai ştia că preotul Zamolxe nu bea nici vin şi nici tării şi era priceput să cheme la focul sacru dacic pe oricare zeu sau zână. Ila. Zâna Zânelor. într-un vis. la. Ilai. Le vom discuta apoi în serile ce urmează”. noapte de noapte. 66 Şi înainte de a se despărŃi de flăcăi. 81Andru a zis şi el: „Mâine e sărbătoare la câmpie. Ila. cu care să se însoŃească. Ila. Zamolxe a întrezărit o tânără aflată departe şi nu i-a văzut chipul. visele tuturor le împlineau dorinŃele. Ce se potriveşte. 20 . L-a sfătuit să-şi găsească o fată. Vom face la târg un foc sacru. 73Şi într-o noapte Zamolxe a primit în vis de la fată următorul îndemn: „Vino la târg! Vino la târg!” 74 DimineaŃa Zamolxe l-a întrebat pe tatăl-Său: „Tată. 68Şi când ceremonia se termina toŃi îşi povesteau visele pe care Zamolxe le tălmăcea. Ila. tinerii şi-au împărtăşit părerile. căci iubirea dintre bărbat şi femeie este dată de la zei. 82Şi ei toŃi au hotărât să se ducă la târg. 61 Şi a trimis veste tinerilor de însurat că seara la asfinŃit de soare El va conduce un ritual de chemare a iubitelor pentru flăcăii satului. ne-om iubi în şoapte. Vină făr-alai. Ilai. Ila. Ila. Ila. Crăciun. Ila. cea care aducea bucurie oamenilor. ritualul focului sacru. p-un picior de plai. Ila. 63Şi le-a mai zis că atunci când doi oameni care se iubesc şi se însoŃesc. unul dintre băieŃi a zis: „Am visat o mare adunare de oameni unde noi făceam focul sacru”. cu inimă iubitoare. 62 Spre seară când flăcăii au sosit. Ila. 83La plecare Zamolxe le-a spus tuturor: „Ne întâlnim de dimineaŃă în zori la casa lui Andru. Mergem la târg şi acolo vom face un foc mare”. 67 În zilele de după aceea. tatăl. Zâna Florilor. aşa că nu conta pe Mine ca să te ajut cumva”. când este târg la şes? 75 Crăciun i-a răspuns: „Poimâine. 77Şi Crăciun I-a mai zis: „Bine. Şi El i-a urmat îndemnul. iar femeia sa ca Domnazâna. perechea Domnului. Ila. Mie îmi vei fi. pe un vârf de deal. 71Apoi în visele din nopŃile următoare fata a reapărut şi El a văzut-o din ce în ce mai aproape. 69Aşa. făcut la asfinŃitul soarelui. Şi când o fi noapte. astfel: Ila Ila Ila. p-o gură de rai. 59 Când Zamolxe s-a apropiat de vârsta de douăzeci de ani. 64 Apoi Zamolxe a aprins focul sacru şi a chemat să fie prezenŃi acolo toŃi zeii neamului. Zamolxe le-a mai spus: „Chipul fetei hărăzite fiecăruia dintre noi ne va apare 58 în vis. 78 Seara Zamolxe s-a întâlnit iarăşi cu flăcăii la vatra Zânei Vesta. care mă iubeşte. Ila. Şi vom merge şi noi”. Ila. Ila. la. Zamolxe le-a spus rânduiala. din zori la chindii. Zamolxe a pregătit altarul Zânei Vesta. 70 La început. 65Şi când focul s-a înteŃit El a invocat-o pe zâna Ila. aşa cum vor face ca fiecare să-şi găsească perechea potrivită. Ila. 72Zamolxe ştia că visele se înnădesc până când mesajul primit era descifrat. 76Zamolxe i-a mai zis: „Eu voi fi acolo cu flăcăii satului. Să trăim no’ hai. sămi trimiŃi tu zâna. Voi tinerii mergeŃi în pace”. s-a repetat la altarul Zânei Vesta. Îl iau pe frate-meu Vercu. 80 Cându. Să ŃineŃi minte visele. Ila. 60 Într-o zi. Ila. Să mergem şi noi”. 79Şi când ceremonia focului sacru dacic a luat sfârşit. până-n zori de zi. Una noi vom fi. Ila.

mirii cu cămăşi cusute cu flori. perechile au poposit la casele băieŃilor. 107Se vor mai lega cu iubire în faŃa Domnului. pe tot ce-mi e mai drag şi sfânt. are două cosiŃe blonde lăsate pe spate. 88Unele fete erau de prin partea locului şi-i cunoşteau bine pe flăcăi. armonie şi urmaşi. Şi-a spus: „E Zâna Zânelor. Firu cu Ana şi Dragoş cu Felicia. Şi aşa ele să se obişnuiască cu casa unde vor locui. preotului dac. Zamolxe şi Bendisa s-au apropiat de vatra focului sacru. părinŃii Lui Zamolxe. 113Şi Zamolxe a chemat pe celelalte perechi. 102Şi au sosit şi părinŃii fetelor. 93Iată fata pe care o iubesc pentru sufletul ei. iată mama bună pentru urmaşii pe care Mi-i doresc”. 110ToŃi erau îmbrăcaŃi după datină. 86 Când au ajuns la târg. 111Tuturor perechilor le vor fi naşi Crăciun şi Vetra. 109La focul cel mare tinerii vor spune Jurământul Iubirii Sacre. El era îmbrăcat cu totul în alb şi purta la gât talismanul. mai cu seamă fetele priveau atente la băieŃii falnici coborâŃi de la munte. 92 Când Zamolxe a auzit-o. 96Şi Andru i-a îndemnat: „Pe cai! Să pornim spre munte!” 97 După care fiecare şi-a aşezat fata lui pe şa şi toŃi au pornit cu caii la trap. te voi duce la părinŃii Mei să te cunoască”. iar miresele aveau veşminte şi năframe cusute cu fir de aur. 100Era obiceiul ca fetele să doarmă separat până la căsătorie. 106Se va însura Zamolxe Însuşi cu Bendisa. 95 FârtaŃii Lui Zamolxe şi-au aflat toŃi alesele inimilor lor şi doreau să le ducă cât mai repede acasă. 87MulŃi oamenii s-au strâns în jurul lor. 112 Când a sosit momentul căsătoriilor. Rodu cu Anuşa. având floarea vieŃii gravată pe piatră. Anaton cu Sibila. 116Şi toŃi cei prezenŃi au simŃit cum erau cuprinşi de tihnă. apoi rând pe rând i-a chemat pe zeii şi zânele strămoşeşti ca să aducă perechilor sănătate. Cându cu Tana. tânărul preot al satului. 90 Cu paşi timizi. s-a apropiat de Zamolxe fata pe care El o văzuse în vis. Zamolxe i-a îndrumat pe miri şi pe mirese zicându-le astfel: „Toate perechile să repete după Mine cuvânt cu cuvânt aşa: 118De astăzi eu fac legământ. belşug în case. cu pieptare şi cu cuşme cu pene de fazani. pentru căsătoria sacră a tinerilor. 98 Caii şi călăreŃii odată ajunşi pe culmea dealului.CARTEA NEMURIRII 84 La faptul zilei tinerii au pornit călări 85 101 către şes cu Zamolxe în frunte. Ia-mă cu tine bădiŃă şi-Ńi dau năframă cusută în Noaptea de Sânziene”. 103Aşa cuscrii s-au întâlnit şi au aranjat nunŃile. va rândui o ceremonie de grup. 91 Şi ea I-a spus: „Iată-mă! Mă cheamă Bendisa. Andru cu Dachiana. să onorez mereu iubirea ce21 De a doua zi au început pregătirile . cinstind cu invocaŃiile lor pe Zâna Ila. la altarul din deal s-a strâns multă lume ca să vadă ritualul căsătoriei celor opt perechi. 114Fetele stăteau toate în stânga aleşilor lor. fetele au intrat în vorbă cu băieŃii. tinerii au ales un loc numai bun şi au aprins acolo focul sacru dacic. 117 Când a sosit momentul spunerii Jurământului Iubirii Sacre. 115 Şi Zamolxe L-a invocat pe Zeul Dumnezeu. 89 Şi după ce ritualul s-a sfârşit. 104 Căsătoriile vor fi consacrate de către Zamolxe la altarul Zânei Vesta. Iscru cu Mara. 105El. 94 Atunci Zamolxe i-a zis: „Zâna mea. 99 Fiecare fecior s-a înfăŃişat părinŃilor cu aleasa inimii sale. 108 Şi când a sosit ziua marii nunŃi.

ÎntindeŃi-vă acum braŃele cu palmele deschise către focul sacru şi repetaŃi în continuare după Mine: 120M-oi închina Zânei Iubirii să primesc cheia nemuririi şi astfel voi simŃi iubirea şi-oi şti ce e nemărginirea. 146Şi Călin s-a însurat cu două surori. El Însuşi. 130 Şi aşa căsătoriile s-au încheiat. 122Acum întindeŃi-le împreunate spre foc şi ziceŃi după Mine: 123 Din foc cu mâinile-mpreună pornim să facem casă bună şi-n viaŃă o inimă vom fi tot timpul cât ne vom iubi”. 145Familia se pregătea să-l căsătorească pe Călin. flori de câmp şi tămâie de brad. straiele Ńesute din borangic. băiat şi fată. 133 Nuntaşii au chiuit. peste care erau presărate flori 119 de busuioc. nu au chipuri precum ne imaginăm noi. Despre Pitagora din insula Samos. unele cusute cu fir de aur şi mătase. 136 A doua zi a sosit lada de zestre a Bendisei. 134 Cele opt perechi au stat în capul meselor şi bucatele au început să sosească. mergea bine în familia Lui Zamolxe. 128Acum e timpul ca băieŃii să Ńuce fetele”. este ca şi Zâna Zânelor. 137 După un an de zile Bendisa i-a născut Lui Zamolxe un băiat. Zamolxe pleacă spre Grecia. Când Măruca avea unsprezece ani. ToŃi îi spuneau Măruca. a dat exemplu. care erau fiicele unui preot dac de la şes. VeniŃi toŃi la vatra satului”. bumbac şi lână. 142În fiecare an dacii petreceau Crăciunul cu mare bucurie. 2Ar fi vrut să plece undeva departe ca să înveŃe 22 1 Totul . 140 Şi treptat Bendisa a învăŃat de la Zamolxe ritualurile potrivite şi a devenit preoteasă a Zânei Zânelor. 121 Fiecare pereche. Călin împlinise deja nouăsprezece ani. 124 Şi tinerele perechi au urmat întocmai ce le-a spus Zamolxe care le-a explicat: „Dumnezeu şi Domnazâna. Întâlnirea cu Pitagora. acei oameni ajungeau prosperi şi aveau inimile în lumină şi adevăr cu Dumnezeu. luând-o pe Bendisa în braŃe şi sărutând-o tandru pe buzele gurii. 143 Atunci se împărŃeau daruri şi era obiceiul ca în noaptea aceea oamenii să stea la vatra satului pe lângă un butuc mare de lemn arzând. 129 Şi Zamolxe.CARTEA NEMURIRII aduce-n viaŃă împlinirea. 126 Dumnezeu în bărbat. 139După încă opt ani Zamolxe şi Bendisa au avut o fată. 132 Apoi Zamolxe a anunŃat: „E timpul petrecerii. Tatăl şi Mama vieŃii. doar El era gânditor. uniŃi-vă mâinile între voi. Gema şi Iza. pe Mari. 141 Se întâmpla atunci că cei care Îl rugau pe Zamolxe să facă ritualuri pentru ei. instrumentiştii au pornit muzica şi alaiul cântând s-a îndreptat în paşi de joc către locul ales. 138I-au dat numele Călin şi vroiau să-l pregătească să fie şi el preot dac. 127Şi Domnazâna în femeie care. care era preot al zeului Dumnezeu ca şi Zamolxe. 144 Şi a trecut timpul. dacă primeşte deplin această influenŃă a spiritului. tatăl său. CAPITOLUL 2 Grecii la nedeea Zânei Florilor. 131 ParticipanŃii toŃi au izbucnit în urale. 147Nunta celor trei a avut loc la Sarmisegetuza şi ceremonia a fost Ńinută de Bendisa şi Zamolxe la altarul Zânei Zânelor. 135Şi marele ospăŃ a durat până după miezul nopŃii când ultimii rămaşi sau retras pe la casele lor. 125Ei sunt spirite care pot descinde în oameni.

slavă Lui Zeus. 28El este un om la o vârstă matură. de vreo cincisprezece ani. Crăciun. 6Şi întâlnise prin lume oameni înŃelepŃi în cunoaşterea zeilor. 30 Auzind acestea Zamolxe l-a rugat pe Nestor: „Vorbeşte-Mi despre filosoful Pitagora”. 21 Apoi Zamolxe. Crăciun. precum şi slujitori din Tracia. 33 Mi-a istorisit ce a văzut şi trăit. 26 Şi Zamolxe s-a interesat dacă acolo în insula Samos se afla vreun filosof mai de seamă. Sunt bine sănătoşi. Măruca s-a făcut mare”. Zamolxe şi Nestor au stat pe îndelete la vorbă. 7Până într-o bună zi. 22Acolo Zamolxe l-a întrebat pe Nestor: „Cum mai e viaŃa pe la voi în insula Samos?” 23 Nestor a răspuns: „Ne merge bine. 15 Nestor a întrebat: „Cum sunt ai Tăi?” 16Zamolxe a zis: „Pe tata şi pe băiatul Meu Călin i-ai văzut. în Grecia continentală şi în insula Samos. 11Crăciun avea cu el şi grăunŃi de aur cu care la nevoie putea plăti şi alte lucruri de trebuinŃă. 19Şi i-a povestit şi el Lui Zamolxe că şi lui îi merg bine treburile. 5 De-a lungul anilor Zamolxe avusese ocazia să călătorească. tatăl lui. după mult timp de umblat prin lume. 31Şi Nestor I-a povestit astfel: „Stau aproape de casa lui Mnesarchos. pornind din Samos şi luând cu ei şi pe alŃii întâlniŃi pe drum. slavă Domnului! 17Mama şi nevasta mea Bendisa şi fata noastră Măruca sunt şi ele bine. Zamolxe şi Călin au coborât la câmpie la sărbătoarea populară. lucruri uimitoare de care nu auzisem vreodată!” 34 Nestor a mai mâncat câte ceva şi şia turnat vin dintr-o ulcică. Câte şi mai câte. dar parcă ceva Îl oprise pe Zamolxe să vrea să înveŃe cu ei. Călin şi Nestor s-au depărtat de mulŃime şi au întins să mănânce pe iarbă. 4 Zamolxe avea deja patruzeci de ani şi setea Sa de cunoaştere a zeilor Îi era mai vie ca niciodată. 27Nestor i-a spus: „Acum îl avem printre noi pe Pitagora care s-a întors de curând acasă. 24Avem o mare flotă şi facem comerŃ peste mări şi Ńări. 12 Au ajuns la târg şi au văzut că mulŃimea era în mare forfotă. 10Vroiau să se întâlnească cu negustorii greci şi să ia la schimb. în Tracia. are şaizeci de ani. ulei de măsline şi altele. 25Bunăstarea ne deschide dorinŃa de a învăŃa şi de a filosofa”. dar mi-l amintesc bine”. 9Duceau cu ei încărcate pe măgari câteva vase cu miere de albine. împreună cu prietenul Său Nestor. iar în săculeŃi Ńineau plante medicinale şi plante aromate. care a murit acum câŃiva ani. măsline. 29Eram un copilandru. Şi aşa să facă mai mult pentru neamul Său. care venise cu o caravană mare de negustori. de unde era de loc Nestor. când el a plecat din Samos. 13Acolo Zamolxe l-a întâlnit pe prietenul Său Nestor. apoi a 23 18 Nestor . Suntem prosperi. 32 De la revenirea sa în insula Samos am vorbit mult şi pe îndelete cu Pitagora. 3 s-a bucurat să afle că Lui Zamolxe Îi mergeau toate bine. 14Şi după ce au încheiat negoŃul în avantaj reciproc. 8 Era nedeea Zânei Florilor.CARTEA NEMURIRII înŃelepciunea altor popoare. 20 Şi Zamolxe l-a invitat pe Nestor să mănânce împreună şi totodată să mai povestească zicând: „Dar vino să mănânci cu noi! Ne mai spui şi nouă ce mai e prin lumea voastră şi câte cele despre filosofii greci şi preoŃii voştri”.

este născută în Samos. 41În Fenicia el a învăŃat aritmetica. 59Suntem mulŃi oameni. într-un corn sculptat. în Samos. care îl considerăm theios aner. cel mai mult la templul zeiŃei Maat. ajungând cu iudeii în Ierusalim. 44Se împrietenise cu Zerubabel. dar mama lui Pitagora. 37Pitagora a învăŃat cu preoŃii fenicieni. Apollon Hiperboreeanul. 57Pitagora este şi un mare vizionar şi vindecător. 65Zamolxe a mai spus: „Mă minunez drept să-Ńi spun! N-am mai auzit de un om cu atâta înŃelepciune! 66 Oare aş putea să învăŃ cu el? 67Poate că el primeşte la ucenicie numai tineri? 68Eu am acum patruzeci de ani”. 61Zamolxe era încântat de cele aflate în conversaŃia Lui cu grecul Nestor. al lui Solomon. dar apoi a plecat în Egipt. cu preoŃii caldeeni. 55 Zamolxe a rămas uimit după toate cele povestite de către Nestor care a continuat: 56„Se zice despre Pitagora că este încarnarea lui Apollon Likeios. 24 50 . 53Are acum şaizeci de ani. Pitais. 48A stat la Teba zece ani. Zeul Lupilor. Vrea să deschidă o şcoală filosofică în Samos şi să întemeieze o societate iniŃiatică secretă”. a cucerit Babilonul unde Pitagora stătuse şapte ani. 38Tatăl lui a cheltuit o avere ca să-i dea o bună educaŃie. slujind acolo ca preot egiptean. feniciană. 45 Nestor a mai mâncat ceva. 54 ÎnvăŃătura lui Pitagora despre Zeus şi alŃi zei este neîntâlnită până acum. Koreş îi zic perşii. 62Un gând I-a încolŃit în minte şi i-a spus lui Nestor: 63„Pitagora este un mare filosof. cum îi spun grecii acelui oraş. caldeeană şi egipteană. 60Nicicând în insula noastră nu a trăit un om aşa de valoros”. şi-a turnat din nou vin din ulcior. Pitagora a deprins principiile credinŃei sănătoase şi practici care fac viaŃa omului frumoasă. Mă întreb dacă-i învaŃă şi pe alŃii cele câte le ştie?” 64 Şi Nestor I-a răspuns: „Desigur. 60 După toate cele spuse s-a înstăpânit tăcerea. 40 Pitagora vorbeşte cursiv limbile greacă. 35 Acolo l-a luat în grijă preotul zoroastru Zarates cu care a şi rămas să-i slujească timp de cinci ani. 42Avea patruzeci şi cinci de ani când regele persan Cirus. un iatromant cum spunem noi grecii. el ştie multe feluri de a intra în legătură cu zeii”. 51De la Zarates şi de la preoŃii magoi ai Lui Zoroastru. 49 Dar atunci când perşii au invadat Egiptul. 36Mergeau des la Tir în Fenicia. astronomie. adică om divin. apoi a continuat povestirea: 46 „Cum spuneam. Pitagora i-a ajutat la construcŃia noului altar pe locul templului vechi. venit la noi grecii de pe meleagurile voastre ale tracilor. 47Apoi s-a întors la rudele tatălui său în Tir de unde a mai venit o dată pentru o şedere scurtă în Samos. 58El cântă minunat la câteva instrumente muzicale. Caldeea cum i se mai spune. adică vindecător apollonian. 39A studiat chiar şi cu marele filosof Tales din Milet.CARTEA NEMURIRII continuat: „Din tinereŃe Pitagora îl însoŃea pe tatăl său care făcea negoŃ pe mări. astrologie şi medicină. Pitagora a părăsit şi el Babilonul alăturându-se caravanelor de iudei care se întorceau în Palestina. la Luxor adică Teba sau Diospolis. dar şi cu înŃelepŃi ai altor popoare. în Babilonia. 43Când Cirus ia eliberat pe iudei din captivitate lăsându-i să plece spre Ierusalim. Pitagora a fost luat captiv şi dus în Babilon împreună cu alŃi învăŃaŃi. o căpetenie a lor”. 52 Apoi Pitagora s-a întors în insula Samos. de unde era de loc Mnesarchos. care fusese ars de către babilonieni.

CARTEA NEMURIRII

Nestor L-a încredinŃat zicând: „Sunt convins că Te va accepta mai ales că eşti din neamul tracilor pe care Pitagora îi preŃuieşte ca fiind primii adoratori ai zeului Apollon Lykeios. 70 PoŃi merge cu noi în Samos, vom aranja acolo totul”. 71 Propunerea lui Nestor L-a luat prin surprindere pe Zamolxe care s-a gândit temeinic la cele spuse de amicul Său pe care l-a mai întrebat: „Când plecaŃi voi grecii acasă?” 72Şi Nestor I-a răspuns: „Mai stăm cel puŃin zece zile. Ne-am făcut tabără aici. Tovarăşii mei de călătorie mai au treburi de rezolvat”. 73 Zamolxe i-a mai zis: „Bine prietene. ÎŃi dau răspuns în câteva zile”. 74 După ce Zamolxe s-a despărŃit de Nestor i-a cerut părerea tatălui Său astfel: „Ce spui tată? Pitagora este om cu mare învăŃătură. Aş vrea să merg să-l cunosc. 75 Grecii se roagă tot la Dumnezeu, nu? Ei Îl numesc Zeus, dar trebuie să fie tot acelaşi ca şi al nostru”. 76 Şi Crăciun a fost de acord: „Fără îndoială! Pitagora este un mare filosof de a putut el să adune în minte înŃelepciunea lumii. Nu poate exista un învăŃător mai bun pentru Tine, fiule”. 77 Când cei trei au ajuns acasă şi-au descărcat produsele aduse. 78Zamolxe a vorbit cu Bendisa, soŃia Sa, şi i-a spus toate câte s-au întâmplat în târg cu negoŃul lor. 79Şi i-a mai spus şi ceea ce vorbise cu grecul Nestor, prietenul Său. 80 Şi i-a zis Bendisei: „Aş merge în Samos să stau un timp la învăŃătură cu înŃeleptul Pitagora”. 81Atunci Bendisa i-a răspuns în credinŃă: „Cum vrei Tu domnul meu. Eu Te voi aştepta cât va fi lumea”.

69

Şi

82

la şes în tabăra grecilor. 83Vroia să se mai sfătuiască cu Nestor despre plecarea lor şi despre şederea Lui în Ionia. 84Şi Nestor I-a zis: „Prietene, vino peste şapte zile. Noi vom ridica tabăra curând după aceea, şi vom pleca spre Atena. De acolo ne îmbarcăm către Samos. 85 Şi Zamolxe l-a încredinŃat: „ÎŃi voi plăti în aur pentru toată cheltuiala ce-o vei face pe timpul şederii mele acolo. 86 Cu sâmbria pentru filosoful Pitagora, voi vedea ce-mi pretinde el”. 87 Astfel Zamolxe s-a înŃeles cu Nestor că vor pleca în câteva zile spre Ionia. 88 În ziua plecării, familia Lui Zamolxe şi vecinii, s-au strâns cu toŃii să-L vadă pe preotul satului înainte de a se duce în lume. 89Vetra, bătrâna Lui mamă, era în lacrimi. Ea se gândea că poate n-o să apuce să-L mai vadă vreodată. 90 Şi înainte ca Zamolxe să încalece Vetra I-a dat un talisman din piatră rotundă gravată cu simbolul capului de lup şi I-a spus: 91„Asta Te va feri de rele, fiul meu. O am de la străbuni. 92Fie ca să fii înŃelept şi viteaz. 93Zeul nostru Dumnezeu să Te Ńină în pază. Zău! 94 Pentru Tine băiatul meu o să fac o grădină ca să-mi amintească mereu de Tine până Te întorci. Voi sădi pomi şi voi pune în ea cele mai frumoase flori”. 95 Crăciun tatăl, L-a îmbărbătat: 96„SăL găseşti pe Dumnezeul străbunilor noştri şi la acei oameni pe unde mergi. 97 Şi să aduci de la ei pe toŃi zeii şi toată înŃelepciunea pământului aici la neamul Tău fără pereche în lume. 98Suntem cei mai bravi, dar avem nevoie la noi în Dachia de mai multă lumină, a Lui Dumnezeu, pe care să o sporim cu cea pe care El a dat-o multor altor neamuri”.
25

A doua zi Zamolxe a coborât călare

CARTEA NEMURIRII

lacrimile şiroind pe obraji, Zamolxe i-a spus tatălui Său: „Voi face precum Mi-ai spus tată. Zău pe Dumnezeu!” 100„Mergi cu Domnul, băiete” I-a mai spus Crăciun. 101 Zamolxe a coborât la şes. 102Vor pleca peste două zile şi Nestor L-a făcut cunoscut tuturor neguŃătorilor cu care vor călători. 103Unii dintre ei vor rămâne în Grecia continentală, dar grupul lui restrâns va reveni în insula Samos. 104Şi I-a zis Nestor: „De la Atena, eu cu alŃi cinci tovarăşi şi cu tine luăm un vas care ne va duce în Samos. 105Dar mai întâi trecem fluviul cel mare Istros. 106Înspre Grecia ni se pot alătura şi alŃi oameni care merg din Tracia spre sud. 107Vom fi mereu într-o companie numeroasă şi navem teamă pe drumul de întoarcere”. 108 Şi în două zile au ridicat tabăra. 109 Au traversat fluviul Istru pe bacuri şi trecând prin Tracia şi Macedonia au intrat în Grecia continentală. 110Acolo în portul Atena, negustorii şi-au încărcat bagajele pe un vas comercial şi curând au sosit pe insula Samos. 111Şi Zamolxe şi Nestor au mers la casa lui Nestor. 112 În zilele ce au urmat Zamolxe a umblat prin împrejurimi să întâlnească cunoştinŃele şi prietenii pe care îi ştia din vizitele anterioare. 113Insula Samos i s-a părut aproape neschimbată, trecuseră cinci ani de când nu mai fusese pe acolo. 114 Şi cu bună ştiinŃă Nestor a întârziat să-L prezinte pe Zamolxe lui Pitagora. 115 Aştepta un moment favorabil doar de el ştiut. 116Dar într-o bună dimineaŃă cei doi au mers împreună la casa lui Pitagora. 117 Şi cei doi au fost conduşi la Pitagora care, în grădină fiind, îi observase pe musafiri încă de departe.

99

Cu

Zamolxe şi Nestor s-au apropiat de Pitagora în faŃa căruia s-au înclinat cu adâncă reverenŃă. 119Şi Nestor i-a spus maestrului: „BineŃe şi bucurie să ai învăŃătorule!” 120 Pitagora i-a întâmpinat: „Bun sosit oaspeŃi dragi. Cu ce treburi vă aflaŃi aici la mine, oameni buni?” 121Şi Nestor a răspuns: „M-am întors de curând de la negustorie în Tracia şi în Ńara geŃilor. 122 Sunt însoŃit de un om care trăieşte în GeŃia, mai sus de fluviul cel mare Istros. 123 Este get, preot al Lui Dumnezeu, o zeitate de-a lor. 124Îl cheamă Zamolxis. 125 Ar vrea să înveŃe filosofie cu domnia ta, înŃeleptule Pitagora. 126Zamolxis vine din acele Ńinuturi ale lupilor pe unde a trăit pe vremuri marele nostru zeu, Apollon Lykeios”. 127 Şi Pitagora l-a privit pătrunzător pe Zamolxe, şi-a ridicat o spânceană, ca semn că a descoperit ceva deosebit la El, zicând: „128Da, geŃii sunt oamenii cei mai drepŃi şi mai viteji dintre traci, arienii cei vechi, nobilii în suflet. 129Zamolxis, Zamolxion, câŃi ani ai?” 130 „Patruzeci de ani, învăŃătorule” a răspuns Zamolxe. 131„Şi vrei să înveŃi înŃelepciunea cu mine?” a mai întrebat Pitagora. 132Şi Zamolxe a zis: „Să-L cunosc mai bine pe Dumnezeu. Voi afla apoi toate de la El”. 133 Pitagora l-a privit şi mai cu luare aminte pe Zamolxe spunându-şi în gând: 134 „Este om matur, are experienŃă de viaŃă, ştie bine ce vrea”. 135 „Ce vei face cu înŃelepciunea dobândită, Zamolxion?” a întrebat Pitagora. 136Şi Zamolxe i-a răspuns cu mândrie: „O voi duce geŃilor, neamul Meu”.
26

118

CARTEA NEMURIRII

a apreciat calităŃile bărbatului aflat în faŃa sa spunându-şi: 138 „Este aparte, are rafinamentul unui grec, promite foarte mult şi este ferm”. 139 Şi Pitagora a acceptat: 140„Bine. De mâine începi învăŃătura. 141Bănuiesc că locuieşti la Nestor. 142Vino dis-dedimineaŃă, pe la răsăritul soarelui”. 143 Nestor a fost încântat că planul le-a reuşit, că Zamolxe va studia cu un filosof adevărat. 144Şi i-a spus lui Pitagora: „Într-adevăr getul locuieşte în casa mea”. 145 După care Nestor şi-a luat rămas bun: „Noi plecăm şi te lăsăm cu bine didascalos, învăŃătorule”. 146 Cei doi au ieşit din curtea maestrului şi Nestor Îi explică Lui Zamolxe: 147„Filosoful este în curs să-şi constituie o şcoală filosofică, aici la noi în Samos. 148El a dobândit mare înŃelepciune de la zei, ca urmare a uceniciei prin lume. 149Pitagora primeşte învăŃăcei în tot timpul anului, vrea să formeze cu ei o confrerie spirituală, un fel de ordin al înŃelepŃilor, bărbaŃi şi femei”. 150 Zamolxe a fost copleşit de evenimentele zilei şi i-a mărturisit lui Nestor: 151„Astăzi este un moment deosebit de important din viaŃa mea. 152 L-am cunoscut pe înŃeleptul lumii şi el m-a acceptat să-i fiu învăŃăcel. 153Lui Dumnezeu Îi mulŃumesc din toată inima!” CAPITOLUL 3 Zamolxe Îşi începe învăŃătura cu Pitagora. Pe calea înŃelepciunii. Metodele învăŃăturii lui Pitagora. Despre Zeitatea Supremă şi zei. Omul şi lumea. Puterea gândurilor. Lumina zeităŃilor.

137

Filosoful

doua zi, dimineaŃa, Zamolxe a sosit acasă la Pitagora. 2Şi a aflat că va lua lecŃii în grădina maestrului împreună cu doi localnici, un bărbat, între două vârste, pe nume Alkibiades şi o tânără femeie, Olimpia. 3 Pitagora şi-a început lecŃia teoretică, akousmatos explicându-le învăŃăceilor metoda sa de predare astfel: 4„Pentru început reŃineŃi că înŃelepciunea trebuie să se dezvolte în minte, nu să fie scrisă, căci adevărul nu poate fi exprimat în întregime prin cuvinte. 5Dar, va trebui mai întâi să deprindeŃi metodele de purificare pentru corp, minte şi suflet. 6 Numai prin katharsis percepŃia omului se rafinează şi poate atinge valori înalte. 7 În acest fel mintea are acces uşor la cunoaşterea zeilor. 8Pe parcurs vom mai discuta şi despre ordine şi haos. 9 Subiectele sunt inepuizabile. 10ReŃineŃi de asemenea faptul că noŃiunile pe care vi le voi expune pot aparŃine anumitor crezuri religioase sau filosofice. 11Eu vă înfăŃişez o esenŃă a ceea ce am învăŃat până acum în cursul peregrinărilor mele”. 12 După care Pitagora le-a recomandat practici de purificare, katharsis şi le-a atras atenŃia asupra rezultatelor lor astfel: 13 „Nu vă faceŃi din trupuri morminte sufletelor. 14Va trebui ca pe timpul cât învăŃaŃi cu mine să vă abŃineŃi de la mâncatul cărnii. În acest fel vi se elimină treptat toxinele din corp. 15În mod gradat veŃi avea simŃământul că trupul vi s-a uşurat şi veŃi observa că mintea devine din ce în ce mai calmă şi capabilă de concentrare pe un timp mai îndelungat. 16 Aceste aspecte sunt doar preliminarii. 17 Sufletului trebuie să-i dăm cea mai mare importanŃă şi să-i creăm
27

1

A

a minŃii şi a trupului.CARTEA NEMURIRII posibilitatea ca treptat să se manifeste impresiile colegului Alkibiades care a deplin. Pitagora şi-a încheiat prima lecŃie minciuna. pot spune că medicina pe care o veŃi 32Însă Zamolxe îl încurajează: „Pas cu învăŃa de la mine acŃionează concomitent pas aflăm toate secretele lumii”. 44Astfel haosul va înceta acolo alte subiecte”. 24Alkibiades a mărturisit: „Sunt de funcŃionare ale universului. 43Scopul înŃelepciunii pe care o lecŃia introductivă. să vă puteŃi controla în acea definire trăsături de caracter impulsurile omeneşti sau să înfăptuiŃi specifice predominante acelui popor. 45RemarcaŃi 30 ÎnvăŃăceii s-au despărŃit de maestrul de asemenea faptul că aceste idei vă lor. în lumea terapeutic”. preziceri. 33 asupra acestor trei domenii care în A doua zi. 38Tot acea zeitate a creat şi legile au auzit. să fiecare popor şi-O înfăŃişează şi O puteŃi fi prezenŃi în mai multe locuri în denumeşte în felul său propriu. 35În religie. 19Vă mai cum vom învăŃa toate câte ne spune”. VeŃi Pitagora. translaŃii în spaŃiu. permiŃând învăŃături pe care noi nu prea le astfel o ordonare cosmică de necesitate înŃelegem. trăgând concluzia zilei şi făcând neorânduiala umană în multiplele ei anunŃuri: „Pentru astăzi am terminat aspecte. unde ordinea se manifestă. regăsind acelaşi timp. 25Iar Olimpia a 39Treptat neorânduiala s-a liniştit pe intervenit şi ea zicând: „Ştim că predai şi alocuri datorită în primul rând luminii. acest haos înseamnă răul precum 27 Au trecut aproape două ore şi umană sunt ignoranŃa. dezordinea şi harpă. 28AŃi aflat în linii căutăm este să ştim cum poate orânduiala mari cum va decurge ucenicia voastră pe să fie manifestată din plin şi în acest mod calea înŃelepciunii. 21CalităŃile enumerate au 36Noi însă vom porni de la ideea că la explicaŃii raŃionale nu mistice. Ele credem totuşi că o anumită zeitate a creat necesită cunoaşterea de sine”. 40 muzică învăŃătorule”. laşitatea. noŃiuni mult mai simple”. 18Prin urmare veŃi parcurge o cale oftat cu îngrijorare spunând: „Didascalos care permite trei optimizări în paralel: a cunoaşte foarte multe lucruri. nu a fost nimic. 37Dar acestea sunt puteri în folosul binelui. Melodiile vor permite minŃii să fie în 41 RemarcaŃi faptul că în cosmos asociem relaxată şi în timp veŃi învăŃa să cântaŃi la haosul cu întunericul. 42Ca o juxtapunere. 31Pe drum Zamolxe a vrut să afle oferă doar o perspectivă generală asupra 28 . cosmosul care se afla iniŃial în starea de 23 ÎnvăŃăceii au fost uimiŃi de cele câte haos. zilei este Zeitatea Supremă. violenŃa. ein arhe. se afla acolo şi un harpist. Muzica va fi folosită şi în scop distrugerea. să realizaŃi călătorii extatice. să faceŃi minuni. lipsa de cunoaştere. Chiar şi acum cosmosul continuă să se 26 ordoneze pentru că există mereu materie Atunci Pitagora le-a spus: „De mâine muzica ne va însoŃi lecŃiile. 29Mâine să veniŃi la cazurile negative enumerate de mine să aceeaşi oră şi vom dezvolta sistematic dispară. vindecători şi 34ÎnŃeleptul le-a vorbit însoŃit de prezicători capabili să vă amintiŃi vieŃilor acompaniament muzical astfel: „Tema anterioare. Nu ştiu sufletului. hoŃia. Eu aş fi vrut să începem cu în relaŃionarea componentelor lui. 22Toate început. deveni iatromanŃi. nouă care apare şi această materie se află forma ei iniŃială tot în starea de haos. când învăŃăceii au sosit la 20 activitatea lor se întrepătrund.

lumea are conştiinŃă colectivă. 66Totuşi Pitagora i-a încurajat: „Va lua ceva timp până le puteŃi percepe distinct”. 48Dar acum ne vom ocupa de altceva. Ea reprezintă modul în care omul ştie că se află în prezenŃa zeilor”. se numesc sunetele inimii sau sunetele sufletului”. redate de urechea noastră interioară. 79El pare într-adevăr de neschimbat dacă ar îndeplini o condiŃie. simŃindu-i îndeaproape. 57Pur şi simplu sunetele îmi sunt generate în interiorul capului”. ca până la producerea acelor profeŃii. 76Oamenii erau interesaŃi de felul în care le va evolua viaŃa. 64 ToŃi învăŃăceii au închis ochii dorind să perceapă sunetele menŃionate de maestru. 46 ÎnvăŃăceii lui Pitagora erau uimiŃi de panorama largă oferită de maestrul care. 67Şi astfel lecŃia s-a încheiat. Iată cum vom proceda”. nu sunt de harpă şi nu se aseamănă cu altele de la vreun alt instrument muzical cunoscut mie. 70ÎnvăŃăceii au constatat că nu au o programă şcolară stabilită. preoteasa care îi ajută să-şi afle destinul propriu. 75 Umanitatea s-a preocupat din zorii ei să facă profeŃii. 29 . 49 Şi Pitagora i-a chemat pe toŃi să se apropie de harpă şi le-a zis: 50„AtingeŃi fiecare pe rând coardele harpei. 53Deci atunci când inspiraŃi creaŃi şi sunetul prin atingerea corzilor sau a unei singure coarde”.CARTEA NEMURIRII temelor expuse pe care de acum le vom aborda pas cu pas”. aud nişte sunete ciudate în urechi. 56În mod sigur ele nu vin din exterior. 55Zamolxe a avut o experienŃă mentală aparte pe care i-a mărturisit-o lui Pitagora: „Domnul meu. 68 În zilele ce au urmat Pitagora a repetat diferite noŃiuni predate până atunci pentru ca ele să poată fi mai bine memorate. în particular. 77Grecii. astfel putem face predicŃii şi deci anticipa raŃional desfăşurarea evenimentelor ce vor urma. 58 Şi maestrul le-a spus: „Iată experienŃa personală pe care aşteptam să mi-o mărturisiŃi fiecare dintre voi. recurg la a o consulta pe Pitia. 63Toate aceste vibraŃii. VeŃi crea cu simplitate momente de armonie. căci nimeni nu lua notiŃe. a continuat astfel: „47Nu fiŃi copleşiŃi! Vă va lua ceva timp până să înŃelegeŃi mai clar aceste noŃiuni. 52Şi totodată să deveniŃi conştienŃi de sincronizarea sunetului cu inspirarea aerului pe nări. de 73 Omul are conştiinŃă corelaŃie. 78Dar eu cred că ei fac o eroare crezând că destinul le este imutabil. 71 Pitagora se orienta mai mult după progresul lor la învăŃătură. 74Cel mai important este să analizăm această codependenŃă din perspectiva omului. 60 Atunci Olimpia a întrebat: „Care sunt acei zei?” 61Pitagora le-a răspuns: „Sunetul subtil care pare că vine din interiorul capului este calea pe care se întâlnesc toŃi zeii. 65Dar se pare că Alkibiades şi Olimpia nu le-au auzit. 54 Fiecare învăŃăcel a urmat întocmai ce a spus maestrul. 51FiŃi în acelaşi timp atenŃi la vibraŃie ca sunet care vă pătrunde prin urechi. individuală. 62Dar dacă vreŃi să căutaŃi un zeu sau o zeiŃă anume. îi puteŃi invoca individual existenŃa şi ei vor fi găsiŃi pe o cale care vi se deschide odată cu noile sunete pe care le auziŃi. 59 AflaŃi că această trăire este esenŃială. 69Pe parcurs maestrul a introdus şi elemente noi care să lărgească viziunea de ansamblu. 72 Într-o zi maestrul le-a vorbit despre om şi lume astfel: „Omul şi lumea sunt într-o relaŃie de interdependenŃă.

86 Olimpia a întrebat şi ea: „Dar de câte ori putem oare face astfel de redirecŃionări ale vieŃii?” 87Şi Pitagora lea explicat: „Nu există un număr limită.CARTEA NEMURIRII toate cele care s-au întâmplat. atunci putem spune că zeii sunt nemuritori. 90 Zamolxe a mai întrebat: „Şi care ar fi metoda cea mai bună de urmat. 93Dar în cazul în care constatăm că acel optim nu mai funcŃionează va trebui părăsit şi adoptată o nouă cale de armonizare. zeităŃile sunt principii. 92 De exemplu atunci când am constatat că există un optim al felului cum dormim. redirecŃioneze şi să aibă parte de destinul pe care şi-l construieşte singur”. avem mai mult curaj să le abordăm şi să ne raportăm cumva la ele. 103Dându-le chipuri omeneşti zeităŃilor. 89 Pe când cei care se menŃin mai constant pe un drum anume sunt conservatorii”. obârşia lor o constituie elementele primare care stau la baza conceptelor de zeitate. fenomene ale naturii. 30 . învăŃătorule?” 91Pitagora a răspuns: „Sunt împrejurări când optimul poate fi obŃinut când pe o cale când pe cealaltă. ar evolua în aceeaşi direcŃie. deci le facem antropomorfe. 106 Toate acestea se înŃeleg prin prisma adevărului uman relativ. 105Doar calităŃile lor le creăm cu bună-ştiinŃă în noi. le dăm un chip asemănător cu cel al omului. acolo unde trebuie să le înŃelegem bine. 104Fireşte că zeităŃile nu au chipuri cu adevărat. 80Dar căile omului sunt mereu în schimbare. 85Noua direcŃionare predispune la un alt rezultat atâta timp cât este menŃinută constantă prin puterea gândurilor”. şi încorporând natura în persoana sa. de capacitatea de evaluare corectă a lucrurilor. 102Precum ştiŃi. ei fiind cunoscuŃi ca nonconformişti. 96Pentru aceasta avem nevoie de discernământ. 107Omul se armonizează cu lumina zeilor şi zeiŃelor numai atunci când se integrează în marele mecanism al cosmosului percepându-i intrinsec mişcările şi tendinŃele. 81Cu adevărat noi ne creăm realitatea lumii prin intermediul 82 Omul poate să se conştiinŃei. 108Aceasta îl face pe om parte din natură. căci la cel absolut nu putem avea acces. 99 Temele filosofice abordate de maestru erau din ce în ce mai profunde şi mai diverse. 97Discernământul este o calitate esenŃială necesară candidatului la dobândirea înŃelepciunii. 94Noi oamenii ne găsim practic mereu în dilema dacă să menŃinem o anumită cale într-o împrejurare sau alta. 100 Într-o zi Zamolxe l-a întrebat pe Pitagora: „Cum ar trebui urmată lumina zeităŃilor?” 101Şi maestrul a răspuns: „Armonia cu zeităŃile înseamnă că păşim optim pe căile luminii lor. astfel făgaşul care predestina profeŃia este părăsit. 109Şi atâta timp cât există elementele primare care constituie obârşia zeităŃilor. manifestări cărora noi oamenii le creăm o personalitate. 98 Pe parcursul uceniciei în ale filosofiei veŃi obŃine cu certitudine această calitate folositoare în orice împrejurare din viaŃă”. ca generând acel destin. 95Doar prin înŃelepciune putem găsi soluŃiile cele mai bune. fiind astfel un ecou al naturii şi prin urmare al zeităŃilor. 88 Sunt oameni care o fac de foarte multe ori. îl vom urma. 83 Atunci Zamolxe a întrebat: „Cum se face în mod practic acea redirecŃionare care înfirmă o profeŃie ce părea de neclintit?” 84Şi Pitagora a răspuns: „Cel conştient de puterea gândurilor proprii le va reorienta într-o direcŃie nouă.

şi o dorinŃă sinceră a omului de a ieşi din tiparele mentale în care vieŃuieşte. evenimente şi fapte care sunt total diferite. 136Şi cauza principală care îl frânează este ignoranŃa”. Alkibiades şi Olimpia – au păreri diferite despre cele predate. 134El trebuie să se rupă cumva de cercul obişnuinŃelor care creează şi folosesc aceleaşi deprinderi şi atitudini conducând la închistare mentală şi la tendinŃa de a judeca în acelaşi mod oameni. Spiritul lupului. devenind la rândul său creator”. 127Eu cred că filosoful predă ceva ce nu ni se potriveşte nouă grecilor. 129N-aş mai dori să urmez şcoala. din alte popoare. 135Omul este bine să încerce săşi depăşească limitele pe care şi le-a creat singur. 118Atunci când urmărim armonia din perspectiva noastră. 110 125 Într-o zi. 120 Într-o zi maestrul le-a vorbit despre nemurire astfel: „Atunci când omul este îndeajuns de conştient de legătura sa cu Creatorul Lumii. 122 Este nevoie de încarnări succesive ale aceluiaşi suflet pentru ca să poată evolua sistematic. 128 Poate alŃii. el devine nemuritor prin cunoaşterea flăcării nemuririi din inima sa. 114 NoŃiunile predate de Pitagora erau foarte dense. el fiind mereu şi mereu preluat şi promovat de oameni. 132 A doua zi Pitagora. 31 . se poate afirma fără greş: să faci bine căci cândva acel bine se va întoarce la tine”. să accepte aceste învăŃături. 124 Au trecut câteva săptămâni şi cei trei învăŃăcei ai lui Pitagora – Zamolxe. pe când se întorceau acasă. primim reacŃii de acelaşi fel din partea zeilor. mult deosebite de filosofia greacă de până acum. ÎnŃelepciunea egiptenilor. pe lângă capacitatea de a asimila idei noi. maestrul ştia foarte bine că ideile în atenŃie solicitau mult puterea de înŃelegere a învăŃăceilor. Pitagora învaŃă de la Zamolxe. 112Ca exemplu concret este zeul Cronos. aflând că Alkibiades a renunŃat la lecŃiile filosofice le explică învăŃăceilor: „ÎnvăŃătura mea nu este pentru oricine. 113 Şi astfel omul poate fi ecou al zeilor şi zeiŃelor cu rol creator. CAPITOLUL 4 Simboluri şi numere. Semizei şi zei. 117Atunci Pitagora a zis: „Este cât se poate de adevărat ceea ce spui. 131 Şi Zamolxe l-a asigurat că aşa va face. 126Până acum filosofia greacă a abordat alte teme. Alkibiades i-a spus Lui Zamolxe: „Noi grecii din Samos nu suntem obişnuiŃi cu ideile filosofice ale maestrului. timpul etern. Zeii şi credinŃele geŃilor. 130 Te rog să-i spui maestrului că nu mai am timp de învăŃătură. De mâine nu mai vin. 133ÎnŃelegerea ei necesită. 111În acest caz putem spune cu certitudine că acea zeitate este eternă pentru că un principiu nu poate avea un sfârşit. 116Eu cred că acesta este modul în care noi oamenii ne raportăm la zei”. după o lecŃie avută cu Pitagora. 115 Într-o zi Zamolxe a remarcat: „Mă gândesc la faptul că prin acŃiunile noastre determinăm ca răspuns reacŃii fireşti din partea universului uman şi material în care trăim.CARTEA NEMURIRII Un exemplu este principiul devenit zeitate. 121Sufletul are o evoluŃie continuă până când atinge acel stadiu. 119În mod practic în cazul naturii duale bine-rău. căci voi pleca din Samos să fac negoŃ pe mări”. 123Pe parcurs vom mai relua aceste noŃiuni”.

3Şi lea spus învăŃăceilor: „Diverse popoare au un cult al simbolurilor şi numerelor magice care au anumite semnificaŃii. 32 Chiar se recomandă unei femei măritate să fie cumpătată ca albina”. adică „cel ce duce lumina” pentru că este strălucitor în bătaia soarelui”. Osiris este prezent în cer sub forma constelaŃiei Orion. Amun sau Amen. 26Desigur că de aceasta beneficiază şi viaŃa lui personală precum şi mediul în care trăieşte omul respectiv. faraonul însuşi era considerat ca întrupare a virtuŃilor zeilor”. 15De pildă egiptenii spun că atunci când zeiŃa Isis plânge se revarsă Nilul. ci ordinea pe care o manifestă viaŃa acelor fiinŃe. 24Cei care practică meditaŃia folosind această silabă obŃin mari beneficii. 30Dar desigur că în animalul respectiv nu se venerează fiinŃa inferioară biologic în comparaŃie cu omul. 17 Atunci Zamolxe a remarcat: „Este interesant de constatat că şi noi geŃii 1 În avem un cuvânt care se apropie de numele zeului solar Ra al egiptenilor. 14Deşi zeităŃile au o întruchipare undeva în cosmos. 13De exemplu în cazul Osiris şi Isis. 18 Noi spunem „raze” emanaŃiilor luminoase din soare. 4Ele Ńin locul unei realităŃi aproximative”. 2El. 19Mai folosim silaba şi în numele dat marelui fluviu pe care voi îl numiŃi Istros. 28 Şi Zamolxe a mai întrebat: „Cum oare se raportează egiptenii la spirite?” 29 Şi Pitagora le-a explicat: „Ei se orientează. 5 Zamolxe l-a rugat: „Domnul nostru. totuşi ele se manifestă cumva pe pământ.CARTEA NEMURIRII zilele ce au urmat Pitagora a folosit pentru predarea lecŃiilor simboluri şi figuri geometrice. 34Pitagora le-a spus: „Mult 32 . iar Isis ca steaua Sirius. la rândul lui. 21 Şi Pitagora a tras concluzia: „Ai deschis un subiect interesant Zamolxion. învăŃase de la egipteni cum pot simbolurile să influenŃeze mintea. 9Politica era inseparabilă de religie. 10 Şi Zamolxe a mai întrebat: „Care ar fi zeii lor importanŃi?” 11Pitagora le-a explicat: „În primul rând este Cel reprezentat de soare căruia i se spune zeul Ra. erau venerate spiritele luminii. 27 Şi cum silaba RA este foarte veche. 12Într-un fel sau altul religia egiptenilor este centrată pe relaŃia Soare-Lună reprezentată antropomorfic de mai multe zeităŃi perechi. 22 Există silabe magice descoperite în paralel de multe popoare. şi aşa îi inspiră pe oameni să o urmeze”. te rog să ne vorbeşti despre Egipt”. 20Noi îi spunem Du-na-ra. din timpurile vechi. 23Şi una dintre ele este într-adevăr RA. 16În linii mari egiptenii îşi conduc viaŃa după ciclicitatea desfăşurării elementelor naturii care se află într-o ordine bine definită. „33Dar sacrificiile făcute spiritelor zeilor cum decurg?” a mai întrebat Zamolxe. 6 Pitagora a răspuns: „În Egipt. 31De exemplu noi oamenii avem multe de învăŃat de la modul de comportare al albinelor. în ea s-au acumulat mari puteri care conduc practicantul ei de la simpla conştiinŃă la supraconştiinŃă”. în viaŃa proprie şi socială. 25Silabele magice sunt legate de memoriile spaŃiale creând astfel predispoziŃii în dezvoltarea spirituală ulterioară a celui care le pronunŃă. după spiritele naturii care uneori sunt reprezentate şi ca animale. 8Egiptenii aveau ca modele de conduită pe preoŃii cei mai buni. 7PreoŃii erau conducătorii de mare valoare care absorbeau în propria lor fiinŃă aceste spirite.

anunŃă o 33 52 Şi . Pitagora a spus: „Scopul de a avea o scriere este bun. 48 Zamolxe a explicat: „Noi folosim această scriere de sute de ani. 64Se pot afla astfel multe informaŃii atât de la păsări cât şi de la oameni. dar se referea la graiul animalelor în general”. 61Maestrul şi el vroia să se împărtăşească din cunoştinŃele Lui Zamolxe. bufniŃa. 44Şi Zamolxe i-a răspuns: „Avem alfabetul getic. că toate vieŃuitoarele. 37 Aceasta a atras mânia spiritelor luminii şi astfel au început declinul şi suferinŃele egiptenilor. dar este evident că alfabetul getic este distinct. 35dar de un timp unii preoŃi. 67Cântecul păsării are o semnificaŃie care trebuie descifrată în conjunctura în care are loc”. sticletele. un popor care nu are obiceiul de a sacrifica animale. 36Religia egipteană a fost sănătoasă până când preoŃii lor au început să practice jertfirea animalelor. sub influenŃa negustorilor greci. iar Olimpia a renunŃat şi ea pe parcurs să le urmeze. 66Modul lor de comportare şi felul particular de a ciripi dau un mesaj anume celui care vede sau ascultă pasărea respectivă. 39Eu în Babilon am urmărit ani de zile. 40 Au trecut câteva luni de când Zamolxe lua parte la lecŃiile lui Pitagora şi nimeni nu s-a mai înscris la cursuri. 51ComercianŃii noştri. fie el cât de rudimentar. 62 Într-o zi Zamolxe a avut prilejul să-i vorbească lui Pitagora despre limbajul păsărilor astfel: 63„La noi omul apropiat de Dumnezeu invocă spiritele naturii şi de aceea înŃelege graiul păsărilor. învăŃătorule. 60Filosoful Îl considera pe Zamolxe ca o persoană spirituală de excepŃie şi a înŃeles că ar avea de învăŃat de la preotul get. 56Toate popoarele pe unde am umblat eu au scrierea lor. piŃigoiul. 38łara lor a fost de curând cotropită de către perşi. 54Dar în şcoală tinerii pot învăŃa să scrie pentru că le poate folosi în viaŃă. 46 A doua zi Pitagora a privit cu atenŃie literele şi a remarcat: „Într-adevăr sunt asemănări clare. aşa credem. au adoptat aceste practici violente. 59Şi era din ce în ce mai apropiat sufleteşte de maestrul Său. care sunt capabile să aibă un grai. barza.CARTEA NEMURIRII timp preoŃii lor nu au sacrificat fiinŃe vii în ritualuri. măcăleandrul. alături de preotul Zarates. 42 Singurul învăŃăcel a rămas Zamolxe. vrabia. 53Îmi menŃin totuşi opinia că scrierea nu va putea niciodată să înlocuiască trăirea spirituală din sufletul omului. 50De obicei preoŃii sunt cei care o folosesc pentru a păstra mai bine invocaŃiile către zei. sub influenŃe străine. 43 Într-o zi Pitagora a vrut să ştie: „Spune-mi Te rog Zamolxion despre scrierea voastră a geŃilor. 58 Zamolxe a rămas atunci singurul învăŃăcel al lui Pitagora. utilizează limba şi scrierea greacă”. care este dătător de lumină sufletului”. aceste cruzimi fiind interzise de profetul lor Zaratuştra. 49Din păcate sunt foarte puŃini oameni în GeŃia care o cunosc. 41 Alkibiades plecase. 68 Apoi Pitagora a zis: „O astfel de ideea am mai auzit-o până acum. Aş dori să văd alfabetul pe care îl folosiŃi”. 69 Şi Zamolxe a continuat: „Noi. 47Nu ştim cine a împrumutat de la cine”. focul sacru zoroastru. 65Aşa sunt mierla. 57Voi păstra cu mine pergamentul cu alfabetul getic”. 55ÎnŃeleg importanŃa pe care scrierea o poate avea în comerŃ şi în comunicarea dintre oameni. 45Pot aduce mâine un pergament cu literele ce îl compun şi corespondenŃa lor în alfabetul grecesc”.

100 Pitagora tare s-a mirat şi a zis: „Limbajul lupilor? În ce fel îl pot pricepe oamenii?” 101Şi Zamolxe a spus: „Află 34 . 73În schimb. iar femeia respectivă. 88 Pitagora a fost de acord. atunci când este vorba de animale şi de păsări. dacă cineva se gândeşte la o persoană iubită şi observă semnele care vin din exterior. 81căci oamenii devin ceea ce cred ei în mintea lor că pot ajunge. minte care are deja formaŃi sâmburii acelei realităŃi. zicând: „Mă întreb cum faceŃi voi geŃii ca să descifraŃi cele transmise de către vieŃuitoare?” 90 Şi Zamolxe a răspuns: „În primul rând trebuie înŃeles decorul în care se întâmplă acŃiunile şi cunoscut comportamentul normal al acelei vieŃuitoare. 70 Pitagora a fost de acord spunând: „Da. 98Ce s-ar mai putea spune despre limbajul vieŃuitoarelor?” 99Zamolxe a răspuns: „Unii oameni înŃeleg şi limbajul lupilor”. 71Universul este mereu în transformare şi este normal să existe semne care să indice direcŃii de evoluŃie. 72Noi grecii folosim şi profeŃiile Pitiei.CARTEA NEMURIRII desfăşurare a ceea ce va urma. devine apoi un om ruinat”. 94 Auzind aceste vorbe Pitagora a remarcat: „Îmi aminteşti de profeŃii poporului iudeu. 85Drogul acelor gaze are efecte mentale distrugătoare. în timpul consultării lor. 82Dar Pitia poate da greş uneori pentru că ea nu are tot timpul supraluciditatea mentală dată de gazele care ies din peştera unde prezice. 89Apoi L-a întrebat pe Zamolxe. 93 Acestea se numesc premoniŃii şi se pot aplica atât la persoane cât şi la grupuri de oameni sau chiar la naŃiuni întregi”. 96Numai aşa a putut să supravieŃuiască poporul lor. 95Ei aveau cunoştinŃe avansate în domeniul prevestirii viitorului unei naŃiuni. 78Mam tot gândit la modalitatea în sine şi am ajuns la concluzia că viitorul omului se află mai degrabă din mintea persoanei care o întreabă pe Pitia despre viitor. i se pot revela sentimentele acelei persoane sau chiar ceea ce face persoana în cauză în acel moment. pentru persoana care doreşte să-şi afle viitorul?” 77 Pitagora a explicat: „Este un subiect care mi-a luat mult timp de studiu. asta este adevărat. 87InformaŃia vine din exterior şi depinde doar de capacitatea omului de a interpreta semnele ce se arată”. dar aceasta o stoarce de vlagă. mesajele pe care le trimit zeii sunt cu totul diferite. 80Pitia nu face decât să ia informaŃii chiar din mintea persoanei care întreabă. 79Pare paradoxal că cineva merge la Pitia să-şi afle soarta care se găseşte deja în mintea sa. 83Mintea ei se află într-o stare de recepŃie care fireşte că poate fluctua. dar aceasta este o activitate predictivă pur umană. 75 Şi Zamolxe a mai întrebat: „Cum credeŃi că procedează Pitia? 76Cum îşi obŃine ea mesajele care vin de la zei. decât de a-l obŃine cumva de undeva din afara minŃii proprii. care este Pitia pentru un timp relativ. 86 Şi Zamolxe a observat: „În schimb cazul aflării viitorului de la vieŃuitoare este diferit. 84 Prezicătoarea foloseşte gazele intoxicante pentru a-şi stimula creierul. I-am cunoscut bine în Babilon. dar poate fi şi soluŃia unui gând pe care omul îl are tocmai atunci în minte. 92De exemplu. 97Dar aş dori să continuăm subiectul nostru. deci au rol de predicŃie a evenimentelor”. 91Mesajul este un răspuns legat de cadrul respectiv. 74Ele trebuie descifrate pe când în cazul Pitiei ele au forma clară şi explicită a limbajului omenesc”.

înŃeleg cel mai bine ce înseamnă nemurirea la geŃi”. 111 Şi Pitagora a afirmat: „Da. 105Dar Apollon Zeul Lupilor trebuie să fi existat ca spiritualitate originară”. la noi grecii. aşa cum este reprezentat antropomorfic de Apollon Lykeios. 109Lupul. dar şi daci. 135 Şi Pitagora a mai întrebat: „Cum se manifestă spiritele pe care le veneraŃi?” 136 Zamolxe a răspuns: „În multe feluri. ceea ce înseamnă fiii lupilor. de la voi tracii. cei văzuŃi cu ochiul. Dumnezeu şi Domnazâna. Zeul Lupilor. 124 Şi Pitagora a spus: „Este foarte interesant. 119 Ei sunt vii undeva în cer şi sunt creatorii noştri. 110Nu este surprinzător faptul că Apollon ca zeu este model al curajului. 133Ei trăiesc nevăzuŃi printre noi până când se întrupează ca şi noi. Atât ziua cât şi noaptea”. 107 Este solar deoarece felul manifestării lui este legat de albul zăpezii. 128Credem că Dumnezeu şi Domnazâna au coborât cumva din cer şi se află cu noi în multe chipuri. 126 Dar cum priviŃi voi geŃii natura?” 127 Zamolxe a explicat: „Noi domnul Meu trăim înfrăŃiŃi cu natura. 115În Egipt trăiesc anahoreŃii cărora noi grecii le spunem isihaşti”. 121Lui Dumnezeu. 108Şi este lunar pentru că lupul urlă la lună. 103 Şi Pitagora a dorit să afle mai mult zicând: „Mă interesează foarte mult ce înŃelegeŃi voi geŃii prin spiritul lupului? 104 Noi grecii legăm spiritul lupului de Apollon Lykeios. 118Zamolxe a zis: „Noi avem doi zei principali. oameni de la râuri. PreoŃii noştri au astfel de obiceiuri”. 125Deci aveŃi un dualism masculin-feminin aşa cum este firesc să existe la un popor avansat spiritual. 122 iar perechii Lui. 129Şi precum este şi în filosofia pe care am învăŃat-o aici. 120Nu Le ştim numele adevărate. şi noi credem că sufletul omului este nemuritor. 132 Ne amintim mereu de ei. 113Noi grecii am învăŃat ascetismul de la traci. 117 Într-una din zile Pitagora a vrut să afle în ce credea neamul geŃilor şi I-a spus Lui Zamolxe: „Spune-mi ceva despre zeii şi credinŃele voastre ale geŃilor”. Îi mai spunem şi Moşul. 134 Aceia dintre noi. îi spunem Moaşa. avem un puternic cult pentru moşii şi strămoşii noştri pe care îi credem nemuritori. care pot comunica cu străbunii. Domnazâna.CARTEA NEMURIRII învăŃătorule că noi geŃii ne numim în limba noastră rumâni. aceasta însemnând că este influenŃat de energia lunară. căci ei erau aceia care puteau trăi singuratici şi dedicaŃi căutării liniştii interioare şi a adevărurilor ultime. 137„Noaptea!? În ce fel?” s-a arătat curios Pitagora. dar I-am numit Dumnezeu şi Domnazâna. sufletul lui se duce undeva. 123Tot moaşă noi spunem femeii care ajută o femeie gravidă să nască”. 106 Zamolxe i-a răspuns: „La noi lupul este un animal atât solar cât şi lunar. 138Şi Zamolxe a zis: „Pe meleagurile GeŃiei se petrec nişte lucruri care nu ştiu dacă 35 . mai cu seamă raportat la solaritate. integrează în armonie cele două energii. 131Cei în viaŃă sunt capabili să cheme sufletele moşilor noştri pe care noi îi credem că sunt vii undeva. sau Domnezeu. 130 Atunci când omul moare. 102 Desigur că este vorba de spiritul lupului nicidecum de o filiaŃie a naşterii. 116 Şi Zamolxe a remarcat: „Noi geŃii păstrăm încă această tradiŃie a pustnicilor. Acum îmi este clară evoluŃia spiritului lupului. 112Eu leg acest spirit şi de viaŃa sihăstrită. 114Ei îşi săpau în stânci caverne unde se izolau. virtuŃilor şi vieŃii armonioase”.

apar făpturile văzduhului nopŃii. cum Îl numiŃi voi geŃii pe Zeus. 173Zeul întrupat stăpâneşte o mai mare sau mai mică parte a cauzelor manifestărilor 36 . 160 Atunci Dumnezeu se poate manifesta prin acel om şi de aceea spunem că Dumnezeu se poate întrupa. şi multe alte manifestări în natură”. cingători bătute în smaralde şi diademe împletite în părul lung până la pământ”. 162Noi avem semizei şi zei”. 171Unii cred că o zeitate majoră a creat spiritual un fiu sau o fiică ce sunt apoi zeificaŃi după ce au trăit printre oameni. vântul să bată. 150 Zamolxe a mai precizat: „Lupul este animalul de al cărui suflet ne apropiem prin curaj şi dârzenie. 155Aş dori ca într-o zi să merg prin acele locuri”.CARTEA NEMURIRII există şi prin alte părŃi în lume. sub clar de lună. acea persoană poate fi numită chiar zeu. căci o lupoaică a hrănit doi copii abandonaŃi”. 151Sunt mulŃi oameni care detestă lupul fără a-i şti meritele. 166noi grecii îi numim semizei. 161Nivelul de conştiinŃă al omului în relaŃionarea lui cu realitatea ultimă îi stabileşte poziŃia evolutivă. 144 Zamolxe a continuat astfel: „Şi mai credem că există anumite spirite care fac soarele şi luna să strălucească. 145Şi Pitagora a spus: „Aceasta este geneza zeităŃilor în care credem şi noi. pomii să crească. 154Şi Pitagora a spus: „Sunt romanii. 141Ele au veşminte albe diafane cusute cu fir de aur. 157 Dar maestrul mai avea încă multe de spus şi într-o zi I-a mărturisit Lui Zamolxe: „ÎnvăŃătura mea este o taină şi doresc să o dau numai celor care au credinŃă şi după o bună chibzuinŃă. 147Cei care au mult soare venerează acest astru. ca de exemplu cei din Egipt. însoŃitoarele lui Dionisos. printr-o sacralizare a vieŃii proprii. 148Oamenii mărilor respectă spiritul mării. 149Voi geŃii acordaŃi importanŃă spiritului lupului şi celui al muntelui”. de la care a învaŃat chiar şi el care de decenii studiase înŃelepciunea lumii. 170În acest domeniu popoarele au multe tradiŃii. 163 Şi Zamolxe a vrut să ştie mai mult şi a întrebat: „Ce numeşti tu domnul meu. 139Pe pajişti. 156 Pitagora a fost foarte bucuros de conversaŃiile avute cu Zamolxe. 142 Atunci Pitagora a spus: „Sunt menadele. 169Şi atunci când un astfel un om se ridică spiritual foarte sus. apele să curgă. 158 Prin purificarea sufletului său omul se apropie de Dumnezeu. 153 Există chiar un popor despre care se spune că se trage din lupi. 167iudeii le spun oameni-îngeri. 146Din această revelaŃie primordială sacră popoarele preiau ce le este folositor modului lor de a trăi. 140Sunt zânele care dansează desculŃe şi cântă. 159Şi aşa omul poate deveni parte din El care este realitatea ultimă. în peninsula Italia. latinii care trăiesc la nord de Magna Grecia. 165Persoanele pătrunse de puterile zeilor au primit diferite nume. un semizeu şi un zeu? Cine poate fi semizeu şi cine poate fi zeu?” 164 Pitagora a răspuns: „Există popoare care au înŃeles bine ideea că divinul se poate manifesta în om. fiind o întrupare a unui zeu. 152Noi cunoaştem multe poveşti în care lupul este eroul principal. 168 EsenŃa este că aceste persoane percep logos-ul şi viaŃa le este sacralizată. florile să răsară. 143 Şi noi avem această credinŃă venită de la neamurile tracilor”. 172Adevărul este că orice om poate deveni zeu întrupat dacă cei printre care trăieşte îl consideră ca atare datorită valorii sale personale.

CARTEA NEMURIRII întocmai ca şi Dumnezeu care fireşte că le stăpâneşte pe toate”. Se pot face astfel multe legături. au încărcătură spirituală. 179Dezordinea. ca revers al ordinii. cum îi spun egiptenii. 188Acest număr înseamnă unu ori unu ori unu ori doi ori doi ori doi ori trei ori trei ori trei. 183Pornind de la numărul unu putem spune că este un punct. numărul cinci este piramida. 177În ultimă instanŃă realitatea se reduce la manifestarea ordinii. CAPITOLUL 5 Medicina sacerdotală şi sufletul. implică înŃelegerea ordinii din natură. maat. 176Cunoaşterea Lui Zeus. 2 Deşi pot exista succese în vindecarea bolilor minŃii sau a celor trupeşti. Astrologia şi soarta oamenilor. 189 Mai târziu vei avea ocazia să afli mai multe despre acest subiect”. căci vindecarea bolilor oamenilor porneşte de la suflet. o desfăşurare a lucrurilor care poate fi ciclică şi astfel o putem exprima într-o esenŃă simplificată prin simboluri şi în cele din urmă prin numere. poate şi ea fi exprimată prin numere. 184 Cu cât numerele sunt mai mari cu atât ele pot reprezenta o realitate mai complexă. 185Dar desigur că există o dinamică a acestor corelaŃii. şi în multe altele”. fiind cea mai simplă figură geometrică. 3 Dar Zamolxe s-a arătat nedumerit: „Mă întreb cum o rană fizică poate avea drept cauză un dezechilibru al sufletului? 4 Dacă de pildă cineva se loveşte la picior. Despre nume şi puterea cuvântului. 175Pitagora a explicat: „Fără dubiu. medicina psihosomatică. totuşi sursa producerii lor trebuie căutată în lipsa de armonie din sufletul omului”. liniei şi triunghiului. aceasta este condiŃia esenŃială. numărul doi o linie. cum poate sufletul omului să fie vinovat de acel accident?” 37 1 Treptat . numărul trei triunghiul. acestea din urmă fiind exprimări ale dinamicii numerelor şi prin urmare legi de mişcare. 186Mai mult chiar. 180Ordinea poate exista în manifestările din viaŃa omului. a logos-ului. numărul şase este spaŃiul multidirecŃional. numerele pot intra în combinaŃii sau în formule. Marele Lup Alb. chiar şi una abstractizată. Pitagora L-a introdus pe Zamolxe şi în tainele medicinei sacerdotale. a punctului. deci a primelor trei elemente esenŃiale realităŃii. Heraclit din Efes şi puterea focului. în fenomene ale naturii. 178Aceasta se face prin numere care. ca limbaj al realităŃii. în muzică. tetraedrul. dar pot reprezenta o realitate aproximativă. a Lui Dumnezeu. de trei ori câte trei. numărul patru spaŃiul cel mai simplu. adică format din cele patru puncte cardinale plus susul şi josul. a cărei înŃelegere conduce la descoperirea ordinii. spunându-I iniŃial: „Află că preoŃii pot fi cei mai buni medici. 181 Şi Zamolxe a mai întrebat: „Cum oare numerele pot exprima realitatea. 174 Şi Zamolxe a observat: „Prin urmare este necesară cunoaşterea Lui Dumnezeu pentru a se putea ajunge la un aşa înalt nivel spiritual”. 187 ReŃine ideea că numărul două sute şaisprezece este deosebit în ceea ce priveşte lumea în general şi ciclicitatea evenimentelor în special. sau logos cum îi spunem noi grecii. o combinaŃie. învăŃătorule?” 182Pitagora a răspuns: „Numerele nu pot niciodată substitui realitatea.

28În câteva luni Zamolxe era capabil să folosească plantele ca medicamente şi anestezice. 15Sunt multe plante care au felurite roluri în medicină. 9 Zamolxe a precizat: „Totuşi sufletul nu poate vindeca o rană deja existentă. 29Şi când mai venea câte un bolnav la ei. 14Ei pot recomanda medicamente. 17Atunci Pitagora a povestit din experienŃa lui proprie astfel: „Eu am deprins câteva tehnici medicale. dar nu este chiar aşa. 16 Şi Zamolxe a spus: „Şi noi geŃii cunoaştem astfel de metode”. celor care practică medicina printre greci. 20Sunt chiar surprins de lipsa lor de receptivitate. 6Pune-Ńi întrebarea: Oare dacă sufletul celui accidentat era în starea de trezire. din păcate. Zamolxe îl vindeca şi aşa Îşi însuşea mai bine meşteşugul medicinei. 21Sper ca treptat medicina să ia o mai mare amploare în cultura greacă a acestor vremuri”. eu sunt convins că Tu Zamolxe le vei deprinde”. învăŃată de la popoarele barbare. 25Ei spun că eu aş practica o medicină periculoasă. de cele mai multe ori sub formă de ceaiuri. poate preveni multe rele să se producă”. 30Şi-Şi spunea Zamolxe: „La întoarcere Mea în Dacia. 24 Din păcate ducem lipsă de pacienŃi umani deoarece medicii greci ai insulei Samos au răspândit zvonuri. mai ales în Egipt. sau pot aplica anumite metode ca să oprească hemoragiile sau inflamarea unui loc rănit de pe corp. 33Şi uneori lecŃiile aveau loc noaptea. 18 Medicii greci. 38 . 23 Pitagora I-a mai explicat Lui Zamolxe: „Vei învăŃa mai multe pe măsură ce se vor ivi cazuri de intervenŃii medicale. dacă posedă un grad înalt de conştientizare. 32Pitagora L-a instruit cu cunoştinŃele dobândite de el atât în Egipt cât şi în Babilon. 12Egiptenii folosesc o ştiinŃă a medicinei bazată şi pe intervenŃia exterioară. atunci când întunericul era deplin. Ei nu se vor opune noului aşa cum fac aici aşa-zişii „doctori” greci ai zilei”. 13Doctorii lor întreprind ceva care să vindece din exterior rana interioară. 22 În zile următoare Zamolxe a învăŃat de la Pitagora să distingă plantele locale şi să ştie vremea potrivită recoltării lor pentru a fi folosite în medicină. 10 Pitagora a mai spus: „Sufletul poate chiar contribui la vindecarea unei răni existente prin acŃiunea lui directă asupra mentalului care cheamă la intervenŃie mecanismele de apărare şi vindecare ale corpului. 19Eu aş vrea să le fac cunoscute aceste metode. Uneori aceşti doctori aplică sucul unor plante pe răni intervenind astfel direct în ajutorul trupului”.CARTEA NEMURIRII 5 Şi Pitagora a explicat: „Aparent s-ar crede că un accident este o întâmplare independentă de sufletul omului. dar este limpede că. voi avea prilejul să vindec oamenii din neamul Meu. Un suflet treaz conduce la decizii înŃelepte”. dar ei nu prea sunt interesaŃi. 8Şi Pitagora a fost de acord: „Aşa este. de pe unde am umblat în lume. nu au ajuns la rafinament în materie de medicină. ar mai fi luat omul decizia să înfăptuiască acŃiunea care l-a condus la acel accident?” 7Zamolxe a admis: „Probabil că accidentul ar fi fost evitat”. 31 Un alt subiect de care se interesa Zamolxe era cel legat de astre. 26Dar dacă grecii nu vor să înveŃe aceste cunoştinŃe înalte de medicină. 27 Şi treptat maestrul I-a spus Lui Zamolxe toate tainele medicale cunoscute de el. 11Dar uneori metoda aceasta nu este de ajuns.

stele şi constelaŃii?” 37Pitagora a răspuns: „În Caldeea. 59Ulterior fiul dobândeşte o imagine proprie în mintea celor care-l cunosc atât pe el cât şi pe părintele lui. 55De exemplu. dacă tatăl este agricultor. pot ele influenŃa viaŃa oamenilor şi viitorul în general?” 34 Şi a răspuns: „Te referi la onomanŃie. 45 Cred că opinia domniei tale este cea mai logică. 54Numele atribuite unor persoane. unor popoare sau unor Ńări semnificau iniŃial o realitate. 38Dar eu le consider speculaŃii. fiul îl urmează în profesie. deşi i se spune fiul lui cutare. Anturajul îl tratează iniŃial pe fiu ca şi pe tatăl său. 58Pitagora a clarificat: „Aceasta este adevărat. tindem să tratăm pe fiu ca şi pe tatăl şi în general pe cei care sunt urmaşi ai aceleiaşi persoane. 62Se poate astfel spune că destinul fiului îi este oarecum determinat. 57 Şi Zamolxe a precizat: „Dar un fiu. 44 Şi Zamolxe a mai spus: „Am înŃeles acum elementele de speculaŃie interpretativă derulate în astrologie. 46Mă întreb acum în ce măsură numele unei persoane are puterea de a-i determina destinul? 47Oare numele atribuite locurilor. se credea în astfel de idei cuprinse în astrologie. soartă care oricum nu este bătută în cuie. Este adevărat că noi grecii ne-am preocupat de astfel de cunoştinŃe. popoarelor. 64Treptat s-au format în societate nume care predestinează datorită tradiŃiei şi semnificaŃiei acelor nume în colectivitatea proprie. 36 Zamolxe l-a întrebat: „Este oare adevărat învăŃătorule că soarta oamenilor este scrisă în planete. iar cei care le cunoşteau astfel reacŃionau în mod aproape similar. 43De pildă fiinŃa care are o impregnare energetică cosmică favorabilă poate pierde şansa de a o folosi plenar în cazul în care nu este ajutată de mediul în care îşi petrece viaŃa”. 42Eu cred că depinde de puterea energiei cosmice dacă ea va influenŃa cumva soarta unei persoane. şi aşa mai departe. 61Cu alte cuvinte tânărului i se jalonează un viitor similar tatălui. 50 Află că pe lângă exagerări şi speculaŃii există totuşi o ştiinŃă care tratează obiectiv această temă. 41Dar de aici până la a face calcule când se îmbolnăveşte cineva sau când îi va veni ceasul morŃii este o cale lungă.CARTEA NEMURIRII într-una din acele nopŃi Pitagora I-a arătat Lui Zamolxe bolta înstelată spunând: „Iată cerul şi astrele lui. poate fi foarte deosebit de tatăl său”. unde eu am stat timp de cinci ani cu preotul Zarates. 39Cum poate oare soarta unui om să atârne strict de evenimente cosmice? 40Sunt de acord că putem spune că unele schimbări energetice petrecute în cosmos pot influenŃa într-o oarecare măsură viaŃa de pe pământ. unor locuri. 35 Stelele menŃin focul universului. din ele iau fiinŃă multe alte astre şi planete noi”. adică Babilonia. în cazul unor persoane. caracteristici ale tatălui. 56Ne formăm tipare în gândire”. 63dacă tatăl este comerciant va fi şi fiul. o caracteristică. 65PărinŃii 49 48 Pitagora 39 . are mare importanŃă asupra fiului. ci este adaptată condiŃiilor în care trăieşte acel om. 51Cuvintele au putere în măsura în care ele determină anumite reacŃii. care ca tânăr are caracterul în formare preluând. 52De exemplu vorbele de ocară urmăresc să înjosească persoana căreia-i sunt adresate. fără să vrea din credinŃa anturajului. 53dar vorbele frumoase fac bine. 60 Dar timpul. Ńărilor. cât oamenii relaŃionează la fel cu cei doi.

CARTEA NEMURIRII

care doresc ca fiii lor să aibe caractere eroice le dau copiilor lor nume glorioase din trecutul istoric. 66Exemple sunt eroii de la Troia. 67Tot la fel se întâmplă cu cei care le doresc copiilor lor să fie oameni de cultură, filosofi, etc. 68Se poate spune fără tăgadă că numele date persoanelor influenŃează evoluŃia lor în viaŃă”. 69 Zamolxe a Ńinut să spună: „Şi noi geŃii suntem atenŃi atunci când dăm nume copiilor noştri”. 70Şi Pitagora a răspuns fără surprindere: „Îmi închipuiam. 71Judecata este similară şi atunci când ne referim la locuri, la popoare, la Ńări. 72Numele diferite predispun la caracteristici diferite. 73De exemplu noi grecii vă numim geŃi, pe când voi vă spuneŃi daci şi rumâni. 74În mintea voastră numele vă dă anumite predispoziŃii, pe când în a noastră altele, deşi este vorba de acelaşi popor care locuieşte la nord de fluviul Istros”. 75 Şi Zamolxe a mai vrut să ştie: „Crezi oare învăŃătorule că schimbarea numelui reorientează viaŃa oamenilor, a locurilor, a popoarelor, a Ńărilor?” 76Pitagora a afirmat convins: „BineînŃeles. 77Este chiar de dorit ca acele nume care conduc la rele, la probleme şi dezastre să fie înlocuite cu altele pozitive. 78Cred că toate popoarele înŃeleg importanŃa folosirii cuvintelor ca nume, dar sunt puŃine neamuri care merg mai departe, schimbând acele nume nepotrivite în funcŃie de ceea ce doresc acele popoare să realizeze în bine”. 79 Dar Zamolxe a vrut să cunoască şi cauzele schimbărilor, spunând: „Mă întreb învăŃătorule despre puterea cuvântului. 80Cum poate ea influenŃa mintea omului?” 81Pitagora a explicat: „Literele sau combinaŃiile de litere, în care intră şi cuvintele, au putere. 82Ea se

înfiripă mai ales prin repetiŃie sistematică şi astfel se creează realitatea celor afirmate. 83Ca exemplu luăm cuvântul RA care este numele zeului solar la egipteni. 84RepetiŃia celor două litere predispune la asimilarea valorilor care se află în spatele principiului zeului RA. 85 Şi aceasta este valabil şi pentru alte afirmaŃii inteligibile. 86Putem spune de exemplu „Zeule vino şi străluceşte în inima mea ca un soare” pe când vizualizăm aceasta. 87Coborârea minŃii în inimă este metoda anahoreŃilor din Egipt, o tehnică repetitivă pe care noi grecii o numim hesychasmos, isihasm”. 88 Într-una din zile Pitagora I-a spus Lui Zamolxe: „Pe coasta Ioniei continentale, foarte aproape de insula Samos, se află marele oraş Efes. 89Acolo trăieşte un tânăr filosof pe nume Heraclit. 90 Vom merge şi noi să-l cunoaştem şi cu această ocazie să vizităm templul zeiŃei Artemis. 91Curând, în acea zonă sacră, unde va avea loc o mare sărbătoare”. 92 Şi aşa Pitagora şi Zamolxe s-au pregătit de plecare. 93S-au îmbarcat pe un mic bac şi curând au ajuns la Efes unde au mers să se găzduiască la o cunoştinŃă de-a lui Pitagora. 94După-amiază s-au dus să-l întâlnească pe Heraclit căruia, deşi avea doar douăzeci şi cinci de ani, i se dusese vestea de filosof, departe în lumea greacă. 95 Aflând că au ajuns la el doi oameni din insula Samos, tânărul Heraclit s-a înclinat respectuos în faŃa lor. 96Şi s-a oferit să-i însoŃească în timpul vizitării măreŃului templu al zeiŃei Artemis, spunând: „AŃi venit într-un moment favorabil. 97Mâine este mare sărbătoare la templul zeiŃei Artemis. 98DimineaŃa, la revărsatul zorilor, mă prezint să vă iau.
40

CARTEA NEMURIRII

Mergem împreună să asistăm la spectacol”. 99 A doua zi Heraclit a sosit punctual la întâlnire însoŃit de Sibila, soŃia lui. 100 Onorând momentul zilei tânărul era îmbrăcat în haine deosebite. 101Şi Heraclit i-a îndemnat pe oaspeŃi: „Să plecăm degrabă ca să nu pierdem nimic de văzut în această zi măreaŃă. 102Vor fi dansuri rituale ale preoteselor de la templu”. 103 Când Pitagora, Zamolxe, Heraclit şi Sibila au sosit la magnificul templu al zeiŃei Artemis, acolo era strânsă o mare mulŃime de oameni. 104FormaŃiunile de muzicanŃi erau gata pregătite să acompanieze dansul sacru, care era aşteptat să înceapă din clipă în clipă. 105 Şi deodată lumea a izbucnit în ovaŃii. „Vin, vin” le-a spus cu entuziasm Heraclit. 106Şi atunci au început să cânte instrumentiştii muzicali. 107 Pitagora şi Zamolxe au admirat grupul preoteselor care, îmbrăcate în piei de urs, se apropiau în paşi de dans sacru către centrul scenei improvizate. 108Şi Zamolxe le-a spus celor care-L însoŃeau: „Iată un obicei vechi pe care-l avem şi noi geŃii. Doar că pe meleagurile noastre acest dans ritual este practicat doar de bărbaŃi”. 109 Preotesele au defilat ceremonios prin faŃa spectatorilor. 110La vederea lor publicul îşi manifesta bucuria. 111Se aplauda cu frenezie ştiind că dansatoarele zeiŃei Artemis erau vestitoare ale bucuriei vieŃii şi iubirii. 112Heraclit le-a spus despre Efes şi zei astfel: „Se spune, domnii mei, că templul zeiŃei Artemis din Efes este una dintre cele şapte minuni ale lumii. 113Din legende ştim că Artemis este fiica Lui Zeus şi sora geamănă a Lui Apollon”.

114

Şi Pitagora a adăugat: „În perechea

Apollon-Artemis avem un exemplu al parteneriatului masculin-feminin, deşi sunt gemeni, frate şi soră. 115Ei reprezintă dualismul soare-lună, aceste astre complementare care reflectă în exterior un aspect uman interior”. 116 Zamolxe a mai adăugat: „Pentru noi geŃii, funcŃia de complementaritate masculină-feminină este dată de perechea Dumnezeu-Domnazâna. 117Şi atunci când Domnazâna se face prezentă în femei, Ea se numeşte Zâna Zânelor şi femeia respectivă are ceva din spiritul Zânei Zânelor”. 118 Şi spre delectarea mulŃimii, spectacolul a continuat timp de câteva ore. 119Apoi oaspeŃii au mers acasă la Heraclit. 120Acolo Pitagora i-a îndemnat la discuŃii. 121Vroia să cunoască conceptele filosofice ale tânărului amfitrion. 122 „Să ne vorbeşti despre filosofia ta” l-a rugat Pitagora pe Heraclit. 123Şi Heraclit i-a spus cu modestie: „ÎnvăŃătorule Pitagora, eu sunt prea tânăr ca să pot instrui pe cineva. 124Mi-am format opinii proprii, dar ele vor trebui să fie aprofundate”. 125 Dar Pitagora a insistat: „Chiar şi aşa noi am dori să cunoaştem elementele pe care este construit adevărul în care crezi”. 126Atunci Heraclit şi-a expus cu simplitate convingerile zicând: „Eu cred că există o ordine a lumii, iar schimbările din univers sunt supuse acestei ordini numită logos. 127Noi oamenii putem să înŃelegem această ordine şi să o exprimăm prin vorbire, fiecare după putinŃa sa. 128Şi mai cred că logos-ul este susŃinut de existenŃa perechilor contrarii. 129 De exemplu, viaŃa există tocmai pentru
41

CARTEA NEMURIRII

că are ca suport moartea şi formularea reciprocă este adevărată. 130Şi iar cred că focul este agentul care produce în esenŃă, prin formele pe care le poate lua, toate schimbările sau transformările care au loc în lume. 131Focul este mijlocul cel mai rapid de transmutare profund calitativă a omului, căci sufletul omului este făcut din focul cel mai subtil, focul viu”. 132 Spusele tânărului Heraclit l-au impresionat pe Pitagora care l-a mai întrebat: „Cum crezi că se explică schimbările în lume?” 133Şi Heraclit a răspuns: „Datorită focului care este agentul transformării comun tuturor. 134O înŃelegere a modului în care focul lucrează, prin formele sale de manifestare, permite oricărei persoane să participe la ordonarea lumii. 135Prin aceasta se conştientizează lumea din perspectiva logos-ului ducând astfel la viaŃa armonioasă. 136Şi mai cred că la fiecare etate există preocupări umane care pun în rezonanŃă armonică vârsta acelui om cu vârsta lumii în care el trăieşte. 137Cel înŃelept este mereu în schimbare şi-şi ajustează timpul vieŃii după logos”. 138 Pitagora a fost impresionat de ceea ce a auzit şi i-a spus lui Heraclit: „Este cât se poate de interesantă înŃelepciunea ta, mai ales că vine de la un om aşa de tânăr. 139Mă întreb cum de ai dobândit-o Heraclit?” 140Şi Heraclit a zis: „Este povestea vieŃii mele. 141De mic copil am tot umblat prin lume, dar desigur că mult mai puŃin decât domnia ta Pitagora. 142 Am rude într-o colonie de-a noastră numită, Istros, de la marea Euxin, portul Euxin cum spunem noi. 143Tot prin acele părŃi de lume se află un fluviu mare pe care noi grecii l-am numit tot Istros.

Cu mai bine de o sută de ani în urmă colonia a fost întemeiată de ionienii din Milet. 145ComerŃul este înfloritor acolo, rudele mele prosperă, au din abundenŃă grâne şi lemn de construcŃie pentru flotă. 146 În copilarie am locuit la un frate de-al tatălui meu şi i-am cunoscut bine pe geŃi, locuitorii băştinaşi ai acelui Ńinut. 147Ei se închinau unui anume zeu pe care-L numeau Dumnezeu”. 148 „Da. Aici de faŃă se găseşte Zamolxion, bărbat din acel neam şi preot al zeului Dumnezeu”, a zis Pitagora. 149 Heraclit L-a privit pe Zamolxe cu încredere şi respect şi a spus: „Ooo, închinăciune, Domnul meu”. 150 Pitagora dorea să ştie motivul pentru care Heraclit acorda o onoare atât de înaltă geŃilor. 151L-a rugat pe Heraclit: „Spune-ne, cum a decurs învăŃătura ta acolo la marea Euxin?” 152 Şi Heraclit şi-a reluat firul istorisirii: „Cum ziceam, am cunoscut pe geŃii de acolo. 153De la ei am aflat despre cultul şi importanŃa focului. 154Eram copil şi mi-a rămas adânc întipărită în minte împresia acelor trăiri. 155Treptat cu vârsta am căutat şi alte izvoare spirituale şi religioase care să ateste valoarea focului. 156Şi după cum ştiŃi acest obicei de venerare a focului este larg răspândit în toată lumea. 157Am înŃeles astfel că oamenii au ajuns independent la venerarea focului. 158Concluzia trasă de mine a fost că tot ce există are focul ca bază de schimbare”. 159 Pitagora a apreciat expunerea lui Heraclit şi a zis: „Este foarte corect ce spui. 160Cum au decurs mai apoi practicile tale?” 161Şi Heraclit a răspuns: „Am adoptat metoda simplă a geŃilor, cea de a sta în preajma focului sacru fără a face nimic altceva decât a urmări
42

144

189I-am vorbit despre Tine şi el a dorit să Te cunoască”. zeiŃele/ zânele şi despre tradiŃia sacră a geŃilor. 182 Rămâne ca pe viitor să mai discutăm acestea”. 174Şi toŃi au fost mulŃumiŃi de concluziile la care ajunseseră. 191Zamolxe s-a apropiat de tânăr ca să-l vadă mai bine. din Ńinuturile lupilor. 173Zamolxe a vorbit cu Sibila în limba dacă constatând că ea ştia bine limba strămoşilor ei. i se zice Likios. elementul de bază care poate transforma orice. 183 Şi cei doi au ajuns curând în insula Samos. 195Şi a spus cu lacrimi şiroindu-i pe obraji: „Dumnezeu. 179 Şi I-a spus Lui Zamolxe: „Filosoful Heraclit are perfectă dreptate. 167 Şi Zamolxe le-a zis: „Printre noi geŃii se spune că pruncul al cărui suflet a fost chemat la focul sacru este un copil al focului. care este un copil al focului”. pe Sibila. timpul călătoriei cu bacul. 170SoŃia mea Sibila este din neamul tracilor. 180În esenŃă realitatea este un rezultat al focului. 164Sunt întru totul de acord că acest mod de legătură cu divinul favorizează cunoaşterea logosului. 184 Trecuseră aproape doi ani de când Zamolxe învaŃa cu înŃeleptul Pitagora care. 165Omul care a pătruns aceste taine dobândeşte ordine în gândire şi prin aceasta îşi conduce viaŃa cu înŃelepciune. era mereu curios să ştie şi alte lucruri despre neamul geŃilor. Pitagora a evaluat experienŃa lor la Efes.CARTEA NEMURIRII flăcările şi a lăsa gândurile să curgă nestingherite. 163 Atunci Pitagora a zis şi el: „Şi eu am adoptat practica focului sacru la mine acasă în insula Samos. despre preoŃi. căci practica ei m-a inspirat să fac lucruri bune în viaŃă”. părinŃii ei s-au helenizat şi au locuit în colonia noastră Istros de la marea Euxin. 181Şi mai cred că o structurare a acestor idei prin numere poate duce la cunoaşterea multor taine. 162Ulterior am constatat valoarea acestei metode. 169 Heraclit a mărturisit: „Domnii mei. Dumnezeu s-a îndurat de mine!” 43 178 Pe . 190 Şi zicând aceasta Pitagora a ieşit din cameră şi i-a lăsat pe cei doi oameni singuri. trăirea în foc sacru spiritual”. 172 OaspeŃii au rămas impresionaŃi de cele spuse. 168Noi avem multe alte metode de a pune în practică valoarea focului sacru”. 171 Ei au practicat obiceiul străbunilor lor atunci când au dorit un copil. 175 Către seară Heraclit a pregătit şi a aprins un mare foc sacru în onoarea oaspeŃilor săi. 194Trăia o manifestare divină. 177Heraclit şi-a condus oaspeŃii la port unde şi-a luat rămas bun de la ei. cunosc şi eu astfel de metode. 166 Cine posedă înŃelepciune are virtute şi de aici se ajunge la fericire. 176În dimineaŃa următoare Pitagora şi Zamolxe s-au pregătit să părăsească oraşul Efes. preotese şi preotese vestale”. 185Zamolxe i-a vorbit despre zeii/ zânii. 188După îmbrăcăminte miam dat seama că este trac. în paralel cu învăŃăturile date Lui. ale zeului Apollon Lykeios. 187Eram în urbe când am observat pe acest tânăr. 186 Şi într-o zi Pitagora I-a făcut Lui Zamolxe o surpriză: „Am adus astăzi cu mine un om de pe meleagurile Tale. 192Şi l-a întrebat în limba getă: „Cum te cheamă? De unde eşti?” 193 Când a auzit vorba Lui Zamolxe băiatul a căzut în genunchi.

avem în sat o Zână. 220 Domnazână. ce-o să fie zâna mea. 198Vin de mai sus de fluviul cel mare. 218Ne dă holde holdelor şi puterea zânelor. 215Ne strângem la altarul Ei. 230După o performanŃă a tracului dată la şcoală. dragostea voinicilor. Nu-Mi vorbi mai departe despre asta”. 44 . dobândite de la Pitagora. Domnazână. împletim cununi şi cântăm din toată 197 196 Zamolxe inima pentru a ne chema iubitele hărăzite: 216Domnazână. 226 Venirea lui Licu la Zamolxe a schimbat multe lucruri. 209Tânărul avea o educaŃie bună. 199 Şi băiatul I-a spus: „Domnul meu. harnic şi întreprinzător şi din când în când stătea la picioarele Lui Zamolxe să înveŃe înŃelepciunea în limba geŃilor. scria şi vorbea greceşte foarte bine. Te înŃeleg. L-a lăsat pe tânăr să se liniştească. vin din Tracia şi sunt din clanul Cogaion. 221 Şi Licu a povestit mai departe: „Apoi fiecare băiat care-şi căuta iubita. 217 Cine-n viaŃă îşi vrea bine. 204 I-am Ńinut minte vocea”. doar cu Zâna Zânelor”. 212 Zamolxe avea astfel prilejul să-şi formuleze cunoştinŃele. apoi l-a ridicat în picioare spunându-i: „Eu sunt Zamolxe. zău. aşeza cununa pe capul fetei cu care dorea să se căsătorească. 208 Şi Zamolxe a mai aflat de la Licu că făcea parte dintr-o familie înstărită din Tracia. Domnazână. Te cheamă mereu pe Tine.CARTEA NEMURIRII a înŃeles pe dată ce se întâmpla. în limba neamului Său. Şi i-a zis tânărului: „Aşa deci. cum L-ai dat Lui Dumnezău. 210 Apoi Zamolxe a aranjat cu Nestor ca tânărul să stea cu ei ca slujitor al Lui Zamolxe. domnul meu”. 214 Aşa tânărul I-a povestit: „Noi. mă cheamă Licu. 229Pitagora a aflat şi el despre talentul muzical al tânărului şi a vrut să-l asculte. 227Arianului i se făcuse dor de neamul său şi iată că Dumnezeu i-a trimis pe cineva ca să-L ajute să-Şi poată împlini cu bine misiunea”. Istru”. Pitagora fost încântat şi i-a zis: „Noi grecii numim acest instrument muzical lira tracă. că eu vreau să mă însor. 231 Mi-a plăcut cum ai cântat şi te voi mai chema pe aici”. łi-mpletesc acum cunună. un om din neamul tău. că în acea fată se afla spiritul de iubire al Zânei Domnazâna”. pe cap o aşez la cea. łimpletesc acum cunună. 213În dorinŃa de a şti cât mai multe despre Licu şi oamenii de pe meleagurile lui. 207Şi Licu L-a rugat: „Vreau să rămân cu Tine şi să Te slujesc de bunăvoie. 219Adă-mi mie noroc. întocmai cum faceŃi voi cu Domnazâna perechea Lui Dumnezeu”. că eşti Zâna Zânelor. 223 Atunci Zamolxe i-a spus: „Şi la noi geŃii se face ceva asemănător. 201Grecii îmi spun Likios. 202 Am pornit de acasă pentru că am avut un vis despre un om. O numim Domnazâna. Zamolxe îl îndemna să-şi aducă aminte de viaŃa de acasă. 200Am şaptesprezece ani. să ne căsătorim şi să muncim bucuroşi. 222Fiecare era încredinŃat că aleasa lui era Zâna Zânelor pentru el. 205 Zamolxe ştia că Licu se referea la 206 El. 203El vorbea limba noastră şi era cu totul învăluit în lumină. aprindem focul sacru. bucuria să îmi crească. 211Licu era ascultător. 225O chemăm să ne ajute să iubim. fetele să mă iubească. 228 Adesea Licu îl delecta pe Zamolxe cu cântece la cobză. domnul meu. 224Doar că pentru căsătorii şi bucuria vieŃii noi o avem pe zâna Ila.

235 Şi a fost o întâmplare. 265 Le-am învăŃat şi eu de la înŃelepŃii lumii şi łi le-am transmis din toată inima”. 264Cât despre cele deprinse aici cu mine. îŃi mulŃumesc. 252Şederea cu mine în Samos łi-a fost doar primul pas pe calea zeilor”. 246Pitagora La întâmpinat pe get de când a intrat pe uşă zicându-I: „Bine ai venit.CARTEA NEMURIRII în timp Zamolxe a aflat şi mai multe lucruri de la Licu care I-a mărturisit că înŃelegea limbajul lupilor. în Babilon. 237Şi deodată s-a auzit un urlet sfâşietor de lup. 249Tot aşa am făcut şi eu în timpul călătoriei mele de douăzeci de ani. Într-o zi. 240 Zamolxe ştia că tânărul Îi era protectorul cu misiune divină. 261 Zarates este un om bun şi bine văzut printre conducătorii perşilor. în Ierusalim şi în Teba Egiptului. 267Neamul meu arian te va venera în toate veacurile ce vor urma”. 263Zarates Te va ajuta. 257Casa mea ÎŃi este mereu deschisă. Te aşteptam. le-au căzut săbiile din mâini şi au rupt-o la fugă”. doi răufăcători vroiau să-L jefuiască pe Zamolxe. 255Şi l-a rugat ca atunci când va merge în Dacia. 239Le-a intrat frica în oase. rege privit ca întruchipare a ordinii şi dreptăŃii. 250Am plecat de acasă pentru ca să 232 Şi înŃeleg mai bine lumea zeilor. slujitor al Lui Zaratuştra în Babilon şi preot al lui Ahura Mazdah. 251Şi Tu ai părăsit temporar Ńara Ta pentru acelaşi scop. 247A sosit timpul să mergi să cunoşti lumea sacerdoŃilor. 253 Şi Zamolxe s-a înclinat cu respect în faŃa lui Pitagora şi a zis: „Aşa voi face didascalos”. 233 Într-una din zile Zamolxe i-a spus: „De acum te voi numi Lup Alb. 241Şi i-a spus: „Eşti Marele Lup Alb. din dinastia achemenidă. 259 Când a sosit ziua plecării era timpul despărŃirii de maestru. 243Fără doar şi poate că a primit inspiraŃie de la zei”. proteja şi învăŃa multe despre religia zoroastră. trebuie să facă parte dintr-un plan al înŃeleptului. cum spun perşii. „Faptul că Pitagora a adus aici un om din neamul Meu. didascalos. 258 În următoarele zile Zamolxe şi Marele Lup Alb s-au pregătit de plecare. să dea de ştire familiei Sale că a pornit mai departe în lume în căutarea învăŃăturilor zeilor lumii”. ele sunt doar o mijire a înŃelepciunii. 234Şi vei fi protectorul Meu şi al neamului arienilor”. 245Vroia să-l consulte şi să-Şi clarifice unele nedumeriri. 238Cei doi hoŃi au privit cu consternare la Licu şi nu înŃelegeau cum un om poate fi aşa ameninŃător. Chemarea ta va face eroi nemuritori din neamul arienilor”. găzdui. 268Şi Pitagora I-a zis: „Ai 45 . ca să Mă protejeze. 260Şi înŃeleptul Pitagora I-a spus Lui Zamolxe: „Iată o epistolă de recomandare către preotul Zarates. 236Şi-au scos săbiile şi ameninŃau că-L omoară dacă nu le dă punga cu bani şi aur. 242 Şi Zamolxe s-a gândit la viaŃa Sa şiŞi spunea. 254 Când a revenit acasă Zamolxe i-a împărtăşit lui Nestor planul Său de a pleca spre Babilon. asha. 256Nestor L-a încredinŃat: „Aşa voi face prietene. în insula Samos. Mergi cu bine şi dă-mi de ştire pe unde te mai afli”. 244 Într-o seară Zamolxe l-a vizitat pe Pitagora. 248Sunt locurile cele mai bune pentru spiritualitate. 266 Zamolxe s-a înclinat adânc în faŃa lui Pitagora spunându-i: „ÎnvăŃătorule. 262El este marele sfătuitor al tânărului Darius. pe când se aflau într-o parte mai izolată a insulei.

31 Zamolxe i-a răspuns: „Domnul meu. 16Zamolxe este preot al acelui neam. limba sa maternă. ceea ce noi grecii numim logos. 21 Eu voi pleca în curând din Samos. 28Pitagora a plecat din Babilon acum doi ani. Zarates vorbea curent caldeeana şi greaca. 22Să continui mărite Zarates să ai parte de multă lumină de la Ahura Mazdah. 270 Zeus şi Dumnezeu să fie cu Tine Zamolxion. Pitagora se pregătea să plece la Croton. Ionia”. el fiind un om în care asha. o colonie greacă aflată în Magna Grecia. împreună cu un grup de negustori greci. arian şi daimon. 9De cum l-a văzut Zamolxe i-a făcut o adâncă plecăciune şi i-a înmânat scrisoarea de la Pitagora. Li se părea deosebită şi complicată. slab. 5Zamolxe a arătat trupelor persane scrisoarea lui Pitagora către Zarates. 7 Apoi Zamolxe a mers direct la templul mare al oraşului. îmbrăcat în alb şi încins cu un şnur gros. fostul lui învăŃăcel. Prima schimbare la faŃă a Lui Zamolxe. 12 Şi Zarates l-a măsurat cu privirea pe Zamolxe. 6ProtejaŃi de persani cei doi au ajuns cu bine în Babilon. 17Ar dori să înveŃe cu domnia ta tot aşa cum am făcut-o şi eu. preot al Lui Zaratuştra. chiar şi unele pe care noi nu le-am cercetat. 269Eşti un daimon. dreptatea. Zamolxe ca preot zoroastru. străluceşte ca focul. 13Multe respect de la 1 Zamolxe Pitagora. 4Apoi şi-au continuat drumul spre Babilon. 10 Înalt. 19ÎnŃelepciunea de la Ahura Mazdah este mare şi El a dat-o şi altor oameni. arienii care locuiesc peste fluviul Istros la nord de Tracia. Zarates din Babilon. pe când eu eram gata să părăsesc insula Samos.CARTEA NEMURIRII dobândit puteri spirituale deosebite Zamolxe. 29Şi mărturisesc că îi duc lipsa. 25Dorea să afle mai mult despre Pitagora. care era un preot cunoscut în tot imperiul persan. apoi a deschis scrisoarea de la Pitagora şi a citit: „Mărite Zarates. 30 Îmi amintesc că intenŃiona să deschidă o şcoală filosofică”. 20Rog pe domnia ta să-l primeşti pe Zamolxe la învăŃătură. Zarates era mai în vârstă decât Pitagora cu aproape cinci ani. 23Primeşte domnul meu închinăciune şi respect de la Pitagora din insula Samos. Zamolxe îŃi va povesti mai multe despre planurile mele. 11Pe lângă persană. erou păzitor al celor vii şi dătător de belşug tuturor. 32Locuitorii din Samos nu erau interesaŃi de învăŃătura lui. 33De aceea Pitagora a vrut să o facă cunoscută pe alte meleaguri locuite de greci. Focul sacru zoroastrian. 34Eu l-am 46 . 8Preotul Zarates era acolo. 2Şi au pornit spre Orient sosind în Fenicia. stătuse aici timp de cinci ani. Drum bun!” CAPITOLUL 6 Zamolxe pleacă spre Babilon. Arienii vedici. 26 Şi Zarates L-a întrebat pe Zamolxe: „Ce mai face înŃeleptul din Samos? 27I sa dus vestea. Regele Darius Îl întâlneşte pe Zamolxe. de unde şi-au luat cai şi cele necesare pentru drum. ProfeŃiile lui Zarates. 3Au mers călare către oraşul Tir ajungând la rudele lui Pitagora. 24 Zarates era impresionat de alura bărbatului din faŃa lui şi de recomandarea scrisă care I s-a făcut. şi Marele Lup Alb s-au îmbarcat pe un vas. 18 Vei afla că el ştie multe învăŃături. Ordine şi dezordine în lume. 15El are patruzeci şi doi de ani şi este din neamul geŃilor. 14Trimit domniei tale pe Zamolxe care mi-a fost învăŃăcel aici în Samos timp de doi ani.

a pornit în lume în plină maturitate să caute adevărul”. printre care stătuse timp de zece ani. curăŃate şi sortate astfel ca să nu existe printre ele din întâmplare obiecte străine. fac jertfe. multe cunoştinŃe temeinice. 65Ei îl au ca zeu al focului pe Baal. eşti get din neamul arienilor. plecare Zarates I-a spus Lui Zamolxe: „Deocamdată eşti unul dintre aspiranŃi şi adoratori ai focului sacru de la templu. 48 Şi Zarates le-a spus Lui Zamolxe şi Marelui Lup Alb: „VeniŃi cu mine şi vă voi da găzduire”. 46 Zarates l-a privit cu mare atenŃie pe Zamolxe. peste fluviul cel mare Istros. 35 Zarates a mărturisit nostalgic: „Mi-a fost cel mai bun discipol. 66Aceasta este o mare eroare. ci numai cea interioară. este pământul. 49Apoi cei doi au fost conduşi la clădirile anexe ale templului zoroastru unde au primit două camere alăturate. 47Şi-a spus în gând: „Omul acesta este aparte. 44 Zeul nostru se numeşte Dumnezeu care-Şi are pereche pe Domnazâna. 47 51 La . de pildă. iar Domnazâna. 39Cât despre Tine. arieni de când lumea-i lume. 60 Şi Zarates I-a explicat astfel: „Lemnele trebuie alese. strălucitori. aşa cum spunea înŃeleptul Pitagora. 38Noi perşii îi respectăm pe cei care-L caută pe Ahura Mazdah. virtuos. 54De mâine ÎŃi voi trimite vorbă ce ai de făcut. 50Zarates a aranjat ca un slujitor al templului să aibe grijă de tot ce aveau nevoie noii sosiŃi. nobili în suflet”. Pitagora şi-a însuşit de la egipteni. 40Noi perşii suntem tot arieni. 41 Şi Zarates L-a rugat pe Zamolxe: „Spune-mi despre poporul Tău şi despre credinŃele voastre?” 42Zamolxe a răspuns: „Noi geŃii locuim mai sus de Grecia şi Tracia. 58Prima însărcinare a fost să pregătească în fiecare dimineaŃă lemnele pentru focul sacru şi apoi să asiste la ceremonia închinată zeului Ahura Mazdah. 53 Tânărul care a venit cu Tine rămâne slujitorul Tău. 69Sunt încredinŃat că jertfa exterioară nu este bună. urma să se îmbarce pe un vas al unui negustor pe nume Nestor. 57 Şi a doua zi Zarates L-a chemat pe Zamolxe în incinta templului. 55 Zamolxe şi Marele Lup Alb aveau camerele despărŃite de o uşă. căruia îi aduc sacrificii pe care le ard în foc. 37Cu el aici în Babilon am cunoscut şi eu înŃelepciunea acelor oameni. 45 Dumnezeu este cerul. 62Noi preoŃii Lui Zaratuştra respectăm toate fiinŃele create de Ahura Mazdah şi avem grijă să nu fie jertfite din neatenŃie în foc. 52Treptat vei învăŃa cum Îl onorăm noi pe zeul Ahura Mazdah. 61Mai cu seamă să fii atent să nu aibă vieŃuitoare precum sunt insectele. 63Alte popoare au obiceiurile lor. 36Inteligent. om de mare încredere. 67Cred că Pitagora łi-a vorbit despre aceste lucruri?” 68 Zamolxe a răspuns: „Într-adevăr noi am discutat acestea. 56 Marele Lup Alb Îl putea sluji în voie pe Zamolxe având grijă de locuinŃă. 64Caldeenii. nicidecum fiinŃele de orice fel”. 59Era ritualul pe care preoŃii zoroastrieni îl îndeplinau zilnic.CARTEA NEMURIRII lăsat gata să părăsească insula. de curăŃenie şi de primirea hranei. 43Suntem din neamul mare al tracilor. inclusiv de mâncare”. numărul doi”. zeu şi principiu al luminii. 70La focul sacru se ard impurităŃile care atârnă greu pe sufletul omului. locuitor tot din Samos”. căruia i se atribuie numărul unu.

79Zamolxe îşi observa respiraŃia rărită şi mintea-i intrase într-o stare de beatitudine şi comuniune cu zeul venerat Ahura Mazdah. cei prezenŃi aveau prilejul să schimbe opinii. 92Un timp am locuit acolo cu învăŃătorul Meu Pitagora. egipteni. Ionia. 100Te afli într-un loc potrivit. părŃile cele mai vechi din scriptura perşilor numită Avesta. Priveşte în jur!” 90Grecul. De acuma ştii ce ai de făcut”. iudei. Ionia. 101Aici în Babilon sau adunat mulŃi învăŃaŃi. 93 Numele Meu este Zamolxe. 80Ceremonialul s-a sfârşit cu un moment de mare profunzime şi toŃi cei prezenŃi s-au unit în pacea mentală. 102 În zilele ce au urmat Zamolxe a avut prilejul să se mai întâlnească cu Lisandros. 84 Printre mesele îndestulate cu bogăŃia de mâncăruri. 96 Cei doi s-au împrietenit. chiar şi din afară. greci. creatorul luminii. 75De acum suntem în prezenŃa lui Ahura Mazdah prin focul sacru. Zamolxe. arătând cu mâna dreaptă mulŃimea din jur şi spunându-I: „Suntem adunaŃi din toate părŃile imperiului persan. a crezut că era grec şi L-a întrebat: „Dar domnia ta de unde eşti de loc?” 91 Şi Zamolxe a răspuns:. 72 În dimineaŃa următoare Zamolxe a pregătit lemnele pentru focul sacru pe care Zarates l-a aprins într-un container metalic fixat pe un suport solid. fenicieni. inclusiv pe omul cel venit din India. 108Şi în 48 89 Un . 104 Şi într-una din zile Zamolxe L-a rugat pe Lisandros: „Aş dori să vorbesc cu acel indian”. să discute pe teme spirituale. Eu sunt Lisandros. de felul meu din Milet. 98Şi Lisandros a constatat bucuros: „Aşa deci! 99 CauŃi înŃelepciunea lumii. 103Aşa a aflat că grecul locuia în Babilon de câŃiva ani şi că avea drept cunoştinŃe lume deosebită. 76PriviŃi flăcările şi gândiŃi-vă la tot ceea ce doriŃi să întreprindeŃi pentru vieŃile voastre”. 95 Şi grecul a mai zis: „Bucuros de cunoştinŃă. 82PoftiŃi acum la ospăŃ”. 77 Şi preoŃii au recitat invocaŃia Ahunvar şi multe altele necesare. 86 Cei prezenŃi la ospăŃ erau de multe neamuri. 97Zamolxe i-a povestit lui Lisandros câte ceva despre călătoria Lui spirituală. 73Patru preoŃi zoroastrieni vor oficia pentru mulŃimea de participanŃi. 107Treptat Zamolxe a reuşit să înveŃe invocaŃiile Lui Zaratuştra din Gathas. 78Apoi s-a aşternut liniştea.CARTEA NEMURIRII Şi Zarates a spus: „Întocmai. 83 Pentru prima dată în viaŃa Sa Zamolxe avea ocazia să participe la veselia ce urmează unui ritual zoroastru. 71 grec a intrat în vorbă cu Zamolxe. 87Zamolxe i-a recunoscut pe caldeeni. 105Lisandros I-a promis: „Bine. 81 La sfârşit preotul Zarates a anunŃat: „Pentru astăzi am terminat. 88 Dar atenŃia I-a fost atrasă de un om venit din India. „Vin din insula Samos. 94Sunt arian de baştină din Ńinuturile geŃilor”. 85Prin asistarea la focul sacru al Lui Zaratuştra sufletele lor erau purificate şi apoi umplute de un duh al înŃelepciunii. 106 ActivităŃile prestate de Zamolxe la templul zoroastrian erau din ce în ce mai fructuoase. Puterea persană îi protejează”. 74Zarates le-a spus tuturor: „Am aprins lemnele. atash. văzând îmbrăcămintea Lui Zamolxe. armoniei şi al binelui. Vă voi aranja o întâlnire”.

persanii numesc asha şi noi geŃii justiŃia. 131Noi credem că învăŃătura trebuie să intre în inimă nu să fie doar citită. 132Scopul învăŃăturii noastre este de a crea ceea ce numim sanatana dharma. omul care Te slujeşte”.CARTEA NEMURIRII acele scrieri a observat similitudini între limbile avestană şi cea dacă. Sama Veda Samhita şi Atharva Veda Samhita. scrierea zeilor. 114 Lisandros a luat legătura cu omul venit din India. ce numere sacre aveŃi în religia vedică?” 49 . calea eternă a dreptăŃii. 135 „Exact” a remarcat brahmanul spusele Lui Zamolxe. Lisandros. 125Arienii vedici şi-au continuat drumul către est ajungând în India. adevărului şi luminii”. deşi avem alfabetul nostru devanagari. sub formă orală. 138Şi l-a întrebat pe brahman: „Spune-Mi te rog domnul Meu. 109 Într-o zi preotul Zarates I-a spus Lui Zamolxe: „Există o înrudire între popoarele noastre. 137 Cu prilejul întâlnirii lor Zamolxe vroia să afle cât mai multe. 118 Zamolxe şi-a făcut şi El cunoscut numele. 136 Şi Zamolxe a înŃeles că brahmanul stăpânea cunoştinŃe spirituale vaste. 115 Şi la sosirea celor trei. pe care Zamolxe vroia să-l cunoască şi a organizat o întâlnire. 134Voi spuneŃi sanatana dharma la ceea ce grecii denumesc logos. care ştia bine limba avestană va traduce conversaŃia. 128Şi vroia să cunoască cât mai multe lucruri despre scrierile sacre numite Veda şi l-a rugat pe brahman: „Spune-mi te rog ce cuprinde scriptura voastră”. noi le numim samhita. 116Omul s-a prezentat zicând: „Sunt preot brahman şi mă numesc Şastri. 122Cu o parte din ele. indianul era îmbrăcat în alb şi purta diagonal peste piept un fir gros. 127 Aşa Zamolxe a înŃeles că originea vedicilor este tot ariană. 126Suntem deci rude apropiate cu perşii”. anume Rig Veda Samhita. 129 Brahmanul Şastri a răspuns: „Veda are patru părŃi vechi. Este de fapt aceeaşi esenŃă. 130 Există preoŃi brahmani specializaŃi în fiecare dintre ele. avestana”. 119 Şi Zamolxe l-a întrebat pe brahman despre crezurile lui: „Ce s-ar putea spune despre spiritualitatea indiană?” 120Şi brahmanul a răspuns: „Noi avem scrierile sacre numite Veda. 110Noi perşii suntem tot arieni veniŃi de pe meleagurile de unde sunteŃi voi tracii. 112Eu înŃeleg destul de bine ce zici atunci când vorbeşti cu Likios. 117Vorbesc limba sanscrită. care este destul de asemănătoare cu limba perşilor. astfel născându-se popoarele mezilor şi perşilor. 124Şi noi suntem arieni. aceeaşi cu cea a perşilor şi a tracilor. Yajur Veda Samhita. au venit în India străbunii noştri migrând peste stepele şi munŃii din Ńinuturile arienilor. 123Scrierile sunt revelaŃii. 121Pe ele se bazează religia noastră vedică. urmaşii celor care au ajuns pe aceste meleaguri după ce au trecut prin Ńinuturile perşilor. 111În vechime călăreŃii traci şi familiile lor au poposit pe aceste pământuri. 133 Atunci Zamolxe a spus: „Maestrul meu spiritual Pitagora recomanda şi el învăŃătura orală. unii chiar le ştiu pe de rost şi le cântă. 113 Atunci Zamolxe i-a mărturisit: „Şi eu pricep cuvintele din limba persană şi chiar şi manthre-le pe care deja le-am învăŃat de la domnia ta”.

172 Dar Darius s-a arătat sceptic zicând: „Asha? Asha? ŞtiŃi voi oare ce înseamnă cu adevărat asha?” 173Atunci Zamolxe i-a răspuns: „Este dreptatea şi 50 Au trecut câteva săptămâni de când . 142Astfel zero este nimicul capabil să genereze ceva. lila spunem noi. nimicul. 144Toate celelalte numere sunt jocul iluzoriu. 158Dorea să-L cunoască şi să afle cât mai multe despre neamul geŃilor. adică pe acel unu. 148 Şi Zamolxe a zis: „Este foarte interesant. dintre zero şi unu. văzându-L pentru prima dată pe Zamolxe. 171Află mărite rege că şi noi geŃii urmăm ceea ce perşii numesc asha. 167Dar ei ne sunt oaspeŃi nu cuceritori. a fost uimit de fizionomia şi prezenŃa Sa de spirit. Zamolxe a fost impresionat de splendoarea fără egal din jur. a luat loc în dreapta regelui care. aflate undeva pe lângă mare”. 162OaspeŃii de seamă au fost invitaŃi să stea la aceeaşi masă cu măritul rege. 154La despărŃire i-a mulŃumit brahmanului pentru bunăvoinŃa cu care a răspuns întrebărilor Sale. 152 Zamolxe a fost impresionat de brahmanul Şastri. 151În existenŃa lor complementară ele însumează cifra două sute şaisprezece. Maestrul Meu grec Pitagora Îmi vorbea despre o mistică a numărului două sute şaisprezece”. 145Fireşte că această dinamică existenŃială are loc pe axa timpului”. 166 Zamolxe a răspuns: „Mărite rege. reprezentând practic dinamica masculin-feminin”. 168Noi suntem un popor aprig care nu a fost supus niciodată de nimeni de când ne ştim”. 169 Şi Darius a vrut să le cunoască temelia spirituală şi a întrebat: „Cine este zeul vostru cel mare?” 170Zamolxe a spus: „Zeul nostru drept se numeşte Dumnezeu. 155Apoi Zamolxe şi Lisandros au revenit la templu”. 143Pe când numărul unu. Noi îi spunem justiŃia”. 139 Brahmanul 156 Zamolxe era în Babilon. 150Numărul mistic o sută opt este atribuit atât perspectivei masculine cât şi celei feminine. 146 Şi Zamolxe a mai întrebat: „Oare aveŃi un număr sacru aflat în armonie cu curgerea timpului?” 147Brahmanul a răspuns: „Da. 163Ca sfătuitor spiritual al lui Darius. 160Într-o zi Darius i-a cerut preotului Zarates să vină la palat împreună cu Zamolxe. Acest număr este o sută opt”. 164 Şi regele I-a spus Lui Zamolxe: „Vorbeşte-mi despre neamul tău getule Zamolxe! 165Ştiu că pe pământurile voastre aveŃi colonii prospere ale grecilor. 149Brahmanul a răspuns: „ObservaŃi vă rog faptul că două sute şaisprezece este dublul lui o sută opt. adică acel ceva. 161 Intrând în marea sală a tronului lui Darius. 141Am putea rezuma această dinamică în câteva cuvinte: numărul zero este potenŃialul care se poate materializa în numărul unu. grecii s-au aşezat în Ńinuturile noastre de pe lângă marea Euxin. poate fi absorbit în numărul zero. 140Este vorba despre numerele zero şi unu. 153Convorbirea lor I-a lărgit orizontul de înŃelegere a misticii numerelor. însoŃit de Zamolxe. preotul Zarates. 157Regele Darius a aflat că printre cei care slujeau la templul lui Zarates era şi un get pe nume Zamolxe. 159 Se gândea regele că va putea trimite o expediŃie militară la ei.CARTEA NEMURIRII Şastri a răspuns: „Filosofia noastră are două puncte centrale care prin interacŃia între ele creează dinamica existenŃei noastre spirituale.

183 După terminarea banchetului dat de regele Darius. 191Şi vroia să-şi verifice anumite teorii despre influenŃa astrelor asupra vieŃii oamenilor şi să afle împrejurările în care Zamolxe s-a născut. 181 Şi cu aceste cuvinte regele Darius a încheiat conversaŃia cu Zamolxe care era mulŃumit că avusese ocazia să afle gândurile regelui despre geŃi. 174 Iubim cu dreptate oamenii.CARTEA NEMURIRII adevărul. 175 Auzind cuvintele Lui Zamolxe. de aceea mă aflu aici. 207Toate cele spuse de Tine încep să capete sens”. domnul meu. îi ajuta. Spiritul Rău. 190 Preotul şi magul zoroastru Zarates Îl considera pe Zamolxe un personaj cu totul deosebit. pe când se aflau în grădina templului. 198Chiar numele meu înseamnă pământ în sensul de sursă germinativă. noi perşii nu atacăm popoarele la întâmplare. 209Deci Zamolxe avea douăzeci şi cinci de ani atunci când perşii 51 . lipsa minciunii şi a trădării. Angra Mainyu atunci când ei jefuiesc alte neamuri şi distrug bunuri omeneşti. 178Perşii nu vor încerca să vă 179 cucerească. 204Şi aşa am plecat în lume. tata a văzut pe cer o stea mare cu coadă. astfel că lumina lui Ahura Mazdah. căci erau oameni agresivi puşi pe prădăciuni şi a trebuit să ripostăm”. Domnul ÎnŃelept. 200Astrul acela a rămas mult timp să lumineze cerul. 202La maturitate am ajuns preot şi am făcut cât am putut pentru ei. 177Şi pe loc a renunŃat la acel plan spunând: „Dacă neamul geŃilor are un om care poate vorbi atât de nobil. 199Spre dimineaŃă când mama mă năştea la răsăritul soarelui. masageŃii sau sciŃii pe care i-am supus în Bactriana cu vreo zece ani înainte ca marele rege Cirus să ocupe Babilonul. pe care ei Îl numeau Ahura Mazdah. Rege al Regilor. 180Îi respectăm pe oamenii luminii”. 176Se gândise cumva la cucerirea pământurile geŃilor în urma unor sfaturi greşite. se va diminua”. 206 În limba avestană zam înseamnă tot pământ. 203Dar mă ardea o dorinŃă fierbinte. Noi mergem doar împotriva acelora care sunt cuprinşi de întuneric în spirit. Darius a fost uimit. domnul meu”. pe când întunericul lui Angra Mainyu. 196Era iarnă. 188În trecut am avut şi noi probleme cu un neam înrudit cu al vostru. 194Vorbeşte-mi despre timpul când ai venit pe lume Zamolxe”. 187 Dar cu grecii este altceva. mama m-a născut în casă pe pământ. 184Acolo Zarates I-a spus Lui Zamolxe: „După cum ai auzit de la măritul Darius. 185 Noi distrugem răul şi întunericul celor care sunt sub stăpânirea Spiritului Răului. Zarates şi Zamolxe s-au întors la templu. 208 Şi se gândea Zarates făcând calcule: „Getul este născut cu douăzeci de ani după Pitagora. 192 Şi într-o zi. să cunosc înŃelepciunea de peste tot. se va mări. de aspiraŃie către lumină. 195 Zamolxe a zis: „Despre acel timp iată ce mi-au spus părinŃii mei. Zarates L-a rugat pe getul arian să-i povestească: 193„Ştiu că ai patruzeci şi doi de ani. perşii nu vor merge împotriva voastră. 186Acum când regele Darius a aflat mai multe despre voi geŃii arieni. 197Aşa este obiceiul la noi geŃii. 182Persanii aveau în spatele cuceririlor lor un scop spiritual şi credeau că Dumnezeu. de creştere şi înflorire. iar pe cei răi îi pedepsim. 201Şi tata a crezut că este un semn bun pentru tot neamul geŃilor. 205 Zarates a remarcat: „Este interesant. atunci veŃi fi lăsaŃi în pace să slujiŃi în continuare luminii spiritului. 189Dar ei ne-au atacat.

226 Deşi dezordinea este lipsa ordinii ea ar trebui cumva măsurată”. în carne şi oase. 228Deci ea ar putea fi exprimată prin numere. 229Şi Zarates a fost de acord: „Aceasta este adevărat. 221 Pe aceste considerente putem spune ca Angra Mainyu. ca expresii ale conştiinŃei colective. 244Adică întunericul şi răul. chiar dacă se află în stadiul de dezordine”. ce ne vom face cu dezordinea? 218 Ne este practic imposibil să aplicăm numerele şi în cazul dezordinii”. 234Dar noi zoroastrienii credem că va exista un timp când Ahura Mazdah îl va învinge pe Angra Mainyu. ca forŃe ale realităŃii. în insula Samos am avut prilejul să discut cu înŃeleptul Pitagora despre existenŃa lumii. Zamolxe stătea de vorbă cu Zarates. 220Dar să ne gândim la faptul că întunericul înseamnă lipsa luminii şi dezordinea este lipsa ordinii. 238Şi mai credem că spiritul Lui Zaratuştra va coborî în acea persoană. 237 Şi Zarates a răspuns: „În general noi zoroastrienii credem că este vorba de venirea unui om. vor exista mereu”. vorbele şi faptele oamenilor. 233Zarates a răspuns: „Asta este corect. după cum se observă. după ceremoniile rituale ale focului sacru atash. reprezentată prin numere. 212Şi i-a spus într-o zi: „ÎnvăŃătorule. 242Noi mai credem că există o permanentă luptă între Ahura Mazdah şi Angra Mainyu. 211 Adesea. 210Şi Zarates I-a spus Lui Zamolxe: „Mă voi mai gândi la cele ce mi-ai spus”. 236 „Ce înseamnă anticipata apariŃie a acestui personaj?” a întrebat Zamolxe. sunt foarte puŃini înŃelepŃi printre oameni. ceea ce voi perşii numiŃi asha. 216 În primul rând că nu există ordine peste tot ca să o putem exprima prin simboluri şi prin numere. 240Noi numim aceasta frashokereti. 224Apoi a mărturisit: „Ceea ce spui Tu este foarte interesant. precum a fost Zaratuştra.CARTEA NEMURIRII au cucerit Babilonul şi treizeci şi cinci de ani când au cucerit Egiptul”. Spiritul Rău. 239Salvarea va consta în aducerea înŃelepciunii pentru toŃi. Spiritul Bun. fiind pus în dificultate. ci mai degrabă stăpâneşte opusul lor. 230 Dar până la acea ordonare trebuie să remarcăm faptul că orice evaluare a unei situaŃii existente într-un anumit punct din timp găseşte atât ordine cât şi dezordine. 217Şi chiar dacă am reuşi să găsim numerele potrivite şi legile prin care acele numere arată ordinea. 214 Tu domnul meu ce părere ai?” 215 Şi Zarates a răspuns: „Eu cred că nu putem face prea uşor o aşa afirmaŃie. atunci putem spune că Ahura 52 . 241În prezent. 235 Şi atunci salvatorul nostru numit Saoshyant va sosi în lume”. 245Dar atunci când lumina şi binele vor exista în cel puŃin jumătate din gândurile. 243Dar lumina şi binele nu sunt dominante. 231 Dinamica relaŃiei lor nu salvează corelarea pentru că haosul apare mereu în lume”. au rol prevalent în societăŃile umane. 227 Şi Zamolxe a zis: „Mă gândesc că în timp dezordinea se ordonează urmând anumite legi. 213El spunea că în esenŃă realitatea se reduce la manifestarea ordinii. 232 Şi Zamolxe a continuat argumentul filosofic în faŃa lui Zarates zicând: „Deci putem spune că atât Ahura Mazdah cât şi Angra Mainyu. este lipsa lui Ahura Mazdah. 225Dar totuşi realitatea lumii înseamnă atât ordine cât şi dezordine. 223 Şi preotul Zarates a căzut pe gânduri. 222Prin urmare Angra Mainyu nu există”. 219 Zamolxe a spus: „Aşa ar părea la prima vedere. va fi o reînnoire a lumii.

CARTEA NEMURIRII

Mazdah este pe punctul să-l învingă pe Angra Mainyu. 246O astfel de victorie nu înseamnă dispariŃia manifestărilor lui Angra Mainyu, spiritul dezordinii, ci doar diminuarea prezenŃei lui. 247 Dualitatea ordine-dezordine se va menŃine cât timp va fi lumea. 248Dar în anumite societăŃi ordinea şi binele vor predomina asupra răului. Şi astfel armonia va fi prezentă. 249Cred că deja ai discutat cu Pitagora dualismul luminăîntuneric?” 250 Zamolxe a admis: „Într-adevăr domnul meu. 251Am abordat tema, dar aspectul de salvare în viitor al oamenirii a fost tratat doar la suprafaŃă. 252Acum ideile Îmi sunt mult mai clare”. 253 Zamolxe a vrut să ştie mai multe fapte despre fondatorul crezului perşilor spunând: „Aş dori să-L cunosc mai bine pe marele profet Zaratuştra”. 254Şi preotul Zarates a răspuns: „Zaratuştra a trăit cu aproximativ cinci sute de ani înainte de aceste timpurile. 255La vremurile acelea perşii şi mezii aduceau zeilor ca ofrande animale sacrificate, obiceiuri învăŃate de la popoarele vecine. 256 Dar Zaratuştra s-a opus, înŃelegând răul care venea de la uciderea rituală. 257 El l-a convins pe regele Viştaspa să facă reforme şi în primul rând să interzică jertfa. 258De atunci noi perşii am tot progresat. Precum se vede, aproape că suntem stăpânii lumii. 259Şi vom continua încă să ne ridicăm spre şi mai multă lumină pentru că învăŃăturile Lui Zaratuştra sunt cele mai înŃelepte din lume. 260Nouă persanilor lumea ne spune adoratorii focului. 261Şi pe bună dreptate, căci noi venerăm focul pentru că îi ştim puterea de a transforma, de la obiectele materiale până la sufletul omului. 262Şi ai observat cum, treptat în prezenŃa focului

sacru, oamenii se schimbă în bine. 263Iar cei care au atins o înaltă comuniune cu Ahura Mazdah, Spiritul Luminii, dobândesc şi darul profeŃiei”. 264 În activităŃile zilnice de la templu, Zamolxe a primit însărcinări din ce în ce mai importante. 265Devenise un bun cunoscător al manthre-lor din Avesta, scriptura perşilor zoroastrieni. 266Şi vroia să afle cât mai multe despre spiritualitatea zoroastră, astfel că într-o zi l-a întrebat pe preotul Zarates: „Ce reprezintă simbolul omului cu aripi?” 267 Şi Zarates a răspuns: „Noi îl numim faravahar. 268Este un simbol vechi pe care perşii l-au luat de la asirieni. 269Întro formă apropiată îl au şi egiptenii şi iudeii. 270Cred că prima dată a apărut la neamul hitiŃilor, veniŃi de undeva de pe lângă Pontul Euxin. 271Pentru noi faravahar înseamnă Ahura Mazdah. 272 La hitiŃi, la egipteni şi la iudei în locul bustului uman este reprezentat soarele. 273 S-au dat felurite alte interpretări simbolului, anumite legende foarte vechi vorbesc despre oamenii puternici cu aripi, care au coborât din cer şi s-au împreunat cu fiicele pământenilor. 274Noi legăm acest simbol de naşterea Lui Zaratuştra, al cărui nume înseamnă stea strălucitoare. 275Profetul nostru a avut ceva din acei oameni cu aripi, purtători ai luminii stelelor. 276Faravahar este un simbol al zeităŃilor solare care prin puterea lor divină susŃin pe conducătorii lumeşti cei buni”. 277 Preotul Zarates era foarte mulŃumit de tot ce făcea Zamolxe Arianul. 278Într-o zi i-a adus o veste aparte: „Curând va sosi momentul când vei fi iniŃiat ca preot al marelui Zaratuştra” 279„Sunt gata domnul meu să servesc lumina spiritului” i-a răspuns Zamolxe.
53

CARTEA NEMURIRII

ceremonia de investitură a Lui Zamolxe ca preot zoroastru a fost fixată să aibe loc peste zece zile. 281În ziua hărăzită, patru preoŃi, printre care şi Zarates, au pregătit totul. 282Evenimentul deosebit va dura aproape o jumătate de oră şi la el vor participa doar câŃiva invitaŃi. 283 Candidatul la preoŃie a fost îmbrăcat în haine de culoare albă şi încins în jurul mijlocului cu un brâu. 284 Apoi, cu manthre alese, preoŃii au invocat prezenŃa la focul sacru a spiritului Lui Ahura Mazdah. 285Şi au urmat ritualurile de purificare care desăvârşeau consacrarea preoŃească a Lui Zamolxe. 286La sfârşit Zarates I-a spus Lui Zamolxe: „Te-ai schimbat la faŃă. 287 Lumina Lui Ahura Mazda a intrat în tine”. 288 Când ceremonia s-a încheiat a urmat festinul, bucuria colectivă a investiturii noului preot. 289Şi Zarates a luat loc la masă, împreună cu Zamolxe, proaspătul iniŃiat, şi I-a vorbit astfel: 290 „De acum eşti atât preot al Lui Zaratuştra cât şi medic sacerdot, Zamolxe. 291PoŃi conduce ceremonii ale focului conform ritualurilor noastre şi poŃi face tratamente de boli şi răni cum crezi de cuviinŃă că e bine. 292După cum ştii prea bine, activităŃile noastre aici la templu s-au intensificat. 293Sunt multe căpetenii de oaste care ne solicită ajutorul, iar noi, cei câŃiva preoŃi şi medici sacerdoŃi, care servim la templu, abia facem faŃă cererilor”. 294 Şi Zamolxe a intrat în serviciile sacerdotale cele mai importante de la templu. 295Avea acum prilejul să servească singur pe cei care solicitau aprinderea focului sacru şi prezenŃa acolo a Lui Ahura Mazdah. 296Marele Lup Alb

280

Şi

Îl ajuta la pregătirea a tot ce era necesar ceremoniilor”. 297 Treptat, Lui Zamolxe i s-a dus vestea despre calitatea deosebită a serviciilor Sale. 298PersonalităŃi, din armata persană şi din administraŃia oraşelor şi a satrapiilor, apelau la trezirea spirituală dată de prezenŃa focului sacru condus de Zamolxe în Babilon. 299 SacerdoŃii erau plătiŃi prin donaŃii, iar beneficiarii care foloseau serviciile religioase ale preotului Zamolxe erau foarte generoşi. 300 Regele Darius bătuse moneda de aur, daricul şi pe cea de argint, siculul. În scurt timp, ca preot al Lui Zaratuştra, Zamolxe s-a îmbogăŃit. 301 Timpul, cât Zamolxe a deprins marea înŃelepciune a Lui Zaratuştra, învăŃând de la preotul Zarates şi servind la templul zoroastru din Babilon, a fost de trei ani. 302 Şi într-o zi pe neaşteptate Zarates L-a sfătuit pe get: „Ar trebui să mergi să vezi cum merg lucrările la construcŃia templului iudeilor, care se pare că se apropie de finalizare. 303Ei îl slujesc tot pe Domnul Domnilor. 304De aceea iudeii au fost eliberaŃi din captivitate de către regele Cirus Cel Mare, după ce acesta a ocupat Babilonul. 305Treci prin Ierusalim şi apoi pleci în Egipt”. 306 Şi Zamolxe s-a gândit la spusele preotului Zarates. 307Aici, în Babilon, stătuse timp de trei ani şi pătrunsese adânc înŃelepciunea Lui Zaratuştra. 308 Devenise El Însuşi preot al marelui înŃelept al perşilor. 309Era vremea să meargă să cunoască şi alŃi oameni ai căutărilor divine. 310Şi Zamolxe i-a răspuns lui Zarates: „Domnul meu voi
54

CARTEA NEMURIRII

face precum spui. E timpul să plec din Babilon”. 312 Şi Zarates L-a asigurat de sprijinul său spunând: „ÎŃi voi da scrisoare de recomandare către armata persană şi către toŃi supuşii imperiului. 313La Ierusalim Te va ajuta Zerubabel, care-l cunoaşte bine pe Pitagora. 314Vei primi din visteria templului aur şi bani destui ca să-łi ajungă pentru mult timp. 315Eşti unul dintre magavan, preoŃii Lui Zaratuştra şi ai o poziŃie înaltă printre toŃi oamenii din împărăŃia lui Darius”. 316 După câteva zile Zamolxe a primit de la Zarates recomandarea scrisă în limba avestană. 317Şi când pregătirile de plecare au fost aproape gata, Zamolxe a dorit să aibe o ultimă conversaŃie cu înŃeleptul Zarates. 318Şi i-a spus: „Domnul meu, ştiu prea bine că spiritul profetic care te animă îŃi spune multe şi despre ce va face sufletul Meu în viitor. 319 Aş vrea să ştiu, când Mă voi reîntrupa ca să pot ajuta neamul Meu şi în viitor? 320 Oare cum Mi se aplică ciclicitatea de două sute şaisprezece ani a sufletelor? 321 Pitagora Mi-a vorbit câte ceva despre aceasta, dar nu a făcut nici o predicŃie”. 322 Şi preotul Zarates I-a răspuns astfel: „Eşti foarte deosebit Zamolxe. 323Află că multe evenimente importante, legate de spiritul Tău, se vor întâmpla cu puŃin timp înainte de a se împlini de douăsprezece ori câte două sute şaisprezece ani, deci vor trece două mii cinci sute nouăzeci şi doi de ani de la naşterea Ta. 324Cu treizeci de ani înainte de acel moment va apare o stea strălucitoare pe cer şi va sta aşa multe zile. 325Atunci spiritul Tău va coborî în poporul Tău şi va lucra cu sufletele oamenilor care treptat se vor întoarce pe calea dreptăŃii asha. 326Tot în neamul

311

Tău se vor întrupa la acea vreme spiritele celor optsprezece ancestori ai noii omeniri spirituale. 327La acel timp Te vei renaşte în toŃi cei care vor primi spiritul Tău şi care sunt urmaşii neamului Tău. 328 După împlinirea misiunii de treizeci de ani spiritul Tău propriu va reveni în cer la Dumnezeu, Ahura Mazdah. 329În felul acesta urmaşii neamului Tău vor avea sufletele lor strălucind cu al Tău alături ca şi cum ai renăscut în ei”. 330 Zamolxe a fost profund mişcat de profeŃiile lui Zarates şi i-a spus: „ÎŃi mulŃumesc înŃeleptule. Rămâi cu bine. 331 Fie ca Ahura Mazdah să continue să lumineze neamul perşilor”. CAPITOLUL 7 Zamolxe merge în Iudeea. Zerubabel şi Zamolxe. SfinŃirea templului din Ierusalim. Zamolxe este mâhnit de sacrificiile de animale. Simbolul soarelui cu aripi. Zamolxe pleacă spre Egipt. şi Marele Lup Alb au pornit către Ierusalim. 2Pe drum au întâlnit trupe persane patrulând spre Iudeea. 3Comandantul lor a citit cu atenŃie scrisoarea lui Zarates: Către oştenii armatei Marelui Rege Darius şi toŃi oamenii din împărăŃia perşilor. 4 AflaŃi că purtătorul acestei scrisori pe nume Zamolxes este preot al Lui Zaratuştra şi om al dreptăŃii, asha, iubit de Ahura Mazdah. 5El are dreptul la onoare, respect şi ajutor oriunde s-ar afla în imperiul perşilor. 6V-am scris aceasta eu preotul Zarates al regelui Darius. 7 Şi comandantul militarilor perşi L-a tratat cu respect pe Zamolxe însărcinând
55
1

Zamolxe

spre bucuria tuturor 17 Am făcut şi toate iudeilor. un învăŃător magos. fratele lui Moise. 11Cu ce vă putem ajuta domnul nostru?” 12 Şi Zamolxe i-a zis: „Sunt în drum spre Egipt. 34Ritualul de sfinŃire a templului a cuprins şi jertfa a doisprezece iezi. şi de leviŃi. 8 Când Zamolxe a ajuns la Ierusalim. 33 Iar când a sosit momentul culminant. 13Dar dacă tot mă aflu aici la Ierusalim aş dori să văd templul lui Iehova. 29 Şi în câteva zile totul era pregătit. pentru păcatele celor douăsprezece triburi ale lui Israel. pe nume Hagai şi Zaharia. 23Zerubabel I-a făcut cunoştinŃă cu profeŃii timpului acela. 42 Ultima Sa iertare este ieşirea iudeilor din captivitatea babiloniană. două sute de berbeci şi patru sute de miei. 14Preotul Zarates îmi spunea că ar trebui să fie deja gata. 38În cele câteva săptămâni. 20Noi iudeii îl considerăm pe regele persan Cirus Cel Mare ca pe un salvator. 35 Zamolxe a privit cu cutremurare şi adâncă mâhnire sacrificiul animalelor făcut cu ocazia sfinŃirii templului. deşi zece dintre ele fuseseră pierdute cu circa două sute de ani în urmă pe timpul imperiului asirian. 43Perşii învingători ne-au permis să construim al doilea templu tot pe locul unde înŃeleptul rege Solomon îl făcuse pe primul distrus 56 . 39Şi a avut astfel prilejul să cunoască mai îndeaproape religia iudeilor. cât a mai stat în Ierusalim. la căutat pe Zerubabel care. cunoscând bine limba persană. Mesia. 28În curând vom face sfinŃirea templului şi veŃi asista la un moment grandios”. 36Ştia din învăŃăturile lui Pitagora şi ale lui Zarates că popoarele care jertfesc animale vor suferi. Zamolxe s-a împrietenit cu profetul Zaharia. 32Şi au fost spuse rugăciuni şi invocaŃii către Iehova. 30 Zamolxe şi Marele Lup Alb au fost invitaŃi în rândul din faŃă. leviŃii şi poporul de rând au asistat la sacrificiul a o sută de tauri. 9Şi L-a privit pe Zamolxe cu respect şi admiraŃie spunând: „SunteŃi unul dintre preoŃii magavan. 15În ce stadiu vă găsiŃi cu zidirea?” 16 Zerubabel a răspuns vesel: „Templul nostru este terminat. 31SfinŃirea templului va fi făcută de preoŃii din spiŃa lui Aaron.CARTEA NEMURIRII patru soldaŃi să-L ajute şi să-L protejeze pe tot timpul drumului. 18AŃi sosit chiar la timpul potrivit. 22 Zamolxe S-a obişnuit repede cu oraşul Ierusalim. 40 Profetul Zaharia I-a mărturisit: „Noi Îl venerăm pe Iehova încă de pe vremea patriarhului Abraham. preoŃii. dar mereu Iehova şi-a întors faŃa luminoasă către noi şi ne-a scăpat din urgii. a fost impresionat la citirea scrisorii lui Zarates. ca să aibă o vedere cât mai bună a evenimentelor ce vor urma. 37 Şi ceremoniile au luat sfârşit. cum spunem noi iudeii. urmează ca în câteva zile să-l sfinŃim Domnului Iehova. 24Căutările spirituale ale Lui Zamolxe l-au impresionat mai ales pe Zaharia care I-a spus: „Ce călătorie extraordinară aŃi făcut! 25Nu puteaŃi să nu veniŃi şi la Ierusalim! 26Aici Îl veŃi cunoaşte pe Iehova al cerului! 27De acum înainte El va locui în templul nostru. 19Ca preot zoroastru puteŃi asista la momentul în care vom face ceremonia. 21Şi respectăm perşii pentru că ne-au eliberat din captivitatea babiloniană”. 10Eu am trăit în Persia şi cunosc bine religia lui Zaratuştra. un rabin. 41Poporul nostru a suferit mult de-a lungul veacurilor. decoraŃiunile.

om al luminii. 60 Eu le-am spus preoŃilor şi leviŃilor să nu jertfească animale la sfinŃirea templului. 56Întrebările Lui Zamolxe îl surprinseseră şi a zis: „Poporul urmează învăŃăturile din Tora. 61Acum îi aşteaptă pedeapsa – templul pe care lau sfinŃit ei cu atâtea jertfe va fi distrus într-o zi. ce crezi? 54Oare Iehova are nevoie de sacrificiile voastre de tauri. 53 Şi Zamolxe l-a mustrat pe profetul Zaharia: „Dar tu ca profet. 68 Şi a mai zis Zamolxe: „Crezi că este mai bine să treci prin suferinŃă ca să fii salvat? 69Dacă salvatorul Mesia va veni pe pământ. 58Acest neam trebuie să sufere căci noi iudeii suntem un destin. 70Există în religia voastră o componentă a întunericului care cu timpul va creşte în putere”. ai studiat cu învăŃaŃii zoroastrieni şi ai cunoscut faptul că jertfele prin ucidere făcute oricăror zei atrag vărsare de sânge poporului care le face. dar nu m-au ascultat. 63 Şi Zamolxe a mustrat şi poporul iudeu zicând: „Poporul iudeu are obiceiul să jertfească nu numai animale. 72Eu cred că din acea parte neagră a iudaismului vor răsări ramuri care să răspândească răul în lume până în zilele cele de pe urmă”. 78Şi a vrut 57 . 67Chiar dacă ea ne-a dus de-a lungul timpului în suferinŃă. 47De ce oare voi iudeii încă mai aduceŃi ofrandă lui Iehova sub forma sacrificiilor animale? 48 Am văzut cum la sfinŃirea templului au fost omorâte câteva sute de animale. cândva în viitor. de berbeci şi de miei?” 55 Profetul Zaharia s-a adâncit şi mai mult în gânduri. 74Şi cu durere sufletească se întreba pe Sine: „Oare acest rău despre care vorbeşte Zaharia va ajunge şi la neamul Meu? 75Numai Dumnezeu ştie!” 76 După o lună şi ceva iudeii au serbat Paştile şi cu această ocazie au sacrificat mielul pascal. 57 Dar când va veni salvatorul nostru Mesia vom înŃelege mai bine aceste idei şi vom fi salvaŃi. va fi un măcel cumplit de oameni. în acele zile de pe urmă. atunci de acum înainte în mod sigur lucrurile vor merge din ce în ce mai rău. 73 Zamolxe a luat aminte la cuvintele profetului Zaharia. 45Şi profetul Zaharia a zis: „Iudeii se înstrăinaseră de El şi venerau zei străini. 66 Profetul Zaharia a mai spus: „Urmăm scriptura. 46 Atunci Zamolxe i-a mustrat pe iudei: „Domnul meu Zaharia. 52Moise în Tora ne spune cum să facem aceste sacrificii. 44 „De ce crezi că Iehova s-a mâniat pe voi?” l-a întrebat Zamolxe. dar să ucidă chiar şi pe profeŃi. 64Este rău ce faceŃi! 65Vă asumaŃi suferinŃa datorită obiceiului de a jertfi”.CARTEA NEMURIRII cu peste şaptezeci de ani în urmă de către babilonieni”. tot ea ne-a şi salvat”. 62Când Mesia va veni pe pământ atunci Iehova va conduce întreaga lume şi va fi singurul zeu pentru toŃi oamenii”. 71 Profetul Zaharia a fost de acord: „Asta în mod cert. iar noi îi urmăm”. 77Sărbătoarea a durat şapte zile şi Zamolxe a asistat la ea. 59 Ştim că în viitor. dar acum ei Îi sunt credincioşi”. 49A fost un adevărat măcel! 50Este o grozăvie pentru un popor ca al vostru care pretinde că urmează lumina vieŃii!” 51 Cuvintele Lui Zamolxe l-au pus în mare încurcătură pe profetul Zaharia care într-un târziu a răspuns: „Strămoşul nostru Abraham a făcut jertfe.

104Acolo în Egipt simbolul reprezenta o divinitate solară. te rog. unde copiii noştri îşi deschid ochii în lumină. 92Şi aplicăm aceasta cu rugăciunea făcută la menora. 96Altfel nu puteam fi eliberaŃi din captivitatea babiloniană de către perşi. într-un fel propriu. 101Indiferent ce se va întâmpla în timp cu aceste culturi noi iudeii vom supravieŃui. 90Amen. dar şi al omenirii în general. Moise a scris în Tora în Cartea Facerii următoarele: 106„în zilele acelea erau pe pământ uriaşi. oamenii cei vestiŃi”. cea caldeeană. şi chiar după aceea. dar Iehova va distruge pe duşmanii lor care se vor omorî între ei. 91Tot în Egipt noi am învăŃat ce înseamnă deschiderea ochilor omului către lume. 80Într-o bună zi salvatorul nostru Mesia va veni să aducă pacea pe pământ. 95 Putem spune că noi iudeii ne aflăm în acest moment istoric pe Calea Lui Zaratuştra. Este un sacrilegiu împotriva vieŃii”. va fi măcelărit de duşmani. cel de nemurire a sufletului şi de reînviere a lui”. 105Cât despre împreunarea oamenilor veniŃi din stele cu fiicele pământenilor. Este destinul nostru”. 99Doar că ofranda sângeroasă vă Ńine încă în întuneric. 109Este cât se poate de clar că femeile pământene au născut 58 . ochiul fiind fereastra spiritului care se trezeşte la o nouă realitate. 88Ele au devenit deprinderi esenŃiale în religia noastră. pe Amen. nemuritorul flancat de două chei ankh. noi le spunem Elohim. cea egipteană şi în prezent cea zoroastră. 79 Zaharia a zis: „Lumea se află în suferinŃă. iar Ńinuturile le vor fi pustiite.CARTEA NEMURIRII să afle de la profetul Zaharia cum vedea el viitorul poporului iudeu. sfeşnicul cu mai multe braŃe. un nume care apare frecvent în Tora. 94Iehova a făcut ca dea lungul timpului să învăŃăm şi alte înŃelepciuni de la caldeeni şi zoroastrieni. când fiii zeilor au intrat la fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii: 107 aceştia sunt uriaşii din vechime. Zamolxe a mai vrea să afle încă ceva de la el zicând: „Spune-mi. 89Spunem amen atunci când dorim ca rugăciunea să se împlinească. iluminarea noilor generaŃii încă din fragedă copilărie. 85Şi şi-a luat rămas bun de la cunoscuŃii din Ierusalim. 81Până atunci vor fi mulŃi profeŃi mincinoşi care vor aduce dezbinare între oameni. 93Acesta este unul din marile noastre secrete. în mare parte. 102 Când s-a apropiat momentul despărŃirii de profetul Zaharia. astfel că invocaŃia amen îl cheamă pe zeu să împlinească ruga. 98 Şi Zamolxe i-a spus: „De-a lungul istoriei religiei voastre aŃi asimilat multe idei bune de la alte popoare. 100 Profetul Zaharia I-a mai spus Lui Zamolxe: „Iudeii sunt elementul uman de liant al marilor culturi ale omenirii. 108Zeilor. ce ştii despre simbolul soarelui cu aripi şi împreunarea oamenilor veniŃi din stele cu fiicele oamenilor?” 103 Şi profetul Zaharia a răspuns: „Noi am luat simbolul de la egipteni care îl aveau de la hitiŃi. Amun sau Ra sunt trei nume ale zeului cel mai important la egipteni. 83Când va fi asta? Nu ştim!” 84 Zamolxe S-a hotărât să părăsească Ierusalimul. 82Poporul iudeu. 87Noi iudeii păstrăm câteva obiceiuri bune deprinse în timpul sclaviei noastre de patru sute de ani în Egipt. 86A avut o ultimă conversaŃie cu profetul Zaharia care a spus: „Vei învăŃa lucruri foarte interesante în Egipt. 97De la ei am preluat în iudaism un concept fundamental.

