ŞTEFAN BORBELY MITOLOGIE GENERALĂ

EDITURA LIMES Cluj-Napoca, 2004 ColecŃia PARADIGME Coordonator: GHEORGHE PERIAN Editor: MIRCEA PETEAN Coperta: CRISTIAN CHEŞUł IlustraŃia copertei: GUSTA VE MOREAU, Oedip şi Sfinxul

Pentru Blanca, fiindcă îi plac miturile. Această lucrare apare cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR ©Editura LIMES, 2004 str. Snagov3/19 400420 Cluj-Napoca tel/fax. 0264/544109; 0723/194022 e-mail: edituralimes@yahoo.com ISBN973-726-035-X

CUPRINS
Către cititori................................................................................................7 MITURILE COSMOGONICE............................................................... 10 HAOSUL................................................................................................ 16 CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE............................................................. 21 TIPOLOGIE............................................................................................. 22 ENUMA ELISH........................................................................................24 SURSE.......................................................................................................27 CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH.........................30 SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI..........................................................33 COSMOGONIA LUI BEROSSOS...........................................................38 COSMOGONIA VEDICĂ........................................................................40 COSMOGONIA CHINEZĂ......................................................................58 OUL COSMOGONIC...............................................................................59 COSMOGONIILE ORFICE......................................................................65 COSMOGONIA GREACĂ.......................................................................83 COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMENT (GENEZA)....................101 COSMOGONIA SCANDINAVĂ............................................................109 INIłIERI ŞI SACRIFICII.........................................................................119 TRAGEDIA GREACĂ.............................................................................138 COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC.................................................147 RITUL DIONISIAC........................................................................... ......159 O IMAGINE DIN TACIT.........................................................................161 Bibliografie................................................................................................177

CĂTRE CITITORI
Cititorul de bună-credinŃă va găsi în paginile care urmează o schiŃă introductivă în trei domenii ale mitologiei generale: miturile cosmogonice, respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu, cu care cosmogoniile se întrepătrund. Cartea de faŃă semnalează teme şi nu le epuizează: ea invită la lectura unei bibliografii esenŃiale, care este menŃionată, de regulă, prin inserŃii textuale puse între paranteze drepte, dar nu îşi propune să o epuizeze sau să o rezume extensiv, autorul fiind conştient de faptul că un volum introductiv ca acela de faŃă are în primul rând menirea de a trezi interesul cititorului pentru lucrări specializate, în care numeroase teme doar atinse aici sunt tratate subtil şi în profunzime. De-a lungul anilor, am tot încercat, prin cursuri şi seminarii, să le induc studenŃilor mei pasiunea de a gândi mitologic şi ritualistic, care înseamnă cu totul altceva decât obligaŃia, de care ne eliberăm zilnic, de a înŃelege raŃional lumea. Cartea de acum marchează un scurt punct de oprire în acest efort; ea este, însă, în mod inevitabil, şi unul de trecere, fiindcă volumul de faŃă va fi continuat cu altele, unele cu o tematică generală, extensivă, iar altele specializate, dedicate domeniilor speculative, de interes restrâns ale mitologiei. Nu gândirea simbolică m-a atras în efortul voluptuos de a preda săptămânal mitologie - pe care unii cititori s-ar aştepta, probabil, s-o decripteze şi prin această carte -, ci încercarea de a înŃelege motivaŃia ritualică a unor comportamente individuale şi de grup, ceea ce înseamnă, în ultimă instanŃă, maniera duală în care o comunitate arhaică administrează sacrul. Astfel, întrun prim grup tematic s-ar situa riturile de integrare a sacrului, de apropiere de el, în vreme ce în al doilea se cuvine să includem riturile opozitive, de expulzare a suprasarcinii sacrale excedentare. Victor Turner, citat în volumul de faŃă, atrăgea atenŃia asupra faptului că o societate produce, în orice moment al dezvoltării sale, structuri şi antistructuri, generarea acestora fiind continuă şi simultană, deşi noi suntem obişnuiŃi să credem că între cele două ar exista un decalaj valoric sau etic, concretizat prin fericirea apropierii de sacru şi prin angoasa îndepărtării de el. Noi gândim de bună-seamă psihologic ceea ce omul comunităŃii arhaice experimentează ritualic, într-un univers în care nu sunt concepte, ci numai realităŃi substanŃiale, de o concreteŃe uneori dureroasă, empirică, tainică. Am încercat, şi prin această carte, să ajung în anticamera efortului de raŃionalizare pe care îl reprezintă simbolul, asimilat de multe ori - de regulă abuziv - cu mitologia. Atunci când sunt întrebat, de multe ori, ce anume

în mari cicluri temporale sau în secvenŃe anuale mai scurte. cit le-am integrat gesturilor cosmice de întemeiere a lumii şi a omului. retorică a spaimei care venea din direcŃia „originii". subprodusul unui şantier cam dezordonat. la rândul 8 . ci modul în care aceste simboluri se integrează în mari sau mici structuri ritualice: aceasta e metodologia pe care încearcă s-o urmărească volumul de faŃă. cu eschatologia. tentaŃia mea este să le răspund că structura preexistă imaginii şi că o încadrează. fiindcă ritualistica a demonstrat dintotdeauna un adevăr „modern". în Enuma Elish -. O carte ca aceea de faŃă se articulează la intersecŃia unor preocupări personale care leagă trecutul de viitor. oamenii comunităŃilor arhaice îşi distrugeau şi reconstruiau periodic lumea. legate de fertilitate. în spaŃiul babilonian.„simbolizează" un gest ritualic. convingerea interlocutorilor mei fiind că în acest fel ei vor afla „cheia" universului arhaic pe a cărui uşă întredeschisă încearcă să pătrundă impetuos. Spre deosebire de noi. iniŃierile şi sacrificiile. Nu simbolul ca atare interesează într-o gândire mitică. crescuŃi într-un cult al certitudinilor proiectate pe termen lung. Freud a demonstrat că în cadrul acestei mentalităŃi arhaice. care se deschide. aşadar. prin decriptarea unităŃii ritualice complexe pe care o formează cosmogoniile. un fenomen de exorcizare discursivă. de ordin metafizic . ritualizarea ca atare avea rolul „fixării" în timp a efemerului.pe care îl găsim. totem şi tabu. Nu am pornit de la magie. mitul însemnând. totodată. ea este. cu multe milenii în urmă. potrivit căruia trăim la limita fragilă a punctului de falie unde cosmogonia se întâlneşte cu iminenta destrucŃie a lumii.

ajunsă în clasa î. ceea ce mă nelinişteşte. dedicată histrionilor. truda la ele având o victimă sigură: propria sa linişte. să leg cartea de faŃă de viitor şi s-o dedic fiicei mele Blanca. Am decis. Pasaje din acest volum anunŃă şi partea a doua din trilogia De la Herakles la Eulenspiegel. Ei au crescut într-un alt regim al imaginii decât acela pe care l-am experimentat noi. Mi-am impus. în România postrevoluŃionară. Volumul de faŃă. că o fac în din ce în ce mai multe cărŃi. tot scriind cărŃi socotite „finite".fără altruismul revoltat al căreia logodna mea cotidiană cu computerul nu s-ar putea împlini.. 31 oct. care va fi continuat cu unul dedicat mitologiilor de fertilitate şi cu unul consacrat mitologiilor morŃii. pentru a trece apoi la mitopoetica vântului şi a cenuşii. infinite. Lucrul acesta l-am experimentat şi cu studenŃii mei. pe care ni l-am însuşit noi. în pariul imprevizibil cu timpul.său. Autorul Cluj. în situaŃii bizare. maturizaŃi. foarte riguros şi orgolios-autarhic. spre alte eşafodaje de lucru. să facă asociaŃii mentale ingenue pe marginea lor. aproape ca o regulă. aproape fără voie. căruia îi datorez stimulentul pentru alcătuirea acestui volum şi căruia trebuie să-i plătesc cafele multe pentru răbdarea de care a dat dovadă până la finalizarea lui. uneori. ei citesc miturile . literatul descoperă că el devine. mai mult chiar. fiindcă mă determină să înŃeleg că împărtăşim aceeaşi realitate la vârste diferite. îi place să le asculte. în regimuri imaginare diferite. 2004 . să nu provoc viitorul. Lui Blanca îi plac miturile. fără excepŃie.şi literatura într-un alt regim mental decât acela.. comedianŃilor şi nebunilor de curte. cu un cuvânt: râsului antieroic ca fenomen ritualic şi cultural. aşadar. ceea ce mă aduce. şi ele. nu s-ar fi putut naşte fără iubirea de carte a bunului meu prieten şi editor Mircea Petean. Am căutat dintotdeauna să introduc în această fulgurantă un principiu de regularitate: nu ştiu dacă am reuşit de fiecare dată. dincolo de care combinaŃiile virtuale se dovedesc a fi. constat. captivul propriilor sale proiecte. însă. După un anumit timp.

1999) şi Statele Unite: bursier Fulbright în 1992. Cercul de graŃie (2003). 1953. De la Herakles la Eulenspiegel. Proza fantastică a lui Mir cea Eliade.ŞTEFAN BORBELY (n. A mai publicat: Xenograme (1997). Bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti. Visul lupului de stepă (1999). Matei Călinescu. la Indiana University. a beneficiat de stagii de pregătire în Marea Britanie (Oxford. visiting fellow la New York. în Făgăraş) este conferenŃiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj. A coordonat volumul colectiv ExperienŃa externă (1999) şi a realizat câteva traduceri. . Publică frecvent în Apostrof. Eroicul (2001). Chapel Hill (2001). 2000) şi la University of North Carolina. DicŃionar Analitic de Opere Literare Româneşti (IIV). Euphorion şi Caietele Echinox. A colaborat la numeroase volume colective. respectiv la Institute for Psychohistory (1997. Echinoxist ca formaŃie. printre care: DicŃionarul Scriitorilor Români (DSR. cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. Bloomington. 31 oct. în cadrul Colectivului de literatură universală şi comparată. 1999. a debutat editorial în 1995. I-FV). OpoziŃii constructive (2002). DicŃionarul EsenŃial al Scriitorilor Români (DESR). Complexul gnostic (2003). Columbia University. Monografie (2003). Doctorat în literatură comparată (1999). Este membru al Uniunii Scriitorilor şi ASPRO.

relaŃia dintre kosmos şi haos exprimă şi un raport între formă (unde esenŃială este limita ca atare a formei. el este. Sub aspect ritualic. pe care cosmosul o organizează. de către un actant mitic sau de către o circumstanŃă originară (cum este. participant la rit şi la tradiŃie. nearticulată) şi informai.MITURILE COSMOGONICE Sub aspect etimologic. precizarea ultimă e importantă. creaŃie). unde omul nu este niciodată conceput ca fiinŃă solitară. monstru acvatic abuziv etc). Ca atare. de înscriere a infinitului nestăpânit în perimetrul unei limite. fiind o substanŃă opacă. încălzirea substanŃei matriciale întruna dintre cosmogoniile indiene arhaice). format din cuvintele greceşti kosmos (ordine) şi gonos (zămislire. fiinŃă a unei serii genealogice. un portant de sacralitate integrat într-o comunitate. de pildă. în Enuma elish). potrivit căreia actul cosmogonic ca atare semnifică procesul de limitare a nelimitatului. provenienŃă ereditară sau părinŃi. sugerând în acest fel o relaŃie sintactică temporală. indică semnificaŃia originară a complexului: cosmogonia defineşte zămislirea unei lumi bine alcătuite. informă (în general feminină: apă primordială. dimpotrivă. termenul compus. fiindcă ea conduce în mod nemijlocit la consubstanŃialitatea care e esenŃială în cadrul oricărei ritualistici. ceea ce duce la o definiŃie simplă (ilustrată cel mai bine. 10 . Etimologia oferă însă şi alte desluşiri: gonos trimite spre naştere. a unei forme. armonioase. demarcarea sa de exterioritatea fluidă. dar şi seria genealogică în care se înscrie cineva prin naştere. RelaŃia sintactică temporală pe care o sugerează termenul de cosmogonie se datorează şi antifrazei mitice cu naosul: acesta e anterior cosmosului. cum vom vedea.

monstruoase. în perspectiva acestei interpretări. ale mitologiei. rafinat etc). a căror forŃă e net superioară actanŃilor din generaŃiile ulterioare. întemeind generaŃii.eventual . castrat de către fiul său Zeus.după celebra formulă a lui Georges Devereux.i| Imagistic. Un subcapitol al acestui complex îl reprezintă mitologia gemelarităŃii. fiinŃa mitică originară este terifiantă sau periculoasă nu în primul rând datorită puterilor sale de neoprit . neîndoios.cu o insaŃietate priapică prestigioasă. civilizator. abia prin neutralizarea sacrală pe care o induce sacrificiul de primogenitură. excesul de natalitate prejudiciind echilibrul de sacralitate al comunităŃii. asupra cărora vom mai reveni. bine articulate sub aspect sistematic. pe motiv că este „prea sacru". zămislite de către fiinŃele primordiale. în conformitate cu care . constituŃional hibride. ci din cauza faptului că ea controlează naşterea. acestea joacă. în orice moment al evoluŃiei sale. oferit drept ofrandă zeilor.la fel de importantă . Din acest bloc tematic foarte consistent se deschid două linii metodologice de o incontestabilă relevanŃă ritualică. Pe aceeaşi temă. distincŃia îşi are rolul ei bine definit.explică gestionarea sacrală a violenŃei într-o comunitate arhaică. putem ajunge mai departe la sacrificiul ritualic de primogenitură. zămislind urmaşi. fiindcă dedublarea gemelară e socotită ca fiind periculoasă pentru echilibrul de sacralitate al comunităŃii.deşi. reluată de către Eli Sagan (The Lust to Annihilate. unde cel dintâi născut al unui părinte este ucis. în contextele târzii. înzestrată cu accente funeste: la majoritatea popoarelor arhaice. şi ele. sau dotate . aşa cum se întâmplă cu bătrânul Kronos din cosmogonia greacă. întrucât toate fiinŃele originare. apar ca fiind extrem de puternice. unul sau celălalt dintre coduri fiind 11 . o comunitate întreŃine simultan diferite „etaje" de comportament ritualic (frust. familia respectivă se poate înscrie în rândul lumii. un rol precumpănitor -. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat în momentul naşterii. A doua . Prima dintre ele aduce în discuŃie figurile stihiale din diferitele registre mitice. 1979) -.

apoi. în faimosul „mit al vârstelor" din Munci şi Zile. Kunti. Berserkirii sunt. ea să îl nască pe stihialul Bhima . al cărui nume este determinat. de grija altruistă pe care acesta o poartă oamenilor.şi doar în al treilea rând pe Arjuna. luptând altfel decât 12 . Vavu . Dincolo de simultaneitatea codurilor ritualizate de comportament. pentru a „renaşte" sacral cu puteri reînnoite. refuzând ascensiunea în Asgard şi resuscitarea. fără ca vreun membru al său să fie vexat de o asemenea „oroare". respectiv din cea de argint. în mitologia scandinavă. o interpolare impusă de tradiŃie. după toate aparenŃele. în situaŃii conflictuale). exemplele sunt de asemenea foarte multe: în celebra poveste a naşterilor provocate din Mahabharata.ritualic reglementată . şi anume regresia ritualică: capacitatea .actualizat în funcŃie de necesităŃile de moment ale comunităŃii. în privinŃa anteriorităŃii actantului ritualic stihial în raport cu cel „civilizatoriu". vârsta „eroilor" fiind. eroii stihiali. fireşte. mult mai puternici decât Einherjarii. pentru ca. contribuind în acest fel la forŃa crescândă a armatei acestora. pentru a compensa abstinenŃa sexuală impusă a lui Pandu.fiu al zeului vântului. Exemplele sunt multiple: riturile de iniŃiere (asupra cărora vom reveni) exprimă un proces de renaştere prin regresie. care permite unei comunităŃi rafinate să se comporte sălbatic într-o anumită circumstanŃă dată (de regulă. modelul invocat explică o coregrafie esenŃială a comunităŃilor arhaice. în vreme ce ursuzii Berserkiri (de unde expresia englezească Jo go berserk" = a o lua razna) rămân în adâncul întunecat al pădurilor seculare.de a regresa din formă în informai. etimologic. prima soŃie îl zămisleşte la început pe înŃeleptul Yudhisthira. soŃiile regelui Pandu fiind obligate să procreeze pe rând invocând divinităŃi atotputernice. dionisiacul: de asemenea. lucrurile se întâmplă la fel: după seminŃia oamenilor din vârsta de aur. disimetria se repetă: frumoşii eroi Einherjari sunt resuscitaŃi în Walhalla de către zeii Aseni. La Hesiod. nestăpâniŃi ai vârstei de aramă (care se ucid între ei) intră firesc în structura originară cuaternară a schemei.

legătura.aceştia. câteva desluşiri suplimentare se impun. pp. rom. katharsis-vl definind efortul seren al omului de a-şi construi echilibrul lăuntric pe baza harmoniei. ordine. alte racorduri. este simptomatic pentru gândirea mitică . Sub acest aspect (vom reveni asupra acestor aspecte atunci când vom analiza Enuma elish). Al doilea racord stabileşte nu doar analogii. 1993) traduce kosmos aisthethos (pp. ceea ce stabileşte o analogie între univers şi suflet. în substanŃa sa. pentru că poate fi redus la proporŃii matematice (harmonia) ". putere având. actul de îngurgitare a sângelui şi cărnii animalului de sacrificiu. Funia. inevitabil. legându-l astfel de ordinea filosofică a imaginii şi a numărului: pentru pitagoreici. cit. nodul ne vor duce inevitabil spre practicile de „legare" magică a sacrului. Primul dintre ele Ńine de existenŃa prodigioasă a zeilor legători. cu ghiarele. ci şi osmoze de profunzime. sfârtecându-şi literalmente duşmanii.şi întrucâtva deconcertant pentru gândirea 13 . ceea ce explică. op. după care urmează consubstantializarea prin omophagîa. ritului dionisiac este şi el un proces de sfârtecare regresivă a animalului de sacrificiu într-o fază de haos ritualic. 157-l58) prin „ornament. „universul este un kosmos. nu acela care dispune de armele cele mai bune. cosmogonia conŃinând. între altele. cu dinŃii. şi germenele funest al sfârşitului. strânsa legătură dintre geneza lumii şi apocalipsă: ambele sunt imagini. vizibil". 159l60). La articolul kosmos noetos („univers inteligibil". indicând faptul că toate riturile şi miturile universului Ńin de o substanŃă unică: sparagmos-ui. ed. de care va mai fi vorba în acest capitol. Revenind la etimologia cuvântului cosmogonie. univers fizic. Peters (Termenii filosofiei greceşti. Francis E. ci acela dotat cu cele mai eficiente instrumente de disciplinare a sacrului prin fixare sau legare. în accepŃiunea popoarelor arhaice.. Francis E. în dialogul Timaios al lui Platon. în arborescenta gândirii mitice. această temă deschide. Peters precizează că „universul vizibil (kosmos aisthetos) " apare. ca „imagine (eikon) ".

soŃia atotputernicului Menelaos. ceea ce face din creaŃia lumii doar o amânare a „amurgului" eschatologic (Ragnarok). confirmată indirect şi de prezenŃa infatigabilă a balaurului Nidhogge (progenitură a zeului discordiei. motiv pentru care acesta ia anumite măsuri suplimentare de siguranŃă. copacul prăbuşindu-se. fiindcă Moirele i-au prezis acestei zeiŃe că va naşte un fiu superior tatălui. hărăzit „celei mai frumoase" dintre zeiŃele prezente. aproape fără excepŃie. Zeus însuşi . universul creat de către zeul Marduk „poate face greşeli". se construieşte pe beligeranta fluctuantă dintre zeii Aseni şi uriaşii gheŃurilor originare. ameninŃate de distrugere. Un alt caz de fragilitate cosmogonică găsim în Edda: lumea germanilor. aflând în cele din urmă secretul. triadică.care pare inamovibil . a frasinului Yggdrasil. este secretul theogonic pe care îl ştie numai titanul Prometeu. care roade fără încetare una dintre rădăcinile Yggdrasil-ului: în cele din urmă. protagonistul Iliadei. fiindcă la festin nu este invitată zeiŃa discordiei. zeii o mărită pe Thetis cu muritorul Peleus.poate fi răsturnat de pe tron (printr-o greşeală ipotetică: acesta nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. Loki). rege al Spartei.că lumile care se creează prin intermediul actelor cosmogonice sunt. fragile. fiul născut din această căsătorie fiind faimosul Ahile. în Enuma elish. cele două acŃiuni destructive se vor conjuga. care în cele din urmă aruncă pe masa nupŃială un măr al discordiei. în schimbul Helenei. în logica genealogică a Theogoniei lui Hesiod.noastră obsedată de solidităŃi şi certitudini . că prin 14 . sprijinită de verticalitatea cosmică. Un aspect special al cosmogoniei îl reprezintă crearea simultană a spaŃiului şi a timpului: se spune. Eris. de nunta dintre Peleus şi Thetis se mai leagă şi războiul troian. ducând la asediul de zece ani al Troiei). motiv pentru care el este înlănŃuit punitiv de stâncă şi încredinŃat vulturului [nu fiindcă a furat focul în beneficiul oamenilor!]. opŃiunea judecătorului troian Paris pentru Afrodita. îndeobşte.

actul primordial de genesis. într-o accepŃiune chiar mai subtilă decât am putea-o percepe noi azi. mereu egale." [Pt calificări filosofice suplimentare. p. aritmetică. Peters (op. se creează atât timp. Dumnezeu declanşează. inegale. Tragicul . motiv pentru care ritualistica arhaică iudaică nu îngăduie regresii paradisiace: acolo. odată create. concretă. şi principiu al Limitei (peras)..scrie Francis E. Pentru pitagoreici . supoziŃie incompatibilă cu premisa perfecŃiunii de sine. ca o consecinŃă. cât şi spaŃiu. ambele având. în lumea arhaică. a divinităŃii. lui G. actul cosmogonic stabileşte o proximitate între spaŃiu şi timp: prin geneza cosmică. şi invers. voi. sunt în mod armonios închise în timp. Liiceanu. spre „centru". cit. fiindcă. ca în lumea noastră modernă). spaŃiul limitează timpul. „kosmos-vl era deopotrivă o făptură vie (zoon). nu te poŃi întoarce spre „Mo tempore" (expresia lui Mircea Eliade!). pentru a te resacraliza. a universului!). cu respiraŃie. pe care kosmos-vl le «inhalează» şi cărora le impune limita. în afara A:osmos-ului sunt doar diversele manifestări ale Nelimitatului (apeiron). în cosmogonia zoroastriană. 54) -. v. în foarte cunoscuta cosmogonie iudaică din Vechiul Testament {Geneza sau Facerea). timpul sau istoria. deoarece o asemenea regresie ar însemna că epifaniile temporale ale lui Yahwe ar putea fi. prin chiar consecuŃia mitică a perioadei sale de creaŃie. relaŃia cosmogonică dintre spaŃiu şi timp se traduce în raportul tensionat dintre limită (peras) şi nelimitat (apeiron). că Dumnezeu „pierde" o anumită cantitate de sacru în timpul „muncii" sale. La grecii pitagoreici (de-a dreptul fascinaŃi de spectacolul cosmogonic şi de perfecŃiunea intrinsecă. lucrurile. palpabilă (nu doar noŃională.o fenomenologie a limitei şi depăşirii] 15 . calitativ. o accepŃiune substanŃială. acolo. lucrurile se petrec la fel: creând în şase zile cele ce sunt gândite să fie. ambivalenŃa este evidentă.

neorganizate. fireşte. ceea ce face ca haosul să apară dual în mitologie. Etimologic. în vreme ce-l clocea. rom. iar din vorbire Agni. seria continuă. cu lumina). desemnând-o ca „un loc de naştere arhaic". în care gura e asociată crăpării oului cosmic primordial. cu verbul kainein. anulând calitatea inerŃială. cum se întâmplă de pildă cu Tiamat.n. cuvântul grecesc kâos este înrudit prin rădăcină. cosmogonic. O altă asociere etimologică duce la cuvântul grecesc khasma (abis). fiind cel al focului: „Arunci el scoase din apă un purusha (bărbat) şi îi dădu formă. di focului. de regulă feminine (sau în unele cazuri bisexuate). a materiei organizate. Agni." 16 . 162 sq. ceea ce apropie reprezentarea arhaică a haosului de aceea a unei guri fluide imense. însă aici regimul imaginar este dublu. I.fiind mai pregnantă. în Simboluri ale transformării (ed. p. în consecinŃă. gura lui se crăpă ca un ou şi din gură Ńâşni vorbirea. germinativă. non-germinativă a apei prin substanŃa opusă. cu o dublă deschidere: spre naştere şi spre resorbŃie. din care se zămislesc toate lucrurile. 1989. există în mitologie o foarte bogată reprezentare a scuipatului germinativ. în ipostaza unei substanŃe matriciale fluide. zeul invocat. n. 212). semnificând „a se deschide. dimensiunea a doua uneori personalizată. de către Victor Kernbach (DicŃionar de mitologie generală. voi.] ca sexuală" -disocierea se referă la stadiul oral freudian). Jung se delimitează de Freud în interpretarea imaginară a gurii („Nimic nu ne dă ocazia să interpretăm această plăcere [de a savura hrana şi de a suferi pentru absenŃa ei . asociat forŃei ignice a sufletului şi vorbirii (izomorfic. Jung. Pe acesta îl cloci.). Asupra acestei ambivalenŃe a atras atenŃia C. 1999. haosul.HAOSUL Insistând atât de mult asupra /cosmos-ului. monstruoase. Jung citează cosmogonia parŃială din AitareyaUpanişad. armonice. germinativ pe de o parte şi terifiant pe de alta. a se căsca". B. la mesopotamieni . El dispune de reprezentări în general consonante. Şt. să zăbovim puŃin şi asupra opusului său. G. p.

p. fiindcă impuritatea comunitară este doar o consecinŃă şi nu explicaŃia fenomenului. din care ea trebuie apoi să se întoarcă: 17 . femeile nu se pot culca pe pătura bărbaŃilor. fiindcă ea întrerupe ciclul firesc al vieŃii. James George Frazer (Creanga de aur.). rom. O desluşire suplimentară a simbolisticii primordiale a haosului apare în cartea lui Gilbert Durând. androidul primordial. echivalată cu rânduiala cosmică: pe timpul menstruaŃiei. voi. neisprăvit (fiindcă va fi „clocit"!) se naşte ca atare din apă. şi îndeosebi XX.doar după terminarea ciclului. de împreunarea dintre bărbat şi femeie. motiv pentru care. In realitate. reprezentat de sexualitate. menstruaŃia este considerată funestă (motiv de izolare socială a „victimei"). dar va fi desăvârşit doar prin transformarea sa în foc. pe de o parte. fiind reprimite . şi.a puterii care controlează naşterea. însă percepŃia imediată ne poate înşela. femeile sunt izolate de comunitate. terifiantă. capitolele dedicate tabu-vlui. 1980. pe de alta. pp. la declanşarea ciclului lunar. 3: Tabuuri privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii. 2. încălcarea interdicŃiei soldându-se de fiecare dată cu moartea. 368 sq. v. Motivul e simplu: se consideră că pe timpul menstruaŃiei femeia ajunge într-un loc pre-cosmic. fiindcă substanŃa în exces a lichidului menstrual leagă femeia de o naştere inopinată.prin intermediul unor rituri de lustraŃie. rom. ed. Motivul aparent îl constituie „impuritatea" ca atare a femeii. nu pot folosi oalele sau uneltele acestora etc. genetic.RelaŃia duală adversativă dintre apă şi foc e cât se poate de bine reliefată aici: purusha. 1977. 155-l59) prezintă în acest sens mai multe cazuri unite printr-un fir comun. repetându-se în acest fel situaŃia . acela al excomunicării vremelnice a femeii impure din rândul lumn guvernate de bărbaŃi. misterioasă.deja menŃionată . menite să le reechilibreze sacral . seminale ale ciclului menstrual feminin. socotit în rituri ca fiind funest. Structurile antropologice ale imaginarului (ed. care asociază funcŃia lunară a fecundităŃii din riturile agricole cu valenŃele cosmogonice.

Mai mult chiar. II. motivul pentru care ea procedează în acest fel fiind legat de regresie: în timpul ciclului menstrual.. oale. de tip Mo tempore.acŃiunea fiind simbolizată prin interdicŃia de a folosi obiecte proprii civilizaŃiei: căni. ConsecinŃa . sub acest aspect. de unde se va întoarce după ce se va purifica. Vechiul Testament şi alte câteva locuri (întinsul de apă nediferenŃiat este forma cea mai frecventă). cu consecinŃe imprevizibile pentru lumea organizată. vor fi zămislite 18 . Mircea Eliade) presupun de fiecare dată o retraversare a spaŃiului şi timpului haotic. dimpotrivă. întinsul de gheaŃă şi frig în mitologia scandinavă (unde se va naşte uriaşul de gheaŃă Ymir. p. pe care. pe care îl furnizează Frazer (ibid. „nu poate utiliza ca vase decât frunze de bananier. E interesant. haosul face parte din cosmos. după ce le-a folosit. haosul nu apare ca un loc ireversibil închis. prin ciopârŃirea căruia de către Odhin. Numele şi formele sub care apare haosul sunt multiple. listează câteva: apa (oceanul primordial) în Vede. iminenŃa virtuală a recăderii în haos asigură. cât şi în cele de sacrificiu sau în dionisiac -. unde femeia din timpul menstruaŃiei. haotică. a haosului. sau de centralitate (v. bunul mers armonios al lucrurilor: riturile de resacralizare. Victor Kernbach. 157).valabilă pentru întregul minicapitol dedicat haosului .pe care o vom găsi atât în riturile de iniŃiere. e prezent în lumea ordonată ca o virtualitate benefică (fiindcă îngăduie resacralizarea).este că. exemplul particular din Costa Rica. le aruncă în vreun loc singuratic". în DicŃionarul amintit. ViolenŃa ritualică este. prima generaŃie divină. considerată impură. ea regresează într-un stadiu precivilizator . unde nu mai poŃi reveni. Vili şi Ve.neizolarea ei într-o asemenea situaŃie echivalează cu „deschiderea" gurii funeste a preformalului. în ritualistica generală. ca un început definitiv uitat. întotdeauna. în majoritatea mitologiilor. vase de lut -. fiind codificată cutumiar ca atare. urmată de o rearticulare sacrală a universului. prin coregrafia ritualică specială a regresiei informale .

când sunt între ei. în Enuma elish. şi. zeii au o altă înfăŃişare decât cea sub-eterică. şi Hemera. cosmogonia mesopotamiană (al cărui nume este relaŃionat de către specialişti cu Tehom-vl ebraic. termenul folosit este Tohu-Wabohu (deşert + vid). pe care le-o arată muritorilor. care desemnează apa primordială. Exemplul cel mai pregnant ne vine din ritul 19 . semnificaŃiile fiind cel puŃin duale: pe de o parte. urmaşii uriaşului de gheaŃă scandinav Ymir sunt şi piticii friguroşi.. apoi Erebos. ca Tiamat. Haosul dă naştere Geei. el desemnează Ńinutul deşertic intermediar dintre Niflheim (Ńinutul de ceaŃă) şi Muspellheim (cel de foc). prelungită în noapte). pe de alta. 205) de dinainte de naşterea uriaşului de gheaŃă Ymir. în mitologia greacă. haosul primordial apare ca Ginnungagap.. DicŃionar. principiul de armonizare a universului (echivalat dorinŃei de a exista). abuziv.. înzestrând fiinŃe urcate în timp de dinainte de constituirea panteonului mitic definitiv. ziua luminoasă hărăzită oamenilor. la scandinavi. nediferenŃiată.asociată relei-voinŃe aproape generalizate . la întretăierea cărora se formează primele seminŃe de viaŃă. Kernbach. Tot din Haos se naşte Eros. monstru acvatic. Pentru a da un singur exemplu.este redutabilă. fiindcă forŃa lor destructivă . unde sălăşluiesc zeii. bine articulat. dar nu fiindcă ar fi o stare sau o substanŃă care se neagă prin creaŃie. cu care nici zeilor Aseni nu le face plăcere să se întâlnească. trăitori tot în Ńinuturi hivernale. zeiŃa atotputernică a pământului (asupra acestei geneze vom reveni).. p. Cum vom vedea că se întâmplă şi în mitologia greacă. cit. Important este faptul că celor două lumini le corespund regimuri specifice de imagini: în Olimp. în Geneza din Vechiul Testament. ed.toate lucrurile). desemnează „starea precosmogonică" (V. ci fiindcă forŃele sale continuă să acŃioneze în lume. întunericul fără margini. şi Nyx. morfologia haosului îşi are importanŃa sa. Din Erebos şi Nyx sunt apoi zămislite cele două Ńinuturi de lumină: eterul {Aither). în străfundurile căreia se zămisleşte adâncul Tartar fără de lumină. noaptea adâncă.

cu precizarea că Tartarul are o deschidere marină. atunci când fătului îi vine sorocul să apară pe lume.dionisiac: sub influenŃa perfidă a Herei. 1986. ColaŃionând informaŃiile clasice din Theogonia lui Hesiod şi din lliada lui Homer.Pământ . Pământ. mama lui Dionysos. întâmpinându-l cu bucurie pe Phaeton (cel care. Alain Ballabriga (Le Soleil et le Tartare. un singur detaliu suplimentar. Tartar -. fiică a lui Thetys) îşi vizitează tatăl. nu de către Hades (cei doi fiind fraŃi). p. o reprezentare mai degrabă cvintuplă. fiindcă jurase pe jurământul zeilor că îi va îndeplini Semelei orice dorinŃă. Zeus recuperând copilul-Dionysos din cenuşa aflată la picioarele sale. Un alt indiciu similar ne vine din complexul zeului Helios: dispreŃuit pe motivul că ar fi progenitura unui muritor de rând. Aither . ulterior. Devine plauzibilă. evident.) precizează că localizarea Tartarului se subsumează unei împărŃiri triadice a lumii . în acest fel. prin intermediul lui Poseidon. pierind în urma acestei nesăbuinŃe).Cer .Cer. îi cere tatălui.Tartar. Helios îşi scoate în prealabil aura solară. tebana Semele. pentru a nu-i pricinui vreun rău fiului său. cei cu o sută de braŃe . cu care. atotputernicul Zeus. nu se confundă.Hades . detaliu destul de ambiguu dacă ne punem întrebarea ce poziŃie ocupă Tartarul în raport cu Hadesul. Phaeton (fiu al lui Clymene. fiind asimilat pământului fără de fund de sub valuri. 257 sq. pentru a-l naşte ulterior singur. dar nu poate da înapoi. să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. In privinŃa Tartarului. Zeus e îngrozit de rugăminte. îi va cere carul solar spre a-l conduce pe cer. 20 . pe Helios.sunt zăvorâte de către Poseidon. imaginea divină o incinerează pe Semele. consonant cu poziŃia originară a Geei. cu atât mai mult cu cât porŃile Tartarului unde sunt ŃinuŃi uriaşii Hecatonheiri. în consecinŃă. pentru a-i confirma paternitatea.

de altminteri. osmotic. ritulcadru fiind. ezoterismul continuă să fie practicat azi în riturile de iniŃiere moderne. cel de iniŃiere. a căror repetare în viaŃa de fiecare zi . miturile cosmogonice se transmiteau sub formă ezoterică. când. cât şi „sacrificiul" naturii sale profane. Ezoterismul are însă o consecinŃă foarte importantă în regimul comportamental al interdicŃiilor personale şi comunitare pe care şi le asumă omul arhaic.recunoscut de către iniŃiatori ca individ cultural. fostul neofit câştigă acces la miturile de origine ale tribului şi clanului său. în acest context. respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu) în mod unitar.echivalentă cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunităŃii sale -. Exoterismul reprezintă o raŃionalizare târzie. „renăscut" fiind . din neatenŃie .poate dezechilibra sacral comunitatea. la populaŃiile cele mai vechi. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstrează că. dezvăluirea secretului cosmogonic al comunităŃii (a miturilor respective) ocupă segmentul median al coregrafiei ritualice. în contextul general al ritului de iniŃiere .pe care îl vom trata pe larg la timpul potrivit -.voluntară sau întâmplătoare. paradigmatice. Limita metafizică . consubstanŃial cu ceilalŃi membri iniŃiaŃi ai comunităŃii -. omul arhaic evită cu grijă codul lexical şi coregrafic al cosmogoniei. întrucât cosmogonia îi apare acestuia sub forma unui set de gesturi şi de cuvinte suprasacralizate.CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE TendinŃa acestei cărŃi este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile. sau la cele care păstrează sensurile autentice ale vieŃii arhaice. în vederea renaşterii într-o identitate culturală. uneori cu finalităŃi de-a dreptul funeste. axate pe totem şi magie. cel de după regurgitarea simbolică a neofitului de către animalul totemic. care permite atât regresia spre informai a neofitului . cum sunt acelea de intrare în societăŃi secrete.de care am discutat atunci când 21 .

omul primordial Purusha la indieni etc). ritualistică nu cunoaşte fenomene 22 . Sacrificiul primordial. fiind concentrate în practica ■participării ritualice. TIPOLOGIE în mitologie şi ritualistică. întregul univers (inclusiv oamenii) are o importanŃă deosebită ca fenomen de arhaicitate. îndeletnicirile şi spusele sale intrând. fie el om. şi anume acela al identităŃii sacrale a oricărui actant mitic. se operează o distincŃie clasică între mituri cosmogonice sacrificiale şi cele non-sacrificiale.intră tot în categoria cosmogoniilor sacrificiale. AutodestrucŃia sau autoimolarea actantului mitic primordial .are o dublă deschidere: pe de o parte. uriaşul de gheaŃă în cosmogonia germanică.sub care un membru al unei comunităŃi arhaice receptează tot ceea ce există în univers . în perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrângeri. osmoza sacrală de acest fel indicând şi un alt aspect esenŃial în ritualistică -. datorită acestor interdicŃii ritualice. ConsecinŃele sunt esenŃiale. prin diseminare. în limită socială. Altfel spus. plantă.am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transferă. SpaŃiul şi timpul omului arhaic se reglează în funcŃie de această eterogenitate. pe de alta. ea leagă actantul mitic şi ritualic de toŃi membri consubstanŃiali ai comunităŃii sale. Miturile sacrificiale relatează facerea lumii prin descărnarea sau sacrificarea unui actant mitic primordial (monstrul marin feminin Tiamat din cosmogonia sumero-babiloniană. fiindcă marchează consubstanŃialitatea tuturor celor existente. şi ele. la o concluzie abruptă: „libertatea" e un cuvânt care ar trebui excomunicat din ritualistică şi mitologie. din care derivă. animal sau stâncă. şi. în ultimă instanŃă. Identitatea sacrală . apoi. Toate duc. îl asociază pe acesta cu originea cosmogonică a lumii din care provine.Pan-Ku la chinezi . Ymir.

de solitudine, disfuncŃionalităŃile sacrale ale cuiva fiind imediat extinse asupra întregii comunităŃi. Dacă cineva din cadrul comunităŃii contravine - deliberat sau accidental - cutumei sacrale a comunităŃii respective, întreaga comunitate se va simŃi afectată şi va intra într-un rit de resacralizare; eventuala „reparare" a greşelii de către cel care a debalansat echilibrul sacral al comunităŃii cu pricina nu este suficientă, fiindcă nu are valoarea unui cod cultural admis. Exemple - asupra cărora vom tot reveni în cartea de faŃă -sunt puzderie. De pildă, sosind de la vânătoare cu o pradă consistentă în spate, omul arhaic ştie că el nu poate trece de hotarele comunităŃii sale decât după o prealabilă neutralizare -prin purificare - a suprasarcinii sacrale pe care o reprezintă vânatul: dacă el n-ar recurge la această neutralizare, fără de care nu îi este îngăduit să-şi continue drumul spre propria sa casă, el ar pune în pericol echilibrul sacral al întregii sale comunităŃi, nu doar al său propriu sau pe acela al familiei sale. Cum vom vedea la timpul potrivit, la riturile de iniŃiere sau la cele de sacrificiu se întâmplă acelaşi fenomen: iniŃiaŃii, proaspăt întorşi de la riturile dureroase pe care le-au trecut cu succes, sunt lustraŃi (purificaŃi) înainte de a fi reintegraŃi în comunitate, pentru a fi eliberaŃi de suprasarcina sacrală de care dispun; dacă ar fi lăsaŃi să reintre direct, fără lustraŃii prealabile, suprasarcina lor sacrală şi-ar pune amprenta negativă asupra întregii comunităŃi, periclitând-o. Al doilea aspect al identităŃii sacrale - receptarea actantului mitic ca fiind indestructibil legat de originea sacrală a comunităŃii sale - are şi el consecinŃe redutabile, în cazuri - să spunem - de beligerantă sau de omor. Făcând o victimă - fie ea om sau animal -, omul comunităŃii arhaice ştie că prin omorul respectiv el a comis o violenŃă nu numai împotriva victimei ca atare, ci şi a originii sacrale de care aceasta se leagă prin actul de consubstanŃializare. în consecinŃă, printr-un simulacru anticipativ, el va căuta să „îmbuneze" această forŃă terifiantă, relativizând întrucâtva efectul destructiv al violenŃei pe care se 23

pregăteşte să o exercite. Privind lucrurile din perspectiva celeilalte tabere, din rândul căreia se va alege victima, consecinŃele sunt, şi aici, semnificative. Prin legea consubstanŃializării sacrale - mai puternică decât aceea a sângelui, cu care tindem îndeobşte s-o echivalăm -, vătămarea unui om reverberează negativ în cadrul întregii comunităŃi din care acesta face parte. Comunitatea va reacŃiona ca şi cum într-un punct anume al „fiinŃei" sale s-ar fi creat o fisură sau o spărtură, în urma cărora bunul mers al întregului organism social este pus în pericol; în consecinŃă, prejudiciul va fi prompt răzbunat, la fel de violent cum s-a produs şi atacul, dar nu din raŃiuni psihologice, de furie punitivă - cum am fi noi îndreptăŃiŃi să credem, apelând la gândirea noastră modernă -, ci pentru ca „spărtura" să se închidă, refăcându-se în acest fel integralitatea sacrală a comunităŃii. Cosmogoniile nesacrificiale pun crearea lumii pe seama unei geneze (acŃiune divină constructivă, cuvânt etc.) care nu presupune violenŃă sacrificială. De regulă, ele sunt forme târzii, raŃionalizate: cele mai vechi mituri cosmogonice sunt cele sacrificiale, motiv pentru care de fiecare dată când întâlnim o versiune nesacrificială, se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva în spatele ei nu se află un oarecare vestigiu sacrificial, şters apoi din mintea oamenilor şi a istoriei. Vom urmări acum cosmogoniile regionale pe rând; comentariile şi analiza lor comparată ne vor îngădui, în finalul seriei, formularea câtorva concluzii generale.

ENUMA ELISH Cosmogonia sumero-babiloniană este cea mai veche dintre cele de care dispunem, articularea ei fiind localizată în jurul secolului al XVI-lea î.e.n. După Anne Baring şi Jules Cashford (The Myth of the Goddess, 1993, p. 275 sq.), forma finală a epopeii 24

combină versiuni iniŃiale sumeriene, axate pe motivul luptei dintre un erou şi un monstru, cu adăugiri babiloniene ulterioare, mai complexe sub aspect dramatic, centrate pe motivul comportamentului abuziv al monstrului primordial feminin, ceea ce duce la supoziŃia că - aşa cum se întâmplă şi cu alte mituri cosmogonice - Enuma elish marchează în timp şi un schimb de registru mitologic, mitologia matriarhală iniŃială, de provenienŃă chtoniană, stihială, fiind substituită de un panteon mitic masculin, constituit în jurul zeului civilizator Marduk. „Enuma elish" înseamnă „când sus": sunt cele două cuvinte cu care începe textul. Mergând pe urmele lui Frazer (în primele două versiuni, din 1890 [2 volume], respectiv 1900 [3 volume] din Creanga de aur, Enuma elish este doar vag tratată, pe motivul simplu că Frazer a avut un acces limitat la sursă, cunoscând-o destul de vag), Mircea Eliade (Mitul eternei reîntoarceri, în voi. Eseuri, 1991, pp. 48-49, respectiv Istoria credinŃelor şi ideilor religioase - de acum încolo ICIR -, 1981, I, §21, 22, pp. 72-80) include recitarea regulată a poemului, cu coregrafiile agonale inerente, în cadrul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou din Babilon, akitu, incluzând-o în acest fel unei ritualistici generale de fertilitate. „Lupta între Tiamat şi Marduk - scrie M. Eliade - era mimată printr-o luptă între două grupe de figuranŃi", aferente doar parŃial fiecărui protagonist în parte, fiindcă cele două grupe mai semnificau, dincolo de identificarea lor imediată cu haosul-Tiamat, respectiv cosmosulMarduk, şi victoria Anului Nou asupra celui Vechi, cum se întâmpla, de pildă, în ritul macedonian Xandikă, unde armata Albilor o înfrângea pe aceea a Negrilor într-o încleştare mimată, spectaculară, urmată de un komos, sau festin ritualic. în Babilon, ritul de refertilizare a ogorului prin „eliberarea" vlăstarului vegetal de sămânŃa neagră, subterană în care el a fost „închis" pe timpul iernii, presupunea - relatează tot M. Eliade -şi o resacralizare cosmogonică a regelui: de faŃă cu întreaga 25

ceea ce explică şi interpretarea medievală. ceea ce face din nebun o fiinŃă dedublată . „lumea pe dos" funcŃionând chiar crud.şi-n cele similare ei . ca simbol al indiferenŃierii haotice din care se va naşte lumea.este şi ea epifanică. pentru o zi anume. ecuaŃie prin care simbolul pentru care am deschis paranteza intră şi în registrul iconografic al alchimiei. în acest sens. şi panspermia hierogamică). citate de către M.cunoscut din ritul regal şi imperial al nebunului de curte şi al măscăriciului -de a încredinŃa conducerea statală. uneori subversivă. trecerea prin haosul dement fiind interpretată ca o resacralizare cosmogonică. deja intelectualizată. unui zănatic sau deficient mintal. i se luau însemnele regale şi podoabele (în alte comunităŃi .nu în Babilon! . cu o voioşie submisivă. a nebunului ca raŃiune adormită în „masa confuză" a unei minŃi rătăcite. în acest rit . acestea erau urmate. prin arătarea organului sexual.sugestie de sacrificiu întemeietor . costum bicolor. Ashvamedha indiană. moment în care regele mima slăbiciunea sau chiar nebunia. VestimentaŃia originară a nebunului de curte -tichie cu muguri sau analogii vegetale pe cap.îşi află obârşia obiceiul spectacular de mai târziu . Revenind la desveşmântarea şi de-simbolizarea ritualică a regelui babilonian. de obicei prin intermediul unei hierogamii spectaculare. în mod firesc. pe timpul zilei respective poruncile căpeteniei de substitut erau îndeplinite fără întârziere.cetate. cu ecouri până în Ramayana. sacrificiul panspermic al calului. acceptat ca „umbră" regală sau imperială. simulacrul mergea atât de departe. alb-negru sau alb-roşu.el era lăsat de-a dreptul în pielea goală. de o redobândire a prerogativelor sale sacrale. apărea ca un 26 . Ritul era practic omniprezent în lume în perioada arhaică. ceea ce sugera. în paranteză fie zis. Eliade. încât. care presupunea împreunarea regelui cu o preoteasă (sau cu regina) în faŃa întregii asistenŃe. psihopompă. de regulă simetric pe verticala corpului. dacă venea vorba de execuŃii. acesta era „umilit" simbolic.

tot pe urmele lui M. Frazer. cap. J. Equus October. SURSE Enuma elish a fost făcută cunoscută specialiştilor anglo-saxoni prin traducerea în engleză a lui L. voi.substitut mai blând al Purushamedhei cosmogonice. sângele coagulat fiind păstrat ulterior pentru a fi folosit în riturile de lustraŃie ale Pariliei. 223-239. care a folosit textele de pe tăbliŃele de argilă găsite în biblioteca regelui Assurbanipal de către săpăturile engleze făcute la Ninive. London. W. Creanga de aur. câteva fragmente au fost date la iveală de către G. una în transpunere metrică. [*" Pentru detalii suplimentare v. în Babilon avea loc şi Sărbătoarea SorŃilor. a cărui coadă sângerândă era lăsată să fertilizeze solul forului roman.scrie M. în sacrificiul calului de la idele lui octombrie. ICIR. Eliade . ed. p. King. l-2. respectiv ICIR. în volumul The Seven Tablets of Creation. ed. cit. Eliade. cit. Payot. cit. I. § 22) că tot cu prilejul sărbătorilor echinoxiale ale Anului Nou. Anterior. cit. de la 21 aprilie. ed.era totuna cu a crea cele douăsprezece luni viitoare". IX. G. ed. 1902. „ceea ce . La religion romaine arckaique. § 72 şi urm. 3 şi 4. zagmuk. Eliade (Mitul eternei reîntoarceri.. Smith în The Chaldean Account ofGenesis (1867). ed. semnificaŃia de fertilizare panspermică specifică ritului o mai găsim în ritualistica romană. prilej cu care se rostuiau cele 12 luni ale anului pe cale de a începe. publicată în volumul 27 . 1987. cit. pp. care presupunea sacrificiul întemeietor al unui om. în limba română găsim poemul în două versiuni. autorul francez fiind acela care a asociat Equus October de ashvamedha.. 235. M. voi.] Revenind la ritualistica babiloniană a Enumei elish. p. 49. să mai precizăm. întreaga discuŃie poate fi găsită în celebra carte a lui Georges Dumezil. I. reiterând în acest fel gestul cosmogonic al lui Marduk. realizată de către Athanase NegoiŃă.

Baal Zebub („prinŃul stăpân") devenind în Vechiul Testament 28 . e. Baal. fiindcă la data publicării celor două volume din The Seven Tablets of Creation . Mai e de precizat un aspect de o frumuseŃe hermeneutică aparte. V. resurecŃionare ale lui Bel Marduk nu fuseseră integral înlăturate. 1974. ele fiind preluate. 1l-51) şi una epicizată. fiind menŃionat în spaŃiul semitic ca BelMerodakh (v. textul prezenta carenŃe. W. Marduk a intrat. divinităŃile babiloniene suferă un pronunŃat proces de resemantizare negativă în spaŃiul semitic.care au avut un impact uriaş asupra publicului -. versiunea românească a lui Athanase NegoiŃă redând aceste întregiri. multe plăcuŃe de argilă fiind încă nedecopertate. p. The Masks of God. fiind inevitabil demonizaŃi. Bel şi mitologii din Mesopotamia. în fascinantul creuzet de credinŃe al Orientului Apropiat. şi mesopotamianul Bel. Ulterior. Joseph Campbell. până spre cel de-al doilea război mondial. Oriental Mythology. în mod firesc. pp. din 1902. canaanul Baal. Kernbach. 1989. DicŃionar de mitologie generală. în Miturile esenŃiale ale lui Victor Kernbach (1978. cu o religie uranică. articularea unui cult civilizator axat pe rolul simbolic de „organizator" (ucigător de monştri) al regelui.Gândirea asiro-babiloniană în texte (1975. sau tot făcut întregiri. ce făcea din rege un întemeietor şi un organizator celest. sosite din direcŃia unui cult preponderent chtonian. pp. semnificaŃia colaterală fiind aceea a înlocuirii vestigiilor resurecŃionare sumeriene. care circulă şi pe Internet. n. şi de către Victor Kernbach. în urma traumaticului exil babilonian al poporului evreu dintre 587 şi 538 î. astfel. divinitate a fertilităŃii. art. în Babilon. n. 2339). glisajul fiind întreŃinut şi de către dualismul vechi al reformei lui Hammurabi. Penguin Books. unde vestigiile chtoniene. care a intenŃionat. Mai e de precizat faptul că versiunea clasică a lui L. în esenŃă. Marduk a fost ridicat la rang de cult oficial prin reforma politică şi religioasă a lui Hammurabi. în secolul al XVni-lea î. King. 242). zeu chtonian. e. în interferenŃă cu Baal şi cu Bel adesea confundaŃi -. e relativ lacunară din raŃiuni obiective.

Babilon. influenŃele cele mai puternice . Bel.prezentate în Vechiul Testament ca fiind pericole demonice . erau venerate prin imagini sau prin efigii sculptate în statui. trebuie acceptat faptul că în noua redactare s-a urmărit în mod deliberat o definire identitară a sacralităŃii poporului evreu prin delimitarea de mitologiile de proximitate (Canaan. Its Life and Institutions. Tiamat). reprezentările fiind resurecŃionare. 90] Pentru acelaşi context. Tiamat). Egipt etc). nu va fi venerat prin imagini („să nu-Ńi faci chip cioplit"). cit. McGraw-Hill Book Company. epifanice. Aceste divinităŃi erau iconice. 1961. Dincolo de aceste distincŃii .. prin tradiŃie. cifra 7 sugerând că Marduk a săvârşit lumea tot în 7 zile. opus celestului Yahwe. p. în The Myth ofthe Goddess (ed. Toronto. Monoteismul Yahwist va mai impune . 2001.spun cei doi cercetători -. există însă şi unele paralelisme tulburătoare: Geneza secvenŃială veterotestamentară are loc în 7 zile.e. 419).Belzebub sau Belzebuth . Ancient Israel. New York.n. motiv pentru care „Stăpânul" celest absolut din Vechiul Testament (Yahwe). DicŃionar enciclopedic de iudaism. impus în Geneză prin tradiŃia Yahwistă (asupra distincŃiilor vom reveni chiar în acest capitol. când vom ajunge la cosmogonia ebraică)..venind din direcŃia cultelor de fertilitate din primele două regiuni menŃionate mai sus (Baal.tot delimitativ faŃă de credinŃele din jur . p. demon subpământean.evident. prin ocultarea premeditată a cultelor feminine dominante din regiune (Innana-Ishtar. [®°V. Ştiut fiind faptul că Geneza din Vechiul Testament (Facerea) a fost articulată în forma sa finală .doar după întoarcerea poporului evreu din exilul babilonian (538 î. şi Roland de Vaux. numărul plăcuŃelor de lut care relatează victoria lui Marduk asupra lui Tiamat din tradiŃia babiloniană. derivate direct din complexe chtoniene. p. Inc. Arme Baring şi Jules Cashford precizează alte câteva nuanŃe care se cer de asemenea a fi reŃinute. tot 7 fiind. London.printr-o rescriere .). Gestul întemeietor din 29 .. Marduk. va fi noniconic: nu va avea faŃă. 433 sq.un cult patern. Translated by John McHugh.

Geneză, şi anume separarea Cerului de Pământ, repetă gestul lui Marduk de a tăia trupul lui Tiamat şi de a ridica o parte în sus, pentru a întemeia bolta cerului. Cum am menŃionat deja, cuvântul ebraic care desemnează abisul de apă de la începutul lumii, Tehom, este „echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat" (A. Baring, J. Cashford, op. cit., p. 419), relaŃia făcându-se cu tohu wa-bohu, sintagmă care nu numai că o evocă lingvistic pe Tiamat, dar aşa cum Tehom devine, prin resemannzare, Tehomot, Bohu devine Behomoth, foarte apropiat de protoanimalul fabulos Behemoth, numit în Cartea lui Iov (40:15sq) „cel dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu". Aceste interferenŃe nu sunt însă singurele: Marduk intră în Vechiul Testament şi ca Mardochai, tatăl protagonistei din Cartea Estetei, aceasta din urmă fiind, ea însăşi, Innana-/s/ztar, zeiŃa sumeriană cu care ne întâlnim îh Epopeea lui Ghilgamesh.

CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH Redată pe scurt, povestea din poem are următoarele secvenŃe: La începuturile lumii, apele oceanului dulce Apsu şi ale genunei sărate Tiamat se amestecă indistinct, cei doi zei originari completându-se cu Mummu, a cărui identitate e subiect de dispută până în zilele noastre. Se crede, îndeobşte, că a fost un nume matern al lui Tiamat, lucrurile nefiind clare, de vreme ce într-o secvenŃă ulterioară a poemului, Mummu apare ca sfetnic intrigant şi ostil al lui Apsu: ca persoană distinctă, deci, opusă lui Tiamat. Din apele amestecate ale lui Apsu si Tiamat sunt zămisliŃi ceilalŃi zei, Anşar, jumătatea de sus a lumii zămislindu-l apoi pe puternicul Anu, tatăl lui Nudinmud sau Ea, marele zeu al apelor. Zarva zeilor nou-născuŃi tulbură liniştea lui Tiamat, dar mai supărat este Apsu, deranjat de râsul ireverenŃios al tinerilor zei. Exasperat, Apsu îşi cheamă sfetnicul, pe Mummu, şi 30

amândoi merg la Tiamat să se plângă, cerând distrugerea noilor zei, demonstraŃie de putere la care Tiamat nu consimte, pe motiv că n-ar trebui să se distrugă ceea ce tocmai fusese creat. Sfetnicul Mummu îl convinge însă pe Apsu să îi distrugă pe zeii tineri, complotul fiind aflat de către Ea, care trasează un cerc magic în jurul celor doi, deposedându-i de putere şi ucigându-i. Peste cadavrul lui Apsu, Ea îşi construieşte o casă-sanctuar, numită tot Apsu, unde se însoŃeşte cu zeiŃa Darnkina, pentru a-l zăsmisli pe luminosul Marduk, divinitate duală, asemenea lui Janus din mitologia romană, cu patru ochi şi tot atâtea urechi, „fiul Zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor". Siguri pe puterea lor prin naşterea lui Marduk, tinerii zei purced la neutralizarea lui Tiamat; celestul Anu, zeul lumii de sus dă naştere vânturilor tumultuoase, pe care le trimite împotriva lui Tiamat, pentru a-i zădărnici odihna. Instigată de fiii ei chtonieni - beligeranta divină trădând, de fapt, opoziŃia dintre zeii uranieni şi cei chtonieni -, Tiamat reacŃionează stihial, zămislind o armată de apărare redutabilă, formată din animale hibride inclasificabile (şerpi-monştri, dragorii zburători, vipere, sfincşi, lei de mare, câini turbaŃi, omul-scorpion), în fruntea căreia ea instalează într-o poziŃie de suveranitate pe unul dintre fiii ei, viforosul Kingu, care primeşte de la mama sa şi TăbliŃele Destinului, devenind în acest fel invincibil şi stăpân peste rosturile lumii. înainte de a trece mai departe, să relevăm un detaliu de simetrie. Poemul precizează că armata monstruoasă a lui Tiamat e formată din 11 fiinŃe stihiale cumplite, în fruntea lor fiind numit fiorosul Kingu, pentru a completa seria neagră de 12, cifră zodiacală, dar şi indiciu al perfecŃiunii armonice a universului. După victoria asupra lui Tiamat, Marduk va făuri o lume celestă bazată tot pe logica armonică a cifrei 12, ceea ce duce, în final, la o simetrie cosmogonică pe care unele cărŃi de specialitate tind s-o uite: lumea, în concepŃia cosmogonică babiloniană, se compune din 12 dimensiuni „negre" şi alte 12 „albe, luminoase", garanŃia persistenŃei luminii fiind dată de lupta continuă pe care aceasta 31

trebuie să o poarte împotriva stihiilor şi a întunericului. Ne aflăm, aşadar, în faŃa unei ritualistici agonale, pe care Sărbătorile babiloniene de Anul Nou - când Enuma elish se recita în templu -nu fac decât să o confirme. ConsecinŃa acestei stări de fapt e subtilă: actul de întemeiere pozitivă al lui Marduk nu înlătură matricea originară a răului, ci o foloseşte ca „material de construcŃie", lumea zămislindu-se, cum vom vedea, din trupul „rău" al lui Tiamat. Răul matricial devine, astfel, constitutiv lumii, sugerând un dualism cosmogonic şi funcŃional pe care îl confirmă toate mitologiile Orientului Apropiat, de la zoroastrism (unde se vede cel mai bine) la Vechiul Testament. Pentru acesta din urmă, să ne amintim de Leviticul 16, unde se vorbeşte despre sacrificiul de Ńap în cinstea lui Azazel, demonul deserturilor, opus simetric lui Yahwe! Depanăm povestea Enumei elish mai departe. Văzând groaznica desfăşurare de forŃe a lui Tiamat, Ea fuge la străbunicul său Anshar pentru ajutor şi sfat, fiii acestuia, Anu şi Ea nereuşind să domolească monstrul. în acest moment se ridică la luptă luminosul Marduk, care cere în prealabil recunoaşterea sa ca stăpân de către toŃi zeii; aceştia consimt, şi Marduk se pregăteşte de luptă, făurindu-şi un arc, luânduşi măciuca şi fulgerul, de a cărui furie nimeni nu putea scăpa, mobilizând cele patru vânturi, pentru a o răscoli pe Tiamat, şi nu în ultimul rând pregătind o plasă, pentru a o arunca asupra monstrului, să-l împiedice să se lăbărŃeze ameninŃător mai departe, accesoriu prim care face din Marduk un zeu legător. înarmat în acest fel, el o ucide pe Tiamat şi îi separă corpul în două, ca pe o scoică, făcând din partea de sus cerul şi din cea de jos pământul. „Marea locuinŃă Esharra [...] el o făcu în cer/ Aici să-şi ia locul Anu, Enlil şi Ea", după care el făureşte „figurile cereşti" care hotărnicesc cele 12 luni ale anului, deschide porŃile soarelui şi rostuieşte calendarul lunar, făurind în prealabil luna, „să hotărască timpul". 32

cel pus de către Tiamat stăpân peste monştri. / Toate riturile mele el le va administra. de a se strânge sânge . în mod logic. pentru ca din corpul ei să fie făuriŃi oamenii. Cererea lui Marduk./ Toate poruncile mele el le va aduce la îndeplinire. să ne oprim acum la două aspecte extrem de vechi. / El este acum ca şi mine. Marduk plănuieşte. pe om..care sugerează putere celestă şi chtoniană. Athanase NegoiŃă.»" (trad. unde Adam este zămislit tot în a şasea zi a CreaŃiei nu dintr-un impuls de altruism creator din partea divinităŃii. Este ales Kingu. câştigând în acest fel supremaŃia asupra lumii. un autosacrificiu din partea zeilor aflaŃi în propria sa tabără. pe care Marduk îl deposedase deja de TăbliŃele Destinului. Poemul se încheie cu apoteoza lui Marduk: acestuia i se stabilesc cele 50 de nume . finalul tăbliŃei a VII-a marcând omologarea sa ca Ea (zeitate supremă) de către zeul cu acelaşi nume: «Când toate numele pe care le-au proclamat Igigii/ Ea le-a auzit.. socotit vinovat pentru întreaga beligerantă. 50) SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI Lăsând în urmă detaliile anecdotice ale întregii structuri narative.» Panteonul divin fiind articulat.îi nelinişteşte pe zei. fiecare zeu primindu-şi sălaşurile cuvenite. ca ei să se odihnească". în tăbliŃa a Vi-a. în mod explicit ca servant terestru al zeilor: „El va sluji pe zei. pe care textul Enumei elish le lasă să se întrevadă: 1) rolul 33 . op. detaliu care trimite spre Geneza din Vechiul Testament (2:15). să adune sânge pentru a-l făuri pe lullu. cit. / Astfel: «Cel pe al cărui nume părinŃii lui l-au slăvit. Ea sugerând însă o cale optimă de ieşire: ceata divină a lui Tiamat să ofere ea însăşi o victimă. omniprezenŃă regală şi supremaŃie sacrală -. numele lui va fi Ea. p. ci pentru a lucra şi a păzi grădina Edenului. sau o nouă victimă în tabăra celor solidarizaŃi cu Tiamat . duhul lui s-a bucurat.care presupune. arhaice.

al SorŃilor în economia de început a lumii şi 2) fragilitatea relativă a lumii create de către Marduk. că întreaga CreaŃie divină iniŃială. între cele două faze ale ritului exista un decalaj coregrafic. Le vom lua pe rând. ci doar din momentul în care. motivul metafizic pentru care uneltirea lui Apsu împotriva zeilor tineri şi revolta lui Tiamat împotriva aceloraşi zei se pot produce: elementele creaŃiei nefiind încă bine articulate. Acesta este.era urmată de „Sărbătoarea SorŃilor" (zagmuk).cosmogonic al Destinului. 34 . unde motivul TăbliŃei Destinului nu apare de la început. a orânduirii destinului celor 12 luni care vor forma anul care începe. regresia spre haos poate surveni în orice clipă. care ne va duce inevitabil la relaŃia dintre cosmogonie şi eschatologie. supărată fiind pe vânturile care îi tălăzuiesc corpul. dusă la capăt de către Apsu şi Tiamat (seria de zei de la Anshar şi Kishar până la supremul Ea) apare într-un timp când organizarea lumii nu este încă reglată armonic de către Destin. şi-l consacră în final pe maleficul Kingu drept căpetenie a cohortei monstruoase. Actul tardiv de consacrare sugerează cel puŃin două lucruri: în primul rând. lipsindu-l de odihnă. de altfel. încredinŃându-i Tablele SorŃii (sau ale Destinului). consonant cu rolul atribuit lui Marduk de stimulator al ogoarelor şi vegetaŃiei (printr-unul dintre cele 50 de nume ale sale) . Eliade. că recitarea Enumei elish la sărbătoarea echinoxială babiloniană de Anul Nou (akitu) . simetric celui pe care îl avem şi în poem. precizat de către M. TăbliŃa destinului Am menŃionat deja faptul. faptul că frâiele Destinului rămân de partea lui Tiamat până în clipa în care Marduk îl înfruntă în luptă pe Kingu şi-l deposedează de TăbliŃă.ceea ce sugerează un context ritualic resurecŃionar. Tiamat zămisleşte redutabila sa armată de monştri. şi-n al doilea rând.

. el nu numai că îşi asuma consecinŃele juridice negative ale vreunui defect ascuns .. cit. adică aceea a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei. Paralelismul cu logica intrinsecă a Genezei este tulburător. el introducea produsul mâinii sale sau al ucenicilor săi în perimetrul Legii. „elohimice". în acest fel. reprezintă o virtualitate. Există cosmogonii (Theogonia lui Hesiod. care pluteşte deasupra apelor (detaliu care soseşte în Geneză pe linia textelor convenŃional numite „E". Geneza veterotestamentară). legea e acolo. 35 .. p. nu putea fi „rău". spre deosebire de cealaltă tradiŃie. „yahwistă"). dar. Eliade). scris de către M. meşterul unui produs finit termina ceremonial produsul declarând oficial că „este bun". Strict logic. sau. fiindcă o asemenea sugestie ar contraveni flagrant ideii de perfecŃiune suprafirească a lui Yahwe: un Dumnezeu perfect nu poate zămisli lucruri de mântuială. Eliade). care se cer a fi „reparate" ulterior (ca să recurgem tot la un cuvânt frapant. pe care poate că ar trebui să-l avem în vedere: în legislaŃia mesopotamiană arhaică. prin declaraŃia respectivă. prin care Dumnezeu consfinŃeşte că ceea ce a făcut „este bine". Formula „e bine" indică faptul că lucrurile create în cele 6 zile sunt pătrunse în suficientă măsură de către Duhul Sfânt (Elohim). unde CreaŃia se produce întru Lege. funcŃia de „motor cosmic" (M. Aşa se explică un fenomen pe care traducerea românească îl distorsionează: celebra formulă constatativă de la sfârşitul fiecăreia dintre cele 6 zile de creaŃie. din care ele se împărtăşesc. altfel spus.PreeminenŃa CreaŃiei în raport cu Destinul reprezintă argumentul cel mai redutabil pentru vechimea spectaculoasă a Enumei elish. fiind scos pe piaŃă doar în urma unei asemenea licenŃe. este asigurată de Duhul Sfânt (Elohim). „aşteptând" ca lucrurile să fie făcute pentru a fi implicit armonizate într-un tot bine articulat.O. cosmogoniile oului răsărit din mare la egipteni. sau imperfect. -. temporal. în Geneză. Anne Baring şi Jules Cashford (op. 417sq.) mai menŃionează şi un fapt empiric. că ele au intrat în ordine: o armonie preexistentă lor.

care se găseşte pe tăbliŃa a V-a (trad. în Enuma elish. prin care 36 . cu arc şi săgeŃi irezistibile. el va fi recunoscut de către Ea drept suveran echivalent doar în momentul în care numărul numelor sale . ci de acel Eros care se naşte imediat după Geea. După ciopârŃirea lui Tiamat şi separarea corpului ei asemenea unei scoici. în finalul poemului (tăbliŃa a Vil-a. desemnat şi el în mod tradiŃional prin cifra 50. pentru ca tot ce va fi zămislit de atunci încolo să se articuleze într-o armonie cosmică frumoasă. cu atât mai mult cu cât rolul său în drama generaŃionistă de mai târziu e prea puŃin relevant.50 . ce anume caută el acolo.de copilaşul zburdalnic. dimpotrivă. din cortegiul de mai târziu al Afroditei.îl va egala pe acela al numelor lui Ea. Apsu şi Tiamat zămislind primele divinităŃi într-un timp când zeii „nu fuseseră pe numele lor chemaŃi". chiar la începuturi. Cum am văzut deja. dar nici „destinele lor încă nu fuseseră fixate". op. aproape firesc. Eros e „dorinŃă de viaŃă" (Schopenhauer a fost încântat de această sugestie!).care leagă numele de puterea cosmică a persoanei respective . Athanase NegoiŃă. cit.cum ştiu cititorii avizaŃi ai textului . pentru a-i afirma suveranitatea şi completitudinea. Nu e vorba . 37). Te întrebi. el apărând în lume pe poziŃia a Ii-a.Aceeaşi funcŃie a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei o are Eros în Theogonia lui Hesiod. deja citată de noi). acest „motor" preexistent de armonizare cosmică lipseşte. p.. denominaŃia derivată din primordialitate . Fragilitatea creaŃiei Vechimea Enumei elish e ilustrată şi de un alt detaliu -insuficient rezolvat exegetic. când ZeiŃa-Mamă a pământului nu are încă o contrapartidă masculină pentru a iniŃia hierogamia. conferindu-i acestuia din urmă o valoare cosmogonică magică. precizarea din poem leagă Destinul de Nume. Dincolo de arhaicitate. dar şi principiu de armonizare.e confirmată de multiplicarea până la 50 a numelor lui Marduk.

34) asupra Stelei polare.). fiindcă ele se pot „încălca" şi „face greşeli" (op. V:6-7.UFOlogi. corn). Pentru a contracara eventualele „greşeli" ale constelaŃiilor. aduce luna „să hotărască timpul". durata anului. O asemenea fragilitate .] şi „alături fixă şi locul lui Enlil şi Ea" (ibid.. fiind şi mai improbabilă în cosmogoniile ovoidale egiptene sau în Vechiul Testament. sau „Planeta pitică maro" se află de mult în atenŃia astronomilor sau a fizicienilor. surescitarea celor din urmă fiind întreŃinută de apariŃia. The Twelfth Planet .indiciu de mare vechime! . sitchin. Marduk construieşte sălaşuri pentru zei. se pare. a unei cărŃi celebre.se justifică 37 . în 1976. nici planeta Jupiter. însă. Misterioasa „Planetă X".după unii: din sistemul nostru solar.se stabileşte distincŃia dintre regimul de sus al cerului şi cel de jos al pământului. de Zecharia Sitchin (un fel de Paulo Coelho al mitologiei astronomice: www. să arate legăturile lor" [. însă. de pildă. NIBIRU nu este. în Theogonia lui Hesiod.. Sub aspect ştiinŃific. p. Marduk „întemeie staŃia lui Nibiru. după alŃii: din imediata sa apropiere . în Enuma elish. p. nici Steaua Polară. oameni fascinaŃi de fenomene paranormale. zădărnicind în acest fel armonia cosmică a întregului. stabilind în acest fel o pereche pe care o vom regăsi în mitologia scandinavă. în notele de subsol. fixează constelaŃiile.Planeta a XII-a..e de neconceput. existenŃa unei planete trans-plutoniene. cit. traducătorul volumului Gândirea asiro-babiloniană în texte sugerează că ar fi vorba de planeta Jupiter. cam de trei ori mai mare decât Terra . în Miturile esenŃiale (ed. cit. Nibiru Identitatea lui NIBIRU nu este clară. înzestrate cu funcŃia de centralitate referenŃială. însă în privinŃa stelelor şi a constelaŃiilor el resimte o oarecare nesiguranŃă. eschatologia ameninŃă cosmogonia. profeŃi apocaliptici -. Victor Kernbach oprindu-se. dar şi a exaltaŃilor de tot felul . unde întreaga creaŃie nu reprezintă decât o amânare indeterminată a eschatologiei (Ragnarok).. 37).

Nibiru e locuită de omuleŃi mici. net/nibiru. bazată pe măsurători precise. reci şi supertehnicizaŃi. cititorul este rugat să acceseze următoarele site-uri de pe* Internet: www. cu o căutare pe Nibiru furnizează sute de alte delicii. evocarea lor apărând de trei ori pe cele 7 tăbliŃe clasice. moment în care se va face foarte frig şi soarele va da semne de slăbiciune fatală. altavista. unde se găsesc sintezele lui Roberto Solârion. în unele ipoteze. Enuma elish e dominată de morfologia hibridă a monştrilor zămisliŃi de către Tiamat. Nibiru fiind. în alte ipoteze. Cititorul de bunăcredinŃă îşi poate imagina surpriza pe care au avut-o astronomii atunci când au fost confirmaŃi de către mitologi: povestea spune că mari sau mici laboratoare spaŃiale au emis strict ştiinŃific ipoteza existenŃei unei planete trans-plutoniene. care nu pot fi explicate decât dacă acceptăm ipoteza unei planete necunoscute de proximitate. www. în speranŃa că i-am stârnit în suficientă măsură interesul. care trimit spre noi misterioase farfurii zburătoare. COSMOGONIA LUI BEROSSOS Sub aspect imaginar. verzi.prin câteva anomalii orbitale ale planetelor Jupiter şi Pluto. ceea ce ne duce la 38 . uk/Nibiru (pentru un Index al problemei) şi www. dar şi. Flying Serpents and Dragons. apollonius. când mitologi interesaŃi de Sumer şi de Babilon au venit şi au spus că această planetă se cunoaşte încă din vechime. com/nibirulinks (site-ul „oficial" al lui Nibiru). numele şi poziŃia ei aproximativă apărând în Enuma elishl De la ştiinŃă s-a ajuns foarte repede la exacerbări imaginare spectaculoase. care le influenŃează magnetic. crawford2000. în limbile engleză şi franceză. corn. integral. co. faimoasa carte a lui R. 1990. Boulay. corn (pentru opera lui Zecharia Sitchin). O vizită pe www. principala „candidată" la o iminentă ciocnire cu sistemul nostru solar. crystalinks. www. sitchin. A.

este şi ea necontrolată. zeiŃele de substrat ale regiunii . dar şi un schimb de regim imaginar. 52-53.fiind doar a doua. fiind prezentat ca un ucigător de monştri. ostile. uraniană a lui Ea-Marduk înlocuind o mitologie stihială feminină. înspăimântătoare. 40-41) a fost compusă abia în sec. unde zeiŃa pământului Geea . în Orientul Apropiat. implicit. cit. Flavius Josephus. Reforma religioasă a lui Hammurabi propunea o Lege cauŃionată cosmogonic. cit. la revanşa nedorită a fiilor lui Tiamat. procesul de exorcizare a feminităŃii terifiante este vizibil peste tot: la semiŃi. Miturile esenŃiale.. Lilith a fost.e. ed.Innana-Ishtar la sumerieni. bazată pe cultul Marii ZeiŃe primordiale. preluând supremaŃia asupra lumii . a lui Âdam.concluzia că ascultătorii cosmogoniei erau fascinaŃi de aspectul lor fabulos şi bizar. Tiamat la babilonieni -fiind terifiante. stearpă. nuanŃa civilizatorie.. Se prea poate ca fenomenul să fi reprezentat şi o exorcizare de spaimă.azi pierdută acestui preot al lui Marduk din vremea lui Antioh I. Berossos insistând cu precădere pe 39 . ed. respectiv V. orice insubordonare faŃă de acesta ducând la surparea echilibrului şi. în AntichităŃi iudaice. Psihologic şi sintactic. prima soŃie. Eva -destul de malefică şi ea. al ni-lea î. Kernbach. dacă Ńinem cont de faptul că Enuma elish se recita ritualic cu prilejul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou (akitu). monştri cu o sută de braŃe vânjoase. implicaŃi în titanomahia şi gigantomahia din care iese triumfător Zeus. fragmentele recurente înspăimântătoare întreŃineau psihoza politică potrivit căreia echilibrul fragil al lumii se datorează doar puterii regelui de a tine în frâu forŃele demonice ameninŃătoare. prilej cu care regele se identifica simbolic cu Marduk. realizată colectiv. Cosmogonia babiloniană a lui Berossos (Gândirea asiro-babiloniană în texte. pp. ajungând la noi prin intermediul lui Eusebiu de Cesareea. prin tradiŃie. pp. s-a folosit şi el de Babyloniaca . de pildă. deoarece complotează cu şarpele .mama titanilor şi a Hecatonheirilor.n. Ceva similar pare să se fi petrecut şi în Grecia arhaică.

Remarcăm astfel translaŃia de mentalitate petrecută între Enuma elish şi Berossos. substratul mitologic selenar fiind înlocuit de mitologia solară a lui Marduk. când se nasc oameni cu două sau patru aripi. ci direct din Marduk. p. pentru ca din sângele lui să fie făuriŃi oamenii. rom. oameni cu coarne de capră sau hipocentauri. „«viziuni» interioare. pentru ca din cele două jumătăŃi ale trupului ei să fie făcut cerul şi pământul (imaginea soarelui care se desprinde din învelişul selenar e superbă!). asemănătoare centaurilor din mitologia greacă. p. ed. prin însăşi etimologia cuvântului (*vid = a vedea). cele patru colecŃii de Vede indiene reprezintă. «arhive de experienŃe de unire cu divinul»" (cf. 53). umanoizi bisexuaŃi sau cu două capete. iar în faŃă având chip de om". a căror arborescentă metafizică 40 . adică fiinŃe hibride care „aveau picioare de cal. de aceeaşi valoare numerică ca şi selene" (Gândirea asirobabiloniană în texte. COSMOGONIA VEDICĂ înŃelese ca „ştiinŃă a cunoaşterii supreme". dar şi ca zeu care acceptă autosacrificiul. 95). 1994. distins în acŃiunea de sacrificare a lunii.zămislirile hibride. unul de bărbat şi unul de femeie. sau. în limba caldaică Tamte. care nume tradus în greceşte înseamnă thalassa. Precizarea care urmează este însă cea mai relevantă: „Peste toate aceste vieŃuitoare ar fi domnit o femeie cu numele de Homoroka. în spate fiind cum sunt caii. ceea ce stipulează o omologie între apa selenară a începuturilor şi Tiamat. ceea ce sugerează fără echivoc consubstanŃialitatea dintre rege şi supuşi. monstruoase din primele zile ale CreaŃiei. Henri de la Bastide: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. potrivit formulei lui Louis Renou. Acesta apare la Berossos ca Bel. pe care Enuma elish nu o afirmă. echivalentă cu o eufemizare culturală: oamenii nu mai sunt făuriŃi din trupul maleficului Kingu.

adâncirea solitară în sine etc). Sama-Veda („Veda melodiilor sacrificiale" şi Atharva-Veda („Veda descântecelor magice"). Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale"). chilie. Aşadar. ocupă întreg spaŃiul şi timpul lumii. revelaŃia interioară a înŃeleptului fiind pregătită de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Şinele universal absolut (Brahman). ci există dintotdeauna. (în Budismul de mai târziu. în comportamentul vedic cunoaşterea este legată de expansiune şi incandescenŃă cosmică: cunoscând Vedele. întreaga logică 41 . cunoaşterea supremă presupune o închidere care se deschide. corespunde cu definiŃia hinduismului ca „junglă": spaŃiu vital multiplu. necreat de vreo persoană anume. care se rostuieşte şi se autodistruge periodic pentru a se regenera cu fiecare mare ciclu temporal cosmic (v. ca temei al vieŃii. Aceste patru „arhive" aparŃin palierului shruti (ascultare) al ştiinŃei sacre. sporire". prin „creşterea" spre infinit a fiinŃei înŃeleptului. ci existând dintotdeauna. rădăcina *BHR a cuvântului Brahman (Absolut) însemnând şi el „creştere.întortocheată. Spre deosebire de mentalitatea europeană. care îl cuprind şi pe care le cuprinde în el însuşi. înŃeleptul rishi îşi deschide generos fiinŃa către imensitatea universală a revelaŃiei. ca ipostazieri de sine ale Absolutului (Brahman). unde cunoaşterea este îndeobşte asociată cu forme spirituale de retractilitate (singurătate. mai jos). „Ascultarea" (shruti) indică faptul că însuşirea Vedelor presupune stabilirea unei rezonanŃe cosmice între text şi cel ce îl ascultă. ci doar „dus de mână". adesea contradictorie. Vedele se împart în patru grupe de texte: Rig-Veda („Veda strofelor"). ceea ce înseamnă că ele nu derivă de la vreo persoană anume (zeu sau înŃelept originar). sensul expansiunii cosmice infinite este ilustrat de mărimile considerabile ale statuilor lui Buddha din grote sau temple: el „este" Tot. ascultândule.) în logica Vedelor. în care cineva nu poate intra (iniŃia) de unul singur. ghidat de către un maestru spiritual (guru).

vedică e dominată de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrală a fricii de moarte şi la prezentarea morŃii ca apoteoză necesară, ceea ce explică, în ultimă instanŃă, atât cosmogonia autosacrificială a omului cosmic Purusha, cât şi binecunoscuta formulă a transmigraŃiei sufletelor. „Arhiva" (samhita) Rig-Veda reprezintă o culegere de 1028 de incantaŃii sau imnuri (sukta = "lucruri bine spuse"), structurate în mai bine de 1000 de strofe (ric, rădăcină de la care vine şi numele). Prin tradiŃie, articularea primelor Vede este situată în timp la începutul mileniului II î.e.n., arhivele apărând în forma lor finală cam în jurul anului 1000 î.e.n.; fireşte, formulând în acest fel cronologia, recurgem la un artificiu istoric, pentru că în concepŃia hindusă Vedele există dintotdeauna, ca ŞtiinŃă Supremă revelată înŃelepŃilor rishi la fiecare mare ciclu cosmic. Acestor revelaŃii impersonale li se adaugă textele personalizate, de hermeneutică exegetică, grupate şi ele în patru colecŃii: Brahmana („comentariile brahmanice"), Kalpasutra (texte care trasează prescripŃiile comportamentului ritualic), Upanişadele (textele speculative) şi faimoasele Aranyaka, „textele pădurii", considerate a fi atât de ezoterice, încât nu pot fi transmise decât în adâncul secret al crângurilor. în practică, distincŃiile nu sunt însă atât de clare, fiindcă toate aceste texte presupun repetiŃii, adnotări, fracturi de sens şi chiar contradicŃii logice, prin nimic incompatibile cu exigenŃa primă a revelaŃiei şi „vederii" cosmice, fiindcă în acest fel se articulează, fremătător şi viu, o „junglă" de înŃelesuri şi sensuri arborescente, în care învăŃăcelul nu poate intra de unul singur, ci doar ghidat de către un iniŃiator sau maestru spiritual (guru). Imagistic, pădurea ocupă aici un loc principal, ca expresie a preaplinului stihial vital: e locul unde este exilat Rama din Ramayana, spaŃiul unde sălăşluiesc demonii (ca expresii ale iluziei cosmice, Maya), dar pădurea e şi simbolul care surmontează, în India arhaică, orice valorizare spirituală a aşezării umane, fiindcă doar în pădure se realizează consubstanŃialitatea dintre toate regnurile 42

şi ordinele ipostaziate ale universului. La nivelul spiritual al textelor de referinŃă, Aranyaka, „textele pădurii" indică această omniprezenŃă; tâlcuri ezoterice fiind destinate să fie comunicate doar prin tăcerea foşnitoare a legăturii dintre maestru şi învăŃăcel, Aranyaka se întind, asemenea unor liane, asupra tuturor colecŃiilor ŞtiinŃei Sacre: există Aranyaka atât pentru Rig-Veda cât şi pentru celelalte „arhive", accepŃiunea lor spirituală fiind duală: ele „tălmăcesc" speculativ textele de bază (fiind, aşadar, o „disciplină" umană care se învaŃă), dar reprezintă şi reflexul cosmic al acestora, motiv pentru care le pătrunde cu adevărat sensul doar acela dispus să se piardă în reverberaŃia lor absolută. Ceva similar - dar la un alt nivel decât acela revelat al Vedelor - se întâmplă cu textele care aparŃin palierului smriti, adică „tradiŃiei încredinŃate a memoriei". Ramayana şi Mabaharata iac parte din această categorie: ele nu sunt texte revelate (shruti), fiindcă originea lor se leagă de o persoană anume, de ideea creaŃiei umane, motiv pentru care textele grupate în smriti sunt accesibile tuturor celor patru caste, în vreme ce textele revelate (shruti) pot fi cunoscute doar de către membrii castelor superioare: brahmani, kshatriya (luptători, războinici) şi vaishya (negustori). în centrul epopeii se află Dharma, ordinea universală (este cazul tuturor textelor din corpusul „tradiŃiei", smriti), pe când Vedele se raportează la Absolut (Brahman), incluzând dharma în logica iniŃiatică a „renunŃării". Generalizând - fenomen care, în mod logic, nu putea fi întreprins într-un moment în care civilizaŃia hindusă dispunea doar de textele revelate, shruti -putem ajunge la concluzia că întreaga logică sapienŃială a hinduismului se bazează pe o ecuaŃie regresivă: accesibile şi castei inferioare shudra, al „lucrătorilor manuali", textele „tradiŃiei", smriti, instituie dramatizarea cosmică a dharmei ca o etapă înspre revelaŃia senină pe care o propun Vedele, în centrul cărora se află Absolutul, Brahman. Textul fundamental al 43

gândirii hinduse, Bhagavad-Gita („Cântecul celui preafericit") face parte din Mahabharata, epopee inclusă, la rândul ei, în textele „tradiŃiei", smriti, însă asimilarea profundă a textului - care, în unele şcoli indiene, se predă timp de mai mulŃi ani, lungimea nefiind totuşi excesivă - are în vedere unirea cu Brahman, dharma fiind o stare implicită acestei deschideri serene înspre infinitul transpersonal al cosmosului. Foarte subtilă e relaŃia dintre Brahman şi Dharma, dintr-un motiv destul de străin gândirii noastre obişnuite, europene. SubjugaŃi de frumuseŃea epopeii, noi o receptăm ca literatură, ca fenomen ficŃional, articulat prin jocul aglutinant al TradiŃiei, însă e de ştiut faptul că indienii au o altă reprezentare, de data aceasta metafizică. Atât Ramayana, cât şi Mahabharata (aceasta din urmă într-o mai mare măsură chiar...) sunt scenarii agonale, dramatice, prezentând cazuri de tulburare a ordinii universale (Dharma) şi de restabilire a acesteia prin tribulaŃiile corective, iniŃiatice ale unui om sau unui zeu. Pentru indieni, însă, cele două epopei sunt drame cosmice, nu literatură, fiindcă ele prezintă sacrificii de sine ale Absolutului: mari scenarii metafizice prin care Absolutul se pune pe el însuşi în criză, pentru a-şi câştiga eliberarea. DistincŃia e esenŃială, fiindcă ea implică toate textele de care am vorbit, fie că aparŃin palierului shruti, fie că Ńin de smriti: ascultându-le sau citindu-le, hindusul se integrează unei coregrafii metafizice, devine parte componentă a dramei cosmice pe care textele o redau. Actul ca atare transcende dimensiunea strict literară a participării personale (aşa am recepta-o noi în Europa), devenind gest cu implicaŃii cosmice directe. Ceva similar nu vom găsi decât în Torah iudaică - accentele fiind chiar mai acute în iudaismul speculativ, mistic -, unde o „greşeală" înfăptuită în timpul lecturii poate provoca permutaŃii numerice fatale în tot universul. Lectura însăşi e precedată de ritualuri particulare de purificare şi de urmărirea textului cu o mână sau un deget din metal preŃios, fiindcă eventuala murdărire involuntară a sulului, sau ştergerea accidentală a vreunui 44

Hulin. ed. atât viaŃa oamenilor. a susŃine"*) există dintotdeauna. împiedicându-l să se prăbuşească în haos" (M.„nu există un echivalent precis al termenului «religie». fără să contrazică ideea de religie. „care. cit. citatul pe care îl vom reproduce se află la p. animal sau vegetal. 357-358). Dharma şi instituŃia renunŃării. Dharma (etimologic.. Ne vom mai întâlni cu asemenea cuvinte: smrti (tradiŃie). pp. care stă la temelia societăŃii şi ne conduce pe fiecare" (L. recurgem în întreaga carte la transliterarea fonetică a termenilor. al căror efect nu poate fi controlat. DHR se ortografiază cu un punct aflat sub consoana R. „a sprijini. scris de către Lakshmi Kapani) .precizează Lakshmi Kapani în excelenta micromonografie tematică dedicată Hinduismului din volumul Religiile lumii. 335-414. rsi. de la rădăcina *dhri. 1996. ca ordine cosmică. 345). în secŃiunea Trăsături specifice ale religiei hinduiste. rom. pe o logică de consubstanŃialitate sacră. Kapani. înŃeleptul. citindu-se RI. va fi transliterat smriti. cit. scris împreună cu Michel Hulin (v. va apărea în textul nostru ca rishi etc. fără să fi cunoscut vreodată vreun început. substitutul lexical cel mai frecvent pentru ceea ce noi. ed. motiv pentru care hinduismul nu cunoaşte diferenŃa metafizică dintre om şi animal sau plantă. Religiile lumii. Este vorba de o lege imanentă naturii lucrurilor. cât şi ceea ce se întâmplă în celelalte regnuri. europenii.. 45 . înseamnă mai exact temeiul cosmic şi social.]: Religiile lumii. fiind „ansamblul de legături inteligibile. Ea reglează. In limba sanskrită . pp. în voi. unde omul este creat în mod direct ca „stăpân" al plantelor şi animalelor. înŃelegem prin „credinŃă sistemică" fiind dharma (ordine. p. Jean Delumeau [coord.caracter sunt receptate ca intruziuni perturbatoare în arhitectura numerologică a templului cosmic. 357. norma regulatoare a vieŃii. op. atât de importantă în iudaism (Geneza). temei al celor existente). în Din raŃiuni strict tehnice. scris tot cu un punctuleŃ sub r. de «legi» care «susŃin» universul.

kshatriya (războinici). pentru care europenii nu au corespondent şi pe care mintea europeanului o înŃelege mai greu. metafizic înŃelegând lucrurile. cuvânt care trimite spre stratificarea arhaică. expresia sapienŃială a acestei dependenŃe fiind aceea dintre discipol şi guru: oricât de bine pregătit ar fi el. Eliade. cit.scrie M. consecinŃa acestei indiferenŃieri ontologice e reprezentată de lipsa distincŃiei esenŃiale dintre sacru şi profan: dimpotrivă. vaishya (negustori) sunt considerate superioare. ci numai ca bărbat sau femeie. p. M. motiv pentru care. Se întrevede în această definiŃie vestigiul raŃionalizat al străvechii participări ritualice. I. este legată şi de un alt aspect de ordin sacral. „autentică" (aşa cum face europeanul).hinduism." Expresia imediată a acestei apartenenŃe este sistemul cuaternar de caste (vama = culoare. în vreme ce shudra. hindusul nu construieşte „mănăstiri". 346) — dharma nu recunoaşte omul aşa cum este el. matur sau vârstnic ş. sistem în care primele trei. discipolul nu poate pătrunde în „jungla" sacră a cunoaşterii şi renunŃării decât prin intermediul unui maestru spiritual.. de pildă. ed. casta lucrătorilor cu 46 . vaishya sau shudra. brahmani. ci ca un fenomen de apartenenŃă la o comunitate socială sau la o altă persoană. multietnică a lumii indo-europene [cf.d. ca entitate socială. copil. din lipsă de categorii: definirea omului ca element de relaŃie. pe motiv că „s-au născut de două ori" -' expresie în care nu putem să nu recunoaştem reminiscenŃa unui rit arhaic de iniŃiere -. „înainte de toate . Hulin (op. 206]). hindus sau «barbar» (mleccha). ideea de a ridica un zid de despărŃire între vitregiile vieŃii cotidiene şi sacralitatea adâncirii în sine fiindu-i. ICIR. Dharma. p. ca ordine sau lege cosmică. Omenirea nu este astfel prezentă decât în interdependenŃa acestor poziŃii sociale. cit. kshatriya. ambele sunt expresii ale aceleiaşi ordini cosmice a dharmei.a. Individul se conturează prin intermediul alăturării diverselor sale apartenenŃe. brahman. unde „fiinŃa" este concepută nu ca singurătate ireductibilă. străină.m.

op. pentru zei. cit. cap de familie (grihastha). care aşează lumea în structuri disimetrice complementare. pp. care se vor particulariza ulterior în triada BrahmaVishnu-Shiva. de care se leagă la fel de bine cunoscuta structură tetradică a stadiilor vierii (ashrama). La fel se întâmplă şi cu omul. succesiv. definit de către textele sacre ca fiinŃă care aduce sacrificii: ofrande în primul rând. omul trecând. guvernată de „emisiile" şi „resorbŃiile" succesive ale Stăpânului Suprem al vieŃii: prin această mişcare cosmică antitetică. „sistole şi diastole ale absolutului (M. prin celebra practică sacrală a renunŃării (sannyasa). în care prima şi a treia divinitate reprezintă disimetria constructie-destrucŃie. punctul de echilibru care le reuneşte pe amândouă. 352-353] Sub aspect cosmogonic. cum spunea Mihai Eminescu în Luceafărul.mâna e considerată inferioară. lumea se reînnoieşte continuu. Prima asemenea structură reproduce succesiunea fazelor constructive. sihastru despărŃit de familie şi de urmaşi (vanaprasiha) şi eliberat prin renunŃare (sannyasin). şi de magia căreia se desprinde în momentul suprem al renunŃării sacrificiale (sannyasa). lumea e concepută în hinduism ca o „Ńâşnire" (srishti) continuă şi ciclică a energiilor vieŃii. prin stadiul de învăŃăcel (brahmacarin). de ordin preponderent vegetal. dualismul kalpa-pralaya translează în raportul dintre dharma şi maya. [v. Spre deosebire de gândirea europeană.cosmică a dharmei e pusă în mişcare. 353). sub acest aspect. Ramayana şi Mahabharata sunt. prin intermediul cărora acŃiunea .. în absenŃa cărora destinul universului şi al omului ar fi imposibil de înŃeles. rituri cosmice sacrificiale. Hulin. dar şi ca fiinŃă care se aduce pe ea însăşi sacrificiu. Din această logică a construcŃiei şi destrucŃiei cosmice fără început şi sfârşit se nasc marile dualisme indiene. ibid. „iluzia cosmică" pe care omul o întâlneşte peste tot în viaŃă. Vishnu fiind „crugul". Dramatic. întinsă pe fabuloase cicluri cosmologice. M. de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) şi a celor destructive (pralaya). p. unde ecuaŃia 47 . la nivelul oamenilor. Hulin. „murind spre a renaşte".

nu din afara sa). ci presupune.cum îndeobşte se mai crede -. în consecinŃă. Expresia dramatică definitorie pentru această concepŃie despre lume o găsim în Ramayana: armata maimuŃelor lui Hanuman. cu intenŃia resacralizării. omul trebuie să găsească şi el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta. la rândul său. Potrivit acestei concepŃii -derivate din fiinŃa duală a lui Vishnu. El nu poate ieşi din maya (forŃă universală. întârziindu-Ńi sau zădărnicindu-Ńi împlinirea spirituală. de care se foloseşte prinŃul Rama. în vreme ce demonii înmagazinează jumătatea ei malefică. a cărui imensă roată trece ea însăşi. cu condiŃia să le identifici corect şi să te foloseşti de ele. o cumpătată selecŃie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. care te pot ajuta. prezumŃios. în acest fel. care te pot duce la pietre. în sens complementar. omogenitatea dintre sacru şi profan. având nevoie de autodestrucŃie pentru a renaşte. el s-ar situa în afara marelui joc cosmic. gândirea hindusă formulează ecuaŃia cosmică a omului într-un mod mai nuanŃat. fiindcă. spre un Mo tempore plenitudinar şi paradisiac. cosmosului. fiindcă în acest sens el s-ar substitui. din interiorul dharmei. în cicluri de timp uriaşe. dimpotrivă. maya. ca şi absenŃa riturilor de resacralizare regresivă: hindusul nu se întoarce în timp. ceea ce pentru indieni este de neconceput. se compune atât din energii eminamente destructive. cât şi din energii favorabile. tot aşa cum universul se înnoieşte mereu prin pralaya. prin ambele faze. reprezintă componenta benefică a iluziei cosmice. ieşind. drumul spre înŃelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei . mentalitatea hindusă a simŃit nevoia să introducă în ecuaŃia reproducerii ciclice a universului formula 48 . omogenitatea tensionată dintre construcŃie şi destrucŃie explică. Greşeşte profund doar cel care se opune rigid şi inflexibil mayei. „crugul" universului -.tipică spune că omul contribuie la binele său şi al lumii luptând înverşunat împotriva forŃelor răului şi a ispitelor pe care acesta i le pune în cale. ca forŃă retardantă în drumul omului spre renunŃare.

cărora beoŃianul le-a adăugat o a cincea vârstă. aramă şi fier. ed. treta-. în luptă cu demonul Hiranyakashipu. potrivit căreia „vârstele lumii" (yuga). şi piticul Vamana.tot a treia! din schema lui Hesiod. Parashurama. 1995.] Citind această reprezentare. krita-. cit. cit. se rostuiesc într-o succesiune degenerescentă de patru faze recurente. Broască Ńestoasă. 29-l34. „deoarece aceştia. Primele avatara ale lui Vishnu sunt încă teriomorfe (Peşte. [V. pentru ca următorul avatar. pp. să fie nevoit să lupte împotriva războinicilor abuzivi {kshatriya). „Uitarea" menirii sacrale îşi are un corespondent în baia bezmetică de sânge în care se complac oamenii seminŃiei de aramă . CorespondenŃa merge chiar mai departe. interpolată. Structurile mitului. ultima dintre ele în care ne aflăm şi azi. Mit şi gândire în Grecia Antică. Religiile lumii. gândul ne duce inevitabil înspre cele patru vârste metalice originare ale lui Hesiod. Jean-Pierre Vernant. zeii nefiind amintiŃi de loc la nivelul acestui palier temporal.fiind „era întunecată" care anunŃă întoarcerea roŃii. apoi apar hibridul Om-Leu. . rom. ed. care compun kalpa. din cauza răutăŃii oamenilor . 344-345). argint. [V.. obligat să apară în lume pentru a regla echilibrul fragil dintre dnarma şi forŃele monstruoase ale răului care o ameninŃă (v. pp. armonică a universului.] Paralelismul este cu atât mai frapant. pp. cu cât vârsta a treia din schema degenerescentă hindusă îşi datorează marca negativă obsesiei oamenilor de a nu mai privi spre scopul vieŃii lor (renunŃarea) şi de a face stricăciuni în jur. Religiile lumii. singura vârstă „fără cer" dintre cele 5 menŃionate în Munci şi Zile. incluzând în schema analogiilor tulburătoare celebra poveste a „întrupărilor" {avatara) zeului Vishnu. căruia i se asociază unul de progresivă antropomorfizare a divinului. 352-353.corectivă a unei degenerescente temporale. MistreŃ). din poemul Munci şi Zile. Studii de psihologie istorică. asura). cap. dvapara. silit să îl înfrunte pe Bali. ordinea crescătoare. cea a „eroilor". aur.şi kali-yuga. Logica „întrupărilor" se construieşte pe motivul cosmogonic al luptei dintre zei şi demoni {deva vs. ed.

VUI. fiind foarte răspândită în mitologie. ICIR. v. p. 207). prinŃul Rama (din Ramayana). în vreme ce al doilea se leagă de accesoriile indispensabile civilizaŃiei şi întemeierii armonice a lumii. imaginar. pe ansamblul general al schemei. Emilio Benveniste. arienii şi-au mitologizat expansiunea. Eliade precizează că. opoziŃia apă-foc. pe când cerul aduce în ecuaŃie elementul ignic indispensabil închegării armonice a lumii. pornite din Răsărit. episodul central din Mahabharata). M. Religia indo-europenilor. într-o logică conexă. scrie M. rom. cit. „adversarii arienilor au fost mitologizaŃi.49 uitând dharma (legea). CivilizaŃie şi cultură. Eliade (op. 50 .. 1989. Buddha şi Kalkin (doar pentru Budism). O detaliere a acestei simbolistici contrastive o găsim în antiteza – pământ şi cer. 344). politică şi culturală a popoarelor indo-europene. [Pentru mai multe detalii. cereau să exploateze lumea numai în folosul lor" (ibid. ed. Vestigii preistorice în sud-estul european. pentru a migra apoi spre bazinul caspic şi actuala Europă. metamorfozaŃi în «demoni» şi «vrăjitori». nediferenŃiat şi malefic. Eliade. creditând în final efigia unui suveran cuceritor al focului în lupta înverşunată împotriva elementelor originare acvatice. apoi.analogia poziŃională. unde pământul aparŃine izomorfismului germinativ al indiferenŃierii. cap. tot astfel. Astfel. pe noi ne interesează însă deprecierea sacrală a lumii de către oamenii de la etajul al treilea al schemei. ed. cit. Marija Gimbutas.] M. ambele ecuaŃii prezentând generaŃii de criză excesiv de „terestre". şi prin proiecŃia în mit a unei realităŃi istorice: sedimentarea socială. Zeii vedici. în care primul element este prezentat ca inform. voi. I. p. ca avatara. victorios asupra oamenilor fără transcendenŃă . zeul Krishna (din BhagavadGita. OpoziŃia dintre zei (deva) şi monştri (asura) se explică. Vocabularul instituŃiilor indo-europene. cu Mitul hesiodic al vârstelor e frapantă! -apar pe rând. După Parashurama.. pe traseul lor de cucerire de noi teritorii. marcate de amnezii abuzive în ceea ce îi priveşte pe zei..

„încălzindu-se" prin tehnici sapienŃiale specifice. în paranteză fie spus. în problematica strictă asupra căreia neam aplecat acum. dedicat lui Agni [zeul focului ." Citatul este important şi fiindcă relevă rolul uriaş pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenŃa (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă. înŃeleptul îşi lărgeşte propria fiinŃă până în punctul în care aceasta se uneşte cu marele foc universal transpersonal în care sălăşluieşte Brahman. zeul care îi dezvăluie prinŃului Rama din Ramayana calitatea sa de avatar al lui Vishnu . transformat din «haos» în «cosmos». înŃelepŃii indieni fac distincŃia dintre sacrificiul adus zeilor şi autosacrificiul a cărui finalitate e unirea cu energia cosmică Brahman.luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate. „Se zice despre cineva că s-a instalat (avasyati) . indiferenŃiată. prin puterea ritului. In substratul mitologiei vedice. Altfel spus. teritoriul ocupat este..idem] şi a altor FiinŃe «demonice» [. stăpân al trăsnetului . B.. făcând trimitere la Ananda K.îşi continuă M. „Unii yogini -spune Bhagavad-Gita .când şi-a construit un garhapatya. pe care Rama trebuie să o „cucerească" luptând împotriva demonilor conduşi de către înspăimântătorul Ravana]. sacrificiul prin sacrificiu. şi toŃi aceia care construiesc altarul focului sunt stabiliŃi. n.] împotriva lui Vritra [dragon serpentiform acvatic în aceeaşi mitologie . Eliade citatul. el primeşte. sacralitatea ca atare este legată de foc. El este. de energia ignică pe care o emană cerul. alŃii sacrifică în focul lui Brahman. Şt.aduc sacrificiu zeilor." Şi tot acolo: 51 . în prealabil.idem.n.al şaselea -.] Ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar (garhapatya). în multe mitologii. o «formă». devine real. se produce în urma încălzirii materiei primordiale. Coomaraswamy . mai precis asimilate luptelor lui Indra [zeu vedic celest. separarea primelor forme de substanŃa originară plasmatică. Dar ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a CreaŃiei.

1971..) Pe de o parte. V. totuşi clare.). lucrurile nu sunt. 65. al omului primordial Purusha. ed. p." (Bhagavad-Gita. 25.. de distincŃia dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) şi autosacrificiul brahmanic . prezenŃa infinită a lui Dumnezeu. fiind putin probabil că s-ar putea stabili cu exactitate filiaŃia.. Eliade (ICIR. IV. p. axată pe figura lui Dyaus. autosacrificul spiritual brahmanic corespunde . pentru a regăsi infinitul energetic pe care fiinŃa sa o conŃine . Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman. atributele acvatice venind mai târziu. el fiind înlocuit ulterior ca samraj (Rege Universal) de către Varuna. sacrificiul brahmanic preamărit în BhagavadGita explică. în prea-plinul religios al propriei sale fiinŃe. Samkhya-Karika. retroactiv. 208 sq. întrucât numele său înseamnă „peşte" (cf. cu precădere la nivelul superior al extazului divin. magician celest cu extensii acvatice. motivul pentru care cosmogonia arhaică.„Brahman este aducerea ofrandei. vedică se rostuieşte în jurul unui autosacrificiu. ed. Kernbach. trebuie să intre în Brahman.trebuie să ne aducem aminte când discutăm credinŃa ca atare din creştinism. p. prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de construcŃie şi destructie. DicŃionar. rom. cit. Varuna.. însuşirile celeste ale lui Varuna sunt primordiale. Tarka Samgraha.. pe de altă parte. subcap. 615). „zeul indo-european al cerului". Purusha Aşa cum precizează M. 52 . 24. întrucât Varuna reprezintă un caz de reconvertire mitică. Revenind la hinduism. divinitate primordială: Devii şi Asurii. cel care meditează la sacrificiul lui Brahman. ed. putem reconstitui şi o religie proto-vedică. ardoare prin care credinciosul simte. Bhagavad-Gita. 57.cum am mai detaliat . in: Filosofici indiană în texte.prin care înŃeleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană. cit.cu autosacrificiul regenerativ al lumii. în interpretarea lui Kernbach.

ca o „junglă" -.cum spuneam. Devii le-au răpit Asurilor cuvântul sacrificial. atribut pe care Varuna îl păstrează. Varuna . zeii primordiali fiind înlocuiŃi cu o generaŃie mai tânără.termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situaŃii primordiale. la îndemnul lui Indra. „. p. Deva. care exprimă o restratificare a panteonului divin. i-a abandonat pe Asuri.. Eliade (op. în speŃă aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii. ajung la putere: „«Zeii cei tineri». la puŃin timp după aceasta. în Vede. acesta e motivul pentru care ei beneficiază de epitetul asura." Acest conflict..a fost hotărâtă când Agni. de pildă Agni" [zeul focului]. victoria zeilor . fiindcă asura desemnează. Devii. 209) ." Autosacrificiul cosmic regenerator care domină formula resurecŃiei periodice a ciclurilor temporale universale explică raŃiunea pentru care calitatea divină de asura nu dispare atunci când noii zei. se obscurizează întrucâtva atunci când căutăm să-l înŃelegem prin prisma textelor vedice . cât şi datorită faptului că el este zeul combinării formelor lumii. conflictul de generaŃie sugerând şi o demonizare implicită a asurilor. 209) Cosmogonia hindusă este guvernată de ideea de (auto) sacrificiu.." (M. nu există.. de altfel.. n-au pierdut ocazia să-şi însuşească aceste puteri sacre. Eliade..păstrând proporŃiile . [.„este desemnat [în Vede] mai ales cu titlul de asura. însă drama mitică din Vede îi opune pe zei {deva) asurilor. „Altfel spus .precizează M.titanului Prometeu din mitologia greacă. care nu posedau sacrificiul. fiind astfel părintele iluziei cosmice Maya.apropiat . p. Eliade (ibid.] Indra l-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său. cuvânt mai important în toată logica sapienŃială hindusă. atât prin forŃa sa stihială îngrozitoare. Eliade .precizează M.. p. ibid.precizează M. Zeii {Deva) câştigă supremaŃia asupra 53 . titlu pe care îl posedă şi alŃi zei. contradictorii şi arborescente. cit. un atribut divin extins şi asupra generaŃiei mai tinere de zei. 209) .

Kernbach Miturile esenŃiale: Sacrificiul 54 . La povestea omului primordial purusha ajungem prin intermediul unui celebru mit al autosacrificiului cosmogonic. fiecare epocă mitică din tradiŃia hindusă şi-a investit zeii (Indra. Un străvechi mit cosmogonic povesteşte că la începutul lumii indiferenŃierea primordială a fost reprezentată de somnul profund al zeului Vishnu-Narayana pe spatele cobrei Ananta. ceea ce îndeobşte nu se întâmplă în celelalte mitologii. 79. cit. După toate indiciile. pe care îl găsim în Brihadaranyaka Upanishad. înzestrat cu puteri primordiale. numai că în tradiŃia hindusă referinŃa se face la dragon. povestea aparŃine unei tradiŃii mai noi. omul e definit ca fiinŃa capabilă de sacrificiu.menŃionează M. 213) . raŃiunea de somn şi cuvântul prim bhan de tăcere. este animalul care-şi lasă în urmă pielea. de fapt.Asurilor (şi implicit a lumii) în momentul când ajung în posesia formulelor sacrificiale. această puternică ecuaŃie a autosacrificiului regenerator este asociată unui imaginar ofidian: şarpele. p.) cu un rol de actant cosmogonic. Agni etc. Balaurul nostru din basme prelungeşte cum nu se poate mai bine această imagine de transfigurare ignică a chtonianului. moment în care din buricul zeului a răsărit o floare deschisă de lotus. la şarpele transfigurat prin foc. Eliade (op. frisonul apocrif al acestor geneze multiple nederanjând pe nimeni. fără intervenŃie exterioară.1 . Trezirea lui Vishnu a „încălzit" elementele amestecate ale începuturilor. Nu întâmplător. implicit. în interiorul căreia trona demiurgul Brahma. separând cerul de pământ. fiind reprodus în româneşte în cartea lui V. asociind jivina chtoniană elementului ignic. Logica imaginarului ofidian reapare însă cu obstinaŃie: Rig-Veda I. numai că şi aici lucrurile îşi au propriul lor tâlc etimologic. renăscând din sine însuşi. numele balaurului derivând din numele zeului chtonian celtic Balor.îl numeşte pe zeul focului „şarpe furios". bunic şi epifanie subpământeană a zeului focului şi luminii Lug. unde şarpele apare ca fiind terifiant sau acvatic.

acela de a dori. „căci foametea este moarte. de aceea natura morŃii sale este devorarea (aditi). apoi. descântecele. nediferenŃiată. pe care îl găsim şi în tehnicile Yoga. în mitul cosmogonic din Brihadaranyaka Upanishad." Ivit din moarte. instituind formula autocombustiei ciclice regenerative a universului: „Cu adevărat el înfulecă totul.a se compara cu Erosul hesiodic!) şi Gândirea. melodiile. cit. el intră în autocombustie şi -în acest fel primul autosacrificiu originar dă naştere focului. formulele de sacrificare. în acest moment. prin autosacrificii succesive. definind un traseu iniŃiatic de la pământ şi apă la incandescenŃa ignică. sacrificiile. zămislind prin extensie DorinŃa de viaŃă (proprie tuturor lucrurilor şi fiinŃelor . 5l-56. întunecată. destrămându-se. ed. Prajapati doreşte întruparea. „imnurile. vitele" (V. După aceea el se hotărăşte „să devoreze tot ce dăduse la iveală". care ia naştere prin forŃa raŃiunii. Demiurgul obosit dă naştere soarelui. după care se naşte apa şi din apă ulterior pământul..de sine al Creatorului. e imposibil să nu ne gândim aici la analogii ca Tiamat sau Kronos. 52). decât moarte şi foamete. pp. op. puterile îl părăsesc pe Demiurg. Incălzindu-se. cit.) Făcând abstracŃie de nuanŃa filosofică a autosacrificiului şi privind totul dintr-un punct de vedere strict antropologic. o apă nesfârşită. p. ambii părinŃi abuzivi. Cine cunoaşte natura morŃii. fragmente sunt reproduse la pp. Unul se desprinse din mediul acvatic. pericole existenŃiale pentru progenituri. oamenii. Această secvenŃă cosmogonică din 55 . ceea ce ne trimite spre celebrul imn cosmogonic din Rig Veda X-90-l29 (în cartea lui V. adică aditi. undele căreia legănau Unul germinativ respirând „fără suflare". Prajapati afirmă primul său act." (ibid. Kernbach. Mitul relatează sacrificiul de sine al Demiurgului Primordial Prajapati. cerului şi vântului. Kernbach. fiindcă. care prezintă. născut într-o vreme când în lume nu era nimic. el creează anul şi cuvântul. Autocombustia înseamnă aici şi diseminare. 48-49). acela ajunge devoratorul a tot ce este şi torul devine hrana lui. la începuturile lumii.

inclusiv M. Focul acesta este arka [energie vitală].cred că au fost rituri anuale de fertilizare hierogamică şi panspermică. Prajapati îşi provoacă însă alte două sacrificii. aici. ei sunt doi: focul de sacrificiu şi sacrificiul calului. kshatriya. al doilea sacrificiu fiind însă definitoriu pentru ritualistica arhaică hindusă.. cit. Mă. § 73: Sacrificiile supreme: „ashvamedha" şi „purushamedha" . despre care majoritatea cercetătorilor . ideologizarea prerogativelor de castă nefiind probabil străină de sensul hermeneutic al fragmentului). Eliade. de tip ascetic. sacrificii de prirnogenitură sau se comportă punitiv. ed. un tipar mitic străvechi. 53) Translând totul la nivelul uman al experienŃei sapienŃiale. instituind sacrificiul calului ashvamedha. sugestia textului fiind aceea că prin actul sacrificial ca atare se degajează căldura necesară reînnoirii ciclice a anului: „Cu adevărat.. aşadar. în termeni moderni. care cere. trupul său este anul. Şi tot astfel.Brihadaranyaka Upanishad valorifică. ei sunt o singură divinitate: moartea. ashvamedha este ceea ce iradiază căldură.. acest înŃeles e ilustrat de criza singurătăŃii pe care o traversează Bărbatul cosmic Prajapati din Brihadaranyaka Upanishad. Prajapati se întrupează în cal. p. Fragmentul citat din Brihadaranyaka Upanishad confirmă ipoteza prin asocierea dintre cal. Şi astfel. metaforic. dar nu îi este străin nici Yahwe. se nasc gloria şi forŃa ca „răsuflări" ale vieŃii (ambele sunt apanaje ale castei luptătorilor. modelul ashvamedhei sugerează că doar înŃeleptul capabil de moartea sinelui său propriu prin dilatarea sufletului către Absolutul Brahman se va putea împlini cu adevărat. stârnind spaima în rândul celor „aleşi". fiindcă. Kernbach. căruia nu îi este străină nici sumeriană Innana-Ishtar. Din primul. an şi căldură expansivă. I." (V. Georges Dumezil arătând (v. o descumpănire pe care.. ca dovezi de devoŃiune. Dumnezeul Vechiului Testament. ICIR. am putea-o numi 56 . mai sus) că există o strânsă legătură între ashvamedha şi sacrificiul de fertilitate al calului October Equus de la romani.

stipulând un dualism între Atman (partea nemuritoare a energiei cosmice care sălăşluieşte în om) şi Purusha (om). v. Jean Libis.„criză a eului". Eliade. motivul fiind că prezumŃia identitară („eu sunt") stipulează implicit o ruptură între persoană şi Absolutul cu care ea ar trebui să fie consubstanŃială. devenind „aidoma bărbatului şi femeii. Purusha este epifania terestră a lui Atman. Prajapati îşi risipi curând teama." [®°Pt. Textul e fără echivoc în această privinŃă. a oricărui eu.acesta e sensul descumpănirii lui Prajapati . ed. Mefistofel şi androginul. Le mythe de l'androgyne. De aceea.poate fi cuprins de angoasă doar atunci când se simte înstrăinat de Absolut. ». Textul sună în felul următor: „El [Bărbatul cosmic primordial. întreŃinută din afara fiinŃei). sintagmă ce se dovedeşte a fi corectă doar în parte. însă frica primordială va avea reverberaŃii sapienŃiale logice. celui singuratic îi este frică. întrucât eul . Mărie Delcourt. Şi înainte de orice el rosti: «Eu sunt. a eului trăit ca şi criză. sugestia. Hermaphroditos. tema cosmogonică a androginului.. 53). uniŃi în îmbrăŃişare. nu are de cine să îi fie frică (sentimentul angoasei fiind o stare de relaŃie. descoperind că. Prajapati doreşte o a doua fiinŃă alături de el. [.] El fu cuprins de frică. rom. indiferent unde s-ar afla el. Prajapati] se uita jur împrejur şi nu zări pe nimeni în afară de sine. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Berg International Editeurs. este că din momentele de început ale lumii. şi se împarte pe sine „în două jumătăŃi". M. 1996. de fapt. fiindcă în realitate în textul hindus ne întâlnim cu o accepŃiune niŃel diferită." E adevărat. 1995.. ed. Seria autosacrificială a lui Prajapati continuă cu dizolvarea crizei provocate de singurătate în androginism: simŃindu-se singur. învelişul său de pământ: „La început [toate] acestea nu erau decât Atman în chip de purusha. „necunoscând bucuria". 1991.] 57 . p.. rom." (ibid. singur fiind. Astfel apăru pronumele «Eu».

părul i s-a schimbat în stele. sub înrâurirea vântului. compusă dintr-un principiu senin. ochiul său stâng s-a făcut soare. 62-63) Crescând gigantic timp de 18. Pan-Ku a forŃat cerul să se îndepărteze de pământ. 000 de ani. din dinŃi şi din oase au răsărit aurul şi pietrele. şira spinării şi mădularele lui au devenit patru laturi ale lumii şi cei cinci munŃi uriaşi. şi un principiu tulbure. Kernbach. cosmogonia chineză este legată de prezenŃa în lume a celor două principii: yin (feminin) şi yang (masculin)." (ibid. care a zămislit cerul. Ea reia o imagine veche orientală. cel născut înaintea tuturor. pp. lumii. în cele din urmă. Mitul relatează apoi o cosmogonie sacrificială. p. din perii de pe trup s-au făcut ierburile şi copacii. cit. de provenienŃă indo-europeană. asupra căreia vom reveni: cea a naşterii universului dintr-o matrice originară indiferenŃiată ovoidală. care merită să fie citată în întregime. tendoanele şi vinele sale au ajuns să fie drumuri pe pământ. din sămânŃa lui bărbătească şi din măduva lui au ieşit la iveală mărgăritarele şi jadul.COSMOGONIA CHINEZĂ Poate cea mai bine cunoscută sub aspect iconic. sângele lui s-a prefăcut în fluvii. din carnea lui s-a alcătuit Ńarina de arătură de pe câmpuri. dând naştere. cât a durat configurarea primordială a ciclului cosmic. s-au făcut oameni. la mijlocul celor două principii stând fructul hermafrodit al acestei hierogamii. yang. feminin. reprezentând pământul. ochiul său drept sa făcut lună. amuletele albnegru fiind omniprezente pe toate tarabele lumii. 63) 58 . [apud V. care îşi schimba identitatea sexuală de mai multe ori pe zi. yin. omul cosmic Pan-Ku. glasul i s-a prefăcut în tunet. iar sudoarea i s-a prefăcut în ploaie şi rouă.. Miturile esenŃiale. fiindcă ascunde o carenŃă de structură asupra căreia merită să medităm: „Pan-Ku. ed. Gâzele care trăiseră pe trupul lui. s-a preschimbat cu totul în ajunul morŃii sale: respiraŃia lui a devenit vânt şi nor. devenind un axis mundi.

legată doar de spaŃiu. Adiparva: v. în două părŃi. O comparaŃie între gestul sacrificial al lui Pan-Ku şi opera similară a mesopotamianuTui Marduk relevă însă o diferenŃă: dacă Marduk este şi un cosmocrator astrologie. nimic din ceea ce creează Pan-Ku nu se referă la timp. nu intră în hierogamie. asociată cerului. dacă n-am sesiza un detaliu destul de rar în cosmogoniile arhaice. oul cosmogonic . înainte de a se destrăma. în Mahabharata (cartea I. lumea se manifestă mai 59 . Stabilind o analogie disimetrică. aşadar. de multe ori. Pan-Ku se destramă la fel de spectaculos: din lacrimile sale izvorăsc fluviile de pe pământ. nu există. ceea ce-l identifică cu însuşi Timpul: Pan-Ku e timpul care creează spaŃiul. aici. structurat scrupulos în 12 luni. Am putea crede. oarecum altruistă. fiindcă sugerează un soi de sterilitate procreativă: Pan-Ku. că opera lui e parŃială. fiindcă nu există actant cosmic care să-i pricinuiască vreun rău lui Pan-Ku. şi una ascensională. sau una descensională. Kernbach. şi anume că. e un motiv recurent în miturile lumii. una feminină şi una masculină. pp. singuratic şi blând. a. paginat în cartea lui Victor Kernbach deasupra fragmentului pe care l-am citat integral. d. proximitate germinativă originară pe care o găsim şi în mazdeism. cu faze selenare aferente. ceea ce nu împiedică sămânŃa lui bărbătească. însă nuanŃa din cosmogonia chineză e chiar mai subtilă. 56-57). Miturile esenŃiale. să devină mărgăritar şi jad. un Marduk care s-o hăcuiască pe Tiamat. OUL COSMOGONIC Socotit de către Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (DicŃionarul de simboluri) ca fiind un simbol mitologic universal. V. din răsuflarea lui se iveşte vântul ş. el îmbătrâneşte.separat. m.Avem aici o cosmogonie sacrificială neprovocată. făurind cu mare grijă atât elementele spaŃiului cât şi pe cele ale timpului. legată de pământ. în amestec cu măduva. într-un alt fragment.

ovoidală şi cuvânt. ceea ce confirmă străvechea 60 . dar la fel de bine „zeul flecar" poate să fie Ptah . marele Prajapati. sămânŃă veşnică a tuturor fiinŃelor. Ra (în cartea lui Manfred Lurker. prin ele însele. a ajuns aproape firesc la actul de venerare a oului cosmogonic. 124-l25.. 1997. care se numeşte Mahadivya" în interiorul căruia sălăşluieşte „lumina cea adevărată. din care se va naşte Soarele. 48). meşteşugarul lumii (echivalent grecului Hephaistos).. în serie până la Purusha-Praj apari. cel care este cauza ascunsă şi insesizabilă a realului şi irealului. deşi miturile în această privinŃă sunt destul de întortocheate. imaginea se află la p. în care apare. zeul pământului. Mahabharata prezintă. apoi s-au ivit. pp.pentru cosmogonia din Memfis. Identitatea zeului nu este bine cunoscută. născut în mlaştini ca apanaj al „marelui flecar". pe rând.a apărut mai întâi Absolutul Brahma. plutind pe apele cosmice. fiindcă poate fi vorba de Amon sau de Geb. sublim şi inimaginabil. Manfred Lurker (DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. „ca întâia cauză a creaŃiei un ou uriaş. locul unde se consacrau faraonii -. reprezentat în chip de olar făurind oul cosmic al începuturilor. respectiv 135-l36) menŃionează „oul ascuns" din Cartea MorŃilor. un indiciu al sincretismelor timpurii prin care a trecut credinŃa vechilor egipteni. alŃi zei. pp. eternul brahma. ed. ubicuu. Tipologic. din care se născu apoi Unicul zămislitor al tuturor celor ce există. cu care ne-am mai întâlnit..povesteşte mai departe textul . „al cărui suflet nu se poate măsura şi pe care îl cunosc toŃi înŃelepŃii". Interesează aici şi legătura dintre creaŃia cosmogonică embrionară.întâi ca negură de nepătruns. totuşi. cum a fost cel egiptean. potrivit căreia la începutul lumii s-a zămislit un embrion de aur. o geneză târzie. fiindcă dacă urcăm în timp. fiind. 136). rom. Un popor obsedat de imaginea sublimă a Soarelui răsărind din ape." Din ou . epifanie spirituală a principiului germinativ originar. ajungem la foarte cunoscuta cosmogonie embrionară din Rig Veda X {ibid.

I. Cititorul poate găsi aceste cosmogonii în Istoria credinŃelor. cu multe diferenŃe sau interferenŃe regionale.a cosmogoniei ca diseminare. p. implicând funcŃia divină a faraonului: „gesturile faraonului sunt descrise în aceiaşi termeni ca aceia folosiŃi pentru a descrie gesturile zeului Ra sau epifaniile solare.. Ńară a unei culturi şi mitologii polimorfe. Epifania stihială a acestei garanŃii cosmice este Soarele. (ICIR) a lui Mircea Eliade. ed.. însă miza sacrală şi politică a ecuaŃiei merge chiar mai departe. La fel de adevărat este însă şi faptul că povestea cosmogonică a făurarului Ptah nu este singura pe care o acreditează Egiptul. surprinse jucăuş şi de către Thomas Mann în Iosif şi fraŃii săi. Ajungem în acest fel la motivul cosmogoniei fragile. s-a şi spus în repetate rânduri că relatarea cosmogoniei lui Ptah (din Memfis). Buc. lupta reiterându-se zilnic. terminându-se întotdeauna cu victoria lui Ra.imagine . Eliade. dar reapare de fiecare dată în calea soarelui dimineaŃa când acesta renaşte.cu care ne-am întâlnit peste tot în India . pp. care trebuie să fie reconfirmată zilnic. care creează lumea prin „inimă" (spirit) şi limbă (cuvânt) este cea mai spiritualizată până la crearea lumii din Verb divin în Vechiul Testament ebraic." (M. cit. pentru ca lumea să rămână în perimetrul unei ordini armonice. pt. Ed. v.. Trad. sintetic de data aceasta. unde faraonul şi soŃia lui se alintă tandru cu epitete 61 . sau despre „şarpele primitiv. pe rând. L. de Lotusul cosmogonic din care răsare zeul Soarelui. 94. § 26. p. ICIR. 1974. prima şi ultima imagine a zeului Atum" (ibid. 91) într-un alt mit. De altfel. Apohis. Ra. credinŃe legate de Colina primordială răsărită printre valurile oceanului primordial. care nu numai că nu dispare în momentul în care este răpus. 123-l26) Există chiar şi un detaliu anecdotic al unei asemenea omologii. şi Poezia Egiptului faraonic. victorios în fiecare dimineaŃă. Univers. de Ion Acsan şi Ion LarianPostolache. unde sunt enumerate. creaŃia lumii se explică prin victoria zeului strălucitor al soarelui asupra şarpelui demonic Apophis.

ajungând la „maturitate" la miezul zilei (când formulele cu care este abordat se schimbă) şi „oboseşte". mult dincolo de limitele strâmte ale speciei umane. fiindcă toate acestea sunt depozitare ale ordinii instituite prin victoria asupra haosului.animale şi vegetale. ci în primul rând faptul că faraonul şi consoarta lui se prelungesc. iudaică sau greacă .. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin doar dragoste gingaşă . „îmbătrâneşte" odată cu lăsarea serii. Detaliul anecdotic amintit se referă la apelativele ca atare ale faraonului şi la coregrafia adaptativă a anturajului său imediat. prin urmare. şi este firesc să fie aşa (poate că numai cosmogonia germanică face excepŃie) -. şi. Ma'at aparŃine creaŃiei originare: ea reflectă deci perfecŃiunea Vârstei de Aur. şi prin intermediul căreia el se „prelungeşte" în fiecare supus al său şi-n toate lucrurile sau fiinŃele care există în Egipt. «dreptul». Identificat fiind cu Soarele care se naşte în fiecare zi. 95) . ordinea ca atare a lumii. dacă ne este îngăduit să folosim o asemenea sintagmă.este întruparea lui ma'at. Faraonul are identitate de „copil" dimineaŃa. în toate regnurile. dar a cărui semnificaŃie este «ordinea cea bună». întrucât ea constituie temelia însăşi a cosmosului şi a vieŃii. în cosmogoniile clasice. apoi creşte odată cu ridicarea soarelui pe cer. „Faraonul precizează M. care se traduce prin «adevăr». prin legea consubstanŃialităŃii cosmice. pregătindu-i-se anevoioasa trecere nocturnă prin lumea de dincolo plină de primejdii. p. fiind abordat ca atare. Lucrurile se petrec în acest fel şi fiindcă faraonul întrupează ma'at. totală. ceea ce înseamnă că ea cuprinde 62 . «justiŃia». Eliade (ibid. universul apare ca o consubstanŃialitate organică.a explicat la un moment dat marele romancier -. ma'at poate fi cunoscută de fiecare individ în parte.dar aceasta este situaŃia majorităŃii cosmogoniilor de care dispunem. a cărui garanŃie el este." Foarte interesant este faptul că mentalitatea egipteană veche consideră lumea ca o integralitate avortată. cum este cea sumeriană. integratoare. odată creat.

. Poezia Egiptului faraonic.e.] M-a rănit nu ştiu ce lucru vătămător. într-un text egiptean din secolul al Xll-lea î. apă nu este. deşi recunoaştem în acest mit figura unui deus otiosus.rolul binelui este acela de a lupta împotriva răului pentru a-i contracara efectele. LamentaŃia zeului indică imposibilitatea de a găsi un antidot pentru durere. care aŃi ieşit din mine . Trad. Nu ştiu ce este. 163-l66: Numele secret al zeului Re. şi totuşi nu ştiu ce m-a rănit. La bătrâneŃe fiind. dar ochii mei nu-l zăresc şi mâna mea nu-l atinge. lucrurile stau puŃin diferit.. lamentaŃia încheindu-se în felul următor: „Am multe nume şi multe miezuri." în schimbul dezvăluirii numelui său secret .binele şi răul deopotrivă.] Eu am puterea să văd ceea ce am creat. Mitul relatează modul în care zeiŃa Isis şi-a câştigat prerogativele de mare zeiŃă. zeul obişnuia să se odihnească sub tronul său „de sub cele două orizonturi. pp..desigur .. ed. 1974). nu face parte din lumea pe care el însuşi a creat-o: „VeniŃi la mine.a cărui cunoaştere conferă celui care l-a aflat puteri magice superioare puterii tuturor celorlalŃi zei -... Dumnezeiasca bătrâneŃe făcea să-i tremure buzele. Isis acceptă să-l 63 . Ed. dar inima mea e cuprinsă de arşiŃă.n. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache." Urmează o enumerare a atributelor divine omnipotente ale lui Ra. ed.strigă Ra. Nu-l cunosc. împreună cu pământul pe care căzuse. face parte din ea. impotent sau ostil care nu îşi mai poate controla creaŃia.. însă răul este în lume.." Isis luă saliva. [.. Inima mea a simŃit lucrul acela. Univers. cit. voi cei pe care eu vam făcut. trupul îmi tremură. miezul meu este în orişice zeu. V. 104-l10. o. pe motivul că fiinŃa care l-a muşcat îi este necunoscută. deşi i se opune. -[. Buc. aflând printr-un şiretlic numele atotputernicului zeu Ra. făuri din el un şarpe şi-l puse în calea lui Ra pentru a-l muşca: „veninul îi străbătu trupul [marelui zeu] aşa cum Nilul străbate Ńara sa". cu toate că eu am creat totul. a zeului neatent. pricinuindu-i dureri de nesuportat. cit. Miturile esenŃiale. pp. Foc nu este. deşi . cunoscut drept Papirusul din Torino (v. Kernbach. zei. şi o dată i se scurse saliva.

dar o şi resoarbe. ICIR. mitologia Diavolului nutrindu-se copios din această concepŃie. uneori. rom. într-o asemenea cosmogonie. Nu dispare odată cu zămislirea lumii. De multe ori stă la pândă. eschatologic.exorcizeze pe Ra. op. ameninŃă din interior. în baza acestei homofonii. Dualismul substanŃial e ilustrat la egipteni de către zeul cosmogonic Atum. ci se intercalează substanŃei acesteia. ci-i aŃine zilnic calea zeului solar resurecŃionar. cândva la începuturile lumii. ed. cit. cuvântul apărând. de-a dreptul celui solar . ne vine în ajutor etimologia: „. „Haosul reprezintă virtualitatea. 42). din care a ieşit tot ce există" (Manfred Lurker. pentru a reface unitatea dintâi. imaginea gândacului chtonian rostogolind un grăunte de gunoi sau de argilă . p.menŃionează Jean Yoyotte în volumul colectiv Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene.. scarabeul a fost foarte util pentru a nota un termen atât de abstract şi complex cum este verbul heper (aproximativ: «a veni la fiinŃă luând o formă dată». la ideile de generaŃie spontanee şi de reînnoire. scăpându-l de durere. foarte răspândit ca amuletă pe malurile Nilului. din Heliopolis. „personificare a haosului primordial.. 95). cu majusculă. 262 -. Pentru înŃelegerea sa. când a apărut scrierea . silindu-l în acest fel să-şi câştige prin luptă dreptul la renaştere. Atum e asociat şi scarabeului (heprer. ca nume al actantului cosmogonic).. el este deci indestructibil. a fost Ńinut la Heliopolis drept o manifestare a demiurgului «venit din el însuşi la viaŃă»: zeul 64 . ed. Eliade. demolează sau ispiteşte. p. Strâns asociat. p." (M. Ceea ce caracterizează însă cosmogoniile ovulare este biunivocitatea germinaŃiei cosmice: oul cosmogonic dă naştere lumii. L. 1974.asimilat globului pământesc. motiv pentru care oul este atât naştere cât şi moarte. sau. cit.fiind omniprezentă în Valea Regilor ca imagine cosmogonică. ceea ce ne duce cu gândul la lupta cotidiană a zeului solar cu şarpele malefic Apophis: el nu este înfrânt odată pentru totdeauna. de unde totodată «a fi» şi «a deveni»).

1996. să precizăm în final că Atum este şi zeul care prefigurează eschatologia. C. XXII: Orfeu. zeii nu acŃionau după norma dreptăŃii sau a justiŃiei divine. Guthrie. cap. 1996. euristic vorbind." Pentru a închide acolada. rom. ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. comparaŃia cu spaŃiul semit ar fi. e drept. cap. H. noua naştere de după retransformarea lui în şarpe inaugurând un ciclu cosmic purificat. II: Misteriile greceşti. ConsecinŃele acestei stări de fapt sunt numeroase. însă invocarea lor nu avea de multe ori rezultatul scontat. rom. . 1998. W. în momentul respectiv ar fi trebuit să fie normat ca justiŃie. K. rom. ajutau din când în când (Athena este protectoarea eroilor. cap. ICIR. ed. A History of Orphism. cea mai bună 65 . Misticismul grec. I. ed. rom. al consangvinităŃii. 1995. 1995. capricioşi şi punitivi. Reynal Sorel. ed. cap. Excesiv de umanizaŃi. Istoria doctrinelor ezoterice. Orfismul. sugerând într-o faimoasă convorbire cu Osiris că într-un viitor îndepărtat el va resorbi lumea. Orfeu şi orfismul. Misteriile păgâne şi misterul creştin. Eliade. Macchioro. Pitagora şi noua eshatologie. II: Dionysos şi Orfeu. ed. Vittorio D. COSMOGONIILE ORFICE Bibliografie orientativă: M. The Greeks and Their Gods. From Orpheus to Paul. soarele răsărind. ed.exemplele se pot multiplica). Prima dintre ele constă în subminarea conştientă. cunoscându-se şi episoade când imixtiunea vreunui zeu se produce în răspăr cu ceea ce. cap.Hepri. Alfred Loisy. Jean M. 1961. Pentru a înŃelege. XI: The Orphics. Zeus protejează ospitalitatea etc. Adriano Tilgher. readucând-o în starea de haos. în căutarea unităŃii pierdute. Riviere. Orfismul s-a răspândit în Grecia antică pe fondul insecurităŃii sacrale pe care o resimŃeau vechii greci în relaŃie cu zeii lor. 1930. Jean-Pierre Vernant. ca instrument politic coercitiv. rom. Mit şi religie în Grecia Antică.

Leviticul 10: l-3) nu fac decât să confirme această relaŃie. de pildă. însă putem înlocui Ierusalimul cu oricare oraş care funcŃionează după reguli sacerdotale. rom. în care ordinea era dată de legea sângelui. absolut al familiei şi al liniei sale genetice. Nabab şi Abihu.platformă de lucru. la el raportându-se. p. înŃeles şi ca punct nodal de coeziune comunitară. polis-vl grec se construieşte . apoi numiŃi supraveghetorii. ca doi fraŃi cu case alăturate să aparŃină unor deme diferite. de altfel. toate cele 12 triburi ale lui Israel. în esenŃă. ed. Sacrificiile de fii cerute de către Yahwe (Isaac . seria nesfârşită de seminŃii pe care le întâlnim în Vechiul Testament promovând consangvinitatea la rangul de liant sacral.Avraam. fiii lui Aaron. Acesta se află în centrul oraşului. radial şi progresiv. şi-n cele din urmă. parametrii ecuaŃiei neschimbându-se. Dimpotrivă. Finalitatea acestei organizări e reprezentată de sacralizarea funcŃiei paternale: tatăl e stăpân necontestat. datorat democraŃiei.cum se vede cel mai bine în Republica lui Platon (cartea a II-a) . tot aşa cum Yahwe e stăpânul de necontestat al „poporului ales". prin iradiantă.pe ideea subminării premeditate a consangvinităŃii: la început sunt circumscrise zidurile exterioare de protecŃie. sunt delimitate demele (unităŃi socialelectorale directe. incineraŃi punitiv de către Yahwe pentru o greşeală înfăptuită în ritualul de sacrificiu. instrument gracil de care dirigiuitorii Atenei s-au folosit pentru a slăbi arhaicele legături de rudenie şi de clan 66 . prin graniŃe premeditat artificiale. prin articularea unor microcomunităŃi familiale. contractul sacral fiind consfinŃit printr-o „legătură de carne": circumcizia (Geneza 17: 10-l4). 30) a sugerat cu fineŃe că subminarea consangvinităŃii a fost un proces politic de durată. Geneza 22. modalitatea de promovare fiind votul sau tragerea la sorŃi). 1992. care pot face. Oraşul se şi construia. Identitatea sacrală a evreului se defineşte prin raportarea sa la Templu. foarte mult. fiindcă demele trimit reprezentanŃi în consiliile de judecată. G. Glotz (Cetatea greacă.

trebuie să ia parte la adunarea generală a poporului. el este convocat la adunarea tribului său. aici trebuie să organizeze vreo serbare religioasă sau să examineze cheltuielile. câteodată urmează a se stabili un impozit sau a se schimba o lege. răspunzând ambasadorilor străini. interesele şi viaŃa sa. lucra aici în fiecare zi. nu ne putem abŃine să nu reproducem pasajul extensiv. un an din doi era heliast. 1984. primind dispoziŃiile magistraŃilor. în medie.gentilic dintre oameni. De trei ori pe lună. timp de un an. redactând 67 . Omul nu poate fi nici indiferent. Dacă se înşeală. 194-l95). prin vot. uşor amuzat. el trebuie să rămână până la o oră înaintată ca să-i asculte pe oratori. alteori. Fustei de Coulanges în Cetatea antică (ed. sau să-i numească pe conducători sau judecători. cu regularitate. ştie că tot el va trage ponoasele şi că în fiecare vot îşi angajează averea şi viaŃa. pp. nici uşuratic. trebuie să hotărască. rom. pentru un an. El nu poate vota decât dacă a fost prezent chiar de la deschiderea şedinŃei şi dacă a ascultat toate discursurile. Când îi venea rândul. asupra războiului sau păcii. îşi va vărsa sângele lui şi al fiului său. în caz de război. ocupat cu ascultarea pledoariilor şi cu aplicarea legilor. de unde nu are dreptul să lipsească. el trebuia să fie magistrat în dema sau tribul său. într-o zi. Or. sau să dea decrete. ştiind bine că. unde trebuie să delibereze asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei mici asociaŃii. uneori este vorba de a-i numi pe şefii politici şi militari. de dimineaŃa până seara. U Datoria cetăŃeanului nu se limita la a vota. Votul este pentru el unul dintre cele mai serioase lucruri. este chemat la adunarea demei sale. Interesele individuale sunt indisolubil legate de interesele statului. Cât de mare a fost libertatea personală a grecului de rând în climatul coercitiv al democraŃiei a demonstrat. adică pe acei oameni cărora le va încredinŃa. voi. atunci. Nu exista cetăŃean care să nu fi fost chemat de două ori în viaŃă să facă parte din senatul celor cinci sute. şedinŃa este lungă: el nu este chemat aici numai pentru a vota: venit încă de dimineaŃă. 2. într-o altă zi. adică judecător şi îşi petrecea întreg anul în tribunale. fiindcă e savuros: „Iată cum îşi petrece viaŃa un atenian.

şi sacrificiile ritualice obligatorii." Spre deosebire de vechea identitate gentilică. dacă soarta sau votul îl desemnau. în po/zs-ul atenian. prin relaŃia contractuală pe care o are cu centrul. deja menŃionată de noi. şi cum aceste obligaŃii puteau să-i ocupe toată existenŃa şi că. patronează.mă repet. ed. în sfârşit. a lui G. din Babilon sau din Egipt.] reproduce în spaŃiu aspectele omogenităŃii şi egalităŃii. fiindcă el poate nutri speranŃa că. arhonte. el putea fi magistrat al cetăŃii. Se vede de aici cât de mari erau obligaŃiile unui cetăŃean în statul democratic. zeiŃa căminului) devine simbol politic (vatra comună a cetăŃii.instrucŃiunile ambasadorilor atenieni. familială. periodice. miza fiind politică. că omul care trebuie sa muncească pentru a avea din ce trăi nu putea fi cetăŃean.. 1995. Dimpotrivă. fireşte. reprezentat de Templu .. Glotz. simbolic. CetăŃeanul. el este un loc de întâlnire.. derivată din dorinŃa de a se evita nucleele de răzmeriŃă şi dezordine . noul „centru [. Citind cartea. dintre persoane aparŃinând unor unităŃi consangvine diferite). examinând toate treburile ce urmau a fi prezentate poporului şi pregătind toate decretele.] într-o manieră frapantă. Hestia koine) sunt evidenŃiate [. 290-291) consideră că în ea „modificările semnificaŃiei centrului care. el va beneficia. Atât de mari erau exigenŃele democraŃiei. adresându-se zeului care sălăşluieşte în templu. pp. pe drept cuvânt." O consecinŃă a subminării premeditate a consangvinităŃii -prin care se stimula insecuritatea personală. templul nu mai funcŃionează după principiul iradiantei sacrale. are o funcŃie sacral-iradiantă: omul se defineşte prin raportarea la acest centru... bazată pe logica diferenŃei (dintre triburi şi clanuri. dar nu defineşte sacral persoana care îl vizitează.. întocmai ca funcŃionarul din vremea noastră. şi nu ca până 68 . într-o cultură cum este aceea de la Ierusalim. aparŃinea cu totul statului. Jean-Pierre Vernant {Mit şi gândire în Grecia antică. pentru treburile personale şi pentru viaŃa casnică îi rămânea foarte puŃin timp. rom.o reprezintă laicizarea centrului. de un răspuns asigurător şi de siguranŃă. De aceea Aristotel spunea. centrul. strateg sau astynom. din simbol religios (Hestia. care-l şi protejează la o adică.

este o minciună. Originile gândirii greceşti. I-II. Universul spiritual al Polis-ului. cit. multe dintre ele trebuie alungate. 146) -. EranŃois Chamoux. dacă îl privim din perspectiva moralei agonale. rom. Pierre Leveque. deci. Iar apoi vom convinge dădacele şi mamele să povestească copiilor miturile acceptate şi să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor.după ce stabilesc că „mitul. Jean-Pierre Vernant. fie agreabilă." (ibid. 1987. P. ed. I-II. despre laicizare. Cei dintâi înŃelepŃi.. Criza cetăŃii. p. cap. aruncă lanŃuri grele asupra făcătorilor de mituri: „Mai întâi. simbolul centrului se desprinde de reprezentările religioase cu care era asociat până acum. [Pt. războinice (fiindcă vorbeşte într-un mod deprimant despre moarte). general vorbind.acum. dacă avem în vedere latura sa pedagogică. mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor.. dar există în el şi lucruri adevărate (Republica. motiv pentru care în procesul de construire a cetăŃii ideale. ed. aşa cum am considerat şi noi că o putem face. Iar dintre miturile pe care ei le povestesc acum. ed. v. Vânătorul negru. respectiv V. IV. ed. trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri.a demonstrat încă Platon în Republica . 377a. Socrate şi discipolii săi . aprofundarea temei. de poveste spusă copiilor. să-l respingem. rom. Aventura greacă. rom. Dacă ei compun un [mit] bun. pe cât se pare.] Desimbolizarea sacrală a centrului prin exerciŃiul politic al democraŃiei egalitariste aduce cu sine două alte consecinŃe: declasarea mythosului în raport cu logosul şi inexistenŃa în Grecia a ceea ce am putea numi. 1985." Recurgând la o sintagmă preluată de la Michel Foucault. în Atena clasică. 146-l47) 69 . fie descurajantă etic şi comunitar. pe cele ale diferenŃierii şi ierarhiei. cu termenii noştri moderni. ed. rom. 1985. pp. dacă nu. Mythosul . CivilizaŃia greacă.este o fantezie imaginară. Leveque şi P. 377c. să-l acceptăm. Să mai adăugăm că în contactul cu realităŃile politice pe care trebuie să le exprime. solitudine religioasă. Vidal-Naquet vorbesc în această privinŃă. Pierre VidalNaquet. democraŃia a fost. o tehnică disciplinară.

lipsit de speranŃă.eidolon -. e aidoma înfăŃişării acestuia din timpul vieŃii şi coboară inevitabil în Hades. CredinŃa cerea ca leşul să fie înhumat după datină. aşadar. admirator nostalgic al democraŃiei ateniene." (379a. ed. fiindcă eidola cadavrelor neînmormântate rătăcesc neliniştite în lumea de dincolo. magice. Socrate şi discipolii săi stabilesc că ei trebuie să îşi normeze libertatea de inspiraŃie: „Se cade ca întemeietorii să ştie canoanele miturilor. Iar dacă aceştia s-ar abate de la aceste canoane. dimpotrivă.atunci el poate râvni ca măcar moartea să îi provoace o alinare pentru toate coerciŃiile democratic îndurate . cit. nu trebuie să le încredinŃăm facerea de miruri şi nici nu trebuie lăsaŃi să le compună. 149) Bunul cititor. fără ca faptele din 70 . printre „făcătorii de mituri". care în alte culturi sunt percepuŃi ca depozitarii unei înŃelepciuni revelate. Există şi o carte care poate fi citită cu folos în contextul de faŃă: Paul Veyne. p. cei mai imprevizibili sunt poeŃii.omului de rând. indiferent de meritele sau de faima celui pierit în Ńărână. încât te întrebi dacă cenzura totalitară de mai târziu a mai adus sau nu şi tehnici inedite. 1996). fără să-şi afle odihna. dimpotrivă. EcuaŃia clasică a morŃii greceşti se găseşte în formula homerică a dubletului spectral . care se desprinde de trup în momentul morŃii cuiva. pe care' poeŃii trebuie să le folosească. ştie de bună-seamă că un asemenea încurcă-mituri a fost Homer.sacrificiul face şi el parte din acest proces disciplinar . Dacă zeii nu oferă un principiu de regularitate justiŃiară. arhaice. dacă statul îl controlează prin suprasocializare . Moartea homerică nu este. Au crezut grecii în miturile lor? (ed.ceea ce nu se întâmplă.Desigur. Episodul cenzurării epopeilor homerice pe motivul că includ prea multe pasaje pesimiste despre infidelitatea conjugală a zeilor sau despre moarte aduce în discuŃie o temă majoră a sentimentului public elen antic: concepŃia despre moarte. pe care Socrate şi discipolii săi îl cenzurează atât de acerb. o prelungire a meritocraŃiei. rom. toate sufletele desprinse de corp ajung în acelaşi Hades întunecat..

complementar celui popular. iar vârsta a patra interpolată -. devin daimones protectori după moarte. slăvite. hesiodic. / La un sărac cu prea puŃină stare/ Decât aici în iad să fiu mai mare. Un exemplu este mitul celor cinci vârste din poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. apropiată sensului de daimonizare post mortem. 652 sq. prezentă în epopeile homerice nu reprezintă decât jumătatea sumbră a paharului. care dublează cultul homeric începând cu secolul al VIII-lea î. introduce în schemă mitul transportării eroilor merituoşi în Insula FericiŃilor după moarte. Homer. din 1978. Nu întâmplător. întâlnit de către Odysseus în coborârea sa psihopompă (nekyia) din cântul al XI-lea al Odiseei.n.. A doua corecŃie. eidolon-vl marelui Ahile sintetizează cel mai bine această descurajare: „De moarte/ să nu-mi dai mângâiere. ed. în conformitate cu acest cult. pozitive. care întrerupe seria degenerescentă. erudiŃii atrăgând atenŃia asupra faptului că formula canonică. Odiseea." (trad.sugerează constructorii cetăŃii ideale -.tema nefiind cunoscută în tradiŃia canonică homerică. palierul popular al credinŃelor greceşti perpetuând în timp credinŃe mai nuanŃate. unde oamenii primelor două seminŃii. 275) Pasaje din categoria acestora sunt sancŃionate de către Socrate şi discipolii săi în faimosul dialog din Republica: dacă ele nu sunt cenzurate . de aur şi de argint. tu. o întâlnim în cultul fertilizator şi apotropaic al eroului la mormânt.timpul vieŃii să fi îngăduit vreo departajare. aflată dincolo de valurile învolburate ale fluviului cosmic Okeanos . cea a eroilor. p.e. de George Murnu. de tip aristocratic. / Mai bine aş vrea să fiu argat la Ńară. dătătoare de oarecare speranŃă. deloc potrivit pentru angajamentul psihologic pozitiv care trebuie să îl anime pe un apărător al po/z's-ului. eroii devin „daimoni buni" {agaihos daimones) după moarte. unei asemenea concepŃii clasice despre moartea egalitară i s-au adus cele mai multe corecŃii în mentalitatea greacă. induc luptătorilor şi populaŃiei în general un sentiment înfricoşător de resemnare. cultivator de pământ beoŃian. trimiŃând celor de sus 71 .

după arderea unei părŃi din carne pentru ca fumul de ofrandă să ajungă la zei. câmpiile elizee şi insulele fericiŃilor. v. credinŃele se transmiteau pe cale orală. ed. A Study of the Social Origins of Greek Religion. Ed. Vârsta de aur. subcap. Psyche. Grecia antică fiind. 2001. care presupuneau. 1989. se supraveghează. care presupunea participare. Daimon and Hero. Grădina desfătărilor. care. retragerea temporală sau definitivă a dreptului la cetăŃenie fiind pedeapsa supremă pe care o putea primi cineva într-o cetate greacă. prin sacrificiul de la Mekone. foarte cunoscut pentru şiretlicul de care a dat atunci dovadă titanul. Coregrafia sacrificială avea un corespondent în funcŃionalitatea socială a agorei şi a templului. cap. partea rămasă se ardea. unde identitatea 72 .energii pozitive. rom. Participarea sacrificială reproducea coregrafia socială din ritul democratic. Jane Harrison.cum sugeram. Ştefan Borbely. [®° Pt. şi după împărŃirea echitabilă a bucăŃilor pentru a se realiza fenomenul de consubstanŃializare. 1985. rom. dinamici de socializare. pentru a se împărtăşi din ea în singurătate. Jean Delumeau. ceea ce presupunea tot participare. Ritualul sacral esenŃial al grecilor antici era cel de sacrificiu. VEI. aprofundarea temei. De la Herakles la Eulenspiegel. respectiv IX. a privirilor care se intersectează şi. sau eventual la adăpostul izolat al familiei sale. cap. de asemenea. 1997. în mod complementar. neatenŃi. de altfel. întregul ansamblu fiind dominat politic de abuziva instituŃie a ostracismului. From Daimon to Olympian. mai mult. Erwin Rohde. au şi intrat cu uşurinŃă în joc. după expresia lui JeanPierre Vernant. mai sus -absenŃa solitudinii din religia greacă.] în contextualizarea sacrală. Themis. despărŃind carnea de oase şi oferindu-le pe acestea din urmă zeilor". o civilizaŃie „de face a face". politică şi socială a orfismului un rol de seamă l-a mai jucat . Eroicul. bazele sale fiind puse de către Prometeu. fiind de neconceput ca cineva să ducă vreo halcă acasă. prin intermediul căreia oricine putea fi judecat în urma unei delaŃiuni şi condamnat la exil. I. evident. O istorie a Paradisului.

făcute din frunze de măslin . relaŃia personală dintre maestru şi discipol.pe tâmplă. motivul uciderii cântăreŃului Orfeu de către menadele care-l sărbătoreau pe Dionysos). există şi un vast capitol semnat de către Francis M. dacă se întâmpla să te afli într-o altă cetate. şi acolo avea loc un rit religios.n. înainte de toate. aflată la confluenŃa cultului apollonian cu cel dionisiac (de unde elementele de opoziŃie. pe care grecii antici îl aşteptau de multă vreme.e. inaugurate tot în secolul al "VTfl-lea î. în superba carte a lui Jane Ellen Harrison. cum a fost. Cornford. un cult misteric de participare marginală paideică. la început. rituri panelene de fertilizare daimonică. a apărut pe fondul frustrărilor sacrale induse de socializarea extremă a psihicului social elin. de pildă {Themis).la rituri decât în interiorul cetăŃii tale. sens indicat atât prin reprezentarea iconică a învingătorilor ca oameni din ale căror mâini cresc vrejuri vegetale. Religia orfică. care demonstrează că jocurile olimpice. iradianta lui explicându-se atât prin entuziasmul cu care ideile orfice au fost îmbrăŃişate de către filosofi (Platon. cât şi de obiceiul. condiŃiona identitatea sacrală: nu puteai participa cu drepturi depline . Orfismul a fost. introducând în religia cetăŃii un principiu de regularitate interpersonală pe care celelalte culte nu îl asigurau. în care adepŃii erau iniŃiaŃi de către orpheotelestes. puteai merge ca spectator interesat. de a li se pune laureaŃilor coroane vegetale . Tema e foarte vastă şi ea explică spectaculoasa înflorire a riturilor panelene. dar nicidecum ca beneficiar. atribuite lui Orfeu şi fiului său Musaios.politică definea. mai presus de toŃi). cât şi prin faptul că aducea în spaŃiul cetăŃii un comportament sacral soft (pentru a recurge la un termen al lui Gianni Vattimo). au fost. (776). bazată pe curăŃenie lăuntrică (katharsis).care asigurau consubstanŃialitatea . deoarece calitatea de cetăŃean era indispensabilă în accesul la participarea sacrală. 73 . reiterat anul acesta (2004) la Jocurile Olimpice de la Atena. dublat de o religie a cărŃii: existau imne orfice. educativă. de pildă.

diferenŃa fiind dată de jocul temporal al transei şi de finalitate: ekstasisul dionisiac asigura o eliberare vremelnică. ceea ce presupunea. în primul rând. un prejudiciu adus carnalităŃii opresive a lumii -. 74 . inclusiv pederastia. prin implicarea excesivă în ritualul cotidian al „cărnii". tulbură sufletul. fiind persecutaŃi. „fierbinte" (prin mania -nebunia ritualică dezlănŃuită .căsăpirea duşmanului fiind. sistemică. pe o cale regală.de unde sugestia. din direcŃia credinŃei în transmigraŃia sufletelor. Marginalizarea relativă prin vegetarianism era asociată abstinenŃei sexuale relative (orficii repudiau rafinamentele sexuale licite în cetatea greacă. la orfici. omniprezentă în bibliografie. seren. dintre orfici.care-i cuprindea pe participanŃi). care duce. instituit de către Prometeu la Mekone. motiv pentru care orficul trebuie să se abŃină de la vanitatea puterii. foarte intensă. că orfismul ar fi exploatat străvechi tehnici şamanice -. care aveau acoperire doctrinară strictă. desigur.Comparând tehnica de purificare orfică (katharsis) şi cea explozivdionisiacă. şi ea. şi o retractilitate în ceea ce priveşte participarea la război . i-limitare]. ceea ce presupunea nu numai restricŃiile alimentare ca atare. ci. simbolizat de câteva semne de recunoaştere ale orficilor. Primul dintre aceste semne era vegetarianismul. Obsesia negativă a cărnii vine. prudenŃa orficilor de a se alătura armatei (obligaŃie esenŃială pentru fiecare membru masculin valid al comunităŃii) nefiind deloc bine văzută de către judecători şi diriguitori. dar îngăduiau contactul sexual „pur". disocierea de ritul sacrificial al cetăŃii. ajungem la o distincŃie clasică pentru această alăturare contrastivă: ambele se bazau pe transe extatice . pentru perpetuarea sectei) şi abstinenŃei de la funcŃiile politice: politicul. în vreme ce katharsisul orfic reprezenta o tehnică de purificare permanentă. ceea ce presupunea devoŃiune pe viaŃă şi un stil existenŃial auster. dar care le-au adus şi o mulŃime de necazuri. bazată pe enthousiasmos [en theos siasmos = a fi locuit de către zeu] şi ekstasis [ieşire din sine. „rece".

foarte cunoscută . spaima pricinuită de moarte.că el [trupul: soma] este mormântul (sema) sufletului.. din care beau toate celelalte suflete. arătând că un filosof este un om destinat morŃii . ed.seina sufletului." Mai nebulos. unde .] mai ales discipolii lui Orfeu îmi par a fi cei care au stabilit numele acesta. iar spre a se păstra (sâzetai).se găseşte în dialogul platonician Cratylos (400 c. ideea apare şi în Phaidon (62b. fiindcă sugera că cineva îşi poate „alege" din timpul vieŃii. ulterior.spune Socrate. Opere IV.este închisoarea . de care aminteşte primul pasaj. noutate fundamentală în ansamblul credinŃelor eline despre moarte. urmărind un regim de viaŃă cumpătat. pregătindu-şi în acest fel reîntruparea. prin cumpătare. pentru a uita chinurile îndurate în timpul vieŃii pe care tocmai au părăsit-o. abtinându-se să bea din apa uitării . acesta fiind îngropat în el în clipa de faŃă. în acest fel. cit.. Se exorciza. stoicii şi creştinii. al sufletului.spre eschatologie. Dimpotrivă. pe care orficii nu o cunoşteau.spun [. din ale cărei lanŃuri nimănui nu-i e îngăduit să se desfacă singur şi să fugă.. trup (soma). pp. Opere.Lethe -. III. precum o arată şi numele. care întruchipează o închisoare. „pur" al orficului 75 . el are acest adăpost.. Aceasta din urmă este. aşadar. 57): „Doctrinele secrete . pur. cit. sufletul pregătit.] următorul lucru: că noi oamenii ne-am afla ca într-un fel de închisoare. în sensul că sufletul ispăşeşte pentru cele ce trebuie să ispăşească.semd). EcuaŃia . adică unei erori făcute în lumea de dincolo. p. „calitatea" ca atare a morŃii. pe care o vor prelua. [. ed. potrivit căruia trupul . ei ajungeau în posesia unei serenităŃi liniştite în pragul terifiant al morŃii. purificare şi abstinenŃă activă.eidolon-vl orficului ştie să evite greşelile..soma ." „Greşeala". 274-275): „unii spun .zice Socrate . întreg eşafodajul spiritualist orfic se baza pe un dualism clasic (soma .. până ce îşi va plăti datoria. de respectanŃă catharctică zilnică. dimpotrivă. acesta având de ispăşit o penitenŃă datorită unei greşeli anterioare. se datorează reîntrupării..• spre deosebire de celelalte suflete .

aflată în dreapta unei răspântii cruciale din dreptul palatelor lui Hades. ecuaŃie de care se leagă şi cele două cosmogonii orfice complementare: cea care povesteşte că lumea s-a născut din diseminarea unui ou de lumină originar (Phanes). (v. DI: Outline of Orphic doctrine). totuşi. ICIR. cit. Eros-Phanes. p... în primul dintre aceste două mituri (foarte vechi. la început.e diferită de cea hesiodică şi ridiculizată de către Aristofan în Păsările. ConcepŃia . din care se desprinde primul dintre zei. mai estompat la beoŃian.sema e subsumat. The Greeks. zeu secund . pentru a se reuni în integralitate. ed. şi cea care îl are în centrul său pe copilul de lumină Dionysos Zagreus. spiritualizată a fiecărui 76 . a cărui făptură e lumină şi iubire totodată. dovadă asemănările cu cosmogoniile embrionare indiene sau egiptene). în aither. de provenienŃă evident orientală. II. pentru care lumea întreagă e o substanŃă diseminată la infinit. pentru a face apoi din el oamenii . fiii Pământului.după Geea .).tinde să se refacă permanent.se grăbeşte să precizeze autorul britanic . problematicii filosofice a diseminării unei entităŃi unice originare în părŃi multiple iradiante. ivit din mare. Geea. lângă un chiparos alb. că similitudinea relativă dintre cele două scheme. arată cu subtilitate M. 186 sq. Eliade (ibid.) Dubletul soma . The Orphics. mai pregnant la orfici. e dată de poziŃia arhaică a lui Eros (zeu prim la orfici. Eliade. sfâşiat (sparagmâs) şi înghiŃit (omophagia) de către Titani. §182: Noua eschatologie. acestea fiind şi „motoarele" cosmice care vor plăsmui ulterior lumea. (Apud Guthrie.trebuie să bea din apa Memoriei .Mnemosyne -.. unde fiecare părticică păstrează magnetismul erotic al genezei. Datorită acestui magnetism cosmic. Timpul zămisleşte un frumos ou cosmic. Un epifenomen al acestui magnetism cosmic e iubirea confraternă. e de menŃionat. fie prin înghiŃirea sa de către Zeus. oul iniŃial Phanes -diseminat fie prin explozie. ceea ce explică magnetismul erotic universal al formulei.la Hesiod). M. în faza lor incipientă.

eterată în mentalitatea elină. prin intermediul căreia se realizează consubstanŃialitatea participanŃilor la rit. ceea ce introduce în cultura mediteraniană motivul parentajului spiritual. tehnică a purificării învăŃată de la Apollo" (ICIR. a iubirii spiritualizate: un orfic trebuie să degajeze eros. H. însă. O analogie relativă. orficii fiind cei care au „introdus" iubirea sacrală. cit. „de suferinŃă" a orficului. Ulterior. transformată în etică de viaŃă la orfici. 181). este comunitatea „celor drepŃi şi puri" ca atare. enclava „pură" prin intermediul căreia orficii devin „fraŃi" cu toŃi ceilalŃi orfici. calculată". fiind resemantizată. secund în raport cu parentajul natural. ceea ce contează e comunitatea spirituală.şi orficii credeau puternic în această convingere . la relativizarea dependenŃei politice a orficului şi la asumarea prioritară a unei dependenŃe spirituale. aflaŃi în alte cetăŃi decât cea de reşedinŃă. evidente. „de lumină". să ajute alŃi orfici să ajungă şi ei în stadiul acestei serenităŃi spirituale panerotice. Ambele presupun o transă: „fierbinte". corespondenŃele dintre cele două rituri fiind. ConsecinŃa e . tema fiind spectaculoasă dacă ne gândim la funcŃionarea de ansamblu a corpului social elin.orfic pentru membrii sectei din care face parte. în cazul 77 . pe o ramură culturală colaterală. logic. însă. intracitadină. Solidaritatea lor e asigurată prin energia spectrală a erosului. Morfologic. p. pentru integralitatea căruia fiecare orfic trebuie să respecte riturile specifice de purificare (katharsis) şi să îmbrace haina albă. extatică. ceea ce duce. de către gnostici. cu ritul dionisiac se cuvine să stabilim aici. ed. care conŃine şi disimetrii. polis-v\ -sugerau orficii . la baza sa aflându-se distincŃia -esenŃială pentru riturile de iniŃiere . Cetatea.între identitatea naturală şi cea culturală a iniŃiaŃilor.că noul Phanes. M.asigură doar „haina" vremelnică. Aici. Eliade spunea pe drept cuvânt că orficii „au înlocuit orgia prin katharsis. a tuturor orficilor. ritul dionisiac presupune sfârtecarea animalului de sacrificiu (sparagmos) şi îngurgitarea sa (omophagia). „rece". zgomotoasă în ritul dionisiac. linia va urca până în creştinism.

amintită aici: dacă ocultarea şi epifania lui Dionysos evocă drumul psihopomp al vegetaŃiei. capul propriului său fiu. şi. în care-şi simt fiinŃa surmontând limita care îl defineşte pe om în raport cu zeii (ekstasis = ieşire din sine). opus epidemiei. îngurgitarea zeului înseamnă că el este „îngropat" în trupul fiecărui participant la rit. bakhoii şi bacchantele ating starea de enthousiasmos ( en theos siasmos = a fi locuit de către zeu). în care regina Agave. de fapt. lucrurile sunt mai subtile. în al doilea rând. scenariul din Bacchantele lui Euripide. totuşi. care trece „în lumea de dincolo" pentru a renaşte 78 . se celebrează. „dispărut" prin crimă ritualică. ca „străin" (xenos). trecând de la „unu" la „multiplu". din tărâmuri chtoniene. una care marchează transfigurarea thanatică daimonică a întregii comunităŃi culturale. dualismul soma-sema. orice rit dionisiac presupune trezirea din starea de transă. un act de diseminare sacrificială. ceea ce introduce simulacrul extatic în coregrafia ritului: sfârtecându-l pe zeu şi îngurgitându-l. dar o dilemă hermeneutică ar merita. riturilor extatice de bucurie care întâmpină sosirea zeului). Pe de altă parte.animalului de sacrificiu. trezită din transă de către bătrânii cetăŃii. venit. de fapt. Penteu. trupul participanŃilor devenind. îşi dă seama îngrozită că tigva „leului" pe care o poartă triumfătoare pe scut este. care devine un „mormânt" al zeului. Nu sunt în posesia prea multor indicii. în realitate. astfel. act prin care se realizează. fiind edificator în această privinŃă. „plecat" din nou „departe" (ocultare). avem de-a face în mod evident cu un substitut al zeului epifanic. orice rit dionisiac terminându-se cu un simulacru funerar. în subsidiar. prin actul colectiv de omophagia. „mormânt" multiplu al substanŃei divine a lui Dionysos. al lui Dionysos însuşi. participanŃii la ritul dionisiac realizează. o dublă moarte: în primul rând una a zeului.. în episodul funerar de la sfârşitul ritului (apodemia. în final. până la proxima sa „venire". moment în care participanŃii îşi dau seama că l-au „ucis" pe zeu. însă. Sfârtecând sălbatic trupul zeului şi îngurgitându-l.

ed. Orfeu apare ca acuzator al zeilor. e înzestrat cu un suflet „pur". actul de autosfârtecare cosmogonică a substanŃei originare dând naştere dualismului esenŃial orfic: fiecare om. dar complementar. Dar. rom.de „moşire" a sufletului de lumină pe care fiecare orfic îl are în el însuşi. Ńinând seama de ce fel de lucruri a spus despre zei. corespondentul negativ. Cartea I [IV:5]. cum am văzut. Ivit din aither. silit să coboare în lumea lui Hades pentru a-şi revendica soŃia. în consecinŃă. erotic. în interpretarea diacronică a acestei „suferinŃe". pe care o putem descifra în arhicunoscuta catabază (kathabasis = coborâre) a cântăreŃului Orfeu. divin.. ca anotimp. asociat de către Platon. nu ştiu dacă acesta poate fi socotit filosof. nici cum să-l numesc pe acela ce se încumetă prin mijlocirea vorbirii să 79 . mentalitatea greacă a trecut prin două faze distincte. pentru ca apoi substanŃa oului să se pulverizeze în materie. şi un înveliş corporal de materie opacă. 116): „. numindu-l filosof şi socotindu-l cel mai vechi dintre toŃi.ceea ce-l transformă în etică . 1963. toamna târzie de iarnă!). născut din unirea substanŃei de lumină cu materia opacă. al acestei tehnici de purificare fiind „suferinŃa" corpului ca atare. actul sistematic. care înseamnă „sămânŃă"? Sintaxa ritului sacrificial dionisiac o regăsim şi în cosmogonia orfică a oului Phanes.. oul se deschide pentru a-i îngădui lui Eros-Phanes să sară din înveliş. se poate admite o relaŃie etimologică între sema greacă („mormânt") şi ebraicul semah. pentru suferinŃele pe care este obligat să le îndure. frumoasa Eurydike. unei „greşeli" misterioase. nuanŃele diferite ale celor două accepŃiuni sugerând în mod evident o imixtiune subtilă de ordin politic. cei care atribuie străinilor inventarea filosofiei îl citează pe tracul Orfeu. în faza arhaică a mitului. de care trebuie să scape. Katharsis-vă desemnează.odată cu sosirea primăverii (marile rituri dionisiace legau. sau înălŃat din mare. întins pe durata unei întregi vieŃi . p. In această ipostază îl surprinde Diogenes Laertios {Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor.

M. dimpotrivă. InterferenŃele dintre cultul orfic şi cel dionisiac sunt cât se poate de vizibile în a doua cosmogonie orfică. cu un sanctuar central ridicat alături de cel al lui Apollo. B. p. op. din partea zeilor..învinuiască pe zei de toată suferinŃa omenească. pe care n-o egalează." (Subl.Şt.) Să se fi estompat. măiastră măsură de psihologie socială... adus apoi în cetate. din partea zeilor.n. Eliade. în acelaşi context. ba chiar şi de faptele ruşinoase săvârşite destul de rar de câŃiva oameni. cea legată de Dionysos Zagreus. voinŃa orficilor de a se marginaliza şi de a se diferenŃia sacral şi comportamental de ceilalŃi membri ai cetăŃii? PuŃin probabil că iniŃiativa ar fi venit din partea sectei. decât aculturaŃia civică a tragediei. se pare că diriguitorii cetăŃii s-au aflat puşi în situaŃia de a gestiona politic o religie cu o aderenŃă socială din ce în ce mai mare.. pe de altă parte. p. . despre care nu trebuie uitat că este impregnat şi cu elemente 80 . şi îi aşează pe paturi. răsplăŃi încă mai îndelungate decât acestea! Căci se zice că cel evlavios şi păstrător de jurăminte are parte. odată cu Protrepticul lui Clement din Alexandria. ei socotesc o răsplată minunată a meritului un veşnic chef. de copiii copiilor săi şi de un neam în urma sa. 185) că nu s-ar fi răspândit în spaŃiul mediteranean decât în perioada târzie. 320. mai târziu. la Hades. fiindcă în Republica lui Platon. din secolul al II-lea e. thanatologia orfică este prezentată ca un „dar" al zeilor: „Musaios. Guthrie. căci ei îi conduc pe drepŃi.aici sursele bibliografice sunt unanime . necontrolat la început. Un proces similar de aculturaŃie . n." NuanŃa protestatară e estompată însă în cele aproape două secole care separă prima atestare a orfismului de perioada clasică a gândirii eline. aculturând-o şi asimilând-o între ziduri. II. despre care cercetătorii spun (cf. şi fiul său dăruie. cit. între timp.s-a petrecut şi cu ritul dionisiac. oamenilor bunuri încă mai generoase. încununându-i şi făcându-i să-şi petreacă întregul timp cu băutură. Dar drepŃii au. prin învăŃătura lor. ICIR. aşa cum relatează Aristotel în Poetica (1:13). le pregătesc un ospăŃ al sfinŃilor.

realizată pe parcurs. 10 studii de arhetipologie. Corin Braga. Riviere. cit. p.n. împreună cu Pedagogul.] Să mai menŃionăm însă. Segmentul tardiv de timp în care apare această poveste spectaculoasă indică o interferenŃă eufemizantă cu ritul dionisiac. I. cap. Marea tradiŃie a Gnozei. v. Aubier-Montaigne. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. IX. deşi mijloacele prin care se realiza purificarea au certe diferenŃe de morfologie. cred că abia prin acest mit s-a revenit la albia dintâi şi că miturile care pun radical în opoziŃie dionisiacul şi orfismul au reprezentat un efort raŃionalizant de diferenŃiere. Mitul cosmogonic al lui Dionysos Zagreus ucis de către titani trebuie citit. aşadar. Claudio Moreschini . arhaice ale orfismului între cele două culte exista o opoziŃie relativă. J. EI. de fapt. şi de către filosofi ulterior.Enrico Norelli. în 81 Periegesis (e drept: tot pe la mijlocul sec. un triptic creştin de învăŃătură (v. op. între timp aceste animozităŃi s-au estompat. ICIR. A.Enrico Norelli. opera sa . 1999. Gnozele dualiste ale Occidentului.. aşa cum am sugerat deja. dacă în formele aspre. II. cap. Claudio Moreschini . Istoria doctrinelor ezoterice. atât în prelungirea cosmogoniei orfice ovoidale. I. ambele lucrări alcătuind. rom. M. Festugiere. două detalii interesante relevate de către Guthrie (op. Hermetisme et mystique paienne. care sugerează că mitul lui Dionysos Zagreus şi al substanŃei „titanice" a oamenilor ar putea coborî în timp din secole mai îndepărtate de noi decât acela al lui Clement: Pausanias. care anunŃă Stromate-le aceluiaşi. [Pt. I. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare.. ed. 320). din limită" nu sunt câtuşi de puŃin atât de opuse pe cât par la prima vedere. Clement). a lui Phanes. ilustrată şi de mitul uciderii cântăreŃului apollonian Orfeu de către menadele lui Dionysos. cap. cap. cele două tehnici de „ieşire din sine. XIV: Alexandria. Eliade. gnoză.gnostice. XXIX. Jean M. 1967. V: Gnoza şi gnosticii. cap. cât şi în mediul spiritual dualist de tip nou întreŃinut de către gnoză. la noi. Alexandrian. susŃinut cu bună ştiinŃă de către orfici în primul rând. cap. cap. Culianu. 2001. P. II e. Personal. 5.. înainte de a povesti pe scurt mitul. Istoria filosofiei oculte. cit.

care se decid să ucidă copilul. mai mult. îi aduc copilului daruri. transformându-i într-un morman de cenuşă. dedicat naşterii lui Dionysos din nemuritorul Zeus şi tebana Semele. în timp ce îşi privea chipul reflectat în ea. zeiŃa frigiană a pământului roditor. ştiind că Zeus prestase jurământul zeilor că-i va îndeplini lui Semele orice 82 . care a trăit în vremea lui Pisistrate. care l-a răsfăŃat cu de toate. deci. Potrivit mitului. în numele căreia exegeŃii au recunoscut imediat asemănarea cu Semelo. de unde el va renaşte. Dionysos Zagreus era un copil minunat. în consecinŃă. sfâşiat în bucăŃi {sparagmâs) şi îngurgitat (omophagia). fapt care stârneşte invidia titanilor.sau în unele versiuni de către Athena -. privirea „captivă". Zeus făureşte din cenuşa titanilor seminŃia oamenilor. al doilea detaliu fiind în Legile lui Platon. I-II. inclusiv cu atenŃia sa privilegiată. IntenŃia funestă nu putea fi dusă la îndeplinire decât dacă privirea copilului ar fi fost distrasă de ceva. titanii recurg la un şiretlic. 1974). Dionysos Zagreus este înconjurat de către titani. însă. fiu al lui Zeus. îi atribuie mitul lui Dionysos Zagreus lui Onomakritos. Acest mit prezintă similitudini cu un altul. care-l fascinează. care.tradus sub titlul Călătorie în Grecia. zeiŃa Pământului. care-i incinerează pe titani cu fulgerul său sideral. având. de către Zeus. unde se aminteşte despre „natura titanică" a corpului omenesc. ExuberanŃa extraconjugală a lui Zeus este sancŃionată de către vicleana Hera. unul dintre fondatorii orfismului. fiindcă Zeus îl înzestrase pe copil cu o privire capabilă să înlănŃuie duşmanii. nici acesta nelăsându-se mai prejos şi lăudându-se peste tot în Olimp cu fiul care i se va naşte. inima lui Dionysos fiind recuperată de către tatăl zeilor . Mitul povesteşte că Semele e flatată că poartă în pântec sămânŃa celui mai mare dintre zei. printre ele fiind şi o oglindă. fiii Geei. pentru a i se pierde orice urmă. pentru a li se pierde urma cu totul. cusută în pieptul său. luminos. Fărădelegea este văzută.

trebuie să trăiască în aşa fel încât să „moşească" fiinŃa lor lăuntrică de lumină. ajungem la concluzia că.e. serenă şi pură. în vreme ce Homer o reprezintă pe aceea aristocratică. Zeus consimte. şi toate acestea fiindcă fiecare titan participant la crimă (consubstanŃializare!) apucase să mănânce din Dionysos Zagreus. v. înainte de a fi transformat în cenuşă. oamenii sunt duali: au în interiorul lor o sămânŃă de lumină. Hesiod ilustrează versantul cultural popular al mentalităŃii greceşti. în context comparativ. aproximativ din perioada în care s-au articulat şi poemele homerice. Dionysos se naşte „a doua oară" (motiv iniŃiatic) ca divinitate. „vinovată".dorinŃă.. îl închide în coapsă. o incinerează pe Semele. păstrând apoi. din chiar momentul zămislirii lor de către Zeus din cenuşa vinovată a titanilor. deşi e îngrozit de consecinŃe: imaginea. înconjurată de materie opacă (soma -sema. Cenuşa este. şi când vine sorocul. ceea ce declanşează procesul reversiv al katharsis-ukd: oamenii. pe de altă parte. îi sugerează acesteia să-i ceară lui Zeus să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. Zeus recuperează pruncul din mormanul de cenuşă de la picioarele sale. Cultivator de pământ beoŃian de la sfârşitul secolului al VUI-lea î. în morfologia ritului. COSMOGONIA GREACĂ La Theogonia lui Hesiod am făcut deja referiri în repetate rânduri. dualismul divin-pământean al originii sale iniŃiale. insuportabilă pentru un muritor. predispuşi la boli şi la suferinŃe din cauza carenŃelor originare ale materiei titanice. semnificaŃie ce va fi translată ulterior în deficienŃe fiziologice. agonală. motiv pentru care nu vom intra aici în prea multe detalii. ajutând-o să scape de sarcofagul de materie opacă în care a fost închis ca într-o închisoare. canonică. „albă" (de unde: vestimentaŃia orficilor!). Urmând logic teogonia lui Dionysos Zagreus. mai sus). 83 .n.

scris de către poet pentru moralizarea fratelui său delăsător. 654-656. toate sufletele (dublete spectrale ale corpului. normativ. în orice moment al culturii universale -. 1979. 156). p. Opere. pe când eroii din vârsta a patra. Odiseea. citatul figurează printre cele „pesimiste". sosit acolo pentru a afla de la umbra prorocului Tiresias cât mai are de îndurat până la întoarcerea în Ithaca: „Mai bine-aş vrea să fiu argat la Ńară. n. concepŃia despre moarte se înscrie într-un regim corectiv: în faimosul mit al vârstelor. neconcesiv la Homer. interpolată. eresuri. eidola). oamenii din vârstele de aur şi argint devin daimones după moarte (transfigurare. p. marcat. deci). łinând cont de această defalcare. /La un sărac cu prea puŃină stare/Decât aici în Iad să fiu mai mare. eroi. 1986. ajung post mortem în Insulele FericiŃilor de dincolo de râul cosmic 84 . Republica. fier). rom. G. sincretisme şi licenŃe de credinŃă pe care nu le găsim la palierul aristocratic. aramă. V. ed. din start. cu o excepŃie bizară. argint. credinŃe difuze neatestate canonic. v. 275. de altfel. pe care Socrate şi discipolii săi l-ar extirpa din memorie în momentul construirii cetăŃii ideale. am putea numi meritocraŃie thanatică: în lliada şi Odiseea. demoralizatoare.aşa cum se întâmplă. mult mai nuanŃat şi permisiv la Hesiod. cu o sintagmă modernă. prezintă. care se desprind de trup în momentul morŃii se îndreaptă fără preget spre împărăŃia tristă şi întunecată a lui Hades. poate abuzivă. Murnu." (trad. Dimpotrivă. Perses.Morfologic . în poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. diferenŃa cea mai pregnantă dintre Homer şi Hesiod o găsim la nivelul imaginarului thanatic. indiferent de calitatea umană a celui defunct sau de faima pe care acesta a dobândit-o în timpul vieŃii. în momentul în care este întâlnită în lumea de dincolo de către Odysseus. de seminŃii degenerescente (aur. palierul popular. XI. compus din legende. Homer nu cunoaşte ceva ce. Cel mai pregnant. 386c. acestei convingeri pesimiste îi dă glas umbra (eidolon-xâ) lui Abile în cântul al Xl-lea al Odiseei.

în consecinŃă. 1972. dar nici zeii cei mari. ca un copil şăgalnic. când el va deveni. nici Insula FericiŃilor). Peters (Termenii filosofiei greceşti.Okeanos. redutabil aruncător de săgeŃi voluptuos otrăvite. fiind dublat de înfricoşătorul Hymenaios. Eros e reprezentat. 1973). zeul iubirii dezlănŃuite şi al dezvirginării. ed.de către poet. paredru (însoŃitor masculin) al zeiŃei iubirii.. Puterea imensă a acestor săgeŃi demonstrează faptul că grecii vedeau în iubire o forŃă magică primordială. unde se vor odihni în tihnă. până la demonetizare. dotată însă cu virtuŃi constructive. rom. 1985. Aceasta e ipostaza în care-l cunoaşte opinia curentă. Următoarea divinitate este Eros. prin miniaturizare. „cel mai gingaş" dintre zeii nemuritori.Pierre Vernant. [Pt. Psyche. armonizatoare. Despre poziŃia paradoxală a lui Eros şi despre cariera lui mitică ulterioară am vorbit deja cu prilejul analizării Enumei elish: apărut în poziŃia a Ii-a. Erwin Rohde. bucurându-se nestingherit de roadele pământului. când nu sunt întrunite condiŃiile pentru o hierogamie. că între cele două accepŃiuni 85 . Afrodita. inclusiv Zeus. cărora nu le rezistă nici muritorii (ceea ce ar fi normal). Eros funcŃionează ca principiu de armonizare: tot ceea ce se va zămisli de acum încolo în univers va intra în plasa magică ordonatoare întreŃinută de el. apărută la confluenŃa cu Haosul cel de nepătruns şi cu „Tartarul întunecat". ed. rom. conceput ca un soi de proto-Hades în străfundurile de nepătruns ale lumii subpământene. Grădina desfătărilor. pe bună dreptate. Cartea I. de asemenea Ovidius. ceea ce va explica şi cariera sa de mai târziu. „Insula FericiŃilor" v. ed. p. Metamorfoze. a Ii-a. unde poetul latin elimină tacit vârsta eroică din schema lui Hesiod. 97sq) consideră. Jean Delumeau. v. Opere. deşi el nu este singurul paredru al Afroditei. Structurile mitului. cap. p. I. 68 şi urm.adică dotat cu virtuŃi magice de armonizare . rom. Jean. Francis E. nemenŃionând. prima divinitate care se naşte e Geea (Gaia). în Theogonia lui Hesiod (în voi. 1993. numit „îmblânzitor" . Mit şi gândire în Grecia antică. zeiŃa pământului.

ed. «caldul» şi «recele». -. şi cea ulterioară. Eros e o forŃă motrice plăsmuită după un model sexual. Erwin Rohde (Psyche. stăpâna misterelor de la Eleusis şi cea care i-a dăruit lui Triptolemos primele spice de grâu. ed." {Originile gândirii greceşti. rom. animale. «susul» şi «josul». «uscatul» şi «umedul»..ale lui Eros .) există o diferenŃă esenŃială. 136-l37) Să ne oprim puŃin. Walter F. Cornford. folosită pentru a explica «însoŃirile» şi «naşterea» elementelor mitologice. pp.. adică a contrariilor. care nu e câtuşi de puŃin atât de lipsită de echivoc pe cât pare la prima vedere. oameni. 97sq.. De asemenea.care au ajuns să fiinŃeze separându-se unele de altele . zeiŃa pământului fertil. 159-l60) asociază Geei funcŃia fertilizatoare şi pe cea funerară: „Grija pentru cei vii şi pentru cei morŃi o are şi divinitatea feminină a adâncurilor subpământene. aceste contrarii . «densul» şi «rarefiatul». 1995. înainte de a răsfoi mai departe Theogonia lui Hesiod. pp. aerul întunecat şi rece..de la unitate la dualitate opozitivă: „Din [. marchează o trecere .plante.se pot uni şi amesteca pentru a produce anumite fenomene cum sunt naşterea şi moartea a tot ceea ce are viaŃă . un fel de «Prim Mişcător» din vechile cosmogonii. la figura Geei. zeiŃă sosită târziu în panteonul olimpian.] unitate[a] primordială se ivesc. pentru a-i învăŃa pe oameni cum să le cultive. pământul uscat. Otto. din complexul Afroditei. roditor. marea zeiŃă primordială a pământului. din Orient (cf. p. rom.cea primordială.. Citându-l pe Francis M. Jean-Pierre Vernant sesizează că scenariul cosmogoniei greceşti. care poartă 86 . cum sunt bărbatul şi femeia. în vreme ce în al doilea el leagă elemente contrare. mai ales dacă o punem în paralel cu Demeter. participând în acest fel la armonizarea puterilor disparate. cosmogonică. ed. marea umedă.care pare să-l fi fascinat pe Hesiod . 1995. în primul caz. perechi de contrarii «întunecatul» şi «luminosul». cit. marcată de logica bisexualităŃii. Zeii Greciei. ce vor delimita în lume diverse realităŃi şi zone: cerul strălucitor şi cald. prin separări şi diferenŃieri treptate. în formele sale arhaice.

de altfel. ge. ca fiind asociată subteranei reci. Naşterii tragediei din spiritul muzicii. Artemis and Athena) invocă o veche analogie cu zeiŃa pelasgilor. prin asocierea cu fiica sa. p.. academic şi doct. De la ea se aştepta. al lui Nietzsche. ed.. The Greeks and Their Gods. Eurynome. acvatic. demoralizante a morŃilor (chthon). Ophion. nu lămureşte faptul că în Theogonia lui Hesiod era nu apare niciodată. numele ei de dinainte de apariŃia lui Uranos. marele Ulrich von Wilamowitz-Mollendorf (cel care se opune. p. sub numele căreia oamenii voiau a recunoaşte o a doua «mamă a pământului». Kore-Persephone. care se culcă peste ea. ulterior. roditoare. roditor) se face doar după ce Geea este fecundată de către zeul celest Uranos (cf. locul Gaiei şi intra în felul acesta într-o relaŃie mai intimă cu imperiul sufletelor din adâncurile pământului. cea hrănitoare a pământului şi cea thanatică. neprimitor. pe de o parte. Goddesses ofGreece: Gaia. toŃi zeii. 161) susŃine că ne aflăm în faŃa unei substituŃii: „.înainte de a se acupla cu celestul Uranos. pentru a da naştere unui ou cosmic primordial." Arme Baring şi Jules Cashford (The Myth ofthe Goddess. să binecuvânteze muncile agricole. printr-un pamflet publicat în ziua de 30 mai 1872) consideră că trecerea de la chthon (pământ rece. însă. ceea ce nu explică. care se însoŃeşte cu un şarpe zămislit tot de către ea. preia ambele funcŃii. Erwin Rohde (op. din care se vor naşte. împreună cu ele era invocată şi împreună li se aduceau sacrificii. asociat în mod predilect cu morŃii) la ge (pământ fertil." în conformitate cu mentalitatea secolului al XlX-lea. cap. lua ici şi colo. şi. acolo unde era adorată. 1993. cit. Geea îşi pierde caritatea de zeiŃă procreatoare. atrăgând atenŃia asupra faptului că Geea creează oceanul -adică un mediu acvatic .însuşi numele pământului. Gaia sau Ge. strivind-o dureros (scenă care 87 . Demeter. îi revenea însă şi domnia asupra sufletelor.. soŃie a lui Hades.. Hera. adânc. cit. strict lexical. în combinaŃia de mai târziu cu Demeter. 218). Demeter. pe de altă parte. ci numai accepŃiunii roditoare a pământului. în cadrul cultului. Guthrie. fiind receptată mai degrabă ca o forŃă plăsmuitoare arhaică.

Geea îl va naşte pe balaurul Typhon . Hyperion. p. din rândul cărora fac parte. zeul cerului înstelat. să rostim şi concluzia: se pare. care urmează unei serii prime de divinităŃi ordonatoare. între alŃii. Guthrie. va naşte apoi o redutabilă serie malefică de fiinŃe monstruoase. de pildă. către cuplul babilonian Tiamat . „zeul luminii". în Theogonia lui Hesiod. Incluzându-i şi pe titani. în sincretism cu Geea şi cu Demeter. viitoarea soŃie a lui Kronos. Hecatonheirul cel mai vânjos devenind. în cele din urmă. fiind considerată „mamă" originară în unele culte târzii. puternica zeiŃă a palatelor din adâncul mării.tatăl fiind Tartar -. Rhea. zeiŃa memoriei. fiindcă Geea. Okeanos. inevitabil. seria e benefică. aceea a salvării pruncului Hephaistos aruncat de către Hera din înaltul Olimpului.apare şi în mitul lui Eurynome). zeiŃa justiŃiei divine. Trimiterea se face.cum vom vedea imediat . D. După toate aceste divagaŃii. care vor participa. Briareus. râul cosmic care înconjoară lumea. detaliu remarcat deja în 1945 de către R. după decopertarea bibliotecii hittite de la Bogaz-Koy (cf. cu Uranos. în Journal of Hellenic Studies. arma sa cea mai redutabilă -.în ecuaŃia ipotetică a răsturnării de pe tron a preaputernicului Zeus. fiinŃe cu cincizeci de capete şi cu o sută de braŃe vânjoase. op.Marduk. că funcŃia arhaică a Geei a fost preluată în Grecia clasică atât de către Demeter. pe 88 . cit. înverşunată. ciudat fiind doar ce se întâmplă după aceea. ea îşi demonstrează puterea în câteva ocazii privilegiate. cu care Zeus va duce o luptă aprigă. aceasta din urmă nu trebuie să fie scoasă din ecuaŃie. sau Themis. De altfel. din Enuma elish. cât şi de către Thetys. şi tot ea intră . formată din magicienii Ciclopi . cum este. 52 [1]). la gigantomahia lui Zeus. protector al marelui zeu. Zămislind marea. Interesant e faptul că seria monstruoasă nu se opreşte aici: mai târziu. însoŃindu-se tot cu Uranos. Geea se împreunează. ocazional. şi din cei trei Hecatonheiri. şi Mnemosyne. în cele din urmă. hierogamie din care se vor naşte titanii.care îi vor făuri lui Zeus fulgerul sideral. Barnett.

ameninŃător. „Geea..la Zeus. / Tatăl cel crud şi-i vâra în grote ascunse în bezne/ Ceru-nstelat şi rânjea făcându-şi treaba mârşavă. /Fără să-i lase să vadă lumina cea strălucitoare. Theogonia lui Hesiod confirmă unul dintre motivele cosmogonice pe care le-am mai întâlnit deja.. al cărei comportament abuziv." Uranos recurge la acest gest criminal de teamă să nu fie răsturnat de pe tron de către unul dintre fiii săi. fiind chiar înfrânt într-o primă instanŃă. concretizat tot prin zămislirea unei serii prodigioase de fiinŃe monstruoase.unde. după toate probabilităŃile. disponibilă. ci una ulterioară. / Fii de temut. una fiind cu siguranŃă un import oriental. careaufost urâŃi de crudul lor Tată/ încă din ceasul dintâi.ipotetic . căci după naştere. Geea este ultima dintre marile zeiŃe chtoniene sosite în spaŃiul mediteranean -împărtăşeşte şi un alt detaliu.] ce primul făcut-a sălbatice fapte". în faptele arhaice ale zeiŃei s-au cuplat funcŃii sosind din direcŃia a două zeităŃi diferite. Văzând comportamentul abuziv al lui Uranos. dar îi şi închisese toŃi copiii în adâncuri. trecând la răutăŃi. -. instituind confruntarea generaŃională pe care o întâlnisem şi în Enuma elish. „tatăl cel crud".. cu precădere la Apsu şi Tiamat: parentajul abuziv. cu excepŃia curajosului 89 . dintr-o zonă tipologică apropiată de Tiamat. pe care-l vom afla şi în Edda scandinavă: nu prima generaŃie de zei zămisleşte lumea. Toate acestea se petrec ca şi cum Geea şi-ar fi uitat virtuŃile germinative pozitive.muche de cuŃit. mai departe . care se „foloseşte" de primii zei ca de o materie plăsmuitoare originară. Geea îşi îndeamnă progeniturile titanice să se revolte . întinsul pământ. şi „nimeni nu scoate o şoaptă".. l-am relevat deja.scrie Hesiod -. grabnic. motivul se va prelungi la Kronos şi. urându-i: „Astfel de fii se născuseră din Ceru-nstelat şi din Geea. cu care Theogonia lui Hesiod . tată „mişel [. speriaŃi. ameninŃând-o cu sufocarea. care nu numai că se întinsese peste ea. cum s-a spus.relaŃia îndepărtată cu Apsu-Tiamat este evidentă. „le strânse groaza gâtlejul". gemea strâmtorat în adâncuri" . dar acestora. din cauza lui Uranos. de fapt.

copilul fiind încredinŃat tribului orgiastic al kureŃilor. După castrarea lui Uranos. Hesperidele. pe rând. după ce Kronos îl aruncase peste umăr. tatăl Hestiei. pentru ca zeiŃa nopŃii Nyx să nască Moira (destinul) şi Moartea. Kronos îşi înghite pe rând progeniturile. al lui Hades şi Poseidon. zeiŃele răzbunării. aruncând apoi mădularul în mare. Legendele şi miturile Greciei antice. funcŃiile fertilizatoare ale zeilor deja existenŃi se dezlănŃuie: din sângele mădularului uranian înghiŃit de către Geea. Afrodita. Rhea este trimisă pe insula Creta să nască pe ascuns. al Herei cu „sandale de aur". cititorul putându-şi rezerva plăcerea de a urmări întreaga arborescentă genetică direct pe text. care acceptă provocarea. se nasc Eryniile. Pentru a-l păcăli pe acesta. apoi Somnul. Uitarea. Complotând tot cu Geea şi cu Uranos în perioada naşterii iminente a unui nou fiu. Kronos. primind de la Geea arma răzbunării. Durerea etc. fiindcă miturile sunt asamblate adeseori foarte logic şi închegat din diferite surse. numai că povestea parentajului malefic se repetă: ştiind de la Geea şi de la Uranos că unul dintre fiii săi e ursit să îl răstoarne de pe tron. BătrâneŃea. A. giganŃii şi nimfele. lăsând-o pe Rhea „cernită". însoŃindu-se cu Rhea . pentru a nu fi auzit de către răzbunătorul Kronos. devine. recunoscut ca stăpân al lumii. dar şi în crestomaŃia lui N. răzbunarea (Nemesis). o seceră de fier alb. Rhea recurge la 90 . Kun. luate din perioade culturale diferite.Kronos. cu care îl castrează pe Uranos atunci când acesta soseşte „ars de iubire" să se împreuneze cu zeiŃa pământului. daimones subpământeni care primesc şi misiunea de a bate din scut şi din arme atunci când micul Zeus plânge. Zeus. al lui Demeter. care trebuie parcursă cu atenŃie la notele de subsol (nu toate ediŃiile le au!). Foamea.povesteşte mai departe Hesiod -. Visele. pe care Hesiod o înzestrează cu virtuŃi fertilizatoare: „unde-şi aşează lăcaşul. răsar rădăcinile vieŃii". Marea naşte o serie prodigioasă de zei şi zeiŃe între care e şi bătrânul Nereus şi redutabila Thetys. din spuma căruia se va naşte apoi o „mândră fecioară".

asupra cărora vom reveni. în cele din urmă -acesta fiind ultimul episod asupra căruia vroiam să ne oprim -. titanii se revoltă împotriva lui Zeus . Typhon. Ajuns la maturitate. pământul urmând să fie administrat în comun. truda. Al doilea episod e cauzat de mânia punitivă a Geei.excepŃie făcând Prometeu. primul luând cerul. din complexul hindus) şi devine stăpân al lumii. Hades şi Poseidon îşi împart supremaŃia asupra lumii. suferinŃe şi diferite alte noxe fiziologice şi psihologice . după ce vom discuta câteva aspecte legate de structura de ansamblu a mitului. uitarea şi durerea . zeiŃa vicleniei oportune (echivalenta Mayei. fiindcă aceasta zămisleşte. unde sălăşluiesc zeii nemuritori. impur. tânărul zeu pedepsindu-i cu greu cu ajutorul fulgerului sideral făurit de către Ciclopi (dintr-o generaŃie anterioară ciclopului Polifem pe care îl întâlneşte Odysseus în drumul său spre casă) şi cu ajutorul înfricoşătorilor Hecatonheiri. traversat de boli. Primul dintre ele e titanomahia/gigantomahia: solidari cu Kronos. aerul supraterestru. dorul. pe Metis. foamea. Hesiod articulând un univers cosmologic format din patru straturi: aiiher (eterul).atribuite. îşi înghite prima soŃie. sloboziŃi din adâncul Tartarului.pământul şi lumea 91 . împărŃeala suscită anumite întrebări. influenŃei malefice a NopŃii (Nyx). iluziei cosmice. ea naşte un monstru serpentiform fioros. de la Hestia la Poseidon. tânjirea. Zeus. în general. în textul hesiodic. Trei episoade care preced asumarea suveranităŃii de către Zeus se cer a fi relevate chiar şi într-o asemenea ramă genetică sumară. înfrânt şi el de către Zeus. înşelăciunea.un şiretlic: înveleşte un bolovan arătos în scutece şi-l prezintă lui Kronos. bătrâneŃea. disident -. care-l înghite fără să verifice. Realizată în acest fel. Cel dintâi dintre ele vizează verticala cosmogonică. al doilea lumea de dincolo şi al treilea marea şi oceanele. pe care îl respirăm noi. Zeus îl răstoarnă de pe tron pe Kronos. vrajba dintre oameni. după ce îl obligă pe Kronos să-i regurgiteze fraŃii şi surorile. mama titanilor înfrânŃi: însoŃindu-se cu Tartarul. aşa cum şi-o imaginau grecii.

Prin Tartar trece. p. în ed. în cele din urmă. însă dacă analizăm versurile 722-819 ale Theogoniei.). pe care jură zeii. 257 sq. simetrică. Poseidon închide Tartarul cu „o poartă grea de aramă" şi-l împrejmuieşte cu un zid de nepătruns. după Titanomahie. 1987. Hesiod povesteşte că râul cosmic Okeanos îşi împarte apa în 10 părŃi: primele 9 înconjoară pământul şi mările. pe care am citat-o. şi tot prin acest prag ambiguu intră şi ies din lume. în Tartar. Le Soleil et le Tartare. aici sălăşluieşte Ceru-nstelat (adică Uranos. Gyes. pentru a ajunge acolo într-a zecea zi. 46 sq. terifiant. p. se impun inevitabil câteva nuanŃe (cf." Pentru a-i pedepsi pe uriaşii cu o sută de braŃe (Hecantonheirii: Kottos. unde coboară sufletele spectrale (eidola). fără posibilitatea de a se ajunge vreodată. de aici se ivesc Somnul şi Moartea. aşadar. şi râul întunecat Styx. fiindcă „zeii. acolo unde. din Theogonia. Noaptea şi Ziua. ea fiind ilustrată de pilda nicovalei aruncate din cer. este descris de către Hesiod Tartarul. Tartarul mai e denumit ca „loc fără ieşire". pentru a-i nelinişti pe muritori. Pământ şi Tartar (nu Hades). pe când a zecea parte. toate fiind asociate sterilităŃii. Briareus). distanŃa dintre ele fiind. Din Tartar izvodesc „marea cea stearpă" şi „pământul umbros". apa ei fiind folosită pentru a-i pedepsi pe zeii 92 . ci fiinŃele şi fenomenele pe care le generează Tartarul.susŃine autorul francez . „unda cea subpământeană curge prin noaptea cea neagră". dar nu acestea sunt detaliile care ne interesează în primul rând. soŃul abuziv şi de tristă faimă al Geei). „fugărindu-se" mereu. aici stă puternicul Atlas. Alain Ballabriga. inevitabil.subterană a morŃilor (Hades). cât sunt de puternici/ Simt îngrozite fioruri gândind la acele tărâmuri. care figurează în Theogonia: acesteia i-ar trebui nouă zile de zbor să ajungă pe pământ în a zecea zi. zeul soarelui. şi tot nouă să zboare până jos. lui Helios. care sprijină pe umeri bolta cerului. asociate.: L'Univers et l'Abîme. Schema generală prezintă imaginea acestor patru straturi.Structura verticală e formată .din Cer.

cum 93 . după care suferă alŃi nouă ani în recluziune punitivă. Al doilea aspect derivă din logica paricidului pe care îl instituie Kronos. care pare stabilă. şi a doua oară atunci când este înlănŃuit de celebra sa stâncă şi încredinŃat vulturului. când Zeus o creează pe funesta Pandora. motivul nefiind focul . Prometeu e pedepsit de două ori: prima oară pentru curajul de a fi furat focul vegetal de la zei în beneficiul oamenilor (ascuns într-o tulpină de nartex. La generaŃia următoare. pe un drum care duce spre grădina Hesperidelor). atunci când se revoltă împotriva lui Uranos. apoi. din curiozitatea acesteia născându-se. condusă de către Hanuman. obligaŃi să bea din apa Styxului. cel care susŃine pe umeri întreaga boltă a cerului. ceea ce în ultimă instanŃă se întâmplă. odată cu noua ordine divină. pentru a fi reprimiŃi apoi în Olimp doar în al zecelea an: imaginea e grandioasă. asociată fiind demonului Kumbhakarna. în Ramayana. subterane ale palatului. secvenŃa paricidului virtual să dispară. însă panteonul clasic olimpian nu menŃionează o astfel de torpoare. ceea ce. departe de ceilalŃi zei. pe care Prometeu i-o duce fratelui său. nu se întâmplă. de fapt. restul de timp petrecându-şi-l dormind în ungherele tainice. definitivă.ImpenitenŃi sau pe cei care jură strâmb: vinovaŃii. Kumbhakarna nu putea fi trezit din somn decât o zi din an. o plantă nodulară asemănătoare bambusului). toate relele care îi copleşesc pe oameni. Theogonia confirmă tema sacrificiului antiparental. motivul constituindu-l titanul Prometeu (frate cu Kronos şi cu Atlas. fratele lui Ravana. castrându-l cu o secere şi luându-i puterea. Zeus revoltându-se împotriva tatălui său şi preluând suveranitatea asupra lumii. a titanilor. regele demonilor: datorită unui blestem al lui Brahma. zac apoi „fără răsuflet" şi „fără de glas" „într-un pat cuprins de adâncă tăcere" timp de un an de zile. Te-ai aştepta ca. O găsim însă departe. Ravana apelează la el pentru a lupta împotriva prinŃului Rama şi a armatei maimuŃelor. prin teama lui Kronos de a fi răsturnat de către unul dintre fiii săi.

Zeus. rezultatul fiind mobilizarea eroilor împotriva Troiei. şi apoi decide să se răzbune: ia un măr de aur din grădina Hesperidelor. Paris fiind fiu secret al lui Priam.mâna preafrumoasei Helena în schimbul mărului. suscită cele mai multe dileme. culpa fiind. scrie pe el Celei mai frumoase şi o aruncă nevăzută pe masa de nuntă. pentru a nu tulbura ospăŃul. zeii se grăbesc să aranjeze o nuntă între Thetys şi muritorul Peleus. secretul: în numărul mare de hierogamii extraconjugale pe care le comite părintele zeilor. mult superior ca putere tatălui. pe care Thetys îl şi părăseşte rapid. prea neînsemnată -. Pentru a evita un asemenea cataclism. în cele din urmă. Hades şi Poseidon. fiindcă Moirele i-au prescris acesteia că va naşte un fiu superior tatălui său. totuşi. Athena şi Afrodita. Dintre toate motivele menŃionate până acum. care va duce în cele din urmă la declanşarea războiului împotriva Troiei. ea dă târcoale peşterii. el nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. 94 . Supărată. aşa cum îi era firea. şi anume cum poate fi răsturnat Zeus de pe tron. titanul dezvăluie. decide în favoarea ei.care păştea turmele pe muntele Ida . Paris. ci faptul că Prometeu ştie ceva pe care nici zeii nu îl ştiu. în urma suferinŃelor îndurate. care intră în economia Iliadei şi Odiseei lui Homer. stârnind de fiecare dată exasperarea iertătoare a Herei. nesăbuit. o răpeşte apoi pe Helena din iatacurile soŃului ei Menelaos. De nunta dintre Thetys şi Peleus se mai leagă un episod important. la ea participând toŃi zeii. Nunta are loc în peşterile încăpătoare ale centaurului Cheiron. nu înainte de a îl naşte pe marele Ahile. care nu fusese poftită. îndepărtat de către acesta din cetate fiindcă Moirele îi prescriseseră că va fi vinovat de distrugerea ei. împărŃirea suveranităŃii şi a sferelor de influenŃă între cei trei fraŃi mari. Mărul este disputat de către Hera.îndeobşte se mai crede. cu excepŃia zeiŃei discordiei Eris. aceasta din urmă promiŃându-i judecătorului circumstanŃial Paris . pe motivul că pământul nu este luat de către nici unul dintre ei. care i se plânge fratelui săi Agamemnon.

venită în peninsula greacă din N-E (de unde vin. axate pe cultul fertilizator al „Marii ZeiŃe". in Themis. fiindcă Geea. şi o pătrime în lumea întunecată a umbrelor. 95 . aşa cum a demonstrat superb Jane Ellen Harrison. straniu. Simbolismul funerar (1859) şi. pentru a-i fi dată de soŃie lui Hades.. mai ales. patroana căsătoriilor: dacă puterea ei ar fi fost reală. urmând să fie guvernat în comun. unde o religie uraniană. s-a suprapus peste un fond de culte chtoniene. traseul daimonic al seminŃei şi al vegetaŃiei. si aheii). dacă ne gândim că alături de Zeus. totuşi. imaginea unei Grecii predilect chtoniene. Ciclul reproduce. care lansase în două lucrări aproape uitate azi. opus piramidei preponderent masculine din Olimp. Perspectiva metodologică fusese preluată de la Johann Jakob Bachofen. ea ajunge la o înŃelegere ciudată cu zeii uranieni. legate de logica fertilităŃii regenerative a pământului odată cu sosirea primăverii. alături de mama ei. nici Demeter nu este mai prejos: atunci când îi este răpită fiica. La rândul ei. pe cel mai înalt tron din Olimp se află Hera. Matriarhatul (1861). obligate să petreacă o pătrime din an în împărăŃia sterilă a iernii. Hades şi Poseidon. ca un punct de confluenŃă. Precizarea e bizară. fireşte. Kore-Persephone. cum este Demeter. ObservaŃie care ne aduce înapoi la pământ şi la funcŃiile sale cosmologice. povestirile de la începuturile lumii au relevat faptul că Geea e suficient de puternică pentru a stârni teamă. în plus. alături de soŃ. Rhea şi Demeter sunt toate asociate pământului. ea nu ar fi fost prezentată ca o victimă uşoară a divinităŃilor chtoniene. Motivul pentru care Pământul nu este dat în tutelajul divin al nimănui în momentul împărŃirii funcŃiilor de suveranitate între Zeus. îşi află explicaŃia în protoistoria mitologiei eline. însă pactul încheiat de către Demeter rămâne. nonconformistul coleg al lui Nietzsche de la Universitatea din Basel. de altfel. obŃinând permisiunea ca Persephone să trăiască trei pătrimi din ani pe pământ.mitul sugerând că el va fi guvernat în comun.

-P. J. n. T. o poziŃie ştiinŃifică delicată. Pentru descifrarea Linearului B. Gleerup. de către John Chadwick şi Mihael Ventris (1953) ** ** V. în principal. Erwin Rohde a reiterat interesul pentru „îngrijirea şi cinstirea morŃilor" (titlu din carte!). pentru ca. interesul descifratorilor s-a mutat pe greacă. e. C. n.. Rohde. ea dispărând însă prematur. Cambridge University Press). Olivier. 96 . uraniană. Chadwick şi Ventris au plasat un text în Journal of Hellenic Studies (1953).) aparŃine culturii miceniene.„subpământeanul" . în 1940. ele să apară în oglindă. an în care Ventris moare într-un accident de maşină (la 6 sept. 1958. cât şi în sugestia că ar fi izbutit o descifrare integrală. dedicând capitole întregi Cultului zeilor chtonieni şi. unui Zeus Chtonios . Chadwick continuă publicarea inscripŃiilor traduse: The Knossos Tablets. de altfel . la 43 de ani. în timp. ceea ce însemna că nici cele două Lineare nu aveau cum să comunice. John Chadwick: The Decipherment of LINEAR B. Ulterior. Killen and J. Mai vezi: Martin P.) .într-o epocă de dinaintea descifrării silabarului micenian de la Knossos. în 1894 (ed. W. e. şi Linearului A. în toată istoria Linearului B. Nilsson: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. Kober. semnelor picturale ale scrisului "hieroglific". Linearul B (aprox. urmând. venind din afara filologiei clasice. căreia ştiinŃa îi datorează enorm. de la stânga la dreapta. Ventris şi Chadwick au trebuit să surmonteze bariera de prestigiu ridicată de către Evans. Ulterior. 1985). apărută în ediŃii succesive tot la Cambridge. în iunie 1952. A Transliteration by John Chadwick. potrivit căruia cultura minoică era total diferită de cea continentală. care scrie . Chadwick omagiind-o pe americanca Alice E.Publicând Psyche.o alta decât ipostaza clasică. 1450 î. rom. unde vedem o succesiune de forme aşternute de la dreapta la stânga.. păstrat cel mai bine pe un faimos "disc de la Phaistos". fiind suspectat de veleitarism.ca şi Harrison. la imprimare. Linearul B. descoperitorul Knossosului. el a anunŃat descifrarea silabarului la BBC. dând dovadă de extremă prudenŃă atât în titlu {Evidence for Greek Dialect in the Mycenaean Archives).. Lund. Versiunea ştiinŃifică apare abia în 1956 (Documents in Mycenaean Greek. Cambridge University Press. a zeului atotputernic pe care o cunoaştem. minoic. K. Linearul A nu a fost încă descifrat. miceniană. ci în revistele ştiinŃifice acreditate. Ventris a avut. pe motivul că asemenea descoperiri epocale nu se anunŃă la un post de radio. situate de către arheologi în segmentul 2000-l650 î. Michael Ventris a publicat un studiu în American Journal of Archaeology (ulterior repudiat) în care susŃinea că baza lingvistică pentru descifrarea Linearului B este.etrusca.

confirmate şi prin descifrarea Linearului B. Lewis Richard Farnell (The Cults of the Greek States. Nilsson (The Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. care mută cultele chtoniene. perspectivă infirmată ulterior de către Jane Ellen Harrison (Themis. Maspero. dacă Ńinem cont de vechimea sa . sosit în spaŃiul grec din Tracia . Stăpână a Labirintului".. 1968. F.spuneau adepŃii originii exclusiv trace a zeului . B. unde numele lui Dionysos apare în genitiv. ceea ce sugerează o Lund-London-Paris-Oxford-Leipzig. BerlinNew York. sosit mai târziu în spaŃiul elen din zona septentrională. axat pe magia resurecŃionară a vegetaŃiei. p. Potnia. Louis Gernet: Anthropologie de la Grece antique. Paris. 1896-l909) sau Martin P. potrivit căreia Dionysos . în cele din urmă. cât şi polemici înverşunate. peste un cult iniŃial chtonian. teză care a trezit. într-o perioadă mult anterioară lui Homer. a suscitat atât interes. Interesantă e şi etimologia cuvântului Pallas. nu avea cum să figureze. ca zeu „străin" (xenos). acestei perspective metodologice. Athena şi Ariadna. Harrison mai susŃine în cartea sa că mitologia greacă s-a sedimentat prin suprapunerea cultului celest. 1903). ale cărei atribute s-au diseminat ulterior în biografiile chtoniene ale lui Demeter. 157). Timpul a dat dreptate.considerat a fi alogen. şi ea. .atribuie cultul chtonian „evoluŃiei religioase posthomerice" (op. aducător de foloase energetice din spaŃiul subpământean (Eniautos. cu care Athena este regulat asociată. cit. unde Ventris şi Chadwick au identificat cultul unei „Mari Doamne. dubiile fiind risipite ulterior prin neaşteptata descoperire din Linearul B. bazate pe venerarea unei „Mari ZeiŃe". 1992) o derivă din pallakis („concubină"). Agathos Daimân). din ciclul cretan al lui Theseus. C. sosit în Grecia dinspre N-E. autohton. dezbateri aprinse. pe care Edgar Bowden (Cybele The Axe Goddes. Sugestia lui Jane Ellen Harrison. 1927). într-un text în care. 1927. Dietrich: The Origins of Greek Religion. Walter de Gruyter.a preluat funcŃiile unui demon autohton al vegetaŃiei. olimpian-uranic. I-V. 1974.

Dintre cele trei figuri feminine menŃionate. să se căsătorească. soŃia lui Hades. nesăbuinŃă pedepsită de către Hades cu legarea celor doi de un tron subpământean de piatră. pe suprafaŃa plină de verdeaŃă a pământului.repet -tutelată de către anemica Hera. patroana căsătoriei). cât şi Demeter (însoŃită de Triptolemos). în aceeaşi categorie poate fi situată şi Kore-Persephone. aş exclude-o însă pe Demeter. alături de Artemis. cât timp se află în funcŃie. dramatizarea răpirii ei de către Hades venind mai târziu. Ciudată e. fecioara redutabilă a Olimpului (într-o piramidă divină . Cred că fecioria celorlalte două are la bază raŃiuni ritualice. FuncŃiile de fertilitate ne îndreptăŃesc s-o aşezăm. aici. Ajunge chiar să fie „petită" de către Theseus pentru fratele său de arme. decalate ca etaje mitologice. pe de altă parte. asociată unui paredru. totuşi. ea petrece mai mult timp din an într-un perimetru extramarital. Kore-Persephone a fost „fecioara" subpământeană peŃită de către un paredru . Athena fiind. fiindcă a fost mamă. sau Ariadna (părăsită în cele din urmă de către Theseus. detaliu marital pe care îl cunoaşte toată lumea. fiica mamei sale. deşi evidenŃele empirice par să ne contrazică: ea devine. alături de mama ei. E. „neconsumarea" căsătoriei de către Persephone. soŃul Hades apărând mai târziu în schemă: la început. însă. Peirothous. deşi miturile greceşti sunt întotdeauna foarte scrupuloase în a furniza toate genealogiile divine.ceea ce sugerează hierogamii resurecŃionare. şi. nu avem cunoştinŃă să fi născut copii. tipologic. aproape imposibil . după ce îl ajutase în uciderea Minotaurului cretan cu un gest tipic de „zeu legător") corespunzând acestei formule. împotriva voinŃei sale. asemănătoare celor care le împiedică pe vestalele romane de mai târziu. dacă ne este îngăduit să formulăm în acest fel situaŃia: pe de o parte.97 relaŃie hierogamică. atât Athena (care îi protejează în mod tradiŃional pe eroi). Se pare. pe KorePersephone în rândul „vestalelor" abstinente: ea rămâne. de fertilitate -. că. celelalte două rămân în afara relaŃiilor de familie. s-au suprapus câteva detalii. preponderent. de altfel.

care trimite spre o ipostază arhaică a zeului. 282-286) a intuit subtil. fiind cel mai spectaculos. 1981. asociindu-l pe erou. ceea ce sugerează o ipostază hivernală. pp. Zeus este „cel ce mână norii. şi de un Zeus guvernator al anotimpurilor. Farnell (op. paredrul sumerian al zeiŃei Innana-Ishtar: amândoi rămân în lumea umbrelor după contactul cu femeile.. 30 [2]. au existat. Epifaniile chtoniene ale lui Zeus sunt bine cunoscute. tot la Harrison. din mitul Europei. una cretană. în opinia lui Guthrie (op. La Homer. I. 174l75) menŃionează un Zeus Moiros. Cartea I. Cum am văzut. imagine care ne aduce în memorie picurii de apă care cad din cer cu fiecare ploaie. prin etimologia numelui. 98). „cel care coboară". încheiem acolada legată de preeminenŃa în timp a cultelor chtoniene ceea ce explică neîmpărŃirea pământului între Zeus." Naşterea face din el un Katachthonios. cit. A doua identitate. şi una de import. cit. Hades şi Poseidon . este Zeus Kataibates. asociat celui de-al doilea măslin din Akademia Atenei. de fapt. fiind crescut sub pământ de către kuretii din insula Creta. Gheorghe Muşu (Lumini în depărtări. cit. Theseus .. asociat luminii emergente din adâncuri.Thaseus. 35-65). călătorul grec vorbind. cap. cit. uraniană (cu funcŃiile aferente ale unui zeu meteorologic). unei mitologii a albului. spre sfârşitul aceleiaşi cărŃi. cea sub formă de taur subpământean. pomenit şi de către Pausanias (Călătorie în Grecia. p. anterioară celei uranice. şi exemplele ar putea continua.cu multiplele incidenŃe chtoniene pe care le au aceşti zei. pp.. ceea ce sugerează tot funcŃii de fertilitate. pp. două instanŃe divine iniŃiale cu funcŃiile lui Zeus. dar şi ploaia de aur sub forma căreia Zeus o cucereşte pe Danae. chtoniană. daimonică. prima dintre ele dând în cele 99 . vântului şi tunetului aducător de ploaie. p. ed. 43) vorbeşte de un Zeus Leukaios („cel alb"). Jane Ellen Harrison (ed.98 să nu alăturăm păŃania funestă a lui Theseus de Dummuzi-Tammuz. închisă de către tatăl ei într-un iatac inexpugnabil subteran. Erwin Rohde identificase un Zeus Chtonios printre cultele greceşti.

El este Enosichthon sau Ennosigaios.). p.). Guthrie. asociat calului şi panspermiei. fiind venerat şi ca Phytalmios („cel care face plantele să crească"). îl venerează şi Athena. Cartea a V-a.. în cap.din urmă. de Arme Baring şi Jules Cashford (ed. cit. care a pătruns în Grecia venind din partea de N-E a peninsulei a accentuat amprentele celeste. indo-europeană. tot în calitate de Hippios. perechea Zeus . aceasta se metamorfozează în iapă. cit. cu epifanii periodice. un argument etimologic surprinzător aduce în acest sens volumul deja citat The Myth ofthe Goddess. 27..Dionysos. în momentul deşănŃării lui Odysseus în Insula Pheacilor. p.ar fi fost la origine un daimon al fertilităŃii. cauzând toate cutremurele de pământ. prin disjungere. celest -. CredinŃa uraniană. zeu al cailor neînstruniŃi.unul chtonian şi unul uranian. 419 sq. Poseidon abordând-o sub forma unui armăsar . 96-97) lansarea unei ipoteze potrivit căreia Poseidon -al cărui nume derivă din posis + das („soŃ al pământului") . Demeter and Persephone). unde cele două autoare exprimă dubii privind extragerea numelui marii zeiŃe din Da/Ge 100 . 365. în Odiseea. ajungem la concluzia că formula finală de care dispunem în monografia clasică a zeilor olimpieni s-a articulat prin fuziunea a două etaje . Hierogamia cu Demeter .. ci prin păstrarea şi . Episodul întâlnirii cu Demeter şi al cuceririi ei în vreme ce aceasta rătăcea în căutarea fiicei sale îl face un Hippios.resemantizarea atributelor chtoniene. aşa cum o avem în piramida clasică. ibid.i-a prilejuit lui Wilamowitz-Mollendorf (cf. primul etaj fiind preponderent. p.pentru a scăpa. grăbind disjungerea palierului chtonian de cel uranian. I. întrucât pământul se găseşte în fiinŃa fiecăruia dintre zeii cei mari. în cazul lui Poseidon. pp. Guthrie. Separarea nu s-a făcut mecanic. ibid. însumând toate aceste fire.în unele cazuri . lucrurile par să fie mai simple (cf. dând mai departe riturile cabaline de sacrificiu cu funcŃie vegetală de care vorbeşte şi Pausanias atunci când ajunge în dumbrava sacră de la Olympia (op. 94 sq.

rom. Leviticul. 8) COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMEN (GENEZA) Cronologie (cf. ' poporului lui Israel (1300.n. Translated by John Z inc. Loyola Maryrnount University An ed. evreii sunt bine primiti în Egipt apoi cad ce duce la exodul conSus de cătrf uZ tablelor legii pe muntele Sinai şi(Exodul. prof. praf.: Regele David .and de Vaux. 2002. at.e. Roland de Vaux: Ancient Israel Iti Institutbms. DeuterononJ)în »* 1000 î. Numeri. „zeul indo-europeant iT anterioară Vedelor? (v.+ Meter. M . înclinând mai deerahs Ϋ care numeşte seminŃele de 2" dyaf' £f?*"*■ " Dyaus.Ro. Felix Just. ICIRTd. New York-London-îoront francez. mamă.Eliade.

Geneza Primele fragmente din Cartea Genezei au fost elaborate. fiind cucerit în 721 î.e.101 aprox.n. care au fost nevoite să suporte şi trauma unor schimburi eterogene de populaŃie. „al lui Iuda". 520 î.e. 587 î. în primul rând de către antisemiŃi -. de ordin economic: exilul forŃat babilonian pauperizase poporul şi cele două regiuni. construit de către Solomon.n. în logica Genezei şi a Exodului. acesta moare aprox. Regatul de sud.) în Babilon (587-586 î. raŃiunile fiind.: se construieşte al doilea templu din Ierusalim. 539 î.: primul Templu din Ierusalim.e. cu capitala la Samaria. după toate probabilităŃile. rezultatul fiind cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor II. distrugerea Templului şi deportarea masivă a evreilor instruiŃi (funcŃionari. de către asirieni. meşteşugari. 970 î. 605 î. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin privilegii cum în mod vulgar se mai crede.n. textul fiind desăvârşit după întoarcerea din exil.e. ci restricŃii austere de comportament: „poporul ales".e.n. învăŃători etc.): zeci de mii de oameni sunt forŃaŃi să-şi părăsească locurile de baştină. mult mai modest decât acela al lui Solomon.e. eliberân-du-i pe evrei. succesiunea înverşunată la tron ducând la divizarea Israelului în două regate.: regele babilonian Nabucodonosor îi înfrânge în luptă pe egipteni şi pune stăpânire pe o parte a Regatului de Sud.e.: regele persal Cyrus supune Babilonul.). cel de nord („regatul lui Israel").n.n. preoŃi. aprox. unii dintre ei . prioritar. evreii se revoltă în două rânduri (597. în consecinŃă. în anul 930. în timpul exilului babilonian. e poporul care consimte să trăiască în conformitate cu restricŃiile 102 .n. Geneza a fost concepută ca textul identitar al unei etnii sacrale care se defineşte pe sine ca „popor ales al lui Dumnezeu".nu mulŃi reuşind să se refugieze în Egipt. este condus de regi din Casa lui David. mulŃi dintre ei se întorc în Iudeea şi Galileea.

.sacrale impuse de către Yahwe. p. pp. unul sudic. între altele. etimologic. dotaŃi cu semn iconic. cu „chip cioplit". care este pluralul cu desinenŃă masculină al cuvântului Eloah („un zeu"). v. Torah. fiind cea mai frecventă dintre toate restricŃiile culturale formulate. şi ca Elohim Acharim („alte divinităŃi". trimis de către zei. cu mult înaintea celui foarte cunoscut al lui Noe. distincŃia e marcată de către cele două contexte în care apare cuvântul Elohim în Torah (pt. pe de alta. marcat prin textele „E". Elohimic. După calcule scrupuloase. şi un potop punitiv. muntele venerat al Nordului fiind Horeb.Jules Cashford. în cel babilonian. Anne Baring . au drept locuri sacrale de focalizare două „locuri înalte" de cult (bamoth). iar Elohim de peste 2000 de ori. asimilat cu prilejul exilului. enc. interdicŃia apare de 20 de ori în Torah. a treia influenŃă venind din direcŃia imaginarului religios babilonian.insuficient elucidată până azi e dată de cuvântul însuşi Elohim. „idoli"). Eloah apare de 200 de ori în Vechiul Testament. dar apare în spaŃiul sumerian şi. „cheia" . Cele două locuri de provenienŃă. elohimic. 418). marcat în exegeză prin textele „]". şi cel sudic.. în asamblarea acestor tradiŃii. Exegeza a stabilit că în elaborarea Genezei s-au îngemănat cel puŃin trei filoane religioase: unul nordic. stihiale. Sinai (ci. Eloah derivă din alah („a înspăimânta"). Yahwist. pe de o parte. a căuta refugiu din calea a ceva ce te înspăimântă"). Yahwist. putând fi abordate doar pe calea . Grădina Edenului şi asocierea nemuririi cu fibra vegetală (prin pomul vieŃii şi al nemuririi). în complexul zeiŃei Innana-Ishtar şi în Epopeea lui Ghilgameş. iar cel al Sudului. op. Conceptual. 816-826): ca nume al lui Dumnezeu. poporului ales interzicându-i-se venerarea sau cultul unor Elohim Acharim. similitudine care i-a făcut pe mulŃi cercetători să creadă că Eloah şi Allah vin din aceeaşi rădăcină. ulterior. cit. alih („a fi înspăimântat. de pildă. cit. cel nordic. ed. DicŃ. unde apare. de iudaism. care nu se găseşte în imaginarul sacral iudaic. în această categorie intrând. cu atât mai mult cu cât ambele divinităŃi corespund sugestiei lansate de nume: sunt punitive.

închinătorii lui Baal. afirmând că Elohim este însoŃit întotdeauna de un verb la singular. Pluralul masculin al lui Elohim continuă să dea de furcă exegeŃilor. ceea ce ar justifica pluralul. pentru a-l aştepta pe Moise. moment în care strâng aur şi fac din el o efigie divină taurină.103 supuşeniei. se leagă. zeu cu epifanie taurină. ale unui singur zeu „autentic". monoteismul aspru şi aniconismul interdictiv pot fi concepute şi ca strategii de diferenŃiere cu efect integrativ: punând numele divinităŃii la plural. în esenŃă. mitologia comparată nu uită să-l menŃioneze pe canaaneanul El. dar sunt şi antropologi care spun că Elohim reprezintă apartenenŃa de substrat la o religie politeistă. un viŃel (Exodul 32). a înlocuit-o. cel puŃin în celebrul pasaj din Geneza 1:26 nu. aflat . nume generic pentru „stăpân divin" în aceeaşi geografie culturală. dacă stăm să ne gândim bine: strânşi sub Muntele Sinai. veneraŃi prin efigii taurine. de Baal şi de El. sau că Dumnezeu reprezintă totalitatea multiplă concentrată în Unitate. în momente de criză similare. psihopompă. O face nu fără temei. foarte aproape. evreii intră îhtr-o situaŃie de vid sacral echivalentul „deşertului" în care sunt plimbaŃi pentru a li se pierde memoria -. de fapt. pus în frunte pentru a fi urmat de către popor. din Torah. ca şi cum nu ar fi singur. ceea ce nu este adevărat. interpretările fiind divergente. epifaniile plurale. şi nu pe aceea a iubirii. Pentru a complica şi mai mult situaŃia. de Baal. învăŃaŃii exilului ar fi dorit să sugereze că toate divinităŃile de proximitate reprezintă. zeul împotriva căruia Vechiul Testament avertizează cel mai înverşunat. Baal fiind. Unii cercetători soluŃionează simplu dilema. AlŃi exegeŃi susŃin că pluralul este unul de majestate. morfologic. interdicŃia de a-i venera pe Elohim Acharim. zămislit ca reacŃie ideologică la vicisitudinile exilului babilonian. adică se comportă aşa cum ar fi procedat. pe care ulterior Yahwismul. unde Dumnezeu vorbeşte fără echivoc la plural atunci când îndeamnă la facerea omului. łinând cont de faptul că Geneza este text identitar. dintre toate divinităŃile de proximitate. nelegitime. auster şi discreŃionar.

) a scris cartea clasică a acestui subiect. Iată două 105 . sincopele logice continuă. cit. „Imaginarul multor poveşti din Geneza este indubitabil sumerian şi babilonian" . stihial.toate acestea într-un monoteism punitiv. ci doar doctrinar: în Geneza 1:26. deşi cel creat va fi doar Adam. pe care lam citat deja. pe care Dumnezeu îl va descoperi că este singur pe pământ (Geneza 2:18). ed. Pentru a risipi dubiile că aş comite un sacrilegiu. văzând că ceea ce a creat „este bine". unde se află controversatul pasaj cu Elohim pus la plural.. după asemănarea noastră. s-au contopit „două Geneze": una de la început. p. se pare că. Antropologic. în care divinitatea nu are imagine. cu excepŃia bigoŃilor (mulŃi dintre ei fiind pe Internet.104 în „posesia" poporului lui Israel. nu consideră că ar exista o incompatibilitate între divinitatea pe care o slujeşte şi imaginea acesteia. în Geneza 1:27. scriinduse deja biblioteci vaste despre această chestiune. subliniază că Aaron. 428). l-a creat după chipul lui Dumnezeu. doctrinar. cu pagini agresive).scriu Arme Baring şi Jules Cashford (op. cit. în elaborarea textului. aici intrând episodul cu Grădina Edenului şi cu căderea în păcat." . Episodul viŃelului de aur. i-a creat [la plural!] de sex masculin şi de sex feminin". atunci când textul spune că „Dumnezeu a creat pe om după Chipul Său. Mai există şi alte argumente la această dezbatere -fastidioase în aparenŃă .pe care nimeni nu le va putea soluŃiona vreodată logic. Roland de Vaux (Ancient Israel. precizez că aceste aspecte mă interesează strict antropologic.. şi a doua în care este nemulŃumit de creaŃia sa. totuşi. comunicând poporului său că din acel moment divinitatea nu are chip. influenŃa babiloniană ne mai fiind contestată de nimeni în lumea exegeŃilor. făurarul efigiei. Abia Moise va distruge viŃelul. tensiunile logice pot fi surmontate. se spune: „Să facem om după chipul nostru. pe care nu o mai poate controla. motiv pentru care o va crea pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2: 2l-23). când Dumnezeu se oglindeşte mulŃumit în creaŃia lui..

în ziua a patra (1: 14-l9) el creează soarele şi luna. Inedită e şi poziŃia divinităŃii în raport cu creaŃia sa: în alte cosmogonii. fiindcă Dumnezeu creează lumea prin cuvânt. Dumnezeu făureşte mai întâi lumina (1:3). Orice text de exegeză doctrinară ne poate lămuri că prima lumină. mai mult. apărută înaintea sursei astronomice (soarele). constatând că „este bun". lumina dintâi reprezintă energia daimonică a vegetaŃiei resurecŃionare. Al doilea e chiar mai subtil (ibid. divinitatea nu e separată de creaŃie. analogia făcându-se cu egipteanul Ptah. zeul astronomiei. ceea ce ne duce cu gândul la zeii resurecŃionari ai fertilităŃii. stăpâneşte ziua a patra.care sugerează. cum am mai văzut. zeul păstoritului şi al turmelor tutelează ziua a treia.exemple. ea aparŃine chiar 106 . în afară de Grădina Edenului. pentru a separa ziua de noapte.. Primul exemplu este dat de cele 7 zile ale CreaŃiei. în unele cazuri. aşezând cele două astre „în întinderea cerului". 421) atrag atenŃia asupra faptului că succesiunea reproduce ordinea din calendarul babilonian. unde Nergal. în Geneză (1:12). pământul produce vegetaŃie înainte de apariŃia soarelui: Dumnezeu constată lucrul acesta. cit. asigurând renaşterea. sămânŃă cu sămânŃă şi rod cu rod (1:11). p. dar nu la spaŃiul strict semitic). Anne Baring şi Jules Cashford (op. logica transsubstanŃierii prin consumarea unei substanŃe vegetale. cel puŃin ipotetic. care apare înaintea soarelui şi a lunii. care reproduc zilele calendarului lunar babilonian. la Epopeea lui Ghilgamesh şi la Mesopotamia. mai târziu vegetaŃia. p. foarte elaborată. şi-l include în ordinea imuabilă a creaŃiei. 421): în Geneza. de sugestia că Adam şi Eva ar putea dobândi nemurirea. dacă mănâncă din pomul potrivit (sunt pedepsiŃi fiindcă au mâncat din pomul cunoaşterii. apoi. este una spirituală. pentru a nu mânca din pomul vieŃii şi al nemuririi . pe care o găsim în multe mitologii: e „lumina" care face ca planta să treacă peste proba grea a iernii. Geneza este o cosmogonie nesacrificială. în vreme ce Nabu. dar sunt alungaŃi din Eden din raŃiuni preventive. deşi sub aspect antropologic lucrurile pot fi gândite şi altfel: prin asocierea cu vegetaŃia.

în general. se reflectă mulŃumit în cele făcute şi constată că „este bine"..).cum am exclamat deja. că istoria este epifania de sine a lui Dumnezeu. ca fiinŃă a istoriei. dimpotrivă. ea se află în afara creaŃiei. Dumnezeul Genezei înscrie lucrurile pe care le creează în istorie. că fiecare lucru creat este într-o măsură potrivită pătruns de Duhul Sfânt. NeînŃelegeri putem avea şi în cazul asentimentului divin de la sfârşitul fiecărei zile de creaŃie. ConsecinŃele sunt importante pentru „fiinŃa creaturală" (ca să folosim o expresie a lui Merleau-Ponty). Un ultim aspect ce se cere a fi relevat Ńine de etapizarea CreaŃiei în şase zile de lucru şi într-una de sărbătoare. în Vechiul Testament. viciile ascunse sau munca de mântuială atrăgând asupra sa consecinŃe legale grave (o temporal.. a cosmosului. ca fiinŃă închisă în istorie. ceea ce contravine calităŃii de divinitate perfectă a Creatorului. . fiind nesubstanŃial unită cu ea. ipoteză imposibilă în contextul iudaismului. altfel spus: că a intrat în armonia generală. care este omul: el apare. într-o atemporalitate originară plenară. SentinŃa înseamnă. unde CreaŃia se zămisleşte. Anne Baring şi Jules Cashford (ibid. Zămislind universul într-o succesiune de mai multe zile. detaliul fiind oarecum inedit pe ansamblul cosmogoniilor pe care le cunoaştem. ceea ce înseamnă. bună pentru totdeauna. cu alte cuvinte. sau cazul lui Odhin. fiindcă dacă ar fi aşa. întoarcerea spre timpul plenitudinar 107 . din start. fiindcă ar da de înŃeles că Dumnezeu poate face şi „greşeli".unei generaŃii divine secunde (cazul lui Marduk.. unde fiecare meşteşugar era obligat să parafeze declarativ calitatea de „lucru bun" a produselor pe care le trimitea la piaŃă. el ar putea sugera că lucrul tocmai făcut ar putea fi şi „rău" tocmit. unde binele este contrapus răului.. de la germani). când Dumnezeu se opreşte. pp. de fapt.. 420-421) au remarcat că sentinŃa reproduce un model juridic mesopotamian. E limpede însă că asentimentul lui Dumnezeu nu este unul de ordin moral. motiv pentru care iudaismul nu permite resacralizarea. cu disfuncŃionalităŃi ce se cer a fi remediate.

Aspecte ale mitului etc. noi atemporalizăm întrucâtva disciplina noastră: sugerăm că toate achiziŃiile istorice ale textului-dintâi sunt inferioare textului de bază. adăugirile ulterioare fiind apocrife. fie că el pune în mişcare un Timp care-şi pierde. într-un mod foarte interesant. ceea ce în iudaism . pentru a se resacraliza. unde. apocrife. pe parcurs.ne obligă să revenim la textul dintâi atunci când dorim să înfăptuim un gest cultural sau sacral plauzibil: numai textulsursă. Numeri.prin logica însăşi a Genezei -nu se întâmplă: noi cauŃionăm originea. este cel autentic. fiindcă textul „obiectiv" e numai acela de la care „distorsiunile" ulterioare pornesc. în cazul majorităŃii dintre noi. aşa cum întâlnim la majoritatea riturilor arhaice. erodate de vreme şi de neînŃelegeri. consecinŃele sunt spectaculoase şi în ceea ce priveşte Cartea Sfântă (Torah). îşi găseşte expresia în reflexele istorice ale Torei. Torah este Pentateuhul. adică primele 5 cărŃi din Vechiul Testament: Geneza. spunem. etc. Leviticul şi Deuteronomul (Sefer Torah). în sens restrictiv.dintâi (Mo tempore). Nostalgia originilor.) Dacă iudaismul ar cunoaşte riturile de resacralizare. produce manifestări de sine eterogene ceea ce e incompatibil cu teza perfecŃiunii de sine a divinităŃii -. s-ar sugera fie că Dumnezeu.în modul extensiv în care poporul lui Israel înŃelege Cartea Sfântă. Procedând în acest fel.altfel spus . ea revine ritualic la timpul dintâi. într-un prim sens extensiv. Iudaismul procedează invers: el dă credit Timpului. în momentul în care comunitatea resimte un deficit de sacralitate. sunt epifanii de sine ale DivinităŃii din Geneză. foarte suplă. puŃin credibile. el devine 108 . Mircea Eliade: Sacru şi profan. sugestie de asemenea opusă doctrinei perfecŃiunii suprasensibile a lui Dumnezeu. (V. Exodul. alogene. Istoria. noi suspectăm istoria de neautenticitate. sau . sau are parte de un eveniment menit să îi dezechilibreze bagajul de sacralitate. nu şi curgerea temporală care ne desparte de ea. Procedând în acest fel. Această concepŃie. fiindcă Timpul. obişnuinŃa -filologică sau hermeneutică . portanta sacrală. autor al CreaŃiei.

reprezintă revelaŃia lui Moise de pe Muntele Sinai. un comentator să recurgă la Midrashuri din secolul VH. datat ca redactare. în posesia căruia a ajuns Codexul. Titlul textului se leagă de descoperirea. în Edda islandezului Snorri Sturluson (cea 1220 e.n. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson. împărŃind şi Torah în trei „etaje" (cercuri) de sfinŃenie. formulând în acest fel lucrurile. pentru argumentarea vreunui detaliu relevant din Torah. datată cu 30 de ani mai devreme.).ansamblul celor 24 de cărŃi care formează Vechiul Testament. în ciuda secolului eminamente creştin în care a fost compilat textul. apoi din XII sau XIII.fiind aceea că Torah este atât textul-sursă. cât şi achiziŃiile sale ulterioare. privind faptele şi spiritul Bibliei. Prin intermediul 109 . făcând ca în acest fel cadrul iniŃial.n. care a consemnat. între 1639-l643. Lărgind mai departe cercul. Există şi şcoli care includ în acelaşi corp mare. în forma canonică admisă de către evrei. sacru. în jurul anului 1250 e. dintre care primul . sau chiar spre cel anterior. tradiŃii precreştine.n. au stabilit că textul prezintă similitudini cu Edda lui Snorri Sturluson. cu aproximaŃie. a comentariilor rabinice. dar că tradiŃia literară pe care o dezvăluie merge înapoi în timp. formulate în diferite secole. şi Mishna. extrem de riguroase. al Pentateuhului să se extindă şi asupra „epifaniilor" şi reflexelor sale istorice. Desigur. motivaŃia . „repetiŃia" în timp şi hermeneutica „legii orale". a Codexului Regius. nu putem ignora. spre secolul al Xl-lea e. care nu permit asemenea aglutinări cu elemente alogene. dinamic. Se poate întâmpla ca.care pe noi ne contrariază filologic şi hermeneutic . COSMOGONIA SCANDINAVĂ Cosmogonia sacrificială a popoarelor din nordul Europei o găsim. spiritul Torei cuprinde şi arborescenta Midrashurilor. în principal. strânse mănunchi în timp. şcolile exegetice puriste.cel la care fiecare cititor trebuie să ajungă .

germani. Ymir confirmă paradigma divinităŃilor primordiale abuzive. ameninŃătoare. Vili şi Ve. Mythes et Dieux des Germains. Akademiai Kiado. Folke Strom. Loki. v. eroii Einherjari şi Berserkiri. căsătorit cu uriaşa Bestia. Essai d'interpretation comparative. o ediŃie de amator. textul epicizat a apărut în Walhalla şi Thule. M. cel dintâi dintre zei. lingea suprafaŃa de gheaŃă. 1922. Edda povesteşte că. De la Herakles la Eulenspiegel. şi în acest fel s-a născut Buri. Vilâgirodalmi lexikon. hrănit de vaca primordială Audhumbla. Georges Dumezil. 1939. Acesta a avut un fiu. ca şi Sturluson. n. tot la Oddi. Alte titluri: Jacob Grimm. Cam-E. Budapest. el dedându-se mereu la stricăciuni împreună cu ceata din ce în ce mai mare a uriaşilor de gheaŃă. Aceasta. 1977. cap. exista o pustietate devoratoare hivernală. Bibliografia accesibilă la noi nu este vastă. Pt. Edda fiind o scriere „de la Oddi". ed. neavând ce mânca. şi numele textului. Eliade. Bor. XXI: CelŃi. Librairie Ernst Leroux.mythica. 2 voi.com). traci şi geŃi. v. 1978] In româneşte. din care a apărut uriaşul de gheaŃă Ymir. Paris. Wodan. a publicat şi Eugen Boureanul: Mitologia Eddelor. de la care nu ne-a rămas nici o operă scrisă. la începutul lumii.aceleiaşi regresii filologice. rom. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson au ajuns la foarte cunoscutul Saemundr Sigfusson (1056 1133). Wotan). A existat şi un joc interactiv pe Internet bazat pe teme ale mitologiei scandinave. dând la iveală într-o primă instanŃă şuviŃe de păr. Structures de la mythologie nordique. Anterior. foarte scurtă. I. [Cf. din acest mariaj născându-se cei trei fraŃi Odhin (Woden. de unde ar veni. suprimat anul acesta de către tehnicienii de la Microsoft. Die Gb'tter der Germanen. Deutsche Mythologie. Hermann Schneider. Mit şi epopee. Ştefan Borbely. se pare. dar care a locuit. ICIR. Ginnungagap. un mare centru spiritual islandez. Renaud-Rrantz. apoi un cap şi un corp. Mythica (www. Eroicul (2001). 1993. BPT. numele integral fiind Saemundar Edda hins froda („Edda înŃeleptului Saemundr"). I-II. Cartea de bază rămâne aceea a lui Georges Dumezil. pe 110 .

şi Ńeasta lui devine cerul.spune povestea . analogia fiind dată de vâscul druizilor. şi se folosesc de sângele lui pentru a-i îneca pe toŃi uriaşii de gheaŃă. la mijloc se află focul. a luptătorilor stihiali din vârsta de aramă. „alb". Un alt frasin găsim în mitul vârstelor din Munci şi Zile (Hesiod). oasele lui devin munŃi. în cazul Nordului. mări şi oceane. pentru a continua linia genetică a uriaşilor hivernali. Odhin. odată ce „moare". şi vor reapărea la sfârşitul lumii. un imens frasin cosmic. indiciu care trimite spre un străvechi cult dendrolatric. celălalt fiind stejarul. atunci când i se scutură frunzele. celŃi şi scandinavi. dinŃii şi fălcile lui se transformă în stânci. însă. combustia ignică. a căror putere e copleşitoare. care se căsăpesc între ei. cu excepŃia lui Bergelmir şi a soŃiei sale. suspendat pe firmament de către patru pitici foarte puternici. inamiciŃia lor pentru zei e notorie. pentru a se răzbuna pentru dezmembrarea lui Ymir. în lume creşte copacul axial Yggdrasil (Yggdrasill. Cadavrul dezmembrat al lui Ymir este aruncat de către cei trei zei mari în Ginnungagap: carnea lui Ymir devine pământ.. In jurul uriaşilor de gheaŃă se strâng şi o mulŃime de pitici. concepŃie care duce la un dualism pe care l-am găsit deja în dubletul soma . unde seminŃia a treia. care izbutesc să fugă într-un trunchi de copac găurit. ambele ortografii apărând în Edda). ascuns de frunzişul opulent al acestuia atât timp cât stejarul este verde. stejarul şi frasinul intră într-un complex iniŃiatic de transsubstanŃiere. este făurită tot din lemn de frasin. continuă să împărtăşească ura împotriva zeilor grupaŃi în jurul lui Odhin. Vili şi Ve se decid să îl înfrunte. sufletul etern iese la iveală. sângele lui în râuri. preferând locuri mai sigure (dar nu întotdeauna foarte plăcute). adevărat fiind şi faptul că aceştia nu se prea aventurează în Ńinuturile locuite de către uriaşi şi pitici.sema din orfism. Frasinul este unul dintre cei doi copaci de foc ai mitologiei europene. în pragul iernii. în partea de nord a Europei. ei se aşează la marginea lumii. la germani. Ragnarok. pe 111 . îl ciopârŃesc.din sudoarea de la subsuori. ExcedaŃi de răutatea lui Ymir.. care produce vâscul tăiat ceremonios de către druizi. Odată cu dezmembrarea lui Ymir.care îi zămislise . conceput drept sufletul etern. vegetal al stejarului.

că nordicii nu se tem de moarte. rom. . pe de altă parte. corpul dezmembrat al nordicului dă la iveală sufletul etern. întâlnim o dinamică eschatologică atât de 112 pronunŃată. alb. Toate aceste detalii de ordin iniŃiatic. fiindcă are aripi . neagră. iminentă a ordinii articulate a cosmosului axial sprijinit de către Yggdrasil şi situarea universului într-o relaŃie perspectivică eschatologică. care este adevărata ei finalitate. pentru a-i da naştere lui Lugh. 1980). unde oasele defunctului sunt consacrate . cu deschidere existenŃială evidentă. care trece prin foc. M. primul fiind divinitatea psihopompă. însă cadrul şi detaliile sunt. cea din Edda pregăteşte CreaŃia pentru moarte. De la Balor ne vine. a cărui identitate triadică . fiind consumat de el.cum am văzut deja -. ed. timp în care învelişul de carne dispare cu totul. fireşte . De la Zaîmoxis la GenghisHan.confirmă provenienŃa. şi în cultura funerară a dolmenelor din N-V Europei. Aceleiaşi concepŃii iniŃiatice îi aparŃine şi relaŃia dintre zeii celŃi Balor şi Lugh (cel alb). pe care trupul doar îl „găzduieşte". Cu un aspect particular ne vom întâlni în capitolul dedicat riturilor de iniŃiere şi de sacrificiu. subpământeană. autodistrugându-se. Balaurul.învelite fiind într-un linŃoliu alb -abia după ce stau 7 ani sub pământ. Spre deosebire de celelalte cosmogonii. Numai în India arhaică. fiindcă implică transsubstanŃierea vieŃii prin intermediul morŃii. motiv pentru care cosmogonia scandinavă este aceea care le dă cititorilor cele mai multe „frisoane" metafizice. aruncându-se exuberant în rugurile de sacrificiu.prin care este asociat teluricului. explică două dimensiuni fundamentale ale cosmogoniei scandinave: dezmembrarea lentă. ecuaŃia apoteozei thanatice fiind vizibilă în două dezvoltări particulare: în observaŃia făcută şi în privinŃa dacilor (v. focului şi zborului. Eliade.nia) sau Caesar (De Bello Gallico): trecând prin foc. atemporal. în hinduism.

fiindcă soŃia consacrată este 113 . unde zeii Aseni îşi Ńin sfatul. al morŃilor. sterilă. din care curge înŃelepciunea (marele zeu Odhin îşi va sacrifica un ochi pentru a fi lăsat să bea din această fântână). Vanii (Vanir). legată de fertilitate. primindu-i pe gemenii Freyja şi Freyr. a oamenilor (Midgard). Njord. vertical fiind conceput în aşa fel încât să unească lumea morŃilor. mitul spune. după o beligerantă înverşunată. După unele indicii lucrurile nu sunt însă clare. de altfel. preponderent sterile.relatează mai departe Edda -acoperă. unde sălăşluieşte balaurul Nidhogge. că pentru a sigila un fragil pact de pace. Asenii ieşind mai bine din acest troc. cele două grupe de zei schimbă între ele diferite divinităŃi. opuse celor celeste. Frasinul cosmic Yggdrasil . a doua se prelungeşte în Ńinutul ceŃos Niflheim. celelalte două fiind Verdandi (FiinŃa Prezentului) şi Skuld (Necesitatea) -. care roade rădăcina Yggdrasilului atunci când se satură să înfulece corpurile muritorilor care îi cad de sus. iar crengile în lumea de sus a zeilor. agonală. Vanii trăiesc într-un Ńinut mărginaş şi apos din tărâmul de mijloc al piramidei axiale. Este evident că în asamblarea acestei repartiŃii divine s-a cuplat o paradigmă celestă. cu crengile sale. Ńinutul uriaşilor. a oamenilor şi a zeilor (axis mundi). unde se află fântâna. amândoi. din care Asenii au ieşit învingători. funcŃii accentuate de fertilitate.altele. Legea). care au. concentraŃi în jurul marelui zeu Odhin. cu una originar chtoniană. Mai există şi o altă categorie de zei. unde sălăşluiesc zeii Asenii (Aesir). şi a treia rădăcină coboară lângă fântâna lui Urd (Trecutul.asemănătoare Moirelor greceşti. inaccesibilă. mai vechi decât Asenii (preponderent războinici). de pe pământ. Vanenheim. ceea ce îi înzestrează cu funcŃii chtoniene. cele nouă lumi suprapuse. a lui Mimir. fertilizatoare. copiii zeului mării. Copacul este sprijinit de trei rădăcini uriaşe: una coboară în fotunheim. ai fertilităŃii. Trunchiul lui Yggdrasil se află în „lumea de mijloc". una dintre Nomele destinului .

Vanenheim (Ńinutul zeilor Vani). ed.. Riesenheim (Ńinutul uriaşilor hivernali. (Cf. prin mijloace şamanice şi magice. în centrul căruia se află Walhalla. iar ceilalŃi ajung în Sessrunmir. iar pe de alta concatenări magice ale universului. marea sală a zeilor Aseni. pe de o parte. unde tronează Odhin. odată ajunşi în Asgard. numeroşi cercetători nepregetând să atragă atenŃia asupra similitudinii de morfologie cu răstignirea lui lsusl).Frigg. care se împart. şi când „renaşte" (există şi indicii că ar fi fost împuns cu o lance. Lichtalfenheim („łara spiriduşilor de lumină"). O similitudine funcŃională există la nivelul Einherjurilor. cel care deŃine runele fiind şi stăpânul magic al lumii. Pentru a sintetiza piramida axială a lumii. textul menŃionând un soŃ pierdut. -. care sunt. Loki (relativ apropiat de Lugh. Printre Aseni se află şi maleficul zeu al focului. Od sau Odur. mai jos). care ar putea fi Odhin. de către Odhin. zămislind trei progenituri înspăimântătoare. 3) łinuturile de sus (de la nivelul crengilor): Muspelheim („łara Focului"). care îşi vor avea rolul lor foarte bine determinat în bătălia divină finală. celticul). p. ca „zeu legător". 2) łinuturile de mijloc (corespunzând trunchiului): Midgard (Ńinutul oamenilor). ea fiind câştigată în cele din urmă. cit.. 15) După dezmembrarea uriaşului Ymir. care se însoŃeşte cu uriaşa Angurborda. 114 . Freyja devine consoarta lui Odhin. I. Asgard (Ńinutul zeilor Aseni. urmaşii lui Ymir prin intermediul fugarului Bergelmir). litere. descoperă la baza copacului Runele. Vili şi Ve îşi dispută supremaŃia asupra lumii. cei trei zei mari.. iată „harta" celor nouă Ńinuturi cosmice pe care le străjuieşte frasinul cosmic Yggdrasil: 1) Lumea subpământeană: cele trei rădăcini menŃionate deja. în două grupe: unii sunt resuscitaŃi în Walhalla. eroii virtuoşi recuperaŃi de către Walkyrii de pe câmpurile de bătălie (v. Odhin. marea sală de ospeŃe). Walhalla şi Thule. care se răstigneşte nouă zile la rând pe Yggdrasil. sala guvernată de către Freyja.

iar o altă parte descompusă. tăiată în două la mijloc. copiii zeului mării.] determină durata [anului] nu după numărul zilelor.cel mai sibilinic. care va înconjura Midgardul. au şi ei o disimetrie thanatică: Freyja este asociată eroilor morŃi resuscitaŃi. Dualitatea se răsfrânge asupra modului în care scandinavii şi celtii îşi reprezentau omul.care va consfinŃi prăbuşirea lumii şi a frasinului cosmic Yggdrasil (Ragnardk): lupul Fenrir. posesia stăpânului atotcunoscător. pe verticală: o parte a ei este străvezie. Edda mai povesteşte că zeii Aseni se tem permanent de cucerirea Asgardului pe care îl locuiesc . pe care scandinavii şi-o reprezentau dual. devenind cenuşă. Freyja şi Freyr.„lupul cenuşiu îşi tine ochii aŃintiŃi asupra Asgardului". pe când al doilea rămâne verde.. opacă... pe când Freyr aparŃine exclusiv vieŃii. 1981. şarpele Jormungand. iar o altă jumătate „morŃii". asociat lumii de dincolo. In mitologia scandinavă. de culoarea întunecată a lumii subpământene. aparŃinând „vieŃii". analogia cu omul şi cu vâscul. gemelaritatea este un fapt curent: un ochi al lui Odhin se află în Asgard. obişnuia să spună Odhin celor care îl întrebau de ce îşi ia continue măsuri defensive de prevedere. tăiat în două pe verticală. 115 . în contrapartidă cu Odhin. Cei doi zei gemelari de care am amintit deja. în lumea subpământeană. el. Paris. pe care trebuie să o „consume": „Galii [. pe când al doilea este la Mirnir. Editions Jean Picollec. unde Imperatorul sugerează că galii au o parte de „noapte" în fiinŃa lor. Textul clasic .. albăstruie. fiind evidentă." Yann Brekilien (La mythologie celtique. există un motiv al copacului gemelar. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel încât noaptea precede zilei.se află în lucrarea lui Caesar. pe care zeii îl vor păstra în Asgard. şi zeiŃa morŃii Hei. Sid: o parte a copacului arde până la temelii în timpul anului. 18). în această privinŃă . fiinŃa „eternă". post-ignică a stejarului. o jumătate a lui fiind „terestră". pentru a-l Ńine sub supraveghere. de altfel. ci după cel al nopŃilor. p. în. De Bello Gallico (cartea a Vi-a. 53) aminteşte în acest sens că în Mabinogi de Peredur (care va deveni Percevall). Njord.

le aduc în Walhalla.care este cel mai puternic dintre zei -. mai puternici decât ei sunt Berserkirii. Asenii ştiu însă că armata lor. magică. Ragnarok („amurgul zeilor". singurii eroi pe care îi cunoaşte mitologia scandinavă. Eroicul. în poziŃia în care îi găsim pe luptătorii stihiali ai vârstei de aramă . pentru a fi resuscitate. ci rămân în adâncul umed al pădurilor. stihiali. Einherjarii. luptătorii nestăviliŃi ai vârstei de bronz fiind mult mai puternici. pentru a se dezintegra de bătrâneŃe. în raport cu eroii civilizatori resuscitaŃi.care se ucid între ei . Odhin trimite pe câmpurile de bătăliile frumoasele Walkyrii. oricât de redutabilă ar fi. fiind făuriŃi din lemn de frasin.din mitul vârstelor al lui Hesiod {Munci şi Zile): aici. unde Asenii ospătează continuu. comportamentul lor se caracterizează printr-o torpoare ursuză. 2001). consumând carnea unui mistreŃ uriaş. Sâltrimnir. Deşi îşi sporesc armata cu fiecare zi care trece. Berserkirii refuză resuscitarea. din această cauză. cum apare la Richard Wagner). Einherjarii nu sunt. însă. cea a eroilor. folclorizate. sufocându-şi duşmanii. Berserkirii se află. nu urcă în Walhalla. agonală. numeroşi bătrâni obosiŃi ai basmelor germane culese de către FraŃii Grimm fiind vestigii legendare. când cele două grupe de zei şi uriaşii friguroşi resentimentari .cum spuneam mai sus -şi o altă similitudine cu oamenii mitologiei scandinave. Asenii nu vor putea evita sfârşitul lumii şi al frasinului Yggdrasil. interpolată. Mai mult chiar. motiv pentru care fortificarea cetăŃii ocupă un loc important în poem. tradiŃia homerică. ale sălbaticilor Berserkiri. De la Herakles la Eulenspiegel. nu este suficientă pentru a-i înfrunta pe Vani şi pe uriaşii de gheaŃă. pentru a se alătura armatelor zeilor Aseni. va fi preluată de către vârsta a patra. eroii ursulini. (v. care are proprietatea magică de a se regenera în fiecare noapte.pe motiv că 116 . care luptă cu ghearele şi cu dinŃii. ei manifestă . în centrul acesteia se află sala de ospăŃ Walhalla. care adună leşurile eroilor merituoşi Einherjarii -. Ştefan Borbely. şi în acest fel efectivul armatei Asenilor sporeşte neîncetat.

care-şi pierduse un braŃ într-o luptă anterioară cu Fenrir. balaurul care roade rădăcinile Yggdrasilului va izbuti să taie seva de viaŃă a frasinului cosmic. victorios asupra lui Freyr. ea va fi lansată pe apele negre ale morŃii de către uriaşii gheŃurilor. peste câteva cicluri cosmice. fiind înghiŃit de către lupul Fenrir. lupul Fenrir. zeul asen al războiului. zeiŃa subpământeană Hei şi şarpele de tip ouroboros Jormungand. presimŃind grozăvia care se va întâmpla.. Nidhogge. Nimeni nu poate spune dacă această acoladă optimistă face parte organic din dramatica poveste a cosmogoniei scandinave. fiindcă oamenii şi zeii uită să facă pedichiura rituală a leşurilor pregătite pentru a lua drumul lumii de dincolo. De aceeaşi parte se vor afla câinele monstruos Garm. Bifrost. sau este doar o pioasă interpolare corectivă ulterioară. mai mult chiar. mai curate decât cea anterioară. unghiile netăiate ale morŃilor. care vor izbuti să treacă de „puntea curcubeului". Cosmogonia 117 . devenind suficient de mare. însă.. fiind cauzat. care apăra Asgardul.se vor înfrunta pe şesul Vigrid. care se va prăbuşi la pământ cu un zgomot infernal. dilema nu va putea fi rezolvată până în momentul apariŃiei unor detalii textuale inedite. referitoare cu precădere la morŃi: Edda are chiar şi o imagine de neuitat. construită de către duşmanii Asenilor din. trickster-vl malefic al zeilor Aseni. în timp. Ragnarb'k-vl va fi precedat de trei ani cu frig năpraznic. ipoteza interpolării pare a fi cea mai plauzibilă. De partea atacatorilor. a corăbiei negre Naglfar. Filologic. Odhin însuşi piere în această luptă. Ymir . prăbuşindu-se odată cu el. sub aspect logic. care îl va ucide pe Tyr. al zeiŃei Hei. odată cu Ragnarb'kvl. Lif (ViaŃa) şi Lifthrasir (DorinŃa de viaŃă) izbutesc să se ascundă în trunchiul frasinului cosmic Yggdrasil. ele vor da naştere unei noi seminŃii cosmice. la cârmă aflându-se Loki. şi uriaşul ignic Sutur.doresc să răzbune dezmembrarea părintelui lor. se vor afla zeul malefic Loki şi progeniturile sale. când ecourile Ragnarokvlui se vor fi uitat. monstrul Midgardului. înainte de Ragnarok. de erorile sacrale ale zeilor şi oamenilor.

gaj înŃeleptului Mimir -. Tyr lasă un braŃ în gura lupului Fenrir. la druizii cu care ne vom întâlni în capitolul care urmează. aşa cum fac Odhin şi Thor. fiul lui Odhin şi al Friggăi. cultivându-l chiar. zeu ignic şi metamorfic. stăpânul Runelor. Loki este. coboară tragic în lumea de dincolo. ei au parte de o seamă de întâmplări memorabile. nu reprezintă decât amânarea unui sfârşit spre care converg toate cele existente. culegătorul vâscului de pe trunchiul de foc al stejarului. Altfel formulată ecuaŃia: viaŃa. într-unui dintre episoadele cele mai cunoscute ale poemului. cărora le place să se plimbe cu el. pe de altă parte. aruncată de către zeul asen orb Hodr. purtând totul spre un final negativ apoteotic în care va pieri şi marele zeu care guvernează lumea. Odhin. 118 . în centrul metafizic al complexului se află însă fascinantul Loki. e imposibil să nu te gândeşti. tolerându-l. frumosul Balder. citind acest episod. de fapt. cangrena răului urcă insidios în univers.îl dă. zeii Walhallei cresc sămânŃa Ragnarb'k-vhri în propria lor cetate. cu toate bucuriile şi suferinŃele pe care le încercăm în ea. care le dezmembrează trupul şi îi apropie ineluctabil de Ragnarok: Odhin îşi pierde un ochi în lumea de dincolo . Aşa se face că destinul zeilor Aseni e determinat de moarte. fiind lovit de o creangă de vâsc. de-a lungul Eddei. suportând adesea şi vicisitudini neaşteptate din cauza acestei însoŃiri.scandinavă are structura unei eschatologii metafizice cu substrat iniŃiatic: moartea.

Odysseus poartă o cicatrice la picior. Ştefan Borbely. atunci când le va dezvălui. Antropologia aduce. tot conspirativ. slujitorilor săi. cap. clandestin şi conspirativ.. pentru înŃelepciune şi pentru măreŃele sale fapte de arme (v. 255-301) 119 . chiar şi-n cercuri simandicoase. Eroicul. pentru a vorbi şi nu ar fi fost trimis în misiuni menite să îi sporească gloria. „neiniŃiat". XXI. respectiv Ahile vs Odysseus. şi-n unele cazuri chiar superior. 2001. că Odysseus rătăceşte zece ani pe mare în drumul său de întoarcere spre Ithaca pentru a se „iniŃia". fără ca textul să fi sugerat vreodată că s-ar afla într-o situaŃie de inferioritate faŃă de ceilalŃi. luptând umăr la umăr cu toŃi marii eroi ai Aheilor. n-ar fi fost admis la adunările căpeteniilor.). E inexplicabil de ce trebuie să facă acest lucru: în războiul de sub zidurile Troiei el este lăudat de mai multe ori pentru iscusinŃa sa de neegalat. XIX. Se spune. Eroul homeric. că a revenit în cetate (ibid. 505 sq. suficiente argumente pentru a acredita ideea că soŃul răbdătoarei Penelope nu are motive pentru a se iniŃia după ce petrecuse zece ani sub zidurile Troiei. doica sa din copilărie. şi ea. fiind recunoscut ca atare: un camarad de arme inferior. atunci când îl spală pe picioare. pe care i-o descoperă. plus bibliografia aferentă). odată ajuns acasă în Ithaca {Odiseea. De această cicatrice se va folosi Odysseus ca semn de recunoaştere. nu i s-ar fi încredinŃat sceptrul. E şi rege. De la Herakles la Eulenspiegel. ceea ce implică un statut cel putin egal cu acela al celorlalŃi eroi. or Odysseus are parte de toate acestea.INIłIERI ŞI SACRIFICII Poate că cea mai bună introducere în problematica iniŃierilor este aceea de a avertiza împotriva folosirii abuzive a termenului. Eurikleea.

trebuie să avem în vedere şi foarte cunoscutul episod al incursiunii nocturne a lui Odysseus. fiindcă riscăm să suprainterpretăm textul. din lliada (Doloneia: X. primul slujitor întâlnit de către erou la revenirea sa în Ithaca este un porcar. formată din Agamemnon. 235 sq. însă pentru a aproxima adevărul antropologic al vizitei cinegetice la bunicul Autolykos (hoŃ vestit. când Odysseus îşi protejează capul cu o masivă cuşmă încrustată cu dinŃi de mistreŃ „tare îndesiŃi". Telemah.). Nestor şi Palamedes. la care dobândise rana.. Jurământul îl face însă vulnerabil la chemarea aheilor. 282-287) nu are în mod inechivoc caracteristicile ritualice ale unei iniŃieri. altfel spus. totuşi. apucându-se de arat cu un plug la care înjugase un asin şi un cal. toate indiciile unui „trup însemnat". Menelaos.. deşi vânătoarea de pe muntele Parnesos. şi în acest fel le arată tuturor că este în toate minŃile. amintită în două rânduri în Odiseea (XIX. pentru a semăna sare în brazdă. Palamedes dejoacă stratagema lui Odysseus. şi momentul în care Odysseus este racolat pentru expediŃia troiană. Nu întâmplător. 120 . pentru a scăpa. şi în aceste condiŃii el nu doreşte să îşi părăsească soŃia. Relevant este. La fel de adevărat este însă şi faptul că un om neiniŃiat n-ar fi fost admis la o asemenea vânătoare. totemică. Odysseus opreşte plugul înainte de a da peste pruncul nevinovat. XXI. el se preface nebun în momentul în care delegaŃia aheilor. cele două episoade sugerează o legătură iniŃiatică. „bine de tot rânduiŃi" (ibid. 563-611.Eroul are. 25l-252). căruia Odysseus îi datorează numele.).. extrapolări prea multe nu se pot face. prin structură. pe Penelope. de înrolare. or. la care participă împotriva voinŃei sale: tocmai i se născuse fiul. soseşte în Ithaca. în tabăra troienilor. fireşte. prin coroborare. însă detaliile sunt prea iscusit concatenate pentru a nu sugera o posibilă relaŃie logică. însoŃit de Diomedes. Vânătoarea de pe muntele Parnesos nu e singurul eveniment din complexul odiseic care să sugereze o iniŃiere. aşezându-l în calea plugului pe micuŃul Telemah.

Structura de ansamblu a ritului iniŃiatic este şi mai pregnantă în cazul celeilalte stratageme de evitare a înrolării pentru războiul troian. dar nu se va întoarce. In consecinŃă. recurg la o stratagemă iscusită: ei intră în cetatea lui Lykomedes deghizaŃi în negustori. şi pentru a-l deconspira pe erou. el trimiŃând la morfologia unui rit de iniŃiere. dar el reiterează un scenariu iniŃiatic tipic. chiar dacă prefăcătoria lui nu este decât o stratagemă. el se autodistruge. în palatul regelui Lykomedes. Episodul nu are. Singurul care mai cunoaşte ascunzătoarea este profetul Calhas. unde eroul este pus să îmbrace veşminte femeieşti şi să participe la îndeletnicirile specifice acestei jumătăŃi graŃioase de umanitate. conotaŃia directă a unui rit de iniŃiere. Odyseus trece prin „cadavrul" copilului său. care i-o dezvăluie lui Menelaos. ştie de la ursitoarele Moire că fiul ei va pieri în floarea vârstei dacă va participa la război. etalând mărfuri luxoase. desigur. Planul este dus la îndeplinire de către însoŃitorii negustorilor deghizaŃi. Odysseus şi Diomedes o pornesc imediat într-acolo. pentru a înfrunta duşmanul. pentru a renaşte în calitate de tată: într-adevăr. Odysseus regresează într-un stadiu preraŃional. La sosirea delegaŃiei ahee. care smulge armele dintre podoabele întinse în faŃa sa şi se repede cu ele pe ziduri. în care. Thetys îl ascunde pe Ahile pe insula Skyros. Mama sa. se dispersează. toŃi bărbaŃii se mobilizează. trezirea sa din nebunia simulată nu are loc decât în momentul în care Palamedes îi pune la încercare instinctele de tată. care încântă privirea prinŃeselor. numai că în mijlocul lor aşează câteva arme. el va fi. la nivel simbolic. cel mai înverşunat fiind Ahile. cel mai însemnat dintre eroii care vor asedia Troia. 121 . cu certitudine. pentru a „renaşte". de damă. zeiŃa Thetys. în momentul în care Agamemnon şi Menelaos lansează campania de recrutare a eroilor pentru expediŃie.Dincolo de povestea patetică se află substratul antropologic al episodului. al cărei protagonist este marele Ahile. care se prefac că atacă cetatea.

Simbolic. travestirea prin veşmânt femeiesc nu reprezintă singurul indiciu . Chiar şi în comunităŃile religioase bine structurate. mama lui îmbracă haine cernite. Coregrafia clasică arată în felul următor: în momentul în care neofitul este pregătit să înfrunte probele fizice ale ritului iniŃiatic. în cazul lui Ahile. fiind înlocuită cu cea culturală: ca o regulă. în moarte. la „casa bărbaŃilor". în forma sa clasică. îşi jeleşte fiul. pentru a se pregăti de căsătorie. şi chiar efectiv. această disjuncŃie este marcată de tabuizarea relaŃiei dintre iniŃiat şi părinŃi în viaŃa de după iniŃiere: ei se prefac că nu se mai cunosc. mimează ignoranŃa reciprocă. parte. în 122 . dobândită prin intermediul iniŃierii. întorcându-se. regresia iraŃională.a incintei.există unul şi mai pregnant. neofitul devenit iniŃiat nu va reveni niciodată acolo. Orchestratoarea acestei deghizări este mama. ilustrat de veşmintele de împrumut ale lui Ahile. toate.Prefăcătoria. din recuzita coregrafică a riturilor de iniŃiere.partea malefică . este spectaculosul motiv al „trecerii prin femeie". chiar dacă se întâmplă să se întâlnească pe potecile aşezării sau cu prilejul unor îndeletniciri comune. din nou. detaliu care aproape că nu mai trebuia precizat. în primul rând. ca şi cum acesta ar pleca pentru totdeauna. are toate motivele să procedeze astfel: odată plecat din casa părintească. fiindcă „trecerea prin mamă" . numai că ceea ce ne atrage aici atenŃia. Prin iniŃiere. Protoistoria mitului atribuie biografiei lui Ahile un episod similar celui pe care-l avem. din zilele noastre. de regulă în stânga . asociat. ca şi cum nu sar cunoaşte. de regulă. fie el biserică sau moschee: femeile stau separat de bărbaŃi. ci numai pe aceea culturală. asumarea vremelnică a unei identităŃi străine fac. raŃionalizate. vestigiile acestui obicei aparent bizar reapar în momentul abordării spaŃiului sacral. şi nu comunică în timpul ritului.cu sensul separării de ea . identitatea lui naturală va „muri". în unele triburi arhaice. comunităŃile arhaice nu recunosc identitatea naturală. mamei.este momentul inaugural indispensabil al oricărei iniŃieri.

3) aflarea miturilor de origine ale comunităŃii. neofitul plecând spre locul de iniŃiere printre picioarele ei. „Trecerea prin mamă" apare şi aici. de obicei sub forma unei vânători a animalului totemic. întrerupe ritul şi îl încredinŃează pe Ahile centaurului Cheiron. îndepărtându-l de mamă. dar este de o relevanŃă simbolică deosebită. „Riturile săvârşite chiar pe prag . întregul scenariu cuprinde. ceea ce ne duce la cartea clasică a ritualisticii de iniŃiere: lucrarea lui Arnold van Gennep. Ştiind de la Moire că fiul său va muri tânăr. ea are rolul de prag. în fel acesta. făcând parte din categoria riturilor preliminare ale unei coregrafii de iniŃiere. iniŃiere propriu-zisă. în esenŃă. la nivel simbolic.complexul lui Demeter. în sensul invers naşterii. Thetys freacă cu ambrozie pruncul şi îl Ńine în foc pentru a-i conferi nemurirea. „rituri de separare" de lumea anterioară. mama îşi desface picioarele. de loc de trecere între două identităŃi. numai că într-o noapte Peleus se trezeşte. 4) imitarea mitului constitutiv al comunităŃii. pe care le suportă neofiŃii. cea naturală şi cea culturală.sunt rituri de limită" (p. cinci subfaze: 1) probele de anduranŃă. care comportă. publicată la noi în traducere în anul 1996. comunicate în condiŃii restrictive speciale. înveşmântată în haine cernite.scrie Arnold van Gennep . Riturile de trecere. Separarea de mamă a neofitului este înscenată în unele comunităŃi arhaice printr-un gest pe care nu îl găsim peste tot.separarea neofitului de identitatea naturală în care vieŃuise până atunci (riturile de dezagregare). care sunt de regulă adevăruri ezoterice. pe de altă parte. foarte dureroase. mama „moare" pentru el. adică trecerea prin „originile" comunităŃii şi regurgitarea lor ca „nou-născuŃi" (moartea lor ca „om natural" şi renaşterea ca „individ cultural". suportată într-un spaŃiu extracomunitar. 2) „îngurgitarea" lor de către animalul totemic. la rândul ei. 29). trei momente concatenate între ele: . la care iau parte 123 . episod care intră în consonanŃă cu restul mirului.

de obicei prin ardere -. Concret. . este vorba de faptul că proba sângelui din coregrafia ritului de iniŃiere . „renăscut" ca identitate culturală. ci unui om care priveşte mentalitatea arhaică din perspectiva psihologiei adâncurilor. care dacă ar fi duse în spaŃiul comunitar. ar dezechilibra sacral comunitatea respectivă. pe motivul că ele sunt „contaminate" cu suprasarcini sacrale.toŃi iniŃiaŃii.revenirea iniŃiaŃilor în spaŃiul comunităŃii (riturile de agregare. pentru a trece personal proba sângelui. Freud porneşte de la câteva aserŃiuni asociate direct structurii riturilor de iniŃiere.atunci când neofitul. la nivelul primei secvenŃe.reprezintă. ceea ce presupune că fiecare nou iniŃiat trebuie să ucidă. sub forma unei mese ritualice ale cărei resturi se distrug . participă la uciderea animalului totemic al tribului . I de Opere). 1991. ed. 5) consubstanŃializarea prin consumarea cărnii animalului vânat. în voi. o interpretare originală. fiind „consacraŃi" prin ascultarea miturilor. Miturile cosmogonice le sunt relatate neofiŃilor după ce aceştia trec cu succes probele de anduranŃă şi depăşesc „proba întunericului" (sunt îngurgitaŃi de către animalul totemic al tribului şi regurgitaŃi.şi sacrificiile sunt intercalate în structura integrativă a unui rit de iniŃiere. a uciderii. Sacrificiul intră în logica ritului de iniŃiere prin actul de repetare a vânătorii primordiale. pe care o vom rezuma. distrugerea ca atare a corpului): abia în această fază ei dobândesc drepturi sacrale depline în cadrul comunităŃii. strict sintactic. în Totem şi tabu (1913. rom. fiecare dintre ei trebuind să treacă „proba sângelui". Concluzia minimală pe care o putem stabili până acum este că miturile cosmogonice . de reintegrare). asociat. ceea ce înseamnă. Subtilitatea demonstraŃiei rezidă in faptul că ea nu se datorează unui antropolog de profesie. pe care le vom putea folosi şi în abordarea generală a fenomenului. un ultraj („crimă") la adresa originii sacrale a comunităŃii: vânând animalul totemic. în subsidiar „Părintelui" cosmogonic 124 . Acestei problematici Freud i-a dedicat.

Uranos. prezintă crima ca fiind necesară pentru buna funcŃionare ulterioară a lumii. sugerând că ea va fi periodic reiterată de acum încolo. pentru ca universul să „funcŃioneze" cum se cuvine. iniŃiatul experimentează terifianta maximă de care poate avea cineva parte. p.cum am văzut -în ecuaŃia de bază a multor cosmogonii: Tiamat. Kronos. de a „ucide" originea comunităŃii sale. pe de altă parte.serializarea retorică (sau ideologică. compusă din zeii generaŃiei secunde care iau parte la „crimă": „hoarda paternă . întemeiat pe legăturile de sânge. parentajul abuziv intră . Urmărind structura sugerează Freud -. din unicitatea unui fapt premoral (crima totemică) ? Prin . este creată lumea.. 150).intră în categoria părinŃilor cosmogonici abuzivi.. Toate acestea . şi pe trebuinŃa de ispăşire generată de conştiinŃa vinovăŃiei. cit. ba mai mult. noi mai putem sesiza şi o altă similitudine: prin intermediul sacrificiului primordial. crima totemică se transformă în rit. Pe de altă parte.arată Freud .spune Freud -«supunere retroactivă" (ibid. am spune noi azi) a crimei dintâi: zeii tineri. reuniŃi într-un „clan fratern" al cărui secret covârşitor este uciderea în comun a „Tatălui". religia pe conştiinŃa vinovăŃiei şi pe căinŃa subsecventă. şi traduc raportul cel mai înspăimântător pe care îl poate avea cineva cu sacrul. aceea de a ridica mâna. Ymir. de cele mai multe ori violentă. al fiilor răsculaŃi împotriva tatălui. fraŃii tineri exorcizează. adică într-un fenomen de serializare exorcizantă: prezentând crima ca fiind „necesară".al comunităŃii respective. 153) .subliniază Freud . prin a căror înlăturare.a fost înlocuită de clanul fratern. în acest fel. p. Yahwe chiar .prin sacrificiile de primogenitură pe care le cere . morala pe necesităŃile acestei societăŃi.scrie Freud (op. pe de o parte. 125 . spulberă spaima exercitată de către omor prin .se petrec într-o fază premorală a umanităŃii. Societatea se bazează acum pe complicitatea la o crimă săvârşită îft comun. fraternă." Cum se ajunge la morală. se înlocuieşte paradigma paternă cu una.

. Pentru omul comunităŃii arhaice. sau . Moses I. să mai precizăm şi un alt aspect.pozitivă sau negativă .] Deci. Jean-Pierre Vernant. laturile sale incomode. reprezintă interiorizarea unei culpe. altruismul său. cu o dublă deschidere: acest înveliş are o relevanŃă ontologică .termenul e departe de a fi cel mai potrivit .el este persoana pe care o am în faŃă. Opere. faptul că. 388e sq. anatemizat. cât şi suma . „lăuntricitatea" e total irelevantă. dacă cineva ar înfăŃişa oameni slăviŃi stăpâniŃi de râs..aici. un astfel de exces aduce o schimbare excesivă. metodologic vorbind. corpul ca atare . şi el. plăcut sau dezagreabil. unde Socrate spune: „însă oamenii noştri nu trebuie nici râsul să-l iubească. ceea ce duce la definirea oricărei morale ca pe un fenomen de exorcism. foarte subtil... ceea ce înseamnă.. pe scurt. ci. ea înseamnă atât aspectul exterior.e perceput ca un înveliş de sacralitate. de pildă. Finley). Căci atunci când cineva ar izbucni într-un hohot de râs nestăvilit.a însuşirilor sale lăuntrice: întregul moral şi afectiv pe care această persoană îl circumscrie. ceea ce ascunde. Pentru noi. [. cu 126 . adică a unei negativităŃi. în Republica lui Platon (II. prezintă ca pozitivitate. trebuie să vedem nu ceea ce această morală relevă. 159). sau. Mergând pe această ecuaŃie străveche de psihologie politică. Pe de o parte. mulŃi exegeŃi ai polisului grec (Fustei de Coulanges. dezordinea (vizibilă în raporturile dintre cetate şi ritul dionisiac. dimpotrivă.ConŃinutul acesteia este. dimpotrivă. dacă dorim să cercetăm motivaŃia metafizică sau psihologică a unei morale." Revenind la raportul dintre iniŃiere şi sacrificiu. V. au pus la baza funcŃionării destul de bizare a cetăŃii ateniene raŃionalizarea spaimelor pe care această cetate le încearcă: poliantropia (teama pricinuită de înmulŃirea numărului de locuitori peste nivelul de subzistenŃă al cetăŃii). legat de modul în care un om al unei comunităŃi arhaice îşi reprezintă individualitatea unui preopinent. p.„persoana". sau chiar în relaŃiile tensionate cu secta orficilor) sau râsul. nu va trebui să primim asemenea versuri şi cu atât mai puŃin dacă ar fi vorba de zei.. însă.

ed. ed. în funcŃie de situaŃie. ultimul termen fiind. 1993. pentru a evita contaminarea negativă. ed. Idem. benefic sau malefic. rom. el comite un act de lez-sacralitate: aduce atingere unui echilibru de sacralitate. unde se doboară animale pentru hrană -. cap. în polineziană. dar nici prea aproape. Sacrul. Formele elementare ale vieŃii religioase. Eseu despre dar. ed. 1995. rom. dobândită. Structură şi funcŃie în societatea primitivă. ed. ceea ce îl obligă pe omul comunităŃii arhaice să stea mereu la mijloc: nici prea departe de sursa sacrală ca atare. Arnold van Gennep. Radcliffe-Brown. R. Teoria generală a magiei. 2003. de la sacrificiul totemic originar la „simpla" participare a cuiva la o vânătoare banală. el reprezintă legătura dintre respectiva entitate şi originea ei sacrală. 1997. V: Riturile piaculare şi ambiguitatea noŃiunii de sacru. Marcel Mauss . A.] Dubla accepŃiune a sacrului este cel mai potrivit reprezentată în relaŃie cu totemismul şi cu interdicŃia sacrală. Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. obişnuit). rom. Despre tabu. ed. cu care iau masa sau care îmi oferă un cadou. Aspecte ale mitului. opusul noŃional al lui noa (îngăduit. accesibil. în cazul oamenilor trecuŃi printr-un rit de iniŃiere. ed. rom.. cit. prin consubtanŃializarea pe care o întâlnim de mai multe ori în perimetrul unui asemenea rit.am în vedere aici întreg spectrul sintactic al crimei. 2000. Eliade: Sacru şi profan. Totemismul. Idem. rom. Starea actuală a problemei totemice.şi. cap. [Pt. Marcel Mauss. pe de altă parte.care mă confrunt. M. provoacă un efect dual. In consecinŃă. energetizează şi maculează simultan. tabu. ed. ConsecinŃa e că sacrul. cap. 1996. în indiferent ce formă s-ar manifesta el. în dezacord cu unilateralizarea cu care ne-a obişnuit mentalitate creştină: sacrul e benefic şi malefic totodată. rom. Julius Ries. 2000. v. are o accepŃiune duală în antropologie.Henri Hubert. aprofundarea temei. Riturile de trecere.: Emile Durkheim. I: Clasificarea riturilor. atunci când cineva ucide . adică: o sursă de suprasarcină sacrală . Tabu-vl presupune existenŃa unei 127 . rom.

se comunică în prealabil comunităŃii. Mana.fie el benefic sau malefic . orice asemenea rit .chiar şi vânătoarea în aparenŃă anodină . fără excepŃie. Putem observa această dinamică neutralizatoare la o vânătoare banală. Contactul cu mana . de regulă.e un fapt public: el este cunoscut de către toată lumea. etc. dozată în exces. de rituri de „îmblânzire" a portantei sacrale a animalului care urmează să fie sacrificat. Toate au în vedere. Nici un membru al vreunei comunităŃi arhaice nu pleacă „pe ascuns" la vânat. dacă aceasta s-a soldat cu un succes. lovite cu săgeŃi sau incizate cu săbii. motiv pentru care cel atins de suprasarcina sacrală trebuie să se „purifice" pentru a redobândi echilibrul de sacralitate..dezechilibrează portanta sacrală a cuiva. Apoi efigia sau conturul sunt înŃepate cu suliŃa. înainte ca leşul să fie introdus în perimetrul comunitar: el este „spălat" de energia sacrală suplimentară. motiv pentru care ne limităm să adăugăm doar câteva remarci.energii sacrale misterioase. Plecarea ca atare a vânătorului este precedată. ritul de lustrare (neutralizare a portantei sacrale excedentare) se petrece la graniŃa exterioară a comunităŃii. care poate lipsi sau poate fi. la adăpost de privirile eventual „invidioase" sau „frustrate" ale celorlalŃi. dimpotrivă. în consecinŃă. i se „explică" victimei motivele pentru care va fi sacrificată. el transformă acŃiunea sa 128 . dimpotrivă. De regulă. economia sacrală a comunităŃii: e singurul punct de vedere pe care trebuie să îl luăm în considerare. întreprinsă cu scopul asigurării mijloacelor de subzistenŃă. pentru ca puterea ostilă a animalului să fie neutralizată. şi în acest fel dobândeşte drept de liberă intrare în spaŃiul comunitar. acest lucru se produce prin intermediul unui simulacru anticipativ: conturul animalului este desenat pe nisip (în alte locuri se aduce o efigie a animalului respectiv. un dublet): acestea sunt în prealabil „îmblânzite" de către participanŃii la rit. utile pentru înŃelegerea generală a fenomenului. După vânătoare. se rostesc formule de „iertare". Sintaxa vânătorii pe care am descris-o e arhicunoscută în ritualistică.

de regulă rude: niciodată ea nu este consumată exclusiv de către cel care vânează. motiv pentru care „legarea" mortului şi accesoriile complexului legător din domeniul ritualisticii thanatice devin prioritare: nu reverenŃa faŃă de cel dispărut guvernează. pentru a nu se mai întoarce. aici.într-un gest public. SituaŃia e generală. care pot dezechilibra economia de sacralitate a comunităŃii. La celălalt capăt al acŃiunii. pe care îl putem. ci pentru a izola simbolic . InteracŃiunea sacrală din complexul funerar se mai manifestă sub un anumit aspect particular. O comunitate arhaică generează sărbători nu pentru a-i „bucura" pe membri săi. doliul. acela funerar. de pildă. O comunitate arhaică nu reacŃionează la moarte aşa cum o facem noi. pentru ea. prin care pot pătrunde în lumea celor vii energii sacrale negative. „poarta" respectivă trebuie să fie „închisă" (profesorul Nicolae Bot a lucrat. pentru ca în acest fel portanta sacrală excedentară a acŃiunii cinegetice să se neutralizeze. la noi. carnea animalului vânat se distribuie. căpeteniei şi unor familii din proximitate. Să luăm. Toate acestea au ca substrat decretarea acŃiunii ca fapt public. sau pentru a le întreŃine buna-dispoziŃie. cazul antropologic cel mai cunoscut fiind sărbătoarea. zeilor.ar resimŃi o anxietate sacrală: echilibrul de sacralitate a fost ameninŃat. apariŃia unui cadavru undeva în comunitate înseamnă că acolo „s-a deschis o poartă spre moarte". dacă nu s-ar întâmpla aşa. perturbat.un exces de sacralitate care o ameninŃă şi pentru a neutraliza acest surplus. de asemenea. câŃiva membri ai comunităŃii -sau chiar comunitatea ca atare. ceea ce impune gesturi compensative de neutralizare. luată în întregimea sa . cazul unei înmormântări. în consecinŃă. ci dorinŃa de a-l „lega" pentru totdeauna pe mort de lumea de dincolo. generaliza: prin ex-teritorializarea excedentului de sacralitate produs de cadavru.spaŃial şi temporal . aşa cum o 129 . foarte mult pe această temă). dar o ilustrăm printr-un caz particular al riturilor de trecere şi de prag. în parte. prin izolarea sa simbolică de restul comunităŃii.

cap. In biserică. James George Frazer (Creanga de aur. care e purtat tot timpul pe lângă sicriu. pentru a demonstra că ritul neutralizării funcŃionează chiar şi acolo unde aspectele mitice originare au fost estompate.lucru care. de obicei. de-teritorializate în raport cu spaŃiul comunitar şi supuse unor interdicŃii care presupun dezagregare. toate acestea sugerând ex-temporalizare şi exteritorializare. ed. XX/3) a dedicat un capitol separat Tabuurilor privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii: menstruaŃia. voi lua. toate sosirile. în Bucovina. Momentul demonstrează că orice rit funerar este. Se creează o busculadă. „sălbatică" în raport cu locul în care se desfăşoară acŃiunea . un suflător în bucium anunŃă. centrul comunităŃii. 130 . pentru ca portanta sacrală a contactului cu casa mortului să se neutralizeze în patru zări. După naştere.o biserică -. prăjituri. La priveghi. se întâmplă -. dar şi naşterea.în cazul de faŃă bomboane.cunoaştem noi din zilele noastre: oamenii se îmbracă frumos. prin care intră în comunitate surse de suprasacralizare. am întâlnit personal.şi. care Ńin tot de logica unei izolări intracomunitare prin intermediul „sărbătorii". motiv pentru care femeile ajunse în situaŃiile respective sunt izolate. câteva cazuri raŃionalizate. mortul este şi el pregătit. sunt resimŃite ca „deschideri de porŃi". chiar dacă decesul ajunge să fie cunoscut rapid în sat . sunt orânduite bucatele. şi un sacrificiu. nimeni nu merge la casa mortului până când familia acestuia nu termină preparativele de ex-teritorializare. II. există un moment dramatic . simultan. în mod paradoxal. şi alte aspecte. sau la terminarea ciclului. în general dulciuri . violent sau chiar gălăgios . băutura. din afara gospodăriei. casa mortului devine. şi „roadele" pomului .când copiii sunt îndemnaŃi să desfacă pomul celui decedat. intenŃionat.sunt smulse cu frenezie. cu hainele sale cele mai bune. rom. 1980. la Dorna Candrenilor. în primul rând. voi. vremelnic. Vestigiile acestei neutralizări a portantei sacrale excedentare le găsim peste tot în antropologie.

The Study of the Twins. The Curious World of the Twins. Hawthorn Books. sacrificiul de primogenitură 131 . Harmondsworth. Avraam călătoreşte trei zile până la muntele unde se va săvârşi „arderea de tot". Gallimard. 1960. episodul din Geneza 22. New York. D.aşa cum bine se ştie verificarea tăriei de credinŃă pe care o are tatăl. prin intermediul unor rituri de egalizare a funcŃiei sacrale. Ibid. 1972. In: Miscellania P. motiv pentru care. Peter Packer. PUF. In: L'Homme. Le roman des jumeaux et autres essais. Sangree. gemeni. lucrurile par a fi. 1971. Isaac. E. An Indo-European Myth in Germanic Tradition. Vincent and Margaret Gaddis. fiindcă prin eliberarea de sarcină. femeia aduce în comunitate o „suprasarcină sacrală". Mexico City. Ward. I. a unui copil. Paris. Dificultatea ritualistică a situaŃiei vine. 13/1973.ele sunt reagregate. Grisward.. sub forma. Penguin Books. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. The Twin Cult in the Old and New World. L. fiind cel mai cunoscut.Los Angeles. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat. Berkeley . când Yahwe îi cere lui Avraam să-l sacrifice pe unicul său fiu. în multe comunităŃi arhaice. Harris. J. Peter J. motivaŃia imediată fiind . 1906. M. In: Folklore Studies. unde naşterea gemenilor este resimŃită ca un dezechilibru sacral care nu poate fi neutralizat. 19. Georges Dumezil. Le sacre et la violation des interdits. totuşi. Adler. R. Les jumeaux sont rois. le cahier. Sub aspect ritualic. H. evident. La gemellite et le principe d'ambiguite. W. le couple et la personne. NRF. Les jumeaux. Death of the Other Seif Cowles Book Co. The Divine Twins. The Cult of the Twins. în privinŃa naşterii. 1968. Cambridge University Press. 1974. Paris. asocierea gemenilor cu negativitatea fiind prezentă în multe comunităŃi arhaice. puŃin mai complicate. New York. A. ritul corespunde unei coregrafii de exteritorializare: la indicaŃia lui Yahwe. 1958. Mittler. Morfologic. în cazul de faŃă. Paris. Rivet. Rene Zazzo. v. 1995] Un caz cu totul special apare în sacrificiile de primogenitură. Loeb. din virtualitatea funestă a gemelarităŃii. 11/1971. voi. însă. [Pt. 1970. Levi-Makarius.

se explică prin credinŃa că suprasarcina sacrală pe care o reprezintă primul născut nu poate fi neutralizată. prin intermediul ei. de asemenea stihială. pentru ca familia . în forme degradate. Inversul formulei este valabil pentru cutumele de succesiune: moştenirea îi revine. şi în acest fel 132 . şi apare în adunările căpeteniilor din Iliada lui Homer. aflându-se foarte departe de paradigma suveranului înŃelept. cel puŃin. Dimpotrivă. Se întâmplă ca şi cum sacrul ar fi în mod excesiv concentrat în posesia unei singure persoane. Enkidu. rege al străvechiului oraş Uruk.cunoscut la multe popoare . în aparenŃă.şi. acesta circulă de la căpetenie la căpetenie. fiindcă în fiinŃa lui se concentrează doza majoră de sacralitate a familiei. o contrapartidă a lui Ghilgamesh. Ghilgamesh exasperează Urukul: desparte soŃi de soŃii. unde accesul cuiva la cuvânt este precedat de luarea în mână a unui sceptru. copii de părinŃi. care apar în locuri geografic îndepărtate una de cealaltă. în consecinŃă. întreaga comunitate . în spaŃiul sumeriano-babilonian în care se petrece acŃiunea. desigur. In aparenŃă. motiv pentru care locuitorii cetăŃii li se adresează zeilor. menite să trimită doar estompat spre motivaŃia antropologică originară. un sălbatic de o forŃă neobişnuită. zeii decid să făurească. eroul cu acest nume. unul strict politic. Al doilea caz este. ne aflăm în faŃa unui abuz social şi politic. aceasta e accepŃiunea pe care i-am da-o noi. în condiŃii de regulă ceremoniale. în afara cetăŃii. comportamentul stihial al lui Ghilgamesh este resimŃit ca un exces sacral. când el nu mai este eliminat sacrificial). pentru a lua măsurile corective care se impun. tot primului născut (în timpuri mai noi. de regulă. Există şi două vestigii raŃionalizate ale acestei stări de fapt. azi. prin apariŃia căruia portanta exclusivă a sacrului se „împarte". Apelul la zei demonstrează însă faptul că. el trebuie să dispară.să se reechilibreze sacral. este cerut. se comportă imprevizibil şi abuziv cu supuşii săi. în Epopeea lui Ghilgamesh. care conduce prin intermediul unor legi şi fapte drepte.

şi anti-rituri. nu este acela de a tranzacŃiona o relaŃie cu divinul .. înŃelegem prin „rit închis" ansamblul riturilor de integrare a portantelor sacrale. prin intermediul cărora ea se apără de un exces de sacralitate. După demonstraŃia.portanta sacrală excesivă a căpeteniilor este. neutralizată. inventariind toate aceste exemple. aici. bună doar pentru uzul demonstraŃiei de faŃă .trebuie să includem ansamblul riturilor de resacralizare secvenŃială cu care suntem 133 . o comunitate se apără pe sine de un exces de sacralitate. Structure and Anti-Structure. Ithaca. 1977). ci de a neutraliza dezechilibrul sacral al comunităŃii respective. Putem înŃelege acest fenomen prin separarea . generează rituri sau gesturi de apropiere de sacru. Cel care a lucrat foarte bine pe asemenea teme. dar. Ne aflăm. Corneli University Press. la nivelul unei comunităŃi arhaice. ci prin economia intrinsecă de sacralitate a comunităŃii respective. atrăgând atenŃia asupra faptului că o societate produce întotdeauna . rând pe rând. în schimbul căreia te aştepŃi ca zeul să îŃi întoarcă anumite beneficii (do ut des) -.prin intermediul unei ofrande. Concluzia pe care o putem stabili. orice comunitate care acŃionează în conformitate cu legile echilibrului de sacralitate . geneza lor fiind permanentă.şi simultan structuri şi antistructuri. în faŃa unei modificări de nuanŃă: miza sacrificiului nu se mai explică prin relaŃia de aservire faŃă de divin. din carte.strict metodologică.. totodată. dimpotrivă.a riturilor închise şi a riturilor deschise care apar în economia de viaŃă a unei comunităŃi. „riturile deschise" sunt fenomene de decompresie. în categoria riturilor de agregare a sacrului . a fost Victor Turner (The Ritual Process. Formulând mai frapant lucrurile: prin intermediul unui sacrificiu. este în consonanŃă cu teza echilibrului de sacralitate pe care deja am amintit-o: rostul primordial al sacrificiului. de eliberare de suprasarcină sacrală. -. foarte subtilă.şi nu e lege care să funcŃioneze mai bine la nivelul unei societăŃi.demonstrează Victor Turner . New York.

Hynes. motivaŃia antropologică a prezenŃei nebunului de curte în umbra suveranului. jocurile histrionice. cu suveranul. fiind folosit pentru comunicarea unor opinii defavorabile. dacă suveranul şi nebunul de curte n-ar fi fost receptaŃi ca fiind „o singură persoană". Paul Radin. Din această cauză. au fost şi cazuri în istorie când nebuni de curte au fost sacrificaŃi în locul suveranului. şi le reprimau. E suficient să ne gândim. 134 . la funcŃia sacrală a nebunului de curte din Europa Evului Mediu sau chiar din secole mai apropiate de noi. Otto. însă. spuse direct. 1997. antitetic. gestul fiind echivalat unor rituri de lustraŃie.aproape sigur . în prelungirea demonstraŃiei antropologului american. fapt care se şi întâmpla. reiterarea cosmogoniilor prin simulacre etc. în categoria formelor deschise intră sărbătorile de luxurianŃă sau de exces: carnavalul. această substituŃie n-ar fi fost posibilă. Mythical Trickster Figures. William G. de care . el devenea. în forme uneori spumoase. Philosophical Library. The University of Alabama Press. riturile de deriziune etc. uneori subversive sub aspect politic. A Study in American Indian Mythology. Doty (ed. diferitele rituri cu substrat comic. Tuscaloosa London. fără să fie pedepsit. care se identifica. and Criticisms. sacrul concentrat la nivelul suveranului se dispersa. Trickster. v. motiv pentru care insistenŃa asupra lor ar putea deveni obositoare. realizându-se în acest fel un rit de neutralizare a portantei sacrale excesive. Contexts. William J. care. în aparenŃă. adevăruri neplăcute pe care alŃii. fiindcă nebunul de curte putea rosti.mulŃi „beneficiari" nici nu erau conştienŃi: prin prezenŃa nebunului de curte. nu o dată.obişnuiŃi: riturile anuale de fertilizare. ar fi atras asupra autorilor acŃiuni punitive sângeroase. aprofundarea temei. Beatrice K. ofrandele animale sau vegetale.). Aceste aspecte sunt bine cunoscute. Contours. [Pt. Interesantă este. din prudenŃă. New York. Concret. rolul histrionului de la curŃile regale sau imperiale a fost acela de a-i distra pe suverani şi curteni. Dimpotrivă. o platformă de manipulare pentru anturajul suveranului. 1956.

se împart. o comunitate se eliberează de povara • acumulată a timpului rutinier.în afara paginilor din . cu frenezie chiar. sacrificii şi în afara perioadelor obişnuite de ofrande. chiar prinsă la drumul mare. pentru a se reechilibra sacral.Fools Are Everywhere. orice societate generează sărbători spontane. The Court Jester Around the World. cele solstiŃiale etc).deci şi comunităŃile arhaice -.o continuă acumulare de sarcini sacrale excedentare („criza. şi o subtilitate în plus. Chicago London. căreia acelaşi Rene Girard îi va dedica . şi încredinŃată morŃii fără să fi purtat vreo vină anume. In frumoasa carte a lui Rene Girard. aparent ternă. acest fenomen de decompresie periodică se produce prin raportul dintre sacrificiu şi „violenŃă sacrificială": eterogenitatea tranzacŃiilor sacrale din viaŃa de fiecare zi (plecarea cuiva la vânătoare. sosirea străinilor în comunitate. pentru a căror eliberare societatea „nu are timp" să aştepte o dată anume. 2001. The University of Chicago Press. decese etc. CondiŃia acestor sacrificii neregulate este neutralitatea sacrală a victimei: de regulă. Ajungem în acest fel la morfologia „Ńapului ispăşitor". comunitatea respectivă improvizează. în consecinŃă.] DemonstraŃia lui Victor Turner are.demonstrează Rene Girard . aceasta este aleatoriu aleasă. i prin rutină se „acumulează" timp.) produce la nivelul fiecărei comunităŃi . fiindcă până atunci funcŃionarea sa sacrală s-ar perturba periculos. 1995). etc. sacrificială"). sugerează Victor Turner. ViolenŃa şi sacrul (ed. într-o regularitate cotidiană . care ne aduce în proximitatea superbei lucrări a lui Rene Girard. în vreme 'f ce prin descongestionare. nou. între rutină şi descongestionare. menstruaŃii. naşteri. prin intermediul cărora suprasarcina sacrală şi tensiunea acumulată prin intermediul regularităŃii sunt eliminate. în care fiecare clipă este egală cu cealaltă. Orice societate . rom. NuanŃa demonstraŃiei lui Victor | Turner constă în cronologia aleatorie a descongestiei: pe lângă 1 sărbătorile de regularitate anuală (cele de întâmpinare a anului . ca tipuri de gestionare a timpului. însă.

întâmpinată exuberant de către participanŃii la rit. plecarea sa în lumea de dincolo (ocultarea). Nu vom insista asupra aspectelor teoretice ale ritului Ńapului ispăşitor. de altfel . dar se uită aspectul complementar şi antitetic al coregrafiei. Orice rit dionisiac complet . care privilegiază riturile „închise".se mai discută de către exegeŃi. se insistă cu precădere pe epifania lui Dionysos. cap. altfel spus: viaŃa în moarte. ceea ce ne va determina să repetăm lucruri deja cunoscute. rom.şi iniŃiatic. Coregrafia finală a unui asemenea rit este întotdeauna funerară: dubletul acesta funcŃionează perfect în scenariul complet al ritului. pre-yahwist al formulei . Azazel. Cu unele dintre aceste aspecte ne-am ocupat deja în volumul De la Herakles la Eulenspiegel. „moartea" zeului. pe care exegezele foarte avizate nu uită să îl amintească.135 ViolenŃa şi sacrul . de altfel.o carte separată: łapul ispăşitor (ed. Eroicul (2001. ci vom aplica modelul asupra unor forme raŃionalizate foarte cunoscute din Grecia antică: ritul sacrificiul . în Leviticul 16.piesa Bacchantele a lui Euripide stă mărturie în acest sens converteşte bucuria în tristeŃe şi lamentaŃie. totodată dionisiac şi ritul social care însoŃeşte reprezentarea unei tragedii antice. unde beneficiarul sacrificiului periodic de lustraŃie este demonul deşertului. Am ales aceste două exemple dintr-un motiv cât se poate de simplu: în ambele cazuri. ritul are două jumătăŃi antitetice: prin epidemie se marchează bucuria întâmpinării exuberante a zeului. demonstraŃia pe care o preconizăm merge într-o direcŃie contrară opiniilor obişnuite. 2000). Jocuri şi spectacole). cele 136 . iar prin apodemie. integrative. sau. într-un context cosmologic în care se sugerează că buna funcŃionare a universului este „împărŃită" între Divinitate şi Azazel. Ritul apare. în cazul ritului dionisiac. Ca atare. şi anume că Dionysos este întâmpinat doar pentru a fi ulterior sacrificat şi expulzat din comunitatea iniŃiaŃilor. dualismul sincretic. şi în Vechiul Testament.destul de bizare.

ca la un fapt antropologic. în toate cazurile. ci o moşteneşte genealogic. procesul de lustraŃie nu poate fi oprit. o psihodramă colectivă. cu toate acestea. pe când cetatea antică se raporta la ea . expulzând o victimă. de expulzare.exuberanŃa extazului şi jelania morŃii neputând fi separate între ele.. cum suntem noi azi. şi câteodată violent în exprimarea sentimentelor sale. sub aspect strict uman sau logic. într-o tragedie . prin intermediul căreia comunitatea se purifica. Pe de altă parte. Asimilate Marilor Dionisii. sărbători civice prin care îşi câştigau legitimitate în polis.care dura. Cu toate acestea. spectacolul ca atare al tragediei . Uneori.. nimic logic nu i se poate opune. 137 .hamartia -.nu multe . Textele vechi care ne-au rămas . . ci îşi urmează nemilos cursul.nu redau. se întâmplă. participant: zgomotos de multe ori. sau chiar mai mult . tragediile antice au şi ele . ceea ce duce la concluzia că. de multe ori. în care spectatorul era. noi asistăm la o tragedie ca la un spectacol sublim. contextul social al reprezentării: în realitate. prin el însuşi. în primul rând. aşa cum îl descriu martorii. în Poetica . rom. procesul de expulzare e. înzestrat cu conotaŃii morale grave.cum a demonstrat Guy Rachet în Tragedia greacă (ed.un personaj cu însuşiri deosebite cade sub incidenŃa greşelii tragice .toŃi cetăŃenii participând. ca însuşirile sale intrinseci să fie atât de nobile. tragoidia fiind cântecul vesel-funerar intonat cu prilejul sărbătorilor Ńapului ispăşitor. câteodată.două momente extreme . ca la un rit. implacabil: el nu poate fi oprit. contextul era mult mai detensionat decât nil putem imagina azi. în cetatea antică.reprezenta. spectacolul însuşi fiind receptat de către participanŃi ca un katharsis. încât reconversia greşelii în calitate umană să pară verosimilă. deloc tăcut. o jumătate de zi. vina nu îi aparŃine. unei asemenea victime i s-ar putea da o şansă să se îndrepte. Azi.cum a demonstrat încă Aristotel. fireşte. 1980) structura unor rituri de lustraŃie. fiind apoi expulzat ritualic.

cit. 1966.cum o numeşte * Reluăm aici pasaje din voi. voi. în acŃiunile individuale. Hegel este un optimist unilateral. Hegel: Prelegeri de estetică. MI. esenŃa tragicului o reprezintă manifestarea forŃei divine la nivelul omului: „. 2. W.. „... Traducere de D. D.. din convingerea că relaŃionarea acestor puncte ar putea furniza desluşiri utile. pp. 1978. Eroicul. După Hegel2." Expresia acestei manifestări. ca Ńel urmărit de evoluŃie. dar nu divinul aşa cum constituie el conŃinutul conştiinŃei religioase ca atare. în Estetica. De la Herakles la Eulenspiegel.TRAGEDIA GREACĂ Vom rezuma în continuare* Excursul lui Gilbert Murray (inclus în corpul volumului Themis. 178 138 .să parcurgem câteva concepŃii clasice legate de naşterea tragediei. Editura Univers. conceput ca substanŃa divină filtrată prin interioritatea omului. p." Citatul de mai sus din Hegel atrage însă atenŃia şi asupra unei sintagme esenŃiale în complexul tragic: cea de acŃiune individuală. al unei situaŃii. este eticul.. 1 Gilbert Murray: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. în: Jane Harrison: Themis. p. ci aşa cum se incorporează el în lume. precizează Hegel.. F. Editura Academiei RSR..că tema propriu-zisă a tragediei originale este divinul. 158-l81.scrie filosoful german . de Jane Ellen Harrison) dedicat persistenŃei formelor ritualice în tragedia greacă.. în româneşte de Emeric Deutsch.] In teoria asupra tragediei. 34l-363 2 G. Bucureşti. ed. Hegel ignoră ascuŃirea pesimistă pe care a cunoscuto momentul «negativităŃii» în ideea sa de evoluŃie şi îşi îndreaptă atenŃia unilateral numai asupra concilierii. a Profităm considerând că este locul oportun . PrefaŃă de Alexandru Boboc. potrivit căreia tragicul e reflexul unei circumstanŃializări.. Roşea. [. în teoria pe care ne-o dă. privitor la tragedie -scrie Johannes Volkelt3 -. 2001: pp. sau . Bucureşti. 595 3 Johannes Volkelt: Estetica tragicului. putem spune în general .

cel din Au crezut grecii în miturile lor?6 -: ce anume au văzut grecii în tragedie? Care era obiectul admiraŃiei cu care au investit ei acest gen al artei spectaculare. 76 6 Paul Veyne: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. PrefaŃă de Zoe Petre... vicisitudini."5 Transpunând totul din domeniul esteticului în acela al psihologiei comportamentale. e dificil să dai un răspuns satisfăcător.. ne putem pune cu îndreptăŃire întrebarea . desigur..scrie Volkelt . Traducere de Bogdan Ghiu. fără teama de a comite vreun sacrilegiu: se simŃeau grecii în largul lor văzând 4 Ibid.un proces evolutiv: din germeni periculoşi. pline de oaspeŃi. până ce. p. Bucureşti.] întotdeauna . 160 5 Ibid.parafrazându-l oarecum pe Paul Veyne. 1996 139 . omul măreŃ evoluează doar spre destrucŃie. academice. din categoria acelora care se rostesc doar arareori în medii simandicoase. aflaŃi în caractere şi în situaŃii. evadarea din lanŃul tragic fiind imposibilă: „Tragicul este [. necanonică. două întrebări se pot strecura discret. în marea lor majoritate. încâlciri în desfăşurarea sinistrelor întâmplări. perceptibil în „suferinŃa care îl afectează şi îl doboară pe omul măreŃ în raportul lui cu desfăşurarea umanitală a evenimentelor". în cele din urmă. evoluŃia distrugerii exterioare şi interioare parcurge numeroase trepte de intensitate.Johannes Volkelt4 . casele erau. întreaga cetate. la ele participa. Editura Univers. prăbuşirea este inevitabilă.al unui raport «destinai». derivate direct din ritualistică. DirecŃia tragicului e însă unilaterală: prins în fluxul vinei tragice. Festivalurile atrăgeau spectatori din afara Atenei. suferinŃe şi fărădelegi. destul de stereotip ca structură? întrebarea e. în mijlocul acestei efervescenŃe colective. au loc felurite cotituri. Cu toate acestea. Tragediile se reprezentau public. rezultă conflicte şi lupte funeste. p. mai ales dacă intri în zonele mişcătoare ale psihologiei colective. cu puŃine excepŃii.

„O intrigă bine închegată . o „greşeală". o destrucŃie. Greşeala .aflăm tot din Poetica lui Aristotel . aici.."7 Tragedia prezintă. dimpotrivă. prin sancŃionarea hybris. în greşeală. p. decât cel din Homer: acolo. prin definiŃie. ci.. E un alt tip de religiozitate aici. săvârşite fie de un om cum a fost vorba.iminenta destrucŃie a eroilor mari. La Hesiod (şi în mentalitatea greacă în general).. concept esenŃial pentru greci. Athena putea interveni. bulversarea unei armonii.are caracterul unei fatalităŃi. şi nu din pricina unei josnicii înnăscute. pe care aptitudinile sale intrinseci nu o pot influenŃa. această alternativă lipseşte. pentru a preîntâmpina săvârşirea unei nesăbuinŃe. în tragedie însă. ci din cauza unei circumstanŃe exterioare omului: tragedia reprezintă confruntarea omului cu o situaŃie. hybris avea alternativa lui Dike. trăgându-l de păr pe Ahile. cu rol de iminenŃă: ea se va produce cu necesitate pe traseul existenŃial al cuiva. cit.trebuie să fie [. mai curând de unul mai rău.scrie Aristotel în cap. Mai trebuie iarăşi ca schimbarea de situaŃii să nu ducă de la nenorocire la fericire. manifestată prin căderea în rău. 69 140 .] simplă mai degrabă decât dublă. puterea de imixtiune benefică a zeilor era exclusă. schimbarea de la bine la rău nu duce „din pricina unei josnicii înnăscute". Tot Aristotel atrage atenŃia asupra unui alt aspect esenŃial: în complexul tragic. mecanismul tragic scăpa de sub control: distrugea cu necesitate. aşa cum se pretinde. ed. aşadar. o fractură existenŃială. fie de unul mai bun. Greşeala tragică avea un caracter supraindividual şi suprareligios: odată declanşat de zei. aduşi pe scenă? Care e morfologia reală a acestei bucurii comunitare? Tragedia prezenta. nici un zeu neavând posibilitatea de a îndrepta lucrurile. a corecŃiei existenŃiale prin respectarea zeilor. o tranziŃie „de la fericire la nenorocire". E o ' Aristotel: Poetica. ci a unei greşeli mari. XIII al Poeticii . de la fericire la nenorocire.

. numită tot de Eschyl. şi aici.aşa cum precizează Corul din Rugătoarele lui Eschyl -. în epoca tragediei (la nivelul percepŃiei colective. 35 141 . normative) o limită pragmatică.. Ea presupunea." Tragedia s-a împărŃit întotdeauna în două perspective. Bucureşti. în Agamemnon. Ceea ce trebuie să dorim e o bogăŃie neprimejdioasă.[. p. feciorii şi neamul tău vor plăti lui Ares ispaşa cuvenită.mormane de morŃi. prin consumarea unei anticamere prelungite a ei. Ia seama bine: puterea lui Zeus e dreaptă. menită să perpetueze voluptuos tensiunea." Idealul e „bogăŃia neprimejdioasă"..scrie în acest sens Gabriel Liiceanu8 . la oamenii cuprinşi de o trufie vinovată. căci excesul. şi recolta ce se culege e recoltă de lacrimi. care e legea de bază a funcŃionării oricărui grup? Mai ales că . omul e şi împovărat de grija pentru descendenŃii său. hybris are o conotaŃie strict pragmatică: „Nenorocirea e fiica cutezărilor neîngăduite. până-n a treia generaŃie. în Perşii lui Eschyl. Mai presus de toate stă măsura. pârguindu-se. deci. dă spicul greşelii." Hybris e. Corul o spune fără echivoc: „. Editura Humanitas. teroare a circumstanŃializării existenŃiale extreme aici: putem accepta ideea că grecii se simŃeau în largul lor văzând toate acestea? Tragicul fixează fiinŃa în tensiune. aşa cum o vor comenta filosofii.. specifică oamenilor. ca indiciu de trecere de la inform la măreŃia formei. filosofică: ea laudă limita. nu speculativă. nespecifică zeilor.. în locul detensionării. după ce casele lor s-au umplut de bunuri. deschide drumul implacabil spre moarte. care este vina: să credem. vor spune multe primilor oameni că nici un muritor nu trebuie să nutrească gânduri mai presus de firea-i trecătoare. într-o psihoză colectivă. orice gest al lui repercutându-se asupra generaŃiilor care vin: „Orice te-ai gândi să faci. într-o primă instanŃă. destulă pentru o minte înŃeleaptă. 1994.] echivalează cu actul de ! Gabriel Liiceanu: Despre limită. Această limită avea un nume precis: moartea. „ApariŃia hotarului . recunoaşterea limitei care-l separa pe om de zeu. Prima e cea „înaltă".

semnificând dezordinea din interiorul zidurilor: omul de rând era chemat. (ed. 1995 11 Ibid. Editura Humanitas. Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiara: Politika Iz okorban. şi prin abila manipulare a » Idem: Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii. să nu provoace stâsis. 1983).. 1978 142 ."9 Cealaltă perspectivă Ńine de psihologia comportamentală de grup. a numit „ritualizarea injustiŃiei13" (conotarea codului legislativ prin inserŃii cutumiare. SituaŃia tragică nu este compatibilă decât cu fiinŃe conştiente. să trăiască în structuri urbane de tip polis: deci.ca mecanism de funcŃionare a polisului). puŃini înŃelegeau sensul profund al unei sentinŃe înŃelepte sau al unei tragedii. pe când diriguitorul bun era lăudat pentru eforturile pe care le întreprinde pentru a Ńine discordia în afara zidurilor. Finley11 . Injuste: the Social Bases of Obedience and Revolt. (ed. originar al zoon politikon-ukă aristotelic .neegalitarismul . în realitate. Pe lângă cenzură .este acela de om menit. p. Forditotta Greskovits Endre. să accepte limite. Sensul metafizic. menite să reglementeze injustiŃia .. echilibrul era întreŃinut prin ceea ce Barrington Moore Jr. în Politics in the Ancient World10. De aceea. fiinŃe confruntate cu limita.naştere al fiinŃei. Budapest.precizează Moses I.scrie Moses I. atrage atenŃia asupra erorii de a se confunda mentalitatea greacă antică medie cu ideile care ne-au rămas despre această Grecie de la filosofi sau de la exegeŃi. magh. preocuparea primordială a cetăŃiistat se lega de un concept numit stâsis. London. prin comportamentul său. Europa Konyvlaado. 58 "3 BarrtagfonMtL Jr. Finley12 -. prin telosvl său." Expresia acestei „hotărâri întru existenŃă" este tragicul: „Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinŃei populată de existenŃe finite şi conştiente. Moses I. MosesVSy: Politics in the Ancient World. Finley. princeps: Cambridge University Press. cit).

filosoful contraargumentează prin respectul „sfânt" cu care un cetăŃean e obligat să primească deciziile cetăŃii sale. 97 (!). prin subtilul mecanism al ceremoniilor liturgice.. Modul de viaŃă din polis era existenŃa comunitară. Fragmentele sunt luate din dialogul pe care Criton îl poartă. Finley îl citează în acest sens pe J. 33-40 15 Platon: Criton (sau Despre datorie. primul argument al Legilor e predeterminarea: un copil aparŃine CetăŃii încă dinainte de a se naşte: „Ia spune. în preziua sosirii corăbiei din Delos. prin intermediul sărbătorilor.. de cauŃi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe 14 J. 1926. Bucureşti. în închisoare. 67 16 Rabindranath Tagore: Sadhana. Bucureşti. Sub aspect retoric. Studiu introductiv de Ion Banu.. în şcolile filosofice postaristoteliciene. pp." Fenomenul e cel mai bine definit de Platon. Socrate imaginează aici un dialog între Legile CetăŃii şi Filosof. însă „. totodată. Cultura NaŃională. cu Socrate. faŃă de tine. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica.. Traducere de Marta GuŃu. Moses I. Devine explicabil de ce singurătatea n-a devenit concept public elin decât târziu. „Cultura vechilor greci . Editura ŞtiinŃifică. în Criton. ceea ce însemna că în medie o dată la trei zile.spune Socrate în Criton (48a)15.] Asemenea ziduri lasă urme adânci în spiritul omului. de suspiciunea de a construi pe extrapolări psihologizante moderne. care a contabilizat numărul sărbătorilor liturgice ateniene din vremea lui Demosthenes: erau.derivată din proximitate tangibilă -: mulŃimea. îndemnat să evadeze.. polisul exercita control direct. Tragedia era sărbătoare liturgică. [. Ed. p. 1981. în: Journal ofHellenic Studies. anual. Davies14.scria Rabindranath Tagore16 . noi şi Cetatea. 239 143 . K. citarea câtorva pasaje ne absolvă. în: Platon: Opere I. p. apud: Anton Dumitriu: Cartea întâlnirilor admirabile. dialog etic). obsesia . Davies: Demosthenes on Liturgies: A Note.raportului dintre lucru şi sărbătoare. mulŃimea are puterea să ne trimită la moarte" .. 1974. 87 (1967).s-a dezvoltat între ziduri. K. Bucureşti. Editura Eminescu. asupra comportamentul cetăŃenilor. cu ce ne-am făcut vinovate.

prin aducerea-n prim-plan a greşelii unui om prin definiŃie superior.. acŃionează coercitiv în ceea ce-l priveşte. Să mutăm una din întrebările lui în interiorul pâlisvăw grec. cădere. să fii închis. 71 18 Ibid.. structura sa e elitistă. „BogăŃia neprimejdioasă". Corul acŃionează. mai mult decât pe tatăl tău. să pleci la război. îndeamnă individul să fie deopotrivă cu ceilalŃi.. şi de toŃi străbunii tăi: mai vrednică de respect. cât şi în ochii oamenilor cu judecată bună? Că trebuie. cum o numeşte Volkelt. E de menŃionat. cu toate acestea. ed. ca o reamintire perpetuă a faptului că individuaŃia merge în direcŃia vinei. răbdând fără murmur orice suferinŃă: să fii bătut. îi normează comportamentul. o nepotrivire să credem că etica tragicului îndeamnă la acceptarea necritică a normei celor mulŃi."18 S-a spus. invocată de către Eschyl. că despărŃirea interpretului de cor reprezintă o formă de emancipare individuală. dacă nu. p. să o respecŃi.. 51 a-b. De aici rezultă „starea de spirit pesimistă faŃă de lume" din tragic.lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat tatăl tău pe mama ta şi Ńi-au dat viaŃă?"17 în continuare. corul sancŃionează individul. unde te aşteaptă rănile sau moartea? Da. înduplecând-o dacă poŃi şi. toate acestea trebuie făcute. morala sa fiind echivalentă cu eticul prescris de către cetate: „Oare ai ajuns atât de înŃelept încât să nu-Ńi dai seama că Ńara este mai presus de tatăl tău. se precizează raporturile dintre individ şi polis: individul nu există decât în măsura în care se supune legilor din polis. totuşi. cit. să n-o înfrunŃi şi să-i faci pe plac chiar când e aspră cu tine. şi de mama ta. în exegeza tragediei. că exârchonvl nu se bucură de libertate în raportul său cu grupul. 71 144 . dimpotrivă. dimpotrivă. mai augustă şi mai sfântă? Că ea cântăreşte mai greu atât în ochii zeilor. 50d. ca limită a individului. toŃi adepŃii superbei „libertăŃi" 17 Platon: Criton. aşadar. căci binele constă în săvârşirea lor. Ar fi. făcând ce-Ńi porunceşte. a te separa înseamnă greşeală. simbolizat de cor. p.

VIII î. op. în aceste tragedii şi în altele. după sec.n. ale corurilor îmbrăcate în piele de Ńap (tragikoi choroi).eline ar trebui să mediteze pe marginea ei. preocupat de totala aneantizare a voinŃei individuale în structura tragică.e.. să-l ruineze şi să-l distrugă pe cel elevat.. cit. 165 (sintagma citată imediat anterior e la pag. 336-337 21 Guy Rachet: Tragedia greacă. Editura 145 . [. cu substrat cultic.] O putere întunecată aduce nenorocirea asupra oamenilor. Aiax şi-a săvârşit fapta care-l duce la pieire într-un moment în care spiritul său nu era liber. op.. pp. săl învăluie în mediocritate pe cel ce se distinge. Traducere de Cristian Unteanu. căruia îi sunt îndatorat 19 J. ele au fuzionat cu ceremoniile dionisiace. Opinia. 164) 20 E. Volkelt. de forŃa sau voinŃa dovedite cu alte prilejuri . vizează sursele antropologice ale tragediei..indiferent de calitatea lor intrinsecă. Sinteza opiniilor despre originea antropologică a tragediei a fost întreprinsă de către Guy Rachet21.. oamenii . totuşi. este că la baza tragediei de mai târziu se află reprezentările spontane.aşteaptă efectul mecanismului negru al destrucŃiei: „. profund?"19 întrebarea e departe de a fi nouă: a pus-o şi Erwin Rohde. îi împinge la fapte în faŃă cărora amuŃeşte judecata prea grăbită despre «vina lor» şi despre relaŃia dintre suferinŃă şi greşeala săvârşită. des împărtăşită. p. pielea de Ńap (tragoi) asigurând materia primă din care se confecŃionau măştile protagoniştilor."20 Cea mai dificilă întrebare. ulterior. în Psyche. înainte de a-şi rosti elogiile: „Ce fel de lume înspăimântătoare este aceea în care puteri nemiloase pândesc din toate părŃile ca să-l tragă înapoi pe cel ce se avântă. să-l târască în dezonoare pe cel ce se străduieşte şi triumfă. Rohde.. insuficient soluŃionată până azi. Deianeira se pedepsesc ei înşişi pentru faptele teribile pe care le-au săvârşit fără a şti ce fac. ceea ce dă impuls acŃiunii şi o orientează într-o direcŃie anumită nu este de domeniul voinŃei şi sensibilităŃii eroilor. rafinat. Oedip.. cit.

capabile să o susŃină şi să o justifice? Cum devine ceva originar comic. în care cea mai nouă concepŃie nu înseamnă câtuşi de puŃin că ea e şi sintetic-viabilă. în Poetica IV. o ecuaŃie unică fiind imposibil de furnizat. găsindu-şi firea adevărată. Originea tragediei. neserios. explicabil prin obârşia ei satirică. într-un târziu a câştigat gravitate. a trecut tragedia. cu precădere. „satiric" la origini: „în ce priveşte întinderea. 2. şi arhi-citată. gen „hazliu"."22 Dificultatea teoriei constă în acceptarea radicalei conversii tematice. după Aristotel.) pp. Bucureşti. Stagiritul trimite spre trygoidia. din tetrametru trohaic. V. cu precădere cap. în absenŃa unei inversări de mentalitate. de Anthesterii.) întrebările vin de la sine: cum se ajunge la această radicală inversare de structură. alta celor de cântece licenŃioase." (ibid. tragedia s-a desăvârşit puŃin câte puŃin. cum demonstrează şi autorul francez. A rămas însă cunoscută. până când. pp. sintactice şi ritualice prin care.tragic în Univers. ideea potrivit căreia tragedia izvorăşte din improvizaŃiile ditirambice ale corului de satyri din cortegiul dionysiac: „Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulŃumită îndrumătorilor corului de ditirambi. Foarte vag. a încetat să se mai transforme. iar metrul. după multe prefaceri. din cele ce până în zilele noastre. dar ocurenŃa nu e numită. 1980. dezbaterea privind sursele religioase ale tragediei sunt departe de a fi încheiate. a ajuns trimetru iambic. dansul ceremonial al vinului nou. 57-58 146 . 37-74 22 Aristotel: Poetica (ed. Vom extrage. cit. Există doar opŃiuni: suişuri şi coborâşuri pe o linie exegetică destul de accidentată. mai stăruie prin alte cetăŃi). Ceea ce spune Aristotel despre originea tragediei e departe de a fi edificator. satiric . pornită de la subiecte mărunte şi de la un stil hazliu. aspectele care interesează cultul eroic în interferenŃele sale cu credinŃa în dăinuirea sufletului după moarte şi cu dionisiacul.în mare parte pentru consideraŃiile care urmează. pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dezvăluit în ea.

şi o cenzurare a energiilor populare dispersive prin recunoaştere oficială.accepŃiunea gravă pe care o cunoaştem? Cum devine Corul de satyri (care persistă ca prezenŃă în ritualistica greacă) cor moral. sperăm. pe o mlădiŃă a ramurii. şi pe cealaltă formele extatice ale enthousiasmos-vhn popular. în legi sau în ConstituŃie. data convenŃională a reprezentării primei tragedii de către Thespis fiind 534. sporind în acelaşi timp numărul dilemelor care îşi aşteaptă încă răspunsul: 147 . cu funcŃie eminamente. Politica timpurilor noastre a demonstrat cu prisosinŃă eficienŃa practică a unui mecanism psihologic colectiv. nu trebuie să recurgi la interdicŃii . care continuau să existe. disjungerile. între ele se află şi aducerea în oraş (intra muros) a lui Dionysos. e improbabil să admitem că dionisiacul s-ar fi scindat. şi anume că impunerea tragediei la Atena are loc pe fondul marilor reforme religioase pe care le întreprinde Peisistratos în a doua jumătate a secolului al Vl-lea î. exclusiv coercitivă? O explicaŃie posibilă pentru această conversie ar putea fi detaliul. a fost mai degrabă o disciplinare precaută a orgiei extra muros. pe care şi luminatul Peisistratos îl cunoştea cu certitudine: pentru a cenzura un delir popular. pe care toate istoriile îl menŃionează.e. însă. sau că Peisistratos ar fi recurs la o cosmetizare atât de radicală. COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC Un tabel morfologic comparativ va confirma. în cadrul Marilor Dionysii. tragedia. Nu există.e suficient să-l introduci în regulamentul de bază al cetăŃii. în cazul în care acceptăm ipoteza conversiei..n. Pe de altă parte. virtual vătămător pentru echilibrul cetăŃii tale. ceea ce s-a întâmplat. dând. nici un indiciu că Thespis ar fi reformulat paradigma cultului..

îndeamnă fiinŃa la dezmărginire_______ Grotescul.) dezantropomorfizează______ Mama (consecinŃă a ekstasis) are un rol benefic: uneşte vremelnic individul cu divinitatea Prin ekstasis adeptul dionisiac se atemporalizează. criza tragică e doar amânarea acesteia. închis în existenŃă (s-a vorbit în acest sens de „existenŃialismul" dintotdeauna al tragediei)____________________ Grupul (reprezentat de Cor) acŃionează ca instanŃă punitivă. rupe legăturile cu contingenŃa Tragedie Măsura tragică (aflată dincoace de hybris) instituie foarte ferm o limită fiinŃei Grupul eliberează individul (bachante. individul tragic e solitar. Pan etc. grupul eliberează forŃele adânci. neexistând posibilitatea ieşirii din ecuaŃia 148 . frenezia dionisiacului (ca şi morfologia cortegiului care participă la rit: sileni. enthousiasmos etc. vina (harmata): aici începe criza tragică. satyri. nu poate afla protecŃie la nivelul grupului Tragicul evoluează în perimetrul unei moralităŃi stricte. politice dispar. drumul fiinŃei spre ropria-i destrucŃie____________ Omul tragic e închis într-un timp ireversibil. pre-morale ale adeptului Finalitatea dionisiacului e viaŃa în întreaga ei plenitudine Mania (nesăbuinŃa derivată din exces) e echivalentă cu greşeala.) duce spre ilimitare. determinante Finalitatea tragicului e moartea.Dionisiac Sintaxa dionisiacă (ekstasis. bâkhoi) Tragedia se menŃine într-un spaŃiu antropomorfizant strict delimitat SpaŃiul freneziei dionisiace e a-moral: coerciŃiile sociale.

printre alte ritualuri. 54-55 149 .). luat ca referinŃă de majoritatea specialiştilor.sub incidenŃa unei reforme religioase cu iz politic discriminatoriu. voi. în general. Epigene din Sicyona. 69 25 Herodot. iar cealaltă parte a jertfei a dăruit-o lui Melanippos. PropoziŃia finală a fragmentului e sibilinică.] cinstiri lui Adrastos şi. două lucruri: intercalarea satyrilor în reprezentaŃiile ditirambice şi disciplinarea improvizaŃiilor. puŃin mai târziu. s-ar intercala alte 14 nume. sicyonienii venerau un „sanctuar al eroului Adrastos.ca şi Homer.„a înapoiat lui Dionysos corurile.. op. Lui Arion i se atribuie. Confuzia e deplină: tot Suda precizează că Arion „a inventat «tropos»-ul. fiindcă afirmă că tragedia s-ar fi născut în altă parte (Corint). p. cit.. sensul ei nefiind soluŃionat nici până azi: Cleisthenes -consemnează Herodot . 66-74 24 Apud Rachet. operate de către Cleisthenes: neputându-l elimina pe Adrastos. VII î. LXVII25). Thespis fiind vestit doar pentru introducerea ei în cetateastat a Atticii. pp. cit. pp. op. care era „regele sicyonienilor".n. cit. dublând cultul focalizat al lui Adrastos cu inserŃii de rit dionisiac. Cleisthenes aduce în prytaneu vestigiile eroului teban Melanippos." Nota presupune că sărbătorile în cinstea lui Adrastes conŃineau o 23 Guy Rachet.e..Guy Rachet reŃine23. de altfel . Epigene din Syciona e foarte important pentru ecuaŃia finală privind evoluŃia genului tragic: după Herodot (Istorii." Eroul cade . Lexiconul bizantin Suda (sf. cartea a V-a. prin impunerea unui registru vocal sacadat. situat „tocmai în piaŃa sicyonienilor". „Sicyonienii îi aduceau [.. sărbătoreau prin dansuri tragice pătimirile lui.) şi. două nume des pomenite şi de către autorii antici: Arion din Metina (sf. X e. decretează că între Thespis şi primul tragic. adică «modul» sau «cântul» tragic"24.. pentru a discuta conversia fondului originar al jocurilor tragice sprinŃare.n. II. sec. op. fiul lui Talaos". consecinŃa lezează orgoliul Atenei. regulat. sec. Epigene din Sicyona.

Pe de altă parte. corurile fiind deturnate de la sensul lor iniŃial înspre cultul eroic (fiindcă e dificil de presupus. Majoritatea teoriilor despre morfologia tragicului relevă procesul de individualizare prezent în ecuaŃia desprinderii actantului de cor: prin urmare. nici o legătură cu dionisiacul. bazate pe alternanŃa dintre apolinic şi dionisiac. fie că dionisiacul a jucat aici rolul de matrice. cât de teribil de greu îi este extraordinarului să se afirme în primejdiosul vălmăşag al vieŃii. dacă serbările în cinstea lui Adrastes impuneau jertfe (atribuite ulterior abuziv lui Melanippos). resurecŃionar. individualizarea este. în Naşterea tragediei din spiritul muzicii. tragic: Tragicul ne face să simŃim cât de puŃin sunt în măsură condiŃiile existenŃei să lase ca extraordinarul să ajungă la izbândă şi putere. prin ea însăşi. în acest caz. de obicei an de an.reprezentaŃie de coruri (jocul de patimi) şi jertfe. ceea ce duce la concluzia că sicyonienii atribuiau ofrandelor un caracter ritualic. celebrată fiind în cinstea lui Adrastes. o vină. esenŃa tragicului ar consta în asumarea limitei de către un individ solitar. Nietzsche. 150 . că ele aveau iniŃial un caracter de lamentaŃie thanatică). „Restituirea" corurilor către Dionysos lasă de înŃeles două variante: fie că „drama tragică" nu avea. Pentru Volkelt. în ziua morŃilor. reenergetizant. cum sugerează şi Aristotel. Vom reveni asupra acestor încrengături după analiza piesei care lipseşte din puzzle-\\A de care tocmai ne ocupăm: concepŃia lui Nietzsche despre originea tragediei. la desăvârşire morală şi fericire deosebită. mortul întâmplându-se să fie şi regele întemeietor al cetăŃii. dar discutabilă sub aspectul direcŃionării. iar „măreŃia omului suficientă prin ea însăşi pentru a declanşa mecanismul destructiv. propune o structură conformă gândirii sale. e de presupus că ele se desfăşurau într-un grafic de regularitate. eliberat de cercul protector. aglutinant al grupului.

211 151 . p. de marea voinŃă cosmică plăsmuitoare de dinainte de diferenŃiere (ecourile din Schopenhauer sunt evidente): „. în acest context. de energii formative:. trebuie să 26 Volkelt. ritualic).spune Nietzsche . Este perspectiva aproape paradigmatică în analiza tragicului. o viziune a masei dionisiace. dialog între generaŃii. după cum lumea scenei este o viziune a acestui cor. Antologie. Nietzsche sugerează însă (într-o perspectivă solitară.. în primul rând.. încât au impresia că au redevenit genii ale naturii... grecul părăsea lumea „viselor" apolinice care-i făceau suportabilă existenŃa. cit.. la el. cele mai puternice. apoi apariŃia unui al doilea şi a unui al treilea. de primordialitate. unde reprezentarea marchează. satiri. satirul era imaginea primordială a omului. în resorbŃia individului în forŃa magmatică. baza tragicului o formează destinul pesimist al măreŃiei umane. desprinderea unui singur actant de cor."29 Prin intermediul tragediilor (vizionate în colectiv. poietică a universului. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. de mari mase de oameni. 211 29 Ibid. confirmată şi de istoria tragediei. 210 28 Ibid. dar foarte personală) că ecuaŃia trebuie întoarsă: forŃa tragicului constă. expresia emoŃiilor sale cele mai înalte şi . 175 27 Friedrich Nietzsche: Naşterea tragediei. în voi.. de la norma colectivă la măreŃia individuală. ei . Dialog între civilizaŃii."28 în consecinŃă.."27 „Corul satirilor .. Editura Meridiane.: De la Apollo la Faust.. p.este. Bucureşti. op..trebuie legat.[...scrie în continuare Nietzsche . p.... într-o primă instanŃă. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan.scrie Nietzsche despre actanŃii ritului dionisiac . omul grec regresa într-o zonă străveche.se metamorfozează. Satyrul . 1978..]. păşind în marele teritoriu reenergetizant al primordialităŃii: „. p."26 Reiese şi din acest citat că direcŃia tragicului o reprezintă trecerea de la grup la individ. prin intermediul tragicului vizionat pe scenă.

acum. de către Cocteau. în jurul altarelor de sacrificiu încă fumegânde"31. 1962) consideră că „tragedia provine din ditiramb". însă se dezvoltă paralel cu acesta. evoluând pe o linie ce preia elemente din cultul eroic: „Ea este un conflict eroic făcut să se desfăşoare într-un mediu încărcat de religiozitate. 38 32 Ibid. H. op. p. P.asociază tragedia cultelor chtoniene. 44 34 în: Neue Jahrbuch fur Klassisches Wissenschaft. 1911 (apud Rachet. tragicul e .precizează Nietzsche . Să revenim.ca un cor dionisiac.. p. Nilsson (Der Ursprung der Tragodie34. op. de lamentările rituale legate de cultul 30 Ibid. trebuie reconsiderată relaŃia dintre mecanismul tragic şi individ: tragic nu e individul. M. p. Wiesbaden.. îl distruge: angrenajul greşelii. în structura ei. Majoritatea exegeŃilor precizează savantul francez . suferinŃa tragică.."30 Dacă lucrurile stau aşa. „niciodată vreun subiect tragic nu a fost ales în afara ciclului mitic şi legendar (adică eroic) "33.. la sinteza lui Guy Rachet. Evanthius. 279) 152 . 213 31 Apud Rachet. cit. p. afirmă că „tragedia a fost la început un simplu poem cântat de Cor. ci mecanismul cosmic care-l absoarbe.o chestiune de superioritate metafizică electivă: mulŃi oameni trăiesc . al vinei. în teatrul european.. bucuria de a nu greşi. p.sugerează măreŃ Nietzsche . Patzer (Die Anfdnge der Griechischen Tragodie. (ConcepŃia va fi reactualizată. care se dezlănŃuie iarăşi şi iarăşi într-o lume de imagini apolinice.considerăm tragedia greacă . katharsis etc. 279 33 Ibid.) Prin urmare. în De Tragoedia et Comoedia. acompaniat de flautist. 1911) susŃine că „tragedia a fost influenŃată."32 întradevăr. cit. scrie Rachet.şi mor -fără să fie atinşi de marele magnet al forŃei plăsmuitoare universale.

prin care majoritatea sancŃionează minoritatea. p. 43 38 Rene Girard: Le Bouc Emissaire. cit. Bnde. victima trebuie să fie „străină" de grup (Oedip. focalizat ulterior în conceptul de katharsis: după el. 1982 39 Ibid. 30 153 . Bernard Grasset. studiat şi de către Rene Girard38. cit. în al doilea. originea tragediei trebuie „căutată îndeosebi în riturile catartice şi în sacrificiul ritual al Ńapului ispăşitor. reconstituită. la origini. Prin aceasta. 41 36 Fernand Robert: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. în vreme ce Fernand Robert36 atrage atenŃia asupra aspectului lustral al tragediei. corespunde perfect paradigmei). şi. protagonistul atâtor tragedii. că el presupune o „selecŃie victimală relativă"39. ecuaŃia. p. de genul Ńapului ispăşitor (phârmakos). p. că mecanismul de purificare se desfăşoară în contextul unei acumulări interne de tensiune la nivelul grupului (teza din ViolenŃa şi sacrull). 279) 37 Rachet.. ca formă de manifestare a cântului tragic. Belles-Lettres. ar avea următoarea desfăşurare: formele incipiente ale tragediei de mai târziu apar în riturile funerare chtoniene. care atrage atenŃia asupra a două aspecte privind mecanismul psihologic al fenomenului: în primul rând. pp. Aix-en-Provence. Paris. trebuie admis că mimesisvl. op. atât de des menŃionat de către Aristotel. ideea 35 Rachet. op. Nici un grec nu se identifica cu eroul de pe scenă. Li se adaugă riturile cathartice colective de expiere şi purificare. exspaŃializată simbolic printr-un brâu de culpabilizare (rolul vinei."37 însumând. cit. daimonice.morŃilor şi al eroilor"35. în jocurile cu temă de patimi din complexele resurecŃionare. 1963. Paris. sau trebuie. în prealabil. Din acest punct de vedere. op.. 1964. p. al greşelii).. un conŃinut ritualic. şi în dithyrambos. în: Vile Congres de VAssociation G. 305-307 (apud Rachet. a avut. spectacolul expulzării răului acŃionând benefic asupra grupului. marcând separarea comunităŃii de spectacolul care i se prezenta.

Reputatul Pierre Chantraine41 a extins ideea simulacrului asupra întregii religiozităŃi eline: făcând o distincŃie între theos (forŃa divină personalizată. poliade).de simulacru fiind intrinsecă jocului tragic. who were not found worthy to rank with the real 154 . repeta doar ceremonialul originar de înmormântare. în: La notion du divin depuis Homere jusqu'a Platon. pp. ed. but the scheme of the hero cult was applied to minor deities. ed. Vandoeuvres.. 1954. cum aglutinant era şi cultul lui Dionysos. Zeii uranici sunt consecvenŃi exclusiv în afirmarea inferiorităŃii omului în raport cu zeul. Prin urmare. care în realitate nu exista. la început.. Simulacrul intra. în miezul profund al comportamentului religios elin: prin coerciŃiile consensuale pe care le exercitau. garanŃia unei ordini. cit.. chtoniene. grecii au făcut din Dike (respectul faŃă de zei) un substitut al religiozităŃii ca atare. jocul cu temă de patimi 40 Martin P.. prin care se aduceau ofrande celor morŃi. prin ei înşişi.. Revenind la demonstraŃia lui Guy Rachet. în afara acestui orgoliu. trăind ca şi cum zeii ar fi. e dificil să te bazezi pe ei. „cumulative". 51 43 Nilsson: The Minoan-Mycenaean. Nilsson40 a fost acela care a atras atenŃia asupra faptului că simulacrul a fost un factor constitutiv al cultelor eroice: cultul ignic. Martin P. pp. originates in the cult of the dead. p. Geneve. grecii au schimbat ordinea aglutinantă a daimonicului din straturile străvechi cu dezordinea relativă a religiozităŃii de mai târziu... 532 41 Pierre Chantraine: Le divin et Ies dieux diez Homere. cit. poleis au întărit fenomenul. astfel. cum le numeşte Nilsson43. daemons and also to local and dispossessed gods. savantul francez remarcă aspectul paradoxal că prin trecerea de la daimon la theos (schema îndeobşte admisă a constituirii piramidei uranice. Nilsson: The Minoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion. 63-67 42 Ibid. De aici rezultă imensa putere de atracŃie a cultelor eroice. antropomorfizată) şi daimon ("termen propriu menit să desemneze o putere a cărei personalitate e rău definită"42). se pare că. 536-537: /The hero cult/".. p.

ea sa „salvat" prin asimilarea 44 Rachet..scrie Rachet . p. deci. Formal. eventual. Apodemia investea zeul cu puterea magică. pentru a fi recunoscut de către spectatori. cu marea forŃă a primordialului. suprapunerea însemnând totodată şi diseminare: daimonul impersonal iniŃial a primit nume. invocat de Fernand Robert . „. Ulterior demonstrează Guy Rachet -. Este. cit.ca şi ritualul lustral al phârmakosulvi. aceasta a presupus introducerea măştii: prin mască.să interfereze cu dionisiacul în secvenŃa apodemică. chiar la o sufocare prematură.. reprezentările de pe vase ne arată clar . prin tema lamentaŃiilor (threnoi) la stereotipizare şi. şi ale cărui «patimi» le juca. A ajuns . purificator. registrul thanatic interferând. şi structura de mentalitate care l-a eroizat ulterior pe Iisus: până şi măgarul. cum spunea Nietzsche. extatică. aici. colectivismul corului domina în mod firesc structura: moartea redă individul lumii. prilejuită de epifanie. îl uneşte.după părerea mea . 78 155 . pentru a se încarna în personajul eroic pe care îl reprezenta."44 Prin această suprapunere se detectează cu claritate dualismul structural al tragediei: condamnată. până la viitoarea-i „sosire".că în secolele VII şi VI personajele din cor şi exarhul nu erau mascaŃi. i s-a conferit identitate. adică pentru el însuşi. lamentaŃia însoŃea despărŃirea dureroasă de zeu. despărŃirea de el era." avea . universului. daimonică a resurecŃiei. nu frenezia fericită. funcŃia fiind mai importantă decât persoana (teza lui Harrison). acest joc funerar a interferat cu coregrafia cultului eroic. a fost identificat în străvechile rituri daimonic-resurecŃionare. nu epidemică a acestui cult: la origine. pe care intră eroul martir al creştinismului în Cetate. cu cel cathartic. de altfel. Se pare deci că Thespis a închipuit o mască pentru actor. al expulzării cuiva.gods. exarhul putea lua identitatea eroului cu care dorea să se identifice. In stratul originar al jocului tragic. op. vremelnică.sensul despărŃirii de cineva..

cit. Aşa se explică. a lui Aristotel pe „transformările" neîncetate pe care le-a înregistrat tragedia. DisjuncŃia corespunde ecuaŃiei duale pe care am stabilito mai sus. menite să semene cât mai mult cu eroii locului. fie prin prisma reprezentărilor în teatru. 58 46 Ibid. cu toate acestea. suferinŃă genetică neîmpărtăşită. insistenŃa. caracterului acroamatic al lucrării. datorată. Sub aspect reprezentaŃional.. iar al doilea la manifestările concrete ale acesteia. ateniene). . coabitarea prezenta avantajul de a se mula pe exigenŃe diverse: într-un prim stadiu. histrionismul iniŃial a fost cenzurat. probabil. după transformări succesive. se menŃionează mai puŃin că în cartea a IV-a a Poeticii există o subtilă contradicŃie. Astfel. ed. explicaŃia e neîndestulătoare. Ulterior (în reprezentările clasice. tragedia.aceasta-i altă întrebare.fie judecată în sine.) a absorbit o variabilă: epicul eroic. a încetat să se mai transforme"45. de către comedie. 45 Aristotel: Poetica. p. structura jocului tragic (care a rămas în esenŃă neschimbată: om excepŃional + greşeală + vină + predestinare + moarte + miasmă etc. întrupate în reprezentaŃii. Spre finalul cărŃii. cu numai un paragraf mai înainte."46 Putem găsi şi o explicaŃie a acestei neconcordanŃe. scoŃând în evidenŃă faptul că primul citat se referă la „firea" tragediei. Stagiritul pune sub semnul îndoielii desăvârşirea de sine a aceleaşi tragedii: „Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şi-a dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracterele-i proprii.inepuizabilului material epic al ciclului eroic. în Poetica. deja citată.. trupa itinerantă de satyri-Ńapi (trăgos) îşi aducea obolul regiunii unde îşi prezenta piesa prin adaptarea măştii. p. „găsindu-şi firea adevărată. Aristotel precizează că. după părerea mea. între structura stereotipă a tragicului şi coeficientul de variabile pe care reprezentările îl incumbă. După ştiinŃa mea. Pe de altă parte. ajungându-se la versiunile pe care le cunoaştem. Pe de altă parte. 57 156 . .

relevă Maertens48 . 255 157 . între timp uitată? 47 Jean-Thierry Maertens: Ritanalyses 1. făcând-o suportabilă pentru cei care o priveau. fapt care-i conferea o putere destructivă înfricoşătoare. pp. 256 49 Apud Maertens. fiinŃa sosită din moarte -una înzestrată. p. uneori fără voia sa. care ne indică faptul că ne aflăm în faŃa unei somităŃi europene a domeniului: Masaue et miroir (1979) şi Dans la peau des autres (acelaşi an).. Antropologia măştii a fost extensiv studiată de către Jean-Thierry Maertens în primul volum din Ritanalyses47. în consecinŃă. cu o concepŃie sintetică prea înrobită.nimeni. şi eufemiza substanŃa thanatică. 24l-324. în acest caz. de psihanaliză. de fapt. op. de pildă . deşi nu citează masca din procesiunea tragică. 48 Ibid. care a preluat o parte din puterea divină excedentară a regelui-erou49. (Ethno-analyse des figurations du visage). n-a reuşit să ofere o desluşire inatacabilă a tensiunii existente între cele două propoziŃii. Maertens.  chacun son Janus. Editions Jerome Million. 1987. o continuare a altor două lucrări. Moartea era atât de teribilă. cu forŃă daimonică . In Tibet. reprezentând.Anul Nou era venerat sub forma măştii Pehar. în general. Xoanon-xA să aibă şi el o asemenea semnificaŃie originară. despre care se povesteşte că purta masca lui Vishnu. încât ea nu putea fi privită fără riscul unei destructii iminente. Sunt texte fundamentale despre bazele antropologice ale alterităŃii. cap. care e a lumii de dincolo. Masca avea. Mai interesantă este povestea eroului-rege Newar din India. pentru a-şi ascunde adevărata faŃă. Newar a ucis relatează mitul -. p. V. ale travestirii. două funcŃii: întrupa fiinŃa trecută în moarte. într-o structură eminamente psihopompă. cit.. până în momentul în care oamenii s-au gândit să confecŃioneze un stâlp.punea o mască. până acum. însă. demonstrează că obrăzarul era foarte frecvent folosit în complexele resurecŃionare.

Cuvânt înainte de Lawrence E. gravă. Ar trebui cercetată.Tot resurecŃionar-funerare erau . în miturile despre Trophonios. ei având posibilitatea de a se bucura de ea luându-i locul. unde se spune că după ieşirea din locuinŃa subterană a zeului. 1994 (v.. de altminteri. 277 52 Ioan Petru Culianu: Călătorii în lumea de dincolo. pp. în economia acestei lucrări. o mare cultură a obrăzarelor. Ele permiteau schimbul benefic de sânge dintre generaŃii. în continuarea acestei linii exegetice. nemaiputând să mai râdă. PrefaŃă şi note de Andrei Oişteanu. Marionete. teatre şi zei. Bucureşti. 77-85) 158 . şi celebra mască genitală a Gorgonei din complexul lui Perseus. Un vestigiu elin al acestei concepŃii îl găsim. relaŃia dintre mască şi eidolon. prin intermediul morŃii. Intermediarul (ca în cazul tragediei) e simulacrul: „Rolul măştii ancestrale e tocmai acela de a-i convinge pe muritori că moartea nu e moarte adevărată.şi măştile ancestrale. Egiptul a fost. cap. 50 51 Ibid. în Călătorii în lumea de dincolo52. 276-277 Ibid.precizează Maertens50 . pp. sarcină ce nu intră. Traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu. masca falică din riturile lui Demeter. Ioan Petru Culianu a relevat. relaŃia dintre moarte. măştile fastuoase ale faraonilor demonstrând că ele erau resimŃite ca făcând parte din recuzita morŃii. prezente în diferite culturi. 4. mască şi marionete în cultul thanatic al Egiptului Antic. însă. ne dăm totodată seama că drumul grec până la masca tragică a fost lung şi anevoios: măştile originare ale credinŃelor eline sunt Baubo. despre care se povesteşte că a făcut-o să râdă pe marea zeiŃă în jalea ei prilejuită de răpirea Persephonei. Călătorii în alte lumi în Egiptul Antic. după toate probabilităŃile.. iniŃiatul rămâne pentru totdeauna cu o singură fizionomie. Sullivan (în româneşte de Sorin Antohi) ."51 Parcurgând volumul lui Maertens. cea cernită. p. Editura Nemira.

nu numai la nivel cosmogonic. voi evita să repet titlurile pe care le-am dat deja în cazul orfismului (v.London. în afară de titlurile deja menŃionate. Eroicul numeroase elemente de morfologie şi sintaxă au fost deja sugerate. 1896-l909. Berkeley . în coregrafia 159 . Bollingen Series LXV-2.] Nu ne propunem. A Study ofthe Orphic Movement. desigur. Ritul dionisiac .Los Angeles . comunitatea asimilează sacrul. în vreme ce prin antistructuri ea se eliberează de excesul de sacralitate acumulat prin intermediul primului tip de rit. C. Guthrie.iniŃiere şi sacrificiu totodată -corespunde perfect acestei sinteze binare: el este. K. să reluăm întreaga problematică a ritului dionisiac. structuri şi antistructuri prin comportamentul său cotidian: prin intermediul structurilor. Burkert nu trebuie uitată. 1976. conform căreia o societate indoeuropeană generează. Kerenyi. Translated from German by Ralph Manheim. motiv pentru care unele titluri. Histoire du culte de Bacchus. în ambianŃa intelectuală a acestei ultime lucrări . dedicat Cosmogoniilor): cum ştim deja. C. ar trebui să fie repetate. în rândurile care urmează. Dionysos.RITUL DIONISIAC [Pentru bibliografia orientativă a temei. deja citată. cu atât mai mult cu cât în fragmentul preluat din De la Herakles la Eulenspiegel. care corespunde demonstraŃiei lui Victor Turner. Paris. University of California Press. simultan. I-V. Archetypal Image of Indestructible Life. supra. Henri Jeanmaire. în cap. Payot. 1951. Ltd. 1979. Oxford. Structure ană History in Greek Mythology and Ritual. Methuen Co. Lewis Richard Farnell. orfismul şi dionisiacul interferează. în general . W. Aşadar. cel integrativ. Dionysos. Walter Burkert. Princeton University Press. v. Orpheus and Greek Religion. The Cults of the Greek States. 1935.şi a teoriilor despre sacrificiu. îl integrează. Ceea ce ne va interesa aici e sintaxa binară a ritului.celebra Homo Necans a lui W. at the Clarendon Press. London. inevitabil.

unui improvizator i se îngăduiau licenŃe vestimentare. ceea ce înseamnă izolarea de comunitate. comediei şi a comportamentului histrionic spectacular: aflat sub incidenŃa parhesiei. ambele rituri de care ne ocupăm: cel de iniŃiere şi cel de sacrificiu. una integrativă şi o alta opusă. a identităŃilor sociale şi politice de ierarhizare sau departajare: dacă. se trezesc din transa iraŃională prilejuită de participarea la rit (mania. exteritorializarea şi ex-temporalizarea se petrec prin intermediul exuberanŃei epidemice: în momentul epifaniei zeului. ceea ce înseamnă. şi situarea participanŃilor într-un perimetru de imunitate ritualică. participarea presupune exteritorializarea (neofiŃii sunt duşi în afara comunităŃii. aceasta se realizează prin anularea. de reagregare. altfel spus. sub efectul „nebuniei" ritualice (mania). prin intermediul căruia se reglementa imunitatea ritualică a râsului. ea nu va putea fi pedepsită. Ceva similar s-a întâmplat în cetatea greacă cu edictul parhesiei. enthousiasmos) o slujnică se poartă ireverenŃios. la sfârşitul ritului. în ambele.completă. implicit. în cazul ritului dionisiac. The Costume of the Actors in 160 . sacrificantul este „consacrat". care corespund unei rezultante finale a neutralităŃii sacrale: la „plecarea" lui Dionysos (ocultare). W. regăsim. ceea ce înseamnă. de fapt. de expulzare. aşa cum s-ar întâmpla dacă lipsa de cuviinŃă s-ar petrece în viaŃa de zi cu zi. Beare. în condiŃii „normale" de viaŃă ar fi sever sancŃionate. Concret. ekstasis).şi în viaŃa de fiecare zi -după ex-teritorializarea şi extemporalizarea pe care a prilejuit-o mitul. aici. (Cf. viitorii participanŃi la rit regresează simbolic într-un stadiu pre-civilizatoriu. participanŃii „revin" la realitate. că ei se întorc în comunitate . ceea ce se întâmplă. Coregrafic. un rit cu dublă deschidere. unde socialul şi politicul impun riguroase limite de comportament. pe timpul ritului. urmată. îmbrăcând piei de Ńap şi vrejuri vegetale. şi victimei sacrificiale). al consecinŃelor acesteia (ekstasis. oratorice sau comportamentale care.

Naum. text. într-o traducere în limba engleză pe care i-o datorez lui Bogdan Aldea. 4. 2001. Semnonilor. The Classical Quarterly. Agave. 1942. atribuit de către Tacit. participanŃii jeleau. 1/2. No. voi. -Apr. cetatea Theba se pregăteşte efectiv de funeralii. într-un moment de surescitare iraŃională. „cei mai vechi şi mai de viŃă dintre Suebi"53. până la o „nouă venire". nr. 53 Pentru toate citatele din această lucrare am folosit ediŃia bilingvă Germania lui Tacit. Cluj. la sfârşitul acŃiunii. Apodemia era un rit simili-funerar. structura fiind foarte bine pusă în evidenŃă de către deja menŃionata piesă a lui Euripide. solii trimise de toate popoarele de-acelaşi sânge s-adună într-o pădure sfinŃită prin semnele cereşti ispitite de la * Eseul a apărut iniŃial în Caietele Echinox. New Series.„e întărită de religie: în zilele hotărâte. la fiecare citat vom preciza. cetatea îşi redobândeşte echilibrul. 2002. Bacchantele. O IMAGINE DIN TACIT* Vom încheia cartea de faŃă încercând să desluşim substratul ritualic al unei imagini nord-europene. 2. care combină . In acest fel.) Ritului exuberant de întâmpinare a zeului din sărbătorile dionisiace (epidemia) îi corespunde apodemia din coregrafia finală a ritului. Voi.şi ea -sintaxa sacrificiului şi a iniŃierii: este vorba despre un obicei religios. în paranteză. traducere. Jan. XI. profesor la Universitatea din Cluj-Sibiu [Sibiu]. 3. prin „expulzarea" excedentului sacral. în Germania.Aristophanic Comedy. Pentru a nu îngreuna inutil lectura cu o escaladă de trimiteri la sfârşitul textului. 161 . pp. fiind reluat în Transylvanian Review. Introducere. comentar. capitolul şi pagina din ediŃia românească. apendice critic de Teodor A. în care. SpiŃa nobilă a Semnonilor şi vechimea neamului lor spune Tacit . prin intermediul căreia comunitatea se despărŃea de zeu: îl expulza. 1954. regele Pentheus fiind ucis de către mama sa. voi. 64-75.

aniconic: „Germanii cred că nici a-i închide pe zei între pereŃi. fiindcă. intrând înlănŃuiŃi în pădurea sacră. deci o antropomorfizare. Tacit foloseşte „numinosul" pentru a defini divinitatea în textul latin.) Eseul nostru îşi propune să sugereze motivul de ordin ritualic pentru care Semnonii intră în pădure legaŃi cu lanŃuri. fiindcă traducerea în limba română ar putea sugera analogii cu Dumnezeul Noului Testament şi al creştinismului. interpretare confirmată şi de către un pasaj anterior. ei le închină dumbrăvi şi păduri şi pun nume de zei acelei taine pe care o văd 162 . şi să lămurim o dilemă de ordin general. termen care exclude orice sugestie de antropomorfizare. nici să se scoale singur: el iese din pădure rostogolindu-se pe pământ. unii participanŃi cad şi nu mai pot continua drumul. la „energie divină". ca un supus care mărturiseşte puterea Dumnezeirii. sălaşul unei religiozităŃi de tip stihial. în meandrele demonstraŃiei noastre. 73) Fragmentul care interesează demersul nostru e acela care urmează: „Ei îşi arată evlavia pentru această pădure sfântă şi altfel: nime nu intră-n ea decât numai legat cu lanŃuri. se cuvine să precizăm însă câteva consideraŃii legate de pasajele tocmai citate. unde autorul latin precizează foarte limpede că pădurea sfântă este. nu-i voie nici să-l ridice alŃii.strămoşi şi printr-o cucernicie străveche şi. destul de imprecis. împlinesc rânduielile îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare. la germani. Prima dintre ele vizează accepŃiunea „Dumnezeirii" şi a veneraŃiei acesteia. ucigând un om în numele obştii. care ne va călăuzi. înŃelegem că această pătrundere se poate solda şi cu un eşec. şi semnificaŃia generală a lanŃului în contextul de faŃă. înainte de a purcede la drum. dintr-un pasaj citat mai sus." (XXXIX. părăsirea pădurii de către ei fiind supusă unor restricŃii ritualice precise: „Dacă pică jos." (ibid.) Din pasajul imediat următor. nici a-i plăsmui în chip de om nu se potriveşte cu măreŃia Celor de sus. Dimpotrivă. trebuie să ne gândim mai degrabă la „sacralitate"." (ibid.

Vin (35). fie punându-i zeului un şarpe în cale. pp. 35). scopul stratagemelor fiind acela de a dobândi supremaŃia magică asupra universului. Referirea la Isis poate părea inexplicabilă în desişul unei sălbatice păduri suebe. „socotită zeiŃă la foarte mulŃi dintr-înşii". este zeiŃa care face tranziŃia de la evidenŃă la „secretum". nu exoteric. 35) două: Veleda şi Albruna. sugestia fiind că aceasta din urmă este mai reprezentativă decât cea dintâi. ceea ce trimite în mod firesc la o religie de tip ezoteric. „fără linguşire şi nici cu gândul de a [o] face zeiŃă" (ibid. Ca o consecinŃă. în detrimentul practicilor exoterice. Aniconismul se complică parŃial atunci când Tacit precizează că germanii „la războiu duc nişte chipuri şi semne pe care le scot din pădurile sfinte" (VII. Abia aici apare dificultatea metodologică majoră a demersului nostru hermeneutic. aşadar. dificultate pe care o numeam mai sus „dilemă de ordin general". 33). 36-37) „Taina" „pe care o văd" este. este zeiŃa despre care se spune că a aflat numele secret al marelui zeu Ra. ale cărei mesaje ascunse sunt mijlocite prin intermediul unor femei cu înzestrări profetice. pe care o avem aici.numai în evlavia lor. Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică. Mitologia germană clasică. cum precizează Victor Kernbach54. dacă ne gândim numai la complexul Isis-Osiris-Horus. sau că „o parte din Suebi înjunghie şi Isidei" (VTII. PostfaŃă de Ghe. Albruna nu este zeiŃă." (IX. cel mai cunoscut din mitologie. „pe vremea fericitului Vespasian" (ibid. la „taină"." (IX. în latină. dintre care Tacit menŃionează (VIII. fie prin şiretlic. ceea ce arată „că-i venit de peste mare.). 54 DicŃionar de mitologie generală. detaliu clar precizat în cap. 255-256 163 . Nici Tacit nu face distincŃiile necesare. ea fiind Ńinută la „mare cinste". zeiŃă al cărei „semn" e „înfăŃişat în chip de corabie liburnică". fiindcă Isis. prezenŃa ei fiind. „secretum". 35). pe care o venerează Suebii. cât se poate de legitimă în contextul unei credinŃe care privilegiază ezoterismul „ascuns". Isis. VlăduŃescu.). Bucureşti. 1989.

ne putem pune întrebarea: care e religia germanică de care vorbeşte Tacit? Nu cumva se află el în posesia unei confuzii de tipologie. s-a pierdut.aşa cum o avem în Edda. fiind citat cu prilejul dezbaterii schimbului de populaŃii ce s-a petrecut între germanii cei viguroşi şi Gallii „cei moleşiŃi" (ibid. 59). a cărui carte a IH-a. Tacit nu intră pe un teren nedesŃelenit. în De Bello Gallico (cartea a Vi-a. deosebirile dintre gali şi germani nu erau deloc vizibile". Călcând în Germania. de mai multe ori. 25) prin graniŃe fluviale naturale.. dimpotrivă: Oddhin. Mansuelli55 e de părere că „pentru romani. 57). de ReŃi şi de Pannoni" (I. facilitată de eterogenitatea popoarelor al căror obicei îl descrie şi. cum sunt Rinul şi Dunărea. legată de Caesar şi de lucrarea acestuia. frasinul cosmic care susŃine lumea. „secretă". Nici stihialitatea aniconică. cum nu sunt ezoterice nici faptele legate de existenŃa sa. ca precursori. Marele Caesar e numit de către Tacit „summus auctorum" (XXVni. de mixajele adesea imprevizibile ale substratului lor ritualic? Răspunsul la aceste întrebări e foarte dificil de dat. pe Strabon şi pe Sallustius. nu menŃionează dualismul ritualic prilejuit de ezoterism: obligaŃia cuiva de a trece de „învelişul fenomenal" al persoanei „profane". Tacit îşi începe relatarea precizând că „toată Ńara Germaniei se desparte de Galii. nu e nici el ezoteric. fiindcă nu le consideră 164 . pe stoicul Posidonius din Apamea (125-40). Thor sau Balder au caracteristici formale precise. 13-l8). Toate acestea fiind stabilite. recognoscibile de către toŃi. Această distincŃie are şi o rădăcină culturală precisă. cu excepŃia relativă a runelor pe care le deŃine Oddhin. semn că el operează o distincŃie etnică evidentă între gali şi germani. Caesar oferă informaŃii esenŃiale despre cultul druidic. Yggdrasil. Vili. pe care autorul Germaniei nu le menŃionează. pe parcursul lucrării. estompată apoi. non-reprezentaŃională nu este specifică acestei religii. ca gaj al armoniei magice şi al puterii ordonatoare a tuturor lucrurilor. Ve. ExegeŃi foarte serioşi îi citează. unde tratează despre germani. Cu toate acestea. Guido A. însuşiri fizice bine definite. pentru a ajunge la o esenŃă „tainică". din Istorii. mai ales. întâi. De Bello Gallico. motivele putând fi cel puŃin două.

că Tacit opera o distincŃie etnică netă între Galii şi Germani. 1978. şi numai de către vreunul mai îndrăzneŃ. în cap. majoritatea cultelor descrise în Germania fiind de provenienŃă celtică. demersul nostru se legitimează doar dacă acceptăm această suprapunere. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. 1996 (v. voi. populaŃie fioroasă. Meridiane. însumând cele spuse mai sus. justificată: se cuvine să taci despre un obicei fascinant. London and New York. Routledge. Ed. să-şi lase păr şi barbă şi să nu-şi lepede chipul acesta. fiindcă e singura în stare să explice coerent structura iniŃiatică a ritului cu lanŃuri descris de către Tacit. Al doilea motiv (puŃin probabil. astfel. închinat şi dat ca un fel de zălog 55 CivilizaŃiile Europei vechi. îndată ce s-au făcut mari. ahtiată de sânge: „Ceea ce se obişnuieşte şi la alte popoare germanice. XXX. însă) e unul de ordin politic: în perioada scursă între Caesar şi Tacit romanii au interzis druidismul (sub Tiberius). anume ca. Edited by Miranda J. Astfel. 52 ■ I 56 O asemenea suprapunere apare şi în masiva lucrare colectivă The Celtic World. cap. Traducere de Alexandra Slavu. că el opera aceeaşi distincŃie şi în cazul credinŃei religioase a germanilor. în concepŃia sa. ce-i drept. 56 Rit deloc singular. pe teren. mai rar. druidismul fiind. menŃionarea sa în contextul religiozităŃii germanice fiind inadecvată.esenŃiale pentru obiceiurile religioase pe care le descrie. prudenŃa autorului fiind. însă. p. cum aflăm. Nu este la fel de sigur. Tacit descrie un dualism comportamental la Chatti. Celts and Germans in the Rhineland) 165 . tipic gallic. pe care senatul l-a pus sub poprire. a unor graniŃe naturale asigurătoare. la Chatti a ajuns un obicei primit de toŃi. Buc. II. subliniată şi prin existenŃa. de altfel. tot din Germania. Green. Cel mai probabil este. înzestrată cu un mare procent de verosimilitate.

[al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. unde marele comandant de oşti menŃionează următorul obicei ciudat al gallilor: „în privinŃa celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în faŃa lor [a părinŃilor . „încătuşat" de un inel de fier. note şi indice de Janina Vilan Unguru." (63) Există . pe care-o poartă ca pe o cătuşă. „învelit" de | pilozităŃi înfiorătoare. Şt." (18. Bucureşti. Note. sau în cel I legat de purtarea „ruşinoasă" a unei cătuşe de fier. cultural. până ce se dezleagă ucigând un duşman. din nou. la un dualism ritualic de tip iniŃiatic: „ascuns". decât după ce ucid un duşman: pe prada cruntă de sânge a acestuia ei îşi dezvelesc fruntea şi spun că numai arunci au răscumpărat preŃul naşterii lor. dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apŃi să poarte armele. 221) 57 în ambele cazuri de parentaj descrise mai sus.. ceea ce presupune privilegierea parentajului simbolic. vom recurge la sistemul de trimiteri sugerat la nota 1. nu mai apare nicăieri în Germania. tot aşa cum vâscul. B. „învelit" de frunzele i perene ale verii. Pentru 1 facilitarea lecturii. Războiul civil.] în public. nerecunoscut ca atare. îşi eliberează fiinŃa pură odată cu venirea iernii. şi sunt vrednici de patrie şi de părinŃi. ca şi în obiceiul germanilor de a-şi „dezveli" fruntea după omucidere.vitejiei războinice. ceea ce duce. 1 166 . se sugerează 1 în mod limpede că existenŃa cuiva este definită calitativ prin eliberarea de coerciŃiile simbolice respective. Editura ŞtiinŃifică. socotesc ruşinos faptul ca un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenŃa tatălui său." (XXXI.consemnează Tacit . însă are un corespondent tulburător în De Bello Gallico. studiu I introductiv de Cicerone Poghirc. germanul se 1 eliberează prin luptă sau prin acte sacrale. n. I când pământul însuşi se scutură de impuritatea neagră a tinei. 1964.şi un însemn exterior al acestei legări vremelnice: „Cei mai viteji au şio brăŃară de fier (ruşine la neamul acesta!). Traducere. în detrimentul celui natural. 63) Dobândirea „vredniciei faŃă de părinŃi" doar prin iniŃiere eroică.n. 57 Războiul galic. 1 „ascuns" în coaja vegetală a stejarului.

Bucureşti. „Eliberarea" de aceste „funii" ar scădea puterea cosmică lui Odhin. in: Wiener Beitrăge zur Kulturgeschichte und Linguistik. ci o permanenŃă a puterii. luminos al zăpezii. tradus drept „zeu al funiei". Closs59. totală a universului. funia fiind legată de puterea magică. care consideră ritul ca „o dovadă de supunere faŃă de divinitatea naŃională". „Zeul legatar şi simbolismul nodurilor58) se mărgineşte să-l citeze sumar pe A. 114-l54 59 Die Religion des Semnonenstammes. aici. Ed. acela de a „elibera" esenŃa „pură" a copacului Yggdrasil din excrescenŃele mundane care l-au „învăluit". aici. atunci când descrie intrarea înlănŃuită a germanilor în pădure. exclude din start asimilarea acestor culte cu Odhin. pe care Odhin o dobândeşte prin posesia simili-şamanică a runelor. Sensul iniŃiatic. pp.„din toate aceste rituri se desprinde existenŃa unei atitudini servile a credinciosului. Salzburg-Leipzig. mai precis cu unul dintre numele acestuia. 1994. Humanitas. Haptagud. debilitate la care zeul nu consimte. Ragnarb'kul. „amurgul zeilor" se opune oricărei „purificări sacrale" de tip dualist. fiindcă sensul escatologiei nu este. 549-673 167 . de eliberare sacrală din chingi corporale vremelnice. Mircea Eliade. în Imagini şi simboluri (cap. care se comportă ca un 58 Traducere de Alexandra Beldescu.dobândindu-şi autentica esenŃă în albul străveziu. nu există nici un indiciu în Edda că sensul existenŃei ar fi. Cum e şi firesc. pp. găsite sub coroana falnică a frasinului cosmic Yggdrasil. dualist. 1936. în cazul acesta. Mai precis. Toate aceste distincŃii ne duc din nou la convingerea că Tacit are în vedere un rit de substrat celtic. funia nu e un accesoriu vremelnic de care te desprinzi. unul de tip iniŃiatic. fiindcă la Odhin semnificaŃia exorcizării ritualice lipseşte. Prin definiŃie. pasajul lui Tacit n-a scăpat atenŃiei scrupuloase a exegeŃilor. IV. fiindcă . O altă explicaŃie nu întrezărim pe moment. Pe de altă parte. ceea ce nu înseamnă că discuŃia nu rămâne deschisă.spune mai departe Eliade .

participarea la cult „dezlegându-l" pe individ de „cătuşele" (legăturile) existenŃei sale mundane. după ce îi înhamă la un car sfânt. X (37). op. urmând să scape de ea în momentul desăvârşirii actului ritualic. în cap. IV-e. Eliade.. Dacă în acest din urmă caz catharsisul dualist este evident. insuficientă. La o adevărată desluşire putem ajunge. Paris. p. 129 168 . 130-l31 61 Les religions orientales dans le paganisme romain. şi când consideră că el aparŃine cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian. fiindcă mai departe Eliade menŃionează că „Closs are probabil dreptate când atribuie ritualul semnonilor influenŃei ilire. albi şi nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni. menŃionează similitudinea cu „ceremoniile mithraice de iniŃiere. ale cărei urme estompate le găsim atât în textul lui Tacit. 1929 62 M.un obicei tipic german. cit. cit. citat tot de către Eliade. DivinaŃia cailor este -spune autorul nostru . o „eliberare". în paralel cu consultarea sorŃilor făcuŃi din mlădiŃe vegetale şi cu aceea -foarte bine cunoscută romanilor . pe care nu îl găsim la alte popoare: „Un obiceiu numai al acestui popor este să cerce şi presimŃirile şi prevestirile cailor. sunt hrăniŃi pe socoteala obştii tot în pădurile şi dumbrăvile acelea. Interpretarea pare slabă. probabil. al marelui Caesar. sugestia lui Closs cum că obiceiul semnonilor de a intra înlănŃuiŃi în pădure trebuie să fi aparŃinut cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian se cuvine a fi cercetată în amănunŃime. o prea rapidă lectură a sursei. op. cât şi în cel deja citat."60 F. puŃin pe ocolite. având centrul în regiunile Sudului. Aceşti cai. Eliade. desprinse din zborul aleatoriu al păsărilor. pornind de mai departe.sclav sau ca un captiv în faŃa stăpânului". în care mystul avea mâinile legate la spate cu o funie"62. fiindcă indică o reconversie ritualică.a semnelor augurale cereşti. pp. indicând. însă. Cumont61. preotul şi regele sau mai-marele obştii 60 M. Tacit vorbeşte de divinaŃia cailor pe care o practică germanii.

că germanii numără timpul nu după succesiunea zilelor. spre deosebire de alŃi cai. De aceea determină durata nu după numărul zilelor. într-un scenariu în care albul este superior valorificat tuturor celorlalte culori. 541) „îl numeşte ..221) Identitatea reală a acestui Dis Pater e foarte puŃin cunoscută. şi spun că ştiu aceasta de la druizi. ci şi la fruntaşi: în adevăr. pentru a decide soarta lor viitoare." (XI. parcă noaptea ar trage ziua după sine. numărul zilelor. Dualismul religios se reproduce aici printr-un accesoriu de rit. ei nu socotesc.. folosiŃi în treburile zilnice sau la războaie. ori când e lună plină. v. Un pas suplimentar pentru înŃelegerea acestui dualism iniŃiatic îl facem citind pasajul din cap. 39). XI (39). 37) Se remarcă aici că trăpaşii crescuŃi pentru divinaŃie sunt „nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni". Vergilius (Eneida. care nu este al zilei. în care Tacit vorbeşte despre obiceiul germanilor de a Ńine sfat în pădure. şi unii şi alŃii socotesc că preoŃii sunt servitorii zeilor. aşa pun soroacele. ori când e lună nouă. legând-o de un obicei druidic şi de prezenŃa unui zeu cosmocrator. aşa cad la învoială. încât noaptea precedă zilei. Tacit precizează.merg pe lângă ei şi iau aminte la nechezatul şi sforăitul lor." (X.precizează 169 . Calendarul lor comunitar este selenar: „Ei s-adună laolaltă (afară numai de nu se întâmplă ceva neprevăzut şi fără veste) în zile hotărâte. ca noi. VI. când Soarele se află ascuns în bezna cea neagră: „. ci după cel al nopŃilor. ei sunt albi. ci după cel al nopŃilor. Cu acest prilej. la care cromatica interesează mai puŃin. dar caii ştiutori ai gândurilor acestora. Pe de altă parte. în De Bello Gallico. spre deosebire de ceilalŃi. ci pe-al nopŃilor." (18. nu numai la popor. 39) CiudăŃenia calendarului nocturn o remarcase deja Caesar. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel." (XI. ci al nopŃii: „ToŃi galii afirmă că se trag din Dis Pater. căci atunci cred ei că este începutul cel mai cu noroc pentru orice treabă. Şi nici o altă prevestire n-are mai mult crezământ decât aceasta.

ei trebuie să moară mai întâi. şi anume că galii „se trag din Dis Pater" (18. o dată pe secol. numele lui Bile vine din silaba bel. Făcând analogie cu toate riturile similare de purificare pe care le cunoaştem (orfismul. motiv pentru care pacea nu le este pe plac: „Dacă Ńara unde s-au născut / 63 Op. fiindu-i asimilat. Principala preocupare a bărbaŃilor germani este aceea de a participa la războaie. divinitatea neagră a tenebrelor. soŃul psihopomp al marii zeiŃe plăsmuitoare Danu.n. nu al zilelor. 221). atunci ajungem la singura concluzie posibilă. Kernbach63 . ceea ce explică. oricum .n. pentru a se naşte. putem încheia ecuaŃia spunând că. „însemnând a muri"65. Dacă asociem acestei rădăcini ceea ce spune în realitate Caesar. Dis Pater trebuie să fi fost Bile. Asimilarea se produce mai degrabă prin analogie. din întuneric." (ibid. notează acelaşi Squire..V. p. ibid. 1998. s-au serbat. Jocurile Seculare (Saeculares Luai). cele mai spectaculoase jocuri din acest ciclu s-au desfăşurat sub împăratul Augustus. şi obiceiul lor de a număra trecerea timpului după numărul nopŃilor. decât prin suprapunere.. Senate. cit.«puternicul Dis»". în anul 17 î-e.citim în continuare în DicŃionarul lui V. în onoarea lui Dis Pater. din care se naşte generaŃia zeilor Tuatha De Dannan. 120 170 . în primul rând). însoŃite de sacrificii nocturne de răscumpărare. şi anume că galii împărtăşeau convingerea că ei „se trag" sau se nasc din moarte. 145 64 Mythology of the Celtic People. în obiceiurile germanilor. pentru a da naştere excrescenŃei pure a vâscului. tot aşa cum şi stejarul din tradiŃia druidică „moare" în momentul apariŃiei iernii. 51 (prima ediŃie a cărŃii este din 1912!) 65 Squire. Kernbach -„începând cu anul 249 î. p. de regulă.e. London. lui Pluto (Hades). O consecinŃă îndepărtată a acestei cosmologii inverse este trândăveala eroică a germanilor fioroşi în luptă. Etimologic. în faŃa căreia Tacit nu ezită să-şi exprime surprinderea. p.) Pentru Charles Squire64. probabil.

Sălăşluind în păduri adânci.66 Să revenim. până când un rost de bătălie nu le toarnă din nou sânge puternic în vene. ci confirmă complexul „naşterii din moarte" pe care l-am sugerat mai sus. Ciudată nepotrivire a firii lor: aceloraşi oameni să le fie aşa de dragă şi lenea. a căminului şi ogoarelor o lasă-n seama femeilor. îşi petrec viaŃa şi cu vânatul. Eroicul (Ed.e un comportament stihial tipic de luptător ursuz german. Cluj. „ca de pe altă lume". cu o forŃă ce rivalizează. desigur -de tihnă: „Când nu se duc la războaie. Logica firii lor este. Acesta e comportamentul pe care îl descrie.stă în toropeala şi îndeletea unei păci îndelungi. înseamnă „a muri". dedaŃi somnului şi mâncării.cum o numeşte Tacit . de la 1 mai. Dacia. druizii aprindeau două mari focuri. hibernând ursulin. De la Heraldes la Eulenspiegel. ei zăbovesc nemişcaŃi. cu aceea a fiarelor. nu-i cheamă la viaŃă. dar şi pacea atât de urâtă. 43) „Tâmpeala de lene" . care. până când vreo luptă nu-i trezeşte. prin urmare. De bel se leagă marea sărbătoare celtică Beltain. duală: cataleptici. ei stau toropiŃi.rare. Tacit: nu e nimic neobişnuit în el. extrem de puternici. Berserkirii se diferenŃiază de Einherjari prin refuzul de a urca îh Walhalla. oarecum surprins. pe firul principal al interpretării noastre. Ştefan Borbely. trecând toate vitele prin pasajul dintre ele. mulŃi dintre tinerii de viŃă se duc la acele naŃiuni care bat vreun război: aceasta o fac şi pentru că neamului acestuia nu-i place odihna. din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde" care vine. şi 66 Pentru lămuriri suplimentare. însă." Ciudată este însă comportarea lor în momentele . bătrânilor şi celor neputincioşi din casă. legat de rădăcina bel. cum aminteam. Cu acest prilej. 2001) 171 . grija casei. dar mai mult stau degeaba. pentru a se alătura armatei crescânde a Asenilor. iar ei se tâmpesc de lene. sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanŃierii prin foc. v. de Berserkir." (XV. Eroi păduratici.

şi Beltain. întreprinderea fiind extrem de periculoasă şi cu consecinŃe nefaste. ceea ce trebuie să remarcăm este că începutul Anului Nou (Samain. unde calendarul era împărŃit în două. în eroare. p.. dar era şi momentul în care oamenii puteau trece în lumea de dincolo. Cu toate acestea. p. Prin urmare. legată de forŃa de lustraŃie a focului. Lughnasa (dedicată marelui zeu Lug) la 1 august. London and New York. de la 1 mai (6 luni după 67 Apiid: Arme Ross: Ritual and the Druids. considerată începutul Noului An la celŃi. întunericului. intrarea în noapte. Beltain. întinzându-le diferite curse. la 1 noiembrie. 67 în esenŃă. 1 nov. deşi lucrarea . 434 172 . Prin tradiŃie. 437 că „toate sărbătorile din calendarul celtic erau în esenŃă sărbători ale focului. exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. ca sărbătoare ignică a emergenŃei vegetaŃiei. nu poate fi uitat că Beltain marca sfârşitul semestrului nocturn la celŃi. de întâmpinare a vegetaŃiei. In: The Celtic World. dacă autoarea nu ar menŃiona la pag. 68 Era momentul în care zeii „se jucau cu oamenii". Edited by Miranda J. ca sărbătoare a primei recolte. 68 Ibid. ajungem la concluzia că între ele nu sunt 6 luni. Green. aici. să nu fie asociat cu bel („a muri"). Făcând un simplu calcul. Routledge. o jumătate de an fiind dedicată zilei. Dincolo de toate aceste detalii. prin porŃile vremelnic deschise. nopŃii. Nu ascund că simplul calcul calendaristic poate induce. ni se pare improbabil ca numele sărbătorii.) marchează la celŃi intrarea în întunericul solar. luminii. 1996. 436 sq. ajungem la concluzia că sărbătoarea orgiilor de foc. trebuie să facem calculul pornind de la sărbătoarea Samain. Continuând logic ecuaŃia. e vorba de o sărbătoare resurecŃionară.nu sugerează o asemenea derivaŃie.vor scăpa de boli. la 1 mai. ceea ce duce la o asimetrie calendaristică.foarte prudentă în probleme de hermeneutică ritualică sau religioasă ." De aceea. druizii fiind puternic legaŃi de o magie a focului. şi detaliile nu ne-ar ajuta prea mult. iar cealaltă jumătate. Beltain.

Dacă nu e suficient de pur. de a fi ajutat să se ridice. La aceste sacrificii se servesc de ajutorul druizilor. şi anume că ceea ce avem în ritul iniŃiatic celtic este progresia negru -foc . rit descris de către Plirtiu în Naturalis Historia (XVI. această credinŃă e un foarte bun stimulent pentru curaj. De aceea. ale căror coarne sunt înjugate acum pentru prima oară. Ritul trecerii prin foc a fost consemnat foarte devreme. soma/sema. în care. corespunzătoare transmigraŃiei sufletelor. 14. asociat marelui zeu Ogmios. îşi redobândeşte trupul de tină. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală. după Caesar. Şi pentru binele obştesc obişnuiesc asemenea sacrificii. Prins în „lanŃul" trupului (pe schema clasică. e un accesoriu indispensabil al acestei simbolizări. pe care o avem la orfici). Astfel. împletite din nuiele. ajungem la triada sintetică pe care am pus-o la baza eseului nostru. ceremonialul iniŃiatic vegetal e asociat unui sacrificiu animalier. descrisă de către Tacit. a zilei din noapte. 249). Aici.Samain) indică naşterea luminii. Ei cred că nu pot îndupleca voinŃa zeilor decât dacă oferă o viaŃă omenească în schimbul altei vieŃi omeneşti. druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere. Un rit similar e cel al vâscului desprins de „lanŃul" vegetal al stejarului (arborele de foc!).alb. după ei. fiindcă -spune autorul latin sărbătoarea tăierii vâscului din arborele de foc e dublată de sacrificarea a doi boi albi. ci după moarte trece dintr-un corp în altul. şi eşuează. prin intermediul „pragului" de purificare pe care îl reprezintă focul. explică interdicŃia celui care a căzut de a se ridica în picioare şi pe aceea." (De Bello Gallico. complementară.219) LanŃul. ceea ce explică rostogolirea neputincioasă pe pământ. în 173 . druizii credeau: „în primul rând. cei atinşi de boli prea grave sau cei care trăiesc în mijlocul luptelor şi al primejdiilor jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. deoarece înlătură teama de moarte. pe care druidul îl taie cu o secere de aur. de către Caesar: „întregul neam al gallilor este foarte superstiŃios. oficiantul se eliberează de el prin intermediul cultului.

ea trebuind să fie legată de Cad Goddeu („Bătălia Arborilor").scrie înfiorat misionarul politic al Romei . „. „sosiŃi din foc". manechinelor li se dă foc şi oamenii mor învăluiŃi în flăcări. logica iniŃiatică spune că scuturarea „lanŃului" vegetal duce. nemeton. mai întâi." (XLm. Curiozitatea ne face să ne întrebăm de ce apare aici preotul înveşmântat în femeie? Are acest detaliu o relevanŃă ritualică şi poate fi ea cât de cât înŃeleasă? AdmiraŃia lui Tacit pentru femeile germane e binecunoscută. apoi. Stejarul fiind „arbore de foc". esenŃa „albă" a copacului. albă". femeile germane . are o energie „concentrată.. pentru a nu fi obligaŃi să se întoarcă. ar avea-o în frunte pe Helena. pp. p. Paris. 220) Jean Markale69 derivă această cutumă din povestea teogonică a marilor zei Tuatha De Dannan. Să-şi trimită-n 69 Le druidisme. legată de un loc sacru. Corespondenta acestei epifanii este simbolistica vâscului.„nu are nimic de-a face cu solstiŃiul de iarnă sau cu Crăciunul"70. locaş de străveche închinare: în frunte e un preot cu veşminte de femeie. dar e improbabil că aici ar fi vorba de ea sau de vreun substitut. Scrie Tacit: „La Nahanarvali se vede o dumbravă sfântă. Payot. 162 174 .precizează Jean Markale . sora Dioscurilor. şi în special stejarul. 1985. care se desprinde prin „moartea" arborelui ilustrată prin căderea frunzelor. oarecum surprinzătoare şi ea. nestricate de momelile petrecerilor şi de aŃâŃările ospeŃelor. preluată de romani de la greci. 73-74 70 Ibid.interiorul cărora pun oameni vii. putem înŃelege şi o altă imagine din Tacit.trăiesc îngrădite-n curăŃia lor. urcat din perimetrul mediteranean. potrivit căreia fiecare arbore... 77) Triada. care . Traditions et dieux des Celtes. în urma poveştii care relatează că ei şi-ar fi ars corăbiile în momentul descinderii de Ńărm. din care se desprinde. Romanii îi asemuim cu Castor şi Pollux: ei au aceeaşi putere dumnezeiască. Ajunşi în acest punct. dar pe zeii de acolo noi." (16. numele lor Aici. la eliberarea fiinŃei de foc. pe care creşte vâscul.

cât şi drama sau teama celor cu adevărat importante. chiar şi în războaie. 47-49) Povestea idilică se deapănă aromitor. nici femeile. iar soŃiile îşi urmează bărbaŃii peste tot. socotind că e de datoria lor să împărtăşească cu ei atât bucuriile clipelor mărunte ale vieŃii. Tacit scriind cu gândul evident de a trimite mesaje de prihană morală la Roma: fetele se căsătoresc târziu. Căci femeia desfrânată n-are nici o iertare. şi-o poartă-n bătăi prin tot satul. Editions Jean Picollec. pentru a putrezi integral. nici cu averea. nu ştiu nici bărbaŃii. lăsată-n seama bărbatului. Apoi oasele sunt decopertate. şi arunci când îndrăznesc s-o facă. se dă pe loc: cu părul tăiat şi-n pielea goală bărbatul o alungă pe femeie din casă. prin putrezire: iniŃial. „albite" prin pisare. căsătoria e sacrosantă (XX. purificate prin foc. 47).taină scrisori de dragoste. Paris. moment în care se consideră că balastul corporal a fost distrus în suficientă 1 La mythologie celtique. Ca o consecinŃă. cadavrul este închis într-un dolmen. nici cu tinereŃea.povesteşte Brekilien -„consumarea" integrală a trupului de după moarte. înmormântarea fiind interpretată ca o regresie în Marea ZeiŃă Mamă. Obiceiul funerar al celŃilor presupune . 68 sq. 49). Acolo nimeni nu ia în glumă păcatele şi a strica pe altul ori a se lăsa stricat nu se cheamă a se da după lume. 36) Yann Brekilien71 asociază această credinŃă cultului funerar al dolmenelor. Motivele nu sunt doar sociale. 1981. bărbaŃii sunt strict monogami." (Vin. ci sacrale: „Germanii mai cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici nu le dispreŃuiesc sfaturile. 175 ." (XIX. preacurviile sunt foarte puŃine şi pedeapsa lor. ea nu-şi poate găsi bărbat nici cu frumuseŃea. pp. dar temeinic." (XIX. unde este Ńinut şapte ani. se compromit comunitar pentru totdeauna: „La un popor aşa mare. de unde începe şi fericirea „albă" de după moarte. celebrată prin incinerare târzie (trecere prin foc). femeile de aici nu prea calcă pe de lături. nici le nesocotesc răspunsurile. sub ochii rudelor.

Sidh e format din Tir na n-Og (Tărâmul tinereŃii veşnice).remarcă şi druidicul Jean Markale73 . sustras suferinŃei şi morŃii (Sidh). o semnificaŃie aparte are numele marii zeiŃe. De simbolistica specială. „corbul" (zeul) negru al adâncurilor din Ńinutul Fomoîre. Se înŃelege de la sine de ce râdeau descătuşat celŃii. pasărea consacrată zeului luminii Lug. dar demonstraŃia e colaterală pentru a o începe acum. iniŃiatică a „corbului alb" se leagă . moartea fiind asociată unui tărâm insular paradisiac. p. p. asociat luminii albe şi corbului alb. în timp. atunci când erau urcaŃi în manechinele de lemn. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor. însă. Danu (Ana sau Commana).. pentru a fi încredinŃaŃi focului. 69 73 Op. deoarece corbul era. Mag Melă (Câmpia plăcerii) şi Tir na m-Ban (Tărâmul femeilor frumoase). la celŃi. zeiŃa Gwen („cea albă"). 8 176 . unde oamenii erau aşteptaŃi după ce-şi vor fi consumat „lanŃul" de pământ al întrupării. pentru a-şi alăpta copiii. cu trei sâni.măsură pentru ca sufletul să se poată desprinde de el. 72 în acest ritual de regresie thanatică. Yann Brekilien explică şi logica teogonică prin care „corbul negru" se transformă aici în „corb alb". Nu putem încheia. cit. cei trei „corbi albi". echivalată cu uterul feminin care permite o regresie inversă naşterii: ea va da. trecându-l printr-un pârjol de foc.numele marelui zeu Lug. Balor va da Balaurul din credinŃele noastre (pe o linie genetică de provenienŃă celtică). pe care „oamenii zeiŃei Dana" (Tuatha De Dannan) au trebuit să îl înfrunte. fără a preciza că toată logica iniŃiatică a transformării „corbului negru" în „corb alb" prin intermediul trecerii prin foc îşi găseşte explicaŃia îh eschatologia celtică. 72 Ibid.

Cluj. Evolution of an Image. GBV. 1989.-Apr. Eroicul. Amsterdam. Ceauşescu. Gieben. Ed. Traducere de Claudia Dumitru. Introducere. Bhagavad-Gita. 1971 Biblia. Traducere din limba sanscrită. Editions Jean Picollec. 4. 1. New Series.. Bucureşti.C. 2. George. Comitetul Pro România. I. Editura Academiei RPR. Edition de l'Ecole de hautes etudes en sciences sociales. 1965 Ballabriga. pp. notiŃe introductive. Filosofia indiană în texte. Cluj. Arkana. Relationships and Cult Ritual of the Phaistos Disc. Alliterative verse. Studiu introductiv. droit. Traducere de Natalia Ionescu. Traducere de Cristina Dinescu şi Raluca Popescu. Economie. Editura Meridiane. Dacia. 1981 Buffiere. W. Emilio: Le vocabulaire des institutions indo-europeennes. Bucureşti. sau Sfânta scriptură. 1987 177 . M. 1994 Beare. Bucureşti. Arme Jules Cashford: The Myth ofthe Goddess. J. L'image mythique du monde en Grece archaique. Henri de la: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. 1990 Borbely. Linear B. adică Dumnezeiasca scriptură. Edgar: Cybele The Axe Goddes. Bucureşti. 1989 Bhagavad-Gita. 1994 Aristotel: Poetica. 2001 Bouche-Leclercq: Istoria divinaŃiei în Antichitate. Jan. Editura Dacia. 1992 Braga. Pouvoir. The Classical Quarterly. Bucureşti.1990 Biblia. DivinaŃia elenică (Metode). traducere şi comentarii de D. societe. 1986 Baring. 64-75 Benveniste. Alain: Le Soleil et le Tartare. Ştefan: De la Herakles la Eulenspiegel. Felix: Miturile lui Homer şi gândirea greacă. Traducere şi prefaŃă de Gh. Vechiul şi Noul testament. Paris. Paris. Samkhya-Karika. Tarka-Samkara. 1999 Bowden. Les Editions de Minuit. Editura Humanitas.BIBLIOGRAFIE: Alexandrian: Istoria filosofiei oculte.. Editura ŞtiinŃifică. comentarii şi note de Sergiu Al. religion. Bucureşti. 1954. 1993 Bastide. în. Gallese (Viterbo).: The Costume ofthe Actors in Aristophanic Comedy. Yann: La mythologie celtique. Voi. No. studiu introductiv. Traducere de Gala Galaction. Editura Univers. 1999 Brekilien. Editura Symposion. parente. Penguin Books. Pippidi. Corin: 10 studii de arhetipologie.1/2.

Walter: Structure and History in Greek Mythology and Ritual. Traducere de Mioara şi Pan Izverna. Gaster. Vandoeuvres.Burkert. în: Esprit. EdiŃie adăugită cu trei anexe despre sex. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. gestes. 1989 Cornea. Edition revue et augmentee. Bucureşti. XVII. Editura Meridiane. 1961 Cornford. Războiul civil. Joseph: The Masks of God: 1. Primitive Mythology. Robert Laffont/ Jupiter. f. Editura ŞtiinŃifică. 2. în relaŃiile lor cu sacrul. Geneve. Filozofie şi cenzură. couleurs. nr. Bucureşti. o prefaŃă la ediŃia a IlI-a (1963) şi un cuvânt înainte (1939) al autorului. University of California Press. Penguin Books. joc şi război. nombres. 1954 Chevalier. Joseph: The Hero with a Thousand Faces. Garden City. 1979 Caesar: De Bello Gallico Războiul galic. figures. 1985 Chantraine. 1995 Cornford. a.Y. Translated by Peter Bing.: The Origin of the Olympic Games. 1963 Campbell. 1964 Caillois. Traducere din limba franceză de Dan Petrescu. Cu o prefaŃă la ediŃia a Ii-a (1949). Doubleday. Editura Humanitas. 1997 Campbell. Traducere. FranŃois: CivilizaŃia greacă în epocile arhaică şi clasică. 3. în: Jane Harrison. Roger: Omul şi sacrul. Alain: Dictionnaire des symboles. Mythes. Jean Gheerbrant. în: La notion du divin depuis Homere jusqu 'a Platon.: The Origin of Attic Comedy. 1982 Burkert. Andrei: Platon.London. N. Themis. Bollingen Series. The Anthropology of Ancient Greek Sacrificiul Ritual and Myth. Bucureşti. coutumes. Studiu asupra cultului dreptului şi instituŃiilor Greciei şi Romei. Coulanges. Pierre: Le divin et Ies dieux chez Homere. Note. Occidental Mythology. Pantheon Books. 178 . Fustei de: Cetatea antică. Berkeley-Los Angeles. London. studiu introductiv de Cicerone Poghirc. Francis M. University of California Press. Anchor Books. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. formes. Francis M. Cornel: La democraŃie athenienne: fausses et vraies questions. cit. Los Angeles. Decembre 1993 Chamoux. Berkeley. Oriental Mythology. reves. ed. Edited and with a foreword and additional notes by Theodor H. note şi indice de Janina Vilan Unguru. Bucureşti. 197. Editura Nemira. Walter: Homo Necans. (probabil 1989) Castoriadis.

Marcel: Stăpânitorii de adevăr în Grecia Arhaică Traducere de Alexandru Niculescu. Deuxieme ădition. 1995 Cumont. Bucureşti. Bucureşti. Paris. Editura Academiei RPR. Bucureşti. O istorie a paradisului. Traducere de George Anania. 1996 Delorme. 1983 (reeditată cu titlul original. Editura Hasefer. Ed. Editura Symposion. Litman. Iaşi. Editura Symposion. Studiu introductiv şi comentarii de prof. Paris. la Ed. Polirom. PostfaŃă de H. Bucureşti. Litman. Balmuş.-R. 1997 Detienne. Editura Humanitas. Metis la greci. E. Buc. Grecii şi iraŃionalul. Traducere din franceză de HoraŃiu Pepine. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Bucureşti. F.]: Religiile lumii. Georges: Heur et malheur du guerrier.Traducerea notelor de Elena Lazăr. 1999 Dumezil. Bucureşti. Editura Meridiane. Flammarion. 1984 Culianu. C. Jean [coord. PrefaŃă de Petru CreŃia. Marcel Vernant. Bucureşti. P.: Gnozele dualiste ale Occidentului. łicu Goldstein. 1929 Delcourt. Paris. Bucureşti. Georges: Cele patru puteri ale lui Apollo şi alte eseuri. Frenkian. I. Editura Humanitas. C. 1999 DicŃionar enciclopedic de iudaism. Bucureşti. Prof. Aspects mythiques de la fonction guerriere chez les Indo-Europeennes. 1963 Dodds. Editura Nemira.. Jean: Chronologie des civilisations PUF. Traducere de Catrinel Pleşu. Editura Univers Enciclopedic.1996 Detienne. Jean Pierre: Vicleşugurile inteligenŃei. R. Traducere: Viviane Prager. Traducere de Thereza Petrescu. Jean: Grădina desfătărilor. 1998) Dumezil. Meridiane. Traducere din limba greacă de acad. IV-e.: Les religions orientales dans le paganisme romain. 1996 (prima ediŃie în 1985) 179 . Coordonare: Viviane Prager. Mărie: Hermaphroditos. PrefaŃă de Radu Florescu. 2001 Diogenes Laertios: Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. Bucureşti. remaniee. Traducere de LaurenŃiu Zoicaş. SchiŃă a istoriei poporului evreu. 1996 Delumeau. Traducere: C.: Dialectica spiritului grec. Cuvânt înainte al autorului. Traducere de Margareta Sfirschi. Douăzeci şi cinci de schiŃe de mitologie. Aram M. 1969 Delumeau. Patapievici. I. Editura Symposion.

Traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivănescu. Editura Polirom. Editura Nemira. Bucureşti. Cu o prefaŃă de Gilles Ferreol. în colaborare cu Serge Sauneron şi Jean Yoyotte (ed. Georges Posener. Georges: Mythes et Dieux des Germains. 1995 Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. Traducere de Mariana Noica. 1980 Eliade. Paris. Georges: Romans de Scythie et d'alentour. Gabriela CreŃia. Mircea: Tratat de istorie a religiilor. Bucureşti. Methodologie et histoire des religions.). Traducere din limba franceză de Irina Bădescu.De la mitocritică la mitanaliză -. Gilbert: Figuri mitice şi chipuri ale operei. Editura ŞtiinŃifică. Traducere de Marcel Aderca. Payot. Georges: Le livre des heros. Editura Meridiane. Gallimard. PrefaŃă şi postfaŃă de Radu Toma. Georges: Le roman des jumeaux et autres essais. Traducere de Alexandra Beldescu. . Introducere de Radu Florescu. Editura Humanitas. Paris. 1995 Eliade. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Librairie Ernest Leroux. 1974 180 . ediŃia a Ii-a. Payot.Dumezil. Traducere de Cezar Baltag. Mircea: Imagini şi simboluri. Georges: La religion romaine archaique. Traducere de Francisca Băltăceanu. Gallimard. Paris. 1965 Dumezil. Bucureşti. Eseu despre simbolismul magicoreligios. 1978 Durând. Paris. Mircea: Istoria credinŃelor şi ideilor religioase. Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale. Traducere: Magda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu. Bucureşti. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. Mircea: De la Zalmoxis la Genghis-Han. Bucureşti. PrefaŃă de Georges Dumezil. 1998 Durând. Dan Sluşanschi. 1939 Dumezil. 1981 Eliade. Essai d'interpretation comparative. Bucureşti. Editura Univers. Editura Humanitas. Bucureşti. Gilbert: Structurile antropologice ale imaginarului. Traducere de Radu Florescu şi Gloria Ceacalopol. Introducere în arhetipologia generală. Cu o PrefaŃă de Georges Dumezil şi un Cuvânt înainte al autorului. 1977 Durkheim. NRF. Mircea: La nostalgie des origines. 1987 Dumezil. Emile: Formele elementare ale vieŃii religioase. 1993 Dumezil. Grisward. Paris. 1994 Eliade. Gallimard. Georges: Mit şi epopee. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1978 Eliade. Iaşi. Avec un appendice sur La religion des Etrusques. 1995 Dumezil. Deuxieme edition revue et corrigee. Bucureşti.

Farnell, L. R. : The Cults ofthe Greek States, I-V, Oxford, at the Clarendon Press, 1896-l909 Farnell, L. R.: The Cult ofthe Heroes, Oxford, ibid., 1921 Festugiere, A. J.: Hermetisme et mystique paienne, Aubier-Montaigne, 1967 Filosofia indiană în texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha, ed. rom. 1971 Finley, John H.: Homer's Odyssey. Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1978 Finley, Moses L: Politics in the Ancient World. (ed. princeps: Cambridge University Press, 1983) Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiară: Politika az âkorban. Forditotta Greskovits Endre. Europa Kbnyvkiado, Budapest, 1995 Foucart, Paul [Francois]: Les Mysteres d'Eleusis. Arno Press, New York, 1975 Frazer, J. G.: Creanga de aur. I-V. Traducere, prefaŃă şi tabel cronologic de Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. BPT, Editura Minerva, Bucureşti, 1980 Freud, Sigmund: 1913, Totem şi tabu. In: Opere, I. Traducere, cuvânt introductiv şi note de Dr. Leonard Gavriliu. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991 Gândirea asiro-babiloniană în texte. Studiu introductiv: Constantin Daniel. Traducere, notiŃe introductive şi note: Athanase NegoiŃă. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975 (aici se află Enuma elish şi Epopeea lui Ghilgamesh) Gennep, Arnold Van: Riturile de trecere. Studiu sistematic al riturilor de poartă şi de prag, de ospitalitate, de adopŃie, de sarcină şi de naştere, de copilărie, de pubertate, de iniŃiere, de logodnă şi de căsătorie, de funeralii, de anotimpuri etc. Traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu. Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu. PostfaŃă de Lucia Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 1996 Gennep, Arnold van: Totemismul. Starea actuală a problemei totemice. Studiu introductiv de Lucia Berdan. Traducere de Crina Ioana Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 2000 Gernet, L. - A. Boulanger: Legenie grec dans la religion, Paris, 1932 Gemet, Louis: Anthropologie de la Grece antique. Preface de Jean-Pierre Vernant. F. Maspero, Paris, 1968 Gernet, Louis: Droit et societe dans la Grece Ancienne. Recueil Sirey, Paris, 1955

181

Gimbutas, Marija: CivilizaŃie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european. Traducere de Sorin Paliga. PrefaŃă şi note de Radu Florescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1989 Girard, Rene: łapul ispăşitor. Traducere din limba franceză şi note de Theodor Rogin. Editura Nemira, Bucureşti, 2000 Girard, Rene: ViolenŃa şi sacrul. Traducere de Mona Antohi. Editura Nemira, Bucureşti, 1995 Glotz, G.: Cetatea greacă. Traducere şi indice de Mioara Izverna şi Pan Izverna. Traducerea notelor de Elena Lazăr. Editura Meridiane, Bucureşti, 1992 Green, Miranda J. (ed.): The Celtic World, Routledge, London and New York, 1996 Guthrie, W.K.C.: Orpheus and Greek Religion. A Study of the Orphic Movement, Methuen Co. Ltd, London, 1935 Guthrie, William Keith Chambers: The Greeks and Their Gods. Beacon Press, Boston, third printing, 1961 Harris, Rendel: The Cult of the Heavenly Txvins, 1906 Harrison, Jane Ellen: Themis. A Study of the Social Origins of Greek Religion. With an Excursus on the Ritual Forms Preserved in Greek Tragedy by Gilbert Murray. And a Chapter on the Origin of the Olympic Games by F. M. Cornford. Merlin Press, London, 1989 Herodot: Istorii. în două volume. Studiu introductiv de Adelina Piatkowski. Traducere, notiŃe istorice şi note de Adelina Piatkowski (cărŃile I şi III), Felicia VanŃ-Ştef (cărŃile II şi IV). Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961 Hesiod: Opere. Traducere, studiu introductiv şi note de Dumitru T. Burtea. Editura Univers, Bucureşti, 1973 Homer. Iliada. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv, note şi glosar de Liviu Franga. Editura Univers, Bucureşti, 1985 Homer: Odiseea. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv şi note de Adrian Pârvulescu, Editura Univers, Bucureşti, 1979 Husar, Adrian: CelŃi şi germani în Dacia romană. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1999 Hynes, William J. William G. Doty (ed.): Mythical Trickster Figures. Contours, Contexts, and Criticisms, The University of Alabama Press, Tuscaloosa London, 1997 Jeanmaire, Henri: Dionysos. Histoire du culte de Bacchus, Payot, Paris, 1951

182

Josephus, Flavius: în AntichităŃi iudaice. I-II. PrefaŃă de Răzvan Theodorescu. Cuvânt asupra ediŃiei, traducere şi note de Ion Acsan. Editura Hasefer, Bucureşti, 2002 Jung, C.G.: Simboluri ale transformării. I: Simbol şi libido. II: Eroul şi arhetipul mamei. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu. Editura Teora/Universitas, Bucureşti, 1999 Kerenyi, C: Dionysos. Archetypal Image of Indestructible Life. Translated from German by Ralph Manheim. Bollingen Series LXV-2. Princeton University Press, 1976 Kernbach, Victor: DicŃionar de mitologie generală, PostfaŃă de Ghe. VlăduŃescu, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989 Kernbach, Victor: Miturile esenŃiale. Antologie de texte, cu o introducere în mitologie, comentarii critce şi note de referinŃă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 Kramer, S. N.: Istoria începe la Sumer. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1962 Kun, N. A.: Legendele şi miturile Greciei Antice. în româneşte de P. Donici şi M. Leicand. Consultant ştiinŃific A. Frenkian. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1958 La mort, Ies morts dans Ies societes anciennes. Sous la direction de Gherardo Gnoli et Jean-Pierre Vernant. Cambridge University Press - Editions de la Maison des Sciences de l'Homme, 1977 Leveque, Pierre: Aventura greacă. I-II. Traducere de ConstanŃa Tănăsescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1987 Libis, Jean: Le mythe de l'androgyne, Berg International Editeurs, 1991 Liiceanu, Gabriel: încercare în politropia omului şi a culturii. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 Liiceanu, Gabriel: Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 Loisy, Alfred: Misteriile păgâne şi misterul creştin. Partea I. Traducere de Dan Stanciu. Editura Symposion, Bucureşti, 1996 Loraux, Nicole: HBH et ANDREIA: deux versions de la mort du combattant athenien. în: Ancient Society, VI (1975) Loraux, Nicole: Mourir devant la Troie, tomber pour Athenes: de la gloire du heros a l'idee de la cite, in: La mort, Ies mort dans Ies societes anciennes (ed. cit.) Lurker, Manfred: DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. DicŃionar. Traducere de Adela Motoc. Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

183

Baltimore.: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. Bucureşti. Gheorghe: Zei. Murray. Johns Hopkins University Press.Henri Hubert: Teoria generală a magiei. Dialog între civilizaŃii.: CivilizaŃiile Europei vechi. Traducere de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc. în: Jane Harrison: Themis. Henri: Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. Studiu introductiv de Michel Bass. Marcel .: De la Apollo la Faust. 1981 Muşu. Paris. Gheorghe: Din istoria formelor de cultură arhaică. Editura Cartea Românească.Hubert. Editura Meridiane. Institutul European. Antologie. Muşu. Buc. Iaşi. dialog între generaŃii. Traducere de Alexandra Slavu. eroi. Editura Dacia. Marcel: Eseu despre dar. Gregory: The Best of the Achaeans: Concepts of the Hero in Archaic Greek Poetry. 1985 Mauss. ed. EdiŃie îngrijită de Ioan-Florin Florescu. Gleerup. Lund-London-Paris-Oxford. cit. 1982. Bucureşti. Gilbert: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. Ed. Meridiane. Editura Polirom. 2001 Murray. Payot. Gheorghe: Lumini din depărtări. Gilbert: Greek Studies. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. 1978. 1997 Mauss. Friedrich: Naşterea tragediei. 1979 Nietzsche.Mansuelli. 1993 Mauss. personaje. Jean: Le druidisme. Bucureşti. II Markale. Traditions et dieux des Celtes. voi. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. în româneşte de Dumitru ScorŃanu. Iaşi.CW. Bucureşti. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. Editura ŞtiinŃifică. Editura Polirom. Editura Polirom. Studiu introductiv de Nicu GavriluŃă. 1996 Moreschini. PrefaŃă de Nicu GavriluŃă. 1946 Muşu.K. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. Traducere de Ingrid Ilinca şi Silviu Lupescu. Iaşi. 1980 184 . Cluj. Traducere de Gabriela Gavril. Andrei: Grădina de dincolo. Guido A. Claudio Enrico Norelli: Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Bucureşti. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. Gheorghe: Lumini în depărtări. Iaşi. Gheorghe: Din mitologia tracilor (studii). 1978 Nilsson. 1981 Muşu. 1927 Oişteanu. Marcel . I. M. în româneşte de Silvia Lupescu.P. Zoosophia. 1971 Nagy. Editura ŞtiinŃifică. 1973 Muşu. CivilizaŃii prehellenice şi microasiatice. în voi. Oxford.

Humanitas. Editura ŞtiinŃifică. univ. note de conf. Jean-Claude: Georges Dumezil a la decouverte des Indo-Europeens. Philosophical Library. Beatrice K. Traducere de Gabriela Ciubuc.R. Evans-Pritchard şi Fred Eggan. în: Platon: Opere I. Guy: Tragedia greacă. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. 1993 Platon: Apărarea lui Socrate. traducere. 1982 Peters Francis E. New York. Traducere de Dragan Stoianovici. f. Walter F. Edihira ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Traducerea dialogului îi aparŃine lui Andrei Cornea. 1995 Ovidius: Metamorfoze. A. Studiu introductiv.: Istoria doctrinelor ezoterice. (anul de apariŃie trebuie să fie 1972 sau 1973) Pausanias: Călătorie în Grecia. Editura Polirom. Trad.. Iaşi. dr. Imaginea divinităŃii în spiritualitatea greacă. 1996 Riviere. 2000 Radin.. Editura ŞtiinŃifică. Bucureşti. Univers. in: Opere.: Zeii Greciei.E. Avec la collaboration de Robert Schilling.: Structură şi funcŃie în societatea primitivă. Traducere de Cristian Unteanu. Traducere de Marta GuŃu. 1956 Riviere. Traducere: Viorica Alistar. 2002 Otto. în: Opere I. 1993 (traducere de Cătălin Partenie) Poezia Egiptului faraonic. Bucureşti. EdiŃia a Ii-a revăzută. Eseuri şi discursuri. Bucureşti. Traducere de Roxana Călinescu şi Liliana Cîobanu Harhas.Originile creştinismului. docent Măria Marinescu-Himu. traducere şi note de David Popescu. 1974 Rachet. ed. cit. 1974 Platon: Republica . Bucureşti. Bucureşti. 1980 Radcliffe-Brown. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. Jean M. Editura Humanitas. Introducere de Pierre Geoltrain. Iaşi. în: Opere VII. ■■ The University of Chicago Press. (traducerea dialogului a fost realizată de către Francisca Băltăceanu) Platon: Criton (sau Despre datorie.: Fools Are Everywhere. Ed. Bucureşti. Paul: Trickster. Buc. Editura Univers. Ed. Studiu introductiv de Ion Banu. V. A Study in American Indian Mythology. dialog etic).: Termenii filosofiei greceşti. cit. Francois-Xavier 185 . Traducere de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg. Editura Symposion. The Court fester Around the World. Chicago London. Editura Polirom. Studiu introductiv. Platon: Timaios. Ed. a. Bucureşti. Cuvânt înainte de E. 2001 Otto.

A Psychoanalytic Study of Violence in Ancient Greek Culture. Bude. Jean Varenne. Editura Meridiane. Adriano: ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. Bucureşti. Senate. Editura Meridiane. Repovestită în limba engleză de C. Aix-en-Provence. prefaŃă.: The Ulysses Theme. Routledge. 1963. 1998 Stanford. Grisward. 1979 Snodgrass. Mircea Eliade editor in chief. Paris. 1977 Tylor. Simon Schuster MacMillan. A. Green. Alain de Benoist. 1996 Rudhardt. J. Oxford. Anne: Ritual and the Druids. Erwin: Psyche. Bucureşti. B. 1998 Squire. A Study in the Adaptability of a TradiŃional Hero. 1995 Turner. In: The Celtic World. Simon Schuster and Prentice Hali International. Editura pentru literatură. in: Vile Congres de l'Association G. Belles-Lettres. Editura Teora/Universitas. Psychohistory Press Publishers. 1968 186 . Rajagopalachari. London. 1994 Sorel. 1958 Valmiki: Ramayana. Epopee indiană.Dillmann. 1985 Ross. M: Grecia epocii întunecate. New York. Bucureşti. Traducere de Florica Bechet. Edited by Miranda J. Traducere şi cuvânt înainte de Mircea Popescu. Reynal: Orfeu şi orfismul. 1958 Sagan. Jean: Notions fondamentales de la pensee religieuse et ades constitutifs du culte dans la Grece classique. Etude preliminaire pour aider a la comprehension de la pieŃe athenienne au IV-eme siecle. Victor: The Ritual Process. Ithaca. 1964 Rohde. London-Mexico City-New Delhi-Singapore-Sydney-Toronto. 1954 The Encyclopedia of Religion. Charles: Mythology of the Celtic People. Cercetare arheologică asupra secolelor XI-VIII î. Structure and Anti-Structure. Edward: Primitive Culture. Bucureşti. New York. W. These presentee â la Faculte des Lettres de l'Universite de Geneve. Basil Blackwell.e. Copernic. 1995 Tilgher. Zeletin. Traducerea versurilor de G. Geneve. Georges Charachidze. Traducere.n. Fernand: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. Traducere de Petru CreŃia. London and New York. 5th edition. Coşbuc şi CD. Harper Torch Books. Corneli University Press. New York. note şi glosar de Sergiu Demetrian. Bucureşti. Eli: The Lust to Annihilate. Editura Univers Enciclopedic. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Paris. MacMillan Library Reference USA. New York. H. 1979 Robert.

G. Garelli. Traducere de Zoe Petre şi Andrei Niculescu. Garlan. 1985 Vilâgirodalmi lexikon. PrefaŃă de Zoe Petre. P. Bucureşti. J. London. la Mort. Courbin. Editura Polirom. Traducere în româneşte de Zoe Petre. Repovestite după izvoare de Mihai Izbăşescu.. Soi-meme et l'autre en Grece Ancienne. princeps în 1968). 1978 Walhalla şi Thule. P. Pierre: Vânătorul negru. Translated by John McHugh. Traducere de Florica Bechet şi Dan Stanciu. Y. Avec la collaboration de E. Jean-Pierre: Mit şi religie în Grecia Antică. F. Traducere de Doina Jela. Ducrey. VidalNaquet. Editura Meridiane.S. P. Detienne. Akademiai Kiado. Jean-Pierre: Mit şi gândire în Grecia Antică. NRF. Editura Symposion. Cam-E. Gernet. 1995 Vernant. Mosse J. Editura Univers. Editura Minerva (BPT). de Romilly. PostfaŃă de Zoe Petre. Finley.I. Editura Eminescu. 1977 187 . Paris. Bucureşti. 1989 Vernant. P. Mituri şi legende vechi germanice. Cassin. Gallimard. 1961 Vernant. J. Kirk. Bucureşti. Traducere de Bogdan Ghiu. McGraw-Hill Book Company. Jean-Pierre: L'Individu. Editura Meridiane. Iaşi. 2001 Veyne. 1995 Vernant. Budapest. P. Forme de gândire şi forme de societate în lumea greacă. 1995 Vernant. Vernant. I. Toronto. Studii de psihologie istorică. l'Amour. 1999 (ed. Jean-Pierre: Originile gândirii greceşti. M. Paul: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. I-II. M. Leveque.): Omul grec. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Bucureşti. Jean-Pierre (coord. 1996 Vidal-Naquet. Cuvânt înainte de Zoe Petre. Jean-Pierre (ed. Its Life and Institutions.): Problemes de la guerre en Grece ancienne. Inc. M.Vaux. Vian. Bucureşti. Lejeune. Taillardat. Editions de l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. New York. C. Roland de: Ancient Israel.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful