ŞTEFAN BORBELY MITOLOGIE GENERALĂ

EDITURA LIMES Cluj-Napoca, 2004 ColecŃia PARADIGME Coordonator: GHEORGHE PERIAN Editor: MIRCEA PETEAN Coperta: CRISTIAN CHEŞUł IlustraŃia copertei: GUSTA VE MOREAU, Oedip şi Sfinxul

Pentru Blanca, fiindcă îi plac miturile. Această lucrare apare cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR ©Editura LIMES, 2004 str. Snagov3/19 400420 Cluj-Napoca tel/fax. 0264/544109; 0723/194022 e-mail: edituralimes@yahoo.com ISBN973-726-035-X

CUPRINS
Către cititori................................................................................................7 MITURILE COSMOGONICE............................................................... 10 HAOSUL................................................................................................ 16 CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE............................................................. 21 TIPOLOGIE............................................................................................. 22 ENUMA ELISH........................................................................................24 SURSE.......................................................................................................27 CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH.........................30 SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI..........................................................33 COSMOGONIA LUI BEROSSOS...........................................................38 COSMOGONIA VEDICĂ........................................................................40 COSMOGONIA CHINEZĂ......................................................................58 OUL COSMOGONIC...............................................................................59 COSMOGONIILE ORFICE......................................................................65 COSMOGONIA GREACĂ.......................................................................83 COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMENT (GENEZA)....................101 COSMOGONIA SCANDINAVĂ............................................................109 INIłIERI ŞI SACRIFICII.........................................................................119 TRAGEDIA GREACĂ.............................................................................138 COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC.................................................147 RITUL DIONISIAC........................................................................... ......159 O IMAGINE DIN TACIT.........................................................................161 Bibliografie................................................................................................177

CĂTRE CITITORI
Cititorul de bună-credinŃă va găsi în paginile care urmează o schiŃă introductivă în trei domenii ale mitologiei generale: miturile cosmogonice, respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu, cu care cosmogoniile se întrepătrund. Cartea de faŃă semnalează teme şi nu le epuizează: ea invită la lectura unei bibliografii esenŃiale, care este menŃionată, de regulă, prin inserŃii textuale puse între paranteze drepte, dar nu îşi propune să o epuizeze sau să o rezume extensiv, autorul fiind conştient de faptul că un volum introductiv ca acela de faŃă are în primul rând menirea de a trezi interesul cititorului pentru lucrări specializate, în care numeroase teme doar atinse aici sunt tratate subtil şi în profunzime. De-a lungul anilor, am tot încercat, prin cursuri şi seminarii, să le induc studenŃilor mei pasiunea de a gândi mitologic şi ritualistic, care înseamnă cu totul altceva decât obligaŃia, de care ne eliberăm zilnic, de a înŃelege raŃional lumea. Cartea de acum marchează un scurt punct de oprire în acest efort; ea este, însă, în mod inevitabil, şi unul de trecere, fiindcă volumul de faŃă va fi continuat cu altele, unele cu o tematică generală, extensivă, iar altele specializate, dedicate domeniilor speculative, de interes restrâns ale mitologiei. Nu gândirea simbolică m-a atras în efortul voluptuos de a preda săptămânal mitologie - pe care unii cititori s-ar aştepta, probabil, s-o decripteze şi prin această carte -, ci încercarea de a înŃelege motivaŃia ritualică a unor comportamente individuale şi de grup, ceea ce înseamnă, în ultimă instanŃă, maniera duală în care o comunitate arhaică administrează sacrul. Astfel, întrun prim grup tematic s-ar situa riturile de integrare a sacrului, de apropiere de el, în vreme ce în al doilea se cuvine să includem riturile opozitive, de expulzare a suprasarcinii sacrale excedentare. Victor Turner, citat în volumul de faŃă, atrăgea atenŃia asupra faptului că o societate produce, în orice moment al dezvoltării sale, structuri şi antistructuri, generarea acestora fiind continuă şi simultană, deşi noi suntem obişnuiŃi să credem că între cele două ar exista un decalaj valoric sau etic, concretizat prin fericirea apropierii de sacru şi prin angoasa îndepărtării de el. Noi gândim de bună-seamă psihologic ceea ce omul comunităŃii arhaice experimentează ritualic, într-un univers în care nu sunt concepte, ci numai realităŃi substanŃiale, de o concreteŃe uneori dureroasă, empirică, tainică. Am încercat, şi prin această carte, să ajung în anticamera efortului de raŃionalizare pe care îl reprezintă simbolul, asimilat de multe ori - de regulă abuziv - cu mitologia. Atunci când sunt întrebat, de multe ori, ce anume

retorică a spaimei care venea din direcŃia „originii". totodată. O carte ca aceea de faŃă se articulează la intersecŃia unor preocupări personale care leagă trecutul de viitor. de ordin metafizic . oamenii comunităŃilor arhaice îşi distrugeau şi reconstruiau periodic lumea. mitul însemnând. crescuŃi într-un cult al certitudinilor proiectate pe termen lung. Spre deosebire de noi. totem şi tabu.pe care îl găsim. ritualizarea ca atare avea rolul „fixării" în timp a efemerului. convingerea interlocutorilor mei fiind că în acest fel ei vor afla „cheia" universului arhaic pe a cărui uşă întredeschisă încearcă să pătrundă impetuos. cu eschatologia. iniŃierile şi sacrificiile. Nu simbolul ca atare interesează într-o gândire mitică. legate de fertilitate. în mari cicluri temporale sau în secvenŃe anuale mai scurte. în Enuma Elish -. care se deschide. cu multe milenii în urmă. prin decriptarea unităŃii ritualice complexe pe care o formează cosmogoniile. Nu am pornit de la magie. aşadar. potrivit căruia trăim la limita fragilă a punctului de falie unde cosmogonia se întâlneşte cu iminenta destrucŃie a lumii.„simbolizează" un gest ritualic. tentaŃia mea este să le răspund că structura preexistă imaginii şi că o încadrează. ci modul în care aceste simboluri se integrează în mari sau mici structuri ritualice: aceasta e metodologia pe care încearcă s-o urmărească volumul de faŃă. un fenomen de exorcizare discursivă. ea este. fiindcă ritualistica a demonstrat dintotdeauna un adevăr „modern". în spaŃiul babilonian. Freud a demonstrat că în cadrul acestei mentalităŃi arhaice. la rândul 8 . subprodusul unui şantier cam dezordonat. cit le-am integrat gesturilor cosmice de întemeiere a lumii şi a omului.

fără excepŃie. Am decis.fără altruismul revoltat al căreia logodna mea cotidiană cu computerul nu s-ar putea împlini. însă. Pasaje din acest volum anunŃă şi partea a doua din trilogia De la Herakles la Eulenspiegel. să nu provoc viitorul. captivul propriilor sale proiecte. tot scriind cărŃi socotite „finite". în România postrevoluŃionară. 31 oct. Lucrul acesta l-am experimentat şi cu studenŃii mei. cu un cuvânt: râsului antieroic ca fenomen ritualic şi cultural. truda la ele având o victimă sigură: propria sa linişte. pe care ni l-am însuşit noi. să leg cartea de faŃă de viitor şi s-o dedic fiicei mele Blanca. aproape ca o regulă.şi literatura într-un alt regim mental decât acela. aproape fără voie. ceea ce mă nelinişteşte. Mi-am impus. După un anumit timp. căruia îi datorez stimulentul pentru alcătuirea acestui volum şi căruia trebuie să-i plătesc cafele multe pentru răbdarea de care a dat dovadă până la finalizarea lui. foarte riguros şi orgolios-autarhic. Volumul de faŃă. fiindcă mă determină să înŃeleg că împărtăşim aceeaşi realitate la vârste diferite. nu s-ar fi putut naşte fără iubirea de carte a bunului meu prieten şi editor Mircea Petean. Am căutat dintotdeauna să introduc în această fulgurantă un principiu de regularitate: nu ştiu dacă am reuşit de fiecare dată. pentru a trece apoi la mitopoetica vântului şi a cenuşii. comedianŃilor şi nebunilor de curte. şi ele. să facă asociaŃii mentale ingenue pe marginea lor. Ei au crescut într-un alt regim al imaginii decât acela pe care l-am experimentat noi. în pariul imprevizibil cu timpul. maturizaŃi. uneori. că o fac în din ce în ce mai multe cărŃi. mai mult chiar. în situaŃii bizare. dincolo de care combinaŃiile virtuale se dovedesc a fi. ei citesc miturile .. Lui Blanca îi plac miturile. ajunsă în clasa î. Autorul Cluj. îi place să le asculte. 2004 . spre alte eşafodaje de lucru. constat. infinite. ceea ce mă aduce. aşadar. în regimuri imaginare diferite. literatul descoperă că el devine. dedicată histrionilor. care va fi continuat cu unul dedicat mitologiilor de fertilitate şi cu unul consacrat mitologiilor morŃii.său..

1953. Monografie (2003). Proza fantastică a lui Mir cea Eliade. Publică frecvent în Apostrof. I-FV). Complexul gnostic (2003). cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. Columbia University. respectiv la Institute for Psychohistory (1997. Bloomington. DicŃionarul EsenŃial al Scriitorilor Români (DESR). a beneficiat de stagii de pregătire în Marea Britanie (Oxford. Cercul de graŃie (2003). printre care: DicŃionarul Scriitorilor Români (DSR. . OpoziŃii constructive (2002). Matei Călinescu. 2000) şi la University of North Carolina. Este membru al Uniunii Scriitorilor şi ASPRO. 1999.ŞTEFAN BORBELY (n. visiting fellow la New York. în cadrul Colectivului de literatură universală şi comparată. 1999) şi Statele Unite: bursier Fulbright în 1992. în Făgăraş) este conferenŃiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj. De la Herakles la Eulenspiegel. Visul lupului de stepă (1999). Euphorion şi Caietele Echinox. Echinoxist ca formaŃie. a debutat editorial în 1995. A coordonat volumul colectiv ExperienŃa externă (1999) şi a realizat câteva traduceri. Bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti. Chapel Hill (2001). Eroicul (2001). A mai publicat: Xenograme (1997). 31 oct. A colaborat la numeroase volume colective. la Indiana University. DicŃionar Analitic de Opere Literare Româneşti (IIV). Doctorat în literatură comparată (1999).

indică semnificaŃia originară a complexului: cosmogonia defineşte zămislirea unei lumi bine alcătuite. nearticulată) şi informai. pe care cosmosul o organizează. a unei forme. potrivit căreia actul cosmogonic ca atare semnifică procesul de limitare a nelimitatului. fiindcă ea conduce în mod nemijlocit la consubstanŃialitatea care e esenŃială în cadrul oricărei ritualistici. fiinŃă a unei serii genealogice. unde omul nu este niciodată conceput ca fiinŃă solitară. în Enuma elish). sugerând în acest fel o relaŃie sintactică temporală. Etimologia oferă însă şi alte desluşiri: gonos trimite spre naştere. de pildă. format din cuvintele greceşti kosmos (ordine) şi gonos (zămislire. precizarea ultimă e importantă.MITURILE COSMOGONICE Sub aspect etimologic. creaŃie). de înscriere a infinitului nestăpânit în perimetrul unei limite. informă (în general feminină: apă primordială. RelaŃia sintactică temporală pe care o sugerează termenul de cosmogonie se datorează şi antifrazei mitice cu naosul: acesta e anterior cosmosului. Sub aspect ritualic. încălzirea substanŃei matriciale întruna dintre cosmogoniile indiene arhaice). armonioase. relaŃia dintre kosmos şi haos exprimă şi un raport între formă (unde esenŃială este limita ca atare a formei. demarcarea sa de exterioritatea fluidă. cum vom vedea. Ca atare. el este. dar şi seria genealogică în care se înscrie cineva prin naştere. provenienŃă ereditară sau părinŃi. de către un actant mitic sau de către o circumstanŃă originară (cum este. termenul compus. un portant de sacralitate integrat într-o comunitate. fiind o substanŃă opacă. ceea ce duce la o definiŃie simplă (ilustrată cel mai bine. 10 . participant la rit şi la tradiŃie. dimpotrivă. monstru acvatic abuziv etc).

A doua . Un subcapitol al acestui complex îl reprezintă mitologia gemelarităŃii.explică gestionarea sacrală a violenŃei într-o comunitate arhaică. rafinat etc). o comunitate întreŃine simultan diferite „etaje" de comportament ritualic (frust. reluată de către Eli Sagan (The Lust to Annihilate. în contextele târzii. zămislind urmaşi.după celebra formulă a lui Georges Devereux. în perspectiva acestei interpretări. Pe aceeaşi temă. apar ca fiind extrem de puternice. pe motiv că este „prea sacru". oferit drept ofrandă zeilor. abia prin neutralizarea sacrală pe care o induce sacrificiul de primogenitură. familia respectivă se poate înscrie în rândul lumii. bine articulate sub aspect sistematic. acestea joacă. ci din cauza faptului că ea controlează naşterea. Prima dintre ele aduce în discuŃie figurile stihiale din diferitele registre mitice. ale mitologiei. înzestrată cu accente funeste: la majoritatea popoarelor arhaice.deşi. întrucât toate fiinŃele originare. un rol precumpănitor -. a căror forŃă e net superioară actanŃilor din generaŃiile ulterioare. fiindcă dedublarea gemelară e socotită ca fiind periculoasă pentru echilibrul de sacralitate al comunităŃii. zămislite de către fiinŃele primordiale. distincŃia îşi are rolul ei bine definit. asupra cărora vom mai reveni.eventual . monstruoase. putem ajunge mai departe la sacrificiul ritualic de primogenitură. excesul de natalitate prejudiciind echilibrul de sacralitate al comunităŃii. 1979) -.la fel de importantă . unde cel dintâi născut al unui părinte este ucis. aşa cum se întâmplă cu bătrânul Kronos din cosmogonia greacă. civilizator. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat în momentul naşterii. constituŃional hibride.i| Imagistic. în orice moment al evoluŃiei sale. castrat de către fiul său Zeus. Din acest bloc tematic foarte consistent se deschid două linii metodologice de o incontestabilă relevanŃă ritualică. fiinŃa mitică originară este terifiantă sau periculoasă nu în primul rând datorită puterilor sale de neoprit . în conformitate cu care . neîndoios.cu o insaŃietate priapică prestigioasă. unul sau celălalt dintre coduri fiind 11 . şi ele. sau dotate . întemeind generaŃii.

La Hesiod. în privinŃa anteriorităŃii actantului ritualic stihial în raport cu cel „civilizatoriu". Vavu . prima soŃie îl zămisleşte la început pe înŃeleptul Yudhisthira. în mitologia scandinavă. Dincolo de simultaneitatea codurilor ritualizate de comportament. mult mai puternici decât Einherjarii. în vreme ce ursuzii Berserkiri (de unde expresia englezească Jo go berserk" = a o lua razna) rămân în adâncul întunecat al pădurilor seculare. Berserkirii sunt.fiu al zeului vântului. în faimosul „mit al vârstelor" din Munci şi Zile.ritualic reglementată . fără ca vreun membru al său să fie vexat de o asemenea „oroare". o interpolare impusă de tradiŃie. ea să îl nască pe stihialul Bhima . pentru a „renaşte" sacral cu puteri reînnoite. pentru a compensa abstinenŃa sexuală impusă a lui Pandu.şi doar în al treilea rând pe Arjuna. refuzând ascensiunea în Asgard şi resuscitarea. de grija altruistă pe care acesta o poartă oamenilor. şi anume regresia ritualică: capacitatea . soŃiile regelui Pandu fiind obligate să procreeze pe rând invocând divinităŃi atotputernice. modelul invocat explică o coregrafie esenŃială a comunităŃilor arhaice. respectiv din cea de argint. lucrurile se întâmplă la fel: după seminŃia oamenilor din vârsta de aur. exemplele sunt de asemenea foarte multe: în celebra poveste a naşterilor provocate din Mahabharata. Kunti. vârsta „eroilor" fiind. nestăpâniŃi ai vârstei de aramă (care se ucid între ei) intră firesc în structura originară cuaternară a schemei. după toate aparenŃele. dionisiacul: de asemenea. contribuind în acest fel la forŃa crescândă a armatei acestora. fireşte.de a regresa din formă în informai. pentru ca. luptând altfel decât 12 . în situaŃii conflictuale). eroii stihiali. apoi. disimetria se repetă: frumoşii eroi Einherjari sunt resuscitaŃi în Walhalla de către zeii Aseni. care permite unei comunităŃi rafinate să se comporte sălbatic într-o anumită circumstanŃă dată (de regulă. al cărui nume este determinat. etimologic. Exemplele sunt multiple: riturile de iniŃiere (asupra cărora vom reveni) exprimă un proces de renaştere prin regresie.actualizat în funcŃie de necesităŃile de moment ale comunităŃii.

nodul ne vor duce inevitabil spre practicile de „legare" magică a sacrului. după care urmează consubstantializarea prin omophagîa.. alte racorduri. vizibil". Francis E. Funia. 157-l58) prin „ornament. indicând faptul că toate riturile şi miturile universului Ńin de o substanŃă unică: sparagmos-ui. Peters precizează că „universul vizibil (kosmos aisthetos) " apare.aceştia. Sub acest aspect (vom reveni asupra acestor aspecte atunci când vom analiza Enuma elish). Francis E. este simptomatic pentru gândirea mitică . putere având. ceea ce explică. Primul dintre ele Ńine de existenŃa prodigioasă a zeilor legători. ci şi osmoze de profunzime. în accepŃiunea popoarelor arhaice. sfârtecându-şi literalmente duşmanii. de care va mai fi vorba în acest capitol. ordine. actul de îngurgitare a sângelui şi cărnii animalului de sacrificiu. rom. Al doilea racord stabileşte nu doar analogii. legătura. legându-l astfel de ordinea filosofică a imaginii şi a numărului: pentru pitagoreici. cosmogonia conŃinând. 159l60). Peters (Termenii filosofiei greceşti. ci acela dotat cu cele mai eficiente instrumente de disciplinare a sacrului prin fixare sau legare. această temă deschide. ritului dionisiac este şi el un proces de sfârtecare regresivă a animalului de sacrificiu într-o fază de haos ritualic. ceea ce stabileşte o analogie între univers şi suflet. 1993) traduce kosmos aisthethos (pp. op. inevitabil. cit. ed. cu ghiarele.şi întrucâtva deconcertant pentru gândirea 13 . Revenind la etimologia cuvântului cosmogonie. pp. strânsa legătură dintre geneza lumii şi apocalipsă: ambele sunt imagini. în dialogul Timaios al lui Platon. univers fizic. pentru că poate fi redus la proporŃii matematice (harmonia) ". în substanŃa sa. ca „imagine (eikon) ". „universul este un kosmos. şi germenele funest al sfârşitului. katharsis-vl definind efortul seren al omului de a-şi construi echilibrul lăuntric pe baza harmoniei. nu acela care dispune de armele cele mai bune. în arborescenta gândirii mitice. câteva desluşiri suplimentare se impun. între altele. cu dinŃii. La articolul kosmos noetos („univers inteligibil".

aflând în cele din urmă secretul. fiindcă la festin nu este invitată zeiŃa discordiei. a frasinului Yggdrasil. care în cele din urmă aruncă pe masa nupŃială un măr al discordiei.noastră obsedată de solidităŃi şi certitudini . motiv pentru care acesta ia anumite măsuri suplimentare de siguranŃă. opŃiunea judecătorului troian Paris pentru Afrodita. cele două acŃiuni destructive se vor conjuga. în logica genealogică a Theogoniei lui Hesiod. copacul prăbuşindu-se. protagonistul Iliadei. ameninŃate de distrugere. se construieşte pe beligeranta fluctuantă dintre zeii Aseni şi uriaşii gheŃurilor originare. în schimbul Helenei. sprijinită de verticalitatea cosmică. zeii o mărită pe Thetis cu muritorul Peleus. că prin 14 . aproape fără excepŃie. Zeus însuşi . Loki). ducând la asediul de zece ani al Troiei). fiul născut din această căsătorie fiind faimosul Ahile. confirmată indirect şi de prezenŃa infatigabilă a balaurului Nidhogge (progenitură a zeului discordiei. soŃia atotputernicului Menelaos. triadică. fragile. care roade fără încetare una dintre rădăcinile Yggdrasil-ului: în cele din urmă. fiindcă Moirele i-au prezis acestei zeiŃe că va naşte un fiu superior tatălui. este secretul theogonic pe care îl ştie numai titanul Prometeu.că lumile care se creează prin intermediul actelor cosmogonice sunt. îndeobşte. în Enuma elish. Eris.care pare inamovibil . rege al Spartei. ceea ce face din creaŃia lumii doar o amânare a „amurgului" eschatologic (Ragnarok). motiv pentru care el este înlănŃuit punitiv de stâncă şi încredinŃat vulturului [nu fiindcă a furat focul în beneficiul oamenilor!]. hărăzit „celei mai frumoase" dintre zeiŃele prezente. Un aspect special al cosmogoniei îl reprezintă crearea simultană a spaŃiului şi a timpului: se spune. de nunta dintre Peleus şi Thetis se mai leagă şi războiul troian. universul creat de către zeul Marduk „poate face greşeli".poate fi răsturnat de pe tron (printr-o greşeală ipotetică: acesta nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. Un alt caz de fragilitate cosmogonică găsim în Edda: lumea germanilor.

în foarte cunoscuta cosmogonie iudaică din Vechiul Testament {Geneza sau Facerea). inegale. cu respiraŃie. palpabilă (nu doar noŃională. motiv pentru care ritualistica arhaică iudaică nu îngăduie regresii paradisiace: acolo. La grecii pitagoreici (de-a dreptul fascinaŃi de spectacolul cosmogonic şi de perfecŃiunea intrinsecă. concretă. Dumnezeu declanşează..o fenomenologie a limitei şi depăşirii] 15 . aritmetică. calitativ. supoziŃie incompatibilă cu premisa perfecŃiunii de sine. a divinităŃii. deoarece o asemenea regresie ar însemna că epifaniile temporale ale lui Yahwe ar putea fi. relaŃia cosmogonică dintre spaŃiu şi timp se traduce în raportul tensionat dintre limită (peras) şi nelimitat (apeiron). timpul sau istoria. p.actul primordial de genesis. „kosmos-vl era deopotrivă o făptură vie (zoon). fiindcă. lucrurile. a universului!). ambele având. se creează atât timp. cât şi spaŃiu. spre „centru". spaŃiul limitează timpul. v. cit. ambivalenŃa este evidentă. în cosmogonia zoroastriană. Peters (op. mereu egale. Liiceanu. lucrurile se petrec la fel: creând în şase zile cele ce sunt gândite să fie. şi invers. 54) -. pe care kosmos-vl le «inhalează» şi cărora le impune limita. nu te poŃi întoarce spre „Mo tempore" (expresia lui Mircea Eliade!). în afara A:osmos-ului sunt doar diversele manifestări ale Nelimitatului (apeiron). în lumea arhaică. acolo. Pentru pitagoreici . odată create. ca o consecinŃă. că Dumnezeu „pierde" o anumită cantitate de sacru în timpul „muncii" sale. sunt în mod armonios închise în timp. Tragicul . într-o accepŃiune chiar mai subtilă decât am putea-o percepe noi azi." [Pt calificări filosofice suplimentare. prin chiar consecuŃia mitică a perioadei sale de creaŃie.scrie Francis E. şi principiu al Limitei (peras). actul cosmogonic stabileşte o proximitate între spaŃiu şi timp: prin geneza cosmică. pentru a te resacraliza. voi. o accepŃiune substanŃială. lui G. ca în lumea noastră modernă).

Asupra acestei ambivalenŃe a atras atenŃia C. Jung citează cosmogonia parŃială din AitareyaUpanişad. de către Victor Kernbach (DicŃionar de mitologie generală. El dispune de reprezentări în general consonante. Agni. cuvântul grecesc kâos este înrudit prin rădăcină. să zăbovim puŃin şi asupra opusului său. Etimologic. 1989. zeul invocat. neorganizate. ceea ce face ca haosul să apară dual în mitologie. anulând calitatea inerŃială. există în mitologie o foarte bogată reprezentare a scuipatului germinativ. cu o dublă deschidere: spre naştere şi spre resorbŃie.HAOSUL Insistând atât de mult asupra /cosmos-ului. O altă asociere etimologică duce la cuvântul grecesc khasma (abis). di focului. iar din vorbire Agni. 212). la mesopotamieni . Şt. germinativ pe de o parte şi terifiant pe de alta. fiind cel al focului: „Arunci el scoase din apă un purusha (bărbat) şi îi dădu formă. Jung.n. în vreme ce-l clocea. voi. dimensiunea a doua uneori personalizată.). cu verbul kainein. G. asociat forŃei ignice a sufletului şi vorbirii (izomorfic. haosul. semnificând „a se deschide. rom. p. germinativă. a se căsca". armonice. în ipostaza unei substanŃe matriciale fluide. non-germinativă a apei prin substanŃa opusă. Pe acesta îl cloci. în consecinŃă. din care se zămislesc toate lucrurile. seria continuă. cosmogonic. 1999. ceea ce apropie reprezentarea arhaică a haosului de aceea a unei guri fluide imense. de regulă feminine (sau în unele cazuri bisexuate).fiind mai pregnantă. I. B. cum se întâmplă de pildă cu Tiamat. Jung se delimitează de Freud în interpretarea imaginară a gurii („Nimic nu ne dă ocazia să interpretăm această plăcere [de a savura hrana şi de a suferi pentru absenŃa ei . a materiei organizate. monstruoase. în Simboluri ale transformării (ed. n. desemnând-o ca „un loc de naştere arhaic". în care gura e asociată crăpării oului cosmic primordial. 162 sq. cu lumina). p." 16 . însă aici regimul imaginar este dublu. fireşte.] ca sexuală" -disocierea se referă la stadiul oral freudian). gura lui se crăpă ca un ou şi din gură Ńâşni vorbirea.

misterioasă. 155-l59) prezintă în acest sens mai multe cazuri unite printr-un fir comun. p. voi. de împreunarea dintre bărbat şi femeie. încălcarea interdicŃiei soldându-se de fiecare dată cu moartea. Motivul aparent îl constituie „impuritatea" ca atare a femeii. 368 sq.prin intermediul unor rituri de lustraŃie. fiind reprimite .a puterii care controlează naşterea. v.doar după terminarea ciclului. la declanşarea ciclului lunar. Structurile antropologice ale imaginarului (ed.RelaŃia duală adversativă dintre apă şi foc e cât se poate de bine reliefată aici: purusha. menstruaŃia este considerată funestă (motiv de izolare socială a „victimei"). femeile nu se pot culca pe pătura bărbaŃilor. ed. fiindcă ea întrerupe ciclul firesc al vieŃii. capitolele dedicate tabu-vlui. terifiantă. acela al excomunicării vremelnice a femeii impure din rândul lumn guvernate de bărbaŃi. O desluşire suplimentară a simbolisticii primordiale a haosului apare în cartea lui Gilbert Durând. genetic. din care ea trebuie apoi să se întoarcă: 17 . pe de alta. fiindcă substanŃa în exces a lichidului menstrual leagă femeia de o naştere inopinată. pp. femeile sunt izolate de comunitate. echivalată cu rânduiala cosmică: pe timpul menstruaŃiei. nu pot folosi oalele sau uneltele acestora etc. androidul primordial. şi. 3: Tabuuri privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii. rom. motiv pentru care. socotit în rituri ca fiind funest.). reprezentat de sexualitate. 1980. care asociază funcŃia lunară a fecundităŃii din riturile agricole cu valenŃele cosmogonice. pe de o parte. fiindcă impuritatea comunitară este doar o consecinŃă şi nu explicaŃia fenomenului. însă percepŃia imediată ne poate înşela. repetându-se în acest fel situaŃia .deja menŃionată . 1977. In realitate. James George Frazer (Creanga de aur. dar va fi desăvârşit doar prin transformarea sa în foc. rom. şi îndeosebi XX. Motivul e simplu: se consideră că pe timpul menstruaŃiei femeia ajunge într-un loc pre-cosmic. neisprăvit (fiindcă va fi „clocit"!) se naşte ca atare din apă. seminale ale ciclului menstrual feminin. 2. menite să le reechilibreze sacral .

prima generaŃie divină. Vili şi Ve. Mircea Eliade) presupun de fiecare dată o retraversare a spaŃiului şi timpului haotic. întinsul de gheaŃă şi frig în mitologia scandinavă (unde se va naşte uriaşul de gheaŃă Ymir.pe care o vom găsi atât în riturile de iniŃiere. „nu poate utiliza ca vase decât frunze de bananier. considerată impură. vase de lut -. p. II. ca un început definitiv uitat.valabilă pentru întregul minicapitol dedicat haosului . de unde se va întoarce după ce se va purifica. a haosului. ViolenŃa ritualică este. fiind codificată cutumiar ca atare. listează câteva: apa (oceanul primordial) în Vede. unde nu mai poŃi reveni. cu consecinŃe imprevizibile pentru lumea organizată. pe care. urmată de o rearticulare sacrală a universului.acŃiunea fiind simbolizată prin interdicŃia de a folosi obiecte proprii civilizaŃiei: căni. E interesant. vor fi zămislite 18 . haotică.neizolarea ei într-o asemenea situaŃie echivalează cu „deschiderea" gurii funeste a preformalului. în ritualistica generală. în majoritatea mitologiilor. haosul nu apare ca un loc ireversibil închis. sau de centralitate (v. prin ciopârŃirea căruia de către Odhin. Mai mult chiar. Numele şi formele sub care apare haosul sunt multiple. bunul mers armonios al lucrurilor: riturile de resacralizare. întotdeauna. ea regresează într-un stadiu precivilizator . Victor Kernbach. 157). motivul pentru care ea procedează în acest fel fiind legat de regresie: în timpul ciclului menstrual. iminenŃa virtuală a recăderii în haos asigură. pe care îl furnizează Frazer (ibid. sub acest aspect. prin coregrafia ritualică specială a regresiei informale . de tip Mo tempore. exemplul particular din Costa Rica. în DicŃionarul amintit. e prezent în lumea ordonată ca o virtualitate benefică (fiindcă îngăduie resacralizarea).. cât şi în cele de sacrificiu sau în dionisiac -. haosul face parte din cosmos. ConsecinŃa . le aruncă în vreun loc singuratic".este că. unde femeia din timpul menstruaŃiei. dimpotrivă. după ce le-a folosit. Vechiul Testament şi alte câteva locuri (întinsul de apă nediferenŃiat este forma cea mai frecventă). oale.

zeiŃa atotputernică a pământului (asupra acestei geneze vom reveni). în Geneza din Vechiul Testament. cit. în străfundurile căreia se zămisleşte adâncul Tartar fără de lumină. monstru acvatic. principiul de armonizare a universului (echivalat dorinŃei de a exista). morfologia haosului îşi are importanŃa sa. cosmogonia mesopotamiană (al cărui nume este relaŃionat de către specialişti cu Tehom-vl ebraic. DicŃionar. ed. când sunt între ei. la scandinavi. şi. Haosul dă naştere Geei. şi Nyx. Cum vom vedea că se întâmplă şi în mitologia greacă. p. semnificaŃiile fiind cel puŃin duale: pe de o parte. desemnează „starea precosmogonică" (V. nediferenŃiată.. noaptea adâncă.. şi Hemera. ci fiindcă forŃele sale continuă să acŃioneze în lume. pe de alta. haosul primordial apare ca Ginnungagap. pe care le-o arată muritorilor. ca Tiamat. trăitori tot în Ńinuturi hivernale. 205) de dinainte de naşterea uriaşului de gheaŃă Ymir. în mitologia greacă. termenul folosit este Tohu-Wabohu (deşert + vid). la întretăierea cărora se formează primele seminŃe de viaŃă. dar nu fiindcă ar fi o stare sau o substanŃă care se neagă prin creaŃie. întunericul fără margini. Important este faptul că celor două lumini le corespund regimuri specifice de imagini: în Olimp. în Enuma elish. ziua luminoasă hărăzită oamenilor. Din Erebos şi Nyx sunt apoi zămislite cele două Ńinuturi de lumină: eterul {Aither). prelungită în noapte). cu care nici zeilor Aseni nu le face plăcere să se întâlnească.. Tot din Haos se naşte Eros. înzestrând fiinŃe urcate în timp de dinainte de constituirea panteonului mitic definitiv. fiindcă forŃa lor destructivă . bine articulat.toate lucrurile).. el desemnează Ńinutul deşertic intermediar dintre Niflheim (Ńinutul de ceaŃă) şi Muspellheim (cel de foc). urmaşii uriaşului de gheaŃă scandinav Ymir sunt şi piticii friguroşi. Exemplul cel mai pregnant ne vine din ritul 19 . Kernbach. abuziv.este redutabilă. care desemnează apa primordială. unde sălăşluiesc zeii. apoi Erebos.asociată relei-voinŃe aproape generalizate . zeii au o altă înfăŃişare decât cea sub-eterică. Pentru a da un singur exemplu.

evident.sunt zăvorâte de către Poseidon.Hades . ColaŃionând informaŃiile clasice din Theogonia lui Hesiod şi din lliada lui Homer. 20 . fiindcă jurase pe jurământul zeilor că îi va îndeplini Semelei orice dorinŃă. fiică a lui Thetys) îşi vizitează tatăl. ulterior. Un alt indiciu similar ne vine din complexul zeului Helios: dispreŃuit pe motivul că ar fi progenitura unui muritor de rând. Devine plauzibilă. îi cere tatălui. să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. cei cu o sută de braŃe . imaginea divină o incinerează pe Semele. pierind în urma acestei nesăbuinŃe). 257 sq. cu precizarea că Tartarul are o deschidere marină.dionisiac: sub influenŃa perfidă a Herei. fiind asimilat pământului fără de fund de sub valuri. Phaeton (fiu al lui Clymene.Cer. pe Helios. Pământ.Tartar. un singur detaliu suplimentar.Cer . Helios îşi scoate în prealabil aura solară.Pământ . în acest fel. cu atât mai mult cu cât porŃile Tartarului unde sunt ŃinuŃi uriaşii Hecatonheiri. atotputernicul Zeus. p. pentru a-i confirma paternitatea. detaliu destul de ambiguu dacă ne punem întrebarea ce poziŃie ocupă Tartarul în raport cu Hadesul. In privinŃa Tartarului. dar nu poate da înapoi. prin intermediul lui Poseidon. atunci când fătului îi vine sorocul să apară pe lume. nu se confundă. Zeus e îngrozit de rugăminte. în consecinŃă.) precizează că localizarea Tartarului se subsumează unei împărŃiri triadice a lumii . pentru a nu-i pricinui vreun rău fiului său. pentru a-l naşte ulterior singur. Tartar -. cu care. 1986. Aither . o reprezentare mai degrabă cvintuplă. Alain Ballabriga (Le Soleil et le Tartare. nu de către Hades (cei doi fiind fraŃi). Zeus recuperând copilul-Dionysos din cenuşa aflată la picioarele sale. îi va cere carul solar spre a-l conduce pe cer. consonant cu poziŃia originară a Geei. tebana Semele. mama lui Dionysos. întâmpinându-l cu bucurie pe Phaeton (cel care.

ezoterismul continuă să fie practicat azi în riturile de iniŃiere moderne. miturile cosmogonice se transmiteau sub formă ezoterică. în vederea renaşterii într-o identitate culturală. care permite atât regresia spre informai a neofitului . Ezoterismul are însă o consecinŃă foarte importantă în regimul comportamental al interdicŃiilor personale şi comunitare pe care şi le asumă omul arhaic. sau la cele care păstrează sensurile autentice ale vieŃii arhaice. osmotic. omul arhaic evită cu grijă codul lexical şi coregrafic al cosmogoniei. în acest context. respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu) în mod unitar. axate pe totem şi magie. în contextul general al ritului de iniŃiere . consubstanŃial cu ceilalŃi membri iniŃiaŃi ai comunităŃii -.recunoscut de către iniŃiatori ca individ cultural.CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE TendinŃa acestei cărŃi este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile. din neatenŃie . a căror repetare în viaŃa de fiecare zi .pe care îl vom trata pe larg la timpul potrivit -. întrucât cosmogonia îi apare acestuia sub forma unui set de gesturi şi de cuvinte suprasacralizate. Exoterismul reprezintă o raŃionalizare târzie. cel de după regurgitarea simbolică a neofitului de către animalul totemic. cât şi „sacrificiul" naturii sale profane. de altminteri. dezvăluirea secretului cosmogonic al comunităŃii (a miturilor respective) ocupă segmentul median al coregrafiei ritualice.echivalentă cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunităŃii sale -.voluntară sau întâmplătoare. la populaŃiile cele mai vechi. uneori cu finalităŃi de-a dreptul funeste. cum sunt acelea de intrare în societăŃi secrete.de care am discutat atunci când 21 .poate dezechilibra sacral comunitatea. paradigmatice. când. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstrează că. Limita metafizică . cel de iniŃiere. „renăscut" fiind . fostul neofit câştigă acces la miturile de origine ale tribului şi clanului său. ritulcadru fiind.

ritualistică nu cunoaşte fenomene 22 .are o dublă deschidere: pe de o parte. îl asociază pe acesta cu originea cosmogonică a lumii din care provine. fiind concentrate în practica ■participării ritualice. în ultimă instanŃă. în perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrângeri. la o concluzie abruptă: „libertatea" e un cuvânt care ar trebui excomunicat din ritualistică şi mitologie. prin diseminare. întregul univers (inclusiv oamenii) are o importanŃă deosebită ca fenomen de arhaicitate. pe de alta. Altfel spus. fie el om. Ymir. omul primordial Purusha la indieni etc). osmoza sacrală de acest fel indicând şi un alt aspect esenŃial în ritualistică -. Sacrificiul primordial. din care derivă. animal sau stâncă. ConsecinŃele sunt esenŃiale. şi ele. AutodestrucŃia sau autoimolarea actantului mitic primordial . fiindcă marchează consubstanŃialitatea tuturor celor existente. Miturile sacrificiale relatează facerea lumii prin descărnarea sau sacrificarea unui actant mitic primordial (monstrul marin feminin Tiamat din cosmogonia sumero-babiloniană. Toate duc. plantă.am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transferă.Pan-Ku la chinezi . Identitatea sacrală . şi. apoi. se operează o distincŃie clasică între mituri cosmogonice sacrificiale şi cele non-sacrificiale.sub care un membru al unei comunităŃi arhaice receptează tot ceea ce există în univers . îndeletnicirile şi spusele sale intrând. ea leagă actantul mitic şi ritualic de toŃi membri consubstanŃiali ai comunităŃii sale. TIPOLOGIE în mitologie şi ritualistică.intră tot în categoria cosmogoniilor sacrificiale. şi anume acela al identităŃii sacrale a oricărui actant mitic. în limită socială. datorită acestor interdicŃii ritualice. SpaŃiul şi timpul omului arhaic se reglează în funcŃie de această eterogenitate. uriaşul de gheaŃă în cosmogonia germanică.

de solitudine, disfuncŃionalităŃile sacrale ale cuiva fiind imediat extinse asupra întregii comunităŃi. Dacă cineva din cadrul comunităŃii contravine - deliberat sau accidental - cutumei sacrale a comunităŃii respective, întreaga comunitate se va simŃi afectată şi va intra într-un rit de resacralizare; eventuala „reparare" a greşelii de către cel care a debalansat echilibrul sacral al comunităŃii cu pricina nu este suficientă, fiindcă nu are valoarea unui cod cultural admis. Exemple - asupra cărora vom tot reveni în cartea de faŃă -sunt puzderie. De pildă, sosind de la vânătoare cu o pradă consistentă în spate, omul arhaic ştie că el nu poate trece de hotarele comunităŃii sale decât după o prealabilă neutralizare -prin purificare - a suprasarcinii sacrale pe care o reprezintă vânatul: dacă el n-ar recurge la această neutralizare, fără de care nu îi este îngăduit să-şi continue drumul spre propria sa casă, el ar pune în pericol echilibrul sacral al întregii sale comunităŃi, nu doar al său propriu sau pe acela al familiei sale. Cum vom vedea la timpul potrivit, la riturile de iniŃiere sau la cele de sacrificiu se întâmplă acelaşi fenomen: iniŃiaŃii, proaspăt întorşi de la riturile dureroase pe care le-au trecut cu succes, sunt lustraŃi (purificaŃi) înainte de a fi reintegraŃi în comunitate, pentru a fi eliberaŃi de suprasarcina sacrală de care dispun; dacă ar fi lăsaŃi să reintre direct, fără lustraŃii prealabile, suprasarcina lor sacrală şi-ar pune amprenta negativă asupra întregii comunităŃi, periclitând-o. Al doilea aspect al identităŃii sacrale - receptarea actantului mitic ca fiind indestructibil legat de originea sacrală a comunităŃii sale - are şi el consecinŃe redutabile, în cazuri - să spunem - de beligerantă sau de omor. Făcând o victimă - fie ea om sau animal -, omul comunităŃii arhaice ştie că prin omorul respectiv el a comis o violenŃă nu numai împotriva victimei ca atare, ci şi a originii sacrale de care aceasta se leagă prin actul de consubstanŃializare. în consecinŃă, printr-un simulacru anticipativ, el va căuta să „îmbuneze" această forŃă terifiantă, relativizând întrucâtva efectul destructiv al violenŃei pe care se 23

pregăteşte să o exercite. Privind lucrurile din perspectiva celeilalte tabere, din rândul căreia se va alege victima, consecinŃele sunt, şi aici, semnificative. Prin legea consubstanŃializării sacrale - mai puternică decât aceea a sângelui, cu care tindem îndeobşte s-o echivalăm -, vătămarea unui om reverberează negativ în cadrul întregii comunităŃi din care acesta face parte. Comunitatea va reacŃiona ca şi cum într-un punct anume al „fiinŃei" sale s-ar fi creat o fisură sau o spărtură, în urma cărora bunul mers al întregului organism social este pus în pericol; în consecinŃă, prejudiciul va fi prompt răzbunat, la fel de violent cum s-a produs şi atacul, dar nu din raŃiuni psihologice, de furie punitivă - cum am fi noi îndreptăŃiŃi să credem, apelând la gândirea noastră modernă -, ci pentru ca „spărtura" să se închidă, refăcându-se în acest fel integralitatea sacrală a comunităŃii. Cosmogoniile nesacrificiale pun crearea lumii pe seama unei geneze (acŃiune divină constructivă, cuvânt etc.) care nu presupune violenŃă sacrificială. De regulă, ele sunt forme târzii, raŃionalizate: cele mai vechi mituri cosmogonice sunt cele sacrificiale, motiv pentru care de fiecare dată când întâlnim o versiune nesacrificială, se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva în spatele ei nu se află un oarecare vestigiu sacrificial, şters apoi din mintea oamenilor şi a istoriei. Vom urmări acum cosmogoniile regionale pe rând; comentariile şi analiza lor comparată ne vor îngădui, în finalul seriei, formularea câtorva concluzii generale.

ENUMA ELISH Cosmogonia sumero-babiloniană este cea mai veche dintre cele de care dispunem, articularea ei fiind localizată în jurul secolului al XVI-lea î.e.n. După Anne Baring şi Jules Cashford (The Myth of the Goddess, 1993, p. 275 sq.), forma finală a epopeii 24

combină versiuni iniŃiale sumeriene, axate pe motivul luptei dintre un erou şi un monstru, cu adăugiri babiloniene ulterioare, mai complexe sub aspect dramatic, centrate pe motivul comportamentului abuziv al monstrului primordial feminin, ceea ce duce la supoziŃia că - aşa cum se întâmplă şi cu alte mituri cosmogonice - Enuma elish marchează în timp şi un schimb de registru mitologic, mitologia matriarhală iniŃială, de provenienŃă chtoniană, stihială, fiind substituită de un panteon mitic masculin, constituit în jurul zeului civilizator Marduk. „Enuma elish" înseamnă „când sus": sunt cele două cuvinte cu care începe textul. Mergând pe urmele lui Frazer (în primele două versiuni, din 1890 [2 volume], respectiv 1900 [3 volume] din Creanga de aur, Enuma elish este doar vag tratată, pe motivul simplu că Frazer a avut un acces limitat la sursă, cunoscând-o destul de vag), Mircea Eliade (Mitul eternei reîntoarceri, în voi. Eseuri, 1991, pp. 48-49, respectiv Istoria credinŃelor şi ideilor religioase - de acum încolo ICIR -, 1981, I, §21, 22, pp. 72-80) include recitarea regulată a poemului, cu coregrafiile agonale inerente, în cadrul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou din Babilon, akitu, incluzând-o în acest fel unei ritualistici generale de fertilitate. „Lupta între Tiamat şi Marduk - scrie M. Eliade - era mimată printr-o luptă între două grupe de figuranŃi", aferente doar parŃial fiecărui protagonist în parte, fiindcă cele două grupe mai semnificau, dincolo de identificarea lor imediată cu haosul-Tiamat, respectiv cosmosulMarduk, şi victoria Anului Nou asupra celui Vechi, cum se întâmpla, de pildă, în ritul macedonian Xandikă, unde armata Albilor o înfrângea pe aceea a Negrilor într-o încleştare mimată, spectaculară, urmată de un komos, sau festin ritualic. în Babilon, ritul de refertilizare a ogorului prin „eliberarea" vlăstarului vegetal de sămânŃa neagră, subterană în care el a fost „închis" pe timpul iernii, presupunea - relatează tot M. Eliade -şi o resacralizare cosmogonică a regelui: de faŃă cu întreaga 25

dacă venea vorba de execuŃii. Eliade. pe timpul zilei respective poruncile căpeteniei de substitut erau îndeplinite fără întârziere. costum bicolor. deja intelectualizată.el era lăsat de-a dreptul în pielea goală. în acest sens. simulacrul mergea atât de departe.îşi află obârşia obiceiul spectacular de mai târziu . cu o voioşie submisivă. ecuaŃie prin care simbolul pentru care am deschis paranteza intră şi în registrul iconografic al alchimiei.şi-n cele similare ei . i se luau însemnele regale şi podoabele (în alte comunităŃi . „lumea pe dos" funcŃionând chiar crud. uneori subversivă. Ashvamedha indiană. de obicei prin intermediul unei hierogamii spectaculare. ceea ce explică şi interpretarea medievală. în paranteză fie zis.nu în Babilon! . pentru o zi anume. apărea ca un 26 . Revenind la desveşmântarea şi de-simbolizarea ritualică a regelui babilonian. citate de către M. prin arătarea organului sexual. psihopompă. trecerea prin haosul dement fiind interpretată ca o resacralizare cosmogonică. de o redobândire a prerogativelor sale sacrale. care presupunea împreunarea regelui cu o preoteasă (sau cu regina) în faŃa întregii asistenŃe. ceea ce face din nebun o fiinŃă dedublată . încât. acestea erau urmate.sugestie de sacrificiu întemeietor . moment în care regele mima slăbiciunea sau chiar nebunia. şi panspermia hierogamică).cetate. acesta era „umilit" simbolic. în acest rit . ca simbol al indiferenŃierii haotice din care se va naşte lumea. Ritul era practic omniprezent în lume în perioada arhaică. VestimentaŃia originară a nebunului de curte -tichie cu muguri sau analogii vegetale pe cap. de regulă simetric pe verticala corpului. sacrificiul panspermic al calului.cunoscut din ritul regal şi imperial al nebunului de curte şi al măscăriciului -de a încredinŃa conducerea statală. a nebunului ca raŃiune adormită în „masa confuză" a unei minŃi rătăcite. acceptat ca „umbră" regală sau imperială. cu ecouri până în Ramayana.este şi ea epifanică. în mod firesc. unui zănatic sau deficient mintal. alb-negru sau alb-roşu. ceea ce sugera.

235. W. ed. sângele coagulat fiind păstrat ulterior pentru a fi folosit în riturile de lustraŃie ale Pariliei. în volumul The Seven Tablets of Creation. ed. Equus October. 3 şi 4. voi. § 22) că tot cu prilejul sărbătorilor echinoxiale ale Anului Nou. autorul francez fiind acela care a asociat Equus October de ashvamedha. de la 21 aprilie.. voi. una în transpunere metrică. ed. ed. în Babilon avea loc şi Sărbătoarea SorŃilor.era totuna cu a crea cele douăsprezece luni viitoare". Anterior. cit. în sacrificiul calului de la idele lui octombrie. zagmuk. respectiv ICIR. Eliade . IX. Eliade. I. Frazer. G. London. semnificaŃia de fertilizare panspermică specifică ritului o mai găsim în ritualistica romană. M. reiterând în acest fel gestul cosmogonic al lui Marduk. cit.scrie M. p. care presupunea sacrificiul întemeietor al unui om. Creanga de aur. realizată de către Athanase NegoiŃă. cap. SURSE Enuma elish a fost făcută cunoscută specialiştilor anglo-saxoni prin traducerea în engleză a lui L. 49. § 72 şi urm. I. să mai precizăm. Smith în The Chaldean Account ofGenesis (1867). Payot. cit.. Eliade (Mitul eternei reîntoarceri. prilej cu care se rostuiau cele 12 luni ale anului pe cale de a începe. 223-239. în limba română găsim poemul în două versiuni. King. p. a cărui coadă sângerândă era lăsată să fertilizeze solul forului roman.] Revenind la ritualistica babiloniană a Enumei elish. l-2. pp. ICIR.substitut mai blând al Purushamedhei cosmogonice. care a folosit textele de pe tăbliŃele de argilă găsite în biblioteca regelui Assurbanipal de către săpăturile engleze făcute la Ninive. întreaga discuŃie poate fi găsită în celebra carte a lui Georges Dumezil. La religion romaine arckaique. publicată în volumul 27 . cit. câteva fragmente au fost date la iveală de către G. 1987. „ceea ce . cit. [*" Pentru detalii suplimentare v. 1902. ed. tot pe urmele lui M. J.

Mai e de precizat faptul că versiunea clasică a lui L. 2339). în interferenŃă cu Baal şi cu Bel adesea confundaŃi -. din 1902. e. semnificaŃia colaterală fiind aceea a înlocuirii vestigiilor resurecŃionare sumeriene. în fascinantul creuzet de credinŃe al Orientului Apropiat. fiind inevitabil demonizaŃi. sosite din direcŃia unui cult preponderent chtonian. DicŃionar de mitologie generală. divinităŃile babiloniene suferă un pronunŃat proces de resemantizare negativă în spaŃiul semitic.care au avut un impact uriaş asupra publicului -. textul prezenta carenŃe. sau tot făcut întregiri. pp. şi de către Victor Kernbach. până spre cel de-al doilea război mondial. astfel. care a intenŃionat. Penguin Books. p. în mod firesc. în Babilon. n. zeu chtonian. Bel şi mitologii din Mesopotamia. 1974. unde vestigiile chtoniene. glisajul fiind întreŃinut şi de către dualismul vechi al reformei lui Hammurabi. King. 1989. Baal. e. e relativ lacunară din raŃiuni obiective. ce făcea din rege un întemeietor şi un organizator celest. fiindcă la data publicării celor două volume din The Seven Tablets of Creation . art. în esenŃă. 1l-51) şi una epicizată. V. n. Kernbach. ele fiind preluate. versiunea românească a lui Athanase NegoiŃă redând aceste întregiri. fiind menŃionat în spaŃiul semitic ca BelMerodakh (v. care circulă şi pe Internet. resurecŃionare ale lui Bel Marduk nu fuseseră integral înlăturate. în Miturile esenŃiale ale lui Victor Kernbach (1978. articularea unui cult civilizator axat pe rolul simbolic de „organizator" (ucigător de monştri) al regelui. Ulterior. Marduk a intrat. 242). cu o religie uranică. în urma traumaticului exil babilonian al poporului evreu dintre 587 şi 538 î. şi mesopotamianul Bel. Mai e de precizat un aspect de o frumuseŃe hermeneutică aparte. pp. canaanul Baal. Oriental Mythology. W. Marduk a fost ridicat la rang de cult oficial prin reforma politică şi religioasă a lui Hammurabi. multe plăcuŃe de argilă fiind încă nedecopertate. divinitate a fertilităŃii. Baal Zebub („prinŃul stăpân") devenind în Vechiul Testament 28 . Joseph Campbell. The Masks of God. în secolul al XVni-lea î.Gândirea asiro-babiloniană în texte (1975.