9La cei patruzeci şi unu de ani ai ei. s-a dovedit anevoioasă. dedicat zeului Amun în aspectul lui de creator. 5 Într-una din zile Zamolxe a cunoscuto pe Nefertibet. ordinea. 111 Zamolxe a mai spus: „Şi noi în Dacia avem multe legende despre uriaşi. după care au pornit în susul fluviului. 121Dorea în primul rând să ajungă la templul zeiŃa Maat. Zamolxe şi Marele Lup Alb s-au alăturat unei caravane de cămile. 116 Zamolxe a pornit împreună cu Marele Lup Alb către vest pe drumul care ducea spre mare. cum era numit oraşul în vechime. 127Călătoria. iar pentru greci era logos. de-a lungul Nilului. Zamolxe a solicitat ajutorul şi protecŃia garnizoanei persane de acolo. dreptatea şi adevărul. 7 Preoteasa vorbea bine greceşte şi i-a povestit Lui Zamolxe despre Pitagora. 4Teba era o urbe cu zeci de mii de locuitori. cei mai mulŃi dintre ei fiind afiliaŃi activităŃilor templului. Nefertibet deŃinea titlul onorific de soŃie a zeului la templul lui Amun. preoteasa de la templul zeiŃei Maat. Investitura în preoŃia Lui Amen. 2Gradul său înalt. dar în cele din urmă cei doi au ajuns la destinaŃia dorită. O noapte în templu în prezenŃa focului sacru. slujise la acel lăcaş religios. o divinitate egipteană care exprima ceea ce egiptenii numesc maat. 8 Avea douăzeci şi unu de ani atunci când Pitagora fusese luat captiv în Babilon de către perşi. dar în cele din urmă au sosit în Delta Nilului. au sosit la Teba. 123 Zamolxe ştia că la templul zeiŃa Maat a studiat Pitagora care. Cam atât cunoaştem despre aceasta”. Luxor. A doua schimbarea la faŃă a Lui Zamolxe. Cum se poate crea viitorul. 10Astfel. dar slujea şi la templul zeiŃei Maat. 122Teoretic şi practic aceasta însemna asha pentru persani. Zamolxe la Sfinx şi în Marea Piramidă. 113 Până atunci rămâi cu bine Zaharia şi Domnul Iehova să fie cu tine”. 118Drumul era greu trebuind să traverseze şi zonele aride. Regele nostru Ezechia purta simbolul soarelui cu aripi care-i reprezintă pe acei zei ai stelelor. Despre preoŃimea egipteană. cei doi s-au alăturat convoiului unor trupe persane care mergeau către Egipt. 115 Şi cei doi s-au despărŃit. Zamolxe la Karnak. 110 drumul lor către Teba. soŃiei sale zeiŃa Mut şi fiului lor Khonsu. 119 łinta călătoriei lor era Teba. ca preot egiptean. 120 Zamolxe ştia de la Pitagora că grecii dădeau Tebei numele Diospolis. 112 Voi avea suficient timp să-mi lămuresc în Egipt toate aceste lucruri. 117AjutaŃi de scrisoarea preotului Zarates. 114„Drum bun Zamolxe” I-a urat profetul Zaharia. 6Era fiica preotului Senefer de la templul Luxor. 124 Şi se întreba dacă la templul Maat va mai găsi pe cineva care să-l fi cunoscut pe Pitagora. 125Maestrul grec ionian fusese dus în captivitate în Babilon cu douăzeci de ani în urmă. impunea respect şi a primit imediat locuinŃă. de preot zoroastru. la venirea perşilor în Egipt. CAPITOLUL 8 Sosirea la Teba. 59 1 126 În Când . 3 Şi în zilele următoare Zamolxe şi Marele Lup Alb au dorit să cunoască mai bine oraşul şi zona dimprejur.CARTEA NEMURIRII copii avuŃi cu oamenii stelelor.

35 Mă întreb dacă domnia ta preoteasă Nefertibet mă poŃi ajuta?” 36 Atunci Nefertibet a zis: „Egiptenii cred că învăŃătura cea mai bună vine de la zei şi zeiŃe. se depilau complet. se spălau pe corpuri de două ori pe zi şi de două ori pe noapte. 25A doua zi a mers din nou la templul zeiŃei Maat unde a rugat-o pe Nefertibet să-i povestească despre timpul când Pitagora trăise în Egipt. 28 Eu şi el vroiam să ne căsătorim. l-au luat în Babilon. reprezentând o simbolistică încărcată de potenŃialitate. 39 „Şi cum se face aceasta?” a întrebat Zamolxe. 40Nefertibet a răspuns: „Există metode bine cunoscute. 38Personal te pot ajuta atât cât ştiu. 33 „Ce-Ńi propui să faci aici în Egipt?” a întrebat Nefertibet. aflând că era grec şi fenician. numit în mod curent hem netjer. 37Noi preoŃii şi preotesele de aici nu facem decât să transmitem altor oameni frânturi din ceea ce am învăŃat şi noi de la zeităŃi. iar bărbaŃii aveau făcută circumcizia. 13Oraşul era împânzit de temple. 12Preotesele numite hemet netjer erau considerate soŃii ale zeului respectiv. 20 Casa zeului era templul. 30Am mai primit apoi veşti de la el. simbolul vieŃii eterne. Zamolxe şi-a început ucenicia spirituală. 18Ei urmau reguli stricte în desfăşurarea atribuŃiilor ce le aveau pe lângă temple. 34Şi Zamolxe a răspuns cu hotărâre: „Vreau să-mi continui ucenicia în cunoaşterea zeilor. 43 „Cum aş putea să pornesc pe un astfel de drum?” a mai întrebat Zamolxe. se ungeau cu uleiuri speciale. numit per netjer. 31 Şi Zamolxe i-a spus: „Pe Zarates lam cunoscut şi eu în Babilon. 14 Atât preoŃii cât şi preotesele aveau capul ras. interesându-se mai întâi despre viaŃa sacerdoŃilor egipteni. 45Prin aceasta aspirantul la cunoaşterea zeilor îşi 60 . 19cei mai mulŃi dintre ei dormind chiar în anexele aşezămintelor religioase. 42Important de ştiut este faptul că o cale a zeilor este totdeauna specifică fiecărui om care vrea să o urmeze”. având o statuie a zeului respectiv ca punct focal al locului. 32Este un mare înŃelept de la care am învăŃat foarte mult”.CARTEA NEMURIRII cu ajutorul preotesei Nefertibet. 17iar sandalele le erau făcute din papirus. 44 Şi Nefertibet a mai spus: „O primă întâlnire cu zeii are loc atunci când ucenicul doarme noaptea în templu în prezenŃa focului sacru. 26Cu adâncă nostalgie preoteasa şi-a adus aminte de acele vremuri spunând: „Ar fi dorit să rămână întreaga lui viaŃă aici la Teba. 23 Crucea ankh. 15ToŃi sacerdoŃii egipteni se abŃineau de la activităŃi sexuale cu câteva zile înainte de intrarea într-un templu 16şi nu purtau îmbrăcăminte din piele sau lână. având fiecare un lac cu apă sacră ca simbol al creaŃiei continue. 11 Aşa Zamolxe a aflat că un preot egiptean. dar cel mai bine este să apelezi direct la ajutorul zeilor”. servea zeitatea templului respectiv. 21La ea aveau acces numai preoŃii de rang înalt. 41Altele vor putea fi descoperite de către căutătorul spiritual. 29Dar au venit persanii care. 24 Zamolxe a fost foarte mulŃumit cu informaŃiile primite de la preoteasa Nefertibet. 22 InscripŃiile din temple erau considerate cuvinte divine medu netjer. 27Pitagora era preot hem netjer. se hotărâse să rămână acolo la templul unui preot persan numit Zarates”. era considerată ca având mari puteri. fiind în fapt căsătorite de obicei cu preoŃii.

73Priveşte razele soarelui Ra. va trebui să-i cunoşti şi la templele lor”. 58 Marele Lup Alb a aşternut un pled pentru Zamolxe. Vor merge împreună şi vor lua cu ei câteva pleduri pe care vor dormi. 69Şi Zamolxe a ajuns chiar în vârf. 68Zamolxe a început să urce. în aspectul său de creator. acolo unde slujea chiar tatăl ei. 65Zamolxe s-a uitat atent la chipul din lună şi a observat ochii omului aprinzându-se din ce în ce mai tare. 71 Şi acolo pe deal se găsea o femeie aşezată pe un tron regal. apoi s-a trezit. Khonsu zeul lunii.CARTEA NEMURIRII testează percepŃia către lumea misterelor lor şi zeii îl pot vizita în somn. 83ZeiŃa Mut era venerată ca regină a zeilor şi mamă a tuturor fiinŃelor. 60Şi Zamolxe a intrat în lacul templului pentru ritualul de purificare. 52 Cei doi au ajuns la templul Maat. 80 Şi Nefertibet I-a propus Lui Zamolxe să viziteze împreună templele din zonă. 61 Apoi. Zamolxe a adormit şi a visat: 62Era în zori de zi. fiul perechii divine Amun-Mut. 81Primul va fi templul Luxor. 85Preotul Senefer. care i-a povestit totul. 74 Eu sunt regina ta. Vino mai aproape. soŃiei sale zeiŃa Mut şi fiului lor Khonsu. căci aici eşti în rai. 64În cercul lunii a apărut capul unui egiptean care I-a spus: „Deschide-Ńi ochii mai bine şi priveşte-mă”. 57 Apoi Nefertibet s-a retras într-una din construcŃiile anexate templului. într-un loc mai aproape de focul sacru. după miezul nopŃii. 67 „Priveşte. priveşte. 84 Când au ajuns la Luxor. preotul Senefer. 75ÎŃi dau cheia ankh a vieŃii eterne”. 51 Zamolxe a mers acasă şi i-a spus Marelui Lup Alb planul Său. 53 Nefertibet era acolo şi le-a dat instrucŃiuni pentru întreŃinerea focului. 72Şi ea I-a zis: „Bun sosit fiule. iar în spatele Lui s-au ivit oameni. 59 S-a lăsat noaptea şi focul sacru s-a înteŃit. Urcă dealul!” I-a spus el. apoi Amun zeul soarelui şi în cele din urmă ai văzut-o pe zeiŃa Mut. 82Despre acest templu se ştia că era dedicat zeului Amun. cum spuneŃi voi geŃii la locul paradisului. tatăl lui 61 . 70Soarele se afla încă pe boltă. 46Ce urmează numai acel om ştie. iar el va sta mai deoparte. iar Khonsu reprezenta astrul lunar. Vino astă seară la amurg”. 47De multe ori Pitagora a dormit prin temple ca să poată primi inspiraŃia zeilor”. 56PuteŃi intra în bazinul cu apă al templului”. 49Şi ea a fost de acord spunând: „Bine. 54 Şi le-a mai spus câte ceva despre zeităŃile care ar putea lua parte la ceea ce va urma zicând: „FolosiŃi cu chibzuinŃă lemnele pentru focul sacru. 63Se afla singur la poalele unui deal şi luna plină strălucea puternic pe cer. 79 După prima ta întâlnire în vis cu zeii Egiptului. 55Rămânând aici noaptea să ŃineŃi seama de faptul că zeiŃa Maat este fiica zeului suprem Amun şi consoarta zeului înŃelepciunii Thoth. vizita le-a fost scurtă. 77 DimineaŃa preoteasa Nefertibet a vrut să afle ce a visat Zamolxe. 78Şi ea a spus: „Nu încape îndoială că te-a vizitat în somn. imediat după apusul soarelui. Voi pregăti cele trebuitoare. 66Apoi luna a dispărut brusc şi a apărut soarele în care se afla un alt chip de om înconjurat de raze de soare. 50Focul sacru va fi făcut în curte ca să poată Ńine până a doua zi dimineaŃa. 76Şi Zamolxe a primit în mână cheia marilor puteri. 48 „Aş dori să dorm chiar în această noapte la templul zeiŃei Maat” a rugat-o Zamolxe pe Nefertibet.

103„Cum ar arăta oare acasă o sărbătoare similară onorând zeii dacilor?” S-a întrebat El. Nefertibet. să-l creăm şi atunci îl cunoaştem mai dinainte. dar i-a invitat să vină altă dată. asistenŃi şi organizatori se aflau prezenŃi la festival. 98Va fi un spectacol magnific. 121Despre aceasta am discutat atât cu Pitagora. 104 Timpul a trecut cu folos pentru Zamolxe. organizaŃi în grupuri. 94 Şi trecând printre coloanele gigantice Zamolxe le-a simŃit măreŃia. 95 După-amiaza toŃi au revenit la templul Maat unde Nefertibet I-a spus Lui Zamolxe: 96„În curând va avea loc festivalul Opet. era momentan ocupat. 90 Când au ajuns la Karnak. 105Într-una din zile arianul a vrut să afle ceva deosebit de important de la preotul Senefer – cum să cunoască viitorul. 86 A doua zi. 99 Şi ziua mult aşteptată a sosit. 87Vor merge la Karnak. flaute şi harpe. 89Era cel mai mare templu din tot Egiptul.CARTEA NEMURIRII Nefertibet. Zamolxe. domnul meu?” s-a arătat Zamolxe foarte curios. 88Acolo se găsea Templul Karnak. cu peste şapte sute de ani în urmă. când zeci de mii de spectatori. atrăgând spiritele cele bune. vor fi transportaŃi cu bărcile la Teba. o localitate din apropiere. mai puŃin camera idolului. 102 Întregul spectacol a fost un bun prilej pentru ca Zamolxe să înveŃe mai mult despre obiceiurile egiptenilor de aşi venera zeii. 107Putea astfel să vadă pe îndelete întreaga arie sacră. 113Află deci că viitorul nu poate fi ştiut cu exactitate decât rar. 108 Şi Senefer L-a dus pe Zamolxe întro cameră anexă în care să poată sta nestingheriŃi de vorbă. 100 CântăreŃii. 101PreoŃii invocau bunătatea zeilor. cum se poate afla viitorul? Este o mare dorinŃă a mea de a şti. implicit îl va şti cu exactitate”. în schimb putem crea viitorul”. 93Mai încolo vei vedea şi lacul sacru al templului”. 112MulŃi dintre cei care spun că ştiu că-l cunosc nu percep decât frânturi. zis şi cel Mare. Mut şi Khonsu. Zamolxe a fost foarte impresionat de calea străjuită pe ambele părŃi de sfincşi. 116Cel care este capabil să creeze secvenŃe din viitor. 118Şi Senefer a răspuns: „Mai întâi trebuie înŃeles cum funcŃionează lumea. 91În aria imenselor colonade Nefertibet I-a explicat: 92„Marele coridor cu colonade este decorat de vestitul faraon Ramses al doilea. cei trei zei principali de la Karnak. idolii vor fi văzuŃi călătorind în bărci”. 117 „Oare cum putem crea astfel de secvenŃe. 115Senefer a răspuns: „Exact. cât 62 . dar încă nu pot spune că stăpânesc această taină”. care în timp se pot înfăptui sau nu. 111Senefer şi-a privit atent interlocutorul. 110De-a lungul anilor am învăŃat multe. va continua călătoria cunoaşterii templelor împreună cu Zamolxe şi Marele Lup Alb. 120 Zamolxe a zis: „Ştim că lumea este continuu supusă schimbărilor. 97Amun. 106Şi l-a vizitat pe Senefer la templu. apoi a spus: „Viitorul are multe feŃe. acompaniau cortegiile cu instrumente de percuŃie. 109Acolo Zamolxe l-a rugat: „Domnul meu. ca zeu originar al Tebei. edificiu dedicat tot zeului Amun. însoŃită de doi slujitori. 119Mai precis cum se manifestă ea în desfăşurare cauzală a evenimentelor”. 114 „Să-l creăm în loc de a-l cunoaşte mai dinainte?” a întrebat Zamolxe foarte mirat.

124Şi Senefer a explicat: „Imaginează-Ńi că eşti un spectator care priveşte lumea ca pe un râu curgând neîncetat.CARTEA NEMURIRII cu tânărul Heraclit. 122 şi „Atunci ce rol pot avea eu în lumea plină de schimbări?” a mai spus Zamolxe. dar cel mai important este să pătrundem în acea schimbare şi să contribuim la dinamica ei” a precizat Senefer. 134Există oameni care stăpânesc dinamica naturii. în Ionia”. mă întreb ce părere ai despre astrologie?” 148Senefer a răspuns: „Sunt preoŃi. create mai mult sau mai puŃin conştient de către alte fiinŃe. 142Ea-łi va spune încotro să păşeşti. 125Dar în realitate tu eşti cufundat în acel râu de unde poŃi fi în măsură să antrenezi dinamica dorinŃelor tale în care autoobservaŃia joacă un rol esenŃial. 143În felul acesta ÎŃi creezi lumea proprie”. valurile vieŃii cum se spune. Secretele zeilor sunt nelimitate” Şi-a spus El. domnul meu. 133Şi Senefer a zis: „Amun se manifestă în procesul de creaŃie prin factorul uman conştient de propria sa putere. 129Cu alte cuvinte participi conştient la propria existenŃă şi astfel nu mai eşti dus de valurile manifestărilor. nu este oare firesc să poŃi interveni să faci schimbări în ea?” 138 Zamolxe a înŃeles cele spuse de Senefer căruia i-a mărturisit: „Este cât se poate de firesc. cu mintea şi cu sufletul eşti chiar tu. domnul meu?” a mai întrebat Zamolxe. 146 Zamolxe s-a arătat recunoscător preotului Senefer spunându-i: „Am aflat astăzi învăŃături de seamă. 128Treptat vei fi în măsură să înŃelegi de ce ai parte de toate câte se petrec cu tine şi astfel poŃi interveni la crearea direcŃionată a unor trăiri. iar Tu trebuie mereu să alegi pe care uşă vei intra. 132 „Dar creaŃia lumii nu este ea oare făcută de zeul Amun. 141Dar va trebui să fii atent şi să-łi consulŃi vocea interioară. 149 Totul este o speculaŃie şi o farsă servind exploatării celor creduli. 136Şi Senefer a răspuns: „Lumea pe care o percepi cu simŃurile. care agonizează pe tema aflării viitorului oamenilor ca urmare a unor configuraŃii astrale existente la momentul naşterii cuiva. 139Dar cum aş putea interveni în mod concret?” 140Şi Senefer a zis: „Imaginează-Ńi că toate câte-łi apar ca posibilităŃi în viaŃa Ta sunt uşi deschise. 127Şi Senefer a răspuns: „Este atunci când te priveşti pe tine însuŃi ca şi cum ai fi un observator al existenŃei proprii. ci de creaŃia lumii în general”. 150 Soarta oamenilor depinde în special de capacităŃile lor naturale şi de mediul familial şi social în care se dezvoltă ca persoane. 145 „Iată mari învăŃături pe care nu le-am auzit nici chiar la marele Pitagora. 130Cu cât această conştientizare atinge un nivel mai ridicat cu atât aportul tău la creaŃie este mai mare. ei putând crea prin voinŃă”. 131Aici nu mai este vorba de o simplă creaŃie care te priveşte exclusiv pe tine. şi-Ńi mulŃumesc domnul meu. „Conştientizarea schimbării este bună. a ceea ce Ńi se întâmplă. 126 „Ce înseamnă autoobservaŃie?” a mai întrebat Zamolxe. 123 „Cum se procedează?” a mai întrebat Zamolxe. 144 Şi Zamolxe s-a adâncit în gândurile profunzimii ideilor expuse de Senefer. 147Tot am discutat astăzi despre viitor. 137 Iar dacă această lume Te reprezintă pe Tine. 151Este adevărat că energiile 135 63 . mai cu seamă în tradiŃia caldeeană.

aceasta contribuind la o oarecare predestinare dacă există condiŃii sociale ca acea orientare de destin să se împlinească”. 178Ele sunt susŃinute de zeul înŃelepciunii Thoth. revars-o şi în sufletul Meu. tot cam în aceeaşi perioadă cu Marea Piramidă Akhet Khufu care înseamnă orizontul lui Khufu. 180Şi ea a răspuns: „Se poate aranja aceasta cu sacerdotul de aici”. 170Se spune că celui ce ştie să invoce la Sfinx. 175 Fă ca dorinŃa tatălui Meu Crăciun. căci arianul se apropiase cu evlavie de Sfinx. 155Preoteasa le cunoştea prea bine şi-I va servi Lui Zamolxe ca ghid. 184Chiar doreşti să stai la noapte în piramidă?” 185„Sunt neabătut. acolo în pământul de unde provine acel om. 187În curând a sosit şi preotul care I-a destăinuit: „Nefertibet mi-a spus 64 . 173Nefertibet L-a observat cuprins de devoŃiune către zei şi s-a retras deoparte. 171Iar prin puterea zeilor Marea Piramidă îi va împlini dorinŃele”.CARTEA NEMURIRII cosmice pot avea influenŃe asupra mentalului colectiv. domnul meu!” l-a încredinŃat Zamolxe. 156 Şi totul a fost pregătit pentru drum. 154 La vremea potrivită Nefertibet a organizat o călătorie în timpul căreia Zamolxe să viziteze piramidele de la Giza. aceasta explicând diferitele cicluri ale civilizaŃiilor. 162Apoi au mers direct la Giza în zona construcŃiilor sacre. 169 Trebuie să ştii Zamolxe că Sfinxul şi piramidele au mari puteri. 186 Şi la amurg dacul se afla la intrarea piramidei. 176Zeule Amen! Amen! Amen!” 177 Şi atunci când au ajuns la piramide preoteasa Nefertibet a explicat: „Piramidele ascund mari secrete. 161 Şi când în sfârşit au ajuns la Memfis s-au odihnit două zile. 160Pe drum Zamolxe s-a folosit de scrisoarea lui Zarates. Nefertibet le-a arătat şi le-a explicat: „Iată Sfinxul! 167 A fost construit cu vreo două mii de ani înainte. 157 Nefertibet va fi însoŃită de o slujnică şi alŃi doi servitori care vor avea grijă de transportul bagajelor. 159 Călătoria către piramidele Egiptului de Jos le-a luat destul timp. 153 Şi Zamolxe a revenit acasă meditând adânc asupra temelor discutate cu Senefer. o epistolă de mare ajutor în Egipt. căruia noi îi spunem mai simplu Khufu. ca Eu să aduc înŃelepciune neamului dacilor. o încarnare a zeiŃei Maat”. noua provincie a imperiului persan. 179„Aş dori să dorm o noapte în Marea Piramidă” a rugat-o Zamolxe pe Nefertibet. în cazuri extrem de rare. există chiar prunci care pot fi influenŃaŃi de explozii energetice cosmice. 168Se referă la faraonul Khnum Khuf. 158Zamolxe va veni împreună cu Marele Lup Alb. 172 Zamolxe era foarte atent la tot ce vedea. 152Şi uneori. 164Şi cele două obeliscuri. soŃul zeiŃei Maat”. Zeul Amen în viitor îi va ciopli chipul în piatră. 163Nefertibet avea rolul de ghid şi le-a spus: „Iată intrarea în templu la Giza. 166 Mergând mai departe. 183Va trebui să urmezi întocmai instrucŃiunile mele. 181 Mai târziu Nefertibet a discutat dorinŃa Lui Zamolxe cu preotul egiptean de acolo care impresionat a zis: „Eşti temerar! 182Te aştept astă-seară pe înserate să Te conduc în interior. să se împlinească. 165Mai încolo se văd mulŃimea de statui ale faraonului Ramses cel Mare şi ale soŃiei sale favorite Nefertari. îngenunchease şi invoca astfel: 174„Dumnezeule care ai multă lumină.

205Dacă adormi să fii atent la ceea ce visezi. 222„O avem deja în spirit şi în lumină? Ce înseamnă aceasta Mărite Zeu?” a întrebat Zamolxe. Dar află că noaptea prezenŃa zeului Thoth. 210Mintea Lui Zamolxe s-a liniştit. 212Nu auzea niciun glas exterior. 213„Zamolxe. rezemat de un perete. 188 s-a lăsat adânc. preotul nu a vrut să mai stea acolo. 211 Şi Zamolxe a adormit visând: Se afla în Marea Piramidă. despre care Îi vorbise Pitagora că erau cele care vesteau prezenŃa zeilor. 193 Atunci preotul a zis: „Bine. în interiorul Marii Piramide. 194Haidem înăuntru cu aceste două torŃe aprinse. pe un vârf de munte la răsăritul Lui Ra. dar cineva Îi vorbea în minte. domnul meu. 225Şi muntele acela va avea un nume asemănător cu cel al Meu. zeu al înŃelepciunii. 223Şi zeul Thoth a spus: „Marea Piramidă apare ca o umbră pe pământurile voastre. 202 „ÎŃi mulŃumesc. la Marea Galerie. Mărite Thoth. 201 Când au ajuns în camera regelui faraon. 192Şi nu am teamă de întâlnirea cu zeul Thoth”. 189Au fost mulŃi care după întâlnirea cu El. 219Nu-Mi pot imagina cum se va putea face aceasta. 216Chiar dacă vor trece urgii peste ei. 198 Preotul egiptean I-a spus: „Te voi duce direct la camera mortuară a regelui şi vei rămâne acolo noaptea. deoarece visul este un bun tărâm unde pot fi întâlniŃi zeii”. 197Zamolxe a primit şi torŃa suplimentară şi au pătruns direct în labirint. 200PoŃi aprinde cu amnarul a doua torŃă cu care vei găsi drumul înapoi”. 208 Sunt acum în prezenŃa Ta şi renunŃ fără nici o reŃinere la persoana Mea”. După un timp se va stinge şi vei rămâne pe întuneric. ce urgii se pot abate în viitor peste neamul Meu?” a vrut să mai 65 209 Tăcerea . Şi-a început invocaŃia. 203Ne vedem iarăşi mâine dimineaŃă” i-a spus Zamolxe. după care au ajuns întrun coridor înalt. Vreau s-o duc neamului meu”. pur şi simplu au murit de frică. nu vei fi niciodată uitat cu totul. 204Preotul a răspuns: „Sper şi eu. auzea în interiorul urechii sunetele inimii. 226 „Mărite Zeu. simŃea o prezenŃă fără formă. sunetele sufletului. Thoth”. domnul meu. Aş vrea să o duc poporului Meu. 195 Există şi una de rezervă pe care o vei păstra”.CARTEA NEMURIRII multe despre curajul Tău. 215 Şi Thoth a zis: „Află că Tu Zamolxe Arianul eşti sufletul tracilor şi întruchiparea înŃelepciunii lor în vecii vecilor. om din neamul tracilor. 214„Pentru înŃelepciune. cu braŃele ridicate în faŃă şi palmele îndreptate în sus. 206 Şi preotul egiptean a pornit către ieşire lăsându-L singur pe Zamolxe care. 221Dar voi o aveŃi deja în spirit şi în lumină”. 217 Ce mai doreşti să dai neamului Tău?” 218 „Domnul meu. este deosebit de puternică. Doar cu puterea Ta!” a zis Zamolxe. 199Ai torŃa cu Tine Zamolxe. de ce ai venit la mine?” a zis vocea. 190Te mai întreb încă o dată dacă mai eşti hotărât să rămâi în piramidă peste noapte?” 191„Nu mă abat de la dorinŃa mea. mă aflu în această Mare Piramidă. zicând: 207 „Mărite Thoth. soarele. de neamul Tău şi de urmaşii neamului Tău la şase săptămâni după ce înfloreşte planta marii voastre zeiŃe Sânziana. 196 Şi au aprins torŃele. 224Piramida aceasta poată fi văzută de Tine. 220Şi zeul Thoth a spus: „Egiptenii vor păstra această piramidă pe care au făcut-o cu mâinile lor.

care uneori le pot fi surori. 255„Sunt gata. cea profană a luat 241 Acum conştientizezi sfârşit. 240De acum trăieşti o altă viaŃă. atunci la acel timp ei vor suferi. 253Îl ajuta la cele trebuincioase. 236Noi de acum Vă credem un alt om şi Vă onorăm ca atare.CARTEA NEMURIRII ştie Zamolxe. Zamolxe şi grupul s-au reîntors la Teba. 247Există o ciclicitate moarte-reîncarnare de care noi suntem conştienŃi de mult timp. 250Nefertibet a răspuns: „Ei şi soŃiile lor. 231Aşa a înŃeles Zamolxe că a fost iniŃiat în tainele înŃelepciunii de către zeul Thoth. 235O trăire atât de măreaŃă echivalează cu moartea şi renaşterea. 243 66 . suferinŃa lor va dispare. dar acum eşti înviat în nemurire. 232Apoi a dormit un somn adânc până dimineaŃa. 230 Şi imediat Lui Zamolxe I-a apărut la gât un şnur având atârnat pe el cheia ankh. 246 PreoŃii egipteni au venit aici. 239Şi ea a înŃeles ce s-a întâmplat zicându-I: „Zeul Thoth Te-a iniŃiat în tainele vieŃii şi ale învierii. 249 „Ce spirite au faraonii?” a întrebat Zamolxe. ordinea. domnul meu. ale căror suflete revin din timp în timp pentru a susŃine maat. Thoth-Maat”. 238Era uimită de alura Lui. că faŃa I s-a schimbat. 252 Zamolxe Îşi făcuse obiceiul ca aproape în fiecare zi să-l viziteze la templul Amun pe preotul Senefer. 251 Şi după ce au făcut înconjurul întregii arii din Valea Regilor s-au întors la Teba. 245 Cam cu o mie de ani în urmă zona a devenit loc de înmormântare al trupurilor marilor spirite încarnate în Egipt. multe secole de-a rândul. văzându-L cu cheia ankh atârnându-I la gât. 254 SârguinŃa la învăŃătură a Lui Zamolxe l-a impresionat mult pe preotul Senefer care într-o zi I-a propus: „Ar trebui să fii preot al Lui Amun”. nemurirea. prilej cu care pătrunsese tot mai mult în tainele spiritualităŃii egiptenilor. iar când îşi vor aminti de Tine. Şi Thoth a răspuns: „Când cei din poporul Tău aproape că Te vor uita. 229 Eşti ca şi mort pentru această lume. 237 Curând a sosit la faŃa locului preoteasa Nefertibet care a văzut crucea ankh la gâtul Lui Zamolxe. altfel nu puteai ieşi viu din piramidă. Amen-Mut. armonia şi dreptatea. se închina adânc în faŃa Lui. în Valea Regilor. 228Şi acum Zamolxe primeşte cheia nemuririi ankh. ca să invoce reîncarnarea acelor spirite. căci aŃi dobândit puteri de semizeu”. căci numai cineva născut a doua oară mai poate ieşi viu din piramidă după ce a petrecut acolo o noapte. ceea ce grecii numesc logos şi persanii asha”. 256Dacă zeul a găsit ceva plăcut în mine Îl voi sluji cu devotament” a răspuns El. 244Şi acolo preoteasa I-a explicat Lui Zamolxe: „Aici în Valea Regilor este locul de unde faraonii Egiptului şi cei apropiaŃi lor pleacă spre lumea cealaltă. vin de obicei în perechi ca încarnări ale marilor zeităŃi. Te-ai integrat în armonia cosmică”. ca de pildă Osiris-Isis. 233 În zorii zilei Zamolxe a ieşit din piramidă spre surprinderea preotului egiptean care. 227 Nefertibet a pregătit o călătorie spirituală în preajma Tebei. 234Şi preotul egiptean a zis: „Faptul că aŃi stat o noapte înăuntrul piramidei este un fapt extraordinar. 242 După cele întâmplate la Giza. nu mai era acelaşi om cu care venise la Giza. 248Se aplică mai ales familiilor faraonilor.

în general pe toate construcŃiile sacre pe care le-aŃi făcut timp de mii de ani. alături de ceilalŃi preoŃi. 67 . Revenirea în insula Samos.CARTEA NEMURIRII ceremonia de investitură a Lui Zamolxe ca preot egiptean. 7PreoŃii noştri au cu legământ că înŃelepciunea omului trebuie să fie vie. Eliberarea sclavilor la Atena. 264 Şi aceasta pentru că eu cred că în viitor. din ce în ce mai mult. 261 Şi iniŃierea Lui Zamolxe a fost cu totul aparte. iar noi preoŃii pe cea a înŃelepciunii”. 11Când înŃelepciunea a intrat în sufletele preoŃilor egipteni. un hem netjer geticus”. 5Atunci Senefer a explicat: „Noi egiptenii nu păstrăm învăŃăturile cele mai înalte pe papirus. scrierile acelea au fost în cea mai mare parte distruse”. la slăvirea finală a zeului. a fost pregătită minuŃios de către Senefer. 15Noi imortalizăm în piatră o atitudine a poporului egiptean şi a oamenilor cei mai aleşi. aş dori să văd înŃelepciunea egiptenilor scrisă pe papirus. nicidecum învăŃături. Zamolxe părăseşte Egiptul. Oamenii veniŃi din stele. 2Aveau împreună discuŃii spirituale îndelungi şi Senefer era bucuros să-i împărtăşească Lui Zamolxe multe din valorile civilizaŃei egiptene cu sentimentul că preda o ştafetă cu cele mai mari secrete ale unei culturi care apunea. 8Ea nu poate fi învăŃată de pe papirusuri. 265 Eşti un preot egiptean de factură cu totul specială. Zamolxe se apropiase spiritual de preotul Senefer. 19Acum. 18Senefer a precizat: „Valoarea lui constă în faptul că modelul funcŃionează. spiritualitatea noastră se va renaşte în neamul Tău Zamolxe. ele pot fi scrise pentru ca urmaşii să preia înŃelepciunea. 260L-a îmbrăcat cu mare devoŃiune şi a participat. 6Pe acestea nu le vei găsi consemnate decât în sufletele oamenilor. 17 „Sistemul pe care îl utilizaŃi este temeinic” a zis Zamolxe. 1 257 Şi 3 Într-o zi s-au întâlnit iarăşi şi preotul Timpul a trecut şi. Zamolxe a primit în final veşmântul de preot al Lui Amun. 263Preotul Senefer a spus: „Momentul istoric pe care îl trăim ne face să nu fim prea severi cu iniŃierea Ta. 16Şi se gândea Zamolxe: „Modelul acesta ar putea fi folosit şi de poporul meu”. pe coloane şi pe obeliscuri. 262S-a Ńinut cont de faptul că era străin de Egipt şi nu I s-au aplicat toate restricŃiile impuse altor preoŃi egipteni. 10În vremurile vechi s-au făcut scrieri sacre pentru a Ńine învăŃătura. ce reprezintă ele?” 14Şi Senefer a răspuns: „Sunt mărturii ale devoŃiunii către zei. mai cu seamă faraonii şi familiile lor. 4Ştiu că alte popoare au cărŃi sacre scrise”. precum erau rasul pe cap şi circumcizia. care sunt cei care menŃin custodia devoŃiunii. 12 Şi Zamolxe a zis: „Este extrem de interesant ceea ce aud. 259 După ritualurile de investitură. 13Oare înscripŃiile existente pe frontispiciile templelor. 258 În camera idolului a fost aprins focul sacru în prezenŃa câtorva persoane care aveau acces să-I vadă chipul zeului. 9Este drept că atunci când se iveşte pericolul ca acele cunoştinŃe să se piardă. Zamolxe l-a rugat pe preotul Senefer: „Domnul meu. Mai exact a funcŃionat un timp îndelungat. Zamolxe trece prin Tracia şi ajunge în Dacia. cândva. hem netjer. CAPITOLUL 9 Despre înŃelepciunea egiptenilor.

De la unirea Egiptului de Sus cu Egiptul de Jos au trecut peste două mii şase sute de ani. 28 Istoria le-a fost mărturie. 46Ei sunt 68 . în scopuri sacre. 27Au vrut şi ei să o dobândească tot prin acele mijloace rele. din întreaga lume. a pierdut puterea politică odată cu cucerirea persană”. aveau mare putere militară. adică de douăsprezece ori câte două sute şaisprezece ani de existenŃă continuă. sunt semne că civilizaŃia egipteană apune”. sacrificii de animale. 42Profetul Zaharia Mi-a spus la Ierusalim că este vorba despre zeii care s-au împreunat cu fiicele pământenilor. adică de douăsprezece ori câte două sute şaisprezece ani.CARTEA NEMURIRII în această epocă istorică. adevăr. să se întrupeze în poporul dacilor arieni”. practică înterzisă de către preoŃi în vechime. aceia care sunt reprezentaŃi în Iudeea de simbolul soarelui cu aripi. 36 Egiptul a încheiat de curând acest ciclu. 45În ea se spune că pe acolo au apărut uriaşii care ar trăi încă şi acum pe acele meleaguri. iar atunci când ei refuzau erau înlocuiŃi cu alŃi preoŃi veniŃi din afara Egiptului”. 20 Şi Zamolxe a mai spus: „Subiectul acesta l-am discutat în treacăt şi cu maestrul Pitagora în insula Samos. 31Senefer a răspuns: „Eu. 37 „Va putea oare Egiptul să se redreseze cândva în viitor?” l-a mai întrebat Zamolxe pe Senefer. 38Şi Senefer a răspuns: „Totul depinde dacă se vor găsi persoane care să invoce revenirea acele spirite care au făcut ca Egiptul să fie măreŃ. 24 Decăderea ei se datorează introducerii sacrificiului animalelor. aşa cum scrie în cartea lor sacră Tora. Senefer. armonie. 21Mă întreb cum vezi tu domnul meu această descompunere socială şi de valori? 22Şi în primul rând de ce se întâmplă toate acestea aici în Egipt?” 23Şi preotul Senefer a explicat: „CivilizaŃia egipteană se încheie după două mii cinci sute nouăzeci şi doi de ani. află că în Babilon şi în Iudeea am vorbit cu anumite persoane despre oamenii veniŃi din stele. precum erau asirienii şi babilonienii. 40Şi-Şi spunea Zamolxe: „Aşa va trebui să fac şi Eu când voi reveni la neamul Meu – să chem sufletele nobile. oameni veniŃi de undeva de la nord de Pontul Euxin. 32Şi cum spuneam există o ciclicitate care într-un fel este şi voinŃa zeilor. 29PreoŃii egipteni au fost uneori forŃaŃi să introducă în ritualuri sacrificiul animalelor. căci imperiile asirian şi babilonian au sfârşit în bălŃi de sânge. 30 „Dar domnia ta nu faci astfel de jertfe” a spus Zamolxe. dar nu şi-au dat seama că atrăgeau şi mai multă vărsare de sânge. 41 Apoi Zamolxe a mai vrut să ştie: „Domnul meu. 35Aceste lucruri sunt cunoscute şi de maestrul tău Pitagora. 25La folosirea jertfe crudei au contribuit atât preoŃii locali cât şi faraonii. 43Tu ce părere ai?” 44 Şi Senefer a zis: „Legenda aceasta am luat-o şi noi de la un popor vechi numit hitiŃi. 34Precum spuneam un ciclu mare al unei civilizaŃii durează două mii cinci sute nouăzeci şi doi de ani de ani. sunt un mărunt preot egiptean care nu poate repara ceea ce a început să se strice în această Ńară de zeci de ani. influenŃaŃi fiind de idei venite din afara Egiptului. 33Noi avem o istorie milenară. iar în Babilon şi Asiria de omul cu aripi. 26Faraonii au observat că popoare care făceau. 39Acesta este secretul aplicabil la orice cultură şi civilizaŃie – reîntoarcerea prin reîncarnare a marilor suflete încărcate de ordine. dreptate socială şi iubire de oameni”.

53Cu timpul ei au fost tot mai puŃini. 68Eşti doar preot al Lui Amun”. 71Şi Nefertibet a fost de acord spunând: „Fie cum doreşti Zamolxe.CARTEA NEMURIRII fiinŃele făcute de zei cu femeile pământene. 58Mă voi mai gândi la ceea ce am vorbit astăzi împreună”. 81Cei care au cunoştinŃe cum să atragă aceste spirite. câte ceva din aceste puteri” a spus Zamolxe. Zamolxe i-a mărturisit lui Nefertibet dorinŃa Sa să meargă acasă în Dacia. 73 Zamolxe şi Marele Lup Alb au început pregătirile de drum. 82 „Eu cred. omul Lui de încredere. 48 „Şi noi geŃii avem aceste legende. 59 Au trecut aproape trei ani de când Zamolxe se afla în Egipt. 84Iar Zamolxe a răspuns: „Rămâi cu bine înŃeleptule! 85Şi nu uita neamul Meu atunci când vei ajunge acolo în cer la zeul Amun. 47Noi am moştenit simbolul lor care combinat cu crucea ankh exprimă puterea divină”. 69 65 Apoi . 74Au luat legătura cu trupele persane care patrulau de-a lungul Nilului. Marele Lup Alb. emanaŃii ale marelui zeu AmunRa. domnul meu. 72Îi voi spune tatei că vrei să ne părăseşti”. era un bărbat în toată firea. 64Cred că a sosit timpul să ne întoarcem la ai noştri”. 60Împlinise douăzeci şi trei de ani. că pot lua cu Mine. 70 Mă cheamă în suflet neamul Meu”. când ne-om duce pe pământurile noastre?” 63Şi Zamolxe a răspuns: „Şi Eu M-am gândit la asta Lup Alb. dar nu dorea să fie iniŃiat. să nu-łi fie cu supărare. uriaşii. 61 Şi într-o zi Marelui Lup Alb i s-a trezit dorul de glia străbună şi L-a întrebat pe Zamolxe: 62„Domnul meu. 86Te vom chema noi să te întrupezi printre tracii arieni”. 78Poate cândva în viitor Egiptul să renască. 80Ele vor hălădui la templele şi la mormintele faraonilor şi oamenilor de seamă ai acestui neam până când îşi vor găsi odihnă prin alte părŃi de lume. însă neamul geŃilor a crescut în înŃelegere şi în vieŃuire mai bună. vor ferici popoarele lor”. 52Ele au dat naştere unor fiinŃe puternice şi agere la minte. 77Acolo preotul Senefer I-a spus: „ÎnvăŃăturile înŃelepciunii Egiptului vor trece în timp la alte popoare. Zamolxe. deşi corpurile nu le sunt tot aşa de mari ca ale uriaşilor dintâi”. 56Şi cred că mulŃi oameni de la noi au ceva din sângele acelor uriaşi. 69Atunci Zamolxe i-a răspuns: „Nu mai pot sta Nefertibet. 66Şi ea a spus: „De ce nu rămâi aici cu noi? 67Vei găsi o femeie potrivită cu care să locuieşti. dar oamenii spun că neamul nostru era destul de sălbatic. 83Şi la despărŃire preotul Senefer I-a zis: „Fie Amun cu Tine!”. 57Şi Senefer a recunoscut: „Iată că aflu de la Tine ceva ceea ce eu nu cunosc. 55 Mai apoi ne-am mai înŃelepŃit. Te ascult!” 51Şi Zamolxe a explicat: „Se spune că în trecut pe meleagurile noastre au sosit oameni veniŃi din stele care s-au împreunat cu femeile noastre. 50Senefer a dorit să afle mai mult zicând: „Da? Tu ar trebui să ştii mai multe despre aceste mituri. 79Dar spiritele luminii de aici nu vor pieri nicicând. 54Nu ştiu cum a fost în vremea dinaintea uriaşilor. pentru neamul Meu. era atent la practicile sacerdotale. 76 Şi în ziua dinaintea plecării Zamolxe a mers la templul din Karnak să-şi ia rămas bun de la tatăl preotesei Nefertibet. 49 Uriaşii încă mai trăiesc pe la noi” i-a spus Zamolxe. 75SoldaŃii îi vor însoŃi spre Delta Nilului de unde se vor îmbarca spre Grecia.

131Şi asta pentru că ne 70 . 102Vin din Egipt şi sunt doar în trecere pe la tine. 107Dar Grecia continentală este liberă. 111În campania lui militară împotriva sciŃilor. 96Când au ajuns în deltă s-au îmbarcat pe un vas comercial către insula Samos din Ionia şi după un timp au sosit acolo. 109 Şi Zamolxe a zis: „Am aflat şi Eu câte ceva despre aceste evenimente. 92Şi Zamolxe i-a zis: „Rămâi în lumină hemet netjer Nefertibet. regele a încercat să ocupe şi părŃi din Dacia cerând pământ şi apă. dar până la urmă regele Darius m-a dezamăgit”. 116Apoi să-mi spui pe unde ai umblat prin lume. cum spuneŃi voi?” 101 Zamolxe a spus: „Cât de curând prietene. 106Suntem acum sub stăpânirea perşilor. 103Cum îŃi mai merg treburile Nestor?” 104Nestor a zis: „Încă bine. 125Desigur că înŃelepciunea Lui Dumnezeu este nelimitată. aşa cum le este obicei perşilor. căci toate popoarele care se vor ridica în lume o vor venera în felul lor. 130Noi grecii suntem mereu dezbinaŃi între noi. că urmează dreptatea. 113Îl credeam ce spunea. łara Zeilor. 119 Şi în zilele următoare Zamolxe şi Nestor au avut timp să povestească. 120 Nestor vroia să ştie toate câte s-au petrecut cu Zamolxe în ultimii ani şi I-a spus: 121„Mă întreb. 114 Nestor a răspuns: „Să-i lăsăm pe regi cu ale lor. 88Era timpul despărŃirii de preoteasa Nefertibet care I-a urat: „ToŃi zeii şi zeiŃele Egiptului să fie cu Tine Zamolxe! 89Lumina noastră se stinge acum după ce a strălucit în lume timp de peste două mii cinci sute de ani. dar nu a reuşit. asha. 108Tracia este şi ea sub perşi”. 124Dacă neamul Meu o va putea susŃine. 117Văd că eşti bine înstărit”. 105La noi în Samos s-au întâmplat multe schimbări în toŃi aceşti ani de când ai lipsit. 129 Nestor a mai zis: „Sunt de acord cu ce spui. 91Fără ordine. 123Ceea ce am aflat prin lume a deschis o cale spirituală mult mai largă. 97 Întâlnirea Lui Zamolxe cu Nestor a fost emoŃionantă. 118 Apoi Nestor a chemat doi slujitori să-L ajute pe Zamolxe la descărcatul bagajelor. 90Dar zeiŃa Maat nu va muri niciodată. dragă prietene. oricare ar fi numele Lui dat de oameni oriunde în lume”. 95 Duceau cu ei câteva bagaje grele încărcate pe cămile. 112În Babilon. 93Noi geŃii vom chema zeii luminoşi ai Egiptului să reverse razele lor de înŃelepciune pe pământurile noastre”.CARTEA NEMURIRII Zamolxe a revenit la templul zeiŃei Maat. 100Când Te întorci în Dachia sau Dochia Ta. 126Dar Eu am văzut că El le-a dat mult din ea şi altor neamuri. łara Soarelui. 99Iar geŃii Tăi acasă nu Te-au văzut de opt ani. 115Dar mai întâi să Te odihneşti după călătoria cea lungă. dreptate şi adevăr nu putem să-L cunoaştem pe Zeul Suprem. 127Şi precum ştii atunci când dai înŃelepciune primeşti la rândul tău înŃelepciune. 94 Şi Zamolxe împreună cu Marele Lup Alb au luat calea către Delta Nilului. ea va fi lumină pentru noi şi pentru întreaga lume. oare L-ai găsit pe Dumnezeul vostru pe care-L căutai peste tot prin lume? 122Şi Zamolxe i-a răspuns: „Află dragă prietene că Eu Îl cunoşteam bine pe Dumnezeu încă din Dacia. am vorbit chiar cu regele Darius şi l-am prevenit. 110 Regele Darius a trecut cu armata 87 Apoi Helespontul pe un pod de vase şi a invadat Tracia. 128Un neam care dobândeşte înŃelepciune va avea totul”. 98Şi Nestor I-a spus: „Au trecut şase ani de când ne-am despărŃit.

138Unii oamenii sunt invidioşi pe faptul că Pitagora nu-i primeşte în confreria lui”. 152Marele Lup Alb L-a dus pe Zamolxe la familia sa unde toŃi au fost bucuroşi să-l revadă pe tânărul rătăcitor. şi oamenii Lui au pornit spre Sarmisegetuza. Inaugurarea şcolii de înŃelepciune. era zi de târg de sclavi. pe drum.CARTEA NEMURIRII lipseşte înŃelepciunea ca aspiraŃie a vieŃii. 71 1 Zamolxe . dar tot există opoziŃie destructivă. 140 Şederea Lui Zamolxe în insula Samos a fost scurtă. CAPITOLUL 10 Zamolxe merge la Sarmisegetuza. 144 Erau opt traci şi doi geŃi. 7Şi până să ajungă în faŃa porŃii casei Sale avea cu El un întreg alai însoŃitor. 135 „Ce mai face Pitagora. 148 Oamenii au spus: „Te vom însoŃi spre Tracia domnul nostru”. maestrul Meu? L-ai mai văzut oare?” a întrebat Zamolxe. Noua preoŃime. 149 Apoi Zamolxe cu Marele Lup Alb şi cu toŃi oamenii eliberaŃi au format o caravană şi au pornit la drum. 154Tâcu. Zamolxe în Ńinuturile carpilor. vă redau libertatea” le-a spus Zamolxe după ce oamenilor li s-au scos lanŃurile. Lucrările de construcŃii de la Sarmisegetuza. 2Pe drum se gândea la revederea cu familia Sa şi dorul de cei dragi Îi creştea pe măsură ce se apropia de casă. 158Apoi vom merge şi noi pe la casele noastre”. tracii au rămas pe la casele lor. 153 Dar şedere lor a fost scurtă. 150Intrând în Tracia au întâlnit trupe persane. 132 Ne preocupăm de comerŃ. 6 Trecea pe lângă gospodăriile sătenilor şi mulŃi oameni Îl recunoşteau şi-L urmau pe jos sau călare. I-au spus: „Te ducem până acasă domnul nostru. 139 „Dacă mai ai ocazia să mergi la Croton la Pitagora să-i spui că este oricând binevenit la Mine în Dacia” l-a rugat Zamolxe pe Nestor care a răspuns: „Aşa voi face”. 151 Treptat. 145„SunteŃi slobozi să mergeŃi unde doriŃi! 146Nu mai sunteŃi sclavi. 136Şi Nestor a răspuns: „Da. 157Iar geŃii. 133Ai văzut cum Pitagora a trebuit să plece dintre noi. 155 Şi cei cinci bărbaŃi au trecut Istrul. fratele Marelui Lup Alb. 5 Zamolxe urca dealul pe cal la galop. dar de aurul minŃii mai puŃin. 141Curând şi-a luat rămas bun de la Nestor şi familia lui şi împreună cu Marele Lup Alb s-a îmbarcat pe un vas spre Grecia continentală. a vrut să-i însoŃească în Dacia şi Zamolxe l-a luat cu ei. de câteva ori. 156 Când au păşit pe pământul Daciei toŃi au îngenuncheat şi l-au sărutat. veniŃi cu Zamolxe din Grecia. 137Pot spune că îi merge mai bine acolo decât aici. Împlinirea spirituală. de agonisit. prilej cu care Zamolxe s-a folosit de poziŃia Lui înaltă de preot zoroastru putând merge nestingherit alături de toŃi oamenii care-L însoŃeau. 134Nici acolo în Croton nu cred că va avea mare succes”. 3Deşi trecuseră anii ştia că toŃi Îl aşteptau cu credinŃă. 143Şi Zamolxe a răscumpărat pe toŃi geŃii şi tracii daŃi spre vânzare şi i-a lăsat liberi să meargă înapoi la casele lor. 142 Ajunşi la Atena. 4 Era luna florilor şi ziua aniversării naşterii Bendisei. 147 Şi toŃi cei eliberaŃi vroiau să se întoarcă acasă în Tracia şi în Dacia. LecŃiile iubirii date de Bendisa.

cu soŃia Sa Bendisa au mers acasă. domnul meu”. Marele Lup Alb ca preot dac al Zeului 46 29 Către seară sătenii s-au strâns la Dumnezeu. Doamne. 15L-au îmbrăŃişat veseli că li s-a iubesc” i-a răspuns Zamolxe. 31 Ne bucurăm că a revenit acasă”. ToŃi sătenii cunoşteau grădina Zamolxe: „Te-am dat Lui Dumnezeu să-I Vetrei cu numele de Grădina Maicii Lui fii fiu ca să aduci dreptatea. 12O. băiatul meu. I-a spus Lui mari. 20 40 Dacă dacii vor învăŃa să-şi stăpânească Vetra o făcuse după ce Zamolxe deprinderile aspre şi să-L urmeze pe plecase spre insula Samos ca să-i Domnul Adevărat vom fi neîntrecuŃi în amintească mereu de frumuseŃea lume.CARTEA NEMURIRII „Este rugul Lui Zamolxe. 18Multe am atunci când muncea în pădure alături de văzut în lume. ai pământului. dar nicăieri nu este un tatăl-Său sau lucra pe ogor cu Bendisa. 42 23 Şi Zamolxe cutreiera locurile. 10Le-a sosit atmosfera înălŃătoare toŃi cântau şi erau băiatul şi I-au ieşit în întâmpinare. veseli de sosirea Lui Zamolxe printre ei. 27Dar a umblat prin lume. Ceremonia de investitură a de oameni vatra satului şi au aprins un foc mare în avut loc în mijlocul unui grup 47 30 Zamolxe şi strânşi la vatra Zânei Vesta. ne-ai adus feciorul acasă!” 14 Bendisa şi copiii au venit şi ei Zâna Zânelor. 21Aşa să ne ajute Dumnezeu! Zău! feciorului ei. 32În în curte. „Uncheşule. Acolo le spună pe unde a umblat şi ce a văzut în tinerii şi tinerele vor învăŃa înŃelepciunea lumea largă. Şi tot te degrabă. 39 Era ca vrăjit de grădina maicii Sale. Ei să fie oameni ai cerului. avem timp destul. Au văzut oamenii adunându-se şi-au înŃeles ce se petrecea. adolescenŃei şi maturităŃii. cu rudele şi sătenii. 36„Şi eu zâna Mea. neam ca al nostru. Dumnezeu şi Domnazânei. 40Pomii sădiŃi erau acum 41 22 Şi Crăciun tatăl. ce Ńâfraş vorbească nestingheriŃi. 19Niciunde nu sunt cu băiatul lor Călin. 26Şi Zamolxe i-a încredinŃat: pe care El Zamolxe a deprins-o cât timp „Vă voi povesti. căci privea în viitor. plaiurile sau gurile de rai ca la noi. preotul nostru. doamna Mea. łie-łi mulŃumesc că spus în şoaptă: „łi-am dus dorul dragul meu. Zamolxe. dar cu Că dacă un neam are dreptate apăi amu cu ea vin şi adevărul şi lumina şi bogăŃia alŃi ochi. 35Şi Bendisa I-a este! 13O. bogat. 25Erau dornici să instruiască preoŃimea neamului. 43Era şi fericirea omului”. Doamne. cinstea celui abia venit. 37 Dis-de-dimineaŃă Zamolxe a vrut săîntors soŃul şi tatăl. 28Şi treptat oamenii s-au împrăştiat pe la fost să-l iniŃieze la focul sacru dacic pe casele lor. ai Lui copilăriei. Şi spuneau: 8 Mama Vetra şi tatăl Crăciun se aflau 9 72 . vreau să fac din geŃi un strămoşesc 38 17 Cu fiecare pas Îl năpădeau amintirile popor renăscut din focul sacru. 45 Şi primul lucru pe care L-a făcut a acum vreau să rămân cu ai Mei”. 16 Şi Zamolxe i-a spus lui taică-Său: Şi astâmpere setea de dorul pământului şi a plecat prin împrejurimi. avea patruzeci şi opt de ani şi se 24 să Apoi mulŃi dintre cei cunoscuŃi L-au gândea să întemeieze o şcoală unde 44 îmbrăŃişat pe Zamolxe. 33 11 Şi noaptea târziu Zamolxe împreună Revederea cu fiul plecat în lume a fost mişcătoare pentru mama Sa Vetra care I. 34Erau a spus cu lacrimi în ochii: „Dragul nostru acum singuri în camera lor şi puteau să-şi bine ai venit.

omul Său de încredere. spuneau că era schimbat. iar în centru lor să se afle o casă înaltă cu o sală impunătoare. armonie. femei şi copii s-au strâns cu mic cu mare. 66ToŃi aşteptau să se întâmple ceva măreŃ. care L-au cunoscut. 48ToŃi cei chemaŃi astfel să se întrupeze se vor numi copii ai focului. belşug şi bucurie în viaŃă. 69De acum înainte această vatră sacră va arde supravegheată continuu de veghetorii la foc. cu apă vie. când la vatra Zânei Domnazâna. 50Marele Lup Alb avea douăzeci şi trei de ani. 56 Când lucrările au fost terminate. 61Şi preotul Zamolxe a aprins lemnele. dar vin şi băuturi tari nu au fost aduse. focul s-a aŃâŃat. 68Lumina focului din vatră este întruchiparea spiritului divin. 83Avea o alură care emana respect şi iubire. maica Lui Zamolxe. 67Şi Zamolxe le-a spus: „Această făclie va aprinde acum vatra sacră a nemuririi dacilor arieni. iar cei prezenŃi au cântat veseli invocând zâna să le dea sănătate. 79 Au trecut câteva luni de la revenirea acasă a Lui Zamolxe.CARTEA NEMURIRII Marele Lup Alb au invocat întruparea în neamul dacilor a sufletelor nobile ale lumii. 65MulŃimea L-a urmat şi sala s-a umple treptat cu oameni. 53Acolo Zamolxe plănuia să facă adunări mari de oameni. acum se ridica cu mult deasupra. Zamolxe a chemat prin tulnice pe oricine dorea să asiste la rugul sacru dacic. iar în prezenŃa Lui toŃi simŃeau că se trezeau la viaŃă. 60Un rug uriaş era pregătit pentru ardere. 80Sătenii şi oamenii din împrejurimi s-au obişnuit din nou cu prezenŃa Sa. foc sacru şi spiritul Lui Dumnezeu. 75 Apoi a început ospăŃul. 54 Clădirile adiacente vor fi clase de studiu şi dormitoare pentru învăŃăcei. iar Tâcu douăzeci şi unu. 52Vroiau să ridice câteva clădiri. 57După obiceiul locului. Zău!” 72 Şi asistat de primii doi veghetori ai focului nemuririi dacilor. 58Iar după ce marea sală de festivităŃi va fi botezată cu busuioc. 73După obiceiul preoŃilor daci s-a presărat tămâie pe focul încins. şcoala trebuia inaugurată. bărbaŃi. să dea ospeŃe şi să le vorbească dacilor despre înŃelepciunea lumii. 64Şi asistat de câŃiva tineri a dus torŃa în flăcări spre marea sală. 82 Dacă înainte era preotul dac care-Ńi inspira încredere deplină. 73 . 49 Apoi Zamolxe a căsătorit-o. Din marea vâlvătaie a focului sacru dacic Zamolxe a aprins o făclie. Zamolxe a aprins lemnele din vatră. fata Sa. acelea încărcate de ordine. va deveni parcul şcolii de sacerdoŃi. 81ToŃi însă. 76Tuturor li s-au dat mâncăruri de tot felul. 55 Grădina Vetrei. adevăr. 51 Şi împreună cu Marele Lup Alb. pe Mari. 70Ea va aprinde focul nemuririi în sufletele dacilor arieni. 74Şi Zamolxe a trecut cu găletuşa cu apă printre rândurile de oameni şi-i boteza cu busuioc. 71Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeu. care avea nouăsprezece ani. 59 Era în amurg. la focul sacru. 62 63 Apoi a sosit marele moment al serii. cu Marele Lup Alb şi cu Tâcu fratele lui. 77Aşa Zamolxe arăta la toŃi că mintea omului frumos trebuia să fie limpede. dreptate socială şi iubire de oameni. Zamolxe a început lucrările de construcŃii la Sarmisegetuza. 78Şi ospăŃul s-a încheiat noaptea târziu. va urma un mare ospăŃ.

şi că „înŃelepciunea trebuie să se dezvolte trei fete. Vercu. soŃiile lui Călin. 100 Treptat şcoala s-a mărit. 92Erau cinci băieŃi. iar de fete Bendisa şi nurorile Pitagora. şi zăpada s. 93De în minte. şcolii. astronomie şi medicină sacerdotală. tarabostes. tot aşa cum băieŃi va avea grijă Călin. 95 109 Timpul învăŃăturii va fi de un an. la începutul uceniciei sale în ei. despre spirite şi zei. va prelegeri se Ńineau în preajma focului Ńine lecŃii alături de Zamolxe. sacru care purifica sufletul omului. fiul Lui Lui Zamolxe îi spusese maestrul Zamolxe.obligatoriu. 102Multe dintre marile căpetenii alŃii aveau sarcini de administrare a ale dacilor aflaseră despre generozitatea şi înŃelepciunea Lui Zamolxe Arianul. Gema şi Iza. 90Şi cei necesare cursanŃilor erau oferite gratuit care vroiau să-L cunoască pe Dumnezeu. 112 ÎnvăŃăceii vor fi pregătiŃi în sacră Dumnezeu-Domnazâna. Unii se ocupau de au venit să înveŃe tainele preoŃiei de la curăŃenia clădirilor. aşa cum învăŃase de la matematică. 113Vor învăŃa ce înseamnă cu 84 85 Şi planul şcolii sufletului se înfiripa. 97Astfel. 88Zamolxe a trimis clase aparte. nu luau notiŃe. Căci preoŃii Lui Zamolxe despre organizarea şcolii. precum era şi Zamolxe. 94Marele insula ioniană Samos. 101Se dusese deja vestea hăt supravegheau focul nemuririi dacice. alŃii de paza lor şi Zamolxe. 98 să urmeze practica Pentru început Zamolxe le-a făcut dacilor trebuia 111 cunoscut tinerilor. preot al Zeului Dumnezeu. să fie vegetarieni. 106 şi aveau darul preoŃiei. de către şcoală. veniŃi la învăŃătură. în cele ale un an se vor înfiinŃa patru grupe de mâncării. pe unde Treptat s-a format în jurul Lui Zamolxe umblase în lume. Sarmisegetuza. într. modul de trebuiau să fie exemple pentru oamenii predare şi orarul cursurilor. 104Ei învăŃau scrierea pe olăcari în Dacia să dea sfoară în Ńară şi să plăcuŃe de lemn ceruit. 99Şi de la care căutau salvarea la Dumnezeu Tatăl primele lecŃii El le-a vorbit despre unirea şi Domnazâna Mama. 110Lor li se explica de ce preoŃimea nouă a învăŃăcei. Zorela şi Simina. 108Şi multe Lup Alb. Sorana. Zogru şi Şoimu. era timpul ca dacii de pretutindeni să afle ce se întâmpla la alfabetul dacic. Zamolxe a organizat Sarmisegetuza. căci Zamolxe le spusese Gruiu. şi departe.CARTEA NEMURIRII Pitagora şi de la alŃi preoŃi. nu să fie scrisă”. după felul cum deprinsese în timpul 91 Curând au sosit primii tineri doritori călătoriilor Lui prin lume. 103 Iar pentru acei tineri care nu ştiau a topit. 105Toate cele şi oamenilor cu stare.preotul de la Sarmisegetuza. Iar tinerilor care urmau şcoala 96 Clase noi se vor forma doar la zamolxiană li se recomanda. vor locui chiar la Zamolxe îşi preda oral învăŃăturile. Dragoş. 89Propunerea şi pe pergamente şi papirusuri aduse de era făcută mai ales familiilor căpeteniilor negustorii greci în Dacia. dar nu era începutul fiecărui anotimp. pe diferite Ńesături textile ceruite să devină preoŃi şi preotese. 107ÎnvăŃăceii ai preoŃiei celei noi. 87 Când a sosit primăvara. nonuciderii. pe pergamente înştiinŃeze pe tinerii şi tinerele care vor cerate. alŃi tineri un grup de oameni cărora El le dădea 86 diferite însărcinări. 74 .

au venit mulŃi tineri şi tinere. adevărului şi responsabilităŃii personale.CARTEA NEMURIRII adevărat justiŃia. 132Şi acestea din urmă sunt inepuizabile. trebuie să fie şi un înŃelept. una dintre cursante a întrebat: „Cum putem oare face deducŃii corecte?” 137Şi Zamolxe a răspuns: „ÎnŃelepciunea şi deducŃia se 138 ÎnŃelepciunea completează reciproc. Şi vor fi instruiŃi să preŃuiască valorile dreptăŃii. Zamolxe le spunea: „Adevărata comoară a unui om este împlinirea spirituală. pe lângă iscusinŃa de a conduce ritualuri ale focului. ca zestre spirituală. 128Din focul sacru dacic a 114 renăscut o generaŃie de oameni ai luminii sufletului. 130Un sacerdot dac. 134Şi astfel se ajunge la concluzii de valoare. pentru că aŃi optat pentru preoŃia dacică. 127 Treptat şcoala de la Sarmisegetuza a transformat inimile celor care o urmau. 129 Adesea. din presbiteri şi presbitere care doreau ca urmaşii lor să ştie noile învăŃături ale Lui Zamolxe. şanŃuri de apărare şi palisade întărite. vine din suflet pe când deducŃia din raŃiune şi experienŃă”. vor fi judecători. aveŃi deja prezentă în voi calitatea înŃelepciunii. 125Ca oşteni. 118Ei proveneau de obicei din familii preoŃeşti mai vechi. 135În schimb simpla abilitate mentală nu generează concluzii decât pe baza experienŃei”. ca o concluzie din raŃiune şi experienŃă. 122 Un alt grup îl formau cei care vroiau să înveŃe arta conducerii. 123Erau tineri şi tinere aleşi dintre copiii de nobili tarabostes şi dintre cei ai unor căpetenii militare. exarhi şi cavaleri zamolxieni. lucrează împreună cu înŃelepciunea sufletului. la şcoala Lui Zamolxe. agricultură şi meşteşuguri. 141Dar nu putem spune aceasta şi despre raŃiune şi experienŃă. căci ei se luminau pe zi ce trecea la o viaŃă pe care părinŃii lor nu au cunoscut-o vreodată. 119Prin ei Zamolxe vroia să ridice şcoli de învăŃătură în toată Dacia. la lecŃii. 142De aceea ne străduim să acumulăm experienŃă şi să o judecăm prin prisma raŃiunii. căci ele trebuie dobândite şi cultivate în viaŃa prezentă. menŃinători ai ordinii şi militari de carieră. 115 Şi treptat. 120 Şi aşa înŃelepciunea să îndrepte tot omul şi neamul dacilor la lumina Lui Dumnezeu. ale curajului şi dăruirii pentru binele colectiv. susŃinut de experienŃa dobândită prin judecată şi deducŃie. 145La ea se va 75 . 143Dar saltul spiritual al fiecăruia este făcut doar atunci când deducŃia rezultată. Zamolxe a organizat la Sarmisegetuza ateliere unde se fabricau unelte de lucru. 133Drumul de urmat către înŃelepciune duce la cunoştinŃele sufletului. 139 Atunci Dragoş a întrebat şi el: „De unde se adună înŃelepciunea omului?” 140 Şi Zamolxe a răspuns: „Parte din ea o moştenim din vieŃile anterioare. 136 Sorana. ei vor învăŃa să mânuiască armele şi să construiască dave. 124Ei vor veghea dreptatea socială. printre care şi roata olarului. 117În primul rând erau cei care vroiau să devină sacerdoŃi şi medici. cetăŃi militare fortificate cu valuri de pământ. 131Cu adevărat are înŃelepciune doar acela care poate să facă legătura directă între facultăŃile sale mentale şi cunoştinŃele sufletului. 116Existau acum trei grupuri diferite. ale prieteniei şi iubirii. comandanŃi de trupe. 126 Al treilea grup era cel care învăŃa despre negoŃ. 121Zamolxe scrisese deja în limba dacă un tratat de medicină naturistă pentru folosul tinerilor la preoŃie. 144Voi tinerilor.

în Babilon şi în Egipt au fost deprinse de învăŃaceii Săi de la Sarmisegetuza. 147VeŃi studia cum să gândiŃi logic şi veŃi acumula experienŃă ce va fi folositoare profesiei pe care v-aŃi ales-o. dar cu timpul ne vom strădui să le pricepem”. 163Atât cele bune cât şi cele rele. 174Cerul ne face 76 . atunci aŃi intrat în procesul creator al vieŃii. 165 De multe ori Zamolxe le atrăgea învăŃăceilor atenŃia asupra importanŃei legăturii omului cu natura zicându-le: „Omul are cu natura un dialog continuu. a întrebat: „Cât de vii putem spune că suntem. 158Treptat veŃi înŃelege puterea spiritului asupra materiei. nicidecum manifestarea 156 materiei. 173Ea începe cu simpatia pentru cineva. aceste idei ni se par destul de greu de înŃeles. Ńinea câte o lecŃie aparte. rezultată din raŃiune şi experienŃă. apoi se consolidează cu forŃa atracŃiei care prin transmutare în iubire atinge apogeul în adoraŃia persoanei iubite. 149InspiraŃia însoŃeşte acest proces ca o dinamică ce ne arată cum să ne manifestăm într-un fel sau altul şi cum să luăm decizii şi să acŃionăm ca atare. 150Participarea voinŃei personale la această activitate creatoare îl ridică pe om la nivelul de semizeu. ea se exprimă şi prin minte şi prin trup ca să fim zgriminteşi şi sănătoşi. 157 VeŃi învăŃa pe parcurs cum factorul material izvorăşte din cel transcendental. să vă fie asociată cu înŃelepciunea sufletului. domnul nostru?” 154Şi Zamolxe a răspuns: „Gradul de vitalitate este dat de sufletul. soŃia Lui Zamolxe. 153 Gruiu.CARTEA NEMURIRII adăuga dezvoltarea raŃiunii şi experienŃa. a minŃii şi a trupului. 169 Şi pas cu pas învăŃăturile pe care Zamolxe le deprinsese în cursul uceniciei Sale în Ionia. 146 De acestea două veŃi beneficia aici la şcoală. pe când raŃiunea şi experienŃa cu realitatea materială. 152 A trăi cu scop divin este singurul mod de a vieŃui cu adevărat. se revarsă din suflet. 167În tot acest timp natura i se relevă omului din ce în ce mai profund. 161 În prezenŃa Lui Zamolxe sufletele lor se manifestau în lumină. că deşi vitalitatea este dată de suflet. De reŃinut este şi faptul că înŃelepciunea face legătura cu transcendenŃa sufletului. 164Cât priveşte îngrijirea de sine. îl apropie de Dumnezeu şi Domnazâna. 171Vroia să le insufle cursanŃilor respectul dintre bărbat şi femeie spunându-le: „ConştiinŃa iubirii este înŃelepciunea care-l apropie pe om de Dumnezeu. 151 În acest mod viaŃa îi este sacralizată. prin urmare. trebuie să o dăm în primul rând sufletului şi atunci şi capul şi restul trupului deopotrivă or s-o ducă bine”. 170 Uneori Bendisa. 160 Apoi Gruiu a zis: „Domnul nostru. mintea şi trupul omului. 155În esenŃa ei vitalitatea este o realitate a gradului de conştientizare a existenŃei sufletului. 161 ÎnvăŃătura înaltă a transformat în bine pe cursanŃi de la Sarmisegetuza. 162Odată Zamolxe le-a spus: „Toate se trag din suflet. 159Putem spune. şi el unul dintre învăŃăcei. de a simŃi din plin că eşti viu”. 168Omul astfel echilibrat este parte din natură şi înŃelege cel mai bine zeităŃile”. ale fiinŃei noastre întregi. care practic creează şi transformă materia. 166 Natura este pentru om o călătorie spre perfecŃiune. 148 Dar în momentul în care veŃi reuşi ca deducŃia. 172Să ŃineŃi minte că iubirea este cea mai bună religie.

187Bărbatul aprinde focul sacru dacic într-un cămin nou şi femeia îl întreŃine. 183 Femeia dă iubire inimii. 198Am trimis vorbă la tata. căci acolo au trăit oamenii urieşi. 201 Şi se gândea Zamolxe: „Toca? Zeul Thoth mi-a spus despre un munte cu un nume asemănător cu al Lui”. 185 Şi Bendisa le mai vorbea şi despre viaŃa casnică armonioasă astfel: „Este foarte importantă existenŃa permanentă în căminele voastre a focului sacru mai cu seamă în opaiŃe arzând continuu. tânărul venit de peste munŃii. 205Nu ştim de unde vine. domnul meu. unde locuieşti acolo la răsărit?” l-a mai întrebat Zamolxe. 191Ca semn distinctiv al preoŃiei ei vor purta veşminte albe. 210 Mai jos de Toca se află Jgheabul Urieşilor”. 190Cei cinci băieŃi şi trei fete au absolvit şcoala Lui Zamolxe. noi vedem aşa în văzduh o umbră ca o piramidă. 208 La acel timp este Sărbătoarea Muntelui când ne veselim şi încingem hore. căci poate intui adânc şi vorbi sufletului. 188Partenerii sunt egali şi complementari. 195Printre ei era şi Gruiu. la capătul de sus. comuniunea dintre ei este fondată pe iubire şi respect reciproc”. dar ne minunăm foarte tare. chiar la răsăritul soarelui vedem Calea Cerului. căci poate gândi profund şi vorbi minŃii. 209Cei care locuiesc la şes se închină muntelui Toca al nostru care este sacru. 202 Şi Zamolxe a mai vrut să ştie: „Se observă ceva deosebit acolo pe vârful Toca?” 203Gruiu a răspuns: „Da. 193Aceasta le va schimba destinul în noua lor calitate de preoŃi daci zamolxieni. 192 În cursul ceremoniei de iniŃiere şi hirotonisire toŃi absolvenŃii au primit nume preoŃeşti. luna să visăm”. 186 Vatra de gătit a casei nu poate fi considerată sacră. cingătoarea împodobită şi toiagul sacerdotal având sculptat. la vreo patruzeci şi ceva de zile după înflorirea sânzienelor. 180El se manifestă în primul rând cu mintea. 176Bărbatul emulează cu perechea lui feminină spiritele lor. 181Femeia este ca mierla care cântă dorind să cucerească sufletul. pământul să iubim. 199„Ia spune-mi. 179 Bărbatul luminează minŃile prin raŃiune. capul de şarpe ca simbol al înŃelepciunii. întradevăr este ceva neobişnuit. 204În fiecare an. 207 Noi spunem că este un drum pe care Dumnezeu ni-l deschide ca să arate sufletului încotro să se ducă spre lumină. soarele să trăim. Vor veni câŃiva oşteni de-ai noştri să mă ia acasă” a răspuns el. 184Ea se manifestă în primul rând cu inima”. 178Pentru măreŃia gloriei supreme el poate să zboare până la capătul pământului. 200Şi Gruiu a răspuns: „Noi avem pământuri multe în jurul unui vârf de munte pe care-l numim Toca”. 189 În ziua de Sânziene s-a încheiat la Sarmisegetuza anul de studiu al primului grup de tineri la învăŃătura preoŃiei zamolxiene. 194 Apoi absolvenŃii s-au pregătit să se întoarcă acasă. 177 Bărbatul este ca un vultur puternic vrând să domine spaŃiul.CARTEA NEMURIRII să căutăm. 196 Şi Zamolxe l-a întrebat pe Gruiu: „Când pleci?” 197„Poimâine. de la triburile carpilor. 175 Alteori Bendisa le-a vorbit învăŃăceilor despre zeităŃi şi relaŃia aparte bărbat-femeie şi despre psihologia sexelor astfel: „ZeităŃile sunt în perechi de zâni şi zâne. 182 Pentru virtutea divină ea poate să zboare de acolo de unde începe cerul. dinspre răsărit. 206Şi înainte de asta. 77 .

ave. 220Zamolxe era uimit şi şi-a spus. 7 Va fi o mare adunare la vatra Zânei Vesta. 13La focul sacru se aflau strânşi sacerdoŃii daci. CAPITOLUL 11 Zamolxe Marele Preot al dacilor. Venerarea vieŃii nu a idolilor. cel care-l pregătise pe fiul lor pentru profesia de preot zamolxian. 217La timpul potrivit s-a organizat urcarea lor la munte. vor îndeplini ritualul focului sacru dacic. 3 SacerdoŃii medici. 16Strigăte înălŃătoare au erupt din sute de piepturi: Ave. Reformele sociale la daci. dar şi din cele ale altor traci. 216 Şi când micul grup de la Sarmisegetuza a ajuns la părinŃii lui Gruiu toŃi a fost primiŃi cu drag. 15 Şi Doştana. curioşi şi ei să vadă minunea de pe vârful muntelui Toca. sau pregătit să meargă în vizită la arienii de la răsărit. 222Şi este mai sacră decât toate piramidele Egiptului care sunt ieşite din mâini omeneşti”. Marele Lup Alb şi alŃi doi tineri preoŃi. Primirea Legilor Belagine de 211 Atunci la Zâna Vesta. ascuŃeau mintea şi învlăguiau trupul. 10Un număr de doisprezece sacerdoŃi. 5Şi a sosit timpul ca ei să-L numească pe Zamolxe. când Zamolxe a putut să vadă cu ochii Lui Calea Cerului care arăta sufletului drumul spre Dumnezeu. 219Pe cer se vedea piramida. domnul meu. 221 Această piramidă este făcută de Dumnezeu. Vino cu noi când îmi vor sosi însoŃitorii” a răspuns tânărul preot. iar în spatele lor era poporul de rând. a aprins lemnele rugului cu făcliile aduse de la vatra focului nemuririi de cei opt tineri. la răsăritul soarelui. Zamolxe devine rege. La şcoala Lui veneau nu numai tinerii din triburile dacilor. 214 Şi Zamolxe. 14Întreaga adunare aştepta cu sufletul la gura ceea ce va urma. pregăŃiŃi la şcoala de la Sarmisegetuza. 213 „Bucuros. „MulŃumescu-łi Zeule Thoth că ne arăŃi calea spre cer nouă dacilor. ave! 17Grupul sacerdoŃilor a 78 Au trecut anii şi Lui Zamolxe I s-a 2 . 8Şi când ziua a sosit a fost pregătită pe vatra focului o grămadă mare de lemne aduse din pădure. 223 Apoi Zamolxe s-a întors acasă la Sarmisegetuza. 11Ei vor face invocaŃii către toŃi zeii neamului. preoteasă şi Zână a Focului Sacru. Marele Preot al dacilor. 4Se credea despre ei că trezeau sufletul. 12 S-a lăsat seara şi torŃele au fost aprinse rând pe rând ca să lumineze peste tot. A treia schimbare la faŃă a Lui Zamolxe. şase bărbaŃi şi şase femei.CARTEA NEMURIRII Zamolxe şi-a amintit de vorbele zeului Thoth şi a înŃeles că s-au adeverit. 215Gruiu era bucuros că părinŃii lui vor avea ocazia să-L cunoască pe înŃeleptul de la Sarmisegetuza. erau din ce în ce mai cunoscuŃi în lume sub numele de preoŃii Lui Zamolxe. 212Şi i-a mai spus lui Gruiu: „Aş dori să văd şi Eu muntele acela şi să iau parte la sărbătoarea voastră”. 9Dupăamiază s-a format un grup de opt tineri care vor purta torŃele de aprindere a rugului. Se schimbă inimile dacilor. 6 Se apropia ziua de Sânziene şi treptat s-au strâns la Sarmisegetuza peste cinci sute de sacerdoŃi daci de pretutindeni. 218 Era dimineaŃa. 1 dus vestea de mare înŃelept.

25Eu am câŃiva credincioşi şi cu ei voi schimba inimile dacilor ca ei să ajungă un popor mare şi înŃelept. Zamolxe. care-şi distribuie manifestările în forme multiple. suntem conştiinŃa zeilor! 43Avem capacitatea de a fi parŃial zei. cu marea-I putere preoŃească. tarabostes. legi ale evoluŃiei. a întemeiat ordine călugăreşti. 32Se ştia despre aceşti asceŃi că erau discipoli ai Marelui Preot. ci venerăm viaŃa. 27 Aşa Zamolxe a continuat să dea oamenilor învăŃătura sănătoasă. 20Urcând pe munŃi ne apropiem de Dumnezeu şi Domnazâna. când pe mese întinse gospodarii îşi ofereau prinosul. şi tot ce poate fi legat de creaŃia din Dumnezeu şi Domnazâna. 23 Doisprezece dintre ei stăteau la Sarmisegetuza. 44 MulŃi dintre nobilii de seamă. căci noi nu avem zei plăsmuiŃi. ci pe cei care au menire în trăirile noastre. puternicii conducători ai dacilor. oameni de o înaltă Ńinută spirituală care trăiau simplu. 30 Se ştia şi despre calendarul dacic în care anul nou începea primăvara când ziua era egală cu noaptea. 41Noi nu ne închinăm la idoli. adică semizei. 37Lor Zamolxe le spunea: „Religia noastră este ancorată în ritmurile naturii şi ale vegetaŃiei. sihaştri celibatari. abstractizări. Marele Preot. vegetarieni. fenomene ale naturii. iar ceilalŃi doisprezece. să coboare în fiinŃa primului Mare Preot al neamului dacilor. frumos şi drept în simbioză cu natura. sunt cogaioni. 42 Suntem fiinŃe conştiente. 24 Şi Zamolxe. căci ei deveniseră păstrători ai înŃelepciunii şi ai Legilor Lui Zamolxe. mai tineri.CARTEA NEMURIRII invocat în cor puterea zeităŃilor. 21 Să ai drum în pace popor de la izvor!” 22 După un timp s-a format la Sarmisegetuza Sfatul ÎnŃelepŃilor având douăzeci şi patru de bărbaŃi şi femei. 18 Când totul s-a sfârşit a urmat un mare ospăŃ. 26 Preotul dac trebuie să cunoască tainele cerului şi ale pământului”. crucea care avea în centrul ei floarea vieŃii reprezentând soarele ca simbol al Lui Zamolxe. 39 ZeităŃile noastre sunt principii de viaŃă. Zamolxe. produse care apoi erau date la cei nevoiaşi de către preoŃi şi preotese. 36Aşa mai primeau îndumări de viaŃă. pentru bărbaŃii şi femeile care trăiau retraşi în peşteri şi prin munŃii sacri cogaioni. cea a sufletului. 38Religia noastră hrăneşte viaŃa. dorea să facă reforme cu ajutorul tinerilor pe care-i învăŃase la Sarmisegetuza şi cărora le-a spus odată: „Încrederea unui singur om mişcă munŃii. vorbe de înŃelepciune şi lumină în suflete. 40Nu există legătură între zeităŃile noastre şi idolatria. 34AsceŃii erau respectaŃi de popor. deoarece acolo unde există conştiinŃă se află şi identitatea acelei conştiinŃe”. călătoreau neîncetat prin Dacia ca trimişi ai Marelui Preot să lumineze poporul. aflaseră de la preoŃimea 79 31 Şi . 35 Şi preoŃii şi preotesele care făcuseră şcoala zamolxiană la Sarmisegetuza reveneau adesea acolo să se mai scalde în puternica lumină a zeilor. 19La despărŃire de oameni Zamolxe a luat cuvântul de rămas bun spunându-le: „MunŃii noştri sunt toŃi sacri. 29 La acea vreme s-a răspândit şi mai mult obiceiul ofrandelor. 33Aceşti pustnici purtau adesea Crucea Lui Zamolxe. pe Dumnezeu şi pe Domnazâna. 28Şi îi îndemna pe daci să preŃuiască pe bătrânii înŃelepŃi.

alături de regele Scander. 46ToŃi ştiau ce va urma. 55Eu Scander. 70Ca după aceste legi omul să-şi trăiască viaŃa simplu. Legile Blajinilor. Legile Belagine. 64Trebuie cunoscut întregul ca să poŃi vindeca partea şi nu poŃi vindeca cu adevărat partea dacă întregul este bolnav. 69Ca Mare Preot. în marea sală de la Sarmisegetuza. cumpătare şi hărnicie. 49Şi le-a spus celor prezenŃi: „Astăzi este un moment înălŃător pentru neamul dacilor. Zâna Focului Sacru. arcaşii de afară au tras săgeŃi spre cer. câte o oră de fiecare dată. Zamolxe va fi numit vicerege şi astfel va fi asociat la domnia regelui Scander. 76Să nu laşi pe nimeni în preajma mea atunci când sunt la focul sacru dacic”. 50ŞtiŃi prea bine că suntem oameni aspri şi ne războim des între noi. a colindat lumea şi ne-a adus înŃelepciune. Îl chem să-mi fie alături la domnie”.CARTEA NEMURIRII zamolxiană despre Marele Preot Zamolxe. 71Şi aşa spiritul creator al omului să năzuie la contopire cu cel al Lui Dumnezeu. Zamolxe avea grijă în continuare de şcoala de la Sarmisegetuza. 54De astăzi noi dacii de pe aceste locuri vom avea un vicerege. domnul meu. 72 Sosise timpul ca Zamolxe să primească legile sacre ale dacilor. regele triburilor dacice din toată aria Sarmisegetuza. 57Iar căpeteniile de pe platforma unde se aflau Scander şi Zamolxe şi-au strâns fiecare pumnul mâinii drepte şi l-au adus lângă inimă. 62nici capul nu poate fi îngrijit neŃinându-se seamă de corp. dimineaŃa şi seara. 79 Îşi lăsa gândurile libere să vină şi să 80 . 66Şi când sufletul se vindecă pot fi vindecate şi mintea şi corpul”. 45 Şi într-o zi. a luat cuvântul. pe timpul cât omul este încă din viaŃă. Zamolxe se gândea la aducerea pentru neam a unor legi frumoase. 65Şi cum sufletul este marele întreg pentru om. 60ÎnvăŃăceii le ştiau pe de rost ca metodă generală de tămăduire astfel: 61„După cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochiul fără să Ńinem seama de cap. 59De fiecare dată Zamolxe Îşi găsea timp să-i îmbărbăteze pe tineri cu spusele Lui. 53 Dumnezeu s-a îndurat de noi. pe Zamolxe. 78 De atunci. 74Voi aprinde focul în fiecare seară şi voi sta în meditaŃie. s-au strâns multe căpetenii. 48În liniştea care a urmat. în frăŃie cu natura şi în moderaŃie. 68Ca vicerege vizita des căpeteniile triburile dacilor şi aşa au încetat vrajbele dintre ele. Aşa voi face” I-a răspuns Marele Lup Alb. ca semn de credinŃă şi supunere noului vicerege. astfel: „De astăzi vreau să fiu cât mai apropiat de Vesta. 63tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul. 52El este învăŃat. de la suflet se porneşte pentru a vindeca ce este mai jos de el. munŃii înconjurători şi Ńinuturile de la câmpie. Scander. în fiecare zi. 47 CâŃiva oşteni purtau totemul cap de lup dacic ca simbol al neamului. Marele Preot. regele vostru. 77„Prea bine. frumos şi drept. 56 MulŃimea a izbucnit în urale. 58 Şi după înălŃarea Sa la domnie. 51De acum vrem ca să înceteze lupta dintre fraŃi şi să avem la conducerea neamului nostru un om al Lui Dumnezeu. Zamolxe se afla în meditaŃie la focul sacru. 75O voi consulta pe zeiŃă ca sămi dea legile pentru acest neam. 67 A trecut aproape un an de când Zamolxe era asociat la domnia regelui Scander. precum apa izvorului care curăŃă ceea ce i se iveşte în cale. înŃeleptul de la Sarmisegetuza. 73Şi El i-a vorbit Marelui Lup Alb.

regele Scander a fost ucis. dar şi această rugăciune către Tatăl Nostru Dumnezeu şi Mama Noastră Domnazâna: „Tatăl Nostru Dumnezeu. I s-a limpezit în minte. astfel lumina neamului tău va străluci mai puternic (8). 102 Aştept darul înălŃării Voastre în mine. 90Respectă pe oricine. iar dacă nu să-şi primească pedeapsa pentru greşeli (3). zău”. de la Dumnezeu şi Domnazâna. frumos şi drept (9).CARTEA NEMURIRII plece. Legile Frumoase. 80Pe zi ce trecea se schimba la faŃă. condusă de un sobor de preoŃi. 81Şi aşa Legile Belagine. 103 Vreau să primesc harul Vostru în fiecare zi. dar dacă ei nu sunt paşnici trebuie confruntaŃi pentru că minŃile le sunt stăpânite de întuneric (2). în timpul căreia Zamolxe a fost recunoscut ca rege. înŃelepŃi sunteŃi în cer şi pe pământ. mulŃumire şi har 106 şi focul din inimile voastre să fie şi în inima mea. să pot trăi în înŃelepciune. 105Tată Dumnezeu şi Mamă Domnazână rogu-Vă să-mi daŃi binecuvântarea Voastră cu lumină. Zâna Focului. pe care vroia să le dea poporului Său. 81 . 82 Şi după vreo zece zile Zamolxe i-a mărturisit Marelui Lup Alb: „La focul sacru dacic. 111 Acolo a avut loc o ceremonie. care s-au numit Decalogul Lui Zamolxe. 87Ele au fost scrise astfel: „Opune-te răului. 91 În tot ce faci urmează lumina Lui Dumnezeu (5). 98 Să priveşti flacăra focului sacru. 93 Lui Dumnezeu sau zeilor nu le face niciodată sacrificii bazate pe omorârea fiinŃelor şi pe distrugerea de flori şi fructe. 86 Şi primele vorbe de înŃelepciune au fost zece porunci. vorbe şi fapte (7). în prezenŃa ZeiŃei Vesta am primit. 85Apoi aceste legi au fost gravate pe tăbliŃe de aur. 100 Am mai primit şi alte legi care vor fi treptat cunoscute. Mama Noastră Domnazâna. 94divinităŃile nu au nevoie de ofertele materiale ale oamenilor. 96ÎnvaŃă de la orice popor ceea ce are mai bun. dacă mai este posibil. dar nu au încetat. legătura ta cu Dumnezeu (10). Urmând acestea puterea întunericului scade (1). respectă adevărul. 92Cei care dobândesc Spiritul ÎnŃelepciunii merg în împărăŃia Lui Dumnezeu şi sunt nemuritori (6). dar dacă cineva nu merită onoarea pe care i-o dai atunci ignoră acea persoană (4). aşa să fie. 97 Trăieşte simplu. un neam al galilor. Legilor Frumoase. undeva mai sus de râul Maris. 101Voi care trăiŃi în lumină. care Îi devenea din ce în ce mai luminoasă. aşa să fie. 110La Sarmisegetuza a fost jale mare şi în marea sală s-au strâns marile căpetenii ale dacilor. Să-mi dea înŃelepciune sufletului care să-mi lumineze cu putere viaŃa. 95 Sacrificiul tău trebuie înŃeles ca renunŃarea la dezordine în gânduri. a urmaşilor lui şi a altor oameni care le vor folosi în lume”. 84 La acea vreme Marele Lup Alb a scris Legile Lui Zamolxe în limba dacă pe foi de papirus aduse de ei de la Luxor din Egipt. 104Lumina Voastră să-mi fie ca pâinea de zi cu zi. pentru omul care ar vrea să-şi salveze sufletul. caută dreptatea şi umple-te de lumină în suflet. 109Într-o bătălie cu agatârşii. astfel primea inspiraŃie de la Vesta. 88Trăieşte în armonie cu oamenii. 83Ele vor face să se nască înŃelepciunea în poporul dacilor şi ele vor aduce salvarea neamului nostru. 99 Şi Zamolxe le-a mai spus oamenilor: Acestea sunt poruncile de bază. 108 Şi luptele cu triburile învecinate sau rărit. 89 Omul care greşeşte să-şi repare complet faptele rele. 107Aşa să fie.

128 Şi într-o zi. la pubertate. Zamolxe a organizat iniŃieri pentru tineri ca fii sau fiice ale soarelui sau fii sau fiice ale lunii. 144Şi mai află că în cursul campaniei pe care am organizat-o acum câŃiva ani împotriva sciŃilor a trebuit să luptăm cu grupuri de geŃi 82 . 125Crainicii aveau misiunea de a anunŃa poruncile regale oriunde era necesar fiind ajutaŃi la împlinirea lor de către conducătorii militari ai locului. se vor ocupa de răspândirea în popor a preceptelor religioase. 141Poate Te întrebi de ce noi perşii nu am ajuns încă pe meleagurile voastre acum când suntem cea mai puternică împărăŃie din lume. 121Judecătorii comunităŃilor erau aleşi dintre acei oameni care învăŃaseră arta conducerii la şcoala de la Sarmisegetuza sau la şcolile afiliate ei. 123Domeniul mijloacelor de informare în masă (4). la adolescenŃă. la maturitate şi la felurite alte ocazii din viaŃa oamenilor. 122 Sfatul bătrânilor îi va ajuta în judecarea cazurilor de dreptate socială şi în luarea deciziilor corecte. regele dacilor. regele perşilor. 135 Şi Zamolxe i-a vorbit generalului Megabazos. vroiau să-L vadă pe Zamolxe. rege al geŃilor şi preot al Lui Zaratuştra. norme care vor întări şi mai mult statul. 120Domeniul justiŃiei (3). 116Se interzicea complet practica jertfelor. a sosit o delegaŃie persană condusă de generalul Megabazos. 132 SunteŃi oaspeŃi şi după obiceiul nostru strămoşesc vă primim cu bucurie. a desfăcut-o şi a citit: Către regele geŃilor Zamolxe. 118Domeniul sistemului de educaŃie (2). ÎŃi transmit bineŃe de aici din capitala imperiului. Regele Regilor. 131 OaspeŃii au fost invitaŃi în sala mare să-L întâlnească pe regele Zamolxe care i-a întâmpinat în graiul persan zicând: „Bun sosit pe pământurile noastre. la naştere. aceea că perşii nu vor încerca să vă cucerească. cu pâine şi sare”. stăpânind pământuri de la Marea Egee şi Egipt până la munŃii cei mari în Ńara inzilor. Iată-l!” 139 Şi Zamolxe a luat scrisoarea ce I-a fost întinsă. i-au servit pe oaspeŃi cu pâine şi sare. 134Apoi li s-a dat apă în cupe de aur. ci şi celor trei clase de oameni – sacerdoŃii. 113Ele vor fi temelie nu numai credinŃelor şi instituŃiilor religioase. 129Grupul de douăzeci de persoane. 119PreoŃimea zamolxiană era cea care va educa în şcoli tânăra generaŃie. 140Eu. preot al Lui Zaratuştra. olăcar al regelui. 137Măritul Darius. de pe tipsii de aur. 133 Îndată au venit femei tinere care. militarii şi producătorii în patru domenii principale: 114 Domeniul instituŃiilor religioase (1). 143Noi ştim că prin Tine neamul geŃilor slujeşte lumina spiritului. nobili şi oşteni. 142Află dar că Mi-am Ńinut promisiunea pe care łi-am făcut-O cu ani în urmă în Babilon. întrebându-l: „Ce mai face măritul rege Darius?” 136 Generalul I-a răspuns: „Închinare domnul nostru Zamolxe. 126 Şi la Sarmisegetuza. 115 SacerdoŃii zamolxieni.CARTEA NEMURIRII 112 Sosise acum timpul ca Zamolxe să aducă reforme neamului. pe care îl cunoscuse cu ani în urmă în Babilon. 117Se construiau noi temple şi sanctuare. 124 Se instituia funcŃia de trimis special regal având şi atribuŃia de crainic. la Sarmisegetuza. 138Noi aducem un mesaj din partea lui. Pharsa. Darius regele perşilor. este bine. 130Purtau cu ei un mesaj din partea lui Darius. 127La temple au luat amploare ritualurile de trecere pentru generaŃiile de vârste diferite. absolvenŃi ai şcolii de la Sarmisegetuza.

Despre tradiŃia străbună. 153Apoi generalul Megabazos. 6Dar un rege este uneori nevoit să facă război pentru a-şi apăra poporul. cu un gest de respect deplin. 165În timpul acela. 161Cu adevărat Darius este Regele Regilor. nicidecum a geŃilor. Zamolxe a pregătit un foc sacru. 159Oamenii au izbucnit în urale strigând: „Ave! Ave! Ave!” 160Apoi s-a făcut linişte şi Zamolxe le-a vorbit tuturor: „Măritul Rege al perşilor este foarte generos. 3Şi Zamolxe S-a gândit adânc şi a înŃeles că împlinise ceea ce-şi dorise pentru neamul dacilor. cel mai puternic din lume. după care ne-au lăsat în pace. 150Fie ca lumina Lui Ahura Mazdah să continue să strălucească în voi neamul geŃilor. Regele Regilor”. 163 Spre seară. până la fluviile Tanais şi Atel. vorbele generalului. generalul Megabazos. 162Iată că nu şi-a încălcat promisiunile”. conducătorul delegaŃiei persane. 164 Şi. 151 Darius. care pornisem în campanie contra sciŃilor. în sala mare de la Sarmisegetuza. în cinstea oaspeŃilor persani. 154A scos coiful de aur împachetat într-o pânza fină şi l-a aşezat pe o tipsie de aur purtată de nobilul însoŃitor. ca semn de preŃuire pentru că eşti Om al luminii. Dacii sunt poporul Lui Dumnezeu. imperiul persan. 155 Şi generalul a luat coiful de aur şi sa apropiat de Zamolxe. 145Ei ne-au atacat pe noi perşii. 147dar am preferat să mergem doar împotriva sciŃilor prin stepe trecând de fluviul Borysthenes. Pitagora vine în Dacia. 146După ce am trecut fluviul Istru am fi putut să ne angajăm în lupte cu geŃii urcând pe valea fluviului Tyras. 2Trebuia să răspundă cu forŃă şi asta a făcut ca în mintea Sa să se ducă o luptă între îndatoririle de rege şi cele de Mare Preot. şi le-a vorbit astfel: „Sunt un om al păcii. 7Legământul meu cu Dumnezeu mă opreşte să dau ordine să fie omorâŃi duşmanii. ProfeŃiile Lui Zamolxe. conducătorul delegaŃiei perşilor. pentru toŃi cei prezenŃi. al dreptăŃii şi al adevărului. 158 Marele Lup Alb a tradus imediat. ori să fiu un rege aşa cum e 83 . Regele Regilor.CARTEA NEMURIRII acolo între Istru şi Pontul Euxin. spre uimirea tuturor celor prezenŃi. 149 Rege Zamolxe. 8Trebuie să aleg. nu al războiului. I l-a aşezat pe cap zicând: „În numele marelui Darius. pe pământurile voastre. Îl recunoaşte pe Zamolxe Arianul ca rege al geŃilor. 5 Şi curând Zamolxe a strâns marile căpetenii ale dacilor. 1 La acea vreme atacurile armate ale agatârşilor asupra dacilor au făcut ca sarcinile regale ale Lui Zamolxe să fie mai dificile. Zamolxe a făcut invocaŃii în limba avestană. 148GeŃii sau convins că nu avem intenŃii ostile faŃă de ei. Plecarea la zei a Lui Zamolxe. 157 Drept pentru care primeşte Măria Ta acest coif de aur de la Darius. aşa cum se obişnuia la perşii zoroastrieni. a păşit în faŃă însoŃit de un nobil persan. 152 Şi Zamolxe a terminat de citit scrisoarea regelui persan Darius. 4 A înŃeles că trebuia să renunŃe de a fi rege. se gândea cu uimire: „Iată pe unde poate străluci lumina Zeului nostru Ahura Mazdah! 166N-aş fi crezut vreodată că voi vedea focul sacru al Lui Zaratuştra pe aceste meleaguri!” CAPITOLUL 12 Zamolxe se retrage de la domnie. ÎŃi trimit din partea Mea un coif de aur. 156Apoi ceremonios.

lumina Lui Dumnezeu era cunoscută din copilărie de copiii dacilor. aşa cum le spunea Decalogul Lui Zamolxe. 19 Odată Zamolxe Şi-a amintit despre cele vorbite la Ierusalim cu profetul Zaharia. 26Şi ei creşteau în înŃelepciune din fragedă copilărie. bineŃe şi urări de sănătate. obiceiul Sabatului. 36 Primeşte din partea mea. 29 Cu timpul neamurile agatârşilor şi ale altor gali. 16 Mai târziu noul rege Gelu a mutat capitala regatului. 34Mi-a încredinŃat o scrisoare. 30 Şi într-o zi Zamolxe a primit o epistolă. 10Voi rămâne doar preot al Lui Dumnezeu şi va trebui ca de astăzi să vă alegeŃi un alt rege”. ori un preot al Lui Dumnezeu. 20Atunci Zaharia Îi împărtăşise Lui Zamolxe marele secret al iudeilor. 14 Ceremonia învestiturii noului rege a decurs exact ca cea făcută la încoronarea Lui Zamolxe. 41Am noroc cu soŃia mea 84 . adusă de negustorii greci din insula Samos. prietenul Său. 9 Şi hotărârea Mea este luată. pentru Tine Domnul meu. pe oriunde a mers prin Dacia. 28 Anii au trecut şi Zamolxe a reuşit să-şi facă învăŃătura cunoscută printre multe dintre triburile dacilor şi tracilor. până la fluviul Borysthenes în est. de-o parte şi de alta a fluviului Istru. 18 Şcoala de la Sarmisegetuza s-a extins cu noi aşezăminte în principalele cetăŃi ale Ńării. Nestor. 33El este bine sănătos. către Zamolxe. 23De atunci. 37 Zamolxe era nerăbdător să afle veştile de la Pitagora. 40La cei şaptezeci şi unu de ani ai mei mă simt încă bine. 21Aşa Zamolxe a vrut să crească lumina în sufletele copiilor dacilor. vă rog să o respectaŃi. 15A fost condusă de un sobor de preoŃi şi preotese în frunte cu Arian şi soŃia lui Rodia. închinare. 12Dacii au înŃeles lupta care se ducea în sufletul Lui Zamolxe. Zamolxe a avut mai mult timp să se ocupe de hrana spirituală a oamenilor. 31În ea se scria astfel: „Mărite Preot şi prieten al meu. 39ÎŃi scriu discipolul meu de aici din Croton.CARTEA NEMURIRII nevoie. 38Şi i-a deschis cu emoŃie scrisoare şi a citit: „BineŃe de la Pitagora. iar în vest până peste fluviul Tibiscos. 22Şi a pregătit la Sarmisegetuza un rug sacru numai pentru copii ca să le deschidă sufletele către lumină. de la Nestor. dar are probleme cu concetăŃenii de acolo care se opun învăŃăturii lui. pe care o trimit aici cu a mea. 25 Fie că era aprinsă în case cu lumânări. 13Şi în aceeaşi zi ei au hotărât ca rege să le fie marea căpetenie Gelu. fie afară la focul dacic. 27Că dacii învăŃau de la orice popor ce era bun şi astfel lumina neamului lor strălucea şi mai puternic. preoteasă şi ea. Zamolxe Şi-a găsit mereu timp să facă ruguri sacre anume pentru copiii rumânilor. 17 După retragerea de la domnie. taina luminii sacre aprinsă o dată pe săptămână în casele lor. s-au amestecat cu cele ale tracilor şi până la urmă au devenit un singur popor al rumânilor. 35Află că anul acesta nu pot veni în Dacia. 11 S-a lăsat o linişte adâncă şi Zamolxe a părăsit demn sala. tot aşa cum creşteau şi copiii iudeilor după obiceiul neamului lor. 24 Şi aşa aprinderea rugului pentru copii a devenit un obicei la daci şi a fost urmat veac de veac de neamul lor în casele celor cu râvnă pentru Dumnezeu. 32Află că am fost la Croton şi m-am întâlnit cu înŃeleptul Pitagora. dar este sigur că voi fi acolo în cel următor.

CARTEA NEMURIRII

Theano care, mai tânără fiind, are grijă de mine. 42Am probleme aici la şcoala mea şi cu ordinul spiritual înfiinŃat de mine. 43Dar ÎŃi scriu mai ales din alte motive. 44Am cercetat neamurile care se găsesc prin aceste părŃi de lume unde, în afară de greci, s-au stabilit latini, etrusci şi alte triburi. 45De curând a avut loc un moment aparte pe care łi-l transmit. 46 Regele etrusc Tarquinius Superbus, al aşezării numită Roma, a fost înlăturat de supuşii săi latini, romanii. 47Află dar că aceşti latini sunt veniŃi de pe acele meleaguri ale voastre din Tracia. 48O legendă a latinilor vorbeşte despre eroul lor întemeietor, tracul Eneeas. 49Latinii sunt oameni dârji şi disciplinaŃi, au în sânge simŃul libertăŃii tot aşa ca şi voi geŃii. 50Regele etrusc era un tiran, romanii preferă acum să trăiască sub forma politică de republică. 51Ei preŃuiesc dreptatea, iustitia şi curajul, virtus, calităŃi izvorâte din cunoaştere. 52 Latinii vor creşte în putere şi au mare viitor. 53 Cunosc obiceiurile religioase ale romanilor şi latinilor, le-am aflat ritualurile şi comportamentul sacerdoŃilor, preoŃi, preotese şi vestale. 54 Mare parte dintre aceste practici sacre le aveŃi şi voi geŃii. 55Romanii nu aduc zeilor ca jertfe fiinŃe vii, ci înŃeleg mult mai bine, chiar şi decât grecii, că sacrificiile către zeităŃi sunt rele şi aducătoare de dezastre şi suferinŃă. 56Iar când aceşti latini se vor uni atunci şi soarta noastră a grecilor, de pe aceste locuri din lume, va fi pecetluită. 57 Am Ńinut să ştii detalii despre un trib de-al vostru care a ajuns pe aceste pământuri, pentru că vă seamănă. 58Am cercetat şi scrierea pe care ei o numesc latină. 59Este aceeaşi cu a voastră a

geŃilor pe care eu o cunosc de pe pergamentul scris de Tine în Samos cu ani în urmă, şi pe care l-am luat aici cu mine la Croton. 60 Cât despre poporul Tău, geŃii, Te îndemn să-l statorniceşti în logos, justiŃia, cum spuneŃi voi dreptăŃii şi adevărului. 61De dârzenie ştiu că aveŃi parte de când lumea. 62Tracii au fost odată cel mai civilizat neam din lume de la care şi noi grecii am învăŃat, dar obiceiul jertfirii către zei i-a barbarizat. 63 Ca Mare Preot al poporului Tău, Tu poŃi să-i aduci lumina înŃelepciunii. 64 Nu ştiu câte zile voi mai avea de trăit, dar când sufletul îmi va pleca la cer, la Zeus, să mi-l chemi să se întrupeze în neamul vostru. 65Vei afla mai multe de la negustorul Nestor care vine adesea acolo în Dacia, cât şi aici în Croton. 66 Fie ca zeii Tăi Dumnezeu, Domnazâna şi ceilalŃi să-łi dea putere şi să Te însoŃească în tot ce faci pentru neamul Tău. Pitagora din Croton”. 67 Zamolxe a simŃit cu sufletul cuvintele lui Pitagora. 68Se gândea cu veneraŃie la părintele spiritual care I-a deschis calea către înŃelepciunea lumii. 69 Şi-şi spunea: „La vremea potrivită marele înŃelept Pitagora va fi chemat în neamul dacilor şi va purta numele de Decezeu. 70În viitor, voi face în aşa fel încât cei care Mă urmează să cheme la nevoie sufletul lui Pitagora, căci în el se află zece zei”. 71 Adesea, la Sarmisegetuza, Zamolxe îi invita pe sacerdoŃii daci, bărbaŃi şi femei, cărora dorea să le întărească învăŃătura. 72Şi lor le vorbea astfel: „ÎnŃelepciunea este frumuseŃea sufletului. 73 Să vă hrăniŃi din înŃelepciunea întregii
85

CARTEA NEMURIRII

lumi. Dând altora lumină nu pierzi din lumina ta. 75Fericirea se trăieşte pe calea vieŃii nu la capătul drumului. 76Voi preoŃii şi preotesele dacilor trebuie să fiŃi modele în viaŃă. 77Să trăiŃi simplu, frumos şi drept că aşa veŃi păşi pe Calea Cerului care va crea în voi dărnicia, bucuria, curajul, iubirea, virtutea, dreapta judecată şi trezvia sufletului. 78Numai atunci oamenii vă vor urma. 79Noi, neamul dacilor, suntem fiii şi fiicele soarelui şi ai luminii. 80Şi de-a pururea să ŃineŃi minte că noi dacii suntem Poporul Lui Dumnezeu”. 81 Şi Zamolxe le-a dat îndrumări oamenilor cum să scape de frică şi de teama de necunoscut spunând: „Când vă veŃi simŃi însinguraŃi şi neajutoraŃi să chemaŃi spiritele străbunilor, veghetorii nevăzuŃi ai focului sacru dacic. 82Să nu vă temeŃi de moarte şi nimic să nu vă rupă de Dumnezeu. 83Şi să nu glorificaŃi suferinŃa sub nici o formă, căci suferinŃa omului este desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu. 84Noi oamenii suntem alcătuiŃi în natura noastră din frumuseŃe şi nesfârşire, iar natura întreagă este opera grandioasă a Lui Dumnezeu”. 85 Cu alte ocazii Zamolxe le-a vorbit dacilor despre legea strămoşească, temelia spirituală a neamului, zicând: „AveŃi colinde ca să vă amintiŃi mereu de străbuni. 86ÎnŃelepŃii noştri zgriminteşii vor înfrunta veacurile cu poveŃele lor de bine. 87De aceea tradiŃiile străvechi trebuie să le transmiteŃi urmaşilor. 88Să ŃineŃi păstrate în pâine semnele noastre sacre că aşa nu le veŃi uita niciodată în veacuri cum nu uitaŃi să mâncaŃi pâinea. 89 ÎnvăŃăturile sacre neamului să vă rămână vii în minte şi să le scrieŃi iar şi iar pe tăbliŃe de aur”.

74

90

Când Zamolxe a împlinit şaizeci de

ani, L-a vizitat prietenul Nestor care I-a adus veşti despre Pitagora spunându-I: „Află că înŃeleptul, care are acum optzeci de ani, ar vrea să vină la Tine în Dacia, Domnul meu. 91Pitagora are probleme serioase, de viaŃă şi de moarte, acolo la Croton. 92Unii l-au ameninŃat că-l vor omorî. 93Ceva trebuie făcut cât se poate de repede”. 94Şi Zamolxe a spus: „Voi trimite oameni să-l aducă aici pe Pitagora”. 95 În două zile s-a format o echipă de salvare. Nestor va pleca la Croton însoŃit de cinci bărbaŃi daci care vorbesc şi greceşte. 96Zamolxe le-a dat sarcina să-l aducă cu bine la Sarmisegetuza pe Pitagora. 97 Planul le-a reuşit. 98Şi aşa maestrul Pitagora L-a revăzut pe Zamolxe, fostul lui învăŃăcel, după optsprezece ani. 99 Întâlnirea lor a fost emoŃionantă. 100Şi Zamolxe i-a spus lui Pitagora cu adâncă veneraŃie: „Zeii sunt mereu cu tine domnul Meu. 101Bun sosit pe pământul strămoşilor noştri, geŃii. 102De acum îŃi va fi temelie căci aici vei trăi în siguranŃă. 103 Te primim cu pâine şi sare”. 104 Maestrul Pitagora a fost adânc mişcat de respectul pe care i-l acorda Marele Preot spunându-I: „Dacă şi regii lumii ar venera înŃelepciunea omenească, aşa cum o faci Tu Zamolxe, omenirea ar trăi în bună pace şi înŃelegere”. 105 Lui Pitagora i se pregătise o locuinŃă, potrivită spiritului lui ascetic şi vârstei, unde putea sta retras şi gânditor. 106 Adesea Zamolxe îl consultă asupra unor teme spirituale şi sociale importante. 107ÎnŃeleptul era bucuros să-I fie de folos.
86

CARTEA NEMURIRII
108

la Sarmisegetuza. 109A cunoscut pe tinerii aspiranŃi la preoŃie. 110Şi vroia să le predea lecŃii filosofice despre isihasm. 111 Zamolxe a fost foarte bucuros când a auzit despre dorinŃa lui Pitagora. 112Şi toŃi cursanŃii de la Sarmisegetuza au fost chemaŃi să ia parte la lecŃiile maestrului. 113 Marele Lup Alb era interpretul lui Pitagora. 114Încă de la prima lecŃie a lui Pitagora, Marele Lup Alb a adaptat termenii din limba greacă în cea dacă. 115 Şi aşa hesychasmos a devenit isihasm, iar hesychia, isihia. 116 Maestrul Pitagora şi-a păstrat modul de predare. 117łinea trează atenŃia participanŃi care puteau să-i pună întrebări asupra temele prezentate. 118Mai întâi Pitagora a expus originea şi principiile metodei isihaste. 119Apoi a structurat conceptul la noile condiŃii spunând: „Isihasmul este o modalitate de liniştire a omului în cele trei planuri, cel al trupului, cel al minŃii şi cel al sufletului. 120Metoda îşi are originea în Egipt. 121Acolo practicanŃii retragerii se numeau anahoreŃi, în traducere „cei careL urmează pe Horus”. 122De menŃionat că zeul Horus reprezintă soarele la răsărit, astrul pe care pustnicii Egiptului îl venerau din deşerturile unde vieŃuiau. 123 Noi grecii Îl considerăm pe zeul Horus ca fiind acelaşi cu zeul Apollon. 124Şi cred că vă este cunoscută credinŃa grecilor în Apollon Likeios, Apollon Zeul Lupilor, un zeu primordial al locuitorilor Ńinuturilor tracilor”. 125 Pitagora le-a vorbit despre evoluŃia în timp a isihasmului zicând: „Practicile anahoreŃilor egipteni s-au răspândit şi printre grecii eremiŃi. 126Metodele numite de noi isihaste, cuvântul hesychia însemnând liniştire, sunt o tradiŃie

Şi Pitagora s-a obişnuit cu viaŃa de

spirituală distinctă. 127În Egipt, de unde îşi trage originea, isihasmul practica rugăciunea către zeul Horus. 128Se stătea într-o postură comodă, însoŃită de respiraŃie controlată şi de meditaŃie asupra inimii. 129Atunci practicantul îşi imagina un soare strălucind. 130Noi grecii am adaptat metoda, păstrăm intactă practica în sine, 131dar facem rugăciunea către Apollon astfel: Zeule Apollon adumi soarele Tău în inimă. 132Iată de ce această rugăciune se numeşte Rugăciunea MinŃii în Inimă”. 133 Un tânăr dac, dintre cei prezenŃi, a spus: „Ne întrebăm dacă noi dacii o putem adapta pentru divinitatea noastră, Dumnezeu?” 134Şi Pitagora a răspuns: „Fireşte. 135Şi chiar aşa vom face. Vom spune: Doamne Dumnezeule adu-mi soarele Tău în inimă. 136Şi haide să o practicăm chiar acum”. 137 ÎnvăŃăceii au urmat instrucŃiunile maestrului. 138Rugăciunea MinŃii în Inimă a durat timp de o jumătate de oră. 139 Pe timpul inspirului respiraŃiei, cuvintele erau pronunŃate mental. 140 Concomitent fiecare dintre participanŃi a vizualizat un soare răspândindu-şi razele din inima proprie. 141 Şi la sfârşit Pitagora le-a explicat: „Această metodă este de o mare valoare. 142 Ea purifică trupul, mintea şi sufletul, creează ordine în viaŃa omului care o urmează perseverent, căci mintea coboară în inima cea luminată. 143 Rugăciunea MinŃii în Inimă conduce omul la renaşterea în spirit, la transformare interioară şi la devenirea omului întru fiinŃă conştientă de propria-i existenŃă”. 144 Au trecut trei ani de la venirea lui Pitagora la Sarmisegetuza. 145ÎnŃeleptul avea optzeci şi trei de ani. 146Într-o zi
87

cu câteva zile după aniversarea zilei Lui de naştere. 168 Clipele şi Le petrecea cu gândul la zei şi ajunsese la adânci profunzimi ale spiritului. se ocupa mai ales de cei care erau deja în preoŃie. 164Vroia să stea acolo un timp ca ascet. la amiază. fii răspunzător pentru toate acŃiunile tale”. rumâni. timp în care Zamolxe nu s-a întâlnit decât cu câŃiva membri ai familiei Sale care-L îngrijeau. preoŃii şi nobilii cei mai de vază.CARTEA NEMURIRII sufletul i-a plecat la zei. unde eu mă aflu. 174SoŃia Sa Bendisa murise în iarna trecută. 180 Şi în sala cea mare se adunase multă lume. în ziua de Crăciun când Zamolxe împlinise optzeci şi opt de ani. 154 Să-l vadă acum soarele Amen pe care el l-a venerat în Egipt. vindecătorul. popor de la izvor. 175Într-o noapte Bendisa I-a apărut în vis şi I-a spus: „Te aştept Domnul meu. 173Zeul cu Tâmpla Ninsă simŃea că I se apropia timpul când va pleca la Dumnezeu Fărtatul. atunci să cheme sufletul lui Pitagora şi să-i spună Decezeu. 183A sosit vremea ca Eu să merg la Dumnezeu 88 . iar noi dacii am renăscut datorită acestui om al Lui Dumnezeu. 163 Şi Zamolxe a pus câŃiva oameni să-i pregătească o locuinŃă subterană la Apolovraci. 167 Şi au trecut trei ani. 172 De mult timp toŃi Îl priveau cu veneraŃia dată unui zeu. suntem nemuritori”. 170În anii ce au urmat Zamolxe i-a învăŃat pe câŃiva preoŃi daci marile taine ale nemuririi pe care le aflase de la Domnul în timpul cât stătuse retras de lume. Zamolxe era cu sufletul mai aproape de Dumnezeu şi Domnazâna. oameni de la râuri. Zamolxe se simŃea în putere. 149PregătiŃi toate cele necesare pentru mâine la ora prânzului!” 150 A doua zi. 171 Era iarnă. 182Zamolxe lea vorbit astfel: „Poporul Meu. 166 Retras din lume. respectă-i pe ceilalŃi. care să reformeze casta preoŃilor. 152În liniştea deplină Zamolxe a aprins rugul. căci avea în el spiritele a zece mari zei ai lumii. 165Se ştia din legende că în vechime trăise la Apolovraci chiar zeul 147 Apollon Likeios. 159 Au trecut cincisprezece ani de la revenirea Lui Zamolxe în Dacia. 157El a plecat sus la zei. 169Şi după timpul celor trei ani Zamolxe s-a arătat şi altor oameni spre bucuria tuturor. 155A fost un Mare Preot al lumii. 161Avea destul timp să întărească ceea ce întemeiase. 179Ştiau că vor primi poveŃe pentru salvarea sufletelor. 178 Le va vorbi Zamolxe Zeul. 162 Călătorea mult prin Dacia participând la serviciile religioase şi la inaugurarea templelor. 177 Se apropia primăvara şi s-a dus vestea că atunci când ziua va fie egală cu noaptea va avea loc la Sarmisegetuza o mare adunare a căpeteniilor neamului. 181Nu lipseau regele. 176ToŃi cei de aici. de la care vroia să primească îndrumări. 158Şi de-a pururea ŃineŃi minte vorbele lui Pitagora: Respectă-te pe tine. 160La cei şaizeci şi trei de ani. vraciul. 151Oamenii s-au strâns în număr mare să participe la momentul solemn. Şi Zamolxe le-a adus la cunoştinŃă preoŃilor daci ai sanctuarului spunându-le: 148„Pentru marele înŃelept Pitagora vom face un foc al nemuririi dacice cum nu s-a mai văzut vreodată. 156Când neamul nostru va avea nevoie de un om al luminii. 153Şi le-a vorbit oamenilor despre Pitagora astfel: „Marele înŃelept a strălucit ca soarele în timpul vieŃii sale. soarele strălucea perpendicular peste aşezarea Sarmisegetuzei.

este sacră. 190 Într-o linişte adâncă Zamolxe le-a spus celor prezenŃi despre un viitor posibil astfel: 191„Toate în viitorul apropiat ar putea fi bune. sub forma unei băuturi alcoolice. pâine. 215 Eu voi pleca curând dintre voi”. veŃi primi de la alŃi oameni ceea ce voi oferiŃi. 188Salvarea omului înseamnă omul care se divinizează. 217Şi când îi veŃi recunoaşte chipul în stâncile munŃilor şi 201 89 . 212Şi Zamolxe le-a mai spus: „Dacă daŃi ca ofrandă Lui Dumnezeu. 202 Şi Zamolxe a continuat spunând: „Să Mă chemaŃi mereu în minŃile voastre.CARTEA NEMURIRII Fârtatul şi să las preoŃia de pe pământ Marelui Lup Alb. fructe. ca să vă ia minŃile. Lui Dumnezeu şi Domnazânei”. cu toŃi zeii şi zânele ei. 186Şi vă mai spun că dobândirea salvării sufletului este atunci când omul ajunge la înŃelepciune. 200Să păstraŃi cultul strămoşilor. dar jertfa este rea. dezbinarea va înceta între voi. 204 Şi ŃineŃi minte că ceea ce spuneŃi în prezenŃa focului sacru dacic Le spuneŃi zeilor. 189Căci divinul care se umanizează doar ajută omului care se divinizează”. să vă distrugă până în temelii templele sacre şi să vă şteargă scrierile sacre. 193 Ei vor să vă facă să pierdeŃi calea cea dreaptă. iar duhurile întunericului s-or duce înapoi în pustiurile unde hălăduiesc. 203 Să aprindeŃi focuri sacre pe oriunde veŃi fi şi aşa vă veŃi păstra sănătoşi şi însănătoşi. „Nu. 209Focurile sacre rituale să le păziŃi să fie mereu curate. veŃi păşi pe calea vieŃii Ńinând ca şi acum drumul vieŃii frumoase”. 214 Pomana este bună. 197Să-i alungaŃi dintre voi. din acel sânge. 199Aşa inimile voastre nu vor fi cuprinse de lanŃurile robiei. ca strămoş al vostru. 216 Şi în liniştea adâncă Zamolxe a mai spus: „În viitor când veŃi putea auzi chemarea Marelui Lup Alb. 210De Mă veŃi avea în sufletele voastre. 213Şi ceea ce daŃi să fie însoŃit de lumina focului sacru. vor pretinde că vin de la Dumnezeu. să fugiŃi de ei! 198Să nu uitaŃi vreodată de focul sacru dacic şi de sufletele străbunilor. să nu îi ascultaŃi. nu divinul care se umanizează. 195Să nu îi credeŃi! 196Ei venerează sângele unui om mort şi vor încerca să vă dea să beŃi simbolic. nu. fără sacrificii de orice fel. 185Să-l ascultaŃi căci neamul nostru are mare viitor. îmbrăcaŃi în veşminte negre. 205 MulŃimea adunată Îl asculta pe Zamolxe cu sufletul la gură. 208AduceŃi-vă aminte mereu să vă bucuraŃi la întâlnirile cu zeii şi aşa să ştiŃi că lumina există în inimile voastre. să ajungeŃi înŃelepŃi. şi că Fiul Lui Dumnezeu s-a întrupat undeva în lume şi că ei aduc lumină sufletelor rumânilor. obidiŃi. nu vrem să se întâmple aceasta mărite zeu” au strigat oamenii. să fiŃi ca vitele înjugate. 211 ToŃi cei ce ascultau simŃeau iubirea Lui Zamolxe pentru ei ca o pavăză în toate clipele vieŃii lor. 192Dacă în numele Lui Dumnezeu şi al iubirii vor veni la voi oameni cu o învăŃătură străină care vor să vă dezbine. 184El vă va fi Mare Preot. să respingeŃi cultul morŃilor”. 194Acei oameni ai întunericului. mâncare pe care în numele Lui Dumnezeu le oferiŃi oamenilor nevoiaşi. 187 Aceasta să vă fie menirea în viaŃă. păstrând în sufletul vostru lumina focului sacru dacic şi înŃelepciunea străbunilor vie. să căraŃi în spinare o cruce pe care în locul soarelui nostru luminos se va afla corpul unui om mort. îngrijind-o vă îngrijiŃi de voi. 206Şi Marele Lup Alb scria cuvânt cu cuvânt vorbele Lui Zamolxe care continua să le grăiască astfel: 207„Nu uitaŃi că natura. că acolo-Mi voi face cunoscută prezenŃa.

90 . să ştiŃi că ne gândim la voi. 242Sufletul I S-a eliberat din carne. 223De veŃi păstra apele curate şi limpezi atunci frumosul vieŃii vă va rămâne în inimi. Făuritorul de Inimi. 235 Nu veŃi avea un salvator în carne şi oase. cogaionii. a faptelor şi a virtuŃilor Sale noi spunem că Zamolxe Arianul. 237Să-Mi ardeŃi trupul mort deasupra peşterii de la Apolovraci. un om iubitor de oameni. 236 Şi a doua zi Zamolxe le-a spune celor de aproape ultimele Sale cuvinte astfel: „Să Mă daŃi focului de unde M-am născut în spirit. 241 Şi Marele Lup Alb a mers afară la oamenii care aşteptau şi le-a spus cu glas puternic. 243După măsura înŃelepciunii. 226 Şi dacii L-au întrebat cu speranŃă în glasuri: „Când vei veni din nou printre noi zeul nostru iubitor de oameni?” 227 Zamolxe a răspuns: „Eu sunt cel ce sunt. 224Dacă urgiile istoriei ce va urma vor face ca flacăra sacră să nu vă mai lumineze calea spre Dumnezeu şi Domnazâna. 231 Atunci să ştiŃi că spiritul meu s-a coborât în mijlocul neamului şi spiritele străbunilor se vor întrupa timp de treizeci de ani. Zeu al VieŃii şi al Învierii. cu novacii rumânilor şi cu întregul Lui popor. este Fiul Lui Dumnezeu”. 234Eu nu cobor în lume în trup. 225Să aprindeŃi des focurile sacre. 219Şi le-a mai vorbit oamenilor astfel: „Casta preoŃească este puternică în dreptate. după ce le-a trezit pe cele care hălăduiau pe pământurile dacilor arieni. „Zeul cu Tâmpla Ninsă. 229Când vă veŃi apropia cu evlavie de chipurile noastre din piatră în măreŃia munŃilor să ştiŃi că inimile voastre încep să se cureŃe. 220şi se va menŃine aşa prin chemarea la focul sacru spre întrupare a sufletului marelui înŃelept Pitagora care se va numi Decezeu. 232Şi când se vor împlini de douăsprezece ori câte două sute şaisprezece ani de la timpul când am venit pe lume să ştiŃi că sufletele neamului nostru au coborât în urmaşii noştri. urmaşii noştri să o reaprindă mereu şi mereu de la focul sacru făcut de preoŃi şi preotese. 239 Apoi suflarea i s-a rărit şi a încetat. 221VeŃi păstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor. şi-i veŃi auzi glasul cum vă cheamă. o stea va străluci puternic mult timp pe cer. 244 Trupul omului-zeu a fost pregătit pentru incinerare aşa cum şi-a dorit. atunci să ştiŃi că puterea neamului va creşte şi doar atunci veŃi fi iarăşi lângă mine cu sufletele voastre”. 238 Acolo sufletul Meu va mai reveni ca să stea de vorbă cu novacii şi să asculte susurul râului care curge mai jos”. 222Şi aşa întunericul se va împrăştia. ci doar în suflet. înapoi la Dumnezeu şi Domnazâna. 228Când veŃi vedea chipul meu şi ale străbunilor noştri că vă privesc din stâncile munŃilor sacri. 240 Omul zeificat de oameni a murit. dar o parte rămâne cu uriaşii. ci un spirit călăuzitor”. 218 Zamolxe Arianul ştia că misiunea Lui pe pământ se apropia de sfârşit. aşa cum I-o menise tatăl său Crăciun. a plecat la Dumnezeu Fărtatul şi la Mama noastră Domnazâna. aceea a unui om născut din foc.CARTEA NEMURIRII veŃi venera sufletul lui. căci prin ele veŃi Ńine legătura cu spiritele străbunilor neamului”. 230Cu treizeci de ani înainte de a se împlini de douăsprezece ori câte două sute şaisprezece ani de la timpul când am venit Eu pe lume. justiŃia. căci are în el zece mari zei ai lumii. 233Şi abia după aceea esenŃa sufletului Meu va reveni.

267S-a răspândit şi obiceiul botezului cu apă vie. 245Şi. pentru folosul tuturor. le-a vorbit celor prezenŃi astfel: „De astăzi neamul nostru al rumânilor. generaŃii de daci au venit neîncetat la obelisc. focul sacru de proporŃii mai mari. 269În preajma focului dacic se cântau balade şi se invocau Psalmii Lui Zamolxe. FătFrumos al neamurilor tracilor. Legile Lui Zamolxe. soŃia Lui Zamolxe. 91 259 După . 249Atunci. 260Şi a cuprins vorbele Lui de înŃelepciune într-o carte a învăŃăturilor. Marele Lup Alb a pregătit cioplirea unui obelisc. 251Ştim că El s-a dus acolo în cer şi sufletul Îi este viu alături de Dumnezeu. dacii aprindeau Rugul Lui Zamolxe.CARTEA NEMURIRII deasupra peşterii de la Apolovraci. Grădina Maicii Domnului Zamolxe. un FătFrumos însoŃit la dreapta de soare şi la stânga de lună sau apărând cu soarele în faŃă şi cu luna în spate. trecerea Lui Zamolxe la Dumnezeu. 272 Şi cu timpul dacii. floarea vieŃii. în timpul ritualului de înălŃare a sufletului Lui la cer. 274Şi Bendisei I s-au înălŃat temple şi altare în toată Dacia. a fertilităŃii şi a elementelor naturii. 264Oamenii sau deprins să-L venereze pe zeul Zamolxe. zeul solar. care într-o zi va cuprinde sufletul întregii lumi. 254Aşa să ne ajute Dumnezeu! Zău!” 255 La câteva zile de la plecarea Lui Zamolxe la zei. 268 Iar atunci când aveau prilejul. Îl reprezenta pe Însuşi Zamolxe. 258 Credincioşii chemau la focul viu prezenŃa Spiritului Lui Zamolxe. iar căsătoriile rumânilor aveau loc în prezenŃa Bendisei. dintr-o piatră dură înaltă de câŃiva metri. 256O echipă de meşteri a făcut obeliscul de la Apolovraci. Focul Lui Zamolxe. zâna dragostei. a scris istoria despre Zamolxe. simbol al muntelui creaŃiei. 253În veci este cinstit Zamolxe nemuritorul. ridicarea la cer a sufletului Lui Zamolxe. Paştile. 262 Cu timpul au apărut în Dacia altarele Lui Zamolxe. de iubita Lui soŃie Bendisa. versete create şi folosite de Însuşi Zamolxe. la câteva zile după ce ziua este egală cu noaptea. 248Va fi Sărbătoarea Primăverii. după obicei. mai ales femeile. 246 Şi rugul s-a stins. ca să reaprindă mereu focul sacru dacic. 271Ei foloseau crucea al cărui simbol solar din mijloc. Mare Preot al dacilor. 257 Secole de-a rândul. 250Chemăm astfel ca o părticică din sufletul Lui să învie în noi. vom serba Învierea Lui Zamolxe. când ne înveselim de mai multă lumină şi mai puŃin întuneric. Marele Lup Alb. 266Ei au menŃinut cu perseverenŃă cultul focului sacru dacic. Domnazâna. 261 GeneraŃiile de oameni care au urmat au păstrat legile în suflete şi au rescris mereu pe plăcuŃe de aur înŃelepciunea pe care Zamolxe a lăsat-o pentru veşnicie poporului dacilor. la învierea naturii. o scriptură a iubirii de oameni. 247Apoi Marele Lup Alb. 265PreoŃii zamolxieni oficiau îmbrăcaŃi în alb. o lege a strămoşilor şi a obiceiului pământului. Focul Viu. foc sacru şi Spiritul Lui Zamolxe. un ciobănaş a cântat dintr-un fluieraş. 252Noi urmaşii lor vom face din întreaga Dacie. 270SacerdoŃii zamolxieni le-au introdus treptat în serviciile rituale. de tătânele Crăciun şi de maica Lui Vetra. s-au deprins să O venereze ca zeiŃă pe Bendisa. trimisul ceresc. 263Lumina focului sacru trezea sufletul omului la adevărul sufletului Lui Dumnezeu. Grădina Raiului Dac. al dacilor arieni va sărbători în fiecare an la sosirea primăverii. 273Ea urzea destinele oamenilor.

bătrânul care umbla pe cer într-un car tras de cerbi şi apoi cobora prin sate cu sacul plin de daruri. care erau medici cu renume. 282 S-a răspândit şi obiceiul oferirii darurilor iarna la aniversarea naşterii Lui Zamolxe. ☼☼☼☼☼☼☼☼ 275 92 . avea loc în timpul lunii florilor. 280 Ei îi învăŃau pe oameni să urmeze dărnicia. 277Cultul Bendisei a dat naştere legendelor şi miturilor cu Ileana Cosânzeana. 278 Şi treptat preoŃia Lui Zamolxe s-a răspândit peste tot în Ńinuturile tracilor. iubirea. al minŃilor şi al trupurilor ştiut de preoŃii zamolxieni. 281Şi-i mai îndemnau să nu se teamă de moarte şi să ştie că sunt nemuritori. dacii serbau atât naşterea Lui Zamolxe cât şi pe Moş Crăciun cel darnic. tatăl Lui Zamolxe. 283Despre daruri oamenii spuneau că vin de la Moş Crăciun. numită bendi deia. virtutea. în ziua de Crăciun. bucuria. 284Şi mai credeau că şi cu uşile închise moşul tot le intra noaptea pe coşul sobei în casă. ca să lase din preŃioasa lui sarcină şi din bucuria de a împărtăşi cu alŃii iubirea pentru fiul său Zamolxe.CARTEA NEMURIRII Sărbătoarea Bendisei. 285Anual. curajul. 279 S-a dus vestea în toată lumea despre meşteşugul vindecării sufletelor. 276 ZeiŃa era înfăŃişată purtând două cosiŃe blonde lăsate pe spate. dreapta judecată şi trezvia sufletului.

legea celor blajini. Bătrânul ÎnŃelept. face să cunoaştem puterea cea mare a Legile Lui Zamolxe. 20 preoŃimii. spirit cu Dumnezeu. 10Ei erau urieşi. 6Şi multe ştim rânduielile Lui şi în zeii strămoşeşti. 21Şi ca să prosperi zidi din ce în ce mai mult cu învăŃăturile trebuie să munceşti cu sârg. Iar preŃuirea înŃelepciunii ne face zgriminteşi. 18Pe cei din alte neamuri Marele Preot. 3Şi mulŃi alŃi oameni au venit Şi tot atunci Marele Lup Alb. Era un obicei blajini. acolo. Marele Lup Alb străbunilor. după Sa din călătoria prin lume. neamul nostru de oameni frumoşi să 25Dacă sădiŃi învăŃăturile Lui Zamolxe în dăinuiască. pomenirea celor adormiŃi. în atât de vechi ca şi timpul. rugmanii. 5Dacă Zamolxe s-a unit în minte când faceŃi negoŃ să-l faceŃi cinstit. şi tătâri. 16Şi cultul Schimbarea la faŃă. oameni 1 Şi Marele Lup Alb a fost mulŃi ani cu mintea ageră. doar 12 Dar ştim că oamenii din stele au mers şi dintre acei oameni care-L aveau pe la alte neamuri în lume. Sarmisegetuza erau aleşi cu grijă. 14Că Domnu-i Domn CAPITOLUL 1 şi Leru-i Ler. le-a mai spus: „Ca să „Popor de la izvor. 15Noi am învăŃat să trăim în Marele Lup Alb vorbeşte poporului. focul Lui zi şi noapte de ceruri şi din amestecul lor cu pământenii Zamolxe care era păzit 27 s-au ivit strămoşii noştri tătânii cei veghetorii focului viu. 19Că străbunul Zamolxe ne-a Sarmisegetuza o mare adunare a lăsat drept pildă iubirea de oameni”. 7Poporul trebuie să ştie minŃile copiilor voştri. 23Şi mai ŃineŃi Dumnezeu. întoarcerea 28 Şi veghetorii focului viu de la tartorii cerului. 8Şi iată adevărul despre oamenii 26 ToŃi ştiau că în marea sală de la din cer şi cei de pe pământ. frăŃie cu natura de unde ne vine puterea Focul Viu de la Sarmisegetuza. 13Aici la noi. oameni de la râuri. iar el le-a vorbit tuturor astfel: Bătrânul ÎnŃelept. au lăsat marile lor învăŃături primite de la 93 . asta acum şi multe trebuie să mai facem ca să arătaŃi prin faptele voastre de bine. atunci El este tot 24Şi dacă aveŃi credinŃă în Zamolxe. Şi aşa să faceŃi în şi aşa să spună tuturor urmaşilor în veci veac de veac”. poŃi învăŃa de bine pe cineva trebuie să ai rumâni! 4Trăim timpuri în care ne vom credinŃă dreaptă. ne scrie din nou Legile Lui Zamolxe. 9În vremurile străvechi au venit pe pământ zei din Sarmisegetuza ardea focul viu. care trăiesc în pace printre noi îi avem 2 Odată Marele Lup Alb a făcut la drept fraŃi.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI sau CALEA ÎNłELEPCIUNII LUI ZAMOLXE Domnul Dumnezeu al cărui nume cel adevărat este LER. tartori sau titani. 17 neamului nostru. acestea vor fi ca o mereu care-i sunt rădăcinile strămoşeşti sămânŃă nemuritoare. 22Că bogăŃia Lui Zamolxe Arianul Fiul Lui fără muncă nu e bună. cărora li se mai spune lăsat chiar de străbunul Zamolxe. ei Dumnezeu în inimă. 11Şi de la ei avem noi legea tătânrească. de a vieŃui în lume. de veci.

Legile ŃineŃi minte că Legile 55 VieŃii. vor fi vii în inimi de lumină”. Voi să Lui Zamolxe nu scrierea Legilor Lui Zamolxe. al sute şaisprezece legi? De 48 multe sau mai puŃine?” Şi Marele Lup sănătăŃii şi al virtuŃilor.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI date oamenilor de către îngerii veghetori. Se ştia că Lup Alb cu torŃele în flăcări luate de la focul nemuririi dacilor. o scriptură a cea mare. 51Şi pe Stăpânul Cerului ca să fie aici cu noi”. pe care Zamolxe le primise de la vor pieri niciodată. fondatorii. care ardea în sala Legile Lui Zamolxe erau cuvintele de aur ale înŃelepciunii omeneşti. 39Astăzi ne-am împărtăşit oamenilor care ne-or urma nouă. 43 poporul la Sarmisegetuza la Ziua de oamenii veniŃi din stele. în jurul focului. chiar dacă aceste legi scrise de mine în 38 Şi unul dintre greci a zis: „Aşa vom timpurile acestea vor fi date uitării. Alb a răspuns: „Am scris aceste legi ca 35 Şi mii şi mii de oameni s-au să-l cinstim pe Pitagora că el credea în schimbat la faŃă. trimisul cerului cu vorbe 54 daci şi Marele Lup Alb mai lucra încă la pentru oamenii acelor vremuri. Odată zeu numit Derzis. deschis minŃile şi lumina Lui Dumnezeu 49 Dar cu adevărat legile bune pentru li se vedea pe chipuri. şi toŃi au către îngerii veghetori. 33Şi veniseră 46 Şi la acea vreme Marele Lup Alb a atunci la Sarmisegetuza şi greci chemaŃi 47 în ospeŃie ca prieteni. 34Ei s-au rugat unui scris două sute şaisprezece legi. cei lumina 53 Şi luaŃi aminte că Legile Lui Zamolxe iniŃiaŃi în tărâmul nevăzut agarta al peşterilor. zeul vigorii corpului omenesc. oameni sunt nenumărate. 44 după voie. de oameni. zeii şi zânele ca astfel să îngerilor veghetori. Şi i-a mai zis Sânziene. cei care au trăit pe vremea lui Ene făcut un singur popor. vor izvorî din minŃile limpezi ale domnul nostru. 52Legile iarăşi cu lumină pe Calea Cerului Lui Lui Zamolxe sunt legile vieŃii celei în Zeus”. 36Rugul sacru dacic le-a puterea numărului două sute şaisprezece. El îi spusese Marelui Lup Alb că acele legi fuseseră 29 Într-un an Marele Lup Alb a chemat 94 . oamenii veniŃi din stele. 41 bune Era pace în toate Ńinuturile locuite de uriaşul. urmaseră şi uriaşii. ele face şi noi când ne vom întoarce acasă. lumină şi atâta timp cât va exista viaŃă în 40 sacră legile acestea nu vor pieri. Ele au meargă pe calea Domnului Dumnezeu. pe care dacii îl numeau oamenii l-au întrebat: „De ce sunt două ce nu sunt mai Dârzu. Se ştia că agatârşii cei puternici. 42 Pe când trăia Zamolxe. 30Şi au pregătit acolo un rug că erau legile cele dintâi pe care le urmaşii mare la care fiecare om să-şi cheme. o lege a strămoşilor şi 32 Atunci s-au strâns. şi chiar dacă uneori nu vor mai fi scrise nicăieri aceste legi lângă focul sacru dacic. dansatorii focului sacru. locuiau pe pământurile dacilor sunt înŃelepciunea dată oamenilor de şi intraseră în neamul dacilor. Neamul nostru le va Zâna Vesta pe timpul când El stătuse Ńine mereu în suflet. tătânii. iubirii a obiceiului pământului. fost numite Testamentul Dacilor şi au 31 ascunse în Şi rugul a fost aprins chiar de Marele fost scrise pe tăbliŃe de aur şi45 locurile tainice ale munŃilor. 50Şi vor fi mulŃi 37 Atunci Marele Lup Alb le-a spus alŃi oameni care vor scrie şi alte legi oaspeŃilor greci: „Iată cum chemăm noi bune şi de mare folos pentru viaŃă.

87 Lumea este ceea ce crezi tu că este. 80Să urmezi lumina Domnului Zeu şi să nu iei în deşert numele Lui (10). Foc Viu din cerul de purpură (7). 62Dumnezeu. 58Noi oamenii Iam dat multe nume CELUI CE ESTE. 84 Prin puterea minŃii totul devine posibil. 74 Gradul de discernământ al omului cerne participarea sa în universul nelimitat. s-a îmbrăcat cu materie şi treptat a evoluat în fiinŃe care seamănă din ce în ce mai mult cu Dumnezeu. 88 Oamenii care se află în jurul tău sunt rezultatul credinŃei tale în vieŃile lor alături de a ta (15). Dumnezeu este unul şi omul să nu-şi facă dumnezei după mintea sa (5). 70 Tot ceea ce există este creaŃia Lui Dumnezeu. 76 Dumnezeu se revelă şi prin Sinele omului. după mintea noastră. 71 Pentru noi oamenii.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI 56 Şi iată cum Marele Lup Alb a scris Legile Lui Zamolxe: 57 „Dumnezeu este CEL CE ESTE în nemărginire şi veşnicie. 78Toate fiinŃele îşi fac regulile de a trăi pe cât pot ele să înŃeleagă din lumina Lui Dumnezeu (9). 79 Lumina urmează lumina. 81 Ca fiinŃe umane suntem legaŃi cu întreaga lume prin corp. 83 Energiile corpului ale minŃii şi ale sufletului se pot transforma una în alta (11). 75Dar în viaŃa proprie omul săşi stabilească limitările potrivite unui timp anume datorită urmelor trecutului lăsate în viaŃa sa (8). astfel că realitatea pe care mintea sa o creează nu are limitări. întunericul urmează întunericul. cresc în conştiinŃa de sine până când o ating pe cea a Lui Dumnezeu în care se mistuie (3). 60 Domnul Dumnezeu îşi are fiinŃarea în Focul Viu. 72 Creatorii cei mai mari sunt acele fiinŃe cu minŃi cereşti. 73 Mintea omului nu are limitări de gândire. 65FiinŃele sunt în devenire în Dumnezeu. se află în cerul de purpură şi este Focul Viu care a existat dintotdeauna în lumină sacră (2). 77Regulile de a trăi ale omului sunt date de înŃelepciunea cunoaşterii sale. creatorul a tot ce există. gândurile tale sunt cele care Ńi-au făcut viaŃa aşa cum este (14). 66 Domnul trăieşte în multe lumi şi atâta timp cât ESTE. 69 ExistenŃa pe care o creează mintea omului nu are limitări întocmai ca şi cea creată de mintea Lui Dumnezeu (4). EL creează necontenit. 86 Să simŃi nemărginirea din tine precum este preaplinul Lui Dumnezeu (13). căci trezvia lor este cea care le dă puterea de a crea alături de Domnul Dumnezeu. 67Domnul se revelă prin creaŃia Sa şi prin sinele fiinŃelor. minte şi suflet. 95 . 85Însă credinŃa este cea care dă putere minŃii omului (12). 61Şi cu Focul Viu Domnul zămisleşte sau pierde lumi. Dumnezeu este şi Tată şi Mamă pentru că Îl privim ca pe CEL care ne-a creat corpurile şi minŃile şi sufletele (6). 63 Omul a fost creat de Dumnezeu pornind de la o scânteie a spiritului Lui. 68 FiinŃele cu putere mai mare a minŃii Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu. 59Dar EL cu adevărat nu are nume (1). 82 Ne creăm o reŃea de interdependenŃe mai mult sau mai puŃin controlate. 64 Şi scânteia a intrat în materie.

104 Schimbând gândul ACUM se schimbă şi realitatea prezentului şi pasul următor către viitor (23). 116 Iertarea îl vindecă în primul rând pe cel care iartă (35). iar ruina înŃelepciunii este frica de Dumnezeu (34). 106 Prin manifestarea atenŃiei (năzuinŃei) către trecut trăim în trecut. 96Cel înŃelept caută armonia în oameni. 91Omul îşi schimbă viaŃa prin a-şi schimba modul în care gândeşte (17). 97Puterea fiinŃelor vine dinăuntrul lor (19). 119Omul cu conştiinŃa prezentului slăbeşte sau 96 105 Puterea . sunt tărâmurile în care omul trăieşte (22). dar când atenŃia are direcŃia către prezent. omul creşte în Dumnezeu (32). 98 Gândul înŃelept. 117 Urmele trecutului se manifestă în prezent datorită amestecului lor cu realitatea prezentului (36). pe când folosind-o spre viitor trăim în viitor. pasărea cu aripi de foc. este taina vieŃii (30). 112 A iubi înseamnă a fi în Dumnezeu şi a fi fericit. dacă ele sunt pozitive atunci vor crea o realitate pozitivă. 102Puterea lui ACUM depinde de puterea conştiinŃei prezentului. 113 Crescând în iubire. ci străluceşte şi mai tare (21). 114 A fi îndrăgostit înseamnă a fi în Dumnezeu (33). 94Realitatea pentru tine este ceea ce tu trăieşti. mintea cea cu care eşti treaz (sinele de mijloc) şi mintea sufletului (sinele de sus). 92 Visele îi par omului realitate şi realitatea îi pare vis. iar dacă sunt negative aşa îŃi va fi şi lumea în care vieŃuieşti.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI existentă este rezultatul intersecŃiei lumilor zămislite de minŃile cu puteri creatoare (16). 107 Oamenii se deosebesc esenŃial prin puterea minŃii fiecăruia dintre ei (26). să-Ńi înfrânezi pornirile cele care te ostoiesc de vlagă (29). numai atunci trăim cu adevărat realitatea (25). 111 Dumnezeu creează cu înŃelepciune din iubire. care se schimbă clipă de clipă. omul să fie atent la ce i se potriveşte pentru viaŃa pe care şi-o construieşte din gânduri statornice (18). trebuie urmat de vorbă şi faptă pentru ca el să se împlinească (20). 95 Puterea care uneşte este mai mare decât cea care desparte. 109 VinovăŃia slăbeşte energia omului şi-i năruie viaŃa (28). ieşit din lumina sufletului. 101 În ACUM se află toată puterea vieŃii. 108 Frica paralizează puterea omului (27). căci iubirea este măsura fericirii şi intensitatea de a trăi (31). 112Iubirea. 100 Mintea cea ascunsă (sinele de jos). 118 Puterea prezentului poate prevala asupra predestinării trecutului. iar dacă o daŃi şi altor oameni ea nu se împuŃinează. 103FiinŃele există cu adevărat doar într-un prezent continuu. 99 UrmaŃi lumina sufletului din voi. 89 Lumea omului vine întotdeauna dinăuntrul său şi tot ceea ce creează omul este rezultatul folosirii puterii sale lăuntrice (24). 110 Să nu cazi în patimi. 93Toate câte sunt. 90 Gândurile tale atrag realitatea pe care o trăieşti. 115 Începutul înŃelepciunii este iubirea de Dumnezeu. sunt şi vis şi realitate.

renunŃă la ele. întunericul urmează întunericul. Ńine minte că tu nu te închini la pictura sau chipul cioplit. căci ele sunt manifestări ale lipsei luminii din sufletul tău (48). orice întruchipare a lor nu poate Ńine loc acestor puteri. 139Iar dacă îŃi faci chip pictat sau cioplit. 122 Slăbind trăirea în prezent. sau la orice asemănare pe care o dai acelor puteri în mintea ta. Iar când îŃi faci temple cu mâinile tale. 128 La focul sacru se creează o realitate care trezeşte puterea mentalului colectiv al celor care privesc focul (44). ele sunt doar trepte ca tu să 97 . ale minŃii şi ale sufletului. 142 Noi oamenii suntem alcătuiŃi în felul nostru din frumuseŃe şi nesfârşire. 137 Dumnezeu dă dreptul la viaŃă (50). El este în existenŃă şi în afara existenŃei (52). 134 FiinŃele îşi pot schimba viaŃa dacă îşi schimbă gândurile care sunt urmate de fapte (47). căci pomul după roade se cunoaşte şi omul după fapte (46). 123 Să învăŃăm să deosebim adevărul de iluzie. 146 Tu omule eşti templul viu al Lui Dumnezeu. ci venerezi puterile Mele arătate oamenilor (51). omul să se adune în sine. iar natura întreagă este marea operă a Lui Dumnezeu (54). 130Şi astfel va fi ajutat de energiile corpului. 143 Întunericul este lipsa luminii. 120 Omul a fost creat pentru a cunoaşte lumina divină şi prin ea el să se ridice la cerul de purpură al Lui Dumnezeu (38). 129 Înainte de a acŃiona. 132 Lumea este ceea ce cred minŃile fiinŃelor că este. 131 Împlinirea este măsura adevărului. 145Lumina este ordine. puteri care se pot transforma una în alta (45).CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI şterge influenŃa trecutului manifestată prin obiceiuri şi tipare create de minte şi menŃinute în memorie (37). 126 Lumea omului se creează din energia direcŃionată. 127Puterea omului se manifestă într-acolo unde se îndreaptă năzuinŃa minŃii (43). 140 Dumnezeu este Cel care vede prin lumina ochilor sufletului tău. 141 Creând în iubire. 133Gândurile fiinŃelor atrag realitatea pe care ele o trăiesc. 124Când omul nu mai face diferenŃa între propriul suflet şi egoul fals atunci el îşi făureşte iluzii şi vise nedefinite legate de cele văzute şi auzite (41). Iubirea este măsura fericirii fiinŃelor (53). 135 Dacă opiniile şi credinŃele tale nu dau rezultate bune şi-i fac pe oamenii buni să sufere. 138 Aşa ne spune Domnul Dumnezeu: Zeii sunt puterile care există în lume. se slăbeşte esenŃa fiinŃei. întunericul este dezordine (55). omul unde gândeşte acolo se pomeneşte (39). căci Dumnezeu este în timp şi în afară de timp. 136 Faptelor sunt măsura adevărului gândurilor tale (49). să-şi drămuiască puterea şi abia atunci să-şi îndrepte năzuinŃa către ceea ce vrea să realizeze. de aceea pentru a întări fiinŃa este bine să trăim în prezent (40). 121 Schimbând gândul acum se schimbă şi realitatea prezentului. 144 Lumina urmează lumina. omul creşte în Dumnezeu. 125 Energia curge într-acolo unde o direcŃionează atenŃia (năzuinŃa) care arată calea intenŃiei (42). sau ceea ce crezi tu că este asemănare cu zeii-putere.

154 Popoarele care-şi sacralizează istoria vor dăinui mult timp (63). cea mai de preŃ. care se schimbă clipă de clipă. căci întunericul este lipsa luminii (73). 168 ÎmpărăŃia Domnului este înlăuntrul vostru şi ea vi se face cunoscută atunci când omul se cunoaşte pe sine însuşi (76). 166 Ridicându-te mai presus de lumină şi de întuneric. 147 Omul există cu adevărat doar întrun prezent continuu. 161 Fii cumpătat în cele ce faci şi temeinic în lucrarea mâinilor tale (70). 158 Robia minŃii se naşte din necunoaştere. în clipa de acum se poate afla toată eternitatea lumii şi atunci timpul dispare (58). 164 Să te înfrânezi să agoniseşti lucruri care nu-Ńi folosesc şi să dai lucrurile care îŃi prisosesc (72). Năzuieşte la a şti şi cunoaşterea te va face liber (67). 171 Tainele Domnului vor fi aflate doar de acei oameni care sunt vrednici de ele (79). 149 ExperienŃa eternităŃii depinde de intensitatea trăirii mentale. şi astfel nu i-o poate lua nimeni (66). 152 Iubirea zideşte şi înŃelepciunea înalŃă (61). 165 Atât lumina cât şi întunericul sunt eterne şi nemărginite în fiinŃarea lor. 156 Şi iertaŃi că aşa şi Tatăl Cel din ceruri vă va ierta vouă greşelile (65).CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI păşeşti către Dumnezeu şi să aduci iubirea ta ofrandă Lui Dumnezeu cu mânile întinse spre focul sacru (56). căci treptele acestea nu formează scări înspre cer ci spre adâncurile întunericului (71). omul o Ńine în inimă în legătura lui cu Dumnezeu. aşa vei înŃelege de pe acele înălŃimi de unde a luat fiinŃă chiar Domnul Dumnezeu (74). 157 Averea. În iubire se află izvorul năzuinŃelor celor bune (68). 167 Când omul are cunoaşterea de sine. este de natură divină (78). 170 Cunoaşterea. atunci va putea să vadă lumina sufletului şi aşa se va mântui (75). 98 160 Să . Doar lumina există cu adevărat. ca şi lumina. 150 Să nu pofteşti la bunul altuia sau săŃi însuşeşti orice bun dacă nu Ńi se cuvine (59). urmezi dreptatea şi să nu mărturiseşti strâmb împotriva nimănui (69). 169 Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva de ascuns faŃă de om nu i-ar fi dat gândul de a cunoaşte (77). 148Prin conştiinŃa trăirii în prezent se pot şterge tiparele curgerii vieŃii dintr-un trecut care predispune (57). Din această esenŃă divină este creat şi omul (80). 151 Să vă creşteŃi copiii în legea strămoşească că numai aşa neamul vostru va dăinui (60). 172 Temelia pe care s-a construit veşnicia este iubirea. 159 Singurul lucru care-l poate salva cu adevărat pe om este iubirea. 153 Gândurile plăcerilor trăite orientează omul către făgaşul acelor trăiri (62). 155 Pacea lumii este punerea împreună a păcii din minŃile oamenilor (64). 163Pe treptele suferinŃei nu urci ci cobori. 162 Drumul suferinŃei nu este drumul iubirii.

Aşa inimile voastre nu vor fi cuprinse niciodată de lanŃurile robiei (83). ci venerăm viaŃa (98). 196 Oricine poate să cadă în cursul vieŃii. 183 Când lumina divină vă va merge direct în inimi. 194 Cercetează universul. 175Dar numai cei care cu adevărat caută lumina vor putea avea marea putere dată de acest nume (82). 198 FiinŃele se deosebesc esenŃial prin puterea minŃilor lor (103). în armoniile firii noastre (97). 197 Dacă tu poŃi crede. 189 ÎnŃelepciunea este marea cale către Dumnezeu şi ea se înfiripă prin speranŃă. 179 Uită-te la natură cum se reînnoieşte în fiecare an. Noi nu ne închinăm la idoli. dar cei înŃelepŃi se pot ridica iarăşi prin puterea minŃii lor (101). trebuie să o dăm în primul rând sufletului şi atunci şi capul şi 99 185 Focul . 184 AduceŃi copiii voştri la lumina focului sacru şi acolo să-şi Ńină ochii deschişi şi să-l privească. ea se exprimă şi prin minte şi prin trup (87). 187 Şi ŃineŃi minte că ceea ce spuneŃi în prezenŃa focului sacru dacic Le spuneŃi zeilor. 186 AduceŃi-vă aminte mereu să vă bucuraŃi la întâlnirile cu zeii şi aşa să ştiŃi că lumina există în inimile voastre (92). atunci rodul ei este umplerea cu duhul înŃelepciunii. 191 Din lumina din noi oamenii. 174 Ia seama că oricând vei fi la strâmtoare să chemi numele tainic al Domnului care este ZAM. nu facem altceva decât să-i descoperim în noi. iubire şi adevăr. 195 Lumea care se vede şi cea care nu se vede este rezultatul intersecŃiei lumilor create de toate minŃile fiinŃelor din acel spaŃiu (100). 192 Acceptând zeii şi zânele. 177 Să aprindeŃi focuri sacre pe oriunde veŃi fi şi aşa vă veŃi păstra sănătoşi şi însănătoşi. 188 Iubirea vindecă (94). 173 Omul sacru este dat oamenilor ca mijloc de legătură cu zeii (91). Lui Dumnezeu şi Domnazânei (93). 181Deşi vitalitatea este dată de suflet. 178 La focul sacru se ard impurităŃile care atârnă greu pe sufletul omului. 193 Nu există legătură între zeităŃile noastre şi idolatria. 190ConştiinŃa iubirii este înŃelepciunea care-l apropie pe om de Dumnezeu (95). 180 Vitalitatea este o realitate a gradului de conştientizare a existenŃei sufletului. privind stelele (99). iar duhurile întunericului s-or duce de la voi (84). a minŃii şi a trupului. PriviŃi flăcările şi gândiŃi-vă la tot ceea ce doriŃi să faceŃi pentru vieŃile voastre (85). 176 Să nu uitaŃi vreodată de focul sacru dacic şi de sufletele străbunilor. Tot aşa să-Ńi înnoieşti şi tu mereu fiinŃa şi să te îmbraci cu un nou veşmânt de viaŃă (86). Şi aşa vor creşte să ajungă oameni înŃelepŃi (90). ne modelăm lumea frumoasă care ne înconjoară (96). 182 Cel ce-L slujeşte pe Domnul ia din lumina Lui nesecată şi nemărginită şi astfel va fi puternic şi înŃelept (88). 199 Cât priveşte îngrijirea de sine. Iar cine are duhul înŃelepciunii are totul (89).CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI se împlineşte prin dragostea sa de Dumnezeu (81). toate-i sunt cu putinŃă celui care crede (102).

210 Noi. suntem fiii şi fiicele soarelui şi ai luminii (114). 229 Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăzneŃ în bine (133). 222 Omul echilibrat este parte din natură şi aşa va înŃelege cel mai bine ce sunt zeităŃile ca puteri ale naturii (126). 219 Să nu glorificaŃi suferinŃa sub nici o formă. 218 SperanŃa întinereşte (122). 206 Priveşte înainte. neamul dacilor. Aşa fiinŃa îŃi va dăinui în bună stare (112). de sânge va avea parte (131). 201 Fii responsabil de faptele tale (106). 225 AveŃi capacitatea de a fi parŃial zei. 226 FiinŃele conştiente sunt conştiinŃa zeilor (130). 100 216 Doamne . 224 Când vei cunoaşte zeii atunci te vei trezi în plină conştiinŃă creatoare (128). pământul să iubim. deoarece acolo unde există conştiinŃă se află şi identitatea acelei conştiinŃe (129). Dumnezeule adu-mi soarele Tău în inimă (120). 230 Urmează-Ńi perseverent idealul (134). 213 La fiecare şapte zile să te odihneşti după ce ai muncit în celelalte zile (117). 207 Fii activ cu sufletul. trebuie să le transmiteŃi urmaşilor (124). 209 BătrâneŃea înseamnă renunŃarea la năzuinŃele vieŃii (113). 202 Fă faptele bune cu discernământ şi vei rămâne în lumina spiritului (107). soarele să trăim. 220 TradiŃiile străvechi ale înŃelepŃilor titani. Pe acel Domn să-L treziŃi şi atunci rugăciunea vă este împlinită (119). 200 Preotul aflat pe Calea Lui Zamolxe trebuie să cunoască tainele cerului şi ale pământului (105). de sabie va muri. adică semizei. Aşa viaŃa omului se împlineşte (125). luna să visăm. 203 Omul este propriul său stăpân (108). 208 Poartă cu tine spiritul copilăriei şi întreaga viaŃă nu te vei simŃi bătrân.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI restul trupului deopotrivă or s-o ducă bine (104). care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu (118). şi cel care oferă sânge zeilor. 217 Nu întrebaŃi. 228 Zeii sunt intermediarii ofrandelor făcute de cei buni pentru menŃinerea bineŃii între oameni (132). cu mintea şi cu trupul. 212 Fericirea se trăieşte pe calea vieŃii nu la capătul drumului (116). 223 ÎnvaŃă să-L cunoşti pe Domnul Cel Preaînaltul (127). la fiecare pas. căci aşa veŃi face toată viaŃa numai ce vă spun alŃii (121). 215 Domnul este în voi în primul rând. căci poate gândi profund şi vorbi minŃii (115). oamenii cei blajini din vechime. 214 Cel puŃin o dată la şapte zile să aprinzi şi să priveşti focul sacru. 211 Bărbatul luminează minŃile prin raŃiune. 204 FrumuseŃea vieŃii tale să Ńi se arate pe chip (109). 205 Zâmbetul pe buze să-Ńi vină din inimă (110). ce aveŃi de făcut. 227 Cel care ridică sabia. 221 Cerul ne face să căutăm. căci acolo îŃi este direcŃia de mers (111). căci suferinŃa omului este desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu (123).

241 Marile taine ale vieŃii vor fi aflate doar de către cei vrednici de ele (144). 235 Întunericul nu există decât atunci când lumina nu se arată. Fapta bună face viaŃa omului bună (145). ci doar de credinŃa voastră în bine (153). cu toŃi zeii şi zânele ei. adevăr. nu oferiŃi nimic zeilor. 236Să luaŃi seama că întunericul sufletului nu va exista atunci când voi vă veŃi cunoaşte pe voi înşivă (139). apoi înveŃi să asculŃi şi să Ńii minte lucrurile. 240 Botezul oamenilor se face cu apă vie. 245 Armonia naturii şi înŃelepciunea omului merg mână în mână (148). mintea şi trupul celui care o face şi prin aceasta de a-l însănătoşi şi a-l Ńine sănătos pe acel om (146). 254 Primul pas către înŃelepciune este să poŃi simŃi liniştea. Focul VieŃii. 239 Nu uitaŃi că natura. că aşa se vor împlini. că noi nu avem zei plăsmuiŃi. Optimismul atrage fapta împlinită. 243 CredeŃi în puterea invocaŃiei. armonie. deşi trupul în care se găseşte sufletul lui îi este acelaşi (149). Cine are Duhul ÎnŃelepciunii are şi Duhul Sfânt (152). Încrederea unui singur om mişcă munŃii (137). scopul ei 231 ChemaŃi este de a armoniza sufletul. 246 Cel mântuit este ca cel care se naşte din nou în spirit. 253 VeŃi păstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor (156). iar pe cele bune să le foloseşti. 237 Să lăsaŃi lumina divină să intre în voi şi să vă transforme viaŃa. de a simŃi din plin că eşti viu (138). SporiŃi-vă puterile cu puterile lumii (147).CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI mereu la focul sacru reîntoarcerea prin reîncarnare a marilor suflete încărcate de ordine. că viaŃa fără lumină. la transformare interioară şi la devenirea omului întru fiinŃă conştientă de propria-i existenŃă (155). 249 Duhul Lui Dumnezeu este Duhul ÎnŃelepciunii care este mai înalt decât Duhul Sfânt. este sacră. foc sacru şi Duhul ÎnŃelepciunii care este Duhul Lui Dumnezeu (143). 244 SunteŃi legaŃi cu lumea întreagă. 247 Iubirea te poate salva de căderile cele mai grele (150). 250 Nu faceŃi sacrificii sângeroase. Deşi invocaŃia este adresată zeilor. Numai după ce le ai 101 . 232 Religia noastră hrăneşte viaŃa. dreptate şi iubire de oameni (135). 248 Cei care aduc pe oameni la înŃelepciune sunt purtătorii luminii Lui Dumnezeu (151). credinŃă şi demnitate nu merită trăită (140). 252 Rugăciunea MinŃii în Inimă conduce omul la renaşterea în spirit. îngrijind-o vă îngrijiŃi de voi (142). ci pe cei care au menire în trăirile noastre în frăŃie cu natura (136). 242 łine-Ńi visele vii. 251 Mintea bună coboară în inima cea luminată (154). Focul Lui Zamolxe (141). că zeii nu au nevoie de ofrandele voastre. 238 Treptat lumea va fi curăŃită şi însănătoşită cu Focul Viu. 233 Zideşte-te în credinŃă. 234 A trăi cu scop divin este singurul mod de a vieŃui cu adevărat.

257 Durerea apare ca să te trezească la viaŃă. 272 Atât cele bune cât şi cele rele. 270Dar ia seama să nu dai ceva bun celui rău căci răsplata lui pentru tine va veni din răutatea lui (171). 280 Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu. 267 Să păstraŃi cultul strămoşilor. 259 Dacă vei urma mulŃimea ajungi pierdut în mulŃime. 258 ÎnvaŃă să trăieşti natura ta interioară şi din linişte îŃi va izvorî bucuria fără un motiv anume (161). oamenii se schimbă în bine. 268 Când faci bine. 264 ÎnvaŃă din greşelile altora ca să nu Ńi se întâmple şi Ńie la fel (167). iar dacă ei se află cu mintea în întuneric să fugi de ei. 271 Pomana este bună. ale fiinŃei noastre întregi. la alŃii. numai prin iubire nu (179). se revarsă din suflet (173). 261 Focul sacru vine de la zei. 255 Nu-i copia pe alŃii. 274 Cine vrea să fie iubit. Adevărurile se revelă doar anumitor suflete (162). 260 Doar Dumnezeu este adevărata realitate. 263 ÎnŃelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale poporului (166). La focul sacru sufletele sunt purificate şi umplute treptat de un duh al înŃelepciunii (165). să respingeŃi cultul morŃilor (170). 275 Dacă vei părăsi iubirea vei uita şi de scopul pentru care trăieşti (176). e mai bine ca de asta să nu ştie nimeni. 276 Când omul iese din legea divină umblă rătăcit în întunericul pe care-l întreŃine cu faptele întunericului (177). trăinicia există doar în sufletele oamenilor (181). să iubească. 277 Idolii tăi. Aşa îŃi va fi bine şi mulŃi ani vei trăi (180). precum icoane şi statui. 256 De-a pururea să ŃineŃi minte că noi dacii suntem Poporul Lui Dumnezeu (159). 269Mila faŃă de alŃii este mâna de ajutor pe care Ńi-o întinzi singur pentru când vei avea vreodată nevoie. pe când idolii doar încântă privirea (178). 262 În prezenŃa focului sacru. cine vrea să primească să dăruiască. Acceptă această trezire şi vei rămâne treaz (160). 278Focul sacru este viu şi curăŃă sufletul. găseşte-Ńi propria ta cale pe care să mergi plin de încredere întru împlinirea vieŃii (158). 273 Femeile cele bune sunt cele care te fac să uiŃi de orice fel de suferinŃă (174). îngerii veghetori au dat focul sacru oamenilor şi datoria oamenilor este să-l menŃină întru Ńinerea vieŃii în armonie (164). dar jertfa este rea (172). 279 Prin orice poate omul cădea în viaŃă. ci doar Domnul. sunt faceri de mâini omeneşti şi puterea lor vine din credinŃa ta în ei. Scânteia din sufletul nostru face parte din Dumnezeu (163). 265 Caută-i pe înŃelepŃi şi vei învăŃa de la ei cum să fii înŃelept (168).CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI pe acestea poŃi da din înŃelepciunea ta şi altora (157). Aceasta este legea vieŃii frumoase (175). 102 . 281 Ia seama că lucrurile lumii vin şi pleacă. 266 Cei înŃelepŃi aleg simplitatea vieŃii (169). să devii mai conştient de calea pe care să o urmezi.

283 O iubire nerealizată este ca pierderea fiinŃei proprii. 300 Priveşte adânc înăuntrul fiinŃei tale şi acolo vei descoperi zeii şi tainele lumii. Cel înŃelept va cunoaşte tulburarea din inima ta (186). pentru ca sufletul să nu-Ńi rătăcească prin familii străine (182). Iar când priveşti lumea stelelor te vei găsi pe tine (198). omul Lui Zamolxe. 301 Hărnicia îŃi va face viaŃa îmbelşugată şi te vei bucura de rodul braŃelor şi minŃii tale întru trezirea sufletului din tine (199). 296Tu. 285 Află omul înŃelept după viaŃa pe care o duce. 294 Păstrează-Ńi dreptul de a alege şi fii liber (193). urmează calea armoniei naturii (200). Doar felul lor de a-L înŃelege pe Dumnezeu îi desparte (192). 303 Bucuria simŃurilor este dată de la Dumnezeu pentru oameni. căci poate intui adânc şi vorbi sufletului (196). 297 Iubirea să-Ńi fie temelia pe care să-Ńi trăieşti viaŃa care să urmeze calea inimii şi să asculte de vocea raŃiunii (195). dacă o îngrijeşte este frumoasă ca florile din ea şi grădina dă rod. 103 295 Nu-Ńi . care oricât ar fi ea de bună nu poate să fie mai presus de cuvântul viu. 299 Virtutea înseamnă putere (197). şi le veŃi avea (191). 287 Să aduci lumina divină în tine şi aşa vei găsi răspunsuri la problemele tale (187). să fii legătura între Cerul Lui Dumnezeu şi Mama pământ (194). 288 Legile Lui Zamolxe se nasc şi renasc din ele însele pentru că sunt legile vieŃii (188). 291 Ia seamă să asculŃi de bătrânii înŃelepŃi. 302 Ascultă ce-Ńi spune natura. Domnul îi răsplăteşte cu lumină şi ei strălucesc puternic înainte de a părăsi viaŃa pământească (190). 307 Marile taine se găsesc în sufletul tău şi le vei afla atunci când sufletul Ńi se va trezi (204). 292 Pe toate câte cereŃi rugându-vă. 298 Femeia dă iubire inimii. 305Calea suferinŃei nu duce la Dumnezeu (202). să credeŃi că le-aŃi şi primit. 293 În faŃa Lui Dumnezeu toŃi oamenii sunt egali. iar dacă nu este îngrijită cade în paragină (205). 304 RenunŃă la tot ce nu-Ńi aduce pace şi mulŃumire în viaŃa. dar proba înŃelepciunii este viaŃa trăită cu înŃelepciune (185). a cunoaşterii de sine (206). 290ViaŃa în lumină este cuvântul viu al Domnului (189). 284 Să nu ucizi pe nedrept (184). 289 Să luaŃi bine aminte că Legea Domnului este viaŃa nu Scriptura. 286 Mergi la omul înŃelept şi ia sfat bun pentru viaŃa ta. În trezirea simŃurilor Îl întâlnim pe Domnul (201). 308 ViaŃa omului este ca o grădină. MulŃi pot părea înŃelepŃi după vorbe. 282 Cunoaşte-Ńi da pământul strămoşesc străinilor că vei ajunge străin în glia străbună. 306 Armonizează-Ńi mintea şi apoi poŃi pătrunde şi în tainele inimii (203).CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI şi construieşte-Ńi arborele genealogic. Este ca şi cum L-ai văzut odată pe Dumnezeu şi apoi Ńi s-au închis toate căile ca să-L poŃi zări iarăşi (183). 309 Spune-Ńi EU SUNT în prezenŃa focului viu şi aşa poŃi intra pe poarta fiinŃării.

14Şi Domnul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu bogăŃiile pământurilor pe care locuim. atât cât au putut înŃelege. 321Iar frumuseŃea sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu (216)”. 9 Şi noi le vom păstra cu străjnicie în veac de veac. Păşeşte cu încredere pe ea şi te va duce la armoniile cerului de purpură (208). 10Dar vor fi şi alte neamuri care le vor afla. MunŃii cogaioni şi sufletul neamului. 6De atunci aceste taine au fost ştiute de toŃi cei care au devenit de-a lungul timpului Mari PreoŃi. 13Şi de la noi au plecat toate felurile lor de a scrie. 319 FrumuseŃea trupului este felul în care Dumnezeu ne arată bucuria de a trăi în trup. păsările cânta. 4 Marele Lup Alb. 310 DimineaŃa când te trezeşti CAPITOLUL 2 Tainele Marelui Preot. soarele aduce căldură. fiii lui Novac urieşul. 320FrumuseŃea minŃii omului este felul în care Domnul ne arată bucuria minŃii în armonie. ca Sufletul Lui Zamolxe.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI să simŃi lumina Lui Dumnezeu cum intră în inima ta. Marile puteri ale preoŃilor zamolxieni. 1 Şi a mai trecut timpul. Şi ziua îŃi va fi plină de bucurii şi vei fi mulŃumit de ceea ce vei face (207). 11Şi asta este bine. 3Iar Focul Lui Zamolxe era privit ca pe o zeitate. 5Şi preotului Rodu i-a destăinuit rând pe rând tainele nemuririi. 323 Şi multe popoare au luat înŃelepciune din aceste legi. 8De la urieşi noi am moştenit tainele nemuririi. 15Iar dacă urmaşii noştri vor uita acestea. PreoŃii zamolxieni devin lumina neamurilor. care era Mare Preot. fiii cerului. 314 Fii neclintit ca stânca atunci când întunericul altor oameni te împresoară şi nu te lăsa ademenit de ei (211). 315 Multe ne sunt date fără efort în lume. 317 Ascute-Ńi simŃurile şi aşa vei simŃi că trăieşti în lume (214). Şcolile înŃelepciunii din Dacia şi Tracia. 311 Calea zeilor e uşoară pentru că este calea inimii. 322 Cele două sute şaisprezece Legi ale Lui Zamolxe au fost duse în toată lumea de către preoŃii şi cavalerii zamolxieni. 313 Răutatea oamenilor nu te va atinge dacă nu laşi să-Ńi intre în minte gândurile lor negre (210). 7 Adesea Marele Lup Alb le mai amintea preoŃilor şi preoteselor rădăcinile neamului zicându-le: „Noi dacii suntem urmaşii urieşilor. 12Tot de la noi au pornit limbile pe care le vorbesc toate neamurile care ne înconjoară. Novac uriaşul şi Ler împărat. 318 Când omul îşi trezeşte memoria ancestrală dobândeşte mari puteri (215). zeu al vieŃii şi al nemuririi. Ordinul Cavalerilor Zamolxieni. Transmiterea Marii PreoŃii. ei vor 104 . Oare ce motiv avem să nu fim fericiŃi în viaŃa dată nouă de către Dumnezeu? (212). devenise binecunoscut în sufletele rumânilor. 2Zamolxe. 312 Să te fereşti de cearta şi de gâlcevile oamenilor (209). că lumina Lui Dumnezeu nu poate fi pusă sub obroc. ploaia aduce rod. blajinii cei din vechime cărora le spunem tătâni. şi-a ales cu grijă pe cel care să-l urmeze la Marea PreoŃie. Marele Lup Alb pleacă la Zamolxe. acelea ştiute doar de cei care cunoşteau cu adevărat inima Lui Zamolxe. 316 Lucrul mâinilor tale să-Ńi fie temeinic. ori că faci pentru tine sau pentru oricine altcineva (213).

o frăŃie al cărui conducător nevăzut era Cavalerul trac. în bună judecată şi în înŃelepciune. aşa cum era odată numit pământul Daciei şi pe care ei îl mai numeau şi Vlanha şi Vlaha. Arheul. deşi unii nu erau bătrâni. 39Şi fără ajutorul nimănui va face jurământul la focul viu. Zeul Tată al Lui Zamolxe. 34Căci moşii cunoşteau tainele nemuririi. se afla şi Sufletul Lui Zamolxe. 25Şi nimeni nu putea găsi acel munte. Iar când îşi vor aminti de toate acestea. 17 Şi erau unii oameni care aflaseră aceste taine de la novaci care încă mai trăiau la acele vremuri. bărbaŃi şi femei. era să cunoască numele adevărat al împăratului lumii. care era într-o peşteră a cerurilor. 23 Se mai spunea că Ler împărat era cel mai mare împărat al lumii. lumina Lui Zamolxe va străluci din nou în inimile lor”. zeul cel vechi Osiris. într-un munte mare. 28Şi cuvântul acela tainic l-a folosit în gând Crăciun Bătrânul. trecând prin probe grele. din toate pământurile locuite de neamurile tracilor. dar a Ńinut taină. 42Că Domnul Dumnezeu şi Marele Cavaler trac vor şti faptele acestor cutezători şi nemuritori. dar cu adevărat omul care vrea să slujească dreptatea şi adevărul se poate iniŃia singur în Ordinul Cavalerilor Zamolxieni. îi văzuse pe îngerii veghetori cei veniŃi din alte lumi. atunci când L-a chemat pe Zamolxe să se întrupeze. 32Şi treptat s-au înfiripat frăŃii tainice de suflet. iar cei care îl spuneau se întăreau în vlagă. 18Şi de la ei ştiau şi despre Varanha. se adunau lângă Focul Lui Zamolxe. 31 La acel timp mulŃi oameni. 20 Se povestea despre Novac uriaşul. stăpân peste neamul oamenilor şi al zeilor. în tainele spiritului. 27Că regii sacri ai lumii erau neştiuŃi oamenilor de rând. adică Domnului Dumnezeu. cărora le-a spus: „FrăŃia aceasta a cavalerilor zamolxieni este tainică. 44Şi toŃi cei doisprezece au mărturisit împreună 105 . 40Aşa cavalerii zamolxieni vor dăinui în vecii vecilor. au fost iniŃiaŃi. care se afla într-o altă lume. 35 Cei ce făceau parte din aceste frăŃii. 22Multe se mai spuneau şi despre uriaşul Iorgovan şi despre Ram împărat. că încă mai trăieşte undeva într-un palat alb pe un munte înalt şi că Novac era încă regele uriaşilor. 19Se mai spunea că şi Crăciun Bătrânul. ei nu au nevoie de recunoştinŃa şi onorurile nimănui. 43 Atunci Marele Lup Alb le-a spus jurământul cu care cavalerii zamolxieni se legau pe vecie la focul viu. care se întrepătrundea cu lumea asta. tatăl Lui Zamolxe. cel care trăise odată în cetatea Ramidava. 29Numele 16 Crăciun era puternic. decât omul care plăcea Lui Ler împărat. Focul Viu. 24În împărăŃia Lui Ler. 26 Iar taina adevăraŃilor regi ai lumii. 30Aşa Îl cunoşteau pe Domnul. 38Pornim acum această cale a luminii. un grup de doisprezece bărbaŃi şi femei. iar ei îşi ziceau vlahi. 21 Şi se credea că Marele Lup Alb era din spiŃa lui Novac. 33Rumânii le spuneau moşi celor înŃelepŃi. regii sacri.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI suferi blestemul dacilor. 37Tot el a iniŃiat primii cavaleri zamolxieni. 41Şi mulŃi dintre aceşti cavaleri nu se vor cunoaşte nici între ei. 36 Şi Marele Lup Alb a întemeiat Ordinul Cavalerilor Zamolxieni. cavalerii zamolxieni. datoria lor fiind să slujească dreptatea şi adevărul. nevăzut. Cel născut din El Însuşi. şi aşa Ńineau nestinsă flacăra Spiritului Lui Zamolxe. oamenii dreptăŃii”.

71 Aşa s-au strâns la Sarmisegetuza sute şi sute de preoŃi şi preotese ai tracilor de pretutindeni. Rodu. 70 La o vreme. eroii nemuritori. pe Cavalerul trac din Varanha. să aduc la lumină oamenii lumii. 46Jur ca în luptă să fiu puternic ca şoimul în zbor. au fost cavaleri zamolxieni la vremea lor. 50Zău! Zău! Zău!” 51Apoi toŃi cei prezenŃi au strigat cu mare putere: „Aho! Aho! Aho!” 52 Aşa cavalerii zamolxieni au devenit războinicii sacri. 55Şi toŃi marii conducători ai neamului rumânilor. 48Jur pe focul sacru dacic. 53De-a lungul timpului unii dintre ei au cutreierat lumea şi s-au asociat doi câte doi sau în grupuri. 62Şi mulŃi spuneau că l-au văzut cum stătea cu lupii în munŃi şi nimic rău nu i se întâmpla. pe asupritor să-l pun în genunchi. a Lui Zamolxe şi a Zânei Bendisa. al soarelui şi al eroului neînfricat. ardea continuu focul la vatra sacră a nemuririi dacilor arieni. şi pe cel umilit să-l ridic. 54Faptele lor măreŃe sunt cunoscute în Cartea Vie a lui Dumnezeu. iar alŃii au rămas singuratici necunoscuŃi de vreun om de pe pământ. 64Şi poporul îi ziceau Marelui Lup Alb. 57Într-o zi un sobor de preoŃi şi preotese au aprins rugul Lui Zamolxe pe un vârf de munte înalt. pe un cogaion.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI Jurământul Cavalerilor Zamolxieni 45 astfel: „Jur pe toiagul înŃelepciunii Lui Zamolxe. a Domnazânei. Alb Împărat. a invocat prezenŃa Lui Dumnezeu. 47Jur pe inima Lui Zamolxe. 65 De Ziua Lupului se puneau în mişcare lupii. 66Se credea că în noaptea cea de dinainte. preotului Rodu. luptătorii luminii. să Ńin vie flacăra iubirii de oameni. spiritele oamenilor îşi părăseau trupurile şi făceau hore pe la răspântiile drumurilor jucând cu străjnicie până la cântatul cocoşilor. 72Iar Marele Preot Rodu le-a vorbit acolo despre timpurile ce vor urma astfel: „Credincioşi ai Lui Zamolxe. 69Adesea tracii auzeau chemarea lui şi-şi spuneau: „Iar a vorbit cu Zeul Moş. copii ai pământului şi ai cerului. ca apele învolburate să răstorn stânca vrăjmaşilor. 60Atunci preoŃii şi preotesele au aflat cum se va transmite în viitor Marea PreoŃie unui bărbat din neamul tracilor şi al urmaşilor lor. ca vântul năpraznic să nimicesc pe cei răi. râmlenilor. să slujesc dreptatea şi adevărul. Marele Preot. 59Spiritele chemate au coborât în Focul Viu şi aşa Marele Lup Alb a dat slujba de Mare Preot. a venit la Sarmisegetuza cu nevasta lui Iza şi a adunat acolo preoŃi şi preotese în marea sală unde. că lupii i se supuneau. 56 A trecut timpul şi Marele Lup Alb. căci sub semnul lupului se năşteau toŃi cutezătorii neamului. tracii sărbătoreau Ziua Lupului înainte de începutul iernii cu vreo trei săptămâni şi ceva înainte de sărbătoarea Crăciunului. încă de pe vremea Lui Zamolxe. 63 În cinstea Marelui Lup Alb. Marele Lup Alb s-a retras în munŃii cei înalŃi să fie mai aproape de cer şi de învăŃătorul său Zamolxe. a vrut să lase Marea PreoŃie unui bărbat destoinic şi mai tânăr decât el. iar ne cheamă să cunoaştem Inima Lui Zamolxe”. 49Focul Viu al Lui Dumnezeu să mă însoŃească. Ziua Naşterii Lui Zamolxe. neamului meu să-i fiu credincios. 58Şi acolo Marele Lup Alb. 67 Lupul rămăsese pentru traci un simbol al luminii. păstrători ai 106 61 Apoi . 68 Nimeni n-a aflat vreodată când Marele Lup Alb a plecat în Cerul Lui Zamolxe la Templul Celest al Lui Zamolxe.

noi îi purtăm pe stindardul nostru. 99 Şi acolo aprindeau focuri sacre şi se întâlneau în spirit cu străbunii neamului. întunericul dispare din sufletele oamenilor. care era protectorul neamului. 92Şi multe obiceiuri îşi făcuseră dacii de când primiseră învăŃăturile Lui Zamolxe. om de-al nostru ajuns zeu prin puterea sufletului Lui. 98Iar oamenii de la şes îşi ridicau ei munŃi sacri din pietre şi din pământ. s-a despărŃit de oameni cu urarea străveche: „MergeŃi cu bine. atât cât puteau să-i facă de înalŃi. noul Mare Preot. munŃii sacri care-i Ńineau pe oameni apropiaŃi de cer. care vă va fi mare păstor până când şi el va invoca trecerea spiritului Marelui Lup Alb într-un un alt preot.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI pământului şi ai înŃelepciunii. iar şarpele este înŃelepciunea. simbolul neamului”. el se va salva dacă-şi va aminti de Marele Lup Alb şi de înŃelepciunea Lui Zamolxe. 85Lupul este cutezanŃa. 84Că răul omenirii va fi cândva distrus de lup şi de şarpe. 88 Şi la plecare Tracian. în vremurile care vor veni!” 89Şi oamenii au strigat din toate puterile: „Aho! Aho! Aho!” 90 Cu timpul dacii au construit altare şi temple pentru Marele Lup Alb. 93 Unii se închinau la rădăcina unui gorun şi invocau spiritul strămoşilor lor crezând că nădejdea mântuirii în păduri se află. Marele Preot Rodu a Ńinut ritualul de trecere. 83 Şi să ŃineŃi minte că atunci când poporul va fi subjugat de duhurile rele. observau cursul apelor şi poziŃia muşchilor de pe trunchiurile copacilor sacri şi ascultau şuierul vântului din gura grotelor din munŃi şi urmăreau zborul păsărilor şi culoarea cerului de la răsărit la apus. a Marii PreoŃii. iar preotesele dacilor invocau spiritele pădurii. care mi-a încredinŃat-o mie”. 80Iar dacă minŃile le vor fi întunecate atunci şi viitorul poporului va fi întunecat. cu sănătate. bine aŃi venit! 73Unii dintre voi L-aŃi cunoscut în viaŃă pe Zamolxe. 91 Ei ştiau ca Marele Lup Alb avusese în el ceva din spiritul Cavalerului Trac. 107 . 77Eu astăzi voi lăsa Marea PreoŃie lui Tracian. care apoi s-a umplut de duhul înŃelepciunii. 87Lupul şi şarpele sunt temelia salvării omenirii. la hirotonisire. 78 Apoi. 79 Şi Tracian le-a vorbit oamenilor astfel: „Viitorul acestui popor este creat de minŃile oamenilor din neamul nostru. 97Locurile cele mai bune erau pe vârfurile cogaionilor. 95Şi umpleau vase cu apă neîncepută de la izvoarele râurilor din care dădeau voinicilor să bea. Marelui Lup Alb. primeşte acest spirit direct de la Marele Preot care se retrage. regele nevăzut al lumii. 81Dacă veŃi cădea din lumina Lui Zamolxe în răul sacrificiilor atunci veŃi suferi. 86 Şi atunci când cutezanŃa şi înŃelepciunea se unesc. lui Tracian. în prezenŃa focului. 75 ToŃi ascultau cu luare aminte vorbele Marelui Preot care a continuat astfel: „De acum este bine să ştiŃi cum vor fi lucrurile pentru vremurile ce vor veni. 76Şi aflaŃi că spiritul Marelui Lup Alb se întrupează mereu în Marele Preot care. 96Iar pe înălŃimi oamenii se obişnuiseră să aprindă focurile sacre. de la vatra sacră a nemuririi dacilor arieni. 82Dacă veŃi uita de cuvintele înŃelepciunii Lui Zamolxe veŃi suferi. care dacă vor fi luminoase tot aşa va fi şi viitorul lor. Alb Împărat. 74Şi El a lăsat Marea PreoŃie. om al înŃelepciunii”. 94Şi se credea în zânele silvane. în prezenŃa a cel puŃin zece preoŃi şi preotese din neamul nostru.

că ea venea de la lumina Lui Dumnezeu. 126 Medicina Lui Zamolxe a fost folosită de grecii acelor timpuri. pe toate pământurile locuite de neamurile tracilor. 123Ei dădeau din lumina proprie oricăror oameni care vroiau să o primească şi lumina lor nu le scădea. s-au pus temelii ale şcolii înŃelepciunii Lui Zamolxe. 125Mai ales printre greci s-au făcut cunoscute învăŃăturile Lui Zamolxe Arianul. că fii cerului s-or chema. că din spiŃa lui va ieşi un mare înŃelept al neamului tuturor tracilor şi că acel înŃelept va fi trimisul Domnului pe pământ şi El va face o mare lucrare de lumină. că oamenii vor crede în înŃelepciunea lor şi-i vor urma”. şi-i iau ca martori că voi îndeplini. 111FericiŃi sunt cei blânzi. Şi Pandu s-a însurat acolo cu Sorana şi a deschis şcoli ale înŃelepciunii pentru tracii de acolo. iar alŃii învăŃau oamenii cum să simtă duhul Lui Dumnezeu. a venit în MunŃii Haemus de unde Licu se trăgea de baştină. 122 PreoŃii zamolxieni erau la acea vreme păstrătorii înŃelepciunii lumii şi purtătorii puterii zeilor. 128Fără acest legământ nimeni nu putea practica meşteşugul vindecării printre greci. aşa cum fuseseră ele date de Marele Lup Alb. 108 FericiŃi sunt cei cumpătaŃi. 110FericiŃi sunt cei ce-s cutezători pentru adevăr. 117Unii deveniseră iatromanŃi cunoscuŃi. 102 La acea vreme Pandu.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI în timp. 129 Şi aşa jurau medicii în şcolile zamolxiene: „Jur pe Dumnezeu. daruri de la Dumnezeu. 120Şi se ştia că preoŃimea dacilor şi tracilor era trează şi nu cădea în patimi lumeşti. că a lor este izbânda cea din urmă. 114FericiŃi sunt cei ce nu se semeŃesc. 124 Aşa preoŃimea zamolxiană a ajuns lumină vie neamurilor. 107FericiŃi sunt cei mulŃumiŃi. 121Puterile lor erau în slujba binelui oamenilor. că ei vor avea întotdeauna de toate. fiica Lui Zamolxe. 116 Se credea despre ei că au mari puteri. pe Zamolxe. că ei vor culege roade îmbelşugate şi în grădina cerului de purpură. că ei aduc cerul pe pământ. pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea. pe toŃi zeii şi zânele luminii lumilor. căci ajunseseră să se cunoască pe sine. 104 Poporul învăŃase de la preoŃii neamului înŃelepciunea în cuvinte simple astfel: 105„FericiŃi sunt cei milostivi. legământul care urmează – 130 ÎnvăŃăturile medicale le voi împărtăşi tuturor celor care vor şi pot să prindă 108 . capabili să-şi amintească de vieŃile anterioare. 127Iar cei care învăŃau medicina în şcolile zamolxiene făceau un jurământ şi un legământ de credinŃă atât la începutul cât şi la terminarea şcolii. pe Bendisa şi Vesta. 109FericiŃi sunt făcătorii de pace. cea care nu avea margini. că hrana le-a fost lumina Lui Dumnezeu. 101Acolo se învăŃau Decalogul Lui Zamolxe şi Legile Lui Zamolxe. pe Dumnezeea. şi al soŃului ei Licu. 113 FericiŃi sunt cei care urmează dreptatea şi adevărul. 103Lui Pandu. Marele Preot îi făcuse profeŃii. 119Se credea despre unii că pot fi prezenŃi în mai multe locuri deodată. 118 AlŃii erau prezicători vindecătorii. 112 FericiŃi sunt cei curaŃi în suflet. că aceia se vor mântui. 106FericiŃi sunt aceia care muncesc cu hărnicie. 100 Şi 115 Şi se dusese vestea în lume despre preoŃii şi preotesele dacilor şi tracilor. numit şi Marele Lup Alb. preot zamolxian şi un urmaş al lui Mari. că aceia vor moşteni întreg pământul. că al lor este raiul în cerul de purpură.

care ne pizmuiesc pentru că suntem pe calea luminii şi am părăsit-o 109 . mă voi bucura pe deplin de viaŃă şi de meseria mea. 137Dar traci şi grecii acelor vremuri aveau legământul cel care fusese dat la începuturi. 8 Într-o noapte s-a găsit trupul mort al unui gal care venise la Sarmisegetuza să înveŃe tainele înŃelepciunii şi să devină preot druid. şi voi fi cinstit de oameni. jurând pe zeii lor. aş auzi şi aş cunoaşte în timp ce îmi fac meseria sau în afară de aceasta. 139Unul dintre ei a fost rege Dromihete. 138 Şi la acele timpuri dacii au avut regi destoinici despre care s-a scris în cronicile vremurilor.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI acest meşteşug al vindecării şi ei făgăduiesc prin jurământ să respecte 131 legile medicale (1). 16Şi i s-a spus despre acest sacrificiu Marelui Preot Râmlean care a venit degrabă la Sarmisegetuza. cavaler zamolxian. 19O mare urgie a căzut peste neamul nostru pentru că nu am fost treji. Îngrijirea bolnavilor se va face spre folosul lor. pe mai multe pământuri ale noastre. Vremuri negre. 134Dacă voi respecta acest legământ fără să-l încalc. din Tracia. s-au găsit ucişi pe altarele sacre oameni al căror sânge a fost lăsat să curgă în focul sacru. aşa cum se cuvenea unor oaspeŃi. 17El i-a adunat pe toŃi preoŃii şi preotesele din împrejurimi şi pe câŃiva dintre cei care făceau parte din Sfatul ÎnŃelepŃilor. 6 Iar preoŃii de la Sarmisegetuza i-au crezut şi i-au primit cu bucurie dându-le adăpost şi hrană. voi intra spre folosul bolnavilor. 2Într-o zi au sosit la Sarmisegetuza trei oameni cu trei slujitori ai lor. 13Dar vrăjitorii ucigaşi fugiseră. TăbliŃele de aur sunt distruse. Căderea în rău. 133 Păstrarea tainei este o datorie a mea şi orice faptă aş vedea. 132La orice casă aş merge. Chemarea lui Pitagora să se întrupeze. nu voi vorbi despre ea dacă nu-i nici o nevoie să fie destăinuită (4). 4Vorbeau şi limba tracă. din alte neamuri. iar dacă îl voi nesocoti merit să fiu pedepsit şi să am o soartă rea (5). CAPITOLUL 3 Lumina păleşte prin jertfe. 1 Şi a mai trecut timpul. Voi îndeplini meşteşugul medicinei în dreptate şi adevăr (2). 20Există oameni răi. pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea. 10Omul fusese intenŃionat sacrificat chiar pe discul solar al sanctuarului. 14 Când preoŃii daci au cunoscut cele întâmplate s-au îngrozit. 11PreoŃii i-au văzut urmele sângelui curs pe piatră. păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinŃă (3). 12 Apoi preoŃii şi conducătorii militari au aflat că cei trei pelerini şi slujitorii lor fuseseră văzuŃi noaptea cum făcuseră vrăji. 15Niciodată acolo pe discul solar n-au fost făcute sacrificii. dar între ei se înŃelegeau într-un grai necunoscut dacilor. 7Dar mai apoi s-a dovedit că acei oameni veniseră cu gânduri rele. şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. cel care l-a învins prin forŃă şi înŃelepciune pe regele macedonean Lisimah. 135Zău! Zău! Zău! (6)” 136 Multe popoare au luat acest legământ şi l-au folosit aşa cum credeau mai bine. 3ToŃi erau îmbrăcaŃi în alb şi spuneau că vin din partea cealaltă a fluviului Istru. 5Şi ziceau acei oameni că sunt slujitori ai Lui Zamolxe şi păstoresc sufletele tracilor care trăiau la sud de fluviul Istru. rege galilor scordisci. 9Tânărul ucis era fiul lui Aster. 18Şi Marele Preot le-a spus: „AflaŃi că de un timp.

29 Dar vrăjitorii trecuseră apa Istrului şi au mers la Aster. 110 . căci vroiau să-i ucidă. au fost aflaŃi de cavalerii zamolxieni care i-au ucis chiar acolo în Tracia. ce este de făcut? 24 Mai putem oare opri răul care se rostogoleşte acum peste noi?” 25Şi Marele Preot a răspuns: „Vom încerca.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI pe cea a întunericului pe care se află ei. 45Dar pe Marele Preot Râmlean şi pe nevasta lui Sarmisa nu iau găsit. 21 Nu ne mirăm că ucigaşii vrăjitori s-au îmbrăcat în alb ca să ne înşele asupra intenŃiile lor rele. care stătuse aprins necontenit de pe vremea Lui Zamolxe. regele a fost hărŃuit tot timpul de rumânii care credeau că erau atacaŃi. 28Şi cavalerii zamolxieni. 46 Sarmisegetuza. 22Dumnezeu ne pedepseşte şi de acum lumina Lui începe să pălească pentru noi”. capitala sacerdotală a dacilor. 39 Apoi Aster a văzut locul unde fiul lui fusese ucis şi a spus: „Dacă acest popor este în stare să facă un aşa rău înseamnă că legile lor sunt strâmbe. şi a ars până în temelii marea sală de la Sarmisegetuza. 38Şi dacii s-au răspândit prin păduri. iar preoŃimea să stea acolo de pază şi în rugăciuni. 41Atunci regele Aster a zis: „Cum au luat ei viaŃa fiului meu. fiul tău a fost sacrificat pe piatra discului solar de la Sarmisegetuza”. 49 Dar spiritul Cavalerului trac lucra şi după un timp vrăjitorii. 23 Şi oamenii au întrebat cu mare speranŃă: „Marite Preot. căci cursese prea mult sânge în locurile sacre. 36Dar când regele gal a ajuns la Sarmisegetuza s-a izbit de luptători şi a întâmpinat o dârză rezistenŃă. 44 Pe cei câŃiva preoŃi rămaşi ai dacilor i-a sacrificat pe piatra discului solar la Sarmisegetuza. După ce legi se conduc aceşti oameni?” 40 Şi i s-a spus că erau Legile Lui Zamolxe scrise pe tăbliŃe de aur. dar ceea ce s-a întâmplat este prea întunecat ca să poată fi îndreptat cu uşurinŃă. 48 Marile sacrilegii făcute de regele gal Aster au fost peste măsură de mari. iar regele Aster a fost rănit în lupte. care venise să înveŃe acele legi. regele Aster a pornit spre Dacia însoŃit de oamenii cei răi. 35Cum a păşit pe pământul Daciei. 43 Şi Aster a stins focul nemuririi dacice. iar la Sarmisegetuza mai rămăseseră doar câŃiva preoŃi ai Lui Zamolxe. care vroiseră să distrugă neamul dacilor. păzitorii dreptăŃii. 27 S-a trimis poruncă peste tot să se cureŃe vetrele pângărite şi să se aprindă focurile sacre dacice. 30Şi regele gal Aster a zis: „Cerule! Cum aşa? Dacii nu fac sacrificii umane! 31Nu pot crede ce-mi spuneŃi! 32VeŃi plăti cu capul dacă nu este adevărat! 33Vom pleca acolo degrabă şi voi veŃi merge cu mine!” 34 Cu o oaste mare. care se credeau a fi bune. spunându-i: „Mărite rege noi venim din Dacia şi-Ńi aducem o veste rea. 37Dar Marele Preot le-a trimis vorbă luptătorilor daci să se retragă. 26Nu ne rămâne decât să aprindem focurile sacre peste toate pământurile noastre şi să ne rugăm Lui Zamolxe”. a fost arsă până în temelii. 42Şi nu mult după aceea s-a aflat unde se găseau tăbliŃele de aur şi regele Aster le-a topit în foc luând cu el tot aurul. tot aşa le voi distruge şi eu tăbliŃele”. căci fusese o înŃelegere între daci şi galii scordisci săşi respecte fiecare pământurile. au aflat despre cele întâmplate şi câŃiva dintre ei au pornit în căutarea ucigaşilor.47Apoi regele Aster s-a retras degrabă din Dacia trecând fluviul Istru înapoi în Tracia. tatăl tânărului ucis.

cu sute de ani în urmă. 51Şi Domnul şi-a îndreptat faŃa în altă parte şi nu a mai văzut poporul Său asupra căruia căzuse o mare urgie. 60 Şi Grad a continuat: „Află că mulŃi dintre râmleni au uitat de zeii neamului. costobocilor şi rohmanilor din Moldava. vor descinde spiritele virtuoase ale străbunilor noştri. 67 Cunosc aceste lucruri. 78 La timpul potrivit s-a adunat o mare mulŃime de oameni deasupra peşterii Lui Zamolxe de la Apolovraci. înainte de noaptea de Sânziene”.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI 50 Dumnezeu. să vină acolo. 56De acolo preoŃii i-au dus undeva în munŃii cei tainici ca să vorbească cu Gruiu. ale sucilor din Ramania şi ale altor neamuri de traci. 53Şi peste tot era mare jale în suflete. dimineaŃa. care treptat pierduseră calea cea dreaptă. trimis al cerului. 66Şi a zis Marele Preot: „Aşteptam un semn omule din Argedava. 76Toate acestea le vom face în timpul verii. 82La amiază soborul de preoŃi şi preotese au înconjurat rugul sacru şi au făcut invocaŃii către Dumnezeu şi Domnazâna. s-a întristat de câte s-au întâmplat în Dacia. 68Eu zic aşa: Ne trebuie un rege puternic şi un Mare Preot. 58Aş dori să-i spun domniei tale câteva cuvinte despre oamenii neamului nostru. 54 Dar au trecut anii şi încet. 73 Vom da sfoară în Ńară ca. Şi rogu-te să mă asculŃi”. 57 Şi Grad a zis: „Închinare Marite Preot al dacilor. 62Ne ducem de râpă Doamne! 63Ce putem face oare ca să oprim această cădere în rău care duce la pieirea neamului nostru?” 64 Gruiu. 81 Atunci. 69 Vom aprinde un mare foc sacru dacic ca să chemăm spiritul lui Pitagora să se întrupeze. a fost pregătit Rugul Lui Zamolxe. Încarnarea lui se va numi Decezeu. 75Şi în mulŃi oameni. fiul lui în vârstă de cinci ani. 55 Era mijlocul primăverii şi căpetenia Grad cu Burebista. în triburile apulilor din Hardeal. în cerul Lui de purpură. s-a mâhnit de cele ce auzise şi a căzut pe gânduri. Marele Preot. 59„Vorbeşte” i-a răspuns Marele Preot. pe măsură. 79Şi printre ei era şi preotul Cerian cu nevasta lui Ilaria care era însărcinată. care să reformeze casta preoŃească. să Ńinem aprins focul nemuririi dacice timp de trei zile şi trei nopŃi. oricine doreşte să vadă focul sacru. 80Grad şi fiul său Burebista veniseră şi ei. 72 Atunci Marele Preot a făcut planul: „De mâine vom aranja ca pe locul unde Pitagora a fost incinerat. dacii se omorau lesne între ei şi căzuseră în patima beŃiei. au mers la Sarmisegetuza. 52 De atunci multe rele s-au întâmplat. neamul nostru sa prăbuşit într-un gol care se numeşte rătăcire. 65 Ştia de mai înainte ce se întâmpla printre daci. 77 Şi Marele Preot a trimis olăcari în toate Ńinuturile ca să anunŃe hotărârea sa. 74Şi sunt încredinŃat că spiritul lui Pitagora va dori să coboare printre noi şi să se încarneze. aşa cum ne-a spus Zeul Zamolxe în vechime. Marele Preot de atunci. Sarmisegetuza a început să fie reconstruită din temelii. a avut puterea a zece zei. Calea Lui Zamolxe. 70El a fost un om mare. încet. Sunt căpetenia Grad şi vin din cetatea Argedava. dar noi îi vom zice Deceneu”. 61 Nu mai sunt îngrijite altarele şi oamenii îşi pierd minŃile bând vin şi băuturi tari peste măsură. înainte de Ziua de Sânziene. către Zamolxe şi Bendisa şi 111 . care vor fi prezenŃi. 71Şi Grad a răspuns: „Aşa să ne ajute Dumnezeu Fârtatul”. ale carpilor.

92 Atunci Marele Preot a spus: „De astăzi Domnului Dumnezeu din ceruri Îi cerem să-Şi îndrepte privirea către noi. şi aşa să-şi hrănească sufletele cu lumină vie. Deceneu merge pe urmele Lui Zamolxe. 6Era un semn că venise pe lume un om al înŃelepciunii. 4 Nu a trecut mult timp şi Ilaria. 2CâŃiva dintre preoŃii şi preotesele din partea locului au vegheat focul chiar în curtea casei preotului Cerian. şi cu sute de oameni din popor. 85 Şi rând pe rând toŃi cei prezenŃi se apropiau cu credinŃă de foc şi chemau spiritele străbunilor să se îndure de neamul dacilor aflat acum la mare restrişte. 97 Şi Domnul. 94 În liniştea care s-a aşternut. CAPITOLUL 4 Naşterea lui Deceneu. 91Căci vatra focului nemuririi neamului rămăsese încă stinsă de pe timpul distrugerilor regelui gal Aster. încet. tot aşa cum era şi pe vremea străbunului Zamolxe. 86Preotul Cerian s-a rugat aproape neîncetat alături de nevasta sa Ilaria ca să se întrupeze spiritul lui Pitagora. 7 Marele Preot Gruiu a aflat de naşterea lui Deceneu şi a zis: „Iată că Domnul se îndură de noi şi a trimis mesagerul renaşterii noastre. pe Calea Iluminării. 8Vom face totul ca el să poată lucra în voie. poporul Lui se va îmbrăca cu un nou veşmânt de viaŃă mult mai luminos decât până atunci. 95Şi vatra focului s-a aprins şi a mai zis Marele Preot: „De astăzi vom face în aşa fel ca acest foc să fie întreŃinut şi păzit continuu de veghetorii la foc. la Sarmisegetuza. privea cu bucurie la focul aflat în vatra sacră a nemuririi dacilor arieni şi ştia că în vremurile schimbării la faŃă a lumii. căruia i-au pus numele Deceneu. Deceneu îndreaptă neamul pe calea înŃelepciunii. 112 . Calea Lui Zamolxe. 9Şi Deceneu va fi preot al Zeului Zamolxe”. Marele Preot Gruiu a pus pe vatra sacră tăciunii aduşi de la rugul de la Apolovraci. au reconstruit din piatră vatra sacră a nemuririi dacilor arieni. Deceneu devine Mare Preot. 93Aprind acum şi aici vatra sacră a nemuririi dacilor arieni ca ea să fie mărturie că ne smerim şi cerem îndurare Domnului Dumnezeu ca să revenim pe calea luminii sufletului”.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI către toŃi zeii şi zânele neamului. ne vom ridica din genunchi. 84 Apoi preotul Cerian a aprins rugul. 87 Aşa au trecut trei zile şi trei nopŃi. împreună cu preoŃii şi preotesele locului. nevasta preotului Cerian a născut un băiat. în lumina Lui de purpură. 5 Şi în Ziua Naşterii lui Deceneu s-au văzut corbii. Încet. 83Şi era acolo o mare mulŃime de oameni. căci am pătimit destul. zburând în înaltul cerului. 90 Acolo. Regele Burebista. ne vom lumina sufletele şi neamul nostru îşi va reveni din suferinŃa şi pedeapsa în care se află acum”. 88 Apoi Marele Preot Gruiu a luat tăciuni aprinşi din focul sacru şi împreună cu câŃiva preoŃi tineri au mers cu focul viu pe coama munŃilor la Sarmisegetuza. Regele Deceneu. 89 Şi au Ńinut aprins focul dacic până când au ajuns. 3Şi mulŃi oameni din împrejurimi au venit să vadă focul sacru dacic. vestitorii nemuririi. 1 96 Când a ajuns acasă preotul Cerian a aprins un foc cu tăciunii aduşi de la focul sacru de la Apolovraci.

părintele neamului nostru. 16 Şi a venit ziua când Deceneu a fost hirotonisit preot al Lui Zamolxe. 30Aşa Deceneu a aflat şi de la ei despre reîntoarcerea în suflet a lui Zamolxe. care trăise pe vremea Lui Zamolxe. Marele Preot. la Luxor. 14 Cu timpul Deceneu a deprins buna învăŃătură şi ştia a vorbi limbile cele mai cunoscute ale acelor vremuri. au făcut investirea lui Deceneu în preoŃie şi l-au iniŃiat cavaler zamolxian 18Atunci tânărul preot Deceneu. 36 Şi pe unde a umblat a văzut cu ochii lui locurile pe unde păşise Zamolxe cu sute de ani în urmă. 38 Iar când a revenit în Dacia. unde oamenii păstrau încă vie amintirea vieŃii lui Pitagora pe acel pământ. 20Dorian. s-a schimbat la faŃă şi s-a umplut de duhul înŃelepciunii. 34Şi Deceneu. şi aşa a fost învăluit întru-totul de duhul înŃelepciunii lui Pitagora. neamurile Marelui Lup Alb. după care a trecut prin Iudeea şi a ajuns în Egipt urcând apoi pe cursul Nilului până în Egiptul de Sus. toŃi aleşi de noul Mare Preot Dorian. arborele vieŃii. 28Cei trei au trecut fluviul Istru şi au ajuns în munŃii Haemus la clanul Cogaion. 29Şi acolo Deceneu i-a cunoscut pe preoŃii tracilor care păstrau vie credinŃa neamului. 11Şi chiar el. 32Şi Pandu era un urmaş de sânge al Lui Zamolxe. Marele Preot a aranjat ca băiatul să fie învăŃat de înŃelepŃii neamului. pe care grecii îl numeau Decaineos. Bătrânul ÎnŃelept. 27 Nu mult timp după aceea Deceneu a pornit spre Tracia însoŃit fiind de doi cavaleri zamolxieni. 26Şi Domnul nostru Dumnezeu va fi cu mine aşa cum i-a însoŃit prin lume pe toŃi cavalerii zamolxieni”. 37Şi multe lucruri de înŃelepciune a învăŃat Deceneu în cursul călătoriei lui. în insula Samos. pe nume Semian. protectorii lui. însoŃit de cei doi cavaleri zamolxieni. Deceneu a povestit cele trăite de el mergând pe 113 . 19 Nu mult după aceea Deceneu se căsătoreşte cu Mara. cel care venise din Dacia în Tracia. Alb Împărat. 13Şi răul vine în minŃile oamenilor atunci când zeii nemuritori sunt înlocuiŃi cu zeii muritori plăsmuiŃi de minŃile rătăcite”. Marele Preot. 23Aşa Deceneu a cunoscut multe. 33 Din Tracia. îi dădea poveŃe lui Deceneu. a făcut rugăciuni chiar pe locul unde Pitagora locuise în vechime. să-i spună tot ce ştia el despre străbunul Zamolxe. 15Căci Marele Preot vroia să-l trimită pe Deceneu pe urmele străbunului Zamolxe de căutare a zeilor. o fată din Ńinuturile Hardealului. Deceneu a mers în Ionia. 24Atunci 10 Când tânărul preot a spus: „Am aflat lucruri minunate despre omul nemuririi. 25 Vreau să plec în lume pe urmele Marelui Zeu Zamolxe. i-a legat pe Deceneu şi pe Mara cu jurământul iubirii pe care ei l-au spus Ńinând mâinile pe un trunchi de brad. 12 Şi odată Marele Preot i-a spus lui Deceneu: „Tu copile cu privirea pătrunzătoare să Ńii minte cât vei trăi că adevăraŃii zei sunt nemuritori. 22 Şi într-una din zile Deceneu l-a rugat pe unul dintre preoŃii cei bătrâni. 31Căci preoŃii ştiau asta de la Pandu preotul. 17Un sobor de preoŃi şi preotese.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI Deceneu a ajuns la vârsta potrivită să înŃeleagă înŃelepciunea strămoşească. 35 De acolo Deceneu a plecat spre Babilon. Zamolxe. 21Apoi şi-au unit mâinile deasupra focului sacru dacic. să peregrineze în lume.

54Şi regele Burebista a luat înapoi tot aurul şi l-a dat lui Deceneu. iar Legile Belagine au fost iarăşi cunoscute de toate neamurile tracilor. 48 Odată Marele Preot Deceneu a mers în Ńinuturile carpilor din Moldava şi le-a vorbit preoŃilor şi mulŃimii de acolo astfel: „Rumânii au devenit neputincioşi pentru că au părăsit înŃelepciunea străbunilor. Deceneu. la Ceahlău muntele cogaion al carpilor. că ne arată calea luminii. Legile Belagine. a trecut Istrul şi a mers la galii scordisci. cele scrise în vechime de către Marele Lup Alb. 39Nu mult după întoarcerea sa în Dacia. moşii şi strămoşii noştri de sub brazdă. fata unui rohman din Ńinuturile carpilor. ştiind marea înŃelepciune a lui Deceneu. 58 Marele Preot Deceneu umbla pe pământurilor marelui regat al lui Burebista dându-le rumânilor pilde şi îmbărbătându-i. iar în est până înspre fluviile Tanais şi Atel. 61Aşa a crescut puterea preoŃimii. şi-i învăŃau pe oameni să fie cumpătaŃi. 57Pământurile regatului lui Burebista se întindeau în vest până spre Vindobona şi spre izvoarele Istrului. îl avea om de taină. 59 Deceneu a topit aurul primit de la regele Burebista şi l-a transformat în plăcuŃe pe care a gravat din nou Legile Lui Zamolxe. 46 Apoi Deceneu şi Burebista au dat poruncă să se taie viŃa de vie acolo unde era obiceiul beŃiei. 55 În anii care au urmat Burebista a reuşit. 47Că la acea vreme mulŃi daci aveau năravul băuturii fără măsură. 49Dar credinŃa în Zamolxe ne va salva. chiar în dimineaŃa zilei când în văzduh se vedea piramida şi Calea Cerului. 40 Era atunci timpul când începuse să se ridice în putere Burebista. 50Dacă vrem să cunoaştem iarăşi ce este nemurirea să ne lăsăm călăuziŃi de străbuni. Legile Blajinilor. 114 . 45Regele Burebista se sfătuia cu Deceneu în tot ce era de făcut mai de seamă în marele lui regat şi Burebista şi l-a asociat pe Deceneu la domnie. 56Aşa Burebista a ajuns unul dintre cei mai puternici regi ai lumii. atunci treptat se vor deschide cerurile şi pentru noi şi vom putea din nou să avem vieŃile fericite”. 52 În sudul fluviului Istru se mai aflau încă galii scordisci. deşi tânăr. 60Căci legile fuseseră păstrate în grai de unii preoŃi şi de rohmani. 43 Iar regele Burebista. cei care topiseră la Sarmisegetuza tăbliŃele de aur pe care fuseseră gravate Legile Lui Zamolxe. 51Şi aşa să ştiŃi. cu o armată puternică. pustnicii cei blajini. 53Şi într-o primăvară regele Burebista.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI urmele străbunului Zamolxe. acolo unde trăiau sciŃii fraŃi buni cu tracii. când vom simŃi iarăşi sufletele străbunilor. 41Şi Deceneu i-a prorocit lui Burebista şi l-a sprijinit să fie rege şi să-şi întărească domnia. 44Şi aşa i se dusese vestea Marelui Preot Deceneu că tălmăceşte voinŃa zeilor şi toŃi îl respectau. 42Deceneu a fost cel care a condus un mare sobor de preoŃi şi preotese şi l-au căsătorit pe regele Burebista cu Zânaida. un cavaler zamolxian care se abŃinea de la vin şi în care Marele Preot Deceneu a văzut creşterea neamurilor tuturor tracilor. a primit Marea PreoŃie de la Dorian. în prezenŃa a sute de preoŃi şi preotese din neamurile tracilor. să-i unească pe toŃi dacii şi pe alŃi traci din triburile învecinate prin blândeŃe sau prin forŃă.

10Oriunde umblaŃi. 72Şi tot omul când vinde sau cumpără şi face negoŃ. e un deceneu. de pe vremea Lui Zamolxe rămăsese în popor Balada Lui Zamolxe. pe-o gură de rai. crestele sunt sfinte. 2Şi balada aceasta era o mărturie a credinŃei de veacuri a neamului: 3„P-un picior de plai. 71Iar voi preoŃimea. şi-astfel ne-a grăit: 9Tu poporul Meu. să ne închinăm. când frunza foşneşte. trezire ne dai. cei care aveŃi cunoaştere despre înŃelepciune. 70Să nu aşteptaŃi să primiŃi fără muncă. 68 Şi temelia neamului este familia. Cei ce simt că trăiesc. pe oriunde s-ar afla. cei apropiaŃi care se ajută unii pe alŃii. aminte să luaŃi. 11Că din zori de zi. de înŃelepciune. cogaionii. 13Să mai luaŃi aminte. 74Mergând aşa pe calea înŃelepciunii veŃi afla şi ce este nemurirea. 69Aşa se ridică tot poporul la lumină. focul am încins. strânsu-ne-am în vale. pe-o gură de rai. vrerea v-o ascult. 4Rugul am aprins. 6Doamne ne-om ruga. acolo de unde au plecat”. atuncea veŃi crede. Eu cu voi voi fi. 79 Şi Deceneu i-a iniŃiat pe unii preoŃi. Tu Stăpâne. 81Iar pe preoŃii cei mai buni Marele Preot Deceneu i-a învăŃat tainele stelelor. CAPITOLUL 5 Balada Lui Zamolxe. 12Iar de o fi noapte. 73Iar dacă sunteŃi credincioşi străbunului Zamolxe să arătaŃi acesta prin faptele voastre bune. o mulŃime mare. la puterea Ta. 66Apoi a fost pace în toate pământurile tracilor. Deceneu pleacă la Zamolxe. căci de la muncă vine bogăŃia. prin milă şi dărnicie. numindu-i pileaŃi. 64 łara era în mare jale şi preoŃimea l-a chemat pe Deceneu să fie rege şi călăuzitor neamului. 14În codru de umblaŃi.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI s-au schimbat şi împărăŃia romanilor dobândise mare putere. 76Că popoarele în pribegie fie pier fie nu-şi găsesc vreodată liniştea până nu se întorc pe pământurile strămoşilor lor. 115 1 Încă . 80PreoŃimea lui Deceneu făcea iniŃieri în mistere dacice în peşterile sacre şi pe vârfurile munŃilor. cuvinte ne spune. 67 Odată regele Deceneu a vorbit preoŃimii şi multor oameni adunaŃi la Sarmisegetuza astfel: „AflaŃi că o Ńară nu se poate îndruma bine fără ca cei care o conduc să fie ei înşişi virtuoşi şi drepŃi. voi să nu uitaŃi. o cântare în versuri a învăŃăturilor Lui Zamolxe Arianul Fiul Lui Dumnezeu. la Domn vă rugaŃi. căci preotul tău. 75Şi să luaŃi aminte să nu părăsiŃi niciodată pământurile neamului şi să nu le daŃi vreodată la străini că veŃi ajunge în bejenie şi veŃi pieri. 63Şi într-o zi. Vorbe de înŃelepciune. Lumina Lui Dumnezeu revine. 5La Zamolxe vrem. rugul aŃâŃaŃi. 65Era nevoie de un om care să fie pildă tuturor şi Adunarea Bătrânilor a hotărât la Sarmisegetuza ca Deceneu să fie rege pe deplin. Zamolxe a privit. 78Aşa Marele 62 Vremurile Preot Deceneu a întărit credinŃa neamului în MunŃii CarpaŃi sacri. 77 De multe ori Deceneu îi strângea pe preoŃii şi pe preotesele locurilor pe unde umbla şi le vorbea despre rumâni şi înfrăŃirea lor cu natura. 7Doamne. acei preoŃi care purtau căciulă de blană de miel. ochiul de Mi-oŃi vede. să ai Dumnezeu. să priviŃi departe. 8Focul s-a-nteŃit. să nu se gândească la înşelăciune. regele Burebista a fost răpus. CarpaŃii-s temei. prin uneltirile unor oameni răi. că la voi Mă uit. să o folosiŃi în bine. ci la ce este drept. la popor de zei. FrumuseŃea şi misterul femeii. în multe taine.

să aprinzi focul sacru al nemuririi că aşa voi fi şi eu cu voi în duh”. sus la Dumnezeu.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI Deceneu vorbeşte. 44 Şi când a venit vremea să meargă la ceruri. 26Atunci şi alŃi zei. o femeie din neamul sucilor. care fusese Mare Preot un mare număr de ani. 37Iar preoŃii neamului. cântec bucuros. asta nu uitaŃi: VeŃi fi înviaŃi! 22 VieŃile-n dreptate. s-aveŃi mintea trează. 47 Într-o zi Deceneu şi-a dat ultima suflare. sfânt vă este graiu. sunt nenumărate. ajutor să daŃi. e-n cântul de nai. 27 Şi când vă vorbiŃi. inimii de foc. din Tracia şi Grecia. să se-nveselească. să vă amintiŃi. iar spiritul de ajutor devenise iarăşi viu aşa cum fusese pe timpul Lui Zamolxe Arianul. nemuritorii. 46Iar pe locul acela. din când în când. 19Pe cei oropsiŃi. 29 An de an lumina Lui Dumnezeu revenea în sufletele dacilor. 45Tu să orânduieşti ca trupul meu să fie ars după datină şi să-mi pui cenuşa într-o urnă şi să o îngropi undeva în curtea casei noastre. modelele de cutezanŃă. să vă apăraŃi. doina să pornească. la Mine-o ajunge. graiul omenos. 21ViaŃa de v-o daŃi. 41CredinŃa în străbunul Zamolxe înviase. a plecat în cerul de purpură la străbunul nostru Zamolxe. p-un picior de plai. 38 NegoŃul înflorea şi se dusese vestea bogăŃiilor Daciei şi a aurului pământului. Maimarele Preot şi rege al dacilor. 48Atunci. pe munte sus. vor avea temei. oamenii vi-s fraŃi. 39 MulŃi negustori veneau din sud. 42 Deceneu. 20Cel ce vă mângâie. lacrima nu vede. ajunseseră iarăşi pilde de viaŃă cinstită şi cumpătată şi poporul îi urma. să fiŃi drăgăstoşi. 25Când hora-Ńi încinge. adevăr şi dreptate ale neamului. 36Multe vii se scoseseră şi patima băuturii a tot scăzut până când 15 aproape a dispărut. Voi să-l ascultaŃi. 28C-al zeilor grai. şi să vă-nchinaŃi. să nu-i părăsiŃi. s-a înmulŃit şi toŃi tracii ştiau despre calea luminii faptelor lor. oamenii dobândeau şi ei virtute. iau suspinul greu. şi să vă iubească. că drumurile erau bune şi fără lotri. pe Lucian preotul. 43L-a ales. 16Sacru vă e plaiu. 18DrepŃi vă ridicaŃi. 17Voi oameni frumoşi. îmbătrânise şi a orânduit datul Marii PreoŃii. pe-o gură de rai”. 52Suntem acum 116 . binecuvântează. cogaionii. 30Şi aşa mulŃi dintre ei se întorceau de la întuneric la lumină. viaŃa-i cu noroc. oamenii dreptăŃii. voi vorbi mereu. 51Şi ştim cum părintele Deceneu ne-a zidit iarăşi în credinŃa noastră în MunŃii CarpaŃi sacri. că poporul căzuse în întuneric prin uneltirile celor răi. 31De la sănătatea castei preoŃeşti. Deceneu i-a spus soŃiei sale Mara: „Eu mă voi duce curând la străbunul Zamolxe. temelia neamului. e cel mai frumos. 32 La acele vremuri au fost aprinse multe ruguri sacre care-i cinsteau şi pe Marele Lup Alb şi pe Cavalerul trac. la Apolovraci. 23 Cel ce-n Mine crede. din omul frumos. un om înŃelept căsătorit cu preoteasa Cidia şi cu Miruna. să-i urmeze. 24De poporul Meu. 35Oamenii se deprinseseră iarăşi cu munca ca de acolo ştiau că vine berechetul. la Mine-o să vie. 49 Iar Marele Preot Lucian le-a vorbit oamenilor astfel: „AflaŃi că Deceneu. 34 S-a întărit familia. 50El Deceneu a fost trimisul cerului ca să ne ridice iarăşi ochii spre lumină. 33Numărul cavalerilor zamolxieni. s-a adunat mulŃime mare de preoŃi ai neamului şi au aprins un rug şi după datină au ars corpul lui Deceneu. 40Iar sufletele râmlenilor erau pline de dărnicie şi o arătau în fapte şi vorbe bune. şi a celor care conduceau poporul.

cuminŃenia porumbelului. 53 Şi Deceneu a fost cel care a redeschis o cale nouă iniŃierilor în peşterile noastre sacre. scrise pe tăbliŃele de aur. 69cel ce nu vrea să construiască ceva nou. 78Căci femeia. astfel: 77„Un popor se trezeşte când femeile din neamul acela cunosc lumina Lui Dumnezeu. 83 atingerea delicată a florilor. 70cel ce nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. 102 Omul de onoare. legile bunei firi omeneşti. 58 Aşa preoŃii decenei îi învăŃau pe oameni cum să-şi trăiască frumos viaŃa şi le arătau de ce să se ferească spunândule: 59„Moare puŃin câte puŃin cel ce devine sclavul obişnuinŃei. 74 Şi multe alte pilde de înŃelepciune dădeau preoŃii decenei poporului. hărnicie şi vorbă înŃeleaptă. 94Ele erau o lege a strămoşilor şi a obiceiului pământului. fire veselă deschisă şi primitoare. 56Şi aşa s-a deschis iarăşi calea cea largă a inimii treze. căci înŃelepciunea neamului era zidită în vorbele de duh ale poporului. 80blânda atingere a zorelelor. părintele Deceneu. 71cel ce-şi petrece zilele plângându-şi de milă. 82înălŃarea zveltă a bradului. lipsa de teamă faŃă de moarte. felul în care ei înŃelegeau înŃelepciunea. 60cel ce nu călătoreşte. 93 Dacii Ńineau în inimile lor multe vorbe de înŃelepciune lăsate din străbuni şi de la Zamolxe. 90 cruzimea lupului. are misterul lunii de pe cer. 75Iar femeile neamului erau preŃuite pentru armonia pe care o aduceau familiilor lor. 95Şi se ştia că dacă Legile Lui Zamolxe. 84privirea îndrăgostită a cerboaicei. 81mişcarea tremurândă a frunzelor. iar din spiritul lui se adapă acum cu apă vie toată preoŃimea noastră care în cinstea lui se mai numeşte şi preoŃime decenee. preoŃii decenei spuneau vorbele lăsate neamului de către Bendisa. 67cel ce oftează des. 66cel care nu mai are ochii strălucitori. 98 Caută să nu laşi lucrul neterminat. 57În vecii vecilor neamul nostru îl va avea pe Deceneu în inimi. soaŃa Lui Zamolxe. 72cel ce nu întreabă de frica să nu se facă de râs. 96 Şi iată câteva din vorbele de duh ale neamului rumânilor. cinste. 64cel ce fuge de dragoste. 86timiditatea rândunicii. moştenite de la străbunul Zamolxe şi păstrate prin viu grai de pustnicii rohmani. soaŃa de viaŃă a bărbatului. duritatea 89 cremenelui. 62cel ce nu ascultă muzică. 76Despre femei. curaj. 91ardoarea focului 92şi răceala zăpezii”. 101 Tăcerea este impulsul creării lăuntrice. 61cel ce nu citeşte. 65cel ce nu ajută şi nu se lasă ajutat. a gravat pe tăbliŃele de aur Legile Belagine. 100 ÎnŃeleptul tace şi face. doar o vorbă are. 68cel ce nu schimbă nimic în viaŃa sa. 85bucuria razei de soare. 79 unduirea apelor. 54Ştim că părintele Deceneu a avut suprema funcŃie sacerdotală. vor fi vreodată distruse. 73 cel ce nu riscă siguranŃa pentru nesiguranŃă pentru a-şi îndeplini un vis”.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI din nou un neam cu încredere în dârzenie. 55El. ele se pot reface din înŃelepciunea poporului. pentru înŃelepciunea şi cumpătarea lor ca stăpâne ale căminelor. Zău!”. 99 Apele sunt hrana pământului şi vorba bună e hrana sufletului. râmlenii cei păstrători ai înŃelepciunii lumii dată la începuturi de îngerii veghetori în scrierile cele vechi: 97 „Lucrul bine început este pe jumătate făcut. Zâna Zânelor. 63cel ce nu mai simte pasiunea. 117 . 87 88 mândria păunului.

118 Aşchia nu sare departe de trunchi. 121 Ia aminte să nu-Ńi tai singur creanga de sub picioare. ai parte. 115 Apele mici fac râurile mari. 131 Ce-a fost a trecut. 130 Călătorului îi şade bine cu drumul. 119 Pe calea luminii vei întâlni şi izvoare cu apă vie. 105 Cel ce adună fir cu fir o să aibă cu grămada. 137 Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car. 110 Nu te îmbăta cu apă rece. 125 Binecuvântarea părinŃilor întăreşte casele copiilor. iar ura se naşte din frică. 112 Apa cât de mare vine. 129 Bărbatul păzeşte ogorul şi femeia bătătura casei. 145 Munte cu munte se-ntâlneşte. 123 Economia se face încă de la începutul sacului nu doar la sfârşitul lui. 135 Nu strânge lucruri de care nu ai nevoie. 118 . piatra tot în vad rămâne. 132 Cele bune să s-adune. ce-o mai fi o mai veni. 124 Bărbatul după muiere şi copilul după mamă se cunosc. pe Dumnezeu împrumută. 133 Cine pe săraci ajută. 114 Apa stătătoare poate fi înşelătoare. 122 AŃa se întinde până se rupe. 106 Omul harnic. 141 Ce semeni aceea răsare şi aceea culegi. 146 Ce Ńie nu-Ńi place altuia nu-i face. 104 Frica ucide mintea. pietrele rămân. în Ńesătură.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI 103 Ia aminte că adesea drumul pe care 127 Pânza bună nu stă în înfloritură. 143 Iubeşte şi vei fi iubit. 142 Fii fericit şi lumea din jurul tău va fi fericită. 128 Casa fără femeie e pustie pe dinăuntru. 107 Pe târâie brâu nu poŃi să contezi. 144 Ce faci te face. că de se va răci în zadar vei munci. 120 Un prieten bun nu se găseşte la capăt de drum. 117 Cine are ochi pizmaşi. muncitor. 136 Ce poŃi face astăzi nu lăsa pe mâine. 134 Le este frică de adevăr doar acelora care trăiesc în minciună. de pâine nu duce dor. nu gura ta. 113 Apa curge. 111 Lasă să te laude altul. casa fără bărbat e pustie pe dinafară. 109 Ai carte. 108 În loc de milă să impui respect. chiar lui însuşi i-e vrăjmaş. ci vrei să-l scurtezi este cel mai lung. dapăi om cu om. 116 Nu pune toate la inimă. 139 Ce poŃi face singur nu aştepta de la alŃii. 138 Bate fierul cât e cald. cele rele să se spele. 140 Nu clădi pe nisip. 147 Cine adună la tinereŃe are şi la bătrâneŃe. 126 Omul se leagă de inimă.

cel cu suflet mic este sărac. 160 Omul cu suflet mare e bogat. 119 168 Dumnezeu . 167 Cum e faŃa liniştită a izvorului curat. 178 De eşti bun cu oamenii şi ei vor fi buni cu tine. aşa-i viaŃa celui care e cu Cerul împăcat. 151 Dragostea este ca o grădină tânără: 149 trebuie îngrijită şi întreŃinută cu atenŃie ca să dea rod. 166 Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place. 158 Iubeşte şi ascultă-Ńi muzica inimii şi a sufletului. 186 Vulturul nu trăieşte în cuib de vrabie. 184 Munca înnobilează pe om. 157 De eşti trist îi vei întrista şi pe oamenii din jurul tău. 159 Ochii sunt poarta către suflet. 169 Ziua bună de dimineaŃă se cunoaşte. 175 Vorba dulce mult aduce. 165 Extazul leagă omul cu Dumnezeu. 174 Omul învaŃă din greşeala lui doar atunci când se trezeşte. 161 Bine faci. 164 Când doreşti ajutorul oamenilor aminteşte-Ńi că ai mulŃi prieteni pe care nu-i cunoşti. 163 Cine gândeşte bine îşi sădeşte trăiri de mulŃumire. 180 E bine să cunoşti ce este binele. 152 Dumnezeu este treaz. 172 La tinereŃe să fii drăgăstos. 182 Nu da binelui cu piciorul. 181 mănâncă până se Cine îmbolnăveşte. sărăcia omului. găseşte o ramură joasă pentru pasărea care nu poate zbura. 177 Răspunsul blând înlătură mânia. 170 Prin muncă şi stăruinŃă. 185 Femeia harnică Ńine casa cu fusul. 155 Omul învăŃat poartă întotdeauna averea cu el. la orice întâmplare cu îndelungă răbdare. dar şi mai bine este să-l urmezi. 176 Fii recunoscător oamenilor care-Ńi fac bine. 153 Cine nu-i dator e bogat. Prietenul la nevoie se cunoaşte. în slavă cu smerenie. 179 Ascultă şi nu te mânia. daca el zâmbeşte oglinda îi intoarce zâmbetul. 162 Zâmbeşte oamenilor şi ei îŃi vor zâmbi.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI 148 Cine face lui îşi face. 173 Deşteptul învaŃă din greşeala altuia. posteşte până se însănătoşeşte. vei ajunge la dorinŃă. la bogăŃie cu cumpătare. 171 Cine nu a construit o casă. 154 Adevărata avere a omului este înŃelepciunea. n-a dat naştere unui copil şi nu a sădit un pom. a trăit degeaba. 150 Cel ce iubeşte iartă. 183 Vorba multă. ca să te poŃi îndrepta. 156 ViaŃa omului este ca o oglinda. că pe urmă îi duci dorul. bine găseşti. către toŃi cu îndurare. cine dă lui îşi dă. la bătrâneŃe vesel.

188 Unde-s mulŃi. 7Şi tot la anumite timpuri îngrijeau pomii şi viŃa de vie. 3Mersul de la peştera Apolovraci. nu invers. 4Pe acel drum merseseră uriaşii. 204 Treaba nu o faci cu graba. 208 Inima omului i se citeşte pe faŃă”. puterea tânărului şi mintea bătrânului. prier. tătânii cei din vechime. brumar şi undrea. 198Dacă vrei să prosperi timp de o viaŃă. 120 . lăsate din străbuni. plantează copaci. pe care orice preot deceneu o parcurgea. datini şi sărbători ale dacilor. făurar. cel puŃin o dată în viaŃa sa. cultivă cereale. mărŃişor. 203 Adevărata cunoaştere duce la credinŃă. 195 Chipul omului este oglinda sufletului. când e omul sănătos. 2PreoŃimea decenee păstorea cu inimă curată poporul. Orânduirea vieŃii. prietenii Ńi-i alegi singur. 11Şi se ştia când se schimbau anotimpurile. peştera Lui Zamolxe. Doamne. cuptor. 193 Neamurile şi vecinii sunt daŃi de Dumnezeu. se va hrăni de-a pururea înŃelepciunea urmaşilor tracilor. 192 Dă-mi. florar. 6Aşa ştiau când era aratul şi semănatul. gustar. răpciune. 8Se ştiau zilele când se culegeau plantele de leac. obiceiuri. creşte oameni. cireşar. tot mai bine-n Ńara ta. 201 Norocu-i după cum şi-l face omul. dar nu-Ńi bagă şi-n traistă. 205 Tare-i bine şi frumos. 10ViaŃa oamenilor mergea după rânduiala îndătinată. 196 Dacă vrei să prosperi un an. 206 Fie pâinea cât de rea. Unirea face puterea. la Sarmisegetuza era un drum mitic. când soarele zăbovea mai mult pe cer şi când ziua era egală cu noaptea. 5 Iar oamenii îşi măsurau timpul şi-şi orânduiau viaŃa după natură şi semnele timpului. 200 Unde-i mintea e şi norocul. 202 Soarta omului este mereu în mâinile lui. titanii. iar omul după fapte. 12Anul îl împărŃeau în douăsprezece luni după numele lor: gerar. Graiul strămoşesc. cade singur în ea. 1 Şi poporul zeilor s-a aşezat în tihnă făcându-şi din înŃelepciunea străbunilor fel de viaŃă. Calea Iluminării. când să urce sau să coboare oile sau când să scoată stupii la vărat sau să-i pună la iernat. sau când se făcea peŃitul şi logoditul. 199 Gândeşte şi apoi treci la fapte. că se face obicei. 194 Greşeala copilului tău să nu o treci cu vederea. 197Dacă vrei să prosperi zece ani. când e 209 Şi din aceste vorbe de înŃelepciune vorba de învăŃătură. 191 Un bătrân înŃelept e o comoară nepreŃuită. brumărel. şi când Ńineau sărbători de aducere a berechetului. 9Se făceau nunŃi cu daruri unde mirii se îndestulau ca să pornească bine căsnicia lor. CAPITOLUL 6 Poporul zeilor. 190 Dumnezeu îŃi dă. Calea Lui Zamolxe. 189 Pomul după roade se cunoaşte. puterea creşte.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI 187 Nu e omul niciodată bătrân. 207 Cine sapă groapa altuia.

în luna lui gerar. 31Şi era obiceiul ca lumea să mănânce dimineaŃa tare devreme ca să le meargă din plin. fetele primeau ca dar mărŃişoare. 15Unele erau tinere. şi le puneau noaptea sub streaşina casei. şi pe cei bătrâni. după Bobotează.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI ceea ce înfăptuiau. 14Şi la sărbători anume le cinsteau pe zeiŃe după cum se aflau. 25 Şi de cădea bruma pe ele era semn că fata se mărita. pe cei mai maturi. fiul Dochiei. iar la Bobotează. 35În această lună era ultima babă şi se strângeau gunoaiele şi li se dădeau foc. lumea îşi dădea cu aur pe la frunte ca semn de belşug şi de berechet. copiii umblau cu sorcova şi le urau oamenilor de bine. se postea. tinere virgine. 36Şi mai era obiceiul că primăvara când tuna prima dată a ploaie. atunci când bărbatul casei aprindea Focul Viu în sobă frecând între ele două lemne uscate. Drăgaicele şi Ielele care se arătau de cum venea primăvara până sosea vara. preoŃii dacilor umblau cu botezul întru curăŃia sufletelor şi dezgheŃarea apelor. a cărei zi era în prima zi din luna lui mărŃişor. Sânpătru. zeul cel tânăr al dragostei. 30 Primăvara se întorceau păsările călătoare. 39Şi era şi Sâmbra Oilor sau Ziua Şarpelui. precum Floriile. Bunavestirea. 19 Şi iarna. Moş Ajun şi Moş Crăciun. Sântoader şi Sângiorz. 24Fetele luau fire de busuioc crescut la fereastră. mieii şi puii păsărilor. dacii Ńineau seama de zâne. când 121 . 34 În luna lui mărŃişor. zeiŃele neamului. după câteva zile era Ziua Cucului. 17Iar de toamna până la venirea iernii erau zeiŃele mai bătrâne. mergeau la moaşe. în semn să crească mari. de Ziua MărŃişorului. 41 La Paşti. 33 Flăcăii încurau caii şi fetele dormeau peste noapte cu iarbă mare în cosiŃe. 21Şi le puneau copiilor pe cap un covrig mare cu o monedă de aur înfiptă-n el şi-i săltau de trei ori în sus. Dragobetele. Muma Caloianului şi Muma Pădurii. Sânzienele. 40De Măcinici. ziua când murea Baba Dochia. 29Apoi Ńineau sărbătoarea 13 În Dragobetelui. 42Şi petreceau cu mese bogate. Şi când focul se mai domolea săreau peste foc şi strigau zeul nemuririi: Alimore! Alimore! 43Apoi. ieşeau mânjii. Sântilie. de-i da de grindă. se sărbătorea Ziua lui Ion întemeietorul din dinastia împăraŃilor Lui Dumnezeu. 28 Se cinsteau moşii de iarnă în amintirea strămoşilor. de Alimori când se dansa şi se cânta în jurul focului. 27 În luna lui făurar era Ziua Ursului. 38Şi tot în luna lui mărŃişor se sărbătorea şi Ziua Preoteselor Vestale. sărbătoarea primăverii. oamenii îşi aminteau de sufletele moşilor şi strămoşilor şi mâncau colăcei cu miere şi nucă. Moş Nicoară. când ziua era egală cu noaptea. flăcăii plesneau seara din bice şi în puterea nopŃii strigau fetele nemăritate de Ziua Focului. în luna lui mărŃişor. 26A doua zi. la timpul potrivit. 18 Tot aşa dacii îi sărbătoreau pe zeii cei tineri. 20Cei. 37Multe se spuneau şi despre Baba Dochia. oamenii aprindeau lumina că era ziua ridicării la cer a sufletului străbunului Zamolxe. Sâmedru. 23 În ajunul Bobotezii. 16Apoi de la venirea verii până la venirea toamnei erau Maica Domnului Zamolxe. despre care se credea că mureau odată cu mijirea iernii. Moş Indrei. până la şase ani. 32De Sântoader lumea se spăla pe cap cu leşie cu iarbă mare. 22 Şi lumea petrecea cu moaşele. ZeiŃa Mamă.

51 Apoi lumea se încingea cu răchită ca să nu-i doară şalele. anul nou al ciobanilor. 54 La Rusalii. 64De Sânpătru. 48De Paşti oamenii îşi spuneau „Zamolxe a înviat” şi li se răspundea „Adevărat a înviat”. când cobora duhul înŃelepciunii Lui Zamolxe. fetele adunau flori de sânziene şi făceau din ele coroniŃe rotunde pentru fete şi sub formă de cruce a Lui Zamolxe pentru băieŃi. 47Şi la Vinerea-Mare dacii roşeau ouă şi se trecea pe sub Crucea Lui Zamolxe. peste neamul întreg. pe locurile unde în vechime trăiseră uriaşii. de unde vedeau umbra piramidei. se dădeau de pomană vase şi ustensile pentru gospodărie. 62Iar străbunul Zamolxe îi veghea din cerul Său de purpură. 70În acea zi apărea uneori şi Calea Cerului care arăta sufletului omenesc drumul spre Dumnezeu. erau moşii de vară. 65 Când era secetă în luna lui cuptor paparudele umblau din curte-n curte. 60Se rostea cu pioşenie numele celui îngropat şi se spuneau întâmplări din viaŃa omului acela. copiii se duceau după joarde de răchită. 61Şi aşa ei Ńineau vie credinŃa în străbunii neamului care dormeau sub grui. mai ales linguri. 55 Atunci jucau cetele de căluşari care-i vindecau pe mulŃi.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI începea cucul să cânte. tot aşa ca şi pe vremea Lui Zamolxe Arianul. schimbarea la faŃă a oamenilor. Joia-Mare a Paştilor. mergeau 44 dimineaŃa la cimitire unde sub lespezi stătea cenuşa străbunilor. 59Atunci se împărŃeau colacii. 63 În Ziua de Sânziene. 58Că dacii îşi ardeau morŃii. iar de Sântilie. când era Ziua AmuŃitului Cucului. şi făceau şi apă de dragoste şi jucau în hora Sânzienelor. în luna lui cireşar. se dădea pomană porumb fiert pentru sufletele străbunilor. cea mai mare sărbătoare a poporului. 66Şi oamenii nu lucrau de Sântilie. se împărŃeau mere. Ziua Soroacelor. mai ales femeile şi copii. când se făceau nedei. iar tinerii le aşezau la porŃile fetelor iubite ca să le peŃească. 50 La Florii. când se făceau socotelile după învoielile luate la Sângiorz. oamenii. se împărŃea pomană pentru sufletele străbunilor. străchini şi oale. 68Şi mulŃi se strângeau pe munŃii cogaioni. 52 De Sângiorz. la mijlocul verii. 67 În luna lui gustar era Sărbătoarea Muntelui. 45 Şi la Joimari. 56Sărbătoarea dura câteva zile şi se făceau târguri de moşi. sâmbăta. în luna lui prier. în luna lui cireşar. Înainte de a auzi primul cântec de cuci oamenii se îmbrăcau curat. iar duminica o duceau la templu sau la vatra dacică unde preotul o binecuvânta. 46Copiii umblau cu joimărica şi cereau ouă. 53 Şi tot primăvara în prima zi din luna lui florar era ziua de arminden când oamenii se spălau pe faŃă cu roua dimineŃii şi-şi puneau la porŃi ramuri verzi de armindeni. munŃii sacri. 71 Moşii cei mari păzeau fulgerul şi deschideau poarta dintre vară şi toamnă. în luna lui prier. se formau turmele şi începea păstoritul care dura până la Sânmedru. 69Mii de oameni urcau pe muntele cel mare al carpilor. în luna lui brumărel. 49De Paşti se ciocneau ouă semn că oamenii renăşteau din oul cel mare al începuturilor lumilor. 72 Toamna începea când ziua era egală cu 122 . erau veseli şi cu gânduri bune. în luna lui cireşar. 57 Şi în straie de sărbătoare. acolo lângă crucile morŃilor care aveau pe ele făcută Crucea Lui Zamolxe cu floarea vieŃii încrustată pe ea. pe vârful Toca.

78 Şi se aprindeau multe focuri sacre la temple cinstind cutezanŃa lupului şi nemurirea neamului. 92 Pe rând îngenunchiau în faŃa focului sacru bărbaŃii în vârstă. 97 Şi intrau în templu să continue sărbătoarea unde preoŃii şi preotesele stăteau separat la masa lor. părinŃii tătânilor. 83Cetele de flăcăi colindau cu pluguşorul şi cu sorcova întru înflorirea vieŃii omeneşti. 84Atunci se mergea cu steaua în amintirea îngerilor veghetori. indrea. în luna lui brumărel. bărbaŃii tineri. 81 Şi se făceau daruri copiilor. 76Atunci se împărŃeau ofrande şi erau invocate spiritele străbunilor să aducă spor şi belşug în casă şi sănătate. aşa cum era obiceiul de pe vremea lui Crăciun. îmbrăcaŃi în strai alb. uriaşii neamului. când începea iarna pentru păstori. iar femeile aduceau ustensile de bucătărie tot pentru binecuvântări. 74 Se credea că de Ziua Crucii se adunau şerpii pentru împerechere prin alunişuri. 94Iar femeile ziceau: „În numele Lui Zamolxe vom avea grijă de casă. 77 Toamna. era şi Ziua Lupului când dacii îl sărbătoreau pe Marele Lup Alb. 73 tinere găteau cu plante de leac. 99Pe ştergare se aşezau pâini. brezaia. cel al bărbaŃilor şi cel al femeilor. 89PreoŃii şi preotesele la temple. 80Se credea că atunci se deschideau cerurile şi cei curaŃi cu inima îi puteau vedea pe zeii lumii de dincolo. 98Urma dansul fetelor care purtau pe cap stergare albe. de familie şi de animale”. cu ursul. crăciunii. 88 Decuseară bărbaŃii lăsau la templu unelte de lucru şi arme ca să fie binecuvântate. înainte de Sâmedru. Şi atunci era Ziua Crucii Lui Zamolxe. sau Cârstovul viilor când se făcea culesul viilor în luna lui răpciune. sărbătoarea Lui Zamolxe. 79 Şi de Crăciun. 91 Iar bărbaŃii stăteau separaŃi de femei. 100Apoi intrau băieŃii mai mici care dăruiau un ban fiecărui bărbat rudă şi fetiŃele care dăruiau la femeile rude un lucruşor făcut de mânuŃele lor. în luna lui undrea. luna lui Moş Indrei. 93 Şi făceau promisiuni Lui Zamolxe când bărbaŃii spuneau: „În numele Lui Zamolxe vom fi şi mai harnici şi vom apăra hotarul mai bine”. colindeŃii. 90 Şi când oamenii se adunau la templu. pregăteau vase în care ardea focul sacru dacic. 95Apoi toŃi ieşeau la focul sacru de afară şi făceau două grupuri. 85Şi se credea că aşa se reîntemeia lumea din Dumnezeu Tatăl şi Domnazâna Mama Dumnezeea. preoŃimea primea ofrande plante de leac. femeile tinere şi copiii. femeile în vârstă. 96Cu toŃii ridicau mâinile spre cer. tatăl Lui Zamolxe. 75 Apoi erau moşii de toamnă. cu dungi roşii la capete. 101FetiŃele împleteau 87 86 Femeile 123 . făceau jurăminŃi apoi grupurile se uneau şi se îmbrăŃişau. Şi era obiceiul ca femeile să poarte pe cap coroniŃe din plante de leac. cerbul sau cu moşii. bărbaŃii le aveau la gât şi puneau coroniŃe şi pe gâtul animalelor şi pe porŃi. pe care-i dădeau cetelor de colindători cu capra sau cu Ńurca. protectorul neamului. vase cu miere şi fructe. 82 După Sărbătoarea Crăciunului urmau douăsprezece zile şi nopŃi de voie bună când se credea că firea omului renăştea. copiii umblau cu bolindeŃu şi femeile coceau colaci. ToŃi cei prezenŃi primeau binecuvântări şi aşa se schimbau luminoşi la faŃă.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI noaptea. Sumedru. în luna lui brumar. cei veniŃi din stele.

110 La hore oamenii spuneau: „Bate hora din picioare să răsară iarăşi soare. 115Iar acei părinŃi care doreau ca pruncii lor să fie născuŃi din foc îi treceau prin foc. fie în cimitire. se spovedeau la brad. 113Şi viaŃa omului. nume ştiute din moşi-strămoşi. de la botezul copilului până la moartea bătrânului. mai ales bradul. soarele care alungă răul. 107 Când se mergea la sărbători pe munŃii sacri cogaioni se credea că munŃii aceia sunt osia lumii şi stâlpi ai cerului. 116Zorile. ca ei să fie alături de Dumnezeul din natură. bate hora tot pe loc să răsară busuioc”. 102 Urma masa comună la care fete tinere serveau mâncăruri alese. 126 Şi mulŃi se pregăteau temeinic înainte de plecarea lor din lume. era cuprinsă în legile vieŃii. şi făceau o gaură la rădăcina 124 . 117 Iar căsătoria omului era legarea de suflet a bărbatului de femeie şi a femeii de bărbat. 109Şi se credea că soarele era ochiul Lui Dumnezeu şi mulŃi se închinau la răsăritul soarelui cu semnul Lui Zamolxe. erau întrebate despre viaŃa ce va să vie a pruncului. 114 Pruncii erau botezaŃi în natură sau la templu şi li se dădeau nume cu care părinŃii vroiau să-i predestineze. 108 În Ńinuturile carpilor era muntele Rarău. pomul sacru al Bendisei. când ei se spălau în ape limpezi şi priveau cerul nemărginit. atunci când se pleca pe tărâmul celălalt se făceau sărbători pentru cei adormiŃi întru Domnul. 103La plecare. 124Şi despre cei plecaŃi la ceruri se credea că sau dus acolo doar pentru un timp. 106Şi aşa ei se alăturau trăirii vieŃii omeneşti în lumină. 104Spre dimineaŃă unii oameni se întorceau şi preoŃimea îi stropea cu picături din roua dimineŃii. unde stăteau la un loc cu urnele celor înrudiŃi prin neam. pe văi. 121 La împlinirea vremii omului. 118Căsătoria se făcea la focul sacru unde cei doi îşi jurau credinŃă cu mâinile împreunate deasupra focului. prin păduri. ca apoi ei să vină înapoi pe pământ întru întruparea sufletelor. 120Era obiceiul ca înainte de căsătorie să se facă purificarea corpurilor şi a minŃii mirilor. pentru Zamolxe. lăcaş al spiritului omenesc. oamenii luau o mână de cenuşă din focul sacru să o împrăştie pe pământurile lor ca să dea rod bun. 125Focuri ale nemuririi erau aprinse pe locurile unde se afla cenuşa celor plecaŃi pentru a-i chema la întrupare. 112 Poporul zeilor s-a întărit în frăŃie de la inimă la inimă. 119 Şi unii miri mai jurau şi cu mâinile puse pe trunchiul unui copac gros şi sănătos. spre casele lor. 111 Aşa ei chemau lumina să risipească supărarea şi întunecimile sufleteşti. 122Şi după ce i se ardea corpul celui mort cenuşa i se punea în urnele funerare care erau îngropate fie în curŃile caselor. cu gândul la Dumnezeu.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI ghirlande de flori pe care le puneau pe capul preoŃilor şi preoteselor la alegerea lor. pe dealuri şi peste munŃi sau ape. sărind cu copiii în braŃe pe deasupra focul sacru dacic. 105 Aşa dacii urmau ritualuri şi aşa intrau în curgerea armonioasă a vieŃii în ritmurile naturii şi în cele ale corpului. 123 Dar mulŃi oameni lăsau cu gură de moarte ca cenuşa trupurilor lor să fie presărată pe glie. zeiŃele destinului. iar în munŃii din mijloc era chipul Lui Zamolxe făcut din piatră de către Dumnezeu. 127Erau bătrâni care. minŃii şi sufletului omenesc.

154Şî dă mic copchil. Marele Preot de atunci. datini şi sărbători Ńineau oamenii poporului zeilor întru nemurirea lor. 136 Conduşi de călăuze. Marele Preot. zăul nostru. 155 Apăi aşe a şî fostu. 145Şî multi să povestiesc dăspre acei omini dân vechimi”. 151Şî apăi Zamolxe o agiunsu preot al Lu’ Domniezău. care era în puteri. dămult. 146 „Să ne spui şi nouă despre acele legende” l-a rugat Simin. să chemi ia la focul viu să să întrupezi un suflit mari. zăul cel mari cari hălăduieşti pă vârfurile munŃâlor şî cari să mai cheamă şî Omniezău. tocmai răsăria soarili. 144Şî păstrăm dă la moşi’strămoşi graiul lor că aşe vorbiau ei şî aşe o vorbitu şî străbunul Zamolxe. 148Şî Crăciun o rugatu pă Zoda. 150Aşe s’o născutu Zamolxe dân spiŃa dă suflit a lu’ Ler împărat. cari să numia Crăciun. a spus: „D’apăi noi sântem aci în munŃ dă când’i lumia lumie. au ajuns acolo. 142Amu iştim multie dân vreamurile dădămult când pă pământ domnia Ler împărat. Zamolxe ira tari sprinten la minti şî tătânele Crăciun iştia că va agiunge om mari şî înŃăleptu în neamul rumânilor. 128 Se puneau în genunchi cu faŃa spre răsărit şi spuneau rugăciuni lăsate din moşi-strămoşi. 132Li se dusese vestea în toată lumea că erau oamenii luminii.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI copacului la care îşi spuneau tainele. 131 Multe alte obiceiuri. 129Iar cei care nu ajungeau la temple aplecau vârfurile la brazi şi făceau templu din ei şi aduceau muguri de salcă şi apă vie de izvor şi o beau. tari dămult. 152 În dimineaŃa ceia. o prioteasă d’atunci. iar cavalerii zamolxieni cutreierau lumea şi duceau cu ei lumina poporului zeilor şi o dădeau bucuroşi şi altor neamuri. Moşu cel dântre urieşi. nişte preoŃi decenei. 147 Şi Arian a continuat: „Apăi amu. când mumă’sa l’o născutu pă Zamolxe. 130Şi-şi pregăteau astfel drumul către lumina din lumea de dincolo. 156 Când s’o’ntorsu acasă Zamolxe o datu lumina Lu’ Domniezău neamului şî o făcutu o casă mari undi să adunau cei înŃălepŃî şî acolo mulŃî omini o’nvăŃatu ce e bini păntru alŃî şî or fostu făcuŃî acolo mulŃî preoŃî şî priotese. 140 Şi Arian. 149Şî Crăciun o ştiutu dăspre Zamolxe cel Bătrânu. L’o’nchinatu pă Zamolxe Lu’ Domniezău. pă timpu când Zamolxe încî nu să născusă irau părinŃî Lui. 133 Odată. 153Şî tatăl Lui. şapte preoŃi decenei şi însuşi Marele Preot Simin. au mers în munŃi la Simin. 143Şî dă când Domniezău îmbla pă pământ cu omini. 157Şî aşe s’or dăprinsu rumânii cu hărnicia şî 125 . 138Iar graiul le era vechi de când lumea şi ei îl numeau prisca. apoi o astupau cu pământ ca gândurile lor să intre în seva bradului şi să se înfăptuiască în viaŃa viitoare odată cu creşterea lui. 134Acolo au aflat că undeva pe munŃii cei înalŃi ai carpilor de la răsărit se găseau oameni care încă mai vorbeau în graiul strămoşesc de pe vremea lui Zamolxe. 137Şi mare le-a fost mirarea când au găsit sate întregi şi oameni care trăiau după legile cele vechi ale Lui Zamolxe şi aveau preoŃi pe măsura lor. că Zamolxe o cutreiratu pân lumie ş’o dăprinsu tăt ce ira mai bun dă la omini undi s’o dusu. 141Şî obiceaiurile nostre sânt pă măsură. tătânele Crăciun Arheu’ şî mumă’sa Vetra. 139Atunci preoŃii decenei au stat cu ei la sfat ca să-i asculte pe acei oameni ai munŃilor cum grăiau şi mare le-a fost uimirea ce au auzit. unul dintre preoŃii lor. 135Iar Marele Preot s-a sfătuit cu ei şi au hotărât să meargă la acei oameni să-i cunoască.

11Şi vreme de şapte ani l-au Ńinut nestins chemând Spiritul Lui Zamolxe. au fost iniŃiaŃi în preoŃie. văzând dacii câtă lumină a Lui Dumnezeu se afla în neamul lor. Şî aşe lumina şî ceriul dân inema omului s’or înmulŃâtu în vac dă vac. 12Sute şi sute de preoŃi şi preotese au făcut cu rândul veghind focul sacru dacic. 15Şi Marele Preot. 13Şi aşa prin invocaŃii şi rugăciuni. 4Şi unii gali au fost forŃaŃi să treacă fluviul Istru la daci. de preoŃi şi preotese. iar cei cu har. 14 Iar când timpul chemărilor lor s-a încheiat. cu vitejia şî viaŃa cea bunî ominească. împreună cu nevasta sa Andra preoteasa. 6Aşa galii au cunoscut şi ei lumina învăŃăturilor Lui Zamolxe. 26Vor fi rătăciri şi multă suferinŃă până când. 8Atunci un sobor. 22 Iar lumea îl va cunoaşte cu numele DOMNUL E CU NOI. ProfeŃia revenirii Lui Zamolxe. cogaionii. 9 Acolo au ales doisprezece dintre ei. 21Şi Iisus va propovădui Iubirea şi Legile pe care noi dacii le ştim de la străbunul Zamolxe. 158Apăi Zamolxe o făcutu lejile după cari tot neamul s’o adăpatu cu apă vie păntru suflit. 10Şi pe culmea acelui munte au aprins focul nemuririi dacice. 23Iar părinŃii Lui vor fi o mamă din neamul galilor şi un tată din neamul tracilor”. 5 MulŃi ani au trecut şi galii s-au amestecat cu dacii şi au format un singur neam. a venit acolo Simin. 159 ToŃi cei de faŃă s-au minunat auzind vorbele preotului Arian şi se gândeau cu credinŃă că în acel grai vorbise şi străbunul Zamolxe. se gândeau cu milă de oameni ca ea să fie dată întregii lumi. căci prin El Domnul cel Mare va fi printre noi şi Iisus va avea Duhul Lui Dumnezeu. preoŃimea a trimis la Dumnezeu dorinŃa neamului dacilor ca Spiritul Lui Zamolxe să revină în lume. 18El va fi Fiul Lui Omnezeu Cel care locuieşte pe vârfurile înalte ale munŃilor sacri. astfel: 16„Va veni un timp când Domnul Dumnezeu va trimite pe pământ spiritul unui om care va schimba lumea. apa şi focul îl vor ajuta. tot aşa cum fuseseră în vremurile de demult. vestitor de vreme. deasupra peşterii de la Apolovraci. după mult timp. 24 ToŃi s-au minunat ascultând cu luare aminte vorbele Marelui Preot Simin care a mai zis: 25„Şi mai aflaŃi că pruncul ce va veni este speranŃa lumii să nu piară din cauza răutăŃilor oamenilor şi strâmbătăŃii vieŃilor lor. 19Şi El va fi Fiul Omului şi Iisus se va numi. 160 În altă zi sătenii le povesteau celor veniŃi legendele vechi de când lumea despre Ler împărat şi despre regii neştiuŃi ai lumii. oamenii vor înŃelege înŃelepciunea 126 . care era atunci Marele Preot. 20Cu puterea de sus El va fi lumina neamurilor şi pruncul Domnului. 17Pământul. 3 Triburile tracilor şi galilor de la sud de fluviul Istru continuau să se războiască între ele. CAPITOLUL 7 Dacii şi galii cheamă Spiritul Lui Zamolxe să lumineze lumea. 2Dar aşteptau un semn ceresc ca aşa să ştie când să cheme Spiritul Lui Zamolxe.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI cinstea. a prorocit de faŃă cu toată mulŃimea. să meargă pe vârful 1 Şi muntelui. s-a adunat la Sarmisegetuza. Iaşte adăvăru’”. şase bărbaŃi şi şase femei. dintre ei. 7 Şi au cugetat dacii şi galii că ar fi bine să dea învăŃăturile nemuririi întregii lumi. acolo unde Zamolxe fusese incinerat.

48 Domnul Dumnezeu şi Dumnezeea se aflau în cerul Lor de purpură în Focul Viu şi în lumina cristalină şi ştiau toate cele care vor urma. 28 Că Domnul Cel Preaînaltul. 39Al doilea model este zeea Bendisa. străbunul care ne-a arătat calea nemuririi. 47PreoŃii şi preotesele tuturor tracilor Îl chemau adesea pe Zamolxe la focul nemuririi dacice şi ridicaseră deja altare Lui Iisus. care sunt una. trăitori în Tracia. iar ei sunt stăpânii a şapte ceruri. soaŃa Lui Zamolxe. ea este calea bucuriei vieŃii. unde galii s-au aşezat. ca modele de urmat. care în om este ca diamantul care se slefuieşte neîncetat”. întruparea Lui Zamolxe. 30 Şi la acel timp se ştia că unii din galii scordisci. trecuseră apa în Asia Mică unde întemeiaseră statul GalaŃia. 42Al cincilea model este Cavalerul trac cel care ne arată calea virtuŃii. 29Iar după întruparea Lui Zamolxe va veni un timp când se va întrupa şi Cavalerul trac care se va numi Decebal”. demnitatea. 34Aşa la Sarmisegetuza au fost chemaŃi preoŃi şi preotese din toate pământurile tracilor. 44Şi modelul cel mai înalt îl aflăm în Dumnezeu şi Domnazână. Marele Preot. omul curajului. Zâna Zânelor. încununarea iubirii Lui Dumnezeu. 32Şi acele pământuri. s-au numit Galileea după numele neamului galilor. 45Calea Lor îndumnezeieşte omul. 46 Şi de la acel timp înainte dacii trăiau în speranŃa că străbunul Zamolxe va veni cândva printre ei. 41Al patrulea model este Iisus. 40Al treilea model este Marele Lup Alb. deşi El încă nu se născuse. Iisus va fi omul căii iubirii de oameni. cel ce va să vie ca întrupare a Lui Zamolxe. dându-i tezvie sufletului. dar şi al păcii. la o vreme unii dintre urmaşii acestor gali au coborât mai către sud ajungând pe locurile vecine cu cele ale iudeilor. om al înŃelepciunii şi al judecăŃii celei drepte. el este şi va fi în veac de veac păzitorul neamului nostru. totuna este cu Dumnezău sau Omnezău al străbunilor noştri. justiŃia cum spunem noi dacii. 27Şi cu El Domnul va fi cu noi.CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI Trimisului Lui Dumnezeu. 31Apoi. 33 Au trecut anii şi Simin. 38Primul dintre ei este zeul Zamolxe. Zăul Cel Mare al munŃilor celor aproape de cer. Domnul Zău. 35 Era Ziua de Sânziene când Marele Preot Simin le-a vorbit tuturor astfel: „Bun sosit popor de la izvor! 36De-acum vremea s-a scurtat şi mult timp nu mai este până când va sosi pe lume zeul Zamolxe întrupat în om. Domnul ÎnŃelepciunii. ajunsese foarte bătrân şi era gata să treacă marea preoŃie lui Cerion. 43Iar al şaselea model este părintele Deceneu. 37Şi vă spun să luaŃi aminte de-a pururea că noi avem şapte oameni. ☼☼☼☼☼☼☼☼ 127 . care-l cunoscuse pe Deceneu.

128 . 2 Şi Domnul i-a chemat la El pe îngerii cei mari. căruia cei cunoscuŃi îi spuneau de obicei Iuliu. Să mergi sănătos băiete. 6Voi ştiŃi ce aveŃi de făcut. 5Doar ei aşa se apropie mai mult de lumina Noastră. 12 Era vremea împăratului roman Octavianus Augustus. soŃia Lui. era un bărbat voinic care mânuia cu mare îndemânare arcul şi lancea. 11 Şi Domnul s-a întors în limpezimea luminii în cerul de purpură să privească cele ce vor urma. Fecioara Maria. 21 La maturitate Tiberiu Iuliu Pandera. şi pe alŃii. fiul adoptiv al lui Augustus. şi pe Melchisedec. 10 Voi ştiŃi ce aveŃi de făcut”. 4Şi Le-a vorbit îngerilor: „Este vremea să le mai amintim oamenilor ce este iubirea. anexase regiunile din Balcani. Cultul străbunilor tracilor. 19 Tâcu îl crescuse pe fiul său Tiberiu Iuliu în spiritul iubirii Lui Dumnezeu. aflat în aria MunŃilor Haemus. dar nu era provincie romană. 24Un singur lucru îŃi cer cu străjnicie – nu uita niciodată Decalogul Lui Zamolxe şi păstrează legile străbunilor noştri! 25Şi aşa Dumniezău şi Zamolxe vor fi mereu 14 CAPITOLUL 1 Dumnezeu în cerul de purpură. 13Tiberius. 18Din clanul Cogaion făcea parte şi Tâcu Pandera. nepotul lui Iulius Cezar. 3Şi se gândise Domnul să mai limpezească apele printre oameni. 16Locuitorii Traciei cunoşteau şi cultura elenă. 22 Într-o zi Iuliu i-a spus tatălui său Tâcu: „Vreau să mă angajez în armata romană”. 23 Tatăl i-a răspuns: „Ai aproape optsprezece ani. 17 Clanul Cogaion. 15 Tracia. mulŃi dintre ei vorbeau şi limba greacă. 9Şi le-a spus lor: „Este vremea să le mai amintim oamenilor ce nu este iubirea. 20 Familia lor urma cu străjnicie Decalogul Lui Zamolxe. fiind neîntrecut în luptele cu sabia şi scutul. 1 Dumnezeu. Legile Lui Zamolxe şi toate învăŃăturile moştenite din moşi-strămoşi. Despre Pandera din Tracia. păstor de munte şi om cucernic în credinŃa Lui Zamolxe.CARTEA IUBIRII DE OAMENI sau CALEA LUI IISUS FIUL DACIEI sau EVANGHELIA DACILOR Romanii erau puternicii zilei şi stăpânii unui vast imperiu. Sunt încredinŃat că te vei întoarce teafăr. intrase de mai mult timp în sfera de influenŃă a Romei. şi pe Horus. fiul Lor. 7Atunci când duhurile voastre îngereşti coboară pe pământ. pe Osiris şi pe Isis. eşti bărbat în toată firea. şi chiar şi fără lumină. şi pe Zamolxe cu soŃia Lui Bendisa. 8 Apoi Domnul S-a dus în partea cea palidă a cerurilor unde erau sufletele cu lumină palidă. era binecunoscut în toată Tracia. sunt şi Eu cu Voi în duh”. pământul aflat la nord de Grecia. se afla în limpezimea luminii în cerul de purpură. Pandera în Galileea. Tată şi Mamă. şi pe Zaratuştra.

Pandera a întâlnit şi alŃi recruŃi veniŃi din multe Ńinuturi ale imperiului roman. în Fenicia. pe nume Filias. trăia Maria. mulŃumire şi har 34şi focul din inimile voastre să fie şi în inima mea. 40Comandantul i-a scris lui Pandera o trimitere către şcoala de instructaj şi Pandera a mers acolo însoŃit de un soldat roman. căci grecii îi sprijineau pe romani. 54Şi Maria se gândea: „Trebuie să fie un om bun dacă face asta. 42Şi mulŃi îl credeau grec pentru că Pandera vorbea limba greacă foarte bine. 26 „Voi face precum îmi spui”. căci se asemăna cu cea aramaică. 46Acolo a învăŃat repede limba feniciană care îi va folosi în Iudeea. că avem destui soldaŃi cu numele Tiberius şi Iulius”. ca să slujească în Iudeea. 49Şi a primit sarcini de lucru în localitatea Nazaret din Galileea împreună cu doi soldaŃi cu care venise din Fenicia. 33Tată Dumnezeu şi Mamă Domnazână rogu-Vă să-mi daŃi binecuvântarea Voastră cu lumină să pot trăi în înŃelepciune. 32Lumina Voastră să-mi fie ca pâinea de zi cu zi. 38 Şi comandantul i-a spus: „Te trimit la instructaj. în Nazaret. alături de un grup de soldaŃi din Fenicia. al cohortei romane. L-a privit pe Pandera din cap până-n picioare şi a constatat aptitudinile lui fizice deosebite. familia şi prietenii au aprins Rugul Lui Zamolxe. toŃi l-au crezut că era fenician. Mama Noastră Domnazâna. apoi te angajăm soldat roman. Pandera a fost trimis la Ierusalim. Aristocratul şi familia lui se temeau de iudei. 29Voi care trăiŃi în lumină. 43Treptat Pandera a observat că limba latină a romanilor se apropia mult de limba lui maternă. unde vroia să se înroleze în armată. Tiberiu Iuliu Pandera a luat legătura cu garnizoana romană de acolo. 45 Dar curând a fost transferat de la Atena la o garnizoană romană din oraşul Sidon. Să-mi dea înŃelepciune sufletului care sămi lumineze cu putere viaŃa. zău. aşa să fie. 36 Când a sosit la Atena. la cohorta Sagittariorum. Aşa un soŃ aş vrea şi eu să-mi trimită Domnul. 39Şi îŃi vom zice Pandera. 28Şi s-au rugat cu Rugăciunea Domnească: Tatăl Nostru Dumnezeu. 50 Pandera trebuia să păzească la casa unui aristocrat. 35Aşa să fie.CARTEA IUBIRII DE OAMENI cu tine ca să te apere şi să te binecuvânteze”. unde Pandera a rămas un timp. aşa să fie. 30Aştept darul înălŃării Voastre în mine. 52 La acel timp. 41 Când a sosit la câmpul de instrucŃie. 27 Cu o seară înainte de ziua plecării lui Iuliu. traca. ajutaŃi de un preot deceneu. 48 Când Pandera a sosit la Ierusalim. 31Vreau să primesc harul Vostru în fiecare zi. 51 Şi Domnul se afla în limpezimea luminii în cerul de purpură şi privea la oameni. cunoscându-i-se aptitudinile de arcaş. înŃelepŃi sunteŃi în cer şi pe pământ. 44 După instructajul de trei luni Pandera a revenit la Atena unde a fost angajat soldat roman cu sâmbrie pe o perioadă de douăzeci şi cinci de ani. de origine greacă. 47 Dar. şi-a asigurat Iuliu tatăl. 53 Aproape în fiecare dimineaŃă Maria îl vedea pe Pandera în grădină când el se ruga la zeii lui. 37Comandantul ei a aflat astfel că tânărul trac dorea să slujească în armata romană. o fecioară de şaisprezece ani care locuia peste drum de casa aristocratului Filias. 55Dar părinŃii mei m-au logodit 129 .

după care a fugit repede în casă. şi mai am mult timp până să fiu lăsat la vatră”. 57 Şi Mariei i-a încolŃit în minte un gând al speranŃei: „Ce-ar fi ca într-o zi să-l cunosc pe acest om? Poate că mă poate ajuta cu ceva? Este din armata romană şi ei au mare putere aici la noi. Şi a aflat că o chema Maria. şi-a pus vălul pe cap şi pe faŃă. când Pandera a revenit la casa aristocratului Filias. dar el ar fi fost curios să vadă ce se ascunde sub acel văl. 56 Doamne. nu ştiu cum să scap de asta! Nu văd nici o posibilitate”. el era hotărât să-şi continue drumul. care părea că aşteaptă pe cineva. 79 După rezolvarea treburilor prin localitate. 75Ştia că el va pleca curând de acasă şi ea ar fi vrut să dea iar ochii cu el. crezând în neputinŃa unei legături între el şi fecioara văzută. Trebuia să meargă cu treburi la comandamentul garnizoanei romane din Nazaret. Şi când s-a apropiat mai mult de ea. el şi-a reluat preocupările obişnuite. Este iudee. 69 Şi tot drumul. 67Tânărul a crezut că fata a făcut aceasta către cineva care venea în urma lui. 64El ştia prea bine că va trece liniştit pe lângă ea şi nu-i va putea vede faŃa. dar privind înapoi a constatat că nu era nimeni. şi a ieşit la poarta casei. dar mare i-a fost surpriza când ea şi-a descoperit faŃa şi i-a zâmbit. Oare cine or fi ei? Mâine dimineaŃă voi ieşi din nou la poartă să mă vadă”. Altfel de ce mi-ar fi arătat chipul?” 70 Mai târziu. 63 Când Pandera a ieşit pe poartă a observat-o pe fecioara. şi chiar îmi place foarte mult de ea. 78Tânărul s-a oprit şi a salutat-o pe Maria în limba greacă. 72 În schimb Maria a fost toată ziua gânditoare la întâlnirea ei cu soldatul roman. 62 Nu a trecut mult timp şi Pandera şi-a făcut apariŃia în curtea palatului aristocratului Filias. 59Şi după ce el a terminat. L-am văzut mereu cum se închină la zeii lui. Şi mai presus de toate este un om cucernic. 80Ar fi vrut să ştie mai multe despre fată. 60Ea îi ştia deja obiceiul lui Pandera că. ca el să-i poată vedea iarăşi chipul. 66 Când Pandera s-a apropiat de fată. Este o fată frumoasă. Pandera s-a întors acasă. 74 A doua zi Maria l-a privit din nou pe Pandera când îşi făcea rugăciunile la zeii lui. 76Şi fata s-a îmbrăcat cu aceeaşi rochie albă. 77 Când Pandera a revăzut-o pe Maria era tare încântat. Şi eu nu vreau să-i fiu soŃie. iar eu sunt soldat roman. şi a ieşit la poartă. că locuia la rude şi că părinŃii ei au decedat. 73Şi-şi spunea: „Este un bărbat frumos. Pandera s-a tot gândit la evenimentul dimineŃii: „Fetei îi place de mine. el va pleca de acasă. 68 Şi şi-a zis Pandera în gând: „Mie mia zâmbit. Poate că-l va îndupleca pe logodnicul meu Iosif să renunŃe la mine?” 58 A doua zi Maria l-a văzut iarăşi pe Pandera când îşi făcea rugăciunile de dimineaŃă. 61 Maria era hotărâtă să atragă cumva atenŃia omului care o impresiona aşa de mult. 81I s-a mai spus că Maria era logodită cu un om din 130 . Maria şi-a dat la o parte vălul de pe faŃă. Şi şi-a pus un văl pe cap şi pe faŃă. în scurt timp după rugăciune. 65Aşa era obiceiul la iudei. până a ajuns la garnizoană. 71Aproape că-şi scosese din minte cele întâmplate dimineaŃa. fata s-a îmbrăcat într-o rochie albă feciorelnică.CARTEA IUBIRII DE OAMENI cu Iosif. şi ea i-a răspuns cu un zâmbet şi l-a privit adânc în ochi.

85Ieşua i-a spus: „Noi credeam că toŃi soldaŃii care păzesc casa aristocratului Filias sunteŃi fenicieni. 93Şi Ieşua i-a mai zis: „Noi ne-am gândit domnule Pandera că dumneata ne poŃi ajuta cumva. împotriva voinŃei ei”. 88Cum este obiceiul la noi iudeii. şi soŃia lui Ana. era fratele Anei. Atunci i-am plătit o avere şi m-am logodit cu ea. 84 Într-o seară Pandera a fost invitat la ei la cină şi Ieşua a aflat despre originea tracă a lui Pandera. Trebuie să aflu chiar de la ea ce doreşte”. nu prea ne băgăm în treburi atunci când este vorba despre obiceiurile voastre religioase. care a murit de mult. un bărbat mult mai în vârstă decât Maria. 99 După întâlnirea lui cu Iosif. care desigur că va cere şi dobândă. 86 Şi în timp ce mâncau. 90Ce putem oare să mai facem noi acum? Banii nu-i avem ca să-i dăm înapoi lui Iosif. sora mea. 97 Şi Pandera a aflat de la Iosif că era tare bucuros că într-o zi Maria va trebui să vină să stea cu el. Poate că-l îndupleci pe Iosif să renunŃe la logodna lui cu Maria?” 94 Dar Pandera le-a zis: „Lucrul acesta este greu de făcut. Iosif i-a părut un om de treabă. că ea are deja şaisprezece ani. Pandera a mers acasă şi mai târziu a vizitat familia Mariei şi le-a povestit despre toate cele vorbite de el cu Iosif. Deşi noi romanii suntem stăpâni aici. iar el patruzeci şi doi de ani”. care i-a spus şi el despre legământul logodnei dintre el şi Maria: 96„Tatăl Mariei. Eşti un om cu putere. Bărbatul. domnule Pandera. faci parte din armata romană. Iosif i-a plătit tatălui fetei o mare sumă de bani. mama Mariei. Ioachim şi Ana au logodit-o de mică pe Maria cu Iosif. mi-a promis-o pe fată de când ea era o copilă. Dar văd că domnia ta eşti din alt neam”. O să văd ce pot face”. 102 În dimineŃile care au urmat. 104 În limpezimea luminii. 95 În zilele următoare Pandera l-a cunoscut pe Iosif. un trac din armata romană. tatăl Mariei. dar îi place de mine. Ioachim. Maria a ieşit de multe ori la poarta casei să schimbe câteva vorbe cu Pandera. 82 Pandera îşi spunea: „Nu ştiu ce să mai cred? Fata asta trebuie să se căsătorească cu un iudeu. Domnul Dumnezeu privea la ce 131 . 103Şi din când în când familia Mariei l-a mai invitat pe Pandera la ei acasă şi au devenit prieteni buni. Cu siguranŃă că într-o zi Maria va veni să stea cu mine”. 92 Pandera a ascultat tăcut cele spuse de Ieşua şi nu ştia ce soluŃie să-i dea. rudele la care locuia Maria. un iudeu din casa lui David pe nume Iosif. Ieşua i-a spus lui Pandera întreaga poveste despre logodna Mariei cu Iosif: 87„Ioachim. au murit. 89Dar când Maria s-a făcut mai mare ne-a spus că nu-i place deloc de Iosif. 83 Şi în zilele următoare Pandera i-a cunoscut pe Ieşua şi pe Rut. 101Sub nici o formă nu o putem trimite pe Maria să stea cu Iosif. care simŃea că Ńine la ea. 100 Apoi Ieşua a zis: „Doamne fereştene! Ne găsim într-o situaŃie disperată. 91Şi el nea spus că este timpul să i-o trimitem pe Maria să-i fie soŃie. Ieşua.CARTEA IUBIRII DE OAMENI localitate. în cerul de purpură. Şi Pandera a înŃeles că nu poate interveni cu nimic ca să schimbe lucrurile. 98 Lui Pandera.

Maria va pleca cu tine. 5 Oameni drepŃi înaintea Domnului. 16 Când Zaharia a ieşit din templu era tare tulburat şi le făcea semne oamenilor că nu putea să vorbească. 19şi a aflat că Elisabeta era gravidă în luna a şasea. pe Mesia. 23 O să trimit degrabă pe cineva s-o aducă aici pe Maria”. 12 De naşterea lui te vei bucura că mare va fi el înaintea Domnului. era însărcinată şi trebuia să-L nască pe salvatorul neamului iudeilor.CARTEA IUBIRII DE OAMENI fac oamenii pe pământ. 3Elisabeta descindea şi ea din Aaron. 4Ei nu aveau copii. care era din ceata preoŃească a lui Abia. al cărui tată era frate cu Ioachim. 17Iar ei au înŃeles că ceva deosebit i s-a întâmplat lui Zaharia pe când era acolo la altar. 13Nici vin şi nici băutură tare nu va bea căci el se va 1 În umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale. Ńinutul muntos. locuia Elisabeta. 9Şi Gavriil. Zaharia. într-o localitate aflată în aria tribului lui Iuda. Visul Elisabetei. 10Când l-a văzut pe Gavriil. avea trei luceferi pe piept şi umeri. Zaharia a mers acasă şi a povestit nevestei sale Elisabeta toate câte i s-au întâmplat. 22Şi Zaharia i-a zis Elisabetei: „Dacă Mariei i s-a dat de la Domnul nostru Adonai ca să-L nască pe Mesia. i s-a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii. 7 MulŃimea stătea afară rugându-se. Se făcea că fecioara era întruchiparea zeiŃei egiptene Isis. îngerul. 25 Atunci Ieşua i-a spus: „Bine. nu încape îndoială că pruncul nostru este trimis de Domnul să-I deschidă calea. 15Eu îngerul Gavriil sunt trimis să grăiesc către tine şi să-Ńi binevestesc acestea”. 18 După două săptămâni de zile. dar iată că mâna Domnului ne-a luat-o înainte”. Maria şi Iosif. Îngerul Domnului i se arată lui Zaharia. cel ce stă în faŃa Domnului. CAPITOLUL 2 Elisabeta şi preotul Zaharia. tatăl Mariei. 14El va avea puterea şi duhul lui Ilie care coboară din cer ca să pregătească poporul pentru venirea Lui Mesia. întemeietorul tagmei preoŃeşti a lui Israel. ruda Elisabetei. 8Vine rândul lui Zaharia să intre în templu şi să tămâieze. 132 . 21 DimineaŃa Elisabeta i-a spus visul ei lui Zaharia. Zaharia s-a tulburat tare şi i-a fost frică. 20 Chiar în noaptea aceea Elisabeta a visat-o pe Maria. femeia ta. nevasta lui”. Naşterea lui Ioan Botezătorul. 2Elisabeta era căsătorită cu preotul Zaharia. 24 Preotul Zaharia a vorbit cu o rudă de-a lui să meargă la Nazaret şi omul s-a dus. de slujit la templu. Şi ajungând la casa lui Ieşua şi Rut. el le-a zis: „Preotul Zaharia de la munte. vrea să o aduc la ei pe Maria. îŃi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. şi se tot rugau ca El să le deie un copil. Elisabetei îi cam trecuse timpul zămislirii. 11 Dar îngerul i-a grăit: „Nu te teme. fiindcă rugăciunea Ńi-a fost ascultată şi Elisabeta. că ea îi tăinuise aceasta. Şi era bucuros când îi vedea împreună pe Maria şi Pandera. Şi noi ne gândeam să o trimitem la Elisabeta. 6 Într-una din zile preotul Zaharia slujea la templu împreună cu alŃi preoŃi. Elisabeta şi preotul Zaharia umblau fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Maria rămâne însărcinată.

le-a zis: „Bine. 27 Şi Maria a aflat că Elisabeta era însărcinată în luna a şasea şi le-a povestit rudelor ei de-a fir a păr toate câte i s-au întâmplat cu Iosif. dacă nu-l iubeşti pe Iosif. soldatul roman pe care voi îl ştiŃi”. şi 26 Când nu găsesc răspuns. bine. preotul Zaharia le-a spus tuturor: „Nici pomeneală ca Maria să se logodească cu Pandera. Că ea trebuie să iubească pe cineva. 46Dar Ieşua le-a zis: „Asta nu se poate. pe care nu dorea să-l ia de bărbat. Să aflăm atunci pe cine iubeşte Maria.CARTEA IUBIRII DE OAMENI Maria a ajuns la Elisabeta şi Zaharia. 32 Şi a doua zi Maria a plecat la Nazaret. 35 Şi au întrebat-o ce s-a întâmplat. ca apoi ea să se logodească cu Pandera. şi le-a răspuns: „Cum să nasc eu un prunc de vreme ce nu ştiu de bărbat? Iar de Iosif nici nu vreau să aud. 33Pe drum se gândea: „Cum săL nasc eu pe Mesia? Doamne lumineazămă!” 34 Când Maria a ajuns acasă. 36 Elisabeta este deja însărcinată şi ea va naşte un prunc care va avea duhul lui Ilie. 39Apoi Ieşua le-a spus: „Iată cum cred eu: Mesia nu se poate naşte decât dintr-un bărbat şi o femeie care se iubesc din suflet. 49 Şi a doua zi Ieşua. al lui Mesia. pe Mesia. Atunci Maria le-a zis: „Elisabeta şi Zaharia au primit înştiinŃare de la Domnul că eu Îl voi naşte pe Mesia. Mâine merg înapoi acasă”. 47Dar. Cea pe care neamul nostru o venera pe când poporul lui Israel se afla în Egipt”. că nu degeaba i s-a prezis că-L va naşte pe Mesia. cel care trebuie să coboare din cer ca să deschidă calea pentru venirea Lui Mesia. Pruncul nostru va fi profet al Celui-Preaînalt. Şi 133 . zic şi eu aşa. 28 Atunci Elisabeta i-a spus Mariei despre cele petrecute la templu cu Zaharia şi despre visul ei: 29„Bărbatul meu Zaharia era la templu şi tămâia când a primit înştiinŃare de la îngerul Gavriil că eu voi naşte un băiat care va avea duhul lui Ilie. 48Va trebui musai să ne sfătuim cu preotul Zaharia şi cu Elisabeta”. logodnicul tău. 37Şi mă întreb. pe cine iubeşti tu?” 44 Atunci Maria şi-a luat inima în dinŃi şi le-a mărturisit: „Domnul îmi este martor şi ştie că dacă este să aleg pe un om după inima mea acela este Pandera. Cum pot eu să-L nasc pe Mesia dacă nu ştiu de bărbat?” 38 Ieşua şi Rut au căzut pe gânduri şi nu ştiau ce să zică. 42Şi atunci Maria va şti şi de bărbat. cum ai putea tu oare să-L naşti pe Mesia?” 41 Dar Rut. ea este deja logodită cu Iosif. 40Iar tu Marie. că altfel nu se poate să se nască un prunc. ei au primit-o cu mare bucurie. 50 După ce toŃi au ascultat toate cele spuse de Ieşua. Rut şi Maria au plecat la munte la Elisabeta şi Zaharia ca să le ceară sfat. 45 Ieşua şi Rut n-au fost surprinşi de spovedania Mariei. 31 Maria a fost tulburată de ce a auzit de la Elisabeta. Ieşua şi Rut au fost miraŃi că ea s-a întors aşa curând. şi că tu eşti întruparea pe pământ a zeiŃei egiptene Isis. Că după Legea noastră. şi mă frământ. Şi mărturisesc că-mi este greu să spun ce ar fi mai bine să facă Maria. 43Ia să ne spui Maria. Mai întâi că Iosif trebuie să renunŃe la logodna lui cu Maria. 30Iar eu am visat că tu-L vei naşte pe izbăvitorul neamului nostru. care era mai tăcută de felul ei. logodnicul ei.

51 Atunci Elisabeta le-a făcut cunoscut ce credea şi ea: „Să luăm aminte că acest tânăr. pentru că eşti singurul bărbat pe care ea îl iubeşte. 60Şi preotul Zaharia i-a povestit lui Pandera de-a fir a păr toate câte se ştia despre venirea Lui Mesia şi faptul că El va fi născut ca prunc al Mariei. nu dorim ca să-Ńi încalci credinŃa şi onoarea. căsătoria la traci se face între un bărbat şi o femeie care se iubesc. cine se mai uită la cele lumeşti?” 73 Atunci Pandera le-a zis răspicat: „Oameni buni! Şi eu slujesc pe Domnul ca şi voi. 64Şi ei folosesc Jurământul Iubirii Sacre pe care noi îl urmăm din vremurile vechi. nici pe departe. Aşa cred eu că este bine”. Ce deosebire să fie oare între zeii lui Pandera şi cei ai noştri?” 53 Însă Zaharia era neînduplecat: „Nici vorbă să amestecăm zeii lor cu cei ai noştri! Că aşa ne-au spus şi Moise şi patriarhii. doar în câteva cuvinte. domnule Pandera. 55 Şi Elisabeta le-a mai spus şi ea: „Hai să vorbim atunci cu Pandera şi să aflăm despre zeii lui şi ce crede şi el despre toate cele ce am vorbit noi”. 72Că atunci când este vorba de cele sfinte ale Domnului. care nu spusese nimic până atunci. 69 Dar preotul Zaharia i-a zis: „Noi. chiar dacă este bună după Legea acelui om cu care femeia se mărită”. le-a spus şi concluzia: „Prin urmare. 63La sfârşit. deşi la noi El are un alt nume decât la voi. ştiind cât de mult Maria îl iubeşte pe Pandera. 71Şi credem că dacă ne-ai ajuta la asta ar fi atât voinŃa zeilor noştri cât şi a zeilor domniei tale. Zaharia a aflat multe despre zeii şi zânele la care se închina Pandera. 68Şi mai trebuie să ŃineŃi seama şi de faptul că sunt soldat roman şi nu pot să-mi calc jurământul ca să dezertez din armată şi să-mi fac o familie”. 61 Apoi preotul Zaharia l-a întrebat pe Pandera: „Am vrea să ştim şi noi domnule Pandera cum are loc căsătoria la voi tracii?” Pandera le-a povestit cum decurge ritualul căsătoriei la traci. 58Aşa Elisabeta şi Zaharia l-au văzut pe Pandera pentru prima oară. de pe timpul Zeului Zamolxe”. 59 Şi tot vorbind ei între ei. Maria nu poate să zămislească pe Mesia decât cu domnia ta. 67Apoi le-a zis: „Eu urmez Legea străbunilor mei. 134 62 Şi . Legea Zeului Zamolxe. pe nume Pandera. s-a hotărât să lămurească lucrurile: „Iată ce credem noi. 70Dar avem o datorie faŃă de Domnul ca Mesia Lui Israel să se nască. 54Oricum orice căsătorie dintre o femeie iudee şi un neiudeu nu este valabilă după Legea noastră. Tracii îşi au Legea lor precum noi o avem pe a noastră”. nu este din neamul nostru.CARTEA IUBIRII DE OAMENI precum ştiŃi Iosif nu vrea în ruptul capului să rupă logodna lor”. 57 Şi Pandera a fost invitat seara la casa lui Ieşua şi Rut. 56 A doua zi toŃi au mers la Nazaret. 74Ca eu şi Maria să putem avea un prunc va trebui să mă căsătoresc cu ea după legea străbunilor mei. 65 Atunci Ieşua. Eu am spus ce aveam de spus!” 66 Pandera a căzut pe gânduri şi a chibzuit cu temei cele auzite. El se roagă la alŃi zei decât cei ai noştri. 52 Dar Maria. le-a zis: „L-am văzut de multe ori cum se roagă la zeii lui şi cred cu toată inima că el este un om bun.

84Şi amândoi şi-au făcut coroniŃe din flori unul altuia şi leau pus pe cap. iar tu fă la zeii tăi”. 99 Pandera a spus rugăciunea Tatăl Nostru Dumnezeu. eşti Zâna Iubirii Sacre. 76Şi ochii Domnului văd iubirea în locul regulilor scrise de oameni. aştept pogorârea Duhul Tău Cel Sfânt peste mine ca să-L pot naşte pe Mesia”. aşa cum le spusese Pandera că trebuie să facă. pe tot ce-mi e mai drag şi sfânt. 90 Apoi Pandera şi Maria şi-au împreunat mâinile deasupra focului sacru şi au zis: Din foc cu mâinile-mpreună pornim să facem casă bună şi-n viaŃă o inimă vom fi tot timpul cât ne vom iubi.CARTEA IUBIRII DE OAMENI 75 Şi preotul Zaharia i-a răspuns: „Asta putem face fără nici un fel de problemă. acolo pe vârful de munte. făcută din aur. în rochie de mireasă. 86I-a spus Mariei să urmeze ce-i spune el şi să repete după el. după răsăritul soarelui. 95 Şi toŃi cei prezenŃi s-au înveselit şi au mâncat strânşi fiind la focul sacru. 85 Atunci Pandera a aprins un foc sacru. 94Atunci Pandera a ridicat-o în braŃe pe Maria şi a sărutat-o din nou şi i-a spus în şoaptă: „Eşti zâna mea. să onorez mereu iubirea ce-aduce-n viaŃă împlinirea. 78 Era către sfârşitul toamnei şi Pandera le-a spus că se va căsători cu Maria pe vârful muntelui celui mai apropiat de casa Elisabetei şi a lui Zaharia. cuvânt cu cuvânt. 77Te rugăm. 97 Şi în noaptea când a cunoscut-o pe Maria. Primeşte această cheie a nemuririi. 79Şi toŃi s-au pregătit ca a doua zi să meargă pe vârful de munte. 100 Şi aşa s-a rugat Maria: „Doamne. şi totul pe el era alb. cheia ankh”. 135 . 87Şi au început aşa: De astăzi eu fac legământ. Zâna Zânelor a străbunilor mei”. 82Şi Pandera s-a îmbrăcat în cămaşă albă de in. toŃi şase au pornit spre vârful de munte. Şi au mers încet căci Elisabeta era însărcinată. 89Apoi Pandera şi Maria şi-au întins braŃele cu palmele deschise către focul sacru şi au spus în continuare unul după celălalt: M-oi închina Zânei Iubirii să primesc cheia nemuririi şi astfel voi simŃi iubirea şi-oi şti ce e nemărginirea. în limba tracilor. Pandera i-a spus: „Eu voi face rugăciuni la zeii mei. Jurământul Iubirii Sacre. 81 Pandera şi Maria s-au spălat în apă de izvor. iar Maria s-a rugat Domnului ei. 98 Şi Pandera şi Maria s-au dus lângă lumina opaiŃului şi au făcut rugăciuni în gând. 91 Apoi Pandera a sărutat-o tandru pe buze pe Maria. că noi iudeii nu recunoaştem legăturile de căsătorie în afara Legii noastre. 92Şi ea cu emoŃie în glas i-a mărturisit: „Vreau să-Ńi fac o surpriză. 88 Şi Maria aşa a făcut. Mama Noastră Domnazâna. domnule Pandera. că tracii credeau că munŃii sunt sacri. să pregăteşti o astfel de căsătorie după legea străbună pe care o urmează tracii”. 83 Maria s-a îmbrăcat şi ea în alb. Şi dimineaŃa. 96 Apoi au coborât la casa lui Zaharia şi Elisabetei unde Pandera a mai stat zece zile. 93 Şi Maria i-a petrecut lui Pandera. aşa cum făceau străbunii mei pe când ei se aflau în Egipt. Când au ajuns acolo se apropia prânzul. şnurul pe care se afla prinsă cheia ankh. 80 La acel timp vremea era mai răcoroasă. domnul meu. pe după gât.

111 Atunci Elisabeta i-a zis: „Iată cum vom face. Iosif a intrat vesel pe uşă şi a spus: „Pace casei acesteia! Şi bineŃe de la Domnul”. din neamul lui Iuda. 117 Să vedem ce va mai zice acum Iosif. 104 După o lună şi ceva de zile. Îl vom chema aici şi se va convinge singur să renunŃe la logodna voastră. credea că-l cheamă ca s-o ia pe Maria acasă la el. 127 Când Iosif a văzut-o pe Elisabeta însărcinată a spus: „BineŃe Elisabetei. 103 Şi Domnul Dumnezeu era în limpezimea luminii în cerul Lui de purpură şi se uita la oamenii de pe pământ. nu mă pot plânge. 120Ea va naşte un Fiu. 125Sunt bucuros că în sfârşit m-aŃi chemat şi v-aŃi hotărât că este timpul să mi-o daŃi pe Maria de nevastă”. 106Vroiau să clarifice cumva lucrurile.CARTEA IUBIRII DE OAMENI s-a rugat Lui Dumnezeu astfel: „Doamne pogoară peste mine Duhul Lui Zamolxe şi dă-mi un fiu care să aibe Duhul Lui”. Să ai un copil cu duh şi har. Vorbim cu Iosif. Din camera alăturată au venit Elisabeta şi Maria. Sunt sănătos şi muncesc cu spor la tâmplărie. logodnicul tău. 115Adevăratul 101 Pandera tată al copilului tău este Domnul care Şia trimis Duhul Său în Pandera. 105Şi ea s-a sfătuit cu Elisabeta şi cu preotul Zaharia. căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor”. 113Sunt încredinŃată că acum Iosif nu se va mai opune aflând că ai prunc cu altcineva. 105 În zilele următoare. 108 Şi Maria s-a dus din nou la munte să stea cu Elisabeta. fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. 110Şi ea le-a spus temerile ei preotului Zaharia şi Elisabetei: „Ce-o să mă fac când mă va vedea lumea că am prunc în pântece? Oamenii mă vor omorî cu pietre”. 114 Cât despre recuperarea banilor. 119Dar un înger al Domnului i s-a arătat în vis grăind: „Iosife. 102 Apoi Pandera s-a întors la Ierusalim. 112 Zaharia este preot şi te va dezlega de legământul făcut cu Iosif. 136 . Maria ştia că era însărcinată. el să-i ceară înapoi celui care i-a dat. 126 Preotul Zaharia a tăcut. că Ioachim e mort de mult. Maria şi părinŃii ei adoptivi. dar Maria a rămas să stea la vara ei Elisabeta. aşa că pruncul tău are Duh Sfânt şi va fi Mesia al poporului nostru. dar Iosif nu s-a lăsat convins să renunŃe la logodna lui cu Maria. aflând vestea. 118 Când Iosif a aflat că Maria era însărcinată a vrut să o lase. 107Dar ei nu i-au spus lui Iosif că Maria era însărcinată. 121 A doua zi preotul Zaharia a trimis pe cineva la Nazaret să-l aducă pe Iosif care. nu te teme s-o iei pe Maria drept femeia ta. Şi bineŃe şi Mariei. Ce faci? Cum îŃi mai merg treburile?” 124 Iosif a zis: „Slavă Domnului. 109Şi a trecut aşa timpul şi Maria era cu prunc în pântece de aproape trei luni. 123 Şi Zaharia i-a răspuns: „Bun sosit om bun. Ieşua şi Rut l-au vizitat din nou pe Iosif. 116 Nu te teme de lume că Zaharia le va spune oamenilor că Domnul s-a coborât peste tine în duh şi aşa ai rămas însărcinată urmând să-L naşti pe Mesia. şi ei iau spus să meargă la Nazaret şi să vorbească cu Iosif. precum am visat eu. logodnicul tău”. 122 Ajuns la casa lui Zaharia. logodnica mea”. căruia tu Îi vei pune numele Ieşua.

Duhul Lui Zamolxe se pogoară peste Iisus în Iudeea. 147 Şi Domnul. tatăl său. 137 Dar Iosif i-a răspuns: „Ba ferească Domnul! Cum pot eu s-o las pe Maria? Mai ales acum când ştiu că-L va naşte pe Mesia? 138Orice s-ar întâmpla sunt mai hotărât ca oricând s-o iau pe Maria acasă la mine. preotul Zaharia. om bun. privea lumea împreună cu toŃi îngerii care mai rămăseseră în cer. s-a umplut de Duh Sfânt şi a profeŃit că pruncul va fi profet al Celui-Preaînalt. ei au amuŃit. CAPITOLUL 3 Naşterea Lui Iisus. pe când slujea în templu la Ierusalim. Cei trei magi de la răsărit. 130 Şi Iosif i-a răspuns: „Să fie într-un ceas bun!”. 137 . 133 Iosif a fost copleşit despre cele auzite şi a zis: „Închinare. Atunci preotul Zaharia i-a zis lui Iosif: „Uite ce este! Tu ieşi afară în curtea casei până noi vorbim şi ne sfătuim între noi ce-o să fie”. Pandera şi pruncul Iisus. 131 Şi Elisabeta i-a povestit lui Iosif profeŃia preotului Zaharia: „SoŃul meu Zaharia. Oamenii vor vedea că umblaŃi amândoi şi vor şti că de acum toate lucrurile sunt rezolvate. 132Iar eu am avut un vis: Se făcea că Maria va naşte pe Mesia. Şi au căzut la învoială ca Maria să meargă acasă la Iosif şi să stea cu el. închinare! Şi eu am avut un vis asemănător. ce să zic? Mai am puŃin şi voi naşte”. 136 Şi spunând acestea Elisabeta credea că l-a pus pe Iosif într-o mare încurcătură. 129Cât despre mine. Un înger al Domnului mi-a grăit la fel despre Maria”. Elisabeta şi Maria au cântărit lucrurile. a aflat de la îngerul Gavriil că pruncul nostru va fi profet al CeluiPreaînalt. Şi află că deja Duhul Domnului s-a coborât în Maria şi ea este însărcinată”. închinare. 145 Când s-a împlinit vremea. 142 După ce Iosif a ieşit în curte. Ne întrebam ce mai este cu tine Iosif că nu te-am văzut de mult. Zaharia şi Maria au aflat despre visul lui Iosif. Atunci Zaharia. din cerul Lui de purpură. să-I gătească.CARTEA IUBIRII DE OAMENI Elisabeta l-a întâmpinat astfel: „Bun sosit la noi. Elisabeta a născut un prunc pe care l-au numit Ioan. Pandera Îl botează pe Iisus. Maria a făcut copilul cu un alt bărbat. 135 Dar Elisabeta tot vroia să se încredinŃeze că Iosif a renunŃat la Maria şi i-a spus: „Ştii bine că toŃi suntem în mâinile Domnului. Copilul pe care Îl va naşte Maria va fi Fiul Domnului. că el va merge înaintea Lui Mesia. izbăvitorul neamului nostru. Iisus la doisprezece ani în templu. 146Şi în ziua a opta l-au tăiat împrejur. 134 Când Elisabeta. 139Şi nu mă voi atinge de ea până va naşte”. Că doar ea va fi mama 128 Atunci Salvatorului nostru Mesia. Acum tu Iosif ai motive să renunŃi la logodna ta cu Maria”. 143 Apoi l-au chemat pe Iosif şi preotul Zaharia i-a spus: „Noi ne-am înŃeles ca tu şi Maria să plecaŃi împreună la Nazaret. 140 Vorbele lui Iosif i-au surprins pe 141 toŃi. calea întru conştiinŃa mântuirii şi luminarea celor ce şed în întuneric şi în umbra morŃii. 144Dar tu şi Maria nu vă veŃi căsători niciodată că Maria este dată Domnului. Pandera în Egipt. Iosif şi familia lui în Egipt.

138 . după la ei despre steaua de la răsărit. şi Iosif a luat pruncul în braŃe şi a mers cu Maria a dus la prunc şi la Maria. să nască acolo. 24 Când Iosif. că va fi saoşiant. şi noaptea târziu. 22Noi credem că pe aceste 10 Nevestele păstorilor au aflat că meleaguri s-a născut pruncul Mesia. înainte de răsăritul aceşti oameni şi a crezut că sosise soarelui. 6Dar Maria n-a apucat să tragă afla pruncul. Şi ea îi trimisese veste Betleem şi au întrebat pe unii oameni sorei ei din Nazaret să vină la Betleem ca dacă auziseră despre naşterea Lui Mesia Betleem. care au spus şi la Zaratuştra. care stătea uitându-se mereu 17 3 în Betleem. a mas degrabă într-un grajd. 23 11 Iosif i-a chemat pe magi în casă şi iEra lună nouă. Betleem în Iudeea. 13 25 Regele Irod Arhelau a aflat despre Într-o dimineaŃă. răsărit şi am venit să I ne închinăm”. răsărit. mama Sa. Şi i-a obiceiul străbunilor mei şi să-I dau un nume”. închinat şi I-au adus daruri: aur. 4Că se ştia din scripturi că în 18 Dar au dat peste nişte păstori care le-au Mesia trebuia să se nască în Betleem. de pe cer. 9Ei au trimis-o pe Maria a sunteŃi de prin partea locuri. Pe ea o chema tot Maria. De unde lui Cleopa şi pe alte femei ca s-o veniŃi?” 21 Unul dintre magi a zis: „Venim de la moşească pe Maria. Iosif a plecat la lucru şi a lăsat-o vremea naşterii Mesiei lui Israel. 8Şi Iosif a vorbit cu păstorii care stăteau noaptea pe ieşit Iosif. El pruncul este Mesia şi le-au spus şi va avea ceva din duhul zeului nostru bărbaŃilor lor. adică alŃi oameni. că nevestele lor moşiseră o femeie 5 Şi Iosif a plecat cu Maria la Betleem spus şi ea a născut un băiat în iesle. Maria şi pruncul s-au Ierusalim trei preoŃi magi care umblau întrebând: „Unde este Cel ce S-a născut întors la Nazaret. Şi toŃi care auzeau se mirau. păstorii. i-a văzut şi le-a spus: „Nu câmp cu oile. A doua zi au ajuns în zisă a lui Cleopa. 14Şi a în casă pe Maria cu pruncul.CARTEA IUBIRII DE OAMENI trimis pe magi la Betleem să-L caute 1 Se apropia sfârşitul verii şi Maria acolo. dar nimeni nu ştia nimic. care a născut un prunc în iesle. Iosif a vorbit cu rege al iudeilor? Noi I-am văzut steaua în Pandera şi i-a spus toate câte li s-au întâmplat la Betleem. tămâie şi 12 La acea vreme sosiseră din Persia la smirnă. 2Iosif şi Maria au primit înştiinŃare la zeii lor şi au mers toată noaptea la steaua strălucitoare de la sora mai mare a Mariei. la casa sorei ei că trebuia să nască. 16 Pe drum magii au tot făcut rugăciuni ştia că mai erau puŃine zile până ca ea să nască. salvator al lumii”. 7Şi au 20 Când magii au bătut la uşa casei. 26Şi după vorbit cu cărturarii poporului care i-au puŃin timp a venit Pandera care i-a spus spus că Mesia trebuia să se nască la Mariei: „Iată curând va răsări soarele. la casa sorei Mariei. numită Maria a lui Atunci ei s-au plecat în genunchi şi I s-au Cleopa. După care au plecat spre Ńara lor. 19Şi unde au ajuns seara spre asfinŃitul păstorii le-au arătat magilor casa unde se soarelui. 15Atunci Irod Arhelau Să-l ducem pe băiat în grădină că acolo i-a chemat în taină pe magi şi a aflat de vreau să-I fac botezul dacic.

că marile suflete călătoresc din trup în trup pentru a lumina omenirea. atunci a venit peste ea duhul zeiŃei Isis care i-a zis: „Ia seama suflet din sufletul meu. care-i vorbise în templul zeiŃei Isis şi care o numise Fecioara Maria. Eşti Iisus Fiul Lui Dumnezeu!” 31 În noaptea aceea îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus să plece cu pruncul şi mama Sa în Egipt. 41În taină Maria i-a spus lui Pandera despre duhul. Te numesc Iisus şi Te închin Lui Dumnezeu. Pandera a mers la casa lui Iosif. 139 . 47Şi Pandera a vorbit cu Iosif că va veni să-L vadă pe pruncul Iisus înainte de plecare. amândoi fiii lui Irod Idumeul care murise. Eşti copil al focului. aşa cum i se spunea şi maicii Lui Zamolxe pe care o chema Vetra. 36 Odată când Maria era în templul zeiŃei Isis.CARTEA IUBIRII DE OAMENI au mers în curtea casei unde Pandera a aprins un foc în care a aruncat tămâie şi ierburi frumos mirositoare. 28Şi a pus apă proaspătă într-un vas. 46 După un timp Pandera a primit înştiinŃare. că sufletul îŃi este curat ca lacrima. 35Mama Sa Maria s-a bucurat tare mult căci ea ştia despre sine că era întruparea zeiŃei Isis. 32 Şi Iosif aşa a făcut şi au mers la Abdum în Egiptul de Sus unde se afla marele templu al zeului Osiris. Isis şi Horus. 49 Cu câteva zile înainte de plecarea sa în Egipt. domnule Pandera. de la sutaşul roman că vor pleca în Egipt. 40 Pandera venea din când în când la casa lui Iosif ca să-L vadă pe Iisus şi aşa a aflat câte se petrecuseră cu ei când au fost în Egipt. 29Când au apărut primele raze de soare Pandera a luat copilul în braŃe şi a spus: „Să te vadă acum şi focul şi soarele şi cerul. ca fecioară de-a pururea. feciorul meu. Că fecioria cerească este în sufletul femeii nu în trupul ei”. 44Şi tu Maria ai acel duh al maicii Lui Zamolxe. foc sacru şi Duhul Lui Zamolxe te botez. 27 Şi 37 Iar după câteva luni Iosif a primit în vis înştiinŃare de la îngerul Domnului să meargă înapoi în Galileea unde domnea tetrarhul Irod Antipa. zeilor Osiris. dar cu duhul eşti Fiul Lui Dumnezeu. 38Şi Iosif s-a intors acasă cu Fecioara Maria şi cu pruncul ca să stea în Nazaretul Galileii. 33 La Abdum. Tu să aduci înŃelepciune lumii”. Maria este mai tot timpul acasă şi va fi bucuroasă să te vadă”. Iosif a vorbit cu preoŃii locului de la templul zeului Osiris şi l-au închinat pe Iisus. 39 Şi Domnul Dumnezeu veghea din cerul Lui de purpură cu toŃi îngerii rămaşi acolo. 43Noi ştim din Dacia că cine va naşte pruncul care să aibă Duhul Zeului Zamolxe se va numi Maica Domnului. că pruncul Tău are duhul zeului Horus. Cu trupul eşti fiul meu. 45Acelaşi spirit al zeiŃei Isis este şi cel al maicii Lui Zamolxe pe care noi în Dacia o numim Maica Domnului”. iar în Iudeea domnea Irod Arhelau. Şi aşa cum te afli acum cu pruncul în braŃe vei fi de-a pururea cunoscută ca Fecioara Maria cu pruncul. şi-L Ńinea pe Iisus în braŃe. 34Şi preoŃii şi preotesele L-au purificat pe prunc cu apă vie şi L-au binecuvântat cu foc sacru şi spiritele zeilor. 30 Apoi Pandera şi-a înmuiat degetele mâinii drepte în apă şi a udat cu ele pruncul pe frunte zicând: „Cu apă vie. 42 Atunci Pandera i-a spus: „Aşa te privesc şi eu Maria. 48Şi Iosif i-a spus: „PoŃi veni oricând la noi.

stând în mijlocul învăŃătorilor. domnul meu”. 54 Când a ajuns în Egiptul de Sus. cu Semnul Lui Zamolxe. 56 Pandera a stat mulŃi ani în Abdum. 67Şi după zilele Paştilor la Ierusalim. 51 Atunci Pandera i-a spus Mariei că va pleca din Nazaret şi a venit să-L vadă pe prunc înainte de a porni către Egipt. 53 După plecarea lui Pandera. 59Şi oamenii l-au numit pe Pandera. Sunt singură că Iosif este dus cu treburi”. 71 Iosif şi Maria au rămas uimiŃi. tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraŃi”. de la Maria care fusese acolo cu Iisus şi Iosif. 72 Şi Iisus le-a zis: „Cum se face că Mă căutaŃi şi nu ştiaŃi unde pot fi? Oare nu întru cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu. Abdes. Fă Doamne ca el să se întoarcă curând şi teafăr”. Iosif şi Maria au pornit înapoi spre Nazaret. 50 60 trup şi duh. Şi aşa au călătorit ei ziua întreagă. Pandera L-a binecuvântat pe Iisus cu semnul crucii. Şi era adorator cucernic şi credincios al zeiŃei Isis.CARTEA IUBIRII DE OAMENI Când a bătut la uşă a ieşit în prag Maria cu pruncul în braŃe şi i-a spus: „Bun venit. 54Dar ea nu ştia că vor trece mulŃi ani până când Pandera va reveni în Iudeea. 66Iisus implinise deja doisprezece ani la sfârşitul verii. 52 Iar Maria i-a zis: „Aşa să se facă voia Domnului. să pleci de lângă noi? Iată. unde a cunoscut bine pe preoŃii şi preotesele egiptene de acolo. adică cel care se închină zeiŃei Isis la Abdum. 70 Şi toŃi cei ce erau acolo şi-L auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. El Mi-a vorbit zicând: Iisus. ascultându-i şi întrebându-i. 58 ToŃi îl ştiau pe Pandera că purta. Am văzut un om cu părul alb şi o barbă mare. El nu era şi negăsindu-L Iosif şi Maria s-au întors la Ierusalim. dar Maria L-a certat: „De ce ne-ai făcut una ca asta. 63Apoi a mers acasă şi i-a povestit mamei Sale: „Eram în templu când un duh a venit peste Mine. Iosif şi Maria mergeau în fiecare an la Ierusalim cu rudele şi cunoscuŃii. de sărbătoarea Paştilor. Când m-am închinat Lui. iar Iisus mergea mai mult printre rude. fiul lui. vei fi lumii lumină de înŃelepciune. 61Era către sfârşitul verii în ziua când Iisus împlinise doisprezece ani. cu trupa de soldaŃi romani. Mergi sănătos. 57MulŃi credeau că Pandera avea în el duhul zeului Osiris. despre aceste locuri. Şi i-a spus Mariei că la vremea potrivită Îl va lua pe Iisus în Dacia. Şi-şi spunea: „Ce mult îl iubeşte Pandera pe Iisus. 64 Când Maria a auzit cele spuse de Iisus a înŃeles că era timpul întoarcerii lui Pandera. tot timpul cu el la gât. după naşterea pruncului. cheia ankh pe care i-o dăduse Maria la căsătoria lor pe vârful de munte în Iudeea. 65 Primăvara. 55Şi Pandera ştia câte ceva. 68 Dar când L-au căutat pe Iisus. 69L-au aflat după trei zile în templu. Isis şi Horus. locul unde oamenii venerau pe zeii Osiris. fiul lui Pandera. 62 Şi El a mers la templu ca să se roage şi era în duh când a văzut şi a auzit. Şi ea a plâns cu lacrimi de dor. Maria a rămas un timp tristă. Pandera a primit însărcinări în localitatea Abdum. dar pentru asta trebuie să mergi în munŃi la rudele tatălui Tău”. adică aici la templu?” 140 Vremea a trecut şi Iisus se întărea în .

1 Într-o zi pe când se ruga în templul zeiŃei Isis. în Iudeea. 6Şi Pandera se întreba ce-o să urmeze: „Ce va spune oare fiul meu Iisus când mă va cunoaşte acum la doisprezece ani ai Săi?” 7 De câteva ori Pandera a trecut prin faŃa casei lui Iosif. cum i se spunea de obicei lui Pandera în Egipt. Şi se tot gândea Pandera: „Ce mult am iubit-o şi încă o mai iubesc pe Maria! Păcat că nu s-a putut să rămânem împreună”. Iisus. Şi El să-l cunoască pe Bătrânul ÎnŃelept”. 5 Acolo a aflat câte ceva despre familia lui Iosif: Maria avea şi alŃi copii. El ştie că nu este fiul lui Iosif şi de multe ori m-a întrebat despre tine. 75 Când Iosif şi Maria au auzit aceasta s-au înspăimântat. dar nu a vrut să intre în curte. Iisus în Egipt pe urmele Lui Zamolxe. căci ştiau că cel ce cunoaşte numele tainic al Tatălui avea mare putere. care din cerul Lui de purpură se uita să vadă ce făceau oamenii pe pământ. 4Şi după ce a rezolvat treburile la pretoriu. Duhul Lui Zamolxe pogoară peste Iisus în Egipt. Pandera a mers la Nazaret. când Pandera a sosit la Ierusalim. evreieşte. era foarte învăŃat în legea iudaică. 13Iisus vorbeşte foarte bine trei limbi. tatăl Său. 8Într-o zi a văzut-o pe Maria trebăluind şi memoriile l-au năpădit. 76 Iar acasă Maria a aflat de la Iisus că El dormise în templu şi un înger al Domnului I s-a arătat şi L-a învăŃat numele tainic al Tatălui şi felul cum putea fi folosit. Şi acolo am aflat numele tainic al Tatălui”. Şi sutaşul roman l-a trimis pe Abdes Pandera. 78 Şi Iisus sporea în înŃelepciunea şi în harul Domnului.CARTEA IUBIRII DE OAMENI „Dar unde ai stat trei zile şi trei nopŃi?” I-a spus mama îngrijorată. Şi i-a ieşit în întâmpinare Mariei şi i-a zis: „Iată-mă Maria!” 10 Şi Maria a fost tare emoŃionată să-l vadă pe Pandera şi i-a spus cu lacrimi: „Domnul meu. Şi nu au mai zis nimic. 73 3 CAPITOLUL 4 Pandera revine în Iudeea. Şi Domnul Dumnezeu se bucura. 2 Şi tocmai s-a nimerit că cineva trebuia să meargă cu treabă la cohorta Sagittariorum. latineşte şi greceşte. 15Iisus este un băiat foarte inteligent. dar noi totuşi am vrea să-L dăm la şcoala rabinică. slavă Domnului! Ce faci?” 11 Pandera i-a răspuns: „Am venit cu treburi la pretoriu la Ierusalim. bine ai sosit. Pandera a auzit un glas care-i spunea: „Să mergi la Nazaret la fiul tău Iisus şi să-L aduci aici. apoi să-L duci la neamurile tale în Tracia şi în Dacia. 77Şi Maria s-a bucurat când a auzit asta. 9 Într-o zi Pandera a văzut-o pe Maria plecând de acasă către târg. 16 A intrat de multe ori în dispute cu 141 Trecuse Paştile şi primăvara era în toi . 14Şi este învăŃat în cele ale scripturii. băiatul ei cel mare. Dar tu sămi spui ce face fiul nostru Iisus?” 12 Atunci Maria i-a povestit: „Iisus S-a făcut băiat mare. că păstra în inima ei cine este El şi ce aflase ea de când fusese cu El în Egipt. la Ierusalim. v-am spus. dar cam neascultător în învăŃăturile iudaice pe care doreşte să le îndrepte cum vrea El. 74 Iisus i-a răspuns: „La templu.

numit şi Marele Lup Alb. 33 În zilele următoare s-au sfătuit cu toŃii. 26 Apoi Pandera L-a strâns în braŃe pe băiat şi L-a sărutat pe frunte şi Iisus i-a mărturisit cu lacrimi în ochi: „Ce mult team aşteptat. Şi Pandera I-a zis: „Bun găsit fiule. 27 Atunci Pandera I-a mărturisit: „Da fiule. 28 Şi Pandera cu Maria au stat să plănuiască plecarea Lui Iisus. Maria se gândea cu emoŃie: „S-a întors Pandera. Dacă Iisus vrea să meargă cu el atunci noi Îl vom pregăti de drum”. 34Apoi Pandera şi Iisus vor pleca spre Tracia şi mai apoi spre Dacia. Pandera şi Iisus. 19Şi i-a mai spus lui Pandera că ea nu era surprinsă de ce-i spusese el. Du-mă la el cât de curând!” 23 Seara. 24 Şi a doua zi dimineaŃa Maria L-a îmbrăcat frumos pe Iisus şi împreună au plecat să-l întâlnească pe Pandera. 31 Când Maria a ajuns acasă i-a spus lui Iosif toate câte s-au petrecut la întâlnirea lor cu Pandera. L-a privit îndelung cu multă iubire. 21 Apoi cei doi au plecat fiecare la treburi. Doamne cât ÎŃi mulŃumesc!” 22 Când a ajuns acasă Maria I-a vorbit Lui Iisus despre întoarcerea tatălui Său şi El i-a zis: „Ştiam că tata Mă va căuta. Pe Iisus aş vrea să-L iau cu mine în Egipt şi apoi să-L duc în Tracia şi în Dacia. 17 După ce a ascultat cele spuse de Maria despre Iisus. Şi ŃineŃi aceasta în taină de lume. a venit în MunŃii Haemus de unde Licu se trăgea de baştină. Acum nu ştim dacă Îl vor mai primi la şcoala rabinică”. un urmaş de-al ei şi al soŃului ei Licu. iar Domnul în duh. dar lui Iosif poŃi să-i spui”. 35 Pandera le-a mai spus: „Neamul meu se trage din Mari fiica zeului nostru Zamolxe. Spune-I băiatului nostru că am venit să-L văd. 36Pandu. 29Dar Maria era încă îngrijorată de ceea ce va urma şi i-a întrebat: „Ce vom face de acum înainte? Cum vom rezolva lucrurile cu bărbatul meu Iosif?” 30 Pandera i-a răspuns: „Lui Iosif îi vom spune totul. 18 Auzind acestea Maria i-a spus lui Pandera despre duhul care de curând coborâse asupra Lui Iisus. Ştiam că vei veni să Mă iei şi că nu M-ai părăsit”. unde Pandera vroia ca El să înveŃe tainele preoŃilor şi să păşească pe urmele străbunului Zamolxe. Dar era încă îngrijorată: „Cum să facem cu plecarea Lui Iisus? Ce va spune oare Iosif care-l iubeşte ca pe fiul lui propriu?” 20 Dar Pandera a liniştit-o zicând: „Vom rezolva şi aceasta. domnul meu. Maria i-a povestit cele întâmplate. 32Atunci Iosif ia zis: „Nu mă pot opune. unde El poate să înveŃe cu înŃelepŃii noştri şi să ajungă preot”. tată. Vreau să-l cunosc şi eu mamă. Iisus era şi El uimit de vederea tatălui Său. Vom merge în Dacia străbunilor Tăi. El este un om bun şi înŃelept şi va înŃelege”. Acolo ÎŃi vei găsi împlinirea în viaŃă”. când Iosif s-a întors de la lucru.CARTEA IUBIRII DE OAMENI fariseii şi saducheii cei învăŃaŃi. Pandera este tatăl Lui în trup. primul şi singurul meu bărbat iubit. Mai întâi. 37Noi în Tracia am păstrat cu străjnicie memoria clanului 142 . vor merge în Egipt. 25 Când Pandera şi-a văzut fiul. Pandera i-a dat de ştire de ce se întorsese el în Iudeea: „Draga mea Maria. Vino să Te îmbrăŃişez!”.

dar şi preot al Lui Zaratuştra. Zamolxe a fost hirotonisit preot egiptean. 41În Dacia preoŃii au obiceiul să cheme spiritele zeilor Egiptului aşa cum au făcut şi străbunii noştri Zamolxe şi Marele Lup Alb.CARTEA IUBIRII DE OAMENI Cogaion şi am Ńinut mereu legătura cu rudele noastre din Dacia. 38 În câteva zile pregătirile au fost gata şi Pandera cu Iisus au pornit către Egipt. despre care vorbise preoteasa. din care ne tragem noi fiule”. 49Se proroceşte că acel spirit al Lui Melchisedec şi al Lui Zamolxes va coborî în cineva trăitor în aceste timpuri. Şi acolo au cunoscut-o pe preoteasa de la templul zeiŃei Maat. căci aceasta înseamnă numele Melchisedec”. profetul perşilor. Şi ele se întrepătrund şi se multiplică până 143 . 42 Mergând pe Valea Nilului. Legendele noastre spun că El a fost la piramide. 39 Când au ajuns la piramide. fiul lui. el nu se risipeşte. către Egiptul de Sus. dar putem spune că va fi preot în veac şi rege drept. Şi vroiau să afle de la ea dacă se mai ştia ceva din vechime despre şederea Lui Zamolxe în Egipt. 46 Când Zamolxes a părăsit Egiptul. Pandera şi Iisus au ajuns la Teba. 51 Pandera era încredinŃat că duhul. cu vreo cinci sute de ani înainte. deşi îi este înrudită cu sufletele din care iniŃial s-a compus. părintele iudeilor. tatăl I-a povestit fiului legende ale tracilor despre şederea Lui Zamolxe în Egipt astfel: 40„Străbunul nostru Zamolxe şi-a purtat paşii pe aceste locuri. la Karnak şi în Valea Regilor. coborâse deja în Iisus. 54Şi atunci când sufletul nou este format şi se află într-un corp. deşi sufletul are miezul lui. 44Zamolxes a stat trei ani în Egipt apoi s-a întors pe meleagurile Lui. 52Şi a mai întrebat-o pe preoteasă: „Rogu-te să-mi spui cum se face că un suflet care s-a întrupat poate fi făcut din mai multe suflete care au fost odată întrupate şi ele?” 53 Preoteasa i-a spus: „La facerea unui suflet nou pot participa mai multe suflete vechi. 57Şi tot aşa se întâmplă mereu cu fiinŃarea de suflete care toate au pornit de la Domnul ca scântei. Dar acel suflet nou este şi el vechi ca şi sufletele care îl compun. 43 După câteva zile preoteasa le-a spus: „Istoria noastră a consemnat trecerea pe aici a unui dac pe nume Zamolxes. El fusese hirotonisit şi preot al Marelui Zeu Amun”. ZeiŃa ÎnŃelepciunii la egipteni. la Teba. La Teba. 45El era deja preot al Zeului Dumnezeu din Dacia. 48 Şi preoteasa le-a spus: „În cronici se mai scrie că Zamolxes era întruparea unui mare profet din vechime. un om cu numele de Melchisedec. el îşi face o bază nouă şi acumulează o experienŃă nouă de viaŃă”. 47 Pandera i-a mulŃumit preotesei pentru cele spuse. care a fost Mare Preot şi rege pe vremea lui Abram. 55 Şi Pandera a mai întrebat: „Dar ce se întâmplă cu sufletul nou atunci când el merge în lumea cealaltă? Oare părŃile de suflete din care este făcut revin la sufletele lor originale?” 56 Preoteasa i-a răspuns: „Când sufletul merge în lumea de dincolo. Şi a mai întrebat-o: „Se mai scrie oare şi altceva despre străbunul nostru Zamolxe? Noi ştim că egiptenii din vechime consemnau atent şi despre spiritele care îi călăuzeau pe anumiŃi oameni aleşi de Preaînaltul”. în Egiptul de Jos. că are o identitate proprie. 50Noi nu ştim cine poate fi acel om.

dar viziunea Mi-a rămas adânc întipărită în minte”. 74Şi El Mi-a zis: Iisuse. Iisus avea cincisprezece ani când a pornit cu tatăl Său Pandera spre Tracia. CAPITOLUL 5 Iisus merge în Tracia. 3Apoi de acolo au purces călare către MunŃii Haemus în Tracia. urmaşul Meu. 67Iisus ştia deja de la templul din Ierusalim numele secret al Domnului. 144 . 1 70 Într-o zi. fiule. Duhul Lui Zamolxe pogoară peste Iisus în Dacia. 2 Au coborât în Delta Nilului şi de la Alexandria s-au îmbarcat spre Atena în Grecia. zeul solar. 72Mam ridicat în spirit şi am ajuns până în al nouălea cer unde M-a întâmpinat un om bătrân. 68 De la preoŃii egipteni Iisus a mai învăŃat şi meşteşugul vindecării bolilor şi să facă minuni. 61Dar sufletele invocate nu coboară cu totul în noul corp. 78 Şi Pandera a vorbit cu sutaşul de la Abdum să-l lase să plece un timp din armata romană. Pandera a participat şi el la hirotonisirea Lui Iisus şi era tare mândru de feciorul lui. 69 La numai cincisprezece ani Iisus a fost investit ca preot al zeului Amun. apoi în Dacia la Sarmisegetuza. tot aşa cum fac îngerii. 73Eu L-am recunoscut şi M-am închinat Lui. 62 Şi Pandera a fost încredinŃat că acolo la Teba era locul cel mai bun pentru ca Iisus să deprindă înŃelepciune. 59 Şi Pandera a mai întrebat: „Oare cine poate să cheme sufletele cele luminoase?” 60 Atunci preoteasa i-a zis: „Un om care cunoaşte aceste taine poate chema orice suflet să vină în sufletul lui propriu şi astfel să dobândească o parte din lumina sufletului pe care îl doreşte. unde în vechime Zamolxe fusese şi El iniŃiat preot al zeului Amun. Iisus a fost răpit în duh. 75Apoi El a dispărut şi Mi-am revenit în simŃiri. pe când se afla la templul zeiŃei Maat din Teba. ci ele dau doar scântei care se alipesc altor scântei care se află deja în sufletul omului care le-a chemat”.CARTEA IUBIRII DE OAMENI cresc în lumină aşa de mult încât se întorc înapoi la Domnul. Iisus învaŃă înŃelepciunea Lui Zamolxe cu preoŃii decenei şi cu Marele Preot şi devine preot. 65 În trei ani Iisus a aflat tainele zeilor Egiptului. că-L ştiam dintr-o altă viziune pe care am avut-o în Iudeea. 63 Şi a vorbit cu preoteasa de la templul zeiŃei Maat ca Iisus să stea la templul ei şi să înveŃe religia locului şi să devină preot egiptean. 77Şi acolo în Dacia vei cunoaşte cu adevărat Duhul Lui Zamolxe”. 71Şi El a Ńinut minte cele trăite atunci şi a mers la Abdum şi i le-a povestit tatălui Său Pandera: „Eram în templul zeiŃei Maat atunci când Duhul Lui Zamolxe a pogorât peste mine. chiar la templul Luxor din Teba. 64Şi după ce a făcut toate acestea Pandera s-a întors la Abdum la trupele romane din care făcea parte. 66El a deprins ştiinŃele egiptenilor şi a cunoscut formulele magice prin care se dobândeau mari puteri. 76 Pe dată Pandera I-a spus: „Este un semn că a venit timpul să pornim spre casă. 58Dar drumul existenŃei lor este lung pentru că întâlnesc în calea lor şi întunericul care le ia din lumină”. află că Duhul Meu se va coborî cu şi mai multă putere în Tine. şi să vină înapoi după câŃiva ani.

de la plecarea la Zamolxe a Marelui Preot Deceneu. au dorit săL ia la învăŃătură. Acolo Iisus va învăŃa cu marii înŃelepŃi ai neamului nostru”. a zis: „Băiatul să stea un timp cu noi şi să deprindă învăŃătura Lui Zamolxe şi să ajungă preot deceneu”. 10Şi au trecut râul cel sfânt Istru şi au purces către Sarmisegetuza unde rudele îi aşteptau. 21De acum pe Iisus Îl luăm la învăŃătură şi în doi ani de zile va ajunge preot deceneu”. 11PreoŃii şi preotesele de la Sarmisegetuza Îl aşteptau şi ei. fiul său. am tot chemat la focul sacru să revină Duhul Lui Zamolxe. slujitorii Lui Zamolxe. că aflaseră că Pandera Îl va aduce acolo pe Iisus. 26Era pe vremea când trăia prorocul Zaharia. 12 Pandera şi Iisus au ajuns la Sarmisegetuza spre bucuria tuturor. 30 Iisus i-a zis Marelui Preot: „Este un obicei la poporul mamei Mele de a aduce jertfe. 13În seara venirii preoŃii au aprins un rug sacru şi s-au rugat Lui Dumnezeu şi Lui Zamolxe şi au chemat spiritele străbunilor înŃelepŃi. 24 Într-o zi Marele Preot I-a povestit Lui Iisus legende despre Zeul Zamolxe: „Se ştie prea bine cum străbunul nostru Zamolxe a învăŃat cu înŃeleptul Pitagora. care. 7 Atena. 22 Şi Marele Preot a aranjat ca Iisus să înveŃe cu preoŃii şi preotesele de la Sarmisegetuza. 8 Dar Pandera i-a răspuns: „Iisus va merge cu mine în Dacia. 20Că noi suntem poporul Lui Dumnezeu. 16 Şi Marele Preot a zis: „Noi. Tatăl nostru ceresc. 19 Noi nu ştim ce va face Iisus în lume. şi nici cum o s-o îndrepte pe calea luminii. retras de lume. 17Deceneu a prorocit că Spiritul Lui Zamolxe se va întoarce într-un om care va schimba lumea. 31Deşi de-a lungul timpului s-a 145 . 18După câte mi-ai spus. apoi cu Zarates. preoteasa decenee. Iisus a cunoscut multe rude din partea tatălui.CARTEA IUBIRII DE OAMENI 4 Când Pandera a ajuns la rudele lui. observând aptitudinile deosebite ale tânărului Iisus. care trăia în munŃi. sora lui Pandera. 14 Într-o zi Pandera L-a dus pe Iisus la Marele Preot Iulian. se credea că spiritul Lui Zamolxe a coborât într-un om. căruia i se spune Bătrânul ÎnŃelept. 25Dar Zeul nostru Zamolxe a fost prezent la sfinŃirea templului din Ierusalim. 23Dar Iisus urma învăŃătura mai ales pe lângă Marele Preot. care este Mare Preot şi zeu în vecii vecilor. 29Noi credem că din acel templu nu vor rămâne decât ruine”. dar ştim că va avea putere de la Dumnezeu. 5 În Tracia. un mare preot din Babilon şi mai apoi a stat un timp în Egipt. unde se află Marele Preot. nu încape îndoială că tânărul Iisus are scântei din spiritul străbunului nostru Zamolxe. 15Şi i-a povestit Marelui Preot viaŃa tânărului Iisus şi i-a mai spus şi despre viziunile Lui Iisus atunci când I-a vorbit străbunul Zamolxe în Iudeea şi în Egipt. 28Ce se face cu vărsare de sânge se va sfârşi tot cu vărsare de sânge. toŃi i-au primit cu dragoste şi s-au bucurat să-L vadă pe Iisus despre care ştiau de la Pandera că era fiul său care stătuse în Galileea cu mama Sa. 27Atunci Zamolxe i-a mustrat pe iudei că au adus sacrificii la inaugurarea templului din Ierusalim. la clanul Cogaion. 9 Pandera şi Iisus au stat în Tracia până primăvara când s-au pregătit de plecare spre Dacia. 6I-a întâlnit şi pe preoŃii traci decenei.

45Dar mai cu seamă Îi vedem prezenŃa în ritmurile naturii. căci de la gând vine cuvântul şi de la cuvânt vine fapta. Şi de atunci ne merge bine. 53Dar sufletul se arată într-un fel în lumea materială care-i este creaŃia. 43Dar este necesar să aflăm despre El pe înŃelesul nostru. 48Iar atunci când omul reuşeşte să-L trezească pe Domnul din el va şti ce să facă în viaŃă şi va cunoaşte ce este viaŃa omului. cine este Dumnezeu şi cum Îl putem noi cunoaşte? 38La iudei Spiritul Suprem este împărŃit în mai multe entităŃi. Şi bine va fi cât timp nu venerăm moartea ci viaŃa. 49Şi aşa omul va înŃelege puterea gândului. 34Noi neamurile tracilor nu mai aducem jertfe zeilor de pe timpul străbunului Zamolxe. mai cred că sângele poate spăla de păcate. spunem în cuvinte ce am gândit şi apoi înfăptuim”. Fără această apartenenŃă la natură omul îşi pierde sufletul”. 58Este bine ca omul să înŃeleagă că de când se naşte şi până la moarte. 37 Şi odată Iisus l-a întrebat: „Mărite Preot. 41 În Iudeea nu am putut înŃelege de ce contradicŃiile continuă şi de ce sunt partide religioase care susŃin idei diferite ducând mereu la dezbinări”. iudeii tot continuă să facă aceasta pentru că urmează scriptura Tora. 56 Iisus a ascultat atent vorbele Marelui Preot Iulian pe care l-a mai întrebat: „Cum poate atunci omul să intre în ritmurile naturii?” 57 Şi Marele Preot a răspuns: „Ritmurile naturii sunt o trăire a Domnului. 42 Atunci Marele Preot I-a explicat Lui Iisus: „Dumnezeu. 35Că adevărata scriptură este însăşi viaŃa. 32 Marele Preot Iulian a mai spus: „Păcat că aceşti oameni. 54MinŃile noastre şi trupurile noastre sunt tot de suflete create. 40Deşi se crede că există o singură FiinŃă Supremă. este peste puterea noastră de înŃelegere. în care şi viaŃa noastră trebuie trăită. 46 Iisus a întrebat: „Atunci unde se află locul omului în înŃelegerea Lui Dumnezeu?” 47 Marele Preot Iulian a zis: „Domnul este atât în exteriorul omului cât şi în interiorul lui. 50Şi să iei aminte că gândurile omului deschid mereu drumul pe care el păşeşte. 55Şi cu adevărat sufletul omului este tot aşa de bătrân ca şi timpul care nu are vârstă tot ca şi Dumnezeu”. aflaŃi în căutarea cunoaşterii Domnului. iar când scripturile scrise nu mai urmează viaŃa ele devin rătăciri. întinează sufletul omului şi aduc mari pagube şi nenorociri”. Dar dacă omul iese din 146 . Că noi oamenii după ce gândim. ÎnŃelepŃii neamului se străduiesc de sute de ani să-L definească. numirea Ei este neclară şi duce mereu la violenŃă. 51 Atunci Iisus l-a mai întrebat pe Marele Preot: „Dar sufletul omului unde sălăşluieşte?” 52 Şi Marele Preot a răspuns: „Cu adevărat sufletul este fără timp. unde este scris să aducă jertfe”. viaŃa să-i fie condusă de ritmurile naturii.CARTEA IUBIRII DE OAMENI văzut că jertfele aduc distrugeri celor care le fac. 44Putem spune fără să greşim că Dumnezeu este în tot şi în toate. 39Dar multele lor frământări nu au reuşit să limpezească lucrurile. în mărirea Lui. a cuvântului şi a faptei. 33Şi dacă ei vor continua să mai facă sacrificii de animale nu va mai rămâne nimic din poporul lor. 36 De obicei Iisus mergea singur să-l vadă pe Marele Preot care limpezea nedumeririle Sale.

anume: naşterea. 79 Preotul Casian a mai explicat: „Botezul se face într-un loc potrivit ales. 61 Din moş-strămoşi urmăm multe practici care Ńin vie conştiinŃa sacralităŃii vieŃii omului. fie individual. I-a explicat Lui Iisus: 75 „Naşterea unui copil înseamnă revenirea sufletului. 70 PreoŃii de la Sarmisegetuza cunosc practicile pe care noi le urmăm în astfel de împrejurări. 77Noi preoŃii avem ritualuri care-l primesc pe copil în lume. unul dintre cei care învăŃau pe tinerii de la şcoala de la Sarmisegetuza. Cu alte cuvinte el să-şi dea seamă de fiinŃarea lumii şi a propriei vieŃi. adică trezvia. 78Şi urmăm metoda tradiŃională a botezului cu apă. 81Când apar primele raze de soare sacerdotul spune: Să te vadă acum şi focul şi soarele şi cerul. urmând tradiŃia şcolii lui Zamolxe înfiinŃată cu peste cinci sute de ani înainte. prin ceea ce se cheamă botez. căsătoria. foc sacru şi Duhul Lui Zamolxe te botez. 82Apoi în prezenŃa focului sacru sacerdotul îşi moaie degetele mâinii drepte în apă proaspătă şi-l udă pe prunc pe frunte zicând: Cu apă vie. cum o numim noi”. Noi oferim această posibilitate pe care omul. care dădeau învăŃătură la şcoala sacerdotală. vin la preoŃii decenei care-i ajută să păşească din nou pe făgaşul armoniei cu natura. 83Şi-i dă copilului un nume după vrerea părinŃilor şi-l închină la un 147 . 66Iar atunci când omul devine conştient de puterea gândului lui. 74 Preotul Casian. moartea. 68 Auzind ultimele sale cuvinte Iisus la întrebat pe Marele Preot: „Care ar fi aceste momente? Cum pot fi ele definite? Care sunt practicile potrivite? Rogu-te să-Mi spui”. 60 Oamenii. care plecase în lumea de dincolo. 73 LecŃiile se Ńineau fie în grup. căsătorie şi la moartea oamenilor”. Noi preoŃii decenei avem trimiterea de a-l îndrepta pe om pe calea cea bună atunci când el se rătăceşte. 65Şi în orice moment omul îşi alege singur pasul pe care-l face. foc şi Spiritul Lui Zamolxe”. 80Dacă pruncul are naş şi naşă ei îl aduc în braŃe şi urmează ceea ce le spune preoteasa sau preotul deceneu. sau într-un vas în care se pun ierburi frumos mirositoare. 64Odată cu trezirea sufletului omul deschide ochii spre lume şi aşa îşi îndreaptă viaŃa pe calea armoniei. fie o acceptă. La aceste cuvinte se mai pot adăuga şi alte vorbe potrivite momentului. De obicei are loc la răsăritul soarelui. despre subiectele amintite de Marele Preot. 69 Dar Marele Preot a răspuns pe scurt la întrebările Lui Iisus: „În viaŃa omului sunt momente cheie pline de sacralitate. 76 Împrejurările în care se naşte un copil sunt legate de vieŃile anterioare ale sufletului care se întoarce. Baza practicilor stă în folosirea focului sacru care trezeşte sufletul. el poate să-şi trăiască frumos toate clipele vieŃii. 72 În zilele ce au urmat Iisus a discutat cu preoŃii şi preotesele. 71Să vorbeşti cu preoŃii şi 59 preotesele de acolo despre ritualurile urmate de ei la naştere. Se aprinde un foc sacru într-o vatră. 67Dar sunt unele momente din viaŃă pe care omul păşeşte ca pe nişte trepte pentru a se apropia de Dumnezeu”. în corp uman. fie o refuză. care rătăcesc în viaŃă. Trei dintre ele sunt cele mai importante. 62 Şi Iisus a mai întrebat: „Care ar fi aceste practici?” 63 Marele Preot a spus mai departe: „În primul rând omului trebuie să i se trezească simŃul realităŃii.CARTEA IUBIRII DE OAMENI aceste ritmuri el suferă.

94 Atunci preotul Casian I-a zis: „Căsătoria cea mai bună este între un bărbat şi o femeie care se iubesc. atunci când nu mai are suflet în el. 88 Preotul Casian I-a răspuns: „Fireşte. la munte. 96Şi bărbaŃii care vor să se însoŃească cu mai multe femei o pot face. este 148 . 103Şi dacă bărbatul doarme aparte de femeia lui. chemând sufletele lor. el o va iubi mereu că dorul lui de ea nu se va ostoi. 95Dar 84 sunt oameni care nu vor să se căsătorească. 106Cei care mor nu-şi pierd sufletul căci el merge la Zamolxe. Şi I-a zis Lui Iisus: „Noi incinerăm trupurile celor morŃi şi uneori le punem Ńărâna într-un loc anume în pământ peste care mai apoi aprindem focuri sacre şi chemăm înapoi sufletul mortului să se întrupeze. 87 Atunci Iisus i-a spus preotului Casian: „Aşa a făcut tata când M-a botezat în Galileea”. 90 Altă dată preotul Casian a vrut să-I explice Lui Iisus cum era făcută căsătoria la daci. 101Dar e bine ca bărbatul şi femeia să doarmă fiecare separat. 93 Şi Iisus i-a mai spus: „Aş vrea să cunosc mai multe despre obiceiurile tracilor cu privire la căsătorie”. Şi acolo unde se face botezul trebuie aprins focul sacru”. 98 Iisus l-a mai întrebat pe preotul Casian: „Şi cum se petrec aceste căsătorii cu mai multe persoane?” 99 Preotul Casian I-a răspuns: „Perechile se căsătoresc fiecare în parte. iar preotul Casian a încuviinŃat că totul a fost făcut după Legele Lui Zamolxe. 91Dar Iisus i-a spus: „Cunosc bine acest ritual. 105 În altă zi preotul Casian a vorbit despre ritualurile folosite la moartea unui om. noi putem să-i chemăm pe oameni. foc sacru şi Duhul Lui Zamolxe te botez”. 97 Mai rele sunt ascunderea şi minciuna şi prefăcătoria şi înşelăciunea. la mare.CARTEA IUBIRII DE OAMENI zeu sau o zână anume. că Domnul Dumnezeu nu vrea ca omul să ardă dacă găseşte împlinire aşa. că din patimile înfrânate ale omului ies multe rele”. la deal. Căci Pandera urma obiceiul străbunilor noştri. şi viaŃa ne este frumoasă. decât pe cel de sine. 89Dar cel mai bine este ca botezul să fie făcut de către un sacerdot deceneu. Aşa se face ritualul botezului după împrejurările în care are loc. Orice om poate boteza chiar dacă nu este preot deceneu. 104Eu am ca soaŃe două surori. să se întoarcă pe pământ. 86Se poate boteza un prunc oriunde în natură. ci el trebuie doar să urmeze Legile Lui Zamolxe. PreoŃii şi preotesele decenee cunosc bine cum să atragă benecuvântările zeilor la botezul unui copil”. şi femeile care vor să se însoŃească cu mai mulŃi bărbaŃi o pot face şi ele. 102 Că femeia stă mai mult cu copiii ei ca să îi crească. 85Dar momentele cheie sunt folosirea celor două expresii: „Să te vadă acum şi focul şi soarele şi cerul” şi „Cu apă vie. la şes. A fost urmat de tata şi de mama când ei s-au căsătorit pe vârful unui munte din Iudeea”. care se înŃeleg ca suratele de bine. 92 Şi Iisus i-a depănat preotului Casian toate câte ştia despre căsătoria părinŃilor Lui. iar alŃii care vor mai mult decât însoŃirea în doi. dacă se poate. Şi de la început se înŃeleg între ei cum vor vieŃui. slavă Domnului”. Că trupul omului. în câmpie şi în pădure. sau lângă o apă curgătoare sau într-o apă curgătoare curată. 100Că omul nu are stăpânire pe trupul nici unui alt om. 107Dar dacă vrem. şi nici dorul ei de el.

116ProfeŃiile pot rătăci atunci când profeŃii sunt rupŃi de viaŃă. El l-a întrebat despre cunoaşterea viitorului astfel: „Rogu-te. 113Noi dorim în primul rând creşterea trezviei în om. 121Noi tracii numim Legile Lui Zamolxe. Şi atunci vom şti că urmăm vrerea Lui Dumnezeu şi viaŃa ne va fi bună. dar le lega de trezirea sufletului. ne facem bun viitorul. 110 Şi în timp Iisus a mai învăŃat cum preoŃii decenei conduceau ritualurile de trecere a celor tineri la pubertate. ai putea să-Mi vorbeşti despre Legile Lui Zamolxe?” 120 Şi Marele Preot I-a răspuns: „Legile Lui Zamolxe sunt Legile Lui Dumnezeu. Legile Belagine. se înrăiau şi se transformau în strigoi. 122Ele au fost scrise după înălŃarea la cer a Lui Zamolxe. nicidecum de un destin fixat al omului şi al neamurilor. Legile Frumoase. cunoaşterea viitorului.CARTEA IUBIRII DE OAMENI ca şi Ńărâna. 109Şi a mai aflat că sufletele din trupurile moarte. 117 Atunci Iisus a zis: „Neamul mamei mele crede foarte mult în profeŃii şi de multe ori iudeii au suferit după ce unii profeŃi au spus profeŃii strâmbe care au dus poporul în rătăcire. la adolescenŃă şi la maturitate. Mărite Preot. care nu erau incinerate. 126 Şi se poate întâmpla că oamenii pot distruge plăcile de aur pe care Legile Lui Zamolxe sunt gravate cuvânt cu cuvânt. 114Nu vrem să ştim ce ne aşteaptă în viitor. Bătrânul ÎnŃelept. 123O primă formă a acestui cod de legi a fost făcută cunoscută dacilor de către Marele Lup Alb. iar ei I-au spus istoria neamului tracilor care credea în profeŃii. tot aşa cum Legile Lui Moise sunt Legile Domnului iudeilor. 119 Într-altă zi Iisus se afla sus la munte împreună cu Marele Preot. 115Noi învăŃăm să devenim nemuritori prin înŃelegerea nemuririi sufletului nu prin cunoaşterea viitorului. Şi mulŃi profeŃi au fost omorâŃi şi pe drept şi pe nedrept”. pe care l-a rugat: „ÎnŃeleptule. 108 În zilele care au urmat Iisus a asistat la câteva incinerări şi aşa a învăŃat ce ritualuri făceau acolo preoŃii decenei ca să scape sufletele de suferinŃă până ajungeau în lumea cealaltă. ci dorim să ne ordonăm existenŃa prezentă în mijlocul naturii. Şi tot aşa rezulta şi din cele vorbite de Iisus cu Marele Preot Iulian. 127Şi chiar dacă nu mai avem plăcile de aur cu Legile Lui Zamolxe. 111 Într-una din zile. Şi am auzit multe astfel de istorii în care profeŃii i-au dus în restrişte pe oamenii pentru care ei făceau profeŃii”. să-Mi spui ce importanŃă are cunoaşterea viitorului pentru om?” 112 Atunci Bătrânul ÎnŃelept I-a răspuns: „PredicŃiile. succesorul Lui Zamolxe la Marea PreoŃie. nu sunt Ńelurile existenŃei omului. ele se pot 149 . aşa cum ne spune Dumnezeu”. Şi aşa. De aceea dacii foloseau incinerarea trupurilor. 118 Şi Iisus a vorbit cu preoŃii şi preotesele de la Sarmisegetuza despre profeŃi şi profeŃii. 125Dar uneori istoria s-a dovedit rea şi distrugătoare şi Zamolxe ne-a învăŃat ca să păstrăm aceste legi sub formă de simboluri puse pe azimele de pâine. că aşa nu le vom uita cum nu uităm să mâncăm pâinea. Multe dintre aceste legi sunt vorbele Lui de înŃelepciune. 124De atunci noi tracii am tot urmat aceste legi care au fost mereu scrise pe tăbliŃe de aur. dar semnele din pâine vor rămâne cât va fi suflare de traci şi de urmaşii lor. pe când Iisus se afla împreună cu Marele Preot. din viaŃa cea bună.

am citit atent toate plăcile. după care Marele Preot a revenit şi L-a întrebat pe Iisus: „Ei. 132 Văzându-I credinŃa Marele Preot Ia spus Lui Iisus: „Te las singur ca să le poŃi pricepe pe îndelete”. 149În schimb dăm oamenilor ceea ce vrem să primim din partea zeilor. 142Sămi spui acum. 144Sunt şi alŃi zei mai mici cărora Li se spun Elohim. când Legile Lui Zamolxe au fost din nou gravate pe plăci de aur. Ea cuprinde cele mai profunde legi date omului pe pământ.CARTEA IUBIRII DE OAMENI reconstitui din obiceiurile noastre şi din simbolurile pe care le punem pe pâine şi din cele ce ştiu oamenii că era scris pe plăcuŃele de aur şi din viziunile unora care primesc mesaje de la zei”. 141Noi oamenii înŃelegem doar frânturi din lumea pe care ne-o prezintă zeii. sunt altele. Şi de atunci le păstrăm cu sfinŃenie”. vor avea parte de violenŃă. 130 Şi Marele Preot I-a mai spus Lui Iisus: „Vino să le vezi!” 131 Apoi Iisus a fost condus de Marele Preot într-o încăpere săpată în stâncă. Omului care o citeşte atent i se rupe inima când află despre atâtea omoruri şi dezastre. în numele unui zeu bun doar cu numele. că şi caracteristicile. 145 Sunt multe violenŃe scrise în scriptura iudeilor. ci doar de credinŃa noastră în bine. cum este?” 135 Iisus era plin de Duhul ÎnŃelepciunii şi i-a răspuns: „Mărite Preot. oricât ar spune oamenii că ei sunt aceiaşi şi că doar denumirile lor diferă. 138În spatele legilor lor este numele unui personaj în care cred ei. 136 Marele Preot I-a răspuns: „Noi credem în Dumnezeu şi ştim că El are toată înŃelepciunea din care sorbim şi noi stropi atâta cât El ne dă. 148Noi nu facem sacrificii sângeroase. care li se atribuie. nu oferim zeilor nimic. precum sunt Legile Lui Moise de pildă. 128 Şi Iisus a mai întrebat: „Cum putem cunoaşte Legile Lui Zamolxe?” 129 Marele Preot I-a răspuns: „Ultima oară Legile Lui Zamolxe au fost reconstituite în vremea Marelui Preot Deceneu. Acolo el I-a arătat Lui Iisus plăcuŃele de aur. 150Dar zeii sunt intermediarii 150 . 139 Dar zeii sunt diferiŃi pentru toŃi. Nu încape îndoială de aceasta. Ar fi mult prea multe de spus ca să le enumăr. Nicăieri nu am întâlnit o înŃelepciune mai mare. pe care erau scrise Legile Lui Zamolxe şi le-a citit pe toate. de sânge va avea parte. de sabie va muri. Şi El s-a închinat la ele cu semnul Crucii Lui Zamolxe şi a ridicat fiecare plăcuŃă de aur în palme şi a atins-o cu fruntea. 137Sunt în lume şi alte popoare care au denumiri diferite date zeilor lor şi şi-au făcut legi după care se conduc. Şi aceste legi nu se pot compara în dreptate şi adevăr cu nici unele în lume”. 147 Străbunul nostru Zamolxe ne spunea că cel care ridică sabia. 140Şi atâta timp cât popoarele văd divinul prin ochiul lor propriu. 134A trecut aşa un timp bun. 146 Şi Marele Preot a zis: „Din păcate cei care urmează învăŃăturile care preamăresc violenŃa. 133 Şi Iisus a luat rând pe rând plăcile de aur. şi cel care oferă sânge zeilor. că zeii nu au nevoie de ofrandele noastre. Şi de aceea îi numim cum credem noi mai bine că ar fi. ce zei sunt cei la care se închină poporul iudeu. deşi ştim că tot oamenii sunt cei care ne dau ceva din ce este bun. cel al mamei Tale?” 143 Atunci Iisus i-a răspuns: „Zeului Cel mare I se spune Iehova. zeii numiŃi de ei nu sunt aceiaşi.

171El deja cunoştea din Iudeea şi Egipt multe cuvinte care aveau putere. Te-a numit pe drept. Duhului Domnului I se spune Duhul Sfânt”. tatăl Tău. Şi pe toate le ştia şi le urma. cea mai mare sărbătoare a anului este cea a Crăciunului. 168Şi mai serbăm venirea verii în ziua de Sânziene. s-a născut zeul nostru Zamolxe. 169 Multe zile Iisus a învăŃat despre sărbătorile străbune ale tracilor. pe care-l iubea ca pe mama Sa Maria. 157A-i spune cuiva că este Fiul Lui Dumnezeu înseamnă că acea persoană este trează în duh şi această trezvie vine de la Dumnezeu. Mă întreb dacă Dumnezeu mai are şi alŃi fii?” 155 Preotul Casian I-a răspuns: „Zamolxe a fost primul om dintre daci căruia oamenii Îi spuneau Fiul Lui Dumnezeu. Şi aşa binele merge din om în om”. 159 Şi Iisus i-a zis preotului Casian: „În poporul mamei Mele. rumânii. 170 Iisus a cunoscut puterea cuvântului aşa cum era folosit la daci. Cine are Duhul ÎnŃelepciunii are şi Duhul Sfânt. Iisus Fiul Lui Dumnezeu”. 156Dar orice om poate fi numit Fiul Lui Dumnezeu dacă-I trăieşte spiritul ca duh al înŃelepciunii. 154 În altă zi Iisus vorbea cu preotul Casian şi-i spunea: „Se ştie că Zeul Zamolxe este Fiul Lui Dumnezeu. cât va fi lumea.CARTEA IUBIRII DE OAMENI ofrandelor făcute de cei buni pentru menŃinerea bineŃii între oameni. iar în tot cursul anului îi cinstim pe strămoşi la sărbători cu veselie şi pomeni. află că la botezul Meu. neamul iudeilor. 162 Şi preotul Casian i-a răspuns: „Noi ştim că Pandera. tata M-a numit Fiul Lui Dumnezeu”. 164În acea zi. 160 Preotul Casian a răspuns: „Duhul Lui Dumnezeu este Duhul ÎnŃelepciunii care este mai înalt decât Duhul Sfânt. 167O altă sărbătoare este cea de la începutul primăverii când ne amintim de ridicarea la cer a sufletului Lui Zamolxe. Te-a botezat în Legea strămoşească când erai acolo în Galileea Iudeii. 165Dar noi numim sărbătoarea Crăciun după numele tatălui Lui Zamolxe. atunci când ziua este egală cu noaptea. căci omul se află cuprins de Duhul Lui Dumnezeu. astfel ca neamul iudeilor să cunoască înŃelepciunea Lui Dumnezeu şi să-şi salveze sufletele. 158Miezul conştiinŃei omului este Dumnezeu. 151Că ofranda trebuie să fie bineŃe făcută de cei buni altor oameni ca ei să ştie ce este binele şi să facă la fel altora. 163 Într-una din zile Iisus asculta o lecŃie Ńinută de preoteasa Miruna care vorbea despre sărbătorile importante ale dacilor: „La noi dacii. 172Într-o zi 151 . 161 Iisus şi-a amintit de botezul făcut Lui de către tatăl Său Pandera şi a zis: „Părinte Casian. şi atunci când avem starea de trezvie ne găsim în Dumnezeu. care avea obiceiul să împartă daruri oamenilor în ziua când i se născuse feciorul Zamolxe. 152 Iisus a ascultat cu mare atenŃia vorbele Marelui Preot. 166Şi Ńinem acest obicei şi astăzi. Şi-Şi zicea: „Oare poporul mamei Mele poate învăŃa vreodată această înŃelepciune a 153 sufletului?” Iisus se gândea ca într-o zi să facă ceva pentru poporul lui Israel. aflată la câteva zile de la începutul iernii. şi toŃi ne bucurăm când vine Crăciunul care va rămâne aşa din veac în veac. Străbunul nostru Zamolxe avea Duhul ÎnŃelepciunii”.

şi femeia prin bărbat”. Iisus a ajuns la vârful de munte Omu. 180Atunci a asistat la investitura Lui Iisus şi Marele Preot Iulian care ieşea rar să fie văzut de popor. Şi aşa I-a rămas numele. că Lilia era întruparea Bendisei. 181În seara hirotonisirii s-a aprins un mare foc sacru. 179Un mare sobor de preoŃi. 194Şi acolo au aprins focul sacru şi s-au rugat Zeului Omnezeu. 182Rugul Lui Zamolxe a fost condus de Iisus Însuşi care-Şi spunea: „De lumina focului sacru are nevoie şi neamul mamei Mele Maria”. 199 Ca preot al Zeului Zamolxe. Duhul Lui Zamolxe a pogorât peste Iisus. aşa cum se îmbrăcau preoŃii dacilor. Iisus mergea pe la neamurile tracilor. şi-au spus Jurământul Iubirii Sacre pe un vârf de munte. Şi Dumnezeu era şi El acolo. au mers pe vârful Omu. şi că în vechime Zeului Dumnezeu I se spunea Omnezeu. Au spus Jurământul Iubirii Sacre şi aşa s-au căsătorit. 200 Vremea a trecut şi Iisus împlinise treizeci de ani. zicem noi”. toŃi înveşmântaŃi în alb. „cel puŃin cât un bob de muştar”. 189Pentru credinŃa Lui Iisus în Zeul Omu. 176Atunci s-au deschis cerurile şi Iisus a văzut pe Zamolxe şi pe zeii şi zânele Lui în cerul de purpură. eşti Zâna Iubirii Sacre. 178 Împlinise deja optsprezece ani şi într-o zi a fost hirotonisit preot deceneu. 198Şi Lilia. 193 Şi amândoi. 183 Pandera lipsise de la serviciul militar din armata romană de patru ani. 184Iisus a rămas în Dacia să-Şi facă datoria de preot. şi în toŃi munŃii dintre ape. 190 În anii ce au urmat. pe când 152 . Deşi invocaŃia este adresată zeilor. şi-L încuraja pe Iisus în tot ce făcea. 173 Dar trebuie credinŃă. 188Şi a mai aflat despre credinŃa în Zeul Omu că era mai veche decât cea în Zeul Zamolxe.CARTEA IUBIRII DE OAMENI preoteasa Simina I-a spus: „Noi credem în puterea invocaŃiei. Şi după ce s-au căsătorit. 192Că-Şi spunea Iisus: „Bărbatul se împlineşte prin femeie. Şi a trebuit să se întoarcă la cohorta Sagittariorum în Iudeea. 196Şi aşa îŃi spun şi eu draga mea Lilia: Eşti zâna mea. 175Şi într-o seară. pe când se ruga la focul sacru. mintea şi trupul celui care o face şi prin aceasta de a-l însănătoşi şi a-l Ńine sănătos pe acel om. scopul ei este de a armoniza sufletul. 186Şi oamenii I-au spus că acolo sălăşluia duhul Zeului Omu. 195Iisus i-a spus Liliei: „PărinŃii mei. Şi într-o seară. 191Într-un loc la munte Iisus a întâlnit-o pe Lilia şi a luat-o de nevastă. 187Iisus a stat un timp acolo şi în fiecare zi făcea un foc sacru pe vârful de munte la altarul zeului şi se ruga. au preamărit pe Domnul Dumnezeu şi pe străbunul Zamolxe. 185 Tot umblând pe pământurile dacilor. tata i-a spus mamei: Eşti zâna mea. 177 Au trecut doi ani de când Iisus se afla la învăŃătură la Sarmisegetuza. Iisus şi Lilia. soaŃa Lui Zamolxe. 197 Iisus a adus-o pe Lilia acasă la Sarmisegetuza şi au stat acolo. cum făcuse în vechime şi străbunul Său Zamolxe. Îl numea Domnul Meu. pe unde mergea toŃi Îi spuneau Iisus Fiul Omului. în Iudeea. 174 De atunci Iisus Îl invoca zilnic pe Zeul Zamolxe. eşti Zâna Iubirii Sacre. oamenii au deprins să-I spună Iisus Fiul Omului. Zâna Zânelor a străbunilor mei. Îi vorbea cu dulceaŃă în glas. Iisus a mers peste tot în Ńinuturile tracilor de la marea cea mare pe văile fluviului sfânt Istru şi mai sus de el până hăt departe la apele Tibiscos şi Tyras. Zâna Zânelor a străbunilor mei”.

Botezul Lui Iisus în Iordan. Să mergi sănătos şi să te întorci cu bine!” 205 În noaptea aceea Iisus a avut un vis. 203 Atunci preotul Gherase i-a răspuns: „Cum doreşti aşa să fie. Iudeii sunt un popor care are nevoie de lumina Domnului şi de calea cea dreaptă. dar cel mai mult L-a impresionat Ioan. Că femeia Ńinută în robie naşte demoni. bărbaŃii îşi pierd minŃile şi se vor omorî între ei mânaŃi fiind de duhurile cele rele ale întunericului. Ioan Botezătorul. dar curând vine Cel ce este mai mare decât mine. CAPITOLUL 6 Iisus revine în Iudeea la vârsta de treizeci de ani. 204Ştim că sufletul Tău va fi mereu printre urieşii neamului. 9 Era timpul când Ioan propovăduia chemând oamenii la pocăinŃă. 202 Apoi Iisus a strâns un sobor de preoŃi şi le-a zis celor adunaŃi: „A sosit vremea să merg la neamurile mamei Mele. avea treizeci de ani când s-a reîntors în Nazaretul Galileii. Noi în Dacia te vom aştepta cât va fi lumea lume. 7Şi Iisus i-a vizitat pe esenieni în peşteri. Şi Marele ÎnŃelept L-a sfătuit pe Iisus să plece degrabă în Iudeea. Dar nu stătea cu ei. a avut o viziune când îngerul Gavriil I-a grăit: „Du-te la neamul mamei Tale Maria să le dai lumină sufletelor!” 201 Şi Iisus a vorbit cu preotul Antim. botezândui pe mulŃi în râul Iordan spre iertarea păcatelor. 11Şi mulŃi se întrebau: „Nu cumva el este Mesia?” 12Dar Ioan le-a spus: „Eu vă botez cu apă. ProfeŃiile Lui Iisus şi sfârşitul lumii. care conducea gruparea esenienilor. tatăl adoptiv. ÎnvăŃăturile Lui Iisus. care era atunci Mare Preot al tuturor tracilor. 206Că atâta timp cât femeia este Ńinută roabă unor demoni închipuiŃi. şi să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept. să nu nedreptăŃească pe nimeni. După un an de învăŃătură a ieşit rabin. vindecă şi duce dorinŃele la Dumnezeu.CARTEA IUBIRII DE OAMENI stătea la focul sacru. 6Ioan ştia de visul mamei sale Elisabeta despre el şi despre Iisus. Şi atâta timp cât oamenii vor şti să cate puterea focului sacru. preote Iisus. că nu degeabă łi se spune Iisus Fiul Omului. 3Iosif. 2Lipsise mulŃi ani de acolo şi oamenii care-L ştiau de copil. Îi spunea: „Să iei aminte să dezlegi femeile din lanŃurile robiei la demonii zămisliŃi de minŃile bărbaŃilor cuprinşi de întuneric. unde locuiau în pustiul Iudeii. şi li s-a alăturat. Calea Lui Zamolxe. minŃile lor vor ieşi din întuneric la lumină”. 10Îi povăŃuia să fie darnici cu cei săraci. murise. 207 Dezlegarea femeii din robie este cheia misiunii tale la iudei”. soŃia Lui Zamolxe. 208Apoi Lui Iisus I-a apărut în vis zeiŃa Vesta care-I zicea: „Să le spui oamenilor că focul sacru este cel care purifică. vărul Lui. să nu mituiască şi să nu se lase mituiŃi. Se făcea că ZeiŃa Bendisa. 4Mama Sa Maria L-a primit cu dragă inimă şi cu multe lacrimi. Că mai marilor iudeilor le lipseşte lumina sufletului”. Zeul Dumnezeu stătea în cerul Lui de purpură şi se îngrijea de Iisus că venise vremea lucrării Domnului. 8 Iisus s-a înscris la şcoala rabinică să fie rabin ca să poată învăŃa norodul în templu şi în sinagogi. 153 1 209 Şi Iisus . L-au recunoscut. 5 Rând pe rând Iisus S-a întâlnit cu rudele şi prietenii.

dar nu vroiau să fie botezaŃi. 26Şi Iisus îi boteza cu apă vie. 27 De multe ori ucenicii stăteau cu Iisus la focul sacru şi El îi învăŃa: „VedeŃi voi acest foc? Să luaŃi aminte că fără focul sacru rugăciunile voastre nu sunt primite pentru că se pierd”. Aşa omul va fi eliberat de moarte în veac. 30Focul sacru este cel care face legătura voastră cu Domnul. 20Şi El le zicea: „ÎnvăŃătura mea mântuie şi este tainică. 25Şi unii au crezut că Iisus este Acela şi L-au urmat. 35Şi luaŃi aminte că pentru toŃi 154 . foc sacru şi Duhul ÎnŃelepciunii. El Îşi pleacă urechea să asculte ce-I spuneŃi voi. Şi aşa făceau şi ei. şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc”. Dar ei tot nu ascultau. zis şi Petru. 23Cel mântuit este ca cel care se naşte din nou în spirit. unul dintre ucenicii Săi. Oricine va afla înŃelesul cuvintelor Mele nu va gusta moartea”. 16 Dar Iisus i-a spus: „Fă asta ca să se plinească prorocirile”.CARTEA IUBIRII DE OAMENI care vă va boteza cu apă. 34La mulŃi Eu le vorbesc în pilde ca ei să priceapă. deşi trupul în care se găseşte sufletul lui îi este acelaşi. 28 Şi Simon. întru Tine binevoiesc!” 18 Şi Iisus îi învăŃa pe oameni în templu şi în sinagogi. 24 Se credea pe atunci că era vremea să vină Mesia lui Israel. dar El păstra marile taine doar pentru ucenicii Săi cărora le zicea: „Tainele Mele vor fi aflate doar de acei oameni care sunt vrednici de ele. să salveze poporul de cuceritori şi să mântuie sufletele cele rătăcite. 15 Şi Iisus a venit şi El să fie botezat. Domnul este în voi în primul rând. 21 Şi unii L-au întrebat: „ÎnvăŃătorule să ne spui ce este mântuirea şi ce este nemurirea?” 22 El le-a zis: „Mântuirea este atunci când omul înŃelege că sufletul lui este nemuritor. Pe acel Domn să-L treziŃi şi atunci rugăciunea vă este împlinită. cu foc şi cu Duh Sfânt. 13 Şi Ioan Botezătorul îi certa pe fariseii şi saducheii care veneau la el. Eu botez doar cu apă”. zicându-le: „Pui de vipere. căci este ca născut din nou atunci când înŃelege că sufletul lui nu are moarte”. iar apa vă purifică să primiŃi lumina focului sacru mai uşor. Duhul Domnului a venit deasupra Lui ca un porumbel şi Iisus a auzit un glas din cer spunând: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit. dar Ioan I-a zis: „Cum aşa? Tu vii la mine să te botez? Eu sunt cel ce are trebuinŃă să fie botezat de Tine care botezi cu apă. 19MulŃi au rămas uimiŃi de învăŃătura Lui şi se minunau că ce auzeau le părea ceva nou. chiar dacă într-o zi trupul îi va muri. 32 Şi toŃi ucenicii ştiau că Iisus când se ruga aprindea focul sacru. L-a întrebat: „De ce Doamne rugăciunile se pierd fără focul sacru?” 29 Iisus i-a răspuns: „Să nu credeŃi că dacă vă rugaŃi la Domnul. Acea lumină vă va merge direct în inimi. şi ei Îi deveneau ucenici. 31Şi când toate acestea sunt făcute atunci rodul lor este umplerea cu Duhul ÎnŃelepciunii”. cu foc şi cu Duh Sfânt”. 33 MulŃi oameni au crezut în El şi L-au urmat. Şi cum a ieşit El din apă iată cerurile s-au deschis. cine v-a învăŃat să fugiŃi de mânia ce va să fie? 14VeniŃi să vă botez cu apă spre pocăinŃă că iată securea stă la rădăcina pomilor. 17 Ioan L-a botezat pe Iisus în râul Iordan.

de la el fură. 55Că omul este mai bine să ştie că ajutor i-a venit de la Domnul şi să nu-l cunoască pe omul care i-a făcut bine. deşi aud. dar apoi când sunt încercaŃi se leapădă. la alŃii. 51 Atunci Iisus le-a spus: „Cel care are milă de oameni va primi şi el milă de la oameni. nimic bun nu se prinde de ei. 43Cea căzută lângă drum este în acei oameni care. a venit la ei un om care avea fiul bolnav. 60 Nimeni nu poate să înşele pe Domnul. 38Şi altă sămânŃă a căzut pe o piatră umedă şi a răsărit. că-şi zice că poate unul dintre ei îi este binefăcătorul. 50 Şi oamenii l-au mai rugat: „Să ne vorbeşti învăŃătorule despre milă”. o sămânŃă a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările. 42Iisus le-a zis: „Să luaŃi aminte că sămânŃa e cuvântul Domnului. 49 Apoi Iisus le-a spus: „O văduvă săracă a pus doi bani de aramă în cutia milei. Adevăr vă spun că această văduvă a dat mai mult decât toŃi. Şi a văzut cum oamenii bogaŃi puneau bani de aur în cutia milei. 63 Într-o zi. 52Să nu vă semeŃiŃi în viaŃă că nu ştiŃi soarta cum vă este. că sămânŃa din ei nu a prins rădăcină. 53Şi dacă prisoseşti ceva. lui îşi dă. 45Iar sămânŃa căzută între spini este în cei care aud învăŃăturile cele bune. 40Şi altă sămânŃă a căzut pe pământul cel bun şi a crescut bine şi a făcut mult rod”. 48Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă punând acolo doi bănuŃi de aramă. 46Dar cea mai bună este sămânŃa căzută pe pământ bun şi ea se află în cei care aud cuvântul Domnului şi-l urmează neabătuŃi şi viaŃa le este roditoare”. 39Şi altă sămânŃă a căzut în mijlocul spinilor şi crescând împreună cu spinii a fost până la urmă înăbuşită. pe când Iisus era cu ucenicii şi stăteau strânşi în jurul unui foc sacru. că multe vă stau în casă degeaba. 62 MulŃi vedeau că Iisus vindeca şi tămăduia şi se întrebau cu ce putere face aceasta. 37Pe când semăna el. din sărăcia ei. 59Şi luaŃi aminte că cine dă. 56Şi atunci cel căruia i s-a făcut bine îi priveşte pe toŃi oamenii cu bunătate. dar cei bogaŃi au dat din prisosul lor”.CARTEA IUBIRII DE OAMENI oamenii înŃelepciunea înalŃă şi iubirea zideşte”. 44SămânŃa căzută pe piatră este în acei care când aud cuvântul Domnului îl primesc cu bucurie şi cred o vreme. dar sa uscat când piatra s-a uscat. 41 Apoi toŃi L-au rugat să le spune ce însemna parabola aceea. şi cine fură de la alŃii. caută să-i ajuŃi şi pe alŃii. 47 Odată Iisus era la templu cu ucenicii Săi. 57Pe rude şi pe prieteni să nu-i lăsaŃi la ananghie că ei sunt cei cu care vă trăiŃi viaŃa dată de la Domnul şi aveŃi datorii unii faŃă de alŃii din alte vieŃi trăite împreună. de asta să nu ştie nimeni. Şi Iisus l-a întrebat despre băiat şi omul I-a spus totul. 36 Într-o zi Iisus le vorbea oamenilor dând pilda semănătorului astfel: „Un semănător a ieşit să semene seminŃe. 58Mila faŃă de alŃii este mâna de ajutor pe care Ńi-o întinzi singur când vei avea vreodată nevoie. 54Când faci bine. ci doar Domnul. dar pot fi bune şi de folos pentru alŃii. 64Atunci Iisus a zis: „Dar de ce nu vrei tu să-l vindeci?” 155 . fiindcă ea a dat tot ce avea. 61Şi aşa să aveŃi milă unii de alŃii ca de voi înşivă”. dar sunt amăgiŃi de grijile lumii şi de plăcerile vieŃii şi sămânŃa din ei nu poate rodi. dar cei bogaŃi au pus bani de aur. ci se înşeală singur.

82Că femeia săvârşeşte adulter când nu găseşte bucurie în casa ei. care dacă nu are lumină în suflet naşte demoni. şi le veŃi avea. Şi aşa a fost. dar urmaŃi orbeşte nişte legi care vă îndeamnă la pedeapsă şi răzbunare. 72 Şi Iisus i-a zis omului care avea fiul bolnav: „Mergi acasă şi credinŃa ta îŃi va arăta ce să faci. 79Şi când va veni aici bărbatul adulter atunci vom vedea ce este de făcut”. Să ne spui atunci ce să facem?” 76 Atunci Iisus i-a privit îndelung şi lea zis: „CredeŃi voi oare că această femeie a săvârşit adulter singură? CredeŃi voi că ea este mai vinovată de moarte decât bărbatul cu care a săvârşit adulter? Unde este bărbatul cu care ea a săvârşit adulter? 77Legea lui Moise o condamnă numai pe femeie şi nu zice nimic despre bărbatul adulter. au venit la El fariseii şi cărturarii aducând cu ei o femeie prinsă în adulter. iertaŃi orice aveŃi împotriva cuiva. un bărbat dintre fruntaşii iudeilor. 91 Altă dată oamenii L-au întrebat pe Iisus: „De ce în Legea noastră se scrie despre un creator care este mereu gata să se răzbune pe oameni? De ce acest creator a cerut sacrificii ca noi oamenii să-I arătăm credinŃă? Oare această Lege mai este bună şi astăzi?” 92 Şi Iisus le-a zis: „Legea este bună atâta timp cât serveşte poporul să nu piară şi să fie bună înŃelegere între oameni. 78Dacă voi credeŃi că ea trebuie omorâtă cu pietre atunci să-l aduceŃi aici şi pe bărbatul cu care ea a săvârşit fapta. 88Dar eu vă spun ca să iertaŃi greşiŃilor voştri care-şi îndreaptă greşelile lor şi care se smeresc în faŃa Domnului după ce au făcut răul. 74Şi I-au spus Lui Iisus: „ÎnvăŃătorule. 90Şi dacă Domnul iartă atunci să iertaŃi şi voi”. Iisus le-a vorbit tuturor despre iertare: 87„În Lege se scrie că omul trebuie să plătească ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. 85 Şi atunci fariseii şi cărturarii au lăsat femeia să plece. că ele vin de la asuprirea femeii.CARTEA IUBIRII DE OAMENI a răspuns: „Eu aş vrea să-l vindec. 69Pe toate câte cereŃi rugându-vă. 73 Şi pe când Iisus se afla în templu. Şi copilul Ńi se va însănătoşi”. şi aşa lumea se umple de suflete întunecate”. 84 UitaŃi-vă la relele lumii. dar nu pot”. 66 Iisus a spus: „Dacă tu poŃi crede. iar cei care se pocăiesc sunt iertaŃi de Domnul. 75Moise prin Lege ne-a poruncit ca pe aceste femei să le omorâm cu pietre. 89Că iertarea este darul Domnului. iată pe această femeie care a fost prinsă săvârşind adulter. 65 Omul 80 Şi toŃi care au auzit au rămas uimiŃi de răspunsul Lui că ştiau cu cine femeia săvârşise adulter. 67 Şi îndată tatăl copilului a zis cu lacrimi în ochi: „Cred Doamne! Ajută necredinŃei mele!” 68 Atunci Iisus le-a spus ucenicilor: „Să aveŃi credinŃă în Domnul. pentru că şi Tatăl vostru Cel din Ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. să credeŃi că le-aŃi şi primit. toate-i sunt cu putinŃă celui care crede”. 93Dar Legea nu mai poate 156 . 81 Şi Iisus le-a mai zis: „Şi v-aŃi întrebat oare de ce femeia a săvârşit adulter? ToŃi vă grăbiŃi să daŃi cu pietre într-o femeie care cade şi nu vă gândiŃi la sufletul ei suferind. 86 După ieşirea femeii afară din templu. nici Tatăl Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile”. 83Şi voi toŃi ştiŃi asta. 70Iar când staŃi şi vă rugaŃi. 71 Iar dacă voi nu iertaŃi.

iar mintea să asculte de sufletul curat. 98Eu vă aduc Legile VieŃii care sunt ca apa vie. minte şi suflet. Când omul are cunoaşterea de sine. 115Să luaŃi aminte că împărăŃia Domnului este înlăuntrul vostru şi ea vi se face cunoscută atunci când omul se cunoaşte pe sine însuşi. 102 Şi oamenii mai ziceau: „Înseamnă că Domnul nu este nici bărbat şi nici femeie”. 116Şi când omul va găsi această împărăŃie atunci el va şti că este fiu al Tatălui ceresc. 109 Şi mai degrabă să căutaŃi aducerea luminii decât distrugerea întunericului. Până acum Domnul mai mult v-a certat pentru necredinŃă. din sufletele celor de lângă el. atunci el va vedea lumina sufletului şi aşa se va mântui.CARTEA IUBIRII DE OAMENI continua aşa cum este acum că vedem că nu-i duce pe oameni la mântuire. 110 Căci dacă omul are lumină atunci întunericul. Bogat în duh este cel ce ştie aceasta”. toate câte a făcut. 104 Oamenii au mai întrebat: „Dar atunci noi de ce zicem Domnul Tatăl când am putea spune şi Mamă?” 105 Şi Iisus le-a zis: „Mare adevăr aŃi spus voi acum. căci aşa îi aduceŃi lumină în suflet în loc să-l amărâŃi cu greşelile pe care le face. de ce se zice că Domnul este lumină? Oare de ce vedem mult rău în jurul nostru? De unde vine acest întuneric? Cum oare putem să scăpăm de răul şi de negura din suflete?” 107 Iisus le-a spus: „Întunericul nu există decât atunci când lumina nu se arată. 113 Şi unii ziceau: „Dar unde se găseşte atunci împărăŃia Domnului. când se naşte el prima dată din Domnul. 94Şi ca să se împlinească Legea Domnului. 117 Şi mai ziceau: „Dacă împărăŃia Domnului este în noi şi nu în ceruri atunci nici iadul nu se află undeva în adâncuri. 97Când Legea cea nouă va fi înŃeleasă de poporul lui Israel. Că Domnul este şi Tată şi Mamă”. care oricât ar fi ea de bună nu poate să fie mai presus de cuvântul viu. Legea de acum trebuie schimbată. 99 Şi când le vorbea despre trup. ci devine de bărbat sau de femeie atunci când are corp de om”. 96ViaŃa este cuvântul viu al Domnului. Iisus le zicea: „Trupul să asculte de minte. Şi atunci veŃi înŃelege de ce Domnul a făcut. 112Şi aşa veŃi gusta din împărăŃia cerurilor care nu este alta decât cea a luminii sufletelor”. 157 . 111În loc să criticaŃi pe altul mai bine îi lăudaŃi faptele bune. oare sufletul omului. 106 Într-altă zi Iisus a fost întrebat: „Să ne spui ÎnvăŃătorule. 108Şi luaŃi seama că întunericul sufletului nu va exista când voi vă veŃi cunoaşte pe voi înşivă. 95Şi luaŃi bine aminte că Legea Domnului este viaŃa nu Scriptura. 103 Iisus le-a zis: „Asta aşa este”. că nouă ni se spune că se află în cer?” 114 Şi Iisus le-a răspuns: „Dacă împărăŃia Domnului ar fi în cer atunci înaintea voastră vor ajunge acolo păsările cerului. Când omul face tocmai invers atunci îşi duce viaŃa în suferinŃă”. 100 Oamenii L-au întrebat: „Să ne spui ÎnvăŃătorule. se va duce ca fumul. este de bărbat sau de femeie?” 101 Iisus le-a răspuns: „Sufletul când se naşte nu este nici de bărbat nici de femeie. atunci veŃi vedea faŃa cea bună a Domnului. cu poporul lui Israel. în şeol?”. Şi cine bea din această apă vie nicicând nu va muri”.

chiar şi împărăŃia cerurilor”. că iată sunt unii care 158 130 Odată . dar va trece mult timp până atunci. 135 Pe când Iisus se afla cu ucenicii Săi. 138Şi multe vor arde în lume şi multe vor pieri până când omul va învăŃa calea Domnului. ei I-au spus: „Noi credem că Tu eşti trimis de către Tatăl la oile cele pierdute ale lui Israel”. dar dacă vă este întunecat pătimiŃi în iad. 141 Într-o zi Iisus stătea cu ucenicii Săi sub un măslin. 119Şi raiul şi iadul sunt în voi. Că iadul este tot în voi dacă sufletele vă sunt întunecate. 123 MulŃi se minunau când auzeau vorbele Lui Iisus. 121Că de aceea se spune despre un om bun: „Este ca un înger!” Iar despre un om rău se zice: „Are draci!” 122Şi nici satana nu există ca om aşa cum cred unii. ci este însumarea tuturor relelor. adică tot întunericul sufletelor şi lipsa luminii Domnului”. 131Pe unde umblaŃi căutaŃi să faceŃi pace între oameni că atunci fii ai Domnului vă veŃi chema căci pământul va fi stăpânit de cei buni. 120Şi mai luaŃi aminte că îngerii şi dracii se află tot în voi dormind. dar când sunteŃi în întuneric îi sculaŃi pe draci. 126Atunci Petru. 127Şi Petru I-a zis: „ÎnvăŃătorule. Atunci omul se schimbă la faŃă pentru că sufletul îi străluceşte şi lumina lui se vede pe faŃa omului. Să ne spui şi nouă de ce arăŃi astfel la chip?” 128 Iisus a răspuns: „Aşa este cel care învie din morŃi. pe Iacob şi pe Ioan şi au mers pe un munte înalt. pe noră cu soacra ei. căci învierea aceasta este a cugetului nu a trupului. pe fiică cu mama sa. deşi mişcă şi vorbesc. că ei sunt ca şi născuŃi a doua oară. şi ei L-au întrebat: „ÎnvăŃătorule. că a spune adevărul înseamnă să vă aflaŃi în lumina Domnului. se ştie că sunt mulŃi oameni care suferă pentru credinŃă.CARTEA IUBIRII DE OAMENI Iisus le-a spus: „Bine aŃi grăit voi. Dar ceilalŃi oameni. 140Căci Eu am venit să aduc pacea pe pământ ca să-l împac pe fiu cu tatăl său. 133Şi când vă veŃi umple de Duhul Iubirii atunci totul va fi al vostru. că diavolul sau satana era un om care umbla mereu să-i ademenească pe toŃi la rele. 143Şi mulŃi nu vor să-i ajute pe cei drepŃi. 144 Noi ce să facem. ca omul să nu-şi Ńină răul în inimă”. de arhierei şi de cărturari. Iacob şi Ioan L-au văzut pe Iisus în lumină şi faŃa-I strălucea. 129Şi aşa îi veŃi recunoaşte pe cei care învie din morŃi că sufletul le iese la lumină pe chip. 125Şi acolo au aprins un foc sacru şi se rugau. că atunci când sufletul vă este luminat trăiŃi în rai. şi avea coarne şi păr mult pe trup. 132Să vă fie inimile curate ca roua şi aşa Îl veŃi putea vedea chiar şi pe Domnul. că ei fuseseră învăŃaŃi. te vedem cu faŃa strălucind ca soarele. ei sunt ca morŃii”. 139Şi cât aş vrea ca acest foc să cureŃe sufletele acum. 136 Atunci Iisus le-a zis: „Eu vin pentru toŃi oamenii lumii cu vorbe de la Tatăl ceresc. 124 Într-o zi Iisus i-a luat cu sine pe Petru. 134 Şi ucenicii luau aminte şi se înŃelepŃeau în cuget şi în simŃire. 118 Domnul Iisus se afla pe munte cu ucenicii Săi şi-i învăŃa: „Dacă veŃi fi prigoniŃi pentru dreptate să nu vă temeŃi. 142 AlŃii îşi pierd calea cea dreaptă de frică să nu fie asupriŃi şi omorâŃi. 137Ceea ce vă spun Eu vouă va fi un izvor de foc pentru lume şi prin lumina acestui foc lumea se va curăŃa de întuneric. Şi când sunteŃi în lumină îi treziŃi pe îngeri ca să vă vegheze.

care vă văd.CARTEA IUBIRII DE OAMENI fug de noi. 163 Atunci Iisus le-a răspuns: „Omu este un zeu mare care hălăduieşte pe vârfurile cele înalte ale munŃilor. pentru că auziseră că Iisus credea în înviere. 161 Iisus le-a zis: „Să luaŃi aminte că Eu sunt Fiul Omului”. 164Şi în vechime străbunii voştri îl adorau pe acest zeu pe înălŃimi unde ei făceau focuri şi se rugau Lui. ca să o arătaŃi oamenilor. le zicea: „AmintiŃi-vă că sunteŃi trecători prin viaŃă şi nu vă daŃi sănătatea pentru adunarea bogăŃiilor. 152 Când Iisus le vorbea ucenicilor despre menirea omului pe pământ. care ştim că-L va trimite pe Mesia ca să ne izbăvească”. ştim că dacă moare fratele cuiva şi-şi va lăsa femeia fără copii. Şi peste tot s-a dus vestea despre înŃelepciunea Lui Iisus şi mulŃi se întrebau: „Oare a sosit Mesia lui Israel?” 160 Dar ucenicii vroiau să ştie ei mai întâi şi I-au spus: „ÎnvăŃătorule. 146Să nu vă speriaŃi când suferiŃi şi sunteŃi asupriŃi. 154 Într-una din zile au venit la Iisus saducheii care spuneau că nu este înviere. Şi noi ştim că Tu eşti acela după câte spui şi câte faci”. ci să purtaŃi crucea luminii. Aşa şi voi să grijiŃi viaŃa cea bună”. 166 Ucenicii I-au spus atunci: „Nu încape îndoială că dacă Tu eşti Fiul Omului eşti Fiul Tatălui. Să ne spui acum învăŃătorule a căruia dintre fraŃi va fi femeia la înviere?” 157 Iisus le-a răspuns: „Voi rătăciŃi când spuneŃi asta. 148 Voi nu trebuie să duceŃi crucea suferinŃei. ci în spirit”. 155Şi saducheii ca să-L umilească. oamenii vor fugi de voi”. dar fariseii credeau în învierea trupului. ştiind că noi umblăm cu Tine?” 145 Şi Iisus le-a zis: „Dacă veŃi urma calea cea dreaptă lumea vă va sluji. Acestea sunt semne ca să vă îndepărtaŃi de acolo că Domnul vă împinge să nu staŃi în durere. 158 Că morŃii nu învie în trup. dar bârna din ochiul tău nu o vezi. 162 Şi ei L-au rugat: „Să ne spui şi nouă ce înseamnă aceasta”. ci ei sunt duhuri libere în ceruri. Când oamenii învie din morŃi nu se mai însoară şi nu se mai mărită. 159 Şi mulŃi se minunau de noua învăŃătură. dar dacă sunteŃi trişti şi obidiŃi cărând în spinare crucea suferinŃei. Că aşa ai ochi de văzut şi sufletul îŃi este treaz şi viaŃa Ńi-o trăieşti în lumină”. pe femeia lui să o ia fratele său şi să-i ridice urmaşi. se vor lumina şi ei când vă arătaŃi în lumină. 151Când vei scoate bârna din ochiul tău atunci vei vedea bine ca să scoŃi paiul din ochiul fratelui tău. 165Şi Zeul Omu nu este altul decât Tatăl ceresc că altarele Lui se află numai pe vârfurile cele înalte ale munŃilor ca să fie cât mai aproape de cer”. 153Cel care iubeşte rodul să iubească şi pomul care l-a rodit şi să îngrijească de pomul roditor. 149Şi aşa cei. 156Şi erau şapte fraŃi care rând pe rând au murit şi femeia celui dintâi a fost luată rând pe rând de fraŃi căci niciunul nu a lăsat urmaşi cu ea. I-au spus: „Din Legea noastră. Aşa au făcut şi patriarhii şi Moise. 147Dar dacă rămâneŃi în suferinŃă şi asuprire înseamnă că nu ascultaŃi de Domnul. 150 Iisus a văzut că uneori ucenicii se sfădeau între ei şi le zicea: „Ia seama când critici pe alŃii că paiul din ochiul fratelui tău îl vezi. noi aşteptăm venirea Mesiei Lui Israel. care nu folosesc la nimic dacă trupul. Dar mai apoi a muri şi femeia. lăsată de Moise. 159 . mintea şi sufletul vă sunt bolnave.

dar nici ei nu intră. alŃii vor să moară pentru tine. 182Ioan le-a zis răspicat că nu este Ilie. 178Eu aştept împărăŃia Domnului. deşi umblu de ceva timp cu ucenicii Mei. un fruntaş al iudeilor.CARTEA IUBIRII DE OAMENI zi Iisus învăŃa poporul în sinagogă şi le-a spus: „Eu arăt lumină lumii. Iisus îi critica pe farisei şi pe cărturari zicând: 173„Aceşti învăŃători sunt ca paznicii care au încuiat uşile la casa cunoaşterii şi au luat cheile. Şi-I spuneau Ieşua ben Pandera (Iisus fiul lui Pandera). dar rogu-Te să-mi spui dacă eşti Tu Mesia Cel aşteptat de iudei. 169Şi când urmaŃi un om luminat aveŃi lumină vieŃii”. Şi Ioan a murit ucis de oamenii lui Irod Idumeul. JudecaŃi dacă este bine ce fac ei care se cred sfinŃii lui Israel”. 171 Iisus le-a răspuns: „Eu sunt Fiul Domnului în spirit nu în trup. dar alŃii insistă că eşti. 175 MulŃi cărturari se opuneau învăŃăturilor pe care Iisus Le dădea norodului. Am auzit şi am văzut chiar eu însumi câte minuni faci. Şi de aceea ei cred că sfinŃenia este necesară pentru salvarea sufletului. 185De pildă fiecare ar vrea să fie nemuritor în trup. că în trup sunt fiul tatălui care m-a zămislit cu mama Mea Maria”. Lupta mea pentru adevăr nu este terminată. Şi au vrut să nu-L mai iubească poporul şi au răspândit vorba că Iisus nu era iudeu întru-totul ci că-L avea ca tată pe Pandera. Şi multe altele cred ei în mod greşit. ca să vedeŃi adevărul. 177Iisus l-a chemat. a trimis Lui Iisus vorbă că ar dori să-L vadă. nu pe Iosif. unii te cred. 172 Şi uneori când vorbea în templu. ca mulŃi alŃii. pe când eu propovăduiesc nemurirea sufletului”. Aşa au făcut şi cu vărul mea Ioan. ci sunt Fiul Omului. 184Iudeii nu pot ieşi uşor din vina păcatului etern care li se predică de veacuri şi veacuri. 180 Atunci Iisus i-a răspuns: „Nicodime. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric. Izbăvitorul nostru? 179Eu nu ştiu ce să mai cred. Unii vor să te omoare. şi Nicodim I-a zis: „ÎnvăŃătorule. Nicodim. 186 Şi a mai spus Nicodim: „Unii zic că eşti Mesia. nici nu lasă pe alŃii să intre acolo. am văzut că ei tot n-au priceput învăŃătura Mea care predică înŃelepciunea nu sfinŃenia. ci va avea lumina vieŃii veşnice. află că eu vreau să izbăvesc acest popor. 181Sunt mulŃi dintre iudei care vor să facă din Mine un om cum şi-au închipuit ei. Tu le spui că nu eşti Mesia. UitaŃi-vă la voi cât de rătăciŃi sunteŃi”. cel care trebuie să vină să netezească pe calea Lui Mesia. dar ei nu l-au crezut. 183Eu. 170 Într-o zi Iisus se afla într-o sinagogă şi oamenii L-au întrebat: „Eşti Tu oare Fiul Domnului? Nouă să ne spui acum învăŃătorule”. şi am mari puteri de la Tatăl. preferaŃi să scoateŃi ochii celui care vi-l arată. dar sunt îndoit de ce spun arhiereii şi alŃi bătrâni de la templu. că învăŃătura Ta rătăceşte poporul în loc să-l ducă pe calea cea dreaptă”. 176 Într-una din zile. alŃii că nu eşti. dar nu m-am numit niciodată Mesia. multe se spun despre Tine şi învăŃătura 167 Într-o Ta. 168Orice om care este luminat este lumină pentru întreaga lume. Cum oare se vor termina toate astea?” 187 Atunci Iisus a răspuns: „Vreau să aduc o lumină de speranŃă acestui neam necredincios. cel care boteza în Iordan. 188Acest neam se află 160 . 174 Şi Iisus le-a spus fariseilor: „Decât să vă deschideŃi ochii.

Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul. Toma. 206Şi aşa cum spune profetul Daniel. mai bine să jertfească în focul sacru relele şi întunericul din ei. dar este departe ceasul acela când se vor duce şi pământul şi soarele şi stelele. 191Crezi tu oare Nicodime că Domnul degeaba a făcut ca neamul iudeu să sufere?” 192 Şi de atunci Nicodim I-a devenit ucenic Lui Iisus. va avea parte de sânge şi de suferinŃă. dar ei nu au ascultat şi au jertfit o sută de tauri. 204Dar luaŃi aminte că sfârşitul lumii este când mintea omului se curăŃă de relele pe care le gândeşte. zeii nu au nevoie de jertfe. că lumea din minŃile voastre e cea care vă Ńine în rătăcire”. 203 Atunci Iisus le-a zis: „De demult părinŃii voştri au crezut în sfârşitul lumii. 208Că jertfa cu sânge nu e bună. ea va avea odată un sfârşit ca toate cele lumeşti. că în vechime profeŃii noştri au spus că odată va veni sfârşitul timpului”. 207Tot Daniel spune că trebuie să înceteze jertfa. în loc să ucidă animalele de sacrificiu. Filip. 197Şi de-a pururea. atunci când vor fi multe suferinŃe şi pagube pentru întregul pământ. distrugerea templului lui Solomon şi captivitatea babiloniană. 193 Într-o zi. unii admirau pietrele şlefuite şi odoarele. 161 . că Iisus le spusese că sufletul nemuritor al omului trecea dintr-o viaŃă în alta şi locuia mereu în alt corp. 194 Şi Iisus le-a zis: „Le vedeŃi voi pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc că acest templu va fi dărâmat şi se va risipi. risipirea celor zece triburi ale lui Israel de către asirieni. veŃi primi această cunoaştere a vieŃilor de dinainte”.CARTEA IUBIRII DE OAMENI într-o mare rătăcire care le-a adus multă suferinŃă. Matei vameşul. dar nu umbla cu cei doisprezece care erau Simon zis Petru cu fratele lui Andrei. 198 Odată ucenicii vroiau să ştie despre vieŃile lor de dinainte. că este vorba de lumea rea pe care au creat-o ei în minŃile lor întunecate. 199 Şi Iisus le-a spus: „În viitor din ce în ce mai mulŃi oameni îşi vor aminti vieŃile pe care le-au trăit înainte. 201 MulŃi iudei vedeau vremurile tulburi pe care le trăiau şi câtă nedreptate şi răutate era în lume. pe care o vedeŃi cu ochii. Iacob al lui Alfeu. 200Şi voi dacă vă rugaŃi la Tatăl şi staŃi aproape de focul viu. la acele vremuri „mulŃi vor fi aleşi şi înălbiŃi şi încercaŃi prin foc şi sfinŃiŃi” şi de asta doar „cei înŃelepŃi vor avea cunoaşterea”. Ei vor fi cei ale căror suflete se vor apropia de Tatăl ceresc. Că jertfă sângeroasă nu poate să fie temelie bună”. Iacob al lui Zevedeu cu fratele lui Ioan. 209Oamenii. Bartolomeu. 211Voi să căutaŃi să ştiŃi despre sfârşitul lumii rele din voi nu de lumea pământească şi cea a stelelor. Levi zis Tadeu. şi aşa să se purifice. pe când Iisus se găsea în templu şi vorbea mulŃimii. 210 Cât priveşte lumea. să ne vorbeşti despre sfârşitul lumii. 190Multe alte dureri îi aşteaptă în viitor dacă ei nu vor părăsi răutăŃile în care trăiesc. oricine va mai construi ceva pe aceste locuri. 202Într-o zi câŃiva L-au rugat: „Doamne. 189Să nu uităm sclavia din Egipt. două sute de berbeci şi patru sute de miei. 196Şi Zaharia le-a spus să nu se facă ucideri de animale la templu. 195Că Domnul nu uită vărsarea de sânge făcută când templul acesta s-a dat în folosinŃă pe timpul profetului Zaharia. 205Şi mulŃi citesc şi puŃini pricep scripturile.

că este aidoma fiinŃelor ale căror vieŃi sunt ca fumul. 217Şi eu voi fi cu voi dacă veŃi bate la porŃile acestor temple unde veŃi gusta din pomul vieŃii care este în raiul Domnului aflat în voi”. 218 Şi ucenicii L-au mai întrebat: „Cum oare vei fi cu noi Doamne în timpurile de pe urmă?” 219 Atunci Iisus le-a răspuns: „La acele vremuri Fiul Omului va coborî pe pământ cu multe suflete ale îngerilor luminii. Trădarea lui Iuda şi prinderea Lui Iisus. iubire. 1 la Ierusalim. Vicleşugul celor de la templu. că Eu voi fi în sufletele lor.2 devreme.CARTEA IUBIRII DE OAMENI 212 Altă dată Iisus era doar cu ucenicii cei mai apropiaŃi şi ei L-au întrebat: „Ce se va întâmpla la acele vremuri de pe urmă?” 213 Iisus le-a răspuns: „Când sufletele se vor trezi în oameni. Iisus îi alungă pe vânzătorii din templu. 222Şi veŃi coborî şi voi odată cu îngerii cei mari. îmbrăcat în haine evreieşti. dar eu voi fi doar parte din sufletele voastre în care va fi lumina Mea. dar se temeau de popor. fiul meu îi va lumina pe aceşti oameni”. Pilat şi Irod Îl judecă pe Iisus. 225Dar va trece mult timp până se vor înfăptui toate acestea”. Pandera sosise . 215 Şi părăsind trupul lor de Ńărână. Asta înseamnă că se deschid cerurile şi că oamenii intră într-o împărăŃie nouă. 221Şi din cerul de purpură vor veni pe pământ mulŃi îngerii ca să fie lumină celor aflaŃi în întuneric. şi arhiereii şi cărturarii căutau să-L omoare pe Iisus. CAPITOLUL 7 Pandera vine la Ierusalim. 220Şi multe suflete din întuneric se vor întrupa şi ele. Iisus este condamnat la răstignire. 214 Fără trezirea sufletului omul nu trăieşte cu adevărat. Pe Muntele Măslinilor. oamenii treziŃi vor fi întocmai ca zeii. 7 Se apropia sărbătoarea Paştilor. 3 Şi se gândea Pandera cu speranŃă: „Cu ajutorul Lui Dumnezeu. încredere. 4 Într-o zi Iisus a intrat în templu şi a văzut pe mulŃi care vindeau şi cumpărau. dreaptă judecată şi trezire a sufletului. 8Atunci s-au folosit de un vicleşug şi l-au chemat pe Iuda Iscarioteanul. pace. plăcere. 6La acel timp erau arhierei Anna şi Caiafa. că veŃi fi îngeri mari şi veŃi avea trupuri. 223Şi la timpul acela. a Azimelor. 162 Primăvara. care era din numărul celor doisprezece care-L urmau pe Iisus. 5 Arhiereii şi cărturarii au auzit cele întâmplate şi de atunci căutau să-L piardă. la acele timpuri şi trupurile le vor deveni cu adevărat vii şi minŃile lor se vor scutura din adormire. Iisus în faŃa sanhedrinului. ce va veni. Pe Iisus Îl observa de departe fără să-I spună că venise. 216 Şi toate acestea se întâmplă când omul deschide cu chei potrivite cele şapte temple din el şi găseşte acolo dărnicie. Cina cea de Taină. atunci este iubitor de arginŃi”. Ba chiar de câteva ori Pandera a intrat în templu. oamenii vor învăŃa de la îngerii luminii ce este iubirea şi vor învăŃa de la sufletele coborâte din întuneric ce nu este iubirea. Lepădarea lui Petru. şi-L asculta pe Iisus cum le vorbea oamenilor. 9Căşi ziceau ei: „Dacă acest Iuda Ńine punga cetei lui Iisus. 224Şi lumina sufletelor va fi aşa de mare că se vor albi toate sufletele care au trăit vreodată pe pământ. Şi le-a răsturnat mesele vânzătorilor şi ia dat afară din templu zicându-le: „Asta-i casă de rugăciune nu peşteră de tâlhari”.

15 Petru şi Ioan au făcut precum le spusese Iisus. De acum nu voi mai bea apa vieŃii cu voi până la venirea împărăŃiei Domnului”. 30 Şi Iisus i-a spus: „łi-o spun Eu Ńie Petre că astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei lepăda de Mine. a plecat către Muntele Măslinilor să aprindă focul sacru şi acolo să se roage. Când omul are iubire de oameni poate să săvârşească orice lucru bun în viaŃă. cu Tine sunt gata să merg oriunde şi-n temniŃă şi la moarte”. 23Cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic. 18 Apoi Iisus a luat pâinea. că trupuri nu veŃi mai avea. 11Lui Iuda i-au dat bani şi s-au învoit ca el să-L dea în mâinile lor într-un loc unde să nu fie mulŃime de oameni ca să-I ia apărarea. 24Chiar dacă Eu stau la masă cu voi sunt asemenea celui ce slujeşte. Iisus le-a spus lui Petru şi lui Ioan: „MergeŃi în cetate şi ne pregătiŃi Paştile ca să mâncăm. cum că nu Mă cunoşti”. Şi în împărăŃia Mea nu se bea şi nu se mănâncă. 17 Apoi Iisus a luat ulciorul cu apă. 21Şi ei vroiau să ştie cine va rămâne să conducă grupul lor. Dacă este căpetenie să fie asemenea celui ce slujeşte. 32 Când a ajuns le-a zis tuturor să se roage şi ei. 13Când veŃi intra în cetate să vă uitaŃi la oamenii care trec. a mulŃumit Domnului. 19Bând din apa vie şi mâncând din azima care dă vigoare trupului este Legea cea Nouă pe care voi să o urmaŃi întru pomenirea Mea”.CARTEA IUBIRII DE OAMENI s-a dus la templu şi a stat de vorbă cu arhiereii şi cu leviŃii care păzeau la templu. dintre care lipsea Iuda Iscarioteanul. 16 La ceasul potrivit Iisus a stat la masă cu apostolii Lui şi le-a spus: „Am dorit foarte mult să mănânc Paştile cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc”. Iisus a ieşit din casă şi urmat de ucenicii Săi. 29 Atunci Petru a zis: „Doamne. a băut apă şi le-a spus ucenicilor: „LuaŃi-l şi împărŃiŃi apa vie între voi. că Domnul prin oameni îşi arată bunătatea. Şi dacă veŃi vedea un om ducând un ulcior plin cu apă acesta este semnul cel mai bun. 20 Aşa ucenicii au aflat că Iisus nu va mai fi curând printre ei. 14Să vă luaŃi după acel om şi la casa în care el va intra să spuneŃi stăpânului acelei case că Eu vreau să vin cu ucenicii Mei să mănânc Paştile într-o odaie pe care ne-o va pregăti el acolo”. 10 Iuda 22 Şi Iisus le-a dat învăŃătură: „Să luaŃi aminte că legea cea nouă este iubirea de oameni. 26Şi când veŃi sta în împărăŃia Mea vor veni odată şi vremurile de pe urmă când veŃi judeca seminŃiile lui Israel. 25 Când Eu voi merge la Tatăl Meu vă voi rândui să veniŃi şi voi acolo cu sufletele atunci când veŃi muri. Dar mult timp va trece de la Tatăl Meu până atunci”. 12 Şi când a venit ziua de Paşti. 27 În sinea lui Simon Petru se îndoia de cele spuse de Iisus şi se întreba: „Oare cine este Tatăl Său de ne vorbeşte aşa?” 28 Iisus îl ştia bine pe Petru că adesea îşi pierdea credinŃa şi i-a spus ca să-l întărească: „M-am rugat pentru tine ca să nu-Ńi piară credinŃa cu care să-i întăreşti pe fraŃii tăi”. 33Dar El s-a îndepărtat ca la o aruncătură de piatră şi îngenunchind se 163 . a mulŃumit Domnului şi a frânt-o în bucăŃi zicând: „LuaŃi şi mâncaŃi ca să vă întăriŃi trupurile. 31 După ce au terminat cina.

Când eram în templu şi învăŃam norodul nu v-aŃi întins mâinile asupră-Mi. 50Şi ei i-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Mesia?”. L-a arătat pe Iisus celor cu care venise. 164 . 38 Iar ucenicii văzând ce avea să se întâmple au scos săbiile. 37Iar El i-a zis: „Mă vinzi tu pe Mine Iudo?” Că ştia ce făcuse Iuda Iscarioteanul. le-a zis celorlalŃi: „Negreşit şi acesta a fost cu el. Iisus a privit spre Petru care şi-a adus aminte de cuvintele Domnului care-i spusese: „łi-o spun eu Ńie Petre că astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei lepăda de Mine. 41 Iisus era mâhnit de cei care veniseră să-L prindă şi le-a zis: „Ca la un tâlhar aŃi ieşit cu săbii şi ciomege. că e galileean după grai”. 51 Iisus le-a răspuns: „Ce vă voi spune oricum nu veŃi crede. cei care-L aduseseră pe Iisus. Iată că a sosit ceasul când arătaŃi că sunteŃi sub stăpânirea negurei!” 42 Şi iudeii L-au prins pe Iisus şi L-au dus la casa arhiereului.CARTEA IUBIRII DE OAMENI ruga: „Părinte al Meu de voieşti depărtează această suferinŃă de la mine. arhiereii. Dacă vă voi întreba ceva nu-Mi veŃi răspunde şi nici nu Mă veŃi elibera. nu-l cunosc!” Dar un alt om din mulŃime i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!” Petru iar a tăgăduit zicând: „Omule. 39Petru cu sabia lui l-a lovit pe o slugă a arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. 36În fruntea lor se afla Iuda Iscarioteanul care. că vă era frică de popor. dar chiar dacă-Mi va fi greu voia Ta să se facă!” 34 Şi când s-a întors Iisus la ucenicii Săi i-a găsit adormiŃi în jurul focului. cum că nu Mă cunoşti”. Dar şi a treia oară Petru nu a recunoscut zicând: „Omule. 46 O slujnică l-a recunoscut pe Petru ca unul dintre cei ce stăteau la foc şi le-a zis: „Şi acesta era cu el!” Atunci Petru sa lepădat zicând: „Femeie. 40Dar Iisus i-a oprit pe ucenici să lupte şi a luat urechea rănitului. şi acesta era un semn rău. 44 Noaptea. uitându-se atent la Petru. 43De departe Petru îi urma. 52De acum Fiul Omului va şedea în putere de-a dreapta Tatălui”. i-a pus-o la loc şi l-a vindecat. 35Atunci noaptea a venit o gloată de oameni. căpeteniile templului şi bătrânii ca să-L prindă. care însemnau că cel care spune adevărul dobândeşte puterea Domnului. nu ştiu ce spui!” 47 Şi atunci a cântat cocoşul. au aprins focul în mijlocul curŃii şi Petru a venit să se încălzească şi el. 48 Şi ieşind afară din curte Petru a plâns cu amar. 53 Cei prezenŃi. nu au înŃeles vorbele Lui Iisus. 45Pe Iisus Îl Ńineau deoparte în frig. 55 Iisus le-a răspuns: „Nu eu spun asta. 49 Când s-a făcut de ziuă au venit la sanhedrin bătrânii poporului care erau arhierei şi cărturari şi L-au adus acolo pe Iisus. ci voi!” 56 Şi adunarea din sanhedrin L-a condamnat zicându-I: „Ce trebuinŃă mai avem de altă mărturie? Că noi înşine din gura lui am auzit blasfemie!” 57 Şi arhiereii L-au dus în faŃa guvernatorului roman PonŃiu Pilat şi Lau pârât zicându-i: „Acest om ne răzvrăteşte neamul împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Mesia Împărat”. 54 „Eşti tu Fiul Domnului nostru?” au întrebat ei. la lumina torŃelor. nu sunt!” Mai târziu un altul.

78Iudeii vor să-L omoare că El le aduce o învăŃătură nouă care să le lumineze minŃile”. 61Am mărturisit pentru adevăr că împărăŃia Mea este în suflet”.CARTEA IUBIRII DE OAMENI Pilat L-a întrebat pe Iisus: „Eşti tu împăratul iudeilor? Iată iudeii. Îl voi condamna la biciuire. 62 Pilat era cunoscător într-ale filosofiei şi I-a zis: „Ştim noi oare ce este adevărul omule?” 63 Atunci Pilat a ieşit afară la iudei şi a zis către arhierei şi către mulŃime: „L-am judecat şi nu găsesc nici o vină în omul acesta”. şi arhiereii mi te-au adus să te judec. 77Este un om venit din Ńinuturile tracilor. Şi i-a întrebat a treia oară: „Dar ce rău a făcut omul acesta? Eu nu am găsit în el nici o vină vrednică de moarte”. 80 Dar Pilat vroia neapărat să-L scape pe Iisus pe care mulŃimea îi cerea să-L răstignească. a cerut sfat de la arhierei şi bătrâni. 165 72 Pilat . 67Şi I-a pus multe întrebări. dar Irod Antipa nu L-a găsit vinovat şi ei au mers cu El înapoi la Pilat. dar Iisus nu i-a răspuns nimic. 65Şi Pilat i-a trimis la Irod Antipa. care ştia că Baraba era un criminal şi un răscolnic. 64 Dar ei stăruiau că Iisus întărâta poporul şi era galileean din Nazaret. 76 Pe când Pilat şedea în scaunul de judecată. 84Dar nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni că suntem sub stăpânirea romană”. 79 Când Pilat a ieşit şi a întrebat mulŃimea pe cine să elibereze. care era tetrarhul Galileii şi se întâmplase să fie şi el atunci la Ierusalim. neamul tău. 73Şi era atunci obiceiul ca de praznicul iudeilor guvernatorul roman să elibereze un întemniŃat. 60Nu am slujitori ca să lupte pentru mine. 81 MulŃimea întărâtată striga şi mai tare: „Să fie răstignit! Să fie răstignit!” 82 Pilat le-a zis: „De ce nu-l răstigniŃi voi. că am aflat despre El. dar apoi îl voi elibera”. femeia lui a trimis pe cineva la el să-i spună: „Nimic rău să nu-I faci Dreptului Acestuia. 69 Când Pilat i-a văzut din nou. le-a zis: „De ce aŃi mai venit? Pe omul acesta l-am cercetat deja în faŃa voastră şi n-am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceŃi împotrivă-i. Atunci Pilat i-a întrebat: „Pe care vreŃi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Iisus?” 75 Atunci mulŃimea. 83 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege. 70Şi văd că nici Irod nu l-a găsit vinovat de vreme ce aŃi venit iar la mine. din cele ce auzise că face. 66 Irod Antipa s-a bucurat când L-a văzut pe Iisus şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. 58 Atunci tot mai credea că arhiereii şi cărturarii nu şi-au pierdut pe de-a-ntregul simŃul dreptăŃii. pe care-l vroiau ei. dar mama Lui este de aici. Dar împărăŃia Mea nu este din lumea aceasta şi nu ameninŃă nici o altă împărăŃie. şi după Legea noastră el trebuie să moară pentru că s-a făcut pe sine fiu al Domnului. ei au strigat să-l elibereze pe Baraba. Spune-mi ce rău ai făcut?” 59 El i-a răspuns: „Este adevărat că Eu sunt Împăratul Iudeilor. 71Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. şi El a fost născut în Iudeea. Nimic rău nu am făcut. că eu nici o vină nu găsesc în el”. 74Şi Pilat ştia că cel mai rău dintre întemniŃaŃi era un om numit Baraba. 68Arhiereii şi cărturarii Îl tot învinuiau.

108 Apoi sutaşul cu ostaşii romani i-au acolo şi pe Iisus. latineşti şi evreieşti: au zis: „Dacă-i dai drumul nu eşti de Acesta este împăratul iudeilor. 92 Şi Pilat s-a temut de uneltirile n-o să încalce vorbele drepte pe care i le iudeilor şi a vrut să scape de orice vină. Sângele lui să cadă asupra noastră şi a copiilor 1 Era vinerea Sabatului şi mulŃimea a noştri dacă greşim!” pornit cu Iisus şi cu doi făcători de rele 85 100 Şi Pilat a intrat din nou în pretoriu. despre partea cezarului. Ştii bine că oricine se face pe sine împărat este împotriva care ştia că era tatăl Lui Iisus. 105 90 Când Pilat a auzit acele cuvinte osândiŃi. 104Şi aşteptau ordine de la Pilat când să pornească să-i răstignească pe celor care M-au dat în mâna ta”.cu litere greceşti. şi i-a spus planul lui. ne temem că facem o faptă rea. 107Şi era împăcat în cuget că cezarului”. De acum Lui Iisus. Pilat a pus să se scrie pe crucea Lui Iisus 91 Dar iudeii l-au prins la strâmtoare şi i. 109 lumină în suflete!” Domnul Dumnezeu privea din cerul 95 Atunci ei au strigat: „Ia-l. Nu-i puneŃi crucea suferinŃei în spinare. 101 lui. Plecarea Lui Iisus din 99 Iar iudeii răspunzându-i au zis: „Nu Iudeea. Dacă mă condamni străjuiască pe Iisus şi L-au dus la n-ai nici o vină. Şi mulŃimea venea după ei. Şi L-a întrebat pe Iisus: „De unde eşti Apoi Pilat a mers în pretoriu şi a tu omule?” chemat sutaşul şi câŃiva soldaŃi romani şi 86 87 Dar Iisus nu i-a răspuns. Păcatul mare este al cohortă. ia-l. 103 Apoi sutaşul a pus soldaŃii să-L o putere asupră-Mi dacă nu Ńi-ar fi fost 89 dat de sus din cer. că nu vreau să că am putere să te eliberez sau să te moară. Înmormântarea eu de sângele acestui om drept. 166 . Iisus se arată femeilor şi pe voi vă priveşte ce faceŃi cu el!” ucenicilor.CARTEA IUBIRII DE OAMENI „Să fie precum ziceŃi” a spus Pilat şi-a amintit de vorbele trimise de nevasta şi le-a eliberat pe Baraba. nu avem împărat decât pe cezarul!” 98 Şi Pilat luând apă şi-a spălat mâinile CAPITOLUL 8 în faŃa mulŃimii zicând: „Nevinovat sunt Calvarul răstignirii. SoldaŃii au pregătit crucile şi vroia să-L elibereze pe Iisus chiar atunci. Nimeni să nu afle vreodată ce vrăstignesc?” 88 Şi Iisus i-a răspuns: „N-ai avea nici am spus eu acum”. Atunci le-a spus în taină: 102„PurtaŃi-vă mai Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii blând cu omul ăsta. 106 Şi Pilat a vorbit cu Pandera. trimisese femeia lui despre Iisus ca să 93 A ieşit afară din pretoriu şi L-a adus nu-i facă nici un rău. 94A şezut pe scaunul de judecată şi le-a zis iudeilor: „Iată pe luat pe osândiŃi să-i ducă să-i împăratul vostru care vrea să vă aducă răstignească. Lui de purpură la zbaterile oamenilor pe răstigneşte-l!” 96Pilat le-a zis: „Cum pământ şi vedea sufletele luminii şi pe asta? Pe împăratul vostru să-l cele ale întunericului trimise în trupuri de răstignesc?” 97Arhiereii au răspuns: „Noi oameni ca să înfăptuiască planul Lui de mântuire.

13Pe Iisus L-au pus între cei doi făcători de rele şi I-au pus pe cap o coroană de spini. Maria a lui Cleopa şi Maria Magdalena. 4 Arhiereii au mers la Pilat şi i-au zis: „Nu scrie că este Împăratul Iudeilor. şi dacă i-a mântuit pe alŃii. Şi de departe Pandera îi urma. 9Şi au luat pe un oarecare Simon Cireneul. 17 Coroana de spini Îl înŃepa. aba. 29 Şi l-a atins pe Iisus la coaste. am scris! Că doar voi aŃi spus că oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului şi că nu aveŃi împărat decât pe cezarul. atunci să se mântuie acum şi pe sine însuşi. 23Când Iisus a mirosit oŃetul şi-a plecat capul în jos şi nu a mai mişcat. şi l-au forŃat să ducă el crucea în urma Lui Iisus. alesul Domnului. nu? Iar dacă nu este Împăratul Iudeilor. tată. 22 Atunci sutaşul a luat o ramură de isop. Dacă nu este atunci de ce l-aŃi luat să fie răstignit? Ca să nu mai fie o ameninŃare pentru cezarul de la Roma. nu are nimeni de ce să se teamă şi atunci ar trebui eliberat”. iartă-le iudeilor. 25 Fiind vinerea Sabatului. în mâinile Tale Îmi pun duhul!” 21 Apoi a cerut apă: „Mi-e sete”. 27 Apoi ostaşii sutaşului au zdrobit picioarele celor doi condamnaŃi răstigniŃi cu Iisus. 26 Şi s-au grăbit şi au mers la Pilat să-l roage să le zdrobescă picioarele la cei răstigniŃi ca să moară mai repede şi să-i ia de acolo. 19 Lângă crucea Lui Iisus stăteau mama Sa şi sora mamei Sale. 7 Şi arhiereii n-au mai ştiut ce să răspundă. ci că el a zis: Eu sunt Împăratul Iudeilor”. lama sabahtani? (Tată. latineşti şi evreieşti: Acesta este împăratul iudeilor. 10 Femeile din Galileea care veneau cu gloata Îl plângeau şi se văicăreau că-L duc la moarte. Şi s-a văzut că nu mai mişcă şi sutaşul roman a zis: „A murit! Ce rost are să-i mai zdrobim oasele?” 167 16 Şi . Vrem să vedem minunea asta”. 15 Dar Iisus le cunoştea rătăcirea din suflete şi i-a iertat pentru faptele lor zicând: „Tată ceresc. Şi Pilat a încuviinŃat. 5 Iar Pilat le-a răspuns: „Ce-am scris. că pregătise totul dinainte. 20 Şi aşa S-a chinuit Iisus până când s-a lăsat înserarea când a strigat: „Tată ceresc. iudeii nu vroiau să lase trupurile pe cruci sâmbăta.CARTEA IUBIRII DE OAMENI spre Dealul CăpăŃânii. 28Când au ajuns la Iisus sutaşul a vrut să arate mulŃimii că Iisus murise şi a zis celor mai de aproape: „Dacă n-a murit atunci o să simtă suliŃa”. sângele Îi intra în ochi şi cu greu putea să mai vadă. un om zdravăn. a prins de ea un burete muiat în oŃet şi I l-a dus la gură. 24 Şi iudeii au crezut că a murit. 8 Dar ostaşii romani nu I-au pus Lui Iisus crucea răstignirii în spinare ca să şio ducă singur ca şi ceilalŃi osândiŃi. 18 Şi Iisus Şi-a pierdut încrederea în Domnul şi a strigat în aramaică: Aba. că ei nu ştiu ce fac!” 2 mulŃi îşi băteau joc de El şi le ziceau altora: „Dacă el este Mesia. 3 MulŃi dintre iudei au citit cele scrise de PonŃiu Pilat pe crucea Lui Iisus. 14Şi pe crucea Lui era scris cu litere greceşti. 12I-au legat pe cruci cu funii groase de mâini şi de picioare. de ce M-ai părăsit?)”. 11 Şi când au ajuns pe Dealul CăpăŃânii i-au răstignit acolo pe condamnaŃi. 6Omul ăsta trebuie să fie numit Împăratul Iudeilor.

64 Sâmbăta devreme s-au adunat la Pilat arhiereii şi fariseii. rămăseseră la priveghi. şi l-a întrebat în taină dacă a murit. 42Şi era acolo şi Pandera. 57Dar era ziua de Sabat când nu se lucra. mama Lui Iisus. 45 Iosif din Arimateea şi Pandera L-au pus pe Iisus pe targă şi a fost purtat aşa de oamenii lui Iosif. mersese la Pilat şi ceruse trupul Lui Iisus ca să-L înmormânteze. plecase că nu mai putuse sta în picioare de durere. Apoi S-a spălat. cu sutaşul şi câŃiva ostaşi cu torŃele aprinse. 46Câteva femei din Galileea îi urmau. 54Maria. 65Te rugăm porunceşte ca mormântul să fie Ńinut în pază ca nu cumva. 40Şi l-a trimis pe Iosif cu oamenii lui. 60Când a intrat înăuntru L-a văzut pe Iisus că stătea încă întins pe piatră. pe Dealul CăpăŃânii. 56 Femeile care veniseră cu ei s-au dus să pregătească miresme şi miruri ca să-I ungă corpul aşa cum era obiceiul la iudei. 38 Sutaşul i-a spus: „Am făcut precum ne-ai spus”. 37Iar Pilat s-a speriat şi a crezut că Iisus murise. om bun şi drept. 168 . apoi au plecat. că după trei zile se va scula. 55 Pe Iisus L-au lăsat în mormânt şi au pus o piatră mare la intrarea. 36Şi adusese cu el o targă din lemn şi doi oameni ca să-L ia pe mort. venind ucenicii lui. 32 Dar câteva femei din Galileea. 39 Atunci Pilat i-a spus în taină totul lui Iosif din Arimateea şi i-a poruncit să aibă grijă de Iisus. a dat piatra la o parte şi a aprins un opaiŃ. 51 Iosif din Arimateea şi Pandera L-au luat pe Iisus pe targă şi au plecat cu El la mormântul pregătit de Iosif. 35 Iosif din Arimateea. 34 Dar de Iisus nu s-au atins aşa cum le spusese sutaşul să facă. 30 Se 49 Iisus îşi revenise. 50 Apoi au pregătit un giulgiu şi L-au înfăşurat pe Iisus în el. 41 Când ei au ajuns acolo mulŃimea plecase şi mai erau doar câteva femei care stăteau mai departe şi soldaŃii care-L vegheau pe Iisus. 58Şi ele au aşteptat pentru a doua zi. şi i-au zis: „Neam adus aminte că amăgitorul acela a spus. 31Şi sutaşul s-a dus la Pilat să-i spună cele întâmplate. 48Şi oamenii lui stăteau afară şi pe femei nu le-au lăsat să intre. 63Apoi după un timp au ieşit. a pus giulgiurile pe locul unde stătuse întins şi amândoi s-au îmbrăcat în alb.CARTEA IUBIRII DE OAMENI făcuse întuneric de-a binelea şi ostaşii le-au spus oamenilor să plece că răstignirea se terminase. 62Şi s-au rugat strămoşului Zamolxe. ca şi cum era mort. A chemat sutaşul care asistase la răstignirea Lui Iisus. de Maria Magdalena şi de Salomeea. 53 Şi de departe erau urmaŃi de Maria a lui Cleopa. 44Iosif din Arimateea împreună cu Pandera L-au dezlegat pe Iisus de pe cruce şi L-au coborât cu grijă. iar Iosif şi Pandera I-au îngrijit rănile. 43 Apoi sutaşul şi soldaŃii romani au plecat şi ei. 52Că nu vroiau ca oamenii lui Iosif să ştie că Iisus era viu. 33SoldaŃii s-au pregătit să ia cu ei trupurile zdrobite ale celor răstigniŃi şi să le îngroape undeva. 61Apoi Iisus S-a ridicat. încă de pe când era în viaŃă. 47 Şi aşa au ajuns la o casă pe care o aranjase Iosif. duminică. 59 Apoi Pandera s-a întors singur la mormânt. au pus la loc piatra pe mormânt şi au plecat împreună. ca să meargă la mormânt.

83Şi în timp ce vorbeau pe drum despre toate cele întâmplate şi se tot întrebau între ei. dar nimeni n-a crezut. Maria Magdalena. 78Şi Petru privind înăuntru n-a văzut decât giulgiurile. 75DuceŃi-vă şi-i vestiŃi pe ucenici să meargă în Galileea că eu vin acolo şi ei Mă vor vedea”. Iisus Însuşi apropiinduSe. 82 Şi iată că-n aceeaşi zi doi dintre apostoli. mergea împreună cu ei. când nu se crăpase încă de ziuă. un profet puternic în faptă şi-n cuvânt înaintea Domnului. 71 Femeile s-au înspăimântat şi au plecat degrabă să spună ucenicilor ce văzuseră. 77 Atunci Petru a alergat la mormânt. zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit. cu tatăl Său Pandera. ducându-se astăzi de dimineaŃă la mormânt şi neaflându-I acolo trupul mort. 87 Iar ei I-au povestit: „Cele despre Iisus Nazarineanul. 72Dar pe când mergeau ele să-i vestească. 68 Duminică devreme. ducându-se. dar nu au mai găsit trupul Lui Iisus acolo unde ştiau că era pus. pe când eram încă în Galileea. 67 Iar ei. 84Şi Iisus le-a zis: „Despre ce vorbiŃi mergând?” 85 Şi Cleopa i-a zis: „Oare nu ştii străine ce s-a întâmplat în Ierusalim zilele acestea?” 86 El le-a zis: „SpuneŃi-Mi”.CARTEA IUBIRII DE OAMENI să-l fure şi să spună poporului că s-a sculat din morŃi”. 74 Iisus le-a zis: „Nu vă temeŃi! BucuraŃi-vă! Nu căutaŃi un om viu printre morŃi. De se va auzi aceasta la guvernator să nu aveŃi grijă că noi îl vom îndupleca să nu vă pedepsească”. au venit la noi zicând că pe drum la întoarcere au văzut doi îngeri. 70Când au intrat înăuntru au aprins lumânări. 79 Când arhiereii au aflat de la străjeri că Iisus nu mai era în mormânt s-au adunat împreună cu bătrânii şi au Ńinut sfat. Străjerii deja plecaseră să anunŃe pe arhierei despre toate cele întâmplate. AduceŃi-vă aminte cum vam vorbit. 88 Nu ai aflat cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit? 89Noi ucenicii Lui nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel. Cleopa şi Luca. Atunci a crezut că Iisus nu murise. au făcut aşa cum au fost învăŃaŃi răspândind printre iudei cuvintele acestea. Maria a lui Cleopa şi Salomeea au venit la mormântul Lui Iisus aducând miresmele pe care le pregătiseră. iată că au văzut doi oameni îmbrăcaŃi în alb. Dar ei nu L-au recunoscut că El Îşi schimbase cumva chipul. şi unul dintre ei era Iisus. dar El nu va muri. 76 Femeile au mers şi au spus apostolilor şi altora. 66 Şi guvernatorul le-a zis: „Vă dau soldaŃi de strajă. 80Le-au dat ostaşilor romani arginŃi din belşug zicându-le: „Voi să spuneŃi aşa: „Ucenicii lui au venit noaptea şi l-au furat în timp ce noi dormeam”. unul 169 . MergeŃi cu ei la mormânt şi păziŃi-l cum ştiŃi”. au pecetluit piatra şi au întărit cu strajă paza mormântului. Dar guvernatorul Pilat ştia tot adevărul. 73Ele i-au cuprins picioarele şi I sau închinat. 81 Iar ei. 90Nişte femei de-ale noastre. 69Şi iau rugat pe străjeri să le dea piatra la o parte de pe mormânt. luând arginŃii. ce ele văzuseră şi auziseră. plecaseră spre Galileea.

99 Şi le-a spus: „MergeŃi şi învăŃaŃi toate neamurile să păzească toate câte vam poruncit Eu vouă. că sufletul nu pot să-l ucidă”. 92 Şi El le-a zis: „SunteŃi zăbavnici să credeŃi în spusele profeŃilor. au trecut apa Istrului şi au intrat în Dacia. 109 Şi Domnul Dumnezeu din cerul Lui de purpură Îl privea pe fiul Său Iisus. 103 Apoi Iisus s-a despărŃit de ucenici şi a vorbit cu tatăl Său Pandera să meargă să o aducă pe mama Sa Maria şi să o ia cu ei. şi mai apoi prin oraşul Atena. Atunci Cleopa şi Luca L-au recunoscut. Dar vor încerca să justifice cele rele făcute de ei şi nu ştim ce va ieşi. 107 Şi Iisus cu tatăl Său şi cu mama Sa au trecut prin oraşul Sidon în Fenicia. 100BotezaŃi-i pe oameni cu apă vie. când Mă veŃi mărturisi în faŃa oamenilor. Pandera. 105 Pe drum Iisus l-a întrebat pe tatăl Său: „Ce crezi tată? Ce vor face iudeii cu învăŃătura pe care Eu le-am dat-o? Ei nau înŃeles-o de vreme ce M-au condamnat la moarte”. soaŃa Lui Iisus.CARTEA IUBIRII DE OAMENI semăna cu Iisus care le-a spus că era viu. dar nu prea au cui”. că nu i-au crezut pe cei ce-L văzuseră viu. 96 Atunci Iisus le-a dat poruncă: „MergeŃi la ucenici în Galileea şi le spuneŃi că voi veni la muntele ştiut”. 102În orice faceŃi întru pomenirea Mea. cu foc şi cu Duhul ÎnŃelepciunii. Nu trebuia oare ca Mesia să pătimească şi să învie?” 93 Atunci Cleopa a scos o pâine şi i-a invitat să mănânce: „MâncaŃi cu noi oameni buni”. Împlinirea profeŃiilor. Iisus Mare Preot şi rege drept. 98 Atunci Iisus a venit în mijlocul lor şi i-a dojenit pentru necredinŃa şi împietrirea inimii lor. dar ei nu i-au crezut. 3 După câteva zile preoŃii şi preotesele vroiau să afle ce a făcut Iisus în Iudeea. că Eu voi fi cu voi în duh cât va fi lumea lume. 97 Cleopa şi Luca s-au dus degrabă la ucenici. i-au strâns în locul ştiut şi le-au spus că L-au văzut pe Iisus. 91 Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră. 94 După ce Iisus a spus binecuvântări a frânt pâinea şi le-a dat tuturor să mănânce. 101FiŃi înŃelepŃi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii şi atunci Duhul Tatălui va grăi întru voi. să nu vă temeŃi de cei ce ucid trupul. 95 Şi Luca a zis: „Domnul nostru. dar pe El nu L-au văzut”. Marii cărturari din poporul maicii Tale Te-au respins şi au rămas cu sufletele în întuneric. Maria şi Iisus au mers direct la Sarmisegetuza. 170 1 Când . Revenirea Lui Iisus în Iudeea şi întâlnirea cu Pavel. Cei câŃiva iudei care au priceput învăŃătura Ta o vor propovădui. unde au văzut templul zeiŃei Artemis. rudele şi toŃi de acolo iau primit cu mare bucurie. eşti viu”. 108 Pe drum tot vorbeau şi se sfătuiau până când au ajuns în Dacia. 104 Când Maria a venit au plecat toŃi trei către mare de unde ei vroiau să se îmbarce. CAPITOLUL 9 Iisus în Dacia. apoi prin marele oraş Efes. 2Lilia. 106 Şi Pandera I-a răspuns: „Şi eu cred la fel ca tine fiule.

Crăciun şi Vetra. Iisus i-a spus de-a fir a păr cele petrecute în Iudeea. 31IntenŃia Mea mărturisită lor a fost să salvez pe toŃi oamenii lumii. iar cei care le mai propovăduiesc sunt prigoniŃi. 6Mă condamnaseră la moarte. 18 Aşa au trecut patru ani. 28 Atunci Marele Preot Antim a spus: „ProfeŃiile primite sunt adevărate. 24Urmăresc atent ce se mai întâmplă acolo. 10Dar în poporul nostru învăŃăturile Tale vor rămâne de-a pururi vii până când se vor trezi la lumină şi alte neamuri. dar şi la robie. pornind de la salvarea 171 . mai ales că nu sunt deloc semne că poporul lui Israel este salvat în urma misiunii Mele printre ei. 23 Apoi Iisus a mers să vorbească cu Marele Preot Antim căruia i-a spus: „Mărite Preot. Trebuie să mă sfătuiesc cu Marele Preot despre asta”. 17 Şi ei foloseau Rugăciunea MinŃii în 4 Inimă învăŃată de pe timpul Zeului Zamolxe: Doamne Dumnezeule adu-mi soarele Tău în inimă. dar au vrut să scoată ochii celui care li-l arăta. Maria. precum că Eu sunt Mesia poporului iudeilor”. unde am stat un timp ca să luminez neamul mamei Mele Maria. 29Şi aş vrea să Te întreb: Crezi tu oare că eşti Mesia poporului lui Israel?” 30 Şi Iisus a răspuns: „Mult timp am crezut aceasta. 20 Acolo învăŃăturile Lui erau date uitării. cunoşti foarte bine cele întâmplate când am fost în Iudeea. PuŃini mai rămăseseră cei care să le urmeze şi să le răspândească printre iudei. de Elisabeta şi de Iosif. Dar acum Mă îndoiesc. 15 Iisus Şi-a reluat preocupările inimii. Dovada este că până acum s-a mers în direcŃia acelor profeŃii. Ca preot al Zeului Zamolxe. călătorea prin toată Dacia şi prin Ńinuturile altor traci de o parte şi de alta a fluviului Istru. 5Ei nu au vroit să deschidă ochii ca să vadă adevărul. 22 Şi-şi zicea Iisus: „Lucrurile nu merg bine în poporul iudeilor. 11Va veni un timp când toate rătăcirile sufletelor vor fi risipite ca fumul. 25Cel mai rău este că cele spuse de Mine sunt răstălmăcite. ÎnvăŃăturile Mele sunt date uitării. 12Şi la acea vreme iudeii înşişi vor gusta din apa vie pe care Tu le-ai dat-o. de mama Mea Maria. dar guvernatorul roman a făcut în aşa fel că să scap cu viaŃă”. 19Din când în când Iisus afla veşti din Iudeea. în post şi rugăciune. 14 Grădina maicii Lui Zamolxe era acolo şi Maria o îngrijea şi ştia că grădina se numea Grădina Maicii Domnului. 7 Şi Iisus le-a spus toate câte I s-au întâmplat. şi prin munŃi şi pe pământuri neumblate. 8 Marele Preot Antim a afla şi el de revenirea Lui Iisus acasă şi L-a chemat să-L vadă. Dar va dura veacuri şi veacuri”. 26Ce să fac? Cum aş putea să îndrept lucrurile? 27Mă gândesc la profeŃiile primite de la arhanghelul Gavriil.CARTEA IUBIRII DE OAMENI Şi s-au strâns în jurul unui foc şi Iisus le-a povestit: „Neamul iudeilor este îndărătnic. Iisus şi Lilia locuiau acolo unde stătuse în vechime Zamolxe cu părinŃii Lui. 9 Şi Marele Preot I-a zis: „Eu cred aşa: Cu timpul cuvintele de înŃelepciune date neamului mamei Tale vor fi răstălmăcite şi vor folosi şi la luminarea minŃilor. 21Arhiereii îi prigoneau pe ucenici pe oriunde se aflau. prin peşteri şi în locuri singuratice. 16 Aşa a cunoscut mulŃi sihaştri care trăiau retraşi în munŃi. dar pe care ei au respins-o deocamdată. 13 Pandera.

Iisus a plecat spre Grecia continentală. cu care venise din Dacia. rabin şi fariseu de loc din Cilicia. 46Şi I sa spus că Saul tocmai primise de la arhierei scrisori către sinagogile din Damasc ca. 56 Şi Saul s-a ridicat de la pământ. de ce Mă prigoneşti?” 52 Iar Saul a răspuns: „Cine eşti tu?” 53 Iisus i-a mai zis: „Eu sunt Iisus. 40 Şi Iisus a luat cu Sine doi rumâni care slujiseră în armata romană şi care vorbeau bine atât limba latină cât şi limba greacă. în MunŃii Haemus. deşi avea ochii deschişi. au cunoscut câŃiva dintre ucenicii de acolo. Când Saul a ridicat capul. 32Şi Mă întreb de ce Domnul Dumnezeu a făcut să fie aşa cum a ieşit?”. Saule. nici n-a băut. 59 Şi fiind în Damasc. se apropiau de Damasc. Şi mergeau în urma lui Saul. Şi n-a mâncat. 42După o scurtă şedere la rudele tatălui Său Pandera. dar. 43 Apoi s-a îmbarcat pe un vas comercial şi a ajuns în Fenicia de unde a mers direct în Iudeea. 50Şi atunci l-a izbit lumina soarelui puternic direct în ochi. Era către amiază şi soarele dogorea puternic şi Iisus cu însoŃitorii Lui. a aflat multe despre prigoana arhiereilor împotriva celor care-I urmau învăŃătura. să vadă cine este lângă el. 35Şi eu zic aşa: Cel mai bine este să faci ceva ca să îndrepŃi lucrurile. 39 Iisus s-a pregătit de plecare în Iudeea şi înainte de a porni la drum mama Sa Maria L-a binecuvântat.CARTEA IUBIRII DE OAMENI iudeilor. 45 Şi a auzit că cel mai rău dintre asupritori era un om numit Saul din Tars. intră în cetate şi Ńi se va spune ce trebuie să faci”. 36 Şi Iisus a zis: „Aşa voi face. Ar trebui să mergi în Iudeea”. 47 Atunci Iisus a pornit şi El pe drumul Damascului. 49Şi Iisus s-a apropiat de Saul. Şi îngeri de am fi. că merg pe Calea Lui Iisus. 58Acolo Saul a zăcut bolnav şi fără vedere trei zile. 48 Saul era istovit. îi era foame şi a stat pe o piatră ca să se odihnească. Urându-Mă pe Mine este ca şi cum îŃi izbeşti piciorul în Ńepuşă”. 51 Şi Iisus i-a zis: „Saule. nu vedea nimic fiind orbit de soare. să-i aducă legaŃi la Ierusalim. 172 . 44 Când Iisus a ajuns la Ierusalim. Şi a spus: „Doamne. i s-au înmuiat picioarele şi a căzut la pământ. atât bărbaŃi cât şi femei. Iisus. dacă va afla acolo pe vreunii. coborâŃi pe pământ. Mergi sănătos şi să te întorci cu bine”. împreună cu însoŃitorii Lui. 33 Marele Preot i-a spus: Noi nu cunoaştem cu limpezime căile Domnului. 37Va fi ultima Mea încercare de salvare a poporul mamei Mele Maria”. Iisus şi însoŃitorii Lui au trecut Dunărea în Tracia. Şi văd că aceasta nu se întâmplă deocamdată. 41 Când pregătirile au fost gata. 57 ÎnsoŃitorii Lui Iisus l-au luat pe Saul de mână şi l-au dus la Damasc în casa unui ucenic numit Iuda care locuia pe UliŃa Dreaptă. 34Nu trebuie să uităm că este nevoie de timp pentru împlinirea lor. Cel pe care tu Îl prigoneşti. ce voieşti Tu ca eu să fac?” 55 Iisus i-a zis: „Ridică-te. a deschis ochii. 54 Saul tremura şi era înspăimântat că ştia că Iisus murise. tot nu le-am şti pe de-a-ntregul. 38 Şi Marele Preot I-a urat: „Să fie cu spor.

veniŃi din toate Ńinuturile neamurilor tracilor. cu numele Saul”. Şi au adus coiful de aur al Lui Zamolxe. Apoi Anania l-a botezat pe Saul în numele Domnului Iisus. 66 De atunci Saul a început să propovăduiască iudeilor pe oriunde umbla. cel primit de la regele persan Darius şi purtat de toŃi regii care au domnit la Sarmisegetuza de la Zamolxe încoace. 73Un sobor de preoŃi decenei. L-au hirotonisit pe Iisus ca Mare Preot şi L-au uns ca rege al dacilor. I-a spus: „Ne-am gândit la profeŃiile care s-au făcut despre Tine. 79Acest popor nu va avea linişte şi pace până când salvarea le va veni de la urmaşii tracilor”. pe drumul Damascului. Şi aici are putere de la arhierei să-i lege pe toŃi cei ce cheamă numele Tău”. pentru că l-am ales ca numele să Mi-l poarte inaintea neamurilor şi a copiilor lui Israel. atunci vei fi la noi. 80 Au trecut aproape cincisprezece ani de la convertirea lui Pavel pe drumul Damascului. care a plâns cu lacrimi de fericire. 71 Că ştim că Duhul Lui Zamolxe s-a pogorât în Tine”. şi el şi-a recăpătat vederea. 62Şi i-a zis lui Anania: „Mergi pe uliŃa care se cheamă UliŃa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un om din Tars. ci doar M-au făcut să sufăr. 72 Şi 173 . 77Dar neamul lor nu va pieri pentru că nu M-au ucis. 78Ei nu şi-au dat seama ce-au făcut şi aşa au pierdut prilejul mântuirii. 68Şi a discutat îndelung cu Marele Preot Antim cele petrecute în timpul şederii Lui în Iudeea.CARTEA IUBIRII DE OAMENI printre ei unul cu numele Anania care-L ştia pe Iisus din Galileea şi căruia i-a poruncit să nu spună la nimeni că-L văzuse. 65 Şi Anania a făcut precum îi spusese Iisus. despre bărbatul acesta de la mulŃi am auzit câte rele le-a făcut el ucenicilor Tăi în Ierusalim. 83 Şi trimişii Lui Iisus I-au spus câteva nume de ucenici. Şi dacă nu ai fost rege la ei. vei fi rege la noi. că omul acesta vorbeşte bine câteva limbi”. aşa să fie. 64 Iisus i-a zis: „Du-te la el şi vindecă-l şi botează-l. 75 Şi atunci când I-au pus pe cap coiful regal. Şi şi-a pus mâinile peste Saul. Iisus şi-a amintit cum iudeii L-au batjocorit cu coroana de spini. 67 După întâlnirea lui Saul. 81La întoarcere trimişii I-au spus: „Pe când ne aflam la Ierusalim am cunoscut mulŃi dintre ucenicii care-łi urmează. 70Dacă nu ai fost Mare Preot la iudei. 76Şi a prorocit şi Şi-a zis: „Aşa cum au spus iudeii că sângele meu să cadă pe ei şi pe urmaşii lor dacă ei greşesc. 69 Într-una din zile Marele Preot Antim. 61Şi Iisus l-a binecuvântat pe Anania şi i-a dat puterea Duhului Tămăduirii. dar pe alŃii nu. Iisus s-a reîntors în Dacia. care era tare bătrân. 63 Şi a răspuns Anania: „Doamne. 74De faŃă au fost şi Pandera şi mama Sa Maria. Regele Iisus a trimis câŃiva oameni în Iudeea ca să afle ce se mai întâmplă acolo cu ucenicii Săi. alŃii cred că ar fi mai bine să fie spusă tuturor neamurilor”. Şi în timp se va vedea adevărul. 82Şi am aflat şi problemele lor – unii vor ca învăŃătura Ta să fie dată numai iudeilor de pretutindeni. pe unii dintre ei Iisus îi ştia. 60 Era preotul Antim a pregătit totul pentru ca să transmită Marea PreoŃie Lui Iisus. zis şi Pavel.

căci Îmi era foame. Ai Mei Mă respectau şi Eu îi respectam pe ei. Nu-i de 103 Oamenii fără judecată nu se întreabă mirare că Marcu scrie că unii mă credeau Ioan Botezătorul care s-a sculat din de ce aş fi spus aceasta când vremea 84 Iisus i-a întrebat: „L-aŃi întâlnit pe 174 . nu îi împart în oameni anume Marcu. câinilor de neamuri. Eu nu Mi-am respins iudei!” 101 niciodată familia cum pretinde acest Pe măsură ce citea Iisus era din ce Marcu”. ca fii ai Domnului. Iată-le!” de neam din Fenicia Siriei. în ce mai mâhnit: „Iată aici scrie despre 92 Citind mai departe Iisus a descoperit un alt episod în care Eu am hrănit patru şi altele zicându-Şi „Iată că scrie aici mii de oameni cu şapte pâini şi câŃiva despre un om demonizat care se zice ca peştişori. dar am Eu am hrănit o mulŃime de cinci mii de aflat că Saul Pavel propovăduia oameni cu cinci pâini şi doi peşti. 86 erau împărŃiŃi în două tabere. pe motiv că 90 Şi Iisus a luat scrolurile. pe care să-i numesc câini. Cum puteam Eu să fac nu avea rod pentru că nu era vremea aşa ceva când se ştie că duhurile rele nu smochinelor. întreb cum au adunat ei cu răbdare 89 Trimişii au răspuns: „Mărite Preot. şi în oameni surorile mele au zis că nu eram în toate neamuri. din fiica unei femei care era spre citire. Din toate astea nimic nu-i putut ajunge discipolii Mei printre adevărat. Mare e grădina Ta Doamne! 102 Iată şi acest episod cu smochinul care care s-au repezit de pe stâncă în mare şi porcii au murit. şi după ce ei s-au săturat au mai avea în el o legiune de demoni pe care adunat şi şapte coşuri cu fărâmiturile Eu i-am trimis într-o turmă mare de porci rămase. fărâmiturile? 97Oamenii ăştia chiar nu noi am adus câteva scroluri scrise în judecă cu mintea. 98Iată ce se mai scrie limba aramaică pe care ucenicii le aici. Se scrie că mama. că 87 Până la urmă nu s-au înŃeles. fraŃii şi iudei. descoperiri: „Iată ce se mai scrie aici. alŃii ziceau că sunt Ilie. că Eu mai întâi am refuzat să scot foloseau şi le dădeau din mână în mână un demon. l-am Dumnezeu 94 Iisus era mâhnit de cele ce se văzut la o adunare a ucenicilor. Ce neadevăr! Eu îi 91 Şi-şi zicea: „Iată acest scrol făcut de un cred pe toŃi la fel. Marcu scrie că am blestemat smochinul ca în veac să nu pot muri odată cu moartea porcilor?” 93 Şi-Şi mai spunea Iisus: „Iudeii s-au aibă rod dacă nu a avut atunci când vroiam să mănânc. În această femei era păgână şi nu era bine următoarele zile El le-a cercetat cu să iei pâinea fiilor lui Israel şi s-o arunci 99 atenŃie şi S-a minunat ce a citit acolo. iar alŃii că eram un profet. Şi Saul următoare Şi-a continuat cercetarea vroia ca învăŃătura Ta să fie dată tuturor scrolurilor lui Marcu şi a făcut şi alte oamenilor indiferent că sunt iudei sau nu. 96Mă despre Mine şi învăŃătura Mea”. 100 Doamne Dumnezeule cât de rătăciŃi au minŃile. Să ne ferească Saul?” de minŃile acestor oameni!” 85 Şi ei au răspuns: „Pe Saul. coşuri pline cu fărâmituri 88 Iisus i-a mai întrebat: „Ce spuneau ei douăsprezece de pâine şi ce rămăsese din peşti.CARTEA IUBIRII DE OAMENI morŃi. rătăcit rău în privinŃa Mea. Acolo a 95 Şi în zilele avut loc o mare neînŃelegere între ei care întâmplau în Iudeea. Şi după ce s-au săturat au mai strâns şi neamurilor”.

119 Se apropia vara şi regele Iisus. Doamne Tată. Asta până când ei vor învăŃa ce este lumina sufletului”. a chemat la Sarmisegetuza preoŃimea tracilor de pretutindeni. 114Iisus ştia şi-Şi spunea: „Au înlocuit cuvântul vieŃii şi speranŃei. 112 Numărul celor care urmau calea cea nouă crescuse mai ales pentru că se predica teama de moarte şi venirea sfârşitului lumii. tot aşa cum fariserii şi saducheii îi Ńineau pe iudei în chingile minciunii şi ale necunoaşterii. 115Şi au făcut din strădania Mea o suferinŃă şi un chin care să adune oamenii în suferinŃă şi în chin. 125 Şi nu e nevoie ca Domnul să trimită pe un om în trup când El este atotputernic şi poate face totul în duh”. Iisus a aprins un foc sacru ca să vorbească cu Dumnezeu. Presupusa Mea moarte pe cruce va aduce multă jale în lume. 113Şi mulŃi se închinau la crucea înfăŃişând trupul mort al Lui Iisus. Atunci neamul iudeilor va fi iertat de păcate. 118Iisus a pus temelia multor temple şi altare ale zeilor şi a întărit preoŃimea decenee chemând femeile la preoŃie să slujească pe Zeul Dumnezeu şi pe alŃi zei. corpul mort ia fost incinerat la Sarmisegetuza în Grădina Maicii Domnului. Şi aşa a făcut. cu cel al morŃii. 120Şi au venit câteva sute de preoŃi şi preotese cărora Iisus le-a spus că sosise timpul ca El să renunŃe la coroana de rege. 106Ele pot fi lanŃuri pentru oameni şi o pricină de asuprire a minŃii şi de ucidere. şi la Marea PreoŃie. că Duhul Meu va coborî în ei şi aşa se vor mântui. Dar unii oameni deşi au ochi şi urechi ale sufletului ei nu văd şi nu aud. 122Şi-şi spunea: „ProfeŃiile se împlinesc. 121 Iisus trecuse de şaptezeci şi cinci de ani când a aflat că templul din Ierusalim fusese dărâmat de către romani. nu în carne şi oase aşa cum cred ei acum. Şi Dumnezeu Îşi zicea: „Aşa este să fie că timpul izbăvirii oamenilor este lung şi dureros. învăŃăturile date de Mine poporului mamei Mele au luat o altă cale.CARTEA IUBIRII DE OAMENI smochinelor nu venise? Iar Eu nu blestem pe nimeni niciodată. care era şi Mare Preot. 108 Şi Domnul era în cerul Lui de purpură şi privea şi asculta. Şi pe când era încă în viaŃă I s-au înălŃat temple zeului Iisus. Şi mai mult se gândea la cele ale înŃelepciunii decât la cele lumeşti. 124Şi salvarea iudeilor va veni de la urmaşii tracilor. căci le este împietrită inima”. 109 De atunci Iisus a Ńinut doar în inima Lui cele aflate despre poporul mamei Sale Maria. 116Dumnezeule Tată. după zilele de cercetare a scrolurilor din Iudeea. la o adunare în ziua de Sânziene. 111 A trecut timpul. dat de Mine. că străbunul Zamolxe a interzis blestemul care este o chemare a forŃelor întunericului să facă rău”. Templul a fost dărâmat şi nu va mai fi reconstruit vreodată. iartă-Mă că nu aşa am dorit să iasă!” 117 Domnia Lui Iisus ca rege al dacilor a fost dreaptă. 110 Şi când a venit vremea ca Fecioara Maria să plece la Domnul. 123Mesia Lui Israel nu va veni decât în duh. 175 . Iisus a mai aflat ce se întâmplase cu învăŃăturile Sale printre oamenii care locuiau în imperiul roman. Templul Lui Dumnezeu este în suflete nu în facerile de mâna omului. 104 Apoi. Şi mereu aprindea câte un foc sacru şi se ruga. 105 Şi-I spunea: „Doamne. al suferinŃei şi al fricii. Mă iartă dacă am greşit! 107Am dorit doar să luminez minŃile unor rătăciŃi şi împietriŃi în inimi.

Aşa să ne ajute Dumniezău”. de la sud de fluviul cel sfânt Istru. ei L-au respins şi au vrut să-L omoare. 147Şi uneori Te-ai îndoit şi łi-ai pierdut încrederea. aşa cum ar face oricare mare înger coborât printre oameni. 136Dar tatăl Său. Te aşteptam parte a sufletului Meu. 145 Apoi Iisus a mers la Dumnezeu şi a stat de-a dreapta Tatălui. plecase deja în lumea cealaltă. 150Iar dacă acum ei răstălmăcesc învăŃăturile Tale. 149De acum oamenii au o cale de urmat. Şi oamenii vor căuta să Te aducă în sufletele lor şi prin Tine se vor apropia de lumina Lui Dumnezeu”. în imperiul romanilor. Ilarion le-a vorbit: „L-aŃi cunoscut cu toŃii pe Iisus. 138Când Iisus a mers la neamurile mamei Sale. rumânii. Fiul lui Pandera. 133 Marele Preot era Ilarion. L-a adus la noi în Dachia. 143Şi când a ajuns în lumea de dincolo. vor fi suferinŃe şi dureri. când dacii Ńineau Sărbătoarea Primăverii. Şi vor avea împotmoliri şi ezitări. tot aşa cum se întâmplase cu vreo cinci sute de ani înainte cu trupul mort al Lui Zamolxe. Şi el a pregătit incinerarea corpului Lui Iisus. 127Iisus Îşi simŃea plecarea aproape şi într-o noapte L-a visat pe Zamolxe că venise să-L ia. care 176 . la iudei. 141Noi 126 Când vom scrie vestea cea bună a faptelor Lui şi vom respinge scrierile răstălmăcite făcute de acei oameni care nu L-au înŃeles. 132Era ziua din vechime când sufletul Lui Zamolxe se dusese la Dumnezeu şi Domnazâna. 148Dar aşa trebuia să fie. Iisus S-a întâlnit cu străbunul Zamolxe care I-a vorbit: „Bun sosit în lumea veşniciei.CARTEA IUBIRII DE OAMENI a venit timpul ca Iisus să se ducă la străbunul Zamolxe. Dar Domnul L-a Ńinut în viaŃă. Şi mai era acolo Obeliscul Lui Zamolxe. 135El a trăit de mic copil în Ńara mamei Sale în Galileea. 144De acum vei fi aici în cerul de purpură. ca să-i lumineze. 146Şi Domnul Ia vorbit: „Ai suferit pentru dreapta credinŃă ca să dai o pildă celor de pe pământ despre iubirea Mea pentru oameni. soŃia Lui şi la tătânele Crăciun şi la maica Vetra. oamenii au aprins focul sacru pe locul unde fusese incinerat trupul Lui Iisus. 137Aici Iisus a fost preot al Lui Zamolxe. adică Paştile care era Sărbătoarea Învierea Lui Zamolxe. căci vor veni alŃii şi alŃii care să o îndrepte mereu”. dar drumul lor se va netezi mereu puŃin câte puŃin. 152 MulŃi ani după înălŃarea la cer a sufletului Lui Iisus. 134 După ce dacii au ars corpul mort al Lui Iisus la Apolovraci. 128 În ziua următoare Iisus le-a spus preoŃilor decenei să facă pregătirile că El va pleca curând din lume. 142 Şi sufletul Lui Iisus a plecat spre cerul de purpură. că noi suntem poporul Lui Dumniezău. 129Şi le-a spus să-I ardă corpul mort deasupra peşterii de la Apolovraci. zeul nostru care avea un duh al unui om mare din vechime. Fiul Lui Dumniezău şi Fiul Dachiei. 139 Noi dacii. la Bendisa. soŃia Lui. 151 Şi Iisus avea împărăŃia Lui unde primea pe cei care Îi fuseseră credincioşi pe pământ. ştim cu adevărat cine a fost Iisus. exact în aceeaşi zi când murise şi Zamolxe. 131Era la câteva zile după ce ziua era egală cu noaptea. Calea tot va rămâne deschisă. 130Şi a doua zi Iisus a murit. împlinise optzeci de ani şi Lilia. 153 Dar în timp au venit oamenii. ca să arătăm oamenilor cum să se înalŃe spre lumină prin adevăr. Pandera. 140Duhul Lui Iisus va rămâne cu noi în vecii vecilor.

Iisus din Dacia. 154 Atunci lumea va fi curăŃită şi însănătoşită cu Focul Viu. 157 Va veni odată timpul când urmaşii tracilor vor face ca Domnul Iisus din Dacia să fie cunoscut de întreaga lume ca Domn al Luminii. 155 Şi de la ultimul Mare Preot Chesarion încoace. Grădina Maicii Domnului. ci despre Iisus cel însângerat şi omorât pe cruce. 162Şi se bucurau când vedeau Dacia. 160Şi se vor ridica din nou temple Lui Dumnezeu. 161 Şi Domnul Dumnezeu cu îngerii Lui cei mari şi cu toŃi îngerii din cerul cel de purpură. ☼☼☼☼☼☼☼☼ 159 177 . Focul Lui Zamolxe. priveau pământul care Le era grădina unde creşteau îngerii ce vor veni în raiul ceresc. Lui Iisus şi zeilor şi zânelor. Focul VieŃii. lumea n-a prea mai vorbit despre Iisus din Dacia. şi-L va cunoaşte pe Iisus Cel al bucuriei vieŃii. Şi obiceiul aprinderii focului nemuririi pe locul incinerării corpului Lui Iisus a început să se piardă. 158Şi treptat lumea îl va uita pe Iisus cel suferind. Lui Zamolxe.CARTEA IUBIRII DE OAMENI vorbeau altfel despre Iisus. 156 Dar tracii păstrau adânc în inimi pe Iisus Fiul Omului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->