ŞTEFAN BORBELY MITOLOGIE GENERALĂ

EDITURA LIMES Cluj-Napoca, 2004 ColecŃia PARADIGME Coordonator: GHEORGHE PERIAN Editor: MIRCEA PETEAN Coperta: CRISTIAN CHEŞUł IlustraŃia copertei: GUSTA VE MOREAU, Oedip şi Sfinxul

Pentru Blanca, fiindcă îi plac miturile. Această lucrare apare cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR ©Editura LIMES, 2004 str. Snagov3/19 400420 Cluj-Napoca tel/fax. 0264/544109; 0723/194022 e-mail: edituralimes@yahoo.com ISBN973-726-035-X

CUPRINS
Către cititori................................................................................................7 MITURILE COSMOGONICE............................................................... 10 HAOSUL................................................................................................ 16 CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE............................................................. 21 TIPOLOGIE............................................................................................. 22 ENUMA ELISH........................................................................................24 SURSE.......................................................................................................27 CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH.........................30 SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI..........................................................33 COSMOGONIA LUI BEROSSOS...........................................................38 COSMOGONIA VEDICĂ........................................................................40 COSMOGONIA CHINEZĂ......................................................................58 OUL COSMOGONIC...............................................................................59 COSMOGONIILE ORFICE......................................................................65 COSMOGONIA GREACĂ.......................................................................83 COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMENT (GENEZA)....................101 COSMOGONIA SCANDINAVĂ............................................................109 INIłIERI ŞI SACRIFICII.........................................................................119 TRAGEDIA GREACĂ.............................................................................138 COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC.................................................147 RITUL DIONISIAC........................................................................... ......159 O IMAGINE DIN TACIT.........................................................................161 Bibliografie................................................................................................177

CĂTRE CITITORI
Cititorul de bună-credinŃă va găsi în paginile care urmează o schiŃă introductivă în trei domenii ale mitologiei generale: miturile cosmogonice, respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu, cu care cosmogoniile se întrepătrund. Cartea de faŃă semnalează teme şi nu le epuizează: ea invită la lectura unei bibliografii esenŃiale, care este menŃionată, de regulă, prin inserŃii textuale puse între paranteze drepte, dar nu îşi propune să o epuizeze sau să o rezume extensiv, autorul fiind conştient de faptul că un volum introductiv ca acela de faŃă are în primul rând menirea de a trezi interesul cititorului pentru lucrări specializate, în care numeroase teme doar atinse aici sunt tratate subtil şi în profunzime. De-a lungul anilor, am tot încercat, prin cursuri şi seminarii, să le induc studenŃilor mei pasiunea de a gândi mitologic şi ritualistic, care înseamnă cu totul altceva decât obligaŃia, de care ne eliberăm zilnic, de a înŃelege raŃional lumea. Cartea de acum marchează un scurt punct de oprire în acest efort; ea este, însă, în mod inevitabil, şi unul de trecere, fiindcă volumul de faŃă va fi continuat cu altele, unele cu o tematică generală, extensivă, iar altele specializate, dedicate domeniilor speculative, de interes restrâns ale mitologiei. Nu gândirea simbolică m-a atras în efortul voluptuos de a preda săptămânal mitologie - pe care unii cititori s-ar aştepta, probabil, s-o decripteze şi prin această carte -, ci încercarea de a înŃelege motivaŃia ritualică a unor comportamente individuale şi de grup, ceea ce înseamnă, în ultimă instanŃă, maniera duală în care o comunitate arhaică administrează sacrul. Astfel, întrun prim grup tematic s-ar situa riturile de integrare a sacrului, de apropiere de el, în vreme ce în al doilea se cuvine să includem riturile opozitive, de expulzare a suprasarcinii sacrale excedentare. Victor Turner, citat în volumul de faŃă, atrăgea atenŃia asupra faptului că o societate produce, în orice moment al dezvoltării sale, structuri şi antistructuri, generarea acestora fiind continuă şi simultană, deşi noi suntem obişnuiŃi să credem că între cele două ar exista un decalaj valoric sau etic, concretizat prin fericirea apropierii de sacru şi prin angoasa îndepărtării de el. Noi gândim de bună-seamă psihologic ceea ce omul comunităŃii arhaice experimentează ritualic, într-un univers în care nu sunt concepte, ci numai realităŃi substanŃiale, de o concreteŃe uneori dureroasă, empirică, tainică. Am încercat, şi prin această carte, să ajung în anticamera efortului de raŃionalizare pe care îl reprezintă simbolul, asimilat de multe ori - de regulă abuziv - cu mitologia. Atunci când sunt întrebat, de multe ori, ce anume

potrivit căruia trăim la limita fragilă a punctului de falie unde cosmogonia se întâlneşte cu iminenta destrucŃie a lumii. în mari cicluri temporale sau în secvenŃe anuale mai scurte. în Enuma Elish -. tentaŃia mea este să le răspund că structura preexistă imaginii şi că o încadrează. ritualizarea ca atare avea rolul „fixării" în timp a efemerului. mitul însemnând. totodată. retorică a spaimei care venea din direcŃia „originii". ea este. cu multe milenii în urmă. ci modul în care aceste simboluri se integrează în mari sau mici structuri ritualice: aceasta e metodologia pe care încearcă s-o urmărească volumul de faŃă. Nu am pornit de la magie. Nu simbolul ca atare interesează într-o gândire mitică. iniŃierile şi sacrificiile. de ordin metafizic .„simbolizează" un gest ritualic. fiindcă ritualistica a demonstrat dintotdeauna un adevăr „modern". care se deschide. legate de fertilitate.pe care îl găsim. oamenii comunităŃilor arhaice îşi distrugeau şi reconstruiau periodic lumea. aşadar. un fenomen de exorcizare discursivă. O carte ca aceea de faŃă se articulează la intersecŃia unor preocupări personale care leagă trecutul de viitor. Spre deosebire de noi. totem şi tabu. la rândul 8 . prin decriptarea unităŃii ritualice complexe pe care o formează cosmogoniile. în spaŃiul babilonian. convingerea interlocutorilor mei fiind că în acest fel ei vor afla „cheia" universului arhaic pe a cărui uşă întredeschisă încearcă să pătrundă impetuos. subprodusul unui şantier cam dezordonat. crescuŃi într-un cult al certitudinilor proiectate pe termen lung. Freud a demonstrat că în cadrul acestei mentalităŃi arhaice. cit le-am integrat gesturilor cosmice de întemeiere a lumii şi a omului. cu eschatologia.

Pasaje din acest volum anunŃă şi partea a doua din trilogia De la Herakles la Eulenspiegel. Lucrul acesta l-am experimentat şi cu studenŃii mei. foarte riguros şi orgolios-autarhic. După un anumit timp. să nu provoc viitorul. ceea ce mă aduce. comedianŃilor şi nebunilor de curte. ceea ce mă nelinişteşte. Am căutat dintotdeauna să introduc în această fulgurantă un principiu de regularitate: nu ştiu dacă am reuşit de fiecare dată.fără altruismul revoltat al căreia logodna mea cotidiană cu computerul nu s-ar putea împlini. Am decis. aproape fără voie. truda la ele având o victimă sigură: propria sa linişte. aşadar. în pariul imprevizibil cu timpul. Mi-am impus. şi ele. dincolo de care combinaŃiile virtuale se dovedesc a fi. uneori.şi literatura într-un alt regim mental decât acela. cu un cuvânt: râsului antieroic ca fenomen ritualic şi cultural. să facă asociaŃii mentale ingenue pe marginea lor. în regimuri imaginare diferite. dedicată histrionilor. Autorul Cluj. pe care ni l-am însuşit noi. pentru a trece apoi la mitopoetica vântului şi a cenuşii. care va fi continuat cu unul dedicat mitologiilor de fertilitate şi cu unul consacrat mitologiilor morŃii. căruia îi datorez stimulentul pentru alcătuirea acestui volum şi căruia trebuie să-i plătesc cafele multe pentru răbdarea de care a dat dovadă până la finalizarea lui. că o fac în din ce în ce mai multe cărŃi. literatul descoperă că el devine. Lui Blanca îi plac miturile. fiindcă mă determină să înŃeleg că împărtăşim aceeaşi realitate la vârste diferite. mai mult chiar. 31 oct. ajunsă în clasa î. ei citesc miturile . tot scriind cărŃi socotite „finite".său. aproape ca o regulă. captivul propriilor sale proiecte. spre alte eşafodaje de lucru... însă. Volumul de faŃă. fără excepŃie. în situaŃii bizare. constat. nu s-ar fi putut naşte fără iubirea de carte a bunului meu prieten şi editor Mircea Petean. să leg cartea de faŃă de viitor şi s-o dedic fiicei mele Blanca. maturizaŃi. infinite. în România postrevoluŃionară. îi place să le asculte. 2004 . Ei au crescut într-un alt regim al imaginii decât acela pe care l-am experimentat noi.

ŞTEFAN BORBELY (n. . 1999. la Indiana University. 2000) şi la University of North Carolina. A colaborat la numeroase volume colective. Visul lupului de stepă (1999). OpoziŃii constructive (2002). Doctorat în literatură comparată (1999). 1999) şi Statele Unite: bursier Fulbright în 1992. cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. Publică frecvent în Apostrof. printre care: DicŃionarul Scriitorilor Români (DSR. a beneficiat de stagii de pregătire în Marea Britanie (Oxford. Matei Călinescu. DicŃionarul EsenŃial al Scriitorilor Români (DESR). 1953. Columbia University. Eroicul (2001). Bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti. Cercul de graŃie (2003). Complexul gnostic (2003). I-FV). De la Herakles la Eulenspiegel. Bloomington. Chapel Hill (2001). 31 oct. a debutat editorial în 1995. Echinoxist ca formaŃie. visiting fellow la New York. respectiv la Institute for Psychohistory (1997. în cadrul Colectivului de literatură universală şi comparată. A mai publicat: Xenograme (1997). Euphorion şi Caietele Echinox. A coordonat volumul colectiv ExperienŃa externă (1999) şi a realizat câteva traduceri. DicŃionar Analitic de Opere Literare Româneşti (IIV). Monografie (2003). Este membru al Uniunii Scriitorilor şi ASPRO. în Făgăraş) este conferenŃiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj. Proza fantastică a lui Mir cea Eliade.

monstru acvatic abuziv etc). încălzirea substanŃei matriciale întruna dintre cosmogoniile indiene arhaice).MITURILE COSMOGONICE Sub aspect etimologic. în Enuma elish). unde omul nu este niciodată conceput ca fiinŃă solitară. fiind o substanŃă opacă. pe care cosmosul o organizează. nearticulată) şi informai. RelaŃia sintactică temporală pe care o sugerează termenul de cosmogonie se datorează şi antifrazei mitice cu naosul: acesta e anterior cosmosului. de pildă. fiindcă ea conduce în mod nemijlocit la consubstanŃialitatea care e esenŃială în cadrul oricărei ritualistici. precizarea ultimă e importantă. participant la rit şi la tradiŃie. provenienŃă ereditară sau părinŃi. a unei forme. Ca atare. potrivit căreia actul cosmogonic ca atare semnifică procesul de limitare a nelimitatului. format din cuvintele greceşti kosmos (ordine) şi gonos (zămislire. fiinŃă a unei serii genealogice. armonioase. Sub aspect ritualic. el este. Etimologia oferă însă şi alte desluşiri: gonos trimite spre naştere. de către un actant mitic sau de către o circumstanŃă originară (cum este. ceea ce duce la o definiŃie simplă (ilustrată cel mai bine. relaŃia dintre kosmos şi haos exprimă şi un raport între formă (unde esenŃială este limita ca atare a formei. un portant de sacralitate integrat într-o comunitate. de înscriere a infinitului nestăpânit în perimetrul unei limite. informă (în general feminină: apă primordială. termenul compus. dar şi seria genealogică în care se înscrie cineva prin naştere. 10 . dimpotrivă. sugerând în acest fel o relaŃie sintactică temporală. demarcarea sa de exterioritatea fluidă. cum vom vedea. indică semnificaŃia originară a complexului: cosmogonia defineşte zămislirea unei lumi bine alcătuite. creaŃie).

în conformitate cu care . Pe aceeaşi temă. Din acest bloc tematic foarte consistent se deschid două linii metodologice de o incontestabilă relevanŃă ritualică. unul sau celălalt dintre coduri fiind 11 . în contextele târzii. asupra cărora vom mai reveni. apar ca fiind extrem de puternice. Prima dintre ele aduce în discuŃie figurile stihiale din diferitele registre mitice. ci din cauza faptului că ea controlează naşterea.explică gestionarea sacrală a violenŃei într-o comunitate arhaică. A doua . a căror forŃă e net superioară actanŃilor din generaŃiile ulterioare. excesul de natalitate prejudiciind echilibrul de sacralitate al comunităŃii. fiindcă dedublarea gemelară e socotită ca fiind periculoasă pentru echilibrul de sacralitate al comunităŃii.la fel de importantă . Un subcapitol al acestui complex îl reprezintă mitologia gemelarităŃii. castrat de către fiul său Zeus. familia respectivă se poate înscrie în rândul lumii. civilizator. aşa cum se întâmplă cu bătrânul Kronos din cosmogonia greacă.eventual . înzestrată cu accente funeste: la majoritatea popoarelor arhaice.cu o insaŃietate priapică prestigioasă. întemeind generaŃii. pe motiv că este „prea sacru". 1979) -. reluată de către Eli Sagan (The Lust to Annihilate. fiinŃa mitică originară este terifiantă sau periculoasă nu în primul rând datorită puterilor sale de neoprit . sau dotate . şi ele. în perspectiva acestei interpretări.deşi. rafinat etc). abia prin neutralizarea sacrală pe care o induce sacrificiul de primogenitură. întrucât toate fiinŃele originare. zămislind urmaşi. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat în momentul naşterii. zămislite de către fiinŃele primordiale. oferit drept ofrandă zeilor. o comunitate întreŃine simultan diferite „etaje" de comportament ritualic (frust.i| Imagistic. neîndoios. unde cel dintâi născut al unui părinte este ucis. acestea joacă.după celebra formulă a lui Georges Devereux. putem ajunge mai departe la sacrificiul ritualic de primogenitură. distincŃia îşi are rolul ei bine definit. bine articulate sub aspect sistematic. monstruoase. în orice moment al evoluŃiei sale. ale mitologiei. constituŃional hibride. un rol precumpănitor -.

în vreme ce ursuzii Berserkiri (de unde expresia englezească Jo go berserk" = a o lua razna) rămân în adâncul întunecat al pădurilor seculare. Berserkirii sunt. în privinŃa anteriorităŃii actantului ritualic stihial în raport cu cel „civilizatoriu".şi doar în al treilea rând pe Arjuna. fireşte. vârsta „eroilor" fiind.ritualic reglementată . respectiv din cea de argint. refuzând ascensiunea în Asgard şi resuscitarea. fără ca vreun membru al său să fie vexat de o asemenea „oroare". pentru ca. de grija altruistă pe care acesta o poartă oamenilor. după toate aparenŃele. şi anume regresia ritualică: capacitatea . luptând altfel decât 12 . prima soŃie îl zămisleşte la început pe înŃeleptul Yudhisthira. disimetria se repetă: frumoşii eroi Einherjari sunt resuscitaŃi în Walhalla de către zeii Aseni.fiu al zeului vântului. în situaŃii conflictuale). pentru a „renaşte" sacral cu puteri reînnoite. Vavu . eroii stihiali. apoi. Dincolo de simultaneitatea codurilor ritualizate de comportament. exemplele sunt de asemenea foarte multe: în celebra poveste a naşterilor provocate din Mahabharata. pentru a compensa abstinenŃa sexuală impusă a lui Pandu. etimologic. La Hesiod. Kunti. contribuind în acest fel la forŃa crescândă a armatei acestora. în faimosul „mit al vârstelor" din Munci şi Zile. în mitologia scandinavă.de a regresa din formă în informai. dionisiacul: de asemenea. nestăpâniŃi ai vârstei de aramă (care se ucid între ei) intră firesc în structura originară cuaternară a schemei. care permite unei comunităŃi rafinate să se comporte sălbatic într-o anumită circumstanŃă dată (de regulă. o interpolare impusă de tradiŃie. lucrurile se întâmplă la fel: după seminŃia oamenilor din vârsta de aur. soŃiile regelui Pandu fiind obligate să procreeze pe rând invocând divinităŃi atotputernice. ea să îl nască pe stihialul Bhima .actualizat în funcŃie de necesităŃile de moment ale comunităŃii. Exemplele sunt multiple: riturile de iniŃiere (asupra cărora vom reveni) exprimă un proces de renaştere prin regresie. mult mai puternici decât Einherjarii. al cărui nume este determinat. modelul invocat explică o coregrafie esenŃială a comunităŃilor arhaice.

Sub acest aspect (vom reveni asupra acestor aspecte atunci când vom analiza Enuma elish). cit. univers fizic. vizibil". această temă deschide. câteva desluşiri suplimentare se impun. ca „imagine (eikon) ". Peters precizează că „universul vizibil (kosmos aisthetos) " apare. Al doilea racord stabileşte nu doar analogii. ceea ce explică. în dialogul Timaios al lui Platon. 159l60). strânsa legătură dintre geneza lumii şi apocalipsă: ambele sunt imagini. pentru că poate fi redus la proporŃii matematice (harmonia) ". legându-l astfel de ordinea filosofică a imaginii şi a numărului: pentru pitagoreici. cu ghiarele. inevitabil. 157-l58) prin „ornament. actul de îngurgitare a sângelui şi cărnii animalului de sacrificiu. cu dinŃii. Peters (Termenii filosofiei greceşti. între altele. în substanŃa sa. de care va mai fi vorba în acest capitol. ed. rom. ci şi osmoze de profunzime. La articolul kosmos noetos („univers inteligibil". în accepŃiunea popoarelor arhaice. şi germenele funest al sfârşitului. nodul ne vor duce inevitabil spre practicile de „legare" magică a sacrului.şi întrucâtva deconcertant pentru gândirea 13 . Francis E. alte racorduri. după care urmează consubstantializarea prin omophagîa. Funia. 1993) traduce kosmos aisthethos (pp. putere având. nu acela care dispune de armele cele mai bune. Primul dintre ele Ńine de existenŃa prodigioasă a zeilor legători. pp. Francis E. legătura. cosmogonia conŃinând. „universul este un kosmos. Revenind la etimologia cuvântului cosmogonie. ritului dionisiac este şi el un proces de sfârtecare regresivă a animalului de sacrificiu într-o fază de haos ritualic. este simptomatic pentru gândirea mitică . indicând faptul că toate riturile şi miturile universului Ńin de o substanŃă unică: sparagmos-ui.. op. katharsis-vl definind efortul seren al omului de a-şi construi echilibrul lăuntric pe baza harmoniei.aceştia. ceea ce stabileşte o analogie între univers şi suflet. în arborescenta gândirii mitice. sfârtecându-şi literalmente duşmanii. ci acela dotat cu cele mai eficiente instrumente de disciplinare a sacrului prin fixare sau legare. ordine.

în logica genealogică a Theogoniei lui Hesiod. Un alt caz de fragilitate cosmogonică găsim în Edda: lumea germanilor. care roade fără încetare una dintre rădăcinile Yggdrasil-ului: în cele din urmă. confirmată indirect şi de prezenŃa infatigabilă a balaurului Nidhogge (progenitură a zeului discordiei. soŃia atotputernicului Menelaos. în Enuma elish. aflând în cele din urmă secretul. Eris.noastră obsedată de solidităŃi şi certitudini . triadică. opŃiunea judecătorului troian Paris pentru Afrodita.care pare inamovibil .că lumile care se creează prin intermediul actelor cosmogonice sunt. protagonistul Iliadei. aproape fără excepŃie. fiul născut din această căsătorie fiind faimosul Ahile. fiindcă la festin nu este invitată zeiŃa discordiei. se construieşte pe beligeranta fluctuantă dintre zeii Aseni şi uriaşii gheŃurilor originare. motiv pentru care el este înlănŃuit punitiv de stâncă şi încredinŃat vulturului [nu fiindcă a furat focul în beneficiul oamenilor!]. rege al Spartei. ducând la asediul de zece ani al Troiei). ceea ce face din creaŃia lumii doar o amânare a „amurgului" eschatologic (Ragnarok). fiindcă Moirele i-au prezis acestei zeiŃe că va naşte un fiu superior tatălui. fragile. Un aspect special al cosmogoniei îl reprezintă crearea simultană a spaŃiului şi a timpului: se spune. universul creat de către zeul Marduk „poate face greşeli". îndeobşte. este secretul theogonic pe care îl ştie numai titanul Prometeu. cele două acŃiuni destructive se vor conjuga. ameninŃate de distrugere. a frasinului Yggdrasil. motiv pentru care acesta ia anumite măsuri suplimentare de siguranŃă. sprijinită de verticalitatea cosmică. care în cele din urmă aruncă pe masa nupŃială un măr al discordiei. Zeus însuşi . în schimbul Helenei. hărăzit „celei mai frumoase" dintre zeiŃele prezente. că prin 14 . Loki).poate fi răsturnat de pe tron (printr-o greşeală ipotetică: acesta nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. zeii o mărită pe Thetis cu muritorul Peleus. de nunta dintre Peleus şi Thetis se mai leagă şi războiul troian. copacul prăbuşindu-se.

deoarece o asemenea regresie ar însemna că epifaniile temporale ale lui Yahwe ar putea fi. inegale. că Dumnezeu „pierde" o anumită cantitate de sacru în timpul „muncii" sale. ca o consecinŃă. lucrurile se petrec la fel: creând în şase zile cele ce sunt gândite să fie. „kosmos-vl era deopotrivă o făptură vie (zoon). în lumea arhaică. cu respiraŃie. Pentru pitagoreici .o fenomenologie a limitei şi depăşirii] 15 . timpul sau istoria. v. în afara A:osmos-ului sunt doar diversele manifestări ale Nelimitatului (apeiron)." [Pt calificări filosofice suplimentare. supoziŃie incompatibilă cu premisa perfecŃiunii de sine. Dumnezeu declanşează. sunt în mod armonios închise în timp.. şi invers. lui G. se creează atât timp. p. Tragicul . fiindcă. ca în lumea noastră modernă). în cosmogonia zoroastriană. La grecii pitagoreici (de-a dreptul fascinaŃi de spectacolul cosmogonic şi de perfecŃiunea intrinsecă. Liiceanu. concretă. spre „centru". cit. actul cosmogonic stabileşte o proximitate între spaŃiu şi timp: prin geneza cosmică. voi. aritmetică. pentru a te resacraliza.actul primordial de genesis. cât şi spaŃiu. prin chiar consecuŃia mitică a perioadei sale de creaŃie. spaŃiul limitează timpul. o accepŃiune substanŃială. nu te poŃi întoarce spre „Mo tempore" (expresia lui Mircea Eliade!). mereu egale. a universului!). lucrurile. Peters (op. motiv pentru care ritualistica arhaică iudaică nu îngăduie regresii paradisiace: acolo. ambele având. pe care kosmos-vl le «inhalează» şi cărora le impune limita. şi principiu al Limitei (peras). acolo. palpabilă (nu doar noŃională. odată create.scrie Francis E. calitativ. 54) -. în foarte cunoscuta cosmogonie iudaică din Vechiul Testament {Geneza sau Facerea). ambivalenŃa este evidentă. relaŃia cosmogonică dintre spaŃiu şi timp se traduce în raportul tensionat dintre limită (peras) şi nelimitat (apeiron). a divinităŃii. într-o accepŃiune chiar mai subtilă decât am putea-o percepe noi azi.

Şt. 162 sq." 16 .). Etimologic. desemnând-o ca „un loc de naştere arhaic". B. Jung se delimitează de Freud în interpretarea imaginară a gurii („Nimic nu ne dă ocazia să interpretăm această plăcere [de a savura hrana şi de a suferi pentru absenŃa ei . Pe acesta îl cloci. cum se întâmplă de pildă cu Tiamat. armonice. 1999. din care se zămislesc toate lucrurile. cu lumina). de către Victor Kernbach (DicŃionar de mitologie generală. cu verbul kainein. germinativă. G. n.n. gura lui se crăpă ca un ou şi din gură Ńâşni vorbirea.fiind mai pregnantă. 212). haosul. Jung citează cosmogonia parŃială din AitareyaUpanişad. 1989. a se căsca". voi. rom. non-germinativă a apei prin substanŃa opusă. germinativ pe de o parte şi terifiant pe de alta. semnificând „a se deschide. există în mitologie o foarte bogată reprezentare a scuipatului germinativ.HAOSUL Insistând atât de mult asupra /cosmos-ului. fiind cel al focului: „Arunci el scoase din apă un purusha (bărbat) şi îi dădu formă. ceea ce face ca haosul să apară dual în mitologie. Agni. I. monstruoase. p. Jung. în care gura e asociată crăpării oului cosmic primordial. cuvântul grecesc kâos este înrudit prin rădăcină. în Simboluri ale transformării (ed. zeul invocat. la mesopotamieni . seria continuă. de regulă feminine (sau în unele cazuri bisexuate). să zăbovim puŃin şi asupra opusului său. Asupra acestei ambivalenŃe a atras atenŃia C. în vreme ce-l clocea. El dispune de reprezentări în general consonante. p. iar din vorbire Agni. fireşte.] ca sexuală" -disocierea se referă la stadiul oral freudian). însă aici regimul imaginar este dublu. O altă asociere etimologică duce la cuvântul grecesc khasma (abis). di focului. cu o dublă deschidere: spre naştere şi spre resorbŃie. asociat forŃei ignice a sufletului şi vorbirii (izomorfic. a materiei organizate. în consecinŃă. neorganizate. anulând calitatea inerŃială. ceea ce apropie reprezentarea arhaică a haosului de aceea a unei guri fluide imense. cosmogonic. dimensiunea a doua uneori personalizată. în ipostaza unei substanŃe matriciale fluide.

Structurile antropologice ale imaginarului (ed. acela al excomunicării vremelnice a femeii impure din rândul lumn guvernate de bărbaŃi. reprezentat de sexualitate. capitolele dedicate tabu-vlui. 1980. O desluşire suplimentară a simbolisticii primordiale a haosului apare în cartea lui Gilbert Durând. 2. echivalată cu rânduiala cosmică: pe timpul menstruaŃiei. la declanşarea ciclului lunar. ed. James George Frazer (Creanga de aur. fiindcă impuritatea comunitară este doar o consecinŃă şi nu explicaŃia fenomenului. genetic. şi. neisprăvit (fiindcă va fi „clocit"!) se naşte ca atare din apă. care asociază funcŃia lunară a fecundităŃii din riturile agricole cu valenŃele cosmogonice. motiv pentru care. fiindcă substanŃa în exces a lichidului menstrual leagă femeia de o naştere inopinată. menstruaŃia este considerată funestă (motiv de izolare socială a „victimei").RelaŃia duală adversativă dintre apă şi foc e cât se poate de bine reliefată aici: purusha. 3: Tabuuri privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii. seminale ale ciclului menstrual feminin. misterioasă.deja menŃionată .doar după terminarea ciclului. Motivul e simplu: se consideră că pe timpul menstruaŃiei femeia ajunge într-un loc pre-cosmic. fiind reprimite . de împreunarea dintre bărbat şi femeie. socotit în rituri ca fiind funest. pe de o parte.a puterii care controlează naşterea. 155-l59) prezintă în acest sens mai multe cazuri unite printr-un fir comun.prin intermediul unor rituri de lustraŃie. p. însă percepŃia imediată ne poate înşela. şi îndeosebi XX. fiindcă ea întrerupe ciclul firesc al vieŃii. încălcarea interdicŃiei soldându-se de fiecare dată cu moartea. repetându-se în acest fel situaŃia . femeile sunt izolate de comunitate. In realitate. v. Motivul aparent îl constituie „impuritatea" ca atare a femeii. pe de alta. androidul primordial. menite să le reechilibreze sacral . 1977. dar va fi desăvârşit doar prin transformarea sa în foc. femeile nu se pot culca pe pătura bărbaŃilor. pp. rom. voi. nu pot folosi oalele sau uneltele acestora etc.). rom. din care ea trebuie apoi să se întoarcă: 17 . 368 sq. terifiantă.

în DicŃionarul amintit. ea regresează într-un stadiu precivilizator . Vili şi Ve. Numele şi formele sub care apare haosul sunt multiple. bunul mers armonios al lucrurilor: riturile de resacralizare. oale. haotică. fiind codificată cutumiar ca atare. cât şi în cele de sacrificiu sau în dionisiac -. de unde se va întoarce după ce se va purifica. în majoritatea mitologiilor. II. întotdeauna. iminenŃa virtuală a recăderii în haos asigură. prima generaŃie divină. ViolenŃa ritualică este. Vechiul Testament şi alte câteva locuri (întinsul de apă nediferenŃiat este forma cea mai frecventă). p. unde femeia din timpul menstruaŃiei. dimpotrivă..valabilă pentru întregul minicapitol dedicat haosului . urmată de o rearticulare sacrală a universului. listează câteva: apa (oceanul primordial) în Vede. Mai mult chiar. ConsecinŃa . ca un început definitiv uitat. le aruncă în vreun loc singuratic".acŃiunea fiind simbolizată prin interdicŃia de a folosi obiecte proprii civilizaŃiei: căni. motivul pentru care ea procedează în acest fel fiind legat de regresie: în timpul ciclului menstrual. „nu poate utiliza ca vase decât frunze de bananier. vor fi zămislite 18 . prin coregrafia ritualică specială a regresiei informale . unde nu mai poŃi reveni. 157). haosul nu apare ca un loc ireversibil închis. a haosului. cu consecinŃe imprevizibile pentru lumea organizată. de tip Mo tempore. Victor Kernbach. după ce le-a folosit. în ritualistica generală. e prezent în lumea ordonată ca o virtualitate benefică (fiindcă îngăduie resacralizarea). pe care îl furnizează Frazer (ibid. exemplul particular din Costa Rica. sub acest aspect. vase de lut -. considerată impură. Mircea Eliade) presupun de fiecare dată o retraversare a spaŃiului şi timpului haotic. prin ciopârŃirea căruia de către Odhin.pe care o vom găsi atât în riturile de iniŃiere. sau de centralitate (v.este că.neizolarea ei într-o asemenea situaŃie echivalează cu „deschiderea" gurii funeste a preformalului. E interesant. întinsul de gheaŃă şi frig în mitologia scandinavă (unde se va naşte uriaşul de gheaŃă Ymir. pe care. haosul face parte din cosmos.

Tot din Haos se naşte Eros. cu care nici zeilor Aseni nu le face plăcere să se întâlnească. Pentru a da un singur exemplu. Important este faptul că celor două lumini le corespund regimuri specifice de imagini: în Olimp. el desemnează Ńinutul deşertic intermediar dintre Niflheim (Ńinutul de ceaŃă) şi Muspellheim (cel de foc). la scandinavi. DicŃionar. desemnează „starea precosmogonică" (V. ci fiindcă forŃele sale continuă să acŃioneze în lume. şi. dar nu fiindcă ar fi o stare sau o substanŃă care se neagă prin creaŃie. cosmogonia mesopotamiană (al cărui nume este relaŃionat de către specialişti cu Tehom-vl ebraic. urmaşii uriaşului de gheaŃă scandinav Ymir sunt şi piticii friguroşi. ca Tiamat... bine articulat. prelungită în noapte). zeii au o altă înfăŃişare decât cea sub-eterică.. Cum vom vedea că se întâmplă şi în mitologia greacă. trăitori tot în Ńinuturi hivernale. întunericul fără margini. 205) de dinainte de naşterea uriaşului de gheaŃă Ymir. semnificaŃiile fiind cel puŃin duale: pe de o parte. care desemnează apa primordială. monstru acvatic. ziua luminoasă hărăzită oamenilor. abuziv.. noaptea adâncă.asociată relei-voinŃe aproape generalizate . înzestrând fiinŃe urcate în timp de dinainte de constituirea panteonului mitic definitiv. unde sălăşluiesc zeii. pe de alta. nediferenŃiată. ed. în Geneza din Vechiul Testament. la întretăierea cărora se formează primele seminŃe de viaŃă. când sunt între ei.toate lucrurile). Din Erebos şi Nyx sunt apoi zămislite cele două Ńinuturi de lumină: eterul {Aither). în străfundurile căreia se zămisleşte adâncul Tartar fără de lumină. Kernbach. zeiŃa atotputernică a pământului (asupra acestei geneze vom reveni). în mitologia greacă. Exemplul cel mai pregnant ne vine din ritul 19 . fiindcă forŃa lor destructivă . în Enuma elish. şi Hemera. termenul folosit este Tohu-Wabohu (deşert + vid). apoi Erebos. cit. principiul de armonizare a universului (echivalat dorinŃei de a exista). haosul primordial apare ca Ginnungagap. p. morfologia haosului îşi are importanŃa sa. şi Nyx.este redutabilă. Haosul dă naştere Geei. pe care le-o arată muritorilor.

cu atât mai mult cu cât porŃile Tartarului unde sunt ŃinuŃi uriaşii Hecatonheiri. Tartar -. mama lui Dionysos. întâmpinându-l cu bucurie pe Phaeton (cel care. pentru a-l naşte ulterior singur. îi va cere carul solar spre a-l conduce pe cer. nu se confundă. p. pentru a nu-i pricinui vreun rău fiului său.) precizează că localizarea Tartarului se subsumează unei împărŃiri triadice a lumii . pierind în urma acestei nesăbuinŃe). 257 sq. atotputernicul Zeus. în consecinŃă. să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine.dionisiac: sub influenŃa perfidă a Herei. consonant cu poziŃia originară a Geei. ulterior. Helios îşi scoate în prealabil aura solară. cu care. fiind asimilat pământului fără de fund de sub valuri. pe Helios. cei cu o sută de braŃe . fiică a lui Thetys) îşi vizitează tatăl. imaginea divină o incinerează pe Semele. nu de către Hades (cei doi fiind fraŃi). o reprezentare mai degrabă cvintuplă.Cer . tebana Semele.Tartar. detaliu destul de ambiguu dacă ne punem întrebarea ce poziŃie ocupă Tartarul în raport cu Hadesul.Pământ .Cer.sunt zăvorâte de către Poseidon. 20 . cu precizarea că Tartarul are o deschidere marină. evident. Pământ. prin intermediul lui Poseidon. Phaeton (fiu al lui Clymene. pentru a-i confirma paternitatea. Aither . Zeus recuperând copilul-Dionysos din cenuşa aflată la picioarele sale. atunci când fătului îi vine sorocul să apară pe lume.Hades . îi cere tatălui. Devine plauzibilă. ColaŃionând informaŃiile clasice din Theogonia lui Hesiod şi din lliada lui Homer. In privinŃa Tartarului. Un alt indiciu similar ne vine din complexul zeului Helios: dispreŃuit pe motivul că ar fi progenitura unui muritor de rând. în acest fel. dar nu poate da înapoi. fiindcă jurase pe jurământul zeilor că îi va îndeplini Semelei orice dorinŃă. Zeus e îngrozit de rugăminte. 1986. Alain Ballabriga (Le Soleil et le Tartare. un singur detaliu suplimentar.

„renăscut" fiind . dezvăluirea secretului cosmogonic al comunităŃii (a miturilor respective) ocupă segmentul median al coregrafiei ritualice. cel de după regurgitarea simbolică a neofitului de către animalul totemic. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstrează că. din neatenŃie . miturile cosmogonice se transmiteau sub formă ezoterică.voluntară sau întâmplătoare. consubstanŃial cu ceilalŃi membri iniŃiaŃi ai comunităŃii -. cel de iniŃiere. la populaŃiile cele mai vechi. când. întrucât cosmogonia îi apare acestuia sub forma unui set de gesturi şi de cuvinte suprasacralizate. fostul neofit câştigă acces la miturile de origine ale tribului şi clanului său.echivalentă cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunităŃii sale -. ezoterismul continuă să fie practicat azi în riturile de iniŃiere moderne. osmotic. ritulcadru fiind. a căror repetare în viaŃa de fiecare zi . în acest context. cum sunt acelea de intrare în societăŃi secrete. în contextul general al ritului de iniŃiere . paradigmatice. de altminteri. respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu) în mod unitar.recunoscut de către iniŃiatori ca individ cultural. omul arhaic evită cu grijă codul lexical şi coregrafic al cosmogoniei. uneori cu finalităŃi de-a dreptul funeste.poate dezechilibra sacral comunitatea. sau la cele care păstrează sensurile autentice ale vieŃii arhaice. axate pe totem şi magie.CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE TendinŃa acestei cărŃi este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile. Ezoterismul are însă o consecinŃă foarte importantă în regimul comportamental al interdicŃiilor personale şi comunitare pe care şi le asumă omul arhaic.de care am discutat atunci când 21 . care permite atât regresia spre informai a neofitului . cât şi „sacrificiul" naturii sale profane. Exoterismul reprezintă o raŃionalizare târzie. Limita metafizică . în vederea renaşterii într-o identitate culturală.pe care îl vom trata pe larg la timpul potrivit -.

Toate duc.sub care un membru al unei comunităŃi arhaice receptează tot ceea ce există în univers . în limită socială. Sacrificiul primordial.intră tot în categoria cosmogoniilor sacrificiale. şi. Altfel spus. prin diseminare. uriaşul de gheaŃă în cosmogonia germanică. în ultimă instanŃă. pe de alta. Miturile sacrificiale relatează facerea lumii prin descărnarea sau sacrificarea unui actant mitic primordial (monstrul marin feminin Tiamat din cosmogonia sumero-babiloniană. şi ele. datorită acestor interdicŃii ritualice. apoi.Pan-Ku la chinezi . la o concluzie abruptă: „libertatea" e un cuvânt care ar trebui excomunicat din ritualistică şi mitologie. ConsecinŃele sunt esenŃiale. şi anume acela al identităŃii sacrale a oricărui actant mitic. se operează o distincŃie clasică între mituri cosmogonice sacrificiale şi cele non-sacrificiale. fie el om. osmoza sacrală de acest fel indicând şi un alt aspect esenŃial în ritualistică -. SpaŃiul şi timpul omului arhaic se reglează în funcŃie de această eterogenitate. îndeletnicirile şi spusele sale intrând. întregul univers (inclusiv oamenii) are o importanŃă deosebită ca fenomen de arhaicitate. fiindcă marchează consubstanŃialitatea tuturor celor existente. din care derivă. Ymir. omul primordial Purusha la indieni etc). TIPOLOGIE în mitologie şi ritualistică. fiind concentrate în practica ■participării ritualice.are o dublă deschidere: pe de o parte.am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transferă. îl asociază pe acesta cu originea cosmogonică a lumii din care provine. în perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrângeri. Identitatea sacrală . animal sau stâncă. ritualistică nu cunoaşte fenomene 22 . plantă. AutodestrucŃia sau autoimolarea actantului mitic primordial . ea leagă actantul mitic şi ritualic de toŃi membri consubstanŃiali ai comunităŃii sale.

de solitudine, disfuncŃionalităŃile sacrale ale cuiva fiind imediat extinse asupra întregii comunităŃi. Dacă cineva din cadrul comunităŃii contravine - deliberat sau accidental - cutumei sacrale a comunităŃii respective, întreaga comunitate se va simŃi afectată şi va intra într-un rit de resacralizare; eventuala „reparare" a greşelii de către cel care a debalansat echilibrul sacral al comunităŃii cu pricina nu este suficientă, fiindcă nu are valoarea unui cod cultural admis. Exemple - asupra cărora vom tot reveni în cartea de faŃă -sunt puzderie. De pildă, sosind de la vânătoare cu o pradă consistentă în spate, omul arhaic ştie că el nu poate trece de hotarele comunităŃii sale decât după o prealabilă neutralizare -prin purificare - a suprasarcinii sacrale pe care o reprezintă vânatul: dacă el n-ar recurge la această neutralizare, fără de care nu îi este îngăduit să-şi continue drumul spre propria sa casă, el ar pune în pericol echilibrul sacral al întregii sale comunităŃi, nu doar al său propriu sau pe acela al familiei sale. Cum vom vedea la timpul potrivit, la riturile de iniŃiere sau la cele de sacrificiu se întâmplă acelaşi fenomen: iniŃiaŃii, proaspăt întorşi de la riturile dureroase pe care le-au trecut cu succes, sunt lustraŃi (purificaŃi) înainte de a fi reintegraŃi în comunitate, pentru a fi eliberaŃi de suprasarcina sacrală de care dispun; dacă ar fi lăsaŃi să reintre direct, fără lustraŃii prealabile, suprasarcina lor sacrală şi-ar pune amprenta negativă asupra întregii comunităŃi, periclitând-o. Al doilea aspect al identităŃii sacrale - receptarea actantului mitic ca fiind indestructibil legat de originea sacrală a comunităŃii sale - are şi el consecinŃe redutabile, în cazuri - să spunem - de beligerantă sau de omor. Făcând o victimă - fie ea om sau animal -, omul comunităŃii arhaice ştie că prin omorul respectiv el a comis o violenŃă nu numai împotriva victimei ca atare, ci şi a originii sacrale de care aceasta se leagă prin actul de consubstanŃializare. în consecinŃă, printr-un simulacru anticipativ, el va căuta să „îmbuneze" această forŃă terifiantă, relativizând întrucâtva efectul destructiv al violenŃei pe care se 23

pregăteşte să o exercite. Privind lucrurile din perspectiva celeilalte tabere, din rândul căreia se va alege victima, consecinŃele sunt, şi aici, semnificative. Prin legea consubstanŃializării sacrale - mai puternică decât aceea a sângelui, cu care tindem îndeobşte s-o echivalăm -, vătămarea unui om reverberează negativ în cadrul întregii comunităŃi din care acesta face parte. Comunitatea va reacŃiona ca şi cum într-un punct anume al „fiinŃei" sale s-ar fi creat o fisură sau o spărtură, în urma cărora bunul mers al întregului organism social este pus în pericol; în consecinŃă, prejudiciul va fi prompt răzbunat, la fel de violent cum s-a produs şi atacul, dar nu din raŃiuni psihologice, de furie punitivă - cum am fi noi îndreptăŃiŃi să credem, apelând la gândirea noastră modernă -, ci pentru ca „spărtura" să se închidă, refăcându-se în acest fel integralitatea sacrală a comunităŃii. Cosmogoniile nesacrificiale pun crearea lumii pe seama unei geneze (acŃiune divină constructivă, cuvânt etc.) care nu presupune violenŃă sacrificială. De regulă, ele sunt forme târzii, raŃionalizate: cele mai vechi mituri cosmogonice sunt cele sacrificiale, motiv pentru care de fiecare dată când întâlnim o versiune nesacrificială, se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva în spatele ei nu se află un oarecare vestigiu sacrificial, şters apoi din mintea oamenilor şi a istoriei. Vom urmări acum cosmogoniile regionale pe rând; comentariile şi analiza lor comparată ne vor îngădui, în finalul seriei, formularea câtorva concluzii generale.

ENUMA ELISH Cosmogonia sumero-babiloniană este cea mai veche dintre cele de care dispunem, articularea ei fiind localizată în jurul secolului al XVI-lea î.e.n. După Anne Baring şi Jules Cashford (The Myth of the Goddess, 1993, p. 275 sq.), forma finală a epopeii 24

combină versiuni iniŃiale sumeriene, axate pe motivul luptei dintre un erou şi un monstru, cu adăugiri babiloniene ulterioare, mai complexe sub aspect dramatic, centrate pe motivul comportamentului abuziv al monstrului primordial feminin, ceea ce duce la supoziŃia că - aşa cum se întâmplă şi cu alte mituri cosmogonice - Enuma elish marchează în timp şi un schimb de registru mitologic, mitologia matriarhală iniŃială, de provenienŃă chtoniană, stihială, fiind substituită de un panteon mitic masculin, constituit în jurul zeului civilizator Marduk. „Enuma elish" înseamnă „când sus": sunt cele două cuvinte cu care începe textul. Mergând pe urmele lui Frazer (în primele două versiuni, din 1890 [2 volume], respectiv 1900 [3 volume] din Creanga de aur, Enuma elish este doar vag tratată, pe motivul simplu că Frazer a avut un acces limitat la sursă, cunoscând-o destul de vag), Mircea Eliade (Mitul eternei reîntoarceri, în voi. Eseuri, 1991, pp. 48-49, respectiv Istoria credinŃelor şi ideilor religioase - de acum încolo ICIR -, 1981, I, §21, 22, pp. 72-80) include recitarea regulată a poemului, cu coregrafiile agonale inerente, în cadrul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou din Babilon, akitu, incluzând-o în acest fel unei ritualistici generale de fertilitate. „Lupta între Tiamat şi Marduk - scrie M. Eliade - era mimată printr-o luptă între două grupe de figuranŃi", aferente doar parŃial fiecărui protagonist în parte, fiindcă cele două grupe mai semnificau, dincolo de identificarea lor imediată cu haosul-Tiamat, respectiv cosmosulMarduk, şi victoria Anului Nou asupra celui Vechi, cum se întâmpla, de pildă, în ritul macedonian Xandikă, unde armata Albilor o înfrângea pe aceea a Negrilor într-o încleştare mimată, spectaculară, urmată de un komos, sau festin ritualic. în Babilon, ritul de refertilizare a ogorului prin „eliberarea" vlăstarului vegetal de sămânŃa neagră, subterană în care el a fost „închis" pe timpul iernii, presupunea - relatează tot M. Eliade -şi o resacralizare cosmogonică a regelui: de faŃă cu întreaga 25

şi-n cele similare ei . uneori subversivă. ceea ce sugera. trecerea prin haosul dement fiind interpretată ca o resacralizare cosmogonică. sacrificiul panspermic al calului. în acest rit . simulacrul mergea atât de departe. alb-negru sau alb-roşu.sugestie de sacrificiu întemeietor . dacă venea vorba de execuŃii. „lumea pe dos" funcŃionând chiar crud. acestea erau urmate. pe timpul zilei respective poruncile căpeteniei de substitut erau îndeplinite fără întârziere. în acest sens. în paranteză fie zis. Revenind la desveşmântarea şi de-simbolizarea ritualică a regelui babilonian. ecuaŃie prin care simbolul pentru care am deschis paranteza intră şi în registrul iconografic al alchimiei. acesta era „umilit" simbolic. care presupunea împreunarea regelui cu o preoteasă (sau cu regina) în faŃa întregii asistenŃe. cu ecouri până în Ramayana. ceea ce explică şi interpretarea medievală. prin arătarea organului sexual. cu o voioşie submisivă. în mod firesc. apărea ca un 26 . ca simbol al indiferenŃierii haotice din care se va naşte lumea. costum bicolor. VestimentaŃia originară a nebunului de curte -tichie cu muguri sau analogii vegetale pe cap. a nebunului ca raŃiune adormită în „masa confuză" a unei minŃi rătăcite. Ritul era practic omniprezent în lume în perioada arhaică.îşi află obârşia obiceiul spectacular de mai târziu .cetate. acceptat ca „umbră" regală sau imperială. Eliade. Ashvamedha indiană. psihopompă. i se luau însemnele regale şi podoabele (în alte comunităŃi . pentru o zi anume.cunoscut din ritul regal şi imperial al nebunului de curte şi al măscăriciului -de a încredinŃa conducerea statală. ceea ce face din nebun o fiinŃă dedublată . şi panspermia hierogamică).este şi ea epifanică. citate de către M. de obicei prin intermediul unei hierogamii spectaculare. unui zănatic sau deficient mintal. încât.el era lăsat de-a dreptul în pielea goală. de o redobândire a prerogativelor sale sacrale. moment în care regele mima slăbiciunea sau chiar nebunia. deja intelectualizată. de regulă simetric pe verticala corpului.nu în Babilon! .

I. semnificaŃia de fertilizare panspermică specifică ritului o mai găsim în ritualistica romană. Eliade. Anterior. Smith în The Chaldean Account ofGenesis (1867). în limba română găsim poemul în două versiuni. de la 21 aprilie. London. Creanga de aur. § 22) că tot cu prilejul sărbătorilor echinoxiale ale Anului Nou. ed. p. 1987.scrie M. voi. prilej cu care se rostuiau cele 12 luni ale anului pe cale de a începe. La religion romaine arckaique. Eliade (Mitul eternei reîntoarceri. ed. 235. ed. sângele coagulat fiind păstrat ulterior pentru a fi folosit în riturile de lustraŃie ale Pariliei. I. publicată în volumul 27 . IX. cit. cit. care presupunea sacrificiul întemeietor al unui om. în volumul The Seven Tablets of Creation. M.substitut mai blând al Purushamedhei cosmogonice.] Revenind la ritualistica babiloniană a Enumei elish. cit. „ceea ce . 3 şi 4. ICIR. realizată de către Athanase NegoiŃă. autorul francez fiind acela care a asociat Equus October de ashvamedha. cit. respectiv ICIR. § 72 şi urm. care a folosit textele de pe tăbliŃele de argilă găsite în biblioteca regelui Assurbanipal de către săpăturile engleze făcute la Ninive. Frazer. 49. una în transpunere metrică. voi. pp. ed. în Babilon avea loc şi Sărbătoarea SorŃilor. Equus October.. G. Eliade .era totuna cu a crea cele douăsprezece luni viitoare". J. 1902. l-2. W. p. reiterând în acest fel gestul cosmogonic al lui Marduk. în sacrificiul calului de la idele lui octombrie. SURSE Enuma elish a fost făcută cunoscută specialiştilor anglo-saxoni prin traducerea în engleză a lui L. cit. zagmuk. să mai precizăm.. 223-239. a cărui coadă sângerândă era lăsată să fertilizeze solul forului roman. [*" Pentru detalii suplimentare v. ed. cap. Payot. tot pe urmele lui M. câteva fragmente au fost date la iveală de către G. King. întreaga discuŃie poate fi găsită în celebra carte a lui Georges Dumezil.

Gândirea asiro-babiloniană în texte (1975. în esenŃă. Baal Zebub („prinŃul stăpân") devenind în Vechiul Testament 28 . astfel. 2339). pp. fiind menŃionat în spaŃiul semitic ca BelMerodakh (v. în Miturile esenŃiale ale lui Victor Kernbach (1978. resurecŃionare ale lui Bel Marduk nu fuseseră integral înlăturate. textul prezenta carenŃe. sau tot făcut întregiri. glisajul fiind întreŃinut şi de către dualismul vechi al reformei lui Hammurabi. în fascinantul creuzet de credinŃe al Orientului Apropiat. în interferenŃă cu Baal şi cu Bel adesea confundaŃi -. Kernbach. sosite din direcŃia unui cult preponderent chtonian. versiunea românească a lui Athanase NegoiŃă redând aceste întregiri. divinităŃile babiloniene suferă un pronunŃat proces de resemantizare negativă în spaŃiul semitic. divinitate a fertilităŃii. 1l-51) şi una epicizată. e relativ lacunară din raŃiuni obiective. Mai e de precizat un aspect de o frumuseŃe hermeneutică aparte. W. fiind inevitabil demonizaŃi. în mod firesc. King. în secolul al XVni-lea î. cu o religie uranică. Oriental Mythology. zeu chtonian. ce făcea din rege un întemeietor şi un organizator celest. DicŃionar de mitologie generală. multe plăcuŃe de argilă fiind încă nedecopertate. n. Baal. art. din 1902. canaanul Baal. semnificaŃia colaterală fiind aceea a înlocuirii vestigiilor resurecŃionare sumeriene. ele fiind preluate.care au avut un impact uriaş asupra publicului -. care a intenŃionat. Ulterior. care circulă şi pe Internet. 1974. Joseph Campbell. pp. e. The Masks of God. Mai e de precizat faptul că versiunea clasică a lui L. şi mesopotamianul Bel. 242). p. Penguin Books. Marduk a fost ridicat la rang de cult oficial prin reforma politică şi religioasă a lui Hammurabi. fiindcă la data publicării celor două volume din The Seven Tablets of Creation . unde vestigiile chtoniene. e. în Babilon. până spre cel de-al doilea război mondial. Marduk a intrat. n. în urma traumaticului exil babilonian al poporului evreu dintre 587 şi 538 î. articularea unui cult civilizator axat pe rolul simbolic de „organizator" (ucigător de monştri) al regelui. 1989. şi de către Victor Kernbach. Bel şi mitologii din Mesopotamia. V.

derivate direct din complexe chtoniene. Egipt etc). Ancient Israel. epifanice. numărul plăcuŃelor de lut care relatează victoria lui Marduk asupra lui Tiamat din tradiŃia babiloniană. şi Roland de Vaux. Ştiut fiind faptul că Geneza din Vechiul Testament (Facerea) a fost articulată în forma sa finală . 1961. în The Myth ofthe Goddess (ed.tot delimitativ faŃă de credinŃele din jur .n. impus în Geneză prin tradiŃia Yahwistă (asupra distincŃiilor vom reveni chiar în acest capitol. erau venerate prin imagini sau prin efigii sculptate în statui. DicŃionar enciclopedic de iudaism. Arme Baring şi Jules Cashford precizează alte câteva nuanŃe care se cer de asemenea a fi reŃinute.venind din direcŃia cultelor de fertilitate din primele două regiuni menŃionate mai sus (Baal. Inc...prezentate în Vechiul Testament ca fiind pericole demonice . New York.un cult patern.evident.spun cei doi cercetători -. demon subpământean. Dincolo de aceste distincŃii . există însă şi unele paralelisme tulburătoare: Geneza secvenŃială veterotestamentară are loc în 7 zile.doar după întoarcerea poporului evreu din exilul babilonian (538 î. Marduk. prin ocultarea premeditată a cultelor feminine dominante din regiune (Innana-Ishtar. McGraw-Hill Book Company. Translated by John McHugh. Tiamat).).Belzebub sau Belzebuth . trebuie acceptat faptul că în noua redactare s-a urmărit în mod deliberat o definire identitară a sacralităŃii poporului evreu prin delimitarea de mitologiile de proximitate (Canaan.. London. Babilon. Its Life and Institutions. Toronto. cit. 433 sq. prin tradiŃie. reprezentările fiind resurecŃionare. [®°V. tot 7 fiind. cifra 7 sugerând că Marduk a săvârşit lumea tot în 7 zile. 419). Monoteismul Yahwist va mai impune . p. opus celestului Yahwe. nu va fi venerat prin imagini („să nu-Ńi faci chip cioplit"). 90] Pentru acelaşi context. Tiamat). motiv pentru care „Stăpânul" celest absolut din Vechiul Testament (Yahwe). 2001. va fi noniconic: nu va avea faŃă.e. Aceste divinităŃi erau iconice. Bel. Gestul întemeietor din 29 .printr-o rescriere . p. când vom ajunge la cosmogonia ebraică). p. influenŃele cele mai puternice .