419). nu va fi venerat prin imagini („să nu-Ńi faci chip cioplit"). Inc. Toronto. Its Life and Institutions. Dincolo de aceste distincŃii . New York. [®°V. Babilon. Aceste divinităŃi erau iconice.e.spun cei doi cercetători -. McGraw-Hill Book Company. numărul plăcuŃelor de lut care relatează victoria lui Marduk asupra lui Tiamat din tradiŃia babiloniană..Belzebub sau Belzebuth . Ancient Israel. există însă şi unele paralelisme tulburătoare: Geneza secvenŃială veterotestamentară are loc în 7 zile.). derivate direct din complexe chtoniene. prin tradiŃie. când vom ajunge la cosmogonia ebraică). influenŃele cele mai puternice .printr-o rescriere . motiv pentru care „Stăpânul" celest absolut din Vechiul Testament (Yahwe). prin ocultarea premeditată a cultelor feminine dominante din regiune (Innana-Ishtar.n. şi Roland de Vaux. Marduk. reprezentările fiind resurecŃionare.prezentate în Vechiul Testament ca fiind pericole demonice . cit. demon subpământean. 433 sq.tot delimitativ faŃă de credinŃele din jur .. Tiamat). în The Myth ofthe Goddess (ed. Gestul întemeietor din 29 .doar după întoarcerea poporului evreu din exilul babilonian (538 î. Arme Baring şi Jules Cashford precizează alte câteva nuanŃe care se cer de asemenea a fi reŃinute. 2001. trebuie acceptat faptul că în noua redactare s-a urmărit în mod deliberat o definire identitară a sacralităŃii poporului evreu prin delimitarea de mitologiile de proximitate (Canaan. va fi noniconic: nu va avea faŃă. impus în Geneză prin tradiŃia Yahwistă (asupra distincŃiilor vom reveni chiar în acest capitol. erau venerate prin imagini sau prin efigii sculptate în statui.. Ştiut fiind faptul că Geneza din Vechiul Testament (Facerea) a fost articulată în forma sa finală . p. p. opus celestului Yahwe. DicŃionar enciclopedic de iudaism. London. Monoteismul Yahwist va mai impune .evident. p. Translated by John McHugh.un cult patern. Bel. Tiamat). 90] Pentru acelaşi context. epifanice. 1961. tot 7 fiind. cifra 7 sugerând că Marduk a săvârşit lumea tot în 7 zile. Egipt etc).venind din direcŃia cultelor de fertilitate din primele două regiuni menŃionate mai sus (Baal.

Geneză, şi anume separarea Cerului de Pământ, repetă gestul lui Marduk de a tăia trupul lui Tiamat şi de a ridica o parte în sus, pentru a întemeia bolta cerului. Cum am menŃionat deja, cuvântul ebraic care desemnează abisul de apă de la începutul lumii, Tehom, este „echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat" (A. Baring, J. Cashford, op. cit., p. 419), relaŃia făcându-se cu tohu wa-bohu, sintagmă care nu numai că o evocă lingvistic pe Tiamat, dar aşa cum Tehom devine, prin resemannzare, Tehomot, Bohu devine Behomoth, foarte apropiat de protoanimalul fabulos Behemoth, numit în Cartea lui Iov (40:15sq) „cel dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu". Aceste interferenŃe nu sunt însă singurele: Marduk intră în Vechiul Testament şi ca Mardochai, tatăl protagonistei din Cartea Estetei, aceasta din urmă fiind, ea însăşi, Innana-/s/ztar, zeiŃa sumeriană cu care ne întâlnim îh Epopeea lui Ghilgamesh.

CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH Redată pe scurt, povestea din poem are următoarele secvenŃe: La începuturile lumii, apele oceanului dulce Apsu şi ale genunei sărate Tiamat se amestecă indistinct, cei doi zei originari completându-se cu Mummu, a cărui identitate e subiect de dispută până în zilele noastre. Se crede, îndeobşte, că a fost un nume matern al lui Tiamat, lucrurile nefiind clare, de vreme ce într-o secvenŃă ulterioară a poemului, Mummu apare ca sfetnic intrigant şi ostil al lui Apsu: ca persoană distinctă, deci, opusă lui Tiamat. Din apele amestecate ale lui Apsu si Tiamat sunt zămisliŃi ceilalŃi zei, Anşar, jumătatea de sus a lumii zămislindu-l apoi pe puternicul Anu, tatăl lui Nudinmud sau Ea, marele zeu al apelor. Zarva zeilor nou-născuŃi tulbură liniştea lui Tiamat, dar mai supărat este Apsu, deranjat de râsul ireverenŃios al tinerilor zei. Exasperat, Apsu îşi cheamă sfetnicul, pe Mummu, şi 30

amândoi merg la Tiamat să se plângă, cerând distrugerea noilor zei, demonstraŃie de putere la care Tiamat nu consimte, pe motiv că n-ar trebui să se distrugă ceea ce tocmai fusese creat. Sfetnicul Mummu îl convinge însă pe Apsu să îi distrugă pe zeii tineri, complotul fiind aflat de către Ea, care trasează un cerc magic în jurul celor doi, deposedându-i de putere şi ucigându-i. Peste cadavrul lui Apsu, Ea îşi construieşte o casă-sanctuar, numită tot Apsu, unde se însoŃeşte cu zeiŃa Darnkina, pentru a-l zăsmisli pe luminosul Marduk, divinitate duală, asemenea lui Janus din mitologia romană, cu patru ochi şi tot atâtea urechi, „fiul Zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor". Siguri pe puterea lor prin naşterea lui Marduk, tinerii zei purced la neutralizarea lui Tiamat; celestul Anu, zeul lumii de sus dă naştere vânturilor tumultuoase, pe care le trimite împotriva lui Tiamat, pentru a-i zădărnici odihna. Instigată de fiii ei chtonieni - beligeranta divină trădând, de fapt, opoziŃia dintre zeii uranieni şi cei chtonieni -, Tiamat reacŃionează stihial, zămislind o armată de apărare redutabilă, formată din animale hibride inclasificabile (şerpi-monştri, dragorii zburători, vipere, sfincşi, lei de mare, câini turbaŃi, omul-scorpion), în fruntea căreia ea instalează într-o poziŃie de suveranitate pe unul dintre fiii ei, viforosul Kingu, care primeşte de la mama sa şi TăbliŃele Destinului, devenind în acest fel invincibil şi stăpân peste rosturile lumii. înainte de a trece mai departe, să relevăm un detaliu de simetrie. Poemul precizează că armata monstruoasă a lui Tiamat e formată din 11 fiinŃe stihiale cumplite, în fruntea lor fiind numit fiorosul Kingu, pentru a completa seria neagră de 12, cifră zodiacală, dar şi indiciu al perfecŃiunii armonice a universului. După victoria asupra lui Tiamat, Marduk va făuri o lume celestă bazată tot pe logica armonică a cifrei 12, ceea ce duce, în final, la o simetrie cosmogonică pe care unele cărŃi de specialitate tind s-o uite: lumea, în concepŃia cosmogonică babiloniană, se compune din 12 dimensiuni „negre" şi alte 12 „albe, luminoase", garanŃia persistenŃei luminii fiind dată de lupta continuă pe care aceasta 31

trebuie să o poarte împotriva stihiilor şi a întunericului. Ne aflăm, aşadar, în faŃa unei ritualistici agonale, pe care Sărbătorile babiloniene de Anul Nou - când Enuma elish se recita în templu -nu fac decât să o confirme. ConsecinŃa acestei stări de fapt e subtilă: actul de întemeiere pozitivă al lui Marduk nu înlătură matricea originară a răului, ci o foloseşte ca „material de construcŃie", lumea zămislindu-se, cum vom vedea, din trupul „rău" al lui Tiamat. Răul matricial devine, astfel, constitutiv lumii, sugerând un dualism cosmogonic şi funcŃional pe care îl confirmă toate mitologiile Orientului Apropiat, de la zoroastrism (unde se vede cel mai bine) la Vechiul Testament. Pentru acesta din urmă, să ne amintim de Leviticul 16, unde se vorbeşte despre sacrificiul de Ńap în cinstea lui Azazel, demonul deserturilor, opus simetric lui Yahwe! Depanăm povestea Enumei elish mai departe. Văzând groaznica desfăşurare de forŃe a lui Tiamat, Ea fuge la străbunicul său Anshar pentru ajutor şi sfat, fiii acestuia, Anu şi Ea nereuşind să domolească monstrul. în acest moment se ridică la luptă luminosul Marduk, care cere în prealabil recunoaşterea sa ca stăpân de către toŃi zeii; aceştia consimt, şi Marduk se pregăteşte de luptă, făurindu-şi un arc, luânduşi măciuca şi fulgerul, de a cărui furie nimeni nu putea scăpa, mobilizând cele patru vânturi, pentru a o răscoli pe Tiamat, şi nu în ultimul rând pregătind o plasă, pentru a o arunca asupra monstrului, să-l împiedice să se lăbărŃeze ameninŃător mai departe, accesoriu prim care face din Marduk un zeu legător. înarmat în acest fel, el o ucide pe Tiamat şi îi separă corpul în două, ca pe o scoică, făcând din partea de sus cerul şi din cea de jos pământul. „Marea locuinŃă Esharra [...] el o făcu în cer/ Aici să-şi ia locul Anu, Enlil şi Ea", după care el făureşte „figurile cereşti" care hotărnicesc cele 12 luni ale anului, deschide porŃile soarelui şi rostuieşte calendarul lunar, făurind în prealabil luna, „să hotărască timpul". 32

în mod explicit ca servant terestru al zeilor: „El va sluji pe zei. de a se strânge sânge . duhul lui s-a bucurat. ca ei să se odihnească". câştigând în acest fel supremaŃia asupra lumii. arhaice. în tăbliŃa a Vi-a. op. sau o nouă victimă în tabăra celor solidarizaŃi cu Tiamat . pentru ca din corpul ei să fie făuriŃi oamenii. ci pentru a lucra şi a păzi grădina Edenului. detaliu care trimite spre Geneza din Vechiul Testament (2:15). socotit vinovat pentru întreaga beligerantă.care presupune.. finalul tăbliŃei a VII-a marcând omologarea sa ca Ea (zeitate supremă) de către zeul cu acelaşi nume: «Când toate numele pe care le-au proclamat Igigii/ Ea le-a auzit. / El este acum ca şi mine.care sugerează putere celestă şi chtoniană. omniprezenŃă regală şi supremaŃie sacrală -. / Toate riturile mele el le va administra. Poemul se încheie cu apoteoza lui Marduk: acestuia i se stabilesc cele 50 de nume . / Astfel: «Cel pe al cărui nume părinŃii lui l-au slăvit. să ne oprim acum la două aspecte extrem de vechi. cel pus de către Tiamat stăpân peste monştri. unde Adam este zămislit tot în a şasea zi a CreaŃiei nu dintr-un impuls de altruism creator din partea divinităŃii. p. 50) SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI Lăsând în urmă detaliile anecdotice ale întregii structuri narative. pe care Marduk îl deposedase deja de TăbliŃele Destinului.îi nelinişteşte pe zei. să adune sânge pentru a-l făuri pe lullu. fiecare zeu primindu-şi sălaşurile cuvenite./ Toate poruncile mele el le va aduce la îndeplinire. pe care textul Enumei elish le lasă să se întrevadă: 1) rolul 33 .» Panteonul divin fiind articulat. pe om. Athanase NegoiŃă. cit. un autosacrificiu din partea zeilor aflaŃi în propria sa tabără. Ea sugerând însă o cale optimă de ieşire: ceata divină a lui Tiamat să ofere ea însăşi o victimă. Marduk plănuieşte. Este ales Kingu. în mod logic. numele lui va fi Ea.»" (trad.. Cererea lui Marduk.

Le vom lua pe rând. ci doar din momentul în care.ceea ce sugerează un context ritualic resurecŃionar.era urmată de „Sărbătoarea SorŃilor" (zagmuk). lipsindu-l de odihnă. precizat de către M. simetric celui pe care îl avem şi în poem. motivul metafizic pentru care uneltirea lui Apsu împotriva zeilor tineri şi revolta lui Tiamat împotriva aceloraşi zei se pot produce: elementele creaŃiei nefiind încă bine articulate. că recitarea Enumei elish la sărbătoarea echinoxială babiloniană de Anul Nou (akitu) . Actul tardiv de consacrare sugerează cel puŃin două lucruri: în primul rând. consonant cu rolul atribuit lui Marduk de stimulator al ogoarelor şi vegetaŃiei (printr-unul dintre cele 50 de nume ale sale) . faptul că frâiele Destinului rămân de partea lui Tiamat până în clipa în care Marduk îl înfruntă în luptă pe Kingu şi-l deposedează de TăbliŃă. Acesta este. că întreaga CreaŃie divină iniŃială.cosmogonic al Destinului. dusă la capăt de către Apsu şi Tiamat (seria de zei de la Anshar şi Kishar până la supremul Ea) apare într-un timp când organizarea lumii nu este încă reglată armonic de către Destin. Tiamat zămisleşte redutabila sa armată de monştri. regresia spre haos poate surveni în orice clipă. încredinŃându-i Tablele SorŃii (sau ale Destinului). Eliade. care ne va duce inevitabil la relaŃia dintre cosmogonie şi eschatologie. 34 . şi-l consacră în final pe maleficul Kingu drept căpetenie a cohortei monstruoase. şi-n al doilea rând. unde motivul TăbliŃei Destinului nu apare de la început. de altfel. al SorŃilor în economia de început a lumii şi 2) fragilitatea relativă a lumii create de către Marduk. TăbliŃa destinului Am menŃionat deja faptul. între cele două faze ale ritului exista un decalaj coregrafic. supărată fiind pe vânturile care îi tălăzuiesc corpul. a orânduirii destinului celor 12 luni care vor forma anul care începe.

. funcŃia de „motor cosmic" (M. 35 . spre deosebire de cealaltă tradiŃie. fiindcă o asemenea sugestie ar contraveni flagrant ideii de perfecŃiune suprafirească a lui Yahwe: un Dumnezeu perfect nu poate zămisli lucruri de mântuială. „yahwistă"). el nu numai că îşi asuma consecinŃele juridice negative ale vreunui defect ascuns . sau imperfect. în Geneză. unde CreaŃia se produce întru Lege. Formula „e bine" indică faptul că lucrurile create în cele 6 zile sunt pătrunse în suficientă măsură de către Duhul Sfânt (Elohim). din care ele se împărtăşesc. „aşteptând" ca lucrurile să fie făcute pentru a fi implicit armonizate într-un tot bine articulat.. sau. pe care poate că ar trebui să-l avem în vedere: în legislaŃia mesopotamiană arhaică. cit. este asigurată de Duhul Sfânt (Elohim). meşterul unui produs finit termina ceremonial produsul declarând oficial că „este bun". că ele au intrat în ordine: o armonie preexistentă lor. altfel spus. scris de către M. Strict logic. el introducea produsul mâinii sale sau al ucenicilor săi în perimetrul Legii. prin care Dumnezeu consfinŃeşte că ceea ce a făcut „este bine".. care pluteşte deasupra apelor (detaliu care soseşte în Geneză pe linia textelor convenŃional numite „E". Paralelismul cu logica intrinsecă a Genezei este tulburător. temporal. -.) mai menŃionează şi un fapt empiric. reprezintă o virtualitate. Aşa se explică un fenomen pe care traducerea românească îl distorsionează: celebra formulă constatativă de la sfârşitul fiecăreia dintre cele 6 zile de creaŃie. 417sq. Geneza veterotestamentară). dar. în acest fel. adică aceea a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei. prin declaraŃia respectivă. fiind scos pe piaŃă doar în urma unei asemenea licenŃe. „elohimice". Anne Baring şi Jules Cashford (op. p. care se cer a fi „reparate" ulterior (ca să recurgem tot la un cuvânt frapant.O. nu putea fi „rău". Eliade). Eliade). cosmogoniile oului răsărit din mare la egipteni.PreeminenŃa CreaŃiei în raport cu Destinul reprezintă argumentul cel mai redutabil pentru vechimea spectaculoasă a Enumei elish. legea e acolo. Există cosmogonii (Theogonia lui Hesiod.

de copilaşul zburdalnic.cum ştiu cititorii avizaŃi ai textului . Athanase NegoiŃă.. el va fi recunoscut de către Ea drept suveran echivalent doar în momentul în care numărul numelor sale . când ZeiŃa-Mamă a pământului nu are încă o contrapartidă masculină pentru a iniŃia hierogamia.50 . deja citată de noi). el apărând în lume pe poziŃia a Ii-a. Dincolo de arhaicitate. Apsu şi Tiamat zămislind primele divinităŃi într-un timp când zeii „nu fuseseră pe numele lor chemaŃi". Cum am văzut deja. prin care 36 . După ciopârŃirea lui Tiamat şi separarea corpului ei asemenea unei scoici. dar şi principiu de armonizare. pentru a-i afirma suveranitatea şi completitudinea. Nu e vorba . aproape firesc. cu arc şi săgeŃi irezistibile. Fragilitatea creaŃiei Vechimea Enumei elish e ilustrată şi de un alt detaliu -insuficient rezolvat exegetic. acest „motor" preexistent de armonizare cosmică lipseşte. desemnat şi el în mod tradiŃional prin cifra 50. cu atât mai mult cu cât rolul său în drama generaŃionistă de mai târziu e prea puŃin relevant. precizarea din poem leagă Destinul de Nume. din cortegiul de mai târziu al Afroditei. ci de acel Eros care se naşte imediat după Geea. care se găseşte pe tăbliŃa a V-a (trad. dimpotrivă.îl va egala pe acela al numelor lui Ea. op. p. cit. pentru ca tot ce va fi zămislit de atunci încolo să se articuleze într-o armonie cosmică frumoasă. dar nici „destinele lor încă nu fuseseră fixate". conferindu-i acestuia din urmă o valoare cosmogonică magică. chiar la începuturi. 37).e confirmată de multiplicarea până la 50 a numelor lui Marduk. denominaŃia derivată din primordialitate . în Enuma elish. Eros e „dorinŃă de viaŃă" (Schopenhauer a fost încântat de această sugestie!).Aceeaşi funcŃie a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei o are Eros în Theogonia lui Hesiod.care leagă numele de puterea cosmică a persoanei respective . ce anume caută el acolo. Te întrebi. în finalul poemului (tăbliŃa a Vil-a.

. NIBIRU nu este. Marduk construieşte sălaşuri pentru zei. se pare. dar şi a exaltaŃilor de tot felul .] şi „alături fixă şi locul lui Enlil şi Ea" (ibid. sitchin. profeŃi apocaliptici -. fiind şi mai improbabilă în cosmogoniile ovoidale egiptene sau în Vechiul Testament..se stabileşte distincŃia dintre regimul de sus al cerului şi cel de jos al pământului. de pildă. în Theogonia lui Hesiod. înzestrate cu funcŃia de centralitate referenŃială. Misterioasa „Planetă X". Nibiru Identitatea lui NIBIRU nu este clară. p. stabilind în acest fel o pereche pe care o vom regăsi în mitologia scandinavă. The Twelfth Planet . p.după unii: din sistemul nostru solar. de Zecharia Sitchin (un fel de Paulo Coelho al mitologiei astronomice: www. fiindcă ele se pot „încălca" şi „face greşeli" (op. durata anului. V:6-7. în notele de subsol.UFOlogi. nici planeta Jupiter. însă. în Enuma elish. 34) asupra Stelei polare. eschatologia ameninŃă cosmogonia. însă în privinŃa stelelor şi a constelaŃiilor el resimte o oarecare nesiguranŃă. 37). Marduk „întemeie staŃia lui Nibiru. aduce luna „să hotărască timpul". cam de trei ori mai mare decât Terra . cit. Sub aspect ştiinŃific. sau „Planeta pitică maro" se află de mult în atenŃia astronomilor sau a fizicienilor.). surescitarea celor din urmă fiind întreŃinută de apariŃia. fixează constelaŃiile. corn). existenŃa unei planete trans-plutoniene. după alŃii: din imediata sa apropiere .indiciu de mare vechime! . O asemenea fragilitate .se justifică 37 . a unei cărŃi celebre. Pentru a contracara eventualele „greşeli" ale constelaŃiilor. să arate legăturile lor" [. în 1976. oameni fascinaŃi de fenomene paranormale. în Miturile esenŃiale (ed. însă. traducătorul volumului Gândirea asiro-babiloniană în texte sugerează că ar fi vorba de planeta Jupiter. nici Steaua Polară.Planeta a XII-a. Victor Kernbach oprindu-se..e de neconceput.. cit. zădărnicind în acest fel armonia cosmică a întregului. unde întreaga creaŃie nu reprezintă decât o amânare indeterminată a eschatologiei (Ragnarok).

care le influenŃează magnetic. care trimit spre noi misterioase farfurii zburătoare. în limbile engleză şi franceză. integral. Flying Serpents and Dragons. Cititorul de bunăcredinŃă îşi poate imagina surpriza pe care au avut-o astronomii atunci când au fost confirmaŃi de către mitologi: povestea spune că mari sau mici laboratoare spaŃiale au emis strict ştiinŃific ipoteza existenŃei unei planete trans-plutoniene. O vizită pe www. A. Boulay. apollonius. în speranŃa că i-am stârnit în suficientă măsură interesul. altavista. Nibiru e locuită de omuleŃi mici. com/nibirulinks (site-ul „oficial" al lui Nibiru). moment în care se va face foarte frig şi soarele va da semne de slăbiciune fatală. COSMOGONIA LUI BEROSSOS Sub aspect imaginar. 1990. crystalinks. www. sitchin. reci şi supertehnicizaŃi. co. numele şi poziŃia ei aproximativă apărând în Enuma elishl De la ştiinŃă s-a ajuns foarte repede la exacerbări imaginare spectaculoase. cititorul este rugat să acceseze următoarele site-uri de pe* Internet: www. evocarea lor apărând de trei ori pe cele 7 tăbliŃe clasice. dar şi.prin câteva anomalii orbitale ale planetelor Jupiter şi Pluto. net/nibiru. crawford2000. Nibiru fiind. Enuma elish e dominată de morfologia hibridă a monştrilor zămisliŃi de către Tiamat. principala „candidată" la o iminentă ciocnire cu sistemul nostru solar. uk/Nibiru (pentru un Index al problemei) şi www. care nu pot fi explicate decât dacă acceptăm ipoteza unei planete necunoscute de proximitate. în alte ipoteze. verzi. în unele ipoteze. www. corn (pentru opera lui Zecharia Sitchin). ceea ce ne duce la 38 . unde se găsesc sintezele lui Roberto Solârion. când mitologi interesaŃi de Sumer şi de Babilon au venit şi au spus că această planetă se cunoaşte încă din vechime. bazată pe măsurători precise. corn. cu o căutare pe Nibiru furnizează sute de alte delicii. faimoasa carte a lui R.

pp. fragmentele recurente înspăimântătoare întreŃineau psihoza politică potrivit căreia echilibrul fragil al lumii se datorează doar puterii regelui de a tine în frâu forŃele demonice ameninŃătoare. Berossos insistând cu precădere pe 39 . 40-41) a fost compusă abia în sec. prilej cu care regele se identifica simbolic cu Marduk. prin tradiŃie. preluând supremaŃia asupra lumii . Se prea poate ca fenomenul să fi reprezentat şi o exorcizare de spaimă. cit. Kernbach. pp. implicit.fiind doar a doua. 52-53.este şi ea necontrolată.. nuanŃa civilizatorie.mama titanilor şi a Hecatonheirilor. dar şi un schimb de regim imaginar. Lilith a fost. Cosmogonia babiloniană a lui Berossos (Gândirea asiro-babiloniană în texte. zeiŃele de substrat ale regiunii . stearpă. bazată pe cultul Marii ZeiŃe primordiale. unde zeiŃa pământului Geea . Eva -destul de malefică şi ea. Flavius Josephus.n. respectiv V. dacă Ńinem cont de faptul că Enuma elish se recita ritualic cu prilejul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou (akitu). ed. la revanşa nedorită a fiilor lui Tiamat. orice insubordonare faŃă de acesta ducând la surparea echilibrului şi.concluzia că ascultătorii cosmogoniei erau fascinaŃi de aspectul lor fabulos şi bizar. implicaŃi în titanomahia şi gigantomahia din care iese triumfător Zeus. Reforma religioasă a lui Hammurabi propunea o Lege cauŃionată cosmogonic.azi pierdută acestui preot al lui Marduk din vremea lui Antioh I. monştri cu o sută de braŃe vânjoase. s-a folosit şi el de Babyloniaca . ostile. Psihologic şi sintactic. prima soŃie. fiind prezentat ca un ucigător de monştri. uraniană a lui Ea-Marduk înlocuind o mitologie stihială feminină. de pildă. în AntichităŃi iudaice. Ceva similar pare să se fi petrecut şi în Grecia arhaică. cit. procesul de exorcizare a feminităŃii terifiante este vizibil peste tot: la semiŃi..Innana-Ishtar la sumerieni. Tiamat la babilonieni -fiind terifiante. al ni-lea î. înspăimântătoare. a lui Âdam.e. realizată colectiv. ajungând la noi prin intermediul lui Eusebiu de Cesareea. deoarece complotează cu şarpele . ed. în Orientul Apropiat. Miturile esenŃiale.

dar şi ca zeu care acceptă autosacrificiul. „«viziuni» interioare. în limba caldaică Tamte. ceea ce stipulează o omologie între apa selenară a începuturilor şi Tiamat. 53). asemănătoare centaurilor din mitologia greacă. echivalentă cu o eufemizare culturală: oamenii nu mai sunt făuriŃi din trupul maleficului Kingu. în spate fiind cum sunt caii. Precizarea care urmează este însă cea mai relevantă: „Peste toate aceste vieŃuitoare ar fi domnit o femeie cu numele de Homoroka. substratul mitologic selenar fiind înlocuit de mitologia solară a lui Marduk. Henri de la Bastide: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. când se nasc oameni cu două sau patru aripi. ci direct din Marduk. adică fiinŃe hibride care „aveau picioare de cal. Acesta apare la Berossos ca Bel. umanoizi bisexuaŃi sau cu două capete. «arhive de experienŃe de unire cu divinul»" (cf. unul de bărbat şi unul de femeie. p. oameni cu coarne de capră sau hipocentauri. monstruoase din primele zile ale CreaŃiei. cele patru colecŃii de Vede indiene reprezintă. care nume tradus în greceşte înseamnă thalassa. Remarcăm astfel translaŃia de mentalitate petrecută între Enuma elish şi Berossos. ceea ce sugerează fără echivoc consubstanŃialitatea dintre rege şi supuşi. ed. a căror arborescentă metafizică 40 . de aceeaşi valoare numerică ca şi selene" (Gândirea asirobabiloniană în texte. rom. iar în faŃă având chip de om". 1994. distins în acŃiunea de sacrificare a lunii. potrivit formulei lui Louis Renou.zămislirile hibride. COSMOGONIA VEDICĂ înŃelese ca „ştiinŃă a cunoaşterii supreme". 95). sau. pentru ca din cele două jumătăŃi ale trupului ei să fie făcut cerul şi pământul (imaginea soarelui care se desprinde din învelişul selenar e superbă!). p. pe care Enuma elish nu o afirmă. pentru ca din sângele lui să fie făuriŃi oamenii. prin însăşi etimologia cuvântului (*vid = a vedea).

în care cineva nu poate intra (iniŃia) de unul singur. cunoaşterea supremă presupune o închidere care se deschide. ghidat de către un maestru spiritual (guru). care îl cuprind şi pe care le cuprinde în el însuşi. Spre deosebire de mentalitatea europeană. mai jos). ocupă întreg spaŃiul şi timpul lumii. sporire". în comportamentul vedic cunoaşterea este legată de expansiune şi incandescenŃă cosmică: cunoscând Vedele. unde cunoaşterea este îndeobşte asociată cu forme spirituale de retractilitate (singurătate. prin „creşterea" spre infinit a fiinŃei înŃeleptului. Aşadar. Aceste patru „arhive" aparŃin palierului shruti (ascultare) al ştiinŃei sacre. (în Budismul de mai târziu. Sama-Veda („Veda melodiilor sacrificiale" şi Atharva-Veda („Veda descântecelor magice"). necreat de vreo persoană anume. care se rostuieşte şi se autodistruge periodic pentru a se regenera cu fiecare mare ciclu temporal cosmic (v. sensul expansiunii cosmice infinite este ilustrat de mărimile considerabile ale statuilor lui Buddha din grote sau temple: el „este" Tot. adesea contradictorie. ci există dintotdeauna. ci doar „dus de mână". rădăcina *BHR a cuvântului Brahman (Absolut) însemnând şi el „creştere. ca temei al vieŃii. întreaga logică 41 . ca ipostazieri de sine ale Absolutului (Brahman). Vedele se împart în patru grupe de texte: Rig-Veda („Veda strofelor"). ci existând dintotdeauna. ceea ce înseamnă că ele nu derivă de la vreo persoană anume (zeu sau înŃelept originar). corespunde cu definiŃia hinduismului ca „junglă": spaŃiu vital multiplu. Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale").) în logica Vedelor. ascultândule. „Ascultarea" (shruti) indică faptul că însuşirea Vedelor presupune stabilirea unei rezonanŃe cosmice între text şi cel ce îl ascultă. revelaŃia interioară a înŃeleptului fiind pregătită de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Şinele universal absolut (Brahman). adâncirea solitară în sine etc). înŃeleptul rishi îşi deschide generos fiinŃa către imensitatea universală a revelaŃiei.întortocheată. chilie.

vedică e dominată de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrală a fricii de moarte şi la prezentarea morŃii ca apoteoză necesară, ceea ce explică, în ultimă instanŃă, atât cosmogonia autosacrificială a omului cosmic Purusha, cât şi binecunoscuta formulă a transmigraŃiei sufletelor. „Arhiva" (samhita) Rig-Veda reprezintă o culegere de 1028 de incantaŃii sau imnuri (sukta = "lucruri bine spuse"), structurate în mai bine de 1000 de strofe (ric, rădăcină de la care vine şi numele). Prin tradiŃie, articularea primelor Vede este situată în timp la începutul mileniului II î.e.n., arhivele apărând în forma lor finală cam în jurul anului 1000 î.e.n.; fireşte, formulând în acest fel cronologia, recurgem la un artificiu istoric, pentru că în concepŃia hindusă Vedele există dintotdeauna, ca ŞtiinŃă Supremă revelată înŃelepŃilor rishi la fiecare mare ciclu cosmic. Acestor revelaŃii impersonale li se adaugă textele personalizate, de hermeneutică exegetică, grupate şi ele în patru colecŃii: Brahmana („comentariile brahmanice"), Kalpasutra (texte care trasează prescripŃiile comportamentului ritualic), Upanişadele (textele speculative) şi faimoasele Aranyaka, „textele pădurii", considerate a fi atât de ezoterice, încât nu pot fi transmise decât în adâncul secret al crângurilor. în practică, distincŃiile nu sunt însă atât de clare, fiindcă toate aceste texte presupun repetiŃii, adnotări, fracturi de sens şi chiar contradicŃii logice, prin nimic incompatibile cu exigenŃa primă a revelaŃiei şi „vederii" cosmice, fiindcă în acest fel se articulează, fremătător şi viu, o „junglă" de înŃelesuri şi sensuri arborescente, în care învăŃăcelul nu poate intra de unul singur, ci doar ghidat de către un iniŃiator sau maestru spiritual (guru). Imagistic, pădurea ocupă aici un loc principal, ca expresie a preaplinului stihial vital: e locul unde este exilat Rama din Ramayana, spaŃiul unde sălăşluiesc demonii (ca expresii ale iluziei cosmice, Maya), dar pădurea e şi simbolul care surmontează, în India arhaică, orice valorizare spirituală a aşezării umane, fiindcă doar în pădure se realizează consubstanŃialitatea dintre toate regnurile 42

şi ordinele ipostaziate ale universului. La nivelul spiritual al textelor de referinŃă, Aranyaka, „textele pădurii" indică această omniprezenŃă; tâlcuri ezoterice fiind destinate să fie comunicate doar prin tăcerea foşnitoare a legăturii dintre maestru şi învăŃăcel, Aranyaka se întind, asemenea unor liane, asupra tuturor colecŃiilor ŞtiinŃei Sacre: există Aranyaka atât pentru Rig-Veda cât şi pentru celelalte „arhive", accepŃiunea lor spirituală fiind duală: ele „tălmăcesc" speculativ textele de bază (fiind, aşadar, o „disciplină" umană care se învaŃă), dar reprezintă şi reflexul cosmic al acestora, motiv pentru care le pătrunde cu adevărat sensul doar acela dispus să se piardă în reverberaŃia lor absolută. Ceva similar - dar la un alt nivel decât acela revelat al Vedelor - se întâmplă cu textele care aparŃin palierului smriti, adică „tradiŃiei încredinŃate a memoriei". Ramayana şi Mabaharata iac parte din această categorie: ele nu sunt texte revelate (shruti), fiindcă originea lor se leagă de o persoană anume, de ideea creaŃiei umane, motiv pentru care textele grupate în smriti sunt accesibile tuturor celor patru caste, în vreme ce textele revelate (shruti) pot fi cunoscute doar de către membrii castelor superioare: brahmani, kshatriya (luptători, războinici) şi vaishya (negustori). în centrul epopeii se află Dharma, ordinea universală (este cazul tuturor textelor din corpusul „tradiŃiei", smriti), pe când Vedele se raportează la Absolut (Brahman), incluzând dharma în logica iniŃiatică a „renunŃării". Generalizând - fenomen care, în mod logic, nu putea fi întreprins într-un moment în care civilizaŃia hindusă dispunea doar de textele revelate, shruti -putem ajunge la concluzia că întreaga logică sapienŃială a hinduismului se bazează pe o ecuaŃie regresivă: accesibile şi castei inferioare shudra, al „lucrătorilor manuali", textele „tradiŃiei", smriti, instituie dramatizarea cosmică a dharmei ca o etapă înspre revelaŃia senină pe care o propun Vedele, în centrul cărora se află Absolutul, Brahman. Textul fundamental al 43

gândirii hinduse, Bhagavad-Gita („Cântecul celui preafericit") face parte din Mahabharata, epopee inclusă, la rândul ei, în textele „tradiŃiei", smriti, însă asimilarea profundă a textului - care, în unele şcoli indiene, se predă timp de mai mulŃi ani, lungimea nefiind totuşi excesivă - are în vedere unirea cu Brahman, dharma fiind o stare implicită acestei deschideri serene înspre infinitul transpersonal al cosmosului. Foarte subtilă e relaŃia dintre Brahman şi Dharma, dintr-un motiv destul de străin gândirii noastre obişnuite, europene. SubjugaŃi de frumuseŃea epopeii, noi o receptăm ca literatură, ca fenomen ficŃional, articulat prin jocul aglutinant al TradiŃiei, însă e de ştiut faptul că indienii au o altă reprezentare, de data aceasta metafizică. Atât Ramayana, cât şi Mahabharata (aceasta din urmă într-o mai mare măsură chiar...) sunt scenarii agonale, dramatice, prezentând cazuri de tulburare a ordinii universale (Dharma) şi de restabilire a acesteia prin tribulaŃiile corective, iniŃiatice ale unui om sau unui zeu. Pentru indieni, însă, cele două epopei sunt drame cosmice, nu literatură, fiindcă ele prezintă sacrificii de sine ale Absolutului: mari scenarii metafizice prin care Absolutul se pune pe el însuşi în criză, pentru a-şi câştiga eliberarea. DistincŃia e esenŃială, fiindcă ea implică toate textele de care am vorbit, fie că aparŃin palierului shruti, fie că Ńin de smriti: ascultându-le sau citindu-le, hindusul se integrează unei coregrafii metafizice, devine parte componentă a dramei cosmice pe care textele o redau. Actul ca atare transcende dimensiunea strict literară a participării personale (aşa am recepta-o noi în Europa), devenind gest cu implicaŃii cosmice directe. Ceva similar nu vom găsi decât în Torah iudaică - accentele fiind chiar mai acute în iudaismul speculativ, mistic -, unde o „greşeală" înfăptuită în timpul lecturii poate provoca permutaŃii numerice fatale în tot universul. Lectura însăşi e precedată de ritualuri particulare de purificare şi de urmărirea textului cu o mână sau un deget din metal preŃios, fiindcă eventuala murdărire involuntară a sulului, sau ştergerea accidentală a vreunui 44

357. scris de către Lakshmi Kapani) . fiind „ansamblul de legături inteligibile.„nu există un echivalent precis al termenului «religie». Jean Delumeau [coord. op. în Din raŃiuni strict tehnice. substitutul lexical cel mai frecvent pentru ceea ce noi. înŃelegem prin „credinŃă sistemică" fiind dharma (ordine. a susŃine"*) există dintotdeauna. 357-358). atât de importantă în iudaism (Geneza). rsi. ca ordine cosmică. Dharma (etimologic. scris tot cu un punctuleŃ sub r. de «legi» care «susŃin» universul. norma regulatoare a vieŃii. ed. Este vorba de o lege imanentă naturii lucrurilor. în secŃiunea Trăsături specifice ale religiei hinduiste. pp. citatul pe care îl vom reproduce se află la p. 1996. 45 . împiedicându-l să se prăbuşească în haos" (M. în voi. animal sau vegetal. fără să fi cunoscut vreodată vreun început. „care. cât şi ceea ce se întâmplă în celelalte regnuri.. ed. înŃeleptul. Hulin. Kapani. de la rădăcina *dhri. p.caracter sunt receptate ca intruziuni perturbatoare în arhitectura numerologică a templului cosmic. cit. pe o logică de consubstanŃialitate sacră. Religiile lumii. scris împreună cu Michel Hulin (v. 345). temei al celor existente). 335-414. va fi transliterat smriti. care stă la temelia societăŃii şi ne conduce pe fiecare" (L. atât viaŃa oamenilor. In limba sanskrită . „a sprijini. Dharma şi instituŃia renunŃării. va apărea în textul nostru ca rishi etc. recurgem în întreaga carte la transliterarea fonetică a termenilor. Ea reglează. citindu-se RI. pp.]: Religiile lumii. motiv pentru care hinduismul nu cunoaşte diferenŃa metafizică dintre om şi animal sau plantă. înseamnă mai exact temeiul cosmic şi social. unde omul este creat în mod direct ca „stăpân" al plantelor şi animalelor. rom. europenii. fără să contrazică ideea de religie. al căror efect nu poate fi controlat.. cit.precizează Lakshmi Kapani în excelenta micromonografie tematică dedicată Hinduismului din volumul Religiile lumii. DHR se ortografiază cu un punct aflat sub consoana R. Ne vom mai întâlni cu asemenea cuvinte: smrti (tradiŃie).

hinduism. unde „fiinŃa" este concepută nu ca singurătate ireductibilă. ci ca un fenomen de apartenenŃă la o comunitate socială sau la o altă persoană. este legată şi de un alt aspect de ordin sacral. consecinŃa acestei indiferenŃieri ontologice e reprezentată de lipsa distincŃiei esenŃiale dintre sacru şi profan: dimpotrivă. motiv pentru care. p. vaishya sau shudra.scrie M. kshatriya (războinici). străină. casta lucrătorilor cu 46 . ed. Eliade. în vreme ce shudra. Individul se conturează prin intermediul alăturării diverselor sale apartenenŃe. ca ordine sau lege cosmică.d. Dharma. discipolul nu poate pătrunde în „jungla" sacră a cunoaşterii şi renunŃării decât prin intermediul unui maestru spiritual. ambele sunt expresii ale aceleiaşi ordini cosmice a dharmei. ideea de a ridica un zid de despărŃire între vitregiile vieŃii cotidiene şi sacralitatea adâncirii în sine fiindu-i. 206]). Se întrevede în această definiŃie vestigiul raŃionalizat al străvechii participări ritualice. metafizic înŃelegând lucrurile. pe motiv că „s-au născut de două ori" -' expresie în care nu putem să nu recunoaştem reminiscenŃa unui rit arhaic de iniŃiere -. de pildă. pentru care europenii nu au corespondent şi pe care mintea europeanului o înŃelege mai greu. matur sau vârstnic ş. p. kshatriya. ca entitate socială. ICIR.a. din lipsă de categorii: definirea omului ca element de relaŃie. copil. cit. cit. „înainte de toate . brahmani. hindus sau «barbar» (mleccha). I. Hulin (op. „autentică" (aşa cum face europeanul). M.m. 346) — dharma nu recunoaşte omul aşa cum este el. expresia sapienŃială a acestei dependenŃe fiind aceea dintre discipol şi guru: oricât de bine pregătit ar fi el. ci numai ca bărbat sau femeie. vaishya (negustori) sunt considerate superioare.. brahman." Expresia imediată a acestei apartenenŃe este sistemul cuaternar de caste (vama = culoare. cuvânt care trimite spre stratificarea arhaică. Omenirea nu este astfel prezentă decât în interdependenŃa acestor poziŃii sociale. multietnică a lumii indo-europene [cf. sistem în care primele trei. hindusul nu construieşte „mănăstiri".

Ramayana şi Mahabharata sunt. rituri cosmice sacrificiale. guvernată de „emisiile" şi „resorbŃiile" succesive ale Stăpânului Suprem al vieŃii: prin această mişcare cosmică antitetică. lumea e concepută în hinduism ca o „Ńâşnire" (srishti) continuă şi ciclică a energiilor vieŃii. definit de către textele sacre ca fiinŃă care aduce sacrificii: ofrande în primul rând. 352-353] Sub aspect cosmogonic. 353). sub acest aspect. în care prima şi a treia divinitate reprezintă disimetria constructie-destrucŃie. cum spunea Mihai Eminescu în Luceafărul. care se vor particulariza ulterior în triada BrahmaVishnu-Shiva. în absenŃa cărora destinul universului şi al omului ar fi imposibil de înŃeles. Hulin. de care se leagă la fel de bine cunoscuta structură tetradică a stadiilor vierii (ashrama). la nivelul oamenilor. Spre deosebire de gândirea europeană. sihastru despărŃit de familie şi de urmaşi (vanaprasiha) şi eliberat prin renunŃare (sannyasin). Hulin. punctul de echilibru care le reuneşte pe amândouă. omul trecând. succesiv. unde ecuaŃia 47 . lumea se reînnoieşte continuu. cap de familie (grihastha). „iluzia cosmică" pe care omul o întâlneşte peste tot în viaŃă. Dramatic. întinsă pe fabuloase cicluri cosmologice. Prima asemenea structură reproduce succesiunea fazelor constructive. cit. pentru zei. [v. op. M. de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) şi a celor destructive (pralaya). prin stadiul de învăŃăcel (brahmacarin). ibid.. de ordin preponderent vegetal. „sistole şi diastole ale absolutului (M. „murind spre a renaşte". care aşează lumea în structuri disimetrice complementare. p. dualismul kalpa-pralaya translează în raportul dintre dharma şi maya. pp. prin celebra practică sacrală a renunŃării (sannyasa).mâna e considerată inferioară. şi de magia căreia se desprinde în momentul suprem al renunŃării sacrificiale (sannyasa). prin intermediul cărora acŃiunea . La fel se întâmplă şi cu omul. Din această logică a construcŃiei şi destrucŃiei cosmice fără început şi sfârşit se nasc marile dualisme indiene. dar şi ca fiinŃă care se aduce pe ea însăşi sacrificiu. Vishnu fiind „crugul".cosmică a dharmei e pusă în mişcare.

care te pot ajuta.cum îndeobşte se mai crede -. o cumpătată selecŃie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. Potrivit acestei concepŃii -derivate din fiinŃa duală a lui Vishnu. ca forŃă retardantă în drumul omului spre renunŃare. ca şi absenŃa riturilor de resacralizare regresivă: hindusul nu se întoarce în timp. Expresia dramatică definitorie pentru această concepŃie despre lume o găsim în Ramayana: armata maimuŃelor lui Hanuman. nu din afara sa). maya. ceea ce pentru indieni este de neconceput. tot aşa cum universul se înnoieşte mereu prin pralaya. la rândul său. fiindcă în acest sens el s-ar substitui. în cicluri de timp uriaşe. dimpotrivă. în consecinŃă. fiindcă. cu condiŃia să le identifici corect şi să te foloseşti de ele. ieşind. omul trebuie să găsească şi el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta. de care se foloseşte prinŃul Rama. care te pot duce la pietre. „crugul" universului -. gândirea hindusă formulează ecuaŃia cosmică a omului într-un mod mai nuanŃat. Greşeşte profund doar cel care se opune rigid şi inflexibil mayei. reprezintă componenta benefică a iluziei cosmice. drumul spre înŃelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei . el s-ar situa în afara marelui joc cosmic.tipică spune că omul contribuie la binele său şi al lumii luptând înverşunat împotriva forŃelor răului şi a ispitelor pe care acesta i le pune în cale. prin ambele faze. în sens complementar. cu intenŃia resacralizării. a cărui imensă roată trece ea însăşi. în acest fel. spre un Mo tempore plenitudinar şi paradisiac. ci presupune. se compune atât din energii eminamente destructive. omogenitatea dintre sacru şi profan. omogenitatea tensionată dintre construcŃie şi destrucŃie explică. El nu poate ieşi din maya (forŃă universală. mentalitatea hindusă a simŃit nevoia să introducă în ecuaŃia reproducerii ciclice a universului formula 48 . cât şi din energii favorabile. având nevoie de autodestrucŃie pentru a renaşte. în vreme ce demonii înmagazinează jumătatea ei malefică. întârziindu-Ńi sau zădărnicindu-Ńi împlinirea spirituală. cosmosului. prezumŃios. din interiorul dharmei.

aur. pp. Broască Ńestoasă. 352-353. rom. Structurile mitului. „deoarece aceştia. [V. treta-. „Uitarea" menirii sacrale îşi are un corespondent în baia bezmetică de sânge în care se complac oamenii seminŃiei de aramă . dvapara. ordinea crescătoare.] Citind această reprezentare. din cauza răutăŃii oamenilor .şi kali-yuga. Religiile lumii. asura). pp.tot a treia! din schema lui Hesiod. Logica „întrupărilor" se construieşte pe motivul cosmogonic al luptei dintre zei şi demoni {deva vs. cit. singura vârstă „fără cer" dintre cele 5 menŃionate în Munci şi Zile. zeii nefiind amintiŃi de loc la nivelul acestui palier temporal. căruia i se asociază unul de progresivă antropomorfizare a divinului. se rostuiesc într-o succesiune degenerescentă de patru faze recurente. din poemul Munci şi Zile. care compun kalpa. cărora beoŃianul le-a adăugat o a cincea vârstă. Primele avatara ale lui Vishnu sunt încă teriomorfe (Peşte. Parashurama.. să fie nevoit să lupte împotriva războinicilor abuzivi {kshatriya). ed. Mit şi gândire în Grecia Antică. Studii de psihologie istorică.] Paralelismul este cu atât mai frapant. obligat să apară în lume pentru a regla echilibrul fragil dintre dnarma şi forŃele monstruoase ale răului care o ameninŃă (v. CorespondenŃa merge chiar mai departe. în luptă cu demonul Hiranyakashipu. cea a „eroilor". incluzând în schema analogiilor tulburătoare celebra poveste a „întrupărilor" {avatara) zeului Vishnu. cu cât vârsta a treia din schema degenerescentă hindusă îşi datorează marca negativă obsesiei oamenilor de a nu mai privi spre scopul vieŃii lor (renunŃarea) şi de a face stricăciuni în jur. aramă şi fier. şi piticul Vamana. MistreŃ). . 1995. krita-. ed. armonică a universului. cit. cap. Jean-Pierre Vernant. argint. 29-l34. interpolată. [V. apoi apar hibridul Om-Leu. Religiile lumii. ed.fiind „era întunecată" care anunŃă întoarcerea roŃii. potrivit căreia „vârstele lumii" (yuga). 344-345). silit să îl înfrunte pe Bali. pentru ca următorul avatar. ultima dintre ele în care ne aflăm şi azi. gândul ne duce inevitabil înspre cele patru vârste metalice originare ale lui Hesiod.corectivă a unei degenerescente temporale. pp.

207). [Pentru mai multe detalii. episodul central din Mahabharata). Marija Gimbutas. cit. victorios asupra oamenilor fără transcendenŃă . Zeii vedici. O detaliere a acestei simbolistici contrastive o găsim în antiteza – pământ şi cer. în care primul element este prezentat ca inform. ICIR. ed. După Parashurama.] M. pe ansamblul general al schemei. metamorfozaŃi în «demoni» şi «vrăjitori». ambele ecuaŃii prezentând generaŃii de criză excesiv de „terestre". cu Mitul hesiodic al vârstelor e frapantă! -apar pe rând. p. Vocabularul instituŃiilor indo-europene. Religia indo-europenilor. Eliade (op. prinŃul Rama (din Ramayana). într-o logică conexă. ed. opoziŃia apă-foc. scrie M. M. creditând în final efigia unui suveran cuceritor al focului în lupta înverşunată împotriva elementelor originare acvatice. fiind foarte răspândită în mitologie. pornite din Răsărit. arienii şi-au mitologizat expansiunea. OpoziŃia dintre zei (deva) şi monştri (asura) se explică.49 uitând dharma (legea). zeul Krishna (din BhagavadGita. rom. I. pe noi ne interesează însă deprecierea sacrală a lumii de către oamenii de la etajul al treilea al schemei.. Astfel. marcate de amnezii abuzive în ceea ce îi priveşte pe zei. CivilizaŃie şi cultură. pentru a migra apoi spre bazinul caspic şi actuala Europă. Eliade precizează că. 344). 1989..analogia poziŃională. Emilio Benveniste. unde pământul aparŃine izomorfismului germinativ al indiferenŃierii. pe când cerul aduce în ecuaŃie elementul ignic indispensabil închegării armonice a lumii. în vreme ce al doilea se leagă de accesoriile indispensabile civilizaŃiei şi întemeierii armonice a lumii. VUI. tot astfel. cereau să exploateze lumea numai în folosul lor" (ibid. Buddha şi Kalkin (doar pentru Budism). politică şi culturală a popoarelor indo-europene. cit. şi prin proiecŃia în mit a unei realităŃi istorice: sedimentarea socială. apoi. voi. Eliade.. cap. Vestigii preistorice în sud-estul european. „adversarii arienilor au fost mitologizaŃi. v. p. pe traseul lor de cucerire de noi teritorii. imaginar. nediferenŃiat şi malefic. 50 . ca avatara.

o «formă». sacralitatea ca atare este legată de foc.] Ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar (garhapatya).. şi toŃi aceia care construiesc altarul focului sunt stabiliŃi. Altfel spus. prin puterea ritului. făcând trimitere la Ananda K. zeul care îi dezvăluie prinŃului Rama din Ramayana calitatea sa de avatar al lui Vishnu . mai precis asimilate luptelor lui Indra [zeu vedic celest. în problematica strictă asupra căreia neam aplecat acum. dedicat lui Agni [zeul focului . teritoriul ocupat este. „Se zice despre cineva că s-a instalat (avasyati) .aduc sacrificiu zeilor. „încălzindu-se" prin tehnici sapienŃiale specifice. transformat din «haos» în «cosmos». n. înŃeleptul îşi lărgeşte propria fiinŃă până în punctul în care aceasta se uneşte cu marele foc universal transpersonal în care sălăşluieşte Brahman. înŃelepŃii indieni fac distincŃia dintre sacrificiul adus zeilor şi autosacrificiul a cărui finalitate e unirea cu energia cosmică Brahman.. de energia ignică pe care o emană cerul.idem] şi a altor FiinŃe «demonice» [. se produce în urma încălzirii materiei primordiale. în multe mitologii." Citatul este important şi fiindcă relevă rolul uriaş pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenŃa (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă. în prealabil.al şaselea -.îşi continuă M. Coomaraswamy .luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate.când şi-a construit un garhapatya. separarea primelor forme de substanŃa originară plasmatică. pe care Rama trebuie să o „cucerească" luptând împotriva demonilor conduşi de către înspăimântătorul Ravana].] împotriva lui Vritra [dragon serpentiform acvatic în aceeaşi mitologie . el primeşte. In substratul mitologiei vedice. „Unii yogini -spune Bhagavad-Gita . alŃii sacrifică în focul lui Brahman. sacrificiul prin sacrificiu." Şi tot acolo: 51 . B. Eliade citatul.idem. indiferenŃiată. în paranteză fie spus.n. Dar ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a CreaŃiei. Şt. stăpân al trăsnetului . devine real. El este.

el fiind înlocuit ulterior ca samraj (Rege Universal) de către Varuna." (Bhagavad-Gita..cu autosacrificiul regenerativ al lumii. de distincŃia dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) şi autosacrificiul brahmanic . axată pe figura lui Dyaus.trebuie să ne aducem aminte când discutăm credinŃa ca atare din creştinism. ed. Bhagavad-Gita. divinitate primordială: Devii şi Asurii. Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman. retroactiv. în interpretarea lui Kernbach. 25.. Samkhya-Karika. p. 1971. al omului primordial Purusha. în prea-plinul religios al propriei sale fiinŃe.. prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de construcŃie şi destructie. atributele acvatice venind mai târziu. 65. ed. sacrificiul brahmanic preamărit în BhagavadGita explică.prin care înŃeleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană.) Pe de o parte. cu precădere la nivelul superior al extazului divin. DicŃionar. p.„Brahman este aducerea ofrandei. autosacrificul spiritual brahmanic corespunde . in: Filosofici indiană în texte. Eliade (ICIR. Kernbach. magician celest cu extensii acvatice. „zeul indo-european al cerului". pentru a regăsi infinitul energetic pe care fiinŃa sa o conŃine . întrucât numele său înseamnă „peşte" (cf. totuşi clare. motivul pentru care cosmogonia arhaică. Tarka Samgraha. însuşirile celeste ale lui Varuna sunt primordiale. prezenŃa infinită a lui Dumnezeu. pe de altă parte. 208 sq. putem reconstitui şi o religie proto-vedică. V. 615). rom. ed. Varuna. 24. cit. IV. p. Purusha Aşa cum precizează M. întrucât Varuna reprezintă un caz de reconvertire mitică. lucrurile nu sunt. 52 . Revenind la hinduism. trebuie să intre în Brahman. cit. subcap. 57. vedică se rostuieşte în jurul unui autosacrificiu..cum am mai detaliat . ardoare prin care credinciosul simte.).. fiind putin probabil că s-ar putea stabili cu exactitate filiaŃia. cel care meditează la sacrificiul lui Brahman.

un atribut divin extins şi asupra generaŃiei mai tinere de zei.„este desemnat [în Vede] mai ales cu titlul de asura. zeii primordiali fiind înlocuiŃi cu o generaŃie mai tânără. Deva." Acest conflict...precizează M. „.. p. acesta e motivul pentru care ei beneficiază de epitetul asura. Zeii {Deva) câştigă supremaŃia asupra 53 . titlu pe care îl posedă şi alŃi zei. însă drama mitică din Vede îi opune pe zei {deva) asurilor. 209) . Eliade . Devii. nu există. p..apropiat . [. 209) Cosmogonia hindusă este guvernată de ideea de (auto) sacrificiu. se obscurizează întrucâtva atunci când căutăm să-l înŃelegem prin prisma textelor vedice . p. conflictul de generaŃie sugerând şi o demonizare implicită a asurilor.. în speŃă aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii. victoria zeilor . de pildă Agni" [zeul focului]. atât prin forŃa sa stihială îngrozitoare.termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situaŃii primordiale. în Vede. atribut pe care Varuna îl păstrează. Eliade (op. fiind astfel părintele iluziei cosmice Maya. 209) .precizează M. fiindcă asura desemnează. cuvânt mai important în toată logica sapienŃială hindusă.păstrând proporŃiile . ibid." Autosacrificiul cosmic regenerator care domină formula resurecŃiei periodice a ciclurilor temporale universale explică raŃiunea pentru care calitatea divină de asura nu dispare atunci când noii zei." (M. care nu posedau sacrificiul. Varuna . la puŃin timp după aceasta.titanului Prometeu din mitologia greacă. ca o „junglă" -.. cit. la îndemnul lui Indra. de altfel.] Indra l-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său.cum spuneam. „Altfel spus . Devii le-au răpit Asurilor cuvântul sacrificial..precizează M. cât şi datorită faptului că el este zeul combinării formelor lumii. Eliade (ibid. i-a abandonat pe Asuri.a fost hotărâtă când Agni. care exprimă o restratificare a panteonului divin. contradictorii şi arborescente. ajung la putere: „«Zeii cei tineri». n-au pierdut ocazia să-şi însuşească aceste puteri sacre. Eliade.

După toate indiciile. 79. fără intervenŃie exterioară. fiecare epocă mitică din tradiŃia hindusă şi-a investit zeii (Indra. pe care îl găsim în Brihadaranyaka Upanishad. Nu întâmplător. 213) . de fapt. Eliade (op. cit. p. numai că în tradiŃia hindusă referinŃa se face la dragon. numai că şi aici lucrurile îşi au propriul lor tâlc etimologic. Un străvechi mit cosmogonic povesteşte că la începutul lumii indiferenŃierea primordială a fost reprezentată de somnul profund al zeului Vishnu-Narayana pe spatele cobrei Ananta. unde şarpele apare ca fiind terifiant sau acvatic. bunic şi epifanie subpământeană a zeului focului şi luminii Lug. Balaurul nostru din basme prelungeşte cum nu se poate mai bine această imagine de transfigurare ignică a chtonianului. separând cerul de pământ. Logica imaginarului ofidian reapare însă cu obstinaŃie: Rig-Veda I. Trezirea lui Vishnu a „încălzit" elementele amestecate ale începuturilor. fiind reprodus în româneşte în cartea lui V. asociind jivina chtoniană elementului ignic. ceea ce îndeobşte nu se întâmplă în celelalte mitologii. este animalul care-şi lasă în urmă pielea. omul e definit ca fiinŃa capabilă de sacrificiu. Agni etc. moment în care din buricul zeului a răsărit o floare deschisă de lotus. implicit.1 . în interiorul căreia trona demiurgul Brahma. renăscând din sine însuşi.) cu un rol de actant cosmogonic. La povestea omului primordial purusha ajungem prin intermediul unui celebru mit al autosacrificiului cosmogonic.Asurilor (şi implicit a lumii) în momentul când ajung în posesia formulelor sacrificiale. înzestrat cu puteri primordiale. povestea aparŃine unei tradiŃii mai noi. frisonul apocrif al acestor geneze multiple nederanjând pe nimeni.menŃionează M. la şarpele transfigurat prin foc. Kernbach Miturile esenŃiale: Sacrificiul 54 .îl numeşte pe zeul focului „şarpe furios". numele balaurului derivând din numele zeului chtonian celtic Balor. raŃiunea de somn şi cuvântul prim bhan de tăcere. această puternică ecuaŃie a autosacrificiului regenerator este asociată unui imaginar ofidian: şarpele.

el creează anul şi cuvântul. Această secvenŃă cosmogonică din 55 . 5l-56. cerului şi vântului. Cine cunoaşte natura morŃii. pe care îl găsim şi în tehnicile Yoga. melodiile. o apă nesfârşită. Mitul relatează sacrificiul de sine al Demiurgului Primordial Prajapati. prin autosacrificii succesive. 48-49). după care se naşte apa şi din apă ulterior pământul.a se compara cu Erosul hesiodic!) şi Gândirea. descântecele.de sine al Creatorului. op. sacrificiile. întunecată.) Făcând abstracŃie de nuanŃa filosofică a autosacrificiului şi privind totul dintr-un punct de vedere strict antropologic. undele căreia legănau Unul germinativ respirând „fără suflare". Prajapati doreşte întruparea. Kernbach. ceea ce ne trimite spre celebrul imn cosmogonic din Rig Veda X-90-l29 (în cartea lui V. cit. apoi. Demiurgul obosit dă naştere soarelui. ambii părinŃi abuzivi. instituind formula autocombustiei ciclice regenerative a universului: „Cu adevărat el înfulecă totul. fragmente sunt reproduse la pp. născut într-o vreme când în lume nu era nimic. în mitul cosmogonic din Brihadaranyaka Upanishad. acela ajunge devoratorul a tot ce este şi torul devine hrana lui. definind un traseu iniŃiatic de la pământ şi apă la incandescenŃa ignică. ed. decât moarte şi foamete. vitele" (V. la începuturile lumii. puterile îl părăsesc pe Demiurg.. adică aditi. formulele de sacrificare. el intră în autocombustie şi -în acest fel primul autosacrificiu originar dă naştere focului. cit. pericole existenŃiale pentru progenituri. p. Prajapati afirmă primul său act. oamenii. pp. nediferenŃiată. fiindcă. Autocombustia înseamnă aici şi diseminare. „imnurile. de aceea natura morŃii sale este devorarea (aditi)." (ibid. care ia naştere prin forŃa raŃiunii. 52). Incălzindu-se." Ivit din moarte. După aceea el se hotărăşte „să devoreze tot ce dăduse la iveală". zămislind prin extensie DorinŃa de viaŃă (proprie tuturor lucrurilor şi fiinŃelor . care prezintă. Unul se desprinse din mediul acvatic. în acest moment. destrămându-se. Kernbach. acela de a dori. e imposibil să nu ne gândim aici la analogii ca Tiamat sau Kronos. „căci foametea este moarte.

. Dumnezeul Vechiului Testament. Eliade. un tipar mitic străvechi. p. Fragmentul citat din Brihadaranyaka Upanishad confirmă ipoteza prin asocierea dintre cal. Şi tot astfel. aici. an şi căldură expansivă. Kernbach. 53) Translând totul la nivelul uman al experienŃei sapienŃiale. stârnind spaima în rândul celor „aleşi".. de tip ascetic.. ideologizarea prerogativelor de castă nefiind probabil străină de sensul hermeneutic al fragmentului). se nasc gloria şi forŃa ca „răsuflări" ale vieŃii (ambele sunt apanaje ale castei luptătorilor. sugestia textului fiind aceea că prin actul sacrificial ca atare se degajează căldura necesară reînnoirii ciclice a anului: „Cu adevărat." (V. I. Mă. ICIR. dar nu îi este străin nici Yahwe. o descumpănire pe care.cred că au fost rituri anuale de fertilizare hierogamică şi panspermică. căruia nu îi este străină nici sumeriană Innana-Ishtar. am putea-o numi 56 . ca dovezi de devoŃiune. Prajapati se întrupează în cal. Georges Dumezil arătând (v. în termeni moderni. sacrificii de prirnogenitură sau se comportă punitiv. al doilea sacrificiu fiind însă definitoriu pentru ritualistica arhaică hindusă. metaforic.Brihadaranyaka Upanishad valorifică. cit. despre care majoritatea cercetătorilor . trupul său este anul. kshatriya.inclusiv M. modelul ashvamedhei sugerează că doar înŃeleptul capabil de moartea sinelui său propriu prin dilatarea sufletului către Absolutul Brahman se va putea împlini cu adevărat. acest înŃeles e ilustrat de criza singurătăŃii pe care o traversează Bărbatul cosmic Prajapati din Brihadaranyaka Upanishad. mai sus) că există o strânsă legătură între ashvamedha şi sacrificiul de fertilitate al calului October Equus de la romani. ed. ei sunt o singură divinitate: moartea. ashvamedha este ceea ce iradiază căldură. Din primul. care cere.. aşadar. Focul acesta este arka [energie vitală]. fiindcă. Şi astfel. § 73: Sacrificiile supreme: „ashvamedha" şi „purushamedha" . instituind sacrificiul calului ashvamedha. Prajapati îşi provoacă însă alte două sacrificii. ei sunt doi: focul de sacrificiu şi sacrificiul calului.

v.. celui singuratic îi este frică.] El fu cuprins de frică. singur fiind. tema cosmogonică a androginului. Textul sună în felul următor: „El [Bărbatul cosmic primordial.poate fi cuprins de angoasă doar atunci când se simte înstrăinat de Absolut. Berg International Editeurs.„criză a eului". 1996. Hermaphroditos. motivul fiind că prezumŃia identitară („eu sunt") stipulează implicit o ruptură între persoană şi Absolutul cu care ea ar trebui să fie consubstanŃială. Purusha este epifania terestră a lui Atman. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. întreŃinută din afara fiinŃei). întrucât eul .] 57 . ed. Prajapati] se uita jur împrejur şi nu zări pe nimeni în afară de sine. ed. învelişul său de pământ: „La început [toate] acestea nu erau decât Atman în chip de purusha. Seria autosacrificială a lui Prajapati continuă cu dizolvarea crizei provocate de singurătate în androginism: simŃindu-se singur. Mefistofel şi androginul. însă frica primordială va avea reverberaŃii sapienŃiale logice. Şi înainte de orice el rosti: «Eu sunt. indiferent unde s-ar afla el. Le mythe de l'androgyne. a eului trăit ca şi criză. [. sugestia. 1995. Prajapati doreşte o a doua fiinŃă alături de el. a oricărui eu. 1991. Jean Libis. rom." [®°Pt. ». Mărie Delcourt. este că din momentele de început ale lumii. p. „necunoscând bucuria"." (ibid. stipulând un dualism între Atman (partea nemuritoare a energiei cosmice care sălăşluieşte în om) şi Purusha (om). 53). sintagmă ce se dovedeşte a fi corectă doar în parte. Prajapati îşi risipi curând teama. de fapt.acesta e sensul descumpănirii lui Prajapati . Eliade. şi se împarte pe sine „în două jumătăŃi". nu are de cine să îi fie frică (sentimentul angoasei fiind o stare de relaŃie." E adevărat.. Astfel apăru pronumele «Eu».. M. De aceea. Textul e fără echivoc în această privinŃă. descoperind că. rom. fiindcă în realitate în textul hindus ne întâlnim cu o accepŃiune niŃel diferită. uniŃi în îmbrăŃişare. devenind „aidoma bărbatului şi femeii.

cât a durat configurarea primordială a ciclului cosmic. amuletele albnegru fiind omniprezente pe toate tarabele lumii. p. fiindcă ascunde o carenŃă de structură asupra căreia merită să medităm: „Pan-Ku. dând naştere. 000 de ani. [apud V. sub înrâurirea vântului. cel născut înaintea tuturor. ochiul său stâng s-a făcut soare. feminin. Miturile esenŃiale. şira spinării şi mădularele lui au devenit patru laturi ale lumii şi cei cinci munŃi uriaşi. lumii. la mijlocul celor două principii stând fructul hermafrodit al acestei hierogamii. iar sudoarea i s-a prefăcut în ploaie şi rouă. care merită să fie citată în întregime. s-a preschimbat cu totul în ajunul morŃii sale: respiraŃia lui a devenit vânt şi nor. sângele lui s-a prefăcut în fluvii. devenind un axis mundi.COSMOGONIA CHINEZĂ Poate cea mai bine cunoscută sub aspect iconic. glasul i s-a prefăcut în tunet. cosmogonia chineză este legată de prezenŃa în lume a celor două principii: yin (feminin) şi yang (masculin). s-au făcut oameni. de provenienŃă indo-europeană. yin. din carnea lui s-a alcătuit Ńarina de arătură de pe câmpuri. în cele din urmă. cit. care îşi schimba identitatea sexuală de mai multe ori pe zi. şi un principiu tulbure. Ea reia o imagine veche orientală. care a zămislit cerul. din sămânŃa lui bărbătească şi din măduva lui au ieşit la iveală mărgăritarele şi jadul. ed. din perii de pe trup s-au făcut ierburile şi copacii. 62-63) Crescând gigantic timp de 18. omul cosmic Pan-Ku. Pan-Ku a forŃat cerul să se îndepărteze de pământ. pp." (ibid. Gâzele care trăiseră pe trupul lui. Kernbach. Mitul relatează apoi o cosmogonie sacrificială. asupra căreia vom reveni: cea a naşterii universului dintr-o matrice originară indiferenŃiată ovoidală. din dinŃi şi din oase au răsărit aurul şi pietrele. reprezentând pământul. 63) 58 . yang. părul i s-a schimbat în stele. compusă dintr-un principiu senin.. tendoanele şi vinele sale au ajuns să fie drumuri pe pământ. ochiul său drept sa făcut lună.

dacă n-am sesiza un detaliu destul de rar în cosmogoniile arhaice. sau una descensională. în Mahabharata (cartea I. din răsuflarea lui se iveşte vântul ş. şi anume că. m. a. şi una ascensională. lumea se manifestă mai 59 . fiindcă sugerează un soi de sterilitate procreativă: Pan-Ku. 56-57). O comparaŃie între gestul sacrificial al lui Pan-Ku şi opera similară a mesopotamianuTui Marduk relevă însă o diferenŃă: dacă Marduk este şi un cosmocrator astrologie. el îmbătrâneşte. Stabilind o analogie disimetrică. într-un alt fragment. Miturile esenŃiale. Adiparva: v. oul cosmogonic . oarecum altruistă. V. OUL COSMOGONIC Socotit de către Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (DicŃionarul de simboluri) ca fiind un simbol mitologic universal. e un motiv recurent în miturile lumii. Kernbach. în două părŃi. ceea ce nu împiedică sămânŃa lui bărbătească. însă nuanŃa din cosmogonia chineză e chiar mai subtilă. aici. proximitate germinativă originară pe care o găsim şi în mazdeism. una feminină şi una masculină. de multe ori. ceea ce-l identifică cu însuşi Timpul: Pan-Ku e timpul care creează spaŃiul. legată doar de spaŃiu. cu faze selenare aferente.separat. legată de pământ. paginat în cartea lui Victor Kernbach deasupra fragmentului pe care l-am citat integral. Am putea crede. aşadar. un Marduk care s-o hăcuiască pe Tiamat. că opera lui e parŃială. făurind cu mare grijă atât elementele spaŃiului cât şi pe cele ale timpului. să devină mărgăritar şi jad. nu intră în hierogamie. în amestec cu măduva. structurat scrupulos în 12 luni. nimic din ceea ce creează Pan-Ku nu se referă la timp. pp. singuratic şi blând. d. fiindcă nu există actant cosmic care să-i pricinuiască vreun rău lui Pan-Ku. înainte de a se destrăma.Avem aici o cosmogonie sacrificială neprovocată. asociată cerului. Pan-Ku se destramă la fel de spectaculos: din lacrimile sale izvorăsc fluviile de pe pământ. nu există.

pentru cosmogonia din Memfis. apoi s-au ivit. plutind pe apele cosmice. ceea ce confirmă străvechea 60 . 1997. cum a fost cel egiptean. fiind. respectiv 135-l36) menŃionează „oul ascuns" din Cartea MorŃilor. Ra (în cartea lui Manfred Lurker. ajungem la foarte cunoscuta cosmogonie embrionară din Rig Veda X {ibid. pp. fiindcă dacă urcăm în timp. „al cărui suflet nu se poate măsura şi pe care îl cunosc toŃi înŃelepŃii". ubicuu. imaginea se află la p.. meşteşugarul lumii (echivalent grecului Hephaistos).întâi ca negură de nepătruns. cel care este cauza ascunsă şi insesizabilă a realului şi irealului. dar la fel de bine „zeul flecar" poate să fie Ptah . din care se născu apoi Unicul zămislitor al tuturor celor ce există. reprezentat în chip de olar făurind oul cosmic al începuturilor. Manfred Lurker (DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. ovoidală şi cuvânt. alŃi zei. 136). născut în mlaştini ca apanaj al „marelui flecar". marele Prajapati. în care apare. fiindcă poate fi vorba de Amon sau de Geb. rom. 124-l25. sublim şi inimaginabil.. Mahabharata prezintă. Identitatea zeului nu este bine cunoscută. pe rând.. Un popor obsedat de imaginea sublimă a Soarelui răsărind din ape. prin ele însele. 48). Interesează aici şi legătura dintre creaŃia cosmogonică embrionară. a ajuns aproape firesc la actul de venerare a oului cosmogonic. din care se va naşte Soarele. totuşi. Tipologic. potrivit căreia la începutul lumii s-a zămislit un embrion de aur. locul unde se consacrau faraonii -." Din ou . ed.povesteşte mai departe textul . o geneză târzie. deşi miturile în această privinŃă sunt destul de întortocheate. cu care ne-am mai întâlnit.a apărut mai întâi Absolutul Brahma. epifanie spirituală a principiului germinativ originar. pp. „ca întâia cauză a creaŃiei un ou uriaş. sămânŃă veşnică a tuturor fiinŃelor. zeul pământului. în serie până la Purusha-Praj apari. eternul brahma. care se numeşte Mahadivya" în interiorul căruia sălăşluieşte „lumina cea adevărată. un indiciu al sincretismelor timpurii prin care a trecut credinŃa vechilor egipteni.

unde faraonul şi soŃia lui se alintă tandru cu epitete 61 ." (M. Ajungem în acest fel la motivul cosmogoniei fragile. La fel de adevărat este însă şi faptul că povestea cosmogonică a făurarului Ptah nu este singura pe care o acreditează Egiptul. credinŃe legate de Colina primordială răsărită printre valurile oceanului primordial. v. cu multe diferenŃe sau interferenŃe regionale. surprinse jucăuş şi de către Thomas Mann în Iosif şi fraŃii săi. Eliade. pentru ca lumea să rămână în perimetrul unei ordini armonice. pp.. s-a şi spus în repetate rânduri că relatarea cosmogoniei lui Ptah (din Memfis).. cit. Buc. p. unde sunt enumerate. creaŃia lumii se explică prin victoria zeului strălucitor al soarelui asupra şarpelui demonic Apophis. de Ion Acsan şi Ion LarianPostolache. ICIR. care trebuie să fie reconfirmată zilnic. 123-l26) Există chiar şi un detaliu anecdotic al unei asemenea omologii. § 26.imagine . implicând funcŃia divină a faraonului: „gesturile faraonului sunt descrise în aceiaşi termeni ca aceia folosiŃi pentru a descrie gesturile zeului Ra sau epifaniile solare. Epifania stihială a acestei garanŃii cosmice este Soarele. Cititorul poate găsi aceste cosmogonii în Istoria credinŃelor. 94. terminându-se întotdeauna cu victoria lui Ra. Trad. Ed. De altfel. dar reapare de fiecare dată în calea soarelui dimineaŃa când acesta renaşte. care nu numai că nu dispare în momentul în care este răpus. însă miza sacrală şi politică a ecuaŃiei merge chiar mai departe. sintetic de data aceasta. L. ed. prima şi ultima imagine a zeului Atum" (ibid.. pe rând. p. Ra.cu care ne-am întâlnit peste tot în India . Ńară a unei culturi şi mitologii polimorfe. şi Poezia Egiptului faraonic. care creează lumea prin „inimă" (spirit) şi limbă (cuvânt) este cea mai spiritualizată până la crearea lumii din Verb divin în Vechiul Testament ebraic. sau despre „şarpele primitiv. de Lotusul cosmogonic din care răsare zeul Soarelui. victorios în fiecare dimineaŃă. I. (ICIR) a lui Mircea Eliade.a cosmogoniei ca diseminare. 1974. Univers. pt. Apohis. 91) într-un alt mit. lupta reiterându-se zilnic.

Eliade (ibid. pregătindu-i-se anevoioasa trecere nocturnă prin lumea de dincolo plină de primejdii. «dreptul». „îmbătrâneşte" odată cu lăsarea serii. ci în primul rând faptul că faraonul şi consoarta lui se prelungesc. Lucrurile se petrec în acest fel şi fiindcă faraonul întrupează ma'at. dacă ne este îngăduit să folosim o asemenea sintagmă.dar aceasta este situaŃia majorităŃii cosmogoniilor de care dispunem. ceea ce înseamnă că ea cuprinde 62 ." Foarte interesant este faptul că mentalitatea egipteană veche consideră lumea ca o integralitate avortată.este întruparea lui ma'at. iudaică sau greacă . Detaliul anecdotic amintit se referă la apelativele ca atare ale faraonului şi la coregrafia adaptativă a anturajului său imediat. Faraonul are identitate de „copil" dimineaŃa. şi prin intermediul căreia el se „prelungeşte" în fiecare supus al său şi-n toate lucrurile sau fiinŃele care există în Egipt. fiindcă toate acestea sunt depozitare ale ordinii instituite prin victoria asupra haosului. ordinea ca atare a lumii. dar a cărui semnificaŃie este «ordinea cea bună». odată creat. „Faraonul precizează M. prin legea consubstanŃialităŃii cosmice. ma'at poate fi cunoscută de fiecare individ în parte. întrucât ea constituie temelia însăşi a cosmosului şi a vieŃii. 95) . ajungând la „maturitate" la miezul zilei (când formulele cu care este abordat se schimbă) şi „oboseşte". a cărui garanŃie el este. în cosmogoniile clasice.. Ma'at aparŃine creaŃiei originare: ea reflectă deci perfecŃiunea Vârstei de Aur.a explicat la un moment dat marele romancier -.animale şi vegetale. care se traduce prin «adevăr». mult dincolo de limitele strâmte ale speciei umane. şi este firesc să fie aşa (poate că numai cosmogonia germanică face excepŃie) -. totală. prin urmare. integratoare. p. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin doar dragoste gingaşă . universul apare ca o consubstanŃialitate organică. «justiŃia». Identificat fiind cu Soarele care se naşte în fiecare zi. în toate regnurile. fiind abordat ca atare. şi. apoi creşte odată cu ridicarea soarelui pe cer. cum este cea sumeriană.

V. făuri din el un şarpe şi-l puse în calea lui Ra pentru a-l muşca: „veninul îi străbătu trupul [marelui zeu] aşa cum Nilul străbate Ńara sa".e. însă răul este în lume.. într-un text egiptean din secolul al Xll-lea î. dar ochii mei nu-l zăresc şi mâna mea nu-l atinge. Ed. şi totuşi nu ştiu ce m-a rănit. 163-l66: Numele secret al zeului Re." în schimbul dezvăluirii numelui său secret . ed..a cărui cunoaştere conferă celui care l-a aflat puteri magice superioare puterii tuturor celorlalŃi zei -. ed. Isis acceptă să-l 63 . 104-l10.. lucrurile stau puŃin diferit. a zeului neatent. nu face parte din lumea pe care el însuşi a creat-o: „VeniŃi la mine.binele şi răul deopotrivă. Buc. dar inima mea e cuprinsă de arşiŃă.strigă Ra. LamentaŃia zeului indică imposibilitatea de a găsi un antidot pentru durere.rolul binelui este acela de a lupta împotriva răului pentru a-i contracara efectele. deşi i se opune.. Poezia Egiptului faraonic. cu toate că eu am creat totul.. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. impotent sau ostil care nu îşi mai poate controla creaŃia. Nu-l cunosc. care aŃi ieşit din mine . apă nu este. voi cei pe care eu vam făcut. cunoscut drept Papirusul din Torino (v. deşi . miezul meu este în orişice zeu. o. zei. [. pricinuindu-i dureri de nesuportat.] M-a rănit nu ştiu ce lucru vătămător. Univers. Mitul relatează modul în care zeiŃa Isis şi-a câştigat prerogativele de mare zeiŃă. Foc nu este. Trad. face parte din ea. şi o dată i se scurse saliva.. Miturile esenŃiale. pp. pe motivul că fiinŃa care l-a muşcat îi este necunoscută. pp. cit. Dumnezeiasca bătrâneŃe făcea să-i tremure buzele. La bătrâneŃe fiind. aflând printr-un şiretlic numele atotputernicului zeu Ra.] Eu am puterea să văd ceea ce am creat. lamentaŃia încheindu-se în felul următor: „Am multe nume şi multe miezuri." Urmează o enumerare a atributelor divine omnipotente ale lui Ra. cit.. -[.." Isis luă saliva. Nu ştiu ce este. trupul îmi tremură. 1974). zeul obişnuia să se odihnească sub tronul său „de sub cele două orizonturi. Kernbach. deşi recunoaştem în acest mit figura unui deus otiosus. Inima mea a simŃit lucrul acela.desigur . împreună cu pământul pe care căzuse..n.

uneori. ne vine în ajutor etimologia: „. dar o şi resoarbe. a fost Ńinut la Heliopolis drept o manifestare a demiurgului «venit din el însuşi la viaŃă»: zeul 64 . demolează sau ispiteşte.asimilat globului pământesc. ICIR. ed. de-a dreptul celui solar .fiind omniprezentă în Valea Regilor ca imagine cosmogonică. el este deci indestructibil. 1974. de unde totodată «a fi» şi «a deveni»). Pentru înŃelegerea sa.menŃionează Jean Yoyotte în volumul colectiv Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. cit. ci se intercalează substanŃei acesteia. 262 -. când a apărut scrierea . cuvântul apărând. din Heliopolis. scăpându-l de durere. p. în baza acestei homofonii. din care a ieşit tot ce există" (Manfred Lurker. „Haosul reprezintă virtualitatea. 95). Eliade. silindu-l în acest fel să-şi câştige prin luptă dreptul la renaştere. p. la ideile de generaŃie spontanee şi de reînnoire." (M. ci-i aŃine zilnic calea zeului solar resurecŃionar. imaginea gândacului chtonian rostogolind un grăunte de gunoi sau de argilă . Atum e asociat şi scarabeului (heprer. „personificare a haosului primordial. Strâns asociat. eschatologic.. Ceea ce caracterizează însă cosmogoniile ovulare este biunivocitatea germinaŃiei cosmice: oul cosmogonic dă naştere lumii. L. De multe ori stă la pândă. într-o asemenea cosmogonie. Nu dispare odată cu zămislirea lumii. cu majusculă. motiv pentru care oul este atât naştere cât şi moarte. scarabeul a fost foarte util pentru a nota un termen atât de abstract şi complex cum este verbul heper (aproximativ: «a veni la fiinŃă luând o formă dată». p. cit. pentru a reface unitatea dintâi. ceea ce ne duce cu gândul la lupta cotidiană a zeului solar cu şarpele malefic Apophis: el nu este înfrânt odată pentru totdeauna. ed. rom. cândva la începuturile lumii. 42). Dualismul substanŃial e ilustrat la egipteni de către zeul cosmogonic Atum. ameninŃă din interior. foarte răspândit ca amuletă pe malurile Nilului. mitologia Diavolului nutrindu-se copios din această concepŃie. op.. ca nume al actantului cosmogonic)..exorcizeze pe Ra. sau.

e drept. II: Dionysos şi Orfeu. euristic vorbind. II: Misteriile greceşti. Eliade. C. ed. al consangvinităŃii. rom. 1961. noua naştere de după retransformarea lui în şarpe inaugurând un ciclu cosmic purificat. Guthrie. ICIR. Alfred Loisy. readucând-o în starea de haos. Prima dintre ele constă în subminarea conştientă. capricioşi şi punitivi. ajutau din când în când (Athena este protectoarea eroilor. A History of Orphism. XI: The Orphics. XXII: Orfeu. sugerând într-o faimoasă convorbire cu Osiris că într-un viitor îndepărtat el va resorbi lumea. ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. Zeus protejează ospitalitatea etc. ca instrument politic coercitiv. ed. From Orpheus to Paul. cap. Istoria doctrinelor ezoterice. ConsecinŃele acestei stări de fapt sunt numeroase. Misteriile păgâne şi misterul creştin. COSMOGONIILE ORFICE Bibliografie orientativă: M. însă invocarea lor nu avea de multe ori rezultatul scontat. W." Pentru a închide acolada. să precizăm în final că Atum este şi zeul care prefigurează eschatologia. cap. Reynal Sorel. cunoscându-se şi episoade când imixtiunea vreunui zeu se produce în răspăr cu ceea ce. Adriano Tilgher. Riviere. comparaŃia cu spaŃiul semit ar fi.Hepri. ed. cap. . 1930. rom. Macchioro. cap. rom. ed.exemplele se pot multiplica). Excesiv de umanizaŃi. 1998. Vittorio D. zeii nu acŃionau după norma dreptăŃii sau a justiŃiei divine. I. Misticismul grec. 1995. ed. The Greeks and Their Gods. cea mai bună 65 . soarele răsărind. 1995. 1996. cap. rom. Mit şi religie în Grecia Antică. în momentul respectiv ar fi trebuit să fie normat ca justiŃie. Orfismul s-a răspândit în Grecia antică pe fondul insecurităŃii sacrale pe care o resimŃeau vechii greci în relaŃie cu zeii lor. în căutarea unităŃii pierdute. H. Jean-Pierre Vernant. Pentru a înŃelege. Pitagora şi noua eshatologie. 1996. K. Orfismul. Orfeu şi orfismul. Jean M. rom.

la el raportându-se. polis-vl grec se construieşte . contractul sacral fiind consfinŃit printr-o „legătură de carne": circumcizia (Geneza 17: 10-l4).pe ideea subminării premeditate a consangvinităŃii: la început sunt circumscrise zidurile exterioare de protecŃie. prin articularea unor microcomunităŃi familiale. Leviticul 10: l-3) nu fac decât să confirme această relaŃie. de pildă. seria nesfârşită de seminŃii pe care le întâlnim în Vechiul Testament promovând consangvinitatea la rangul de liant sacral. fiii lui Aaron. datorat democraŃiei. toate cele 12 triburi ale lui Israel. rom. Oraşul se şi construia. care pot face. 1992. în esenŃă. instrument gracil de care dirigiuitorii Atenei s-au folosit pentru a slăbi arhaicele legături de rudenie şi de clan 66 . absolut al familiei şi al liniei sale genetice. 30) a sugerat cu fineŃe că subminarea consangvinităŃii a fost un proces politic de durată. Nabab şi Abihu. incineraŃi punitiv de către Yahwe pentru o greşeală înfăptuită în ritualul de sacrificiu. Dimpotrivă. fiindcă demele trimit reprezentanŃi în consiliile de judecată. foarte mult.Avraam. însă putem înlocui Ierusalimul cu oricare oraş care funcŃionează după reguli sacerdotale. G. şi-n cele din urmă. în care ordinea era dată de legea sângelui. Acesta se află în centrul oraşului. prin graniŃe premeditat artificiale. radial şi progresiv. sunt delimitate demele (unităŃi socialelectorale directe. tot aşa cum Yahwe e stăpânul de necontestat al „poporului ales". Sacrificiile de fii cerute de către Yahwe (Isaac .cum se vede cel mai bine în Republica lui Platon (cartea a II-a) . modalitatea de promovare fiind votul sau tragerea la sorŃi). Glotz (Cetatea greacă. Geneza 22. ed. ca doi fraŃi cu case alăturate să aparŃină unor deme diferite. de altfel.platformă de lucru. parametrii ecuaŃiei neschimbându-se. apoi numiŃi supraveghetorii. înŃeles şi ca punct nodal de coeziune comunitară. prin iradiantă. Identitatea sacrală a evreului se defineşte prin raportarea sa la Templu. Finalitatea acestei organizări e reprezentată de sacralizarea funcŃiei paternale: tatăl e stăpân necontestat. p.

lucra aici în fiecare zi. Omul nu poate fi nici indiferent. prin vot. în medie. 1984. unde trebuie să delibereze asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei mici asociaŃii. ocupat cu ascultarea pledoariilor şi cu aplicarea legilor. nu ne putem abŃine să nu reproducem pasajul extensiv. el trebuie să rămână până la o oră înaintată ca să-i asculte pe oratori. aici trebuie să organizeze vreo serbare religioasă sau să examineze cheltuielile. într-o zi. răspunzând ambasadorilor străini. uşor amuzat.gentilic dintre oameni. alteori. De trei ori pe lună. el este convocat la adunarea tribului său. el trebuia să fie magistrat în dema sau tribul său. un an din doi era heliast. Când îi venea rândul. de unde nu are dreptul să lipsească. ştie că tot el va trage ponoasele şi că în fiecare vot îşi angajează averea şi viaŃa. este chemat la adunarea demei sale. uneori este vorba de a-i numi pe şefii politici şi militari. sau să-i numească pe conducători sau judecători. pentru un an. trebuie să hotărască. ştiind bine că. asupra războiului sau păcii. de dimineaŃa până seara. Nu exista cetăŃean care să nu fi fost chemat de două ori în viaŃă să facă parte din senatul celor cinci sute. îşi va vărsa sângele lui şi al fiului său. redactând 67 . câteodată urmează a se stabili un impozit sau a se schimba o lege. El nu poate vota decât dacă a fost prezent chiar de la deschiderea şedinŃei şi dacă a ascultat toate discursurile. şedinŃa este lungă: el nu este chemat aici numai pentru a vota: venit încă de dimineaŃă. interesele şi viaŃa sa. primind dispoziŃiile magistraŃilor. U Datoria cetăŃeanului nu se limita la a vota. Dacă se înşeală. Or. pp. trebuie să ia parte la adunarea generală a poporului. Votul este pentru el unul dintre cele mai serioase lucruri. fiindcă e savuros: „Iată cum îşi petrece viaŃa un atenian. rom. voi. sau să dea decrete. în caz de război. nici uşuratic. adică judecător şi îşi petrecea întreg anul în tribunale. timp de un an. cu regularitate. într-o altă zi. Fustei de Coulanges în Cetatea antică (ed. adică pe acei oameni cărora le va încredinŃa. 2. atunci. Cât de mare a fost libertatea personală a grecului de rând în climatul coercitiv al democraŃiei a demonstrat. 194-l95). Interesele individuale sunt indisolubil legate de interesele statului.

întocmai ca funcŃionarul din vremea noastră. prin relaŃia contractuală pe care o are cu centrul. în sfârşit. ed. într-o cultură cum este aceea de la Ierusalim. patronează. strateg sau astynom. 1995. pp. în po/zs-ul atenian. derivată din dorinŃa de a se evita nucleele de răzmeriŃă şi dezordine . Se vede de aici cât de mari erau obligaŃiile unui cetăŃean în statul democratic.. dacă soarta sau votul îl desemnau. dar nu defineşte sacral persoana care îl vizitează. din Babilon sau din Egipt. dintre persoane aparŃinând unor unităŃi consangvine diferite). reprezentat de Templu . el putea fi magistrat al cetăŃii. fireşte.mă repet. pe drept cuvânt. Citind cartea.] într-o manieră frapantă. are o funcŃie sacral-iradiantă: omul se defineşte prin raportarea la acest centru. Hestia koine) sunt evidenŃiate [. a lui G. simbolic. templul nu mai funcŃionează după principiul iradiantei sacrale. CetăŃeanul. şi cum aceste obligaŃii puteau să-i ocupe toată existenŃa şi că. şi sacrificiile ritualice obligatorii. arhonte. deja menŃionată de noi. familială. fiindcă el poate nutri speranŃa că." O consecinŃă a subminării premeditate a consangvinităŃii -prin care se stimula insecuritatea personală. De aceea Aristotel spunea. examinând toate treburile ce urmau a fi prezentate poporului şi pregătind toate decretele. că omul care trebuie sa muncească pentru a avea din ce trăi nu putea fi cetăŃean. Dimpotrivă. care-l şi protejează la o adică. periodice.. el va beneficia. Glotz. aparŃinea cu totul statului. din simbol religios (Hestia. miza fiind politică. pentru treburile personale şi pentru viaŃa casnică îi rămânea foarte puŃin timp. el este un loc de întâlnire.. de un răspuns asigurător şi de siguranŃă. rom." Spre deosebire de vechea identitate gentilică.instrucŃiunile ambasadorilor atenieni. centrul. noul „centru [. Atât de mari erau exigenŃele democraŃiei. şi nu ca până 68 . 290-291) consideră că în ea „modificările semnificaŃiei centrului care. Jean-Pierre Vernant {Mit şi gândire în Grecia antică...o reprezintă laicizarea centrului. adresându-se zeului care sălăşluieşte în templu. bazată pe logica diferenŃei (dintre triburi şi clanuri.] reproduce în spaŃiu aspectele omogenităŃii şi egalităŃii.. zeiŃa căminului) devine simbol politic (vatra comună a cetăŃii.

Cei dintâi înŃelepŃi. Pierre Leveque. dacă nu. cu termenii noştri moderni. cit. în Atena clasică. despre laicizare.. 1987. ed. IV. cap.după ce stabilesc că „mitul. fie agreabilă. Jean-Pierre Vernant. Aventura greacă. 377a. de poveste spusă copiilor. deci.este o fantezie imaginară. 1985. ed. respectiv V. o tehnică disciplinară. 146) -. ed. rom. să-l respingem. dacă avem în vedere latura sa pedagogică. Universul spiritual al Polis-ului. ed. solitudine religioasă. Criza cetăŃii. Dacă ei compun un [mit] bun. rom. 146-l47) 69 . [Pt. rom. este o minciună. general vorbind. 377c. ed. 1985. aruncă lanŃuri grele asupra făcătorilor de mituri: „Mai întâi. Pierre VidalNaquet. trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. democraŃia a fost. v. Socrate şi discipolii săi . Vidal-Naquet vorbesc în această privinŃă. Vânătorul negru. p. să-l acceptăm." Recurgând la o sintagmă preluată de la Michel Foucault. Leveque şi P. I-II.a demonstrat încă Platon în Republica . pe cât se pare. I-II. multe dintre ele trebuie alungate. rom.] Desimbolizarea sacrală a centrului prin exerciŃiul politic al democraŃiei egalitariste aduce cu sine două alte consecinŃe: declasarea mythosului în raport cu logosul şi inexistenŃa în Grecia a ceea ce am putea numi. mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor. aşa cum am considerat şi noi că o putem face. Iar dintre miturile pe care ei le povestesc acum. P. EranŃois Chamoux. aprofundarea temei. simbolul centrului se desprinde de reprezentările religioase cu care era asociat până acum. dacă îl privim din perspectiva moralei agonale. dar există în el şi lucruri adevărate (Republica.acum.. fie descurajantă etic şi comunitar. războinice (fiindcă vorbeşte într-un mod deprimant despre moarte). CivilizaŃia greacă. Originile gândirii greceşti. motiv pentru care în procesul de construire a cetăŃii ideale. Să mai adăugăm că în contactul cu realităŃile politice pe care trebuie să le exprime. pe cele ale diferenŃierii şi ierarhiei." (ibid. Mythosul . Iar apoi vom convinge dădacele şi mamele să povestească copiilor miturile acceptate şi să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor. pp.

Au crezut grecii în miturile lor? (ed.sacrificiul face şi el parte din acest proces disciplinar . pe care Socrate şi discipolii săi îl cenzurează atât de acerb. cit. arhaice. 149) Bunul cititor. 1996). Socrate şi discipolii săi stabilesc că ei trebuie să îşi normeze libertatea de inspiraŃie: „Se cade ca întemeietorii să ştie canoanele miturilor.atunci el poate râvni ca măcar moartea să îi provoace o alinare pentru toate coerciŃiile democratic îndurate . nu trebuie să le încredinŃăm facerea de miruri şi nici nu trebuie lăsaŃi să le compună. dacă statul îl controlează prin suprasocializare . lipsit de speranŃă. indiferent de meritele sau de faima celui pierit în Ńărână.ceea ce nu se întâmplă. care în alte culturi sunt percepuŃi ca depozitarii unei înŃelepciuni revelate.. magice. ed. dimpotrivă. care se desprinde de trup în momentul morŃii cuiva. ştie de bună-seamă că un asemenea încurcă-mituri a fost Homer. Dacă zeii nu oferă un principiu de regularitate justiŃiară. încât te întrebi dacă cenzura totalitară de mai târziu a mai adus sau nu şi tehnici inedite.eidolon -. toate sufletele desprinse de corp ajung în acelaşi Hades întunecat. Există şi o carte care poate fi citită cu folos în contextul de faŃă: Paul Veyne. Moartea homerică nu este. e aidoma înfăŃişării acestuia din timpul vieŃii şi coboară inevitabil în Hades." (379a. o prelungire a meritocraŃiei.omului de rând. fiindcă eidola cadavrelor neînmormântate rătăcesc neliniştite în lumea de dincolo. dimpotrivă. aşadar. printre „făcătorii de mituri". cei mai imprevizibili sunt poeŃii. p. fără ca faptele din 70 . Iar dacă aceştia s-ar abate de la aceste canoane. EcuaŃia clasică a morŃii greceşti se găseşte în formula homerică a dubletului spectral . Episodul cenzurării epopeilor homerice pe motivul că includ prea multe pasaje pesimiste despre infidelitatea conjugală a zeilor sau despre moarte aduce în discuŃie o temă majoră a sentimentului public elen antic: concepŃia despre moarte. CredinŃa cerea ca leşul să fie înhumat după datină. pe care' poeŃii trebuie să le folosească. fără să-şi afle odihna. admirator nostalgic al democraŃiei ateniene.Desigur. rom.

devin daimones protectori după moarte. unde oamenii primelor două seminŃii. eroii devin „daimoni buni" {agaihos daimones) după moarte. Un exemplu este mitul celor cinci vârste din poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. slăvite. din 1978." (trad. pozitive.. iar vârsta a patra interpolată -. Homer. în conformitate cu acest cult. 275) Pasaje din categoria acestora sunt sancŃionate de către Socrate şi discipolii săi în faimosul dialog din Republica: dacă ele nu sunt cenzurate . hesiodic.timpul vieŃii să fi îngăduit vreo departajare. prezentă în epopeile homerice nu reprezintă decât jumătatea sumbră a paharului. / La un sărac cu prea puŃină stare/ Decât aici în iad să fiu mai mare. 652 sq. care dublează cultul homeric începând cu secolul al VIII-lea î. trimiŃând celor de sus 71 . de George Murnu. dătătoare de oarecare speranŃă. apropiată sensului de daimonizare post mortem. de tip aristocratic. tu. introduce în schemă mitul transportării eroilor merituoşi în Insula FericiŃilor după moarte.tema nefiind cunoscută în tradiŃia canonică homerică. întâlnit de către Odysseus în coborârea sa psihopompă (nekyia) din cântul al XI-lea al Odiseei. induc luptătorilor şi populaŃiei în general un sentiment înfricoşător de resemnare. complementar celui popular. o întâlnim în cultul fertilizator şi apotropaic al eroului la mormânt. erudiŃii atrăgând atenŃia asupra faptului că formula canonică. aflată dincolo de valurile învolburate ale fluviului cosmic Okeanos .sugerează constructorii cetăŃii ideale -. palierul popular al credinŃelor greceşti perpetuând în timp credinŃe mai nuanŃate. cea a eroilor. de aur şi de argint. care întrerupe seria degenerescentă. p. unei asemenea concepŃii clasice despre moartea egalitară i s-au adus cele mai multe corecŃii în mentalitatea greacă.e. ed. Odiseea.n. cultivator de pământ beoŃian. Nu întâmplător. deloc potrivit pentru angajamentul psihologic pozitiv care trebuie să îl anime pe un apărător al po/z's-ului. eidolon-vl marelui Ahile sintetizează cel mai bine această descurajare: „De moarte/ să nu-mi dai mângâiere. A doua corecŃie. / Mai bine aş vrea să fiu argat la Ńară.

v. se supraveghează. mai mult. Eroicul. 1997.] în contextualizarea sacrală. în mod complementar. De la Herakles la Eulenspiegel. 1985. Ritualul sacral esenŃial al grecilor antici era cel de sacrificiu. Participarea sacrificială reproducea coregrafia socială din ritul democratic. Grădina desfătărilor. aprofundarea temei. evident. VEI. foarte cunoscut pentru şiretlicul de care a dat atunci dovadă titanul. 1989. fiind de neconceput ca cineva să ducă vreo halcă acasă. politică şi socială a orfismului un rol de seamă l-a mai jucat . neatenŃi. Ştefan Borbely. şi după împărŃirea echitabilă a bucăŃilor pentru a se realiza fenomenul de consubstanŃializare. Jane Harrison. I. Erwin Rohde. From Daimon to Olympian. partea rămasă se ardea. care. subcap. întregul ansamblu fiind dominat politic de abuziva instituŃie a ostracismului. o civilizaŃie „de face a face". O istorie a Paradisului. respectiv IX. de asemenea. au şi intrat cu uşurinŃă în joc. despărŃind carnea de oase şi oferindu-le pe acestea din urmă zeilor". 2001. Daimon and Hero. mai sus -absenŃa solitudinii din religia greacă. rom. Ed. care presupuneau. Grecia antică fiind. retragerea temporală sau definitivă a dreptului la cetăŃenie fiind pedeapsa supremă pe care o putea primi cineva într-o cetate greacă. credinŃele se transmiteau pe cale orală. bazele sale fiind puse de către Prometeu. A Study of the Social Origins of Greek Religion. ed. dinamici de socializare.energii pozitive. unde identitatea 72 . Vârsta de aur. Psyche. prin intermediul căreia oricine putea fi judecat în urma unei delaŃiuni şi condamnat la exil. ceea ce presupunea tot participare. pentru a se împărtăşi din ea în singurătate. sau eventual la adăpostul izolat al familiei sale.cum sugeram. care presupunea participare. cap. prin sacrificiul de la Mekone. după arderea unei părŃi din carne pentru ca fumul de ofrandă să ajungă la zei. după expresia lui JeanPierre Vernant. de altfel. cap. câmpiile elizee şi insulele fericiŃilor. Coregrafia sacrificială avea un corespondent în funcŃionalitatea socială a agorei şi a templului. [®° Pt. rom. a privirilor care se intersectează şi. Themis. Jean Delumeau.

cât şi prin faptul că aducea în spaŃiul cetăŃii un comportament sacral soft (pentru a recurge la un termen al lui Gianni Vattimo). educativă.n. dublat de o religie a cărŃii: existau imne orfice. există şi un vast capitol semnat de către Francis M. cum a fost. un cult misteric de participare marginală paideică. relaŃia personală dintre maestru şi discipol.e.făcute din frunze de măslin . dar nicidecum ca beneficiar. sens indicat atât prin reprezentarea iconică a învingătorilor ca oameni din ale căror mâini cresc vrejuri vegetale. iradianta lui explicându-se atât prin entuziasmul cu care ideile orfice au fost îmbrăŃişate de către filosofi (Platon. în superba carte a lui Jane Ellen Harrison. la început.politică definea. introducând în religia cetăŃii un principiu de regularitate interpersonală pe care celelalte culte nu îl asigurau. în care adepŃii erau iniŃiaŃi de către orpheotelestes. rituri panelene de fertilizare daimonică. înainte de toate. cât şi de obiceiul.pe tâmplă. inaugurate tot în secolul al "VTfl-lea î. Orfismul a fost. Religia orfică. bazată pe curăŃenie lăuntrică (katharsis). Tema e foarte vastă şi ea explică spectaculoasa înflorire a riturilor panelene. condiŃiona identitatea sacrală: nu puteai participa cu drepturi depline . reiterat anul acesta (2004) la Jocurile Olimpice de la Atena. aflată la confluenŃa cultului apollonian cu cel dionisiac (de unde elementele de opoziŃie. 73 . Cornford.la rituri decât în interiorul cetăŃii tale. de pildă {Themis). motivul uciderii cântăreŃului Orfeu de către menadele care-l sărbătoreau pe Dionysos).care asigurau consubstanŃialitatea . atribuite lui Orfeu şi fiului său Musaios. de pildă. a apărut pe fondul frustrărilor sacrale induse de socializarea extremă a psihicului social elin. pe care grecii antici îl aşteptau de multă vreme. (776). dacă se întâmpla să te afli într-o altă cetate. şi acolo avea loc un rit religios. puteai merge ca spectator interesat. de a li se pune laureaŃilor coroane vegetale . au fost. care demonstrează că jocurile olimpice. deoarece calitatea de cetăŃean era indispensabilă în accesul la participarea sacrală. mai presus de toŃi).

fiind persecutaŃi. că orfismul ar fi exploatat străvechi tehnici şamanice -. şi ea. „rece". 74 . şi o retractilitate în ceea ce priveşte participarea la război . ci. ceea ce presupunea nu numai restricŃiile alimentare ca atare. i-limitare]. care aveau acoperire doctrinară strictă. care duce. pentru perpetuarea sectei) şi abstinenŃei de la funcŃiile politice: politicul. seren. un prejudiciu adus carnalităŃii opresive a lumii -. dintre orfici. motiv pentru care orficul trebuie să se abŃină de la vanitatea puterii. tulbură sufletul. prudenŃa orficilor de a se alătura armatei (obligaŃie esenŃială pentru fiecare membru masculin valid al comunităŃii) nefiind deloc bine văzută de către judecători şi diriguitori. din direcŃia credinŃei în transmigraŃia sufletelor. instituit de către Prometeu la Mekone.Comparând tehnica de purificare orfică (katharsis) şi cea explozivdionisiacă. disocierea de ritul sacrificial al cetăŃii. desigur.care-i cuprindea pe participanŃi). pe o cale regală.căsăpirea duşmanului fiind. ceea ce presupunea devoŃiune pe viaŃă şi un stil existenŃial auster. simbolizat de câteva semne de recunoaştere ale orficilor. bazată pe enthousiasmos [en theos siasmos = a fi locuit de către zeu] şi ekstasis [ieşire din sine. la orfici. diferenŃa fiind dată de jocul temporal al transei şi de finalitate: ekstasisul dionisiac asigura o eliberare vremelnică.de unde sugestia. prin implicarea excesivă în ritualul cotidian al „cărnii". foarte intensă. omniprezentă în bibliografie. Obsesia negativă a cărnii vine. „fierbinte" (prin mania -nebunia ritualică dezlănŃuită . sistemică. ajungem la o distincŃie clasică pentru această alăturare contrastivă: ambele se bazau pe transe extatice . inclusiv pederastia. Primul dintre aceste semne era vegetarianismul. ceea ce presupunea. în vreme ce katharsisul orfic reprezenta o tehnică de purificare permanentă. Marginalizarea relativă prin vegetarianism era asociată abstinenŃei sexuale relative (orficii repudiau rafinamentele sexuale licite în cetatea greacă. dar care le-au adus şi o mulŃime de necazuri. în primul rând. dar îngăduiau contactul sexual „pur".

semd). Dimpotrivă.] următorul lucru: că noi oamenii ne-am afla ca într-un fel de închisoare. urmărind un regim de viaŃă cumpătat.este închisoarea . aşadar. din ale cărei lanŃuri nimănui nu-i e îngăduit să se desfacă singur şi să fugă. potrivit căruia trupul . purificare şi abstinenŃă activă.spre eschatologie. care întruchipează o închisoare. 274-275): „unii spun . arătând că un filosof este un om destinat morŃii . abtinându-se să bea din apa uitării . ei ajungeau în posesia unei serenităŃi liniştite în pragul terifiant al morŃii. pentru a uita chinurile îndurate în timpul vieŃii pe care tocmai au părăsit-o. ulterior.. în acest fel. de care aminteşte primul pasaj. pe care orficii nu o cunoşteau. ed.seina sufletului. el are acest adăpost. „calitatea" ca atare a morŃii. trup (soma).] mai ales discipolii lui Orfeu îmi par a fi cei care au stabilit numele acesta. fiindcă sugera că cineva îşi poate „alege" din timpul vieŃii.spune Socrate. Opere. EcuaŃia . III. iar spre a se păstra (sâzetai). pregătindu-şi în acest fel reîntruparea. prin cumpătare. acesta având de ispăşit o penitenŃă datorită unei greşeli anterioare. adică unei erori făcute în lumea de dincolo.foarte cunoscută .zice Socrate . cit.soma . precum o arată şi numele. ed.. pe care o vor prelua. „pur" al orficului 75 . al sufletului.spun [.. ideea apare şi în Phaidon (62b. p. 57): „Doctrinele secrete . pur.că el [trupul: soma] este mormântul (sema) sufletului. noutate fundamentală în ansamblul credinŃelor eline despre moarte." „Greşeala". stoicii şi creştinii.." Mai nebulos. pp... acesta fiind îngropat în el în clipa de faŃă. în sensul că sufletul ispăşeşte pentru cele ce trebuie să ispăşească. până ce îşi va plăti datoria. spaima pricinuită de moarte. se datorează reîntrupării. din care beau toate celelalte suflete. de respectanŃă catharctică zilnică. cit. sufletul pregătit.. unde . Opere IV.se găseşte în dialogul platonician Cratylos (400 c.Lethe -. [. întreg eşafodajul spiritualist orfic se baza pe un dualism clasic (soma . Aceasta din urmă este.• spre deosebire de celelalte suflete . dimpotrivă. Se exorciza.eidolon-vl orficului ştie să evite greşelile.

ceea ce explică magnetismul erotic universal al formulei. spiritualizată a fiecărui 76 . aflată în dreapta unei răspântii cruciale din dreptul palatelor lui Hades.e diferită de cea hesiodică şi ridiculizată de către Aristofan în Păsările.după Geea . ivit din mare.la Hesiod). pentru care lumea întreagă e o substanŃă diseminată la infinit. ed.. ecuaŃie de care se leagă şi cele două cosmogonii orfice complementare: cea care povesteşte că lumea s-a născut din diseminarea unui ou de lumină originar (Phanes). totuşi.sema e subsumat. acestea fiind şi „motoarele" cosmice care vor plăsmui ulterior lumea. unde fiecare părticică păstrează magnetismul erotic al genezei. în aither. ConcepŃia . §182: Noua eschatologie. problematicii filosofice a diseminării unei entităŃi unice originare în părŃi multiple iradiante. Eliade (ibid. sfâşiat (sparagmâs) şi înghiŃit (omophagia) de către Titani. Datorită acestui magnetism cosmic.Mnemosyne -.. fie prin înghiŃirea sa de către Zeus. ICIR. cit. The Orphics. e de menŃionat. Eliade. p. mai pregnant la orfici. DI: Outline of Orphic doctrine). oul iniŃial Phanes -diseminat fie prin explozie. arată cu subtilitate M. e dată de poziŃia arhaică a lui Eros (zeu prim la orfici. (Apud Guthrie.) Dubletul soma .se grăbeşte să precizeze autorul britanic . mai estompat la beoŃian. Timpul zămisleşte un frumos ou cosmic.tinde să se refacă permanent. Eros-Phanes. la început.trebuie să bea din apa Memoriei . II.. pentru a se reuni în integralitate. M. că similitudinea relativă dintre cele două scheme. (v. pentru a face apoi din el oamenii . 186 sq. şi cea care îl are în centrul său pe copilul de lumină Dionysos Zagreus. zeu secund . de provenienŃă evident orientală. fiii Pământului.). în faza lor incipientă. din care se desprinde primul dintre zei. a cărui făptură e lumină şi iubire totodată. lângă un chiparos alb. dovadă asemănările cu cosmogoniile embrionare indiene sau egiptene). Un epifenomen al acestui magnetism cosmic e iubirea confraternă. în primul dintre aceste două mituri (foarte vechi. The Greeks. Geea.

secund în raport cu parentajul natural. „de lumină". în cazul 77 . „rece". fiind resemantizată. prin intermediul căreia se realizează consubstanŃialitatea participanŃilor la rit. O analogie relativă. aflaŃi în alte cetăŃi decât cea de reşedinŃă. logic. „de suferinŃă" a orficului. enclava „pură" prin intermediul căreia orficii devin „fraŃi" cu toŃi ceilalŃi orfici. Ulterior. polis-v\ -sugerau orficii . intracitadină. este comunitatea „celor drepŃi şi puri" ca atare.între identitatea naturală şi cea culturală a iniŃiaŃilor. orficii fiind cei care au „introdus" iubirea sacrală. ConsecinŃa e . ceea ce contează e comunitatea spirituală. zgomotoasă în ritul dionisiac. ceea ce introduce în cultura mediteraniană motivul parentajului spiritual. M. tema fiind spectaculoasă dacă ne gândim la funcŃionarea de ansamblu a corpului social elin. ed. pe o ramură culturală colaterală. extatică.asigură doar „haina" vremelnică.orfic pentru membrii sectei din care face parte. Solidaritatea lor e asigurată prin energia spectrală a erosului. pentru integralitatea căruia fiecare orfic trebuie să respecte riturile specifice de purificare (katharsis) şi să îmbrace haina albă. Eliade spunea pe drept cuvânt că orficii „au înlocuit orgia prin katharsis. însă. cu ritul dionisiac se cuvine să stabilim aici. care conŃine şi disimetrii. ritul dionisiac presupune sfârtecarea animalului de sacrificiu (sparagmos) şi îngurgitarea sa (omophagia). cit.şi orficii credeau puternic în această convingere . calculată". corespondenŃele dintre cele două rituri fiind. eterată în mentalitatea elină. tehnică a purificării învăŃată de la Apollo" (ICIR. Cetatea. ceea ce duce. H. Morfologic. de către gnostici. transformată în etică de viaŃă la orfici. 181). Aici. linia va urca până în creştinism.că noul Phanes. a iubirii spiritualizate: un orfic trebuie să degajeze eros. a tuturor orficilor. Ambele presupun o transă: „fierbinte". la baza sa aflându-se distincŃia -esenŃială pentru riturile de iniŃiere . să ajute alŃi orfici să ajungă şi ei în stadiul acestei serenităŃi spirituale panerotice. însă. la relativizarea dependenŃei politice a orficului şi la asumarea prioritară a unei dependenŃe spirituale. evidente. p.

în episodul funerar de la sfârşitul ritului (apodemia.animalului de sacrificiu. trecând de la „unu" la „multiplu". Pe de altă parte. totuşi. în care-şi simt fiinŃa surmontând limita care îl defineşte pe om în raport cu zeii (ekstasis = ieşire din sine). „mormânt" multiplu al substanŃei divine a lui Dionysos.. orice rit dionisiac presupune trezirea din starea de transă. act prin care se realizează. una care marchează transfigurarea thanatică daimonică a întregii comunităŃi culturale. care devine un „mormânt" al zeului. trupul participanŃilor devenind. prin actul colectiv de omophagia. în al doilea rând. amintită aici: dacă ocultarea şi epifania lui Dionysos evocă drumul psihopomp al vegetaŃiei. îşi dă seama îngrozită că tigva „leului" pe care o poartă triumfătoare pe scut este. Penteu. Nu sunt în posesia prea multor indicii. un act de diseminare sacrificială. până la proxima sa „venire". de fapt. orice rit dionisiac terminându-se cu un simulacru funerar. ceea ce introduce simulacrul extatic în coregrafia ritului: sfârtecându-l pe zeu şi îngurgitându-l. trezită din transă de către bătrânii cetăŃii. participanŃii la ritul dionisiac realizează. Sfârtecând sălbatic trupul zeului şi îngurgitându-l. în realitate. scenariul din Bacchantele lui Euripide. fiind edificator în această privinŃă. opus epidemiei. se celebrează. ca „străin" (xenos). avem de-a face în mod evident cu un substitut al zeului epifanic. moment în care participanŃii îşi dau seama că l-au „ucis" pe zeu. de fapt. lucrurile sunt mai subtile. bakhoii şi bacchantele ating starea de enthousiasmos ( en theos siasmos = a fi locuit de către zeu). în subsidiar. dar o dilemă hermeneutică ar merita. care trece „în lumea de dincolo" pentru a renaşte 78 . riturilor extatice de bucurie care întâmpină sosirea zeului). însă. capul propriului său fiu. în care regina Agave. din tărâmuri chtoniene. astfel. dualismul soma-sema. venit. al lui Dionysos însuşi. „dispărut" prin crimă ritualică. îngurgitarea zeului înseamnă că el este „îngropat" în trupul fiecărui participant la rit. o dublă moarte: în primul rând una a zeului. „plecat" din nou „departe" (ocultare). în final. şi.

Cartea I [IV:5]. pe care o putem descifra în arhicunoscuta catabază (kathabasis = coborâre) a cântăreŃului Orfeu. corespondentul negativ. născut din unirea substanŃei de lumină cu materia opacă. erotic. nici cum să-l numesc pe acela ce se încumetă prin mijlocirea vorbirii să 79 . actul sistematic. toamna târzie de iarnă!). Ńinând seama de ce fel de lucruri a spus despre zei. rom. p. al acestei tehnici de purificare fiind „suferinŃa" corpului ca atare. pentru suferinŃele pe care este obligat să le îndure. numindu-l filosof şi socotindu-l cel mai vechi dintre toŃi. asociat de către Platon. dar complementar.de „moşire" a sufletului de lumină pe care fiecare orfic îl are în el însuşi. 116): „..ceea ce-l transformă în etică . actul de autosfârtecare cosmogonică a substanŃei originare dând naştere dualismului esenŃial orfic: fiecare om. mentalitatea greacă a trecut prin două faze distincte. ca anotimp. nu ştiu dacă acesta poate fi socotit filosof. se poate admite o relaŃie etimologică între sema greacă („mormânt") şi ebraicul semah. Ivit din aither. în interpretarea diacronică a acestei „suferinŃe". In această ipostază îl surprinde Diogenes Laertios {Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. silit să coboare în lumea lui Hades pentru a-şi revendica soŃia. cum am văzut. în consecinŃă. de care trebuie să scape. pentru ca apoi substanŃa oului să se pulverizeze în materie. oul se deschide pentru a-i îngădui lui Eros-Phanes să sară din înveliş. în faza arhaică a mitului. unei „greşeli" misterioase. Dar. care înseamnă „sămânŃă"? Sintaxa ritului sacrificial dionisiac o regăsim şi în cosmogonia orfică a oului Phanes. frumoasa Eurydike. 1963. Orfeu apare ca acuzator al zeilor.. e înzestrat cu un suflet „pur". întins pe durata unei întregi vieŃi . sau înălŃat din mare. divin.odată cu sosirea primăverii (marile rituri dionisiace legau. Katharsis-vă desemnează. cei care atribuie străinilor inventarea filosofiei îl citează pe tracul Orfeu. ed. nuanŃele diferite ale celor două accepŃiuni sugerând în mod evident o imixtiune subtilă de ordin politic. şi un înveliş corporal de materie opacă.

Dar drepŃii au. aculturând-o şi asimilând-o între ziduri. decât aculturaŃia civică a tragediei. Eliade." (Subl. răsplăŃi încă mai îndelungate decât acestea! Căci se zice că cel evlavios şi păstrător de jurăminte are parte. pe care n-o egalează. InterferenŃele dintre cultul orfic şi cel dionisiac sunt cât se poate de vizibile în a doua cosmogonie orfică. încununându-i şi făcându-i să-şi petreacă întregul timp cu băutură.." NuanŃa protestatară e estompată însă în cele aproape două secole care separă prima atestare a orfismului de perioada clasică a gândirii eline. . le pregătesc un ospăŃ al sfinŃilor. căci ei îi conduc pe drepŃi.s-a petrecut şi cu ritul dionisiac. B. cit. voinŃa orficilor de a se marginaliza şi de a se diferenŃia sacral şi comportamental de ceilalŃi membri ai cetăŃii? PuŃin probabil că iniŃiativa ar fi venit din partea sectei. necontrolat la început. despre care nu trebuie uitat că este impregnat şi cu elemente 80 . cu un sanctuar central ridicat alături de cel al lui Apollo. în acelaşi context. p. între timp.) Să se fi estompat. n. Un proces similar de aculturaŃie . fiindcă în Republica lui Platon. p. şi fiul său dăruie. despre care cercetătorii spun (cf. măiastră măsură de psihologie socială.. thanatologia orfică este prezentată ca un „dar" al zeilor: „Musaios. aşa cum relatează Aristotel în Poetica (1:13). dimpotrivă.n. la Hades.învinuiască pe zei de toată suferinŃa omenească. II. din partea zeilor.aici sursele bibliografice sunt unanime . prin învăŃătura lor. din partea zeilor. odată cu Protrepticul lui Clement din Alexandria. oamenilor bunuri încă mai generoase. şi îi aşează pe paturi.Şt. de copiii copiilor săi şi de un neam în urma sa. Guthrie. op. cea legată de Dionysos Zagreus. 320. 185) că nu s-ar fi răspândit în spaŃiul mediteranean decât în perioada târzie. M. ei socotesc o răsplată minunată a meritului un veşnic chef. ICIR. din secolul al II-lea e. pe de altă parte. mai târziu... se pare că diriguitorii cetăŃii s-au aflat puşi în situaŃia de a gestiona politic o religie cu o aderenŃă socială din ce în ce mai mare. ba chiar şi de faptele ruşinoase săvârşite destul de rar de câŃiva oameni. adus apoi în cetate.

aşa cum am sugerat deja. Festugiere. [Pt. Corin Braga. I. Culianu. înainte de a povesti pe scurt mitul. I.. II e. EI. împreună cu Pedagogul. cele două tehnici de „ieşire din sine. IX..] Să mai menŃionăm însă. rom.gnostice. Alexandrian. op. Clement). Istoria doctrinelor ezoterice. ed. 320). cit. Mitul cosmogonic al lui Dionysos Zagreus ucis de către titani trebuie citit. atât în prelungirea cosmogoniei orfice ovoidale. II. A. deşi mijloacele prin care se realiza purificarea au certe diferenŃe de morfologie. cit. 1999. Gnozele dualiste ale Occidentului.Enrico Norelli. dacă în formele aspre. de fapt. aşadar. J.n. cap. opera sa . XIV: Alexandria. 5. Eliade. XXIX. a lui Phanes. Claudio Moreschini . P. care sugerează că mitul lui Dionysos Zagreus şi al substanŃei „titanice" a oamenilor ar putea coborî în timp din secole mai îndepărtate de noi decât acela al lui Clement: Pausanias. cap.Enrico Norelli. Personal. susŃinut cu bună ştiinŃă de către orfici în primul rând. Aubier-Montaigne. 2001. un triptic creştin de învăŃătură (v. cred că abia prin acest mit s-a revenit la albia dintâi şi că miturile care pun radical în opoziŃie dionisiacul şi orfismul au reprezentat un efort raŃionalizant de diferenŃiere. arhaice ale orfismului între cele două culte exista o opoziŃie relativă. 10 studii de arhetipologie. Jean M. cap. ICIR. între timp aceste animozităŃi s-au estompat. 1967. Marea tradiŃie a Gnozei. v. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. cât şi în mediul spiritual dualist de tip nou întreŃinut de către gnoză. cap. Istoria filosofiei oculte. cap. şi de către filosofi ulterior. V: Gnoza şi gnosticii. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. gnoză. I. ambele lucrări alcătuind. Segmentul tardiv de timp în care apare această poveste spectaculoasă indică o interferenŃă eufemizantă cu ritul dionisiac. cap. ilustrată şi de mitul uciderii cântăreŃului apollonian Orfeu de către menadele lui Dionysos. realizată pe parcurs. Claudio Moreschini . Riviere. p.. două detalii interesante relevate de către Guthrie (op. M. la noi. în 81 Periegesis (e drept: tot pe la mijlocul sec. cap. din limită" nu sunt câtuşi de puŃin atât de opuse pe cât par la prima vedere. Hermetisme et mystique paienne. care anunŃă Stromate-le aceluiaşi.

mai mult. Zeus făureşte din cenuşa titanilor seminŃia oamenilor. printre ele fiind şi o oglindă. ExuberanŃa extraconjugală a lui Zeus este sancŃionată de către vicleana Hera. unul dintre fondatorii orfismului. nici acesta nelăsându-se mai prejos şi lăudându-se peste tot în Olimp cu fiul care i se va naşte. zeiŃa frigiană a pământului roditor. de către Zeus. fiu al lui Zeus. unde se aminteşte despre „natura titanică" a corpului omenesc. îi aduc copilului daruri. inclusiv cu atenŃia sa privilegiată. pentru a li se pierde urma cu totul. deci. IntenŃia funestă nu putea fi dusă la îndeplinire decât dacă privirea copilului ar fi fost distrasă de ceva. inima lui Dionysos fiind recuperată de către tatăl zeilor . Dionysos Zagreus este înconjurat de către titani. care l-a răsfăŃat cu de toate. de unde el va renaşte. sfâşiat în bucăŃi {sparagmâs) şi îngurgitat (omophagia). în timp ce îşi privea chipul reflectat în ea. în numele căreia exegeŃii au recunoscut imediat asemănarea cu Semelo. transformându-i într-un morman de cenuşă. 1974). fapt care stârneşte invidia titanilor. Mitul povesteşte că Semele e flatată că poartă în pântec sămânŃa celui mai mare dintre zei. însă. al doilea detaliu fiind în Legile lui Platon. care. I-II. Fărădelegea este văzută. fiindcă Zeus îl înzestrase pe copil cu o privire capabilă să înlănŃuie duşmanii. în consecinŃă. pentru a i se pierde orice urmă. Dionysos Zagreus era un copil minunat. cusută în pieptul său. îi atribuie mitul lui Dionysos Zagreus lui Onomakritos. care se decid să ucidă copilul. fiii Geei. zeiŃa Pământului. privirea „captivă". Acest mit prezintă similitudini cu un altul. care a trăit în vremea lui Pisistrate. dedicat naşterii lui Dionysos din nemuritorul Zeus şi tebana Semele.sau în unele versiuni de către Athena -. titanii recurg la un şiretlic. având. Potrivit mitului. care-l fascinează. care-i incinerează pe titani cu fulgerul său sideral. ştiind că Zeus prestase jurământul zeilor că-i va îndeplini lui Semele orice 82 .tradus sub titlul Călătorie în Grecia. luminos.

îl închide în coapsă. motiv pentru care nu vom intra aici în prea multe detalii. îi sugerează acesteia să-i ceară lui Zeus să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. ajutând-o să scape de sarcofagul de materie opacă în care a fost închis ca într-o închisoare. mai sus). Zeus consimte. dualismul divin-pământean al originii sale iniŃiale. şi toate acestea fiindcă fiecare titan participant la crimă (consubstanŃializare!) apucase să mănânce din Dionysos Zagreus. „vinovată".e.. în morfologia ritului. 83 . în context comparativ.n. înconjurată de materie opacă (soma -sema.dorinŃă. pe de altă parte. Cenuşa este. ajungem la concluzia că. o incinerează pe Semele. în vreme ce Homer o reprezintă pe aceea aristocratică. ceea ce declanşează procesul reversiv al katharsis-ukd: oamenii. v. predispuşi la boli şi la suferinŃe din cauza carenŃelor originare ale materiei titanice. şi când vine sorocul. aproximativ din perioada în care s-au articulat şi poemele homerice. COSMOGONIA GREACĂ La Theogonia lui Hesiod am făcut deja referiri în repetate rânduri. înainte de a fi transformat în cenuşă. trebuie să trăiască în aşa fel încât să „moşească" fiinŃa lor lăuntrică de lumină. Hesiod ilustrează versantul cultural popular al mentalităŃii greceşti. Zeus recuperează pruncul din mormanul de cenuşă de la picioarele sale. deşi e îngrozit de consecinŃe: imaginea. din chiar momentul zămislirii lor de către Zeus din cenuşa vinovată a titanilor. Dionysos se naşte „a doua oară" (motiv iniŃiatic) ca divinitate. canonică. insuportabilă pentru un muritor. păstrând apoi. serenă şi pură. agonală. oamenii sunt duali: au în interiorul lor o sămânŃă de lumină. Urmând logic teogonia lui Dionysos Zagreus. semnificaŃie ce va fi translată ulterior în deficienŃe fiziologice. „albă" (de unde: vestimentaŃia orficilor!). Cultivator de pământ beoŃian de la sfârşitul secolului al VUI-lea î.

pe care Socrate şi discipolii săi l-ar extirpa din memorie în momentul construirii cetăŃii ideale." (trad. deci). demoralizatoare. de altfel. interpolată. sosit acolo pentru a afla de la umbra prorocului Tiresias cât mai are de îndurat până la întoarcerea în Ithaca: „Mai bine-aş vrea să fiu argat la Ńară. cu o excepŃie bizară. rom. citatul figurează printre cele „pesimiste". Republica. p. 275. eresuri. ajung post mortem în Insulele FericiŃilor de dincolo de râul cosmic 84 . de seminŃii degenerescente (aur. palierul popular. eidola). în poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. Cel mai pregnant. mult mai nuanŃat şi permisiv la Hesiod. n. în orice moment al culturii universale -. compus din legende. Homer nu cunoaşte ceva ce. 386c. XI. oamenii din vârstele de aur şi argint devin daimones după moarte (transfigurare. ed. sincretisme şi licenŃe de credinŃă pe care nu le găsim la palierul aristocratic. V. acestei convingeri pesimiste îi dă glas umbra (eidolon-xâ) lui Abile în cântul al Xl-lea al Odiseei. în momentul în care este întâlnită în lumea de dincolo de către Odysseus. pe când eroii din vârsta a patra. indiferent de calitatea umană a celui defunct sau de faima pe care acesta a dobândit-o în timpul vieŃii.Morfologic . /La un sărac cu prea puŃină stare/Decât aici în Iad să fiu mai mare. prezintă. poate abuzivă. v.aşa cum se întâmplă. normativ. argint. toate sufletele (dublete spectrale ale corpului. 654-656. Perses. concepŃia despre moarte se înscrie într-un regim corectiv: în faimosul mit al vârstelor. care se desprind de trup în momentul morŃii se îndreaptă fără preget spre împărăŃia tristă şi întunecată a lui Hades. 1979. p. credinŃe difuze neatestate canonic. Odiseea. 156). Opere. eroi. Murnu. łinând cont de această defalcare. din start. cu o sintagmă modernă. scris de către poet pentru moralizarea fratelui său delăsător. am putea numi meritocraŃie thanatică: în lliada şi Odiseea. neconcesiv la Homer. marcat. G. 1986. fier). aramă. diferenŃa cea mai pregnantă dintre Homer şi Hesiod o găsim la nivelul imaginarului thanatic. Dimpotrivă.

Afrodita. 1972. cap. conceput ca un soi de proto-Hades în străfundurile de nepătruns ale lumii subpământene. redutabil aruncător de săgeŃi voluptuos otrăvite. rom. prima divinitate care se naşte e Geea (Gaia). dotată însă cu virtuŃi constructive. 1973). 97sq) consideră. ca un copil şăgalnic. Jean Delumeau. Metamorfoze. pe bună dreptate. Eros funcŃionează ca principiu de armonizare: tot ceea ce se va zămisli de acum încolo în univers va intra în plasa magică ordonatoare întreŃinută de el. Psyche. cărora nu le rezistă nici muritorii (ceea ce ar fi normal). Despre poziŃia paradoxală a lui Eros şi despre cariera lui mitică ulterioară am vorbit deja cu prilejul analizării Enumei elish: apărut în poziŃia a Ii-a. rom. nemenŃionând. v. p. zeiŃa pământului.adică dotat cu virtuŃi magice de armonizare . ed. de asemenea Ovidius. bucurându-se nestingherit de roadele pământului. a Ii-a. ed. numit „îmblânzitor" . Structurile mitului. apărută la confluenŃa cu Haosul cel de nepătruns şi cu „Tartarul întunecat". paredru (însoŃitor masculin) al zeiŃei iubirii. 68 şi urm.Pierre Vernant.Okeanos. „cel mai gingaş" dintre zeii nemuritori. Următoarea divinitate este Eros. Peters (Termenii filosofiei greceşti. I. fiind dublat de înfricoşătorul Hymenaios. Grădina desfătărilor. ceea ce va explica şi cariera sa de mai târziu. unde se vor odihni în tihnă. că între cele două accepŃiuni 85 .. p. Opere.de către poet. în consecinŃă. Puterea imensă a acestor săgeŃi demonstrează faptul că grecii vedeau în iubire o forŃă magică primordială. „Insula FericiŃilor" v. zeul iubirii dezlănŃuite şi al dezvirginării. 1993. 1985. Cartea I. dar nici zeii cei mari. deşi el nu este singurul paredru al Afroditei. prin miniaturizare. până la demonetizare. Francis E. ed. unde poetul latin elimină tacit vârsta eroică din schema lui Hesiod. Erwin Rohde. [Pt. nici Insula FericiŃilor). în Theogonia lui Hesiod (în voi. când nu sunt întrunite condiŃiile pentru o hierogamie. Mit şi gândire în Grecia antică. armonizatoare. când el va deveni. rom. Eros e reprezentat. inclusiv Zeus. Aceasta e ipostaza în care-l cunoaşte opinia curentă. Jean.

marcată de logica bisexualităŃii. 1995. zeiŃă sosită târziu în panteonul olimpian. pp. ed. înainte de a răsfoi mai departe Theogonia lui Hesiod. «uscatul» şi «umedul». participând în acest fel la armonizarea puterilor disparate. 159-l60) asociază Geei funcŃia fertilizatoare şi pe cea funerară: „Grija pentru cei vii şi pentru cei morŃi o are şi divinitatea feminină a adâncurilor subpământene.cea primordială.] unitate[a] primordială se ivesc. Jean-Pierre Vernant sesizează că scenariul cosmogoniei greceşti.) există o diferenŃă esenŃială... la figura Geei. rom. marchează o trecere .care au ajuns să fiinŃeze separându-se unele de altele . şi cea ulterioară. Otto. adică a contrariilor. Eros e o forŃă motrice plăsmuită după un model sexual.. ed. pentru a-i învăŃa pe oameni cum să le cultive. care nu e câtuşi de puŃin atât de lipsită de echivoc pe cât pare la prima vedere.se pot uni şi amesteca pentru a produce anumite fenomene cum sunt naşterea şi moartea a tot ceea ce are viaŃă . 136-l37) Să ne oprim puŃin. animale. mai ales dacă o punem în paralel cu Demeter. p. care poartă 86 . aceste contrarii . Erwin Rohde (Psyche. «susul» şi «josul». Zeii Greciei. marea zeiŃă primordială a pământului. oameni. rom.. în vreme ce în al doilea el leagă elemente contrare. pp. aerul întunecat şi rece. prin separări şi diferenŃieri treptate. roditor. 1995. Walter F. zeiŃa pământului fertil. un fel de «Prim Mişcător» din vechile cosmogonii. marea umedă. cosmogonică. perechi de contrarii «întunecatul» şi «luminosul». «caldul» şi «recele». ce vor delimita în lume diverse realităŃi şi zone: cerul strălucitor şi cald. «densul» şi «rarefiatul». Cornford. De asemenea.care pare să-l fi fascinat pe Hesiod ." {Originile gândirii greceşti.de la unitate la dualitate opozitivă: „Din [. folosită pentru a explica «însoŃirile» şi «naşterea» elementelor mitologice.ale lui Eros . Citându-l pe Francis M. cit.. din complexul Afroditei. 97sq. în formele sale arhaice. din Orient (cf.plante. ed. -. stăpâna misterelor de la Eleusis şi cea care i-a dăruit lui Triptolemos primele spice de grâu. cum sunt bărbatul şi femeia. în primul caz. pământul uscat.

marele Ulrich von Wilamowitz-Mollendorf (cel care se opune. 218). nu lămureşte faptul că în Theogonia lui Hesiod era nu apare niciodată. Geea îşi pierde caritatea de zeiŃă procreatoare. cit. toŃi zeii. acolo unde era adorată. în cadrul cultului. p. Demeter. Artemis and Athena) invocă o veche analogie cu zeiŃa pelasgilor." Arme Baring şi Jules Cashford (The Myth ofthe Goddess.. Ophion. cap. Hera. ed. 161) susŃine că ne aflăm în faŃa unei substituŃii: „. neprimitor. demoralizante a morŃilor (chthon).. De la ea se aştepta. însă. Naşterii tragediei din spiritul muzicii. sub numele căreia oamenii voiau a recunoaşte o a doua «mamă a pământului». Kore-Persephone. acvatic. ulterior. soŃie a lui Hades. prin asocierea cu fiica sa. cea hrănitoare a pământului şi cea thanatică. pentru a da naştere unui ou cosmic primordial. din care se vor naşte. împreună cu ele era invocată şi împreună li se aduceau sacrificii. pe de altă parte. fiind receptată mai degrabă ca o forŃă plăsmuitoare arhaică.înainte de a se acupla cu celestul Uranos.." în conformitate cu mentalitatea secolului al XlX-lea. care se culcă peste ea. ca fiind asociată subteranei reci. ceea ce nu explică. adânc. strict lexical. preia ambele funcŃii. să binecuvânteze muncile agricole. Guthrie. asociat în mod predilect cu morŃii) la ge (pământ fertil. p. Goddesses ofGreece: Gaia. Eurynome. cit. de altfel. al lui Nietzsche. roditor) se face doar după ce Geea este fecundată de către zeul celest Uranos (cf.însuşi numele pământului. strivind-o dureros (scenă care 87 . Demeter. lua ici şi colo. Erwin Rohde (op. în combinaŃia de mai târziu cu Demeter. pe de o parte. numele ei de dinainte de apariŃia lui Uranos. ge. şi. 1993.. locul Gaiei şi intra în felul acesta într-o relaŃie mai intimă cu imperiul sufletelor din adâncurile pământului. printr-un pamflet publicat în ziua de 30 mai 1872) consideră că trecerea de la chthon (pământ rece. Gaia sau Ge. The Greeks and Their Gods. atrăgând atenŃia asupra faptului că Geea creează oceanul -adică un mediu acvatic . roditoare. îi revenea însă şi domnia asupra sufletelor. ci numai accepŃiunii roditoare a pământului. care se însoŃeşte cu un şarpe zămislit tot de către ea. academic şi doct.

detaliu remarcat deja în 1945 de către R. cât şi de către Thetys. Zămislind marea. arma sa cea mai redutabilă -. către cuplul babilonian Tiamat . între alŃii.care îi vor făuri lui Zeus fulgerul sideral. aceea a salvării pruncului Hephaistos aruncat de către Hera din înaltul Olimpului.apare şi în mitul lui Eurynome). puternica zeiŃă a palatelor din adâncul mării. Trimiterea se face. pe 88 . ciudat fiind doar ce se întâmplă după aceea. aceasta din urmă nu trebuie să fie scoasă din ecuaŃie. în Theogonia lui Hesiod. de pildă. sau Themis. care urmează unei serii prime de divinităŃi ordonatoare. în Journal of Hellenic Studies. Incluzându-i şi pe titani. ea îşi demonstrează puterea în câteva ocazii privilegiate. cit. p. hierogamie din care se vor naşte titanii. în cele din urmă. Hecatonheirul cel mai vânjos devenind. că funcŃia arhaică a Geei a fost preluată în Grecia clasică atât de către Demeter. cu Uranos. ocazional. viitoarea soŃie a lui Kronos. protector al marelui zeu.cum vom vedea imediat . Barnett. D. Okeanos. zeiŃa justiŃiei divine.Marduk. râul cosmic care înconjoară lumea. seria e benefică. Geea se împreunează. op. şi din cei trei Hecatonheiri. fiindcă Geea. în cele din urmă. cu care Zeus va duce o luptă aprigă. formată din magicienii Ciclopi . însoŃindu-se tot cu Uranos. De altfel. 52 [1]). fiinŃe cu cincizeci de capete şi cu o sută de braŃe vânjoase. şi Mnemosyne.tatăl fiind Tartar -. care vor participa. să rostim şi concluzia: se pare. zeiŃa memoriei. Hyperion. „zeul luminii". şi tot ea intră . înverşunată.în ecuaŃia ipotetică a răsturnării de pe tron a preaputernicului Zeus. după decopertarea bibliotecii hittite de la Bogaz-Koy (cf. Guthrie. Geea îl va naşte pe balaurul Typhon . fiind considerată „mamă" originară în unele culte târzii. cum este. După toate aceste divagaŃii. în sincretism cu Geea şi cu Demeter. inevitabil. la gigantomahia lui Zeus. va naşte apoi o redutabilă serie malefică de fiinŃe monstruoase. Briareus. Interesant e faptul că seria monstruoasă nu se opreşte aici: mai târziu. din Enuma elish. zeul cerului înstelat. din rândul cărora fac parte. Rhea.

Văzând comportamentul abuziv al lui Uranos.scrie Hesiod -..muche de cuŃit.] ce primul făcut-a sălbatice fapte".. cu precădere la Apsu şi Tiamat: parentajul abuziv. al cărei comportament abuziv. cu excepŃia curajosului 89 . careaufost urâŃi de crudul lor Tată/ încă din ceasul dintâi. -.. „Geea. l-am relevat deja.la Zeus. ameninŃător. Toate acestea se petrec ca şi cum Geea şi-ar fi uitat virtuŃile germinative pozitive. instituind confruntarea generaŃională pe care o întâlnisem şi în Enuma elish. şi „nimeni nu scoate o şoaptă". dar îi şi închisese toŃi copiii în adâncuri. ameninŃând-o cu sufocarea. de fapt. /Fără să-i lase să vadă lumina cea strălucitoare. Geea îşi îndeamnă progeniturile titanice să se revolte . pe care-l vom afla şi în Edda scandinavă: nu prima generaŃie de zei zămisleşte lumea. concretizat tot prin zămislirea unei serii prodigioase de fiinŃe monstruoase. cum s-a spus. Theogonia lui Hesiod confirmă unul dintre motivele cosmogonice pe care le-am mai întâlnit deja.. trecând la răutăŃi. care nu numai că se întinsese peste ea. fiind chiar înfrânt într-o primă instanŃă. cu care Theogonia lui Hesiod . una fiind cu siguranŃă un import oriental. în faptele arhaice ale zeiŃei s-au cuplat funcŃii sosind din direcŃia a două zeităŃi diferite. ci una ulterioară. „le strânse groaza gâtlejul".relaŃia îndepărtată cu Apsu-Tiamat este evidentă. speriaŃi. gemea strâmtorat în adâncuri" . disponibilă. Geea este ultima dintre marile zeiŃe chtoniene sosite în spaŃiul mediteranean -împărtăşeşte şi un alt detaliu. dar acestora. dintr-o zonă tipologică apropiată de Tiamat. care se „foloseşte" de primii zei ca de o materie plăsmuitoare originară. întinsul pământ. mai departe ." Uranos recurge la acest gest criminal de teamă să nu fie răsturnat de pe tron de către unul dintre fiii săi.ipotetic . din cauza lui Uranos. motivul se va prelungi la Kronos şi. tată „mişel [. urându-i: „Astfel de fii se născuseră din Ceru-nstelat şi din Geea. / Fii de temut. grabnic. căci după naştere. / Tatăl cel crud şi-i vâra în grote ascunse în bezne/ Ceru-nstelat şi rânjea făcându-şi treaba mârşavă. după toate probabilităŃile. „tatăl cel crud".unde.

care acceptă provocarea. BătrâneŃea. Rhea este trimisă pe insula Creta să nască pe ascuns. Hesperidele. Visele. Legendele şi miturile Greciei antice. însoŃindu-se cu Rhea . daimones subpământeni care primesc şi misiunea de a bate din scut şi din arme atunci când micul Zeus plânge. pentru ca zeiŃa nopŃii Nyx să nască Moira (destinul) şi Moartea. A. Afrodita. răsar rădăcinile vieŃii".povesteşte mai departe Hesiod -. luate din perioade culturale diferite.Kronos. dar şi în crestomaŃia lui N. pentru a nu fi auzit de către răzbunătorul Kronos. giganŃii şi nimfele. devine. apoi Somnul. cititorul putându-şi rezerva plăcerea de a urmări întreaga arborescentă genetică direct pe text. recunoscut ca stăpân al lumii. După castrarea lui Uranos. Complotând tot cu Geea şi cu Uranos în perioada naşterii iminente a unui nou fiu. Zeus. care trebuie parcursă cu atenŃie la notele de subsol (nu toate ediŃiile le au!). Pentru a-l păcăli pe acesta. Marea naşte o serie prodigioasă de zei şi zeiŃe între care e şi bătrânul Nereus şi redutabila Thetys. lăsând-o pe Rhea „cernită". pe rând. al Herei cu „sandale de aur". după ce Kronos îl aruncase peste umăr. copilul fiind încredinŃat tribului orgiastic al kureŃilor. se nasc Eryniile. aruncând apoi mădularul în mare. Kronos îşi înghite pe rând progeniturile. al lui Demeter. pe care Hesiod o înzestrează cu virtuŃi fertilizatoare: „unde-şi aşează lăcaşul. zeiŃele răzbunării. Kronos. cu care îl castrează pe Uranos atunci când acesta soseşte „ars de iubire" să se împreuneze cu zeiŃa pământului. răzbunarea (Nemesis). din spuma căruia se va naşte apoi o „mândră fecioară". al lui Hades şi Poseidon. tatăl Hestiei. Durerea etc. fiindcă miturile sunt asamblate adeseori foarte logic şi închegat din diferite surse. Rhea recurge la 90 . numai că povestea parentajului malefic se repetă: ştiind de la Geea şi de la Uranos că unul dintre fiii săi e ursit să îl răstoarne de pe tron. primind de la Geea arma răzbunării. Kun. Uitarea. funcŃiile fertilizatoare ale zeilor deja existenŃi se dezlănŃuie: din sângele mădularului uranian înghiŃit de către Geea. o seceră de fier alb. Foamea.

zeiŃa vicleniei oportune (echivalenta Mayei. Trei episoade care preced asumarea suveranităŃii de către Zeus se cer a fi relevate chiar şi într-o asemenea ramă genetică sumară. ea naşte un monstru serpentiform fioros. Realizată în acest fel. Zeus.un şiretlic: înveleşte un bolovan arătos în scutece şi-l prezintă lui Kronos. înşelăciunea. Cel dintâi dintre ele vizează verticala cosmogonică. aerul supraterestru. Ajuns la maturitate. bătrâneŃea. pe Metis. iluziei cosmice. pământul urmând să fie administrat în comun. după ce vom discuta câteva aspecte legate de structura de ansamblu a mitului. aşa cum şi-o imaginau grecii. suferinŃe şi diferite alte noxe fiziologice şi psihologice .pământul şi lumea 91 . pe care îl respirăm noi. de la Hestia la Poseidon. Hades şi Poseidon îşi împart supremaŃia asupra lumii. unde sălăşluiesc zeii nemuritori. tânărul zeu pedepsindu-i cu greu cu ajutorul fulgerului sideral făurit de către Ciclopi (dintr-o generaŃie anterioară ciclopului Polifem pe care îl întâlneşte Odysseus în drumul său spre casă) şi cu ajutorul înfricoşătorilor Hecatonheiri. asupra cărora vom reveni. Zeus îl răstoarnă de pe tron pe Kronos. tânjirea. Typhon. primul luând cerul. sloboziŃi din adâncul Tartarului. uitarea şi durerea . al doilea lumea de dincolo şi al treilea marea şi oceanele. Hesiod articulând un univers cosmologic format din patru straturi: aiiher (eterul). influenŃei malefice a NopŃii (Nyx). impur. disident -. care-l înghite fără să verifice. truda. titanii se revoltă împotriva lui Zeus . în textul hesiodic. după ce îl obligă pe Kronos să-i regurgiteze fraŃii şi surorile. din complexul hindus) şi devine stăpân al lumii. îşi înghite prima soŃie. fiindcă aceasta zămisleşte. în general.excepŃie făcând Prometeu. vrajba dintre oameni. traversat de boli. Al doilea episod e cauzat de mânia punitivă a Geei. înfrânt şi el de către Zeus. foamea. Primul dintre ele e titanomahia/gigantomahia: solidari cu Kronos. împărŃeala suscită anumite întrebări. mama titanilor înfrânŃi: însoŃindu-se cu Tartarul. în cele din urmă -acesta fiind ultimul episod asupra căruia vroiam să ne oprim -. dorul.atribuite.

de aici se ivesc Somnul şi Moartea. Din Tartar izvodesc „marea cea stearpă" şi „pământul umbros". pentru a ajunge acolo într-a zecea zi.). Hesiod povesteşte că râul cosmic Okeanos îşi împarte apa în 10 părŃi: primele 9 înconjoară pământul şi mările. după Titanomahie. fără posibilitatea de a se ajunge vreodată. lui Helios. toate fiind asociate sterilităŃii. pe care am citat-o. din Theogonia. 1987. care figurează în Theogonia: acesteia i-ar trebui nouă zile de zbor să ajungă pe pământ în a zecea zi. p. pe care jură zeii. este descris de către Hesiod Tartarul. Schema generală prezintă imaginea acestor patru straturi. Gyes. Pământ şi Tartar (nu Hades). unde coboară sufletele spectrale (eidola). „fugărindu-se" mereu.din Cer. Noaptea şi Ziua. ci fiinŃele şi fenomenele pe care le generează Tartarul.Structura verticală e formată . Tartarul mai e denumit ca „loc fără ieşire". Prin Tartar trece.: L'Univers et l'Abîme. şi tot prin acest prag ambiguu intră şi ies din lume. şi tot nouă să zboare până jos." Pentru a-i pedepsi pe uriaşii cu o sută de braŃe (Hecantonheirii: Kottos. ea fiind ilustrată de pilda nicovalei aruncate din cer. simetrică. acolo unde. dar nu acestea sunt detaliile care ne interesează în primul rând. cât sunt de puternici/ Simt îngrozite fioruri gândind la acele tărâmuri. şi râul întunecat Styx. Le Soleil et le Tartare. „unda cea subpământeană curge prin noaptea cea neagră". asociate. distanŃa dintre ele fiind. pe când a zecea parte. terifiant. fiindcă „zeii.susŃine autorul francez . Alain Ballabriga. soŃul abuziv şi de tristă faimă al Geei).subterană a morŃilor (Hades). pentru a-i nelinişti pe muritori. zeul soarelui. însă dacă analizăm versurile 722-819 ale Theogoniei. p. 46 sq. aşadar. 257 sq. în Tartar. Poseidon închide Tartarul cu „o poartă grea de aramă" şi-l împrejmuieşte cu un zid de nepătruns. inevitabil. care sprijină pe umeri bolta cerului. în cele din urmă. aici stă puternicul Atlas. Briareus). apa ei fiind folosită pentru a-i pedepsi pe zeii 92 . aici sălăşluieşte Ceru-nstelat (adică Uranos. se impun inevitabil câteva nuanŃe (cf. în ed.

fratele lui Ravana. regele demonilor: datorită unui blestem al lui Brahma. o plantă nodulară asemănătoare bambusului). Theogonia confirmă tema sacrificiului antiparental. prin teama lui Kronos de a fi răsturnat de către unul dintre fiii săi. de fapt. ceea ce. La generaŃia următoare. Ravana apelează la el pentru a lupta împotriva prinŃului Rama şi a armatei maimuŃelor. Al doilea aspect derivă din logica paricidului pe care îl instituie Kronos. după care suferă alŃi nouă ani în recluziune punitivă. condusă de către Hanuman. atunci când se revoltă împotriva lui Uranos. când Zeus o creează pe funesta Pandora. secvenŃa paricidului virtual să dispară.ImpenitenŃi sau pe cei care jură strâmb: vinovaŃii. departe de ceilalŃi zei. nu se întâmplă. pe care Prometeu i-o duce fratelui său. definitivă. Te-ai aştepta ca. Zeus revoltându-se împotriva tatălui său şi preluând suveranitatea asupra lumii. Kumbhakarna nu putea fi trezit din somn decât o zi din an. în Ramayana. motivul nefiind focul . pentru a fi reprimiŃi apoi în Olimp doar în al zecelea an: imaginea e grandioasă. şi a doua oară atunci când este înlănŃuit de celebra sa stâncă şi încredinŃat vulturului. apoi. O găsim însă departe. care pare stabilă. obligaŃi să bea din apa Styxului. ceea ce în ultimă instanŃă se întâmplă. subterane ale palatului. motivul constituindu-l titanul Prometeu (frate cu Kronos şi cu Atlas. asociată fiind demonului Kumbhakarna. din curiozitatea acesteia născându-se. toate relele care îi copleşesc pe oameni. Prometeu e pedepsit de două ori: prima oară pentru curajul de a fi furat focul vegetal de la zei în beneficiul oamenilor (ascuns într-o tulpină de nartex. odată cu noua ordine divină. pe un drum care duce spre grădina Hesperidelor). cel care susŃine pe umeri întreaga boltă a cerului. castrându-l cu o secere şi luându-i puterea. zac apoi „fără răsuflet" şi „fără de glas" „într-un pat cuprins de adâncă tăcere" timp de un an de zile. restul de timp petrecându-şi-l dormind în ungherele tainice.cum 93 . a titanilor. însă panteonul clasic olimpian nu menŃionează o astfel de torpoare.

cu excepŃia zeiŃei discordiei Eris. pentru a nu tulbura ospăŃul.care păştea turmele pe muntele Ida . Supărată. pe care Thetys îl şi părăseşte rapid. ci faptul că Prometeu ştie ceva pe care nici zeii nu îl ştiu. el nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. stârnind de fiecare dată exasperarea iertătoare a Herei. decide în favoarea ei. în cele din urmă. care intră în economia Iliadei şi Odiseei lui Homer. rezultatul fiind mobilizarea eroilor împotriva Troiei. aceasta din urmă promiŃându-i judecătorului circumstanŃial Paris . secretul: în numărul mare de hierogamii extraconjugale pe care le comite părintele zeilor. împărŃirea suveranităŃii şi a sferelor de influenŃă între cei trei fraŃi mari. care va duce în cele din urmă la declanşarea războiului împotriva Troiei. De nunta dintre Thetys şi Peleus se mai leagă un episod important. mult superior ca putere tatălui. ea dă târcoale peşterii. Mărul este disputat de către Hera. prea neînsemnată -. Pentru a evita un asemenea cataclism. la ea participând toŃi zeii. zeii se grăbesc să aranjeze o nuntă între Thetys şi muritorul Peleus. titanul dezvăluie. 94 . care i se plânge fratelui săi Agamemnon. nu înainte de a îl naşte pe marele Ahile.mâna preafrumoasei Helena în schimbul mărului. şi apoi decide să se răzbune: ia un măr de aur din grădina Hesperidelor. Nunta are loc în peşterile încăpătoare ale centaurului Cheiron. şi anume cum poate fi răsturnat Zeus de pe tron. în urma suferinŃelor îndurate. Paris fiind fiu secret al lui Priam. suscită cele mai multe dileme. scrie pe el Celei mai frumoase şi o aruncă nevăzută pe masa de nuntă. aşa cum îi era firea. pe motivul că pământul nu este luat de către nici unul dintre ei. nesăbuit. totuşi. o răpeşte apoi pe Helena din iatacurile soŃului ei Menelaos. Zeus. fiindcă Moirele i-au prescris acesteia că va naşte un fiu superior tatălui său.îndeobşte se mai crede. Athena şi Afrodita. care nu fusese poftită. Paris. culpa fiind. îndepărtat de către acesta din cetate fiindcă Moirele îi prescriseseră că va fi vinovat de distrugerea ei. Hades şi Poseidon. Dintre toate motivele menŃionate până acum.

nici Demeter nu este mai prejos: atunci când îi este răpită fiica. povestirile de la începuturile lumii au relevat faptul că Geea e suficient de puternică pentru a stârni teamă. obŃinând permisiunea ca Persephone să trăiască trei pătrimi din ani pe pământ. dacă ne gândim că alături de Zeus. mai ales. Precizarea e bizară. alături de soŃ. totuşi. alături de mama ei. Motivul pentru care Pământul nu este dat în tutelajul divin al nimănui în momentul împărŃirii funcŃiilor de suveranitate între Zeus. Matriarhatul (1861). s-a suprapus peste un fond de culte chtoniene. Ciclul reproduce. straniu. în plus. ca un punct de confluenŃă. care lansase în două lucrări aproape uitate azi. urmând să fie guvernat în comun. axate pe cultul fertilizator al „Marii ZeiŃe". fireşte.mitul sugerând că el va fi guvernat în comun. însă pactul încheiat de către Demeter rămâne. 95 . Kore-Persephone. Hades şi Poseidon. Perspectiva metodologică fusese preluată de la Johann Jakob Bachofen. nonconformistul coleg al lui Nietzsche de la Universitatea din Basel. obligate să petreacă o pătrime din an în împărăŃia sterilă a iernii. venită în peninsula greacă din N-E (de unde vin. imaginea unei Grecii predilect chtoniene.. traseul daimonic al seminŃei şi al vegetaŃiei. de altfel. cum este Demeter. opus piramidei preponderent masculine din Olimp. patroana căsătoriilor: dacă puterea ei ar fi fost reală. ObservaŃie care ne aduce înapoi la pământ şi la funcŃiile sale cosmologice. aşa cum a demonstrat superb Jane Ellen Harrison. pentru a-i fi dată de soŃie lui Hades. ea nu ar fi fost prezentată ca o victimă uşoară a divinităŃilor chtoniene. si aheii). ea ajunge la o înŃelegere ciudată cu zeii uranieni. legate de logica fertilităŃii regenerative a pământului odată cu sosirea primăverii. unde o religie uraniană. La rândul ei. in Themis. îşi află explicaŃia în protoistoria mitologiei eline. pe cel mai înalt tron din Olimp se află Hera. şi o pătrime în lumea întunecată a umbrelor. Simbolismul funerar (1859) şi. Rhea şi Demeter sunt toate asociate pământului. fiindcă Geea.

Chadwick continuă publicarea inscripŃiilor traduse: The Knossos Tablets. K. Pentru descifrarea Linearului B. J. 1958. apărută în ediŃii succesive tot la Cambridge.. pe motivul că asemenea descoperiri epocale nu se anunŃă la un post de radio. care scrie .Publicând Psyche. miceniană. venind din afara filologiei clasice. Cambridge University Press. 96 .) . fiind suspectat de veleitarism. de altfel .. Linearul B. căreia ştiinŃa îi datorează enorm. Chadwick omagiind-o pe americanca Alice E. Killen and J. în timp. W. Ventris a avut. ea dispărând însă prematur.într-o epocă de dinaintea descifrării silabarului micenian de la Knossos. interesul descifratorilor s-a mutat pe greacă. Lund. dedicând capitole întregi Cultului zeilor chtonieni şi. Ventris şi Chadwick au trebuit să surmonteze bariera de prestigiu ridicată de către Evans. unde vedem o succesiune de forme aşternute de la dreapta la stânga.etrusca. de către John Chadwick şi Mihael Ventris (1953) ** ** V.. el a anunŃat descifrarea silabarului la BBC. semnelor picturale ale scrisului "hieroglific". A Transliteration by John Chadwick. în principal. Rohde. la 43 de ani. Versiunea ştiinŃifică apare abia în 1956 (Documents in Mycenaean Greek. minoic. C. ci în revistele ştiinŃifice acreditate.) aparŃine culturii miceniene. 1985). -P. Kober. dând dovadă de extremă prudenŃă atât în titlu {Evidence for Greek Dialect in the Mycenaean Archives). la imprimare. T. şi Linearului A. Erwin Rohde a reiterat interesul pentru „îngrijirea şi cinstirea morŃilor" (titlu din carte!). Nilsson: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. descoperitorul Knossosului. Chadwick şi Ventris au plasat un text în Journal of Hellenic Studies (1953). Linearul A nu a fost încă descifrat. n. ele să apară în oglindă. Gleerup. a zeului atotputernic pe care o cunoaştem. Mai vezi: Martin P. în toată istoria Linearului B. e. de la stânga la dreapta. urmând. cât şi în sugestia că ar fi izbutit o descifrare integrală. o poziŃie ştiinŃifică delicată. în 1940.ca şi Harrison. pentru ca. John Chadwick: The Decipherment of LINEAR B. Cambridge University Press). n. 1450 î.o alta decât ipostaza clasică. Linearul B (aprox. an în care Ventris moare într-un accident de maşină (la 6 sept. potrivit căruia cultura minoică era total diferită de cea continentală. Michael Ventris a publicat un studiu în American Journal of Archaeology (ulterior repudiat) în care susŃinea că baza lingvistică pentru descifrarea Linearului B este. în iunie 1952.„subpământeanul" . unui Zeus Chtonios . Ulterior. în 1894 (ed. Ulterior. ceea ce însemna că nici cele două Lineare nu aveau cum să comunice. uraniană. Olivier. rom. păstrat cel mai bine pe un faimos "disc de la Phaistos". e. situate de către arheologi în segmentul 2000-l650 î.

sosit în Grecia dinspre N-E. din ciclul cretan al lui Theseus. Paris. Lewis Richard Farnell (The Cults of the Greek States. unde Ventris şi Chadwick au identificat cultul unei „Mari Doamne. Timpul a dat dreptate. sosit în spaŃiul grec din Tracia . Sugestia lui Jane Ellen Harrison. C. peste un cult iniŃial chtonian. nu avea cum să figureze. BerlinNew York. Potnia. ceea ce sugerează o Lund-London-Paris-Oxford-Leipzig. Louis Gernet: Anthropologie de la Grece antique. Nilsson (The Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. sosit mai târziu în spaŃiul elen din zona septentrională. 1992) o derivă din pallakis („concubină"). 1927). bazate pe venerarea unei „Mari ZeiŃe". dubiile fiind risipite ulterior prin neaşteptata descoperire din Linearul B. care mută cultele chtoniene.atribuie cultul chtonian „evoluŃiei religioase posthomerice" (op. confirmate şi prin descifrarea Linearului B. unde numele lui Dionysos apare în genitiv. p. B. Maspero. potrivit căreia Dionysos . Walter de Gruyter. Dietrich: The Origins of Greek Religion. acestei perspective metodologice. 1927. 1903). într-o perioadă mult anterioară lui Homer. 1896-l909) sau Martin P. ca zeu „străin" (xenos).considerat a fi alogen. autohton. 157). aducător de foloase energetice din spaŃiul subpământean (Eniautos. olimpian-uranic.a preluat funcŃiile unui demon autohton al vegetaŃiei. dacă Ńinem cont de vechimea sa . . cit. şi ea. dezbateri aprinse. teză care a trezit. perspectivă infirmată ulterior de către Jane Ellen Harrison (Themis. 1968. Harrison mai susŃine în cartea sa că mitologia greacă s-a sedimentat prin suprapunerea cultului celest.. Interesantă e şi etimologia cuvântului Pallas. cât şi polemici înverşunate. Stăpână a Labirintului". axat pe magia resurecŃionară a vegetaŃiei. Athena şi Ariadna. a suscitat atât interes. pe care Edgar Bowden (Cybele The Axe Goddes. într-un text în care. ale cărei atribute s-au diseminat ulterior în biografiile chtoniene ale lui Demeter. I-V. 1974. F. cu care Athena este regulat asociată.spuneau adepŃii originii exclusiv trace a zeului . în cele din urmă. Agathos Daimân).

cât şi Demeter (însoŃită de Triptolemos). de altfel. nu avem cunoştinŃă să fi născut copii. detaliu marital pe care îl cunoaşte toată lumea. alături de mama ei. şi. soŃul Hades apărând mai târziu în schemă: la început.97 relaŃie hierogamică. Dintre cele trei figuri feminine menŃionate. totuşi. fiindcă a fost mamă. fecioara redutabilă a Olimpului (într-o piramidă divină . deşi miturile greceşti sunt întotdeauna foarte scrupuloase în a furniza toate genealogiile divine. tipologic. împotriva voinŃei sale. aici. preponderent. însă. FuncŃiile de fertilitate ne îndreptăŃesc s-o aşezăm. Ciudată e. dacă ne este îngăduit să formulăm în acest fel situaŃia: pe de o parte. să se căsătorească. Se pare. patroana căsătoriei). dramatizarea răpirii ei de către Hades venind mai târziu. aş exclude-o însă pe Demeter. Peirothous. decalate ca etaje mitologice. nesăbuinŃă pedepsită de către Hades cu legarea celor doi de un tron subpământean de piatră. că. pe suprafaŃa plină de verdeaŃă a pământului. Cred că fecioria celorlalte două are la bază raŃiuni ritualice. alături de Artemis. s-au suprapus câteva detalii. soŃia lui Hades. fiica mamei sale. în aceeaşi categorie poate fi situată şi Kore-Persephone. asemănătoare celor care le împiedică pe vestalele romane de mai târziu. sau Ariadna (părăsită în cele din urmă de către Theseus. celelalte două rămân în afara relaŃiilor de familie. „neconsumarea" căsătoriei de către Persephone. pe KorePersephone în rândul „vestalelor" abstinente: ea rămâne. Ajunge chiar să fie „petită" de către Theseus pentru fratele său de arme. asociată unui paredru. Athena fiind. E. pe de altă parte. deşi evidenŃele empirice par să ne contrazică: ea devine. Kore-Persephone a fost „fecioara" subpământeană peŃită de către un paredru . aproape imposibil . după ce îl ajutase în uciderea Minotaurului cretan cu un gest tipic de „zeu legător") corespunzând acestei formule. atât Athena (care îi protejează în mod tradiŃional pe eroi). cât timp se află în funcŃie.ceea ce sugerează hierogamii resurecŃionare.repet -tutelată de către anemica Hera. de fertilitate -. ea petrece mai mult timp din an într-un perimetru extramarital.

cit. este Zeus Kataibates. ceea ce sugerează tot funcŃii de fertilitate. şi una de import. 30 [2]. chtoniană. Cartea I. 282-286) a intuit subtil. şi exemplele ar putea continua. pp.98 să nu alăturăm păŃania funestă a lui Theseus de Dummuzi-Tammuz. prin etimologia numelui. Cum am văzut. 43) vorbeşte de un Zeus Leukaios („cel alb"). pomenit şi de către Pausanias (Călătorie în Grecia. imagine care ne aduce în memorie picurii de apă care cad din cer cu fiecare ploaie. două instanŃe divine iniŃiale cu funcŃiile lui Zeus. încheiem acolada legată de preeminenŃa în timp a cultelor chtoniene ceea ce explică neîmpărŃirea pământului între Zeus. asociat luminii emergente din adâncuri. cap. p.. călătorul grec vorbind. I. Erwin Rohde identificase un Zeus Chtonios printre cultele greceşti. Jane Ellen Harrison (ed. Farnell (op. spre sfârşitul aceleiaşi cărŃi. în opinia lui Guthrie (op. A doua identitate.cu multiplele incidenŃe chtoniene pe care le au aceşti zei. 35-65). daimonică. Epifaniile chtoniene ale lui Zeus sunt bine cunoscute. Gheorghe Muşu (Lumini în depărtări. cit. şi de un Zeus guvernator al anotimpurilor. 1981." Naşterea face din el un Katachthonios. cit. asociindu-l pe erou. au existat. unei mitologii a albului. Theseus . Hades şi Poseidon . Zeus este „cel ce mână norii. pp. p. 98)..Thaseus. de fapt. cit. uraniană (cu funcŃiile aferente ale unui zeu meteorologic). cea sub formă de taur subpământean. dar şi ploaia de aur sub forma căreia Zeus o cucereşte pe Danae. ed. pp.. ceea ce sugerează o ipostază hivernală. tot la Harrison. închisă de către tatăl ei într-un iatac inexpugnabil subteran. 174l75) menŃionează un Zeus Moiros. prima dintre ele dând în cele 99 . care trimite spre o ipostază arhaică a zeului. La Homer. fiind cel mai spectaculos. asociat celui de-al doilea măslin din Akademia Atenei. din mitul Europei. una cretană. fiind crescut sub pământ de către kuretii din insula Creta. vântului şi tunetului aducător de ploaie. paredrul sumerian al zeiŃei Innana-Ishtar: amândoi rămân în lumea umbrelor după contactul cu femeile. „cel care coboară". anterioară celei uranice.

lucrurile par să fie mai simple (cf. cu epifanii periodice. Guthrie. CredinŃa uraniană. un argument etimologic surprinzător aduce în acest sens volumul deja citat The Myth ofthe Goddess. în Odiseea. indo-europeană. ci prin păstrarea şi . 94 sq. El este Enosichthon sau Ennosigaios. dând mai departe riturile cabaline de sacrificiu cu funcŃie vegetală de care vorbeşte şi Pausanias atunci când ajunge în dumbrava sacră de la Olympia (op.pentru a scăpa. de Arme Baring şi Jules Cashford (ed. cit. asociat calului şi panspermiei. ibid. unde cele două autoare exprimă dubii privind extragerea numelui marii zeiŃe din Da/Ge 100 . 365. Guthrie.). celest -. Episodul întâlnirii cu Demeter şi al cuceririi ei în vreme ce aceasta rătăcea în căutarea fiicei sale îl face un Hippios. Poseidon abordând-o sub forma unui armăsar . Separarea nu s-a făcut mecanic. zeu al cailor neînstruniŃi. îl venerează şi Athena. cit. însumând toate aceste fire. ajungem la concluzia că formula finală de care dispunem în monografia clasică a zeilor olimpieni s-a articulat prin fuziunea a două etaje . în momentul deşănŃării lui Odysseus în Insula Pheacilor. prin disjungere. Cartea a V-a. aşa cum o avem în piramida clasică. 96-97) lansarea unei ipoteze potrivit căreia Poseidon -al cărui nume derivă din posis + das („soŃ al pământului") . p. 27. I. cauzând toate cutremurele de pământ. perechea Zeus .Dionysos. întrucât pământul se găseşte în fiinŃa fiecăruia dintre zeii cei mari. Hierogamia cu Demeter . care a pătruns în Grecia venind din partea de N-E a peninsulei a accentuat amprentele celeste. 419 sq. Demeter and Persephone). pp. aceasta se metamorfozează în iapă. în cazul lui Poseidon.). primul etaj fiind preponderent.i-a prilejuit lui Wilamowitz-Mollendorf (cf. tot în calitate de Hippios.din urmă.ar fi fost la origine un daimon al fertilităŃii.. fiind venerat şi ca Phytalmios („cel care face plantele să crească").resemantizarea atributelor chtoniene. p..unul chtonian şi unul uranian. în cap..în unele cazuri . p. ibid. grăbind disjungerea palierului chtonian de cel uranian.

Translated by John Z inc. „zeul indo-europeant iT anterioară Vedelor? (v.Ro.n. ' poporului lui Israel (1300. praf. ICIRTd.e.: Regele David . New York-London-îoront francez. DeuterononJ)în »* 1000 î. Roland de Vaux: Ancient Israel Iti Institutbms.and de Vaux. Numeri. înclinând mai deerahs Ϋ care numeşte seminŃele de 2" dyaf' £f?*"*■ " Dyaus. Leviticul. prof. Felix Just. mamă.+ Meter. 8) COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMEN (GENEZA) Cronologie (cf. M . at. evreii sunt bine primiti în Egipt apoi cad ce duce la exodul conSus de cătrf uZ tablelor legii pe muntele Sinai şi(Exodul. rom. 2002.Eliade. Loyola Maryrnount University An ed.

distrugerea Templului şi deportarea masivă a evreilor instruiŃi (funcŃionari.) în Babilon (587-586 î. mulŃi dintre ei se întorc în Iudeea şi Galileea. este condus de regi din Casa lui David. aprox. de către asirieni. meşteşugari. care au fost nevoite să suporte şi trauma unor schimburi eterogene de populaŃie.: regele babilonian Nabucodonosor îi înfrânge în luptă pe egipteni şi pune stăpânire pe o parte a Regatului de Sud. 587 î. mult mai modest decât acela al lui Solomon. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin privilegii cum în mod vulgar se mai crede.n. Geneza Primele fragmente din Cartea Genezei au fost elaborate.nu mulŃi reuşind să se refugieze în Egipt.n. de ordin economic: exilul forŃat babilonian pauperizase poporul şi cele două regiuni. construit de către Solomon.e.e. textul fiind desăvârşit după întoarcerea din exil. 970 î. după toate probabilităŃile. e poporul care consimte să trăiască în conformitate cu restricŃiile 102 . succesiunea înverşunată la tron ducând la divizarea Israelului în două regate.n.n.n. în primul rând de către antisemiŃi -.: se construieşte al doilea templu din Ierusalim. preoŃi.): zeci de mii de oameni sunt forŃaŃi să-şi părăsească locurile de baştină. în timpul exilului babilonian. fiind cucerit în 721 î.: regele persal Cyrus supune Babilonul. 605 î.). ci restricŃii austere de comportament: „poporul ales". 539 î. „al lui Iuda".101 aprox. 520 î.n. acesta moare aprox.n. eliberân-du-i pe evrei.e. evreii se revoltă în două rânduri (597.: primul Templu din Ierusalim. cel de nord („regatul lui Israel"). raŃiunile fiind.e. învăŃători etc.e. în consecinŃă.e. Geneza a fost concepută ca textul identitar al unei etnii sacrale care se defineşte pe sine ca „popor ales al lui Dumnezeu". rezultatul fiind cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor II. prioritar.e. în anul 930. Regatul de sud. cu capitala la Samaria. unii dintre ei . în logica Genezei şi a Exodului.

După calcule scrupuloase. Eloah apare de 200 de ori în Vechiul Testament. p. distincŃia e marcată de către cele două contexte în care apare cuvântul Elohim în Torah (pt. putând fi abordate doar pe calea . în asamblarea acestor tradiŃii. Yahwist. Exegeza a stabilit că în elaborarea Genezei s-au îngemănat cel puŃin trei filoane religioase: unul nordic. şi cel sudic. „idoli"). Grădina Edenului şi asocierea nemuririi cu fibra vegetală (prin pomul vieŃii şi al nemuririi). similitudine care i-a făcut pe mulŃi cercetători să creadă că Eloah şi Allah vin din aceeaşi rădăcină. de iudaism. poporului ales interzicându-i-se venerarea sau cultul unor Elohim Acharim. în complexul zeiŃei Innana-Ishtar şi în Epopeea lui Ghilgameş. care este pluralul cu desinenŃă masculină al cuvântului Eloah („un zeu"). ulterior. cel nordic. stihiale. cit. trimis de către zei. cu „chip cioplit". cu mult înaintea celui foarte cunoscut al lui Noe. Cele două locuri de provenienŃă. Conceptual. a căuta refugiu din calea a ceva ce te înspăimântă"). în cel babilonian. asimilat cu prilejul exilului. DicŃ. pp. pe de alta. marcat în exegeză prin textele „]". Eloah derivă din alah („a înspăimânta"). v. unul sudic. iar Elohim de peste 2000 de ori. elohimic.insuficient elucidată până azi e dată de cuvântul însuşi Elohim. interdicŃia apare de 20 de ori în Torah. op.Jules Cashford.sacrale impuse de către Yahwe. etimologic. Sinai (ci. iar cel al Sudului. dar apare în spaŃiul sumerian şi. Anne Baring . marcat prin textele „E". ed. alih („a fi înspăimântat. Yahwist. a treia influenŃă venind din direcŃia imaginarului religios babilonian. şi un potop punitiv. dotaŃi cu semn iconic. enc. muntele venerat al Nordului fiind Horeb. care nu se găseşte în imaginarul sacral iudaic. fiind cea mai frecventă dintre toate restricŃiile culturale formulate. cit. 418).. între altele. au drept locuri sacrale de focalizare două „locuri înalte" de cult (bamoth).. cu atât mai mult cu cât ambele divinităŃi corespund sugestiei lansate de nume: sunt punitive. în această categorie intrând. „cheia" . şi ca Elohim Acharim („alte divinităŃi". Elohimic. Torah. 816-826): ca nume al lui Dumnezeu. pe de o parte. unde apare. de pildă.

pus în frunte pentru a fi urmat de către popor. epifaniile plurale. morfologic. ceea ce ar justifica pluralul. veneraŃi prin efigii taurine. şi nu pe aceea a iubirii. adică se comportă aşa cum ar fi procedat. de Baal. Pentru a complica şi mai mult situaŃia. unde Dumnezeu vorbeşte fără echivoc la plural atunci când îndeamnă la facerea omului. nume generic pentru „stăpân divin" în aceeaşi geografie culturală. cel puŃin în celebrul pasaj din Geneza 1:26 nu. din Torah. interpretările fiind divergente. łinând cont de faptul că Geneza este text identitar. mitologia comparată nu uită să-l menŃioneze pe canaaneanul El. zeul împotriva căruia Vechiul Testament avertizează cel mai înverşunat. pentru a-l aştepta pe Moise. Unii cercetători soluŃionează simplu dilema. Pluralul masculin al lui Elohim continuă să dea de furcă exegeŃilor. ale unui singur zeu „autentic". psihopompă. AlŃi exegeŃi susŃin că pluralul este unul de majestate. monoteismul aspru şi aniconismul interdictiv pot fi concepute şi ca strategii de diferenŃiere cu efect integrativ: punând numele divinităŃii la plural. închinătorii lui Baal. dacă stăm să ne gândim bine: strânşi sub Muntele Sinai. zămislit ca reacŃie ideologică la vicisitudinile exilului babilonian. interdicŃia de a-i venera pe Elohim Acharim. nelegitime. ca şi cum nu ar fi singur. moment în care strâng aur şi fac din el o efigie divină taurină. Baal fiind. foarte aproape. în momente de criză similare. un viŃel (Exodul 32). aflat . sau că Dumnezeu reprezintă totalitatea multiplă concentrată în Unitate. ceea ce nu este adevărat. dintre toate divinităŃile de proximitate. de Baal şi de El. afirmând că Elohim este însoŃit întotdeauna de un verb la singular. pe care ulterior Yahwismul. zeu cu epifanie taurină. de fapt. auster şi discreŃionar. învăŃaŃii exilului ar fi dorit să sugereze că toate divinităŃile de proximitate reprezintă. a înlocuit-o.103 supuşeniei. în esenŃă. evreii intră îhtr-o situaŃie de vid sacral echivalentul „deşertului" în care sunt plimbaŃi pentru a li se pierde memoria -. se leagă. O face nu fără temei. dar sunt şi antropologi care spun că Elohim reprezintă apartenenŃa de substrat la o religie politeistă.

428).. în care divinitatea nu are imagine.) a scris cartea clasică a acestui subiect. când Dumnezeu se oglindeşte mulŃumit în creaŃia lui. cu excepŃia bigoŃilor (mulŃi dintre ei fiind pe Internet. Pentru a risipi dubiile că aş comite un sacrilegiu. pe care nu o mai poate controla. „Imaginarul multor poveşti din Geneza este indubitabil sumerian şi babilonian" ." . totuşi. comunicând poporului său că din acel moment divinitatea nu are chip. deşi cel creat va fi doar Adam. cu pagini agresive). Mai există şi alte argumente la această dezbatere -fastidioase în aparenŃă . în elaborarea textului. Abia Moise va distruge viŃelul.scriu Arme Baring şi Jules Cashford (op. tensiunile logice pot fi surmontate. cit. pe care Dumnezeu îl va descoperi că este singur pe pământ (Geneza 2:18). s-au contopit „două Geneze": una de la început.. nu consideră că ar exista o incompatibilitate între divinitatea pe care o slujeşte şi imaginea acesteia. atunci când textul spune că „Dumnezeu a creat pe om după Chipul Său. Iată două 105 . sincopele logice continuă. Episodul viŃelului de aur. se pare că. ed. l-a creat după chipul lui Dumnezeu. şi a doua în care este nemulŃumit de creaŃia sa. ci doar doctrinar: în Geneza 1:26. se spune: „Să facem om după chipul nostru.pe care nimeni nu le va putea soluŃiona vreodată logic. unde se află controversatul pasaj cu Elohim pus la plural. Antropologic. doctrinar. făurarul efigiei. i-a creat [la plural!] de sex masculin şi de sex feminin". p. după asemănarea noastră. influenŃa babiloniană ne mai fiind contestată de nimeni în lumea exegeŃilor.. aici intrând episodul cu Grădina Edenului şi cu căderea în păcat.toate acestea într-un monoteism punitiv. motiv pentru care o va crea pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2: 2l-23). Roland de Vaux (Ancient Israel. subliniază că Aaron. văzând că ceea ce a creat „este bine". precizez că aceste aspecte mă interesează strict antropologic. scriinduse deja biblioteci vaste despre această chestiune.104 în „posesia" poporului lui Israel. pe care lam citat deja. stihial. cit. în Geneza 1:27.

lumina dintâi reprezintă energia daimonică a vegetaŃiei resurecŃionare. în vreme ce Nabu. stăpâneşte ziua a patra. asigurând renaşterea. p. Primul exemplu este dat de cele 7 zile ale CreaŃiei. pământul produce vegetaŃie înainte de apariŃia soarelui: Dumnezeu constată lucrul acesta. constatând că „este bun". ea aparŃine chiar 106 . care reproduc zilele calendarului lunar babilonian. analogia făcându-se cu egipteanul Ptah. divinitatea nu e separată de creaŃie. zeul păstoritului şi al turmelor tutelează ziua a treia. aşezând cele două astre „în întinderea cerului". ceea ce ne duce cu gândul la zeii resurecŃionari ai fertilităŃii. cit. şi-l include în ordinea imuabilă a creaŃiei. apoi. pe care o găsim în multe mitologii: e „lumina" care face ca planta să treacă peste proba grea a iernii. pentru a separa ziua de noapte. în afară de Grădina Edenului. Geneza este o cosmogonie nesacrificială. fiindcă Dumnezeu creează lumea prin cuvânt. în unele cazuri. mai mult. la Epopeea lui Ghilgamesh şi la Mesopotamia. logica transsubstanŃierii prin consumarea unei substanŃe vegetale. apărută înaintea sursei astronomice (soarele). de sugestia că Adam şi Eva ar putea dobândi nemurirea. în Geneză (1:12). 421) atrag atenŃia asupra faptului că succesiunea reproduce ordinea din calendarul babilonian.care sugerează. este una spirituală. Al doilea e chiar mai subtil (ibid. Orice text de exegeză doctrinară ne poate lămuri că prima lumină. dar nu la spaŃiul strict semitic). zeul astronomiei.exemple. 421): în Geneza. cum am mai văzut. dacă mănâncă din pomul potrivit (sunt pedepsiŃi fiindcă au mâncat din pomul cunoaşterii. mai târziu vegetaŃia. sămânŃă cu sămânŃă şi rod cu rod (1:11). Dumnezeu făureşte mai întâi lumina (1:3).. pentru a nu mânca din pomul vieŃii şi al nemuririi . în ziua a patra (1: 14-l9) el creează soarele şi luna. unde Nergal. foarte elaborată. p. Anne Baring şi Jules Cashford (op. cel puŃin ipotetic. care apare înaintea soarelui şi a lunii. Inedită e şi poziŃia divinităŃii în raport cu creaŃia sa: în alte cosmogonii. deşi sub aspect antropologic lucrurile pot fi gândite şi altfel: prin asocierea cu vegetaŃia. dar sunt alungaŃi din Eden din raŃiuni preventive.

ca fiinŃă a istoriei. că fiecare lucru creat este într-o măsură potrivită pătruns de Duhul Sfânt. Un ultim aspect ce se cere a fi relevat Ńine de etapizarea CreaŃiei în şase zile de lucru şi într-una de sărbătoare.. .cum am exclamat deja. în Vechiul Testament. SentinŃa înseamnă. Anne Baring şi Jules Cashford (ibid. el ar putea sugera că lucrul tocmai făcut ar putea fi şi „rău" tocmit. a cosmosului.. se reflectă mulŃumit în cele făcute şi constată că „este bine". viciile ascunse sau munca de mântuială atrăgând asupra sa consecinŃe legale grave (o temporal.... de la germani). fiindcă ar da de înŃeles că Dumnezeu poate face şi „greşeli". întoarcerea spre timpul plenitudinar 107 . pp. NeînŃelegeri putem avea şi în cazul asentimentului divin de la sfârşitul fiecărei zile de creaŃie. dimpotrivă. de fapt. în general. cu alte cuvinte.). cu disfuncŃionalităŃi ce se cer a fi remediate. 420-421) au remarcat că sentinŃa reproduce un model juridic mesopotamian. unde fiecare meşteşugar era obligat să parafeze declarativ calitatea de „lucru bun" a produselor pe care le trimitea la piaŃă. din start. altfel spus: că a intrat în armonia generală. ca fiinŃă închisă în istorie. ConsecinŃele sunt importante pentru „fiinŃa creaturală" (ca să folosim o expresie a lui Merleau-Ponty). E limpede însă că asentimentul lui Dumnezeu nu este unul de ordin moral. fiindcă dacă ar fi aşa. Dumnezeul Genezei înscrie lucrurile pe care le creează în istorie. ea se află în afara creaŃiei. că istoria este epifania de sine a lui Dumnezeu. fiind nesubstanŃial unită cu ea. Zămislind universul într-o succesiune de mai multe zile. care este omul: el apare. unde CreaŃia se zămisleşte. într-o atemporalitate originară plenară.unei generaŃii divine secunde (cazul lui Marduk. detaliul fiind oarecum inedit pe ansamblul cosmogoniilor pe care le cunoaştem. sau cazul lui Odhin. bună pentru totdeauna. când Dumnezeu se opreşte. ceea ce înseamnă. ipoteză imposibilă în contextul iudaismului. motiv pentru care iudaismul nu permite resacralizarea. ceea ce contravine calităŃii de divinitate perfectă a Creatorului. unde binele este contrapus răului.

adăugirile ulterioare fiind apocrife. produce manifestări de sine eterogene ceea ce e incompatibil cu teza perfecŃiunii de sine a divinităŃii -.altfel spus . Procedând în acest fel. noi suspectăm istoria de neautenticitate. aşa cum întâlnim la majoritatea riturilor arhaice. în cazul majorităŃii dintre noi. Aspecte ale mitului etc. în sens restrictiv. foarte suplă. Leviticul şi Deuteronomul (Sefer Torah). noi atemporalizăm întrucâtva disciplina noastră: sugerăm că toate achiziŃiile istorice ale textului-dintâi sunt inferioare textului de bază. pentru a se resacraliza.dintâi (Mo tempore). erodate de vreme şi de neînŃelegeri. adică primele 5 cărŃi din Vechiul Testament: Geneza. într-un mod foarte interesant. etc. fie că el pune în mişcare un Timp care-şi pierde. autor al CreaŃiei.ne obligă să revenim la textul dintâi atunci când dorim să înfăptuim un gest cultural sau sacral plauzibil: numai textulsursă. fiindcă Timpul. fiindcă textul „obiectiv" e numai acela de la care „distorsiunile" ulterioare pornesc. într-un prim sens extensiv. nu şi curgerea temporală care ne desparte de ea. puŃin credibile. spunem. apocrife. sau are parte de un eveniment menit să îi dezechilibreze bagajul de sacralitate. el devine 108 . Această concepŃie. Mircea Eliade: Sacru şi profan. Exodul. obişnuinŃa -filologică sau hermeneutică . pe parcurs. ceea ce în iudaism . sunt epifanii de sine ale DivinităŃii din Geneză. alogene. s-ar sugera fie că Dumnezeu. unde. (V. consecinŃele sunt spectaculoase şi în ceea ce priveşte Cartea Sfântă (Torah). Istoria.) Dacă iudaismul ar cunoaşte riturile de resacralizare. sugestie de asemenea opusă doctrinei perfecŃiunii suprasensibile a lui Dumnezeu. în momentul în care comunitatea resimte un deficit de sacralitate. ea revine ritualic la timpul dintâi. îşi găseşte expresia în reflexele istorice ale Torei. Torah este Pentateuhul. Numeri. Procedând în acest fel. Nostalgia originilor.în modul extensiv în care poporul lui Israel înŃelege Cartea Sfântă. sau . portanta sacrală.prin logica însăşi a Genezei -nu se întâmplă: noi cauŃionăm originea. este cel autentic. Iudaismul procedează invers: el dă credit Timpului.

ansamblul celor 24 de cărŃi care formează Vechiul Testament. în posesia căruia a ajuns Codexul. dar că tradiŃia literară pe care o dezvăluie merge înapoi în timp. al Pentateuhului să se extindă şi asupra „epifaniilor" şi reflexelor sale istorice.n. în Edda islandezului Snorri Sturluson (cea 1220 e. care a consemnat. care nu permit asemenea aglutinări cu elemente alogene. apoi din XII sau XIII. şi Mishna. împărŃind şi Torah în trei „etaje" (cercuri) de sfinŃenie. extrem de riguroase. pentru argumentarea vreunui detaliu relevant din Torah.n. Există şi şcoli care includ în acelaşi corp mare. formulate în diferite secole. în jurul anului 1250 e. COSMOGONIA SCANDINAVĂ Cosmogonia sacrificială a popoarelor din nordul Europei o găsim. în ciuda secolului eminamente creştin în care a fost compilat textul. sau chiar spre cel anterior. un comentator să recurgă la Midrashuri din secolul VH. Lărgind mai departe cercul. datat ca redactare. în forma canonică admisă de către evrei. sacru. formulând în acest fel lucrurile.fiind aceea că Torah este atât textul-sursă. dintre care primul . spre secolul al Xl-lea e.care pe noi ne contrariază filologic şi hermeneutic . nu putem ignora. a Codexului Regius. între 1639-l643. în principal.). şcolile exegetice puriste. Prin intermediul 109 . Desigur. strânse mănunchi în timp. spiritul Torei cuprinde şi arborescenta Midrashurilor. a comentariilor rabinice. cât şi achiziŃiile sale ulterioare. privind faptele şi spiritul Bibliei. Se poate întâmpla ca.n. Titlul textului se leagă de descoperirea. „repetiŃia" în timp şi hermeneutica „legii orale". tradiŃii precreştine. datată cu 30 de ani mai devreme. cu aproximaŃie. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson.cel la care fiecare cititor trebuie să ajungă . motivaŃia . făcând ca în acest fel cadrul iniŃial.reprezintă revelaŃia lui Moise de pe Muntele Sinai. dinamic. au stabilit că textul prezintă similitudini cu Edda lui Snorri Sturluson.

Renaud-Rrantz. hrănit de vaca primordială Audhumbla. Ştefan Borbely. I. Mythica (www. din acest mariaj născându-se cei trei fraŃi Odhin (Woden. tot la Oddi. eroii Einherjari şi Berserkiri. Wodan. Aceasta. M. Bor. 2 voi. Loki. cap. se pare. Eliade. cel dintâi dintre zei. germani. la începutul lumii. n. Cartea de bază rămâne aceea a lui Georges Dumezil. numele integral fiind Saemundar Edda hins froda („Edda înŃeleptului Saemundr"). 1939. Ymir confirmă paradigma divinităŃilor primordiale abuzive. A existat şi un joc interactiv pe Internet bazat pe teme ale mitologiei scandinave. ameninŃătoare. a publicat şi Eugen Boureanul: Mitologia Eddelor. o ediŃie de amator. Alte titluri: Jacob Grimm. Vili şi Ve. el dedându-se mereu la stricăciuni împreună cu ceata din ce în ce mai mare a uriaşilor de gheaŃă. v. Georges Dumezil. căsătorit cu uriaşa Bestia. dând la iveală într-o primă instanŃă şuviŃe de păr. şi numele textului. ed. exista o pustietate devoratoare hivernală. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson au ajuns la foarte cunoscutul Saemundr Sigfusson (1056 1133). de unde ar veni. Folke Strom. Structures de la mythologie nordique. apoi un cap şi un corp. traci şi geŃi. şi în acest fel s-a născut Buri. [Cf. 1978] In româneşte. 1977. Bibliografia accesibilă la noi nu este vastă. Wotan).mythica. Paris. Essai d'interpretation comparative. dar care a locuit. 1993. neavând ce mânca. Anterior. 1922. Budapest. v.aceleiaşi regresii filologice. textul epicizat a apărut în Walhalla şi Thule. Mythes et Dieux des Germains. foarte scurtă. Akademiai Kiado. din care a apărut uriaşul de gheaŃă Ymir. Vilâgirodalmi lexikon. lingea suprafaŃa de gheaŃă. Pt. Cam-E. BPT. XXI: CelŃi.com). ca şi Sturluson. ICIR. Die Gb'tter der Germanen. Eroicul (2001). Mit şi epopee. pe 110 . Deutsche Mythologie. Hermann Schneider. Acesta a avut un fiu. I-II. Ginnungagap. De la Herakles la Eulenspiegel. un mare centru spiritual islandez. Edda fiind o scriere „de la Oddi". Librairie Ernst Leroux. suprimat anul acesta de către tehnicienii de la Microsoft. de la care nu ne-a rămas nici o operă scrisă. Edda povesteşte că. rom.

pe 111 . şi se folosesc de sângele lui pentru a-i îneca pe toŃi uriaşii de gheaŃă. stejarul şi frasinul intră într-un complex iniŃiatic de transsubstanŃiere. în pragul iernii. vegetal al stejarului. la germani. în lume creşte copacul axial Yggdrasil (Yggdrasill.care îi zămislise .. continuă să împărtăşească ura împotriva zeilor grupaŃi în jurul lui Odhin. indiciu care trimite spre un străvechi cult dendrolatric. In jurul uriaşilor de gheaŃă se strâng şi o mulŃime de pitici. ambele ortografii apărând în Edda). îl ciopârŃesc. un imens frasin cosmic. care se căsăpesc între ei. concepŃie care duce la un dualism pe care l-am găsit deja în dubletul soma . conceput drept sufletul etern. inamiciŃia lor pentru zei e notorie. combustia ignică. a luptătorilor stihiali din vârsta de aramă. pentru a continua linia genetică a uriaşilor hivernali. dinŃii şi fălcile lui se transformă în stânci. la mijloc se află focul. odată ce „moare". Un alt frasin găsim în mitul vârstelor din Munci şi Zile (Hesiod). suspendat pe firmament de către patru pitici foarte puternici. unde seminŃia a treia. însă. cu excepŃia lui Bergelmir şi a soŃiei sale.sema din orfism. care produce vâscul tăiat ceremonios de către druizi. care izbutesc să fugă într-un trunchi de copac găurit. mări şi oceane. Vili şi Ve se decid să îl înfrunte. preferând locuri mai sigure (dar nu întotdeauna foarte plăcute). „alb". adevărat fiind şi faptul că aceştia nu se prea aventurează în Ńinuturile locuite de către uriaşi şi pitici.spune povestea . Cadavrul dezmembrat al lui Ymir este aruncat de către cei trei zei mari în Ginnungagap: carnea lui Ymir devine pământ. şi Ńeasta lui devine cerul. este făurită tot din lemn de frasin. Frasinul este unul dintre cei doi copaci de foc ai mitologiei europene. Odhin. a căror putere e copleşitoare. în partea de nord a Europei. oasele lui devin munŃi. ascuns de frunzişul opulent al acestuia atât timp cât stejarul este verde. ExcedaŃi de răutatea lui Ymir.. atunci când i se scutură frunzele. sufletul etern iese la iveală. în cazul Nordului. pentru a se răzbuna pentru dezmembrarea lui Ymir. celălalt fiind stejarul. şi vor reapărea la sfârşitul lumii. sângele lui în râuri. ei se aşează la marginea lumii.din sudoarea de la subsuori. Odată cu dezmembrarea lui Ymir. celŃi şi scandinavi. analogia fiind dată de vâscul druizilor. Ragnarok.

.confirmă provenienŃa.prin care este asociat teluricului. care este adevărata ei finalitate. De la Balor ne vine. 1980). primul fiind divinitatea psihopompă. timp în care învelişul de carne dispare cu totul. unde oasele defunctului sunt consacrate . Aceleiaşi concepŃii iniŃiatice îi aparŃine şi relaŃia dintre zeii celŃi Balor şi Lugh (cel alb). ed. însă cadrul şi detaliile sunt. pe care trupul doar îl „găzduieşte". Eliade. a cărui identitate triadică . Cu un aspect particular ne vom întâlni în capitolul dedicat riturilor de iniŃiere şi de sacrificiu. care trece prin foc. neagră. subpământeană. M. atemporal. că nordicii nu se tem de moarte. pe de altă parte. pentru a-i da naştere lui Lugh. fiind consumat de el. aruncându-se exuberant în rugurile de sacrificiu. explică două dimensiuni fundamentale ale cosmogoniei scandinave: dezmembrarea lentă. corpul dezmembrat al nordicului dă la iveală sufletul etern. în hinduism. Numai în India arhaică. rom. iminentă a ordinii articulate a cosmosului axial sprijinit de către Yggdrasil şi situarea universului într-o relaŃie perspectivică eschatologică. cu deschidere existenŃială evidentă. De la Zaîmoxis la GenghisHan. cea din Edda pregăteşte CreaŃia pentru moarte. motiv pentru care cosmogonia scandinavă este aceea care le dă cititorilor cele mai multe „frisoane" metafizice. autodistrugându-se. fireşte . întâlnim o dinamică eschatologică atât de 112 pronunŃată.nia) sau Caesar (De Bello Gallico): trecând prin foc. Balaurul. focului şi zborului. şi în cultura funerară a dolmenelor din N-V Europei. alb. fiindcă implică transsubstanŃierea vieŃii prin intermediul morŃii.învelite fiind într-un linŃoliu alb -abia după ce stau 7 ani sub pământ.cum am văzut deja -. ecuaŃia apoteozei thanatice fiind vizibilă în două dezvoltări particulare: în observaŃia făcută şi în privinŃa dacilor (v. Toate aceste detalii de ordin iniŃiatic. Spre deosebire de celelalte cosmogonii. fiindcă are aripi .

Frasinul cosmic Yggdrasil . care au. din care curge înŃelepciunea (marele zeu Odhin îşi va sacrifica un ochi pentru a fi lăsat să bea din această fântână). legată de fertilitate. opuse celor celeste. amândoi. cele nouă lumi suprapuse. Vanenheim. inaccesibilă. fertilizatoare. unde sălăşluieşte balaurul Nidhogge. unde zeii Aseni îşi Ńin sfatul. care roade rădăcina Yggdrasilului atunci când se satură să înfulece corpurile muritorilor care îi cad de sus. a oamenilor (Midgard).asemănătoare Moirelor greceşti. fiindcă soŃia consacrată este 113 . Ńinutul uriaşilor. unde sălăşluiesc zeii Asenii (Aesir). preponderent sterile. Vanii (Vanir). Legea). Asenii ieşind mai bine din acest troc. de altfel. ai fertilităŃii. că pentru a sigila un fragil pact de pace. de pe pământ. agonală. primindu-i pe gemenii Freyja şi Freyr. mai vechi decât Asenii (preponderent războinici). iar crengile în lumea de sus a zeilor. cu una originar chtoniană. Vanii trăiesc într-un Ńinut mărginaş şi apos din tărâmul de mijloc al piramidei axiale. una dintre Nomele destinului . cu crengile sale. funcŃii accentuate de fertilitate. Copacul este sprijinit de trei rădăcini uriaşe: una coboară în fotunheim. al morŃilor. mitul spune. copiii zeului mării. ceea ce îi înzestrează cu funcŃii chtoniene. din care Asenii au ieşit învingători. concentraŃi în jurul marelui zeu Odhin. după o beligerantă înverşunată. unde se află fântâna. celelalte două fiind Verdandi (FiinŃa Prezentului) şi Skuld (Necesitatea) -. sterilă. Mai există şi o altă categorie de zei. Este evident că în asamblarea acestei repartiŃii divine s-a cuplat o paradigmă celestă. şi a treia rădăcină coboară lângă fântâna lui Urd (Trecutul. Trunchiul lui Yggdrasil se află în „lumea de mijloc".altele. După unele indicii lucrurile nu sunt însă clare. a lui Mimir. a oamenilor şi a zeilor (axis mundi). vertical fiind conceput în aşa fel încât să unească lumea morŃilor.relatează mai departe Edda -acoperă. Njord. cele două grupe de zei schimbă între ele diferite divinităŃi. a doua se prelungeşte în Ńinutul ceŃos Niflheim.

marea sală de ospeŃe).. de către Odhin. 114 . 3) łinuturile de sus (de la nivelul crengilor): Muspelheim („łara Focului"). prin mijloace şamanice şi magice. descoperă la baza copacului Runele. Vanenheim (Ńinutul zeilor Vani).. O similitudine funcŃională există la nivelul Einherjurilor. marea sală a zeilor Aseni. celticul). litere. şi când „renaşte" (există şi indicii că ar fi fost împuns cu o lance. ea fiind câştigată în cele din urmă. Od sau Odur. Odhin. urmaşii lui Ymir prin intermediul fugarului Bergelmir). Pentru a sintetiza piramida axială a lumii. iată „harta" celor nouă Ńinuturi cosmice pe care le străjuieşte frasinul cosmic Yggdrasil: 1) Lumea subpământeană: cele trei rădăcini menŃionate deja. -. I. pe de o parte. 15) După dezmembrarea uriaşului Ymir. Freyja devine consoarta lui Odhin. numeroşi cercetători nepregetând să atragă atenŃia asupra similitudinii de morfologie cu răstignirea lui lsusl). Asgard (Ńinutul zeilor Aseni. care se însoŃeşte cu uriaşa Angurborda. cel care deŃine runele fiind şi stăpânul magic al lumii. care sunt. care ar putea fi Odhin. zămislind trei progenituri înspăimântătoare.Frigg. cei trei zei mari. Walhalla şi Thule. Loki (relativ apropiat de Lugh. Lichtalfenheim („łara spiriduşilor de lumină"). 2) łinuturile de mijloc (corespunzând trunchiului): Midgard (Ńinutul oamenilor). ed. textul menŃionând un soŃ pierdut. sala guvernată de către Freyja. ca „zeu legător". care îşi vor avea rolul lor foarte bine determinat în bătălia divină finală. în centrul căruia se află Walhalla. unde tronează Odhin. iar pe de alta concatenări magice ale universului. Printre Aseni se află şi maleficul zeu al focului. (Cf. odată ajunşi în Asgard. iar ceilalŃi ajung în Sessrunmir. Vili şi Ve îşi dispută supremaŃia asupra lumii. cit.. Riesenheim (Ńinutul uriaşilor hivernali. eroii virtuoşi recuperaŃi de către Walkyrii de pe câmpurile de bătălie (v. care se împart. care se răstigneşte nouă zile la rând pe Yggdrasil. p. mai jos). în două grupe: unii sunt resuscitaŃi în Walhalla.

şarpele Jormungand. obişnuia să spună Odhin celor care îl întrebau de ce îşi ia continue măsuri defensive de prevedere." Yann Brekilien (La mythologie celtique. Freyja şi Freyr. Edda mai povesteşte că zeii Aseni se tem permanent de cucerirea Asgardului pe care îl locuiesc . pentru a-l Ńine sub supraveghere.. Dualitatea se răsfrânge asupra modului în care scandinavii şi celtii îşi reprezentau omul. iar o altă parte descompusă. o jumătate a lui fiind „terestră". analogia cu omul şi cu vâscul. 18). fiinŃa „eternă". în contrapartidă cu Odhin. tăiată în două la mijloc. De Bello Gallico (cartea a Vi-a. pe care trebuie să o „consume": „Galii [. pe care zeii îl vor păstra în Asgard. 1981. de altfel. tăiat în două pe verticală. Sid: o parte a copacului arde până la temelii în timpul anului. Textul clasic . albăstruie. ci după cel al nopŃilor.] determină durata [anului] nu după numărul zilelor. posesia stăpânului atotcunoscător. în această privinŃă . Paris. el..se află în lucrarea lui Caesar. opacă. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel încât noaptea precede zilei. de culoarea întunecată a lumii subpământene. pe când al doilea rămâne verde.care va consfinŃi prăbuşirea lumii şi a frasinului cosmic Yggdrasil (Ragnardk): lupul Fenrir. pe verticală: o parte a ei este străvezie. p. asociat lumii de dincolo.. Editions Jean Picollec. devenind cenuşă. aparŃinând „vieŃii". au şi ei o disimetrie thanatică: Freyja este asociată eroilor morŃi resuscitaŃi. în. 53) aminteşte în acest sens că în Mabinogi de Peredur (care va deveni Percevall). în lumea subpământeană. copiii zeului mării.„lupul cenuşiu îşi tine ochii aŃintiŃi asupra Asgardului". iar o altă jumătate „morŃii".cel mai sibilinic. pe care scandinavii şi-o reprezentau dual.. gemelaritatea este un fapt curent: un ochi al lui Odhin se află în Asgard. post-ignică a stejarului. care va înconjura Midgardul. Cei doi zei gemelari de care am amintit deja. fiind evidentă. pe când al doilea este la Mirnir. 115 . există un motiv al copacului gemelar. şi zeiŃa morŃii Hei. Njord. In mitologia scandinavă. pe când Freyr aparŃine exclusiv vieŃii. unde Imperatorul sugerează că galii au o parte de „noapte" în fiinŃa lor.

nu urcă în Walhalla. 2001). eroii ursulini. va fi preluată de către vârsta a patra. mai puternici decât ei sunt Berserkirii. ale sălbaticilor Berserkiri. Asenii nu vor putea evita sfârşitul lumii şi al frasinului Yggdrasil. care are proprietatea magică de a se regenera în fiecare noapte. ei manifestă . Berserkirii refuză resuscitarea. Odhin trimite pe câmpurile de bătăliile frumoasele Walkyrii. pentru a se dezintegra de bătrâneŃe. Ştefan Borbely.care este cel mai puternic dintre zei -. comportamentul lor se caracterizează printr-o torpoare ursuză. singurii eroi pe care îi cunoaşte mitologia scandinavă. Asenii ştiu însă că armata lor. nu este suficientă pentru a-i înfrunta pe Vani şi pe uriaşii de gheaŃă. din această cauză.pe motiv că 116 . în centrul acesteia se află sala de ospăŃ Walhalla. sufocându-şi duşmanii. De la Herakles la Eulenspiegel. magică. luptătorii nestăviliŃi ai vârstei de bronz fiind mult mai puternici. şi în acest fel efectivul armatei Asenilor sporeşte neîncetat.cum spuneam mai sus -şi o altă similitudine cu oamenii mitologiei scandinave. în poziŃia în care îi găsim pe luptătorii stihiali ai vârstei de aramă . care luptă cu ghearele şi cu dinŃii. stihiali. cum apare la Richard Wagner). fiind făuriŃi din lemn de frasin. consumând carnea unui mistreŃ uriaş. numeroşi bătrâni obosiŃi ai basmelor germane culese de către FraŃii Grimm fiind vestigii legendare. interpolată. unde Asenii ospătează continuu. tradiŃia homerică. le aduc în Walhalla. (v. Deşi îşi sporesc armata cu fiecare zi care trece. Mai mult chiar. cea a eroilor.care se ucid între ei . când cele două grupe de zei şi uriaşii friguroşi resentimentari . Sâltrimnir. pentru a se alătura armatelor zeilor Aseni. care adună leşurile eroilor merituoşi Einherjarii -. Einherjarii. Berserkirii se află. folclorizate. Eroicul. Ragnarok („amurgul zeilor".din mitul vârstelor al lui Hesiod {Munci şi Zile): aici. însă. motiv pentru care fortificarea cetăŃii ocupă un loc important în poem. agonală. oricât de redutabilă ar fi. în raport cu eroii civilizatori resuscitaŃi. ci rămân în adâncul umed al pădurilor. Einherjarii nu sunt. pentru a fi resuscitate.

. victorios asupra lui Freyr. Nimeni nu poate spune dacă această acoladă optimistă face parte organic din dramatica poveste a cosmogoniei scandinave. balaurul care roade rădăcinile Yggdrasilului va izbuti să taie seva de viaŃă a frasinului cosmic.. Cosmogonia 117 . Odhin însuşi piere în această luptă. şi uriaşul ignic Sutur. zeiŃa subpământeană Hei şi şarpele de tip ouroboros Jormungand. de erorile sacrale ale zeilor şi oamenilor. mai mult chiar. lupul Fenrir. presimŃind grozăvia care se va întâmpla. care vor izbuti să treacă de „puntea curcubeului". al zeiŃei Hei. monstrul Midgardului. referitoare cu precădere la morŃi: Edda are chiar şi o imagine de neuitat. se vor afla zeul malefic Loki şi progeniturile sale. De aceeaşi parte se vor afla câinele monstruos Garm. însă. sub aspect logic. Nidhogge. Filologic. ipoteza interpolării pare a fi cea mai plauzibilă. Ymir . Bifrost. sau este doar o pioasă interpolare corectivă ulterioară.se vor înfrunta pe şesul Vigrid. fiindcă oamenii şi zeii uită să facă pedichiura rituală a leşurilor pregătite pentru a lua drumul lumii de dincolo. Ragnarb'k-vl va fi precedat de trei ani cu frig năpraznic. care-şi pierduse un braŃ într-o luptă anterioară cu Fenrir. înainte de Ragnarok. în timp.doresc să răzbune dezmembrarea părintelui lor. mai curate decât cea anterioară. zeul asen al războiului. unghiile netăiate ale morŃilor. când ecourile Ragnarokvlui se vor fi uitat. dilema nu va putea fi rezolvată până în momentul apariŃiei unor detalii textuale inedite. care îl va ucide pe Tyr. a corăbiei negre Naglfar. care apăra Asgardul. Lif (ViaŃa) şi Lifthrasir (DorinŃa de viaŃă) izbutesc să se ascundă în trunchiul frasinului cosmic Yggdrasil. fiind înghiŃit de către lupul Fenrir. fiind cauzat. De partea atacatorilor. la cârmă aflându-se Loki. trickster-vl malefic al zeilor Aseni. prăbuşindu-se odată cu el. odată cu Ragnarb'kvl. ea va fi lansată pe apele negre ale morŃii de către uriaşii gheŃurilor. ele vor da naştere unei noi seminŃii cosmice. construită de către duşmanii Asenilor din. care se va prăbuşi la pământ cu un zgomot infernal. devenind suficient de mare. peste câteva cicluri cosmice.

de fapt. tolerându-l. Odhin. fiind lovit de o creangă de vâsc. Altfel formulată ecuaŃia: viaŃa. de-a lungul Eddei. la druizii cu care ne vom întâlni în capitolul care urmează. cangrena răului urcă insidios în univers. cu toate bucuriile şi suferinŃele pe care le încercăm în ea. Loki este. e imposibil să nu te gândeşti. ei au parte de o seamă de întâmplări memorabile. frumosul Balder. aşa cum fac Odhin şi Thor. cultivându-l chiar. pe de altă parte. Aşa se face că destinul zeilor Aseni e determinat de moarte.îl dă. 118 . fiul lui Odhin şi al Friggăi. gaj înŃeleptului Mimir -. zeii Walhallei cresc sămânŃa Ragnarb'k-vhri în propria lor cetate. suportând adesea şi vicisitudini neaşteptate din cauza acestei însoŃiri. citind acest episod. purtând totul spre un final negativ apoteotic în care va pieri şi marele zeu care guvernează lumea. zeu ignic şi metamorfic. într-unui dintre episoadele cele mai cunoscute ale poemului. care le dezmembrează trupul şi îi apropie ineluctabil de Ragnarok: Odhin îşi pierde un ochi în lumea de dincolo . în centrul metafizic al complexului se află însă fascinantul Loki. culegătorul vâscului de pe trunchiul de foc al stejarului. cărora le place să se plimbe cu el. Tyr lasă un braŃ în gura lupului Fenrir. nu reprezintă decât amânarea unui sfârşit spre care converg toate cele existente. stăpânul Runelor.scandinavă are structura unei eschatologii metafizice cu substrat iniŃiatic: moartea. aruncată de către zeul asen orb Hodr. coboară tragic în lumea de dincolo.

slujitorilor săi. luptând umăr la umăr cu toŃi marii eroi ai Aheilor. Ştefan Borbely. XIX. E şi rege. De această cicatrice se va folosi Odysseus ca semn de recunoaştere.. 255-301) 119 . ceea ce implică un statut cel putin egal cu acela al celorlalŃi eroi. tot conspirativ. suficiente argumente pentru a acredita ideea că soŃul răbdătoarei Penelope nu are motive pentru a se iniŃia după ce petrecuse zece ani sub zidurile Troiei. Odysseus poartă o cicatrice la picior. Eroul homeric. fără ca textul să fi sugerat vreodată că s-ar afla într-o situaŃie de inferioritate faŃă de ceilalŃi. şi ea. plus bibliografia aferentă). odată ajuns acasă în Ithaca {Odiseea. De la Herakles la Eulenspiegel. Eurikleea. fiind recunoscut ca atare: un camarad de arme inferior.INIłIERI ŞI SACRIFICII Poate că cea mai bună introducere în problematica iniŃierilor este aceea de a avertiza împotriva folosirii abuzive a termenului. şi-n unele cazuri chiar superior. n-ar fi fost admis la adunările căpeteniilor. că Odysseus rătăceşte zece ani pe mare în drumul său de întoarcere spre Ithaca pentru a se „iniŃia". atunci când îl spală pe picioare. pentru înŃelepciune şi pentru măreŃele sale fapte de arme (v. 2001. Antropologia aduce. că a revenit în cetate (ibid. clandestin şi conspirativ. Eroicul. nu i s-ar fi încredinŃat sceptrul. cap. chiar şi-n cercuri simandicoase.). pentru a vorbi şi nu ar fi fost trimis în misiuni menite să îi sporească gloria. atunci când le va dezvălui. pe care i-o descoperă. respectiv Ahile vs Odysseus. E inexplicabil de ce trebuie să facă acest lucru: în războiul de sub zidurile Troiei el este lăudat de mai multe ori pentru iscusinŃa sa de neegalat. 505 sq. Se spune. doica sa din copilărie. XXI. or Odysseus are parte de toate acestea. „neiniŃiat".

Nestor şi Palamedes.. fireşte. altfel spus. de înrolare. prin coroborare. însă pentru a aproxima adevărul antropologic al vizitei cinegetice la bunicul Autolykos (hoŃ vestit. apucându-se de arat cu un plug la care înjugase un asin şi un cal. deşi vânătoarea de pe muntele Parnesos.. din lliada (Doloneia: X. La fel de adevărat este însă şi faptul că un om neiniŃiat n-ar fi fost admis la o asemenea vânătoare. Jurământul îl face însă vulnerabil la chemarea aheilor. amintită în două rânduri în Odiseea (XIX. Relevant este. şi momentul în care Odysseus este racolat pentru expediŃia troiană. prin structură. pe Penelope. Nu întâmplător. Vânătoarea de pe muntele Parnesos nu e singurul eveniment din complexul odiseic care să sugereze o iniŃiere. Telemah. pentru a semăna sare în brazdă. formată din Agamemnon. însoŃit de Diomedes. „bine de tot rânduiŃi" (ibid. 282-287) nu are în mod inechivoc caracteristicile ritualice ale unei iniŃieri.. 235 sq. pentru a scăpa. XXI.). aşezându-l în calea plugului pe micuŃul Telemah. totuşi.Eroul are. totemică. Palamedes dejoacă stratagema lui Odysseus. 25l-252). or. la care dobândise rana. 120 . căruia Odysseus îi datorează numele. şi în acest fel le arată tuturor că este în toate minŃile. trebuie să avem în vedere şi foarte cunoscutul episod al incursiunii nocturne a lui Odysseus.). Menelaos. soseşte în Ithaca. toate indiciile unui „trup însemnat". primul slujitor întâlnit de către erou la revenirea sa în Ithaca este un porcar. 563-611. cele două episoade sugerează o legătură iniŃiatică. Odysseus opreşte plugul înainte de a da peste pruncul nevinovat. fiindcă riscăm să suprainterpretăm textul. şi în aceste condiŃii el nu doreşte să îşi părăsească soŃia. însă detaliile sunt prea iscusit concatenate pentru a nu sugera o posibilă relaŃie logică. în tabăra troienilor. la care participă împotriva voinŃei sale: tocmai i se născuse fiul. el se preface nebun în momentul în care delegaŃia aheilor. când Odysseus îşi protejează capul cu o masivă cuşmă încrustată cu dinŃi de mistreŃ „tare îndesiŃi". extrapolări prea multe nu se pot face.

recurg la o stratagemă iscusită: ei intră în cetatea lui Lykomedes deghizaŃi în negustori. Odyseus trece prin „cadavrul" copilului său. Episodul nu are. care smulge armele dintre podoabele întinse în faŃa sa şi se repede cu ele pe ziduri. Planul este dus la îndeplinire de către însoŃitorii negustorilor deghizaŃi. Odysseus şi Diomedes o pornesc imediat într-acolo. el se autodistruge. care i-o dezvăluie lui Menelaos. pentru a renaşte în calitate de tată: într-adevăr. La sosirea delegaŃiei ahee. dar nu se va întoarce. ştie de la ursitoarele Moire că fiul ei va pieri în floarea vârstei dacă va participa la război. el trimiŃând la morfologia unui rit de iniŃiere. în palatul regelui Lykomedes. chiar dacă prefăcătoria lui nu este decât o stratagemă. el va fi. unde eroul este pus să îmbrace veşminte femeieşti şi să participe la îndeletnicirile specifice acestei jumătăŃi graŃioase de umanitate. conotaŃia directă a unui rit de iniŃiere. în momentul în care Agamemnon şi Menelaos lansează campania de recrutare a eroilor pentru expediŃie. şi pentru a-l deconspira pe erou. la nivel simbolic. dar el reiterează un scenariu iniŃiatic tipic. pentru a înfrunta duşmanul. desigur. care încântă privirea prinŃeselor. pentru a „renaşte". zeiŃa Thetys. care se prefac că atacă cetatea. se dispersează. Singurul care mai cunoaşte ascunzătoarea este profetul Calhas. în care. cu certitudine. numai că în mijlocul lor aşează câteva arme. al cărei protagonist este marele Ahile. cel mai însemnat dintre eroii care vor asedia Troia. de damă.Dincolo de povestea patetică se află substratul antropologic al episodului. Structura de ansamblu a ritului iniŃiatic este şi mai pregnantă în cazul celeilalte stratageme de evitare a înrolării pentru războiul troian. cel mai înverşunat fiind Ahile. etalând mărfuri luxoase. In consecinŃă. toŃi bărbaŃii se mobilizează. trezirea sa din nebunia simulată nu are loc decât în momentul în care Palamedes îi pune la încercare instinctele de tată. Thetys îl ascunde pe Ahile pe insula Skyros. Odysseus regresează într-un stadiu preraŃional. 121 . Mama sa.

în 122 . întorcându-se. şi nu comunică în timpul ritului. neofitul devenit iniŃiat nu va reveni niciodată acolo. Simbolic. la „casa bărbaŃilor". chiar dacă se întâmplă să se întâlnească pe potecile aşezării sau cu prilejul unor îndeletniciri comune. din recuzita coregrafică a riturilor de iniŃiere. toate. ci numai pe aceea culturală. din nou. în moarte. Coregrafia clasică arată în felul următor: în momentul în care neofitul este pregătit să înfrunte probele fizice ale ritului iniŃiatic. Orchestratoarea acestei deghizări este mama. mimează ignoranŃa reciprocă. această disjuncŃie este marcată de tabuizarea relaŃiei dintre iniŃiat şi părinŃi în viaŃa de după iniŃiere: ei se prefac că nu se mai cunosc. numai că ceea ce ne atrage aici atenŃia.partea malefică .cu sensul separării de ea . îşi jeleşte fiul. în unele triburi arhaice. în cazul lui Ahile. mamei. de regulă.există unul şi mai pregnant. din zilele noastre. dobândită prin intermediul iniŃierii. Prin iniŃiere. în primul rând. asumarea vremelnică a unei identităŃi străine fac. vestigiile acestui obicei aparent bizar reapar în momentul abordării spaŃiului sacral. detaliu care aproape că nu mai trebuia precizat.este momentul inaugural indispensabil al oricărei iniŃieri. fie el biserică sau moschee: femeile stau separat de bărbaŃi. comunităŃile arhaice nu recunosc identitatea naturală. în forma sa clasică. raŃionalizate. ca şi cum acesta ar pleca pentru totdeauna. este spectaculosul motiv al „trecerii prin femeie".Prefăcătoria. travestirea prin veşmânt femeiesc nu reprezintă singurul indiciu . fiindcă „trecerea prin mamă" . regresia iraŃională. ilustrat de veşmintele de împrumut ale lui Ahile. fiind înlocuită cu cea culturală: ca o regulă. Protoistoria mitului atribuie biografiei lui Ahile un episod similar celui pe care-l avem. are toate motivele să procedeze astfel: odată plecat din casa părintească. ca şi cum nu sar cunoaşte. pentru a se pregăti de căsătorie. parte. şi chiar efectiv. de regulă în stânga .a incintei. asociat. mama lui îmbracă haine cernite. identitatea lui naturală va „muri". Chiar şi în comunităŃile religioase bine structurate.

care comportă. numai că într-o noapte Peleus se trezeşte. „Riturile săvârşite chiar pe prag .separarea neofitului de identitatea naturală în care vieŃuise până atunci (riturile de dezagregare). înveşmântată în haine cernite. întrerupe ritul şi îl încredinŃează pe Ahile centaurului Cheiron. la rândul ei. adică trecerea prin „originile" comunităŃii şi regurgitarea lor ca „nou-născuŃi" (moartea lor ca „om natural" şi renaşterea ca „individ cultural". 2) „îngurgitarea" lor de către animalul totemic. la care iau parte 123 . comunicate în condiŃii restrictive speciale. mama îşi desface picioarele. Riturile de trecere. în sensul invers naşterii.sunt rituri de limită" (p. întregul scenariu cuprinde. care sunt de regulă adevăruri ezoterice. pe care le suportă neofiŃii. ceea ce ne duce la cartea clasică a ritualisticii de iniŃiere: lucrarea lui Arnold van Gennep. la nivel simbolic. dar este de o relevanŃă simbolică deosebită. îndepărtându-l de mamă. neofitul plecând spre locul de iniŃiere printre picioarele ei. suportată într-un spaŃiu extracomunitar. „Trecerea prin mamă" apare şi aici. Separarea de mamă a neofitului este înscenată în unele comunităŃi arhaice printr-un gest pe care nu îl găsim peste tot. de loc de trecere între două identităŃi.complexul lui Demeter. 3) aflarea miturilor de origine ale comunităŃii. Thetys freacă cu ambrozie pruncul şi îl Ńine în foc pentru a-i conferi nemurirea. foarte dureroase.scrie Arnold van Gennep . de obicei sub forma unei vânători a animalului totemic. Ştiind de la Moire că fiul său va muri tânăr. episod care intră în consonanŃă cu restul mirului. publicată la noi în traducere în anul 1996. trei momente concatenate între ele: . 29). iniŃiere propriu-zisă. făcând parte din categoria riturilor preliminare ale unei coregrafii de iniŃiere. mama „moare" pentru el. 4) imitarea mitului constitutiv al comunităŃii. în esenŃă. pe de altă parte. cea naturală şi cea culturală. ea are rolul de prag. cinci subfaze: 1) probele de anduranŃă. în fel acesta. „rituri de separare" de lumea anterioară.

este vorba de faptul că proba sângelui din coregrafia ritului de iniŃiere . strict sintactic. în subsidiar „Părintelui" cosmogonic 124 .toŃi iniŃiaŃii. sub forma unei mese ritualice ale cărei resturi se distrug . în Totem şi tabu (1913.de obicei prin ardere -. pe care le vom putea folosi şi în abordarea generală a fenomenului. pe motivul că ele sunt „contaminate" cu suprasarcini sacrale. Acestei problematici Freud i-a dedicat. în voi. pentru a trece personal proba sângelui. Miturile cosmogonice le sunt relatate neofiŃilor după ce aceştia trec cu succes probele de anduranŃă şi depăşesc „proba întunericului" (sunt îngurgitaŃi de către animalul totemic al tribului şi regurgitaŃi. asociat. fiind „consacraŃi" prin ascultarea miturilor. un ultraj („crimă") la adresa originii sacrale a comunităŃii: vânând animalul totemic. rom. „renăscut" ca identitate culturală. ceea ce înseamnă. Concret. . 5) consubstanŃializarea prin consumarea cărnii animalului vânat. de reintegrare). a uciderii. Freud porneşte de la câteva aserŃiuni asociate direct structurii riturilor de iniŃiere.reprezintă.atunci când neofitul. Concluzia minimală pe care o putem stabili până acum este că miturile cosmogonice . ceea ce presupune că fiecare nou iniŃiat trebuie să ucidă. fiecare dintre ei trebuind să treacă „proba sângelui".şi sacrificiile sunt intercalate în structura integrativă a unui rit de iniŃiere. pe care o vom rezuma. Sacrificiul intră în logica ritului de iniŃiere prin actul de repetare a vânătorii primordiale. ci unui om care priveşte mentalitatea arhaică din perspectiva psihologiei adâncurilor. o interpretare originală. la nivelul primei secvenŃe. ed. care dacă ar fi duse în spaŃiul comunitar. distrugerea ca atare a corpului): abia în această fază ei dobândesc drepturi sacrale depline în cadrul comunităŃii.revenirea iniŃiaŃilor în spaŃiul comunităŃii (riturile de agregare. participă la uciderea animalului totemic al tribului . I de Opere). Subtilitatea demonstraŃiei rezidă in faptul că ea nu se datorează unui antropolog de profesie. 1991. ar dezechilibra sacral comunitatea respectivă.

fraternă. noi mai putem sesiza şi o altă similitudine: prin intermediul sacrificiului primordial. p. compusă din zeii generaŃiei secunde care iau parte la „crimă": „hoarda paternă ." Cum se ajunge la morală.al comunităŃii respective. 153) . şi pe trebuinŃa de ispăşire generată de conştiinŃa vinovăŃiei. se înlocuieşte paradigma paternă cu una. iniŃiatul experimentează terifianta maximă de care poate avea cineva parte.scrie Freud (op.spune Freud -«supunere retroactivă" (ibid. al fiilor răsculaŃi împotriva tatălui. p. reuniŃi într-un „clan fratern" al cărui secret covârşitor este uciderea în comun a „Tatălui". fraŃii tineri exorcizează. sugerând că ea va fi periodic reiterată de acum încolo.. cit. întemeiat pe legăturile de sânge.serializarea retorică (sau ideologică. Uranos. Toate acestea . din unicitatea unui fapt premoral (crima totemică) ? Prin . pe de o parte.se petrec într-o fază premorală a umanităŃii.cum am văzut -în ecuaŃia de bază a multor cosmogonii: Tiamat. în acest fel. crima totemică se transformă în rit. şi traduc raportul cel mai înspăimântător pe care îl poate avea cineva cu sacrul.a fost înlocuită de clanul fratern. de a „ucide" originea comunităŃii sale. adică într-un fenomen de serializare exorcizantă: prezentând crima ca fiind „necesară". 125 . ba mai mult.arată Freud . aceea de a ridica mâna. de cele mai multe ori violentă. Urmărind structura sugerează Freud -. prin a căror înlăturare. Yahwe chiar . Kronos. spulberă spaima exercitată de către omor prin . am spune noi azi) a crimei dintâi: zeii tineri. Societatea se bazează acum pe complicitatea la o crimă săvârşită îft comun. Pe de altă parte.intră în categoria părinŃilor cosmogonici abuzivi. religia pe conştiinŃa vinovăŃiei şi pe căinŃa subsecventă..subliniază Freud . morala pe necesităŃile acestei societăŃi. pentru ca universul să „funcŃioneze" cum se cuvine. este creată lumea. 150). parentajul abuziv intră .prin sacrificiile de primogenitură pe care le cere . Ymir. pe de altă parte. prezintă crima ca fiind necesară pentru buna funcŃionare ulterioară a lumii.

sau. trebuie să vedem nu ceea ce această morală relevă. ea înseamnă atât aspectul exterior. ceea ce duce la definirea oricărei morale ca pe un fenomen de exorcism.el este persoana pe care o am în faŃă. Pe de o parte. un astfel de exces aduce o schimbare excesivă. prezintă ca pozitivitate." Revenind la raportul dintre iniŃiere şi sacrificiu.. dimpotrivă.. cu o dublă deschidere: acest înveliş are o relevanŃă ontologică . Căci atunci când cineva ar izbucni într-un hohot de râs nestăvilit.e perceput ca un înveliş de sacralitate. adică a unei negativităŃi. mulŃi exegeŃi ai polisului grec (Fustei de Coulanges.ConŃinutul acesteia este. Opere. Finley). Moses I. Pentru noi. plăcut sau dezagreabil. laturile sale incomode. faptul că. ci. să mai precizăm şi un alt aspect. dacă cineva ar înfăŃişa oameni slăviŃi stăpâniŃi de râs. Jean-Pierre Vernant.termenul e departe de a fi cel mai potrivit . Mergând pe această ecuaŃie străveche de psihologie politică. 159). cât şi suma . altruismul său. sau . [. sau chiar în relaŃiile tensionate cu secta orficilor) sau râsul.aici. ceea ce ascunde. . dezordinea (vizibilă în raporturile dintre cetate şi ritul dionisiac. în Republica lui Platon (II. şi el. metodologic vorbind. dacă dorim să cercetăm motivaŃia metafizică sau psihologică a unei morale.pozitivă sau negativă . V. reprezintă interiorizarea unei culpe. Pentru omul comunităŃii arhaice. cu 126 .a însuşirilor sale lăuntrice: întregul moral şi afectiv pe care această persoană îl circumscrie. unde Socrate spune: „însă oamenii noştri nu trebuie nici râsul să-l iubească. dimpotrivă. foarte subtil.„persoana". „lăuntricitatea" e total irelevantă.] Deci.. au pus la baza funcŃionării destul de bizare a cetăŃii ateniene raŃionalizarea spaimelor pe care această cetate le încearcă: poliantropia (teama pricinuită de înmulŃirea numărului de locuitori peste nivelul de subzistenŃă al cetăŃii).. corpul ca atare .. de pildă. p. legat de modul în care un om al unei comunităŃi arhaice îşi reprezintă individualitatea unui preopinent. 388e sq. ceea ce înseamnă. pe scurt. însă. anatemizat. nu va trebui să primim asemenea versuri şi cu atât mai puŃin dacă ar fi vorba de zei.

cap. dar nici prea aproape. Marcel Mauss .am în vedere aici întreg spectrul sintactic al crimei. Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. benefic sau malefic. Formele elementare ale vieŃii religioase. I: Clasificarea riturilor. el comite un act de lez-sacralitate: aduce atingere unui echilibru de sacralitate. Marcel Mauss. 2003. ed. energetizează şi maculează simultan. prin consubtanŃializarea pe care o întâlnim de mai multe ori în perimetrul unui asemenea rit. 2000. M. Sacrul. 1997.: Emile Durkheim. în indiferent ce formă s-ar manifesta el. rom. ceea ce îl obligă pe omul comunităŃii arhaice să stea mereu la mijloc: nici prea departe de sursa sacrală ca atare. unde se doboară animale pentru hrană -. A. ed. In consecinŃă. 1993.Henri Hubert. cit. Teoria generală a magiei.care mă confrunt. în funcŃie de situaŃie. cu care iau masa sau care îmi oferă un cadou. Structură şi funcŃie în societatea primitivă. opusul noŃional al lui noa (îngăduit. el reprezintă legătura dintre respectiva entitate şi originea ei sacrală.. 1995. ed. Riturile de trecere. tabu. 1996. R. ed. accesibil. obişnuit). în dezacord cu unilateralizarea cu care ne-a obişnuit mentalitate creştină: sacrul e benefic şi malefic totodată. atunci când cineva ucide . pe de altă parte. ultimul termen fiind. cap. ed. ed. ConsecinŃa e că sacrul.şi. Totemismul. Arnold van Gennep. v. în polineziană. Tabu-vl presupune existenŃa unei 127 . Idem. ed.] Dubla accepŃiune a sacrului este cel mai potrivit reprezentată în relaŃie cu totemismul şi cu interdicŃia sacrală. pentru a evita contaminarea negativă. rom. Radcliffe-Brown. dobândită. Julius Ries. rom. Eseu despre dar. 2000. adică: o sursă de suprasarcină sacrală . V: Riturile piaculare şi ambiguitatea noŃiunii de sacru. are o accepŃiune duală în antropologie. aprofundarea temei. Aspecte ale mitului. ed. rom. Idem. Starea actuală a problemei totemice. provoacă un efect dual. rom. de la sacrificiul totemic originar la „simpla" participare a cuiva la o vânătoare banală. rom. [Pt. rom. în cazul oamenilor trecuŃi printr-un rit de iniŃiere. cap. Despre tabu. Eliade: Sacru şi profan.

dezechilibrează portanta sacrală a cuiva. înainte ca leşul să fie introdus în perimetrul comunitar: el este „spălat" de energia sacrală suplimentară. întreprinsă cu scopul asigurării mijloacelor de subzistenŃă. economia sacrală a comunităŃii: e singurul punct de vedere pe care trebuie să îl luăm în considerare.chiar şi vânătoarea în aparenŃă anodină . la adăpost de privirile eventual „invidioase" sau „frustrate" ale celorlalŃi. orice asemenea rit .e un fapt public: el este cunoscut de către toată lumea. dozată în exces. un dublet): acestea sunt în prealabil „îmblânzite" de către participanŃii la rit. motiv pentru care ne limităm să adăugăm doar câteva remarci.fie el benefic sau malefic . După vânătoare. dacă aceasta s-a soldat cu un succes. etc. acest lucru se produce prin intermediul unui simulacru anticipativ: conturul animalului este desenat pe nisip (în alte locuri se aduce o efigie a animalului respectiv. Sintaxa vânătorii pe care am descris-o e arhicunoscută în ritualistică. lovite cu săgeŃi sau incizate cu săbii. se comunică în prealabil comunităŃii. de rituri de „îmblânzire" a portantei sacrale a animalului care urmează să fie sacrificat. fără excepŃie. el transformă acŃiunea sa 128 . Contactul cu mana .. care poate lipsi sau poate fi. De regulă. de regulă. Putem observa această dinamică neutralizatoare la o vânătoare banală. se rostesc formule de „iertare". şi în acest fel dobândeşte drept de liberă intrare în spaŃiul comunitar. Plecarea ca atare a vânătorului este precedată. pentru ca puterea ostilă a animalului să fie neutralizată. ritul de lustrare (neutralizare a portantei sacrale excedentare) se petrece la graniŃa exterioară a comunităŃii. dimpotrivă. Toate au în vedere.energii sacrale misterioase. utile pentru înŃelegerea generală a fenomenului. Apoi efigia sau conturul sunt înŃepate cu suliŃa. Mana. Nici un membru al vreunei comunităŃi arhaice nu pleacă „pe ascuns" la vânat. în consecinŃă. motiv pentru care cel atins de suprasarcina sacrală trebuie să se „purifice" pentru a redobândi echilibrul de sacralitate. dimpotrivă. i se „explică" victimei motivele pentru care va fi sacrificată.

zeilor. cazul unei înmormântări. ceea ce impune gesturi compensative de neutralizare.ar resimŃi o anxietate sacrală: echilibrul de sacralitate a fost ameninŃat. La celălalt capăt al acŃiunii. O comunitate arhaică nu reacŃionează la moarte aşa cum o facem noi. prin care pot pătrunde în lumea celor vii energii sacrale negative. luată în întregimea sa . ci pentru a izola simbolic . aşa cum o 129 . căpeteniei şi unor familii din proximitate. Toate acestea au ca substrat decretarea acŃiunii ca fapt public.un exces de sacralitate care o ameninŃă şi pentru a neutraliza acest surplus. Să luăm. foarte mult pe această temă). generaliza: prin ex-teritorializarea excedentului de sacralitate produs de cadavru. prin izolarea sa simbolică de restul comunităŃii. motiv pentru care „legarea" mortului şi accesoriile complexului legător din domeniul ritualisticii thanatice devin prioritare: nu reverenŃa faŃă de cel dispărut guvernează. de pildă. de asemenea. de regulă rude: niciodată ea nu este consumată exclusiv de către cel care vânează. pe care îl putem. perturbat. câŃiva membri ai comunităŃii -sau chiar comunitatea ca atare.într-un gest public. aici. O comunitate arhaică generează sărbători nu pentru a-i „bucura" pe membri săi. ci dorinŃa de a-l „lega" pentru totdeauna pe mort de lumea de dincolo. pentru ca în acest fel portanta sacrală excedentară a acŃiunii cinegetice să se neutralizeze. pentru a nu se mai întoarce. acela funerar. dacă nu s-ar întâmpla aşa. doliul. în parte. pentru ea. la noi. în consecinŃă. „poarta" respectivă trebuie să fie „închisă" (profesorul Nicolae Bot a lucrat. SituaŃia e generală. cazul antropologic cel mai cunoscut fiind sărbătoarea. sau pentru a le întreŃine buna-dispoziŃie. dar o ilustrăm printr-un caz particular al riturilor de trecere şi de prag. InteracŃiunea sacrală din complexul funerar se mai manifestă sub un anumit aspect particular. apariŃia unui cadavru undeva în comunitate înseamnă că acolo „s-a deschis o poartă spre moarte".spaŃial şi temporal . carnea animalului vânat se distribuie. care pot dezechilibra economia de sacralitate a comunităŃii.

1980. sau la terminarea ciclului. simultan. voi lua.şi. sunt orânduite bucatele. pentru ca portanta sacrală a contactului cu casa mortului să se neutralizeze în patru zări. în primul rând. chiar dacă decesul ajunge să fie cunoscut rapid în sat . dar şi naşterea. la Dorna Candrenilor. In biserică. „sălbatică" în raport cu locul în care se desfăşoară acŃiunea . rom. există un moment dramatic . James George Frazer (Creanga de aur. Momentul demonstrează că orice rit funerar este. care Ńin tot de logica unei izolări intracomunitare prin intermediul „sărbătorii".în cazul de faŃă bomboane. în mod paradoxal. toate sosirile.cunoaştem noi din zilele noastre: oamenii se îmbracă frumos. de obicei. 130 . ed. băutura. violent sau chiar gălăgios . cu hainele sale cele mai bune.când copiii sunt îndemnaŃi să desfacă pomul celui decedat. centrul comunităŃii. toate acestea sugerând ex-temporalizare şi exteritorializare. un suflător în bucium anunŃă. câteva cazuri raŃionalizate. care e purtat tot timpul pe lângă sicriu. XX/3) a dedicat un capitol separat Tabuurilor privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii: menstruaŃia. prin care intră în comunitate surse de suprasacralizare. am întâlnit personal. de-teritorializate în raport cu spaŃiul comunitar şi supuse unor interdicŃii care presupun dezagregare.lucru care. şi „roadele" pomului . în Bucovina. vremelnic. intenŃionat. La priveghi. sunt resimŃite ca „deschideri de porŃi". cap. casa mortului devine. motiv pentru care femeile ajunse în situaŃiile respective sunt izolate. nimeni nu merge la casa mortului până când familia acestuia nu termină preparativele de ex-teritorializare. se întâmplă -. din afara gospodăriei. După naştere. în general dulciuri . voi. pentru a demonstra că ritul neutralizării funcŃionează chiar şi acolo unde aspectele mitice originare au fost estompate. şi un sacrificiu. Se creează o busculadă. Vestigiile acestei neutralizări a portantei sacrale excedentare le găsim peste tot în antropologie. şi alte aspecte.sunt smulse cu frenezie. mortul este şi el pregătit.o biserică -. prăjituri. II.

Les jumeaux. Le roman des jumeaux et autres essais. La gemellite et le principe d'ambiguite. 1972. 1971. The Curious World of the Twins. Berkeley . motivaŃia imediată fiind . L. Mexico City. Hawthorn Books. Morfologic. Avraam călătoreşte trei zile până la muntele unde se va săvârşi „arderea de tot". J. prin intermediul unor rituri de egalizare a funcŃiei sacrale. gemeni. Death of the Other Seif Cowles Book Co..ele sunt reagregate. v. evident. The Divine Twins. Grisward. W. sacrificiul de primogenitură 131 . Paris. Peter J. 19. A. în multe comunităŃi arhaice. Harris. E. Ibid. Les jumeaux sont rois. Harmondsworth. H. sub forma. Rene Zazzo. Cambridge University Press. Paris. însă. în cazul de faŃă. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat. NRF. puŃin mai complicate. Le sacre et la violation des interdits. 1960. New York. Rivet. Loeb. unde naşterea gemenilor este resimŃită ca un dezechilibru sacral care nu poate fi neutralizat. asocierea gemenilor cu negativitatea fiind prezentă în multe comunităŃi arhaice. Georges Dumezil. Mittler. Ward. fiindcă prin eliberarea de sarcină. voi.Los Angeles. Isaac. The Study of the Twins. episodul din Geneza 22. Dificultatea ritualistică a situaŃiei vine. Paris. din virtualitatea funestă a gemelarităŃii. Gallimard. R. 1906. 1995] Un caz cu totul special apare în sacrificiile de primogenitură. a unui copil. ritul corespunde unei coregrafii de exteritorializare: la indicaŃia lui Yahwe. The Twin Cult in the Old and New World. le cahier. I. Adler. In: L'Homme. 1970. Sangree. 1968. 1974.aşa cum bine se ştie verificarea tăriei de credinŃă pe care o are tatăl. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. Penguin Books. Peter Packer. Levi-Makarius. în privinŃa naşterii. le couple et la personne. 11/1971. 13/1973. fiind cel mai cunoscut. 1958. totuşi. femeia aduce în comunitate o „suprasarcină sacrală". An Indo-European Myth in Germanic Tradition. PUF. In: Folklore Studies. lucrurile par a fi. D. The Cult of the Twins. [Pt. In: Miscellania P. Sub aspect ritualic. M. motiv pentru care. Vincent and Margaret Gaddis. New York. când Yahwe îi cere lui Avraam să-l sacrifice pe unicul său fiu.

pentru ca familia . Dimpotrivă. cel puŃin. în Epopeea lui Ghilgamesh. în consecinŃă. în condiŃii de regulă ceremoniale. menite să trimită doar estompat spre motivaŃia antropologică originară. comportamentul stihial al lui Ghilgamesh este resimŃit ca un exces sacral. Apelul la zei demonstrează însă faptul că. şi apare în adunările căpeteniilor din Iliada lui Homer. de regulă. este cerut. In aparenŃă. în aparenŃă. întreaga comunitate . ne aflăm în faŃa unui abuz social şi politic. un sălbatic de o forŃă neobişnuită. aceasta e accepŃiunea pe care i-am da-o noi. motiv pentru care locuitorii cetăŃii li se adresează zeilor. acesta circulă de la căpetenie la căpetenie. unul strict politic. unde accesul cuiva la cuvânt este precedat de luarea în mână a unui sceptru. o contrapartidă a lui Ghilgamesh. Există şi două vestigii raŃionalizate ale acestei stări de fapt. pentru a lua măsurile corective care se impun. azi. aflându-se foarte departe de paradigma suveranului înŃelept. Ghilgamesh exasperează Urukul: desparte soŃi de soŃii. fiindcă în fiinŃa lui se concentrează doza majoră de sacralitate a familiei. în afara cetăŃii. copii de părinŃi. Se întâmplă ca şi cum sacrul ar fi în mod excesiv concentrat în posesia unei singure persoane. tot primului născut (în timpuri mai noi.să se reechilibreze sacral. Al doilea caz este. prin apariŃia căruia portanta exclusivă a sacrului se „împarte".şi.cunoscut la multe popoare . prin intermediul ei. care apar în locuri geografic îndepărtate una de cealaltă. se comportă imprevizibil şi abuziv cu supuşii săi. Enkidu. rege al străvechiului oraş Uruk. el trebuie să dispară. când el nu mai este eliminat sacrificial).se explică prin credinŃa că suprasarcina sacrală pe care o reprezintă primul născut nu poate fi neutralizată. şi în acest fel 132 . care conduce prin intermediul unor legi şi fapte drepte. zeii decid să făurească. în spaŃiul sumeriano-babilonian în care se petrece acŃiunea. de asemenea stihială. Inversul formulei este valabil pentru cutumele de succesiune: moştenirea îi revine. desigur. în forme degradate. eroul cu acest nume.

rând pe rând. în faŃa unei modificări de nuanŃă: miza sacrificiului nu se mai explică prin relaŃia de aservire faŃă de divin. a fost Victor Turner (The Ritual Process. După demonstraŃia. foarte subtilă. inventariind toate aceste exemple. Structure and Anti-Structure.şi nu e lege care să funcŃioneze mai bine la nivelul unei societăŃi. Ne aflăm. orice comunitate care acŃionează în conformitate cu legile echilibrului de sacralitate . înŃelegem prin „rit închis" ansamblul riturilor de integrare a portantelor sacrale. este în consonanŃă cu teza echilibrului de sacralitate pe care deja am amintit-o: rostul primordial al sacrificiului. prin intermediul cărora ea se apără de un exces de sacralitate. dimpotrivă.portanta sacrală excesivă a căpeteniilor este.prin intermediul unei ofrande. Cel care a lucrat foarte bine pe asemenea teme. „riturile deschise" sunt fenomene de decompresie.trebuie să includem ansamblul riturilor de resacralizare secvenŃială cu care suntem 133 . şi anti-rituri. Formulând mai frapant lucrurile: prin intermediul unui sacrificiu. geneza lor fiind permanentă. Ithaca. în schimbul căreia te aştepŃi ca zeul să îŃi întoarcă anumite beneficii (do ut des) -. o comunitate se apără pe sine de un exces de sacralitate. atrăgând atenŃia asupra faptului că o societate produce întotdeauna . New York. Putem înŃelege acest fenomen prin separarea . ci prin economia intrinsecă de sacralitate a comunităŃii respective. din carte. la nivelul unei comunităŃi arhaice. 1977). generează rituri sau gesturi de apropiere de sacru.a riturilor închise şi a riturilor deschise care apar în economia de viaŃă a unei comunităŃi. aici. Concluzia pe care o putem stabili. -. dar. totodată.strict metodologică.. nu este acela de a tranzacŃiona o relaŃie cu divinul . bună doar pentru uzul demonstraŃiei de faŃă .. în categoria riturilor de agregare a sacrului . neutralizată. ci de a neutraliza dezechilibrul sacral al comunităŃii respective. Corneli University Press.şi simultan structuri şi antistructuri. de eliberare de suprasarcină sacrală.demonstrează Victor Turner .

Mythical Trickster Figures. ar fi atras asupra autorilor acŃiuni punitive sângeroase. Paul Radin. care se identifica. antitetic. însă. la funcŃia sacrală a nebunului de curte din Europa Evului Mediu sau chiar din secole mai apropiate de noi. ofrandele animale sau vegetale. fapt care se şi întâmpla. A Study in American Indian Mythology. dacă suveranul şi nebunul de curte n-ar fi fost receptaŃi ca fiind „o singură persoană". Aceste aspecte sunt bine cunoscute. în prelungirea demonstraŃiei antropologului american. din prudenŃă. Trickster. Contours.mulŃi „beneficiari" nici nu erau conştienŃi: prin prezenŃa nebunului de curte. Philosophical Library. [Pt.aproape sigur . sacrul concentrat la nivelul suveranului se dispersa. în forme uneori spumoase. 1997. în aparenŃă. motiv pentru care insistenŃa asupra lor ar putea deveni obositoare. Hynes. 1956. Otto. care. în categoria formelor deschise intră sărbătorile de luxurianŃă sau de exces: carnavalul. realizându-se în acest fel un rit de neutralizare a portantei sacrale excesive. şi le reprimau. 134 . adevăruri neplăcute pe care alŃii. Beatrice K. gestul fiind echivalat unor rituri de lustraŃie. riturile de deriziune etc. o platformă de manipulare pentru anturajul suveranului. fiindcă nebunul de curte putea rosti.obişnuiŃi: riturile anuale de fertilizare. New York. Tuscaloosa London. Concret. spuse direct. diferitele rituri cu substrat comic. The University of Alabama Press. această substituŃie n-ar fi fost posibilă. v. Interesantă este.). fără să fie pedepsit. Contexts. E suficient să ne gândim. de care . Din această cauză. uneori subversive sub aspect politic. aprofundarea temei. jocurile histrionice. Dimpotrivă. cu suveranul. rolul histrionului de la curŃile regale sau imperiale a fost acela de a-i distra pe suverani şi curteni. au fost şi cazuri în istorie când nebuni de curte au fost sacrificaŃi în locul suveranului. and Criticisms. el devenea. William G. Doty (ed. fiind folosit pentru comunicarea unor opinii defavorabile. motivaŃia antropologică a prezenŃei nebunului de curte în umbra suveranului. reiterarea cosmogoniilor prin simulacre etc. nu o dată. William J.

şi încredinŃată morŃii fără să fi purtat vreo vină anume. etc. The University of Chicago Press. The Court Jester Around the World. într-o regularitate cotidiană .demonstrează Rene Girard .deci şi comunităŃile arhaice -. între rutină şi descongestionare. aparent ternă. sosirea străinilor în comunitate. menstruaŃii. decese etc. sugerează Victor Turner.Fools Are Everywhere. acest fenomen de decompresie periodică se produce prin raportul dintre sacrificiu şi „violenŃă sacrificială": eterogenitatea tranzacŃiilor sacrale din viaŃa de fiecare zi (plecarea cuiva la vânătoare. prin intermediul cărora suprasarcina sacrală şi tensiunea acumulată prin intermediul regularităŃii sunt eliminate. aceasta este aleatoriu aleasă. In frumoasa carte a lui Rene Girard. 1995). se împart. pentru a se reechilibra sacral.] DemonstraŃia lui Victor Turner are. şi o subtilitate în plus. Ajungem în acest fel la morfologia „Ńapului ispăşitor". naşteri.) produce la nivelul fiecărei comunităŃi . nou.în afara paginilor din .o continuă acumulare de sarcini sacrale excedentare („criza. NuanŃa demonstraŃiei lui Victor | Turner constă în cronologia aleatorie a descongestiei: pe lângă 1 sărbătorile de regularitate anuală (cele de întâmpinare a anului . în vreme 'f ce prin descongestionare. însă. pentru a căror eliberare societatea „nu are timp" să aştepte o dată anume. 2001. ca tipuri de gestionare a timpului. i prin rutină se „acumulează" timp. rom. fiindcă până atunci funcŃionarea sa sacrală s-ar perturba periculos. ViolenŃa şi sacrul (ed. sacrificială"). în consecinŃă. comunitatea respectivă improvizează. în care fiecare clipă este egală cu cealaltă. orice societate generează sărbători spontane. căreia acelaşi Rene Girard îi va dedica . sacrificii şi în afara perioadelor obişnuite de ofrande. Orice societate . o comunitate se eliberează de povara • acumulată a timpului rutinier. Chicago London. CondiŃia acestor sacrificii neregulate este neutralitatea sacrală a victimei: de regulă. care ne aduce în proximitatea superbei lucrări a lui Rene Girard. cele solstiŃiale etc). chiar prinsă la drumul mare. cu frenezie chiar.

pe care exegezele foarte avizate nu uită să îl amintească. cap. şi în Vechiul Testament.se mai discută de către exegeŃi. Orice rit dionisiac complet . iar prin apodemie. integrative. rom. Nu vom insista asupra aspectelor teoretice ale ritului Ńapului ispăşitor. şi anume că Dionysos este întâmpinat doar pentru a fi ulterior sacrificat şi expulzat din comunitatea iniŃiaŃilor. se insistă cu precădere pe epifania lui Dionysos. Ritul apare. în cazul ritului dionisiac.şi iniŃiatic. altfel spus: viaŃa în moarte. „moartea" zeului. Coregrafia finală a unui asemenea rit este întotdeauna funerară: dubletul acesta funcŃionează perfect în scenariul complet al ritului. de altfel . dualismul sincretic. Azazel. cele 136 . unde beneficiarul sacrificiului periodic de lustraŃie este demonul deşertului. întâmpinată exuberant de către participanŃii la rit. Cu unele dintre aceste aspecte ne-am ocupat deja în volumul De la Herakles la Eulenspiegel. ceea ce ne va determina să repetăm lucruri deja cunoscute. în Leviticul 16.piesa Bacchantele a lui Euripide stă mărturie în acest sens converteşte bucuria în tristeŃe şi lamentaŃie. de altfel. totodată dionisiac şi ritul social care însoŃeşte reprezentarea unei tragedii antice. care privilegiază riturile „închise". sau. 2000).135 ViolenŃa şi sacrul . ci vom aplica modelul asupra unor forme raŃionalizate foarte cunoscute din Grecia antică: ritul sacrificiul . demonstraŃia pe care o preconizăm merge într-o direcŃie contrară opiniilor obişnuite. Eroicul (2001. ritul are două jumătăŃi antitetice: prin epidemie se marchează bucuria întâmpinării exuberante a zeului. dar se uită aspectul complementar şi antitetic al coregrafiei. Jocuri şi spectacole). Am ales aceste două exemple dintr-un motiv cât se poate de simplu: în ambele cazuri. plecarea sa în lumea de dincolo (ocultarea). pre-yahwist al formulei .o carte separată: łapul ispăşitor (ed.destul de bizare. într-un context cosmologic în care se sugerează că buna funcŃionare a universului este „împărŃită" între Divinitate şi Azazel. Ca atare.

sub aspect strict uman sau logic. unei asemenea victime i s-ar putea da o şansă să se îndrepte..reprezenta.. în care spectatorul era. într-o tragedie . 137 . procesul de lustraŃie nu poate fi oprit. noi asistăm la o tragedie ca la un spectacol sublim.un personaj cu însuşiri deosebite cade sub incidenŃa greşelii tragice . fireşte. vina nu îi aparŃine. de multe ori. procesul de expulzare e. participant: zgomotos de multe ori. în primul rând. câteodată.care dura. o psihodramă colectivă.cum a demonstrat încă Aristotel.nu redau. contextul social al reprezentării: în realitate. în Poetica . expulzând o victimă. ci îşi urmează nemilos cursul. 1980) structura unor rituri de lustraŃie. tragediile antice au şi ele . încât reconversia greşelii în calitate umană să pară verosimilă. Uneori. rom. nimic logic nu i se poate opune.exuberanŃa extazului şi jelania morŃii neputând fi separate între ele. Azi. ceea ce duce la concluzia că.nu multe . spectacolul ca atare al tragediei . implacabil: el nu poate fi oprit. ca însuşirile sale intrinseci să fie atât de nobile.două momente extreme . . Pe de altă parte. Asimilate Marilor Dionisii. sau chiar mai mult . spectacolul însuşi fiind receptat de către participanŃi ca un katharsis. în cetatea antică. aşa cum îl descriu martorii. înzestrat cu conotaŃii morale grave.toŃi cetăŃenii participând. ci o moşteneşte genealogic.hamartia -. pe când cetatea antică se raporta la ea . ca la un rit. prin intermediul căreia comunitatea se purifica. se întâmplă. fiind apoi expulzat ritualic. Textele vechi care ne-au rămas . deloc tăcut. Cu toate acestea. prin el însuşi. sărbători civice prin care îşi câştigau legitimitate în polis. şi câteodată violent în exprimarea sentimentelor sale. contextul era mult mai detensionat decât nil putem imagina azi. în toate cazurile. cum suntem noi azi. cu toate acestea. o jumătate de zi.ca la un fapt antropologic. de expulzare.cum a demonstrat Guy Rachet în Tragedia greacă (ed. tragoidia fiind cântecul vesel-funerar intonat cu prilejul sărbătorilor Ńapului ispăşitor.

că tema propriu-zisă a tragediei originale este divinul. 178 138 . [.să parcurgem câteva concepŃii clasice legate de naşterea tragediei. privitor la tragedie -scrie Johannes Volkelt3 -. în româneşte de Emeric Deutsch. putem spune în general . p. 158-l81. 1978. D.. De la Herakles la Eulenspiegel. Hegel: Prelegeri de estetică.TRAGEDIA GREACĂ Vom rezuma în continuare* Excursul lui Gilbert Murray (inclus în corpul volumului Themis. 2. în Estetica. ci aşa cum se incorporează el în lume. dar nu divinul aşa cum constituie el conŃinutul conştiinŃei religioase ca atare. Hegel ignoră ascuŃirea pesimistă pe care a cunoscuto momentul «negativităŃii» în ideea sa de evoluŃie şi îşi îndreaptă atenŃia unilateral numai asupra concilierii.] In teoria asupra tragediei. cit. esenŃa tragicului o reprezintă manifestarea forŃei divine la nivelul omului: „. a Profităm considerând că este locul oportun . 34l-363 2 G. Editura Academiei RSR. Bucureşti. „..." Citatul de mai sus din Hegel atrage însă atenŃia şi asupra unei sintagme esenŃiale în complexul tragic: cea de acŃiune individuală. 595 3 Johannes Volkelt: Estetica tragicului. 2001: pp. PrefaŃă de Alexandru Boboc. ed. ca Ńel urmărit de evoluŃie. în teoria pe care ne-o dă. După Hegel2.. pp.. precizează Hegel. Eroicul. MI. Hegel este un optimist unilateral. în: Jane Harrison: Themis.cum o numeşte * Reluăm aici pasaje din voi. Bucureşti. voi. Traducere de D." Expresia acestei manifestări.. sau . în acŃiunile individuale.. W. al unei situaŃii. p. este eticul. din convingerea că relaŃionarea acestor puncte ar putea furniza desluşiri utile. Editura Univers.. de Jane Ellen Harrison) dedicat persistenŃei formelor ritualice în tragedia greacă. potrivit căreia tragicul e reflexul unei circumstanŃializări. Roşea.. F. 1966.scrie filosoful german . 1 Gilbert Murray: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. conceput ca substanŃa divină filtrată prin interioritatea omului.

] întotdeauna . întreaga cetate.. necanonică. academice. mai ales dacă intri în zonele mişcătoare ale psihologiei colective. Bucureşti. ne putem pune cu îndreptăŃire întrebarea .scrie Volkelt . 1996 139 . p. omul măreŃ evoluează doar spre destrucŃie. Traducere de Bogdan Ghiu.. două întrebări se pot strecura discret. la ele participa. desigur.parafrazându-l oarecum pe Paul Veyne. prăbuşirea este inevitabilă. vicisitudini. din categoria acelora care se rostesc doar arareori în medii simandicoase. cu puŃine excepŃii. 160 5 Ibid. evadarea din lanŃul tragic fiind imposibilă: „Tragicul este [. Festivalurile atrăgeau spectatori din afara Atenei."5 Transpunând totul din domeniul esteticului în acela al psihologiei comportamentale.un proces evolutiv: din germeni periculoşi. 76 6 Paul Veyne: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. încâlciri în desfăşurarea sinistrelor întâmplări. evoluŃia distrugerii exterioare şi interioare parcurge numeroase trepte de intensitate... Editura Univers. fără teama de a comite vreun sacrilegiu: se simŃeau grecii în largul lor văzând 4 Ibid. casele erau. perceptibil în „suferinŃa care îl afectează şi îl doboară pe omul măreŃ în raportul lui cu desfăşurarea umanitală a evenimentelor". derivate direct din ritualistică. PrefaŃă de Zoe Petre. până ce. DirecŃia tragicului e însă unilaterală: prins în fluxul vinei tragice. în mijlocul acestei efervescenŃe colective. e dificil să dai un răspuns satisfăcător. în cele din urmă. pline de oaspeŃi. în marea lor majoritate. suferinŃe şi fărădelegi. Tragediile se reprezentau public.al unui raport «destinai». au loc felurite cotituri. rezultă conflicte şi lupte funeste. Cu toate acestea. cel din Au crezut grecii în miturile lor?6 -: ce anume au văzut grecii în tragedie? Care era obiectul admiraŃiei cu care au investit ei acest gen al artei spectaculare. p.Johannes Volkelt4 . destul de stereotip ca structură? întrebarea e. aflaŃi în caractere şi în situaŃii.

„O intrigă bine închegată . aşa cum se pretinde. Greşeala tragică avea un caracter supraindividual şi suprareligios: odată declanşat de zei. ci a unei greşeli mari. în tragedie însă. La Hesiod (şi în mentalitatea greacă în general).trebuie să fie [. nici un zeu neavând posibilitatea de a îndrepta lucrurile. schimbarea de la bine la rău nu duce „din pricina unei josnicii înnăscute". cu rol de iminenŃă: ea se va produce cu necesitate pe traseul existenŃial al cuiva. o destrucŃie. cit. mai curând de unul mai rău. şi nu din pricina unei josnicii înnăscute. E un alt tip de religiozitate aici.iminenta destrucŃie a eroilor mari. prin definiŃie.scrie Aristotel în cap. aici. concept esenŃial pentru greci. Mai trebuie iarăşi ca schimbarea de situaŃii să nu ducă de la nenorocire la fericire. prin sancŃionarea hybris. XIII al Poeticii . ed. decât cel din Homer: acolo. fie de unul mai bun. o „greşeală". a corecŃiei existenŃiale prin respectarea zeilor."7 Tragedia prezintă. aşadar. pe care aptitudinile sale intrinseci nu o pot influenŃa. săvârşite fie de un om cum a fost vorba.aflăm tot din Poetica lui Aristotel .are caracterul unei fatalităŃi. dimpotrivă. pentru a preîntâmpina săvârşirea unei nesăbuinŃe.] simplă mai degrabă decât dublă. 69 140 . aduşi pe scenă? Care e morfologia reală a acestei bucurii comunitare? Tragedia prezenta. Tot Aristotel atrage atenŃia asupra unui alt aspect esenŃial: în complexul tragic.. hybris avea alternativa lui Dike.. de la fericire la nenorocire. ci din cauza unei circumstanŃe exterioare omului: tragedia reprezintă confruntarea omului cu o situaŃie. mecanismul tragic scăpa de sub control: distrugea cu necesitate. ci. în greşeală. Athena putea interveni.. bulversarea unei armonii. manifestată prin căderea în rău. Greşeala . o tranziŃie „de la fericire la nenorocire". E o ' Aristotel: Poetica. trăgându-l de păr pe Ahile. puterea de imixtiune benefică a zeilor era exclusă. o fractură existenŃială. această alternativă lipseşte. p.

mormane de morŃi. 35 141 . numită tot de Eschyl." Idealul e „bogăŃia neprimejdioasă". în Agamemnon. Ea presupunea. Editura Humanitas. filosofică: ea laudă limita. pârguindu-se. la oamenii cuprinşi de o trufie vinovată.[. „ApariŃia hotarului . 1994. normative) o limită pragmatică. deci.scrie în acest sens Gabriel Liiceanu8 . Corul o spune fără echivoc: „. specifică oamenilor. teroare a circumstanŃializării existenŃiale extreme aici: putem accepta ideea că grecii se simŃeau în largul lor văzând toate acestea? Tragicul fixează fiinŃa în tensiune. p. nu speculativă. orice gest al lui repercutându-se asupra generaŃiilor care vin: „Orice te-ai gândi să faci. care e legea de bază a funcŃionării oricărui grup? Mai ales că . Bucureşti." Tragedia s-a împărŃit întotdeauna în două perspective. în epoca tragediei (la nivelul percepŃiei colective. Această limită avea un nume precis: moartea. deschide drumul implacabil spre moarte. destulă pentru o minte înŃeleaptă. Ia seama bine: puterea lui Zeus e dreaptă. prin consumarea unei anticamere prelungite a ei. omul e şi împovărat de grija pentru descendenŃii său. într-o primă instanŃă.. într-o psihoză colectivă.. vor spune multe primilor oameni că nici un muritor nu trebuie să nutrească gânduri mai presus de firea-i trecătoare. feciorii şi neamul tău vor plăti lui Ares ispaşa cuvenită. până-n a treia generaŃie. nespecifică zeilor. în Perşii lui Eschyl. aşa cum o vor comenta filosofii. în locul detensionării. căci excesul.aşa cum precizează Corul din Rugătoarele lui Eschyl -. care este vina: să credem. recunoaşterea limitei care-l separa pe om de zeu. Mai presus de toate stă măsura... şi aici." Hybris e. Ceea ce trebuie să dorim e o bogăŃie neprimejdioasă.] echivalează cu actul de ! Gabriel Liiceanu: Despre limită. menită să perpetueze voluptuos tensiunea. Prima e cea „înaltă". după ce casele lor s-au umplut de bunuri. dă spicul greşelii.. hybris are o conotaŃie strict pragmatică: „Nenorocirea e fiica cutezărilor neîngăduite. şi recolta ce se culege e recoltă de lacrimi. ca indiciu de trecere de la inform la măreŃia formei.

şi prin abila manipulare a » Idem: Tragicul. Europa Konyvlaado."9 Cealaltă perspectivă Ńine de psihologia comportamentală de grup. fiinŃe confruntate cu limita. Editura Humanitas.precizează Moses I. Injuste: the Social Bases of Obedience and Revolt. în Politics in the Ancient World10. 1995 11 Ibid. cit). originar al zoon politikon-ukă aristotelic .. magh. în realitate. Sensul metafizic.este acela de om menit." Expresia acestei „hotărâri întru existenŃă" este tragicul: „Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinŃei populată de existenŃe finite şi conştiente. 1978 142 .ca mecanism de funcŃionare a polisului). atrage atenŃia asupra erorii de a se confunda mentalitatea greacă antică medie cu ideile care ne-au rămas despre această Grecie de la filosofi sau de la exegeŃi. semnificând dezordinea din interiorul zidurilor: omul de rând era chemat. prin comportamentul său. Pe lângă cenzură . Moses I. Finley. să nu provoace stâsis. pe când diriguitorul bun era lăudat pentru eforturile pe care le întreprinde pentru a Ńine discordia în afara zidurilor. p. Finley12 -. 1983). (ed. SituaŃia tragică nu este compatibilă decât cu fiinŃe conştiente. a numit „ritualizarea injustiŃiei13" (conotarea codului legislativ prin inserŃii cutumiare. 58 "3 BarrtagfonMtL Jr. princeps: Cambridge University Press. Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiara: Politika Iz okorban. Forditotta Greskovits Endre. O fenomenologie a limitei şi depăşirii.scrie Moses I. menite să reglementeze injustiŃia . să accepte limite. prin telosvl său. London. (ed. MosesVSy: Politics in the Ancient World.neegalitarismul . să trăiască în structuri urbane de tip polis: deci. echilibrul era întreŃinut prin ceea ce Barrington Moore Jr.naştere al fiinŃei. De aceea.. preocuparea primordială a cetăŃiistat se lega de un concept numit stâsis. Finley11 . Budapest. puŃini înŃelegeau sensul profund al unei sentinŃe înŃelepte sau al unei tragedii.

Finley îl citează în acest sens pe J. Socrate imaginează aici un dialog între Legile CetăŃii şi Filosof. pp. p. Cultura NaŃională. p.. noi şi Cetatea. ceea ce însemna că în medie o dată la trei zile. care a contabilizat numărul sărbătorilor liturgice ateniene din vremea lui Demosthenes: erau. polisul exercita control direct. 67 16 Rabindranath Tagore: Sadhana. faŃă de tine.. în Criton. Fragmentele sunt luate din dialogul pe care Criton îl poartă. apud: Anton Dumitriu: Cartea întâlnirilor admirabile. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. primul argument al Legilor e predeterminarea: un copil aparŃine CetăŃii încă dinainte de a se naşte: „Ia spune.raportului dintre lucru şi sărbătoare. în închisoare. Editura Eminescu. Moses I. prin subtilul mecanism al ceremoniilor liturgice. K. 239 143 . dialog etic). filosoful contraargumentează prin respectul „sfânt" cu care un cetăŃean e obligat să primească deciziile cetăŃii sale.. Bucureşti. de cauŃi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe 14 J.] Asemenea ziduri lasă urme adânci în spiritul omului. cu Socrate. în: Journal ofHellenic Studies. anual. de suspiciunea de a construi pe extrapolări psihologizante moderne. mulŃimea are puterea să ne trimită la moarte" . citarea câtorva pasaje ne absolvă.spune Socrate în Criton (48a)15. însă „. totodată. Traducere de Marta GuŃu. Davies14.scria Rabindranath Tagore16 . în preziua sosirii corăbiei din Delos. în: Platon: Opere I. Sub aspect retoric. cu ce ne-am făcut vinovate.derivată din proximitate tangibilă -: mulŃimea.s-a dezvoltat între ziduri. obsesia . în şcolile filosofice postaristoteliciene. 1981. 1974. 87 (1967). prin intermediul sărbătorilor. Bucureşti. Ed. 1926. Bucureşti. asupra comportamentul cetăŃenilor.. 33-40 15 Platon: Criton (sau Despre datorie." Fenomenul e cel mai bine definit de Platon. Modul de viaŃă din polis era existenŃa comunitară. Devine explicabil de ce singurătatea n-a devenit concept public elin decât târziu. 97 (!). Studiu introductiv de Ion Banu... [. Tragedia era sărbătoare liturgică. îndemnat să evadeze. „Cultura vechilor greci . K. Davies: Demosthenes on Liturgies: A Note. Editura ŞtiinŃifică.

cădere.. mai augustă şi mai sfântă? Că ea cântăreşte mai greu atât în ochii zeilor. simbolizat de cor. înduplecând-o dacă poŃi şi."18 S-a spus. cit. să o respecŃi. ca limită a individului. 71 144 . îi normează comportamentul. „BogăŃia neprimejdioasă". p. dimpotrivă. p. De aici rezultă „starea de spirit pesimistă faŃă de lume" din tragic. totuşi. a te separa înseamnă greşeală. invocată de către Eschyl. şi de mama ta. unde te aşteaptă rănile sau moartea? Da. mai mult decât pe tatăl tău. aşadar. dimpotrivă.lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat tatăl tău pe mama ta şi Ńi-au dat viaŃă?"17 în continuare. şi de toŃi străbunii tăi: mai vrednică de respect. ed. toate acestea trebuie făcute. o nepotrivire să credem că etica tragicului îndeamnă la acceptarea necritică a normei celor mulŃi. corul sancŃionează individul. se precizează raporturile dintre individ şi polis: individul nu există decât în măsura în care se supune legilor din polis. Corul acŃionează. structura sa e elitistă. îndeamnă individul să fie deopotrivă cu ceilalŃi. acŃionează coercitiv în ceea ce-l priveşte. căci binele constă în săvârşirea lor. că exârchonvl nu se bucură de libertate în raportul său cu grupul. morala sa fiind echivalentă cu eticul prescris de către cetate: „Oare ai ajuns atât de înŃelept încât să nu-Ńi dai seama că Ńara este mai presus de tatăl tău. 50d. cât şi în ochii oamenilor cu judecată bună? Că trebuie. să n-o înfrunŃi şi să-i faci pe plac chiar când e aspră cu tine. E de menŃionat. toŃi adepŃii superbei „libertăŃi" 17 Platon: Criton.. cum o numeşte Volkelt. Ar fi. să pleci la război.. răbdând fără murmur orice suferinŃă: să fii bătut. în exegeza tragediei. cu toate acestea.. 71 18 Ibid. prin aducerea-n prim-plan a greşelii unui om prin definiŃie superior. 51 a-b. dacă nu. să fii închis. făcând ce-Ńi porunceşte. Să mutăm una din întrebările lui în interiorul pâlisvăw grec. ca o reamintire perpetuă a faptului că individuaŃia merge în direcŃia vinei. că despărŃirea interpretului de cor reprezintă o formă de emancipare individuală.

rafinat.] O putere întunecată aduce nenorocirea asupra oamenilor.. ale corurilor îmbrăcate în piele de Ńap (tragikoi choroi). cu substrat cultic. îi împinge la fapte în faŃă cărora amuŃeşte judecata prea grăbită despre «vina lor» şi despre relaŃia dintre suferinŃă şi greşeala săvârşită. totuşi.. ulterior. VIII î. Oedip.. p. înainte de a-şi rosti elogiile: „Ce fel de lume înspăimântătoare este aceea în care puteri nemiloase pândesc din toate părŃile ca să-l tragă înapoi pe cel ce se avântă. op.. de forŃa sau voinŃa dovedite cu alte prilejuri . în aceste tragedii şi în altele. să-l ruineze şi să-l distrugă pe cel elevat. ceea ce dă impuls acŃiunii şi o orientează într-o direcŃie anumită nu este de domeniul voinŃei şi sensibilităŃii eroilor. săl învăluie în mediocritate pe cel ce se distinge. pp. după sec. 165 (sintagma citată imediat anterior e la pag. Traducere de Cristian Unteanu. Sinteza opiniilor despre originea antropologică a tragediei a fost întreprinsă de către Guy Rachet21. des împărtăşită."20 Cea mai dificilă întrebare. să-l târască în dezonoare pe cel ce se străduieşte şi triumfă.e. în Psyche. Aiax şi-a săvârşit fapta care-l duce la pieire într-un moment în care spiritul său nu era liber. ele au fuzionat cu ceremoniile dionisiace.indiferent de calitatea lor intrinsecă. cit. 164) 20 E. Opinia. este că la baza tragediei de mai târziu se află reprezentările spontane.eline ar trebui să mediteze pe marginea ei. Deianeira se pedepsesc ei înşişi pentru faptele teribile pe care le-au săvârşit fără a şti ce fac. Volkelt. op.. insuficient soluŃionată până azi.. 336-337 21 Guy Rachet: Tragedia greacă. [. Editura 145 . oamenii .n. vizează sursele antropologice ale tragediei. cit. Rohde. preocupat de totala aneantizare a voinŃei individuale în structura tragică. pielea de Ńap (tragoi) asigurând materia primă din care se confecŃionau măştile protagoniştilor.. căruia îi sunt îndatorat 19 J. profund?"19 întrebarea e departe de a fi nouă: a pus-o şi Erwin Rohde.aşteaptă efectul mecanismului negru al destrucŃiei: „.

cum demonstrează şi autorul francez. capabile să o susŃină şi să o justifice? Cum devine ceva originar comic. Există doar opŃiuni: suişuri şi coborâşuri pe o linie exegetică destul de accidentată. V. a încetat să se mai transforme. Foarte vag. „satiric" la origini: „în ce priveşte întinderea. gen „hazliu". găsindu-şi firea adevărată. aspectele care interesează cultul eroic în interferenŃele sale cu credinŃa în dăinuirea sufletului după moarte şi cu dionisiacul. într-un târziu a câştigat gravitate. a ajuns trimetru iambic. ideea potrivit căreia tragedia izvorăşte din improvizaŃiile ditirambice ale corului de satyri din cortegiul dionysiac: „Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulŃumită îndrumătorilor corului de ditirambi. 57-58 146 ." (ibid. dansul ceremonial al vinului nou. din cele ce până în zilele noastre. cit. Ceea ce spune Aristotel despre originea tragediei e departe de a fi edificator. de Anthesterii. pp. pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dezvăluit în ea. Vom extrage. în absenŃa unei inversări de mentalitate. Stagiritul trimite spre trygoidia. din tetrametru trohaic. satiric . o ecuaŃie unică fiind imposibil de furnizat. până când. Bucureşti. explicabil prin obârşia ei satirică. cu precădere cap. iar metrul.) întrebările vin de la sine: cum se ajunge la această radicală inversare de structură. dezbaterea privind sursele religioase ale tragediei sunt departe de a fi încheiate. mai stăruie prin alte cetăŃi). şi arhi-citată. tragedia s-a desăvârşit puŃin câte puŃin.) pp. 37-74 22 Aristotel: Poetica (ed. dar ocurenŃa nu e numită."22 Dificultatea teoriei constă în acceptarea radicalei conversii tematice. Originea tragediei. cu precădere. 2. alta celor de cântece licenŃioase.în mare parte pentru consideraŃiile care urmează. în care cea mai nouă concepŃie nu înseamnă câtuşi de puŃin că ea e şi sintetic-viabilă. a trecut tragedia. după multe prefaceri. 1980. după Aristotel. în Poetica IV. sintactice şi ritualice prin care. A rămas însă cunoscută. pornită de la subiecte mărunte şi de la un stil hazliu.tragic în Univers. neserios.

e suficient să-l introduci în regulamentul de bază al cetăŃii. data convenŃională a reprezentării primei tragedii de către Thespis fiind 534. virtual vătămător pentru echilibrul cetăŃii tale.accepŃiunea gravă pe care o cunoaştem? Cum devine Corul de satyri (care persistă ca prezenŃă în ritualistica greacă) cor moral. Nu există. nici un indiciu că Thespis ar fi reformulat paradigma cultului.n. care continuau să existe.. şi o cenzurare a energiilor populare dispersive prin recunoaştere oficială. şi anume că impunerea tragediei la Atena are loc pe fondul marilor reforme religioase pe care le întreprinde Peisistratos în a doua jumătate a secolului al Vl-lea î. dând. disjungerile. pe o mlădiŃă a ramurii. cu funcŃie eminamente. şi pe cealaltă formele extatice ale enthousiasmos-vhn popular. în cazul în care acceptăm ipoteza conversiei. în cadrul Marilor Dionysii. sporind în acelaşi timp numărul dilemelor care îşi aşteaptă încă răspunsul: 147 . exclusiv coercitivă? O explicaŃie posibilă pentru această conversie ar putea fi detaliul. în legi sau în ConstituŃie. tragedia. pe care şi luminatul Peisistratos îl cunoştea cu certitudine: pentru a cenzura un delir popular. ceea ce s-a întâmplat. nu trebuie să recurgi la interdicŃii . Politica timpurilor noastre a demonstrat cu prisosinŃă eficienŃa practică a unui mecanism psihologic colectiv. pe care toate istoriile îl menŃionează.e. Pe de altă parte. sperăm. e improbabil să admitem că dionisiacul s-ar fi scindat.. COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC Un tabel morfologic comparativ va confirma. sau că Peisistratos ar fi recurs la o cosmetizare atât de radicală. însă. a fost mai degrabă o disciplinare precaută a orgiei extra muros. între ele se află şi aducerea în oraş (intra muros) a lui Dionysos.

satyri. bâkhoi) Tragedia se menŃine într-un spaŃiu antropomorfizant strict delimitat SpaŃiul freneziei dionisiace e a-moral: coerciŃiile sociale.) dezantropomorfizează______ Mama (consecinŃă a ekstasis) are un rol benefic: uneşte vremelnic individul cu divinitatea Prin ekstasis adeptul dionisiac se atemporalizează. drumul fiinŃei spre ropria-i destrucŃie____________ Omul tragic e închis într-un timp ireversibil.) duce spre ilimitare. grupul eliberează forŃele adânci.Dionisiac Sintaxa dionisiacă (ekstasis. vina (harmata): aici începe criza tragică. rupe legăturile cu contingenŃa Tragedie Măsura tragică (aflată dincoace de hybris) instituie foarte ferm o limită fiinŃei Grupul eliberează individul (bachante. neexistând posibilitatea ieşirii din ecuaŃia 148 . frenezia dionisiacului (ca şi morfologia cortegiului care participă la rit: sileni. îndeamnă fiinŃa la dezmărginire_______ Grotescul. enthousiasmos etc. Pan etc. determinante Finalitatea tragicului e moartea. pre-morale ale adeptului Finalitatea dionisiacului e viaŃa în întreaga ei plenitudine Mania (nesăbuinŃa derivată din exces) e echivalentă cu greşeala. criza tragică e doar amânarea acesteia. politice dispar. nu poate afla protecŃie la nivelul grupului Tragicul evoluează în perimetrul unei moralităŃi stricte. închis în existenŃă (s-a vorbit în acest sens de „existenŃialismul" dintotdeauna al tragediei)____________________ Grupul (reprezentat de Cor) acŃionează ca instanŃă punitivă. individul tragic e solitar.

n. op. sărbătoreau prin dansuri tragice pătimirile lui." Nota presupune că sărbătorile în cinstea lui Adrastes conŃineau o 23 Guy Rachet. regulat. fiul lui Talaos". sicyonienii venerau un „sanctuar al eroului Adrastos. adică «modul» sau «cântul» tragic"24. Epigene din Syciona e foarte important pentru ecuaŃia finală privind evoluŃia genului tragic: după Herodot (Istorii. două lucruri: intercalarea satyrilor în reprezentaŃiile ditirambice şi disciplinarea improvizaŃiilor. puŃin mai târziu. două nume des pomenite şi de către autorii antici: Arion din Metina (sf.ca şi Homer. decretează că între Thespis şi primul tragic.) şi. Lexiconul bizantin Suda (sf. luat ca referinŃă de majoritatea specialiştilor.sub incidenŃa unei reforme religioase cu iz politic discriminatoriu. pp. p." Eroul cade . II.„a înapoiat lui Dionysos corurile. op. de altfel . PropoziŃia finală a fragmentului e sibilinică. pp. s-ar intercala alte 14 nume. Confuzia e deplină: tot Suda precizează că Arion „a inventat «tropos»-ul. consecinŃa lezează orgoliul Atenei. sensul ei nefiind soluŃionat nici până azi: Cleisthenes -consemnează Herodot . cit. în general.Guy Rachet reŃine23. dublând cultul focalizat al lui Adrastos cu inserŃii de rit dionisiac... LXVII25). 69 25 Herodot.e. 54-55 149 . Lui Arion i se atribuie. situat „tocmai în piaŃa sicyonienilor". X e.. care era „regele sicyonienilor"..n.. VII î. iar cealaltă parte a jertfei a dăruit-o lui Melanippos. 66-74 24 Apud Rachet. op. Thespis fiind vestit doar pentru introducerea ei în cetateastat a Atticii. Cleisthenes aduce în prytaneu vestigiile eroului teban Melanippos. cit. Epigene din Sicyona. operate de către Cleisthenes: neputându-l elimina pe Adrastos. voi. cartea a V-a.] cinstiri lui Adrastos şi. cit. fiindcă afirmă că tragedia s-ar fi născut în altă parte (Corint).). Epigene din Sicyona. pentru a discuta conversia fondului originar al jocurilor tragice sprinŃare. printre alte ritualuri. sec. „Sicyonienii îi aduceau [. prin impunerea unui registru vocal sacadat. sec.

esenŃa tragicului ar consta în asumarea limitei de către un individ solitar. că ele aveau iniŃial un caracter de lamentaŃie thanatică). în acest caz.reprezentaŃie de coruri (jocul de patimi) şi jertfe. Pe de altă parte. Nietzsche. e de presupus că ele se desfăşurau într-un grafic de regularitate. celebrată fiind în cinstea lui Adrastes. prin ea însăşi. ceea ce duce la concluzia că sicyonienii atribuiau ofrandelor un caracter ritualic. Vom reveni asupra acestor încrengături după analiza piesei care lipseşte din puzzle-\\A de care tocmai ne ocupăm: concepŃia lui Nietzsche despre originea tragediei. dacă serbările în cinstea lui Adrastes impuneau jertfe (atribuite ulterior abuziv lui Melanippos). tragic: Tragicul ne face să simŃim cât de puŃin sunt în măsură condiŃiile existenŃei să lase ca extraordinarul să ajungă la izbândă şi putere. fie că dionisiacul a jucat aici rolul de matrice. aglutinant al grupului. „Restituirea" corurilor către Dionysos lasă de înŃeles două variante: fie că „drama tragică" nu avea. 150 . dar discutabilă sub aspectul direcŃionării. Majoritatea teoriilor despre morfologia tragicului relevă procesul de individualizare prezent în ecuaŃia desprinderii actantului de cor: prin urmare. Pentru Volkelt. resurecŃionar. la desăvârşire morală şi fericire deosebită. individualizarea este. de obicei an de an. bazate pe alternanŃa dintre apolinic şi dionisiac. în ziua morŃilor. eliberat de cercul protector. nici o legătură cu dionisiacul. iar „măreŃia omului suficientă prin ea însăşi pentru a declanşa mecanismul destructiv. cât de teribil de greu îi este extraordinarului să se afirme în primejdiosul vălmăşag al vieŃii. corurile fiind deturnate de la sensul lor iniŃial înspre cultul eroic (fiindcă e dificil de presupus. propune o structură conformă gândirii sale. cum sugerează şi Aristotel. o vină. reenergetizant. în Naşterea tragediei din spiritul muzicii. mortul întâmplându-se să fie şi regele întemeietor al cetăŃii.

spune Nietzsche .se metamorfozează. 211 29 Ibid.].este. Antologie.. păşind în marele teritoriu reenergetizant al primordialităŃii: „. apoi apariŃia unui al doilea şi a unui al treilea.. op."27 „Corul satirilor .. p.. Satyrul .trebuie legat.. de energii formative:. ritualic).. Bucureşti."26 Reiese şi din acest citat că direcŃia tragicului o reprezintă trecerea de la grup la individ. p. prin intermediul tragicului vizionat pe scenă. în primul rând. Este perspectiva aproape paradigmatică în analiza tragicului. desprinderea unui singur actant de cor. 1978. o viziune a masei dionisiace. trebuie să 26 Volkelt. cit. unde reprezentarea marchează. de marea voinŃă cosmică plăsmuitoare de dinainte de diferenŃiere (ecourile din Schopenhauer sunt evidente): „. cele mai puternice. dialog între generaŃii. poietică a universului. satiri. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek.. în acest context. omul grec regresa într-o zonă străveche.. confirmată şi de istoria tragediei.: De la Apollo la Faust. Editura Meridiane. ei ... după cum lumea scenei este o viziune a acestui cor. 211 151 . Nietzsche sugerează însă (într-o perspectivă solitară."28 în consecinŃă. baza tragicului o formează destinul pesimist al măreŃiei umane. încât au impresia că au redevenit genii ale naturii. 210 28 Ibid. într-o primă instanŃă.scrie în continuare Nietzsche .. 175 27 Friedrich Nietzsche: Naşterea tragediei. expresia emoŃiilor sale cele mai înalte şi . p. dar foarte personală) că ecuaŃia trebuie întoarsă: forŃa tragicului constă."29 Prin intermediul tragediilor (vizionate în colectiv.. satirul era imaginea primordială a omului.. în resorbŃia individului în forŃa magmatică. grecul părăsea lumea „viselor" apolinice care-i făceau suportabilă existenŃa.. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan.[. de la norma colectivă la măreŃia individuală. la el..scrie Nietzsche despre actanŃii ritului dionisiac . Dialog între civilizaŃii. de primordialitate. în voi. de mari mase de oameni.. p.

. katharsis etc. Nilsson (Der Ursprung der Tragodie34. trebuie reconsiderată relaŃia dintre mecanismul tragic şi individ: tragic nu e individul. în jurul altarelor de sacrificiu încă fumegânde"31. scrie Rachet. 279 33 Ibid."30 Dacă lucrurile stau aşa.sugerează măreŃ Nietzsche .şi mor -fără să fie atinşi de marele magnet al forŃei plăsmuitoare universale. op. 1911) susŃine că „tragedia a fost influenŃată. p. 213 31 Apud Rachet. 279) 152 . (ConcepŃia va fi reactualizată. p.o chestiune de superioritate metafizică electivă: mulŃi oameni trăiesc .considerăm tragedia greacă . al vinei. M.. însă se dezvoltă paralel cu acesta. evoluând pe o linie ce preia elemente din cultul eroic: „Ea este un conflict eroic făcut să se desfăşoare într-un mediu încărcat de religiozitate. Patzer (Die Anfdnge der Griechischen Tragodie. Să revenim. în structura ei. Wiesbaden. tragicul e . care se dezlănŃuie iarăşi şi iarăşi într-o lume de imagini apolinice.precizează Nietzsche . 44 34 în: Neue Jahrbuch fur Klassisches Wissenschaft. 1962) consideră că „tragedia provine din ditiramb". Majoritatea exegeŃilor precizează savantul francez ."32 întradevăr. în teatrul european. la sinteza lui Guy Rachet. în De Tragoedia et Comoedia. 1911 (apud Rachet. bucuria de a nu greşi. acompaniat de flautist. op. de către Cocteau. ci mecanismul cosmic care-l absoarbe. p. P. suferinŃa tragică. „niciodată vreun subiect tragic nu a fost ales în afara ciclului mitic şi legendar (adică eroic) "33. cit.. Evanthius.. de lamentările rituale legate de cultul 30 Ibid.. H. 38 32 Ibid. afirmă că „tragedia a fost la început un simplu poem cântat de Cor. p. cit.ca un cor dionisiac.) Prin urmare. p. acum. îl distruge: angrenajul greşelii.asociază tragedia cultelor chtoniene.

studiat şi de către Rene Girard38. 1982 39 Ibid. originea tragediei trebuie „căutată îndeosebi în riturile catartice şi în sacrificiul ritual al Ńapului ispăşitor.. în al doilea. sau trebuie. marcând separarea comunităŃii de spectacolul care i se prezenta. că el presupune o „selecŃie victimală relativă"39. corespunde perfect paradigmei). că mecanismul de purificare se desfăşoară în contextul unei acumulări interne de tensiune la nivelul grupului (teza din ViolenŃa şi sacrull). Bnde. Paris. 1964. protagonistul atâtor tragedii. p. Paris. spectacolul expulzării răului acŃionând benefic asupra grupului. cit. 1963. atât de des menŃionat de către Aristotel. daimonice. care atrage atenŃia asupra a două aspecte privind mecanismul psihologic al fenomenului: în primul rând. în prealabil. Din acest punct de vedere. ca formă de manifestare a cântului tragic. victima trebuie să fie „străină" de grup (Oedip. trebuie admis că mimesisvl. prin care majoritatea sancŃionează minoritatea. al greşelii). în vreme ce Fernand Robert36 atrage atenŃia asupra aspectului lustral al tragediei. ecuaŃia.morŃilor şi al eroilor"35.. Prin aceasta. Nici un grec nu se identifica cu eroul de pe scenă. 279) 37 Rachet. p. p. reconstituită. 43 38 Rene Girard: Le Bouc Emissaire. Aix-en-Provence. 305-307 (apud Rachet. şi. în: Vile Congres de VAssociation G. focalizat ulterior în conceptul de katharsis: după el. şi în dithyrambos. op. pp. Li se adaugă riturile cathartice colective de expiere şi purificare. op. exspaŃializată simbolic printr-un brâu de culpabilizare (rolul vinei. un conŃinut ritualic. p.. a avut. în jocurile cu temă de patimi din complexele resurecŃionare. ar avea următoarea desfăşurare: formele incipiente ale tragediei de mai târziu apar în riturile funerare chtoniene."37 însumând. Bernard Grasset. de genul Ńapului ispăşitor (phârmakos). 30 153 . la origini. op. 41 36 Fernand Robert: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. ideea 35 Rachet. cit. cit. Belles-Lettres.

cit. Nilsson40 a fost acela care a atras atenŃia asupra faptului că simulacrul a fost un factor constitutiv al cultelor eroice: cultul ignic. 1954. Simulacrul intra. 536-537: /The hero cult/". prin care se aduceau ofrande celor morŃi. se pare că. grecii au schimbat ordinea aglutinantă a daimonicului din straturile străvechi cu dezordinea relativă a religiozităŃii de mai târziu. prin ei înşişi. ed.. cum aglutinant era şi cultul lui Dionysos. Martin P. „cumulative". astfel. p. p. who were not found worthy to rank with the real 154 . De aici rezultă imensa putere de atracŃie a cultelor eroice.. but the scheme of the hero cult was applied to minor deities. daemons and also to local and dispossessed gods. 532 41 Pierre Chantraine: Le divin et Ies dieux diez Homere.. ed. Geneve. jocul cu temă de patimi 40 Martin P. chtoniene. în miezul profund al comportamentului religios elin: prin coerciŃiile consensuale pe care le exercitau. antropomorfizată) şi daimon ("termen propriu menit să desemneze o putere a cărei personalitate e rău definită"42). originates in the cult of the dead.. Zeii uranici sunt consecvenŃi exclusiv în afirmarea inferiorităŃii omului în raport cu zeul. Vandoeuvres. e dificil să te bazezi pe ei. Nilsson: The Minoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion. Revenind la demonstraŃia lui Guy Rachet. poliade). garanŃia unei ordini. trăind ca şi cum zeii ar fi. pp. repeta doar ceremonialul originar de înmormântare. Reputatul Pierre Chantraine41 a extins ideea simulacrului asupra întregii religiozităŃi eline: făcând o distincŃie între theos (forŃa divină personalizată. 63-67 42 Ibid. poleis au întărit fenomenul. savantul francez remarcă aspectul paradoxal că prin trecerea de la daimon la theos (schema îndeobşte admisă a constituirii piramidei uranice.... cit. 51 43 Nilsson: The Minoan-Mycenaean.de simulacru fiind intrinsecă jocului tragic. Prin urmare. care în realitate nu exista.. la început. cum le numeşte Nilsson43. grecii au făcut din Dike (respectul faŃă de zei) un substitut al religiozităŃii ca atare. pp. în: La notion du divin depuis Homere jusqu'a Platon. în afara acestui orgoliu.

ca şi ritualul lustral al phârmakosulvi.scrie Rachet . reprezentările de pe vase ne arată clar .. cit. pentru a se încarna în personajul eroic pe care îl reprezenta. daimonică a resurecŃiei. şi structura de mentalitate care l-a eroizat ulterior pe Iisus: până şi măgarul. cu cel cathartic. cum spunea Nietzsche. nu epidemică a acestui cult: la origine. colectivismul corului domina în mod firesc structura: moartea redă individul lumii. op. p.după părerea mea . nu frenezia fericită. cu marea forŃă a primordialului. pentru a fi recunoscut de către spectatori. registrul thanatic interferând. Este.să interfereze cu dionisiacul în secvenŃa apodemică. chiar la o sufocare prematură. până la viitoarea-i „sosire". exarhul putea lua identitatea eroului cu care dorea să se identifice..sensul despărŃirii de cineva. aici. 78 155 . prin tema lamentaŃiilor (threnoi) la stereotipizare şi.gods. universului. Se pare deci că Thespis a închipuit o mască pentru actor. îl uneşte. ea sa „salvat" prin asimilarea 44 Rachet. deci. A ajuns . vremelnică. Ulterior demonstrează Guy Rachet -. de altfel. extatică. al expulzării cuiva. adică pentru el însuşi. funcŃia fiind mai importantă decât persoana (teza lui Harrison). şi ale cărui «patimi» le juca.. In stratul originar al jocului tragic. eventual. aceasta a presupus introducerea măştii: prin mască. despărŃirea de el era.că în secolele VII şi VI personajele din cor şi exarhul nu erau mascaŃi. acest joc funerar a interferat cu coregrafia cultului eroic. prilejuită de epifanie. i s-a conferit identitate."44 Prin această suprapunere se detectează cu claritate dualismul structural al tragediei: condamnată. pe care intră eroul martir al creştinismului în Cetate. Apodemia investea zeul cu puterea magică. suprapunerea însemnând totodată şi diseminare: daimonul impersonal iniŃial a primit nume. Formal. purificator." avea . lamentaŃia însoŃea despărŃirea dureroasă de zeu. a fost identificat în străvechile rituri daimonic-resurecŃionare. invocat de Fernand Robert . „.

ajungându-se la versiunile pe care le cunoaştem. a lui Aristotel pe „transformările" neîncetate pe care le-a înregistrat tragedia. ateniene). insistenŃa. menite să semene cât mai mult cu eroii locului. . a încetat să se mai transforme"45. Stagiritul pune sub semnul îndoielii desăvârşirea de sine a aceleaşi tragedii: „Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şi-a dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracterele-i proprii. cit."46 Putem găsi şi o explicaŃie a acestei neconcordanŃe. în Poetica. scoŃând în evidenŃă faptul că primul citat se referă la „firea" tragediei. Pe de altă parte. p.. cu toate acestea.aceasta-i altă întrebare. suferinŃă genetică neîmpărtăşită. 45 Aristotel: Poetica. Sub aspect reprezentaŃional. Aşa se explică. probabil. cu numai un paragraf mai înainte. fie prin prisma reprezentărilor în teatru.. Spre finalul cărŃii.) a absorbit o variabilă: epicul eroic. După ştiinŃa mea. caracterului acroamatic al lucrării. datorată. după transformări succesive.fie judecată în sine. ed. între structura stereotipă a tragicului şi coeficientul de variabile pe care reprezentările îl incumbă. „găsindu-şi firea adevărată. trupa itinerantă de satyri-Ńapi (trăgos) îşi aducea obolul regiunii unde îşi prezenta piesa prin adaptarea măştii.inepuizabilului material epic al ciclului eroic. se menŃionează mai puŃin că în cartea a IV-a a Poeticii există o subtilă contradicŃie. Aristotel precizează că. întrupate în reprezentaŃii. histrionismul iniŃial a fost cenzurat. tragedia. 58 46 Ibid. DisjuncŃia corespunde ecuaŃiei duale pe care am stabilito mai sus. structura jocului tragic (care a rămas în esenŃă neschimbată: om excepŃional + greşeală + vină + predestinare + moarte + miasmă etc. după părerea mea. Astfel. . coabitarea prezenta avantajul de a se mula pe exigenŃe diverse: într-un prim stadiu. p. explicaŃia e neîndestulătoare. de către comedie. 57 156 . iar al doilea la manifestările concrete ale acesteia. deja citată. Pe de altă parte. Ulterior (în reprezentările clasice.

până acum. în acest caz. fapt care-i conferea o putere destructivă înfricoşătoare. (Ethno-analyse des figurations du visage). de pildă .punea o mască. p. o continuare a altor două lucrări. demonstrează că obrăzarul era foarte frecvent folosit în complexele resurecŃionare.. însă. de fapt. 48 Ibid. care a preluat o parte din puterea divină excedentară a regelui-erou49. 255 157 . cap. într-o structură eminamente psihopompă. şi eufemiza substanŃa thanatică. 1987.relevă Maertens48 . pp. cit. de psihanaliză. Mai interesantă este povestea eroului-rege Newar din India. cu forŃă daimonică . Antropologia măştii a fost extensiv studiată de către Jean-Thierry Maertens în primul volum din Ritanalyses47. Newar a ucis relatează mitul -. fiinŃa sosită din moarte -una înzestrată. în consecinŃă. 256 49 Apud Maertens. Editions Jerome Million. V. cu o concepŃie sintetică prea înrobită. Sunt texte fundamentale despre bazele antropologice ale alterităŃii. încât ea nu putea fi privită fără riscul unei destructii iminente. despre care se povesteşte că purta masca lui Vishnu. In Tibet. care e a lumii de dincolo. până în momentul în care oamenii s-au gândit să confecŃioneze un stâlp. Moartea era atât de teribilă. p. pentru a-şi ascunde adevărata faŃă.Anul Nou era venerat sub forma măştii Pehar.nimeni. Xoanon-xA să aibă şi el o asemenea semnificaŃie originară. deşi nu citează masca din procesiunea tragică. ale travestirii. două funcŃii: întrupa fiinŃa trecută în moarte. între timp uitată? 47 Jean-Thierry Maertens: Ritanalyses 1.  chacun son Janus. care ne indică faptul că ne aflăm în faŃa unei somităŃi europene a domeniului: Masaue et miroir (1979) şi Dans la peau des autres (acelaşi an). reprezentând. n-a reuşit să ofere o desluşire inatacabilă a tensiunii existente între cele două propoziŃii. 24l-324. op. în general. făcând-o suportabilă pentru cei care o priveau. uneori fără voia sa.. Masca avea. Maertens.

Bucureşti. Ioan Petru Culianu a relevat. cea cernită. cap. masca falică din riturile lui Demeter. Egiptul a fost. mască şi marionete în cultul thanatic al Egiptului Antic. Intermediarul (ca în cazul tragediei) e simulacrul: „Rolul măştii ancestrale e tocmai acela de a-i convinge pe muritori că moartea nu e moarte adevărată. însă. despre care se povesteşte că a făcut-o să râdă pe marea zeiŃă în jalea ei prilejuită de răpirea Persephonei. 77-85) 158 . prezente în diferite culturi. sarcină ce nu intră. teatre şi zei. în continuarea acestei linii exegetice. 276-277 Ibid. de altminteri. Sullivan (în româneşte de Sorin Antohi) . Un vestigiu elin al acestei concepŃii îl găsim. ne dăm totodată seama că drumul grec până la masca tragică a fost lung şi anevoios: măştile originare ale credinŃelor eline sunt Baubo. în Călătorii în lumea de dincolo52. ei având posibilitatea de a se bucura de ea luându-i locul. unde se spune că după ieşirea din locuinŃa subterană a zeului. 277 52 Ioan Petru Culianu: Călătorii în lumea de dincolo. Cuvânt înainte de Lawrence E.. pp.. 50 51 Ibid. 1994 (v. după toate probabilităŃile. Traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu. în economia acestei lucrări. Editura Nemira. PrefaŃă şi note de Andrei Oişteanu."51 Parcurgând volumul lui Maertens. Călătorii în alte lumi în Egiptul Antic. relaŃia dintre mască şi eidolon. nemaiputând să mai râdă. gravă. 4. prin intermediul morŃii. iniŃiatul rămâne pentru totdeauna cu o singură fizionomie. şi celebra mască genitală a Gorgonei din complexul lui Perseus. o mare cultură a obrăzarelor. măştile fastuoase ale faraonilor demonstrând că ele erau resimŃite ca făcând parte din recuzita morŃii. p.Tot resurecŃionar-funerare erau . Ar trebui cercetată. în miturile despre Trophonios. relaŃia dintre moarte. Ele permiteau schimbul benefic de sânge dintre generaŃii.precizează Maertens50 . pp.şi măştile ancestrale. Marionete.

] Nu ne propunem. Orpheus and Greek Religion.London. Lewis Richard Farnell. W. Ltd. Paris. simultan. în rândurile care urmează. Burkert nu trebuie uitată. în vreme ce prin antistructuri ea se eliberează de excesul de sacralitate acumulat prin intermediul primului tip de rit. în ambianŃa intelectuală a acestei ultime lucrări . Berkeley . London. University of California Press. 1951. Methuen Co. conform căreia o societate indoeuropeană generează. Henri Jeanmaire. în cap. nu numai la nivel cosmogonic. Oxford. Aşadar.RITUL DIONISIAC [Pentru bibliografia orientativă a temei. în afară de titlurile deja menŃionate. I-V.iniŃiere şi sacrificiu totodată -corespunde perfect acestei sinteze binare: el este. Dionysos. comunitatea asimilează sacrul. inevitabil. dedicat Cosmogoniilor): cum ştim deja. supra. Walter Burkert. deja citată. cel integrativ. 1896-l909. v. Kerenyi.celebra Homo Necans a lui W. cu atât mai mult cu cât în fragmentul preluat din De la Herakles la Eulenspiegel. Bollingen Series LXV-2. Eroicul numeroase elemente de morfologie şi sintaxă au fost deja sugerate. Translated from German by Ralph Manheim. voi evita să repet titlurile pe care le-am dat deja în cazul orfismului (v. K. în coregrafia 159 . în general . 1935. structuri şi antistructuri prin comportamentul său cotidian: prin intermediul structurilor. Archetypal Image of Indestructible Life. orfismul şi dionisiacul interferează. 1976. Princeton University Press. Ceea ce ne va interesa aici e sintaxa binară a ritului. A Study ofthe Orphic Movement. Guthrie. C. desigur. Payot. îl integrează.Los Angeles . Dionysos. Ritul dionisiac . Histoire du culte de Bacchus. C. Structure ană History in Greek Mythology and Ritual. motiv pentru care unele titluri. The Cults of the Greek States. care corespunde demonstraŃiei lui Victor Turner. 1979. at the Clarendon Press. ar trebui să fie repetate.şi a teoriilor despre sacrificiu. să reluăm întreaga problematică a ritului dionisiac.

ceea ce înseamnă izolarea de comunitate. în condiŃii „normale" de viaŃă ar fi sever sancŃionate. oratorice sau comportamentale care. şi victimei sacrificiale).completă. participarea presupune exteritorializarea (neofiŃii sunt duşi în afara comunităŃii. regăsim. ceea ce înseamnă. unde socialul şi politicul impun riguroase limite de comportament. un rit cu dublă deschidere. comediei şi a comportamentului histrionic spectacular: aflat sub incidenŃa parhesiei. Beare. viitorii participanŃi la rit regresează simbolic într-un stadiu pre-civilizatoriu. de expulzare. Coregrafic. aşa cum s-ar întâmpla dacă lipsa de cuviinŃă s-ar petrece în viaŃa de zi cu zi. urmată. că ei se întorc în comunitate . ekstasis). Ceva similar s-a întâmplat în cetatea greacă cu edictul parhesiei. implicit. W. exteritorializarea şi ex-temporalizarea se petrec prin intermediul exuberanŃei epidemice: în momentul epifaniei zeului. Concret. ambele rituri de care ne ocupăm: cel de iniŃiere şi cel de sacrificiu. sacrificantul este „consacrat". de reagregare. pe timpul ritului. una integrativă şi o alta opusă. ea nu va putea fi pedepsită. ceea ce înseamnă. (Cf. în ambele. şi situarea participanŃilor într-un perimetru de imunitate ritualică. The Costume of the Actors in 160 . sub efectul „nebuniei" ritualice (mania). se trezesc din transa iraŃională prilejuită de participarea la rit (mania. care corespund unei rezultante finale a neutralităŃii sacrale: la „plecarea" lui Dionysos (ocultare). de fapt.şi în viaŃa de fiecare zi -după ex-teritorializarea şi extemporalizarea pe care a prilejuit-o mitul. în cazul ritului dionisiac. la sfârşitul ritului. enthousiasmos) o slujnică se poartă ireverenŃios. participanŃii „revin" la realitate. aici. îmbrăcând piei de Ńap şi vrejuri vegetale. unui improvizator i se îngăduiau licenŃe vestimentare. al consecinŃelor acesteia (ekstasis. altfel spus. prin intermediul căruia se reglementa imunitatea ritualică a râsului. a identităŃilor sociale şi politice de ierarhizare sau departajare: dacă. ceea ce se întâmplă. aceasta se realizează prin anularea.

In acest fel. 161 . 3. 2002. Introducere. Jan. prin intermediul căreia comunitatea se despărŃea de zeu: îl expulza. în paranteză. „cei mai vechi şi mai de viŃă dintre Suebi"53. capitolul şi pagina din ediŃia românească. Agave. în Germania. solii trimise de toate popoarele de-acelaşi sânge s-adună într-o pădure sfinŃită prin semnele cereşti ispitite de la * Eseul a apărut iniŃial în Caietele Echinox. No. Voi. fiind reluat în Transylvanian Review. apendice critic de Teodor A. profesor la Universitatea din Cluj-Sibiu [Sibiu]. nr.şi ea -sintaxa sacrificiului şi a iniŃierii: este vorba despre un obicei religios. Semnonilor. cetatea Theba se pregăteşte efectiv de funeralii. 1942. Bacchantele. 4. participanŃii jeleau. 53 Pentru toate citatele din această lucrare am folosit ediŃia bilingvă Germania lui Tacit. la fiecare citat vom preciza. până la o „nouă venire".Aristophanic Comedy. regele Pentheus fiind ucis de către mama sa. cetatea îşi redobândeşte echilibrul. SpiŃa nobilă a Semnonilor şi vechimea neamului lor spune Tacit . Pentru a nu îngreuna inutil lectura cu o escaladă de trimiteri la sfârşitul textului. The Classical Quarterly. 1/2. 1954. 64-75. Naum. XI. O IMAGINE DIN TACIT* Vom încheia cartea de faŃă încercând să desluşim substratul ritualic al unei imagini nord-europene. voi. într-un moment de surescitare iraŃională. în care. 2001. voi. care combină . pp.„e întărită de religie: în zilele hotărâte. Cluj. într-o traducere în limba engleză pe care i-o datorez lui Bogdan Aldea. New Series. 2. atribuit de către Tacit. Apodemia era un rit simili-funerar. comentar. prin „expulzarea" excedentului sacral. -Apr. structura fiind foarte bine pusă în evidenŃă de către deja menŃionata piesă a lui Euripide. la sfârşitul acŃiunii. traducere. text.) Ritului exuberant de întâmpinare a zeului din sărbătorile dionisiace (epidemia) îi corespunde apodemia din coregrafia finală a ritului.

" (ibid. se cuvine să precizăm însă câteva consideraŃii legate de pasajele tocmai citate. termen care exclude orice sugestie de antropomorfizare. părăsirea pădurii de către ei fiind supusă unor restricŃii ritualice precise: „Dacă pică jos. fiindcă traducerea în limba română ar putea sugera analogii cu Dumnezeul Noului Testament şi al creştinismului.strămoşi şi printr-o cucernicie străveche şi. înŃelegem că această pătrundere se poate solda şi cu un eşec." (XXXIX. ucigând un om în numele obştii. interpretare confirmată şi de către un pasaj anterior. fiindcă. trebuie să ne gândim mai degrabă la „sacralitate". dintr-un pasaj citat mai sus. care ne va călăuzi. ca un supus care mărturiseşte puterea Dumnezeirii. ei le închină dumbrăvi şi păduri şi pun nume de zei acelei taine pe care o văd 162 .) Din pasajul imediat următor. împlinesc rânduielile îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare. intrând înlănŃuiŃi în pădurea sacră. deci o antropomorfizare. înainte de a purcede la drum. destul de imprecis. în meandrele demonstraŃiei noastre. Prima dintre ele vizează accepŃiunea „Dumnezeirii" şi a veneraŃiei acesteia. 73) Fragmentul care interesează demersul nostru e acela care urmează: „Ei îşi arată evlavia pentru această pădure sfântă şi altfel: nime nu intră-n ea decât numai legat cu lanŃuri.) Eseul nostru îşi propune să sugereze motivul de ordin ritualic pentru care Semnonii intră în pădure legaŃi cu lanŃuri. unde autorul latin precizează foarte limpede că pădurea sfântă este. şi semnificaŃia generală a lanŃului în contextul de faŃă. la „energie divină". aniconic: „Germanii cred că nici a-i închide pe zei între pereŃi. unii participanŃi cad şi nu mai pot continua drumul. nici să se scoale singur: el iese din pădure rostogolindu-se pe pământ. nu-i voie nici să-l ridice alŃii. şi să lămurim o dilemă de ordin general." (ibid. Tacit foloseşte „numinosul" pentru a defini divinitatea în textul latin. sălaşul unei religiozităŃi de tip stihial. Dimpotrivă. la germani. nici a-i plăsmui în chip de om nu se potriveşte cu măreŃia Celor de sus.

54 DicŃionar de mitologie generală. Isis. dintre care Tacit menŃionează (VIII. cum precizează Victor Kernbach54. la „taină". în latină. ale cărei mesaje ascunse sunt mijlocite prin intermediul unor femei cu înzestrări profetice. scopul stratagemelor fiind acela de a dobândi supremaŃia magică asupra universului. „fără linguşire şi nici cu gândul de a [o] face zeiŃă" (ibid. pe care o avem aici. dificultate pe care o numeam mai sus „dilemă de ordin general". zeiŃă al cărei „semn" e „înfăŃişat în chip de corabie liburnică". Mitologia germană clasică. cel mai cunoscut din mitologie. Vin (35). aşadar. „socotită zeiŃă la foarte mulŃi dintr-înşii". 255-256 163 . pe care o venerează Suebii. VlăduŃescu. prezenŃa ei fiind. în detrimentul practicilor exoterice. fie punându-i zeului un şarpe în cale." (IX. 35). ceea ce trimite în mod firesc la o religie de tip ezoteric. nu exoteric. dacă ne gândim numai la complexul Isis-Osiris-Horus. Nici Tacit nu face distincŃiile necesare. Abia aici apare dificultatea metodologică majoră a demersului nostru hermeneutic. Ca o consecinŃă. Albruna nu este zeiŃă. Bucureşti. 1989. 33). PostfaŃă de Ghe.numai în evlavia lor. „pe vremea fericitului Vespasian" (ibid. ea fiind Ńinută la „mare cinste". este zeiŃa despre care se spune că a aflat numele secret al marelui zeu Ra. 35) două: Veleda şi Albruna. pp. Referirea la Isis poate părea inexplicabilă în desişul unei sălbatice păduri suebe. 36-37) „Taina" „pe care o văd" este. Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică.). detaliu clar precizat în cap.). ceea ce arată „că-i venit de peste mare. sau că „o parte din Suebi înjunghie şi Isidei" (VTII. Aniconismul se complică parŃial atunci când Tacit precizează că germanii „la războiu duc nişte chipuri şi semne pe care le scot din pădurile sfinte" (VII. 35). fie prin şiretlic." (IX. sugestia fiind că aceasta din urmă este mai reprezentativă decât cea dintâi. este zeiŃa care face tranziŃia de la evidenŃă la „secretum". „secretum". fiindcă Isis. cât se poate de legitimă în contextul unei credinŃe care privilegiază ezoterismul „ascuns".

de ReŃi şi de Pannoni" (I.. cum sunt Rinul şi Dunărea. în De Bello Gallico (cartea a Vi-a. Yggdrasil. non-reprezentaŃională nu este specifică acestei religii. 13-l8). fiind citat cu prilejul dezbaterii schimbului de populaŃii ce s-a petrecut între germanii cei viguroşi şi Gallii „cei moleşiŃi" (ibid. însuşiri fizice bine definite. cum nu sunt ezoterice nici faptele legate de existenŃa sa. Ve. dimpotrivă: Oddhin. întâi. din Istorii. Marele Caesar e numit de către Tacit „summus auctorum" (XXVni. ca gaj al armoniei magice şi al puterii ordonatoare a tuturor lucrurilor. s-a pierdut. mai ales. Această distincŃie are şi o rădăcină culturală precisă. pentru a ajunge la o esenŃă „tainică". de mai multe ori. Tacit nu intră pe un teren nedesŃelenit. legată de Caesar şi de lucrarea acestuia. 59). unde tratează despre germani. pe stoicul Posidonius din Apamea (125-40). a cărui carte a IH-a. Nici stihialitatea aniconică. ExegeŃi foarte serioşi îi citează. De Bello Gallico. nu e nici el ezoteric. cu excepŃia relativă a runelor pe care le deŃine Oddhin. de mixajele adesea imprevizibile ale substratului lor ritualic? Răspunsul la aceste întrebări e foarte dificil de dat. 25) prin graniŃe fluviale naturale. facilitată de eterogenitatea popoarelor al căror obicei îl descrie şi. Guido A. deosebirile dintre gali şi germani nu erau deloc vizibile". Thor sau Balder au caracteristici formale precise. Caesar oferă informaŃii esenŃiale despre cultul druidic. pe Strabon şi pe Sallustius. Mansuelli55 e de părere că „pentru romani. recognoscibile de către toŃi. ne putem pune întrebarea: care e religia germanică de care vorbeşte Tacit? Nu cumva se află el în posesia unei confuzii de tipologie. estompată apoi. ca precursori. frasinul cosmic care susŃine lumea. Tacit îşi începe relatarea precizând că „toată Ńara Germaniei se desparte de Galii. Toate acestea fiind stabilite. pe care autorul Germaniei nu le menŃionează. motivele putând fi cel puŃin două. Călcând în Germania. semn că el operează o distincŃie etnică evidentă între gali şi germani. fiindcă nu le consideră 164 . 57). „secretă".aşa cum o avem în Edda. pe parcursul lucrării. Vili. nu menŃionează dualismul ritualic prilejuit de ezoterism: obligaŃia cuiva de a trece de „învelişul fenomenal" al persoanei „profane". Cu toate acestea.

anume ca. închinat şi dat ca un fel de zălog 55 CivilizaŃiile Europei vechi. însumând cele spuse mai sus. în cap. ahtiată de sânge: „Ceea ce se obişnuieşte şi la alte popoare germanice. înzestrată cu un mare procent de verosimilitate. însă. tot din Germania. mai rar. Edited by Miranda J. Nu este la fel de sigur. druidismul fiind. voi. să-şi lase păr şi barbă şi să nu-şi lepede chipul acesta. Celts and Germans in the Rhineland) 165 . însă) e unul de ordin politic: în perioada scursă între Caesar şi Tacit romanii au interzis druidismul (sub Tiberius). cap. pe care senatul l-a pus sub poprire. la Chatti a ajuns un obicei primit de toŃi. de altfel. îndată ce s-au făcut mari. Routledge. Al doilea motiv (puŃin probabil. a unor graniŃe naturale asigurătoare. justificată: se cuvine să taci despre un obicei fascinant. 1996 (v. fiindcă e singura în stare să explice coerent structura iniŃiatică a ritului cu lanŃuri descris de către Tacit. ce-i drept. Buc. menŃionarea sa în contextul religiozităŃii germanice fiind inadecvată. Meridiane. 56 Rit deloc singular. Astfel. majoritatea cultelor descrise în Germania fiind de provenienŃă celtică. că Tacit opera o distincŃie etnică netă între Galii şi Germani. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. Tacit descrie un dualism comportamental la Chatti. populaŃie fioroasă. prudenŃa autorului fiind. că el opera aceeaşi distincŃie şi în cazul credinŃei religioase a germanilor. London and New York.esenŃiale pentru obiceiurile religioase pe care le descrie. subliniată şi prin existenŃa. Green. cum aflăm. 1978. şi numai de către vreunul mai îndrăzneŃ. tipic gallic. în concepŃia sa. astfel. Cel mai probabil este. II. Traducere de Alexandra Slavu. pe teren. XXX. Ed. 52 ■ I 56 O asemenea suprapunere apare şi în masiva lucrare colectivă The Celtic World. p. demersul nostru se legitimează doar dacă acceptăm această suprapunere.

n. Şt.. „învelit" de | pilozităŃi înfiorătoare. însă are un corespondent tulburător în De Bello Gallico. unde marele comandant de oşti menŃionează următorul obicei ciudat al gallilor: „în privinŃa celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în faŃa lor [a părinŃilor . nerecunoscut ca atare. Traducere. pe care-o poartă ca pe o cătuşă. „încătuşat" de un inel de fier. Pentru 1 facilitarea lecturii. îşi eliberează fiinŃa pură odată cu venirea iernii. în detrimentul celui natural. germanul se 1 eliberează prin luptă sau prin acte sacrale. 1964. se sugerează 1 în mod limpede că existenŃa cuiva este definită calitativ prin eliberarea de coerciŃiile simbolice respective.şi un însemn exterior al acestei legări vremelnice: „Cei mai viteji au şio brăŃară de fier (ruşine la neamul acesta!). decât după ce ucid un duşman: pe prada cruntă de sânge a acestuia ei îşi dezvelesc fruntea şi spun că numai arunci au răscumpărat preŃul naşterii lor. B. la un dualism ritualic de tip iniŃiatic: „ascuns"." (XXXI. ceea ce presupune privilegierea parentajului simbolic. cultural. şi sunt vrednici de patrie şi de părinŃi. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. I când pământul însuşi se scutură de impuritatea neagră a tinei. Editura ŞtiinŃifică.] în public. până ce se dezleagă ucigând un duşman. 63) Dobândirea „vredniciei faŃă de părinŃi" doar prin iniŃiere eroică. 1 166 . ceea ce duce. 1 „ascuns" în coaja vegetală a stejarului." (18. studiu I introductiv de Cicerone Poghirc. tot aşa cum vâscul. nu mai apare nicăieri în Germania.consemnează Tacit . Războiul civil. 57 Războiul galic. sau în cel I legat de purtarea „ruşinoasă" a unei cătuşe de fier.n. „învelit" de frunzele i perene ale verii. socotesc ruşinos faptul ca un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenŃa tatălui său. dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apŃi să poarte armele. note şi indice de Janina Vilan Unguru. ca şi în obiceiul germanilor de a-şi „dezveli" fruntea după omucidere. Bucureşti. Note." (63) Există . din nou. vom recurge la sistemul de trimiteri sugerat la nota 1. 221) 57 în ambele cazuri de parentaj descrise mai sus.vitejiei războinice.

Humanitas. Ed. care se comportă ca un 58 Traducere de Alexandra Beldescu. aici. dualist. „amurgul zeilor" se opune oricărei „purificări sacrale" de tip dualist.spune mai departe Eliade . care consideră ritul ca „o dovadă de supunere faŃă de divinitatea naŃională". 549-673 167 . Sensul iniŃiatic. 1936. totală a universului. fiindcă sensul escatologiei nu este. unul de tip iniŃiatic. debilitate la care zeul nu consimte. fiindcă la Odhin semnificaŃia exorcizării ritualice lipseşte. Ragnarb'kul. funia nu e un accesoriu vremelnic de care te desprinzi. exclude din start asimilarea acestor culte cu Odhin. 1994. Pe de altă parte. Prin definiŃie. pasajul lui Tacit n-a scăpat atenŃiei scrupuloase a exegeŃilor. Salzburg-Leipzig. IV. mai precis cu unul dintre numele acestuia. pe care Odhin o dobândeşte prin posesia simili-şamanică a runelor. Closs59. nu există nici un indiciu în Edda că sensul existenŃei ar fi. în Imagini şi simboluri (cap. 114-l54 59 Die Religion des Semnonenstammes. găsite sub coroana falnică a frasinului cosmic Yggdrasil. atunci când descrie intrarea înlănŃuită a germanilor în pădure. acela de a „elibera" esenŃa „pură" a copacului Yggdrasil din excrescenŃele mundane care l-au „învăluit". aici. funia fiind legată de puterea magică. Mircea Eliade. O altă explicaŃie nu întrezărim pe moment. „Eliberarea" de aceste „funii" ar scădea puterea cosmică lui Odhin. de eliberare sacrală din chingi corporale vremelnice. Toate aceste distincŃii ne duc din nou la convingerea că Tacit are în vedere un rit de substrat celtic. „Zeul legatar şi simbolismul nodurilor58) se mărgineşte să-l citeze sumar pe A. ci o permanenŃă a puterii. Cum e şi firesc.„din toate aceste rituri se desprinde existenŃa unei atitudini servile a credinciosului. tradus drept „zeu al funiei".dobândindu-şi autentica esenŃă în albul străveziu. ceea ce nu înseamnă că discuŃia nu rămâne deschisă. pp. luminos al zăpezii. în cazul acesta. Haptagud. in: Wiener Beitrăge zur Kulturgeschichte und Linguistik. pp. fiindcă . Bucureşti. Mai precis.

X (37). 129 168 . în paralel cu consultarea sorŃilor făcuŃi din mlădiŃe vegetale şi cu aceea -foarte bine cunoscută romanilor . menŃionează similitudinea cu „ceremoniile mithraice de iniŃiere. probabil. DivinaŃia cailor este -spune autorul nostru . Interpretarea pare slabă. Eliade. o „eliberare". Paris. desprinse din zborul aleatoriu al păsărilor. ale cărei urme estompate le găsim atât în textul lui Tacit. albi şi nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni.a semnelor augurale cereşti. pornind de mai departe. o prea rapidă lectură a sursei. în care mystul avea mâinile legate la spate cu o funie"62. puŃin pe ocolite. Cumont61. op. însă. al marelui Caesar. pe care nu îl găsim la alte popoare: „Un obiceiu numai al acestui popor este să cerce şi presimŃirile şi prevestirile cailor. 130-l31 61 Les religions orientales dans le paganisme romain. cât şi în cel deja citat. şi când consideră că el aparŃine cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian. op.sclav sau ca un captiv în faŃa stăpânului". având centrul în regiunile Sudului. pp. sunt hrăniŃi pe socoteala obştii tot în pădurile şi dumbrăvile acelea. Aceşti cai.. indicând. fiindcă mai departe Eliade menŃionează că „Closs are probabil dreptate când atribuie ritualul semnonilor influenŃei ilire. după ce îi înhamă la un car sfânt. fiindcă indică o reconversie ritualică. Eliade. citat tot de către Eliade."60 F. participarea la cult „dezlegându-l" pe individ de „cătuşele" (legăturile) existenŃei sale mundane. urmând să scape de ea în momentul desăvârşirii actului ritualic. Dacă în acest din urmă caz catharsisul dualist este evident.un obicei tipic german. 1929 62 M. preotul şi regele sau mai-marele obştii 60 M. La o adevărată desluşire putem ajunge. Tacit vorbeşte de divinaŃia cailor pe care o practică germanii. IV-e. cit. insuficientă. sugestia lui Closs cum că obiceiul semnonilor de a intra înlănŃuiŃi în pădure trebuie să fi aparŃinut cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian se cuvine a fi cercetată în amănunŃime. p. cit. în cap.

" (XI. aşa pun soroacele. ci şi la fruntaşi: în adevăr. în De Bello Gallico. Pe de altă parte. Un pas suplimentar pentru înŃelegerea acestui dualism iniŃiatic îl facem citind pasajul din cap. pentru a decide soarta lor viitoare. XI (39). 541) „îl numeşte . care nu este al zilei.merg pe lângă ei şi iau aminte la nechezatul şi sforăitul lor. v. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel. într-un scenariu în care albul este superior valorificat tuturor celorlalte culori. Vergilius (Eneida. parcă noaptea ar trage ziua după sine. Tacit precizează. şi spun că ştiu aceasta de la druizi. spre deosebire de alŃi cai. Calendarul lor comunitar este selenar: „Ei s-adună laolaltă (afară numai de nu se întâmplă ceva neprevăzut şi fără veste) în zile hotărâte... VI. căci atunci cred ei că este începutul cel mai cu noroc pentru orice treabă. folosiŃi în treburile zilnice sau la războaie. De aceea determină durata nu după numărul zilelor. aşa cad la învoială." (X. 39) CiudăŃenia calendarului nocturn o remarcase deja Caesar. la care cromatica interesează mai puŃin. ci după cel al nopŃilor." (18.precizează 169 . că germanii numără timpul nu după succesiunea zilelor. Dualismul religios se reproduce aici printr-un accesoriu de rit. când Soarele se află ascuns în bezna cea neagră: „." (XI. Cu acest prilej. 39). ci al nopŃii: „ToŃi galii afirmă că se trag din Dis Pater. şi unii şi alŃii socotesc că preoŃii sunt servitorii zeilor. numărul zilelor. ca noi. dar caii ştiutori ai gândurilor acestora. ei nu socotesc. ori când e lună plină. 37) Se remarcă aici că trăpaşii crescuŃi pentru divinaŃie sunt „nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni". legând-o de un obicei druidic şi de prezenŃa unui zeu cosmocrator. Şi nici o altă prevestire n-are mai mult crezământ decât aceasta. ci după cel al nopŃilor. spre deosebire de ceilalŃi. în care Tacit vorbeşte despre obiceiul germanilor de a Ńine sfat în pădure. ori când e lună nouă. nu numai la popor. încât noaptea precedă zilei. ci pe-al nopŃilor. ei sunt albi.221) Identitatea reală a acestui Dis Pater e foarte puŃin cunoscută.

numele lui Bile vine din silaba bel. motiv pentru care pacea nu le este pe plac: „Dacă Ńara unde s-au născut / 63 Op. cele mai spectaculoase jocuri din acest ciclu s-au desfăşurat sub împăratul Augustus. Etimologic. din întuneric.e. şi obiceiul lor de a număra trecerea timpului după numărul nopŃilor. 120 170 . Asimilarea se produce mai degrabă prin analogie. o dată pe secol.«puternicul Dis»". Dacă asociem acestei rădăcini ceea ce spune în realitate Caesar. cit.. în obiceiurile germanilor." (ibid. pentru a da naştere excrescenŃei pure a vâscului. notează acelaşi Squire. Dis Pater trebuie să fi fost Bile. 145 64 Mythology of the Celtic People.V. şi anume că galii „se trag din Dis Pater" (18. divinitatea neagră a tenebrelor. O consecinŃă îndepărtată a acestei cosmologii inverse este trândăveala eroică a germanilor fioroşi în luptă. p. Senate. „însemnând a muri"65.) Pentru Charles Squire64. probabil. lui Pluto (Hades). 221). ibid. Kernbach -„începând cu anul 249 î. soŃul psihopomp al marii zeiŃe plăsmuitoare Danu. ceea ce explică. şi anume că galii împărtăşeau convingerea că ei „se trag" sau se nasc din moarte. din care se naşte generaŃia zeilor Tuatha De Dannan. Kernbach63 .citim în continuare în DicŃionarul lui V. p. în onoarea lui Dis Pater. atunci ajungem la singura concluzie posibilă. tot aşa cum şi stejarul din tradiŃia druidică „moare" în momentul apariŃiei iernii. London. în anul 17 î-e. Jocurile Seculare (Saeculares Luai). 1998. Făcând analogie cu toate riturile similare de purificare pe care le cunoaştem (orfismul. ei trebuie să moară mai întâi. în faŃa căreia Tacit nu ezită să-şi exprime surprinderea. 51 (prima ediŃie a cărŃii este din 1912!) 65 Squire.. putem încheia ecuaŃia spunând că. nu al zilelor. s-au serbat.n. însoŃite de sacrificii nocturne de răscumpărare. oricum . decât prin suprapunere. pentru a se naşte. fiindu-i asimilat. în primul rând).n. de regulă. p. Principala preocupare a bărbaŃilor germani este aceea de a participa la războaie.

cum o numeşte Tacit . hibernând ursulin.66 Să revenim. Logica firii lor este. bătrânilor şi celor neputincioşi din casă. Ştefan Borbely. Ciudată nepotrivire a firii lor: aceloraşi oameni să le fie aşa de dragă şi lenea. prin urmare. De bel se leagă marea sărbătoare celtică Beltain. şi 66 Pentru lămuriri suplimentare. îşi petrec viaŃa şi cu vânatul. Acesta e comportamentul pe care îl descrie. Tacit: nu e nimic neobişnuit în el. de Berserkir. Berserkirii se diferenŃiază de Einherjari prin refuzul de a urca îh Walhalla. de la 1 mai." Ciudată este însă comportarea lor în momentele . dar mai mult stau degeaba. legat de rădăcina bel. ei stau toropiŃi. v. pe firul principal al interpretării noastre. dar şi pacea atât de urâtă. însă. cu aceea a fiarelor.stă în toropeala şi îndeletea unei păci îndelungi." (XV. „ca de pe altă lume". Eroi păduratici. oarecum surprins. până când vreo luptă nu-i trezeşte. desigur -de tihnă: „Când nu se duc la războaie. a căminului şi ogoarelor o lasă-n seama femeilor. cum aminteam. până când un rost de bătălie nu le toarnă din nou sânge puternic în vene. extrem de puternici. Cluj. cu o forŃă ce rivalizează. De la Heraldes la Eulenspiegel. ei zăbovesc nemişcaŃi. pentru a se alătura armatei crescânde a Asenilor.e un comportament stihial tipic de luptător ursuz german. care. dedaŃi somnului şi mâncării. druizii aprindeau două mari focuri. înseamnă „a muri". 2001) 171 . Sălăşluind în păduri adânci. Dacia. duală: cataleptici. mulŃi dintre tinerii de viŃă se duc la acele naŃiuni care bat vreun război: aceasta o fac şi pentru că neamului acestuia nu-i place odihna. grija casei. nu-i cheamă la viaŃă.rare. iar ei se tâmpesc de lene. trecând toate vitele prin pasajul dintre ele. ci confirmă complexul „naşterii din moarte" pe care l-am sugerat mai sus. Eroicul (Ed. din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde" care vine. sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanŃierii prin foc. 43) „Tâmpeala de lene" . Cu acest prilej.

Prin tradiŃie. Dincolo de toate aceste detalii. de întâmpinare a vegetaŃiei. întunericului. o jumătate de an fiind dedicată zilei. dacă autoarea nu ar menŃiona la pag. exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. Nu ascund că simplul calcul calendaristic poate induce. la 1 mai. Edited by Miranda J. trebuie să facem calculul pornind de la sărbătoarea Samain. nopŃii. în eroare. deşi lucrarea . Lughnasa (dedicată marelui zeu Lug) la 1 august.) marchează la celŃi intrarea în întunericul solar. legată de forŃa de lustraŃie a focului. întreprinderea fiind extrem de periculoasă şi cu consecinŃe nefaste. ca sărbătoare ignică a emergenŃei vegetaŃiei. Cu toate acestea. Continuând logic ecuaŃia. ajungem la concluzia că între ele nu sunt 6 luni. 434 172 . şi Beltain. 68 Era momentul în care zeii „se jucau cu oamenii". p. Routledge. de la 1 mai (6 luni după 67 Apiid: Arme Ross: Ritual and the Druids. ajungem la concluzia că sărbătoarea orgiilor de foc. 437 că „toate sărbătorile din calendarul celtic erau în esenŃă sărbători ale focului.. Beltain. London and New York. aici. unde calendarul era împărŃit în două. 436 sq." De aceea. ni se pare improbabil ca numele sărbătorii. prin porŃile vremelnic deschise. ceea ce trebuie să remarcăm este că începutul Anului Nou (Samain.foarte prudentă în probleme de hermeneutică ritualică sau religioasă . druizii fiind puternic legaŃi de o magie a focului. la 1 noiembrie. Beltain. intrarea în noapte. Green.vor scăpa de boli. In: The Celtic World. considerată începutul Noului An la celŃi. p. ca sărbătoare a primei recolte. dar era şi momentul în care oamenii puteau trece în lumea de dincolo. luminii. e vorba de o sărbătoare resurecŃionară. nu poate fi uitat că Beltain marca sfârşitul semestrului nocturn la celŃi. Făcând un simplu calcul. 67 în esenŃă. să nu fie asociat cu bel („a muri"). 68 Ibid. şi detaliile nu ne-ar ajuta prea mult. 1 nov. 1996. ceea ce duce la o asimetrie calendaristică.nu sugerează o asemenea derivaŃie. Prin urmare. întinzându-le diferite curse. iar cealaltă jumătate.

fiindcă -spune autorul latin sărbătoarea tăierii vâscului din arborele de foc e dublată de sacrificarea a doi boi albi. în 173 . 249). îşi redobândeşte trupul de tină. deoarece înlătură teama de moarte. pe care druidul îl taie cu o secere de aur. împletite din nuiele. de către Caesar: „întregul neam al gallilor este foarte superstiŃios. Astfel. Un rit similar e cel al vâscului desprins de „lanŃul" vegetal al stejarului (arborele de foc!). corespunzătoare transmigraŃiei sufletelor. e un accesoriu indispensabil al acestei simbolizări. druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere. explică interdicŃia celui care a căzut de a se ridica în picioare şi pe aceea. ci după moarte trece dintr-un corp în altul. în care.219) LanŃul. această credinŃă e un foarte bun stimulent pentru curaj. Aici. ceremonialul iniŃiatic vegetal e asociat unui sacrificiu animalier. Ritul trecerii prin foc a fost consemnat foarte devreme. De aceea. după Caesar.alb. prin intermediul „pragului" de purificare pe care îl reprezintă focul. Prins în „lanŃul" trupului (pe schema clasică. pe care o avem la orfici). după ei." (De Bello Gallico. oficiantul se eliberează de el prin intermediul cultului. complementară. Şi pentru binele obştesc obişnuiesc asemenea sacrificii. Ei cred că nu pot îndupleca voinŃa zeilor decât dacă oferă o viaŃă omenească în schimbul altei vieŃi omeneşti. Dacă nu e suficient de pur. rit descris de către Plirtiu în Naturalis Historia (XVI. druizii credeau: „în primul rând. asociat marelui zeu Ogmios. cei atinşi de boli prea grave sau cei care trăiesc în mijlocul luptelor şi al primejdiilor jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. ceea ce explică rostogolirea neputincioasă pe pământ. a zilei din noapte. şi eşuează. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală. 14. de a fi ajutat să se ridice. ale căror coarne sunt înjugate acum pentru prima oară. soma/sema. descrisă de către Tacit. şi anume că ceea ce avem în ritul iniŃiatic celtic este progresia negru -foc . La aceste sacrificii se servesc de ajutorul druizilor.Samain) indică naşterea luminii. ajungem la triada sintetică pe care am pus-o la baza eseului nostru.

Paris. Payot. din care se desprinde. putem înŃelege şi o altă imagine din Tacit.. care se desprinde prin „moartea" arborelui ilustrată prin căderea frunzelor. esenŃa „albă" a copacului. Romanii îi asemuim cu Castor şi Pollux: ei au aceeaşi putere dumnezeiască. şi în special stejarul. sora Dioscurilor." (16. care .. Traditions et dieux des Celtes. logica iniŃiatică spune că scuturarea „lanŃului" vegetal duce..precizează Jean Markale . numele lor Aici. nestricate de momelile petrecerilor şi de aŃâŃările ospeŃelor. legată de un loc sacru. 162 174 . Scrie Tacit: „La Nahanarvali se vede o dumbravă sfântă. femeile germane .„nu are nimic de-a face cu solstiŃiul de iarnă sau cu Crăciunul"70. 1985. p.scrie înfiorat misionarul politic al Romei . nemeton. Stejarul fiind „arbore de foc". apoi. Corespondenta acestei epifanii este simbolistica vâscului. urcat din perimetrul mediteranean. 73-74 70 Ibid. în urma poveştii care relatează că ei şi-ar fi ars corăbiile în momentul descinderii de Ńărm. pp. ea trebuind să fie legată de Cad Goddeu („Bătălia Arborilor"). locaş de străveche închinare: în frunte e un preot cu veşminte de femeie. dar pe zeii de acolo noi. oarecum surprinzătoare şi ea. Curiozitatea ne face să ne întrebăm de ce apare aici preotul înveşmântat în femeie? Are acest detaliu o relevanŃă ritualică şi poate fi ea cât de cât înŃeleasă? AdmiraŃia lui Tacit pentru femeile germane e binecunoscută. „. preluată de romani de la greci. pe care creşte vâscul. „sosiŃi din foc". dar e improbabil că aici ar fi vorba de ea sau de vreun substitut. Să-şi trimită-n 69 Le druidisme. manechinelor li se dă foc şi oamenii mor învăluiŃi în flăcări. mai întâi.interiorul cărora pun oameni vii. Ajunşi în acest punct.trăiesc îngrădite-n curăŃia lor. pentru a nu fi obligaŃi să se întoarcă. albă". are o energie „concentrată. 220) Jean Markale69 derivă această cutumă din povestea teogonică a marilor zei Tuatha De Dannan." (XLm. la eliberarea fiinŃei de foc. ar avea-o în frunte pe Helena. 77) Triada. potrivit căreia fiecare arbore.

se dă pe loc: cu părul tăiat şi-n pielea goală bărbatul o alungă pe femeie din casă. cât şi drama sau teama celor cu adevărat importante. Paris. Apoi oasele sunt decopertate. nici femeile. Ca o consecinŃă. celebrată prin incinerare târzie (trecere prin foc). moment în care se consideră că balastul corporal a fost distrus în suficientă 1 La mythologie celtique. purificate prin foc. „albite" prin pisare. sub ochii rudelor. ea nu-şi poate găsi bărbat nici cu frumuseŃea. Acolo nimeni nu ia în glumă păcatele şi a strica pe altul ori a se lăsa stricat nu se cheamă a se da după lume. de unde începe şi fericirea „albă" de după moarte. înmormântarea fiind interpretată ca o regresie în Marea ZeiŃă Mamă. şi arunci când îndrăznesc s-o facă. chiar şi în războaie. Tacit scriind cu gândul evident de a trimite mesaje de prihană morală la Roma: fetele se căsătoresc târziu. căsătoria e sacrosantă (XX. nu ştiu nici bărbaŃii. ci sacrale: „Germanii mai cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici nu le dispreŃuiesc sfaturile. 47). 47-49) Povestea idilică se deapănă aromitor. nici cu averea." (Vin. 175 . cadavrul este închis într-un dolmen. se compromit comunitar pentru totdeauna: „La un popor aşa mare. femeile de aici nu prea calcă pe de lături. Căci femeia desfrânată n-are nici o iertare. Motivele nu sunt doar sociale.povesteşte Brekilien -„consumarea" integrală a trupului de după moarte. unde este Ńinut şapte ani. 36) Yann Brekilien71 asociază această credinŃă cultului funerar al dolmenelor. nici cu tinereŃea. pentru a putrezi integral. lăsată-n seama bărbatului. preacurviile sunt foarte puŃine şi pedeapsa lor. Editions Jean Picollec. prin putrezire: iniŃial. bărbaŃii sunt strict monogami. şi-o poartă-n bătăi prin tot satul. 68 sq. socotind că e de datoria lor să împărtăşească cu ei atât bucuriile clipelor mărunte ale vieŃii. 49)." (XIX. Obiceiul funerar al celŃilor presupune ." (XIX. dar temeinic. nici le nesocotesc răspunsurile. iar soŃiile îşi urmează bărbaŃii peste tot.taină scrisori de dragoste. 1981. pp.

moartea fiind asociată unui tărâm insular paradisiac. unde oamenii erau aşteptaŃi după ce-şi vor fi consumat „lanŃul" de pământ al întrupării. cei trei „corbi albi". trecându-l printr-un pârjol de foc. o semnificaŃie aparte are numele marii zeiŃe. în timp. fără a preciza că toată logica iniŃiatică a transformării „corbului negru" în „corb alb" prin intermediul trecerii prin foc îşi găseşte explicaŃia îh eschatologia celtică.remarcă şi druidicul Jean Markale73 . pasărea consacrată zeului luminii Lug. p. iniŃiatică a „corbului alb" se leagă . 8 176 . Yann Brekilien explică şi logica teogonică prin care „corbul negru" se transformă aici în „corb alb". dar demonstraŃia e colaterală pentru a o începe acum. pentru a fi încredinŃaŃi focului. Nu putem încheia. asociat luminii albe şi corbului alb. 72 în acest ritual de regresie thanatică. Se înŃelege de la sine de ce râdeau descătuşat celŃii. zeiŃa Gwen („cea albă"). 69 73 Op.numele marelui zeu Lug. Danu (Ana sau Commana). cit. „corbul" (zeul) negru al adâncurilor din Ńinutul Fomoîre. Mag Melă (Câmpia plăcerii) şi Tir na m-Ban (Tărâmul femeilor frumoase). echivalată cu uterul feminin care permite o regresie inversă naşterii: ea va da. cu trei sâni. p. atunci când erau urcaŃi în manechinele de lemn. De simbolistica specială.. însă. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor. Balor va da Balaurul din credinŃele noastre (pe o linie genetică de provenienŃă celtică). pe care „oamenii zeiŃei Dana" (Tuatha De Dannan) au trebuit să îl înfrunte. la celŃi. 72 Ibid. Sidh e format din Tir na n-Og (Tărâmul tinereŃii veşnice).măsură pentru ca sufletul să se poată desprinde de el. sustras suferinŃei şi morŃii (Sidh). deoarece corbul era. pentru a-şi alăpta copiii.

Edition de l'Ecole de hautes etudes en sciences sociales. droit. Bucureşti. No. Emilio: Le vocabulaire des institutions indo-europeennes. 1987 177 . Editura Univers. Gallese (Viterbo).1990 Biblia. sau Sfânta scriptură. New Series. Traducere şi prefaŃă de Gh. Bucureşti. 1994 Beare. Henri de la: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. Bucureşti. 1999 Brekilien. Relationships and Cult Ritual of the Phaistos Disc. în.. Arkana. Ed. traducere şi comentarii de D. 1989. Les Editions de Minuit. Vechiul şi Noul testament. 1981 Buffiere. 4. Paris. comentarii şi note de Sergiu Al. 1971 Biblia. Ceauşescu. adică Dumnezeiasca scriptură. 1992 Braga. Evolution of an Image. Edgar: Cybele The Axe Goddes. Cluj. Voi. societe. Eroicul. The Classical Quarterly. notiŃe introductive. Amsterdam. Traducere din limba sanscrită. Editura ŞtiinŃifică. 64-75 Benveniste. Felix: Miturile lui Homer şi gândirea greacă. 1.: The Costume ofthe Actors in Aristophanic Comedy. 2. 1994 Aristotel: Poetica. Tarka-Samkara. Arme Jules Cashford: The Myth ofthe Goddess. Corin: 10 studii de arhetipologie. Editura Meridiane.-Apr. 2001 Bouche-Leclercq: Istoria divinaŃiei în Antichitate. 1999 Bowden. J. Gieben. Editura Symposion. L'image mythique du monde en Grece archaique. Alliterative verse. pp. Pippidi. Editions Jean Picollec. 1954.C. Traducere de Claudia Dumitru. Linear B. Penguin Books. 1993 Bastide.BIBLIOGRAFIE: Alexandrian: Istoria filosofiei oculte. religion. GBV. Alain: Le Soleil et le Tartare. Introducere. Studiu introductiv. Bucureşti. Samkhya-Karika. 1986 Baring. Pouvoir. studiu introductiv. 1990 Borbely. Traducere de Cristina Dinescu şi Raluca Popescu. Cluj. Economie. 1965 Ballabriga. Yann: La mythologie celtique. Editura Humanitas. 1989 Bhagavad-Gita. Paris. Traducere de Natalia Ionescu. I. Filosofia indiană în texte. Dacia.. Comitetul Pro România. Editura Dacia. Jan. Ştefan: De la Herakles la Eulenspiegel. George. Editura Academiei RPR. Bhagavad-Gita. Traducere de Gala Galaction. W. parente.1/2. Bucureşti. M. Bucureşti. DivinaŃia elenică (Metode).

London. Berkeley-Los Angeles. 3. Bollingen Series. 197.: The Origin of the Olympic Games. Cornel: La democraŃie athenienne: fausses et vraies questions. Editura Meridiane. formes. 1979 Caesar: De Bello Gallico Războiul galic. 1961 Cornford.: The Origin of Attic Comedy. couleurs. University of California Press. Studiu asupra cultului dreptului şi instituŃiilor Greciei şi Romei. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. Robert Laffont/ Jupiter. nr. Primitive Mythology. Edition revue et augmentee. în relaŃiile lor cu sacrul. Jean Gheerbrant. Oriental Mythology. (probabil 1989) Castoriadis. Bucureşti. The Anthropology of Ancient Greek Sacrificiul Ritual and Myth. University of California Press. Translated by Peter Bing. 178 . a. studiu introductiv de Cicerone Poghirc. Occidental Mythology. Gaster. Editura Nemira. Anchor Books. reves. Alain: Dictionnaire des symboles. f. Garden City. 1964 Caillois. Berkeley. 1954 Chevalier. Editura Humanitas. Fustei de: Cetatea antică. 1997 Campbell. EdiŃie adăugită cu trei anexe despre sex. Doubleday. N. 1985 Chantraine. Cu o prefaŃă la ediŃia a Ii-a (1949). FranŃois: CivilizaŃia greacă în epocile arhaică şi clasică. Războiul civil. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Walter: Structure and History in Greek Mythology and Ritual. Filozofie şi cenzură. Geneve. coutumes. Pantheon Books. note şi indice de Janina Vilan Unguru. Bucureşti. Bucureşti. XVII. Traducere din limba franceză de Dan Petrescu. în: La notion du divin depuis Homere jusqu 'a Platon. Note. Traducere de Mioara şi Pan Izverna. Coulanges. ed.Y. Francis M. 1989 Cornea. Pierre: Le divin et Ies dieux chez Homere. Andrei: Platon. figures. Editura ŞtiinŃifică. Traducere. 1963 Campbell. Bucureşti. Roger: Omul şi sacrul. Los Angeles.London. gestes.Burkert. 1995 Cornford. nombres. o prefaŃă la ediŃia a IlI-a (1963) şi un cuvânt înainte (1939) al autorului. în: Esprit. Themis. Joseph: The Hero with a Thousand Faces. Decembre 1993 Chamoux. 1982 Burkert. joc şi război. în: Jane Harrison. Vandoeuvres. Mythes. cit. Walter: Homo Necans. Francis M. 2. Joseph: The Masks of God: 1. Penguin Books. Edited and with a foreword and additional notes by Theodor H.

I. Jean: Grădina desfătărilor. 1963 Dodds.]: Religiile lumii. Bucureşti. C. Iaşi. Editura Meridiane. Traducere de LaurenŃiu Zoicaş. Traducere: Viviane Prager. PrefaŃă de Petru CreŃia. Meridiane. Editura Humanitas. Traducere de George Anania. Douăzeci şi cinci de schiŃe de mitologie. Bucureşti. 2001 Diogenes Laertios: Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. Bucureşti. Editura Hasefer.1996 Detienne. Bucureşti. Bucureşti. Traducere de Catrinel Pleşu. 1995 Cumont. Georges: Cele patru puteri ale lui Apollo şi alte eseuri. IV-e. Editura Academiei RPR.-R. Paris. PrefaŃă de Radu Florescu. R. Prof. Deuxieme ădition. Cuvânt înainte al autorului. Editura Humanitas. P. la Ed. Ed. Litman. Marcel Vernant. Traducere de Thereza Petrescu. Jean [coord. C. remaniee. Aspects mythiques de la fonction guerriere chez les Indo-Europeennes. Patapievici. Metis la greci.. Studiu introductiv şi comentarii de prof.: Gnozele dualiste ale Occidentului.: Les religions orientales dans le paganisme romain. Paris. 1998) Dumezil. 1996 Delorme. O istorie a paradisului. Polirom. Bucureşti. Traducere de Margareta Sfirschi. 1996 Delumeau. F. 1929 Delcourt. 1999 Dumezil. Bucureşti. 1999 DicŃionar enciclopedic de iudaism. Editura Symposion. Jean: Chronologie des civilisations PUF. Paris. 1984 Culianu. Marcel: Stăpânitorii de adevăr în Grecia Arhaică Traducere de Alexandru Niculescu. Coordonare: Viviane Prager. 1996 (prima ediŃie în 1985) 179 . Bucureşti. Bucureşti. 1983 (reeditată cu titlul original. łicu Goldstein. Traducere din limba greacă de acad. Flammarion. Bucureşti. Jean Pierre: Vicleşugurile inteligenŃei. Traducere: C.: Dialectica spiritului grec. Aram M. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Litman. Georges: Heur et malheur du guerrier. Frenkian. PostfaŃă de H. Grecii şi iraŃionalul. 1997 Detienne. E.Traducerea notelor de Elena Lazăr. Traducere din franceză de HoraŃiu Pepine. Balmuş. Buc. SchiŃă a istoriei poporului evreu. Editura Symposion. Editura Symposion. Editura Nemira. Editura Univers Enciclopedic. Mărie: Hermaphroditos. I. 1969 Delumeau.

ediŃia a Ii-a. Emile: Formele elementare ale vieŃii religioase. Payot. Introducere în arhetipologia generală. 1939 Dumezil. Traducere de Marcel Aderca. Methodologie et histoire des religions. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.De la mitocritică la mitanaliză -. Traducere de Mariana Noica. Georges Posener. NRF. Editura ŞtiinŃifică. Georges: Romans de Scythie et d'alentour. Mircea: Istoria credinŃelor şi ideilor religioase. Georges: La religion romaine archaique. Traducere din limba franceză de Irina Bădescu. 1974 180 . Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale. 1965 Dumezil. Grisward. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. 1980 Eliade. Cu o prefaŃă de Gilles Ferreol. Traducere: Magda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu. Gallimard. Bucureşti. Iaşi. Traducere de Radu Florescu şi Gloria Ceacalopol. 1998 Durând. 1987 Dumezil. 1978 Durând. Gallimard. Librairie Ernest Leroux. Traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivănescu. 1993 Dumezil. 1995 Dumezil. Eseu despre simbolismul magicoreligios. Editura Univers. Georges: Mythes et Dieux des Germains. Payot. Georges: Mit şi epopee. 1981 Eliade. Editura Meridiane. Mircea: Tratat de istorie a religiilor. Cu o PrefaŃă de Georges Dumezil şi un Cuvânt înainte al autorului. Mircea: La nostalgie des origines. Bucureşti. în colaborare cu Serge Sauneron şi Jean Yoyotte (ed. Paris.Dumezil. 1977 Durkheim. Bucureşti. Bucureşti. Traducere de Cezar Baltag. Paris. 1995 Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. Avec un appendice sur La religion des Etrusques. Bucureşti. Gilbert: Figuri mitice şi chipuri ale operei. 1978 Eliade. Gabriela CreŃia. 1994 Eliade. PrefaŃă de Georges Dumezil. Editura Polirom. Traducere de Alexandra Beldescu. Bucureşti. Editura Humanitas. Traducere de Francisca Băltăceanu. Gilbert: Structurile antropologice ale imaginarului. Editura Humanitas. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. PrefaŃă şi postfaŃă de Radu Toma. Dan Sluşanschi. Paris. . Introducere de Radu Florescu. Editura Nemira. Georges: Le livre des heros. Deuxieme edition revue et corrigee. Paris. Gallimard. Georges: Le roman des jumeaux et autres essais. Bucureşti.). Mircea: Imagini şi simboluri. 1995 Eliade. Paris. Mircea: De la Zalmoxis la Genghis-Han. Essai d'interpretation comparative. Bucureşti.

Farnell, L. R. : The Cults ofthe Greek States, I-V, Oxford, at the Clarendon Press, 1896-l909 Farnell, L. R.: The Cult ofthe Heroes, Oxford, ibid., 1921 Festugiere, A. J.: Hermetisme et mystique paienne, Aubier-Montaigne, 1967 Filosofia indiană în texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha, ed. rom. 1971 Finley, John H.: Homer's Odyssey. Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1978 Finley, Moses L: Politics in the Ancient World. (ed. princeps: Cambridge University Press, 1983) Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiară: Politika az âkorban. Forditotta Greskovits Endre. Europa Kbnyvkiado, Budapest, 1995 Foucart, Paul [Francois]: Les Mysteres d'Eleusis. Arno Press, New York, 1975 Frazer, J. G.: Creanga de aur. I-V. Traducere, prefaŃă şi tabel cronologic de Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. BPT, Editura Minerva, Bucureşti, 1980 Freud, Sigmund: 1913, Totem şi tabu. In: Opere, I. Traducere, cuvânt introductiv şi note de Dr. Leonard Gavriliu. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991 Gândirea asiro-babiloniană în texte. Studiu introductiv: Constantin Daniel. Traducere, notiŃe introductive şi note: Athanase NegoiŃă. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975 (aici se află Enuma elish şi Epopeea lui Ghilgamesh) Gennep, Arnold Van: Riturile de trecere. Studiu sistematic al riturilor de poartă şi de prag, de ospitalitate, de adopŃie, de sarcină şi de naştere, de copilărie, de pubertate, de iniŃiere, de logodnă şi de căsătorie, de funeralii, de anotimpuri etc. Traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu. Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu. PostfaŃă de Lucia Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 1996 Gennep, Arnold van: Totemismul. Starea actuală a problemei totemice. Studiu introductiv de Lucia Berdan. Traducere de Crina Ioana Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 2000 Gernet, L. - A. Boulanger: Legenie grec dans la religion, Paris, 1932 Gemet, Louis: Anthropologie de la Grece antique. Preface de Jean-Pierre Vernant. F. Maspero, Paris, 1968 Gernet, Louis: Droit et societe dans la Grece Ancienne. Recueil Sirey, Paris, 1955

181

Gimbutas, Marija: CivilizaŃie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european. Traducere de Sorin Paliga. PrefaŃă şi note de Radu Florescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1989 Girard, Rene: łapul ispăşitor. Traducere din limba franceză şi note de Theodor Rogin. Editura Nemira, Bucureşti, 2000 Girard, Rene: ViolenŃa şi sacrul. Traducere de Mona Antohi. Editura Nemira, Bucureşti, 1995 Glotz, G.: Cetatea greacă. Traducere şi indice de Mioara Izverna şi Pan Izverna. Traducerea notelor de Elena Lazăr. Editura Meridiane, Bucureşti, 1992 Green, Miranda J. (ed.): The Celtic World, Routledge, London and New York, 1996 Guthrie, W.K.C.: Orpheus and Greek Religion. A Study of the Orphic Movement, Methuen Co. Ltd, London, 1935 Guthrie, William Keith Chambers: The Greeks and Their Gods. Beacon Press, Boston, third printing, 1961 Harris, Rendel: The Cult of the Heavenly Txvins, 1906 Harrison, Jane Ellen: Themis. A Study of the Social Origins of Greek Religion. With an Excursus on the Ritual Forms Preserved in Greek Tragedy by Gilbert Murray. And a Chapter on the Origin of the Olympic Games by F. M. Cornford. Merlin Press, London, 1989 Herodot: Istorii. în două volume. Studiu introductiv de Adelina Piatkowski. Traducere, notiŃe istorice şi note de Adelina Piatkowski (cărŃile I şi III), Felicia VanŃ-Ştef (cărŃile II şi IV). Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961 Hesiod: Opere. Traducere, studiu introductiv şi note de Dumitru T. Burtea. Editura Univers, Bucureşti, 1973 Homer. Iliada. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv, note şi glosar de Liviu Franga. Editura Univers, Bucureşti, 1985 Homer: Odiseea. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv şi note de Adrian Pârvulescu, Editura Univers, Bucureşti, 1979 Husar, Adrian: CelŃi şi germani în Dacia romană. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1999 Hynes, William J. William G. Doty (ed.): Mythical Trickster Figures. Contours, Contexts, and Criticisms, The University of Alabama Press, Tuscaloosa London, 1997 Jeanmaire, Henri: Dionysos. Histoire du culte de Bacchus, Payot, Paris, 1951

182

Josephus, Flavius: în AntichităŃi iudaice. I-II. PrefaŃă de Răzvan Theodorescu. Cuvânt asupra ediŃiei, traducere şi note de Ion Acsan. Editura Hasefer, Bucureşti, 2002 Jung, C.G.: Simboluri ale transformării. I: Simbol şi libido. II: Eroul şi arhetipul mamei. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu. Editura Teora/Universitas, Bucureşti, 1999 Kerenyi, C: Dionysos. Archetypal Image of Indestructible Life. Translated from German by Ralph Manheim. Bollingen Series LXV-2. Princeton University Press, 1976 Kernbach, Victor: DicŃionar de mitologie generală, PostfaŃă de Ghe. VlăduŃescu, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989 Kernbach, Victor: Miturile esenŃiale. Antologie de texte, cu o introducere în mitologie, comentarii critce şi note de referinŃă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 Kramer, S. N.: Istoria începe la Sumer. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1962 Kun, N. A.: Legendele şi miturile Greciei Antice. în româneşte de P. Donici şi M. Leicand. Consultant ştiinŃific A. Frenkian. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1958 La mort, Ies morts dans Ies societes anciennes. Sous la direction de Gherardo Gnoli et Jean-Pierre Vernant. Cambridge University Press - Editions de la Maison des Sciences de l'Homme, 1977 Leveque, Pierre: Aventura greacă. I-II. Traducere de ConstanŃa Tănăsescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1987 Libis, Jean: Le mythe de l'androgyne, Berg International Editeurs, 1991 Liiceanu, Gabriel: încercare în politropia omului şi a culturii. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 Liiceanu, Gabriel: Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 Loisy, Alfred: Misteriile păgâne şi misterul creştin. Partea I. Traducere de Dan Stanciu. Editura Symposion, Bucureşti, 1996 Loraux, Nicole: HBH et ANDREIA: deux versions de la mort du combattant athenien. în: Ancient Society, VI (1975) Loraux, Nicole: Mourir devant la Troie, tomber pour Athenes: de la gloire du heros a l'idee de la cite, in: La mort, Ies mort dans Ies societes anciennes (ed. cit.) Lurker, Manfred: DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. DicŃionar. Traducere de Adela Motoc. Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

183

1993 Mauss. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. 1996 Moreschini. Studiu introductiv de Nicu GavriluŃă. Iaşi.Henri Hubert: Teoria generală a magiei. personaje. Jean: Le druidisme. Meridiane. Bucureşti. Cluj. Bucureşti. 1985 Mauss. Buc. Marcel: Eseu despre dar. 1997 Mauss. Antologie. 1946 Muşu. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. Friedrich: Naşterea tragediei. Zoosophia. Editura Polirom. Guido A. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. 1978. dialog între generaŃii. Editura ŞtiinŃifică. Marcel . Murray. CivilizaŃii prehellenice şi microasiatice. Dialog între civilizaŃii. Bucureşti. Bucureşti. în româneşte de Dumitru ScorŃanu. Iaşi. Gheorghe: Din mitologia tracilor (studii). Traducere de Ingrid Ilinca şi Silviu Lupescu. Gregory: The Best of the Achaeans: Concepts of the Hero in Archaic Greek Poetry. Gheorghe: Zei. Traducere de Alexandra Slavu. Oxford. Payot. Traducere de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc.K. 1980 184 . Johns Hopkins University Press. I. Claudio Enrico Norelli: Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Iaşi.CW.Hubert. în româneşte de Silvia Lupescu. Editura ŞtiinŃifică. Gleerup. Studiu introductiv de Michel Bass. Paris. ed. voi. 1979 Nietzsche. Editura Meridiane. 1978 Nilsson. Lund-London-Paris-Oxford. Henri: Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. eroi. EdiŃie îngrijită de Ioan-Florin Florescu. 2001 Murray.Mansuelli. Marcel . Editura Cartea Românească. Gilbert: Greek Studies. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Gilbert: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. Iaşi.: CivilizaŃiile Europei vechi. Editura Polirom.P. Baltimore. Gheorghe: Lumini din depărtări. Muşu. 1971 Nagy. Institutul European.: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. 1981 Muşu.: De la Apollo la Faust. cit. Gheorghe: Din istoria formelor de cultură arhaică. 1981 Muşu. Andrei: Grădina de dincolo. Ed. 1927 Oişteanu. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. Traditions et dieux des Celtes. Editura Polirom. Editura Dacia. Traducere de Gabriela Gavril. PrefaŃă de Nicu GavriluŃă. în: Jane Harrison: Themis. 1973 Muşu. 1982. II Markale. în voi. Gheorghe: Lumini în depărtări. Bucureşti. M.

1982 Peters Francis E.: Zeii Greciei. 2000 Radin.R. Editura Symposion. Bucureşti. 1974 Rachet. Platon: Timaios.. Editura Polirom.: Istoria doctrinelor ezoterice. Ed. Eseuri şi discursuri. Paul: Trickster. ■■ The University of Chicago Press. în: Opere I. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. Beatrice K. Imaginea divinităŃii în spiritualitatea greacă. Philosophical Library. Humanitas. Editura Univers. 2002 Otto. A Study in American Indian Mythology. Traducere de Dragan Stoianovici. Buc.: Fools Are Everywhere. Traducerea dialogului îi aparŃine lui Andrei Cornea. Guy: Tragedia greacă.: Termenii filosofiei greceşti. 2001 Otto. docent Măria Marinescu-Himu. în: Opere VII. Avec la collaboration de Robert Schilling. cit.. f. ed. Editura ŞtiinŃifică. Traducere de Gabriela Ciubuc. Studiu introductiv de Ion Banu. (traducerea dialogului a fost realizată de către Francisca Băltăceanu) Platon: Criton (sau Despre datorie. dialog etic). Traducere: Viorica Alistar. Ed.: Structură şi funcŃie în societatea primitivă. a. Ed. Bucureşti. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. Traducere de Roxana Călinescu şi Liliana Cîobanu Harhas. Introducere de Pierre Geoltrain. (anul de apariŃie trebuie să fie 1972 sau 1973) Pausanias: Călătorie în Grecia. Studiu introductiv. New York.Originile creştinismului. Iaşi. 1995 Ovidius: Metamorfoze. Bucureşti. The Court fester Around the World.E. 1956 Riviere. Traducere de Cristian Unteanu. Trad. 1996 Riviere. Edihira ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. univ. Bucureşti. Bucureşti. Chicago London. Bucureşti. Bucureşti. EdiŃia a Ii-a revăzută. Jean-Claude: Georges Dumezil a la decouverte des Indo-Europeens. Iaşi. A. note de conf. Univers. Walter F. în: Platon: Opere I. dr. Studiu introductiv. in: Opere. 1980 Radcliffe-Brown. Editura Polirom. traducere. 1993 Platon: Apărarea lui Socrate. Editura Humanitas. Editura ŞtiinŃifică. Jean M. Traducere de Marta GuŃu. cit. 1993 (traducere de Cătălin Partenie) Poezia Egiptului faraonic. Evans-Pritchard şi Fred Eggan. Cuvânt înainte de E. Traducere de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg. Francois-Xavier 185 . traducere şi note de David Popescu. V. 1974 Platon: Republica .

Bude. Basil Blackwell. Zeletin. 1964 Rohde. A Psychoanalytic Study of Violence in Ancient Greek Culture. New York. 1979 Snodgrass. Etude preliminaire pour aider a la comprehension de la pieŃe athenienne au IV-eme siecle. 1996 Rudhardt. Green. Edward: Primitive Culture. Eli: The Lust to Annihilate. A Study in the Adaptability of a TradiŃional Hero. 1994 Sorel. Ithaca. Charles: Mythology of the Celtic People. Bucureşti. Georges Charachidze. These presentee â la Faculte des Lettres de l'Universite de Geneve. Bucureşti. Traducere de Petru CreŃia. Reynal: Orfeu şi orfismul. 1995 Tilgher. Bucureşti. H. MacMillan Library Reference USA. Simon Schuster and Prentice Hali International. New York. B. 1998 Squire. Editura Meridiane. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. London-Mexico City-New Delhi-Singapore-Sydney-Toronto. Editura Meridiane. Traducere. 1979 Robert. Structure and Anti-Structure. Grisward. W. Editura pentru literatură. Belles-Lettres. 1958 Valmiki: Ramayana. A. Aix-en-Provence. In: The Celtic World. Senate. Psychohistory Press Publishers. London and New York. Adriano: ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. Geneve. Cercetare arheologică asupra secolelor XI-VIII î. 1968 186 . Bucureşti. Traducerea versurilor de G. note şi glosar de Sergiu Demetrian. London. in: Vile Congres de l'Association G. Repovestită în limba engleză de C.n. 1963. Harper Torch Books. Editura Teora/Universitas. Paris. Anne: Ritual and the Druids. Traducere de Florica Bechet. 1954 The Encyclopedia of Religion. M: Grecia epocii întunecate. Editura Univers Enciclopedic. Paris. Victor: The Ritual Process. Coşbuc şi CD. J. Rajagopalachari. 1998 Stanford. Bucureşti. Routledge.Dillmann.: The Ulysses Theme. Fernand: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. Erwin: Psyche. Alain de Benoist. 1977 Tylor. Simon Schuster MacMillan. Mircea Eliade editor in chief. Oxford. Corneli University Press. Edited by Miranda J. New York. 1995 Turner. 1985 Ross.e. Epopee indiană. 1958 Sagan. 5th edition. prefaŃă. Jean: Notions fondamentales de la pensee religieuse et ades constitutifs du culte dans la Grece classique. Traducere şi cuvânt înainte de Mircea Popescu. Copernic. New York. Jean Varenne.

Traducere de Florica Bechet şi Dan Stanciu. Taillardat. M. Traducere de Bogdan Ghiu. Mituri şi legende vechi germanice. Leveque. de Romilly. Translated by John McHugh.): Problemes de la guerre en Grece ancienne. PrefaŃă de Zoe Petre. l'Amour.): Omul grec. Roland de: Ancient Israel. Kirk. 1999 (ed. Toronto. Jean-Pierre: Mit şi gândire în Grecia Antică. Vian. Vernant. Courbin. London. Traducere în româneşte de Zoe Petre. PostfaŃă de Zoe Petre. Akademiai Kiado. Studii de psihologie istorică. New York. Detienne. 1989 Vernant. P. 1995 Vernant. P.. Jean-Pierre: Originile gândirii greceşti. Soi-meme et l'autre en Grece Ancienne. 1995 Vernant. Bucureşti. Repovestite după izvoare de Mihai Izbăşescu. 1978 Walhalla şi Thule. Paris. Bucureşti. 1996 Vidal-Naquet. Bucureşti. Editura Polirom. M. Its Life and Institutions. Editura Meridiane.S. Bucureşti. 1961 Vernant. Finley. Inc. Traducere de Doina Jela. P. Budapest. I-II. Forme de gândire şi forme de societate în lumea greacă. 1985 Vilâgirodalmi lexikon. NRF. Cassin. Traducere de Zoe Petre şi Andrei Niculescu. P. Gernet. 2001 Veyne. P. Garelli. Bucureşti. Jean-Pierre: L'Individu. G. Editura Minerva (BPT). McGraw-Hill Book Company. M. Jean-Pierre (ed.I. Editions de l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Avec la collaboration de E. Cuvânt înainte de Zoe Petre. J. Gallimard. Editura Eminescu. Editura Meridiane. Jean-Pierre: Mit şi religie în Grecia Antică. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. 1995 Vernant. I. Cam-E. Pierre: Vânătorul negru. Editura Univers. Iaşi. Y. 1977 187 . F. Lejeune. princeps în 1968). Editura Symposion. Mosse J. C. Paul: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. VidalNaquet. Ducrey. Garlan. Jean-Pierre (coord. la Mort. J.Vaux.