Geneză, şi anume separarea Cerului de Pământ, repetă gestul lui Marduk de a tăia trupul lui Tiamat şi de a ridica o parte în sus, pentru a întemeia bolta cerului. Cum am menŃionat deja, cuvântul ebraic care desemnează abisul de apă de la începutul lumii, Tehom, este „echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat" (A. Baring, J. Cashford, op. cit., p. 419), relaŃia făcându-se cu tohu wa-bohu, sintagmă care nu numai că o evocă lingvistic pe Tiamat, dar aşa cum Tehom devine, prin resemannzare, Tehomot, Bohu devine Behomoth, foarte apropiat de protoanimalul fabulos Behemoth, numit în Cartea lui Iov (40:15sq) „cel dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu". Aceste interferenŃe nu sunt însă singurele: Marduk intră în Vechiul Testament şi ca Mardochai, tatăl protagonistei din Cartea Estetei, aceasta din urmă fiind, ea însăşi, Innana-/s/ztar, zeiŃa sumeriană cu care ne întâlnim îh Epopeea lui Ghilgamesh.

CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH Redată pe scurt, povestea din poem are următoarele secvenŃe: La începuturile lumii, apele oceanului dulce Apsu şi ale genunei sărate Tiamat se amestecă indistinct, cei doi zei originari completându-se cu Mummu, a cărui identitate e subiect de dispută până în zilele noastre. Se crede, îndeobşte, că a fost un nume matern al lui Tiamat, lucrurile nefiind clare, de vreme ce într-o secvenŃă ulterioară a poemului, Mummu apare ca sfetnic intrigant şi ostil al lui Apsu: ca persoană distinctă, deci, opusă lui Tiamat. Din apele amestecate ale lui Apsu si Tiamat sunt zămisliŃi ceilalŃi zei, Anşar, jumătatea de sus a lumii zămislindu-l apoi pe puternicul Anu, tatăl lui Nudinmud sau Ea, marele zeu al apelor. Zarva zeilor nou-născuŃi tulbură liniştea lui Tiamat, dar mai supărat este Apsu, deranjat de râsul ireverenŃios al tinerilor zei. Exasperat, Apsu îşi cheamă sfetnicul, pe Mummu, şi 30

amândoi merg la Tiamat să se plângă, cerând distrugerea noilor zei, demonstraŃie de putere la care Tiamat nu consimte, pe motiv că n-ar trebui să se distrugă ceea ce tocmai fusese creat. Sfetnicul Mummu îl convinge însă pe Apsu să îi distrugă pe zeii tineri, complotul fiind aflat de către Ea, care trasează un cerc magic în jurul celor doi, deposedându-i de putere şi ucigându-i. Peste cadavrul lui Apsu, Ea îşi construieşte o casă-sanctuar, numită tot Apsu, unde se însoŃeşte cu zeiŃa Darnkina, pentru a-l zăsmisli pe luminosul Marduk, divinitate duală, asemenea lui Janus din mitologia romană, cu patru ochi şi tot atâtea urechi, „fiul Zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor". Siguri pe puterea lor prin naşterea lui Marduk, tinerii zei purced la neutralizarea lui Tiamat; celestul Anu, zeul lumii de sus dă naştere vânturilor tumultuoase, pe care le trimite împotriva lui Tiamat, pentru a-i zădărnici odihna. Instigată de fiii ei chtonieni - beligeranta divină trădând, de fapt, opoziŃia dintre zeii uranieni şi cei chtonieni -, Tiamat reacŃionează stihial, zămislind o armată de apărare redutabilă, formată din animale hibride inclasificabile (şerpi-monştri, dragorii zburători, vipere, sfincşi, lei de mare, câini turbaŃi, omul-scorpion), în fruntea căreia ea instalează într-o poziŃie de suveranitate pe unul dintre fiii ei, viforosul Kingu, care primeşte de la mama sa şi TăbliŃele Destinului, devenind în acest fel invincibil şi stăpân peste rosturile lumii. înainte de a trece mai departe, să relevăm un detaliu de simetrie. Poemul precizează că armata monstruoasă a lui Tiamat e formată din 11 fiinŃe stihiale cumplite, în fruntea lor fiind numit fiorosul Kingu, pentru a completa seria neagră de 12, cifră zodiacală, dar şi indiciu al perfecŃiunii armonice a universului. După victoria asupra lui Tiamat, Marduk va făuri o lume celestă bazată tot pe logica armonică a cifrei 12, ceea ce duce, în final, la o simetrie cosmogonică pe care unele cărŃi de specialitate tind s-o uite: lumea, în concepŃia cosmogonică babiloniană, se compune din 12 dimensiuni „negre" şi alte 12 „albe, luminoase", garanŃia persistenŃei luminii fiind dată de lupta continuă pe care aceasta 31

trebuie să o poarte împotriva stihiilor şi a întunericului. Ne aflăm, aşadar, în faŃa unei ritualistici agonale, pe care Sărbătorile babiloniene de Anul Nou - când Enuma elish se recita în templu -nu fac decât să o confirme. ConsecinŃa acestei stări de fapt e subtilă: actul de întemeiere pozitivă al lui Marduk nu înlătură matricea originară a răului, ci o foloseşte ca „material de construcŃie", lumea zămislindu-se, cum vom vedea, din trupul „rău" al lui Tiamat. Răul matricial devine, astfel, constitutiv lumii, sugerând un dualism cosmogonic şi funcŃional pe care îl confirmă toate mitologiile Orientului Apropiat, de la zoroastrism (unde se vede cel mai bine) la Vechiul Testament. Pentru acesta din urmă, să ne amintim de Leviticul 16, unde se vorbeşte despre sacrificiul de Ńap în cinstea lui Azazel, demonul deserturilor, opus simetric lui Yahwe! Depanăm povestea Enumei elish mai departe. Văzând groaznica desfăşurare de forŃe a lui Tiamat, Ea fuge la străbunicul său Anshar pentru ajutor şi sfat, fiii acestuia, Anu şi Ea nereuşind să domolească monstrul. în acest moment se ridică la luptă luminosul Marduk, care cere în prealabil recunoaşterea sa ca stăpân de către toŃi zeii; aceştia consimt, şi Marduk se pregăteşte de luptă, făurindu-şi un arc, luânduşi măciuca şi fulgerul, de a cărui furie nimeni nu putea scăpa, mobilizând cele patru vânturi, pentru a o răscoli pe Tiamat, şi nu în ultimul rând pregătind o plasă, pentru a o arunca asupra monstrului, să-l împiedice să se lăbărŃeze ameninŃător mai departe, accesoriu prim care face din Marduk un zeu legător. înarmat în acest fel, el o ucide pe Tiamat şi îi separă corpul în două, ca pe o scoică, făcând din partea de sus cerul şi din cea de jos pământul. „Marea locuinŃă Esharra [...] el o făcu în cer/ Aici să-şi ia locul Anu, Enlil şi Ea", după care el făureşte „figurile cereşti" care hotărnicesc cele 12 luni ale anului, deschide porŃile soarelui şi rostuieşte calendarul lunar, făurind în prealabil luna, „să hotărască timpul". 32

op. socotit vinovat pentru întreaga beligerantă. în mod logic.» Panteonul divin fiind articulat. Marduk plănuieşte. Ea sugerând însă o cale optimă de ieşire: ceata divină a lui Tiamat să ofere ea însăşi o victimă. Este ales Kingu. pe care textul Enumei elish le lasă să se întrevadă: 1) rolul 33 . de a se strânge sânge . Cererea lui Marduk. / El este acum ca şi mine. în mod explicit ca servant terestru al zeilor: „El va sluji pe zei. numele lui va fi Ea. să ne oprim acum la două aspecte extrem de vechi. cel pus de către Tiamat stăpân peste monştri. pe care Marduk îl deposedase deja de TăbliŃele Destinului.»" (trad. Poemul se încheie cu apoteoza lui Marduk: acestuia i se stabilesc cele 50 de nume . finalul tăbliŃei a VII-a marcând omologarea sa ca Ea (zeitate supremă) de către zeul cu acelaşi nume: «Când toate numele pe care le-au proclamat Igigii/ Ea le-a auzit. sau o nouă victimă în tabăra celor solidarizaŃi cu Tiamat . să adune sânge pentru a-l făuri pe lullu. un autosacrificiu din partea zeilor aflaŃi în propria sa tabără. pentru ca din corpul ei să fie făuriŃi oamenii. detaliu care trimite spre Geneza din Vechiul Testament (2:15). Athanase NegoiŃă. pe om. omniprezenŃă regală şi supremaŃie sacrală -. unde Adam este zămislit tot în a şasea zi a CreaŃiei nu dintr-un impuls de altruism creator din partea divinităŃii. ci pentru a lucra şi a păzi grădina Edenului. câştigând în acest fel supremaŃia asupra lumii./ Toate poruncile mele el le va aduce la îndeplinire..care presupune.care sugerează putere celestă şi chtoniană. / Astfel: «Cel pe al cărui nume părinŃii lui l-au slăvit. / Toate riturile mele el le va administra. cit. 50) SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI Lăsând în urmă detaliile anecdotice ale întregii structuri narative. fiecare zeu primindu-şi sălaşurile cuvenite. duhul lui s-a bucurat. în tăbliŃa a Vi-a. ca ei să se odihnească".îi nelinişteşte pe zei. p. arhaice..

că recitarea Enumei elish la sărbătoarea echinoxială babiloniană de Anul Nou (akitu) . faptul că frâiele Destinului rămân de partea lui Tiamat până în clipa în care Marduk îl înfruntă în luptă pe Kingu şi-l deposedează de TăbliŃă. şi-l consacră în final pe maleficul Kingu drept căpetenie a cohortei monstruoase. şi-n al doilea rând. Actul tardiv de consacrare sugerează cel puŃin două lucruri: în primul rând.cosmogonic al Destinului. regresia spre haos poate surveni în orice clipă.era urmată de „Sărbătoarea SorŃilor" (zagmuk). precizat de către M. Le vom lua pe rând. motivul metafizic pentru care uneltirea lui Apsu împotriva zeilor tineri şi revolta lui Tiamat împotriva aceloraşi zei se pot produce: elementele creaŃiei nefiind încă bine articulate. TăbliŃa destinului Am menŃionat deja faptul. al SorŃilor în economia de început a lumii şi 2) fragilitatea relativă a lumii create de către Marduk. de altfel. 34 . dusă la capăt de către Apsu şi Tiamat (seria de zei de la Anshar şi Kishar până la supremul Ea) apare într-un timp când organizarea lumii nu este încă reglată armonic de către Destin. că întreaga CreaŃie divină iniŃială. care ne va duce inevitabil la relaŃia dintre cosmogonie şi eschatologie. Acesta este.ceea ce sugerează un context ritualic resurecŃionar. Eliade. simetric celui pe care îl avem şi în poem. încredinŃându-i Tablele SorŃii (sau ale Destinului). a orânduirii destinului celor 12 luni care vor forma anul care începe. supărată fiind pe vânturile care îi tălăzuiesc corpul. unde motivul TăbliŃei Destinului nu apare de la început. ci doar din momentul în care. lipsindu-l de odihnă. între cele două faze ale ritului exista un decalaj coregrafic. Tiamat zămisleşte redutabila sa armată de monştri. consonant cu rolul atribuit lui Marduk de stimulator al ogoarelor şi vegetaŃiei (printr-unul dintre cele 50 de nume ale sale) .

fiind scos pe piaŃă doar în urma unei asemenea licenŃe. dar. Geneza veterotestamentară). din care ele se împărtăşesc. funcŃia de „motor cosmic" (M. cit. „yahwistă"). 35 . sau imperfect. altfel spus. este asigurată de Duhul Sfânt (Elohim). cosmogoniile oului răsărit din mare la egipteni.PreeminenŃa CreaŃiei în raport cu Destinul reprezintă argumentul cel mai redutabil pentru vechimea spectaculoasă a Enumei elish. el introducea produsul mâinii sale sau al ucenicilor săi în perimetrul Legii. 417sq. legea e acolo. în Geneză.) mai menŃionează şi un fapt empiric. el nu numai că îşi asuma consecinŃele juridice negative ale vreunui defect ascuns . Paralelismul cu logica intrinsecă a Genezei este tulburător. Strict logic. Formula „e bine" indică faptul că lucrurile create în cele 6 zile sunt pătrunse în suficientă măsură de către Duhul Sfânt (Elohim).. Eliade). sau. spre deosebire de cealaltă tradiŃie. în acest fel.. p. „elohimice". meşterul unui produs finit termina ceremonial produsul declarând oficial că „este bun". care pluteşte deasupra apelor (detaliu care soseşte în Geneză pe linia textelor convenŃional numite „E". -. scris de către M. că ele au intrat în ordine: o armonie preexistentă lor. nu putea fi „rău". adică aceea a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei.O. prin declaraŃia respectivă. „aşteptând" ca lucrurile să fie făcute pentru a fi implicit armonizate într-un tot bine articulat. Aşa se explică un fenomen pe care traducerea românească îl distorsionează: celebra formulă constatativă de la sfârşitul fiecăreia dintre cele 6 zile de creaŃie. Anne Baring şi Jules Cashford (op. prin care Dumnezeu consfinŃeşte că ceea ce a făcut „este bine". Eliade). Există cosmogonii (Theogonia lui Hesiod. reprezintă o virtualitate. care se cer a fi „reparate" ulterior (ca să recurgem tot la un cuvânt frapant. temporal.. pe care poate că ar trebui să-l avem în vedere: în legislaŃia mesopotamiană arhaică. fiindcă o asemenea sugestie ar contraveni flagrant ideii de perfecŃiune suprafirească a lui Yahwe: un Dumnezeu perfect nu poate zămisli lucruri de mântuială. unde CreaŃia se produce întru Lege.

ci de acel Eros care se naşte imediat după Geea. desemnat şi el în mod tradiŃional prin cifra 50. el apărând în lume pe poziŃia a Ii-a. cu arc şi săgeŃi irezistibile.de copilaşul zburdalnic. din cortegiul de mai târziu al Afroditei. conferindu-i acestuia din urmă o valoare cosmogonică magică. După ciopârŃirea lui Tiamat şi separarea corpului ei asemenea unei scoici. care se găseşte pe tăbliŃa a V-a (trad.Aceeaşi funcŃie a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei o are Eros în Theogonia lui Hesiod. în Enuma elish. ce anume caută el acolo. el va fi recunoscut de către Ea drept suveran echivalent doar în momentul în care numărul numelor sale .e confirmată de multiplicarea până la 50 a numelor lui Marduk. 37). cu atât mai mult cu cât rolul său în drama generaŃionistă de mai târziu e prea puŃin relevant. chiar la începuturi. Eros e „dorinŃă de viaŃă" (Schopenhauer a fost încântat de această sugestie!).. Apsu şi Tiamat zămislind primele divinităŃi într-un timp când zeii „nu fuseseră pe numele lor chemaŃi".cum ştiu cititorii avizaŃi ai textului . Nu e vorba . p. Dincolo de arhaicitate. dar şi principiu de armonizare.care leagă numele de puterea cosmică a persoanei respective . cit. dimpotrivă. dar nici „destinele lor încă nu fuseseră fixate". Cum am văzut deja. când ZeiŃa-Mamă a pământului nu are încă o contrapartidă masculină pentru a iniŃia hierogamia. denominaŃia derivată din primordialitate .îl va egala pe acela al numelor lui Ea. prin care 36 . pentru a-i afirma suveranitatea şi completitudinea. Te întrebi. aproape firesc. acest „motor" preexistent de armonizare cosmică lipseşte.50 . Athanase NegoiŃă. pentru ca tot ce va fi zămislit de atunci încolo să se articuleze într-o armonie cosmică frumoasă. în finalul poemului (tăbliŃa a Vil-a. op. precizarea din poem leagă Destinul de Nume. Fragilitatea creaŃiei Vechimea Enumei elish e ilustrată şi de un alt detaliu -insuficient rezolvat exegetic. deja citată de noi).

V:6-7. oameni fascinaŃi de fenomene paranormale. a unei cărŃi celebre. NIBIRU nu este. Marduk „întemeie staŃia lui Nibiru. în Theogonia lui Hesiod. cit. Pentru a contracara eventualele „greşeli" ale constelaŃiilor. The Twelfth Planet . în Enuma elish. Marduk construieşte sălaşuri pentru zei. durata anului.] şi „alături fixă şi locul lui Enlil şi Ea" (ibid. dar şi a exaltaŃilor de tot felul . însă în privinŃa stelelor şi a constelaŃiilor el resimte o oarecare nesiguranŃă. sitchin.se justifică 37 . fiind şi mai improbabilă în cosmogoniile ovoidale egiptene sau în Vechiul Testament. cit. Sub aspect ştiinŃific.. se pare. în notele de subsol. Victor Kernbach oprindu-se. în Miturile esenŃiale (ed.se stabileşte distincŃia dintre regimul de sus al cerului şi cel de jos al pământului. traducătorul volumului Gândirea asiro-babiloniană în texte sugerează că ar fi vorba de planeta Jupiter. înzestrate cu funcŃia de centralitate referenŃială. fixează constelaŃiile. însă. sau „Planeta pitică maro" se află de mult în atenŃia astronomilor sau a fizicienilor. p. după alŃii: din imediata sa apropiere .e de neconceput. eschatologia ameninŃă cosmogonia. 37).UFOlogi. fiindcă ele se pot „încălca" şi „face greşeli" (op. Nibiru Identitatea lui NIBIRU nu este clară. corn). O asemenea fragilitate . surescitarea celor din urmă fiind întreŃinută de apariŃia. în 1976. cam de trei ori mai mare decât Terra .după unii: din sistemul nostru solar... să arate legăturile lor" [. aduce luna „să hotărască timpul". Misterioasa „Planetă X". stabilind în acest fel o pereche pe care o vom regăsi în mitologia scandinavă.Planeta a XII-a. p. nici planeta Jupiter.).. zădărnicind în acest fel armonia cosmică a întregului.indiciu de mare vechime! . profeŃi apocaliptici -. însă. unde întreaga creaŃie nu reprezintă decât o amânare indeterminată a eschatologiei (Ragnarok). existenŃa unei planete trans-plutoniene. de pildă. de Zecharia Sitchin (un fel de Paulo Coelho al mitologiei astronomice: www. nici Steaua Polară. 34) asupra Stelei polare.

COSMOGONIA LUI BEROSSOS Sub aspect imaginar. www. Nibiru fiind. în alte ipoteze.prin câteva anomalii orbitale ale planetelor Jupiter şi Pluto. crystalinks. faimoasa carte a lui R. net/nibiru. www. unde se găsesc sintezele lui Roberto Solârion. altavista. sitchin. cititorul este rugat să acceseze următoarele site-uri de pe* Internet: www. evocarea lor apărând de trei ori pe cele 7 tăbliŃe clasice. corn. Flying Serpents and Dragons. în limbile engleză şi franceză. dar şi. corn (pentru opera lui Zecharia Sitchin). bazată pe măsurători precise. ceea ce ne duce la 38 . principala „candidată" la o iminentă ciocnire cu sistemul nostru solar. co. în speranŃa că i-am stârnit în suficientă măsură interesul. apollonius. integral. Nibiru e locuită de omuleŃi mici. A. în unele ipoteze. Cititorul de bunăcredinŃă îşi poate imagina surpriza pe care au avut-o astronomii atunci când au fost confirmaŃi de către mitologi: povestea spune că mari sau mici laboratoare spaŃiale au emis strict ştiinŃific ipoteza existenŃei unei planete trans-plutoniene. cu o căutare pe Nibiru furnizează sute de alte delicii. moment în care se va face foarte frig şi soarele va da semne de slăbiciune fatală. 1990. când mitologi interesaŃi de Sumer şi de Babilon au venit şi au spus că această planetă se cunoaşte încă din vechime. care trimit spre noi misterioase farfurii zburătoare. O vizită pe www. verzi. com/nibirulinks (site-ul „oficial" al lui Nibiru). care le influenŃează magnetic. Enuma elish e dominată de morfologia hibridă a monştrilor zămisliŃi de către Tiamat. care nu pot fi explicate decât dacă acceptăm ipoteza unei planete necunoscute de proximitate. crawford2000. Boulay. reci şi supertehnicizaŃi. numele şi poziŃia ei aproximativă apărând în Enuma elishl De la ştiinŃă s-a ajuns foarte repede la exacerbări imaginare spectaculoase. uk/Nibiru (pentru un Index al problemei) şi www.

în Orientul Apropiat. Ceva similar pare să se fi petrecut şi în Grecia arhaică. Tiamat la babilonieni -fiind terifiante. prin tradiŃie. Berossos insistând cu precădere pe 39 . unde zeiŃa pământului Geea . bazată pe cultul Marii ZeiŃe primordiale. pp. zeiŃele de substrat ale regiunii . Kernbach.fiind doar a doua. 52-53. nuanŃa civilizatorie. preluând supremaŃia asupra lumii . ed.azi pierdută acestui preot al lui Marduk din vremea lui Antioh I. ostile. uraniană a lui Ea-Marduk înlocuind o mitologie stihială feminină. Se prea poate ca fenomenul să fi reprezentat şi o exorcizare de spaimă. în AntichităŃi iudaice. cit. Flavius Josephus. realizată colectiv. implicaŃi în titanomahia şi gigantomahia din care iese triumfător Zeus. Cosmogonia babiloniană a lui Berossos (Gândirea asiro-babiloniană în texte.este şi ea necontrolată..mama titanilor şi a Hecatonheirilor. ajungând la noi prin intermediul lui Eusebiu de Cesareea. Eva -destul de malefică şi ea. monştri cu o sută de braŃe vânjoase. prilej cu care regele se identifica simbolic cu Marduk. orice insubordonare faŃă de acesta ducând la surparea echilibrului şi. a lui Âdam. prima soŃie. procesul de exorcizare a feminităŃii terifiante este vizibil peste tot: la semiŃi.e.n. stearpă. pp. la revanşa nedorită a fiilor lui Tiamat. s-a folosit şi el de Babyloniaca . implicit.concluzia că ascultătorii cosmogoniei erau fascinaŃi de aspectul lor fabulos şi bizar. dacă Ńinem cont de faptul că Enuma elish se recita ritualic cu prilejul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou (akitu). de pildă. ed. Psihologic şi sintactic. Reforma religioasă a lui Hammurabi propunea o Lege cauŃionată cosmogonic. deoarece complotează cu şarpele . cit. respectiv V. Lilith a fost. dar şi un schimb de regim imaginar. fiind prezentat ca un ucigător de monştri. 40-41) a fost compusă abia în sec.Innana-Ishtar la sumerieni.. Miturile esenŃiale. înspăimântătoare. al ni-lea î. fragmentele recurente înspăimântătoare întreŃineau psihoza politică potrivit căreia echilibrul fragil al lumii se datorează doar puterii regelui de a tine în frâu forŃele demonice ameninŃătoare.

asemănătoare centaurilor din mitologia greacă. pentru ca din cele două jumătăŃi ale trupului ei să fie făcut cerul şi pământul (imaginea soarelui care se desprinde din învelişul selenar e superbă!).zămislirile hibride. potrivit formulei lui Louis Renou. rom. ed. de aceeaşi valoare numerică ca şi selene" (Gândirea asirobabiloniană în texte. când se nasc oameni cu două sau patru aripi. iar în faŃă având chip de om". «arhive de experienŃe de unire cu divinul»" (cf. distins în acŃiunea de sacrificare a lunii. monstruoase din primele zile ale CreaŃiei. 53). ceea ce sugerează fără echivoc consubstanŃialitatea dintre rege şi supuşi. pe care Enuma elish nu o afirmă. 95). dar şi ca zeu care acceptă autosacrificiul. Remarcăm astfel translaŃia de mentalitate petrecută între Enuma elish şi Berossos. prin însăşi etimologia cuvântului (*vid = a vedea). p. COSMOGONIA VEDICĂ înŃelese ca „ştiinŃă a cunoaşterii supreme". 1994. „«viziuni» interioare. ceea ce stipulează o omologie între apa selenară a începuturilor şi Tiamat. unul de bărbat şi unul de femeie. pentru ca din sângele lui să fie făuriŃi oamenii. sau. echivalentă cu o eufemizare culturală: oamenii nu mai sunt făuriŃi din trupul maleficului Kingu. în limba caldaică Tamte. ci direct din Marduk. oameni cu coarne de capră sau hipocentauri. a căror arborescentă metafizică 40 . adică fiinŃe hibride care „aveau picioare de cal. Precizarea care urmează este însă cea mai relevantă: „Peste toate aceste vieŃuitoare ar fi domnit o femeie cu numele de Homoroka. care nume tradus în greceşte înseamnă thalassa. Acesta apare la Berossos ca Bel. cele patru colecŃii de Vede indiene reprezintă. Henri de la Bastide: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. substratul mitologic selenar fiind înlocuit de mitologia solară a lui Marduk. în spate fiind cum sunt caii. p. umanoizi bisexuaŃi sau cu două capete.

Aceste patru „arhive" aparŃin palierului shruti (ascultare) al ştiinŃei sacre. prin „creşterea" spre infinit a fiinŃei înŃeleptului. care se rostuieşte şi se autodistruge periodic pentru a se regenera cu fiecare mare ciclu temporal cosmic (v. adâncirea solitară în sine etc). Sama-Veda („Veda melodiilor sacrificiale" şi Atharva-Veda („Veda descântecelor magice"). Vedele se împart în patru grupe de texte: Rig-Veda („Veda strofelor"). ci există dintotdeauna. (în Budismul de mai târziu.) în logica Vedelor. ca temei al vieŃii. necreat de vreo persoană anume. sporire". rădăcina *BHR a cuvântului Brahman (Absolut) însemnând şi el „creştere. în comportamentul vedic cunoaşterea este legată de expansiune şi incandescenŃă cosmică: cunoscând Vedele. mai jos). întreaga logică 41 .întortocheată. care îl cuprind şi pe care le cuprinde în el însuşi. cunoaşterea supremă presupune o închidere care se deschide. „Ascultarea" (shruti) indică faptul că însuşirea Vedelor presupune stabilirea unei rezonanŃe cosmice între text şi cel ce îl ascultă. ocupă întreg spaŃiul şi timpul lumii. Spre deosebire de mentalitatea europeană. ci doar „dus de mână". unde cunoaşterea este îndeobşte asociată cu forme spirituale de retractilitate (singurătate. corespunde cu definiŃia hinduismului ca „junglă": spaŃiu vital multiplu. ghidat de către un maestru spiritual (guru). în care cineva nu poate intra (iniŃia) de unul singur. Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale"). ca ipostazieri de sine ale Absolutului (Brahman). sensul expansiunii cosmice infinite este ilustrat de mărimile considerabile ale statuilor lui Buddha din grote sau temple: el „este" Tot. ascultândule. ci existând dintotdeauna. înŃeleptul rishi îşi deschide generos fiinŃa către imensitatea universală a revelaŃiei. adesea contradictorie. revelaŃia interioară a înŃeleptului fiind pregătită de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Şinele universal absolut (Brahman). Aşadar. chilie. ceea ce înseamnă că ele nu derivă de la vreo persoană anume (zeu sau înŃelept originar).

vedică e dominată de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrală a fricii de moarte şi la prezentarea morŃii ca apoteoză necesară, ceea ce explică, în ultimă instanŃă, atât cosmogonia autosacrificială a omului cosmic Purusha, cât şi binecunoscuta formulă a transmigraŃiei sufletelor. „Arhiva" (samhita) Rig-Veda reprezintă o culegere de 1028 de incantaŃii sau imnuri (sukta = "lucruri bine spuse"), structurate în mai bine de 1000 de strofe (ric, rădăcină de la care vine şi numele). Prin tradiŃie, articularea primelor Vede este situată în timp la începutul mileniului II î.e.n., arhivele apărând în forma lor finală cam în jurul anului 1000 î.e.n.; fireşte, formulând în acest fel cronologia, recurgem la un artificiu istoric, pentru că în concepŃia hindusă Vedele există dintotdeauna, ca ŞtiinŃă Supremă revelată înŃelepŃilor rishi la fiecare mare ciclu cosmic. Acestor revelaŃii impersonale li se adaugă textele personalizate, de hermeneutică exegetică, grupate şi ele în patru colecŃii: Brahmana („comentariile brahmanice"), Kalpasutra (texte care trasează prescripŃiile comportamentului ritualic), Upanişadele (textele speculative) şi faimoasele Aranyaka, „textele pădurii", considerate a fi atât de ezoterice, încât nu pot fi transmise decât în adâncul secret al crângurilor. în practică, distincŃiile nu sunt însă atât de clare, fiindcă toate aceste texte presupun repetiŃii, adnotări, fracturi de sens şi chiar contradicŃii logice, prin nimic incompatibile cu exigenŃa primă a revelaŃiei şi „vederii" cosmice, fiindcă în acest fel se articulează, fremătător şi viu, o „junglă" de înŃelesuri şi sensuri arborescente, în care învăŃăcelul nu poate intra de unul singur, ci doar ghidat de către un iniŃiator sau maestru spiritual (guru). Imagistic, pădurea ocupă aici un loc principal, ca expresie a preaplinului stihial vital: e locul unde este exilat Rama din Ramayana, spaŃiul unde sălăşluiesc demonii (ca expresii ale iluziei cosmice, Maya), dar pădurea e şi simbolul care surmontează, în India arhaică, orice valorizare spirituală a aşezării umane, fiindcă doar în pădure se realizează consubstanŃialitatea dintre toate regnurile 42

şi ordinele ipostaziate ale universului. La nivelul spiritual al textelor de referinŃă, Aranyaka, „textele pădurii" indică această omniprezenŃă; tâlcuri ezoterice fiind destinate să fie comunicate doar prin tăcerea foşnitoare a legăturii dintre maestru şi învăŃăcel, Aranyaka se întind, asemenea unor liane, asupra tuturor colecŃiilor ŞtiinŃei Sacre: există Aranyaka atât pentru Rig-Veda cât şi pentru celelalte „arhive", accepŃiunea lor spirituală fiind duală: ele „tălmăcesc" speculativ textele de bază (fiind, aşadar, o „disciplină" umană care se învaŃă), dar reprezintă şi reflexul cosmic al acestora, motiv pentru care le pătrunde cu adevărat sensul doar acela dispus să se piardă în reverberaŃia lor absolută. Ceva similar - dar la un alt nivel decât acela revelat al Vedelor - se întâmplă cu textele care aparŃin palierului smriti, adică „tradiŃiei încredinŃate a memoriei". Ramayana şi Mabaharata iac parte din această categorie: ele nu sunt texte revelate (shruti), fiindcă originea lor se leagă de o persoană anume, de ideea creaŃiei umane, motiv pentru care textele grupate în smriti sunt accesibile tuturor celor patru caste, în vreme ce textele revelate (shruti) pot fi cunoscute doar de către membrii castelor superioare: brahmani, kshatriya (luptători, războinici) şi vaishya (negustori). în centrul epopeii se află Dharma, ordinea universală (este cazul tuturor textelor din corpusul „tradiŃiei", smriti), pe când Vedele se raportează la Absolut (Brahman), incluzând dharma în logica iniŃiatică a „renunŃării". Generalizând - fenomen care, în mod logic, nu putea fi întreprins într-un moment în care civilizaŃia hindusă dispunea doar de textele revelate, shruti -putem ajunge la concluzia că întreaga logică sapienŃială a hinduismului se bazează pe o ecuaŃie regresivă: accesibile şi castei inferioare shudra, al „lucrătorilor manuali", textele „tradiŃiei", smriti, instituie dramatizarea cosmică a dharmei ca o etapă înspre revelaŃia senină pe care o propun Vedele, în centrul cărora se află Absolutul, Brahman. Textul fundamental al 43

gândirii hinduse, Bhagavad-Gita („Cântecul celui preafericit") face parte din Mahabharata, epopee inclusă, la rândul ei, în textele „tradiŃiei", smriti, însă asimilarea profundă a textului - care, în unele şcoli indiene, se predă timp de mai mulŃi ani, lungimea nefiind totuşi excesivă - are în vedere unirea cu Brahman, dharma fiind o stare implicită acestei deschideri serene înspre infinitul transpersonal al cosmosului. Foarte subtilă e relaŃia dintre Brahman şi Dharma, dintr-un motiv destul de străin gândirii noastre obişnuite, europene. SubjugaŃi de frumuseŃea epopeii, noi o receptăm ca literatură, ca fenomen ficŃional, articulat prin jocul aglutinant al TradiŃiei, însă e de ştiut faptul că indienii au o altă reprezentare, de data aceasta metafizică. Atât Ramayana, cât şi Mahabharata (aceasta din urmă într-o mai mare măsură chiar...) sunt scenarii agonale, dramatice, prezentând cazuri de tulburare a ordinii universale (Dharma) şi de restabilire a acesteia prin tribulaŃiile corective, iniŃiatice ale unui om sau unui zeu. Pentru indieni, însă, cele două epopei sunt drame cosmice, nu literatură, fiindcă ele prezintă sacrificii de sine ale Absolutului: mari scenarii metafizice prin care Absolutul se pune pe el însuşi în criză, pentru a-şi câştiga eliberarea. DistincŃia e esenŃială, fiindcă ea implică toate textele de care am vorbit, fie că aparŃin palierului shruti, fie că Ńin de smriti: ascultându-le sau citindu-le, hindusul se integrează unei coregrafii metafizice, devine parte componentă a dramei cosmice pe care textele o redau. Actul ca atare transcende dimensiunea strict literară a participării personale (aşa am recepta-o noi în Europa), devenind gest cu implicaŃii cosmice directe. Ceva similar nu vom găsi decât în Torah iudaică - accentele fiind chiar mai acute în iudaismul speculativ, mistic -, unde o „greşeală" înfăptuită în timpul lecturii poate provoca permutaŃii numerice fatale în tot universul. Lectura însăşi e precedată de ritualuri particulare de purificare şi de urmărirea textului cu o mână sau un deget din metal preŃios, fiindcă eventuala murdărire involuntară a sulului, sau ştergerea accidentală a vreunui 44

„nu există un echivalent precis al termenului «religie». pe o logică de consubstanŃialitate sacră. unde omul este creat în mod direct ca „stăpân" al plantelor şi animalelor. In limba sanskrită . Hulin. citindu-se RI. de la rădăcina *dhri. 345). p. pp. Ne vom mai întâlni cu asemenea cuvinte: smrti (tradiŃie).precizează Lakshmi Kapani în excelenta micromonografie tematică dedicată Hinduismului din volumul Religiile lumii. animal sau vegetal. 45 . va apărea în textul nostru ca rishi etc. în voi. op. Dharma şi instituŃia renunŃării. Jean Delumeau [coord. cât şi ceea ce se întâmplă în celelalte regnuri.. scris împreună cu Michel Hulin (v. a susŃine"*) există dintotdeauna. scris tot cu un punctuleŃ sub r. în secŃiunea Trăsături specifice ale religiei hinduiste. înseamnă mai exact temeiul cosmic şi social. înŃelegem prin „credinŃă sistemică" fiind dharma (ordine. „care. ed. fără să contrazică ideea de religie.caracter sunt receptate ca intruziuni perturbatoare în arhitectura numerologică a templului cosmic. scris de către Lakshmi Kapani) . în Din raŃiuni strict tehnice. cit. norma regulatoare a vieŃii. rom. fără să fi cunoscut vreodată vreun început. 1996. atât de importantă în iudaism (Geneza).. înŃeleptul. 357-358). rsi. Dharma (etimologic. de «legi» care «susŃin» universul. Religiile lumii. care stă la temelia societăŃii şi ne conduce pe fiecare" (L. europenii. al căror efect nu poate fi controlat. atât viaŃa oamenilor. fiind „ansamblul de legături inteligibile. împiedicându-l să se prăbuşească în haos" (M. va fi transliterat smriti. Kapani. ed. citatul pe care îl vom reproduce se află la p. 357. recurgem în întreaga carte la transliterarea fonetică a termenilor. „a sprijini. Ea reglează. ca ordine cosmică. pp. substitutul lexical cel mai frecvent pentru ceea ce noi. cit. 335-414. Este vorba de o lege imanentă naturii lucrurilor.]: Religiile lumii. temei al celor existente). motiv pentru care hinduismul nu cunoaşte diferenŃa metafizică dintre om şi animal sau plantă. DHR se ortografiază cu un punct aflat sub consoana R.

pentru care europenii nu au corespondent şi pe care mintea europeanului o înŃelege mai greu. unde „fiinŃa" este concepută nu ca singurătate ireductibilă. kshatriya (războinici).d.a. străină. multietnică a lumii indo-europene [cf. 346) — dharma nu recunoaşte omul aşa cum este el. Individul se conturează prin intermediul alăturării diverselor sale apartenenŃe.. cit. M. ideea de a ridica un zid de despărŃire între vitregiile vieŃii cotidiene şi sacralitatea adâncirii în sine fiindu-i. Eliade. motiv pentru care. p. hindus sau «barbar» (mleccha). ci numai ca bărbat sau femeie. „înainte de toate .scrie M. cit." Expresia imediată a acestei apartenenŃe este sistemul cuaternar de caste (vama = culoare. în vreme ce shudra. de pildă.hinduism. Se întrevede în această definiŃie vestigiul raŃionalizat al străvechii participări ritualice.m. din lipsă de categorii: definirea omului ca element de relaŃie. casta lucrătorilor cu 46 . ca entitate socială. sistem în care primele trei. cuvânt care trimite spre stratificarea arhaică. I. brahman. brahmani. consecinŃa acestei indiferenŃieri ontologice e reprezentată de lipsa distincŃiei esenŃiale dintre sacru şi profan: dimpotrivă. Omenirea nu este astfel prezentă decât în interdependenŃa acestor poziŃii sociale. ICIR. matur sau vârstnic ş. ci ca un fenomen de apartenenŃă la o comunitate socială sau la o altă persoană. este legată şi de un alt aspect de ordin sacral. p. Hulin (op. ed. vaishya (negustori) sunt considerate superioare. ambele sunt expresii ale aceleiaşi ordini cosmice a dharmei. copil. expresia sapienŃială a acestei dependenŃe fiind aceea dintre discipol şi guru: oricât de bine pregătit ar fi el. kshatriya. vaishya sau shudra. ca ordine sau lege cosmică. „autentică" (aşa cum face europeanul). discipolul nu poate pătrunde în „jungla" sacră a cunoaşterii şi renunŃării decât prin intermediul unui maestru spiritual. pe motiv că „s-au născut de două ori" -' expresie în care nu putem să nu recunoaştem reminiscenŃa unui rit arhaic de iniŃiere -. Dharma. metafizic înŃelegând lucrurile. 206]). hindusul nu construieşte „mănăstiri".

Prima asemenea structură reproduce succesiunea fazelor constructive. 352-353] Sub aspect cosmogonic. dualismul kalpa-pralaya translează în raportul dintre dharma şi maya. Hulin. Hulin.mâna e considerată inferioară. „sistole şi diastole ale absolutului (M.. la nivelul oamenilor. care se vor particulariza ulterior în triada BrahmaVishnu-Shiva. Spre deosebire de gândirea europeană. prin celebra practică sacrală a renunŃării (sannyasa). ibid. în care prima şi a treia divinitate reprezintă disimetria constructie-destrucŃie. La fel se întâmplă şi cu omul. şi de magia căreia se desprinde în momentul suprem al renunŃării sacrificiale (sannyasa). de care se leagă la fel de bine cunoscuta structură tetradică a stadiilor vierii (ashrama). omul trecând. op. de ordin preponderent vegetal. de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) şi a celor destructive (pralaya). întinsă pe fabuloase cicluri cosmologice. cap de familie (grihastha). 353). cum spunea Mihai Eminescu în Luceafărul. rituri cosmice sacrificiale. unde ecuaŃia 47 . pentru zei. „iluzia cosmică" pe care omul o întâlneşte peste tot în viaŃă. lumea se reînnoieşte continuu. „murind spre a renaşte". cit. prin intermediul cărora acŃiunea . [v. sub acest aspect.cosmică a dharmei e pusă în mişcare. care aşează lumea în structuri disimetrice complementare. sihastru despărŃit de familie şi de urmaşi (vanaprasiha) şi eliberat prin renunŃare (sannyasin). lumea e concepută în hinduism ca o „Ńâşnire" (srishti) continuă şi ciclică a energiilor vieŃii. guvernată de „emisiile" şi „resorbŃiile" succesive ale Stăpânului Suprem al vieŃii: prin această mişcare cosmică antitetică. M. succesiv. prin stadiul de învăŃăcel (brahmacarin). p. definit de către textele sacre ca fiinŃă care aduce sacrificii: ofrande în primul rând. Din această logică a construcŃiei şi destrucŃiei cosmice fără început şi sfârşit se nasc marile dualisme indiene. dar şi ca fiinŃă care se aduce pe ea însăşi sacrificiu. punctul de echilibru care le reuneşte pe amândouă. Ramayana şi Mahabharata sunt. Dramatic. pp. Vishnu fiind „crugul". în absenŃa cărora destinul universului şi al omului ar fi imposibil de înŃeles.

din interiorul dharmei. el s-ar situa în afara marelui joc cosmic. în vreme ce demonii înmagazinează jumătatea ei malefică.cum îndeobşte se mai crede -. reprezintă componenta benefică a iluziei cosmice. mentalitatea hindusă a simŃit nevoia să introducă în ecuaŃia reproducerii ciclice a universului formula 48 . omogenitatea tensionată dintre construcŃie şi destrucŃie explică. Potrivit acestei concepŃii -derivate din fiinŃa duală a lui Vishnu. prin ambele faze. în acest fel. o cumpătată selecŃie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. Greşeşte profund doar cel care se opune rigid şi inflexibil mayei. Expresia dramatică definitorie pentru această concepŃie despre lume o găsim în Ramayana: armata maimuŃelor lui Hanuman. ca şi absenŃa riturilor de resacralizare regresivă: hindusul nu se întoarce în timp. se compune atât din energii eminamente destructive. având nevoie de autodestrucŃie pentru a renaşte. omogenitatea dintre sacru şi profan. gândirea hindusă formulează ecuaŃia cosmică a omului într-un mod mai nuanŃat. de care se foloseşte prinŃul Rama. cât şi din energii favorabile. prezumŃios. a cărui imensă roată trece ea însăşi. El nu poate ieşi din maya (forŃă universală. dimpotrivă. nu din afara sa). în consecinŃă. ci presupune. omul trebuie să găsească şi el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta. ca forŃă retardantă în drumul omului spre renunŃare. la rândul său. care te pot ajuta.tipică spune că omul contribuie la binele său şi al lumii luptând înverşunat împotriva forŃelor răului şi a ispitelor pe care acesta i le pune în cale. „crugul" universului -. maya. cu condiŃia să le identifici corect şi să te foloseşti de ele. tot aşa cum universul se înnoieşte mereu prin pralaya. spre un Mo tempore plenitudinar şi paradisiac. fiindcă în acest sens el s-ar substitui. întârziindu-Ńi sau zădărnicindu-Ńi împlinirea spirituală. fiindcă. cosmosului. drumul spre înŃelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei . în sens complementar. ieşind. cu intenŃia resacralizării. ceea ce pentru indieni este de neconceput. care te pot duce la pietre. în cicluri de timp uriaşe.

treta-. MistreŃ). cu cât vârsta a treia din schema degenerescentă hindusă îşi datorează marca negativă obsesiei oamenilor de a nu mai privi spre scopul vieŃii lor (renunŃarea) şi de a face stricăciuni în jur.şi kali-yuga. krita-. CorespondenŃa merge chiar mai departe.fiind „era întunecată" care anunŃă întoarcerea roŃii. obligat să apară în lume pentru a regla echilibrul fragil dintre dnarma şi forŃele monstruoase ale răului care o ameninŃă (v. interpolată. din poemul Munci şi Zile. [V. pp. ed. 344-345). 29-l34. Religiile lumii. Logica „întrupărilor" se construieşte pe motivul cosmogonic al luptei dintre zei şi demoni {deva vs.. Jean-Pierre Vernant. să fie nevoit să lupte împotriva războinicilor abuzivi {kshatriya). pp. potrivit căreia „vârstele lumii" (yuga). aur. în luptă cu demonul Hiranyakashipu. apoi apar hibridul Om-Leu. se rostuiesc într-o succesiune degenerescentă de patru faze recurente. ordinea crescătoare. Broască Ńestoasă. incluzând în schema analogiilor tulburătoare celebra poveste a „întrupărilor" {avatara) zeului Vishnu. pentru ca următorul avatar.] Citind această reprezentare. pp. 352-353. 1995. asura). ed. . care compun kalpa. argint.corectivă a unei degenerescente temporale. ed. căruia i se asociază unul de progresivă antropomorfizare a divinului. dvapara. Studii de psihologie istorică. aramă şi fier.] Paralelismul este cu atât mai frapant. cit. Mit şi gândire în Grecia Antică. ultima dintre ele în care ne aflăm şi azi. şi piticul Vamana. zeii nefiind amintiŃi de loc la nivelul acestui palier temporal. [V. gândul ne duce inevitabil înspre cele patru vârste metalice originare ale lui Hesiod. cărora beoŃianul le-a adăugat o a cincea vârstă. armonică a universului. rom. singura vârstă „fără cer" dintre cele 5 menŃionate în Munci şi Zile. Structurile mitului. din cauza răutăŃii oamenilor . cit. silit să îl înfrunte pe Bali. cap. „deoarece aceştia.tot a treia! din schema lui Hesiod. Religiile lumii. „Uitarea" menirii sacrale îşi are un corespondent în baia bezmetică de sânge în care se complac oamenii seminŃiei de aramă . Primele avatara ale lui Vishnu sunt încă teriomorfe (Peşte. cea a „eroilor". Parashurama.

ICIR. Buddha şi Kalkin (doar pentru Budism). Marija Gimbutas. pe ansamblul general al schemei.] M. După Parashurama. cereau să exploateze lumea numai în folosul lor" (ibid. unde pământul aparŃine izomorfismului germinativ al indiferenŃierii. pentru a migra apoi spre bazinul caspic şi actuala Europă. Eliade (op. Zeii vedici. cit. prinŃul Rama (din Ramayana). arienii şi-au mitologizat expansiunea. în vreme ce al doilea se leagă de accesoriile indispensabile civilizaŃiei şi întemeierii armonice a lumii. I. cu Mitul hesiodic al vârstelor e frapantă! -apar pe rând. rom. ed. 50 . pe traseul lor de cucerire de noi teritorii. zeul Krishna (din BhagavadGita. opoziŃia apă-foc. scrie M. tot astfel. cit. marcate de amnezii abuzive în ceea ce îi priveşte pe zei. metamorfozaŃi în «demoni» şi «vrăjitori». creditând în final efigia unui suveran cuceritor al focului în lupta înverşunată împotriva elementelor originare acvatice. voi. Eliade. OpoziŃia dintre zei (deva) şi monştri (asura) se explică. Vocabularul instituŃiilor indo-europene. 344).. VUI. ambele ecuaŃii prezentând generaŃii de criză excesiv de „terestre".. O detaliere a acestei simbolistici contrastive o găsim în antiteza – pământ şi cer. nediferenŃiat şi malefic. ed. 207). 1989. în care primul element este prezentat ca inform. pornite din Răsărit. Religia indo-europenilor. Astfel. politică şi culturală a popoarelor indo-europene. [Pentru mai multe detalii. cap. Vestigii preistorice în sud-estul european. pe când cerul aduce în ecuaŃie elementul ignic indispensabil închegării armonice a lumii. p. „adversarii arienilor au fost mitologizaŃi. într-o logică conexă. apoi. imaginar. episodul central din Mahabharata)..49 uitând dharma (legea). pe noi ne interesează însă deprecierea sacrală a lumii de către oamenii de la etajul al treilea al schemei. v. p. şi prin proiecŃia în mit a unei realităŃi istorice: sedimentarea socială. Eliade precizează că. fiind foarte răspândită în mitologie.analogia poziŃională. victorios asupra oamenilor fără transcendenŃă . M. ca avatara. Emilio Benveniste. CivilizaŃie şi cultură.

se produce în urma încălzirii materiei primordiale. „Se zice despre cineva că s-a instalat (avasyati) .al şaselea -... Eliade citatul. prin puterea ritului. pe care Rama trebuie să o „cucerească" luptând împotriva demonilor conduşi de către înspăimântătorul Ravana]. teritoriul ocupat este. în problematica strictă asupra căreia neam aplecat acum. înŃelepŃii indieni fac distincŃia dintre sacrificiul adus zeilor şi autosacrificiul a cărui finalitate e unirea cu energia cosmică Brahman.aduc sacrificiu zeilor. Coomaraswamy . în multe mitologii. „Unii yogini -spune Bhagavad-Gita .idem.luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate." Citatul este important şi fiindcă relevă rolul uriaş pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenŃa (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă. El este. înŃeleptul îşi lărgeşte propria fiinŃă până în punctul în care aceasta se uneşte cu marele foc universal transpersonal în care sălăşluieşte Brahman. zeul care îi dezvăluie prinŃului Rama din Ramayana calitatea sa de avatar al lui Vishnu .îşi continuă M. B. „încălzindu-se" prin tehnici sapienŃiale specifice. în paranteză fie spus. indiferenŃiată.] Ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar (garhapatya).idem] şi a altor FiinŃe «demonice» [. sacrificiul prin sacrificiu. In substratul mitologiei vedice.când şi-a construit un garhapatya. dedicat lui Agni [zeul focului . de energia ignică pe care o emană cerul. n. el primeşte. mai precis asimilate luptelor lui Indra [zeu vedic celest. Şt. devine real. Dar ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a CreaŃiei. Altfel spus. o «formă». alŃii sacrifică în focul lui Brahman. separarea primelor forme de substanŃa originară plasmatică.n. sacralitatea ca atare este legată de foc. stăpân al trăsnetului . făcând trimitere la Ananda K." Şi tot acolo: 51 . în prealabil. transformat din «haos» în «cosmos».] împotriva lui Vritra [dragon serpentiform acvatic în aceeaşi mitologie . şi toŃi aceia care construiesc altarul focului sunt stabiliŃi.

p. Eliade (ICIR. ardoare prin care credinciosul simte. putem reconstitui şi o religie proto-vedică. întrucât Varuna reprezintă un caz de reconvertire mitică.. Purusha Aşa cum precizează M.cu autosacrificiul regenerativ al lumii. 615). axată pe figura lui Dyaus. Kernbach. Revenind la hinduism. în prea-plinul religios al propriei sale fiinŃe. întrucât numele său înseamnă „peşte" (cf. vedică se rostuieşte în jurul unui autosacrificiu. retroactiv. Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman. el fiind înlocuit ulterior ca samraj (Rege Universal) de către Varuna. ed. in: Filosofici indiană în texte. totuşi clare. Varuna. „zeul indo-european al cerului".prin care înŃeleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană. 52 . cit. autosacrificul spiritual brahmanic corespunde . pe de altă parte. lucrurile nu sunt. ed. pentru a regăsi infinitul energetic pe care fiinŃa sa o conŃine . motivul pentru care cosmogonia arhaică. trebuie să intre în Brahman. Bhagavad-Gita. p. al omului primordial Purusha. 24. de distincŃia dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) şi autosacrificiul brahmanic .. în interpretarea lui Kernbach. 208 sq.. ed.) Pe de o parte. 25. IV.cum am mai detaliat . cu precădere la nivelul superior al extazului divin. Tarka Samgraha.trebuie să ne aducem aminte când discutăm credinŃa ca atare din creştinism. însuşirile celeste ale lui Varuna sunt primordiale. divinitate primordială: Devii şi Asurii. prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de construcŃie şi destructie.„Brahman este aducerea ofrandei..). atributele acvatice venind mai târziu. fiind putin probabil că s-ar putea stabili cu exactitate filiaŃia. subcap. V. cit. prezenŃa infinită a lui Dumnezeu. 65. 57. 1971. cel care meditează la sacrificiul lui Brahman. magician celest cu extensii acvatice. Samkhya-Karika. DicŃionar." (Bhagavad-Gita. rom. sacrificiul brahmanic preamărit în BhagavadGita explică. p..

termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situaŃii primordiale. atribut pe care Varuna îl păstrează.. titlu pe care îl posedă şi alŃi zei. în speŃă aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii.cum spuneam.. victoria zeilor . „Altfel spus . cit. 209) . nu există. p. fiind astfel părintele iluziei cosmice Maya. Deva.precizează M. cât şi datorită faptului că el este zeul combinării formelor lumii. se obscurizează întrucâtva atunci când căutăm să-l înŃelegem prin prisma textelor vedice .. contradictorii şi arborescente.precizează M..a fost hotărâtă când Agni. Devii le-au răpit Asurilor cuvântul sacrificial. „.păstrând proporŃiile . care exprimă o restratificare a panteonului divin. fiindcă asura desemnează." Acest conflict.. atât prin forŃa sa stihială îngrozitoare. Zeii {Deva) câştigă supremaŃia asupra 53 . la puŃin timp după aceasta. p. 209) . un atribut divin extins şi asupra generaŃiei mai tinere de zei. în Vede. [. de altfel.apropiat . n-au pierdut ocazia să-şi însuşească aceste puteri sacre." (M.precizează M. Eliade. i-a abandonat pe Asuri. Devii. care nu posedau sacrificiul. la îndemnul lui Indra. zeii primordiali fiind înlocuiŃi cu o generaŃie mai tânără. ibid. p." Autosacrificiul cosmic regenerator care domină formula resurecŃiei periodice a ciclurilor temporale universale explică raŃiunea pentru care calitatea divină de asura nu dispare atunci când noii zei. Eliade (op. cuvânt mai important în toată logica sapienŃială hindusă. de pildă Agni" [zeul focului]. ca o „junglă" -. conflictul de generaŃie sugerând şi o demonizare implicită a asurilor.titanului Prometeu din mitologia greacă. ajung la putere: „«Zeii cei tineri».. Eliade . acesta e motivul pentru care ei beneficiază de epitetul asura. 209) Cosmogonia hindusă este guvernată de ideea de (auto) sacrificiu.„este desemnat [în Vede] mai ales cu titlul de asura.] Indra l-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său. Varuna .. însă drama mitică din Vede îi opune pe zei {deva) asurilor. Eliade (ibid.

separând cerul de pământ. fiecare epocă mitică din tradiŃia hindusă şi-a investit zeii (Indra. Nu întâmplător. la şarpele transfigurat prin foc. în interiorul căreia trona demiurgul Brahma.menŃionează M. pe care îl găsim în Brihadaranyaka Upanishad. numai că şi aici lucrurile îşi au propriul lor tâlc etimologic. 79. Kernbach Miturile esenŃiale: Sacrificiul 54 .1 . numai că în tradiŃia hindusă referinŃa se face la dragon. Agni etc. povestea aparŃine unei tradiŃii mai noi. Balaurul nostru din basme prelungeşte cum nu se poate mai bine această imagine de transfigurare ignică a chtonianului. ceea ce îndeobşte nu se întâmplă în celelalte mitologii.) cu un rol de actant cosmogonic. moment în care din buricul zeului a răsărit o floare deschisă de lotus. 213) . cit. unde şarpele apare ca fiind terifiant sau acvatic. Un străvechi mit cosmogonic povesteşte că la începutul lumii indiferenŃierea primordială a fost reprezentată de somnul profund al zeului Vishnu-Narayana pe spatele cobrei Ananta. La povestea omului primordial purusha ajungem prin intermediul unui celebru mit al autosacrificiului cosmogonic. Trezirea lui Vishnu a „încălzit" elementele amestecate ale începuturilor. este animalul care-şi lasă în urmă pielea. Logica imaginarului ofidian reapare însă cu obstinaŃie: Rig-Veda I. fără intervenŃie exterioară.Asurilor (şi implicit a lumii) în momentul când ajung în posesia formulelor sacrificiale. raŃiunea de somn şi cuvântul prim bhan de tăcere. Eliade (op. omul e definit ca fiinŃa capabilă de sacrificiu. asociind jivina chtoniană elementului ignic. înzestrat cu puteri primordiale. numele balaurului derivând din numele zeului chtonian celtic Balor. frisonul apocrif al acestor geneze multiple nederanjând pe nimeni. de fapt. p. fiind reprodus în româneşte în cartea lui V. renăscând din sine însuşi. această puternică ecuaŃie a autosacrificiului regenerator este asociată unui imaginar ofidian: şarpele. După toate indiciile.îl numeşte pe zeul focului „şarpe furios". bunic şi epifanie subpământeană a zeului focului şi luminii Lug. implicit.

oamenii. decât moarte şi foamete. După aceea el se hotărăşte „să devoreze tot ce dăduse la iveală". ed. Mitul relatează sacrificiul de sine al Demiurgului Primordial Prajapati. o apă nesfârşită. nediferenŃiată. Prajapati doreşte întruparea. care prezintă. acela ajunge devoratorul a tot ce este şi torul devine hrana lui. el intră în autocombustie şi -în acest fel primul autosacrificiu originar dă naştere focului. Cine cunoaşte natura morŃii. sacrificiile. cerului şi vântului. melodiile. 48-49). întunecată. Kernbach. Autocombustia înseamnă aici şi diseminare. cit. zămislind prin extensie DorinŃa de viaŃă (proprie tuturor lucrurilor şi fiinŃelor . definind un traseu iniŃiatic de la pământ şi apă la incandescenŃa ignică. e imposibil să nu ne gândim aici la analogii ca Tiamat sau Kronos.de sine al Creatorului. op. în acest moment. 5l-56.. 52). ceea ce ne trimite spre celebrul imn cosmogonic din Rig Veda X-90-l29 (în cartea lui V. de aceea natura morŃii sale este devorarea (aditi). descântecele. Această secvenŃă cosmogonică din 55 . instituind formula autocombustiei ciclice regenerative a universului: „Cu adevărat el înfulecă totul. născut într-o vreme când în lume nu era nimic. cit. puterile îl părăsesc pe Demiurg. formulele de sacrificare. Prajapati afirmă primul său act. el creează anul şi cuvântul. adică aditi. în mitul cosmogonic din Brihadaranyaka Upanishad. p. care ia naştere prin forŃa raŃiunii. Kernbach. undele căreia legănau Unul germinativ respirând „fără suflare". pericole existenŃiale pentru progenituri. Demiurgul obosit dă naştere soarelui.a se compara cu Erosul hesiodic!) şi Gândirea. la începuturile lumii. fragmente sunt reproduse la pp. după care se naşte apa şi din apă ulterior pământul." Ivit din moarte. Unul se desprinse din mediul acvatic.) Făcând abstracŃie de nuanŃa filosofică a autosacrificiului şi privind totul dintr-un punct de vedere strict antropologic. „imnurile. apoi. „căci foametea este moarte. destrămându-se. pp. pe care îl găsim şi în tehnicile Yoga. fiindcă. Incălzindu-se. ambii părinŃi abuzivi. prin autosacrificii succesive." (ibid. vitele" (V. acela de a dori.

ca dovezi de devoŃiune. sacrificii de prirnogenitură sau se comportă punitiv. Şi astfel.. care cere.inclusiv M. aici. se nasc gloria şi forŃa ca „răsuflări" ale vieŃii (ambele sunt apanaje ale castei luptătorilor. sugestia textului fiind aceea că prin actul sacrificial ca atare se degajează căldura necesară reînnoirii ciclice a anului: „Cu adevărat. trupul său este anul. aşadar. cit. acest înŃeles e ilustrat de criza singurătăŃii pe care o traversează Bărbatul cosmic Prajapati din Brihadaranyaka Upanishad.cred că au fost rituri anuale de fertilizare hierogamică şi panspermică. kshatriya.." (V. ICIR. Mă. Şi tot astfel. de tip ascetic. mai sus) că există o strânsă legătură între ashvamedha şi sacrificiul de fertilitate al calului October Equus de la romani. căruia nu îi este străină nici sumeriană Innana-Ishtar. am putea-o numi 56 . despre care majoritatea cercetătorilor .. dar nu îi este străin nici Yahwe. ed. modelul ashvamedhei sugerează că doar înŃeleptul capabil de moartea sinelui său propriu prin dilatarea sufletului către Absolutul Brahman se va putea împlini cu adevărat. I. Din primul. Fragmentul citat din Brihadaranyaka Upanishad confirmă ipoteza prin asocierea dintre cal. stârnind spaima în rândul celor „aleşi". Prajapati îşi provoacă însă alte două sacrificii. în termeni moderni. un tipar mitic străvechi. Focul acesta este arka [energie vitală]. an şi căldură expansivă. Dumnezeul Vechiului Testament.. ei sunt doi: focul de sacrificiu şi sacrificiul calului. instituind sacrificiul calului ashvamedha. 53) Translând totul la nivelul uman al experienŃei sapienŃiale. Kernbach. metaforic. Georges Dumezil arătând (v. ei sunt o singură divinitate: moartea. ashvamedha este ceea ce iradiază căldură. al doilea sacrificiu fiind însă definitoriu pentru ritualistica arhaică hindusă. p. Prajapati se întrupează în cal. Eliade. ideologizarea prerogativelor de castă nefiind probabil străină de sensul hermeneutic al fragmentului). o descumpănire pe care. fiindcă.Brihadaranyaka Upanishad valorifică. § 73: Sacrificiile supreme: „ashvamedha" şi „purushamedha" .

celui singuratic îi este frică. fiindcă în realitate în textul hindus ne întâlnim cu o accepŃiune niŃel diferită. 1995. v. Hermaphroditos. De aceea. este că din momentele de început ale lumii.] 57 . Mefistofel şi androginul. 53). nu are de cine să îi fie frică (sentimentul angoasei fiind o stare de relaŃie. Astfel apăru pronumele «Eu». „necunoscând bucuria". indiferent unde s-ar afla el. Prajapati doreşte o a doua fiinŃă alături de el. sugestia. devenind „aidoma bărbatului şi femeii.poate fi cuprins de angoasă doar atunci când se simte înstrăinat de Absolut. întreŃinută din afara fiinŃei). M. uniŃi în îmbrăŃişare.„criză a eului".. p. de fapt. 1996.. motivul fiind că prezumŃia identitară („eu sunt") stipulează implicit o ruptură între persoană şi Absolutul cu care ea ar trebui să fie consubstanŃială. Mărie Delcourt. ed.. Jean Libis. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. învelişul său de pământ: „La început [toate] acestea nu erau decât Atman în chip de purusha. Şi înainte de orice el rosti: «Eu sunt. şi se împarte pe sine „în două jumătăŃi". ed. »." [®°Pt. Textul e fără echivoc în această privinŃă. Berg International Editeurs. Textul sună în felul următor: „El [Bărbatul cosmic primordial. Prajapati] se uita jur împrejur şi nu zări pe nimeni în afară de sine. Prajapati îşi risipi curând teama. Eliade. Purusha este epifania terestră a lui Atman. descoperind că. însă frica primordială va avea reverberaŃii sapienŃiale logice.] El fu cuprins de frică. Le mythe de l'androgyne. [.acesta e sensul descumpănirii lui Prajapati . 1991." E adevărat. singur fiind. sintagmă ce se dovedeşte a fi corectă doar în parte. stipulând un dualism între Atman (partea nemuritoare a energiei cosmice care sălăşluieşte în om) şi Purusha (om). întrucât eul . a oricărui eu. rom. Seria autosacrificială a lui Prajapati continuă cu dizolvarea crizei provocate de singurătate în androginism: simŃindu-se singur." (ibid. rom. tema cosmogonică a androginului. a eului trăit ca şi criză.

din dinŃi şi din oase au răsărit aurul şi pietrele. feminin. s-a preschimbat cu totul în ajunul morŃii sale: respiraŃia lui a devenit vânt şi nor. din carnea lui s-a alcătuit Ńarina de arătură de pe câmpuri.. lumii. şira spinării şi mădularele lui au devenit patru laturi ale lumii şi cei cinci munŃi uriaşi. ed. care îşi schimba identitatea sexuală de mai multe ori pe zi. ochiul său stâng s-a făcut soare. p. şi un principiu tulbure. la mijlocul celor două principii stând fructul hermafrodit al acestei hierogamii. 62-63) Crescând gigantic timp de 18. yang. dând naştere. iar sudoarea i s-a prefăcut în ploaie şi rouă. cât a durat configurarea primordială a ciclului cosmic. cosmogonia chineză este legată de prezenŃa în lume a celor două principii: yin (feminin) şi yang (masculin). 000 de ani. asupra căreia vom reveni: cea a naşterii universului dintr-o matrice originară indiferenŃiată ovoidală. pp.COSMOGONIA CHINEZĂ Poate cea mai bine cunoscută sub aspect iconic." (ibid. Gâzele care trăiseră pe trupul lui. tendoanele şi vinele sale au ajuns să fie drumuri pe pământ. devenind un axis mundi. s-au făcut oameni. cel născut înaintea tuturor. care a zămislit cerul. din sămânŃa lui bărbătească şi din măduva lui au ieşit la iveală mărgăritarele şi jadul. 63) 58 . sângele lui s-a prefăcut în fluvii. [apud V. compusă dintr-un principiu senin. de provenienŃă indo-europeană. părul i s-a schimbat în stele. amuletele albnegru fiind omniprezente pe toate tarabele lumii. în cele din urmă. Pan-Ku a forŃat cerul să se îndepărteze de pământ. yin. reprezentând pământul. fiindcă ascunde o carenŃă de structură asupra căreia merită să medităm: „Pan-Ku. omul cosmic Pan-Ku. Miturile esenŃiale. ochiul său drept sa făcut lună. Mitul relatează apoi o cosmogonie sacrificială. Ea reia o imagine veche orientală. Kernbach. care merită să fie citată în întregime. cit. glasul i s-a prefăcut în tunet. sub înrâurirea vântului. din perii de pe trup s-au făcut ierburile şi copacii.

e un motiv recurent în miturile lumii. Stabilind o analogie disimetrică. şi anume că. d. şi una ascensională. nimic din ceea ce creează Pan-Ku nu se referă la timp. fiindcă sugerează un soi de sterilitate procreativă: Pan-Ku. Pan-Ku se destramă la fel de spectaculos: din lacrimile sale izvorăsc fluviile de pe pământ. m. legată de pământ. structurat scrupulos în 12 luni. a. nu există. nu intră în hierogamie. oarecum altruistă. înainte de a se destrăma. într-un alt fragment. paginat în cartea lui Victor Kernbach deasupra fragmentului pe care l-am citat integral. ceea ce nu împiedică sămânŃa lui bărbătească. în două părŃi. ceea ce-l identifică cu însuşi Timpul: Pan-Ku e timpul care creează spaŃiul. legată doar de spaŃiu. fiindcă nu există actant cosmic care să-i pricinuiască vreun rău lui Pan-Ku. aşadar. O comparaŃie între gestul sacrificial al lui Pan-Ku şi opera similară a mesopotamianuTui Marduk relevă însă o diferenŃă: dacă Marduk este şi un cosmocrator astrologie. proximitate germinativă originară pe care o găsim şi în mazdeism. în Mahabharata (cartea I. Adiparva: v. un Marduk care s-o hăcuiască pe Tiamat. Am putea crede. făurind cu mare grijă atât elementele spaŃiului cât şi pe cele ale timpului. sau una descensională. una feminină şi una masculină. de multe ori. că opera lui e parŃială. cu faze selenare aferente. asociată cerului. 56-57). Kernbach. lumea se manifestă mai 59 . V. aici. oul cosmogonic . Miturile esenŃiale. din răsuflarea lui se iveşte vântul ş. singuratic şi blând. dacă n-am sesiza un detaliu destul de rar în cosmogoniile arhaice. să devină mărgăritar şi jad.separat. el îmbătrâneşte. în amestec cu măduva. pp. însă nuanŃa din cosmogonia chineză e chiar mai subtilă.Avem aici o cosmogonie sacrificială neprovocată. OUL COSMOGONIC Socotit de către Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (DicŃionarul de simboluri) ca fiind un simbol mitologic universal.

ed. ceea ce confirmă străvechea 60 . în serie până la Purusha-Praj apari. „al cărui suflet nu se poate măsura şi pe care îl cunosc toŃi înŃelepŃii". zeul pământului. potrivit căreia la începutul lumii s-a zămislit un embrion de aur.povesteşte mai departe textul . Identitatea zeului nu este bine cunoscută. născut în mlaştini ca apanaj al „marelui flecar". 1997. sămânŃă veşnică a tuturor fiinŃelor. 48). Mahabharata prezintă. respectiv 135-l36) menŃionează „oul ascuns" din Cartea MorŃilor. locul unde se consacrau faraonii -. plutind pe apele cosmice. deşi miturile în această privinŃă sunt destul de întortocheate. cum a fost cel egiptean. imaginea se află la p. pe rând. sublim şi inimaginabil. 136). cel care este cauza ascunsă şi insesizabilă a realului şi irealului.a apărut mai întâi Absolutul Brahma.. ajungem la foarte cunoscuta cosmogonie embrionară din Rig Veda X {ibid. alŃi zei. ovoidală şi cuvânt. marele Prajapati. eternul brahma." Din ou . care se numeşte Mahadivya" în interiorul căruia sălăşluieşte „lumina cea adevărată.pentru cosmogonia din Memfis. „ca întâia cauză a creaŃiei un ou uriaş. 124-l25. Manfred Lurker (DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. prin ele însele. reprezentat în chip de olar făurind oul cosmic al începuturilor. Interesează aici şi legătura dintre creaŃia cosmogonică embrionară.. fiind. Ra (în cartea lui Manfred Lurker. în care apare. cu care ne-am mai întâlnit.întâi ca negură de nepătruns. fiindcă dacă urcăm în timp. din care se născu apoi Unicul zămislitor al tuturor celor ce există. totuşi. din care se va naşte Soarele. Tipologic. fiindcă poate fi vorba de Amon sau de Geb. rom. apoi s-au ivit. a ajuns aproape firesc la actul de venerare a oului cosmogonic. Un popor obsedat de imaginea sublimă a Soarelui răsărind din ape. dar la fel de bine „zeul flecar" poate să fie Ptah . un indiciu al sincretismelor timpurii prin care a trecut credinŃa vechilor egipteni. ubicuu. epifanie spirituală a principiului germinativ originar. pp.. meşteşugarul lumii (echivalent grecului Hephaistos). pp. o geneză târzie.

123-l26) Există chiar şi un detaliu anecdotic al unei asemenea omologii.cu care ne-am întâlnit peste tot în India .imagine . p.. v. victorios în fiecare dimineaŃă. Buc. cu multe diferenŃe sau interferenŃe regionale. I. ed. pt. 1974. Eliade. Univers. care trebuie să fie reconfirmată zilnic. Trad. Ajungem în acest fel la motivul cosmogoniei fragile.. La fel de adevărat este însă şi faptul că povestea cosmogonică a făurarului Ptah nu este singura pe care o acreditează Egiptul. (ICIR) a lui Mircea Eliade. implicând funcŃia divină a faraonului: „gesturile faraonului sunt descrise în aceiaşi termeni ca aceia folosiŃi pentru a descrie gesturile zeului Ra sau epifaniile solare. dar reapare de fiecare dată în calea soarelui dimineaŃa când acesta renaşte. 91) într-un alt mit. 94. sau despre „şarpele primitiv. cit. Cititorul poate găsi aceste cosmogonii în Istoria credinŃelor. pentru ca lumea să rămână în perimetrul unei ordini armonice. de Lotusul cosmogonic din care răsare zeul Soarelui. s-a şi spus în repetate rânduri că relatarea cosmogoniei lui Ptah (din Memfis). surprinse jucăuş şi de către Thomas Mann în Iosif şi fraŃii săi. Ńară a unei culturi şi mitologii polimorfe. pe rând. unde faraonul şi soŃia lui se alintă tandru cu epitete 61 . Apohis. prima şi ultima imagine a zeului Atum" (ibid. şi Poezia Egiptului faraonic. Epifania stihială a acestei garanŃii cosmice este Soarele. p." (M. pp. care nu numai că nu dispare în momentul în care este răpus. de Ion Acsan şi Ion LarianPostolache. însă miza sacrală şi politică a ecuaŃiei merge chiar mai departe.. De altfel. L. lupta reiterându-se zilnic. § 26. creaŃia lumii se explică prin victoria zeului strălucitor al soarelui asupra şarpelui demonic Apophis. care creează lumea prin „inimă" (spirit) şi limbă (cuvânt) este cea mai spiritualizată până la crearea lumii din Verb divin în Vechiul Testament ebraic. unde sunt enumerate. Ra. ICIR. sintetic de data aceasta. Ed. credinŃe legate de Colina primordială răsărită printre valurile oceanului primordial. terminându-se întotdeauna cu victoria lui Ra.a cosmogoniei ca diseminare.

universul apare ca o consubstanŃialitate organică. fiindcă toate acestea sunt depozitare ale ordinii instituite prin victoria asupra haosului. ma'at poate fi cunoscută de fiecare individ în parte. a cărui garanŃie el este. p. «justiŃia». odată creat. cum este cea sumeriană. dar a cărui semnificaŃie este «ordinea cea bună». totală. în toate regnurile. Ma'at aparŃine creaŃiei originare: ea reflectă deci perfecŃiunea Vârstei de Aur. «dreptul». prin urmare. „îmbătrâneşte" odată cu lăsarea serii. 95) . prin legea consubstanŃialităŃii cosmice.dar aceasta este situaŃia majorităŃii cosmogoniilor de care dispunem. integratoare. apoi creşte odată cu ridicarea soarelui pe cer." Foarte interesant este faptul că mentalitatea egipteană veche consideră lumea ca o integralitate avortată. şi. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin doar dragoste gingaşă . dacă ne este îngăduit să folosim o asemenea sintagmă. şi prin intermediul căreia el se „prelungeşte" în fiecare supus al său şi-n toate lucrurile sau fiinŃele care există în Egipt. ceea ce înseamnă că ea cuprinde 62 .animale şi vegetale. ordinea ca atare a lumii.. pregătindu-i-se anevoioasa trecere nocturnă prin lumea de dincolo plină de primejdii. Detaliul anecdotic amintit se referă la apelativele ca atare ale faraonului şi la coregrafia adaptativă a anturajului său imediat. întrucât ea constituie temelia însăşi a cosmosului şi a vieŃii. mult dincolo de limitele strâmte ale speciei umane. Identificat fiind cu Soarele care se naşte în fiecare zi. ci în primul rând faptul că faraonul şi consoarta lui se prelungesc. iudaică sau greacă . Faraonul are identitate de „copil" dimineaŃa. ajungând la „maturitate" la miezul zilei (când formulele cu care este abordat se schimbă) şi „oboseşte". Eliade (ibid. „Faraonul precizează M. care se traduce prin «adevăr». Lucrurile se petrec în acest fel şi fiindcă faraonul întrupează ma'at.este întruparea lui ma'at. în cosmogoniile clasice. fiind abordat ca atare.a explicat la un moment dat marele romancier -. şi este firesc să fie aşa (poate că numai cosmogonia germanică face excepŃie) -.

[. nu face parte din lumea pe care el însuşi a creat-o: „VeniŃi la mine. cunoscut drept Papirusul din Torino (v." în schimbul dezvăluirii numelui său secret . ed." Isis luă saliva." Urmează o enumerare a atributelor divine omnipotente ale lui Ra. deşi recunoaştem în acest mit figura unui deus otiosus.rolul binelui este acela de a lupta împotriva răului pentru a-i contracara efectele. a zeului neatent. cit. pricinuindu-i dureri de nesuportat. Isis acceptă să-l 63 .. 163-l66: Numele secret al zeului Re. făuri din el un şarpe şi-l puse în calea lui Ra pentru a-l muşca: „veninul îi străbătu trupul [marelui zeu] aşa cum Nilul străbate Ńara sa". lucrurile stau puŃin diferit..e. aflând printr-un şiretlic numele atotputernicului zeu Ra. Ed. face parte din ea. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. ed. împreună cu pământul pe care căzuse. Inima mea a simŃit lucrul acela. pp. impotent sau ostil care nu îşi mai poate controla creaŃia. trupul îmi tremură.strigă Ra. pp. Mitul relatează modul în care zeiŃa Isis şi-a câştigat prerogativele de mare zeiŃă. care aŃi ieşit din mine . Foc nu este. Miturile esenŃiale. Nu-l cunosc.] Eu am puterea să văd ceea ce am creat. Buc. -[. zeul obişnuia să se odihnească sub tronul său „de sub cele două orizonturi. dar inima mea e cuprinsă de arşiŃă. Poezia Egiptului faraonic.. dar ochii mei nu-l zăresc şi mâna mea nu-l atinge. cu toate că eu am creat totul.desigur . o. Nu ştiu ce este.. şi o dată i se scurse saliva. însă răul este în lume. La bătrâneŃe fiind. cit. deşi i se opune. lamentaŃia încheindu-se în felul următor: „Am multe nume şi multe miezuri. V. şi totuşi nu ştiu ce m-a rănit. miezul meu este în orişice zeu. Dumnezeiasca bătrâneŃe făcea să-i tremure buzele.a cărui cunoaştere conferă celui care l-a aflat puteri magice superioare puterii tuturor celorlalŃi zei -.] M-a rănit nu ştiu ce lucru vătămător. voi cei pe care eu vam făcut. pe motivul că fiinŃa care l-a muşcat îi este necunoscută. deşi .n.. LamentaŃia zeului indică imposibilitatea de a găsi un antidot pentru durere...binele şi răul deopotrivă. Univers. apă nu este. într-un text egiptean din secolul al Xll-lea î.. 1974). 104-l10. Trad. Kernbach.. zei.

Eliade.asimilat globului pământesc." (M. când a apărut scrierea . rom. „Haosul reprezintă virtualitatea. Strâns asociat. Ceea ce caracterizează însă cosmogoniile ovulare este biunivocitatea germinaŃiei cosmice: oul cosmogonic dă naştere lumii. cit. op. dar o şi resoarbe. sau. el este deci indestructibil..fiind omniprezentă în Valea Regilor ca imagine cosmogonică. Nu dispare odată cu zămislirea lumii. ed. ne vine în ajutor etimologia: „. p. scăpându-l de durere. ca nume al actantului cosmogonic). motiv pentru care oul este atât naştere cât şi moarte. Pentru înŃelegerea sa. 262 -. ceea ce ne duce cu gândul la lupta cotidiană a zeului solar cu şarpele malefic Apophis: el nu este înfrânt odată pentru totdeauna. cuvântul apărând.. ed. L. eschatologic. cu majusculă. ci se intercalează substanŃei acesteia.exorcizeze pe Ra. într-o asemenea cosmogonie. Atum e asociat şi scarabeului (heprer. imaginea gândacului chtonian rostogolind un grăunte de gunoi sau de argilă . a fost Ńinut la Heliopolis drept o manifestare a demiurgului «venit din el însuşi la viaŃă»: zeul 64 . la ideile de generaŃie spontanee şi de reînnoire. p. 42).menŃionează Jean Yoyotte în volumul colectiv Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. din care a ieşit tot ce există" (Manfred Lurker. de-a dreptul celui solar . ci-i aŃine zilnic calea zeului solar resurecŃionar. din Heliopolis. ICIR. foarte răspândit ca amuletă pe malurile Nilului. în baza acestei homofonii. cândva la începuturile lumii. p. 1974. ameninŃă din interior. pentru a reface unitatea dintâi. demolează sau ispiteşte. scarabeul a fost foarte util pentru a nota un termen atât de abstract şi complex cum este verbul heper (aproximativ: «a veni la fiinŃă luând o formă dată». „personificare a haosului primordial. uneori. Dualismul substanŃial e ilustrat la egipteni de către zeul cosmogonic Atum. cit. de unde totodată «a fi» şi «a deveni»). De multe ori stă la pândă.. silindu-l în acest fel să-şi câştige prin luptă dreptul la renaştere. mitologia Diavolului nutrindu-se copios din această concepŃie. 95).

cunoscându-se şi episoade când imixtiunea vreunui zeu se produce în răspăr cu ceea ce. XI: The Orphics. ConsecinŃele acestei stări de fapt sunt numeroase. II: Dionysos şi Orfeu. 1996. ed. cea mai bună 65 . e drept. noua naştere de după retransformarea lui în şarpe inaugurând un ciclu cosmic purificat. cap. ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. ed. The Greeks and Their Gods. ed. euristic vorbind. 1996. Alfred Loisy. Orfeu şi orfismul. Riviere. rom. XXII: Orfeu. readucând-o în starea de haos. 1998. Pitagora şi noua eshatologie. Eliade. al consangvinităŃii. zeii nu acŃionau după norma dreptăŃii sau a justiŃiei divine. From Orpheus to Paul. cap. A History of Orphism. W.Hepri. în momentul respectiv ar fi trebuit să fie normat ca justiŃie. Misteriile păgâne şi misterul creştin. comparaŃia cu spaŃiul semit ar fi. H. Reynal Sorel. Istoria doctrinelor ezoterice. COSMOGONIILE ORFICE Bibliografie orientativă: M. cap. ajutau din când în când (Athena este protectoarea eroilor. rom. însă invocarea lor nu avea de multe ori rezultatul scontat. rom." Pentru a închide acolada. cap. Zeus protejează ospitalitatea etc. II: Misteriile greceşti. sugerând într-o faimoasă convorbire cu Osiris că într-un viitor îndepărtat el va resorbi lumea. . în căutarea unităŃii pierdute. ICIR. Orfismul. Macchioro. Guthrie. C. 1995. Vittorio D. cap. Orfismul s-a răspândit în Grecia antică pe fondul insecurităŃii sacrale pe care o resimŃeau vechii greci în relaŃie cu zeii lor. ed. Prima dintre ele constă în subminarea conştientă. Pentru a înŃelege. soarele răsărind. să precizăm în final că Atum este şi zeul care prefigurează eschatologia. ed. ca instrument politic coercitiv. Excesiv de umanizaŃi. Misticismul grec. I. 1961. 1995. K. rom. capricioşi şi punitivi. Mit şi religie în Grecia Antică. Adriano Tilgher. 1930. Jean-Pierre Vernant.exemplele se pot multiplica). rom. Jean M.

Acesta se află în centrul oraşului. 1992. în esenŃă. Nabab şi Abihu. şi-n cele din urmă. datorat democraŃiei. foarte mult. absolut al familiei şi al liniei sale genetice. sunt delimitate demele (unităŃi socialelectorale directe. toate cele 12 triburi ale lui Israel. parametrii ecuaŃiei neschimbându-se. fiii lui Aaron. prin articularea unor microcomunităŃi familiale.Avraam. seria nesfârşită de seminŃii pe care le întâlnim în Vechiul Testament promovând consangvinitatea la rangul de liant sacral. tot aşa cum Yahwe e stăpânul de necontestat al „poporului ales". radial şi progresiv. însă putem înlocui Ierusalimul cu oricare oraş care funcŃionează după reguli sacerdotale. 30) a sugerat cu fineŃe că subminarea consangvinităŃii a fost un proces politic de durată. Geneza 22. rom. ed. incineraŃi punitiv de către Yahwe pentru o greşeală înfăptuită în ritualul de sacrificiu. în care ordinea era dată de legea sângelui. instrument gracil de care dirigiuitorii Atenei s-au folosit pentru a slăbi arhaicele legături de rudenie şi de clan 66 . apoi numiŃi supraveghetorii. Sacrificiile de fii cerute de către Yahwe (Isaac . ca doi fraŃi cu case alăturate să aparŃină unor deme diferite. Glotz (Cetatea greacă.platformă de lucru. Finalitatea acestei organizări e reprezentată de sacralizarea funcŃiei paternale: tatăl e stăpân necontestat. contractul sacral fiind consfinŃit printr-o „legătură de carne": circumcizia (Geneza 17: 10-l4). prin graniŃe premeditat artificiale. care pot face. de altfel. p.pe ideea subminării premeditate a consangvinităŃii: la început sunt circumscrise zidurile exterioare de protecŃie. prin iradiantă.cum se vede cel mai bine în Republica lui Platon (cartea a II-a) . modalitatea de promovare fiind votul sau tragerea la sorŃi). Leviticul 10: l-3) nu fac decât să confirme această relaŃie. Identitatea sacrală a evreului se defineşte prin raportarea sa la Templu. de pildă. fiindcă demele trimit reprezentanŃi în consiliile de judecată. G. Oraşul se şi construia. Dimpotrivă. la el raportându-se. polis-vl grec se construieşte . înŃeles şi ca punct nodal de coeziune comunitară.

interesele şi viaŃa sa. într-o altă zi. uneori este vorba de a-i numi pe şefii politici şi militari. prin vot. el trebuia să fie magistrat în dema sau tribul său. este chemat la adunarea demei sale. Dacă se înşeală. pentru un an. rom. Nu exista cetăŃean care să nu fi fost chemat de două ori în viaŃă să facă parte din senatul celor cinci sute. 2. ştiind bine că. unde trebuie să delibereze asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei mici asociaŃii. asupra războiului sau păcii. Cât de mare a fost libertatea personală a grecului de rând în climatul coercitiv al democraŃiei a demonstrat. uşor amuzat. în medie. redactând 67 . U Datoria cetăŃeanului nu se limita la a vota. ocupat cu ascultarea pledoariilor şi cu aplicarea legilor. trebuie să hotărască. aici trebuie să organizeze vreo serbare religioasă sau să examineze cheltuielile. fiindcă e savuros: „Iată cum îşi petrece viaŃa un atenian. ştie că tot el va trage ponoasele şi că în fiecare vot îşi angajează averea şi viaŃa. sau să-i numească pe conducători sau judecători. trebuie să ia parte la adunarea generală a poporului. El nu poate vota decât dacă a fost prezent chiar de la deschiderea şedinŃei şi dacă a ascultat toate discursurile. Fustei de Coulanges în Cetatea antică (ed. atunci. alteori. sau să dea decrete. nici uşuratic. Când îi venea rândul. adică judecător şi îşi petrecea întreg anul în tribunale. îşi va vărsa sângele lui şi al fiului său. Interesele individuale sunt indisolubil legate de interesele statului. în caz de război.gentilic dintre oameni. adică pe acei oameni cărora le va încredinŃa. răspunzând ambasadorilor străini. el este convocat la adunarea tribului său. 194-l95). timp de un an. primind dispoziŃiile magistraŃilor. Omul nu poate fi nici indiferent. lucra aici în fiecare zi. de dimineaŃa până seara. nu ne putem abŃine să nu reproducem pasajul extensiv. câteodată urmează a se stabili un impozit sau a se schimba o lege. un an din doi era heliast. Votul este pentru el unul dintre cele mai serioase lucruri. 1984. cu regularitate. pp. voi. De trei ori pe lună. într-o zi. de unde nu are dreptul să lipsească. şedinŃa este lungă: el nu este chemat aici numai pentru a vota: venit încă de dimineaŃă. el trebuie să rămână până la o oră înaintată ca să-i asculte pe oratori. Or.

Hestia koine) sunt evidenŃiate [. el este un loc de întâlnire. patronează.instrucŃiunile ambasadorilor atenieni.] într-o manieră frapantă. din Babilon sau din Egipt. centrul. el va beneficia. De aceea Aristotel spunea." Spre deosebire de vechea identitate gentilică. templul nu mai funcŃionează după principiul iradiantei sacrale. simbolic.. care-l şi protejează la o adică. CetăŃeanul.. ed. fireşte. de un răspuns asigurător şi de siguranŃă. şi nu ca până 68 . dintre persoane aparŃinând unor unităŃi consangvine diferite). Atât de mari erau exigenŃele democraŃiei. pentru treburile personale şi pentru viaŃa casnică îi rămânea foarte puŃin timp.mă repet. examinând toate treburile ce urmau a fi prezentate poporului şi pregătind toate decretele. într-o cultură cum este aceea de la Ierusalim.] reproduce în spaŃiu aspectele omogenităŃii şi egalităŃii. în po/zs-ul atenian. aparŃinea cu totul statului. zeiŃa căminului) devine simbol politic (vatra comună a cetăŃii. Se vede de aici cât de mari erau obligaŃiile unui cetăŃean în statul democratic. el putea fi magistrat al cetăŃii. în sfârşit. pp. reprezentat de Templu .o reprezintă laicizarea centrului. întocmai ca funcŃionarul din vremea noastră. dar nu defineşte sacral persoana care îl vizitează. noul „centru [. şi sacrificiile ritualice obligatorii. bazată pe logica diferenŃei (dintre triburi şi clanuri... Citind cartea.. pe drept cuvânt. adresându-se zeului care sălăşluieşte în templu.. strateg sau astynom. fiindcă el poate nutri speranŃa că." O consecinŃă a subminării premeditate a consangvinităŃii -prin care se stimula insecuritatea personală. 290-291) consideră că în ea „modificările semnificaŃiei centrului care. şi cum aceste obligaŃii puteau să-i ocupe toată existenŃa şi că. că omul care trebuie sa muncească pentru a avea din ce trăi nu putea fi cetăŃean. prin relaŃia contractuală pe care o are cu centrul. miza fiind politică. din simbol religios (Hestia. 1995. Dimpotrivă. a lui G. Jean-Pierre Vernant {Mit şi gândire în Grecia antică. Glotz. dacă soarta sau votul îl desemnau. periodice. arhonte. familială. derivată din dorinŃa de a se evita nucleele de răzmeriŃă şi dezordine . rom. deja menŃionată de noi. are o funcŃie sacral-iradiantă: omul se defineşte prin raportarea la acest centru.

377c. rom. p. aşa cum am considerat şi noi că o putem face. ed.a demonstrat încă Platon în Republica . democraŃia a fost." (ibid. trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor. este o minciună. de poveste spusă copiilor. Originile gândirii greceşti." Recurgând la o sintagmă preluată de la Michel Foucault. pe cât se pare. pe cele ale diferenŃierii şi ierarhiei. 377a. Criza cetăŃii. fie descurajantă etic şi comunitar. pp. I-II. o tehnică disciplinară. războinice (fiindcă vorbeşte într-un mod deprimant despre moarte). cit. I-II. în Atena clasică. Dacă ei compun un [mit] bun. 146) -. rom. aprofundarea temei. dacă nu. general vorbind. deci. despre laicizare.. cap. Vânătorul negru. să-l respingem. Mythosul . IV.este o fantezie imaginară. Universul spiritual al Polis-ului. Jean-Pierre Vernant. Vidal-Naquet vorbesc în această privinŃă. multe dintre ele trebuie alungate. Aventura greacă. să-l acceptăm. v. 1985. Leveque şi P. dacă îl privim din perspectiva moralei agonale. ed. ed. CivilizaŃia greacă. EranŃois Chamoux. dar există în el şi lucruri adevărate (Republica. Să mai adăugăm că în contactul cu realităŃile politice pe care trebuie să le exprime. 1987. ed. aruncă lanŃuri grele asupra făcătorilor de mituri: „Mai întâi. Iar apoi vom convinge dădacele şi mamele să povestească copiilor miturile acceptate şi să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor. 146-l47) 69 .acum. ed. fie agreabilă. 1985. rom. rom. dacă avem în vedere latura sa pedagogică. Socrate şi discipolii săi . Iar dintre miturile pe care ei le povestesc acum. cu termenii noştri moderni..după ce stabilesc că „mitul. respectiv V. solitudine religioasă.] Desimbolizarea sacrală a centrului prin exerciŃiul politic al democraŃiei egalitariste aduce cu sine două alte consecinŃe: declasarea mythosului în raport cu logosul şi inexistenŃa în Grecia a ceea ce am putea numi. [Pt. motiv pentru care în procesul de construire a cetăŃii ideale. P. Pierre VidalNaquet. Pierre Leveque. Cei dintâi înŃelepŃi. simbolul centrului se desprinde de reprezentările religioase cu care era asociat până acum.

care în alte culturi sunt percepuŃi ca depozitarii unei înŃelepciuni revelate. nu trebuie să le încredinŃăm facerea de miruri şi nici nu trebuie lăsaŃi să le compună. Au crezut grecii în miturile lor? (ed.eidolon -. ştie de bună-seamă că un asemenea încurcă-mituri a fost Homer. Socrate şi discipolii săi stabilesc că ei trebuie să îşi normeze libertatea de inspiraŃie: „Se cade ca întemeietorii să ştie canoanele miturilor. o prelungire a meritocraŃiei.. CredinŃa cerea ca leşul să fie înhumat după datină. fără ca faptele din 70 . 1996). lipsit de speranŃă. indiferent de meritele sau de faima celui pierit în Ńărână. 149) Bunul cititor. fiindcă eidola cadavrelor neînmormântate rătăcesc neliniştite în lumea de dincolo. EcuaŃia clasică a morŃii greceşti se găseşte în formula homerică a dubletului spectral . toate sufletele desprinse de corp ajung în acelaşi Hades întunecat. Dacă zeii nu oferă un principiu de regularitate justiŃiară. fără să-şi afle odihna. dacă statul îl controlează prin suprasocializare . printre „făcătorii de mituri". dimpotrivă. rom. p.atunci el poate râvni ca măcar moartea să îi provoace o alinare pentru toate coerciŃiile democratic îndurate .omului de rând. pe care' poeŃii trebuie să le folosească." (379a. pe care Socrate şi discipolii săi îl cenzurează atât de acerb. Episodul cenzurării epopeilor homerice pe motivul că includ prea multe pasaje pesimiste despre infidelitatea conjugală a zeilor sau despre moarte aduce în discuŃie o temă majoră a sentimentului public elen antic: concepŃia despre moarte. magice. care se desprinde de trup în momentul morŃii cuiva.ceea ce nu se întâmplă. cei mai imprevizibili sunt poeŃii. e aidoma înfăŃişării acestuia din timpul vieŃii şi coboară inevitabil în Hades.sacrificiul face şi el parte din acest proces disciplinar . Iar dacă aceştia s-ar abate de la aceste canoane. Moartea homerică nu este. admirator nostalgic al democraŃiei ateniene. cit. dimpotrivă. Există şi o carte care poate fi citită cu folos în contextul de faŃă: Paul Veyne. aşadar.Desigur. ed. încât te întrebi dacă cenzura totalitară de mai târziu a mai adus sau nu şi tehnici inedite. arhaice.

eroii devin „daimoni buni" {agaihos daimones) după moarte. ed. întâlnit de către Odysseus în coborârea sa psihopompă (nekyia) din cântul al XI-lea al Odiseei. tu. unei asemenea concepŃii clasice despre moartea egalitară i s-au adus cele mai multe corecŃii în mentalitatea greacă. care întrerupe seria degenerescentă. cea a eroilor. iar vârsta a patra interpolată -. de George Murnu. hesiodic.n. slăvite. dătătoare de oarecare speranŃă. prezentă în epopeile homerice nu reprezintă decât jumătatea sumbră a paharului. aflată dincolo de valurile învolburate ale fluviului cosmic Okeanos . apropiată sensului de daimonizare post mortem. 275) Pasaje din categoria acestora sunt sancŃionate de către Socrate şi discipolii săi în faimosul dialog din Republica: dacă ele nu sunt cenzurate .. erudiŃii atrăgând atenŃia asupra faptului că formula canonică.e. o întâlnim în cultul fertilizator şi apotropaic al eroului la mormânt. eidolon-vl marelui Ahile sintetizează cel mai bine această descurajare: „De moarte/ să nu-mi dai mângâiere.tema nefiind cunoscută în tradiŃia canonică homerică. introduce în schemă mitul transportării eroilor merituoşi în Insula FericiŃilor după moarte. Homer. A doua corecŃie. p. induc luptătorilor şi populaŃiei în general un sentiment înfricoşător de resemnare. palierul popular al credinŃelor greceşti perpetuând în timp credinŃe mai nuanŃate. / Mai bine aş vrea să fiu argat la Ńară. deloc potrivit pentru angajamentul psihologic pozitiv care trebuie să îl anime pe un apărător al po/z's-ului. în conformitate cu acest cult. care dublează cultul homeric începând cu secolul al VIII-lea î. Un exemplu este mitul celor cinci vârste din poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. devin daimones protectori după moarte. pozitive. / La un sărac cu prea puŃină stare/ Decât aici în iad să fiu mai mare. unde oamenii primelor două seminŃii. trimiŃând celor de sus 71 ." (trad. cultivator de pământ beoŃian. Odiseea. de tip aristocratic. complementar celui popular.timpul vieŃii să fi îngăduit vreo departajare. din 1978. de aur şi de argint.sugerează constructorii cetăŃii ideale -. 652 sq. Nu întâmplător.

1997. Daimon and Hero. I. Psyche. şi după împărŃirea echitabilă a bucăŃilor pentru a se realiza fenomenul de consubstanŃializare. credinŃele se transmiteau pe cale orală. rom.cum sugeram. întregul ansamblu fiind dominat politic de abuziva instituŃie a ostracismului. Grecia antică fiind. foarte cunoscut pentru şiretlicul de care a dat atunci dovadă titanul. aprofundarea temei. cap. sau eventual la adăpostul izolat al familiei sale. evident. prin intermediul căreia oricine putea fi judecat în urma unei delaŃiuni şi condamnat la exil. O istorie a Paradisului. respectiv IX. Erwin Rohde. în mod complementar. rom. bazele sale fiind puse de către Prometeu. prin sacrificiul de la Mekone. Jane Harrison. Eroicul. v. retragerea temporală sau definitivă a dreptului la cetăŃenie fiind pedeapsa supremă pe care o putea primi cineva într-o cetate greacă. Themis. Grădina desfătărilor. VEI. From Daimon to Olympian. a privirilor care se intersectează şi. care. unde identitatea 72 . după arderea unei părŃi din carne pentru ca fumul de ofrandă să ajungă la zei. 1985. mai mult. au şi intrat cu uşurinŃă în joc. Vârsta de aur. politică şi socială a orfismului un rol de seamă l-a mai jucat . [®° Pt. Ştefan Borbely. care presupuneau.] în contextualizarea sacrală. de asemenea. Ed. o civilizaŃie „de face a face". dinamici de socializare. care presupunea participare. ceea ce presupunea tot participare. Jean Delumeau. se supraveghează. Coregrafia sacrificială avea un corespondent în funcŃionalitatea socială a agorei şi a templului. de altfel. după expresia lui JeanPierre Vernant. despărŃind carnea de oase şi oferindu-le pe acestea din urmă zeilor". ed. 2001. câmpiile elizee şi insulele fericiŃilor. mai sus -absenŃa solitudinii din religia greacă. De la Herakles la Eulenspiegel. subcap. Participarea sacrificială reproducea coregrafia socială din ritul democratic. fiind de neconceput ca cineva să ducă vreo halcă acasă.energii pozitive. partea rămasă se ardea. Ritualul sacral esenŃial al grecilor antici era cel de sacrificiu. neatenŃi. 1989. pentru a se împărtăşi din ea în singurătate. A Study of the Social Origins of Greek Religion. cap.

bazată pe curăŃenie lăuntrică (katharsis).făcute din frunze de măslin .n.care asigurau consubstanŃialitatea . 73 . pe care grecii antici îl aşteptau de multă vreme.e. inaugurate tot în secolul al "VTfl-lea î. puteai merge ca spectator interesat. cât şi de obiceiul. de a li se pune laureaŃilor coroane vegetale . Cornford. în superba carte a lui Jane Ellen Harrison. dacă se întâmpla să te afli într-o altă cetate. introducând în religia cetăŃii un principiu de regularitate interpersonală pe care celelalte culte nu îl asigurau. de pildă. mai presus de toŃi). un cult misteric de participare marginală paideică. cum a fost. Orfismul a fost. Religia orfică.politică definea. care demonstrează că jocurile olimpice. există şi un vast capitol semnat de către Francis M. au fost. educativă. a apărut pe fondul frustrărilor sacrale induse de socializarea extremă a psihicului social elin. motivul uciderii cântăreŃului Orfeu de către menadele care-l sărbătoreau pe Dionysos). de pildă {Themis). Tema e foarte vastă şi ea explică spectaculoasa înflorire a riturilor panelene. deoarece calitatea de cetăŃean era indispensabilă în accesul la participarea sacrală. iradianta lui explicându-se atât prin entuziasmul cu care ideile orfice au fost îmbrăŃişate de către filosofi (Platon. aflată la confluenŃa cultului apollonian cu cel dionisiac (de unde elementele de opoziŃie. la început. (776). şi acolo avea loc un rit religios. relaŃia personală dintre maestru şi discipol.pe tâmplă. dublat de o religie a cărŃii: existau imne orfice. atribuite lui Orfeu şi fiului său Musaios. dar nicidecum ca beneficiar. înainte de toate. rituri panelene de fertilizare daimonică. reiterat anul acesta (2004) la Jocurile Olimpice de la Atena. sens indicat atât prin reprezentarea iconică a învingătorilor ca oameni din ale căror mâini cresc vrejuri vegetale. condiŃiona identitatea sacrală: nu puteai participa cu drepturi depline . cât şi prin faptul că aducea în spaŃiul cetăŃii un comportament sacral soft (pentru a recurge la un termen al lui Gianni Vattimo). în care adepŃii erau iniŃiaŃi de către orpheotelestes.la rituri decât în interiorul cetăŃii tale.

ceea ce presupunea. „fierbinte" (prin mania -nebunia ritualică dezlănŃuită . un prejudiciu adus carnalităŃii opresive a lumii -. diferenŃa fiind dată de jocul temporal al transei şi de finalitate: ekstasisul dionisiac asigura o eliberare vremelnică. pe o cale regală. ajungem la o distincŃie clasică pentru această alăturare contrastivă: ambele se bazau pe transe extatice . tulbură sufletul. ceea ce presupunea devoŃiune pe viaŃă şi un stil existenŃial auster. motiv pentru care orficul trebuie să se abŃină de la vanitatea puterii. şi o retractilitate în ceea ce priveşte participarea la război . pentru perpetuarea sectei) şi abstinenŃei de la funcŃiile politice: politicul. omniprezentă în bibliografie. care duce. care aveau acoperire doctrinară strictă. în vreme ce katharsisul orfic reprezenta o tehnică de purificare permanentă. la orfici.care-i cuprindea pe participanŃi). în primul rând. bazată pe enthousiasmos [en theos siasmos = a fi locuit de către zeu] şi ekstasis [ieşire din sine. ci. Primul dintre aceste semne era vegetarianismul. i-limitare].de unde sugestia. simbolizat de câteva semne de recunoaştere ale orficilor. „rece". 74 . dar care le-au adus şi o mulŃime de necazuri. prudenŃa orficilor de a se alătura armatei (obligaŃie esenŃială pentru fiecare membru masculin valid al comunităŃii) nefiind deloc bine văzută de către judecători şi diriguitori. dar îngăduiau contactul sexual „pur". sistemică.căsăpirea duşmanului fiind. seren. din direcŃia credinŃei în transmigraŃia sufletelor. disocierea de ritul sacrificial al cetăŃii. ceea ce presupunea nu numai restricŃiile alimentare ca atare. dintre orfici. Obsesia negativă a cărnii vine. instituit de către Prometeu la Mekone. inclusiv pederastia.Comparând tehnica de purificare orfică (katharsis) şi cea explozivdionisiacă. desigur. Marginalizarea relativă prin vegetarianism era asociată abstinenŃei sexuale relative (orficii repudiau rafinamentele sexuale licite în cetatea greacă. foarte intensă. fiind persecutaŃi. prin implicarea excesivă în ritualul cotidian al „cărnii". şi ea. că orfismul ar fi exploatat străvechi tehnici şamanice -.

semd). pe care orficii nu o cunoşteau.. trup (soma). ideea apare şi în Phaidon (62b.foarte cunoscută . ulterior.spune Socrate.că el [trupul: soma] este mormântul (sema) sufletului. dimpotrivă. sufletul pregătit. 57): „Doctrinele secrete . [. din ale cărei lanŃuri nimănui nu-i e îngăduit să se desfacă singur şi să fugă. stoicii şi creştinii.. 274-275): „unii spun . abtinându-se să bea din apa uitării .spre eschatologie. noutate fundamentală în ansamblul credinŃelor eline despre moarte. „calitatea" ca atare a morŃii. adică unei erori făcute în lumea de dincolo. EcuaŃia .zice Socrate .. al sufletului. Dimpotrivă. III. cit.soma . până ce îşi va plăti datoria." „Greşeala".seina sufletului. întreg eşafodajul spiritualist orfic se baza pe un dualism clasic (soma . ed. în acest fel. care întruchipează o închisoare.. Se exorciza.• spre deosebire de celelalte suflete .se găseşte în dialogul platonician Cratylos (400 c. ei ajungeau în posesia unei serenităŃi liniştite în pragul terifiant al morŃii. p. din care beau toate celelalte suflete.] următorul lucru: că noi oamenii ne-am afla ca într-un fel de închisoare. fiindcă sugera că cineva îşi poate „alege" din timpul vieŃii.] mai ales discipolii lui Orfeu îmi par a fi cei care au stabilit numele acesta. potrivit căruia trupul . pp. în sensul că sufletul ispăşeşte pentru cele ce trebuie să ispăşească. Aceasta din urmă este.. de care aminteşte primul pasaj. de respectanŃă catharctică zilnică. acesta fiind îngropat în el în clipa de faŃă.spun [. ed. purificare şi abstinenŃă activă.este închisoarea .Lethe -. pentru a uita chinurile îndurate în timpul vieŃii pe care tocmai au părăsit-o. pe care o vor prelua. Opere. unde . prin cumpătare..eidolon-vl orficului ştie să evite greşelile." Mai nebulos. el are acest adăpost.. aşadar. spaima pricinuită de moarte. cit. arătând că un filosof este un om destinat morŃii . pregătindu-şi în acest fel reîntruparea. pur. urmărind un regim de viaŃă cumpătat. precum o arată şi numele. se datorează reîntrupării. acesta având de ispăşit o penitenŃă datorită unei greşeli anterioare. „pur" al orficului 75 . Opere IV. iar spre a se păstra (sâzetai).

la început. p. mai pregnant la orfici. §182: Noua eschatologie. ceea ce explică magnetismul erotic universal al formulei. ecuaŃie de care se leagă şi cele două cosmogonii orfice complementare: cea care povesteşte că lumea s-a născut din diseminarea unui ou de lumină originar (Phanes). Geea.Mnemosyne -..) Dubletul soma . ivit din mare. spiritualizată a fiecărui 76 .tinde să se refacă permanent. că similitudinea relativă dintre cele două scheme. ICIR. M. aflată în dreapta unei răspântii cruciale din dreptul palatelor lui Hades. dovadă asemănările cu cosmogoniile embrionare indiene sau egiptene). şi cea care îl are în centrul său pe copilul de lumină Dionysos Zagreus. fiii Pământului. oul iniŃial Phanes -diseminat fie prin explozie. (v. lângă un chiparos alb. zeu secund . 186 sq. Eliade (ibid. în primul dintre aceste două mituri (foarte vechi. arată cu subtilitate M. de provenienŃă evident orientală. mai estompat la beoŃian. pentru care lumea întreagă e o substanŃă diseminată la infinit.sema e subsumat..e diferită de cea hesiodică şi ridiculizată de către Aristofan în Păsările. cit. totuşi. Un epifenomen al acestui magnetism cosmic e iubirea confraternă. ed. în faza lor incipientă.se grăbeşte să precizeze autorul britanic . DI: Outline of Orphic doctrine). (Apud Guthrie.. Datorită acestui magnetism cosmic.trebuie să bea din apa Memoriei . problematicii filosofice a diseminării unei entităŃi unice originare în părŃi multiple iradiante. unde fiecare părticică păstrează magnetismul erotic al genezei. e de menŃionat. II. fie prin înghiŃirea sa de către Zeus. pentru a face apoi din el oamenii .). din care se desprinde primul dintre zei. Timpul zămisleşte un frumos ou cosmic. în aither. ConcepŃia . Eliade. a cărui făptură e lumină şi iubire totodată. sfâşiat (sparagmâs) şi înghiŃit (omophagia) de către Titani. The Orphics. The Greeks. Eros-Phanes.după Geea . acestea fiind şi „motoarele" cosmice care vor plăsmui ulterior lumea. pentru a se reuni în integralitate.la Hesiod). e dată de poziŃia arhaică a lui Eros (zeu prim la orfici.

orfic pentru membrii sectei din care face parte. este comunitatea „celor drepŃi şi puri" ca atare. în cazul 77 . secund în raport cu parentajul natural. însă. intracitadină. eterată în mentalitatea elină. fiind resemantizată. corespondenŃele dintre cele două rituri fiind.între identitatea naturală şi cea culturală a iniŃiaŃilor. Cetatea. enclava „pură" prin intermediul căreia orficii devin „fraŃi" cu toŃi ceilalŃi orfici. Solidaritatea lor e asigurată prin energia spectrală a erosului. 181). H. la relativizarea dependenŃei politice a orficului şi la asumarea prioritară a unei dependenŃe spirituale.şi orficii credeau puternic în această convingere . polis-v\ -sugerau orficii .asigură doar „haina" vremelnică. logic. a iubirii spiritualizate: un orfic trebuie să degajeze eros. tema fiind spectaculoasă dacă ne gândim la funcŃionarea de ansamblu a corpului social elin. „de lumină". „de suferinŃă" a orficului. însă. evidente. prin intermediul căreia se realizează consubstanŃialitatea participanŃilor la rit. ritul dionisiac presupune sfârtecarea animalului de sacrificiu (sparagmos) şi îngurgitarea sa (omophagia). ConsecinŃa e . orficii fiind cei care au „introdus" iubirea sacrală. O analogie relativă. ceea ce contează e comunitatea spirituală. Aici. p. M. Eliade spunea pe drept cuvânt că orficii „au înlocuit orgia prin katharsis. la baza sa aflându-se distincŃia -esenŃială pentru riturile de iniŃiere . care conŃine şi disimetrii. tehnică a purificării învăŃată de la Apollo" (ICIR. să ajute alŃi orfici să ajungă şi ei în stadiul acestei serenităŃi spirituale panerotice. Morfologic. Ulterior. a tuturor orficilor. ceea ce duce. zgomotoasă în ritul dionisiac. cit. linia va urca până în creştinism. „rece".că noul Phanes. cu ritul dionisiac se cuvine să stabilim aici. ed. extatică. ceea ce introduce în cultura mediteraniană motivul parentajului spiritual. transformată în etică de viaŃă la orfici. pentru integralitatea căruia fiecare orfic trebuie să respecte riturile specifice de purificare (katharsis) şi să îmbrace haina albă. pe o ramură culturală colaterală. calculată". Ambele presupun o transă: „fierbinte". de către gnostici. aflaŃi în alte cetăŃi decât cea de reşedinŃă.

până la proxima sa „venire". Pe de altă parte. în episodul funerar de la sfârşitul ritului (apodemia. fiind edificator în această privinŃă. de fapt. capul propriului său fiu. în al doilea rând. amintită aici: dacă ocultarea şi epifania lui Dionysos evocă drumul psihopomp al vegetaŃiei. însă. în final. în realitate. de fapt. opus epidemiei. în subsidiar. trupul participanŃilor devenind. avem de-a face în mod evident cu un substitut al zeului epifanic. Sfârtecând sălbatic trupul zeului şi îngurgitându-l. venit. Nu sunt în posesia prea multor indicii. o dublă moarte: în primul rând una a zeului. dualismul soma-sema. în care-şi simt fiinŃa surmontând limita care îl defineşte pe om în raport cu zeii (ekstasis = ieşire din sine).. se celebrează. scenariul din Bacchantele lui Euripide. orice rit dionisiac terminându-se cu un simulacru funerar. una care marchează transfigurarea thanatică daimonică a întregii comunităŃi culturale. „dispărut" prin crimă ritualică. lucrurile sunt mai subtile. „mormânt" multiplu al substanŃei divine a lui Dionysos. prin actul colectiv de omophagia. riturilor extatice de bucurie care întâmpină sosirea zeului). din tărâmuri chtoniene. un act de diseminare sacrificială. trezită din transă de către bătrânii cetăŃii. care trece „în lumea de dincolo" pentru a renaşte 78 . bakhoii şi bacchantele ating starea de enthousiasmos ( en theos siasmos = a fi locuit de către zeu). care devine un „mormânt" al zeului. şi. îşi dă seama îngrozită că tigva „leului" pe care o poartă triumfătoare pe scut este. trecând de la „unu" la „multiplu". participanŃii la ritul dionisiac realizează. Penteu. dar o dilemă hermeneutică ar merita. ca „străin" (xenos). astfel. al lui Dionysos însuşi. totuşi. în care regina Agave. orice rit dionisiac presupune trezirea din starea de transă. îngurgitarea zeului înseamnă că el este „îngropat" în trupul fiecărui participant la rit.animalului de sacrificiu. moment în care participanŃii îşi dau seama că l-au „ucis" pe zeu. act prin care se realizează. ceea ce introduce simulacrul extatic în coregrafia ritului: sfârtecându-l pe zeu şi îngurgitându-l. „plecat" din nou „departe" (ocultare).

pe care o putem descifra în arhicunoscuta catabază (kathabasis = coborâre) a cântăreŃului Orfeu. rom. frumoasa Eurydike. întins pe durata unei întregi vieŃi . dar complementar. Cartea I [IV:5]. cum am văzut. sau înălŃat din mare.ceea ce-l transformă în etică . divin. actul sistematic.de „moşire" a sufletului de lumină pe care fiecare orfic îl are în el însuşi. ca anotimp. oul se deschide pentru a-i îngădui lui Eros-Phanes să sară din înveliş. toamna târzie de iarnă!).. Orfeu apare ca acuzator al zeilor. nuanŃele diferite ale celor două accepŃiuni sugerând în mod evident o imixtiune subtilă de ordin politic. ed. asociat de către Platon. 116): „. erotic. e înzestrat cu un suflet „pur". se poate admite o relaŃie etimologică între sema greacă („mormânt") şi ebraicul semah. în consecinŃă. pentru ca apoi substanŃa oului să se pulverizeze în materie. care înseamnă „sămânŃă"? Sintaxa ritului sacrificial dionisiac o regăsim şi în cosmogonia orfică a oului Phanes. actul de autosfârtecare cosmogonică a substanŃei originare dând naştere dualismului esenŃial orfic: fiecare om. silit să coboare în lumea lui Hades pentru a-şi revendica soŃia. şi un înveliş corporal de materie opacă. p. în interpretarea diacronică a acestei „suferinŃe".. Ńinând seama de ce fel de lucruri a spus despre zei.odată cu sosirea primăverii (marile rituri dionisiace legau. Katharsis-vă desemnează. în faza arhaică a mitului. pentru suferinŃele pe care este obligat să le îndure. unei „greşeli" misterioase. In această ipostază îl surprinde Diogenes Laertios {Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. corespondentul negativ. al acestei tehnici de purificare fiind „suferinŃa" corpului ca atare. de care trebuie să scape. 1963. nu ştiu dacă acesta poate fi socotit filosof. Dar. numindu-l filosof şi socotindu-l cel mai vechi dintre toŃi. nici cum să-l numesc pe acela ce se încumetă prin mijlocirea vorbirii să 79 . mentalitatea greacă a trecut prin două faze distincte. născut din unirea substanŃei de lumină cu materia opacă. Ivit din aither. cei care atribuie străinilor inventarea filosofiei îl citează pe tracul Orfeu.

p. op. şi fiul său dăruie. 320. din secolul al II-lea e. 185) că nu s-ar fi răspândit în spaŃiul mediteranean decât în perioada târzie.învinuiască pe zei de toată suferinŃa omenească. Un proces similar de aculturaŃie . încununându-i şi făcându-i să-şi petreacă întregul timp cu băutură." (Subl. ICIR.) Să se fi estompat. Dar drepŃii au. ba chiar şi de faptele ruşinoase săvârşite destul de rar de câŃiva oameni.. aşa cum relatează Aristotel în Poetica (1:13). II. voinŃa orficilor de a se marginaliza şi de a se diferenŃia sacral şi comportamental de ceilalŃi membri ai cetăŃii? PuŃin probabil că iniŃiativa ar fi venit din partea sectei. Eliade. despre care nu trebuie uitat că este impregnat şi cu elemente 80 . şi îi aşează pe paturi. pe de altă parte. cit. necontrolat la început. prin învăŃătura lor. la Hades. odată cu Protrepticul lui Clement din Alexandria.s-a petrecut şi cu ritul dionisiac. decât aculturaŃia civică a tragediei. mai târziu.Şt. din partea zeilor.n. p. în acelaşi context." NuanŃa protestatară e estompată însă în cele aproape două secole care separă prima atestare a orfismului de perioada clasică a gândirii eline. B... Guthrie.. de copiii copiilor săi şi de un neam în urma sa. le pregătesc un ospăŃ al sfinŃilor. InterferenŃele dintre cultul orfic şi cel dionisiac sunt cât se poate de vizibile în a doua cosmogonie orfică. ei socotesc o răsplată minunată a meritului un veşnic chef. . măiastră măsură de psihologie socială. aculturând-o şi asimilând-o între ziduri. din partea zeilor. adus apoi în cetate. oamenilor bunuri încă mai generoase. se pare că diriguitorii cetăŃii s-au aflat puşi în situaŃia de a gestiona politic o religie cu o aderenŃă socială din ce în ce mai mare. cu un sanctuar central ridicat alături de cel al lui Apollo.aici sursele bibliografice sunt unanime . n. între timp. M. cea legată de Dionysos Zagreus. despre care cercetătorii spun (cf. fiindcă în Republica lui Platon. căci ei îi conduc pe drepŃi. dimpotrivă. thanatologia orfică este prezentată ca un „dar" al zeilor: „Musaios. răsplăŃi încă mai îndelungate decât acestea! Căci se zice că cel evlavios şi păstrător de jurăminte are parte. pe care n-o egalează.

cit. Istoria filosofiei oculte. Culianu. la noi. cit. Corin Braga. ICIR.. şi de către filosofi ulterior. Claudio Moreschini . de fapt. Aubier-Montaigne. cap. 1967. 320). cap. XIV: Alexandria. susŃinut cu bună ştiinŃă de către orfici în primul rând. în 81 Periegesis (e drept: tot pe la mijlocul sec. cap. v. Istoria doctrinelor ezoterice.n. aşa cum am sugerat deja. XXIX. cele două tehnici de „ieşire din sine. II. înainte de a povesti pe scurt mitul. rom. Clement). I. dacă în formele aspre. arhaice ale orfismului între cele două culte exista o opoziŃie relativă. Marea tradiŃie a Gnozei.Enrico Norelli. aşadar. V: Gnoza şi gnosticii. I. M. realizată pe parcurs. deşi mijloacele prin care se realiza purificarea au certe diferenŃe de morfologie. 10 studii de arhetipologie. împreună cu Pedagogul. 2001. op. a lui Phanes. ambele lucrări alcătuind. Jean M. Mitul cosmogonic al lui Dionysos Zagreus ucis de către titani trebuie citit. IX. din limită" nu sunt câtuşi de puŃin atât de opuse pe cât par la prima vedere. Festugiere. Alexandrian. între timp aceste animozităŃi s-au estompat. I. J. cap. P. cap. un triptic creştin de învăŃătură (v. 1999. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. cred că abia prin acest mit s-a revenit la albia dintâi şi că miturile care pun radical în opoziŃie dionisiacul şi orfismul au reprezentat un efort raŃionalizant de diferenŃiere.Enrico Norelli. atât în prelungirea cosmogoniei orfice ovoidale. care sugerează că mitul lui Dionysos Zagreus şi al substanŃei „titanice" a oamenilor ar putea coborî în timp din secole mai îndepărtate de noi decât acela al lui Clement: Pausanias. Claudio Moreschini . Riviere. p. A. care anunŃă Stromate-le aceluiaşi. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. două detalii interesante relevate de către Guthrie (op.. opera sa . EI. Personal. ed. gnoză. II e.gnostice. Eliade. cap. cât şi în mediul spiritual dualist de tip nou întreŃinut de către gnoză.. ilustrată şi de mitul uciderii cântăreŃului apollonian Orfeu de către menadele lui Dionysos. Hermetisme et mystique paienne. Segmentul tardiv de timp în care apare această poveste spectaculoasă indică o interferenŃă eufemizantă cu ritul dionisiac. cap. Gnozele dualiste ale Occidentului. 5. [Pt.] Să mai menŃionăm însă.

de către Zeus. pentru a i se pierde orice urmă. I-II. Fărădelegea este văzută. fiu al lui Zeus. care-i incinerează pe titani cu fulgerul său sideral. de unde el va renaşte. IntenŃia funestă nu putea fi dusă la îndeplinire decât dacă privirea copilului ar fi fost distrasă de ceva. privirea „captivă". Dionysos Zagreus este înconjurat de către titani. având. inima lui Dionysos fiind recuperată de către tatăl zeilor . Acest mit prezintă similitudini cu un altul. al doilea detaliu fiind în Legile lui Platon. Potrivit mitului. îi atribuie mitul lui Dionysos Zagreus lui Onomakritos. transformându-i într-un morman de cenuşă. fapt care stârneşte invidia titanilor. Mitul povesteşte că Semele e flatată că poartă în pântec sămânŃa celui mai mare dintre zei. inclusiv cu atenŃia sa privilegiată. luminos. ştiind că Zeus prestase jurământul zeilor că-i va îndeplini lui Semele orice 82 . ExuberanŃa extraconjugală a lui Zeus este sancŃionată de către vicleana Hera. pentru a li se pierde urma cu totul. unde se aminteşte despre „natura titanică" a corpului omenesc. sfâşiat în bucăŃi {sparagmâs) şi îngurgitat (omophagia). nici acesta nelăsându-se mai prejos şi lăudându-se peste tot în Olimp cu fiul care i se va naşte. care a trăit în vremea lui Pisistrate. care l-a răsfăŃat cu de toate. fiii Geei. în numele căreia exegeŃii au recunoscut imediat asemănarea cu Semelo. îi aduc copilului daruri. cusută în pieptul său. în consecinŃă. mai mult. însă. care. 1974). deci. care-l fascinează.sau în unele versiuni de către Athena -.tradus sub titlul Călătorie în Grecia. dedicat naşterii lui Dionysos din nemuritorul Zeus şi tebana Semele. zeiŃa frigiană a pământului roditor. fiindcă Zeus îl înzestrase pe copil cu o privire capabilă să înlănŃuie duşmanii. Dionysos Zagreus era un copil minunat. în timp ce îşi privea chipul reflectat în ea. printre ele fiind şi o oglindă. Zeus făureşte din cenuşa titanilor seminŃia oamenilor. care se decid să ucidă copilul. zeiŃa Pământului. unul dintre fondatorii orfismului. titanii recurg la un şiretlic.

semnificaŃie ce va fi translată ulterior în deficienŃe fiziologice. înainte de a fi transformat în cenuşă. şi când vine sorocul. Dionysos se naşte „a doua oară" (motiv iniŃiatic) ca divinitate. Cultivator de pământ beoŃian de la sfârşitul secolului al VUI-lea î. agonală. păstrând apoi. ajungem la concluzia că. Cenuşa este. Urmând logic teogonia lui Dionysos Zagreus. aproximativ din perioada în care s-au articulat şi poemele homerice. trebuie să trăiască în aşa fel încât să „moşească" fiinŃa lor lăuntrică de lumină. v. îi sugerează acesteia să-i ceară lui Zeus să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. „albă" (de unde: vestimentaŃia orficilor!). dualismul divin-pământean al originii sale iniŃiale.dorinŃă. o incinerează pe Semele. în morfologia ritului. deşi e îngrozit de consecinŃe: imaginea. din chiar momentul zămislirii lor de către Zeus din cenuşa vinovată a titanilor. pe de altă parte. serenă şi pură. în vreme ce Homer o reprezintă pe aceea aristocratică. înconjurată de materie opacă (soma -sema. insuportabilă pentru un muritor. Hesiod ilustrează versantul cultural popular al mentalităŃii greceşti. mai sus). Zeus recuperează pruncul din mormanul de cenuşă de la picioarele sale. „vinovată". COSMOGONIA GREACĂ La Theogonia lui Hesiod am făcut deja referiri în repetate rânduri. predispuşi la boli şi la suferinŃe din cauza carenŃelor originare ale materiei titanice.. îl închide în coapsă. oamenii sunt duali: au în interiorul lor o sămânŃă de lumină. ceea ce declanşează procesul reversiv al katharsis-ukd: oamenii. 83 . ajutând-o să scape de sarcofagul de materie opacă în care a fost închis ca într-o închisoare.e. Zeus consimte. şi toate acestea fiindcă fiecare titan participant la crimă (consubstanŃializare!) apucase să mănânce din Dionysos Zagreus. canonică. în context comparativ.n. motiv pentru care nu vom intra aici în prea multe detalii.

toate sufletele (dublete spectrale ale corpului. în orice moment al culturii universale -. diferenŃa cea mai pregnantă dintre Homer şi Hesiod o găsim la nivelul imaginarului thanatic. interpolată. p. de seminŃii degenerescente (aur. G. 156). cu o excepŃie bizară." (trad. ajung post mortem în Insulele FericiŃilor de dincolo de râul cosmic 84 . XI. în momentul în care este întâlnită în lumea de dincolo de către Odysseus. aramă. ed. rom. din start.Morfologic . 275. argint. pe care Socrate şi discipolii săi l-ar extirpa din memorie în momentul construirii cetăŃii ideale. în poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. care se desprind de trup în momentul morŃii se îndreaptă fără preget spre împărăŃia tristă şi întunecată a lui Hades. citatul figurează printre cele „pesimiste". Murnu. normativ. am putea numi meritocraŃie thanatică: în lliada şi Odiseea. fier). compus din legende. Odiseea. 386c. Perses. eidola). p. demoralizatoare. /La un sărac cu prea puŃină stare/Decât aici în Iad să fiu mai mare. prezintă. 1979. łinând cont de această defalcare. palierul popular. eroi. marcat. de altfel. 654-656. scris de către poet pentru moralizarea fratelui său delăsător. eresuri. concepŃia despre moarte se înscrie într-un regim corectiv: în faimosul mit al vârstelor. Republica. 1986. v. neconcesiv la Homer. mult mai nuanŃat şi permisiv la Hesiod.aşa cum se întâmplă. Opere. sincretisme şi licenŃe de credinŃă pe care nu le găsim la palierul aristocratic. Cel mai pregnant. poate abuzivă. Homer nu cunoaşte ceva ce. cu o sintagmă modernă. oamenii din vârstele de aur şi argint devin daimones după moarte (transfigurare. sosit acolo pentru a afla de la umbra prorocului Tiresias cât mai are de îndurat până la întoarcerea în Ithaca: „Mai bine-aş vrea să fiu argat la Ńară. n. deci). Dimpotrivă. credinŃe difuze neatestate canonic. V. pe când eroii din vârsta a patra. acestei convingeri pesimiste îi dă glas umbra (eidolon-xâ) lui Abile în cântul al Xl-lea al Odiseei. indiferent de calitatea umană a celui defunct sau de faima pe care acesta a dobândit-o în timpul vieŃii.

rom. 68 şi urm. Următoarea divinitate este Eros. I. a Ii-a. zeiŃa pământului. paredru (însoŃitor masculin) al zeiŃei iubirii. de asemenea Ovidius. Jean Delumeau. când el va deveni. nemenŃionând. p. „cel mai gingaş" dintre zeii nemuritori. dotată însă cu virtuŃi constructive. Erwin Rohde. zeul iubirii dezlănŃuite şi al dezvirginării. unde poetul latin elimină tacit vârsta eroică din schema lui Hesiod. Psyche. ed. apărută la confluenŃa cu Haosul cel de nepătruns şi cu „Tartarul întunecat". 1993. rom. rom. Eros e reprezentat. p. că între cele două accepŃiuni 85 . armonizatoare. în Theogonia lui Hesiod (în voi. Jean. pe bună dreptate. Afrodita. în consecinŃă. 1985. cărora nu le rezistă nici muritorii (ceea ce ar fi normal). cap. Structurile mitului. v. fiind dublat de înfricoşătorul Hymenaios. deşi el nu este singurul paredru al Afroditei. redutabil aruncător de săgeŃi voluptuos otrăvite. 1972. când nu sunt întrunite condiŃiile pentru o hierogamie. ca un copil şăgalnic. Peters (Termenii filosofiei greceşti. nici Insula FericiŃilor). bucurându-se nestingherit de roadele pământului. Francis E.Okeanos. prin miniaturizare. Grădina desfătărilor.. conceput ca un soi de proto-Hades în străfundurile de nepătruns ale lumii subpământene. Mit şi gândire în Grecia antică. ed. Cartea I. „Insula FericiŃilor" v.adică dotat cu virtuŃi magice de armonizare . 97sq) consideră. până la demonetizare. unde se vor odihni în tihnă.de către poet. Opere.Pierre Vernant. Puterea imensă a acestor săgeŃi demonstrează faptul că grecii vedeau în iubire o forŃă magică primordială. Despre poziŃia paradoxală a lui Eros şi despre cariera lui mitică ulterioară am vorbit deja cu prilejul analizării Enumei elish: apărut în poziŃia a Ii-a. prima divinitate care se naşte e Geea (Gaia). Aceasta e ipostaza în care-l cunoaşte opinia curentă. Eros funcŃionează ca principiu de armonizare: tot ceea ce se va zămisli de acum încolo în univers va intra în plasa magică ordonatoare întreŃinută de el. ed. 1973). inclusiv Zeus. Metamorfoze. [Pt. dar nici zeii cei mari. numit „îmblânzitor" . ceea ce va explica şi cariera sa de mai târziu.

cit.care pare să-l fi fascinat pe Hesiod .de la unitate la dualitate opozitivă: „Din [.cea primordială. oameni. pentru a-i învăŃa pe oameni cum să le cultive. aceste contrarii . «densul» şi «rarefiatul». marchează o trecere . Walter F. ed. rom. din complexul Afroditei. stăpâna misterelor de la Eleusis şi cea care i-a dăruit lui Triptolemos primele spice de grâu.ale lui Eros . ce vor delimita în lume diverse realităŃi şi zone: cerul strălucitor şi cald. -.plante. zeiŃă sosită târziu în panteonul olimpian. ed. un fel de «Prim Mişcător» din vechile cosmogonii. pp.. şi cea ulterioară. participând în acest fel la armonizarea puterilor disparate. pp. 159-l60) asociază Geei funcŃia fertilizatoare şi pe cea funerară: „Grija pentru cei vii şi pentru cei morŃi o are şi divinitatea feminină a adâncurilor subpământene. la figura Geei. Citându-l pe Francis M. p. marea umedă. cosmogonică. prin separări şi diferenŃieri treptate. roditor. 1995. zeiŃa pământului fertil. «susul» şi «josul». De asemenea. Erwin Rohde (Psyche.. în formele sale arhaice. adică a contrariilor. 1995. Jean-Pierre Vernant sesizează că scenariul cosmogoniei greceşti. 97sq. Cornford. cum sunt bărbatul şi femeia. 136-l37) Să ne oprim puŃin. Otto. folosită pentru a explica «însoŃirile» şi «naşterea» elementelor mitologice. Zeii Greciei. perechi de contrarii «întunecatul» şi «luminosul». ed. animale." {Originile gândirii greceşti. care nu e câtuşi de puŃin atât de lipsită de echivoc pe cât pare la prima vedere. Eros e o forŃă motrice plăsmuită după un model sexual. care poartă 86 . «caldul» şi «recele».se pot uni şi amesteca pentru a produce anumite fenomene cum sunt naşterea şi moartea a tot ceea ce are viaŃă . înainte de a răsfoi mai departe Theogonia lui Hesiod. rom.) există o diferenŃă esenŃială.. marcată de logica bisexualităŃii. în primul caz. marea zeiŃă primordială a pământului. «uscatul» şi «umedul». mai ales dacă o punem în paralel cu Demeter. din Orient (cf.] unitate[a] primordială se ivesc.care au ajuns să fiinŃeze separându-se unele de altele . în vreme ce în al doilea el leagă elemente contrare... aerul întunecat şi rece. pământul uscat.

pe de o parte. Guthrie. The Greeks and Their Gods. Geea îşi pierde caritatea de zeiŃă procreatoare. Artemis and Athena) invocă o veche analogie cu zeiŃa pelasgilor. 1993. neprimitor. lua ici şi colo. ulterior.. strict lexical. care se însoŃeşte cu un şarpe zămislit tot de către ea. toŃi zeii." în conformitate cu mentalitatea secolului al XlX-lea. Ophion. Demeter. atrăgând atenŃia asupra faptului că Geea creează oceanul -adică un mediu acvatic . 218). preia ambele funcŃii.înainte de a se acupla cu celestul Uranos. să binecuvânteze muncile agricole.. prin asocierea cu fiica sa. Erwin Rohde (op. asociat în mod predilect cu morŃii) la ge (pământ fertil. ci numai accepŃiunii roditoare a pământului.. cea hrănitoare a pământului şi cea thanatică. roditor) se face doar după ce Geea este fecundată de către zeul celest Uranos (cf. Demeter. ed. 161) susŃine că ne aflăm în faŃa unei substituŃii: „. pe de altă parte. Hera. cit. roditoare. în cadrul cultului. acolo unde era adorată. strivind-o dureros (scenă care 87 . Goddesses ofGreece: Gaia. şi. îi revenea însă şi domnia asupra sufletelor. Kore-Persephone. ca fiind asociată subteranei reci. numele ei de dinainte de apariŃia lui Uranos. demoralizante a morŃilor (chthon). printr-un pamflet publicat în ziua de 30 mai 1872) consideră că trecerea de la chthon (pământ rece. adânc. cap. ceea ce nu explică. locul Gaiei şi intra în felul acesta într-o relaŃie mai intimă cu imperiul sufletelor din adâncurile pământului. în combinaŃia de mai târziu cu Demeter. academic şi doct." Arme Baring şi Jules Cashford (The Myth ofthe Goddess. însă. p. ge. al lui Nietzsche. care se culcă peste ea. p. Naşterii tragediei din spiritul muzicii. pentru a da naştere unui ou cosmic primordial. din care se vor naşte.. De la ea se aştepta. nu lămureşte faptul că în Theogonia lui Hesiod era nu apare niciodată. de altfel. cit.însuşi numele pământului. fiind receptată mai degrabă ca o forŃă plăsmuitoare arhaică. Gaia sau Ge. împreună cu ele era invocată şi împreună li se aduceau sacrificii. Eurynome. soŃie a lui Hades. acvatic. marele Ulrich von Wilamowitz-Mollendorf (cel care se opune. sub numele căreia oamenii voiau a recunoaşte o a doua «mamă a pământului».

cât şi de către Thetys. pe 88 . de pildă. p. aceea a salvării pruncului Hephaistos aruncat de către Hera din înaltul Olimpului. şi din cei trei Hecatonheiri. care urmează unei serii prime de divinităŃi ordonatoare. între alŃii. ocazional. zeiŃa memoriei. şi tot ea intră . la gigantomahia lui Zeus.cum vom vedea imediat . că funcŃia arhaică a Geei a fost preluată în Grecia clasică atât de către Demeter. formată din magicienii Ciclopi . să rostim şi concluzia: se pare. Rhea. Barnett. op. în cele din urmă. fiind considerată „mamă" originară în unele culte târzii. ciudat fiind doar ce se întâmplă după aceea. Trimiterea se face. Incluzându-i şi pe titani. D. cu care Zeus va duce o luptă aprigă. arma sa cea mai redutabilă -. în cele din urmă. detaliu remarcat deja în 1945 de către R. 52 [1]).Marduk.care îi vor făuri lui Zeus fulgerul sideral.tatăl fiind Tartar -. Interesant e faptul că seria monstruoasă nu se opreşte aici: mai târziu. în Journal of Hellenic Studies. după decopertarea bibliotecii hittite de la Bogaz-Koy (cf. Hecatonheirul cel mai vânjos devenind. inevitabil. zeiŃa justiŃiei divine. fiindcă Geea. în sincretism cu Geea şi cu Demeter. „zeul luminii". Briareus. însoŃindu-se tot cu Uranos. ea îşi demonstrează puterea în câteva ocazii privilegiate. Okeanos. fiinŃe cu cincizeci de capete şi cu o sută de braŃe vânjoase.în ecuaŃia ipotetică a răsturnării de pe tron a preaputernicului Zeus. cum este. râul cosmic care înconjoară lumea. cit. din Enuma elish. puternica zeiŃă a palatelor din adâncul mării.apare şi în mitul lui Eurynome). Guthrie. care vor participa. Hyperion. Zămislind marea. aceasta din urmă nu trebuie să fie scoasă din ecuaŃie. viitoarea soŃie a lui Kronos. Geea se împreunează. către cuplul babilonian Tiamat . De altfel. seria e benefică. Geea îl va naşte pe balaurul Typhon . cu Uranos. zeul cerului înstelat. hierogamie din care se vor naşte titanii. din rândul cărora fac parte. va naşte apoi o redutabilă serie malefică de fiinŃe monstruoase. şi Mnemosyne. în Theogonia lui Hesiod. sau Themis. înverşunată. protector al marelui zeu. După toate aceste divagaŃii.

relaŃia îndepărtată cu Apsu-Tiamat este evidentă.muche de cuŃit. după toate probabilităŃile. întinsul pământ. căci după naştere.] ce primul făcut-a sălbatice fapte". tată „mişel [. ci una ulterioară. din cauza lui Uranos. care nu numai că se întinsese peste ea. Toate acestea se petrec ca şi cum Geea şi-ar fi uitat virtuŃile germinative pozitive. Geea îşi îndeamnă progeniturile titanice să se revolte .unde. urându-i: „Astfel de fii se născuseră din Ceru-nstelat şi din Geea. trecând la răutăŃi. -. gemea strâmtorat în adâncuri" . / Tatăl cel crud şi-i vâra în grote ascunse în bezne/ Ceru-nstelat şi rânjea făcându-şi treaba mârşavă..scrie Hesiod -. una fiind cu siguranŃă un import oriental." Uranos recurge la acest gest criminal de teamă să nu fie răsturnat de pe tron de către unul dintre fiii săi. pe care-l vom afla şi în Edda scandinavă: nu prima generaŃie de zei zămisleşte lumea. în faptele arhaice ale zeiŃei s-au cuplat funcŃii sosind din direcŃia a două zeităŃi diferite. cum s-a spus. motivul se va prelungi la Kronos şi. speriaŃi. disponibilă. cu excepŃia curajosului 89 . Theogonia lui Hesiod confirmă unul dintre motivele cosmogonice pe care le-am mai întâlnit deja. fiind chiar înfrânt într-o primă instanŃă. Geea este ultima dintre marile zeiŃe chtoniene sosite în spaŃiul mediteranean -împărtăşeşte şi un alt detaliu. care se „foloseşte" de primii zei ca de o materie plăsmuitoare originară.ipotetic . „tatăl cel crud". grabnic. concretizat tot prin zămislirea unei serii prodigioase de fiinŃe monstruoase. /Fără să-i lase să vadă lumina cea strălucitoare. şi „nimeni nu scoate o şoaptă". cu care Theogonia lui Hesiod .. / Fii de temut. „le strânse groaza gâtlejul".la Zeus. cu precădere la Apsu şi Tiamat: parentajul abuziv. Văzând comportamentul abuziv al lui Uranos... „Geea. ameninŃând-o cu sufocarea. mai departe . dar îi şi închisese toŃi copiii în adâncuri. instituind confruntarea generaŃională pe care o întâlnisem şi în Enuma elish. ameninŃător. dar acestora. de fapt. l-am relevat deja. al cărei comportament abuziv. careaufost urâŃi de crudul lor Tată/ încă din ceasul dintâi. dintr-o zonă tipologică apropiată de Tiamat.

al lui Demeter. care trebuie parcursă cu atenŃie la notele de subsol (nu toate ediŃiile le au!). tatăl Hestiei. fiindcă miturile sunt asamblate adeseori foarte logic şi închegat din diferite surse. care acceptă provocarea.povesteşte mai departe Hesiod -. o seceră de fier alb. A. copilul fiind încredinŃat tribului orgiastic al kureŃilor. lăsând-o pe Rhea „cernită". Kronos. apoi Somnul. devine. După castrarea lui Uranos. Complotând tot cu Geea şi cu Uranos în perioada naşterii iminente a unui nou fiu. daimones subpământeni care primesc şi misiunea de a bate din scut şi din arme atunci când micul Zeus plânge. aruncând apoi mădularul în mare. primind de la Geea arma răzbunării. pe rând. Kronos îşi înghite pe rând progeniturile. Pentru a-l păcăli pe acesta. însoŃindu-se cu Rhea . se nasc Eryniile. BătrâneŃea. al lui Hades şi Poseidon. după ce Kronos îl aruncase peste umăr. Hesperidele. Afrodita.Kronos. recunoscut ca stăpân al lumii. Rhea recurge la 90 . Visele. funcŃiile fertilizatoare ale zeilor deja existenŃi se dezlănŃuie: din sângele mădularului uranian înghiŃit de către Geea. Uitarea. luate din perioade culturale diferite. Durerea etc. pe care Hesiod o înzestrează cu virtuŃi fertilizatoare: „unde-şi aşează lăcaşul. răsar rădăcinile vieŃii". Foamea. Legendele şi miturile Greciei antice. din spuma căruia se va naşte apoi o „mândră fecioară". dar şi în crestomaŃia lui N. al Herei cu „sandale de aur". cu care îl castrează pe Uranos atunci când acesta soseşte „ars de iubire" să se împreuneze cu zeiŃa pământului. numai că povestea parentajului malefic se repetă: ştiind de la Geea şi de la Uranos că unul dintre fiii săi e ursit să îl răstoarne de pe tron. zeiŃele răzbunării. răzbunarea (Nemesis). Rhea este trimisă pe insula Creta să nască pe ascuns. Marea naşte o serie prodigioasă de zei şi zeiŃe între care e şi bătrânul Nereus şi redutabila Thetys. Zeus. cititorul putându-şi rezerva plăcerea de a urmări întreaga arborescentă genetică direct pe text. giganŃii şi nimfele. pentru ca zeiŃa nopŃii Nyx să nască Moira (destinul) şi Moartea. pentru a nu fi auzit de către răzbunătorul Kronos. Kun.

excepŃie făcând Prometeu. influenŃei malefice a NopŃii (Nyx). Hesiod articulând un univers cosmologic format din patru straturi: aiiher (eterul). pe Metis.un şiretlic: înveleşte un bolovan arătos în scutece şi-l prezintă lui Kronos. disident -. după ce vom discuta câteva aspecte legate de structura de ansamblu a mitului. mama titanilor înfrânŃi: însoŃindu-se cu Tartarul. împărŃeala suscită anumite întrebări. titanii se revoltă împotriva lui Zeus . Al doilea episod e cauzat de mânia punitivă a Geei. după ce îl obligă pe Kronos să-i regurgiteze fraŃii şi surorile. al doilea lumea de dincolo şi al treilea marea şi oceanele. aerul supraterestru. suferinŃe şi diferite alte noxe fiziologice şi psihologice .pământul şi lumea 91 . primul luând cerul. Realizată în acest fel. truda. Zeus îl răstoarnă de pe tron pe Kronos. Hades şi Poseidon îşi împart supremaŃia asupra lumii. uitarea şi durerea . zeiŃa vicleniei oportune (echivalenta Mayei. foamea.atribuite. unde sălăşluiesc zeii nemuritori. impur. Ajuns la maturitate. Trei episoade care preced asumarea suveranităŃii de către Zeus se cer a fi relevate chiar şi într-o asemenea ramă genetică sumară. tânjirea. aşa cum şi-o imaginau grecii. ea naşte un monstru serpentiform fioros. asupra cărora vom reveni. iluziei cosmice. Primul dintre ele e titanomahia/gigantomahia: solidari cu Kronos. tânărul zeu pedepsindu-i cu greu cu ajutorul fulgerului sideral făurit de către Ciclopi (dintr-o generaŃie anterioară ciclopului Polifem pe care îl întâlneşte Odysseus în drumul său spre casă) şi cu ajutorul înfricoşătorilor Hecatonheiri. dorul. Zeus. Typhon. Cel dintâi dintre ele vizează verticala cosmogonică. bătrâneŃea. înşelăciunea. în cele din urmă -acesta fiind ultimul episod asupra căruia vroiam să ne oprim -. în textul hesiodic. traversat de boli. fiindcă aceasta zămisleşte. în general. pământul urmând să fie administrat în comun. din complexul hindus) şi devine stăpân al lumii. pe care îl respirăm noi. care-l înghite fără să verifice. vrajba dintre oameni. de la Hestia la Poseidon. sloboziŃi din adâncul Tartarului. îşi înghite prima soŃie. înfrânt şi el de către Zeus.

fiindcă „zeii. este descris de către Hesiod Tartarul. asociate. Gyes. Pământ şi Tartar (nu Hades). şi tot nouă să zboare până jos. pe când a zecea parte. toate fiind asociate sterilităŃii. unde coboară sufletele spectrale (eidola). se impun inevitabil câteva nuanŃe (cf. p. după Titanomahie. pentru a-i nelinişti pe muritori. Din Tartar izvodesc „marea cea stearpă" şi „pământul umbros". Hesiod povesteşte că râul cosmic Okeanos îşi împarte apa în 10 părŃi: primele 9 înconjoară pământul şi mările. ci fiinŃele şi fenomenele pe care le generează Tartarul. „unda cea subpământeană curge prin noaptea cea neagră".din Cer. terifiant. apa ei fiind folosită pentru a-i pedepsi pe zeii 92 . de aici se ivesc Somnul şi Moartea. cât sunt de puternici/ Simt îngrozite fioruri gândind la acele tărâmuri. aici stă puternicul Atlas. soŃul abuziv şi de tristă faimă al Geei). şi tot prin acest prag ambiguu intră şi ies din lume. Schema generală prezintă imaginea acestor patru straturi. aici sălăşluieşte Ceru-nstelat (adică Uranos.Structura verticală e formată . în cele din urmă. fără posibilitatea de a se ajunge vreodată.subterană a morŃilor (Hades). şi râul întunecat Styx. zeul soarelui.susŃine autorul francez . inevitabil. pe care jură zeii. Noaptea şi Ziua." Pentru a-i pedepsi pe uriaşii cu o sută de braŃe (Hecantonheirii: Kottos. pe care am citat-o. care figurează în Theogonia: acesteia i-ar trebui nouă zile de zbor să ajungă pe pământ în a zecea zi. Alain Ballabriga. ea fiind ilustrată de pilda nicovalei aruncate din cer.). aşadar. Poseidon închide Tartarul cu „o poartă grea de aramă" şi-l împrejmuieşte cu un zid de nepătruns. Briareus). care sprijină pe umeri bolta cerului. Le Soleil et le Tartare. în ed. p. acolo unde. lui Helios. Prin Tartar trece. distanŃa dintre ele fiind. „fugărindu-se" mereu. dar nu acestea sunt detaliile care ne interesează în primul rând. din Theogonia. Tartarul mai e denumit ca „loc fără ieşire". 257 sq. 46 sq. 1987. pentru a ajunge acolo într-a zecea zi. simetrică.: L'Univers et l'Abîme. în Tartar. însă dacă analizăm versurile 722-819 ale Theogoniei.

fratele lui Ravana. regele demonilor: datorită unui blestem al lui Brahma. Zeus revoltându-se împotriva tatălui său şi preluând suveranitatea asupra lumii. La generaŃia următoare. Kumbhakarna nu putea fi trezit din somn decât o zi din an. Ravana apelează la el pentru a lupta împotriva prinŃului Rama şi a armatei maimuŃelor. O găsim însă departe. Te-ai aştepta ca. condusă de către Hanuman. departe de ceilalŃi zei. din curiozitatea acesteia născându-se. de fapt. restul de timp petrecându-şi-l dormind în ungherele tainice. Theogonia confirmă tema sacrificiului antiparental. obligaŃi să bea din apa Styxului. o plantă nodulară asemănătoare bambusului). ceea ce în ultimă instanŃă se întâmplă. Prometeu e pedepsit de două ori: prima oară pentru curajul de a fi furat focul vegetal de la zei în beneficiul oamenilor (ascuns într-o tulpină de nartex. după care suferă alŃi nouă ani în recluziune punitivă. toate relele care îi copleşesc pe oameni. asociată fiind demonului Kumbhakarna. pe care Prometeu i-o duce fratelui său. când Zeus o creează pe funesta Pandora.cum 93 . în Ramayana. cel care susŃine pe umeri întreaga boltă a cerului. Al doilea aspect derivă din logica paricidului pe care îl instituie Kronos.ImpenitenŃi sau pe cei care jură strâmb: vinovaŃii. şi a doua oară atunci când este înlănŃuit de celebra sa stâncă şi încredinŃat vulturului. atunci când se revoltă împotriva lui Uranos. castrându-l cu o secere şi luându-i puterea. pentru a fi reprimiŃi apoi în Olimp doar în al zecelea an: imaginea e grandioasă. prin teama lui Kronos de a fi răsturnat de către unul dintre fiii săi. motivul nefiind focul . însă panteonul clasic olimpian nu menŃionează o astfel de torpoare. subterane ale palatului. care pare stabilă. odată cu noua ordine divină. definitivă. motivul constituindu-l titanul Prometeu (frate cu Kronos şi cu Atlas. nu se întâmplă. zac apoi „fără răsuflet" şi „fără de glas" „într-un pat cuprins de adâncă tăcere" timp de un an de zile. a titanilor. secvenŃa paricidului virtual să dispară. pe un drum care duce spre grădina Hesperidelor). ceea ce. apoi.

împărŃirea suveranităŃii şi a sferelor de influenŃă între cei trei fraŃi mari. prea neînsemnată -. ea dă târcoale peşterii. Paris fiind fiu secret al lui Priam. care i se plânge fratelui săi Agamemnon. Dintre toate motivele menŃionate până acum.îndeobşte se mai crede. titanul dezvăluie. Supărată. Nunta are loc în peşterile încăpătoare ale centaurului Cheiron. care va duce în cele din urmă la declanşarea războiului împotriva Troiei. nu înainte de a îl naşte pe marele Ahile. Mărul este disputat de către Hera. secretul: în numărul mare de hierogamii extraconjugale pe care le comite părintele zeilor. culpa fiind. Zeus. pe care Thetys îl şi părăseşte rapid. aceasta din urmă promiŃându-i judecătorului circumstanŃial Paris . decide în favoarea ei. pentru a nu tulbura ospăŃul. Pentru a evita un asemenea cataclism. în cele din urmă. totuşi. mult superior ca putere tatălui. aşa cum îi era firea. rezultatul fiind mobilizarea eroilor împotriva Troiei. suscită cele mai multe dileme. fiindcă Moirele i-au prescris acesteia că va naşte un fiu superior tatălui său. nesăbuit. el nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. şi apoi decide să se răzbune: ia un măr de aur din grădina Hesperidelor. o răpeşte apoi pe Helena din iatacurile soŃului ei Menelaos. stârnind de fiecare dată exasperarea iertătoare a Herei. la ea participând toŃi zeii. cu excepŃia zeiŃei discordiei Eris. pe motivul că pământul nu este luat de către nici unul dintre ei. ci faptul că Prometeu ştie ceva pe care nici zeii nu îl ştiu. zeii se grăbesc să aranjeze o nuntă între Thetys şi muritorul Peleus. şi anume cum poate fi răsturnat Zeus de pe tron. în urma suferinŃelor îndurate. care intră în economia Iliadei şi Odiseei lui Homer. Hades şi Poseidon. Athena şi Afrodita. îndepărtat de către acesta din cetate fiindcă Moirele îi prescriseseră că va fi vinovat de distrugerea ei. 94 . care nu fusese poftită. scrie pe el Celei mai frumoase şi o aruncă nevăzută pe masa de nuntă. Paris. De nunta dintre Thetys şi Peleus se mai leagă un episod important.mâna preafrumoasei Helena în schimbul mărului.care păştea turmele pe muntele Ida .

unde o religie uraniană. îşi află explicaŃia în protoistoria mitologiei eline. alături de mama ei. ObservaŃie care ne aduce înapoi la pământ şi la funcŃiile sale cosmologice. şi o pătrime în lumea întunecată a umbrelor. ea ajunge la o înŃelegere ciudată cu zeii uranieni. opus piramidei preponderent masculine din Olimp. axate pe cultul fertilizator al „Marii ZeiŃe". imaginea unei Grecii predilect chtoniene. Perspectiva metodologică fusese preluată de la Johann Jakob Bachofen. nonconformistul coleg al lui Nietzsche de la Universitatea din Basel.. aşa cum a demonstrat superb Jane Ellen Harrison. Matriarhatul (1861). s-a suprapus peste un fond de culte chtoniene. Kore-Persephone. dacă ne gândim că alături de Zeus. obligate să petreacă o pătrime din an în împărăŃia sterilă a iernii. nici Demeter nu este mai prejos: atunci când îi este răpită fiica. povestirile de la începuturile lumii au relevat faptul că Geea e suficient de puternică pentru a stârni teamă. Precizarea e bizară. cum este Demeter. pe cel mai înalt tron din Olimp se află Hera. traseul daimonic al seminŃei şi al vegetaŃiei. La rândul ei. in Themis. în plus. ea nu ar fi fost prezentată ca o victimă uşoară a divinităŃilor chtoniene. de altfel. Simbolismul funerar (1859) şi. urmând să fie guvernat în comun. fireşte. patroana căsătoriilor: dacă puterea ei ar fi fost reală. mai ales.mitul sugerând că el va fi guvernat în comun. obŃinând permisiunea ca Persephone să trăiască trei pătrimi din ani pe pământ. ca un punct de confluenŃă. pentru a-i fi dată de soŃie lui Hades. însă pactul încheiat de către Demeter rămâne. Motivul pentru care Pământul nu este dat în tutelajul divin al nimănui în momentul împărŃirii funcŃiilor de suveranitate între Zeus. Rhea şi Demeter sunt toate asociate pământului. 95 . care lansase în două lucrări aproape uitate azi. Hades şi Poseidon. si aheii). totuşi. fiindcă Geea. straniu. legate de logica fertilităŃii regenerative a pământului odată cu sosirea primăverii. alături de soŃ. Ciclul reproduce. venită în peninsula greacă din N-E (de unde vin.

) aparŃine culturii miceniene. Linearul B. -P.„subpământeanul" . de la stânga la dreapta. minoic. e. Cambridge University Press). Nilsson: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. A Transliteration by John Chadwick. W. 96 . unde vedem o succesiune de forme aşternute de la dreapta la stânga. în principal. Ulterior. în timp. an în care Ventris moare într-un accident de maşină (la 6 sept. căreia ştiinŃa îi datorează enorm. ceea ce însemna că nici cele două Lineare nu aveau cum să comunice. Chadwick omagiind-o pe americanca Alice E. Michael Ventris a publicat un studiu în American Journal of Archaeology (ulterior repudiat) în care susŃinea că baza lingvistică pentru descifrarea Linearului B este. Chadwick continuă publicarea inscripŃiilor traduse: The Knossos Tablets. Rohde. K. el a anunŃat descifrarea silabarului la BBC. Versiunea ştiinŃifică apare abia în 1956 (Documents in Mycenaean Greek. semnelor picturale ale scrisului "hieroglific". Linearul B (aprox. Pentru descifrarea Linearului B. Gleerup.) . unui Zeus Chtonios . Mai vezi: Martin P. fiind suspectat de veleitarism. şi Linearului A. în toată istoria Linearului B. 1450 î. interesul descifratorilor s-a mutat pe greacă. C. Erwin Rohde a reiterat interesul pentru „îngrijirea şi cinstirea morŃilor" (titlu din carte!). John Chadwick: The Decipherment of LINEAR B. de către John Chadwick şi Mihael Ventris (1953) ** ** V. rom. o poziŃie ştiinŃifică delicată. miceniană. situate de către arheologi în segmentul 2000-l650 î. în iunie 1952. dând dovadă de extremă prudenŃă atât în titlu {Evidence for Greek Dialect in the Mycenaean Archives).într-o epocă de dinaintea descifrării silabarului micenian de la Knossos.o alta decât ipostaza clasică. Cambridge University Press.. cât şi în sugestia că ar fi izbutit o descifrare integrală.. a zeului atotputernic pe care o cunoaştem. descoperitorul Knossosului. venind din afara filologiei clasice. Killen and J. Linearul A nu a fost încă descifrat. pentru ca. Kober.. 1985). apărută în ediŃii succesive tot la Cambridge. n. Olivier. ci în revistele ştiinŃifice acreditate. ele să apară în oglindă. e. uraniană. pe motivul că asemenea descoperiri epocale nu se anunŃă la un post de radio.etrusca. 1958. păstrat cel mai bine pe un faimos "disc de la Phaistos". Ventris şi Chadwick au trebuit să surmonteze bariera de prestigiu ridicată de către Evans. n. Ulterior. în 1894 (ed. la 43 de ani. Lund. în 1940. la imprimare. de altfel . potrivit căruia cultura minoică era total diferită de cea continentală. Ventris a avut. urmând.Publicând Psyche. J. care scrie . Chadwick şi Ventris au plasat un text în Journal of Hellenic Studies (1953). ea dispărând însă prematur. dedicând capitole întregi Cultului zeilor chtonieni şi.ca şi Harrison. T.

autohton. aducător de foloase energetice din spaŃiul subpământean (Eniautos. acestei perspective metodologice. a suscitat atât interes. Nilsson (The Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. sosit în Grecia dinspre N-E. axat pe magia resurecŃionară a vegetaŃiei. teză care a trezit. 1927. potrivit căreia Dionysos . Louis Gernet: Anthropologie de la Grece antique. olimpian-uranic. Lewis Richard Farnell (The Cults of the Greek States. Harrison mai susŃine în cartea sa că mitologia greacă s-a sedimentat prin suprapunerea cultului celest. Dietrich: The Origins of Greek Religion. într-o perioadă mult anterioară lui Homer. unde numele lui Dionysos apare în genitiv. 1896-l909) sau Martin P. dacă Ńinem cont de vechimea sa . Timpul a dat dreptate. I-V. care mută cultele chtoniene.atribuie cultul chtonian „evoluŃiei religioase posthomerice" (op. 1903). dezbateri aprinse. Sugestia lui Jane Ellen Harrison. perspectivă infirmată ulterior de către Jane Ellen Harrison (Themis. ale cărei atribute s-au diseminat ulterior în biografiile chtoniene ale lui Demeter. ca zeu „străin" (xenos). cât şi polemici înverşunate. din ciclul cretan al lui Theseus. 1974. Interesantă e şi etimologia cuvântului Pallas. sosit în spaŃiul grec din Tracia . nu avea cum să figureze. în cele din urmă. C. 157). 1992) o derivă din pallakis („concubină"). F.. p.considerat a fi alogen.a preluat funcŃiile unui demon autohton al vegetaŃiei. 1968. ceea ce sugerează o Lund-London-Paris-Oxford-Leipzig. 1927). cu care Athena este regulat asociată. confirmate şi prin descifrarea Linearului B. pe care Edgar Bowden (Cybele The Axe Goddes. cit. B. Maspero.spuneau adepŃii originii exclusiv trace a zeului . Walter de Gruyter. sosit mai târziu în spaŃiul elen din zona septentrională. . într-un text în care. bazate pe venerarea unei „Mari ZeiŃe". unde Ventris şi Chadwick au identificat cultul unei „Mari Doamne. Potnia. Stăpână a Labirintului". şi ea. Paris. BerlinNew York. dubiile fiind risipite ulterior prin neaşteptata descoperire din Linearul B. peste un cult iniŃial chtonian. Agathos Daimân). Athena şi Ariadna.

asemănătoare celor care le împiedică pe vestalele romane de mai târziu. de altfel. „neconsumarea" căsătoriei de către Persephone.repet -tutelată de către anemica Hera. deşi evidenŃele empirice par să ne contrazică: ea devine. pe suprafaŃa plină de verdeaŃă a pământului. Dintre cele trei figuri feminine menŃionate. Cred că fecioria celorlalte două are la bază raŃiuni ritualice. soŃia lui Hades. dramatizarea răpirii ei de către Hades venind mai târziu. pe de altă parte. decalate ca etaje mitologice. Ciudată e. nu avem cunoştinŃă să fi născut copii. şi. totuşi. fecioara redutabilă a Olimpului (într-o piramidă divină . Kore-Persephone a fost „fecioara" subpământeană peŃită de către un paredru . alături de mama ei. fiica mamei sale. patroana căsătoriei). aici. împotriva voinŃei sale. E. aş exclude-o însă pe Demeter.ceea ce sugerează hierogamii resurecŃionare. deşi miturile greceşti sunt întotdeauna foarte scrupuloase în a furniza toate genealogiile divine. aproape imposibil . tipologic. FuncŃiile de fertilitate ne îndreptăŃesc s-o aşezăm. Se pare.97 relaŃie hierogamică. asociată unui paredru. Ajunge chiar să fie „petită" de către Theseus pentru fratele său de arme. pe KorePersephone în rândul „vestalelor" abstinente: ea rămâne. cât timp se află în funcŃie. atât Athena (care îi protejează în mod tradiŃional pe eroi). alături de Artemis. după ce îl ajutase în uciderea Minotaurului cretan cu un gest tipic de „zeu legător") corespunzând acestei formule. însă. detaliu marital pe care îl cunoaşte toată lumea. că. Peirothous. celelalte două rămân în afara relaŃiilor de familie. fiindcă a fost mamă. să se căsătorească. în aceeaşi categorie poate fi situată şi Kore-Persephone. soŃul Hades apărând mai târziu în schemă: la început. ea petrece mai mult timp din an într-un perimetru extramarital. dacă ne este îngăduit să formulăm în acest fel situaŃia: pe de o parte. sau Ariadna (părăsită în cele din urmă de către Theseus. de fertilitate -. cât şi Demeter (însoŃită de Triptolemos). s-au suprapus câteva detalii. preponderent. Athena fiind. nesăbuinŃă pedepsită de către Hades cu legarea celor doi de un tron subpământean de piatră.

fiind crescut sub pământ de către kuretii din insula Creta. în opinia lui Guthrie (op. şi de un Zeus guvernator al anotimpurilor. p. chtoniană. una cretană. vântului şi tunetului aducător de ploaie. 1981. Cartea I. 30 [2]. daimonică. călătorul grec vorbind.. I. încheiem acolada legată de preeminenŃa în timp a cultelor chtoniene ceea ce explică neîmpărŃirea pământului între Zeus. Gheorghe Muşu (Lumini în depărtări. anterioară celei uranice. Zeus este „cel ce mână norii. A doua identitate. Erwin Rohde identificase un Zeus Chtonios printre cultele greceşti. este Zeus Kataibates.. cit. Hades şi Poseidon . prima dintre ele dând în cele 99 . şi exemplele ar putea continua. Cum am văzut. pp. imagine care ne aduce în memorie picurii de apă care cad din cer cu fiecare ploaie. asociindu-l pe erou. 98). închisă de către tatăl ei într-un iatac inexpugnabil subteran. dar şi ploaia de aur sub forma căreia Zeus o cucereşte pe Danae." Naşterea face din el un Katachthonios.cu multiplele incidenŃe chtoniene pe care le au aceşti zei. unei mitologii a albului. ceea ce sugerează o ipostază hivernală. uraniană (cu funcŃiile aferente ale unui zeu meteorologic). Farnell (op. două instanŃe divine iniŃiale cu funcŃiile lui Zeus. cap. pp. cit. 282-286) a intuit subtil. p. tot la Harrison. Jane Ellen Harrison (ed.Thaseus. ceea ce sugerează tot funcŃii de fertilitate.. spre sfârşitul aceleiaşi cărŃi. paredrul sumerian al zeiŃei Innana-Ishtar: amândoi rămân în lumea umbrelor după contactul cu femeile. ed. Epifaniile chtoniene ale lui Zeus sunt bine cunoscute. prin etimologia numelui. cea sub formă de taur subpământean. pomenit şi de către Pausanias (Călătorie în Grecia. 35-65).98 să nu alăturăm păŃania funestă a lui Theseus de Dummuzi-Tammuz. La Homer. fiind cel mai spectaculos. cit. de fapt. asociat celui de-al doilea măslin din Akademia Atenei. pp. asociat luminii emergente din adâncuri. 43) vorbeşte de un Zeus Leukaios („cel alb"). „cel care coboară". şi una de import. din mitul Europei. Theseus . 174l75) menŃionează un Zeus Moiros. cit. au existat. care trimite spre o ipostază arhaică a zeului.

primul etaj fiind preponderent. dând mai departe riturile cabaline de sacrificiu cu funcŃie vegetală de care vorbeşte şi Pausanias atunci când ajunge în dumbrava sacră de la Olympia (op. cit.unul chtonian şi unul uranian.Dionysos. aceasta se metamorfozează în iapă. 27. 94 sq.ar fi fost la origine un daimon al fertilităŃii. cit. Poseidon abordând-o sub forma unui armăsar .i-a prilejuit lui Wilamowitz-Mollendorf (cf. în cazul lui Poseidon. ci prin păstrarea şi . însumând toate aceste fire.pentru a scăpa. pp. Guthrie. în Odiseea. indo-europeană. p.din urmă. îl venerează şi Athena. p. aşa cum o avem în piramida clasică. tot în calitate de Hippios. Hierogamia cu Demeter . care a pătruns în Grecia venind din partea de N-E a peninsulei a accentuat amprentele celeste. perechea Zeus . lucrurile par să fie mai simple (cf. asociat calului şi panspermiei. 419 sq. El este Enosichthon sau Ennosigaios. cauzând toate cutremurele de pământ.). întrucât pământul se găseşte în fiinŃa fiecăruia dintre zeii cei mari. ibid. în cap. ajungem la concluzia că formula finală de care dispunem în monografia clasică a zeilor olimpieni s-a articulat prin fuziunea a două etaje . ibid. 96-97) lansarea unei ipoteze potrivit căreia Poseidon -al cărui nume derivă din posis + das („soŃ al pământului") . prin disjungere. 365. Separarea nu s-a făcut mecanic. grăbind disjungerea palierului chtonian de cel uranian. un argument etimologic surprinzător aduce în acest sens volumul deja citat The Myth ofthe Goddess.. Guthrie. Cartea a V-a. de Arme Baring şi Jules Cashford (ed.în unele cazuri . celest -. în momentul deşănŃării lui Odysseus în Insula Pheacilor. Episodul întâlnirii cu Demeter şi al cuceririi ei în vreme ce aceasta rătăcea în căutarea fiicei sale îl face un Hippios. unde cele două autoare exprimă dubii privind extragerea numelui marii zeiŃe din Da/Ge 100 . CredinŃa uraniană. zeu al cailor neînstruniŃi. cu epifanii periodice.. I.resemantizarea atributelor chtoniene. p.). Demeter and Persephone).. fiind venerat şi ca Phytalmios („cel care face plantele să crească").

M . prof. 2002. DeuterononJ)în »* 1000 î. înclinând mai deerahs Ϋ care numeşte seminŃele de 2" dyaf' £f?*"*■ " Dyaus. ICIRTd. Roland de Vaux: Ancient Israel Iti Institutbms. mamă.Eliade.+ Meter. Translated by John Z inc. evreii sunt bine primiti în Egipt apoi cad ce duce la exodul conSus de cătrf uZ tablelor legii pe muntele Sinai şi(Exodul. „zeul indo-europeant iT anterioară Vedelor? (v. ' poporului lui Israel (1300.Ro.: Regele David . Felix Just. rom. New York-London-îoront francez. praf. at.and de Vaux. Loyola Maryrnount University An ed. 8) COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMEN (GENEZA) Cronologie (cf.n. Numeri.e. Leviticul.

: regele persal Cyrus supune Babilonul.e.n. 520 î. fiind cucerit în 721 î. care au fost nevoite să suporte şi trauma unor schimburi eterogene de populaŃie.: regele babilonian Nabucodonosor îi înfrânge în luptă pe egipteni şi pune stăpânire pe o parte a Regatului de Sud. în primul rând de către antisemiŃi -. Regatul de sud. în logica Genezei şi a Exodului.n. în timpul exilului babilonian. de ordin economic: exilul forŃat babilonian pauperizase poporul şi cele două regiuni.n. succesiunea înverşunată la tron ducând la divizarea Israelului în două regate.e.: se construieşte al doilea templu din Ierusalim.nu mulŃi reuşind să se refugieze în Egipt.e. construit de către Solomon. de către asirieni. Geneza a fost concepută ca textul identitar al unei etnii sacrale care se defineşte pe sine ca „popor ales al lui Dumnezeu". mulŃi dintre ei se întorc în Iudeea şi Galileea.n. 970 î. eliberân-du-i pe evrei. preoŃi. unii dintre ei . cu capitala la Samaria. cel de nord („regatul lui Israel"). acesta moare aprox.: primul Templu din Ierusalim.) în Babilon (587-586 î. este condus de regi din Casa lui David. evreii se revoltă în două rânduri (597. în consecinŃă. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin privilegii cum în mod vulgar se mai crede. raŃiunile fiind.n. ci restricŃii austere de comportament: „poporul ales". meşteşugari.n. aprox. textul fiind desăvârşit după întoarcerea din exil.e. e poporul care consimte să trăiască în conformitate cu restricŃiile 102 . 587 î. mult mai modest decât acela al lui Solomon.101 aprox. Geneza Primele fragmente din Cartea Genezei au fost elaborate.e. „al lui Iuda".): zeci de mii de oameni sunt forŃaŃi să-şi părăsească locurile de baştină.e. după toate probabilităŃile. distrugerea Templului şi deportarea masivă a evreilor instruiŃi (funcŃionari. rezultatul fiind cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor II.e. în anul 930. 605 î. învăŃători etc. 539 î. prioritar.).n.

marcat în exegeză prin textele „]". Conceptual. şi un potop punitiv.sacrale impuse de către Yahwe. cu atât mai mult cu cât ambele divinităŃi corespund sugestiei lansate de nume: sunt punitive. Grădina Edenului şi asocierea nemuririi cu fibra vegetală (prin pomul vieŃii şi al nemuririi). şi cel sudic. După calcule scrupuloase. ed. Exegeza a stabilit că în elaborarea Genezei s-au îngemănat cel puŃin trei filoane religioase: unul nordic. au drept locuri sacrale de focalizare două „locuri înalte" de cult (bamoth). alih („a fi înspăimântat. de pildă. „cheia" . unul sudic. în această categorie intrând. Torah. trimis de către zei. între altele. dar apare în spaŃiul sumerian şi. cu mult înaintea celui foarte cunoscut al lui Noe.insuficient elucidată până azi e dată de cuvântul însuşi Elohim. a căuta refugiu din calea a ceva ce te înspăimântă"). cu „chip cioplit". şi ca Elohim Acharim („alte divinităŃi". dotaŃi cu semn iconic. similitudine care i-a făcut pe mulŃi cercetători să creadă că Eloah şi Allah vin din aceeaşi rădăcină. Eloah apare de 200 de ori în Vechiul Testament.. iar Elohim de peste 2000 de ori. fiind cea mai frecventă dintre toate restricŃiile culturale formulate. Elohimic. în complexul zeiŃei Innana-Ishtar şi în Epopeea lui Ghilgameş. Yahwist.Jules Cashford. în asamblarea acestor tradiŃii. 418). elohimic. Anne Baring . putând fi abordate doar pe calea . 816-826): ca nume al lui Dumnezeu. stihiale. op. în cel babilonian. pe de o parte. cit. Cele două locuri de provenienŃă. v. cel nordic. enc. muntele venerat al Nordului fiind Horeb. care nu se găseşte în imaginarul sacral iudaic. a treia influenŃă venind din direcŃia imaginarului religios babilonian. DicŃ. Sinai (ci. marcat prin textele „E". ulterior. „idoli"). distincŃia e marcată de către cele două contexte în care apare cuvântul Elohim în Torah (pt. asimilat cu prilejul exilului. pe de alta. de iudaism. etimologic. interdicŃia apare de 20 de ori în Torah. cit. Yahwist. care este pluralul cu desinenŃă masculină al cuvântului Eloah („un zeu"). pp. unde apare. iar cel al Sudului. p.. Eloah derivă din alah („a înspăimânta"). poporului ales interzicându-i-se venerarea sau cultul unor Elohim Acharim.

ca şi cum nu ar fi singur. de Baal şi de El. Pentru a complica şi mai mult situaŃia. se leagă. dar sunt şi antropologi care spun că Elohim reprezintă apartenenŃa de substrat la o religie politeistă. interdicŃia de a-i venera pe Elohim Acharim. sau că Dumnezeu reprezintă totalitatea multiplă concentrată în Unitate. zeul împotriva căruia Vechiul Testament avertizează cel mai înverşunat. evreii intră îhtr-o situaŃie de vid sacral echivalentul „deşertului" în care sunt plimbaŃi pentru a li se pierde memoria -. foarte aproape. închinătorii lui Baal. adică se comportă aşa cum ar fi procedat. ceea ce nu este adevărat. Baal fiind. morfologic. monoteismul aspru şi aniconismul interdictiv pot fi concepute şi ca strategii de diferenŃiere cu efect integrativ: punând numele divinităŃii la plural. nume generic pentru „stăpân divin" în aceeaşi geografie culturală. AlŃi exegeŃi susŃin că pluralul este unul de majestate. epifaniile plurale. ceea ce ar justifica pluralul. pentru a-l aştepta pe Moise.103 supuşeniei. şi nu pe aceea a iubirii. din Torah. ale unui singur zeu „autentic". psihopompă. pus în frunte pentru a fi urmat de către popor. dintre toate divinităŃile de proximitate. Unii cercetători soluŃionează simplu dilema. zeu cu epifanie taurină. de Baal. un viŃel (Exodul 32). mitologia comparată nu uită să-l menŃioneze pe canaaneanul El. a înlocuit-o. pe care ulterior Yahwismul. în esenŃă. de fapt. dacă stăm să ne gândim bine: strânşi sub Muntele Sinai. în momente de criză similare. afirmând că Elohim este însoŃit întotdeauna de un verb la singular. învăŃaŃii exilului ar fi dorit să sugereze că toate divinităŃile de proximitate reprezintă. moment în care strâng aur şi fac din el o efigie divină taurină. O face nu fără temei. cel puŃin în celebrul pasaj din Geneza 1:26 nu. aflat . interpretările fiind divergente. Pluralul masculin al lui Elohim continuă să dea de furcă exegeŃilor. veneraŃi prin efigii taurine. unde Dumnezeu vorbeşte fără echivoc la plural atunci când îndeamnă la facerea omului. łinând cont de faptul că Geneza este text identitar. zămislit ca reacŃie ideologică la vicisitudinile exilului babilonian. nelegitime. auster şi discreŃionar.

nu consideră că ar exista o incompatibilitate între divinitatea pe care o slujeşte şi imaginea acesteia. se spune: „Să facem om după chipul nostru. se pare că. 428). p.scriu Arme Baring şi Jules Cashford (op. în Geneza 1:27. atunci când textul spune că „Dumnezeu a creat pe om după Chipul Său. Episodul viŃelului de aur. cit. „Imaginarul multor poveşti din Geneza este indubitabil sumerian şi babilonian" . influenŃa babiloniană ne mai fiind contestată de nimeni în lumea exegeŃilor.. motiv pentru care o va crea pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2: 2l-23). văzând că ceea ce a creat „este bine". cit. aici intrând episodul cu Grădina Edenului şi cu căderea în păcat.toate acestea într-un monoteism punitiv. în elaborarea textului. Roland de Vaux (Ancient Israel. ci doar doctrinar: în Geneza 1:26. Antropologic. şi a doua în care este nemulŃumit de creaŃia sa. când Dumnezeu se oglindeşte mulŃumit în creaŃia lui.) a scris cartea clasică a acestui subiect.. cu excepŃia bigoŃilor (mulŃi dintre ei fiind pe Internet. sincopele logice continuă. l-a creat după chipul lui Dumnezeu. Pentru a risipi dubiile că aş comite un sacrilegiu. unde se află controversatul pasaj cu Elohim pus la plural. totuşi. deşi cel creat va fi doar Adam. s-au contopit „două Geneze": una de la început.. cu pagini agresive). pe care lam citat deja.pe care nimeni nu le va putea soluŃiona vreodată logic. pe care nu o mai poate controla." . Mai există şi alte argumente la această dezbatere -fastidioase în aparenŃă . scriinduse deja biblioteci vaste despre această chestiune. ed. precizez că aceste aspecte mă interesează strict antropologic. Iată două 105 . Abia Moise va distruge viŃelul. în care divinitatea nu are imagine. tensiunile logice pot fi surmontate. comunicând poporului său că din acel moment divinitatea nu are chip. stihial. i-a creat [la plural!] de sex masculin şi de sex feminin". pe care Dumnezeu îl va descoperi că este singur pe pământ (Geneza 2:18). subliniază că Aaron. după asemănarea noastră. făurarul efigiei. doctrinar.104 în „posesia" poporului lui Israel.

Al doilea e chiar mai subtil (ibid. în Geneză (1:12). Primul exemplu este dat de cele 7 zile ale CreaŃiei. logica transsubstanŃierii prin consumarea unei substanŃe vegetale. mai târziu vegetaŃia. 421): în Geneza. dar sunt alungaŃi din Eden din raŃiuni preventive. p. pentru a nu mânca din pomul vieŃii şi al nemuririi . în afară de Grădina Edenului.care sugerează. deşi sub aspect antropologic lucrurile pot fi gândite şi altfel: prin asocierea cu vegetaŃia. este una spirituală. în unele cazuri. analogia făcându-se cu egipteanul Ptah. dacă mănâncă din pomul potrivit (sunt pedepsiŃi fiindcă au mâncat din pomul cunoaşterii. stăpâneşte ziua a patra. Dumnezeu făureşte mai întâi lumina (1:3). Orice text de exegeză doctrinară ne poate lămuri că prima lumină. care apare înaintea soarelui şi a lunii. foarte elaborată. cum am mai văzut. ceea ce ne duce cu gândul la zeii resurecŃionari ai fertilităŃii. Geneza este o cosmogonie nesacrificială. cel puŃin ipotetic. la Epopeea lui Ghilgamesh şi la Mesopotamia. pământul produce vegetaŃie înainte de apariŃia soarelui: Dumnezeu constată lucrul acesta. Inedită e şi poziŃia divinităŃii în raport cu creaŃia sa: în alte cosmogonii. zeul astronomiei. Anne Baring şi Jules Cashford (op. divinitatea nu e separată de creaŃie. lumina dintâi reprezintă energia daimonică a vegetaŃiei resurecŃionare. p. apoi. unde Nergal. pe care o găsim în multe mitologii: e „lumina" care face ca planta să treacă peste proba grea a iernii. în ziua a patra (1: 14-l9) el creează soarele şi luna.. sămânŃă cu sămânŃă şi rod cu rod (1:11). aşezând cele două astre „în întinderea cerului". în vreme ce Nabu. pentru a separa ziua de noapte. cit. apărută înaintea sursei astronomice (soarele). de sugestia că Adam şi Eva ar putea dobândi nemurirea. dar nu la spaŃiul strict semitic). zeul păstoritului şi al turmelor tutelează ziua a treia. fiindcă Dumnezeu creează lumea prin cuvânt. asigurând renaşterea. mai mult.exemple. constatând că „este bun". ea aparŃine chiar 106 . 421) atrag atenŃia asupra faptului că succesiunea reproduce ordinea din calendarul babilonian. şi-l include în ordinea imuabilă a creaŃiei. care reproduc zilele calendarului lunar babilonian.

ConsecinŃele sunt importante pentru „fiinŃa creaturală" (ca să folosim o expresie a lui Merleau-Ponty). el ar putea sugera că lucrul tocmai făcut ar putea fi şi „rău" tocmit. ea se află în afara creaŃiei. care este omul: el apare. din start. se reflectă mulŃumit în cele făcute şi constată că „este bine". dimpotrivă. că istoria este epifania de sine a lui Dumnezeu.. NeînŃelegeri putem avea şi în cazul asentimentului divin de la sfârşitul fiecărei zile de creaŃie. când Dumnezeu se opreşte. cu alte cuvinte. Dumnezeul Genezei înscrie lucrurile pe care le creează în istorie. Un ultim aspect ce se cere a fi relevat Ńine de etapizarea CreaŃiei în şase zile de lucru şi într-una de sărbătoare. de la germani). ceea ce înseamnă. fiind nesubstanŃial unită cu ea. ca fiinŃă a istoriei. într-o atemporalitate originară plenară.. Zămislind universul într-o succesiune de mai multe zile. fiindcă ar da de înŃeles că Dumnezeu poate face şi „greşeli".cum am exclamat deja. viciile ascunse sau munca de mântuială atrăgând asupra sa consecinŃe legale grave (o temporal...). unde CreaŃia se zămisleşte. ceea ce contravine calităŃii de divinitate perfectă a Creatorului. bună pentru totdeauna. motiv pentru care iudaismul nu permite resacralizarea. altfel spus: că a intrat în armonia generală. în general. ca fiinŃă închisă în istorie. SentinŃa înseamnă. . pp. fiindcă dacă ar fi aşa. că fiecare lucru creat este într-o măsură potrivită pătruns de Duhul Sfânt. E limpede însă că asentimentul lui Dumnezeu nu este unul de ordin moral. ipoteză imposibilă în contextul iudaismului. în Vechiul Testament. a cosmosului. Anne Baring şi Jules Cashford (ibid. întoarcerea spre timpul plenitudinar 107 . detaliul fiind oarecum inedit pe ansamblul cosmogoniilor pe care le cunoaştem. de fapt. cu disfuncŃionalităŃi ce se cer a fi remediate. 420-421) au remarcat că sentinŃa reproduce un model juridic mesopotamian. unde binele este contrapus răului.unei generaŃii divine secunde (cazul lui Marduk. unde fiecare meşteşugar era obligat să parafeze declarativ calitatea de „lucru bun" a produselor pe care le trimitea la piaŃă.. sau cazul lui Odhin.

el devine 108 . adică primele 5 cărŃi din Vechiul Testament: Geneza. erodate de vreme şi de neînŃelegeri. Aspecte ale mitului etc. Istoria. consecinŃele sunt spectaculoase şi în ceea ce priveşte Cartea Sfântă (Torah). produce manifestări de sine eterogene ceea ce e incompatibil cu teza perfecŃiunii de sine a divinităŃii -. s-ar sugera fie că Dumnezeu. nu şi curgerea temporală care ne desparte de ea. portanta sacrală. în momentul în care comunitatea resimte un deficit de sacralitate.în modul extensiv în care poporul lui Israel înŃelege Cartea Sfântă. sau . Torah este Pentateuhul. este cel autentic.prin logica însăşi a Genezei -nu se întâmplă: noi cauŃionăm originea. autor al CreaŃiei. obişnuinŃa -filologică sau hermeneutică . Numeri. apocrife. fie că el pune în mişcare un Timp care-şi pierde. Mircea Eliade: Sacru şi profan. Procedând în acest fel. sunt epifanii de sine ale DivinităŃii din Geneză. Leviticul şi Deuteronomul (Sefer Torah).) Dacă iudaismul ar cunoaşte riturile de resacralizare. adăugirile ulterioare fiind apocrife. fiindcă textul „obiectiv" e numai acela de la care „distorsiunile" ulterioare pornesc. Iudaismul procedează invers: el dă credit Timpului. îşi găseşte expresia în reflexele istorice ale Torei. noi suspectăm istoria de neautenticitate.dintâi (Mo tempore). puŃin credibile. Procedând în acest fel. (V. ceea ce în iudaism . sau are parte de un eveniment menit să îi dezechilibreze bagajul de sacralitate. Nostalgia originilor. Exodul. în cazul majorităŃii dintre noi. sugestie de asemenea opusă doctrinei perfecŃiunii suprasensibile a lui Dumnezeu. în sens restrictiv. foarte suplă. spunem.altfel spus . pe parcurs.ne obligă să revenim la textul dintâi atunci când dorim să înfăptuim un gest cultural sau sacral plauzibil: numai textulsursă. pentru a se resacraliza. unde. alogene. ea revine ritualic la timpul dintâi. etc. Această concepŃie. noi atemporalizăm întrucâtva disciplina noastră: sugerăm că toate achiziŃiile istorice ale textului-dintâi sunt inferioare textului de bază. într-un prim sens extensiv. aşa cum întâlnim la majoritatea riturilor arhaice. într-un mod foarte interesant. fiindcă Timpul.

care pe noi ne contrariază filologic şi hermeneutic . în jurul anului 1250 e. Există şi şcoli care includ în acelaşi corp mare.fiind aceea că Torah este atât textul-sursă. Se poate întâmpla ca. Titlul textului se leagă de descoperirea. extrem de riguroase.n. datată cu 30 de ani mai devreme. sacru. care nu permit asemenea aglutinări cu elemente alogene.). „repetiŃia" în timp şi hermeneutica „legii orale". cât şi achiziŃiile sale ulterioare. în posesia căruia a ajuns Codexul. au stabilit că textul prezintă similitudini cu Edda lui Snorri Sturluson. împărŃind şi Torah în trei „etaje" (cercuri) de sfinŃenie. strânse mănunchi în timp. formulate în diferite secole. spiritul Torei cuprinde şi arborescenta Midrashurilor. cu aproximaŃie.ansamblul celor 24 de cărŃi care formează Vechiul Testament. Prin intermediul 109 . un comentator să recurgă la Midrashuri din secolul VH. privind faptele şi spiritul Bibliei. COSMOGONIA SCANDINAVĂ Cosmogonia sacrificială a popoarelor din nordul Europei o găsim. între 1639-l643. în forma canonică admisă de către evrei. spre secolul al Xl-lea e. în principal. în ciuda secolului eminamente creştin în care a fost compilat textul. care a consemnat.n. a comentariilor rabinice. sau chiar spre cel anterior. Lărgind mai departe cercul. tradiŃii precreştine. Desigur.reprezintă revelaŃia lui Moise de pe Muntele Sinai.n. a Codexului Regius. făcând ca în acest fel cadrul iniŃial. apoi din XII sau XIII. dinamic. dar că tradiŃia literară pe care o dezvăluie merge înapoi în timp. datat ca redactare. în Edda islandezului Snorri Sturluson (cea 1220 e. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson. pentru argumentarea vreunui detaliu relevant din Torah. dintre care primul . formulând în acest fel lucrurile. motivaŃia . şi Mishna. şcolile exegetice puriste.cel la care fiecare cititor trebuie să ajungă . al Pentateuhului să se extindă şi asupra „epifaniilor" şi reflexelor sale istorice. nu putem ignora.

Paris. la începutul lumii. Akademiai Kiado. Eliade. Bibliografia accesibilă la noi nu este vastă. 1922. v. Edda fiind o scriere „de la Oddi". n. Ymir confirmă paradigma divinităŃilor primordiale abuzive. M. Structures de la mythologie nordique. Georges Dumezil. cel dintâi dintre zei. 1939. dar care a locuit. exista o pustietate devoratoare hivernală. tot la Oddi. cap. Acesta a avut un fiu. 1977.aceleiaşi regresii filologice. Ştefan Borbely. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson au ajuns la foarte cunoscutul Saemundr Sigfusson (1056 1133). A existat şi un joc interactiv pe Internet bazat pe teme ale mitologiei scandinave. un mare centru spiritual islandez. Edda povesteşte că. Vilâgirodalmi lexikon. Deutsche Mythologie. ed. foarte scurtă. 1978] In româneşte. I-II. textul epicizat a apărut în Walhalla şi Thule. din care a apărut uriaşul de gheaŃă Ymir. Bor.com). Aceasta. Pt. Renaud-Rrantz. Budapest. Wotan). Librairie Ernst Leroux. Mit şi epopee. hrănit de vaca primordială Audhumbla. Mythes et Dieux des Germains. Mythica (www. Vili şi Ve. dând la iveală într-o primă instanŃă şuviŃe de păr. suprimat anul acesta de către tehnicienii de la Microsoft. Wodan. pe 110 . de unde ar veni. v. el dedându-se mereu la stricăciuni împreună cu ceata din ce în ce mai mare a uriaşilor de gheaŃă. eroii Einherjari şi Berserkiri. Anterior. ICIR. rom. traci şi geŃi. Cartea de bază rămâne aceea a lui Georges Dumezil. 1993. lingea suprafaŃa de gheaŃă. ameninŃătoare. Loki. De la Herakles la Eulenspiegel. Ginnungagap. şi în acest fel s-a născut Buri. I. numele integral fiind Saemundar Edda hins froda („Edda înŃeleptului Saemundr"). apoi un cap şi un corp. Hermann Schneider. neavând ce mânca. 2 voi. Alte titluri: Jacob Grimm. a publicat şi Eugen Boureanul: Mitologia Eddelor. o ediŃie de amator. BPT. căsătorit cu uriaşa Bestia. se pare. Eroicul (2001). Essai d'interpretation comparative. şi numele textului. ca şi Sturluson. [Cf. de la care nu ne-a rămas nici o operă scrisă. Die Gb'tter der Germanen. germani. Cam-E.mythica. XXI: CelŃi. din acest mariaj născându-se cei trei fraŃi Odhin (Woden. Folke Strom.

Odată cu dezmembrarea lui Ymir. pentru a continua linia genetică a uriaşilor hivernali. Frasinul este unul dintre cei doi copaci de foc ai mitologiei europene. „alb". Vili şi Ve se decid să îl înfrunte. oasele lui devin munŃi. combustia ignică. dinŃii şi fălcile lui se transformă în stânci. în cazul Nordului. sufletul etern iese la iveală. Un alt frasin găsim în mitul vârstelor din Munci şi Zile (Hesiod). ambele ortografii apărând în Edda). a căror putere e copleşitoare. şi Ńeasta lui devine cerul. în lume creşte copacul axial Yggdrasil (Yggdrasill. atunci când i se scutură frunzele. care se căsăpesc între ei. In jurul uriaşilor de gheaŃă se strâng şi o mulŃime de pitici. care izbutesc să fugă într-un trunchi de copac găurit. odată ce „moare". Cadavrul dezmembrat al lui Ymir este aruncat de către cei trei zei mari în Ginnungagap: carnea lui Ymir devine pământ. însă. a luptătorilor stihiali din vârsta de aramă. analogia fiind dată de vâscul druizilor.. în pragul iernii. şi se folosesc de sângele lui pentru a-i îneca pe toŃi uriaşii de gheaŃă. vegetal al stejarului. inamiciŃia lor pentru zei e notorie. indiciu care trimite spre un străvechi cult dendrolatric. şi vor reapărea la sfârşitul lumii. pe 111 . ei se aşează la marginea lumii. celŃi şi scandinavi. sângele lui în râuri. continuă să împărtăşească ura împotriva zeilor grupaŃi în jurul lui Odhin.din sudoarea de la subsuori.. conceput drept sufletul etern. Odhin. unde seminŃia a treia. concepŃie care duce la un dualism pe care l-am găsit deja în dubletul soma . este făurită tot din lemn de frasin. un imens frasin cosmic. stejarul şi frasinul intră într-un complex iniŃiatic de transsubstanŃiere.care îi zămislise . mări şi oceane. pentru a se răzbuna pentru dezmembrarea lui Ymir. la mijloc se află focul. care produce vâscul tăiat ceremonios de către druizi. suspendat pe firmament de către patru pitici foarte puternici. în partea de nord a Europei. celălalt fiind stejarul. adevărat fiind şi faptul că aceştia nu se prea aventurează în Ńinuturile locuite de către uriaşi şi pitici. Ragnarok.sema din orfism. ExcedaŃi de răutatea lui Ymir. ascuns de frunzişul opulent al acestuia atât timp cât stejarul este verde. cu excepŃia lui Bergelmir şi a soŃiei sale. la germani. îl ciopârŃesc. preferând locuri mai sigure (dar nu întotdeauna foarte plăcute).spune povestea .

M. fiind consumat de el. care este adevărata ei finalitate. De la Balor ne vine. pentru a-i da naştere lui Lugh. ecuaŃia apoteozei thanatice fiind vizibilă în două dezvoltări particulare: în observaŃia făcută şi în privinŃa dacilor (v. Toate aceste detalii de ordin iniŃiatic.învelite fiind într-un linŃoliu alb -abia după ce stau 7 ani sub pământ. care trece prin foc. unde oasele defunctului sunt consacrate . alb. şi în cultura funerară a dolmenelor din N-V Europei. cea din Edda pregăteşte CreaŃia pentru moarte. în hinduism. . fiindcă implică transsubstanŃierea vieŃii prin intermediul morŃii. ed. motiv pentru care cosmogonia scandinavă este aceea care le dă cititorilor cele mai multe „frisoane" metafizice. 1980). atemporal. Numai în India arhaică. fiindcă are aripi .prin care este asociat teluricului. aruncându-se exuberant în rugurile de sacrificiu. focului şi zborului. corpul dezmembrat al nordicului dă la iveală sufletul etern. autodistrugându-se. întâlnim o dinamică eschatologică atât de 112 pronunŃată. Balaurul. subpământeană. pe de altă parte. Aceleiaşi concepŃii iniŃiatice îi aparŃine şi relaŃia dintre zeii celŃi Balor şi Lugh (cel alb). Eliade. Cu un aspect particular ne vom întâlni în capitolul dedicat riturilor de iniŃiere şi de sacrificiu. cu deschidere existenŃială evidentă. Spre deosebire de celelalte cosmogonii. că nordicii nu se tem de moarte. rom. timp în care învelişul de carne dispare cu totul.nia) sau Caesar (De Bello Gallico): trecând prin foc. De la Zaîmoxis la GenghisHan.confirmă provenienŃa. neagră. însă cadrul şi detaliile sunt. a cărui identitate triadică .cum am văzut deja -. fireşte . iminentă a ordinii articulate a cosmosului axial sprijinit de către Yggdrasil şi situarea universului într-o relaŃie perspectivică eschatologică. primul fiind divinitatea psihopompă. explică două dimensiuni fundamentale ale cosmogoniei scandinave: dezmembrarea lentă. pe care trupul doar îl „găzduieşte".

unde sălăşluieşte balaurul Nidhogge. cu una originar chtoniană. din care Asenii au ieşit învingători. Frasinul cosmic Yggdrasil . iar crengile în lumea de sus a zeilor. Mai există şi o altă categorie de zei. fertilizatoare. din care curge înŃelepciunea (marele zeu Odhin îşi va sacrifica un ochi pentru a fi lăsat să bea din această fântână).altele. amândoi. Ńinutul uriaşilor. a oamenilor şi a zeilor (axis mundi). a oamenilor (Midgard). preponderent sterile. cele două grupe de zei schimbă între ele diferite divinităŃi. ceea ce îi înzestrează cu funcŃii chtoniene. de altfel. de pe pământ. Vanenheim. unde se află fântâna. ai fertilităŃii. a lui Mimir. primindu-i pe gemenii Freyja şi Freyr.asemănătoare Moirelor greceşti. şi a treia rădăcină coboară lângă fântâna lui Urd (Trecutul. Vanii (Vanir). vertical fiind conceput în aşa fel încât să unească lumea morŃilor. care roade rădăcina Yggdrasilului atunci când se satură să înfulece corpurile muritorilor care îi cad de sus. legată de fertilitate. Copacul este sprijinit de trei rădăcini uriaşe: una coboară în fotunheim. Este evident că în asamblarea acestei repartiŃii divine s-a cuplat o paradigmă celestă. opuse celor celeste. că pentru a sigila un fragil pact de pace. inaccesibilă. care au. copiii zeului mării. una dintre Nomele destinului . al morŃilor. mai vechi decât Asenii (preponderent războinici). funcŃii accentuate de fertilitate. unde sălăşluiesc zeii Asenii (Aesir). sterilă. concentraŃi în jurul marelui zeu Odhin. După unele indicii lucrurile nu sunt însă clare. cu crengile sale. fiindcă soŃia consacrată este 113 . unde zeii Aseni îşi Ńin sfatul. a doua se prelungeşte în Ńinutul ceŃos Niflheim. mitul spune. celelalte două fiind Verdandi (FiinŃa Prezentului) şi Skuld (Necesitatea) -. cele nouă lumi suprapuse.relatează mai departe Edda -acoperă. Legea). Asenii ieşind mai bine din acest troc. Vanii trăiesc într-un Ńinut mărginaş şi apos din tărâmul de mijloc al piramidei axiale. Njord. după o beligerantă înverşunată. Trunchiul lui Yggdrasil se află în „lumea de mijloc". agonală.

care se împart. marea sală a zeilor Aseni. în două grupe: unii sunt resuscitaŃi în Walhalla. Freyja devine consoarta lui Odhin. cel care deŃine runele fiind şi stăpânul magic al lumii. eroii virtuoşi recuperaŃi de către Walkyrii de pe câmpurile de bătălie (v. zămislind trei progenituri înspăimântătoare. iar pe de alta concatenări magice ale universului. Pentru a sintetiza piramida axială a lumii.. Riesenheim (Ńinutul uriaşilor hivernali. litere. pe de o parte.. descoperă la baza copacului Runele. Loki (relativ apropiat de Lugh. care se însoŃeşte cu uriaşa Angurborda. care ar putea fi Odhin. textul menŃionând un soŃ pierdut. (Cf. I. cit. care se răstigneşte nouă zile la rând pe Yggdrasil. Vili şi Ve îşi dispută supremaŃia asupra lumii. ed. Vanenheim (Ńinutul zeilor Vani). de către Odhin. Walhalla şi Thule. 15) După dezmembrarea uriaşului Ymir. iar ceilalŃi ajung în Sessrunmir. sala guvernată de către Freyja. care îşi vor avea rolul lor foarte bine determinat în bătălia divină finală.Frigg. odată ajunşi în Asgard. -. Odhin. celticul). prin mijloace şamanice şi magice. iată „harta" celor nouă Ńinuturi cosmice pe care le străjuieşte frasinul cosmic Yggdrasil: 1) Lumea subpământeană: cele trei rădăcini menŃionate deja. mai jos). O similitudine funcŃională există la nivelul Einherjurilor. 3) łinuturile de sus (de la nivelul crengilor): Muspelheim („łara Focului"). marea sală de ospeŃe).. p. 2) łinuturile de mijloc (corespunzând trunchiului): Midgard (Ńinutul oamenilor). ca „zeu legător". Asgard (Ńinutul zeilor Aseni. Od sau Odur. în centrul căruia se află Walhalla. Lichtalfenheim („łara spiriduşilor de lumină"). 114 . urmaşii lui Ymir prin intermediul fugarului Bergelmir). care sunt. şi când „renaşte" (există şi indicii că ar fi fost împuns cu o lance. numeroşi cercetători nepregetând să atragă atenŃia asupra similitudinii de morfologie cu răstignirea lui lsusl). ea fiind câştigată în cele din urmă. Printre Aseni se află şi maleficul zeu al focului. cei trei zei mari. unde tronează Odhin.

şarpele Jormungand. pe când al doilea rămâne verde.] determină durata [anului] nu după numărul zilelor. analogia cu omul şi cu vâscul. şi zeiŃa morŃii Hei. 115 .se află în lucrarea lui Caesar. în această privinŃă . pentru a-l Ńine sub supraveghere. Njord. de altfel. 1981. copiii zeului mării. pe care zeii îl vor păstra în Asgard. Freyja şi Freyr. Textul clasic . De Bello Gallico (cartea a Vi-a.. pe când al doilea este la Mirnir. albăstruie. Dualitatea se răsfrânge asupra modului în care scandinavii şi celtii îşi reprezentau omul. opacă. post-ignică a stejarului. 18). iar o altă parte descompusă. devenind cenuşă. fiinŃa „eternă". asociat lumii de dincolo. iar o altă jumătate „morŃii".care va consfinŃi prăbuşirea lumii şi a frasinului cosmic Yggdrasil (Ragnardk): lupul Fenrir. posesia stăpânului atotcunoscător.„lupul cenuşiu îşi tine ochii aŃintiŃi asupra Asgardului". tăiat în două pe verticală. el. In mitologia scandinavă. Editions Jean Picollec. în. Paris. pe care trebuie să o „consume": „Galii [." Yann Brekilien (La mythologie celtique. Sid: o parte a copacului arde până la temelii în timpul anului. au şi ei o disimetrie thanatică: Freyja este asociată eroilor morŃi resuscitaŃi. Cei doi zei gemelari de care am amintit deja.. în lumea subpământeană. care va înconjura Midgardul. gemelaritatea este un fapt curent: un ochi al lui Odhin se află în Asgard. fiind evidentă.. Edda mai povesteşte că zeii Aseni se tem permanent de cucerirea Asgardului pe care îl locuiesc . ci după cel al nopŃilor. o jumătate a lui fiind „terestră". pe care scandinavii şi-o reprezentau dual. tăiată în două la mijloc. pe verticală: o parte a ei este străvezie. aparŃinând „vieŃii". unde Imperatorul sugerează că galii au o parte de „noapte" în fiinŃa lor. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel încât noaptea precede zilei.cel mai sibilinic. obişnuia să spună Odhin celor care îl întrebau de ce îşi ia continue măsuri defensive de prevedere.. pe când Freyr aparŃine exclusiv vieŃii. de culoarea întunecată a lumii subpământene. p. 53) aminteşte în acest sens că în Mabinogi de Peredur (care va deveni Percevall). în contrapartidă cu Odhin. există un motiv al copacului gemelar.

fiind făuriŃi din lemn de frasin. Einherjarii. Einherjarii nu sunt. oricât de redutabilă ar fi. magică. pentru a se alătura armatelor zeilor Aseni. va fi preluată de către vârsta a patra. interpolată. care luptă cu ghearele şi cu dinŃii. comportamentul lor se caracterizează printr-o torpoare ursuză. Sâltrimnir.care este cel mai puternic dintre zei -. pentru a se dezintegra de bătrâneŃe. ci rămân în adâncul umed al pădurilor. Asenii nu vor putea evita sfârşitul lumii şi al frasinului Yggdrasil. consumând carnea unui mistreŃ uriaş. De la Herakles la Eulenspiegel. Berserkirii refuză resuscitarea.pe motiv că 116 . cea a eroilor. Asenii ştiu însă că armata lor. însă. ale sălbaticilor Berserkiri. motiv pentru care fortificarea cetăŃii ocupă un loc important în poem. mai puternici decât ei sunt Berserkirii. în poziŃia în care îi găsim pe luptătorii stihiali ai vârstei de aramă .care se ucid între ei . cum apare la Richard Wagner). Deşi îşi sporesc armata cu fiecare zi care trece. folclorizate. pentru a fi resuscitate. Berserkirii se află.cum spuneam mai sus -şi o altă similitudine cu oamenii mitologiei scandinave. şi în acest fel efectivul armatei Asenilor sporeşte neîncetat. Ragnarok („amurgul zeilor". în centrul acesteia se află sala de ospăŃ Walhalla. Mai mult chiar. le aduc în Walhalla. Odhin trimite pe câmpurile de bătăliile frumoasele Walkyrii. luptătorii nestăviliŃi ai vârstei de bronz fiind mult mai puternici. Eroicul. când cele două grupe de zei şi uriaşii friguroşi resentimentari . numeroşi bătrâni obosiŃi ai basmelor germane culese de către FraŃii Grimm fiind vestigii legendare. din această cauză. 2001). unde Asenii ospătează continuu. ei manifestă . nu este suficientă pentru a-i înfrunta pe Vani şi pe uriaşii de gheaŃă. singurii eroi pe care îi cunoaşte mitologia scandinavă.din mitul vârstelor al lui Hesiod {Munci şi Zile): aici. stihiali. sufocându-şi duşmanii. nu urcă în Walhalla. agonală. (v. care adună leşurile eroilor merituoşi Einherjarii -. eroii ursulini. în raport cu eroii civilizatori resuscitaŃi. Ştefan Borbely. care are proprietatea magică de a se regenera în fiecare noapte. tradiŃia homerică.

Nimeni nu poate spune dacă această acoladă optimistă face parte organic din dramatica poveste a cosmogoniei scandinave. care vor izbuti să treacă de „puntea curcubeului". care se va prăbuşi la pământ cu un zgomot infernal. Lif (ViaŃa) şi Lifthrasir (DorinŃa de viaŃă) izbutesc să se ascundă în trunchiul frasinului cosmic Yggdrasil. trickster-vl malefic al zeilor Aseni. devenind suficient de mare.. înainte de Ragnarok. însă. fiindcă oamenii şi zeii uită să facă pedichiura rituală a leşurilor pregătite pentru a lua drumul lumii de dincolo. de erorile sacrale ale zeilor şi oamenilor. se vor afla zeul malefic Loki şi progeniturile sale. fiind înghiŃit de către lupul Fenrir. care îl va ucide pe Tyr. Nidhogge. zeiŃa subpământeană Hei şi şarpele de tip ouroboros Jormungand. Filologic. care-şi pierduse un braŃ într-o luptă anterioară cu Fenrir. Ragnarb'k-vl va fi precedat de trei ani cu frig năpraznic. Ymir . peste câteva cicluri cosmice. al zeiŃei Hei. Cosmogonia 117 . mai mult chiar. a corăbiei negre Naglfar. monstrul Midgardului.se vor înfrunta pe şesul Vigrid. unghiile netăiate ale morŃilor. fiind cauzat. presimŃind grozăvia care se va întâmpla.. Odhin însuşi piere în această luptă. lupul Fenrir. odată cu Ragnarb'kvl.doresc să răzbune dezmembrarea părintelui lor. balaurul care roade rădăcinile Yggdrasilului va izbuti să taie seva de viaŃă a frasinului cosmic. ele vor da naştere unei noi seminŃii cosmice. la cârmă aflându-se Loki. De partea atacatorilor. în timp. referitoare cu precădere la morŃi: Edda are chiar şi o imagine de neuitat. sau este doar o pioasă interpolare corectivă ulterioară. Bifrost. mai curate decât cea anterioară. ipoteza interpolării pare a fi cea mai plauzibilă. care apăra Asgardul. De aceeaşi parte se vor afla câinele monstruos Garm. victorios asupra lui Freyr. când ecourile Ragnarokvlui se vor fi uitat. dilema nu va putea fi rezolvată până în momentul apariŃiei unor detalii textuale inedite. zeul asen al războiului. ea va fi lansată pe apele negre ale morŃii de către uriaşii gheŃurilor. şi uriaşul ignic Sutur. sub aspect logic. prăbuşindu-se odată cu el. construită de către duşmanii Asenilor din.

într-unui dintre episoadele cele mai cunoscute ale poemului.îl dă. cultivându-l chiar. e imposibil să nu te gândeşti. cangrena răului urcă insidios în univers. de fapt. de-a lungul Eddei. cu toate bucuriile şi suferinŃele pe care le încercăm în ea. frumosul Balder. aruncată de către zeul asen orb Hodr. nu reprezintă decât amânarea unui sfârşit spre care converg toate cele existente. cărora le place să se plimbe cu el. Tyr lasă un braŃ în gura lupului Fenrir. în centrul metafizic al complexului se află însă fascinantul Loki. ei au parte de o seamă de întâmplări memorabile. purtând totul spre un final negativ apoteotic în care va pieri şi marele zeu care guvernează lumea. aşa cum fac Odhin şi Thor. culegătorul vâscului de pe trunchiul de foc al stejarului. gaj înŃeleptului Mimir -. care le dezmembrează trupul şi îi apropie ineluctabil de Ragnarok: Odhin îşi pierde un ochi în lumea de dincolo . 118 . Loki este. fiul lui Odhin şi al Friggăi.scandinavă are structura unei eschatologii metafizice cu substrat iniŃiatic: moartea. Altfel formulată ecuaŃia: viaŃa. la druizii cu care ne vom întâlni în capitolul care urmează. pe de altă parte. fiind lovit de o creangă de vâsc. Aşa se face că destinul zeilor Aseni e determinat de moarte. Odhin. zeu ignic şi metamorfic. suportând adesea şi vicisitudini neaşteptate din cauza acestei însoŃiri. zeii Walhallei cresc sămânŃa Ragnarb'k-vhri în propria lor cetate. tolerându-l. citind acest episod. stăpânul Runelor. coboară tragic în lumea de dincolo.

fără ca textul să fi sugerat vreodată că s-ar afla într-o situaŃie de inferioritate faŃă de ceilalŃi. pentru înŃelepciune şi pentru măreŃele sale fapte de arme (v. Odysseus poartă o cicatrice la picior.INIłIERI ŞI SACRIFICII Poate că cea mai bună introducere în problematica iniŃierilor este aceea de a avertiza împotriva folosirii abuzive a termenului.. Se spune. „neiniŃiat". 505 sq. că Odysseus rătăceşte zece ani pe mare în drumul său de întoarcere spre Ithaca pentru a se „iniŃia". XIX. şi ea. luptând umăr la umăr cu toŃi marii eroi ai Aheilor. atunci când le va dezvălui. suficiente argumente pentru a acredita ideea că soŃul răbdătoarei Penelope nu are motive pentru a se iniŃia după ce petrecuse zece ani sub zidurile Troiei. slujitorilor săi. respectiv Ahile vs Odysseus. chiar şi-n cercuri simandicoase. 2001. nu i s-ar fi încredinŃat sceptrul. De la Herakles la Eulenspiegel. fiind recunoscut ca atare: un camarad de arme inferior. clandestin şi conspirativ. E şi rege. De această cicatrice se va folosi Odysseus ca semn de recunoaştere. doica sa din copilărie. Eroul homeric. n-ar fi fost admis la adunările căpeteniilor. ceea ce implică un statut cel putin egal cu acela al celorlalŃi eroi. or Odysseus are parte de toate acestea. XXI. şi-n unele cazuri chiar superior. Ştefan Borbely. 255-301) 119 . Eurikleea. plus bibliografia aferentă). E inexplicabil de ce trebuie să facă acest lucru: în războiul de sub zidurile Troiei el este lăudat de mai multe ori pentru iscusinŃa sa de neegalat. cap. tot conspirativ. că a revenit în cetate (ibid. Eroicul. Antropologia aduce. atunci când îl spală pe picioare. odată ajuns acasă în Ithaca {Odiseea. pe care i-o descoperă. pentru a vorbi şi nu ar fi fost trimis în misiuni menite să îi sporească gloria.).

deşi vânătoarea de pe muntele Parnesos. Jurământul îl face însă vulnerabil la chemarea aheilor. altfel spus. de înrolare. 120 . fireşte. prin coroborare. soseşte în Ithaca. în tabăra troienilor. amintită în două rânduri în Odiseea (XIX. extrapolări prea multe nu se pot face. trebuie să avem în vedere şi foarte cunoscutul episod al incursiunii nocturne a lui Odysseus. aşezându-l în calea plugului pe micuŃul Telemah. XXI.Eroul are. însă pentru a aproxima adevărul antropologic al vizitei cinegetice la bunicul Autolykos (hoŃ vestit. 25l-252). Menelaos. Nu întâmplător. pe Penelope. Palamedes dejoacă stratagema lui Odysseus. pentru a semăna sare în brazdă. toate indiciile unui „trup însemnat". Relevant este. şi în aceste condiŃii el nu doreşte să îşi părăsească soŃia. el se preface nebun în momentul în care delegaŃia aheilor. „bine de tot rânduiŃi" (ibid. fiindcă riscăm să suprainterpretăm textul. formată din Agamemnon. totemică. din lliada (Doloneia: X. pentru a scăpa. şi în acest fel le arată tuturor că este în toate minŃile..). prin structură.. Odysseus opreşte plugul înainte de a da peste pruncul nevinovat. căruia Odysseus îi datorează numele. însoŃit de Diomedes. 282-287) nu are în mod inechivoc caracteristicile ritualice ale unei iniŃieri. la care dobândise rana. cele două episoade sugerează o legătură iniŃiatică. Vânătoarea de pe muntele Parnesos nu e singurul eveniment din complexul odiseic care să sugereze o iniŃiere. 563-611. la care participă împotriva voinŃei sale: tocmai i se născuse fiul.). or. când Odysseus îşi protejează capul cu o masivă cuşmă încrustată cu dinŃi de mistreŃ „tare îndesiŃi". 235 sq. şi momentul în care Odysseus este racolat pentru expediŃia troiană. totuşi. Nestor şi Palamedes. apucându-se de arat cu un plug la care înjugase un asin şi un cal. însă detaliile sunt prea iscusit concatenate pentru a nu sugera o posibilă relaŃie logică. Telemah. primul slujitor întâlnit de către erou la revenirea sa în Ithaca este un porcar. La fel de adevărat este însă şi faptul că un om neiniŃiat n-ar fi fost admis la o asemenea vânătoare..

Planul este dus la îndeplinire de către însoŃitorii negustorilor deghizaŃi. el trimiŃând la morfologia unui rit de iniŃiere. în momentul în care Agamemnon şi Menelaos lansează campania de recrutare a eroilor pentru expediŃie. desigur. se dispersează. 121 . cel mai înverşunat fiind Ahile. el va fi. dar nu se va întoarce. zeiŃa Thetys. In consecinŃă. recurg la o stratagemă iscusită: ei intră în cetatea lui Lykomedes deghizaŃi în negustori. trezirea sa din nebunia simulată nu are loc decât în momentul în care Palamedes îi pune la încercare instinctele de tată. la nivel simbolic. pentru a înfrunta duşmanul. al cărei protagonist este marele Ahile. cel mai însemnat dintre eroii care vor asedia Troia. care i-o dezvăluie lui Menelaos. pentru a „renaşte". chiar dacă prefăcătoria lui nu este decât o stratagemă. pentru a renaşte în calitate de tată: într-adevăr. Episodul nu are. de damă. care încântă privirea prinŃeselor. care se prefac că atacă cetatea. Odyseus trece prin „cadavrul" copilului său. el se autodistruge. în care. în palatul regelui Lykomedes. Odysseus regresează într-un stadiu preraŃional. Singurul care mai cunoaşte ascunzătoarea este profetul Calhas. ştie de la ursitoarele Moire că fiul ei va pieri în floarea vârstei dacă va participa la război. cu certitudine. conotaŃia directă a unui rit de iniŃiere. dar el reiterează un scenariu iniŃiatic tipic. unde eroul este pus să îmbrace veşminte femeieşti şi să participe la îndeletnicirile specifice acestei jumătăŃi graŃioase de umanitate. Mama sa. toŃi bărbaŃii se mobilizează.Dincolo de povestea patetică se află substratul antropologic al episodului. Thetys îl ascunde pe Ahile pe insula Skyros. numai că în mijlocul lor aşează câteva arme. La sosirea delegaŃiei ahee. Structura de ansamblu a ritului iniŃiatic este şi mai pregnantă în cazul celeilalte stratageme de evitare a înrolării pentru războiul troian. etalând mărfuri luxoase. şi pentru a-l deconspira pe erou. Odysseus şi Diomedes o pornesc imediat într-acolo. care smulge armele dintre podoabele întinse în faŃa sa şi se repede cu ele pe ziduri.

Chiar şi în comunităŃile religioase bine structurate. din zilele noastre. vestigiile acestui obicei aparent bizar reapar în momentul abordării spaŃiului sacral. mimează ignoranŃa reciprocă. Simbolic. este spectaculosul motiv al „trecerii prin femeie". dobândită prin intermediul iniŃierii. şi nu comunică în timpul ritului. fiindcă „trecerea prin mamă" . din recuzita coregrafică a riturilor de iniŃiere. chiar dacă se întâmplă să se întâlnească pe potecile aşezării sau cu prilejul unor îndeletniciri comune. Orchestratoarea acestei deghizări este mama.există unul şi mai pregnant. asociat. în unele triburi arhaice. ci numai pe aceea culturală. Coregrafia clasică arată în felul următor: în momentul în care neofitul este pregătit să înfrunte probele fizice ale ritului iniŃiatic. numai că ceea ce ne atrage aici atenŃia. asumarea vremelnică a unei identităŃi străine fac. neofitul devenit iniŃiat nu va reveni niciodată acolo.Prefăcătoria. ilustrat de veşmintele de împrumut ale lui Ahile. travestirea prin veşmânt femeiesc nu reprezintă singurul indiciu .a incintei. are toate motivele să procedeze astfel: odată plecat din casa părintească. fiind înlocuită cu cea culturală: ca o regulă. ca şi cum acesta ar pleca pentru totdeauna.partea malefică .este momentul inaugural indispensabil al oricărei iniŃieri. pentru a se pregăti de căsătorie. în primul rând. parte. îşi jeleşte fiul. în forma sa clasică. şi chiar efectiv. de regulă. ca şi cum nu sar cunoaşte. la „casa bărbaŃilor". Protoistoria mitului atribuie biografiei lui Ahile un episod similar celui pe care-l avem. mamei. în cazul lui Ahile. comunităŃile arhaice nu recunosc identitatea naturală. Prin iniŃiere. în moarte. din nou. întorcându-se. această disjuncŃie este marcată de tabuizarea relaŃiei dintre iniŃiat şi părinŃi în viaŃa de după iniŃiere: ei se prefac că nu se mai cunosc. identitatea lui naturală va „muri". fie el biserică sau moschee: femeile stau separat de bărbaŃi. de regulă în stânga . raŃionalizate.cu sensul separării de ea . mama lui îmbracă haine cernite. regresia iraŃională. detaliu care aproape că nu mai trebuia precizat. toate. în 122 .

foarte dureroase. „Trecerea prin mamă" apare şi aici. pe de altă parte. ea are rolul de prag. numai că într-o noapte Peleus se trezeşte. publicată la noi în traducere în anul 1996. cinci subfaze: 1) probele de anduranŃă. care sunt de regulă adevăruri ezoterice. la nivel simbolic. iniŃiere propriu-zisă. de loc de trecere între două identităŃi. 4) imitarea mitului constitutiv al comunităŃii. episod care intră în consonanŃă cu restul mirului. Ştiind de la Moire că fiul său va muri tânăr. în fel acesta. întregul scenariu cuprinde.sunt rituri de limită" (p. pe care le suportă neofiŃii. „Riturile săvârşite chiar pe prag . îndepărtându-l de mamă.scrie Arnold van Gennep . neofitul plecând spre locul de iniŃiere printre picioarele ei. întrerupe ritul şi îl încredinŃează pe Ahile centaurului Cheiron. adică trecerea prin „originile" comunităŃii şi regurgitarea lor ca „nou-născuŃi" (moartea lor ca „om natural" şi renaşterea ca „individ cultural". 3) aflarea miturilor de origine ale comunităŃii. 29). ceea ce ne duce la cartea clasică a ritualisticii de iniŃiere: lucrarea lui Arnold van Gennep. Riturile de trecere. comunicate în condiŃii restrictive speciale. Thetys freacă cu ambrozie pruncul şi îl Ńine în foc pentru a-i conferi nemurirea. făcând parte din categoria riturilor preliminare ale unei coregrafii de iniŃiere.complexul lui Demeter. în sensul invers naşterii. de obicei sub forma unei vânători a animalului totemic. care comportă. trei momente concatenate între ele: . suportată într-un spaŃiu extracomunitar. dar este de o relevanŃă simbolică deosebită. mama îşi desface picioarele. „rituri de separare" de lumea anterioară.separarea neofitului de identitatea naturală în care vieŃuise până atunci (riturile de dezagregare). în esenŃă. cea naturală şi cea culturală. la care iau parte 123 . Separarea de mamă a neofitului este înscenată în unele comunităŃi arhaice printr-un gest pe care nu îl găsim peste tot. la rândul ei. mama „moare" pentru el. înveşmântată în haine cernite. 2) „îngurgitarea" lor de către animalul totemic.

revenirea iniŃiaŃilor în spaŃiul comunităŃii (riturile de agregare. Concluzia minimală pe care o putem stabili până acum este că miturile cosmogonice . 5) consubstanŃializarea prin consumarea cărnii animalului vânat. la nivelul primei secvenŃe. rom. asociat. 1991.reprezintă. Sacrificiul intră în logica ritului de iniŃiere prin actul de repetare a vânătorii primordiale. pe motivul că ele sunt „contaminate" cu suprasarcini sacrale. este vorba de faptul că proba sângelui din coregrafia ritului de iniŃiere . sub forma unei mese ritualice ale cărei resturi se distrug . Subtilitatea demonstraŃiei rezidă in faptul că ea nu se datorează unui antropolog de profesie. Freud porneşte de la câteva aserŃiuni asociate direct structurii riturilor de iniŃiere.de obicei prin ardere -. Miturile cosmogonice le sunt relatate neofiŃilor după ce aceştia trec cu succes probele de anduranŃă şi depăşesc „proba întunericului" (sunt îngurgitaŃi de către animalul totemic al tribului şi regurgitaŃi. de reintegrare).toŃi iniŃiaŃii.şi sacrificiile sunt intercalate în structura integrativă a unui rit de iniŃiere. ceea ce înseamnă. ceea ce presupune că fiecare nou iniŃiat trebuie să ucidă. ci unui om care priveşte mentalitatea arhaică din perspectiva psihologiei adâncurilor. Concret.atunci când neofitul. fiecare dintre ei trebuind să treacă „proba sângelui". care dacă ar fi duse în spaŃiul comunitar. distrugerea ca atare a corpului): abia în această fază ei dobândesc drepturi sacrale depline în cadrul comunităŃii. un ultraj („crimă") la adresa originii sacrale a comunităŃii: vânând animalul totemic. Acestei problematici Freud i-a dedicat. „renăscut" ca identitate culturală. pe care le vom putea folosi şi în abordarea generală a fenomenului. în subsidiar „Părintelui" cosmogonic 124 . strict sintactic. în voi. a uciderii. participă la uciderea animalului totemic al tribului . ar dezechilibra sacral comunitatea respectivă. în Totem şi tabu (1913. o interpretare originală. pe care o vom rezuma. fiind „consacraŃi" prin ascultarea miturilor. I de Opere). . pentru a trece personal proba sângelui. ed.

Societatea se bazează acum pe complicitatea la o crimă săvârşită îft comun. prezintă crima ca fiind necesară pentru buna funcŃionare ulterioară a lumii. Ymir. 153) . în acest fel. şi traduc raportul cel mai înspăimântător pe care îl poate avea cineva cu sacrul. se înlocuieşte paradigma paternă cu una. 150). întemeiat pe legăturile de sânge. aceea de a ridica mâna.spune Freud -«supunere retroactivă" (ibid. reuniŃi într-un „clan fratern" al cărui secret covârşitor este uciderea în comun a „Tatălui". Urmărind structura sugerează Freud -. din unicitatea unui fapt premoral (crima totemică) ? Prin . iniŃiatul experimentează terifianta maximă de care poate avea cineva parte. Kronos." Cum se ajunge la morală.arată Freud . prin a căror înlăturare. fraŃii tineri exorcizează..serializarea retorică (sau ideologică. 125 .a fost înlocuită de clanul fratern. Toate acestea .al comunităŃii respective. ba mai mult. cit. pentru ca universul să „funcŃioneze" cum se cuvine. religia pe conştiinŃa vinovăŃiei şi pe căinŃa subsecventă.intră în categoria părinŃilor cosmogonici abuzivi. pe de altă parte. este creată lumea. morala pe necesităŃile acestei societăŃi. de a „ucide" originea comunităŃii sale. şi pe trebuinŃa de ispăşire generată de conştiinŃa vinovăŃiei. adică într-un fenomen de serializare exorcizantă: prezentând crima ca fiind „necesară". spulberă spaima exercitată de către omor prin . de cele mai multe ori violentă. p. compusă din zeii generaŃiei secunde care iau parte la „crimă": „hoarda paternă . am spune noi azi) a crimei dintâi: zeii tineri.subliniază Freud .. sugerând că ea va fi periodic reiterată de acum încolo.scrie Freud (op. parentajul abuziv intră . crima totemică se transformă în rit. fraternă.se petrec într-o fază premorală a umanităŃii. noi mai putem sesiza şi o altă similitudine: prin intermediul sacrificiului primordial. Uranos.prin sacrificiile de primogenitură pe care le cere . p. Yahwe chiar . al fiilor răsculaŃi împotriva tatălui. Pe de altă parte. pe de o parte.cum am văzut -în ecuaŃia de bază a multor cosmogonii: Tiamat.

e perceput ca un înveliş de sacralitate.] Deci. ceea ce duce la definirea oricărei morale ca pe un fenomen de exorcism. sau chiar în relaŃiile tensionate cu secta orficilor) sau râsul. sau .. cu 126 . mulŃi exegeŃi ai polisului grec (Fustei de Coulanges. ci. cu o dublă deschidere: acest înveliş are o relevanŃă ontologică . să mai precizăm şi un alt aspect. 388e sq. Pentru noi. dimpotrivă. au pus la baza funcŃionării destul de bizare a cetăŃii ateniene raŃionalizarea spaimelor pe care această cetate le încearcă: poliantropia (teama pricinuită de înmulŃirea numărului de locuitori peste nivelul de subzistenŃă al cetăŃii). plăcut sau dezagreabil.pozitivă sau negativă . V. corpul ca atare ..el este persoana pe care o am în faŃă.ConŃinutul acesteia este. ceea ce ascunde. Finley). faptul că. dacă dorim să cercetăm motivaŃia metafizică sau psihologică a unei morale. un astfel de exces aduce o schimbare excesivă." Revenind la raportul dintre iniŃiere şi sacrificiu. legat de modul în care un om al unei comunităŃi arhaice îşi reprezintă individualitatea unui preopinent. Mergând pe această ecuaŃie străveche de psihologie politică. Pentru omul comunităŃii arhaice. şi el.. foarte subtil.a însuşirilor sale lăuntrice: întregul moral şi afectiv pe care această persoană îl circumscrie. p. anatemizat. dacă cineva ar înfăŃişa oameni slăviŃi stăpâniŃi de râs. însă.termenul e departe de a fi cel mai potrivit . sau. Opere. Moses I. [. 159). altruismul său. Jean-Pierre Vernant. „lăuntricitatea" e total irelevantă. adică a unei negativităŃi. .. ceea ce înseamnă. dezordinea (vizibilă în raporturile dintre cetate şi ritul dionisiac. unde Socrate spune: „însă oamenii noştri nu trebuie nici râsul să-l iubească. de pildă.„persoana". trebuie să vedem nu ceea ce această morală relevă. laturile sale incomode.. Pe de o parte. cât şi suma . Căci atunci când cineva ar izbucni într-un hohot de râs nestăvilit. reprezintă interiorizarea unei culpe. pe scurt. în Republica lui Platon (II. metodologic vorbind.aici. dimpotrivă. nu va trebui să primim asemenea versuri şi cu atât mai puŃin dacă ar fi vorba de zei. ea înseamnă atât aspectul exterior. prezintă ca pozitivitate.

rom. Idem. V: Riturile piaculare şi ambiguitatea noŃiunii de sacru. ed. Eseu despre dar. In consecinŃă. Idem. 1993. ed. I: Clasificarea riturilor. cu care iau masa sau care îmi oferă un cadou. Aspecte ale mitului. v. 1997. M. Tabu-vl presupune existenŃa unei 127 . prin consubtanŃializarea pe care o întâlnim de mai multe ori în perimetrul unui asemenea rit. Marcel Mauss . ed. Riturile de trecere. în funcŃie de situaŃie. Eliade: Sacru şi profan. rom. ceea ce îl obligă pe omul comunităŃii arhaice să stea mereu la mijloc: nici prea departe de sursa sacrală ca atare. ConsecinŃa e că sacrul.: Emile Durkheim. pe de altă parte. ed. Marcel Mauss. cap. obişnuit). Teoria generală a magiei. ed. aprofundarea temei.şi. unde se doboară animale pentru hrană -. tabu. A. rom. în polineziană. ultimul termen fiind. rom. provoacă un efect dual. adică: o sursă de suprasarcină sacrală . Structură şi funcŃie în societatea primitivă. 2000. are o accepŃiune duală în antropologie. ed. Sacrul. cap. pentru a evita contaminarea negativă. el comite un act de lez-sacralitate: aduce atingere unui echilibru de sacralitate. energetizează şi maculează simultan. rom. Starea actuală a problemei totemice. ed. dobândită. [Pt.am în vedere aici întreg spectrul sintactic al crimei. rom. opusul noŃional al lui noa (îngăduit. Julius Ries. dar nici prea aproape. în dezacord cu unilateralizarea cu care ne-a obişnuit mentalitate creştină: sacrul e benefic şi malefic totodată. Formele elementare ale vieŃii religioase. de la sacrificiul totemic originar la „simpla" participare a cuiva la o vânătoare banală. 1995. accesibil. cap. cit.Henri Hubert. ed. Totemismul.] Dubla accepŃiune a sacrului este cel mai potrivit reprezentată în relaŃie cu totemismul şi cu interdicŃia sacrală. atunci când cineva ucide . Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului.care mă confrunt. Arnold van Gennep. Despre tabu. rom. benefic sau malefic. în indiferent ce formă s-ar manifesta el. în cazul oamenilor trecuŃi printr-un rit de iniŃiere. Radcliffe-Brown. 2000. R. el reprezintă legătura dintre respectiva entitate şi originea ei sacrală.. 2003. 1996.

etc. înainte ca leşul să fie introdus în perimetrul comunitar: el este „spălat" de energia sacrală suplimentară. Toate au în vedere. şi în acest fel dobândeşte drept de liberă intrare în spaŃiul comunitar. utile pentru înŃelegerea generală a fenomenului. Putem observa această dinamică neutralizatoare la o vânătoare banală.energii sacrale misterioase. ritul de lustrare (neutralizare a portantei sacrale excedentare) se petrece la graniŃa exterioară a comunităŃii. Nici un membru al vreunei comunităŃi arhaice nu pleacă „pe ascuns" la vânat.fie el benefic sau malefic . orice asemenea rit . Contactul cu mana . Apoi efigia sau conturul sunt înŃepate cu suliŃa. se rostesc formule de „iertare". După vânătoare.e un fapt public: el este cunoscut de către toată lumea. motiv pentru care ne limităm să adăugăm doar câteva remarci. economia sacrală a comunităŃii: e singurul punct de vedere pe care trebuie să îl luăm în considerare. întreprinsă cu scopul asigurării mijloacelor de subzistenŃă. lovite cu săgeŃi sau incizate cu săbii. dacă aceasta s-a soldat cu un succes. un dublet): acestea sunt în prealabil „îmblânzite" de către participanŃii la rit. pentru ca puterea ostilă a animalului să fie neutralizată. care poate lipsi sau poate fi. de rituri de „îmblânzire" a portantei sacrale a animalului care urmează să fie sacrificat.dezechilibrează portanta sacrală a cuiva. dimpotrivă. dimpotrivă.chiar şi vânătoarea în aparenŃă anodină . el transformă acŃiunea sa 128 . dozată în exces. la adăpost de privirile eventual „invidioase" sau „frustrate" ale celorlalŃi. fără excepŃie. Sintaxa vânătorii pe care am descris-o e arhicunoscută în ritualistică. acest lucru se produce prin intermediul unui simulacru anticipativ: conturul animalului este desenat pe nisip (în alte locuri se aduce o efigie a animalului respectiv. de regulă. De regulă. Mana.. motiv pentru care cel atins de suprasarcina sacrală trebuie să se „purifice" pentru a redobândi echilibrul de sacralitate. Plecarea ca atare a vânătorului este precedată. se comunică în prealabil comunităŃii. i se „explică" victimei motivele pentru care va fi sacrificată. în consecinŃă.

perturbat. zeilor. aşa cum o 129 . pentru ea.ar resimŃi o anxietate sacrală: echilibrul de sacralitate a fost ameninŃat. prin izolarea sa simbolică de restul comunităŃii. O comunitate arhaică generează sărbători nu pentru a-i „bucura" pe membri săi. la noi. care pot dezechilibra economia de sacralitate a comunităŃii. de pildă. apariŃia unui cadavru undeva în comunitate înseamnă că acolo „s-a deschis o poartă spre moarte".un exces de sacralitate care o ameninŃă şi pentru a neutraliza acest surplus. căpeteniei şi unor familii din proximitate. SituaŃia e generală. în consecinŃă. pe care îl putem. O comunitate arhaică nu reacŃionează la moarte aşa cum o facem noi. Toate acestea au ca substrat decretarea acŃiunii ca fapt public. InteracŃiunea sacrală din complexul funerar se mai manifestă sub un anumit aspect particular. dacă nu s-ar întâmpla aşa. câŃiva membri ai comunităŃii -sau chiar comunitatea ca atare. acela funerar.într-un gest public. motiv pentru care „legarea" mortului şi accesoriile complexului legător din domeniul ritualisticii thanatice devin prioritare: nu reverenŃa faŃă de cel dispărut guvernează. carnea animalului vânat se distribuie. aici. ceea ce impune gesturi compensative de neutralizare. pentru ca în acest fel portanta sacrală excedentară a acŃiunii cinegetice să se neutralizeze. dar o ilustrăm printr-un caz particular al riturilor de trecere şi de prag. cazul unei înmormântări. ci dorinŃa de a-l „lega" pentru totdeauna pe mort de lumea de dincolo. „poarta" respectivă trebuie să fie „închisă" (profesorul Nicolae Bot a lucrat. La celălalt capăt al acŃiunii. sau pentru a le întreŃine buna-dispoziŃie. pentru a nu se mai întoarce. generaliza: prin ex-teritorializarea excedentului de sacralitate produs de cadavru. doliul. foarte mult pe această temă). de regulă rude: niciodată ea nu este consumată exclusiv de către cel care vânează. luată în întregimea sa . de asemenea. ci pentru a izola simbolic . prin care pot pătrunde în lumea celor vii energii sacrale negative. cazul antropologic cel mai cunoscut fiind sărbătoarea.spaŃial şi temporal . Să luăm. în parte.

vremelnic. Se creează o busculadă. motiv pentru care femeile ajunse în situaŃiile respective sunt izolate. prăjituri. în mod paradoxal. care Ńin tot de logica unei izolări intracomunitare prin intermediul „sărbătorii". sau la terminarea ciclului.sunt smulse cu frenezie. toate sosirile. intenŃionat.când copiii sunt îndemnaŃi să desfacă pomul celui decedat. II. ed. un suflător în bucium anunŃă. cap. băutura. După naştere. 130 .o biserică -. mortul este şi el pregătit. XX/3) a dedicat un capitol separat Tabuurilor privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii: menstruaŃia. se întâmplă -. centrul comunităŃii. rom. şi un sacrificiu. în primul rând. care e purtat tot timpul pe lângă sicriu. Vestigiile acestei neutralizări a portantei sacrale excedentare le găsim peste tot în antropologie. în general dulciuri . am întâlnit personal. James George Frazer (Creanga de aur. Momentul demonstrează că orice rit funerar este. în Bucovina. dar şi naşterea. de obicei. La priveghi. voi. „sălbatică" în raport cu locul în care se desfăşoară acŃiunea . câteva cazuri raŃionalizate. şi „roadele" pomului . nimeni nu merge la casa mortului până când familia acestuia nu termină preparativele de ex-teritorializare. există un moment dramatic . sunt orânduite bucatele. cu hainele sale cele mai bune. In biserică. 1980. casa mortului devine. de-teritorializate în raport cu spaŃiul comunitar şi supuse unor interdicŃii care presupun dezagregare. chiar dacă decesul ajunge să fie cunoscut rapid în sat .şi. violent sau chiar gălăgios . prin care intră în comunitate surse de suprasacralizare. simultan. din afara gospodăriei. pentru ca portanta sacrală a contactului cu casa mortului să se neutralizeze în patru zări.în cazul de faŃă bomboane. toate acestea sugerând ex-temporalizare şi exteritorializare. şi alte aspecte. voi lua. pentru a demonstra că ritul neutralizării funcŃionează chiar şi acolo unde aspectele mitice originare au fost estompate. sunt resimŃite ca „deschideri de porŃi".lucru care. la Dorna Candrenilor.cunoaştem noi din zilele noastre: oamenii se îmbracă frumos.

a unui copil. W. Le sacre et la violation des interdits. asocierea gemenilor cu negativitatea fiind prezentă în multe comunităŃi arhaice. In: L'Homme. 19. Sub aspect ritualic.. însă. totuşi. Peter J. 1906. motiv pentru care. The Study of the Twins. 1968. le cahier. 1974. Vincent and Margaret Gaddis. fiindcă prin eliberarea de sarcină. Adler. Paris. The Curious World of the Twins. Berkeley . R. 1970. în cazul de faŃă. Dificultatea ritualistică a situaŃiei vine. Paris. femeia aduce în comunitate o „suprasarcină sacrală". [Pt. 1995] Un caz cu totul special apare în sacrificiile de primogenitură. în multe comunităŃi arhaice. An Indo-European Myth in Germanic Tradition. voi. A. lucrurile par a fi. La gemellite et le principe d'ambiguite. Penguin Books. Ibid. In: Miscellania P. gemeni. PUF. Le roman des jumeaux et autres essais. Sangree. 11/1971. Ward. Peter Packer. puŃin mai complicate. Grisward. v. sacrificiul de primogenitură 131 . 1958. Georges Dumezil. Levi-Makarius. Cambridge University Press. prin intermediul unor rituri de egalizare a funcŃiei sacrale. Les jumeaux. In: Folklore Studies. 13/1973. E. New York. The Cult of the Twins. Harmondsworth. ritul corespunde unei coregrafii de exteritorializare: la indicaŃia lui Yahwe. M. în privinŃa naşterii.Los Angeles. Harris. Isaac. episodul din Geneza 22. H. NRF. le couple et la personne. Rene Zazzo.ele sunt reagregate. Les jumeaux sont rois. The Divine Twins. L. Loeb. Morfologic. The Twin Cult in the Old and New World. New York. motivaŃia imediată fiind . Avraam călătoreşte trei zile până la muntele unde se va săvârşi „arderea de tot". I. sub forma. Gallimard. evident. 1971. Paris. Mittler. din virtualitatea funestă a gemelarităŃii. Hawthorn Books. 1960. unde naşterea gemenilor este resimŃită ca un dezechilibru sacral care nu poate fi neutralizat. Death of the Other Seif Cowles Book Co. D. 1972. fiind cel mai cunoscut. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H.aşa cum bine se ştie verificarea tăriei de credinŃă pe care o are tatăl. J. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat. când Yahwe îi cere lui Avraam să-l sacrifice pe unicul său fiu. Rivet. Mexico City.

Ghilgamesh exasperează Urukul: desparte soŃi de soŃii. când el nu mai este eliminat sacrificial).şi. şi apare în adunările căpeteniilor din Iliada lui Homer. el trebuie să dispară. aceasta e accepŃiunea pe care i-am da-o noi. unde accesul cuiva la cuvânt este precedat de luarea în mână a unui sceptru. o contrapartidă a lui Ghilgamesh. în afara cetăŃii.să se reechilibreze sacral. motiv pentru care locuitorii cetăŃii li se adresează zeilor. în Epopeea lui Ghilgamesh. prin intermediul ei.se explică prin credinŃa că suprasarcina sacrală pe care o reprezintă primul născut nu poate fi neutralizată. se comportă imprevizibil şi abuziv cu supuşii săi. de asemenea stihială. zeii decid să făurească.cunoscut la multe popoare . Enkidu. rege al străvechiului oraş Uruk. aflându-se foarte departe de paradigma suveranului înŃelept. pentru a lua măsurile corective care se impun. este cerut. menite să trimită doar estompat spre motivaŃia antropologică originară. care conduce prin intermediul unor legi şi fapte drepte. Apelul la zei demonstrează însă faptul că. copii de părinŃi. Inversul formulei este valabil pentru cutumele de succesiune: moştenirea îi revine. un sălbatic de o forŃă neobişnuită. In aparenŃă. de regulă. Al doilea caz este. Există şi două vestigii raŃionalizate ale acestei stări de fapt. acesta circulă de la căpetenie la căpetenie. cel puŃin. în aparenŃă. în spaŃiul sumeriano-babilonian în care se petrece acŃiunea. fiindcă în fiinŃa lui se concentrează doza majoră de sacralitate a familiei. tot primului născut (în timpuri mai noi. pentru ca familia . în condiŃii de regulă ceremoniale. întreaga comunitate . azi. unul strict politic. prin apariŃia căruia portanta exclusivă a sacrului se „împarte". comportamentul stihial al lui Ghilgamesh este resimŃit ca un exces sacral. şi în acest fel 132 . Se întâmplă ca şi cum sacrul ar fi în mod excesiv concentrat în posesia unei singure persoane. care apar în locuri geografic îndepărtate una de cealaltă. Dimpotrivă. ne aflăm în faŃa unui abuz social şi politic. în consecinŃă. în forme degradate. eroul cu acest nume. desigur.

dar. 1977). New York. Concluzia pe care o putem stabili. Ne aflăm. -. bună doar pentru uzul demonstraŃiei de faŃă . a fost Victor Turner (The Ritual Process. După demonstraŃia. Structure and Anti-Structure.şi simultan structuri şi antistructuri. în schimbul căreia te aştepŃi ca zeul să îŃi întoarcă anumite beneficii (do ut des) -. este în consonanŃă cu teza echilibrului de sacralitate pe care deja am amintit-o: rostul primordial al sacrificiului. orice comunitate care acŃionează în conformitate cu legile echilibrului de sacralitate . atrăgând atenŃia asupra faptului că o societate produce întotdeauna .demonstrează Victor Turner . dimpotrivă. o comunitate se apără pe sine de un exces de sacralitate. Putem înŃelege acest fenomen prin separarea .. geneza lor fiind permanentă. în categoria riturilor de agregare a sacrului . totodată. din carte. înŃelegem prin „rit închis" ansamblul riturilor de integrare a portantelor sacrale. foarte subtilă. „riturile deschise" sunt fenomene de decompresie. ci de a neutraliza dezechilibrul sacral al comunităŃii respective. Ithaca. neutralizată. inventariind toate aceste exemple.. Formulând mai frapant lucrurile: prin intermediul unui sacrificiu. aici.strict metodologică. Cel care a lucrat foarte bine pe asemenea teme. şi anti-rituri.prin intermediul unei ofrande.portanta sacrală excesivă a căpeteniilor este.a riturilor închise şi a riturilor deschise care apar în economia de viaŃă a unei comunităŃi.şi nu e lege care să funcŃioneze mai bine la nivelul unei societăŃi. ci prin economia intrinsecă de sacralitate a comunităŃii respective.trebuie să includem ansamblul riturilor de resacralizare secvenŃială cu care suntem 133 . nu este acela de a tranzacŃiona o relaŃie cu divinul . Corneli University Press. la nivelul unei comunităŃi arhaice. de eliberare de suprasarcină sacrală. prin intermediul cărora ea se apără de un exces de sacralitate. în faŃa unei modificări de nuanŃă: miza sacrificiului nu se mai explică prin relaŃia de aservire faŃă de divin. rând pe rând. generează rituri sau gesturi de apropiere de sacru.

reiterarea cosmogoniilor prin simulacre etc. au fost şi cazuri în istorie când nebuni de curte au fost sacrificaŃi în locul suveranului. nu o dată. sacrul concentrat la nivelul suveranului se dispersa. Beatrice K. A Study in American Indian Mythology. fiindcă nebunul de curte putea rosti. The University of Alabama Press. rolul histrionului de la curŃile regale sau imperiale a fost acela de a-i distra pe suverani şi curteni. Mythical Trickster Figures. Otto. realizându-se în acest fel un rit de neutralizare a portantei sacrale excesive.aproape sigur . la funcŃia sacrală a nebunului de curte din Europa Evului Mediu sau chiar din secole mai apropiate de noi.obişnuiŃi: riturile anuale de fertilizare. E suficient să ne gândim. în forme uneori spumoase. riturile de deriziune etc. New York. Din această cauză. and Criticisms. antitetic. uneori subversive sub aspect politic. diferitele rituri cu substrat comic. Trickster. motiv pentru care insistenŃa asupra lor ar putea deveni obositoare. Contexts. William G. în prelungirea demonstraŃiei antropologului american. Doty (ed. cu suveranul. o platformă de manipulare pentru anturajul suveranului. fără să fie pedepsit. Hynes. William J. spuse direct. însă. dacă suveranul şi nebunul de curte n-ar fi fost receptaŃi ca fiind „o singură persoană". în aparenŃă. motivaŃia antropologică a prezenŃei nebunului de curte în umbra suveranului. Paul Radin. ar fi atras asupra autorilor acŃiuni punitive sângeroase. de care . [Pt. el devenea. ofrandele animale sau vegetale. din prudenŃă. care se identifica. Tuscaloosa London. Philosophical Library. fiind folosit pentru comunicarea unor opinii defavorabile. 1956. Dimpotrivă. aprofundarea temei. fapt care se şi întâmpla. această substituŃie n-ar fi fost posibilă.mulŃi „beneficiari" nici nu erau conştienŃi: prin prezenŃa nebunului de curte.). adevăruri neplăcute pe care alŃii. gestul fiind echivalat unor rituri de lustraŃie. şi le reprimau. 134 . Contours. Interesantă este. 1997. în categoria formelor deschise intră sărbătorile de luxurianŃă sau de exces: carnavalul. Aceste aspecte sunt bine cunoscute. care. jocurile histrionice. v. Concret.

şi încredinŃată morŃii fără să fi purtat vreo vină anume. In frumoasa carte a lui Rene Girard. aparent ternă. se împart. Orice societate . Chicago London. nou. într-o regularitate cotidiană . sacrificii şi în afara perioadelor obişnuite de ofrande. fiindcă până atunci funcŃionarea sa sacrală s-ar perturba periculos. care ne aduce în proximitatea superbei lucrări a lui Rene Girard. i prin rutină se „acumulează" timp. ViolenŃa şi sacrul (ed. în consecinŃă. decese etc. prin intermediul cărora suprasarcina sacrală şi tensiunea acumulată prin intermediul regularităŃii sunt eliminate. în vreme 'f ce prin descongestionare. etc. menstruaŃii.în afara paginilor din . o comunitate se eliberează de povara • acumulată a timpului rutinier. NuanŃa demonstraŃiei lui Victor | Turner constă în cronologia aleatorie a descongestiei: pe lângă 1 sărbătorile de regularitate anuală (cele de întâmpinare a anului . pentru a se reechilibra sacral.] DemonstraŃia lui Victor Turner are. în care fiecare clipă este egală cu cealaltă. chiar prinsă la drumul mare. comunitatea respectivă improvizează. sugerează Victor Turner. 2001. pentru a căror eliberare societatea „nu are timp" să aştepte o dată anume. 1995). cele solstiŃiale etc). cu frenezie chiar. ca tipuri de gestionare a timpului. CondiŃia acestor sacrificii neregulate este neutralitatea sacrală a victimei: de regulă. sosirea străinilor în comunitate. rom. naşteri. şi o subtilitate în plus. The Court Jester Around the World. aceasta este aleatoriu aleasă.deci şi comunităŃile arhaice -. acest fenomen de decompresie periodică se produce prin raportul dintre sacrificiu şi „violenŃă sacrificială": eterogenitatea tranzacŃiilor sacrale din viaŃa de fiecare zi (plecarea cuiva la vânătoare. sacrificială"). The University of Chicago Press.) produce la nivelul fiecărei comunităŃi .Fools Are Everywhere. orice societate generează sărbători spontane.demonstrează Rene Girard . însă. între rutină şi descongestionare.o continuă acumulare de sarcini sacrale excedentare („criza. căreia acelaşi Rene Girard îi va dedica . Ajungem în acest fel la morfologia „Ńapului ispăşitor".

de altfel. întâmpinată exuberant de către participanŃii la rit. cap. Ritul apare. Cu unele dintre aceste aspecte ne-am ocupat deja în volumul De la Herakles la Eulenspiegel. altfel spus: viaŃa în moarte.o carte separată: łapul ispăşitor (ed. pe care exegezele foarte avizate nu uită să îl amintească. în Leviticul 16. Ca atare. 2000). sau. unde beneficiarul sacrificiului periodic de lustraŃie este demonul deşertului. iar prin apodemie. Am ales aceste două exemple dintr-un motiv cât se poate de simplu: în ambele cazuri. dualismul sincretic. Orice rit dionisiac complet . ritul are două jumătăŃi antitetice: prin epidemie se marchează bucuria întâmpinării exuberante a zeului. Eroicul (2001. pre-yahwist al formulei . şi în Vechiul Testament. se insistă cu precădere pe epifania lui Dionysos. în cazul ritului dionisiac. Azazel. dar se uită aspectul complementar şi antitetic al coregrafiei. plecarea sa în lumea de dincolo (ocultarea). şi anume că Dionysos este întâmpinat doar pentru a fi ulterior sacrificat şi expulzat din comunitatea iniŃiaŃilor. „moartea" zeului. Jocuri şi spectacole). rom. totodată dionisiac şi ritul social care însoŃeşte reprezentarea unei tragedii antice. Coregrafia finală a unui asemenea rit este întotdeauna funerară: dubletul acesta funcŃionează perfect în scenariul complet al ritului. cele 136 . integrative.piesa Bacchantele a lui Euripide stă mărturie în acest sens converteşte bucuria în tristeŃe şi lamentaŃie.135 ViolenŃa şi sacrul . ceea ce ne va determina să repetăm lucruri deja cunoscute. Nu vom insista asupra aspectelor teoretice ale ritului Ńapului ispăşitor. ci vom aplica modelul asupra unor forme raŃionalizate foarte cunoscute din Grecia antică: ritul sacrificiul . care privilegiază riturile „închise".se mai discută de către exegeŃi. într-un context cosmologic în care se sugerează că buna funcŃionare a universului este „împărŃită" între Divinitate şi Azazel.destul de bizare. demonstraŃia pe care o preconizăm merge într-o direcŃie contrară opiniilor obişnuite. de altfel .şi iniŃiatic.

prin intermediul căreia comunitatea se purifica. vina nu îi aparŃine. Azi. deloc tăcut.un personaj cu însuşiri deosebite cade sub incidenŃa greşelii tragice . Asimilate Marilor Dionisii. tragediile antice au şi ele .care dura. într-o tragedie . prin el însuşi. contextul era mult mai detensionat decât nil putem imagina azi. procesul de expulzare e. o psihodramă colectivă.nu redau. tragoidia fiind cântecul vesel-funerar intonat cu prilejul sărbătorilor Ńapului ispăşitor. ci îşi urmează nemilos cursul. în care spectatorul era. de multe ori. contextul social al reprezentării: în realitate.ca la un fapt antropologic. procesul de lustraŃie nu poate fi oprit. pe când cetatea antică se raporta la ea .. fiind apoi expulzat ritualic. nimic logic nu i se poate opune. în primul rând. se întâmplă. cum suntem noi azi. expulzând o victimă. încât reconversia greşelii în calitate umană să pară verosimilă. Cu toate acestea.toŃi cetăŃenii participând. ceea ce duce la concluzia că.hamartia -. în Poetica . ca la un rit. unei asemenea victime i s-ar putea da o şansă să se îndrepte. în cetatea antică.două momente extreme . de expulzare. rom. sub aspect strict uman sau logic. 1980) structura unor rituri de lustraŃie. 137 . în toate cazurile. cu toate acestea.cum a demonstrat încă Aristotel. sărbători civice prin care îşi câştigau legitimitate în polis. participant: zgomotos de multe ori. noi asistăm la o tragedie ca la un spectacol sublim. . ca însuşirile sale intrinseci să fie atât de nobile.nu multe . câteodată. ci o moşteneşte genealogic.exuberanŃa extazului şi jelania morŃii neputând fi separate între ele. implacabil: el nu poate fi oprit. Pe de altă parte. Uneori.reprezenta. aşa cum îl descriu martorii. spectacolul ca atare al tragediei . înzestrat cu conotaŃii morale grave. şi câteodată violent în exprimarea sentimentelor sale. spectacolul însuşi fiind receptat de către participanŃi ca un katharsis.cum a demonstrat Guy Rachet în Tragedia greacă (ed. fireşte.. sau chiar mai mult . Textele vechi care ne-au rămas . o jumătate de zi.

cum o numeşte * Reluăm aici pasaje din voi. este eticul. Editura Academiei RSR. voi. în Estetica. 1978. F. pp. 178 138 . precizează Hegel.. 2. din convingerea că relaŃionarea acestor puncte ar putea furniza desluşiri utile. 1 Gilbert Murray: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. Editura Univers. PrefaŃă de Alexandru Boboc. sau . Bucureşti.scrie filosoful german . Bucureşti. MI. p. 595 3 Johannes Volkelt: Estetica tragicului.TRAGEDIA GREACĂ Vom rezuma în continuare* Excursul lui Gilbert Murray (inclus în corpul volumului Themis. După Hegel2. potrivit căreia tragicul e reflexul unei circumstanŃializări." Expresia acestei manifestări. Eroicul.. 1966. ca Ńel urmărit de evoluŃie. ci aşa cum se incorporează el în lume. conceput ca substanŃa divină filtrată prin interioritatea omului.. putem spune în general . a Profităm considerând că este locul oportun . W. D. esenŃa tragicului o reprezintă manifestarea forŃei divine la nivelul omului: „. Hegel este un optimist unilateral. dar nu divinul aşa cum constituie el conŃinutul conştiinŃei religioase ca atare. în acŃiunile individuale. în româneşte de Emeric Deutsch.. Hegel ignoră ascuŃirea pesimistă pe care a cunoscuto momentul «negativităŃii» în ideea sa de evoluŃie şi îşi îndreaptă atenŃia unilateral numai asupra concilierii.. p. al unei situaŃii. privitor la tragedie -scrie Johannes Volkelt3 -. 34l-363 2 G.să parcurgem câteva concepŃii clasice legate de naşterea tragediei. în: Jane Harrison: Themis... de Jane Ellen Harrison) dedicat persistenŃei formelor ritualice în tragedia greacă. 2001: pp. cit. în teoria pe care ne-o dă.] In teoria asupra tragediei. [. De la Herakles la Eulenspiegel. Roşea. Traducere de D. „." Citatul de mai sus din Hegel atrage însă atenŃia şi asupra unei sintagme esenŃiale în complexul tragic: cea de acŃiune individuală..că tema propriu-zisă a tragediei originale este divinul. Hegel: Prelegeri de estetică. 158-l81. ed..

Tragediile se reprezentau public. omul măreŃ evoluează doar spre destrucŃie.. academice.parafrazându-l oarecum pe Paul Veyne.. destul de stereotip ca structură? întrebarea e. ne putem pune cu îndreptăŃire întrebarea . mai ales dacă intri în zonele mişcătoare ale psihologiei colective. PrefaŃă de Zoe Petre. cel din Au crezut grecii în miturile lor?6 -: ce anume au văzut grecii în tragedie? Care era obiectul admiraŃiei cu care au investit ei acest gen al artei spectaculare. derivate direct din ritualistică. Cu toate acestea. din categoria acelora care se rostesc doar arareori în medii simandicoase. în marea lor majoritate. cu puŃine excepŃii. încâlciri în desfăşurarea sinistrelor întâmplări.. în mijlocul acestei efervescenŃe colective. au loc felurite cotituri. în cele din urmă. 1996 139 .scrie Volkelt . p. suferinŃe şi fărădelegi. fără teama de a comite vreun sacrilegiu: se simŃeau grecii în largul lor văzând 4 Ibid. desigur. 76 6 Paul Veyne: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. Bucureşti. casele erau. necanonică. două întrebări se pot strecura discret.. DirecŃia tragicului e însă unilaterală: prins în fluxul vinei tragice. Editura Univers. evoluŃia distrugerii exterioare şi interioare parcurge numeroase trepte de intensitate. până ce. Traducere de Bogdan Ghiu. întreaga cetate. p. Festivalurile atrăgeau spectatori din afara Atenei. 160 5 Ibid.Johannes Volkelt4 . e dificil să dai un răspuns satisfăcător. la ele participa. perceptibil în „suferinŃa care îl afectează şi îl doboară pe omul măreŃ în raportul lui cu desfăşurarea umanitală a evenimentelor". pline de oaspeŃi. rezultă conflicte şi lupte funeste.un proces evolutiv: din germeni periculoşi. aflaŃi în caractere şi în situaŃii."5 Transpunând totul din domeniul esteticului în acela al psihologiei comportamentale.] întotdeauna . prăbuşirea este inevitabilă. vicisitudini. evadarea din lanŃul tragic fiind imposibilă: „Tragicul este [.al unui raport «destinai».

aşa cum se pretinde. această alternativă lipseşte.. în greşeală. Greşeala . XIII al Poeticii . nici un zeu neavând posibilitatea de a îndrepta lucrurile. şi nu din pricina unei josnicii înnăscute. bulversarea unei armonii. puterea de imixtiune benefică a zeilor era exclusă. manifestată prin căderea în rău. cit. ci din cauza unei circumstanŃe exterioare omului: tragedia reprezintă confruntarea omului cu o situaŃie."7 Tragedia prezintă. E un alt tip de religiozitate aici. o „greşeală". pe care aptitudinile sale intrinseci nu o pot influenŃa. aduşi pe scenă? Care e morfologia reală a acestei bucurii comunitare? Tragedia prezenta. E o ' Aristotel: Poetica. săvârşite fie de un om cum a fost vorba. 69 140 . La Hesiod (şi în mentalitatea greacă în general). o destrucŃie. aici. „O intrigă bine închegată ..iminenta destrucŃie a eroilor mari. de la fericire la nenorocire. ci a unei greşeli mari. prin definiŃie.. în tragedie însă.are caracterul unei fatalităŃi.scrie Aristotel în cap. mai curând de unul mai rău. Mai trebuie iarăşi ca schimbarea de situaŃii să nu ducă de la nenorocire la fericire. Greşeala tragică avea un caracter supraindividual şi suprareligios: odată declanşat de zei.] simplă mai degrabă decât dublă. cu rol de iminenŃă: ea se va produce cu necesitate pe traseul existenŃial al cuiva. decât cel din Homer: acolo. pentru a preîntâmpina săvârşirea unei nesăbuinŃe. o fractură existenŃială.aflăm tot din Poetica lui Aristotel . Athena putea interveni. trăgându-l de păr pe Ahile. dimpotrivă. hybris avea alternativa lui Dike. prin sancŃionarea hybris. concept esenŃial pentru greci. ci. fie de unul mai bun. aşadar. Tot Aristotel atrage atenŃia asupra unui alt aspect esenŃial: în complexul tragic. o tranziŃie „de la fericire la nenorocire". p. a corecŃiei existenŃiale prin respectarea zeilor.trebuie să fie [. mecanismul tragic scăpa de sub control: distrugea cu necesitate. ed. schimbarea de la bine la rău nu duce „din pricina unei josnicii înnăscute".

Corul o spune fără echivoc: „.. vor spune multe primilor oameni că nici un muritor nu trebuie să nutrească gânduri mai presus de firea-i trecătoare. până-n a treia generaŃie.mormane de morŃi. care e legea de bază a funcŃionării oricărui grup? Mai ales că . nespecifică zeilor. 35 141 . ca indiciu de trecere de la inform la măreŃia formei. orice gest al lui repercutându-se asupra generaŃiilor care vin: „Orice te-ai gândi să faci. menită să perpetueze voluptuos tensiunea. Ceea ce trebuie să dorim e o bogăŃie neprimejdioasă. filosofică: ea laudă limita. feciorii şi neamul tău vor plăti lui Ares ispaşa cuvenită. într-o primă instanŃă.[. dă spicul greşelii. p. la oamenii cuprinşi de o trufie vinovată. care este vina: să credem. „ApariŃia hotarului ." Idealul e „bogăŃia neprimejdioasă". după ce casele lor s-au umplut de bunuri. omul e şi împovărat de grija pentru descendenŃii său. în Perşii lui Eschyl. hybris are o conotaŃie strict pragmatică: „Nenorocirea e fiica cutezărilor neîngăduite. în locul detensionării. recunoaşterea limitei care-l separa pe om de zeu. Această limită avea un nume precis: moartea. aşa cum o vor comenta filosofii. teroare a circumstanŃializării existenŃiale extreme aici: putem accepta ideea că grecii se simŃeau în largul lor văzând toate acestea? Tragicul fixează fiinŃa în tensiune. în epoca tragediei (la nivelul percepŃiei colective.scrie în acest sens Gabriel Liiceanu8 .aşa cum precizează Corul din Rugătoarele lui Eschyl -. destulă pentru o minte înŃeleaptă. în Agamemnon." Tragedia s-a împărŃit întotdeauna în două perspective.. nu speculativă. Prima e cea „înaltă".] echivalează cu actul de ! Gabriel Liiceanu: Despre limită.. deschide drumul implacabil spre moarte. într-o psihoză colectivă. şi recolta ce se culege e recoltă de lacrimi. Ia seama bine: puterea lui Zeus e dreaptă.. căci excesul." Hybris e. 1994. normative) o limită pragmatică. şi aici. Ea presupunea. prin consumarea unei anticamere prelungite a ei.. deci. Editura Humanitas. numită tot de Eschyl. pârguindu-se. Mai presus de toate stă măsura. Bucureşti. specifică oamenilor.

cit). (ed. Forditotta Greskovits Endre. London. să nu provoace stâsis. (ed. Finley11 . 1978 142 . în Politics in the Ancient World10. menite să reglementeze injustiŃia . De aceea. Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiara: Politika Iz okorban. Injuste: the Social Bases of Obedience and Revolt. şi prin abila manipulare a » Idem: Tragicul. prin comportamentul său.. echilibrul era întreŃinut prin ceea ce Barrington Moore Jr. Pe lângă cenzură . puŃini înŃelegeau sensul profund al unei sentinŃe înŃelepte sau al unei tragedii. 58 "3 BarrtagfonMtL Jr. Budapest. Finley. Moses I. în realitate. preocuparea primordială a cetăŃiistat se lega de un concept numit stâsis. Editura Humanitas.neegalitarismul . prin telosvl său. pe când diriguitorul bun era lăudat pentru eforturile pe care le întreprinde pentru a Ńine discordia în afara zidurilor. a numit „ritualizarea injustiŃiei13" (conotarea codului legislativ prin inserŃii cutumiare. Finley12 -. fiinŃe confruntate cu limita.ca mecanism de funcŃionare a polisului). p. 1983).. să accepte limite.scrie Moses I.precizează Moses I. semnificând dezordinea din interiorul zidurilor: omul de rând era chemat. princeps: Cambridge University Press. atrage atenŃia asupra erorii de a se confunda mentalitatea greacă antică medie cu ideile care ne-au rămas despre această Grecie de la filosofi sau de la exegeŃi. SituaŃia tragică nu este compatibilă decât cu fiinŃe conştiente. 1995 11 Ibid. să trăiască în structuri urbane de tip polis: deci. magh. Europa Konyvlaado."9 Cealaltă perspectivă Ńine de psihologia comportamentală de grup. Sensul metafizic." Expresia acestei „hotărâri întru existenŃă" este tragicul: „Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinŃei populată de existenŃe finite şi conştiente.naştere al fiinŃei. originar al zoon politikon-ukă aristotelic . O fenomenologie a limitei şi depăşirii. MosesVSy: Politics in the Ancient World.este acela de om menit.

Socrate imaginează aici un dialog între Legile CetăŃii şi Filosof. primul argument al Legilor e predeterminarea: un copil aparŃine CetăŃii încă dinainte de a se naşte: „Ia spune. în: Journal ofHellenic Studies. Editura Eminescu. 33-40 15 Platon: Criton (sau Despre datorie. pp. Bucureşti. care a contabilizat numărul sărbătorilor liturgice ateniene din vremea lui Demosthenes: erau.. Finley îl citează în acest sens pe J. Studiu introductiv de Ion Banu. în preziua sosirii corăbiei din Delos. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica.scria Rabindranath Tagore16 . în închisoare. K. în şcolile filosofice postaristoteliciene.raportului dintre lucru şi sărbătoare. de cauŃi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe 14 J. totodată. în Criton.derivată din proximitate tangibilă -: mulŃimea. Davies14. asupra comportamentul cetăŃenilor. Ed. polisul exercita control direct. „Cultura vechilor greci . obsesia .] Asemenea ziduri lasă urme adânci în spiritul omului. Devine explicabil de ce singurătatea n-a devenit concept public elin decât târziu.. îndemnat să evadeze. Moses I. Sub aspect retoric. Bucureşti. p.. apud: Anton Dumitriu: Cartea întâlnirilor admirabile. K. filosoful contraargumentează prin respectul „sfânt" cu care un cetăŃean e obligat să primească deciziile cetăŃii sale. anual. 97 (!). de suspiciunea de a construi pe extrapolări psihologizante moderne. 1926. prin intermediul sărbătorilor. Bucureşti.spune Socrate în Criton (48a)15. însă „. cu ce ne-am făcut vinovate.. citarea câtorva pasaje ne absolvă. noi şi Cetatea. 87 (1967). 1981. 67 16 Rabindranath Tagore: Sadhana. cu Socrate. 1974. p." Fenomenul e cel mai bine definit de Platon. Davies: Demosthenes on Liturgies: A Note. faŃă de tine..s-a dezvoltat între ziduri. ceea ce însemna că în medie o dată la trei zile. Editura ŞtiinŃifică. prin subtilul mecanism al ceremoniilor liturgice. Traducere de Marta GuŃu. Modul de viaŃă din polis era existenŃa comunitară. mulŃimea are puterea să ne trimită la moarte" . [. Fragmentele sunt luate din dialogul pe care Criton îl poartă. Cultura NaŃională. dialog etic). în: Platon: Opere I. 239 143 . Tragedia era sărbătoare liturgică..

structura sa e elitistă. o nepotrivire să credem că etica tragicului îndeamnă la acceptarea necritică a normei celor mulŃi. mai augustă şi mai sfântă? Că ea cântăreşte mai greu atât în ochii zeilor. 71 144 . Ar fi. a te separa înseamnă greşeală. De aici rezultă „starea de spirit pesimistă faŃă de lume" din tragic. toŃi adepŃii superbei „libertăŃi" 17 Platon: Criton. Corul acŃionează. totuşi. că despărŃirea interpretului de cor reprezintă o formă de emancipare individuală. îi normează comportamentul. îndeamnă individul să fie deopotrivă cu ceilalŃi. să fii închis. 71 18 Ibid. ca o reamintire perpetuă a faptului că individuaŃia merge în direcŃia vinei. prin aducerea-n prim-plan a greşelii unui om prin definiŃie superior. unde te aşteaptă rănile sau moartea? Da. în exegeza tragediei.lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat tatăl tău pe mama ta şi Ńi-au dat viaŃă?"17 în continuare.. făcând ce-Ńi porunceşte. „BogăŃia neprimejdioasă". E de menŃionat. să pleci la război. 50d. Să mutăm una din întrebările lui în interiorul pâlisvăw grec. p. se precizează raporturile dintre individ şi polis: individul nu există decât în măsura în care se supune legilor din polis. căci binele constă în săvârşirea lor. p. dacă nu. simbolizat de cor. 51 a-b. răbdând fără murmur orice suferinŃă: să fii bătut. să n-o înfrunŃi şi să-i faci pe plac chiar când e aspră cu tine. dimpotrivă. aşadar. că exârchonvl nu se bucură de libertate în raportul său cu grupul. şi de mama ta. înduplecând-o dacă poŃi şi. ed. dimpotrivă. invocată de către Eschyl. cit. ca limită a individului. cât şi în ochii oamenilor cu judecată bună? Că trebuie. cădere. toate acestea trebuie făcute. morala sa fiind echivalentă cu eticul prescris de către cetate: „Oare ai ajuns atât de înŃelept încât să nu-Ńi dai seama că Ńara este mai presus de tatăl tău. mai mult decât pe tatăl tău.. cum o numeşte Volkelt. acŃionează coercitiv în ceea ce-l priveşte. corul sancŃionează individul."18 S-a spus. să o respecŃi... cu toate acestea. şi de toŃi străbunii tăi: mai vrednică de respect.

ale corurilor îmbrăcate în piele de Ńap (tragikoi choroi). 164) 20 E. ceea ce dă impuls acŃiunii şi o orientează într-o direcŃie anumită nu este de domeniul voinŃei şi sensibilităŃii eroilor.eline ar trebui să mediteze pe marginea ei. îi împinge la fapte în faŃă cărora amuŃeşte judecata prea grăbită despre «vina lor» şi despre relaŃia dintre suferinŃă şi greşeala săvârşită. Deianeira se pedepsesc ei înşişi pentru faptele teribile pe care le-au săvârşit fără a şti ce fac. rafinat.. Volkelt. Rohde. cu substrat cultic. Editura 145 . după sec. p. Aiax şi-a săvârşit fapta care-l duce la pieire într-un moment în care spiritul său nu era liber.. op.. [.e. 165 (sintagma citată imediat anterior e la pag. 336-337 21 Guy Rachet: Tragedia greacă. op."20 Cea mai dificilă întrebare. vizează sursele antropologice ale tragediei. căruia îi sunt îndatorat 19 J. este că la baza tragediei de mai târziu se află reprezentările spontane. pielea de Ńap (tragoi) asigurând materia primă din care se confecŃionau măştile protagoniştilor. Traducere de Cristian Unteanu.aşteaptă efectul mecanismului negru al destrucŃiei: „.n. înainte de a-şi rosti elogiile: „Ce fel de lume înspăimântătoare este aceea în care puteri nemiloase pândesc din toate părŃile ca să-l tragă înapoi pe cel ce se avântă. VIII î. cit.. preocupat de totala aneantizare a voinŃei individuale în structura tragică. Opinia. pp.. ulterior.. săl învăluie în mediocritate pe cel ce se distinge. insuficient soluŃionată până azi. totuşi. Oedip. oamenii . cit. să-l ruineze şi să-l distrugă pe cel elevat. profund?"19 întrebarea e departe de a fi nouă: a pus-o şi Erwin Rohde. de forŃa sau voinŃa dovedite cu alte prilejuri .] O putere întunecată aduce nenorocirea asupra oamenilor. să-l târască în dezonoare pe cel ce se străduieşte şi triumfă. des împărtăşită. ele au fuzionat cu ceremoniile dionisiace. în Psyche. Sinteza opiniilor despre originea antropologică a tragediei a fost întreprinsă de către Guy Rachet21. în aceste tragedii şi în altele.indiferent de calitatea lor intrinsecă..

1980. aspectele care interesează cultul eroic în interferenŃele sale cu credinŃa în dăinuirea sufletului după moarte şi cu dionisiacul. V. cum demonstrează şi autorul francez.tragic în Univers. iar metrul. neserios. „satiric" la origini: „în ce priveşte întinderea. a încetat să se mai transforme. satiric . a ajuns trimetru iambic. după multe prefaceri. până când. de Anthesterii.) întrebările vin de la sine: cum se ajunge la această radicală inversare de structură. dezbaterea privind sursele religioase ale tragediei sunt departe de a fi încheiate. dar ocurenŃa nu e numită. pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dezvăluit în ea. după Aristotel. 37-74 22 Aristotel: Poetica (ed." (ibid. o ecuaŃie unică fiind imposibil de furnizat. ideea potrivit căreia tragedia izvorăşte din improvizaŃiile ditirambice ale corului de satyri din cortegiul dionysiac: „Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulŃumită îndrumătorilor corului de ditirambi. Vom extrage. sintactice şi ritualice prin care.) pp. în absenŃa unei inversări de mentalitate. Ceea ce spune Aristotel despre originea tragediei e departe de a fi edificator."22 Dificultatea teoriei constă în acceptarea radicalei conversii tematice. tragedia s-a desăvârşit puŃin câte puŃin. într-un târziu a câştigat gravitate. gen „hazliu". 57-58 146 . şi arhi-citată. în Poetica IV. Bucureşti. alta celor de cântece licenŃioase. explicabil prin obârşia ei satirică. pp.în mare parte pentru consideraŃiile care urmează. Foarte vag. capabile să o susŃină şi să o justifice? Cum devine ceva originar comic. din cele ce până în zilele noastre. A rămas însă cunoscută. cu precădere. pornită de la subiecte mărunte şi de la un stil hazliu. a trecut tragedia. Stagiritul trimite spre trygoidia. în care cea mai nouă concepŃie nu înseamnă câtuşi de puŃin că ea e şi sintetic-viabilă. 2. Există doar opŃiuni: suişuri şi coborâşuri pe o linie exegetică destul de accidentată. mai stăruie prin alte cetăŃi). din tetrametru trohaic. dansul ceremonial al vinului nou. Originea tragediei. cu precădere cap. găsindu-şi firea adevărată. cit.

Pe de altă parte. ceea ce s-a întâmplat. în cadrul Marilor Dionysii. data convenŃională a reprezentării primei tragedii de către Thespis fiind 534. şi pe cealaltă formele extatice ale enthousiasmos-vhn popular. tragedia.e suficient să-l introduci în regulamentul de bază al cetăŃii.n. şi o cenzurare a energiilor populare dispersive prin recunoaştere oficială. nici un indiciu că Thespis ar fi reformulat paradigma cultului. dând. în legi sau în ConstituŃie. pe care şi luminatul Peisistratos îl cunoştea cu certitudine: pentru a cenzura un delir popular. sperăm.. COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC Un tabel morfologic comparativ va confirma. e improbabil să admitem că dionisiacul s-ar fi scindat.e. nu trebuie să recurgi la interdicŃii . pe o mlădiŃă a ramurii. Nu există. însă. între ele se află şi aducerea în oraş (intra muros) a lui Dionysos. exclusiv coercitivă? O explicaŃie posibilă pentru această conversie ar putea fi detaliul. virtual vătămător pentru echilibrul cetăŃii tale.. sau că Peisistratos ar fi recurs la o cosmetizare atât de radicală. cu funcŃie eminamente.accepŃiunea gravă pe care o cunoaştem? Cum devine Corul de satyri (care persistă ca prezenŃă în ritualistica greacă) cor moral. Politica timpurilor noastre a demonstrat cu prisosinŃă eficienŃa practică a unui mecanism psihologic colectiv. disjungerile. care continuau să existe. pe care toate istoriile îl menŃionează. sporind în acelaşi timp numărul dilemelor care îşi aşteaptă încă răspunsul: 147 . a fost mai degrabă o disciplinare precaută a orgiei extra muros. şi anume că impunerea tragediei la Atena are loc pe fondul marilor reforme religioase pe care le întreprinde Peisistratos în a doua jumătate a secolului al Vl-lea î. în cazul în care acceptăm ipoteza conversiei.

neexistând posibilitatea ieşirii din ecuaŃia 148 .Dionisiac Sintaxa dionisiacă (ekstasis. enthousiasmos etc. îndeamnă fiinŃa la dezmărginire_______ Grotescul. vina (harmata): aici începe criza tragică. pre-morale ale adeptului Finalitatea dionisiacului e viaŃa în întreaga ei plenitudine Mania (nesăbuinŃa derivată din exces) e echivalentă cu greşeala. criza tragică e doar amânarea acesteia. rupe legăturile cu contingenŃa Tragedie Măsura tragică (aflată dincoace de hybris) instituie foarte ferm o limită fiinŃei Grupul eliberează individul (bachante.) dezantropomorfizează______ Mama (consecinŃă a ekstasis) are un rol benefic: uneşte vremelnic individul cu divinitatea Prin ekstasis adeptul dionisiac se atemporalizează. bâkhoi) Tragedia se menŃine într-un spaŃiu antropomorfizant strict delimitat SpaŃiul freneziei dionisiace e a-moral: coerciŃiile sociale. determinante Finalitatea tragicului e moartea. individul tragic e solitar.) duce spre ilimitare. drumul fiinŃei spre ropria-i destrucŃie____________ Omul tragic e închis într-un timp ireversibil. Pan etc. închis în existenŃă (s-a vorbit în acest sens de „existenŃialismul" dintotdeauna al tragediei)____________________ Grupul (reprezentat de Cor) acŃionează ca instanŃă punitivă. politice dispar. satyri. nu poate afla protecŃie la nivelul grupului Tragicul evoluează în perimetrul unei moralităŃi stricte. frenezia dionisiacului (ca şi morfologia cortegiului care participă la rit: sileni. grupul eliberează forŃele adânci.

n. II. sicyonienii venerau un „sanctuar al eroului Adrastos..n. LXVII25).e. cit. iar cealaltă parte a jertfei a dăruit-o lui Melanippos.. 66-74 24 Apud Rachet. regulat. op. prin impunerea unui registru vocal sacadat. două nume des pomenite şi de către autorii antici: Arion din Metina (sf. 54-55 149 . fiindcă afirmă că tragedia s-ar fi născut în altă parte (Corint). două lucruri: intercalarea satyrilor în reprezentaŃiile ditirambice şi disciplinarea improvizaŃiilor." Nota presupune că sărbătorile în cinstea lui Adrastes conŃineau o 23 Guy Rachet.).Guy Rachet reŃine23. voi. pp. în general. puŃin mai târziu. VII î." Eroul cade .. pp. pentru a discuta conversia fondului originar al jocurilor tragice sprinŃare. X e. Epigene din Sicyona.) şi. operate de către Cleisthenes: neputându-l elimina pe Adrastos. Cleisthenes aduce în prytaneu vestigiile eroului teban Melanippos.ca şi Homer..] cinstiri lui Adrastos şi. Lexiconul bizantin Suda (sf. Epigene din Sicyona. fiul lui Talaos".sub incidenŃa unei reforme religioase cu iz politic discriminatoriu. Epigene din Syciona e foarte important pentru ecuaŃia finală privind evoluŃia genului tragic: după Herodot (Istorii. cit. sec. adică «modul» sau «cântul» tragic"24. sărbătoreau prin dansuri tragice pătimirile lui. decretează că între Thespis şi primul tragic. 69 25 Herodot. de altfel . care era „regele sicyonienilor". luat ca referinŃă de majoritatea specialiştilor. situat „tocmai în piaŃa sicyonienilor". Lui Arion i se atribuie. Confuzia e deplină: tot Suda precizează că Arion „a inventat «tropos»-ul. cit.„a înapoiat lui Dionysos corurile. PropoziŃia finală a fragmentului e sibilinică. p. consecinŃa lezează orgoliul Atenei. cartea a V-a. sensul ei nefiind soluŃionat nici până azi: Cleisthenes -consemnează Herodot . printre alte ritualuri. „Sicyonienii îi aduceau [. s-ar intercala alte 14 nume.. dublând cultul focalizat al lui Adrastos cu inserŃii de rit dionisiac. op. Thespis fiind vestit doar pentru introducerea ei în cetateastat a Atticii. op. sec.

resurecŃionar. „Restituirea" corurilor către Dionysos lasă de înŃeles două variante: fie că „drama tragică" nu avea. ceea ce duce la concluzia că sicyonienii atribuiau ofrandelor un caracter ritualic. Pentru Volkelt. bazate pe alternanŃa dintre apolinic şi dionisiac. mortul întâmplându-se să fie şi regele întemeietor al cetăŃii. în Naşterea tragediei din spiritul muzicii. la desăvârşire morală şi fericire deosebită. eliberat de cercul protector. Vom reveni asupra acestor încrengături după analiza piesei care lipseşte din puzzle-\\A de care tocmai ne ocupăm: concepŃia lui Nietzsche despre originea tragediei. Majoritatea teoriilor despre morfologia tragicului relevă procesul de individualizare prezent în ecuaŃia desprinderii actantului de cor: prin urmare. iar „măreŃia omului suficientă prin ea însăşi pentru a declanşa mecanismul destructiv. celebrată fiind în cinstea lui Adrastes. cum sugerează şi Aristotel. dar discutabilă sub aspectul direcŃionării. esenŃa tragicului ar consta în asumarea limitei de către un individ solitar. că ele aveau iniŃial un caracter de lamentaŃie thanatică).reprezentaŃie de coruri (jocul de patimi) şi jertfe. fie că dionisiacul a jucat aici rolul de matrice. în ziua morŃilor. prin ea însăşi. cât de teribil de greu îi este extraordinarului să se afirme în primejdiosul vălmăşag al vieŃii. individualizarea este. dacă serbările în cinstea lui Adrastes impuneau jertfe (atribuite ulterior abuziv lui Melanippos). 150 . propune o structură conformă gândirii sale. Nietzsche. tragic: Tragicul ne face să simŃim cât de puŃin sunt în măsură condiŃiile existenŃei să lase ca extraordinarul să ajungă la izbândă şi putere. aglutinant al grupului. corurile fiind deturnate de la sensul lor iniŃial înspre cultul eroic (fiindcă e dificil de presupus. în acest caz. reenergetizant. Pe de altă parte. e de presupus că ele se desfăşurau într-un grafic de regularitate. o vină. de obicei an de an. nici o legătură cu dionisiacul.

desprinderea unui singur actant de cor. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan.. 175 27 Friedrich Nietzsche: Naşterea tragediei.. de energii formative:. satirul era imaginea primordială a omului.[..scrie în continuare Nietzsche . într-o primă instanŃă. confirmată şi de istoria tragediei. 1978... ei .. p. 211 29 Ibid. la el. după cum lumea scenei este o viziune a acestui cor. poietică a universului.se metamorfozează.. trebuie să 26 Volkelt.... 211 151 . Antologie.."28 în consecinŃă.. în resorbŃia individului în forŃa magmatică.scrie Nietzsche despre actanŃii ritului dionisiac . Bucureşti. expresia emoŃiilor sale cele mai înalte şi . baza tragicului o formează destinul pesimist al măreŃiei umane.. de mari mase de oameni. Nietzsche sugerează însă (într-o perspectivă solitară. de marea voinŃă cosmică plăsmuitoare de dinainte de diferenŃiere (ecourile din Schopenhauer sunt evidente): „.. Satyrul .. în voi."29 Prin intermediul tragediilor (vizionate în colectiv."26 Reiese şi din acest citat că direcŃia tragicului o reprezintă trecerea de la grup la individ. dar foarte personală) că ecuaŃia trebuie întoarsă: forŃa tragicului constă. Editura Meridiane. apoi apariŃia unui al doilea şi a unui al treilea. op.: De la Apollo la Faust. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. Dialog între civilizaŃii. cit. prin intermediul tragicului vizionat pe scenă. în acest context. încât au impresia că au redevenit genii ale naturii. 210 28 Ibid. unde reprezentarea marchează. Este perspectiva aproape paradigmatică în analiza tragicului."27 „Corul satirilor . păşind în marele teritoriu reenergetizant al primordialităŃii: „. p. p.]. de la norma colectivă la măreŃia individuală. omul grec regresa într-o zonă străveche.spune Nietzsche . satiri.este. grecul părăsea lumea „viselor" apolinice care-i făceau suportabilă existenŃa. în primul rând. dialog între generaŃii. cele mai puternice. p.trebuie legat. ritualic). o viziune a masei dionisiace.. de primordialitate.

P. p.precizează Nietzsche . îl distruge: angrenajul greşelii.. H. în jurul altarelor de sacrificiu încă fumegânde"31.. suferinŃa tragică. op. acompaniat de flautist."32 întradevăr. Wiesbaden. 38 32 Ibid. p... la sinteza lui Guy Rachet. cit. de lamentările rituale legate de cultul 30 Ibid. Nilsson (Der Ursprung der Tragodie34. evoluând pe o linie ce preia elemente din cultul eroic: „Ea este un conflict eroic făcut să se desfăşoare într-un mediu încărcat de religiozitate. M. în teatrul european. 1911 (apud Rachet.. katharsis etc.şi mor -fără să fie atinşi de marele magnet al forŃei plăsmuitoare universale. p.o chestiune de superioritate metafizică electivă: mulŃi oameni trăiesc . de către Cocteau. p. „niciodată vreun subiect tragic nu a fost ales în afara ciclului mitic şi legendar (adică eroic) "33. cit. Majoritatea exegeŃilor precizează savantul francez . 279 33 Ibid. Patzer (Die Anfdnge der Griechischen Tragodie.) Prin urmare."30 Dacă lucrurile stau aşa. care se dezlănŃuie iarăşi şi iarăşi într-o lume de imagini apolinice. în De Tragoedia et Comoedia.ca un cor dionisiac.considerăm tragedia greacă . Evanthius. p. al vinei. (ConcepŃia va fi reactualizată. scrie Rachet. 1911) susŃine că „tragedia a fost influenŃată. ci mecanismul cosmic care-l absoarbe. 1962) consideră că „tragedia provine din ditiramb".asociază tragedia cultelor chtoniene. Să revenim. trebuie reconsiderată relaŃia dintre mecanismul tragic şi individ: tragic nu e individul. în structura ei. 213 31 Apud Rachet. bucuria de a nu greşi. însă se dezvoltă paralel cu acesta. 279) 152 . op.sugerează măreŃ Nietzsche . 44 34 în: Neue Jahrbuch fur Klassisches Wissenschaft. acum. tragicul e . afirmă că „tragedia a fost la început un simplu poem cântat de Cor.

protagonistul atâtor tragedii. cit. al greşelii). studiat şi de către Rene Girard38. în al doilea. op. la origini. în jocurile cu temă de patimi din complexele resurecŃionare. op. şi în dithyrambos. sau trebuie. cit. în vreme ce Fernand Robert36 atrage atenŃia asupra aspectului lustral al tragediei. că el presupune o „selecŃie victimală relativă"39. exspaŃializată simbolic printr-un brâu de culpabilizare (rolul vinei. marcând separarea comunităŃii de spectacolul care i se prezenta. originea tragediei trebuie „căutată îndeosebi în riturile catartice şi în sacrificiul ritual al Ńapului ispăşitor. un conŃinut ritualic. 279) 37 Rachet. în prealabil. victima trebuie să fie „străină" de grup (Oedip. Belles-Lettres. prin care majoritatea sancŃionează minoritatea. că mecanismul de purificare se desfăşoară în contextul unei acumulări interne de tensiune la nivelul grupului (teza din ViolenŃa şi sacrull). Bnde. Din acest punct de vedere. Paris. spectacolul expulzării răului acŃionând benefic asupra grupului. şi. corespunde perfect paradigmei). 1964. atât de des menŃionat de către Aristotel.. p. ca formă de manifestare a cântului tragic. Li se adaugă riturile cathartice colective de expiere şi purificare.. cit.morŃilor şi al eroilor"35. Aix-en-Provence. ar avea următoarea desfăşurare: formele incipiente ale tragediei de mai târziu apar în riturile funerare chtoniene. op. 1963.. p. p. daimonice. trebuie admis că mimesisvl. Bernard Grasset. care atrage atenŃia asupra a două aspecte privind mecanismul psihologic al fenomenului: în primul rând. Nici un grec nu se identifica cu eroul de pe scenă. 41 36 Fernand Robert: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie."37 însumând. a avut. Prin aceasta. 1982 39 Ibid. Paris. ecuaŃia. reconstituită. 30 153 . p. focalizat ulterior în conceptul de katharsis: după el. în: Vile Congres de VAssociation G. ideea 35 Rachet. de genul Ńapului ispăşitor (phârmakos). 305-307 (apud Rachet. pp. 43 38 Rene Girard: Le Bouc Emissaire.

532 41 Pierre Chantraine: Le divin et Ies dieux diez Homere. Reputatul Pierre Chantraine41 a extins ideea simulacrului asupra întregii religiozităŃi eline: făcând o distincŃie între theos (forŃa divină personalizată.. „cumulative". cit. Nilsson: The Minoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion. pp. în miezul profund al comportamentului religios elin: prin coerciŃiile consensuale pe care le exercitau. savantul francez remarcă aspectul paradoxal că prin trecerea de la daimon la theos (schema îndeobşte admisă a constituirii piramidei uranice. Geneve. but the scheme of the hero cult was applied to minor deities. trăind ca şi cum zeii ar fi. pp. antropomorfizată) şi daimon ("termen propriu menit să desemneze o putere a cărei personalitate e rău definită"42). De aici rezultă imensa putere de atracŃie a cultelor eroice. cum le numeşte Nilsson43... 536-537: /The hero cult/". care în realitate nu exista. Revenind la demonstraŃia lui Guy Rachet. astfel. p. Martin P. garanŃia unei ordini. la început. originates in the cult of the dead. ed. 1954. Vandoeuvres. Nilsson40 a fost acela care a atras atenŃia asupra faptului că simulacrul a fost un factor constitutiv al cultelor eroice: cultul ignic. 63-67 42 Ibid. poliade).de simulacru fiind intrinsecă jocului tragic. prin care se aduceau ofrande celor morŃi. Simulacrul intra. Prin urmare.. în afara acestui orgoliu. jocul cu temă de patimi 40 Martin P. grecii au schimbat ordinea aglutinantă a daimonicului din straturile străvechi cu dezordinea relativă a religiozităŃii de mai târziu... ed. în: La notion du divin depuis Homere jusqu'a Platon. daemons and also to local and dispossessed gods. 51 43 Nilsson: The Minoan-Mycenaean. who were not found worthy to rank with the real 154 . se pare că. e dificil să te bazezi pe ei. repeta doar ceremonialul originar de înmormântare. p.. cit. poleis au întărit fenomenul. chtoniene. cum aglutinant era şi cultul lui Dionysos. grecii au făcut din Dike (respectul faŃă de zei) un substitut al religiozităŃii ca atare.. Zeii uranici sunt consecvenŃi exclusiv în afirmarea inferiorităŃii omului în raport cu zeul. prin ei înşişi.

scrie Rachet .sensul despărŃirii de cineva. colectivismul corului domina în mod firesc structura: moartea redă individul lumii. prin tema lamentaŃiilor (threnoi) la stereotipizare şi. cu marea forŃă a primordialului. cit.să interfereze cu dionisiacul în secvenŃa apodemică. acest joc funerar a interferat cu coregrafia cultului eroic. cu cel cathartic. i s-a conferit identitate. op. Ulterior demonstrează Guy Rachet -. până la viitoarea-i „sosire". 78 155 . Se pare deci că Thespis a închipuit o mască pentru actor. chiar la o sufocare prematură. pentru a fi recunoscut de către spectatori.. lamentaŃia însoŃea despărŃirea dureroasă de zeu. şi structura de mentalitate care l-a eroizat ulterior pe Iisus: până şi măgarul. funcŃia fiind mai importantă decât persoana (teza lui Harrison). extatică. şi ale cărui «patimi» le juca." avea . ea sa „salvat" prin asimilarea 44 Rachet. purificator. suprapunerea însemnând totodată şi diseminare: daimonul impersonal iniŃial a primit nume. adică pentru el însuşi. registrul thanatic interferând. pe care intră eroul martir al creştinismului în Cetate. deci. cum spunea Nietzsche. a fost identificat în străvechile rituri daimonic-resurecŃionare. In stratul originar al jocului tragic."44 Prin această suprapunere se detectează cu claritate dualismul structural al tragediei: condamnată. A ajuns . despărŃirea de el era.după părerea mea . prilejuită de epifanie. aceasta a presupus introducerea măştii: prin mască. aici.ca şi ritualul lustral al phârmakosulvi. universului. Apodemia investea zeul cu puterea magică. „. exarhul putea lua identitatea eroului cu care dorea să se identifice. nu frenezia fericită. nu epidemică a acestui cult: la origine. invocat de Fernand Robert . vremelnică. îl uneşte.că în secolele VII şi VI personajele din cor şi exarhul nu erau mascaŃi. de altfel.. Formal. reprezentările de pe vase ne arată clar .gods. al expulzării cuiva. p.. eventual. Este. daimonică a resurecŃiei. pentru a se încarna în personajul eroic pe care îl reprezenta.

După ştiinŃa mea. „găsindu-şi firea adevărată. Pe de altă parte. deja citată. ateniene). fie prin prisma reprezentărilor în teatru.fie judecată în sine. Pe de altă parte. scoŃând în evidenŃă faptul că primul citat se referă la „firea" tragediei. coabitarea prezenta avantajul de a se mula pe exigenŃe diverse: într-un prim stadiu. structura jocului tragic (care a rămas în esenŃă neschimbată: om excepŃional + greşeală + vină + predestinare + moarte + miasmă etc.inepuizabilului material epic al ciclului eroic. între structura stereotipă a tragicului şi coeficientul de variabile pe care reprezentările îl incumbă. insistenŃa. . menite să semene cât mai mult cu eroii locului. 58 46 Ibid. tragedia. în Poetica. Sub aspect reprezentaŃional. cu toate acestea. după părerea mea. Spre finalul cărŃii. . p. probabil. ajungându-se la versiunile pe care le cunoaştem. iar al doilea la manifestările concrete ale acesteia. suferinŃă genetică neîmpărtăşită. ed.. Ulterior (în reprezentările clasice.) a absorbit o variabilă: epicul eroic. de către comedie. Stagiritul pune sub semnul îndoielii desăvârşirea de sine a aceleaşi tragedii: „Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şi-a dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracterele-i proprii. 45 Aristotel: Poetica. a lui Aristotel pe „transformările" neîncetate pe care le-a înregistrat tragedia. p. DisjuncŃia corespunde ecuaŃiei duale pe care am stabilito mai sus."46 Putem găsi şi o explicaŃie a acestei neconcordanŃe. Aşa se explică.. datorată. cu numai un paragraf mai înainte. trupa itinerantă de satyri-Ńapi (trăgos) îşi aducea obolul regiunii unde îşi prezenta piesa prin adaptarea măştii. Aristotel precizează că. după transformări succesive. 57 156 . întrupate în reprezentaŃii. histrionismul iniŃial a fost cenzurat. Astfel. explicaŃia e neîndestulătoare. cit. se menŃionează mai puŃin că în cartea a IV-a a Poeticii există o subtilă contradicŃie.aceasta-i altă întrebare. caracterului acroamatic al lucrării. a încetat să se mai transforme"45.

Mai interesantă este povestea eroului-rege Newar din India. într-o structură eminamente psihopompă. şi eufemiza substanŃa thanatică. (Ethno-analyse des figurations du visage). Moartea era atât de teribilă. care ne indică faptul că ne aflăm în faŃa unei somităŃi europene a domeniului: Masaue et miroir (1979) şi Dans la peau des autres (acelaşi an).relevă Maertens48 . în acest caz. 256 49 Apud Maertens. cu forŃă daimonică . făcând-o suportabilă pentru cei care o priveau. de pildă . cit. în general. până în momentul în care oamenii s-au gândit să confecŃioneze un stâlp. op. 48 Ibid. despre care se povesteşte că purta masca lui Vishnu. ale travestirii. încât ea nu putea fi privită fără riscul unei destructii iminente. între timp uitată? 47 Jean-Thierry Maertens: Ritanalyses 1. Xoanon-xA să aibă şi el o asemenea semnificaŃie originară.nimeni. Antropologia măştii a fost extensiv studiată de către Jean-Thierry Maertens în primul volum din Ritanalyses47. p.punea o mască.. o continuare a altor două lucrări. demonstrează că obrăzarul era foarte frecvent folosit în complexele resurecŃionare. Editions Jerome Million.  chacun son Janus. cap. deşi nu citează masca din procesiunea tragică. fiinŃa sosită din moarte -una înzestrată. Newar a ucis relatează mitul -. 255 157 . în consecinŃă. V. cu o concepŃie sintetică prea înrobită. p. Maertens. care e a lumii de dincolo. uneori fără voia sa.Anul Nou era venerat sub forma măştii Pehar.. însă. In Tibet. de psihanaliză. n-a reuşit să ofere o desluşire inatacabilă a tensiunii existente între cele două propoziŃii. de fapt. fapt care-i conferea o putere destructivă înfricoşătoare. pentru a-şi ascunde adevărata faŃă. 1987. 24l-324. pp. două funcŃii: întrupa fiinŃa trecută în moarte. care a preluat o parte din puterea divină excedentară a regelui-erou49. Sunt texte fundamentale despre bazele antropologice ale alterităŃii. reprezentând. Masca avea. până acum.

o mare cultură a obrăzarelor. Traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu. Ele permiteau schimbul benefic de sânge dintre generaŃii.. însă. Bucureşti."51 Parcurgând volumul lui Maertens. Egiptul a fost. Ioan Petru Culianu a relevat. în miturile despre Trophonios. cap. iniŃiatul rămâne pentru totdeauna cu o singură fizionomie. gravă. 50 51 Ibid. după toate probabilităŃile. Sullivan (în româneşte de Sorin Antohi) . sarcină ce nu intră. PrefaŃă şi note de Andrei Oişteanu. Cuvânt înainte de Lawrence E. în economia acestei lucrări. 277 52 Ioan Petru Culianu: Călătorii în lumea de dincolo. pp. nemaiputând să mai râdă. pp. Un vestigiu elin al acestei concepŃii îl găsim. Călătorii în alte lumi în Egiptul Antic.Tot resurecŃionar-funerare erau . Intermediarul (ca în cazul tragediei) e simulacrul: „Rolul măştii ancestrale e tocmai acela de a-i convinge pe muritori că moartea nu e moarte adevărată. Ar trebui cercetată. teatre şi zei.. măştile fastuoase ale faraonilor demonstrând că ele erau resimŃite ca făcând parte din recuzita morŃii. despre care se povesteşte că a făcut-o să râdă pe marea zeiŃă în jalea ei prilejuită de răpirea Persephonei. Editura Nemira. 1994 (v. şi celebra mască genitală a Gorgonei din complexul lui Perseus. de altminteri. ne dăm totodată seama că drumul grec până la masca tragică a fost lung şi anevoios: măştile originare ale credinŃelor eline sunt Baubo. în Călătorii în lumea de dincolo52. 4. Marionete. p. relaŃia dintre moarte. în continuarea acestei linii exegetice. prin intermediul morŃii. 276-277 Ibid. masca falică din riturile lui Demeter. prezente în diferite culturi. ei având posibilitatea de a se bucura de ea luându-i locul. cea cernită.precizează Maertens50 . relaŃia dintre mască şi eidolon. mască şi marionete în cultul thanatic al Egiptului Antic. 77-85) 158 .şi măştile ancestrale. unde se spune că după ieşirea din locuinŃa subterană a zeului.

Ltd. în afară de titlurile deja menŃionate. Burkert nu trebuie uitată. Walter Burkert. în ambianŃa intelectuală a acestei ultime lucrări . Structure ană History in Greek Mythology and Ritual. University of California Press. Orpheus and Greek Religion. Paris. Eroicul numeroase elemente de morfologie şi sintaxă au fost deja sugerate. voi evita să repet titlurile pe care le-am dat deja în cazul orfismului (v. Oxford. Ceea ce ne va interesa aici e sintaxa binară a ritului. să reluăm întreaga problematică a ritului dionisiac. dedicat Cosmogoniilor): cum ştim deja. W. orfismul şi dionisiacul interferează. v. deja citată. simultan. cel integrativ. C. Payot.iniŃiere şi sacrificiu totodată -corespunde perfect acestei sinteze binare: el este. 1896-l909.şi a teoriilor despre sacrificiu. Aşadar. ar trebui să fie repetate.RITUL DIONISIAC [Pentru bibliografia orientativă a temei. Princeton University Press. îl integrează. în vreme ce prin antistructuri ea se eliberează de excesul de sacralitate acumulat prin intermediul primului tip de rit. în rândurile care urmează. C. 1976. at the Clarendon Press.Los Angeles . inevitabil. 1935.celebra Homo Necans a lui W. K. Methuen Co. London. Berkeley . comunitatea asimilează sacrul. Translated from German by Ralph Manheim. cu atât mai mult cu cât în fragmentul preluat din De la Herakles la Eulenspiegel. în coregrafia 159 . Henri Jeanmaire. Bollingen Series LXV-2. The Cults of the Greek States. I-V.] Nu ne propunem. desigur. în general . Lewis Richard Farnell. Histoire du culte de Bacchus. Archetypal Image of Indestructible Life. structuri şi antistructuri prin comportamentul său cotidian: prin intermediul structurilor. conform căreia o societate indoeuropeană generează. Kerenyi. Dionysos. care corespunde demonstraŃiei lui Victor Turner. 1951.London. supra. Dionysos. motiv pentru care unele titluri. A Study ofthe Orphic Movement. în cap. Ritul dionisiac . nu numai la nivel cosmogonic. Guthrie. 1979.

Ceva similar s-a întâmplat în cetatea greacă cu edictul parhesiei. şi situarea participanŃilor într-un perimetru de imunitate ritualică. oratorice sau comportamentale care. la sfârşitul ritului. sacrificantul este „consacrat". ceea ce înseamnă izolarea de comunitate. prin intermediul căruia se reglementa imunitatea ritualică a râsului. (Cf. unui improvizator i se îngăduiau licenŃe vestimentare. de fapt. în condiŃii „normale" de viaŃă ar fi sever sancŃionate. se trezesc din transa iraŃională prilejuită de participarea la rit (mania. ceea ce înseamnă. de expulzare.completă. ea nu va putea fi pedepsită. îmbrăcând piei de Ńap şi vrejuri vegetale. sub efectul „nebuniei" ritualice (mania). de reagregare. W. ceea ce înseamnă.şi în viaŃa de fiecare zi -după ex-teritorializarea şi extemporalizarea pe care a prilejuit-o mitul. care corespund unei rezultante finale a neutralităŃii sacrale: la „plecarea" lui Dionysos (ocultare). unde socialul şi politicul impun riguroase limite de comportament. aceasta se realizează prin anularea. în cazul ritului dionisiac. exteritorializarea şi ex-temporalizarea se petrec prin intermediul exuberanŃei epidemice: în momentul epifaniei zeului. ambele rituri de care ne ocupăm: cel de iniŃiere şi cel de sacrificiu. pe timpul ritului. al consecinŃelor acesteia (ekstasis. Beare. participarea presupune exteritorializarea (neofiŃii sunt duşi în afara comunităŃii. ceea ce se întâmplă. ekstasis). una integrativă şi o alta opusă. The Costume of the Actors in 160 . Concret. urmată. că ei se întorc în comunitate . altfel spus. comediei şi a comportamentului histrionic spectacular: aflat sub incidenŃa parhesiei. participanŃii „revin" la realitate. şi victimei sacrificiale). enthousiasmos) o slujnică se poartă ireverenŃios. Coregrafic. viitorii participanŃi la rit regresează simbolic într-un stadiu pre-civilizatoriu. implicit. regăsim. a identităŃilor sociale şi politice de ierarhizare sau departajare: dacă. un rit cu dublă deschidere. aici. în ambele. aşa cum s-ar întâmpla dacă lipsa de cuviinŃă s-ar petrece în viaŃa de zi cu zi.

No. până la o „nouă venire". într-un moment de surescitare iraŃională. apendice critic de Teodor A. 1942. 2002. fiind reluat în Transylvanian Review. Cluj. 4. 1954. Apodemia era un rit simili-funerar. 2. 3. comentar. la sfârşitul acŃiunii.) Ritului exuberant de întâmpinare a zeului din sărbătorile dionisiace (epidemia) îi corespunde apodemia din coregrafia finală a ritului. traducere. structura fiind foarte bine pusă în evidenŃă de către deja menŃionata piesă a lui Euripide. în care. cetatea Theba se pregăteşte efectiv de funeralii. 53 Pentru toate citatele din această lucrare am folosit ediŃia bilingvă Germania lui Tacit. Voi. într-o traducere în limba engleză pe care i-o datorez lui Bogdan Aldea. capitolul şi pagina din ediŃia românească. Bacchantele.şi ea -sintaxa sacrificiului şi a iniŃierii: este vorba despre un obicei religios. voi. Introducere. 1/2. solii trimise de toate popoarele de-acelaşi sânge s-adună într-o pădure sfinŃită prin semnele cereşti ispitite de la * Eseul a apărut iniŃial în Caietele Echinox. la fiecare citat vom preciza. voi. New Series.Aristophanic Comedy. pp. „cei mai vechi şi mai de viŃă dintre Suebi"53. text. prin intermediul căreia comunitatea se despărŃea de zeu: îl expulza. XI. 2001. Naum. In acest fel. care combină . Semnonilor. în paranteză. cetatea îşi redobândeşte echilibrul. în Germania. -Apr. nr. atribuit de către Tacit. profesor la Universitatea din Cluj-Sibiu [Sibiu]. regele Pentheus fiind ucis de către mama sa. Pentru a nu îngreuna inutil lectura cu o escaladă de trimiteri la sfârşitul textului. Jan. SpiŃa nobilă a Semnonilor şi vechimea neamului lor spune Tacit . 64-75. Agave. prin „expulzarea" excedentului sacral.„e întărită de religie: în zilele hotărâte. participanŃii jeleau. 161 . O IMAGINE DIN TACIT* Vom încheia cartea de faŃă încercând să desluşim substratul ritualic al unei imagini nord-europene. The Classical Quarterly.

fiindcă traducerea în limba română ar putea sugera analogii cu Dumnezeul Noului Testament şi al creştinismului. Prima dintre ele vizează accepŃiunea „Dumnezeirii" şi a veneraŃiei acesteia.) Din pasajul imediat următor. înŃelegem că această pătrundere se poate solda şi cu un eşec. Dimpotrivă. ei le închină dumbrăvi şi păduri şi pun nume de zei acelei taine pe care o văd 162 . nici a-i plăsmui în chip de om nu se potriveşte cu măreŃia Celor de sus. în meandrele demonstraŃiei noastre. sălaşul unei religiozităŃi de tip stihial. care ne va călăuzi. trebuie să ne gândim mai degrabă la „sacralitate". dintr-un pasaj citat mai sus. ucigând un om în numele obştii. părăsirea pădurii de către ei fiind supusă unor restricŃii ritualice precise: „Dacă pică jos. şi să lămurim o dilemă de ordin general. la „energie divină". 73) Fragmentul care interesează demersul nostru e acela care urmează: „Ei îşi arată evlavia pentru această pădure sfântă şi altfel: nime nu intră-n ea decât numai legat cu lanŃuri. unii participanŃi cad şi nu mai pot continua drumul. destul de imprecis. şi semnificaŃia generală a lanŃului în contextul de faŃă. la germani. nici să se scoale singur: el iese din pădure rostogolindu-se pe pământ.strămoşi şi printr-o cucernicie străveche şi. înainte de a purcede la drum. aniconic: „Germanii cred că nici a-i închide pe zei între pereŃi." (ibid. nu-i voie nici să-l ridice alŃii. se cuvine să precizăm însă câteva consideraŃii legate de pasajele tocmai citate. împlinesc rânduielile îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare. deci o antropomorfizare. termen care exclude orice sugestie de antropomorfizare. fiindcă." (XXXIX. ca un supus care mărturiseşte puterea Dumnezeirii. Tacit foloseşte „numinosul" pentru a defini divinitatea în textul latin.) Eseul nostru îşi propune să sugereze motivul de ordin ritualic pentru care Semnonii intră în pădure legaŃi cu lanŃuri. intrând înlănŃuiŃi în pădurea sacră. unde autorul latin precizează foarte limpede că pădurea sfântă este." (ibid. interpretare confirmată şi de către un pasaj anterior.

este zeiŃa despre care se spune că a aflat numele secret al marelui zeu Ra. 35). „pe vremea fericitului Vespasian" (ibid.). nu exoteric.numai în evlavia lor. „fără linguşire şi nici cu gândul de a [o] face zeiŃă" (ibid. zeiŃă al cărei „semn" e „înfăŃişat în chip de corabie liburnică". la „taină". sugestia fiind că aceasta din urmă este mai reprezentativă decât cea dintâi. VlăduŃescu. prezenŃa ei fiind. pe care o venerează Suebii. ale cărei mesaje ascunse sunt mijlocite prin intermediul unor femei cu înzestrări profetice. fie prin şiretlic. PostfaŃă de Ghe. Albruna nu este zeiŃă. 54 DicŃionar de mitologie generală. pp. cel mai cunoscut din mitologie. 255-256 163 . 1989. Bucureşti. ceea ce arată „că-i venit de peste mare. Ca o consecinŃă. aşadar. în detrimentul practicilor exoterice. ceea ce trimite în mod firesc la o religie de tip ezoteric. 33). ea fiind Ńinută la „mare cinste". Nici Tacit nu face distincŃiile necesare.). 36-37) „Taina" „pe care o văd" este. sau că „o parte din Suebi înjunghie şi Isidei" (VTII. Isis." (IX. cât se poate de legitimă în contextul unei credinŃe care privilegiază ezoterismul „ascuns". dificultate pe care o numeam mai sus „dilemă de ordin general". 35). în latină. Mitologia germană clasică. dacă ne gândim numai la complexul Isis-Osiris-Horus. Aniconismul se complică parŃial atunci când Tacit precizează că germanii „la războiu duc nişte chipuri şi semne pe care le scot din pădurile sfinte" (VII. Referirea la Isis poate părea inexplicabilă în desişul unei sălbatice păduri suebe. pe care o avem aici. fie punându-i zeului un şarpe în cale. Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică. „socotită zeiŃă la foarte mulŃi dintr-înşii". dintre care Tacit menŃionează (VIII. „secretum". scopul stratagemelor fiind acela de a dobândi supremaŃia magică asupra universului. Abia aici apare dificultatea metodologică majoră a demersului nostru hermeneutic. Vin (35). detaliu clar precizat în cap. 35) două: Veleda şi Albruna. cum precizează Victor Kernbach54. este zeiŃa care face tranziŃia de la evidenŃă la „secretum"." (IX. fiindcă Isis.

pe care autorul Germaniei nu le menŃionează. Nici stihialitatea aniconică. s-a pierdut. fiind citat cu prilejul dezbaterii schimbului de populaŃii ce s-a petrecut între germanii cei viguroşi şi Gallii „cei moleşiŃi" (ibid. de mixajele adesea imprevizibile ale substratului lor ritualic? Răspunsul la aceste întrebări e foarte dificil de dat. pe stoicul Posidonius din Apamea (125-40). Tacit îşi începe relatarea precizând că „toată Ńara Germaniei se desparte de Galii. 25) prin graniŃe fluviale naturale. 13-l8). facilitată de eterogenitatea popoarelor al căror obicei îl descrie şi. Thor sau Balder au caracteristici formale precise. dimpotrivă: Oddhin. din Istorii. de mai multe ori. pe Strabon şi pe Sallustius. non-reprezentaŃională nu este specifică acestei religii. legată de Caesar şi de lucrarea acestuia. recognoscibile de către toŃi. ca gaj al armoniei magice şi al puterii ordonatoare a tuturor lucrurilor.aşa cum o avem în Edda. însuşiri fizice bine definite. fiindcă nu le consideră 164 . Caesar oferă informaŃii esenŃiale despre cultul druidic. 57). estompată apoi. cum sunt Rinul şi Dunărea. Guido A. de ReŃi şi de Pannoni" (I. nu menŃionează dualismul ritualic prilejuit de ezoterism: obligaŃia cuiva de a trece de „învelişul fenomenal" al persoanei „profane". întâi. Marele Caesar e numit de către Tacit „summus auctorum" (XXVni. Cu toate acestea. unde tratează despre germani. ne putem pune întrebarea: care e religia germanică de care vorbeşte Tacit? Nu cumva se află el în posesia unei confuzii de tipologie. Vili. în De Bello Gallico (cartea a Vi-a. ca precursori. motivele putând fi cel puŃin două. Toate acestea fiind stabilite. mai ales. Tacit nu intră pe un teren nedesŃelenit. Călcând în Germania. ExegeŃi foarte serioşi îi citează. pe parcursul lucrării. Ve. cum nu sunt ezoterice nici faptele legate de existenŃa sa. 59). frasinul cosmic care susŃine lumea. nu e nici el ezoteric. „secretă". semn că el operează o distincŃie etnică evidentă între gali şi germani. Yggdrasil. a cărui carte a IH-a. cu excepŃia relativă a runelor pe care le deŃine Oddhin.. De Bello Gallico. pentru a ajunge la o esenŃă „tainică". Mansuelli55 e de părere că „pentru romani. Această distincŃie are şi o rădăcină culturală precisă. deosebirile dintre gali şi germani nu erau deloc vizibile".

însumând cele spuse mai sus. îndată ce s-au făcut mari. Buc. II. populaŃie fioroasă. 56 Rit deloc singular. London and New York. şi numai de către vreunul mai îndrăzneŃ. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. Ed. druidismul fiind. XXX. că Tacit opera o distincŃie etnică netă între Galii şi Germani. Traducere de Alexandra Slavu. tipic gallic. Meridiane. înzestrată cu un mare procent de verosimilitate. mai rar. menŃionarea sa în contextul religiozităŃii germanice fiind inadecvată. închinat şi dat ca un fel de zălog 55 CivilizaŃiile Europei vechi.esenŃiale pentru obiceiurile religioase pe care le descrie. astfel. ce-i drept. ahtiată de sânge: „Ceea ce se obişnuieşte şi la alte popoare germanice. în concepŃia sa. anume ca. 52 ■ I 56 O asemenea suprapunere apare şi în masiva lucrare colectivă The Celtic World. în cap. că el opera aceeaşi distincŃie şi în cazul credinŃei religioase a germanilor. pe care senatul l-a pus sub poprire. însă) e unul de ordin politic: în perioada scursă între Caesar şi Tacit romanii au interzis druidismul (sub Tiberius). p. a unor graniŃe naturale asigurătoare. Cel mai probabil este. Celts and Germans in the Rhineland) 165 . Edited by Miranda J. 1978. să-şi lase păr şi barbă şi să nu-şi lepede chipul acesta. 1996 (v. Al doilea motiv (puŃin probabil. Green. la Chatti a ajuns un obicei primit de toŃi. de altfel. Tacit descrie un dualism comportamental la Chatti. cap. demersul nostru se legitimează doar dacă acceptăm această suprapunere. Astfel. însă. cum aflăm. prudenŃa autorului fiind. majoritatea cultelor descrise în Germania fiind de provenienŃă celtică. Routledge. tot din Germania. subliniată şi prin existenŃa. voi. justificată: se cuvine să taci despre un obicei fascinant. pe teren. fiindcă e singura în stare să explice coerent structura iniŃiatică a ritului cu lanŃuri descris de către Tacit. Nu este la fel de sigur.

63) Dobândirea „vredniciei faŃă de părinŃi" doar prin iniŃiere eroică. tot aşa cum vâscul. Note. nerecunoscut ca atare. până ce se dezleagă ucigând un duşman. în detrimentul celui natural.] în public. însă are un corespondent tulburător în De Bello Gallico. I când pământul însuşi se scutură de impuritatea neagră a tinei. Bucureşti. 1 166 . pe care-o poartă ca pe o cătuşă. germanul se 1 eliberează prin luptă sau prin acte sacrale. studiu I introductiv de Cicerone Poghirc. vom recurge la sistemul de trimiteri sugerat la nota 1. Războiul civil. 1 „ascuns" în coaja vegetală a stejarului. ceea ce presupune privilegierea parentajului simbolic. ca şi în obiceiul germanilor de a-şi „dezveli" fruntea după omucidere.şi un însemn exterior al acestei legări vremelnice: „Cei mai viteji au şio brăŃară de fier (ruşine la neamul acesta!). 1964. 221) 57 în ambele cazuri de parentaj descrise mai sus. îşi eliberează fiinŃa pură odată cu venirea iernii. sau în cel I legat de purtarea „ruşinoasă" a unei cătuşe de fier. socotesc ruşinos faptul ca un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenŃa tatălui său.n. Editura ŞtiinŃifică. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. unde marele comandant de oşti menŃionează următorul obicei ciudat al gallilor: „în privinŃa celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în faŃa lor [a părinŃilor . la un dualism ritualic de tip iniŃiatic: „ascuns". Şt." (63) Există . B. „învelit" de | pilozităŃi înfiorătoare. ceea ce duce. note şi indice de Janina Vilan Unguru. cultural.consemnează Tacit ." (18. „învelit" de frunzele i perene ale verii. n.vitejiei războinice. şi sunt vrednici de patrie şi de părinŃi. nu mai apare nicăieri în Germania.. se sugerează 1 în mod limpede că existenŃa cuiva este definită calitativ prin eliberarea de coerciŃiile simbolice respective. Pentru 1 facilitarea lecturii. 57 Războiul galic. „încătuşat" de un inel de fier." (XXXI. decât după ce ucid un duşman: pe prada cruntă de sânge a acestuia ei îşi dezvelesc fruntea şi spun că numai arunci au răscumpărat preŃul naşterii lor. Traducere. din nou. dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apŃi să poarte armele.

aici. Mircea Eliade. 114-l54 59 Die Religion des Semnonenstammes.spune mai departe Eliade . nu există nici un indiciu în Edda că sensul existenŃei ar fi.„din toate aceste rituri se desprinde existenŃa unei atitudini servile a credinciosului. Humanitas. Closs59. fiindcă . Ragnarb'kul. găsite sub coroana falnică a frasinului cosmic Yggdrasil. luminos al zăpezii. atunci când descrie intrarea înlănŃuită a germanilor în pădure. Prin definiŃie. în cazul acesta. fiindcă sensul escatologiei nu este. de eliberare sacrală din chingi corporale vremelnice. acela de a „elibera" esenŃa „pură" a copacului Yggdrasil din excrescenŃele mundane care l-au „învăluit". Cum e şi firesc. IV. funia fiind legată de puterea magică. pp. 1994.dobândindu-şi autentica esenŃă în albul străveziu. Toate aceste distincŃii ne duc din nou la convingerea că Tacit are în vedere un rit de substrat celtic. care se comportă ca un 58 Traducere de Alexandra Beldescu. Mai precis. pe care Odhin o dobândeşte prin posesia simili-şamanică a runelor. totală a universului. aici. ceea ce nu înseamnă că discuŃia nu rămâne deschisă. exclude din start asimilarea acestor culte cu Odhin. funia nu e un accesoriu vremelnic de care te desprinzi. dualist. Ed. tradus drept „zeu al funiei". unul de tip iniŃiatic. care consideră ritul ca „o dovadă de supunere faŃă de divinitatea naŃională". Sensul iniŃiatic. Pe de altă parte. Haptagud. pp. 549-673 167 . fiindcă la Odhin semnificaŃia exorcizării ritualice lipseşte. Salzburg-Leipzig. ci o permanenŃă a puterii. debilitate la care zeul nu consimte. pasajul lui Tacit n-a scăpat atenŃiei scrupuloase a exegeŃilor. in: Wiener Beitrăge zur Kulturgeschichte und Linguistik. „Zeul legatar şi simbolismul nodurilor58) se mărgineşte să-l citeze sumar pe A. în Imagini şi simboluri (cap. „Eliberarea" de aceste „funii" ar scădea puterea cosmică lui Odhin. 1936. Bucureşti. „amurgul zeilor" se opune oricărei „purificări sacrale" de tip dualist. O altă explicaŃie nu întrezărim pe moment. mai precis cu unul dintre numele acestuia.

în cap. La o adevărată desluşire putem ajunge. Eliade. al marelui Caesar. cât şi în cel deja citat. Aceşti cai. cit. 130-l31 61 Les religions orientales dans le paganisme romain. indicând. DivinaŃia cailor este -spune autorul nostru . după ce îi înhamă la un car sfânt. Paris. IV-e.sclav sau ca un captiv în faŃa stăpânului". Dacă în acest din urmă caz catharsisul dualist este evident. albi şi nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni. Eliade. puŃin pe ocolite. şi când consideră că el aparŃine cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian. având centrul în regiunile Sudului. Interpretarea pare slabă. sugestia lui Closs cum că obiceiul semnonilor de a intra înlănŃuiŃi în pădure trebuie să fi aparŃinut cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian se cuvine a fi cercetată în amănunŃime."60 F.. pornind de mai departe. 129 168 . insuficientă. pe care nu îl găsim la alte popoare: „Un obiceiu numai al acestui popor este să cerce şi presimŃirile şi prevestirile cailor. Tacit vorbeşte de divinaŃia cailor pe care o practică germanii. p. pp. în paralel cu consultarea sorŃilor făcuŃi din mlădiŃe vegetale şi cu aceea -foarte bine cunoscută romanilor . o „eliberare". fiindcă mai departe Eliade menŃionează că „Closs are probabil dreptate când atribuie ritualul semnonilor influenŃei ilire. fiindcă indică o reconversie ritualică. însă. în care mystul avea mâinile legate la spate cu o funie"62. citat tot de către Eliade. sunt hrăniŃi pe socoteala obştii tot în pădurile şi dumbrăvile acelea. preotul şi regele sau mai-marele obştii 60 M. desprinse din zborul aleatoriu al păsărilor. cit. participarea la cult „dezlegându-l" pe individ de „cătuşele" (legăturile) existenŃei sale mundane. 1929 62 M. o prea rapidă lectură a sursei. X (37).a semnelor augurale cereşti.un obicei tipic german. probabil. menŃionează similitudinea cu „ceremoniile mithraice de iniŃiere. ale cărei urme estompate le găsim atât în textul lui Tacit. op. op. urmând să scape de ea în momentul desăvârşirii actului ritualic. Cumont61.

aşa cad la învoială. în De Bello Gallico. Dualismul religios se reproduce aici printr-un accesoriu de rit.. Şi nici o altă prevestire n-are mai mult crezământ decât aceasta. pentru a decide soarta lor viitoare." (X.merg pe lângă ei şi iau aminte la nechezatul şi sforăitul lor. ci şi la fruntaşi: în adevăr. încât noaptea precedă zilei.. ci după cel al nopŃilor.precizează 169 . ei sunt albi. în care Tacit vorbeşte despre obiceiul germanilor de a Ńine sfat în pădure. că germanii numără timpul nu după succesiunea zilelor. şi unii şi alŃii socotesc că preoŃii sunt servitorii zeilor. ci după cel al nopŃilor. numărul zilelor. aşa pun soroacele. VI. legând-o de un obicei druidic şi de prezenŃa unui zeu cosmocrator." (18. la care cromatica interesează mai puŃin." (XI. folosiŃi în treburile zilnice sau la războaie. XI (39). 39). căci atunci cred ei că este începutul cel mai cu noroc pentru orice treabă. ca noi. şi spun că ştiu aceasta de la druizi. ei nu socotesc. Cu acest prilej. într-un scenariu în care albul este superior valorificat tuturor celorlalte culori. ci pe-al nopŃilor. ori când e lună nouă. care nu este al zilei. Vergilius (Eneida. nu numai la popor. Pe de altă parte. spre deosebire de alŃi cai. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel." (XI. Calendarul lor comunitar este selenar: „Ei s-adună laolaltă (afară numai de nu se întâmplă ceva neprevăzut şi fără veste) în zile hotărâte. 541) „îl numeşte .221) Identitatea reală a acestui Dis Pater e foarte puŃin cunoscută. 37) Se remarcă aici că trăpaşii crescuŃi pentru divinaŃie sunt „nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni". parcă noaptea ar trage ziua după sine. ori când e lună plină. Tacit precizează. dar caii ştiutori ai gândurilor acestora. ci al nopŃii: „ToŃi galii afirmă că se trag din Dis Pater. Un pas suplimentar pentru înŃelegerea acestui dualism iniŃiatic îl facem citind pasajul din cap. v. 39) CiudăŃenia calendarului nocturn o remarcase deja Caesar. De aceea determină durata nu după numărul zilelor. spre deosebire de ceilalŃi. când Soarele se află ascuns în bezna cea neagră: „.

Kernbach63 .e.V. în primul rând). 120 170 . Etimologic. s-au serbat. motiv pentru care pacea nu le este pe plac: „Dacă Ńara unde s-au născut / 63 Op." (ibid. din care se naşte generaŃia zeilor Tuatha De Dannan. şi anume că galii împărtăşeau convingerea că ei „se trag" sau se nasc din moarte. Kernbach -„începând cu anul 249 î.n. Jocurile Seculare (Saeculares Luai). p. numele lui Bile vine din silaba bel. pentru a se naşte. lui Pluto (Hades). cit. divinitatea neagră a tenebrelor. Asimilarea se produce mai degrabă prin analogie. ibid. ei trebuie să moară mai întâi. ceea ce explică. notează acelaşi Squire. 51 (prima ediŃie a cărŃii este din 1912!) 65 Squire. 145 64 Mythology of the Celtic People. soŃul psihopomp al marii zeiŃe plăsmuitoare Danu. nu al zilelor. p.«puternicul Dis»". 221). „însemnând a muri"65. pentru a da naştere excrescenŃei pure a vâscului. Dis Pater trebuie să fi fost Bile.n. o dată pe secol. în obiceiurile germanilor..citim în continuare în DicŃionarul lui V. de regulă. în onoarea lui Dis Pater. din întuneric. 1998.) Pentru Charles Squire64. Dacă asociem acestei rădăcini ceea ce spune în realitate Caesar. London. atunci ajungem la singura concluzie posibilă. O consecinŃă îndepărtată a acestei cosmologii inverse este trândăveala eroică a germanilor fioroşi în luptă. oricum . probabil. şi anume că galii „se trag din Dis Pater" (18. putem încheia ecuaŃia spunând că. fiindu-i asimilat. în anul 17 î-e. în faŃa căreia Tacit nu ezită să-şi exprime surprinderea. decât prin suprapunere. tot aşa cum şi stejarul din tradiŃia druidică „moare" în momentul apariŃiei iernii. şi obiceiul lor de a număra trecerea timpului după numărul nopŃilor. Senate. însoŃite de sacrificii nocturne de răscumpărare. p. Făcând analogie cu toate riturile similare de purificare pe care le cunoaştem (orfismul. Principala preocupare a bărbaŃilor germani este aceea de a participa la războaie. cele mai spectaculoase jocuri din acest ciclu s-au desfăşurat sub împăratul Augustus..

însă.rare. pe firul principal al interpretării noastre. trecând toate vitele prin pasajul dintre ele.cum o numeşte Tacit . legat de rădăcina bel. duală: cataleptici. desigur -de tihnă: „Când nu se duc la războaie. dedaŃi somnului şi mâncării. grija casei. Ştefan Borbely. ei zăbovesc nemişcaŃi. Logica firii lor este. înseamnă „a muri". din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde" care vine. pentru a se alătura armatei crescânde a Asenilor. cum aminteam. Acesta e comportamentul pe care îl descrie. dar mai mult stau degeaba. dar şi pacea atât de urâtă. bătrânilor şi celor neputincioşi din casă. Dacia. 2001) 171 . Eroi păduratici. hibernând ursulin. extrem de puternici. De bel se leagă marea sărbătoare celtică Beltain. cu o forŃă ce rivalizează. de la 1 mai. care. ei stau toropiŃi. a căminului şi ogoarelor o lasă-n seama femeilor." (XV. şi 66 Pentru lămuriri suplimentare. Cu acest prilej.66 Să revenim. Cluj. druizii aprindeau două mari focuri. cu aceea a fiarelor. prin urmare. îşi petrec viaŃa şi cu vânatul. Berserkirii se diferenŃiază de Einherjari prin refuzul de a urca îh Walhalla.e un comportament stihial tipic de luptător ursuz german.stă în toropeala şi îndeletea unei păci îndelungi. Sălăşluind în păduri adânci. 43) „Tâmpeala de lene" . până când vreo luptă nu-i trezeşte. ci confirmă complexul „naşterii din moarte" pe care l-am sugerat mai sus. De la Heraldes la Eulenspiegel." Ciudată este însă comportarea lor în momentele . Eroicul (Ed. mulŃi dintre tinerii de viŃă se duc la acele naŃiuni care bat vreun război: aceasta o fac şi pentru că neamului acestuia nu-i place odihna. v. până când un rost de bătălie nu le toarnă din nou sânge puternic în vene. „ca de pe altă lume". sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanŃierii prin foc. iar ei se tâmpesc de lene. oarecum surprins. nu-i cheamă la viaŃă. Tacit: nu e nimic neobişnuit în el. de Berserkir. Ciudată nepotrivire a firii lor: aceloraşi oameni să le fie aşa de dragă şi lenea.

în eroare. unde calendarul era împărŃit în două. trebuie să facem calculul pornind de la sărbătoarea Samain. iar cealaltă jumătate. deşi lucrarea . şi Beltain. la 1 noiembrie. o jumătate de an fiind dedicată zilei. p. 434 172 . considerată începutul Noului An la celŃi. In: The Celtic World. 437 că „toate sărbătorile din calendarul celtic erau în esenŃă sărbători ale focului. 1996. să nu fie asociat cu bel („a muri"). London and New York. la 1 mai. ca sărbătoare ignică a emergenŃei vegetaŃiei. dar era şi momentul în care oamenii puteau trece în lumea de dincolo. nopŃii. exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. prin porŃile vremelnic deschise. 67 în esenŃă. ceea ce duce la o asimetrie calendaristică. 436 sq. Beltain.) marchează la celŃi intrarea în întunericul solar. Dincolo de toate aceste detalii. p. 68 Era momentul în care zeii „se jucau cu oamenii".nu sugerează o asemenea derivaŃie. şi detaliile nu ne-ar ajuta prea mult. Lughnasa (dedicată marelui zeu Lug) la 1 august. Prin tradiŃie. întreprinderea fiind extrem de periculoasă şi cu consecinŃe nefaste. întinzându-le diferite curse. Routledge. Nu ascund că simplul calcul calendaristic poate induce. Beltain. ajungem la concluzia că sărbătoarea orgiilor de foc. ni se pare improbabil ca numele sărbătorii. ajungem la concluzia că între ele nu sunt 6 luni. întunericului.vor scăpa de boli. dacă autoarea nu ar menŃiona la pag. legată de forŃa de lustraŃie a focului. aici. 1 nov. Cu toate acestea." De aceea. nu poate fi uitat că Beltain marca sfârşitul semestrului nocturn la celŃi. ca sărbătoare a primei recolte. e vorba de o sărbătoare resurecŃionară.foarte prudentă în probleme de hermeneutică ritualică sau religioasă .. Edited by Miranda J. Făcând un simplu calcul. luminii. Green. de la 1 mai (6 luni după 67 Apiid: Arme Ross: Ritual and the Druids. Continuând logic ecuaŃia. ceea ce trebuie să remarcăm este că începutul Anului Nou (Samain. intrarea în noapte. de întâmpinare a vegetaŃiei. druizii fiind puternic legaŃi de o magie a focului. 68 Ibid. Prin urmare.

cei atinşi de boli prea grave sau cei care trăiesc în mijlocul luptelor şi al primejdiilor jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. 249). ci după moarte trece dintr-un corp în altul. şi eşuează. e un accesoriu indispensabil al acestei simbolizări. după Caesar. a zilei din noapte.alb. oficiantul se eliberează de el prin intermediul cultului. Astfel. Aici. îşi redobândeşte trupul de tină. pe care o avem la orfici). ale căror coarne sunt înjugate acum pentru prima oară. şi anume că ceea ce avem în ritul iniŃiatic celtic este progresia negru -foc . rit descris de către Plirtiu în Naturalis Historia (XVI. în care. după ei. de a fi ajutat să se ridice. Un rit similar e cel al vâscului desprins de „lanŃul" vegetal al stejarului (arborele de foc!).219) LanŃul. fiindcă -spune autorul latin sărbătoarea tăierii vâscului din arborele de foc e dublată de sacrificarea a doi boi albi." (De Bello Gallico. asociat marelui zeu Ogmios. ajungem la triada sintetică pe care am pus-o la baza eseului nostru.Samain) indică naşterea luminii. această credinŃă e un foarte bun stimulent pentru curaj. 14. ceea ce explică rostogolirea neputincioasă pe pământ. explică interdicŃia celui care a căzut de a se ridica în picioare şi pe aceea. soma/sema. în 173 . De aceea. complementară. Ei cred că nu pot îndupleca voinŃa zeilor decât dacă oferă o viaŃă omenească în schimbul altei vieŃi omeneşti. Dacă nu e suficient de pur. ceremonialul iniŃiatic vegetal e asociat unui sacrificiu animalier. druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere. La aceste sacrificii se servesc de ajutorul druizilor. împletite din nuiele. prin intermediul „pragului" de purificare pe care îl reprezintă focul. corespunzătoare transmigraŃiei sufletelor. druizii credeau: „în primul rând. pe care druidul îl taie cu o secere de aur. Prins în „lanŃul" trupului (pe schema clasică. Ritul trecerii prin foc a fost consemnat foarte devreme. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală. descrisă de către Tacit. deoarece înlătură teama de moarte. de către Caesar: „întregul neam al gallilor este foarte superstiŃios. Şi pentru binele obştesc obişnuiesc asemenea sacrificii.

nestricate de momelile petrecerilor şi de aŃâŃările ospeŃelor. 1985. legată de un loc sacru.interiorul cărora pun oameni vii. potrivit căreia fiecare arbore. Paris. 77) Triada. esenŃa „albă" a copacului. 220) Jean Markale69 derivă această cutumă din povestea teogonică a marilor zei Tuatha De Dannan. dar pe zeii de acolo noi. manechinelor li se dă foc şi oamenii mor învăluiŃi în flăcări. ar avea-o în frunte pe Helena. Romanii îi asemuim cu Castor şi Pollux: ei au aceeaşi putere dumnezeiască. preluată de romani de la greci." (16. şi în special stejarul. pentru a nu fi obligaŃi să se întoarcă. mai întâi.. „. la eliberarea fiinŃei de foc. 73-74 70 Ibid. numele lor Aici.trăiesc îngrădite-n curăŃia lor.. ea trebuind să fie legată de Cad Goddeu („Bătălia Arborilor"). urcat din perimetrul mediteranean. pe care creşte vâscul. Stejarul fiind „arbore de foc". dar e improbabil că aici ar fi vorba de ea sau de vreun substitut. logica iniŃiatică spune că scuturarea „lanŃului" vegetal duce. femeile germane . Payot. Scrie Tacit: „La Nahanarvali se vede o dumbravă sfântă." (XLm. „sosiŃi din foc".. p. care se desprinde prin „moartea" arborelui ilustrată prin căderea frunzelor. oarecum surprinzătoare şi ea. Să-şi trimită-n 69 Le druidisme. Traditions et dieux des Celtes. albă". din care se desprinde. Corespondenta acestei epifanii este simbolistica vâscului. are o energie „concentrată.„nu are nimic de-a face cu solstiŃiul de iarnă sau cu Crăciunul"70. pp. putem înŃelege şi o altă imagine din Tacit. care . locaş de străveche închinare: în frunte e un preot cu veşminte de femeie.precizează Jean Markale . apoi.scrie înfiorat misionarul politic al Romei . nemeton. sora Dioscurilor. în urma poveştii care relatează că ei şi-ar fi ars corăbiile în momentul descinderii de Ńărm. Curiozitatea ne face să ne întrebăm de ce apare aici preotul înveşmântat în femeie? Are acest detaliu o relevanŃă ritualică şi poate fi ea cât de cât înŃeleasă? AdmiraŃia lui Tacit pentru femeile germane e binecunoscută. 162 174 . Ajunşi în acest punct.

şi arunci când îndrăznesc s-o facă. preacurviile sunt foarte puŃine şi pedeapsa lor. pentru a putrezi integral. iar soŃiile îşi urmează bărbaŃii peste tot. 1981. lăsată-n seama bărbatului. purificate prin foc." (XIX. se dă pe loc: cu părul tăiat şi-n pielea goală bărbatul o alungă pe femeie din casă. cadavrul este închis într-un dolmen. bărbaŃii sunt strict monogami. nu ştiu nici bărbaŃii. sub ochii rudelor. 175 . „albite" prin pisare. Editions Jean Picollec. Căci femeia desfrânată n-are nici o iertare. Obiceiul funerar al celŃilor presupune . Apoi oasele sunt decopertate. se compromit comunitar pentru totdeauna: „La un popor aşa mare." (XIX. Acolo nimeni nu ia în glumă păcatele şi a strica pe altul ori a se lăsa stricat nu se cheamă a se da după lume. de unde începe şi fericirea „albă" de după moarte. căsătoria e sacrosantă (XX. 47)." (Vin. înmormântarea fiind interpretată ca o regresie în Marea ZeiŃă Mamă. celebrată prin incinerare târzie (trecere prin foc). femeile de aici nu prea calcă pe de lături. 68 sq. unde este Ńinut şapte ani. prin putrezire: iniŃial. moment în care se consideră că balastul corporal a fost distrus în suficientă 1 La mythologie celtique. ci sacrale: „Germanii mai cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici nu le dispreŃuiesc sfaturile. 49). 47-49) Povestea idilică se deapănă aromitor. dar temeinic. şi-o poartă-n bătăi prin tot satul. 36) Yann Brekilien71 asociază această credinŃă cultului funerar al dolmenelor. nici femeile. cât şi drama sau teama celor cu adevărat importante. nici cu averea. Motivele nu sunt doar sociale. ea nu-şi poate găsi bărbat nici cu frumuseŃea. Tacit scriind cu gândul evident de a trimite mesaje de prihană morală la Roma: fetele se căsătoresc târziu.taină scrisori de dragoste. nici le nesocotesc răspunsurile. Paris. pp.povesteşte Brekilien -„consumarea" integrală a trupului de după moarte. socotind că e de datoria lor să împărtăşească cu ei atât bucuriile clipelor mărunte ale vieŃii. nici cu tinereŃea. Ca o consecinŃă. chiar şi în războaie.

pentru a-şi alăpta copiii. cit. „corbul" (zeul) negru al adâncurilor din Ńinutul Fomoîre. pasărea consacrată zeului luminii Lug. echivalată cu uterul feminin care permite o regresie inversă naşterii: ea va da. moartea fiind asociată unui tărâm insular paradisiac. Mag Melă (Câmpia plăcerii) şi Tir na m-Ban (Tărâmul femeilor frumoase). în timp. deoarece corbul era. iniŃiatică a „corbului alb" se leagă . Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor. pentru a fi încredinŃaŃi focului. 69 73 Op. o semnificaŃie aparte are numele marii zeiŃe.remarcă şi druidicul Jean Markale73 .măsură pentru ca sufletul să se poată desprinde de el. fără a preciza că toată logica iniŃiatică a transformării „corbului negru" în „corb alb" prin intermediul trecerii prin foc îşi găseşte explicaŃia îh eschatologia celtică. 72 în acest ritual de regresie thanatică. p. Se înŃelege de la sine de ce râdeau descătuşat celŃii. dar demonstraŃia e colaterală pentru a o începe acum.. însă. la celŃi. atunci când erau urcaŃi în manechinele de lemn. Balor va da Balaurul din credinŃele noastre (pe o linie genetică de provenienŃă celtică). Sidh e format din Tir na n-Og (Tărâmul tinereŃii veşnice). 8 176 . De simbolistica specială. Danu (Ana sau Commana). cei trei „corbi albi". p. asociat luminii albe şi corbului alb. zeiŃa Gwen („cea albă"). unde oamenii erau aşteptaŃi după ce-şi vor fi consumat „lanŃul" de pământ al întrupării. pe care „oamenii zeiŃei Dana" (Tuatha De Dannan) au trebuit să îl înfrunte.numele marelui zeu Lug. Yann Brekilien explică şi logica teogonică prin care „corbul negru" se transformă aici în „corb alb". cu trei sâni. sustras suferinŃei şi morŃii (Sidh). 72 Ibid. trecându-l printr-un pârjol de foc. Nu putem încheia.

-Apr. 1994 Aristotel: Poetica. comentarii şi note de Sergiu Al. Bucureşti. droit. 4. studiu introductiv. Linear B. I. 1965 Ballabriga. Penguin Books. Yann: La mythologie celtique. Filosofia indiană în texte. Gieben. Relationships and Cult Ritual of the Phaistos Disc.C. Ştefan: De la Herakles la Eulenspiegel. Vechiul şi Noul testament. 1990 Borbely. parente. Alliterative verse. Dacia. 1999 Bowden. Bucureşti. Comitetul Pro România.. Introducere. Alain: Le Soleil et le Tartare. Arme Jules Cashford: The Myth ofthe Goddess. 1971 Biblia. Cluj. traducere şi comentarii de D. 1987 177 . Pippidi. 1993 Bastide. J. 1954. Ed. Editura Dacia. sau Sfânta scriptură. Bucureşti. George.1/2. 2001 Bouche-Leclercq: Istoria divinaŃiei în Antichitate. Editura Symposion. Bucureşti. Economie. Henri de la: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. Arkana.: The Costume ofthe Actors in Aristophanic Comedy. 1989 Bhagavad-Gita. L'image mythique du monde en Grece archaique. Eroicul. Pouvoir. pp. notiŃe introductive. Jan. Editura Meridiane. Paris. Traducere de Claudia Dumitru. 1986 Baring. DivinaŃia elenică (Metode). religion. Amsterdam. 1.. Felix: Miturile lui Homer şi gândirea greacă. 2. Edgar: Cybele The Axe Goddes. Les Editions de Minuit. No. 1994 Beare. New Series. Editura Academiei RPR. adică Dumnezeiasca scriptură. 64-75 Benveniste. Cluj. Traducere de Cristina Dinescu şi Raluca Popescu. Tarka-Samkara. W. Editura Humanitas. societe. Traducere de Natalia Ionescu. The Classical Quarterly. Bucureşti. GBV. Voi. Emilio: Le vocabulaire des institutions indo-europeennes. Traducere de Gala Galaction. Editions Jean Picollec. Bhagavad-Gita. Editura Univers. în.1990 Biblia. Ceauşescu. Traducere din limba sanscrită. 1999 Brekilien. Edition de l'Ecole de hautes etudes en sciences sociales. 1981 Buffiere. Studiu introductiv. Bucureşti. Traducere şi prefaŃă de Gh. Editura ŞtiinŃifică. Gallese (Viterbo). Evolution of an Image. Paris. M.BIBLIOGRAFIE: Alexandrian: Istoria filosofiei oculte. Samkhya-Karika. 1989. 1992 Braga. Corin: 10 studii de arhetipologie.

Editura Nemira. Joseph: The Hero with a Thousand Faces. 1995 Cornford. ed. Pierre: Le divin et Ies dieux chez Homere. Walter: Homo Necans. 1982 Burkert. Penguin Books. Cu o prefaŃă la ediŃia a Ii-a (1949). în: La notion du divin depuis Homere jusqu 'a Platon. Robert Laffont/ Jupiter. N. Studiu asupra cultului dreptului şi instituŃiilor Greciei şi Romei. 2. 1954 Chevalier. London. Pantheon Books. note şi indice de Janina Vilan Unguru. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. University of California Press. Jean Gheerbrant.Burkert. (probabil 1989) Castoriadis. EdiŃie adăugită cu trei anexe despre sex. Francis M. Traducere. University of California Press. Oriental Mythology. Traducere din limba franceză de Dan Petrescu. Garden City. Traducere de Mioara şi Pan Izverna. 178 . Bollingen Series. Francis M. Doubleday.Y. Cornel: La democraŃie athenienne: fausses et vraies questions. 1979 Caesar: De Bello Gallico Războiul galic. Coulanges.: The Origin of the Olympic Games. Bucureşti. cit. reves. Editura Meridiane. Primitive Mythology. nombres. Edited and with a foreword and additional notes by Theodor H. coutumes. nr. Editura ŞtiinŃifică. XVII. Themis. Translated by Peter Bing. Bucureşti. o prefaŃă la ediŃia a IlI-a (1963) şi un cuvânt înainte (1939) al autorului. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. Decembre 1993 Chamoux. Walter: Structure and History in Greek Mythology and Ritual. joc şi război. în relaŃiile lor cu sacrul. Războiul civil.: The Origin of Attic Comedy. Mythes. FranŃois: CivilizaŃia greacă în epocile arhaică şi clasică. a. Filozofie şi cenzură. în: Esprit.London. 1963 Campbell. Alain: Dictionnaire des symboles. Fustei de: Cetatea antică. f. Bucureşti. 1997 Campbell. Los Angeles. 1961 Cornford. 197. The Anthropology of Ancient Greek Sacrificiul Ritual and Myth. Roger: Omul şi sacrul. Occidental Mythology. studiu introductiv de Cicerone Poghirc. Edition revue et augmentee. 1985 Chantraine. 1989 Cornea. Anchor Books. couleurs. Note. Editura Humanitas. Berkeley. Bucureşti. Gaster. Joseph: The Masks of God: 1. figures. în: Jane Harrison. Andrei: Platon. Berkeley-Los Angeles. formes. 3. Vandoeuvres. Geneve. 1964 Caillois. gestes.

1995 Cumont. PostfaŃă de H. 1984 Culianu. Marcel Vernant. O istorie a paradisului. I. Frenkian. Traducere de Margareta Sfirschi. Balmuş. 2001 Diogenes Laertios: Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. 1999 Dumezil. P.Traducerea notelor de Elena Lazăr. 1969 Delumeau. Traducere de Catrinel Pleşu. Litman. Bucureşti. Iaşi. łicu Goldstein. Paris. Traducere de LaurenŃiu Zoicaş.: Gnozele dualiste ale Occidentului. Traducere de George Anania. la Ed. 1929 Delcourt. Aspects mythiques de la fonction guerriere chez les Indo-Europeennes.]: Religiile lumii. C. Editura Academiei RPR. 1996 Delumeau. Polirom. Paris. Deuxieme ădition. Jean Pierre: Vicleşugurile inteligenŃei. Editura Hasefer. IV-e. Litman. Metis la greci. 1998) Dumezil.: Dialectica spiritului grec. Bucureşti. Bucureşti. Jean: Grădina desfătărilor. Marcel: Stăpânitorii de adevăr în Grecia Arhaică Traducere de Alexandru Niculescu. Editura Nemira. Paris. Bucureşti. Bucureşti. Editura Symposion. Ed. Bucureşti. PrefaŃă de Radu Florescu. Traducere: C. Editura Symposion. Grecii şi iraŃionalul. 1996 Delorme. R. Editura Humanitas. Prof. 1996 (prima ediŃie în 1985) 179 . Studiu introductiv şi comentarii de prof. Coordonare: Viviane Prager. E. F. Mărie: Hermaphroditos. Bucureşti. Traducere din limba greacă de acad. Traducere din franceză de HoraŃiu Pepine. 1999 DicŃionar enciclopedic de iudaism. Jean: Chronologie des civilisations PUF. 1997 Detienne. 1983 (reeditată cu titlul original. Georges: Cele patru puteri ale lui Apollo şi alte eseuri. Douăzeci şi cinci de schiŃe de mitologie. Georges: Heur et malheur du guerrier. 1963 Dodds.-R. Bucureşti. Bucureşti.. PrefaŃă de Petru CreŃia. Editura Meridiane. Patapievici. Traducere: Viviane Prager. remaniee. I. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Editura Symposion. SchiŃă a istoriei poporului evreu.: Les religions orientales dans le paganisme romain. Aram M. Flammarion. C.1996 Detienne. Cuvânt înainte al autorului. Buc. Traducere de Thereza Petrescu. Jean [coord. Editura Univers Enciclopedic. Meridiane. Editura Humanitas. Bucureşti.

Traducere de Cezar Baltag. 1977 Durkheim. Librairie Ernest Leroux. 1995 Eliade. 1939 Dumezil. în colaborare cu Serge Sauneron şi Jean Yoyotte (ed. Bucureşti. 1980 Eliade. Editura Univers. Bucureşti. Mircea: Imagini şi simboluri. Dan Sluşanschi. 1978 Eliade. 1995 Dumezil. Editura Humanitas. Editura ŞtiinŃifică. Georges: Mythes et Dieux des Germains. Paris. Cu o PrefaŃă de Georges Dumezil şi un Cuvânt înainte al autorului. Introducere de Radu Florescu. 1998 Durând. 1974 180 . Editura Polirom.De la mitocritică la mitanaliză -. Essai d'interpretation comparative. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. Gilbert: Structurile antropologice ale imaginarului. 1993 Dumezil. Editura Nemira. 1981 Eliade. Gallimard. Introducere în arhetipologia generală. Grisward. Editura Humanitas. Iaşi. Eseu despre simbolismul magicoreligios. Emile: Formele elementare ale vieŃii religioase. ediŃia a Ii-a. 1987 Dumezil. Traducere de Mariana Noica. Gilbert: Figuri mitice şi chipuri ale operei. PrefaŃă de Georges Dumezil. Traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivănescu. 1994 Eliade. Methodologie et histoire des religions. Traducere de Francisca Băltăceanu. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Gallimard. 1978 Durând. Mircea: Istoria credinŃelor şi ideilor religioase. Georges: Mit şi epopee. Bucureşti. Editura Meridiane. Traducere din limba franceză de Irina Bădescu. Bucureşti. Traducere de Alexandra Beldescu.). . Cu o prefaŃă de Gilles Ferreol. 1995 Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. Traducere de Marcel Aderca. Mircea: Tratat de istorie a religiilor. Deuxieme edition revue et corrigee. Paris. Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale. Paris. NRF. Traducere: Magda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu. Gallimard. Mircea: De la Zalmoxis la Genghis-Han. Traducere de Radu Florescu şi Gloria Ceacalopol. Bucureşti. Payot. Mircea: La nostalgie des origines. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Avec un appendice sur La religion des Etrusques. Payot. Gabriela CreŃia.Dumezil. Bucureşti. Paris. Paris. Bucureşti. Bucureşti. Georges: Romans de Scythie et d'alentour. Georges: La religion romaine archaique. Georges: Le roman des jumeaux et autres essais. PrefaŃă şi postfaŃă de Radu Toma. Georges: Le livre des heros. Georges Posener. 1965 Dumezil.

Farnell, L. R. : The Cults ofthe Greek States, I-V, Oxford, at the Clarendon Press, 1896-l909 Farnell, L. R.: The Cult ofthe Heroes, Oxford, ibid., 1921 Festugiere, A. J.: Hermetisme et mystique paienne, Aubier-Montaigne, 1967 Filosofia indiană în texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha, ed. rom. 1971 Finley, John H.: Homer's Odyssey. Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1978 Finley, Moses L: Politics in the Ancient World. (ed. princeps: Cambridge University Press, 1983) Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiară: Politika az âkorban. Forditotta Greskovits Endre. Europa Kbnyvkiado, Budapest, 1995 Foucart, Paul [Francois]: Les Mysteres d'Eleusis. Arno Press, New York, 1975 Frazer, J. G.: Creanga de aur. I-V. Traducere, prefaŃă şi tabel cronologic de Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. BPT, Editura Minerva, Bucureşti, 1980 Freud, Sigmund: 1913, Totem şi tabu. In: Opere, I. Traducere, cuvânt introductiv şi note de Dr. Leonard Gavriliu. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991 Gândirea asiro-babiloniană în texte. Studiu introductiv: Constantin Daniel. Traducere, notiŃe introductive şi note: Athanase NegoiŃă. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975 (aici se află Enuma elish şi Epopeea lui Ghilgamesh) Gennep, Arnold Van: Riturile de trecere. Studiu sistematic al riturilor de poartă şi de prag, de ospitalitate, de adopŃie, de sarcină şi de naştere, de copilărie, de pubertate, de iniŃiere, de logodnă şi de căsătorie, de funeralii, de anotimpuri etc. Traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu. Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu. PostfaŃă de Lucia Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 1996 Gennep, Arnold van: Totemismul. Starea actuală a problemei totemice. Studiu introductiv de Lucia Berdan. Traducere de Crina Ioana Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 2000 Gernet, L. - A. Boulanger: Legenie grec dans la religion, Paris, 1932 Gemet, Louis: Anthropologie de la Grece antique. Preface de Jean-Pierre Vernant. F. Maspero, Paris, 1968 Gernet, Louis: Droit et societe dans la Grece Ancienne. Recueil Sirey, Paris, 1955

181

Gimbutas, Marija: CivilizaŃie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european. Traducere de Sorin Paliga. PrefaŃă şi note de Radu Florescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1989 Girard, Rene: łapul ispăşitor. Traducere din limba franceză şi note de Theodor Rogin. Editura Nemira, Bucureşti, 2000 Girard, Rene: ViolenŃa şi sacrul. Traducere de Mona Antohi. Editura Nemira, Bucureşti, 1995 Glotz, G.: Cetatea greacă. Traducere şi indice de Mioara Izverna şi Pan Izverna. Traducerea notelor de Elena Lazăr. Editura Meridiane, Bucureşti, 1992 Green, Miranda J. (ed.): The Celtic World, Routledge, London and New York, 1996 Guthrie, W.K.C.: Orpheus and Greek Religion. A Study of the Orphic Movement, Methuen Co. Ltd, London, 1935 Guthrie, William Keith Chambers: The Greeks and Their Gods. Beacon Press, Boston, third printing, 1961 Harris, Rendel: The Cult of the Heavenly Txvins, 1906 Harrison, Jane Ellen: Themis. A Study of the Social Origins of Greek Religion. With an Excursus on the Ritual Forms Preserved in Greek Tragedy by Gilbert Murray. And a Chapter on the Origin of the Olympic Games by F. M. Cornford. Merlin Press, London, 1989 Herodot: Istorii. în două volume. Studiu introductiv de Adelina Piatkowski. Traducere, notiŃe istorice şi note de Adelina Piatkowski (cărŃile I şi III), Felicia VanŃ-Ştef (cărŃile II şi IV). Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961 Hesiod: Opere. Traducere, studiu introductiv şi note de Dumitru T. Burtea. Editura Univers, Bucureşti, 1973 Homer. Iliada. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv, note şi glosar de Liviu Franga. Editura Univers, Bucureşti, 1985 Homer: Odiseea. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv şi note de Adrian Pârvulescu, Editura Univers, Bucureşti, 1979 Husar, Adrian: CelŃi şi germani în Dacia romană. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1999 Hynes, William J. William G. Doty (ed.): Mythical Trickster Figures. Contours, Contexts, and Criticisms, The University of Alabama Press, Tuscaloosa London, 1997 Jeanmaire, Henri: Dionysos. Histoire du culte de Bacchus, Payot, Paris, 1951

182

Josephus, Flavius: în AntichităŃi iudaice. I-II. PrefaŃă de Răzvan Theodorescu. Cuvânt asupra ediŃiei, traducere şi note de Ion Acsan. Editura Hasefer, Bucureşti, 2002 Jung, C.G.: Simboluri ale transformării. I: Simbol şi libido. II: Eroul şi arhetipul mamei. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu. Editura Teora/Universitas, Bucureşti, 1999 Kerenyi, C: Dionysos. Archetypal Image of Indestructible Life. Translated from German by Ralph Manheim. Bollingen Series LXV-2. Princeton University Press, 1976 Kernbach, Victor: DicŃionar de mitologie generală, PostfaŃă de Ghe. VlăduŃescu, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989 Kernbach, Victor: Miturile esenŃiale. Antologie de texte, cu o introducere în mitologie, comentarii critce şi note de referinŃă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 Kramer, S. N.: Istoria începe la Sumer. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1962 Kun, N. A.: Legendele şi miturile Greciei Antice. în româneşte de P. Donici şi M. Leicand. Consultant ştiinŃific A. Frenkian. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1958 La mort, Ies morts dans Ies societes anciennes. Sous la direction de Gherardo Gnoli et Jean-Pierre Vernant. Cambridge University Press - Editions de la Maison des Sciences de l'Homme, 1977 Leveque, Pierre: Aventura greacă. I-II. Traducere de ConstanŃa Tănăsescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1987 Libis, Jean: Le mythe de l'androgyne, Berg International Editeurs, 1991 Liiceanu, Gabriel: încercare în politropia omului şi a culturii. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 Liiceanu, Gabriel: Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 Loisy, Alfred: Misteriile păgâne şi misterul creştin. Partea I. Traducere de Dan Stanciu. Editura Symposion, Bucureşti, 1996 Loraux, Nicole: HBH et ANDREIA: deux versions de la mort du combattant athenien. în: Ancient Society, VI (1975) Loraux, Nicole: Mourir devant la Troie, tomber pour Athenes: de la gloire du heros a l'idee de la cite, in: La mort, Ies mort dans Ies societes anciennes (ed. cit.) Lurker, Manfred: DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. DicŃionar. Traducere de Adela Motoc. Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

183

Editura ŞtiinŃifică. Lund-London-Paris-Oxford.: CivilizaŃiile Europei vechi. 1979 Nietzsche. Oxford. 1978 Nilsson. Editura Polirom. 1927 Oişteanu. Iaşi. ed. Johns Hopkins University Press. Payot. Traducere de Ingrid Ilinca şi Silviu Lupescu.Hubert. 1996 Moreschini. Meridiane. voi.K. Gheorghe: Din istoria formelor de cultură arhaică. 1981 Muşu.: De la Apollo la Faust. 1981 Muşu. în româneşte de Silvia Lupescu. Marcel: Eseu despre dar. Iaşi. 1982. Zoosophia. eroi. Editura Polirom. Gheorghe: Lumini din depărtări. cit. Traducere de Gabriela Gavril. Andrei: Grădina de dincolo. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan.P. Editura Cartea Românească. Iaşi. Bucureşti. Cluj. Antologie. Muşu. Traditions et dieux des Celtes. Bucureşti. Gregory: The Best of the Achaeans: Concepts of the Hero in Archaic Greek Poetry. Ed. Marcel . CivilizaŃii prehellenice şi microasiatice. I. Friedrich: Naşterea tragediei. Bucureşti. 1993 Mauss.Henri Hubert: Teoria generală a magiei. Gheorghe: Zei. 1980 184 . Institutul European. Studiu introductiv de Nicu GavriluŃă. Marcel . Buc. II Markale. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. PrefaŃă de Nicu GavriluŃă. 1946 Muşu. EdiŃie îngrijită de Ioan-Florin Florescu. Editura Meridiane. Gheorghe: Lumini în depărtări. în româneşte de Dumitru ScorŃanu. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. Gleerup. Baltimore. Gheorghe: Din mitologia tracilor (studii). Editura Dacia. 1985 Mauss. în: Jane Harrison: Themis.CW. Iaşi. Gilbert: Greek Studies. dialog între generaŃii.Mansuelli. 1973 Muşu. 1971 Nagy. Traducere de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc. în voi. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Henri: Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. Editura Polirom. 2001 Murray. Guido A. Traducere de Alexandra Slavu. Dialog între civilizaŃii. Editura ŞtiinŃifică. 1978. Jean: Le druidisme. Bucureşti. Claudio Enrico Norelli: Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Paris. Gilbert: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. personaje. 1997 Mauss. Murray.: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. Bucureşti. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. Studiu introductiv de Michel Bass. M.

1993 Platon: Apărarea lui Socrate. note de conf. Ed. Jean-Claude: Georges Dumezil a la decouverte des Indo-Europeens. 2001 Otto. Univers. Trad. 1980 Radcliffe-Brown. docent Măria Marinescu-Himu. Ed. Traducere de Gabriela Ciubuc. 1996 Riviere. Humanitas. traducere şi note de David Popescu. Traducerea dialogului îi aparŃine lui Andrei Cornea. Traducere de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg. f.E. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. A. Studiu introductiv. Bucureşti. în: Opere VII.: Zeii Greciei. (traducerea dialogului a fost realizată de către Francisca Băltăceanu) Platon: Criton (sau Despre datorie. Introducere de Pierre Geoltrain.: Termenii filosofiei greceşti. ■■ The University of Chicago Press.. Bucureşti. Bucureşti. V. a. 2002 Otto. Traducere: Viorica Alistar. Buc. traducere. în: Opere I. (anul de apariŃie trebuie să fie 1972 sau 1973) Pausanias: Călătorie în Grecia. Ed. Editura Symposion.: Fools Are Everywhere. Eseuri şi discursuri. New York. A Study in American Indian Mythology. Edihira ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Francois-Xavier 185 . Traducere de Dragan Stoianovici. Avec la collaboration de Robert Schilling. Iaşi. Editura Univers. Walter F. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. Cuvânt înainte de E. 1956 Riviere. cit. in: Opere. 1982 Peters Francis E. The Court fester Around the World. Studiu introductiv.R. Bucureşti. Editura Humanitas.: Structură şi funcŃie în societatea primitivă. Platon: Timaios. Traducere de Cristian Unteanu. Beatrice K. ed. dr. Editura ŞtiinŃifică.Originile creştinismului. Iaşi. Philosophical Library. Jean M.: Istoria doctrinelor ezoterice. Traducere de Roxana Călinescu şi Liliana Cîobanu Harhas. Studiu introductiv de Ion Banu. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică. Chicago London. 1974 Rachet. univ. 1995 Ovidius: Metamorfoze. cit. Guy: Tragedia greacă. EdiŃia a Ii-a revăzută. Traducere de Marta GuŃu. Bucureşti. 2000 Radin. în: Platon: Opere I. Editura Polirom. 1974 Platon: Republica . Bucureşti.. dialog etic). 1993 (traducere de Cătălin Partenie) Poezia Egiptului faraonic. Editura Polirom. Evans-Pritchard şi Fred Eggan. Imaginea divinităŃii în spiritualitatea greacă. Paul: Trickster.

Rajagopalachari. Senate. Belles-Lettres. A Psychoanalytic Study of Violence in Ancient Greek Culture. Editura pentru literatură. 1977 Tylor. In: The Celtic World. These presentee â la Faculte des Lettres de l'Universite de Geneve. Simon Schuster and Prentice Hali International. Anne: Ritual and the Druids. Bucureşti. Repovestită în limba engleză de C. 1979 Robert. MacMillan Library Reference USA. London. 1968 186 . 1964 Rohde. Zeletin. Jean Varenne. B. 1998 Stanford.e. Aix-en-Provence.n. 1985 Ross. London and New York. 1995 Tilgher. prefaŃă. Jean: Notions fondamentales de la pensee religieuse et ades constitutifs du culte dans la Grece classique. Etude preliminaire pour aider a la comprehension de la pieŃe athenienne au IV-eme siecle. Grisward. Basil Blackwell. Charles: Mythology of the Celtic People. Mircea Eliade editor in chief. Traducere şi cuvânt înainte de Mircea Popescu. Paris. Bucureşti. Editura Teora/Universitas. Routledge. Eli: The Lust to Annihilate. Geneve. Bude. 1996 Rudhardt. 1979 Snodgrass. New York. 1963. Paris. Harper Torch Books. A Study in the Adaptability of a TradiŃional Hero. Green. 1958 Sagan. Adriano: ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. Editura Meridiane. 5th edition. W. 1994 Sorel. Traducere de Petru CreŃia. Corneli University Press. J. in: Vile Congres de l'Association G.: The Ulysses Theme. Copernic. Bucureşti. 1998 Squire. New York. Georges Charachidze.Dillmann. Ithaca. Fernand: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. H. 1954 The Encyclopedia of Religion. Structure and Anti-Structure. 1958 Valmiki: Ramayana. Bucureşti. Editura Meridiane. Bucureşti. Simon Schuster MacMillan. New York. Coşbuc şi CD. New York. Edward: Primitive Culture. Traducere de Florica Bechet. Victor: The Ritual Process. A. Traducerea versurilor de G. M: Grecia epocii întunecate. 1995 Turner. London-Mexico City-New Delhi-Singapore-Sydney-Toronto. Traducere. Alain de Benoist. Psychohistory Press Publishers. Oxford. Editura Univers Enciclopedic. Erwin: Psyche. Edited by Miranda J. Epopee indiană. note şi glosar de Sergiu Demetrian. Cercetare arheologică asupra secolelor XI-VIII î. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Reynal: Orfeu şi orfismul.

G. P. Mosse J. Jean-Pierre (ed. Traducere de Florica Bechet şi Dan Stanciu. Pierre: Vânătorul negru. Bucureşti. PostfaŃă de Zoe Petre. Editura Polirom. C. Finley. Jean-Pierre: L'Individu. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Gallimard. Akademiai Kiado. Bucureşti. la Mort. de Romilly. NRF. l'Amour. Garlan. 1995 Vernant. Leveque. Traducere de Doina Jela. 1978 Walhalla şi Thule.): Problemes de la guerre en Grece ancienne. Translated by John McHugh. Y. Editions de l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Jean-Pierre (coord. Paris. Traducere în româneşte de Zoe Petre. 1985 Vilâgirodalmi lexikon. Editura Meridiane. Courbin. Toronto. 1961 Vernant. Cam-E. Jean-Pierre: Mit şi gândire în Grecia Antică.S. 2001 Veyne. VidalNaquet.I. Traducere de Zoe Petre şi Andrei Niculescu. I. Jean-Pierre: Mit şi religie în Grecia Antică. Iaşi. Budapest. Editura Univers. Editura Minerva (BPT).Vaux. M. M. Garelli. P. Bucureşti. Editura Eminescu. Editura Meridiane. Avec la collaboration de E. Forme de gândire şi forme de societate în lumea greacă. Taillardat. 1989 Vernant. Bucureşti. Lejeune. 1995 Vernant. Its Life and Institutions. Editura Symposion. Roland de: Ancient Israel. 1995 Vernant. Ducrey. Jean-Pierre: Originile gândirii greceşti.. I-II. Paul: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. Vernant. New York. F.): Omul grec. J. princeps în 1968). P. Traducere de Bogdan Ghiu. Cassin. 1999 (ed. Detienne. Inc. 1977 187 . PrefaŃă de Zoe Petre. J. M. Studii de psihologie istorică. Bucureşti. London. Soi-meme et l'autre en Grece Ancienne. P. Vian. Gernet. 1996 Vidal-Naquet. Mituri şi legende vechi germanice. Cuvânt înainte de Zoe Petre. Kirk. Repovestite după izvoare de Mihai Izbăşescu. P. McGraw-Hill Book Company.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful