ŞTEFAN BORBELY MITOLOGIE GENERALĂ

EDITURA LIMES Cluj-Napoca, 2004 ColecŃia PARADIGME Coordonator: GHEORGHE PERIAN Editor: MIRCEA PETEAN Coperta: CRISTIAN CHEŞUł IlustraŃia copertei: GUSTA VE MOREAU, Oedip şi Sfinxul

Pentru Blanca, fiindcă îi plac miturile. Această lucrare apare cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR ©Editura LIMES, 2004 str. Snagov3/19 400420 Cluj-Napoca tel/fax. 0264/544109; 0723/194022 e-mail: edituralimes@yahoo.com ISBN973-726-035-X

CUPRINS
Către cititori................................................................................................7 MITURILE COSMOGONICE............................................................... 10 HAOSUL................................................................................................ 16 CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE............................................................. 21 TIPOLOGIE............................................................................................. 22 ENUMA ELISH........................................................................................24 SURSE.......................................................................................................27 CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH.........................30 SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI..........................................................33 COSMOGONIA LUI BEROSSOS...........................................................38 COSMOGONIA VEDICĂ........................................................................40 COSMOGONIA CHINEZĂ......................................................................58 OUL COSMOGONIC...............................................................................59 COSMOGONIILE ORFICE......................................................................65 COSMOGONIA GREACĂ.......................................................................83 COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMENT (GENEZA)....................101 COSMOGONIA SCANDINAVĂ............................................................109 INIłIERI ŞI SACRIFICII.........................................................................119 TRAGEDIA GREACĂ.............................................................................138 COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC.................................................147 RITUL DIONISIAC........................................................................... ......159 O IMAGINE DIN TACIT.........................................................................161 Bibliografie................................................................................................177

CĂTRE CITITORI
Cititorul de bună-credinŃă va găsi în paginile care urmează o schiŃă introductivă în trei domenii ale mitologiei generale: miturile cosmogonice, respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu, cu care cosmogoniile se întrepătrund. Cartea de faŃă semnalează teme şi nu le epuizează: ea invită la lectura unei bibliografii esenŃiale, care este menŃionată, de regulă, prin inserŃii textuale puse între paranteze drepte, dar nu îşi propune să o epuizeze sau să o rezume extensiv, autorul fiind conştient de faptul că un volum introductiv ca acela de faŃă are în primul rând menirea de a trezi interesul cititorului pentru lucrări specializate, în care numeroase teme doar atinse aici sunt tratate subtil şi în profunzime. De-a lungul anilor, am tot încercat, prin cursuri şi seminarii, să le induc studenŃilor mei pasiunea de a gândi mitologic şi ritualistic, care înseamnă cu totul altceva decât obligaŃia, de care ne eliberăm zilnic, de a înŃelege raŃional lumea. Cartea de acum marchează un scurt punct de oprire în acest efort; ea este, însă, în mod inevitabil, şi unul de trecere, fiindcă volumul de faŃă va fi continuat cu altele, unele cu o tematică generală, extensivă, iar altele specializate, dedicate domeniilor speculative, de interes restrâns ale mitologiei. Nu gândirea simbolică m-a atras în efortul voluptuos de a preda săptămânal mitologie - pe care unii cititori s-ar aştepta, probabil, s-o decripteze şi prin această carte -, ci încercarea de a înŃelege motivaŃia ritualică a unor comportamente individuale şi de grup, ceea ce înseamnă, în ultimă instanŃă, maniera duală în care o comunitate arhaică administrează sacrul. Astfel, întrun prim grup tematic s-ar situa riturile de integrare a sacrului, de apropiere de el, în vreme ce în al doilea se cuvine să includem riturile opozitive, de expulzare a suprasarcinii sacrale excedentare. Victor Turner, citat în volumul de faŃă, atrăgea atenŃia asupra faptului că o societate produce, în orice moment al dezvoltării sale, structuri şi antistructuri, generarea acestora fiind continuă şi simultană, deşi noi suntem obişnuiŃi să credem că între cele două ar exista un decalaj valoric sau etic, concretizat prin fericirea apropierii de sacru şi prin angoasa îndepărtării de el. Noi gândim de bună-seamă psihologic ceea ce omul comunităŃii arhaice experimentează ritualic, într-un univers în care nu sunt concepte, ci numai realităŃi substanŃiale, de o concreteŃe uneori dureroasă, empirică, tainică. Am încercat, şi prin această carte, să ajung în anticamera efortului de raŃionalizare pe care îl reprezintă simbolul, asimilat de multe ori - de regulă abuziv - cu mitologia. Atunci când sunt întrebat, de multe ori, ce anume

„simbolizează" un gest ritualic. în Enuma Elish -. Freud a demonstrat că în cadrul acestei mentalităŃi arhaice. tentaŃia mea este să le răspund că structura preexistă imaginii şi că o încadrează. Nu am pornit de la magie. ea este. de ordin metafizic . un fenomen de exorcizare discursivă. Nu simbolul ca atare interesează într-o gândire mitică.pe care îl găsim. Spre deosebire de noi. care se deschide. iniŃierile şi sacrificiile. aşadar. subprodusul unui şantier cam dezordonat. prin decriptarea unităŃii ritualice complexe pe care o formează cosmogoniile. O carte ca aceea de faŃă se articulează la intersecŃia unor preocupări personale care leagă trecutul de viitor. cit le-am integrat gesturilor cosmice de întemeiere a lumii şi a omului. ritualizarea ca atare avea rolul „fixării" în timp a efemerului. cu eschatologia. în mari cicluri temporale sau în secvenŃe anuale mai scurte. legate de fertilitate. convingerea interlocutorilor mei fiind că în acest fel ei vor afla „cheia" universului arhaic pe a cărui uşă întredeschisă încearcă să pătrundă impetuos. fiindcă ritualistica a demonstrat dintotdeauna un adevăr „modern". totodată. oamenii comunităŃilor arhaice îşi distrugeau şi reconstruiau periodic lumea. crescuŃi într-un cult al certitudinilor proiectate pe termen lung. în spaŃiul babilonian. totem şi tabu. mitul însemnând. la rândul 8 . potrivit căruia trăim la limita fragilă a punctului de falie unde cosmogonia se întâlneşte cu iminenta destrucŃie a lumii. cu multe milenii în urmă. retorică a spaimei care venea din direcŃia „originii". ci modul în care aceste simboluri se integrează în mari sau mici structuri ritualice: aceasta e metodologia pe care încearcă s-o urmărească volumul de faŃă.

şi ele. 2004 . în pariul imprevizibil cu timpul. că o fac în din ce în ce mai multe cărŃi.şi literatura într-un alt regim mental decât acela. mai mult chiar. constat. fără excepŃie.. ajunsă în clasa î. fiindcă mă determină să înŃeleg că împărtăşim aceeaşi realitate la vârste diferite. spre alte eşafodaje de lucru. dincolo de care combinaŃiile virtuale se dovedesc a fi. După un anumit timp. Am căutat dintotdeauna să introduc în această fulgurantă un principiu de regularitate: nu ştiu dacă am reuşit de fiecare dată. Am decis. Ei au crescut într-un alt regim al imaginii decât acela pe care l-am experimentat noi. 31 oct.. căruia îi datorez stimulentul pentru alcătuirea acestui volum şi căruia trebuie să-i plătesc cafele multe pentru răbdarea de care a dat dovadă până la finalizarea lui. să nu provoc viitorul. infinite. tot scriind cărŃi socotite „finite". în România postrevoluŃionară. să leg cartea de faŃă de viitor şi s-o dedic fiicei mele Blanca. ei citesc miturile . pe care ni l-am însuşit noi. aproape ca o regulă. Lucrul acesta l-am experimentat şi cu studenŃii mei. îi place să le asculte. maturizaŃi. captivul propriilor sale proiecte. care va fi continuat cu unul dedicat mitologiilor de fertilitate şi cu unul consacrat mitologiilor morŃii. dedicată histrionilor. să facă asociaŃii mentale ingenue pe marginea lor. literatul descoperă că el devine. Volumul de faŃă. Pasaje din acest volum anunŃă şi partea a doua din trilogia De la Herakles la Eulenspiegel. nu s-ar fi putut naşte fără iubirea de carte a bunului meu prieten şi editor Mircea Petean. cu un cuvânt: râsului antieroic ca fenomen ritualic şi cultural.fără altruismul revoltat al căreia logodna mea cotidiană cu computerul nu s-ar putea împlini. însă.său. aşadar. Lui Blanca îi plac miturile. în regimuri imaginare diferite. aproape fără voie. ceea ce mă aduce. Mi-am impus. în situaŃii bizare. comedianŃilor şi nebunilor de curte. pentru a trece apoi la mitopoetica vântului şi a cenuşii. Autorul Cluj. uneori. foarte riguros şi orgolios-autarhic. truda la ele având o victimă sigură: propria sa linişte. ceea ce mă nelinişteşte.

a beneficiat de stagii de pregătire în Marea Britanie (Oxford. cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. a debutat editorial în 1995. Columbia University. în Făgăraş) este conferenŃiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj. Bloomington. A mai publicat: Xenograme (1997). I-FV). A colaborat la numeroase volume colective. Visul lupului de stepă (1999). Doctorat în literatură comparată (1999). OpoziŃii constructive (2002). printre care: DicŃionarul Scriitorilor Români (DSR. Chapel Hill (2001). De la Herakles la Eulenspiegel. Proza fantastică a lui Mir cea Eliade. . 1999. la Indiana University. Cercul de graŃie (2003). 2000) şi la University of North Carolina. 1953. Monografie (2003). Complexul gnostic (2003). Este membru al Uniunii Scriitorilor şi ASPRO. în cadrul Colectivului de literatură universală şi comparată. 1999) şi Statele Unite: bursier Fulbright în 1992.ŞTEFAN BORBELY (n. Publică frecvent în Apostrof. 31 oct. Bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti. Echinoxist ca formaŃie. DicŃionar Analitic de Opere Literare Româneşti (IIV). A coordonat volumul colectiv ExperienŃa externă (1999) şi a realizat câteva traduceri. Matei Călinescu. respectiv la Institute for Psychohistory (1997. Eroicul (2001). DicŃionarul EsenŃial al Scriitorilor Români (DESR). visiting fellow la New York. Euphorion şi Caietele Echinox.

a unei forme. participant la rit şi la tradiŃie. armonioase. un portant de sacralitate integrat într-o comunitate. precizarea ultimă e importantă. fiinŃă a unei serii genealogice. indică semnificaŃia originară a complexului: cosmogonia defineşte zămislirea unei lumi bine alcătuite. provenienŃă ereditară sau părinŃi. Etimologia oferă însă şi alte desluşiri: gonos trimite spre naştere. fiind o substanŃă opacă. încălzirea substanŃei matriciale întruna dintre cosmogoniile indiene arhaice). cum vom vedea. demarcarea sa de exterioritatea fluidă. ceea ce duce la o definiŃie simplă (ilustrată cel mai bine. pe care cosmosul o organizează. sugerând în acest fel o relaŃie sintactică temporală. el este. informă (în general feminină: apă primordială. în Enuma elish). monstru acvatic abuziv etc). 10 . Sub aspect ritualic. Ca atare. potrivit căreia actul cosmogonic ca atare semnifică procesul de limitare a nelimitatului. unde omul nu este niciodată conceput ca fiinŃă solitară. creaŃie). relaŃia dintre kosmos şi haos exprimă şi un raport între formă (unde esenŃială este limita ca atare a formei. de înscriere a infinitului nestăpânit în perimetrul unei limite. fiindcă ea conduce în mod nemijlocit la consubstanŃialitatea care e esenŃială în cadrul oricărei ritualistici. dimpotrivă. de pildă. nearticulată) şi informai. termenul compus. RelaŃia sintactică temporală pe care o sugerează termenul de cosmogonie se datorează şi antifrazei mitice cu naosul: acesta e anterior cosmosului. format din cuvintele greceşti kosmos (ordine) şi gonos (zămislire. dar şi seria genealogică în care se înscrie cineva prin naştere.MITURILE COSMOGONICE Sub aspect etimologic. de către un actant mitic sau de către o circumstanŃă originară (cum este.

o comunitate întreŃine simultan diferite „etaje" de comportament ritualic (frust. a căror forŃă e net superioară actanŃilor din generaŃiile ulterioare. întemeind generaŃii. monstruoase. un rol precumpănitor -. pe motiv că este „prea sacru". oferit drept ofrandă zeilor.explică gestionarea sacrală a violenŃei într-o comunitate arhaică. ci din cauza faptului că ea controlează naşterea. abia prin neutralizarea sacrală pe care o induce sacrificiul de primogenitură. rafinat etc). reluată de către Eli Sagan (The Lust to Annihilate. Din acest bloc tematic foarte consistent se deschid două linii metodologice de o incontestabilă relevanŃă ritualică. castrat de către fiul său Zeus. Pe aceeaşi temă. excesul de natalitate prejudiciind echilibrul de sacralitate al comunităŃii. bine articulate sub aspect sistematic. şi ele. în perspectiva acestei interpretări.i| Imagistic.la fel de importantă . în contextele târzii. ale mitologiei. asupra cărora vom mai reveni. 1979) -. unul sau celălalt dintre coduri fiind 11 . distincŃia îşi are rolul ei bine definit.după celebra formulă a lui Georges Devereux.eventual . fiindcă dedublarea gemelară e socotită ca fiind periculoasă pentru echilibrul de sacralitate al comunităŃii. întrucât toate fiinŃele originare. familia respectivă se poate înscrie în rândul lumii.deşi. înzestrată cu accente funeste: la majoritatea popoarelor arhaice. Prima dintre ele aduce în discuŃie figurile stihiale din diferitele registre mitice. zămislite de către fiinŃele primordiale. civilizator. sau dotate . acestea joacă. în orice moment al evoluŃiei sale. fiinŃa mitică originară este terifiantă sau periculoasă nu în primul rând datorită puterilor sale de neoprit . zămislind urmaşi. A doua . putem ajunge mai departe la sacrificiul ritualic de primogenitură. constituŃional hibride. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat în momentul naşterii. aşa cum se întâmplă cu bătrânul Kronos din cosmogonia greacă. neîndoios. apar ca fiind extrem de puternice.cu o insaŃietate priapică prestigioasă. Un subcapitol al acestui complex îl reprezintă mitologia gemelarităŃii. unde cel dintâi născut al unui părinte este ucis. în conformitate cu care .

al cărui nume este determinat. în privinŃa anteriorităŃii actantului ritualic stihial în raport cu cel „civilizatoriu".ritualic reglementată . etimologic. în situaŃii conflictuale).şi doar în al treilea rând pe Arjuna.actualizat în funcŃie de necesităŃile de moment ale comunităŃii. contribuind în acest fel la forŃa crescândă a armatei acestora. o interpolare impusă de tradiŃie. care permite unei comunităŃi rafinate să se comporte sălbatic într-o anumită circumstanŃă dată (de regulă. dionisiacul: de asemenea. disimetria se repetă: frumoşii eroi Einherjari sunt resuscitaŃi în Walhalla de către zeii Aseni. La Hesiod. pentru a „renaşte" sacral cu puteri reînnoite. Vavu . soŃiile regelui Pandu fiind obligate să procreeze pe rând invocând divinităŃi atotputernice. pentru a compensa abstinenŃa sexuală impusă a lui Pandu. pentru ca. mult mai puternici decât Einherjarii. în mitologia scandinavă. lucrurile se întâmplă la fel: după seminŃia oamenilor din vârsta de aur. Dincolo de simultaneitatea codurilor ritualizate de comportament. prima soŃie îl zămisleşte la început pe înŃeleptul Yudhisthira. vârsta „eroilor" fiind. fireşte. nestăpâniŃi ai vârstei de aramă (care se ucid între ei) intră firesc în structura originară cuaternară a schemei.fiu al zeului vântului. Kunti. modelul invocat explică o coregrafie esenŃială a comunităŃilor arhaice. luptând altfel decât 12 . în vreme ce ursuzii Berserkiri (de unde expresia englezească Jo go berserk" = a o lua razna) rămân în adâncul întunecat al pădurilor seculare. Berserkirii sunt.de a regresa din formă în informai. fără ca vreun membru al său să fie vexat de o asemenea „oroare". în faimosul „mit al vârstelor" din Munci şi Zile. şi anume regresia ritualică: capacitatea . ea să îl nască pe stihialul Bhima . de grija altruistă pe care acesta o poartă oamenilor. după toate aparenŃele. exemplele sunt de asemenea foarte multe: în celebra poveste a naşterilor provocate din Mahabharata. refuzând ascensiunea în Asgard şi resuscitarea. Exemplele sunt multiple: riturile de iniŃiere (asupra cărora vom reveni) exprimă un proces de renaştere prin regresie. respectiv din cea de argint. eroii stihiali. apoi.

Primul dintre ele Ńine de existenŃa prodigioasă a zeilor legători. câteva desluşiri suplimentare se impun. pp. Funia. univers fizic. şi germenele funest al sfârşitului. inevitabil. cit. această temă deschide. Revenind la etimologia cuvântului cosmogonie. Francis E. katharsis-vl definind efortul seren al omului de a-şi construi echilibrul lăuntric pe baza harmoniei. alte racorduri. ritului dionisiac este şi el un proces de sfârtecare regresivă a animalului de sacrificiu într-o fază de haos ritualic. 1993) traduce kosmos aisthethos (pp. ci acela dotat cu cele mai eficiente instrumente de disciplinare a sacrului prin fixare sau legare. Al doilea racord stabileşte nu doar analogii. în substanŃa sa. 159l60). rom. cu ghiarele. de care va mai fi vorba în acest capitol. este simptomatic pentru gândirea mitică . în arborescenta gândirii mitice.aceştia. ca „imagine (eikon) ". indicând faptul că toate riturile şi miturile universului Ńin de o substanŃă unică: sparagmos-ui. legătura.şi întrucâtva deconcertant pentru gândirea 13 . strânsa legătură dintre geneza lumii şi apocalipsă: ambele sunt imagini. între altele. La articolul kosmos noetos („univers inteligibil". Francis E. ed. în dialogul Timaios al lui Platon. după care urmează consubstantializarea prin omophagîa. Peters (Termenii filosofiei greceşti. ceea ce explică. nu acela care dispune de armele cele mai bune. cosmogonia conŃinând.. nodul ne vor duce inevitabil spre practicile de „legare" magică a sacrului. vizibil". 157-l58) prin „ornament. pentru că poate fi redus la proporŃii matematice (harmonia) ". putere având. „universul este un kosmos. Peters precizează că „universul vizibil (kosmos aisthetos) " apare. Sub acest aspect (vom reveni asupra acestor aspecte atunci când vom analiza Enuma elish). ordine. ci şi osmoze de profunzime. actul de îngurgitare a sângelui şi cărnii animalului de sacrificiu. op. legându-l astfel de ordinea filosofică a imaginii şi a numărului: pentru pitagoreici. cu dinŃii. sfârtecându-şi literalmente duşmanii. ceea ce stabileşte o analogie între univers şi suflet. în accepŃiunea popoarelor arhaice.

Eris. Un alt caz de fragilitate cosmogonică găsim în Edda: lumea germanilor. îndeobşte. hărăzit „celei mai frumoase" dintre zeiŃele prezente. în logica genealogică a Theogoniei lui Hesiod. de nunta dintre Peleus şi Thetis se mai leagă şi războiul troian. a frasinului Yggdrasil. că prin 14 . se construieşte pe beligeranta fluctuantă dintre zeii Aseni şi uriaşii gheŃurilor originare. fiul născut din această căsătorie fiind faimosul Ahile. soŃia atotputernicului Menelaos. care roade fără încetare una dintre rădăcinile Yggdrasil-ului: în cele din urmă. universul creat de către zeul Marduk „poate face greşeli". rege al Spartei. cele două acŃiuni destructive se vor conjuga. copacul prăbuşindu-se. Loki). fragile. este secretul theogonic pe care îl ştie numai titanul Prometeu.poate fi răsturnat de pe tron (printr-o greşeală ipotetică: acesta nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. zeii o mărită pe Thetis cu muritorul Peleus. protagonistul Iliadei. în Enuma elish. fiindcă Moirele i-au prezis acestei zeiŃe că va naşte un fiu superior tatălui. aproape fără excepŃie. care în cele din urmă aruncă pe masa nupŃială un măr al discordiei. ceea ce face din creaŃia lumii doar o amânare a „amurgului" eschatologic (Ragnarok).că lumile care se creează prin intermediul actelor cosmogonice sunt. motiv pentru care acesta ia anumite măsuri suplimentare de siguranŃă. motiv pentru care el este înlănŃuit punitiv de stâncă şi încredinŃat vulturului [nu fiindcă a furat focul în beneficiul oamenilor!]. confirmată indirect şi de prezenŃa infatigabilă a balaurului Nidhogge (progenitură a zeului discordiei. ameninŃate de distrugere. ducând la asediul de zece ani al Troiei). Zeus însuşi . sprijinită de verticalitatea cosmică. fiindcă la festin nu este invitată zeiŃa discordiei. triadică. aflând în cele din urmă secretul.noastră obsedată de solidităŃi şi certitudini . în schimbul Helenei. Un aspect special al cosmogoniei îl reprezintă crearea simultană a spaŃiului şi a timpului: se spune. opŃiunea judecătorului troian Paris pentru Afrodita.care pare inamovibil .

Peters (op. motiv pentru care ritualistica arhaică iudaică nu îngăduie regresii paradisiace: acolo.o fenomenologie a limitei şi depăşirii] 15 . în afara A:osmos-ului sunt doar diversele manifestări ale Nelimitatului (apeiron). nu te poŃi întoarce spre „Mo tempore" (expresia lui Mircea Eliade!). palpabilă (nu doar noŃională. cât şi spaŃiu. mereu egale. prin chiar consecuŃia mitică a perioadei sale de creaŃie. actul cosmogonic stabileşte o proximitate între spaŃiu şi timp: prin geneza cosmică. şi principiu al Limitei (peras). a universului!). 54) -. calitativ. în lumea arhaică. v. pentru a te resacraliza. sunt în mod armonios închise în timp. că Dumnezeu „pierde" o anumită cantitate de sacru în timpul „muncii" sale. Pentru pitagoreici . lui G. acolo.. ambele având. concretă. deoarece o asemenea regresie ar însemna că epifaniile temporale ale lui Yahwe ar putea fi. voi. „kosmos-vl era deopotrivă o făptură vie (zoon). spre „centru". pe care kosmos-vl le «inhalează» şi cărora le impune limita. supoziŃie incompatibilă cu premisa perfecŃiunii de sine. inegale. cu respiraŃie. p. Dumnezeu declanşează. o accepŃiune substanŃială. spaŃiul limitează timpul. se creează atât timp. a divinităŃii. în foarte cunoscuta cosmogonie iudaică din Vechiul Testament {Geneza sau Facerea). lucrurile.actul primordial de genesis. aritmetică. timpul sau istoria. în cosmogonia zoroastriană. lucrurile se petrec la fel: creând în şase zile cele ce sunt gândite să fie. Liiceanu." [Pt calificări filosofice suplimentare.scrie Francis E. şi invers. ambivalenŃa este evidentă. ca în lumea noastră modernă). Tragicul . La grecii pitagoreici (de-a dreptul fascinaŃi de spectacolul cosmogonic şi de perfecŃiunea intrinsecă. ca o consecinŃă. relaŃia cosmogonică dintre spaŃiu şi timp se traduce în raportul tensionat dintre limită (peras) şi nelimitat (apeiron). fiindcă. într-o accepŃiune chiar mai subtilă decât am putea-o percepe noi azi. odată create. cit.

iar din vorbire Agni. la mesopotamieni . germinativă. anulând calitatea inerŃială. 212). 1989. di focului. în Simboluri ale transformării (ed. Jung. dimensiunea a doua uneori personalizată. n. Şt. în care gura e asociată crăpării oului cosmic primordial. Pe acesta îl cloci. Agni. fiind cel al focului: „Arunci el scoase din apă un purusha (bărbat) şi îi dădu formă. din care se zămislesc toate lucrurile." 16 . cum se întâmplă de pildă cu Tiamat. cu verbul kainein. cosmogonic. cuvântul grecesc kâos este înrudit prin rădăcină. p. fireşte. armonice. voi. ceea ce face ca haosul să apară dual în mitologie. există în mitologie o foarte bogată reprezentare a scuipatului germinativ. Jung citează cosmogonia parŃială din AitareyaUpanişad. Jung se delimitează de Freud în interpretarea imaginară a gurii („Nimic nu ne dă ocazia să interpretăm această plăcere [de a savura hrana şi de a suferi pentru absenŃa ei . Asupra acestei ambivalenŃe a atras atenŃia C. rom. germinativ pe de o parte şi terifiant pe de alta. non-germinativă a apei prin substanŃa opusă. p. haosul. în ipostaza unei substanŃe matriciale fluide. I. B. a materiei organizate. a se căsca". de regulă feminine (sau în unele cazuri bisexuate). desemnând-o ca „un loc de naştere arhaic".HAOSUL Insistând atât de mult asupra /cosmos-ului. 1999. cu lumina). Etimologic. ceea ce apropie reprezentarea arhaică a haosului de aceea a unei guri fluide imense. neorganizate. 162 sq. O altă asociere etimologică duce la cuvântul grecesc khasma (abis).fiind mai pregnantă.). monstruoase. gura lui se crăpă ca un ou şi din gură Ńâşni vorbirea. însă aici regimul imaginar este dublu.n. să zăbovim puŃin şi asupra opusului său. seria continuă.] ca sexuală" -disocierea se referă la stadiul oral freudian). asociat forŃei ignice a sufletului şi vorbirii (izomorfic. El dispune de reprezentări în general consonante. de către Victor Kernbach (DicŃionar de mitologie generală. zeul invocat. semnificând „a se deschide. G. în vreme ce-l clocea. cu o dublă deschidere: spre naştere şi spre resorbŃie. în consecinŃă.

). fiind reprimite . androidul primordial. femeile sunt izolate de comunitate. echivalată cu rânduiala cosmică: pe timpul menstruaŃiei. rom. Motivul aparent îl constituie „impuritatea" ca atare a femeii. pp.RelaŃia duală adversativă dintre apă şi foc e cât se poate de bine reliefată aici: purusha. 1977. genetic. terifiantă. reprezentat de sexualitate. voi. 1980. care asociază funcŃia lunară a fecundităŃii din riturile agricole cu valenŃele cosmogonice. capitolele dedicate tabu-vlui. repetându-se în acest fel situaŃia . fiindcă substanŃa în exces a lichidului menstrual leagă femeia de o naştere inopinată. 368 sq. O desluşire suplimentară a simbolisticii primordiale a haosului apare în cartea lui Gilbert Durând. pe de alta. p. seminale ale ciclului menstrual feminin.doar după terminarea ciclului. socotit în rituri ca fiind funest. motiv pentru care. fiindcă ea întrerupe ciclul firesc al vieŃii. Motivul e simplu: se consideră că pe timpul menstruaŃiei femeia ajunge într-un loc pre-cosmic. ed. rom. v. 3: Tabuuri privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii.a puterii care controlează naşterea. fiindcă impuritatea comunitară este doar o consecinŃă şi nu explicaŃia fenomenului. femeile nu se pot culca pe pătura bărbaŃilor.prin intermediul unor rituri de lustraŃie. încălcarea interdicŃiei soldându-se de fiecare dată cu moartea.deja menŃionată . de împreunarea dintre bărbat şi femeie. misterioasă. şi îndeosebi XX. 155-l59) prezintă în acest sens mai multe cazuri unite printr-un fir comun. pe de o parte. menite să le reechilibreze sacral . James George Frazer (Creanga de aur. acela al excomunicării vremelnice a femeii impure din rândul lumn guvernate de bărbaŃi. şi. din care ea trebuie apoi să se întoarcă: 17 . 2. dar va fi desăvârşit doar prin transformarea sa în foc. la declanşarea ciclului lunar. însă percepŃia imediată ne poate înşela. neisprăvit (fiindcă va fi „clocit"!) se naşte ca atare din apă. menstruaŃia este considerată funestă (motiv de izolare socială a „victimei"). In realitate. nu pot folosi oalele sau uneltele acestora etc. Structurile antropologice ale imaginarului (ed.

de tip Mo tempore. dimpotrivă. întinsul de gheaŃă şi frig în mitologia scandinavă (unde se va naşte uriaşul de gheaŃă Ymir.. „nu poate utiliza ca vase decât frunze de bananier. haosul nu apare ca un loc ireversibil închis.neizolarea ei într-o asemenea situaŃie echivalează cu „deschiderea" gurii funeste a preformalului. prin coregrafia ritualică specială a regresiei informale . unde femeia din timpul menstruaŃiei. întotdeauna.acŃiunea fiind simbolizată prin interdicŃia de a folosi obiecte proprii civilizaŃiei: căni. exemplul particular din Costa Rica. pe care. Mircea Eliade) presupun de fiecare dată o retraversare a spaŃiului şi timpului haotic. II. în DicŃionarul amintit. listează câteva: apa (oceanul primordial) în Vede. sub acest aspect. 157). Mai mult chiar. ViolenŃa ritualică este. în ritualistica generală. a haosului. Vili şi Ve. după ce le-a folosit. vor fi zămislite 18 . prima generaŃie divină. Victor Kernbach. considerată impură. haotică. Vechiul Testament şi alte câteva locuri (întinsul de apă nediferenŃiat este forma cea mai frecventă). în majoritatea mitologiilor. ConsecinŃa . prin ciopârŃirea căruia de către Odhin. sau de centralitate (v. ea regresează într-un stadiu precivilizator . unde nu mai poŃi reveni. E interesant. iminenŃa virtuală a recăderii în haos asigură. bunul mers armonios al lucrurilor: riturile de resacralizare. urmată de o rearticulare sacrală a universului. p. fiind codificată cutumiar ca atare. motivul pentru care ea procedează în acest fel fiind legat de regresie: în timpul ciclului menstrual. e prezent în lumea ordonată ca o virtualitate benefică (fiindcă îngăduie resacralizarea). de unde se va întoarce după ce se va purifica. le aruncă în vreun loc singuratic". ca un început definitiv uitat. oale. haosul face parte din cosmos.este că. cu consecinŃe imprevizibile pentru lumea organizată.pe care o vom găsi atât în riturile de iniŃiere. vase de lut -. cât şi în cele de sacrificiu sau în dionisiac -. pe care îl furnizează Frazer (ibid. Numele şi formele sub care apare haosul sunt multiple.valabilă pentru întregul minicapitol dedicat haosului .

monstru acvatic. pe care le-o arată muritorilor.. zeii au o altă înfăŃişare decât cea sub-eterică. dar nu fiindcă ar fi o stare sau o substanŃă care se neagă prin creaŃie. haosul primordial apare ca Ginnungagap. unde sălăşluiesc zeii. principiul de armonizare a universului (echivalat dorinŃei de a exista). p. ci fiindcă forŃele sale continuă să acŃioneze în lume. şi Nyx. în mitologia greacă. trăitori tot în Ńinuturi hivernale. termenul folosit este Tohu-Wabohu (deşert + vid). abuziv. 205) de dinainte de naşterea uriaşului de gheaŃă Ymir. Haosul dă naştere Geei. morfologia haosului îşi are importanŃa sa. fiindcă forŃa lor destructivă .. DicŃionar. pe de alta. ziua luminoasă hărăzită oamenilor. cosmogonia mesopotamiană (al cărui nume este relaŃionat de către specialişti cu Tehom-vl ebraic. şi. când sunt între ei. bine articulat. şi Hemera. nediferenŃiată. urmaşii uriaşului de gheaŃă scandinav Ymir sunt şi piticii friguroşi. cu care nici zeilor Aseni nu le face plăcere să se întâlnească. în Enuma elish. ed. semnificaŃiile fiind cel puŃin duale: pe de o parte. Tot din Haos se naşte Eros. Kernbach. la scandinavi. apoi Erebos. ca Tiamat. noaptea adâncă. cit.asociată relei-voinŃe aproape generalizate . desemnează „starea precosmogonică" (V. în străfundurile căreia se zămisleşte adâncul Tartar fără de lumină. Cum vom vedea că se întâmplă şi în mitologia greacă. care desemnează apa primordială. la întretăierea cărora se formează primele seminŃe de viaŃă. înzestrând fiinŃe urcate în timp de dinainte de constituirea panteonului mitic definitiv. Exemplul cel mai pregnant ne vine din ritul 19 . întunericul fără margini. Pentru a da un singur exemplu. în Geneza din Vechiul Testament.. Din Erebos şi Nyx sunt apoi zămislite cele două Ńinuturi de lumină: eterul {Aither).. prelungită în noapte). Important este faptul că celor două lumini le corespund regimuri specifice de imagini: în Olimp.toate lucrurile). zeiŃa atotputernică a pământului (asupra acestei geneze vom reveni). el desemnează Ńinutul deşertic intermediar dintre Niflheim (Ńinutul de ceaŃă) şi Muspellheim (cel de foc).este redutabilă.

Pământ . atotputernicul Zeus. nu se confundă. Pământ. atunci când fătului îi vine sorocul să apară pe lume. Devine plauzibilă. p.Hades . Aither . să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. un singur detaliu suplimentar. Zeus recuperând copilul-Dionysos din cenuşa aflată la picioarele sale. în acest fel. îi va cere carul solar spre a-l conduce pe cer.Cer . Alain Ballabriga (Le Soleil et le Tartare. nu de către Hades (cei doi fiind fraŃi). Un alt indiciu similar ne vine din complexul zeului Helios: dispreŃuit pe motivul că ar fi progenitura unui muritor de rând.sunt zăvorâte de către Poseidon. fiică a lui Thetys) îşi vizitează tatăl. Zeus e îngrozit de rugăminte.Tartar. prin intermediul lui Poseidon. cu atât mai mult cu cât porŃile Tartarului unde sunt ŃinuŃi uriaşii Hecatonheiri. pierind în urma acestei nesăbuinŃe). întâmpinându-l cu bucurie pe Phaeton (cel care. pentru a nu-i pricinui vreun rău fiului său. imaginea divină o incinerează pe Semele. dar nu poate da înapoi. fiind asimilat pământului fără de fund de sub valuri. 1986. Phaeton (fiu al lui Clymene. îi cere tatălui. fiindcă jurase pe jurământul zeilor că îi va îndeplini Semelei orice dorinŃă. tebana Semele. cu care. ColaŃionând informaŃiile clasice din Theogonia lui Hesiod şi din lliada lui Homer. In privinŃa Tartarului. 257 sq. Helios îşi scoate în prealabil aura solară. o reprezentare mai degrabă cvintuplă. pe Helios. în consecinŃă.) precizează că localizarea Tartarului se subsumează unei împărŃiri triadice a lumii . Tartar -. consonant cu poziŃia originară a Geei.Cer. detaliu destul de ambiguu dacă ne punem întrebarea ce poziŃie ocupă Tartarul în raport cu Hadesul.dionisiac: sub influenŃa perfidă a Herei. mama lui Dionysos. ulterior. cu precizarea că Tartarul are o deschidere marină. 20 . evident. pentru a-i confirma paternitatea. cei cu o sută de braŃe . pentru a-l naşte ulterior singur.

cel de după regurgitarea simbolică a neofitului de către animalul totemic. din neatenŃie . Ezoterismul are însă o consecinŃă foarte importantă în regimul comportamental al interdicŃiilor personale şi comunitare pe care şi le asumă omul arhaic. uneori cu finalităŃi de-a dreptul funeste.poate dezechilibra sacral comunitatea. axate pe totem şi magie. Limita metafizică . Exoterismul reprezintă o raŃionalizare târzie. miturile cosmogonice se transmiteau sub formă ezoterică. respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu) în mod unitar. în acest context. în vederea renaşterii într-o identitate culturală. la populaŃiile cele mai vechi. cel de iniŃiere. întrucât cosmogonia îi apare acestuia sub forma unui set de gesturi şi de cuvinte suprasacralizate. fostul neofit câştigă acces la miturile de origine ale tribului şi clanului său. sau la cele care păstrează sensurile autentice ale vieŃii arhaice. de altminteri. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstrează că. cum sunt acelea de intrare în societăŃi secrete. omul arhaic evită cu grijă codul lexical şi coregrafic al cosmogoniei. cât şi „sacrificiul" naturii sale profane. osmotic. ezoterismul continuă să fie practicat azi în riturile de iniŃiere moderne. când.de care am discutat atunci când 21 . în contextul general al ritului de iniŃiere .echivalentă cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunităŃii sale -.recunoscut de către iniŃiatori ca individ cultural. ritulcadru fiind.voluntară sau întâmplătoare. a căror repetare în viaŃa de fiecare zi . paradigmatice. care permite atât regresia spre informai a neofitului .pe care îl vom trata pe larg la timpul potrivit -. „renăscut" fiind .CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE TendinŃa acestei cărŃi este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile. consubstanŃial cu ceilalŃi membri iniŃiaŃi ai comunităŃii -. dezvăluirea secretului cosmogonic al comunităŃii (a miturilor respective) ocupă segmentul median al coregrafiei ritualice.

Miturile sacrificiale relatează facerea lumii prin descărnarea sau sacrificarea unui actant mitic primordial (monstrul marin feminin Tiamat din cosmogonia sumero-babiloniană.are o dublă deschidere: pe de o parte. Sacrificiul primordial. şi ele. apoi. animal sau stâncă.am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transferă. ConsecinŃele sunt esenŃiale. omul primordial Purusha la indieni etc). ritualistică nu cunoaşte fenomene 22 . fiind concentrate în practica ■participării ritualice. în perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrângeri. îndeletnicirile şi spusele sale intrând. datorită acestor interdicŃii ritualice. în ultimă instanŃă. Altfel spus. plantă. Toate duc. şi anume acela al identităŃii sacrale a oricărui actant mitic. Identitatea sacrală . AutodestrucŃia sau autoimolarea actantului mitic primordial . TIPOLOGIE în mitologie şi ritualistică. prin diseminare. uriaşul de gheaŃă în cosmogonia germanică. în limită socială. şi. SpaŃiul şi timpul omului arhaic se reglează în funcŃie de această eterogenitate. la o concluzie abruptă: „libertatea" e un cuvânt care ar trebui excomunicat din ritualistică şi mitologie. fiindcă marchează consubstanŃialitatea tuturor celor existente. fie el om. din care derivă. Ymir. întregul univers (inclusiv oamenii) are o importanŃă deosebită ca fenomen de arhaicitate. se operează o distincŃie clasică între mituri cosmogonice sacrificiale şi cele non-sacrificiale. îl asociază pe acesta cu originea cosmogonică a lumii din care provine. osmoza sacrală de acest fel indicând şi un alt aspect esenŃial în ritualistică -.Pan-Ku la chinezi . pe de alta.intră tot în categoria cosmogoniilor sacrificiale. ea leagă actantul mitic şi ritualic de toŃi membri consubstanŃiali ai comunităŃii sale.sub care un membru al unei comunităŃi arhaice receptează tot ceea ce există în univers .

de solitudine, disfuncŃionalităŃile sacrale ale cuiva fiind imediat extinse asupra întregii comunităŃi. Dacă cineva din cadrul comunităŃii contravine - deliberat sau accidental - cutumei sacrale a comunităŃii respective, întreaga comunitate se va simŃi afectată şi va intra într-un rit de resacralizare; eventuala „reparare" a greşelii de către cel care a debalansat echilibrul sacral al comunităŃii cu pricina nu este suficientă, fiindcă nu are valoarea unui cod cultural admis. Exemple - asupra cărora vom tot reveni în cartea de faŃă -sunt puzderie. De pildă, sosind de la vânătoare cu o pradă consistentă în spate, omul arhaic ştie că el nu poate trece de hotarele comunităŃii sale decât după o prealabilă neutralizare -prin purificare - a suprasarcinii sacrale pe care o reprezintă vânatul: dacă el n-ar recurge la această neutralizare, fără de care nu îi este îngăduit să-şi continue drumul spre propria sa casă, el ar pune în pericol echilibrul sacral al întregii sale comunităŃi, nu doar al său propriu sau pe acela al familiei sale. Cum vom vedea la timpul potrivit, la riturile de iniŃiere sau la cele de sacrificiu se întâmplă acelaşi fenomen: iniŃiaŃii, proaspăt întorşi de la riturile dureroase pe care le-au trecut cu succes, sunt lustraŃi (purificaŃi) înainte de a fi reintegraŃi în comunitate, pentru a fi eliberaŃi de suprasarcina sacrală de care dispun; dacă ar fi lăsaŃi să reintre direct, fără lustraŃii prealabile, suprasarcina lor sacrală şi-ar pune amprenta negativă asupra întregii comunităŃi, periclitând-o. Al doilea aspect al identităŃii sacrale - receptarea actantului mitic ca fiind indestructibil legat de originea sacrală a comunităŃii sale - are şi el consecinŃe redutabile, în cazuri - să spunem - de beligerantă sau de omor. Făcând o victimă - fie ea om sau animal -, omul comunităŃii arhaice ştie că prin omorul respectiv el a comis o violenŃă nu numai împotriva victimei ca atare, ci şi a originii sacrale de care aceasta se leagă prin actul de consubstanŃializare. în consecinŃă, printr-un simulacru anticipativ, el va căuta să „îmbuneze" această forŃă terifiantă, relativizând întrucâtva efectul destructiv al violenŃei pe care se 23

pregăteşte să o exercite. Privind lucrurile din perspectiva celeilalte tabere, din rândul căreia se va alege victima, consecinŃele sunt, şi aici, semnificative. Prin legea consubstanŃializării sacrale - mai puternică decât aceea a sângelui, cu care tindem îndeobşte s-o echivalăm -, vătămarea unui om reverberează negativ în cadrul întregii comunităŃi din care acesta face parte. Comunitatea va reacŃiona ca şi cum într-un punct anume al „fiinŃei" sale s-ar fi creat o fisură sau o spărtură, în urma cărora bunul mers al întregului organism social este pus în pericol; în consecinŃă, prejudiciul va fi prompt răzbunat, la fel de violent cum s-a produs şi atacul, dar nu din raŃiuni psihologice, de furie punitivă - cum am fi noi îndreptăŃiŃi să credem, apelând la gândirea noastră modernă -, ci pentru ca „spărtura" să se închidă, refăcându-se în acest fel integralitatea sacrală a comunităŃii. Cosmogoniile nesacrificiale pun crearea lumii pe seama unei geneze (acŃiune divină constructivă, cuvânt etc.) care nu presupune violenŃă sacrificială. De regulă, ele sunt forme târzii, raŃionalizate: cele mai vechi mituri cosmogonice sunt cele sacrificiale, motiv pentru care de fiecare dată când întâlnim o versiune nesacrificială, se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva în spatele ei nu se află un oarecare vestigiu sacrificial, şters apoi din mintea oamenilor şi a istoriei. Vom urmări acum cosmogoniile regionale pe rând; comentariile şi analiza lor comparată ne vor îngădui, în finalul seriei, formularea câtorva concluzii generale.

ENUMA ELISH Cosmogonia sumero-babiloniană este cea mai veche dintre cele de care dispunem, articularea ei fiind localizată în jurul secolului al XVI-lea î.e.n. După Anne Baring şi Jules Cashford (The Myth of the Goddess, 1993, p. 275 sq.), forma finală a epopeii 24

combină versiuni iniŃiale sumeriene, axate pe motivul luptei dintre un erou şi un monstru, cu adăugiri babiloniene ulterioare, mai complexe sub aspect dramatic, centrate pe motivul comportamentului abuziv al monstrului primordial feminin, ceea ce duce la supoziŃia că - aşa cum se întâmplă şi cu alte mituri cosmogonice - Enuma elish marchează în timp şi un schimb de registru mitologic, mitologia matriarhală iniŃială, de provenienŃă chtoniană, stihială, fiind substituită de un panteon mitic masculin, constituit în jurul zeului civilizator Marduk. „Enuma elish" înseamnă „când sus": sunt cele două cuvinte cu care începe textul. Mergând pe urmele lui Frazer (în primele două versiuni, din 1890 [2 volume], respectiv 1900 [3 volume] din Creanga de aur, Enuma elish este doar vag tratată, pe motivul simplu că Frazer a avut un acces limitat la sursă, cunoscând-o destul de vag), Mircea Eliade (Mitul eternei reîntoarceri, în voi. Eseuri, 1991, pp. 48-49, respectiv Istoria credinŃelor şi ideilor religioase - de acum încolo ICIR -, 1981, I, §21, 22, pp. 72-80) include recitarea regulată a poemului, cu coregrafiile agonale inerente, în cadrul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou din Babilon, akitu, incluzând-o în acest fel unei ritualistici generale de fertilitate. „Lupta între Tiamat şi Marduk - scrie M. Eliade - era mimată printr-o luptă între două grupe de figuranŃi", aferente doar parŃial fiecărui protagonist în parte, fiindcă cele două grupe mai semnificau, dincolo de identificarea lor imediată cu haosul-Tiamat, respectiv cosmosulMarduk, şi victoria Anului Nou asupra celui Vechi, cum se întâmpla, de pildă, în ritul macedonian Xandikă, unde armata Albilor o înfrângea pe aceea a Negrilor într-o încleştare mimată, spectaculară, urmată de un komos, sau festin ritualic. în Babilon, ritul de refertilizare a ogorului prin „eliberarea" vlăstarului vegetal de sămânŃa neagră, subterană în care el a fost „închis" pe timpul iernii, presupunea - relatează tot M. Eliade -şi o resacralizare cosmogonică a regelui: de faŃă cu întreaga 25

Ashvamedha indiană. trecerea prin haosul dement fiind interpretată ca o resacralizare cosmogonică. uneori subversivă. ceea ce face din nebun o fiinŃă dedublată .este şi ea epifanică. în acest rit . apărea ca un 26 . citate de către M. VestimentaŃia originară a nebunului de curte -tichie cu muguri sau analogii vegetale pe cap.el era lăsat de-a dreptul în pielea goală. acceptat ca „umbră" regală sau imperială.îşi află obârşia obiceiul spectacular de mai târziu . deja intelectualizată. acesta era „umilit" simbolic. Eliade. ca simbol al indiferenŃierii haotice din care se va naşte lumea. cu ecouri până în Ramayana.sugestie de sacrificiu întemeietor . Revenind la desveşmântarea şi de-simbolizarea ritualică a regelui babilonian. în acest sens. de o redobândire a prerogativelor sale sacrale. „lumea pe dos" funcŃionând chiar crud. pe timpul zilei respective poruncile căpeteniei de substitut erau îndeplinite fără întârziere. şi panspermia hierogamică). încât. costum bicolor. care presupunea împreunarea regelui cu o preoteasă (sau cu regina) în faŃa întregii asistenŃe. Ritul era practic omniprezent în lume în perioada arhaică. de obicei prin intermediul unei hierogamii spectaculare. în mod firesc. psihopompă. pentru o zi anume.cetate.şi-n cele similare ei . unui zănatic sau deficient mintal. în paranteză fie zis. ceea ce sugera.nu în Babilon! . de regulă simetric pe verticala corpului.cunoscut din ritul regal şi imperial al nebunului de curte şi al măscăriciului -de a încredinŃa conducerea statală. i se luau însemnele regale şi podoabele (în alte comunităŃi . sacrificiul panspermic al calului. simulacrul mergea atât de departe. a nebunului ca raŃiune adormită în „masa confuză" a unei minŃi rătăcite. acestea erau urmate. moment în care regele mima slăbiciunea sau chiar nebunia. cu o voioşie submisivă. ecuaŃie prin care simbolul pentru care am deschis paranteza intră şi în registrul iconografic al alchimiei. alb-negru sau alb-roşu. dacă venea vorba de execuŃii. prin arătarea organului sexual. ceea ce explică şi interpretarea medievală.

„ceea ce . prilej cu care se rostuiau cele 12 luni ale anului pe cale de a începe. I. 235. G.era totuna cu a crea cele douăsprezece luni viitoare". § 72 şi urm. câteva fragmente au fost date la iveală de către G. reiterând în acest fel gestul cosmogonic al lui Marduk. în limba română găsim poemul în două versiuni. respectiv ICIR. Eliade . London. sângele coagulat fiind păstrat ulterior pentru a fi folosit în riturile de lustraŃie ale Pariliei. p. 1987. Anterior. La religion romaine arckaique. care presupunea sacrificiul întemeietor al unui om. tot pe urmele lui M. în volumul The Seven Tablets of Creation. pp. IX.. p. semnificaŃia de fertilizare panspermică specifică ritului o mai găsim în ritualistica romană. § 22) că tot cu prilejul sărbătorilor echinoxiale ale Anului Nou. cit. ed.. ed. voi. Payot. în Babilon avea loc şi Sărbătoarea SorŃilor. voi. Equus October. ICIR. 1902. SURSE Enuma elish a fost făcută cunoscută specialiştilor anglo-saxoni prin traducerea în engleză a lui L. publicată în volumul 27 . autorul francez fiind acela care a asociat Equus October de ashvamedha. [*" Pentru detalii suplimentare v. ed. King. cit. realizată de către Athanase NegoiŃă. ed. a cărui coadă sângerândă era lăsată să fertilizeze solul forului roman. 223-239. întreaga discuŃie poate fi găsită în celebra carte a lui Georges Dumezil. care a folosit textele de pe tăbliŃele de argilă găsite în biblioteca regelui Assurbanipal de către săpăturile engleze făcute la Ninive. Eliade (Mitul eternei reîntoarceri. Frazer. de la 21 aprilie. 49. Eliade. în sacrificiul calului de la idele lui octombrie. să mai precizăm. J. Smith în The Chaldean Account ofGenesis (1867). M.substitut mai blând al Purushamedhei cosmogonice. cit. W.scrie M. l-2. Creanga de aur. I.] Revenind la ritualistica babiloniană a Enumei elish. 3 şi 4. una în transpunere metrică. cit. cit. zagmuk. cap. ed.

până spre cel de-al doilea război mondial. Mai e de precizat faptul că versiunea clasică a lui L. multe plăcuŃe de argilă fiind încă nedecopertate. 1989. ce făcea din rege un întemeietor şi un organizator celest. fiind menŃionat în spaŃiul semitic ca BelMerodakh (v. în esenŃă. 2339). art. Oriental Mythology. Penguin Books. divinităŃile babiloniene suferă un pronunŃat proces de resemantizare negativă în spaŃiul semitic. Baal. n. în fascinantul creuzet de credinŃe al Orientului Apropiat. Kernbach. W. astfel. Joseph Campbell. DicŃionar de mitologie generală. unde vestigiile chtoniene.care au avut un impact uriaş asupra publicului -. divinitate a fertilităŃii. versiunea românească a lui Athanase NegoiŃă redând aceste întregiri. în mod firesc. 1974. n. Bel şi mitologii din Mesopotamia. pp. şi mesopotamianul Bel. şi de către Victor Kernbach. cu o religie uranică. Baal Zebub („prinŃul stăpân") devenind în Vechiul Testament 28 . care a intenŃionat.Gândirea asiro-babiloniană în texte (1975. sosite din direcŃia unui cult preponderent chtonian. în Babilon. fiind inevitabil demonizaŃi. zeu chtonian. în urma traumaticului exil babilonian al poporului evreu dintre 587 şi 538 î. 1l-51) şi una epicizată. e. Marduk a intrat. resurecŃionare ale lui Bel Marduk nu fuseseră integral înlăturate. canaanul Baal. V. King. în interferenŃă cu Baal şi cu Bel adesea confundaŃi -. textul prezenta carenŃe. sau tot făcut întregiri. articularea unui cult civilizator axat pe rolul simbolic de „organizator" (ucigător de monştri) al regelui. semnificaŃia colaterală fiind aceea a înlocuirii vestigiilor resurecŃionare sumeriene. Marduk a fost ridicat la rang de cult oficial prin reforma politică şi religioasă a lui Hammurabi. ele fiind preluate. în Miturile esenŃiale ale lui Victor Kernbach (1978. The Masks of God. care circulă şi pe Internet. fiindcă la data publicării celor două volume din The Seven Tablets of Creation . Ulterior. Mai e de precizat un aspect de o frumuseŃe hermeneutică aparte. glisajul fiind întreŃinut şi de către dualismul vechi al reformei lui Hammurabi. p. din 1902. în secolul al XVni-lea î. pp. e. 242). e relativ lacunară din raŃiuni obiective.

prezentate în Vechiul Testament ca fiind pericole demonice . cit. p. Ştiut fiind faptul că Geneza din Vechiul Testament (Facerea) a fost articulată în forma sa finală . Monoteismul Yahwist va mai impune . prin tradiŃie. [®°V.doar după întoarcerea poporului evreu din exilul babilonian (538 î. opus celestului Yahwe. când vom ajunge la cosmogonia ebraică). numărul plăcuŃelor de lut care relatează victoria lui Marduk asupra lui Tiamat din tradiŃia babiloniană. 2001. Aceste divinităŃi erau iconice. impus în Geneză prin tradiŃia Yahwistă (asupra distincŃiilor vom reveni chiar în acest capitol. 90] Pentru acelaşi context.spun cei doi cercetători -. tot 7 fiind.Belzebub sau Belzebuth . Dincolo de aceste distincŃii . nu va fi venerat prin imagini („să nu-Ńi faci chip cioplit"). există însă şi unele paralelisme tulburătoare: Geneza secvenŃială veterotestamentară are loc în 7 zile.n. reprezentările fiind resurecŃionare. Ancient Israel. Tiamat). London. 433 sq.venind din direcŃia cultelor de fertilitate din primele două regiuni menŃionate mai sus (Baal. şi Roland de Vaux. va fi noniconic: nu va avea faŃă.e.un cult patern. p. Bel. derivate direct din complexe chtoniene.. Marduk. Tiamat). Its Life and Institutions. Arme Baring şi Jules Cashford precizează alte câteva nuanŃe care se cer de asemenea a fi reŃinute. 1961. erau venerate prin imagini sau prin efigii sculptate în statui.). DicŃionar enciclopedic de iudaism.printr-o rescriere . Babilon. p. 419). Gestul întemeietor din 29 . prin ocultarea premeditată a cultelor feminine dominante din regiune (Innana-Ishtar. McGraw-Hill Book Company. trebuie acceptat faptul că în noua redactare s-a urmărit în mod deliberat o definire identitară a sacralităŃii poporului evreu prin delimitarea de mitologiile de proximitate (Canaan. epifanice. Toronto.tot delimitativ faŃă de credinŃele din jur . motiv pentru care „Stăpânul" celest absolut din Vechiul Testament (Yahwe).evident. New York. Inc.. cifra 7 sugerând că Marduk a săvârşit lumea tot în 7 zile. în The Myth ofthe Goddess (ed. Translated by John McHugh. demon subpământean. Egipt etc).. influenŃele cele mai puternice .

Geneză, şi anume separarea Cerului de Pământ, repetă gestul lui Marduk de a tăia trupul lui Tiamat şi de a ridica o parte în sus, pentru a întemeia bolta cerului. Cum am menŃionat deja, cuvântul ebraic care desemnează abisul de apă de la începutul lumii, Tehom, este „echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat" (A. Baring, J. Cashford, op. cit., p. 419), relaŃia făcându-se cu tohu wa-bohu, sintagmă care nu numai că o evocă lingvistic pe Tiamat, dar aşa cum Tehom devine, prin resemannzare, Tehomot, Bohu devine Behomoth, foarte apropiat de protoanimalul fabulos Behemoth, numit în Cartea lui Iov (40:15sq) „cel dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu". Aceste interferenŃe nu sunt însă singurele: Marduk intră în Vechiul Testament şi ca Mardochai, tatăl protagonistei din Cartea Estetei, aceasta din urmă fiind, ea însăşi, Innana-/s/ztar, zeiŃa sumeriană cu care ne întâlnim îh Epopeea lui Ghilgamesh.

CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH Redată pe scurt, povestea din poem are următoarele secvenŃe: La începuturile lumii, apele oceanului dulce Apsu şi ale genunei sărate Tiamat se amestecă indistinct, cei doi zei originari completându-se cu Mummu, a cărui identitate e subiect de dispută până în zilele noastre. Se crede, îndeobşte, că a fost un nume matern al lui Tiamat, lucrurile nefiind clare, de vreme ce într-o secvenŃă ulterioară a poemului, Mummu apare ca sfetnic intrigant şi ostil al lui Apsu: ca persoană distinctă, deci, opusă lui Tiamat. Din apele amestecate ale lui Apsu si Tiamat sunt zămisliŃi ceilalŃi zei, Anşar, jumătatea de sus a lumii zămislindu-l apoi pe puternicul Anu, tatăl lui Nudinmud sau Ea, marele zeu al apelor. Zarva zeilor nou-născuŃi tulbură liniştea lui Tiamat, dar mai supărat este Apsu, deranjat de râsul ireverenŃios al tinerilor zei. Exasperat, Apsu îşi cheamă sfetnicul, pe Mummu, şi 30

amândoi merg la Tiamat să se plângă, cerând distrugerea noilor zei, demonstraŃie de putere la care Tiamat nu consimte, pe motiv că n-ar trebui să se distrugă ceea ce tocmai fusese creat. Sfetnicul Mummu îl convinge însă pe Apsu să îi distrugă pe zeii tineri, complotul fiind aflat de către Ea, care trasează un cerc magic în jurul celor doi, deposedându-i de putere şi ucigându-i. Peste cadavrul lui Apsu, Ea îşi construieşte o casă-sanctuar, numită tot Apsu, unde se însoŃeşte cu zeiŃa Darnkina, pentru a-l zăsmisli pe luminosul Marduk, divinitate duală, asemenea lui Janus din mitologia romană, cu patru ochi şi tot atâtea urechi, „fiul Zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor". Siguri pe puterea lor prin naşterea lui Marduk, tinerii zei purced la neutralizarea lui Tiamat; celestul Anu, zeul lumii de sus dă naştere vânturilor tumultuoase, pe care le trimite împotriva lui Tiamat, pentru a-i zădărnici odihna. Instigată de fiii ei chtonieni - beligeranta divină trădând, de fapt, opoziŃia dintre zeii uranieni şi cei chtonieni -, Tiamat reacŃionează stihial, zămislind o armată de apărare redutabilă, formată din animale hibride inclasificabile (şerpi-monştri, dragorii zburători, vipere, sfincşi, lei de mare, câini turbaŃi, omul-scorpion), în fruntea căreia ea instalează într-o poziŃie de suveranitate pe unul dintre fiii ei, viforosul Kingu, care primeşte de la mama sa şi TăbliŃele Destinului, devenind în acest fel invincibil şi stăpân peste rosturile lumii. înainte de a trece mai departe, să relevăm un detaliu de simetrie. Poemul precizează că armata monstruoasă a lui Tiamat e formată din 11 fiinŃe stihiale cumplite, în fruntea lor fiind numit fiorosul Kingu, pentru a completa seria neagră de 12, cifră zodiacală, dar şi indiciu al perfecŃiunii armonice a universului. După victoria asupra lui Tiamat, Marduk va făuri o lume celestă bazată tot pe logica armonică a cifrei 12, ceea ce duce, în final, la o simetrie cosmogonică pe care unele cărŃi de specialitate tind s-o uite: lumea, în concepŃia cosmogonică babiloniană, se compune din 12 dimensiuni „negre" şi alte 12 „albe, luminoase", garanŃia persistenŃei luminii fiind dată de lupta continuă pe care aceasta 31

trebuie să o poarte împotriva stihiilor şi a întunericului. Ne aflăm, aşadar, în faŃa unei ritualistici agonale, pe care Sărbătorile babiloniene de Anul Nou - când Enuma elish se recita în templu -nu fac decât să o confirme. ConsecinŃa acestei stări de fapt e subtilă: actul de întemeiere pozitivă al lui Marduk nu înlătură matricea originară a răului, ci o foloseşte ca „material de construcŃie", lumea zămislindu-se, cum vom vedea, din trupul „rău" al lui Tiamat. Răul matricial devine, astfel, constitutiv lumii, sugerând un dualism cosmogonic şi funcŃional pe care îl confirmă toate mitologiile Orientului Apropiat, de la zoroastrism (unde se vede cel mai bine) la Vechiul Testament. Pentru acesta din urmă, să ne amintim de Leviticul 16, unde se vorbeşte despre sacrificiul de Ńap în cinstea lui Azazel, demonul deserturilor, opus simetric lui Yahwe! Depanăm povestea Enumei elish mai departe. Văzând groaznica desfăşurare de forŃe a lui Tiamat, Ea fuge la străbunicul său Anshar pentru ajutor şi sfat, fiii acestuia, Anu şi Ea nereuşind să domolească monstrul. în acest moment se ridică la luptă luminosul Marduk, care cere în prealabil recunoaşterea sa ca stăpân de către toŃi zeii; aceştia consimt, şi Marduk se pregăteşte de luptă, făurindu-şi un arc, luânduşi măciuca şi fulgerul, de a cărui furie nimeni nu putea scăpa, mobilizând cele patru vânturi, pentru a o răscoli pe Tiamat, şi nu în ultimul rând pregătind o plasă, pentru a o arunca asupra monstrului, să-l împiedice să se lăbărŃeze ameninŃător mai departe, accesoriu prim care face din Marduk un zeu legător. înarmat în acest fel, el o ucide pe Tiamat şi îi separă corpul în două, ca pe o scoică, făcând din partea de sus cerul şi din cea de jos pământul. „Marea locuinŃă Esharra [...] el o făcu în cer/ Aici să-şi ia locul Anu, Enlil şi Ea", după care el făureşte „figurile cereşti" care hotărnicesc cele 12 luni ale anului, deschide porŃile soarelui şi rostuieşte calendarul lunar, făurind în prealabil luna, „să hotărască timpul". 32

să ne oprim acum la două aspecte extrem de vechi. / Toate riturile mele el le va administra. omniprezenŃă regală şi supremaŃie sacrală -. / El este acum ca şi mine. Poemul se încheie cu apoteoza lui Marduk: acestuia i se stabilesc cele 50 de nume . finalul tăbliŃei a VII-a marcând omologarea sa ca Ea (zeitate supremă) de către zeul cu acelaşi nume: «Când toate numele pe care le-au proclamat Igigii/ Ea le-a auzit. ci pentru a lucra şi a păzi grădina Edenului. fiecare zeu primindu-şi sălaşurile cuvenite. de a se strânge sânge .» Panteonul divin fiind articulat. detaliu care trimite spre Geneza din Vechiul Testament (2:15).. pe om. Cererea lui Marduk. Ea sugerând însă o cale optimă de ieşire: ceata divină a lui Tiamat să ofere ea însăşi o victimă. Marduk plănuieşte. în mod logic.. cit. să adune sânge pentru a-l făuri pe lullu. duhul lui s-a bucurat.»" (trad. ca ei să se odihnească". socotit vinovat pentru întreaga beligerantă. arhaice. op.îi nelinişteşte pe zei./ Toate poruncile mele el le va aduce la îndeplinire. în mod explicit ca servant terestru al zeilor: „El va sluji pe zei.care presupune. Athanase NegoiŃă. numele lui va fi Ea. pe care Marduk îl deposedase deja de TăbliŃele Destinului. / Astfel: «Cel pe al cărui nume părinŃii lui l-au slăvit. un autosacrificiu din partea zeilor aflaŃi în propria sa tabără. 50) SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI Lăsând în urmă detaliile anecdotice ale întregii structuri narative. câştigând în acest fel supremaŃia asupra lumii. pentru ca din corpul ei să fie făuriŃi oamenii. unde Adam este zămislit tot în a şasea zi a CreaŃiei nu dintr-un impuls de altruism creator din partea divinităŃii. cel pus de către Tiamat stăpân peste monştri. sau o nouă victimă în tabăra celor solidarizaŃi cu Tiamat . pe care textul Enumei elish le lasă să se întrevadă: 1) rolul 33 . p. în tăbliŃa a Vi-a.care sugerează putere celestă şi chtoniană. Este ales Kingu.

Acesta este. precizat de către M. simetric celui pe care îl avem şi în poem. 34 . şi-l consacră în final pe maleficul Kingu drept căpetenie a cohortei monstruoase. supărată fiind pe vânturile care îi tălăzuiesc corpul. Tiamat zămisleşte redutabila sa armată de monştri.era urmată de „Sărbătoarea SorŃilor" (zagmuk). care ne va duce inevitabil la relaŃia dintre cosmogonie şi eschatologie. a orânduirii destinului celor 12 luni care vor forma anul care începe. lipsindu-l de odihnă. TăbliŃa destinului Am menŃionat deja faptul. că recitarea Enumei elish la sărbătoarea echinoxială babiloniană de Anul Nou (akitu) . încredinŃându-i Tablele SorŃii (sau ale Destinului). că întreaga CreaŃie divină iniŃială. Le vom lua pe rând.ceea ce sugerează un context ritualic resurecŃionar. motivul metafizic pentru care uneltirea lui Apsu împotriva zeilor tineri şi revolta lui Tiamat împotriva aceloraşi zei se pot produce: elementele creaŃiei nefiind încă bine articulate. al SorŃilor în economia de început a lumii şi 2) fragilitatea relativă a lumii create de către Marduk. Eliade. unde motivul TăbliŃei Destinului nu apare de la început. regresia spre haos poate surveni în orice clipă. consonant cu rolul atribuit lui Marduk de stimulator al ogoarelor şi vegetaŃiei (printr-unul dintre cele 50 de nume ale sale) . Actul tardiv de consacrare sugerează cel puŃin două lucruri: în primul rând.cosmogonic al Destinului. faptul că frâiele Destinului rămân de partea lui Tiamat până în clipa în care Marduk îl înfruntă în luptă pe Kingu şi-l deposedează de TăbliŃă. dusă la capăt de către Apsu şi Tiamat (seria de zei de la Anshar şi Kishar până la supremul Ea) apare într-un timp când organizarea lumii nu este încă reglată armonic de către Destin. ci doar din momentul în care. şi-n al doilea rând. între cele două faze ale ritului exista un decalaj coregrafic. de altfel.

care se cer a fi „reparate" ulterior (ca să recurgem tot la un cuvânt frapant. care pluteşte deasupra apelor (detaliu care soseşte în Geneză pe linia textelor convenŃional numite „E". -. cosmogoniile oului răsărit din mare la egipteni. Strict logic. Anne Baring şi Jules Cashford (op. Aşa se explică un fenomen pe care traducerea românească îl distorsionează: celebra formulă constatativă de la sfârşitul fiecăreia dintre cele 6 zile de creaŃie. în acest fel. cit. că ele au intrat în ordine: o armonie preexistentă lor. sau imperfect. sau. Eliade). Există cosmogonii (Theogonia lui Hesiod. este asigurată de Duhul Sfânt (Elohim). dar. fiind scos pe piaŃă doar în urma unei asemenea licenŃe.O.. „yahwistă").. funcŃia de „motor cosmic" (M. prin declaraŃia respectivă. altfel spus. scris de către M. adică aceea a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei. prin care Dumnezeu consfinŃeşte că ceea ce a făcut „este bine". spre deosebire de cealaltă tradiŃie. în Geneză. reprezintă o virtualitate. 417sq.. Geneza veterotestamentară). Paralelismul cu logica intrinsecă a Genezei este tulburător. 35 . nu putea fi „rău". el introducea produsul mâinii sale sau al ucenicilor săi în perimetrul Legii. „elohimice". meşterul unui produs finit termina ceremonial produsul declarând oficial că „este bun".PreeminenŃa CreaŃiei în raport cu Destinul reprezintă argumentul cel mai redutabil pentru vechimea spectaculoasă a Enumei elish. Eliade). fiindcă o asemenea sugestie ar contraveni flagrant ideii de perfecŃiune suprafirească a lui Yahwe: un Dumnezeu perfect nu poate zămisli lucruri de mântuială. legea e acolo. temporal. unde CreaŃia se produce întru Lege. Formula „e bine" indică faptul că lucrurile create în cele 6 zile sunt pătrunse în suficientă măsură de către Duhul Sfânt (Elohim).) mai menŃionează şi un fapt empiric. „aşteptând" ca lucrurile să fie făcute pentru a fi implicit armonizate într-un tot bine articulat. pe care poate că ar trebui să-l avem în vedere: în legislaŃia mesopotamiană arhaică. p. el nu numai că îşi asuma consecinŃele juridice negative ale vreunui defect ascuns . din care ele se împărtăşesc.

deja citată de noi). cit. dimpotrivă. prin care 36 .e confirmată de multiplicarea până la 50 a numelor lui Marduk. op. Eros e „dorinŃă de viaŃă" (Schopenhauer a fost încântat de această sugestie!). 37). pentru a-i afirma suveranitatea şi completitudinea. el va fi recunoscut de către Ea drept suveran echivalent doar în momentul în care numărul numelor sale . pentru ca tot ce va fi zămislit de atunci încolo să se articuleze într-o armonie cosmică frumoasă. ce anume caută el acolo. Dincolo de arhaicitate. Te întrebi. când ZeiŃa-Mamă a pământului nu are încă o contrapartidă masculină pentru a iniŃia hierogamia.îl va egala pe acela al numelor lui Ea. conferindu-i acestuia din urmă o valoare cosmogonică magică. în finalul poemului (tăbliŃa a Vil-a. chiar la începuturi. Cum am văzut deja. dar şi principiu de armonizare.50 . ci de acel Eros care se naşte imediat după Geea.. cu atât mai mult cu cât rolul său în drama generaŃionistă de mai târziu e prea puŃin relevant. cu arc şi săgeŃi irezistibile. în Enuma elish.cum ştiu cititorii avizaŃi ai textului . care se găseşte pe tăbliŃa a V-a (trad.Aceeaşi funcŃie a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei o are Eros în Theogonia lui Hesiod. aproape firesc.care leagă numele de puterea cosmică a persoanei respective . dar nici „destinele lor încă nu fuseseră fixate". Athanase NegoiŃă. precizarea din poem leagă Destinul de Nume. Fragilitatea creaŃiei Vechimea Enumei elish e ilustrată şi de un alt detaliu -insuficient rezolvat exegetic. p.de copilaşul zburdalnic. acest „motor" preexistent de armonizare cosmică lipseşte. din cortegiul de mai târziu al Afroditei. Apsu şi Tiamat zămislind primele divinităŃi într-un timp când zeii „nu fuseseră pe numele lor chemaŃi". el apărând în lume pe poziŃia a Ii-a. desemnat şi el în mod tradiŃional prin cifra 50. denominaŃia derivată din primordialitate . Nu e vorba . După ciopârŃirea lui Tiamat şi separarea corpului ei asemenea unei scoici.

stabilind în acest fel o pereche pe care o vom regăsi în mitologia scandinavă. de pildă. p. cam de trei ori mai mare decât Terra . Misterioasa „Planetă X". să arate legăturile lor" [. existenŃa unei planete trans-plutoniene. Sub aspect ştiinŃific. traducătorul volumului Gândirea asiro-babiloniană în texte sugerează că ar fi vorba de planeta Jupiter. surescitarea celor din urmă fiind întreŃinută de apariŃia.e de neconceput. în notele de subsol.indiciu de mare vechime! . profeŃi apocaliptici -. fiindcă ele se pot „încălca" şi „face greşeli" (op. în Enuma elish. Marduk „întemeie staŃia lui Nibiru. Victor Kernbach oprindu-se. Nibiru Identitatea lui NIBIRU nu este clară. V:6-7. însă.. aduce luna „să hotărască timpul". nici Steaua Polară. NIBIRU nu este. cit. The Twelfth Planet . 37). după alŃii: din imediata sa apropiere . nici planeta Jupiter.Planeta a XII-a. înzestrate cu funcŃia de centralitate referenŃială. în Miturile esenŃiale (ed.. unde întreaga creaŃie nu reprezintă decât o amânare indeterminată a eschatologiei (Ragnarok). sitchin. în 1976.. însă în privinŃa stelelor şi a constelaŃiilor el resimte o oarecare nesiguranŃă. cit.. fiind şi mai improbabilă în cosmogoniile ovoidale egiptene sau în Vechiul Testament. fixează constelaŃiile. eschatologia ameninŃă cosmogonia. în Theogonia lui Hesiod.se justifică 37 . corn). dar şi a exaltaŃilor de tot felul . se pare. Marduk construieşte sălaşuri pentru zei. Pentru a contracara eventualele „greşeli" ale constelaŃiilor.). zădărnicind în acest fel armonia cosmică a întregului. O asemenea fragilitate .după unii: din sistemul nostru solar. sau „Planeta pitică maro" se află de mult în atenŃia astronomilor sau a fizicienilor. 34) asupra Stelei polare. durata anului. de Zecharia Sitchin (un fel de Paulo Coelho al mitologiei astronomice: www. p. oameni fascinaŃi de fenomene paranormale. a unei cărŃi celebre.UFOlogi.se stabileşte distincŃia dintre regimul de sus al cerului şi cel de jos al pământului.] şi „alături fixă şi locul lui Enlil şi Ea" (ibid. însă.

altavista. bazată pe măsurători precise. Boulay. crystalinks. Flying Serpents and Dragons. principala „candidată" la o iminentă ciocnire cu sistemul nostru solar. sitchin. în speranŃa că i-am stârnit în suficientă măsură interesul. numele şi poziŃia ei aproximativă apărând în Enuma elishl De la ştiinŃă s-a ajuns foarte repede la exacerbări imaginare spectaculoase. care le influenŃează magnetic. în limbile engleză şi franceză. reci şi supertehnicizaŃi. în alte ipoteze. www. faimoasa carte a lui R. care trimit spre noi misterioase farfurii zburătoare. www. crawford2000. co. integral. dar şi. corn (pentru opera lui Zecharia Sitchin). unde se găsesc sintezele lui Roberto Solârion. Enuma elish e dominată de morfologia hibridă a monştrilor zămisliŃi de către Tiamat. ceea ce ne duce la 38 . COSMOGONIA LUI BEROSSOS Sub aspect imaginar. Nibiru fiind. O vizită pe www. A. cititorul este rugat să acceseze următoarele site-uri de pe* Internet: www. Nibiru e locuită de omuleŃi mici. în unele ipoteze. evocarea lor apărând de trei ori pe cele 7 tăbliŃe clasice. cu o căutare pe Nibiru furnizează sute de alte delicii. com/nibirulinks (site-ul „oficial" al lui Nibiru). uk/Nibiru (pentru un Index al problemei) şi www. apollonius. corn. 1990. net/nibiru. moment în care se va face foarte frig şi soarele va da semne de slăbiciune fatală. când mitologi interesaŃi de Sumer şi de Babilon au venit şi au spus că această planetă se cunoaşte încă din vechime. Cititorul de bunăcredinŃă îşi poate imagina surpriza pe care au avut-o astronomii atunci când au fost confirmaŃi de către mitologi: povestea spune că mari sau mici laboratoare spaŃiale au emis strict ştiinŃific ipoteza existenŃei unei planete trans-plutoniene.prin câteva anomalii orbitale ale planetelor Jupiter şi Pluto. care nu pot fi explicate decât dacă acceptăm ipoteza unei planete necunoscute de proximitate. verzi.

de pildă. Lilith a fost. stearpă.mama titanilor şi a Hecatonheirilor. pp. unde zeiŃa pământului Geea . la revanşa nedorită a fiilor lui Tiamat. Berossos insistând cu precădere pe 39 . implicaŃi în titanomahia şi gigantomahia din care iese triumfător Zeus. Psihologic şi sintactic. înspăimântătoare.Innana-Ishtar la sumerieni. Miturile esenŃiale. Eva -destul de malefică şi ea. preluând supremaŃia asupra lumii . deoarece complotează cu şarpele . ostile. prin tradiŃie.. procesul de exorcizare a feminităŃii terifiante este vizibil peste tot: la semiŃi. fragmentele recurente înspăimântătoare întreŃineau psihoza politică potrivit căreia echilibrul fragil al lumii se datorează doar puterii regelui de a tine în frâu forŃele demonice ameninŃătoare. Ceva similar pare să se fi petrecut şi în Grecia arhaică.fiind doar a doua. s-a folosit şi el de Babyloniaca . fiind prezentat ca un ucigător de monştri.este şi ea necontrolată. ed. pp. a lui Âdam. orice insubordonare faŃă de acesta ducând la surparea echilibrului şi.concluzia că ascultătorii cosmogoniei erau fascinaŃi de aspectul lor fabulos şi bizar. nuanŃa civilizatorie. Kernbach. bazată pe cultul Marii ZeiŃe primordiale. cit. uraniană a lui Ea-Marduk înlocuind o mitologie stihială feminină. monştri cu o sută de braŃe vânjoase. Tiamat la babilonieni -fiind terifiante.. implicit. realizată colectiv. al ni-lea î. prilej cu care regele se identifica simbolic cu Marduk. 52-53. dar şi un schimb de regim imaginar. Reforma religioasă a lui Hammurabi propunea o Lege cauŃionată cosmogonic. prima soŃie. 40-41) a fost compusă abia în sec. în AntichităŃi iudaice. zeiŃele de substrat ale regiunii .azi pierdută acestui preot al lui Marduk din vremea lui Antioh I. în Orientul Apropiat. ajungând la noi prin intermediul lui Eusebiu de Cesareea. Se prea poate ca fenomenul să fi reprezentat şi o exorcizare de spaimă. respectiv V.n. dacă Ńinem cont de faptul că Enuma elish se recita ritualic cu prilejul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou (akitu). cit.e. Flavius Josephus. Cosmogonia babiloniană a lui Berossos (Gândirea asiro-babiloniană în texte. ed.

unul de bărbat şi unul de femeie. p. în limba caldaică Tamte. pe care Enuma elish nu o afirmă. 1994. adică fiinŃe hibride care „aveau picioare de cal. monstruoase din primele zile ale CreaŃiei. pentru ca din cele două jumătăŃi ale trupului ei să fie făcut cerul şi pământul (imaginea soarelui care se desprinde din învelişul selenar e superbă!). a căror arborescentă metafizică 40 . iar în faŃă având chip de om". Acesta apare la Berossos ca Bel. ceea ce sugerează fără echivoc consubstanŃialitatea dintre rege şi supuşi. distins în acŃiunea de sacrificare a lunii. potrivit formulei lui Louis Renou. oameni cu coarne de capră sau hipocentauri. în spate fiind cum sunt caii. p. dar şi ca zeu care acceptă autosacrificiul. care nume tradus în greceşte înseamnă thalassa. sau. «arhive de experienŃe de unire cu divinul»" (cf. 53). cele patru colecŃii de Vede indiene reprezintă. 95). când se nasc oameni cu două sau patru aripi. ci direct din Marduk. substratul mitologic selenar fiind înlocuit de mitologia solară a lui Marduk. ed. pentru ca din sângele lui să fie făuriŃi oamenii. prin însăşi etimologia cuvântului (*vid = a vedea). ceea ce stipulează o omologie între apa selenară a începuturilor şi Tiamat. echivalentă cu o eufemizare culturală: oamenii nu mai sunt făuriŃi din trupul maleficului Kingu.zămislirile hibride. Henri de la Bastide: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. umanoizi bisexuaŃi sau cu două capete. „«viziuni» interioare. de aceeaşi valoare numerică ca şi selene" (Gândirea asirobabiloniană în texte. Precizarea care urmează este însă cea mai relevantă: „Peste toate aceste vieŃuitoare ar fi domnit o femeie cu numele de Homoroka. Remarcăm astfel translaŃia de mentalitate petrecută între Enuma elish şi Berossos. rom. asemănătoare centaurilor din mitologia greacă. COSMOGONIA VEDICĂ înŃelese ca „ştiinŃă a cunoaşterii supreme".

Aceste patru „arhive" aparŃin palierului shruti (ascultare) al ştiinŃei sacre. Sama-Veda („Veda melodiilor sacrificiale" şi Atharva-Veda („Veda descântecelor magice"). ocupă întreg spaŃiul şi timpul lumii. ci existând dintotdeauna. cunoaşterea supremă presupune o închidere care se deschide. unde cunoaşterea este îndeobşte asociată cu forme spirituale de retractilitate (singurătate. ceea ce înseamnă că ele nu derivă de la vreo persoană anume (zeu sau înŃelept originar). care se rostuieşte şi se autodistruge periodic pentru a se regenera cu fiecare mare ciclu temporal cosmic (v. prin „creşterea" spre infinit a fiinŃei înŃeleptului. ci doar „dus de mână". ghidat de către un maestru spiritual (guru). chilie. adesea contradictorie. sensul expansiunii cosmice infinite este ilustrat de mărimile considerabile ale statuilor lui Buddha din grote sau temple: el „este" Tot. sporire". Aşadar. ascultândule. Spre deosebire de mentalitatea europeană. Vedele se împart în patru grupe de texte: Rig-Veda („Veda strofelor"). Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale"). în comportamentul vedic cunoaşterea este legată de expansiune şi incandescenŃă cosmică: cunoscând Vedele. corespunde cu definiŃia hinduismului ca „junglă": spaŃiu vital multiplu. mai jos). revelaŃia interioară a înŃeleptului fiind pregătită de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Şinele universal absolut (Brahman). întreaga logică 41 . „Ascultarea" (shruti) indică faptul că însuşirea Vedelor presupune stabilirea unei rezonanŃe cosmice între text şi cel ce îl ascultă. înŃeleptul rishi îşi deschide generos fiinŃa către imensitatea universală a revelaŃiei. ci există dintotdeauna. adâncirea solitară în sine etc). ca temei al vieŃii. ca ipostazieri de sine ale Absolutului (Brahman). necreat de vreo persoană anume.) în logica Vedelor. în care cineva nu poate intra (iniŃia) de unul singur.întortocheată. rădăcina *BHR a cuvântului Brahman (Absolut) însemnând şi el „creştere. care îl cuprind şi pe care le cuprinde în el însuşi. (în Budismul de mai târziu.

vedică e dominată de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrală a fricii de moarte şi la prezentarea morŃii ca apoteoză necesară, ceea ce explică, în ultimă instanŃă, atât cosmogonia autosacrificială a omului cosmic Purusha, cât şi binecunoscuta formulă a transmigraŃiei sufletelor. „Arhiva" (samhita) Rig-Veda reprezintă o culegere de 1028 de incantaŃii sau imnuri (sukta = "lucruri bine spuse"), structurate în mai bine de 1000 de strofe (ric, rădăcină de la care vine şi numele). Prin tradiŃie, articularea primelor Vede este situată în timp la începutul mileniului II î.e.n., arhivele apărând în forma lor finală cam în jurul anului 1000 î.e.n.; fireşte, formulând în acest fel cronologia, recurgem la un artificiu istoric, pentru că în concepŃia hindusă Vedele există dintotdeauna, ca ŞtiinŃă Supremă revelată înŃelepŃilor rishi la fiecare mare ciclu cosmic. Acestor revelaŃii impersonale li se adaugă textele personalizate, de hermeneutică exegetică, grupate şi ele în patru colecŃii: Brahmana („comentariile brahmanice"), Kalpasutra (texte care trasează prescripŃiile comportamentului ritualic), Upanişadele (textele speculative) şi faimoasele Aranyaka, „textele pădurii", considerate a fi atât de ezoterice, încât nu pot fi transmise decât în adâncul secret al crângurilor. în practică, distincŃiile nu sunt însă atât de clare, fiindcă toate aceste texte presupun repetiŃii, adnotări, fracturi de sens şi chiar contradicŃii logice, prin nimic incompatibile cu exigenŃa primă a revelaŃiei şi „vederii" cosmice, fiindcă în acest fel se articulează, fremătător şi viu, o „junglă" de înŃelesuri şi sensuri arborescente, în care învăŃăcelul nu poate intra de unul singur, ci doar ghidat de către un iniŃiator sau maestru spiritual (guru). Imagistic, pădurea ocupă aici un loc principal, ca expresie a preaplinului stihial vital: e locul unde este exilat Rama din Ramayana, spaŃiul unde sălăşluiesc demonii (ca expresii ale iluziei cosmice, Maya), dar pădurea e şi simbolul care surmontează, în India arhaică, orice valorizare spirituală a aşezării umane, fiindcă doar în pădure se realizează consubstanŃialitatea dintre toate regnurile 42

şi ordinele ipostaziate ale universului. La nivelul spiritual al textelor de referinŃă, Aranyaka, „textele pădurii" indică această omniprezenŃă; tâlcuri ezoterice fiind destinate să fie comunicate doar prin tăcerea foşnitoare a legăturii dintre maestru şi învăŃăcel, Aranyaka se întind, asemenea unor liane, asupra tuturor colecŃiilor ŞtiinŃei Sacre: există Aranyaka atât pentru Rig-Veda cât şi pentru celelalte „arhive", accepŃiunea lor spirituală fiind duală: ele „tălmăcesc" speculativ textele de bază (fiind, aşadar, o „disciplină" umană care se învaŃă), dar reprezintă şi reflexul cosmic al acestora, motiv pentru care le pătrunde cu adevărat sensul doar acela dispus să se piardă în reverberaŃia lor absolută. Ceva similar - dar la un alt nivel decât acela revelat al Vedelor - se întâmplă cu textele care aparŃin palierului smriti, adică „tradiŃiei încredinŃate a memoriei". Ramayana şi Mabaharata iac parte din această categorie: ele nu sunt texte revelate (shruti), fiindcă originea lor se leagă de o persoană anume, de ideea creaŃiei umane, motiv pentru care textele grupate în smriti sunt accesibile tuturor celor patru caste, în vreme ce textele revelate (shruti) pot fi cunoscute doar de către membrii castelor superioare: brahmani, kshatriya (luptători, războinici) şi vaishya (negustori). în centrul epopeii se află Dharma, ordinea universală (este cazul tuturor textelor din corpusul „tradiŃiei", smriti), pe când Vedele se raportează la Absolut (Brahman), incluzând dharma în logica iniŃiatică a „renunŃării". Generalizând - fenomen care, în mod logic, nu putea fi întreprins într-un moment în care civilizaŃia hindusă dispunea doar de textele revelate, shruti -putem ajunge la concluzia că întreaga logică sapienŃială a hinduismului se bazează pe o ecuaŃie regresivă: accesibile şi castei inferioare shudra, al „lucrătorilor manuali", textele „tradiŃiei", smriti, instituie dramatizarea cosmică a dharmei ca o etapă înspre revelaŃia senină pe care o propun Vedele, în centrul cărora se află Absolutul, Brahman. Textul fundamental al 43

gândirii hinduse, Bhagavad-Gita („Cântecul celui preafericit") face parte din Mahabharata, epopee inclusă, la rândul ei, în textele „tradiŃiei", smriti, însă asimilarea profundă a textului - care, în unele şcoli indiene, se predă timp de mai mulŃi ani, lungimea nefiind totuşi excesivă - are în vedere unirea cu Brahman, dharma fiind o stare implicită acestei deschideri serene înspre infinitul transpersonal al cosmosului. Foarte subtilă e relaŃia dintre Brahman şi Dharma, dintr-un motiv destul de străin gândirii noastre obişnuite, europene. SubjugaŃi de frumuseŃea epopeii, noi o receptăm ca literatură, ca fenomen ficŃional, articulat prin jocul aglutinant al TradiŃiei, însă e de ştiut faptul că indienii au o altă reprezentare, de data aceasta metafizică. Atât Ramayana, cât şi Mahabharata (aceasta din urmă într-o mai mare măsură chiar...) sunt scenarii agonale, dramatice, prezentând cazuri de tulburare a ordinii universale (Dharma) şi de restabilire a acesteia prin tribulaŃiile corective, iniŃiatice ale unui om sau unui zeu. Pentru indieni, însă, cele două epopei sunt drame cosmice, nu literatură, fiindcă ele prezintă sacrificii de sine ale Absolutului: mari scenarii metafizice prin care Absolutul se pune pe el însuşi în criză, pentru a-şi câştiga eliberarea. DistincŃia e esenŃială, fiindcă ea implică toate textele de care am vorbit, fie că aparŃin palierului shruti, fie că Ńin de smriti: ascultându-le sau citindu-le, hindusul se integrează unei coregrafii metafizice, devine parte componentă a dramei cosmice pe care textele o redau. Actul ca atare transcende dimensiunea strict literară a participării personale (aşa am recepta-o noi în Europa), devenind gest cu implicaŃii cosmice directe. Ceva similar nu vom găsi decât în Torah iudaică - accentele fiind chiar mai acute în iudaismul speculativ, mistic -, unde o „greşeală" înfăptuită în timpul lecturii poate provoca permutaŃii numerice fatale în tot universul. Lectura însăşi e precedată de ritualuri particulare de purificare şi de urmărirea textului cu o mână sau un deget din metal preŃios, fiindcă eventuala murdărire involuntară a sulului, sau ştergerea accidentală a vreunui 44

citindu-se RI. scris de către Lakshmi Kapani) . animal sau vegetal. In limba sanskrită .„nu există un echivalent precis al termenului «religie». Este vorba de o lege imanentă naturii lucrurilor. 1996. norma regulatoare a vieŃii.precizează Lakshmi Kapani în excelenta micromonografie tematică dedicată Hinduismului din volumul Religiile lumii. rsi. europenii. „a sprijini. scris tot cu un punctuleŃ sub r. pp. unde omul este creat în mod direct ca „stăpân" al plantelor şi animalelor.. Hulin. ed. cât şi ceea ce se întâmplă în celelalte regnuri. 345). cit. substitutul lexical cel mai frecvent pentru ceea ce noi. 335-414.. în Din raŃiuni strict tehnice. pp. Dharma şi instituŃia renunŃării. Kapani. în secŃiunea Trăsături specifice ale religiei hinduiste. înŃelegem prin „credinŃă sistemică" fiind dharma (ordine. 357. Dharma (etimologic. împiedicându-l să se prăbuşească în haos" (M. va apărea în textul nostru ca rishi etc. „care. a susŃine"*) există dintotdeauna. 357-358). de la rădăcina *dhri. citatul pe care îl vom reproduce se află la p. scris împreună cu Michel Hulin (v. rom. Ne vom mai întâlni cu asemenea cuvinte: smrti (tradiŃie). atât de importantă în iudaism (Geneza). al căror efect nu poate fi controlat.caracter sunt receptate ca intruziuni perturbatoare în arhitectura numerologică a templului cosmic.]: Religiile lumii. Jean Delumeau [coord. temei al celor existente). fiind „ansamblul de legături inteligibile. pe o logică de consubstanŃialitate sacră. în voi. fără să contrazică ideea de religie. atât viaŃa oamenilor. înseamnă mai exact temeiul cosmic şi social. motiv pentru care hinduismul nu cunoaşte diferenŃa metafizică dintre om şi animal sau plantă. ca ordine cosmică. înŃeleptul. va fi transliterat smriti. DHR se ortografiază cu un punct aflat sub consoana R. Religiile lumii. ed. 45 . p. recurgem în întreaga carte la transliterarea fonetică a termenilor. cit. fără să fi cunoscut vreodată vreun început. op. care stă la temelia societăŃii şi ne conduce pe fiecare" (L. de «legi» care «susŃin» universul. Ea reglează.

„autentică" (aşa cum face europeanul). ci numai ca bărbat sau femeie. kshatriya (războinici). vaishya (negustori) sunt considerate superioare. kshatriya." Expresia imediată a acestei apartenenŃe este sistemul cuaternar de caste (vama = culoare. sistem în care primele trei. Hulin (op.. cit. vaishya sau shudra. cuvânt care trimite spre stratificarea arhaică. brahmani. multietnică a lumii indo-europene [cf. ideea de a ridica un zid de despărŃire între vitregiile vieŃii cotidiene şi sacralitatea adâncirii în sine fiindu-i. ci ca un fenomen de apartenenŃă la o comunitate socială sau la o altă persoană. ambele sunt expresii ale aceleiaşi ordini cosmice a dharmei. copil. p. matur sau vârstnic ş. ca entitate socială. ed. Se întrevede în această definiŃie vestigiul raŃionalizat al străvechii participări ritualice.scrie M. pe motiv că „s-au născut de două ori" -' expresie în care nu putem să nu recunoaştem reminiscenŃa unui rit arhaic de iniŃiere -. 206]). cit. brahman. Eliade. din lipsă de categorii: definirea omului ca element de relaŃie. ICIR. de pildă. discipolul nu poate pătrunde în „jungla" sacră a cunoaşterii şi renunŃării decât prin intermediul unui maestru spiritual.m. străină. Individul se conturează prin intermediul alăturării diverselor sale apartenenŃe. expresia sapienŃială a acestei dependenŃe fiind aceea dintre discipol şi guru: oricât de bine pregătit ar fi el. hindus sau «barbar» (mleccha). „înainte de toate . unde „fiinŃa" este concepută nu ca singurătate ireductibilă. Dharma. 346) — dharma nu recunoaşte omul aşa cum este el. ca ordine sau lege cosmică. pentru care europenii nu au corespondent şi pe care mintea europeanului o înŃelege mai greu. p. casta lucrătorilor cu 46 . consecinŃa acestei indiferenŃieri ontologice e reprezentată de lipsa distincŃiei esenŃiale dintre sacru şi profan: dimpotrivă. motiv pentru care. hindusul nu construieşte „mănăstiri". metafizic înŃelegând lucrurile. în vreme ce shudra. Omenirea nu este astfel prezentă decât în interdependenŃa acestor poziŃii sociale.d.a. M.hinduism. I. este legată şi de un alt aspect de ordin sacral.

La fel se întâmplă şi cu omul. întinsă pe fabuloase cicluri cosmologice. 353). „iluzia cosmică" pe care omul o întâlneşte peste tot în viaŃă. [v. Hulin. cit.. în care prima şi a treia divinitate reprezintă disimetria constructie-destrucŃie. prin stadiul de învăŃăcel (brahmacarin). guvernată de „emisiile" şi „resorbŃiile" succesive ale Stăpânului Suprem al vieŃii: prin această mişcare cosmică antitetică. dualismul kalpa-pralaya translează în raportul dintre dharma şi maya. succesiv. prin celebra practică sacrală a renunŃării (sannyasa).mâna e considerată inferioară. Din această logică a construcŃiei şi destrucŃiei cosmice fără început şi sfârşit se nasc marile dualisme indiene. care aşează lumea în structuri disimetrice complementare. rituri cosmice sacrificiale. definit de către textele sacre ca fiinŃă care aduce sacrificii: ofrande în primul rând. p. prin intermediul cărora acŃiunea . pentru zei. omul trecând. 352-353] Sub aspect cosmogonic. cum spunea Mihai Eminescu în Luceafărul. punctul de echilibru care le reuneşte pe amândouă. Prima asemenea structură reproduce succesiunea fazelor constructive. dar şi ca fiinŃă care se aduce pe ea însăşi sacrificiu. în absenŃa cărora destinul universului şi al omului ar fi imposibil de înŃeles. Ramayana şi Mahabharata sunt. pp. de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) şi a celor destructive (pralaya). unde ecuaŃia 47 . Spre deosebire de gândirea europeană. lumea se reînnoieşte continuu. „sistole şi diastole ale absolutului (M. care se vor particulariza ulterior în triada BrahmaVishnu-Shiva. sub acest aspect. op. sihastru despărŃit de familie şi de urmaşi (vanaprasiha) şi eliberat prin renunŃare (sannyasin). de care se leagă la fel de bine cunoscuta structură tetradică a stadiilor vierii (ashrama). lumea e concepută în hinduism ca o „Ńâşnire" (srishti) continuă şi ciclică a energiilor vieŃii. şi de magia căreia se desprinde în momentul suprem al renunŃării sacrificiale (sannyasa). la nivelul oamenilor.cosmică a dharmei e pusă în mişcare. ibid. Hulin. Vishnu fiind „crugul". M. cap de familie (grihastha). de ordin preponderent vegetal. „murind spre a renaşte". Dramatic.

cu condiŃia să le identifici corect şi să te foloseşti de ele. care te pot ajuta. în acest fel. de care se foloseşte prinŃul Rama. în consecinŃă. omogenitatea dintre sacru şi profan. tot aşa cum universul se înnoieşte mereu prin pralaya. gândirea hindusă formulează ecuaŃia cosmică a omului într-un mod mai nuanŃat.tipică spune că omul contribuie la binele său şi al lumii luptând înverşunat împotriva forŃelor răului şi a ispitelor pe care acesta i le pune în cale. dimpotrivă. ca şi absenŃa riturilor de resacralizare regresivă: hindusul nu se întoarce în timp. având nevoie de autodestrucŃie pentru a renaşte. cu intenŃia resacralizării. omogenitatea tensionată dintre construcŃie şi destrucŃie explică. ceea ce pentru indieni este de neconceput. prezumŃios. o cumpătată selecŃie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. ci presupune. fiindcă în acest sens el s-ar substitui. drumul spre înŃelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei . a cărui imensă roată trece ea însăşi. în cicluri de timp uriaşe. se compune atât din energii eminamente destructive.cum îndeobşte se mai crede -. reprezintă componenta benefică a iluziei cosmice. spre un Mo tempore plenitudinar şi paradisiac. în vreme ce demonii înmagazinează jumătatea ei malefică. din interiorul dharmei. mentalitatea hindusă a simŃit nevoia să introducă în ecuaŃia reproducerii ciclice a universului formula 48 . „crugul" universului -. întârziindu-Ńi sau zădărnicindu-Ńi împlinirea spirituală. cosmosului. Greşeşte profund doar cel care se opune rigid şi inflexibil mayei. El nu poate ieşi din maya (forŃă universală. Potrivit acestei concepŃii -derivate din fiinŃa duală a lui Vishnu. prin ambele faze. ca forŃă retardantă în drumul omului spre renunŃare. ieşind. omul trebuie să găsească şi el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta. în sens complementar. care te pot duce la pietre. cât şi din energii favorabile. fiindcă. maya. Expresia dramatică definitorie pentru această concepŃie despre lume o găsim în Ramayana: armata maimuŃelor lui Hanuman. la rândul său. el s-ar situa în afara marelui joc cosmic. nu din afara sa).

gândul ne duce inevitabil înspre cele patru vârste metalice originare ale lui Hesiod. „Uitarea" menirii sacrale îşi are un corespondent în baia bezmetică de sânge în care se complac oamenii seminŃiei de aramă . Logica „întrupărilor" se construieşte pe motivul cosmogonic al luptei dintre zei şi demoni {deva vs. armonică a universului. asura).] Paralelismul este cu atât mai frapant. CorespondenŃa merge chiar mai departe. Broască Ńestoasă. krita-. 29-l34. şi piticul Vamana. ed. ultima dintre ele în care ne aflăm şi azi. cit. „deoarece aceştia. pp. pp. să fie nevoit să lupte împotriva războinicilor abuzivi {kshatriya). aur. Mit şi gândire în Grecia Antică. incluzând în schema analogiilor tulburătoare celebra poveste a „întrupărilor" {avatara) zeului Vishnu. Structurile mitului. cea a „eroilor". Studii de psihologie istorică. MistreŃ). argint. zeii nefiind amintiŃi de loc la nivelul acestui palier temporal. din cauza răutăŃii oamenilor . apoi apar hibridul Om-Leu.fiind „era întunecată" care anunŃă întoarcerea roŃii. Parashurama. 344-345). interpolată. cărora beoŃianul le-a adăugat o a cincea vârstă. cit. pentru ca următorul avatar. obligat să apară în lume pentru a regla echilibrul fragil dintre dnarma şi forŃele monstruoase ale răului care o ameninŃă (v.corectivă a unei degenerescente temporale. dvapara. 352-353. pp. ed. ed. 1995. Primele avatara ale lui Vishnu sunt încă teriomorfe (Peşte. treta-. care compun kalpa. rom. ordinea crescătoare. căruia i se asociază unul de progresivă antropomorfizare a divinului. aramă şi fier. Jean-Pierre Vernant. singura vârstă „fără cer" dintre cele 5 menŃionate în Munci şi Zile. se rostuiesc într-o succesiune degenerescentă de patru faze recurente. Religiile lumii. potrivit căreia „vârstele lumii" (yuga).tot a treia! din schema lui Hesiod.] Citind această reprezentare. cu cât vârsta a treia din schema degenerescentă hindusă îşi datorează marca negativă obsesiei oamenilor de a nu mai privi spre scopul vieŃii lor (renunŃarea) şi de a face stricăciuni în jur. [V. Religiile lumii. [V.. . silit să îl înfrunte pe Bali. în luptă cu demonul Hiranyakashipu. din poemul Munci şi Zile.şi kali-yuga. cap.

unde pământul aparŃine izomorfismului germinativ al indiferenŃierii. opoziŃia apă-foc. [Pentru mai multe detalii. şi prin proiecŃia în mit a unei realităŃi istorice: sedimentarea socială. ed. După Parashurama. 344). 207). VUI.49 uitând dharma (legea). Marija Gimbutas.. „adversarii arienilor au fost mitologizaŃi. episodul central din Mahabharata). cit. arienii şi-au mitologizat expansiunea. scrie M. victorios asupra oamenilor fără transcendenŃă . M. p. Eliade precizează că. creditând în final efigia unui suveran cuceritor al focului în lupta înverşunată împotriva elementelor originare acvatice. ambele ecuaŃii prezentând generaŃii de criză excesiv de „terestre". pe ansamblul general al schemei. Religia indo-europenilor.analogia poziŃională. în vreme ce al doilea se leagă de accesoriile indispensabile civilizaŃiei şi întemeierii armonice a lumii. Astfel. zeul Krishna (din BhagavadGita. politică şi culturală a popoarelor indo-europene. pe traseul lor de cucerire de noi teritorii. într-o logică conexă. p. Eliade (op. nediferenŃiat şi malefic. ca avatara. pe când cerul aduce în ecuaŃie elementul ignic indispensabil închegării armonice a lumii. cu Mitul hesiodic al vârstelor e frapantă! -apar pe rând. tot astfel. ed. Vocabularul instituŃiilor indo-europene. pentru a migra apoi spre bazinul caspic şi actuala Europă. OpoziŃia dintre zei (deva) şi monştri (asura) se explică. O detaliere a acestei simbolistici contrastive o găsim în antiteza – pământ şi cer. prinŃul Rama (din Ramayana). Vestigii preistorice în sud-estul european. Buddha şi Kalkin (doar pentru Budism). v. Zeii vedici. I. 1989. Eliade.] M. marcate de amnezii abuzive în ceea ce îi priveşte pe zei.. rom. cap.. imaginar. apoi. metamorfozaŃi în «demoni» şi «vrăjitori». fiind foarte răspândită în mitologie. în care primul element este prezentat ca inform. voi. pornite din Răsărit. Emilio Benveniste. cereau să exploateze lumea numai în folosul lor" (ibid. ICIR. 50 . cit. CivilizaŃie şi cultură. pe noi ne interesează însă deprecierea sacrală a lumii de către oamenii de la etajul al treilea al schemei.

separarea primelor forme de substanŃa originară plasmatică." Citatul este important şi fiindcă relevă rolul uriaş pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenŃa (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă. devine real. n. de energia ignică pe care o emană cerul.luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate. „Unii yogini -spune Bhagavad-Gita ." Şi tot acolo: 51 . B. prin puterea ritului. în prealabil. şi toŃi aceia care construiesc altarul focului sunt stabiliŃi. transformat din «haos» în «cosmos».n.aduc sacrificiu zeilor.al şaselea -. sacrificiul prin sacrificiu. în problematica strictă asupra căreia neam aplecat acum. pe care Rama trebuie să o „cucerească" luptând împotriva demonilor conduşi de către înspăimântătorul Ravana].îşi continuă M. înŃelepŃii indieni fac distincŃia dintre sacrificiul adus zeilor şi autosacrificiul a cărui finalitate e unirea cu energia cosmică Brahman. făcând trimitere la Ananda K.idem. o «formă».] Ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar (garhapatya). teritoriul ocupat este. zeul care îi dezvăluie prinŃului Rama din Ramayana calitatea sa de avatar al lui Vishnu . în multe mitologii.când şi-a construit un garhapatya. se produce în urma încălzirii materiei primordiale. Dar ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a CreaŃiei. sacralitatea ca atare este legată de foc. înŃeleptul îşi lărgeşte propria fiinŃă până în punctul în care aceasta se uneşte cu marele foc universal transpersonal în care sălăşluieşte Brahman. dedicat lui Agni [zeul focului . mai precis asimilate luptelor lui Indra [zeu vedic celest. stăpân al trăsnetului . Altfel spus. In substratul mitologiei vedice.idem] şi a altor FiinŃe «demonice» [. el primeşte. indiferenŃiată. „Se zice despre cineva că s-a instalat (avasyati) . în paranteză fie spus. Coomaraswamy ...] împotriva lui Vritra [dragon serpentiform acvatic în aceeaşi mitologie . El este. alŃii sacrifică în focul lui Brahman. „încălzindu-se" prin tehnici sapienŃiale specifice. Eliade citatul. Şt.

Samkhya-Karika. ed. subcap. Eliade (ICIR. p. ardoare prin care credinciosul simte. lucrurile nu sunt. V. însuşirile celeste ale lui Varuna sunt primordiale. 208 sq. p.cu autosacrificiul regenerativ al lumii. cit. 25.). ed. Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman.. 1971. trebuie să intre în Brahman." (Bhagavad-Gita. totuşi clare.„Brahman este aducerea ofrandei. motivul pentru care cosmogonia arhaică. „zeul indo-european al cerului". autosacrificul spiritual brahmanic corespunde .. 24. pentru a regăsi infinitul energetic pe care fiinŃa sa o conŃine . Varuna. 57.prin care înŃeleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană. ed. putem reconstitui şi o religie proto-vedică. p. de distincŃia dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) şi autosacrificiul brahmanic . fiind putin probabil că s-ar putea stabili cu exactitate filiaŃia. vedică se rostuieşte în jurul unui autosacrificiu.. Purusha Aşa cum precizează M. axată pe figura lui Dyaus. Revenind la hinduism. în interpretarea lui Kernbach. întrucât numele său înseamnă „peşte" (cf. prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de construcŃie şi destructie. Tarka Samgraha. prezenŃa infinită a lui Dumnezeu.cum am mai detaliat .) Pe de o parte. sacrificiul brahmanic preamărit în BhagavadGita explică. in: Filosofici indiană în texte. cit. Kernbach. divinitate primordială: Devii şi Asurii. 65. IV.. cu precădere la nivelul superior al extazului divin. 52 . cel care meditează la sacrificiul lui Brahman. în prea-plinul religios al propriei sale fiinŃe. el fiind înlocuit ulterior ca samraj (Rege Universal) de către Varuna. al omului primordial Purusha. rom.trebuie să ne aducem aminte când discutăm credinŃa ca atare din creştinism. 615). pe de altă parte.. DicŃionar. magician celest cu extensii acvatice. atributele acvatice venind mai târziu. retroactiv. întrucât Varuna reprezintă un caz de reconvertire mitică. Bhagavad-Gita.

se obscurizează întrucâtva atunci când căutăm să-l înŃelegem prin prisma textelor vedice . victoria zeilor . 209) .păstrând proporŃiile . Devii. la îndemnul lui Indra.] Indra l-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său. însă drama mitică din Vede îi opune pe zei {deva) asurilor. Eliade (op. un atribut divin extins şi asupra generaŃiei mai tinere de zei. Eliade. de altfel." (M..precizează M." Acest conflict. care exprimă o restratificare a panteonului divin.. fiind astfel părintele iluziei cosmice Maya.precizează M." Autosacrificiul cosmic regenerator care domină formula resurecŃiei periodice a ciclurilor temporale universale explică raŃiunea pentru care calitatea divină de asura nu dispare atunci când noii zei. contradictorii şi arborescente. în speŃă aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii. zeii primordiali fiind înlocuiŃi cu o generaŃie mai tânără.precizează M... 209) Cosmogonia hindusă este guvernată de ideea de (auto) sacrificiu.titanului Prometeu din mitologia greacă.apropiat . atât prin forŃa sa stihială îngrozitoare. n-au pierdut ocazia să-şi însuşească aceste puteri sacre. ibid. cit. conflictul de generaŃie sugerând şi o demonizare implicită a asurilor. ajung la putere: „«Zeii cei tineri». fiindcă asura desemnează. 209) . la puŃin timp după aceasta. Eliade . Devii le-au răpit Asurilor cuvântul sacrificial.. Deva. titlu pe care îl posedă şi alŃi zei. p. acesta e motivul pentru care ei beneficiază de epitetul asura. care nu posedau sacrificiul. Varuna . Zeii {Deva) câştigă supremaŃia asupra 53 . de pildă Agni" [zeul focului]..termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situaŃii primordiale. Eliade (ibid.cum spuneam.a fost hotărâtă când Agni. nu există. „Altfel spus . cât şi datorită faptului că el este zeul combinării formelor lumii.„este desemnat [în Vede] mai ales cu titlul de asura.. „. atribut pe care Varuna îl păstrează. i-a abandonat pe Asuri. ca o „junglă" -. [. în Vede. cuvânt mai important în toată logica sapienŃială hindusă. p. p.

de fapt. această puternică ecuaŃie a autosacrificiului regenerator este asociată unui imaginar ofidian: şarpele.îl numeşte pe zeul focului „şarpe furios". bunic şi epifanie subpământeană a zeului focului şi luminii Lug. asociind jivina chtoniană elementului ignic. Agni etc. numele balaurului derivând din numele zeului chtonian celtic Balor. p. Balaurul nostru din basme prelungeşte cum nu se poate mai bine această imagine de transfigurare ignică a chtonianului. După toate indiciile. numai că şi aici lucrurile îşi au propriul lor tâlc etimologic. 79. Logica imaginarului ofidian reapare însă cu obstinaŃie: Rig-Veda I. povestea aparŃine unei tradiŃii mai noi. frisonul apocrif al acestor geneze multiple nederanjând pe nimeni. Nu întâmplător. renăscând din sine însuşi. unde şarpele apare ca fiind terifiant sau acvatic. 213) . raŃiunea de somn şi cuvântul prim bhan de tăcere. omul e definit ca fiinŃa capabilă de sacrificiu. fiecare epocă mitică din tradiŃia hindusă şi-a investit zeii (Indra. la şarpele transfigurat prin foc. ceea ce îndeobşte nu se întâmplă în celelalte mitologii. La povestea omului primordial purusha ajungem prin intermediul unui celebru mit al autosacrificiului cosmogonic.) cu un rol de actant cosmogonic. implicit. cit. fiind reprodus în româneşte în cartea lui V.menŃionează M.1 . Kernbach Miturile esenŃiale: Sacrificiul 54 . în interiorul căreia trona demiurgul Brahma. este animalul care-şi lasă în urmă pielea. Trezirea lui Vishnu a „încălzit" elementele amestecate ale începuturilor.Asurilor (şi implicit a lumii) în momentul când ajung în posesia formulelor sacrificiale. Eliade (op. înzestrat cu puteri primordiale. numai că în tradiŃia hindusă referinŃa se face la dragon. separând cerul de pământ. fără intervenŃie exterioară. Un străvechi mit cosmogonic povesteşte că la începutul lumii indiferenŃierea primordială a fost reprezentată de somnul profund al zeului Vishnu-Narayana pe spatele cobrei Ananta. pe care îl găsim în Brihadaranyaka Upanishad. moment în care din buricul zeului a răsărit o floare deschisă de lotus.

care prezintă. definind un traseu iniŃiatic de la pământ şi apă la incandescenŃa ignică. apoi." Ivit din moarte. Această secvenŃă cosmogonică din 55 . după care se naşte apa şi din apă ulterior pământul. „căci foametea este moarte. în acest moment. Kernbach. pericole existenŃiale pentru progenituri. adică aditi.de sine al Creatorului. prin autosacrificii succesive. Prajapati afirmă primul său act. cerului şi vântului. 5l-56. cit. zămislind prin extensie DorinŃa de viaŃă (proprie tuturor lucrurilor şi fiinŃelor . Kernbach. pp. de aceea natura morŃii sale este devorarea (aditi). puterile îl părăsesc pe Demiurg. el creează anul şi cuvântul. fiindcă. Prajapati doreşte întruparea. destrămându-se. melodiile. După aceea el se hotărăşte „să devoreze tot ce dăduse la iveală". descântecele. pe care îl găsim şi în tehnicile Yoga. fragmente sunt reproduse la pp. Unul se desprinse din mediul acvatic. Incălzindu-se. e imposibil să nu ne gândim aici la analogii ca Tiamat sau Kronos. ambii părinŃi abuzivi. o apă nesfârşită. la începuturile lumii.) Făcând abstracŃie de nuanŃa filosofică a autosacrificiului şi privind totul dintr-un punct de vedere strict antropologic.. undele căreia legănau Unul germinativ respirând „fără suflare". Autocombustia înseamnă aici şi diseminare. 52). decât moarte şi foamete. Demiurgul obosit dă naştere soarelui." (ibid. întunecată. acela ajunge devoratorul a tot ce este şi torul devine hrana lui. sacrificiile. cit. 48-49). vitele" (V. care ia naştere prin forŃa raŃiunii. Cine cunoaşte natura morŃii. în mitul cosmogonic din Brihadaranyaka Upanishad. născut într-o vreme când în lume nu era nimic. op. acela de a dori. oamenii. „imnurile. nediferenŃiată. Mitul relatează sacrificiul de sine al Demiurgului Primordial Prajapati. el intră în autocombustie şi -în acest fel primul autosacrificiu originar dă naştere focului.a se compara cu Erosul hesiodic!) şi Gândirea. p. ed. formulele de sacrificare. ceea ce ne trimite spre celebrul imn cosmogonic din Rig Veda X-90-l29 (în cartea lui V. instituind formula autocombustiei ciclice regenerative a universului: „Cu adevărat el înfulecă totul.

al doilea sacrificiu fiind însă definitoriu pentru ritualistica arhaică hindusă. Din primul. sacrificii de prirnogenitură sau se comportă punitiv. dar nu îi este străin nici Yahwe. trupul său este anul.. mai sus) că există o strânsă legătură între ashvamedha şi sacrificiul de fertilitate al calului October Equus de la romani. sugestia textului fiind aceea că prin actul sacrificial ca atare se degajează căldura necesară reînnoirii ciclice a anului: „Cu adevărat. despre care majoritatea cercetătorilor . p. modelul ashvamedhei sugerează că doar înŃeleptul capabil de moartea sinelui său propriu prin dilatarea sufletului către Absolutul Brahman se va putea împlini cu adevărat.. ei sunt doi: focul de sacrificiu şi sacrificiul calului.inclusiv M. 53) Translând totul la nivelul uman al experienŃei sapienŃiale.. Şi tot astfel. ed. de tip ascetic. Eliade. se nasc gloria şi forŃa ca „răsuflări" ale vieŃii (ambele sunt apanaje ale castei luptătorilor. Şi astfel. aşadar. instituind sacrificiul calului ashvamedha. aici. stârnind spaima în rândul celor „aleşi". kshatriya. fiindcă. o descumpănire pe care. an şi căldură expansivă. ideologizarea prerogativelor de castă nefiind probabil străină de sensul hermeneutic al fragmentului). ei sunt o singură divinitate: moartea. Focul acesta este arka [energie vitală]. Prajapati îşi provoacă însă alte două sacrificii. § 73: Sacrificiile supreme: „ashvamedha" şi „purushamedha" . am putea-o numi 56 . Prajapati se întrupează în cal. ashvamedha este ceea ce iradiază căldură. I. cit. ICIR." (V.cred că au fost rituri anuale de fertilizare hierogamică şi panspermică. ca dovezi de devoŃiune. Fragmentul citat din Brihadaranyaka Upanishad confirmă ipoteza prin asocierea dintre cal. un tipar mitic străvechi.Brihadaranyaka Upanishad valorifică. care cere. căruia nu îi este străină nici sumeriană Innana-Ishtar. metaforic. în termeni moderni. Dumnezeul Vechiului Testament. acest înŃeles e ilustrat de criza singurătăŃii pe care o traversează Bărbatul cosmic Prajapati din Brihadaranyaka Upanishad. Mă. Kernbach.. Georges Dumezil arătând (v.

poate fi cuprins de angoasă doar atunci când se simte înstrăinat de Absolut. Hermaphroditos. indiferent unde s-ar afla el.acesta e sensul descumpănirii lui Prajapati . Prajapati] se uita jur împrejur şi nu zări pe nimeni în afară de sine. 53). ed. descoperind că. Eliade. 1991.] El fu cuprins de frică. v.. de fapt. tema cosmogonică a androginului. stipulând un dualism între Atman (partea nemuritoare a energiei cosmice care sălăşluieşte în om) şi Purusha (om). nu are de cine să îi fie frică (sentimentul angoasei fiind o stare de relaŃie. Textul e fără echivoc în această privinŃă." [®°Pt. învelişul său de pământ: „La început [toate] acestea nu erau decât Atman în chip de purusha. Jean Libis. rom. Mefistofel şi androginul. p. 1996.. M. şi se împarte pe sine „în două jumătăŃi". „necunoscând bucuria". rom. este că din momentele de început ale lumii. întrucât eul . Şi înainte de orice el rosti: «Eu sunt. Textul sună în felul următor: „El [Bărbatul cosmic primordial. sugestia. Le mythe de l'androgyne. ed. Prajapati doreşte o a doua fiinŃă alături de el. ». a oricărui eu. celui singuratic îi este frică. Purusha este epifania terestră a lui Atman. Seria autosacrificială a lui Prajapati continuă cu dizolvarea crizei provocate de singurătate în androginism: simŃindu-se singur. Berg International Editeurs." (ibid. întreŃinută din afara fiinŃei). Mărie Delcourt.. Prajapati îşi risipi curând teama.] 57 . motivul fiind că prezumŃia identitară („eu sunt") stipulează implicit o ruptură între persoană şi Absolutul cu care ea ar trebui să fie consubstanŃială. însă frica primordială va avea reverberaŃii sapienŃiale logice. De aceea. [. fiindcă în realitate în textul hindus ne întâlnim cu o accepŃiune niŃel diferită." E adevărat. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. sintagmă ce se dovedeşte a fi corectă doar în parte. Astfel apăru pronumele «Eu». a eului trăit ca şi criză.„criză a eului". singur fiind. devenind „aidoma bărbatului şi femeii. uniŃi în îmbrăŃişare. 1995.

amuletele albnegru fiind omniprezente pe toate tarabele lumii. sângele lui s-a prefăcut în fluvii. yin. glasul i s-a prefăcut în tunet. 62-63) Crescând gigantic timp de 18. fiindcă ascunde o carenŃă de structură asupra căreia merită să medităm: „Pan-Ku. 000 de ani. Gâzele care trăiseră pe trupul lui. lumii. iar sudoarea i s-a prefăcut în ploaie şi rouă. părul i s-a schimbat în stele. compusă dintr-un principiu senin. cât a durat configurarea primordială a ciclului cosmic. asupra căreia vom reveni: cea a naşterii universului dintr-o matrice originară indiferenŃiată ovoidală. reprezentând pământul. care a zămislit cerul." (ibid. din perii de pe trup s-au făcut ierburile şi copacii. [apud V. ed. dând naştere. Ea reia o imagine veche orientală. yang. 63) 58 . p. care îşi schimba identitatea sexuală de mai multe ori pe zi.COSMOGONIA CHINEZĂ Poate cea mai bine cunoscută sub aspect iconic. Miturile esenŃiale. ochiul său drept sa făcut lună. şira spinării şi mădularele lui au devenit patru laturi ale lumii şi cei cinci munŃi uriaşi. din sămânŃa lui bărbătească şi din măduva lui au ieşit la iveală mărgăritarele şi jadul. cel născut înaintea tuturor. pp. s-a preschimbat cu totul în ajunul morŃii sale: respiraŃia lui a devenit vânt şi nor. cit. Kernbach. devenind un axis mundi. sub înrâurirea vântului. cosmogonia chineză este legată de prezenŃa în lume a celor două principii: yin (feminin) şi yang (masculin). din dinŃi şi din oase au răsărit aurul şi pietrele. ochiul său stâng s-a făcut soare. Pan-Ku a forŃat cerul să se îndepărteze de pământ. Mitul relatează apoi o cosmogonie sacrificială.. la mijlocul celor două principii stând fructul hermafrodit al acestei hierogamii. omul cosmic Pan-Ku. din carnea lui s-a alcătuit Ńarina de arătură de pe câmpuri. s-au făcut oameni. tendoanele şi vinele sale au ajuns să fie drumuri pe pământ. care merită să fie citată în întregime. în cele din urmă. feminin. şi un principiu tulbure. de provenienŃă indo-europeană.

cu faze selenare aferente. ceea ce-l identifică cu însuşi Timpul: Pan-Ku e timpul care creează spaŃiul. într-un alt fragment. în două părŃi. făurind cu mare grijă atât elementele spaŃiului cât şi pe cele ale timpului. pp. din răsuflarea lui se iveşte vântul ş. aici. e un motiv recurent în miturile lumii. dacă n-am sesiza un detaliu destul de rar în cosmogoniile arhaice. structurat scrupulos în 12 luni. şi anume că. Stabilind o analogie disimetrică. oul cosmogonic . Am putea crede. legată doar de spaŃiu. O comparaŃie între gestul sacrificial al lui Pan-Ku şi opera similară a mesopotamianuTui Marduk relevă însă o diferenŃă: dacă Marduk este şi un cosmocrator astrologie. aşadar. de multe ori. că opera lui e parŃială. una feminină şi una masculină. în amestec cu măduva. nu intră în hierogamie. Kernbach. OUL COSMOGONIC Socotit de către Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (DicŃionarul de simboluri) ca fiind un simbol mitologic universal. să devină mărgăritar şi jad. ceea ce nu împiedică sămânŃa lui bărbătească. sau una descensională. Miturile esenŃiale. înainte de a se destrăma. m. legată de pământ. a. paginat în cartea lui Victor Kernbach deasupra fragmentului pe care l-am citat integral.separat. şi una ascensională. nimic din ceea ce creează Pan-Ku nu se referă la timp. Adiparva: v. oarecum altruistă. în Mahabharata (cartea I. asociată cerului. d. fiindcă sugerează un soi de sterilitate procreativă: Pan-Ku. 56-57). el îmbătrâneşte. lumea se manifestă mai 59 . V. Pan-Ku se destramă la fel de spectaculos: din lacrimile sale izvorăsc fluviile de pe pământ. un Marduk care s-o hăcuiască pe Tiamat. nu există.Avem aici o cosmogonie sacrificială neprovocată. însă nuanŃa din cosmogonia chineză e chiar mai subtilă. singuratic şi blând. fiindcă nu există actant cosmic care să-i pricinuiască vreun rău lui Pan-Ku. proximitate germinativă originară pe care o găsim şi în mazdeism.

meşteşugarul lumii (echivalent grecului Hephaistos). Ra (în cartea lui Manfred Lurker. cel care este cauza ascunsă şi insesizabilă a realului şi irealului. pe rând. reprezentat în chip de olar făurind oul cosmic al începuturilor.. 136). pp. Tipologic.pentru cosmogonia din Memfis.întâi ca negură de nepătruns. cu care ne-am mai întâlnit. epifanie spirituală a principiului germinativ originar. totuşi. din care se născu apoi Unicul zămislitor al tuturor celor ce există. în serie până la Purusha-Praj apari. 48). imaginea se află la p. sămânŃă veşnică a tuturor fiinŃelor. plutind pe apele cosmice. ed. alŃi zei. din care se va naşte Soarele. ceea ce confirmă străvechea 60 . „ca întâia cauză a creaŃiei un ou uriaş. 124-l25. „al cărui suflet nu se poate măsura şi pe care îl cunosc toŃi înŃelepŃii". locul unde se consacrau faraonii -. ubicuu. Un popor obsedat de imaginea sublimă a Soarelui răsărind din ape. în care apare. ovoidală şi cuvânt. ajungem la foarte cunoscuta cosmogonie embrionară din Rig Veda X {ibid. Identitatea zeului nu este bine cunoscută.a apărut mai întâi Absolutul Brahma. Interesează aici şi legătura dintre creaŃia cosmogonică embrionară.. pp. Manfred Lurker (DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. o geneză târzie. prin ele însele. fiindcă dacă urcăm în timp. născut în mlaştini ca apanaj al „marelui flecar". eternul brahma. 1997. a ajuns aproape firesc la actul de venerare a oului cosmogonic.povesteşte mai departe textul . marele Prajapati. cum a fost cel egiptean. deşi miturile în această privinŃă sunt destul de întortocheate. rom. respectiv 135-l36) menŃionează „oul ascuns" din Cartea MorŃilor. fiind. Mahabharata prezintă. potrivit căreia la începutul lumii s-a zămislit un embrion de aur." Din ou . care se numeşte Mahadivya" în interiorul căruia sălăşluieşte „lumina cea adevărată. apoi s-au ivit. sublim şi inimaginabil. un indiciu al sincretismelor timpurii prin care a trecut credinŃa vechilor egipteni. zeul pământului. fiindcă poate fi vorba de Amon sau de Geb. dar la fel de bine „zeul flecar" poate să fie Ptah ..

cu multe diferenŃe sau interferenŃe regionale. Univers. cit. sau despre „şarpele primitiv. 91) într-un alt mit. Ed. pt.a cosmogoniei ca diseminare. implicând funcŃia divină a faraonului: „gesturile faraonului sunt descrise în aceiaşi termeni ca aceia folosiŃi pentru a descrie gesturile zeului Ra sau epifaniile solare. care trebuie să fie reconfirmată zilnic. ed. Eliade. de Ion Acsan şi Ion LarianPostolache. însă miza sacrală şi politică a ecuaŃiei merge chiar mai departe. p. Epifania stihială a acestei garanŃii cosmice este Soarele. unde faraonul şi soŃia lui se alintă tandru cu epitete 61 . sintetic de data aceasta.imagine . pp. Cititorul poate găsi aceste cosmogonii în Istoria credinŃelor. 94. prima şi ultima imagine a zeului Atum" (ibid. ICIR. Ńară a unei culturi şi mitologii polimorfe. I. 1974. surprinse jucăuş şi de către Thomas Mann în Iosif şi fraŃii săi. Ajungem în acest fel la motivul cosmogoniei fragile. Apohis. s-a şi spus în repetate rânduri că relatarea cosmogoniei lui Ptah (din Memfis). care creează lumea prin „inimă" (spirit) şi limbă (cuvânt) este cea mai spiritualizată până la crearea lumii din Verb divin în Vechiul Testament ebraic. lupta reiterându-se zilnic. La fel de adevărat este însă şi faptul că povestea cosmogonică a făurarului Ptah nu este singura pe care o acreditează Egiptul. credinŃe legate de Colina primordială răsărită printre valurile oceanului primordial. terminându-se întotdeauna cu victoria lui Ra. De altfel. dar reapare de fiecare dată în calea soarelui dimineaŃa când acesta renaşte. pe rând. care nu numai că nu dispare în momentul în care este răpus. creaŃia lumii se explică prin victoria zeului strălucitor al soarelui asupra şarpelui demonic Apophis. Ra. 123-l26) Există chiar şi un detaliu anecdotic al unei asemenea omologii. unde sunt enumerate. victorios în fiecare dimineaŃă.cu care ne-am întâlnit peste tot în India . § 26. pentru ca lumea să rămână în perimetrul unei ordini armonice.. v. Buc. de Lotusul cosmogonic din care răsare zeul Soarelui. Trad. L. p.. (ICIR) a lui Mircea Eliade." (M. şi Poezia Egiptului faraonic..

cum este cea sumeriană. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin doar dragoste gingaşă . în toate regnurile. ma'at poate fi cunoscută de fiecare individ în parte. întrucât ea constituie temelia însăşi a cosmosului şi a vieŃii. «justiŃia». integratoare. 95) . fiind abordat ca atare. Identificat fiind cu Soarele care se naşte în fiecare zi. fiindcă toate acestea sunt depozitare ale ordinii instituite prin victoria asupra haosului. «dreptul». mult dincolo de limitele strâmte ale speciei umane. „îmbătrâneşte" odată cu lăsarea serii. p. Lucrurile se petrec în acest fel şi fiindcă faraonul întrupează ma'at. iudaică sau greacă . Detaliul anecdotic amintit se referă la apelativele ca atare ale faraonului şi la coregrafia adaptativă a anturajului său imediat.a explicat la un moment dat marele romancier -. ordinea ca atare a lumii. ceea ce înseamnă că ea cuprinde 62 . şi este firesc să fie aşa (poate că numai cosmogonia germanică face excepŃie) -. apoi creşte odată cu ridicarea soarelui pe cer. odată creat. „Faraonul precizează M. pregătindu-i-se anevoioasa trecere nocturnă prin lumea de dincolo plină de primejdii." Foarte interesant este faptul că mentalitatea egipteană veche consideră lumea ca o integralitate avortată. ci în primul rând faptul că faraonul şi consoarta lui se prelungesc.. dar a cărui semnificaŃie este «ordinea cea bună».animale şi vegetale.dar aceasta este situaŃia majorităŃii cosmogoniilor de care dispunem. Faraonul are identitate de „copil" dimineaŃa. a cărui garanŃie el este. dacă ne este îngăduit să folosim o asemenea sintagmă. în cosmogoniile clasice. universul apare ca o consubstanŃialitate organică. prin legea consubstanŃialităŃii cosmice. Eliade (ibid.este întruparea lui ma'at. ajungând la „maturitate" la miezul zilei (când formulele cu care este abordat se schimbă) şi „oboseşte". şi. Ma'at aparŃine creaŃiei originare: ea reflectă deci perfecŃiunea Vârstei de Aur. şi prin intermediul căreia el se „prelungeşte" în fiecare supus al său şi-n toate lucrurile sau fiinŃele care există în Egipt. totală. prin urmare. care se traduce prin «adevăr».

făuri din el un şarpe şi-l puse în calea lui Ra pentru a-l muşca: „veninul îi străbătu trupul [marelui zeu] aşa cum Nilul străbate Ńara sa". La bătrâneŃe fiind. trupul îmi tremură. Mitul relatează modul în care zeiŃa Isis şi-a câştigat prerogativele de mare zeiŃă. o.rolul binelui este acela de a lupta împotriva răului pentru a-i contracara efectele.binele şi răul deopotrivă. însă răul este în lume. dar inima mea e cuprinsă de arşiŃă.. impotent sau ostil care nu îşi mai poate controla creaŃia.n. miezul meu este în orişice zeu. [. cunoscut drept Papirusul din Torino (v. lamentaŃia încheindu-se în felul următor: „Am multe nume şi multe miezuri. aflând printr-un şiretlic numele atotputernicului zeu Ra. Nu-l cunosc. -[. pp. Kernbach.] M-a rănit nu ştiu ce lucru vătămător. Isis acceptă să-l 63 ." în schimbul dezvăluirii numelui său secret . voi cei pe care eu vam făcut. ed..desigur . zeul obişnuia să se odihnească sub tronul său „de sub cele două orizonturi.. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. Miturile esenŃiale. cit. care aŃi ieşit din mine . nu face parte din lumea pe care el însuşi a creat-o: „VeniŃi la mine.. V. Inima mea a simŃit lucrul acela. LamentaŃia zeului indică imposibilitatea de a găsi un antidot pentru durere. apă nu este. pe motivul că fiinŃa care l-a muşcat îi este necunoscută...strigă Ra. deşi recunoaştem în acest mit figura unui deus otiosus. Univers. Ed.a cărui cunoaştere conferă celui care l-a aflat puteri magice superioare puterii tuturor celorlalŃi zei -.. zei. dar ochii mei nu-l zăresc şi mâna mea nu-l atinge. într-un text egiptean din secolul al Xll-lea î. pp. 1974).. împreună cu pământul pe care căzuse." Urmează o enumerare a atributelor divine omnipotente ale lui Ra. Buc. pricinuindu-i dureri de nesuportat. face parte din ea. deşi i se opune. 104-l10.] Eu am puterea să văd ceea ce am creat. Poezia Egiptului faraonic. Trad.e. deşi . a zeului neatent. şi totuşi nu ştiu ce m-a rănit. Nu ştiu ce este. ed. 163-l66: Numele secret al zeului Re.. lucrurile stau puŃin diferit. cu toate că eu am creat totul. Dumnezeiasca bătrâneŃe făcea să-i tremure buzele." Isis luă saliva. Foc nu este. şi o dată i se scurse saliva. cit.

într-o asemenea cosmogonie. p. din Heliopolis. Ceea ce caracterizează însă cosmogoniile ovulare este biunivocitatea germinaŃiei cosmice: oul cosmogonic dă naştere lumii. sau. de unde totodată «a fi» şi «a deveni»). ed. foarte răspândit ca amuletă pe malurile Nilului. rom. ca nume al actantului cosmogonic). Eliade.. de-a dreptul celui solar . motiv pentru care oul este atât naştere cât şi moarte. „personificare a haosului primordial. Pentru înŃelegerea sa. De multe ori stă la pândă. Atum e asociat şi scarabeului (heprer. în baza acestei homofonii. 95). când a apărut scrierea . L. uneori. dar o şi resoarbe. 1974. Dualismul substanŃial e ilustrat la egipteni de către zeul cosmogonic Atum. silindu-l în acest fel să-şi câştige prin luptă dreptul la renaştere. scarabeul a fost foarte util pentru a nota un termen atât de abstract şi complex cum este verbul heper (aproximativ: «a veni la fiinŃă luând o formă dată». demolează sau ispiteşte.fiind omniprezentă în Valea Regilor ca imagine cosmogonică. la ideile de generaŃie spontanee şi de reînnoire.menŃionează Jean Yoyotte în volumul colectiv Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. ceea ce ne duce cu gândul la lupta cotidiană a zeului solar cu şarpele malefic Apophis: el nu este înfrânt odată pentru totdeauna. cu majusculă. ed.." (M.asimilat globului pământesc. ICIR. 42). ne vine în ajutor etimologia: „. Nu dispare odată cu zămislirea lumii. p. cit. cit. op. „Haosul reprezintă virtualitatea. ci-i aŃine zilnic calea zeului solar resurecŃionar. pentru a reface unitatea dintâi. scăpându-l de durere. p. din care a ieşit tot ce există" (Manfred Lurker. cuvântul apărând. mitologia Diavolului nutrindu-se copios din această concepŃie. a fost Ńinut la Heliopolis drept o manifestare a demiurgului «venit din el însuşi la viaŃă»: zeul 64 . 262 -. ameninŃă din interior. Strâns asociat.. imaginea gândacului chtonian rostogolind un grăunte de gunoi sau de argilă . cândva la începuturile lumii. eschatologic. el este deci indestructibil.exorcizeze pe Ra. ci se intercalează substanŃei acesteia.

e drept. 1996. 1930. cap. readucând-o în starea de haos. Istoria doctrinelor ezoterice. Guthrie. Reynal Sorel. Alfred Loisy. Eliade. rom. ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. al consangvinităŃii.Hepri. ajutau din când în când (Athena este protectoarea eroilor. Orfeu şi orfismul. COSMOGONIILE ORFICE Bibliografie orientativă: M. XI: The Orphics. Mit şi religie în Grecia Antică. Jean-Pierre Vernant. ca instrument politic coercitiv. ed. soarele răsărind. II: Misteriile greceşti. cunoscându-se şi episoade când imixtiunea vreunui zeu se produce în răspăr cu ceea ce. în căutarea unităŃii pierdute. sugerând într-o faimoasă convorbire cu Osiris că într-un viitor îndepărtat el va resorbi lumea. H. zeii nu acŃionau după norma dreptăŃii sau a justiŃiei divine. . Excesiv de umanizaŃi. Prima dintre ele constă în subminarea conştientă. XXII: Orfeu. cap. ed." Pentru a închide acolada. ed. K. 1961. rom. Jean M. cap. ed. Pentru a înŃelege. Riviere. însă invocarea lor nu avea de multe ori rezultatul scontat. noua naştere de după retransformarea lui în şarpe inaugurând un ciclu cosmic purificat. Orfismul. 1996. Misticismul grec. 1995. în momentul respectiv ar fi trebuit să fie normat ca justiŃie. Misteriile păgâne şi misterul creştin. II: Dionysos şi Orfeu.exemplele se pot multiplica). From Orpheus to Paul. A History of Orphism. Zeus protejează ospitalitatea etc. C. W. euristic vorbind. rom. The Greeks and Their Gods. să precizăm în final că Atum este şi zeul care prefigurează eschatologia. rom. cap. rom. 1998. comparaŃia cu spaŃiul semit ar fi. cap. cea mai bună 65 . ICIR. ConsecinŃele acestei stări de fapt sunt numeroase. ed. Adriano Tilgher. I. Macchioro. Pitagora şi noua eshatologie. Orfismul s-a răspândit în Grecia antică pe fondul insecurităŃii sacrale pe care o resimŃeau vechii greci în relaŃie cu zeii lor. capricioşi şi punitivi. 1995. Vittorio D.

toate cele 12 triburi ale lui Israel. care pot face. Nabab şi Abihu. contractul sacral fiind consfinŃit printr-o „legătură de carne": circumcizia (Geneza 17: 10-l4). de altfel.pe ideea subminării premeditate a consangvinităŃii: la început sunt circumscrise zidurile exterioare de protecŃie. 30) a sugerat cu fineŃe că subminarea consangvinităŃii a fost un proces politic de durată. prin graniŃe premeditat artificiale. tot aşa cum Yahwe e stăpânul de necontestat al „poporului ales". prin iradiantă. absolut al familiei şi al liniei sale genetice. Leviticul 10: l-3) nu fac decât să confirme această relaŃie. seria nesfârşită de seminŃii pe care le întâlnim în Vechiul Testament promovând consangvinitatea la rangul de liant sacral. şi-n cele din urmă. în esenŃă. Dimpotrivă.Avraam. radial şi progresiv. prin articularea unor microcomunităŃi familiale. în care ordinea era dată de legea sângelui.cum se vede cel mai bine în Republica lui Platon (cartea a II-a) . însă putem înlocui Ierusalimul cu oricare oraş care funcŃionează după reguli sacerdotale. modalitatea de promovare fiind votul sau tragerea la sorŃi). parametrii ecuaŃiei neschimbându-se. ed. 1992. de pildă. Sacrificiile de fii cerute de către Yahwe (Isaac . înŃeles şi ca punct nodal de coeziune comunitară. datorat democraŃiei. instrument gracil de care dirigiuitorii Atenei s-au folosit pentru a slăbi arhaicele legături de rudenie şi de clan 66 . polis-vl grec se construieşte . apoi numiŃi supraveghetorii. la el raportându-se. fiindcă demele trimit reprezentanŃi în consiliile de judecată. Acesta se află în centrul oraşului. ca doi fraŃi cu case alăturate să aparŃină unor deme diferite. incineraŃi punitiv de către Yahwe pentru o greşeală înfăptuită în ritualul de sacrificiu. G. Glotz (Cetatea greacă. p. fiii lui Aaron. Finalitatea acestei organizări e reprezentată de sacralizarea funcŃiei paternale: tatăl e stăpân necontestat. rom. Identitatea sacrală a evreului se defineşte prin raportarea sa la Templu. foarte mult. Oraşul se şi construia. sunt delimitate demele (unităŃi socialelectorale directe. Geneza 22.platformă de lucru.

194-l95). adică judecător şi îşi petrecea întreg anul în tribunale. aici trebuie să organizeze vreo serbare religioasă sau să examineze cheltuielile. 1984. Dacă se înşeală. de unde nu are dreptul să lipsească. în caz de război. sau să-i numească pe conducători sau judecători. ştie că tot el va trage ponoasele şi că în fiecare vot îşi angajează averea şi viaŃa. nici uşuratic. el este convocat la adunarea tribului său. rom. uşor amuzat. atunci. prin vot. el trebuie să rămână până la o oră înaintată ca să-i asculte pe oratori. un an din doi era heliast. Când îi venea rândul. trebuie să hotărască. asupra războiului sau păcii. lucra aici în fiecare zi. el trebuia să fie magistrat în dema sau tribul său. cu regularitate. alteori. ocupat cu ascultarea pledoariilor şi cu aplicarea legilor. redactând 67 .gentilic dintre oameni. sau să dea decrete. este chemat la adunarea demei sale. Or. răspunzând ambasadorilor străini. de dimineaŃa până seara. Fustei de Coulanges în Cetatea antică (ed. câteodată urmează a se stabili un impozit sau a se schimba o lege. Votul este pentru el unul dintre cele mai serioase lucruri. pentru un an. interesele şi viaŃa sa. unde trebuie să delibereze asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei mici asociaŃii. trebuie să ia parte la adunarea generală a poporului. într-o zi. Interesele individuale sunt indisolubil legate de interesele statului. îşi va vărsa sângele lui şi al fiului său. ştiind bine că. într-o altă zi. în medie. fiindcă e savuros: „Iată cum îşi petrece viaŃa un atenian. nu ne putem abŃine să nu reproducem pasajul extensiv. De trei ori pe lună. El nu poate vota decât dacă a fost prezent chiar de la deschiderea şedinŃei şi dacă a ascultat toate discursurile. primind dispoziŃiile magistraŃilor. voi. adică pe acei oameni cărora le va încredinŃa. uneori este vorba de a-i numi pe şefii politici şi militari. Cât de mare a fost libertatea personală a grecului de rând în climatul coercitiv al democraŃiei a demonstrat. timp de un an. pp. 2. Omul nu poate fi nici indiferent. şedinŃa este lungă: el nu este chemat aici numai pentru a vota: venit încă de dimineaŃă. U Datoria cetăŃeanului nu se limita la a vota. Nu exista cetăŃean care să nu fi fost chemat de două ori în viaŃă să facă parte din senatul celor cinci sute.

Se vede de aici cât de mari erau obligaŃiile unui cetăŃean în statul democratic. strateg sau astynom. el este un loc de întâlnire." Spre deosebire de vechea identitate gentilică. are o funcŃie sacral-iradiantă: omul se defineşte prin raportarea la acest centru. arhonte. Atât de mari erau exigenŃele democraŃiei. Dimpotrivă.. dacă soarta sau votul îl desemnau. Jean-Pierre Vernant {Mit şi gândire în Grecia antică. Hestia koine) sunt evidenŃiate [." O consecinŃă a subminării premeditate a consangvinităŃii -prin care se stimula insecuritatea personală. fiindcă el poate nutri speranŃa că. miza fiind politică. 1995. din simbol religios (Hestia. CetăŃeanul. şi nu ca până 68 . întocmai ca funcŃionarul din vremea noastră..] reproduce în spaŃiu aspectele omogenităŃii şi egalităŃii. şi cum aceste obligaŃii puteau să-i ocupe toată existenŃa şi că. că omul care trebuie sa muncească pentru a avea din ce trăi nu putea fi cetăŃean. noul „centru [.mă repet. dintre persoane aparŃinând unor unităŃi consangvine diferite). care-l şi protejează la o adică. în sfârşit. deja menŃionată de noi. patronează.. Citind cartea. el va beneficia. Glotz. de un răspuns asigurător şi de siguranŃă. simbolic. pp. din Babilon sau din Egipt. fireşte. 290-291) consideră că în ea „modificările semnificaŃiei centrului care. aparŃinea cu totul statului. în po/zs-ul atenian. centrul. şi sacrificiile ritualice obligatorii. pentru treburile personale şi pentru viaŃa casnică îi rămânea foarte puŃin timp. el putea fi magistrat al cetăŃii. într-o cultură cum este aceea de la Ierusalim. periodice.. De aceea Aristotel spunea. derivată din dorinŃa de a se evita nucleele de răzmeriŃă şi dezordine . ed. reprezentat de Templu . a lui G. bazată pe logica diferenŃei (dintre triburi şi clanuri. adresându-se zeului care sălăşluieşte în templu.. prin relaŃia contractuală pe care o are cu centrul. rom.] într-o manieră frapantă. templul nu mai funcŃionează după principiul iradiantei sacrale.o reprezintă laicizarea centrului. examinând toate treburile ce urmau a fi prezentate poporului şi pregătind toate decretele. pe drept cuvânt. zeiŃa căminului) devine simbol politic (vatra comună a cetăŃii. familială. dar nu defineşte sacral persoana care îl vizitează..instrucŃiunile ambasadorilor atenieni.

Mythosul . în Atena clasică. Iar dintre miturile pe care ei le povestesc acum. Cei dintâi înŃelepŃi. Dacă ei compun un [mit] bun. rom. 1985. respectiv V.acum. este o minciună. pe cât se pare. fie descurajantă etic şi comunitar. cap. Să mai adăugăm că în contactul cu realităŃile politice pe care trebuie să le exprime. Pierre Leveque. ed. 377a. EranŃois Chamoux. democraŃia a fost. Originile gândirii greceşti. dar există în el şi lucruri adevărate (Republica. v. să-l acceptăm." (ibid. Jean-Pierre Vernant. I-II. cit. fie agreabilă. P. Vânătorul negru. 146-l47) 69 . multe dintre ele trebuie alungate. p. despre laicizare. rom.este o fantezie imaginară. general vorbind. [Pt. 1987. Socrate şi discipolii săi . 377c. de poveste spusă copiilor. o tehnică disciplinară. Iar apoi vom convinge dădacele şi mamele să povestească copiilor miturile acceptate şi să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor. ed.a demonstrat încă Platon în Republica .] Desimbolizarea sacrală a centrului prin exerciŃiul politic al democraŃiei egalitariste aduce cu sine două alte consecinŃe: declasarea mythosului în raport cu logosul şi inexistenŃa în Grecia a ceea ce am putea numi... 146) -. războinice (fiindcă vorbeşte într-un mod deprimant despre moarte). Vidal-Naquet vorbesc în această privinŃă. 1985. pe cele ale diferenŃierii şi ierarhiei. ed. IV. dacă îl privim din perspectiva moralei agonale. Aventura greacă. rom. cu termenii noştri moderni. ed. dacă nu. I-II. simbolul centrului se desprinde de reprezentările religioase cu care era asociat până acum. aruncă lanŃuri grele asupra făcătorilor de mituri: „Mai întâi.după ce stabilesc că „mitul. ed. Criza cetăŃii." Recurgând la o sintagmă preluată de la Michel Foucault. mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor. Universul spiritual al Polis-ului. aşa cum am considerat şi noi că o putem face. deci. pp. dacă avem în vedere latura sa pedagogică. CivilizaŃia greacă. rom. aprofundarea temei. să-l respingem. Leveque şi P. Pierre VidalNaquet. trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. solitudine religioasă. motiv pentru care în procesul de construire a cetăŃii ideale.

omului de rând. rom. Iar dacă aceştia s-ar abate de la aceste canoane. dimpotrivă. o prelungire a meritocraŃiei. 1996). Episodul cenzurării epopeilor homerice pe motivul că includ prea multe pasaje pesimiste despre infidelitatea conjugală a zeilor sau despre moarte aduce în discuŃie o temă majoră a sentimentului public elen antic: concepŃia despre moarte.eidolon -. Există şi o carte care poate fi citită cu folos în contextul de faŃă: Paul Veyne. nu trebuie să le încredinŃăm facerea de miruri şi nici nu trebuie lăsaŃi să le compună. Dacă zeii nu oferă un principiu de regularitate justiŃiară. e aidoma înfăŃişării acestuia din timpul vieŃii şi coboară inevitabil în Hades.Desigur. EcuaŃia clasică a morŃii greceşti se găseşte în formula homerică a dubletului spectral . fără ca faptele din 70 . p. dimpotrivă. Moartea homerică nu este. indiferent de meritele sau de faima celui pierit în Ńărână. arhaice. cit. magice. care în alte culturi sunt percepuŃi ca depozitarii unei înŃelepciuni revelate. toate sufletele desprinse de corp ajung în acelaşi Hades întunecat. fără să-şi afle odihna. fiindcă eidola cadavrelor neînmormântate rătăcesc neliniştite în lumea de dincolo.atunci el poate râvni ca măcar moartea să îi provoace o alinare pentru toate coerciŃiile democratic îndurate . ştie de bună-seamă că un asemenea încurcă-mituri a fost Homer. Au crezut grecii în miturile lor? (ed.." (379a. CredinŃa cerea ca leşul să fie înhumat după datină. lipsit de speranŃă. admirator nostalgic al democraŃiei ateniene. Socrate şi discipolii săi stabilesc că ei trebuie să îşi normeze libertatea de inspiraŃie: „Se cade ca întemeietorii să ştie canoanele miturilor. ed. pe care' poeŃii trebuie să le folosească.ceea ce nu se întâmplă. care se desprinde de trup în momentul morŃii cuiva. dacă statul îl controlează prin suprasocializare . 149) Bunul cititor. încât te întrebi dacă cenzura totalitară de mai târziu a mai adus sau nu şi tehnici inedite. printre „făcătorii de mituri".sacrificiul face şi el parte din acest proces disciplinar . aşadar. cei mai imprevizibili sunt poeŃii. pe care Socrate şi discipolii săi îl cenzurează atât de acerb.

e. / La un sărac cu prea puŃină stare/ Decât aici în iad să fiu mai mare. cea a eroilor. aflată dincolo de valurile învolburate ale fluviului cosmic Okeanos . eidolon-vl marelui Ahile sintetizează cel mai bine această descurajare: „De moarte/ să nu-mi dai mângâiere. hesiodic. trimiŃând celor de sus 71 . introduce în schemă mitul transportării eroilor merituoşi în Insula FericiŃilor după moarte. eroii devin „daimoni buni" {agaihos daimones) după moarte. prezentă în epopeile homerice nu reprezintă decât jumătatea sumbră a paharului. unei asemenea concepŃii clasice despre moartea egalitară i s-au adus cele mai multe corecŃii în mentalitatea greacă. complementar celui popular. 652 sq. din 1978.. cultivator de pământ beoŃian. p. / Mai bine aş vrea să fiu argat la Ńară. deloc potrivit pentru angajamentul psihologic pozitiv care trebuie să îl anime pe un apărător al po/z's-ului. ed. întâlnit de către Odysseus în coborârea sa psihopompă (nekyia) din cântul al XI-lea al Odiseei. de tip aristocratic." (trad. dătătoare de oarecare speranŃă.n. unde oamenii primelor două seminŃii. de George Murnu. slăvite. care dublează cultul homeric începând cu secolul al VIII-lea î. A doua corecŃie. 275) Pasaje din categoria acestora sunt sancŃionate de către Socrate şi discipolii săi în faimosul dialog din Republica: dacă ele nu sunt cenzurate . pozitive.tema nefiind cunoscută în tradiŃia canonică homerică. Un exemplu este mitul celor cinci vârste din poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod.timpul vieŃii să fi îngăduit vreo departajare.sugerează constructorii cetăŃii ideale -. iar vârsta a patra interpolată -. Homer. care întrerupe seria degenerescentă. erudiŃii atrăgând atenŃia asupra faptului că formula canonică. palierul popular al credinŃelor greceşti perpetuând în timp credinŃe mai nuanŃate. devin daimones protectori după moarte. tu. induc luptătorilor şi populaŃiei în general un sentiment înfricoşător de resemnare. o întâlnim în cultul fertilizator şi apotropaic al eroului la mormânt. în conformitate cu acest cult. de aur şi de argint. Nu întâmplător. apropiată sensului de daimonizare post mortem. Odiseea.

neatenŃi. pentru a se împărtăşi din ea în singurătate. de asemenea. Jane Harrison. rom. după arderea unei părŃi din carne pentru ca fumul de ofrandă să ajungă la zei. câmpiile elizee şi insulele fericiŃilor. şi după împărŃirea echitabilă a bucăŃilor pentru a se realiza fenomenul de consubstanŃializare. au şi intrat cu uşurinŃă în joc. From Daimon to Olympian. de altfel. Eroicul. care presupuneau. fiind de neconceput ca cineva să ducă vreo halcă acasă. De la Herakles la Eulenspiegel. Grecia antică fiind. prin intermediul căreia oricine putea fi judecat în urma unei delaŃiuni şi condamnat la exil. O istorie a Paradisului. 2001. ceea ce presupunea tot participare. bazele sale fiind puse de către Prometeu. I. mai sus -absenŃa solitudinii din religia greacă. în mod complementar. întregul ansamblu fiind dominat politic de abuziva instituŃie a ostracismului. cap. Psyche. mai mult. Erwin Rohde.cum sugeram. Daimon and Hero. o civilizaŃie „de face a face". sau eventual la adăpostul izolat al familiei sale. partea rămasă se ardea. cap.] în contextualizarea sacrală. Coregrafia sacrificială avea un corespondent în funcŃionalitatea socială a agorei şi a templului. Themis. ed. care. A Study of the Social Origins of Greek Religion. 1985.energii pozitive. subcap. Ed. politică şi socială a orfismului un rol de seamă l-a mai jucat . VEI. după expresia lui JeanPierre Vernant. credinŃele se transmiteau pe cale orală. [®° Pt. unde identitatea 72 . Participarea sacrificială reproducea coregrafia socială din ritul democratic. Ştefan Borbely. 1989. 1997. despărŃind carnea de oase şi oferindu-le pe acestea din urmă zeilor". a privirilor care se intersectează şi. Grădina desfătărilor. aprofundarea temei. foarte cunoscut pentru şiretlicul de care a dat atunci dovadă titanul. Jean Delumeau. Vârsta de aur. se supraveghează. retragerea temporală sau definitivă a dreptului la cetăŃenie fiind pedeapsa supremă pe care o putea primi cineva într-o cetate greacă. Ritualul sacral esenŃial al grecilor antici era cel de sacrificiu. dinamici de socializare. rom. respectiv IX. care presupunea participare. prin sacrificiul de la Mekone. evident. v.

introducând în religia cetăŃii un principiu de regularitate interpersonală pe care celelalte culte nu îl asigurau. dar nicidecum ca beneficiar. 73 . condiŃiona identitatea sacrală: nu puteai participa cu drepturi depline . şi acolo avea loc un rit religios. cât şi prin faptul că aducea în spaŃiul cetăŃii un comportament sacral soft (pentru a recurge la un termen al lui Gianni Vattimo). în superba carte a lui Jane Ellen Harrison. rituri panelene de fertilizare daimonică. de pildă {Themis).la rituri decât în interiorul cetăŃii tale. înainte de toate. aflată la confluenŃa cultului apollonian cu cel dionisiac (de unde elementele de opoziŃie. cum a fost. pe care grecii antici îl aşteptau de multă vreme. în care adepŃii erau iniŃiaŃi de către orpheotelestes.e. a apărut pe fondul frustrărilor sacrale induse de socializarea extremă a psihicului social elin. Tema e foarte vastă şi ea explică spectaculoasa înflorire a riturilor panelene.pe tâmplă. relaŃia personală dintre maestru şi discipol. iradianta lui explicându-se atât prin entuziasmul cu care ideile orfice au fost îmbrăŃişate de către filosofi (Platon. mai presus de toŃi).făcute din frunze de măslin .n. au fost. sens indicat atât prin reprezentarea iconică a învingătorilor ca oameni din ale căror mâini cresc vrejuri vegetale. Cornford. de a li se pune laureaŃilor coroane vegetale . motivul uciderii cântăreŃului Orfeu de către menadele care-l sărbătoreau pe Dionysos). Religia orfică. există şi un vast capitol semnat de către Francis M. reiterat anul acesta (2004) la Jocurile Olimpice de la Atena. un cult misteric de participare marginală paideică. (776). dacă se întâmpla să te afli într-o altă cetate.care asigurau consubstanŃialitatea . bazată pe curăŃenie lăuntrică (katharsis). la început. de pildă. Orfismul a fost. care demonstrează că jocurile olimpice. educativă. puteai merge ca spectator interesat. cât şi de obiceiul. inaugurate tot în secolul al "VTfl-lea î. deoarece calitatea de cetăŃean era indispensabilă în accesul la participarea sacrală.politică definea. dublat de o religie a cărŃii: existau imne orfice. atribuite lui Orfeu şi fiului său Musaios.

desigur. din direcŃia credinŃei în transmigraŃia sufletelor. Obsesia negativă a cărnii vine. un prejudiciu adus carnalităŃii opresive a lumii -. simbolizat de câteva semne de recunoaştere ale orficilor.de unde sugestia. „fierbinte" (prin mania -nebunia ritualică dezlănŃuită . care duce. inclusiv pederastia.Comparând tehnica de purificare orfică (katharsis) şi cea explozivdionisiacă. ceea ce presupunea. instituit de către Prometeu la Mekone. în primul rând. ajungem la o distincŃie clasică pentru această alăturare contrastivă: ambele se bazau pe transe extatice . tulbură sufletul. 74 . motiv pentru care orficul trebuie să se abŃină de la vanitatea puterii. pentru perpetuarea sectei) şi abstinenŃei de la funcŃiile politice: politicul. şi ea.care-i cuprindea pe participanŃi). bazată pe enthousiasmos [en theos siasmos = a fi locuit de către zeu] şi ekstasis [ieşire din sine. fiind persecutaŃi. prin implicarea excesivă în ritualul cotidian al „cărnii". diferenŃa fiind dată de jocul temporal al transei şi de finalitate: ekstasisul dionisiac asigura o eliberare vremelnică. i-limitare]. şi o retractilitate în ceea ce priveşte participarea la război . dar îngăduiau contactul sexual „pur".căsăpirea duşmanului fiind. dintre orfici. ceea ce presupunea nu numai restricŃiile alimentare ca atare. foarte intensă. disocierea de ritul sacrificial al cetăŃii. dar care le-au adus şi o mulŃime de necazuri. Primul dintre aceste semne era vegetarianismul. la orfici. „rece". sistemică. prudenŃa orficilor de a se alătura armatei (obligaŃie esenŃială pentru fiecare membru masculin valid al comunităŃii) nefiind deloc bine văzută de către judecători şi diriguitori. seren. omniprezentă în bibliografie. Marginalizarea relativă prin vegetarianism era asociată abstinenŃei sexuale relative (orficii repudiau rafinamentele sexuale licite în cetatea greacă. în vreme ce katharsisul orfic reprezenta o tehnică de purificare permanentă. pe o cale regală. ceea ce presupunea devoŃiune pe viaŃă şi un stil existenŃial auster. că orfismul ar fi exploatat străvechi tehnici şamanice -. ci. care aveau acoperire doctrinară strictă.

. stoicii şi creştinii. Opere.eidolon-vl orficului ştie să evite greşelile.zice Socrate . aşadar.spun [.se găseşte în dialogul platonician Cratylos (400 c. urmărind un regim de viaŃă cumpătat. ed.spune Socrate. EcuaŃia .Lethe -. prin cumpătare. unde . abtinându-se să bea din apa uitării . pp.. adică unei erori făcute în lumea de dincolo. ulterior. Se exorciza. trup (soma).] următorul lucru: că noi oamenii ne-am afla ca într-un fel de închisoare. potrivit căruia trupul .. cit. Aceasta din urmă este. noutate fundamentală în ansamblul credinŃelor eline despre moarte.este închisoarea . „pur" al orficului 75 .] mai ales discipolii lui Orfeu îmi par a fi cei care au stabilit numele acesta. întreg eşafodajul spiritualist orfic se baza pe un dualism clasic (soma ." Mai nebulos. pentru a uita chinurile îndurate în timpul vieŃii pe care tocmai au părăsit-o.semd). [. în sensul că sufletul ispăşeşte pentru cele ce trebuie să ispăşească..spre eschatologie. care întruchipează o închisoare. pur. acesta având de ispăşit o penitenŃă datorită unei greşeli anterioare. 57): „Doctrinele secrete .. cit. p..foarte cunoscută .• spre deosebire de celelalte suflete . dimpotrivă. ei ajungeau în posesia unei serenităŃi liniştite în pragul terifiant al morŃii. Dimpotrivă. ed. în acest fel. 274-275): „unii spun .seina sufletului. de care aminteşte primul pasaj. sufletul pregătit. de respectanŃă catharctică zilnică. acesta fiind îngropat în el în clipa de faŃă. „calitatea" ca atare a morŃii.. pe care orficii nu o cunoşteau. pe care o vor prelua. spaima pricinuită de moarte. purificare şi abstinenŃă activă. el are acest adăpost. se datorează reîntrupării. fiindcă sugera că cineva îşi poate „alege" din timpul vieŃii. Opere IV. III." „Greşeala". din care beau toate celelalte suflete. din ale cărei lanŃuri nimănui nu-i e îngăduit să se desfacă singur şi să fugă. precum o arată şi numele.soma . iar spre a se păstra (sâzetai). ideea apare şi în Phaidon (62b. până ce îşi va plăti datoria.că el [trupul: soma] este mormântul (sema) sufletului. arătând că un filosof este un om destinat morŃii . pregătindu-şi în acest fel reîntruparea. al sufletului.

ConcepŃia . totuşi. mai pregnant la orfici. (v. în primul dintre aceste două mituri (foarte vechi.) Dubletul soma . Geea. §182: Noua eschatologie. The Orphics. Eliade.sema e subsumat.trebuie să bea din apa Memoriei . arată cu subtilitate M. unde fiecare părticică păstrează magnetismul erotic al genezei.la Hesiod). ecuaŃie de care se leagă şi cele două cosmogonii orfice complementare: cea care povesteşte că lumea s-a născut din diseminarea unui ou de lumină originar (Phanes). II. (Apud Guthrie. zeu secund . pentru a face apoi din el oamenii .Mnemosyne -. fie prin înghiŃirea sa de către Zeus. că similitudinea relativă dintre cele două scheme. Eliade (ibid. cit. din care se desprinde primul dintre zei..se grăbeşte să precizeze autorul britanic . la început. a cărui făptură e lumină şi iubire totodată. Datorită acestui magnetism cosmic. oul iniŃial Phanes -diseminat fie prin explozie.. mai estompat la beoŃian.. DI: Outline of Orphic doctrine).tinde să se refacă permanent. Timpul zămisleşte un frumos ou cosmic. e dată de poziŃia arhaică a lui Eros (zeu prim la orfici.după Geea . e de menŃionat. ed. lângă un chiparos alb. problematicii filosofice a diseminării unei entităŃi unice originare în părŃi multiple iradiante. dovadă asemănările cu cosmogoniile embrionare indiene sau egiptene). ICIR. 186 sq. de provenienŃă evident orientală. şi cea care îl are în centrul său pe copilul de lumină Dionysos Zagreus. în aither. în faza lor incipientă.e diferită de cea hesiodică şi ridiculizată de către Aristofan în Păsările. aflată în dreapta unei răspântii cruciale din dreptul palatelor lui Hades. Un epifenomen al acestui magnetism cosmic e iubirea confraternă. Eros-Phanes. ceea ce explică magnetismul erotic universal al formulei. The Greeks. sfâşiat (sparagmâs) şi înghiŃit (omophagia) de către Titani. acestea fiind şi „motoarele" cosmice care vor plăsmui ulterior lumea. ivit din mare. p. spiritualizată a fiecărui 76 . pentru care lumea întreagă e o substanŃă diseminată la infinit. fiii Pământului. M.). pentru a se reuni în integralitate.

O analogie relativă. evidente. 181). tehnică a purificării învăŃată de la Apollo" (ICIR. să ajute alŃi orfici să ajungă şi ei în stadiul acestei serenităŃi spirituale panerotice. pentru integralitatea căruia fiecare orfic trebuie să respecte riturile specifice de purificare (katharsis) şi să îmbrace haina albă. polis-v\ -sugerau orficii . H. ceea ce introduce în cultura mediteraniană motivul parentajului spiritual. ConsecinŃa e . cu ritul dionisiac se cuvine să stabilim aici. în cazul 77 . transformată în etică de viaŃă la orfici. aflaŃi în alte cetăŃi decât cea de reşedinŃă. de către gnostici. Solidaritatea lor e asigurată prin energia spectrală a erosului. zgomotoasă în ritul dionisiac. însă. Morfologic. pe o ramură culturală colaterală. „rece". intracitadină. Aici.între identitatea naturală şi cea culturală a iniŃiaŃilor. Eliade spunea pe drept cuvânt că orficii „au înlocuit orgia prin katharsis. M. prin intermediul căreia se realizează consubstanŃialitatea participanŃilor la rit. la relativizarea dependenŃei politice a orficului şi la asumarea prioritară a unei dependenŃe spirituale. ceea ce contează e comunitatea spirituală. Cetatea. ceea ce duce. eterată în mentalitatea elină. „de lumină". p. Ambele presupun o transă: „fierbinte". Ulterior. la baza sa aflându-se distincŃia -esenŃială pentru riturile de iniŃiere . corespondenŃele dintre cele două rituri fiind.şi orficii credeau puternic în această convingere . secund în raport cu parentajul natural. ed. enclava „pură" prin intermediul căreia orficii devin „fraŃi" cu toŃi ceilalŃi orfici. însă.orfic pentru membrii sectei din care face parte. a tuturor orficilor. cit.că noul Phanes. calculată". orficii fiind cei care au „introdus" iubirea sacrală. fiind resemantizată. a iubirii spiritualizate: un orfic trebuie să degajeze eros. ritul dionisiac presupune sfârtecarea animalului de sacrificiu (sparagmos) şi îngurgitarea sa (omophagia). extatică. care conŃine şi disimetrii. tema fiind spectaculoasă dacă ne gândim la funcŃionarea de ansamblu a corpului social elin. linia va urca până în creştinism. „de suferinŃă" a orficului. este comunitatea „celor drepŃi şi puri" ca atare.asigură doar „haina" vremelnică. logic.

care devine un „mormânt" al zeului. care trece „în lumea de dincolo" pentru a renaşte 78 . dualismul soma-sema. venit. de fapt. bakhoii şi bacchantele ating starea de enthousiasmos ( en theos siasmos = a fi locuit de către zeu). una care marchează transfigurarea thanatică daimonică a întregii comunităŃi culturale. prin actul colectiv de omophagia. o dublă moarte: în primul rând una a zeului. Pe de altă parte.. lucrurile sunt mai subtile. Penteu. amintită aici: dacă ocultarea şi epifania lui Dionysos evocă drumul psihopomp al vegetaŃiei. un act de diseminare sacrificială. „mormânt" multiplu al substanŃei divine a lui Dionysos. astfel. se celebrează. în care-şi simt fiinŃa surmontând limita care îl defineşte pe om în raport cu zeii (ekstasis = ieşire din sine). din tărâmuri chtoniene. al lui Dionysos însuşi. capul propriului său fiu. participanŃii la ritul dionisiac realizează. riturilor extatice de bucurie care întâmpină sosirea zeului). „dispărut" prin crimă ritualică. de fapt. ca „străin" (xenos). fiind edificator în această privinŃă. ceea ce introduce simulacrul extatic în coregrafia ritului: sfârtecându-l pe zeu şi îngurgitându-l. trecând de la „unu" la „multiplu". orice rit dionisiac terminându-se cu un simulacru funerar. în subsidiar. trezită din transă de către bătrânii cetăŃii. în care regina Agave.animalului de sacrificiu. dar o dilemă hermeneutică ar merita. Nu sunt în posesia prea multor indicii. Sfârtecând sălbatic trupul zeului şi îngurgitându-l. scenariul din Bacchantele lui Euripide. trupul participanŃilor devenind. moment în care participanŃii îşi dau seama că l-au „ucis" pe zeu. în realitate. orice rit dionisiac presupune trezirea din starea de transă. îşi dă seama îngrozită că tigva „leului" pe care o poartă triumfătoare pe scut este. în final. opus epidemiei. însă. „plecat" din nou „departe" (ocultare). până la proxima sa „venire". totuşi. îngurgitarea zeului înseamnă că el este „îngropat" în trupul fiecărui participant la rit. în al doilea rând. în episodul funerar de la sfârşitul ritului (apodemia. şi. avem de-a face în mod evident cu un substitut al zeului epifanic. act prin care se realizează.

p. şi un înveliş corporal de materie opacă. unei „greşeli" misterioase. silit să coboare în lumea lui Hades pentru a-şi revendica soŃia. Cartea I [IV:5]. rom. corespondentul negativ. ca anotimp. de care trebuie să scape. sau înălŃat din mare. 1963. numindu-l filosof şi socotindu-l cel mai vechi dintre toŃi. Dar. pe care o putem descifra în arhicunoscuta catabază (kathabasis = coborâre) a cântăreŃului Orfeu. toamna târzie de iarnă!). în faza arhaică a mitului. dar complementar. ed.de „moşire" a sufletului de lumină pe care fiecare orfic îl are în el însuşi. se poate admite o relaŃie etimologică între sema greacă („mormânt") şi ebraicul semah. pentru suferinŃele pe care este obligat să le îndure. actul de autosfârtecare cosmogonică a substanŃei originare dând naştere dualismului esenŃial orfic: fiecare om. pentru ca apoi substanŃa oului să se pulverizeze în materie. erotic. în interpretarea diacronică a acestei „suferinŃe". în consecinŃă. divin. actul sistematic.. asociat de către Platon. Orfeu apare ca acuzator al zeilor. mentalitatea greacă a trecut prin două faze distincte. nu ştiu dacă acesta poate fi socotit filosof. e înzestrat cu un suflet „pur". întins pe durata unei întregi vieŃi . cum am văzut.odată cu sosirea primăverii (marile rituri dionisiace legau. care înseamnă „sămânŃă"? Sintaxa ritului sacrificial dionisiac o regăsim şi în cosmogonia orfică a oului Phanes.. născut din unirea substanŃei de lumină cu materia opacă. al acestei tehnici de purificare fiind „suferinŃa" corpului ca atare. Ńinând seama de ce fel de lucruri a spus despre zei. nici cum să-l numesc pe acela ce se încumetă prin mijlocirea vorbirii să 79 . In această ipostază îl surprinde Diogenes Laertios {Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. cei care atribuie străinilor inventarea filosofiei îl citează pe tracul Orfeu. 116): „. Katharsis-vă desemnează.ceea ce-l transformă în etică . Ivit din aither. frumoasa Eurydike. nuanŃele diferite ale celor două accepŃiuni sugerând în mod evident o imixtiune subtilă de ordin politic. oul se deschide pentru a-i îngădui lui Eros-Phanes să sară din înveliş.

din secolul al II-lea e. din partea zeilor. B. p. din partea zeilor. 320. necontrolat la început. n. şi îi aşează pe paturi. p. 185) că nu s-ar fi răspândit în spaŃiul mediteranean decât în perioada târzie. M.învinuiască pe zei de toată suferinŃa omenească. răsplăŃi încă mai îndelungate decât acestea! Căci se zice că cel evlavios şi păstrător de jurăminte are parte.aici sursele bibliografice sunt unanime . la Hades. despre care cercetătorii spun (cf. cu un sanctuar central ridicat alături de cel al lui Apollo. Dar drepŃii au. II.. mai târziu. căci ei îi conduc pe drepŃi. dimpotrivă.s-a petrecut şi cu ritul dionisiac. măiastră măsură de psihologie socială." (Subl. odată cu Protrepticul lui Clement din Alexandria. . adus apoi în cetate. în acelaşi context. Un proces similar de aculturaŃie . ei socotesc o răsplată minunată a meritului un veşnic chef.. le pregătesc un ospăŃ al sfinŃilor. oamenilor bunuri încă mai generoase. voinŃa orficilor de a se marginaliza şi de a se diferenŃia sacral şi comportamental de ceilalŃi membri ai cetăŃii? PuŃin probabil că iniŃiativa ar fi venit din partea sectei. despre care nu trebuie uitat că este impregnat şi cu elemente 80 . pe de altă parte. cit. de copiii copiilor săi şi de un neam în urma sa. Eliade. se pare că diriguitorii cetăŃii s-au aflat puşi în situaŃia de a gestiona politic o religie cu o aderenŃă socială din ce în ce mai mare. încununându-i şi făcându-i să-şi petreacă întregul timp cu băutură. decât aculturaŃia civică a tragediei.n. între timp. ba chiar şi de faptele ruşinoase săvârşite destul de rar de câŃiva oameni. InterferenŃele dintre cultul orfic şi cel dionisiac sunt cât se poate de vizibile în a doua cosmogonie orfică. şi fiul său dăruie. aculturând-o şi asimilând-o între ziduri. ICIR. aşa cum relatează Aristotel în Poetica (1:13). prin învăŃătura lor. op. fiindcă în Republica lui Platon..Şt." NuanŃa protestatară e estompată însă în cele aproape două secole care separă prima atestare a orfismului de perioada clasică a gândirii eline. thanatologia orfică este prezentată ca un „dar" al zeilor: „Musaios. pe care n-o egalează.. Guthrie. cea legată de Dionysos Zagreus.) Să se fi estompat.

J. Mitul cosmogonic al lui Dionysos Zagreus ucis de către titani trebuie citit. dacă în formele aspre. 320). Eliade. a lui Phanes. II e. cap. împreună cu Pedagogul. cap. atât în prelungirea cosmogoniei orfice ovoidale. Personal. 2001. Aubier-Montaigne. Istoria filosofiei oculte. M. cap. cele două tehnici de „ieşire din sine. Marea tradiŃie a Gnozei.gnostice. Segmentul tardiv de timp în care apare această poveste spectaculoasă indică o interferenŃă eufemizantă cu ritul dionisiac. I. 5. P.Enrico Norelli. 1967. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. [Pt. aşa cum am sugerat deja. la noi. care anunŃă Stromate-le aceluiaşi. ed. Istoria doctrinelor ezoterice. înainte de a povesti pe scurt mitul. II. v. de fapt. realizată pe parcurs. p. Hermetisme et mystique paienne. V: Gnoza şi gnosticii. Riviere. susŃinut cu bună ştiinŃă de către orfici în primul rând. ilustrată şi de mitul uciderii cântăreŃului apollonian Orfeu de către menadele lui Dionysos. Jean M. Gnozele dualiste ale Occidentului. cap. din limită" nu sunt câtuşi de puŃin atât de opuse pe cât par la prima vedere. op. cap. IX.. ICIR. cred că abia prin acest mit s-a revenit la albia dintâi şi că miturile care pun radical în opoziŃie dionisiacul şi orfismul au reprezentat un efort raŃionalizant de diferenŃiere. 10 studii de arhetipologie. cât şi în mediul spiritual dualist de tip nou întreŃinut de către gnoză. care sugerează că mitul lui Dionysos Zagreus şi al substanŃei „titanice" a oamenilor ar putea coborî în timp din secole mai îndepărtate de noi decât acela al lui Clement: Pausanias. cap. I. I. Claudio Moreschini . arhaice ale orfismului între cele două culte exista o opoziŃie relativă.n. rom. şi de către filosofi ulterior. XXIX. Festugiere. Corin Braga. Clement). aşadar. Culianu. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. între timp aceste animozităŃi s-au estompat. gnoză. deşi mijloacele prin care se realiza purificarea au certe diferenŃe de morfologie. cit. EI. 1999. două detalii interesante relevate de către Guthrie (op. cit.Enrico Norelli. XIV: Alexandria. A... cap. Claudio Moreschini . un triptic creştin de învăŃătură (v. în 81 Periegesis (e drept: tot pe la mijlocul sec. Alexandrian.] Să mai menŃionăm însă. ambele lucrări alcătuind. opera sa .

nici acesta nelăsându-se mai prejos şi lăudându-se peste tot în Olimp cu fiul care i se va naşte. îi atribuie mitul lui Dionysos Zagreus lui Onomakritos. Dionysos Zagreus era un copil minunat. pentru a li se pierde urma cu totul. care l-a răsfăŃat cu de toate. sfâşiat în bucăŃi {sparagmâs) şi îngurgitat (omophagia). care a trăit în vremea lui Pisistrate. zeiŃa Pământului. printre ele fiind şi o oglindă. dedicat naşterii lui Dionysos din nemuritorul Zeus şi tebana Semele. ştiind că Zeus prestase jurământul zeilor că-i va îndeplini lui Semele orice 82 . inclusiv cu atenŃia sa privilegiată. privirea „captivă". Fărădelegea este văzută. însă. transformându-i într-un morman de cenuşă. îi aduc copilului daruri. I-II. fiindcă Zeus îl înzestrase pe copil cu o privire capabilă să înlănŃuie duşmanii. unul dintre fondatorii orfismului. 1974). având. Potrivit mitului. Acest mit prezintă similitudini cu un altul. care-l fascinează. fiu al lui Zeus.sau în unele versiuni de către Athena -. deci. luminos. fapt care stârneşte invidia titanilor. Zeus făureşte din cenuşa titanilor seminŃia oamenilor. de unde el va renaşte. în consecinŃă. al doilea detaliu fiind în Legile lui Platon. Mitul povesteşte că Semele e flatată că poartă în pântec sămânŃa celui mai mare dintre zei. în timp ce îşi privea chipul reflectat în ea. fiii Geei. care-i incinerează pe titani cu fulgerul său sideral. care. zeiŃa frigiană a pământului roditor. în numele căreia exegeŃii au recunoscut imediat asemănarea cu Semelo. pentru a i se pierde orice urmă. unde se aminteşte despre „natura titanică" a corpului omenesc. Dionysos Zagreus este înconjurat de către titani. cusută în pieptul său.tradus sub titlul Călătorie în Grecia. ExuberanŃa extraconjugală a lui Zeus este sancŃionată de către vicleana Hera. mai mult. de către Zeus. IntenŃia funestă nu putea fi dusă la îndeplinire decât dacă privirea copilului ar fi fost distrasă de ceva. care se decid să ucidă copilul. inima lui Dionysos fiind recuperată de către tatăl zeilor . titanii recurg la un şiretlic.

motiv pentru care nu vom intra aici în prea multe detalii. Zeus consimte. înconjurată de materie opacă (soma -sema. mai sus). ajungem la concluzia că. în context comparativ. păstrând apoi. COSMOGONIA GREACĂ La Theogonia lui Hesiod am făcut deja referiri în repetate rânduri. Hesiod ilustrează versantul cultural popular al mentalităŃii greceşti. o incinerează pe Semele. semnificaŃie ce va fi translată ulterior în deficienŃe fiziologice. în morfologia ritului. „albă" (de unde: vestimentaŃia orficilor!). oamenii sunt duali: au în interiorul lor o sămânŃă de lumină. îl închide în coapsă.e. agonală. înainte de a fi transformat în cenuşă. ceea ce declanşează procesul reversiv al katharsis-ukd: oamenii. Urmând logic teogonia lui Dionysos Zagreus. predispuşi la boli şi la suferinŃe din cauza carenŃelor originare ale materiei titanice. aproximativ din perioada în care s-au articulat şi poemele homerice. ajutând-o să scape de sarcofagul de materie opacă în care a fost închis ca într-o închisoare. în vreme ce Homer o reprezintă pe aceea aristocratică. v. îi sugerează acesteia să-i ceară lui Zeus să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. deşi e îngrozit de consecinŃe: imaginea. insuportabilă pentru un muritor. Dionysos se naşte „a doua oară" (motiv iniŃiatic) ca divinitate. pe de altă parte. canonică. dualismul divin-pământean al originii sale iniŃiale. 83 . şi toate acestea fiindcă fiecare titan participant la crimă (consubstanŃializare!) apucase să mănânce din Dionysos Zagreus. serenă şi pură.dorinŃă.. trebuie să trăiască în aşa fel încât să „moşească" fiinŃa lor lăuntrică de lumină. Cenuşa este. Cultivator de pământ beoŃian de la sfârşitul secolului al VUI-lea î.n. Zeus recuperează pruncul din mormanul de cenuşă de la picioarele sale. din chiar momentul zămislirii lor de către Zeus din cenuşa vinovată a titanilor. „vinovată". şi când vine sorocul.

diferenŃa cea mai pregnantă dintre Homer şi Hesiod o găsim la nivelul imaginarului thanatic. Opere. credinŃe difuze neatestate canonic. Dimpotrivă. eroi." (trad. pe când eroii din vârsta a patra. p. prezintă. fier). 1986. eidola). în orice moment al culturii universale -. demoralizatoare. deci). de altfel. łinând cont de această defalcare. sincretisme şi licenŃe de credinŃă pe care nu le găsim la palierul aristocratic. 156). neconcesiv la Homer. pe care Socrate şi discipolii săi l-ar extirpa din memorie în momentul construirii cetăŃii ideale. 386c. Homer nu cunoaşte ceva ce. în momentul în care este întâlnită în lumea de dincolo de către Odysseus. Republica. rom. oamenii din vârstele de aur şi argint devin daimones după moarte (transfigurare. XI. n. toate sufletele (dublete spectrale ale corpului. cu o sintagmă modernă. ed. 654-656. poate abuzivă. din start. citatul figurează printre cele „pesimiste". argint. G. palierul popular. concepŃia despre moarte se înscrie într-un regim corectiv: în faimosul mit al vârstelor. am putea numi meritocraŃie thanatică: în lliada şi Odiseea. Cel mai pregnant. v. 275. în poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. compus din legende. eresuri.aşa cum se întâmplă. 1979. /La un sărac cu prea puŃină stare/Decât aici în Iad să fiu mai mare. Odiseea. Perses. aramă. sosit acolo pentru a afla de la umbra prorocului Tiresias cât mai are de îndurat până la întoarcerea în Ithaca: „Mai bine-aş vrea să fiu argat la Ńară. acestei convingeri pesimiste îi dă glas umbra (eidolon-xâ) lui Abile în cântul al Xl-lea al Odiseei. marcat. cu o excepŃie bizară.Morfologic . V. Murnu. indiferent de calitatea umană a celui defunct sau de faima pe care acesta a dobândit-o în timpul vieŃii. ajung post mortem în Insulele FericiŃilor de dincolo de râul cosmic 84 . care se desprind de trup în momentul morŃii se îndreaptă fără preget spre împărăŃia tristă şi întunecată a lui Hades. mult mai nuanŃat şi permisiv la Hesiod. de seminŃii degenerescente (aur. p. interpolată. scris de către poet pentru moralizarea fratelui său delăsător. normativ.

1972. Jean. fiind dublat de înfricoşătorul Hymenaios. a Ii-a. Psyche. dar nici zeii cei mari.de către poet. redutabil aruncător de săgeŃi voluptuos otrăvite. Cartea I. p. paredru (însoŃitor masculin) al zeiŃei iubirii. „Insula FericiŃilor" v. în Theogonia lui Hesiod (în voi. ed.Pierre Vernant. p. Metamorfoze. nici Insula FericiŃilor). prima divinitate care se naşte e Geea (Gaia). [Pt. Grădina desfătărilor. Erwin Rohde. Despre poziŃia paradoxală a lui Eros şi despre cariera lui mitică ulterioară am vorbit deja cu prilejul analizării Enumei elish: apărut în poziŃia a Ii-a. „cel mai gingaş" dintre zeii nemuritori.adică dotat cu virtuŃi magice de armonizare . rom.Okeanos. rom. Următoarea divinitate este Eros. unde se vor odihni în tihnă. 1993. I. pe bună dreptate. nemenŃionând. Mit şi gândire în Grecia antică. conceput ca un soi de proto-Hades în străfundurile de nepătruns ale lumii subpământene. prin miniaturizare. zeul iubirii dezlănŃuite şi al dezvirginării. când el va deveni. rom. cărora nu le rezistă nici muritorii (ceea ce ar fi normal). 97sq) consideră. Opere. v. inclusiv Zeus. 1973). în consecinŃă. unde poetul latin elimină tacit vârsta eroică din schema lui Hesiod. Puterea imensă a acestor săgeŃi demonstrează faptul că grecii vedeau în iubire o forŃă magică primordială. ceea ce va explica şi cariera sa de mai târziu. 1985. bucurându-se nestingherit de roadele pământului. Afrodita. armonizatoare. Jean Delumeau. Structurile mitului. 68 şi urm. Eros e reprezentat. deşi el nu este singurul paredru al Afroditei. Aceasta e ipostaza în care-l cunoaşte opinia curentă. ed. apărută la confluenŃa cu Haosul cel de nepătruns şi cu „Tartarul întunecat". zeiŃa pământului. Peters (Termenii filosofiei greceşti. Eros funcŃionează ca principiu de armonizare: tot ceea ce se va zămisli de acum încolo în univers va intra în plasa magică ordonatoare întreŃinută de el. de asemenea Ovidius. până la demonetizare. că între cele două accepŃiuni 85 . dotată însă cu virtuŃi constructive. ed. cap. numit „îmblânzitor" . ca un copil şăgalnic.. când nu sunt întrunite condiŃiile pentru o hierogamie. Francis E.

care pare să-l fi fascinat pe Hesiod . Eros e o forŃă motrice plăsmuită după un model sexual. «densul» şi «rarefiatul». mai ales dacă o punem în paralel cu Demeter. ed. marea umedă. aceste contrarii . perechi de contrarii «întunecatul» şi «luminosul».. animale.se pot uni şi amesteca pentru a produce anumite fenomene cum sunt naşterea şi moartea a tot ceea ce are viaŃă . prin separări şi diferenŃieri treptate. folosită pentru a explica «însoŃirile» şi «naşterea» elementelor mitologice.. un fel de «Prim Mişcător» din vechile cosmogonii.ale lui Eros . Walter F. «uscatul» şi «umedul». zeiŃă sosită târziu în panteonul olimpian.. -. 136-l37) Să ne oprim puŃin. rom. Cornford..cea primordială. Otto. participând în acest fel la armonizarea puterilor disparate. 1995. Zeii Greciei. ce vor delimita în lume diverse realităŃi şi zone: cerul strălucitor şi cald. în primul caz.plante. p." {Originile gândirii greceşti. «susul» şi «josul». pentru a-i învăŃa pe oameni cum să le cultive. din Orient (cf.de la unitate la dualitate opozitivă: „Din [. Erwin Rohde (Psyche. ed. la figura Geei. stăpâna misterelor de la Eleusis şi cea care i-a dăruit lui Triptolemos primele spice de grâu. ed. marchează o trecere . De asemenea. aerul întunecat şi rece. în formele sale arhaice. 1995.] unitate[a] primordială se ivesc. pp. adică a contrariilor. din complexul Afroditei.) există o diferenŃă esenŃială. care nu e câtuşi de puŃin atât de lipsită de echivoc pe cât pare la prima vedere. pământul uscat.care au ajuns să fiinŃeze separându-se unele de altele . înainte de a răsfoi mai departe Theogonia lui Hesiod. roditor. cit. pp. «caldul» şi «recele». care poartă 86 . oameni. 97sq. 159-l60) asociază Geei funcŃia fertilizatoare şi pe cea funerară: „Grija pentru cei vii şi pentru cei morŃi o are şi divinitatea feminină a adâncurilor subpământene. cum sunt bărbatul şi femeia. Citându-l pe Francis M. cosmogonică. rom. marea zeiŃă primordială a pământului.. zeiŃa pământului fertil. marcată de logica bisexualităŃii. în vreme ce în al doilea el leagă elemente contrare. Jean-Pierre Vernant sesizează că scenariul cosmogoniei greceşti. şi cea ulterioară.

pe de o parte. Hera. 218). numele ei de dinainte de apariŃia lui Uranos. din care se vor naşte. ca fiind asociată subteranei reci. pentru a da naştere unui ou cosmic primordial. sub numele căreia oamenii voiau a recunoaşte o a doua «mamă a pământului».înainte de a se acupla cu celestul Uranos. care se culcă peste ea. Guthrie. acvatic. neprimitor. Goddesses ofGreece: Gaia. marele Ulrich von Wilamowitz-Mollendorf (cel care se opune. Demeter. p. roditor) se face doar după ce Geea este fecundată de către zeul celest Uranos (cf. demoralizante a morŃilor (chthon). Gaia sau Ge. Artemis and Athena) invocă o veche analogie cu zeiŃa pelasgilor. ed. adânc. strivind-o dureros (scenă care 87 . asociat în mod predilect cu morŃii) la ge (pământ fertil. Geea îşi pierde caritatea de zeiŃă procreatoare. Demeter. al lui Nietzsche. de altfel. împreună cu ele era invocată şi împreună li se aduceau sacrificii. soŃie a lui Hades. fiind receptată mai degrabă ca o forŃă plăsmuitoare arhaică. însă. Erwin Rohde (op. p. locul Gaiei şi intra în felul acesta într-o relaŃie mai intimă cu imperiul sufletelor din adâncurile pământului.însuşi numele pământului. îi revenea însă şi domnia asupra sufletelor.. toŃi zeii.." Arme Baring şi Jules Cashford (The Myth ofthe Goddess.. cea hrănitoare a pământului şi cea thanatică. ulterior. lua ici şi colo. strict lexical. în cadrul cultului. în combinaŃia de mai târziu cu Demeter. The Greeks and Their Gods. să binecuvânteze muncile agricole. ge. De la ea se aştepta. nu lămureşte faptul că în Theogonia lui Hesiod era nu apare niciodată. academic şi doct. şi. Kore-Persephone. ceea ce nu explică. ci numai accepŃiunii roditoare a pământului. Naşterii tragediei din spiritul muzicii. 161) susŃine că ne aflăm în faŃa unei substituŃii: „. atrăgând atenŃia asupra faptului că Geea creează oceanul -adică un mediu acvatic . Eurynome. acolo unde era adorată. printr-un pamflet publicat în ziua de 30 mai 1872) consideră că trecerea de la chthon (pământ rece. cit. Ophion. care se însoŃeşte cu un şarpe zămislit tot de către ea." în conformitate cu mentalitatea secolului al XlX-lea. pe de altă parte. prin asocierea cu fiica sa. 1993. preia ambele funcŃii. roditoare. cap. cit..

Hyperion. hierogamie din care se vor naşte titanii. de pildă. formată din magicienii Ciclopi . ciudat fiind doar ce se întâmplă după aceea. care urmează unei serii prime de divinităŃi ordonatoare. fiinŃe cu cincizeci de capete şi cu o sută de braŃe vânjoase. din rândul cărora fac parte. zeiŃa memoriei. că funcŃia arhaică a Geei a fost preluată în Grecia clasică atât de către Demeter. pe 88 . detaliu remarcat deja în 1945 de către R.care îi vor făuri lui Zeus fulgerul sideral. fiindcă Geea. râul cosmic care înconjoară lumea. după decopertarea bibliotecii hittite de la Bogaz-Koy (cf. din Enuma elish. aceasta din urmă nu trebuie să fie scoasă din ecuaŃie. ocazional. înverşunată. Trimiterea se face. arma sa cea mai redutabilă -. Interesant e faptul că seria monstruoasă nu se opreşte aici: mai târziu. inevitabil. D. zeiŃa justiŃiei divine. „zeul luminii". va naşte apoi o redutabilă serie malefică de fiinŃe monstruoase. şi Mnemosyne. în cele din urmă. Incluzându-i şi pe titani. Rhea. 52 [1]). care vor participa. în Theogonia lui Hesiod. Guthrie. protector al marelui zeu. însoŃindu-se tot cu Uranos. să rostim şi concluzia: se pare. viitoarea soŃie a lui Kronos. op. în sincretism cu Geea şi cu Demeter. p. cu care Zeus va duce o luptă aprigă. între alŃii. în cele din urmă. cum este.tatăl fiind Tartar -. în Journal of Hellenic Studies. După toate aceste divagaŃii. Hecatonheirul cel mai vânjos devenind. puternica zeiŃă a palatelor din adâncul mării. cit. zeul cerului înstelat.cum vom vedea imediat . Okeanos. fiind considerată „mamă" originară în unele culte târzii.apare şi în mitul lui Eurynome). Geea îl va naşte pe balaurul Typhon . aceea a salvării pruncului Hephaistos aruncat de către Hera din înaltul Olimpului. Geea se împreunează. seria e benefică.în ecuaŃia ipotetică a răsturnării de pe tron a preaputernicului Zeus. Briareus.Marduk. şi tot ea intră . cu Uranos. sau Themis. la gigantomahia lui Zeus. către cuplul babilonian Tiamat . Barnett. Zămislind marea. De altfel. ea îşi demonstrează puterea în câteva ocazii privilegiate. şi din cei trei Hecatonheiri. cât şi de către Thetys.

motivul se va prelungi la Kronos şi. de fapt." Uranos recurge la acest gest criminal de teamă să nu fie răsturnat de pe tron de către unul dintre fiii săi..muche de cuŃit.relaŃia îndepărtată cu Apsu-Tiamat este evidentă. l-am relevat deja.scrie Hesiod -. / Fii de temut. dintr-o zonă tipologică apropiată de Tiamat. ameninŃător. întinsul pământ.la Zeus. urându-i: „Astfel de fii se născuseră din Ceru-nstelat şi din Geea. -. după toate probabilităŃile. dar acestora. gemea strâmtorat în adâncuri" . cu excepŃia curajosului 89 . al cărei comportament abuziv. care nu numai că se întinsese peste ea. şi „nimeni nu scoate o şoaptă". Geea este ultima dintre marile zeiŃe chtoniene sosite în spaŃiul mediteranean -împărtăşeşte şi un alt detaliu. dar îi şi închisese toŃi copiii în adâncuri.ipotetic . tată „mişel [. pe care-l vom afla şi în Edda scandinavă: nu prima generaŃie de zei zămisleşte lumea. trecând la răutăŃi. cu care Theogonia lui Hesiod . Theogonia lui Hesiod confirmă unul dintre motivele cosmogonice pe care le-am mai întâlnit deja. „Geea. una fiind cu siguranŃă un import oriental. speriaŃi. careaufost urâŃi de crudul lor Tată/ încă din ceasul dintâi. concretizat tot prin zămislirea unei serii prodigioase de fiinŃe monstruoase. instituind confruntarea generaŃională pe care o întâlnisem şi în Enuma elish. mai departe .. „tatăl cel crud". Geea îşi îndeamnă progeniturile titanice să se revolte . fiind chiar înfrânt într-o primă instanŃă. în faptele arhaice ale zeiŃei s-au cuplat funcŃii sosind din direcŃia a două zeităŃi diferite. /Fără să-i lase să vadă lumina cea strălucitoare. cum s-a spus. ci una ulterioară.. „le strânse groaza gâtlejul".unde. care se „foloseşte" de primii zei ca de o materie plăsmuitoare originară.] ce primul făcut-a sălbatice fapte". cu precădere la Apsu şi Tiamat: parentajul abuziv. căci după naştere.. Văzând comportamentul abuziv al lui Uranos. grabnic. / Tatăl cel crud şi-i vâra în grote ascunse în bezne/ Ceru-nstelat şi rânjea făcându-şi treaba mârşavă. Toate acestea se petrec ca şi cum Geea şi-ar fi uitat virtuŃile germinative pozitive. ameninŃând-o cu sufocarea. disponibilă. din cauza lui Uranos.

funcŃiile fertilizatoare ale zeilor deja existenŃi se dezlănŃuie: din sângele mădularului uranian înghiŃit de către Geea. pentru ca zeiŃa nopŃii Nyx să nască Moira (destinul) şi Moartea. se nasc Eryniile. al lui Hades şi Poseidon. Rhea este trimisă pe insula Creta să nască pe ascuns. aruncând apoi mădularul în mare. pe rând. din spuma căruia se va naşte apoi o „mândră fecioară". după ce Kronos îl aruncase peste umăr. dar şi în crestomaŃia lui N.Kronos. Complotând tot cu Geea şi cu Uranos în perioada naşterii iminente a unui nou fiu. o seceră de fier alb. Hesperidele. daimones subpământeni care primesc şi misiunea de a bate din scut şi din arme atunci când micul Zeus plânge. al lui Demeter. Legendele şi miturile Greciei antice. însoŃindu-se cu Rhea . copilul fiind încredinŃat tribului orgiastic al kureŃilor. Pentru a-l păcăli pe acesta. giganŃii şi nimfele. Uitarea. pentru a nu fi auzit de către răzbunătorul Kronos. Afrodita. răsar rădăcinile vieŃii". primind de la Geea arma răzbunării. BătrâneŃea. Durerea etc. lăsând-o pe Rhea „cernită". Kun. numai că povestea parentajului malefic se repetă: ştiind de la Geea şi de la Uranos că unul dintre fiii săi e ursit să îl răstoarne de pe tron. Zeus. luate din perioade culturale diferite. devine. care trebuie parcursă cu atenŃie la notele de subsol (nu toate ediŃiile le au!). care acceptă provocarea. răzbunarea (Nemesis). cu care îl castrează pe Uranos atunci când acesta soseşte „ars de iubire" să se împreuneze cu zeiŃa pământului. tatăl Hestiei. zeiŃele răzbunării. fiindcă miturile sunt asamblate adeseori foarte logic şi închegat din diferite surse. recunoscut ca stăpân al lumii. cititorul putându-şi rezerva plăcerea de a urmări întreaga arborescentă genetică direct pe text. pe care Hesiod o înzestrează cu virtuŃi fertilizatoare: „unde-şi aşează lăcaşul. Marea naşte o serie prodigioasă de zei şi zeiŃe între care e şi bătrânul Nereus şi redutabila Thetys. Foamea. A. Kronos. apoi Somnul. Visele.povesteşte mai departe Hesiod -. al Herei cu „sandale de aur". După castrarea lui Uranos. Rhea recurge la 90 . Kronos îşi înghite pe rând progeniturile.

zeiŃa vicleniei oportune (echivalenta Mayei. Primul dintre ele e titanomahia/gigantomahia: solidari cu Kronos. influenŃei malefice a NopŃii (Nyx). unde sălăşluiesc zeii nemuritori. Ajuns la maturitate. primul luând cerul. mama titanilor înfrânŃi: însoŃindu-se cu Tartarul.pământul şi lumea 91 . Al doilea episod e cauzat de mânia punitivă a Geei. titanii se revoltă împotriva lui Zeus . vrajba dintre oameni. sloboziŃi din adâncul Tartarului. în cele din urmă -acesta fiind ultimul episod asupra căruia vroiam să ne oprim -. de la Hestia la Poseidon. Zeus. ea naşte un monstru serpentiform fioros. după ce îl obligă pe Kronos să-i regurgiteze fraŃii şi surorile. îşi înghite prima soŃie. după ce vom discuta câteva aspecte legate de structura de ansamblu a mitului. înfrânt şi el de către Zeus. iluziei cosmice. Hades şi Poseidon îşi împart supremaŃia asupra lumii. tânjirea. Zeus îl răstoarnă de pe tron pe Kronos. în textul hesiodic. dorul. suferinŃe şi diferite alte noxe fiziologice şi psihologice . asupra cărora vom reveni. împărŃeala suscită anumite întrebări. truda. înşelăciunea. din complexul hindus) şi devine stăpân al lumii. tânărul zeu pedepsindu-i cu greu cu ajutorul fulgerului sideral făurit de către Ciclopi (dintr-o generaŃie anterioară ciclopului Polifem pe care îl întâlneşte Odysseus în drumul său spre casă) şi cu ajutorul înfricoşătorilor Hecatonheiri. foamea. care-l înghite fără să verifice. bătrâneŃea.un şiretlic: înveleşte un bolovan arătos în scutece şi-l prezintă lui Kronos. disident -. Hesiod articulând un univers cosmologic format din patru straturi: aiiher (eterul). în general. pe care îl respirăm noi. al doilea lumea de dincolo şi al treilea marea şi oceanele. aerul supraterestru. Trei episoade care preced asumarea suveranităŃii de către Zeus se cer a fi relevate chiar şi într-o asemenea ramă genetică sumară. aşa cum şi-o imaginau grecii. traversat de boli. Typhon. pe Metis. Realizată în acest fel. fiindcă aceasta zămisleşte. Cel dintâi dintre ele vizează verticala cosmogonică. uitarea şi durerea .excepŃie făcând Prometeu.atribuite. impur. pământul urmând să fie administrat în comun.

aşadar. dar nu acestea sunt detaliile care ne interesează în primul rând. în ed. şi tot nouă să zboare până jos. 1987. este descris de către Hesiod Tartarul. soŃul abuziv şi de tristă faimă al Geei). aici sălăşluieşte Ceru-nstelat (adică Uranos. Tartarul mai e denumit ca „loc fără ieşire". cât sunt de puternici/ Simt îngrozite fioruri gândind la acele tărâmuri.: L'Univers et l'Abîme. distanŃa dintre ele fiind. din Theogonia. în cele din urmă. Le Soleil et le Tartare. apa ei fiind folosită pentru a-i pedepsi pe zeii 92 . Pământ şi Tartar (nu Hades). inevitabil. p. simetrică.Structura verticală e formată . fiindcă „zeii. Briareus). pentru a ajunge acolo într-a zecea zi. de aici se ivesc Somnul şi Moartea. care figurează în Theogonia: acesteia i-ar trebui nouă zile de zbor să ajungă pe pământ în a zecea zi.susŃine autorul francez . acolo unde. pe care jură zeii. pe care am citat-o." Pentru a-i pedepsi pe uriaşii cu o sută de braŃe (Hecantonheirii: Kottos. şi tot prin acest prag ambiguu intră şi ies din lume. p. aici stă puternicul Atlas. toate fiind asociate sterilităŃii. „fugărindu-se" mereu. Noaptea şi Ziua. pentru a-i nelinişti pe muritori. în Tartar. Din Tartar izvodesc „marea cea stearpă" şi „pământul umbros". pe când a zecea parte. asociate. Gyes.). ea fiind ilustrată de pilda nicovalei aruncate din cer. însă dacă analizăm versurile 722-819 ale Theogoniei. zeul soarelui. Prin Tartar trece. terifiant. lui Helios. Schema generală prezintă imaginea acestor patru straturi. Hesiod povesteşte că râul cosmic Okeanos îşi împarte apa în 10 părŃi: primele 9 înconjoară pământul şi mările. Poseidon închide Tartarul cu „o poartă grea de aramă" şi-l împrejmuieşte cu un zid de nepătruns. se impun inevitabil câteva nuanŃe (cf.subterană a morŃilor (Hades). unde coboară sufletele spectrale (eidola). şi râul întunecat Styx. 257 sq. Alain Ballabriga. ci fiinŃele şi fenomenele pe care le generează Tartarul. care sprijină pe umeri bolta cerului. „unda cea subpământeană curge prin noaptea cea neagră". 46 sq. după Titanomahie.din Cer. fără posibilitatea de a se ajunge vreodată.

O găsim însă departe. motivul nefiind focul . ceea ce. Te-ai aştepta ca. motivul constituindu-l titanul Prometeu (frate cu Kronos şi cu Atlas. de fapt. ceea ce în ultimă instanŃă se întâmplă. în Ramayana. toate relele care îi copleşesc pe oameni. Prometeu e pedepsit de două ori: prima oară pentru curajul de a fi furat focul vegetal de la zei în beneficiul oamenilor (ascuns într-o tulpină de nartex. din curiozitatea acesteia născându-se. odată cu noua ordine divină. secvenŃa paricidului virtual să dispară. prin teama lui Kronos de a fi răsturnat de către unul dintre fiii săi. care pare stabilă.ImpenitenŃi sau pe cei care jură strâmb: vinovaŃii. Kumbhakarna nu putea fi trezit din somn decât o zi din an. atunci când se revoltă împotriva lui Uranos. pe care Prometeu i-o duce fratelui său. nu se întâmplă.cum 93 . castrându-l cu o secere şi luându-i puterea. însă panteonul clasic olimpian nu menŃionează o astfel de torpoare. Theogonia confirmă tema sacrificiului antiparental. şi a doua oară atunci când este înlănŃuit de celebra sa stâncă şi încredinŃat vulturului. Zeus revoltându-se împotriva tatălui său şi preluând suveranitatea asupra lumii. subterane ale palatului. La generaŃia următoare. obligaŃi să bea din apa Styxului. restul de timp petrecându-şi-l dormind în ungherele tainice. asociată fiind demonului Kumbhakarna. Ravana apelează la el pentru a lupta împotriva prinŃului Rama şi a armatei maimuŃelor. o plantă nodulară asemănătoare bambusului). a titanilor. fratele lui Ravana. regele demonilor: datorită unui blestem al lui Brahma. zac apoi „fără răsuflet" şi „fără de glas" „într-un pat cuprins de adâncă tăcere" timp de un an de zile. Al doilea aspect derivă din logica paricidului pe care îl instituie Kronos. departe de ceilalŃi zei. după care suferă alŃi nouă ani în recluziune punitivă. când Zeus o creează pe funesta Pandora. apoi. pe un drum care duce spre grădina Hesperidelor). definitivă. pentru a fi reprimiŃi apoi în Olimp doar în al zecelea an: imaginea e grandioasă. cel care susŃine pe umeri întreaga boltă a cerului. condusă de către Hanuman.

scrie pe el Celei mai frumoase şi o aruncă nevăzută pe masa de nuntă.care păştea turmele pe muntele Ida . prea neînsemnată -. zeii se grăbesc să aranjeze o nuntă între Thetys şi muritorul Peleus. titanul dezvăluie. el nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. stârnind de fiecare dată exasperarea iertătoare a Herei. totuşi. care va duce în cele din urmă la declanşarea războiului împotriva Troiei. 94 . secretul: în numărul mare de hierogamii extraconjugale pe care le comite părintele zeilor. Nunta are loc în peşterile încăpătoare ale centaurului Cheiron.îndeobşte se mai crede. îndepărtat de către acesta din cetate fiindcă Moirele îi prescriseseră că va fi vinovat de distrugerea ei. ea dă târcoale peşterii. care i se plânge fratelui săi Agamemnon. ci faptul că Prometeu ştie ceva pe care nici zeii nu îl ştiu. De nunta dintre Thetys şi Peleus se mai leagă un episod important. Zeus. o răpeşte apoi pe Helena din iatacurile soŃului ei Menelaos. fiindcă Moirele i-au prescris acesteia că va naşte un fiu superior tatălui său. Mărul este disputat de către Hera. pe care Thetys îl şi părăseşte rapid. care intră în economia Iliadei şi Odiseei lui Homer. decide în favoarea ei. culpa fiind.mâna preafrumoasei Helena în schimbul mărului. pe motivul că pământul nu este luat de către nici unul dintre ei. care nu fusese poftită. şi anume cum poate fi răsturnat Zeus de pe tron. nu înainte de a îl naşte pe marele Ahile. şi apoi decide să se răzbune: ia un măr de aur din grădina Hesperidelor. rezultatul fiind mobilizarea eroilor împotriva Troiei. Supărată. suscită cele mai multe dileme. Paris. nesăbuit. aşa cum îi era firea. cu excepŃia zeiŃei discordiei Eris. Pentru a evita un asemenea cataclism. Athena şi Afrodita. la ea participând toŃi zeii. în urma suferinŃelor îndurate. împărŃirea suveranităŃii şi a sferelor de influenŃă între cei trei fraŃi mari. aceasta din urmă promiŃându-i judecătorului circumstanŃial Paris . Paris fiind fiu secret al lui Priam. în cele din urmă. mult superior ca putere tatălui. Hades şi Poseidon. pentru a nu tulbura ospăŃul. Dintre toate motivele menŃionate până acum.

şi o pătrime în lumea întunecată a umbrelor. Kore-Persephone. imaginea unei Grecii predilect chtoniene. Simbolismul funerar (1859) şi. Precizarea e bizară. venită în peninsula greacă din N-E (de unde vin.. dacă ne gândim că alături de Zeus. mai ales. straniu. obŃinând permisiunea ca Persephone să trăiască trei pătrimi din ani pe pământ. Motivul pentru care Pământul nu este dat în tutelajul divin al nimănui în momentul împărŃirii funcŃiilor de suveranitate între Zeus.mitul sugerând că el va fi guvernat în comun. 95 . care lansase în două lucrări aproape uitate azi. nici Demeter nu este mai prejos: atunci când îi este răpită fiica. fiindcă Geea. obligate să petreacă o pătrime din an în împărăŃia sterilă a iernii. patroana căsătoriilor: dacă puterea ei ar fi fost reală. pe cel mai înalt tron din Olimp se află Hera. Rhea şi Demeter sunt toate asociate pământului. aşa cum a demonstrat superb Jane Ellen Harrison. unde o religie uraniană. legate de logica fertilităŃii regenerative a pământului odată cu sosirea primăverii. s-a suprapus peste un fond de culte chtoniene. alături de soŃ. si aheii). ObservaŃie care ne aduce înapoi la pământ şi la funcŃiile sale cosmologice. ea ajunge la o înŃelegere ciudată cu zeii uranieni. in Themis. ca un punct de confluenŃă. de altfel. La rândul ei. alături de mama ei. ea nu ar fi fost prezentată ca o victimă uşoară a divinităŃilor chtoniene. Perspectiva metodologică fusese preluată de la Johann Jakob Bachofen. axate pe cultul fertilizator al „Marii ZeiŃe". opus piramidei preponderent masculine din Olimp. povestirile de la începuturile lumii au relevat faptul că Geea e suficient de puternică pentru a stârni teamă. Hades şi Poseidon. traseul daimonic al seminŃei şi al vegetaŃiei. Matriarhatul (1861). urmând să fie guvernat în comun. pentru a-i fi dată de soŃie lui Hades. însă pactul încheiat de către Demeter rămâne. fireşte. cum este Demeter. în plus. îşi află explicaŃia în protoistoria mitologiei eline. totuşi. Ciclul reproduce. nonconformistul coleg al lui Nietzsche de la Universitatea din Basel.

C. situate de către arheologi în segmentul 2000-l650 î. Gleerup.o alta decât ipostaza clasică. pe motivul că asemenea descoperiri epocale nu se anunŃă la un post de radio. Linearul B. ele să apară în oglindă. 96 . venind din afara filologiei clasice. Ulterior. Cambridge University Press. Chadwick şi Ventris au plasat un text în Journal of Hellenic Studies (1953). unui Zeus Chtonios . minoic. e. care scrie . a zeului atotputernic pe care o cunoaştem. 1958. n. an în care Ventris moare într-un accident de maşină (la 6 sept.. Pentru descifrarea Linearului B. W. fiind suspectat de veleitarism. în 1894 (ed. Olivier. A Transliteration by John Chadwick. ci în revistele ştiinŃifice acreditate. cât şi în sugestia că ar fi izbutit o descifrare integrală. ceea ce însemna că nici cele două Lineare nu aveau cum să comunice.„subpământeanul" . o poziŃie ştiinŃifică delicată. Erwin Rohde a reiterat interesul pentru „îngrijirea şi cinstirea morŃilor" (titlu din carte!). Mai vezi: Martin P. de către John Chadwick şi Mihael Ventris (1953) ** ** V. 1985). în iunie 1952. apărută în ediŃii succesive tot la Cambridge.) . în principal. potrivit căruia cultura minoică era total diferită de cea continentală. e. de la stânga la dreapta.ca şi Harrison. unde vedem o succesiune de forme aşternute de la dreapta la stânga. Ventris a avut. Ulterior.. K. J. semnelor picturale ale scrisului "hieroglific". Chadwick continuă publicarea inscripŃiilor traduse: The Knossos Tablets. la imprimare. uraniană. Michael Ventris a publicat un studiu în American Journal of Archaeology (ulterior repudiat) în care susŃinea că baza lingvistică pentru descifrarea Linearului B este. Killen and J. Chadwick omagiind-o pe americanca Alice E. la 43 de ani. în 1940. descoperitorul Knossosului. n.într-o epocă de dinaintea descifrării silabarului micenian de la Knossos. Linearul A nu a fost încă descifrat. şi Linearului A. Nilsson: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. căreia ştiinŃa îi datorează enorm. în toată istoria Linearului B. -P.. Lund. interesul descifratorilor s-a mutat pe greacă. de altfel . în timp. Cambridge University Press). Linearul B (aprox. dedicând capitole întregi Cultului zeilor chtonieni şi. rom. Versiunea ştiinŃifică apare abia în 1956 (Documents in Mycenaean Greek. urmând. Rohde.Publicând Psyche. ea dispărând însă prematur. John Chadwick: The Decipherment of LINEAR B. dând dovadă de extremă prudenŃă atât în titlu {Evidence for Greek Dialect in the Mycenaean Archives). el a anunŃat descifrarea silabarului la BBC. 1450 î. păstrat cel mai bine pe un faimos "disc de la Phaistos". T. Kober. Ventris şi Chadwick au trebuit să surmonteze bariera de prestigiu ridicată de către Evans.) aparŃine culturii miceniene. miceniană.etrusca. pentru ca.

sosit în Grecia dinspre N-E. Athena şi Ariadna. unde Ventris şi Chadwick au identificat cultul unei „Mari Doamne. sosit în spaŃiul grec din Tracia . confirmate şi prin descifrarea Linearului B. BerlinNew York. C. într-un text în care. olimpian-uranic. cât şi polemici înverşunate. Louis Gernet: Anthropologie de la Grece antique. ale cărei atribute s-au diseminat ulterior în biografiile chtoniene ale lui Demeter. ca zeu „străin" (xenos). Interesantă e şi etimologia cuvântului Pallas. autohton. cit. peste un cult iniŃial chtonian. B. din ciclul cretan al lui Theseus. 1992) o derivă din pallakis („concubină"). Sugestia lui Jane Ellen Harrison. unde numele lui Dionysos apare în genitiv. 1896-l909) sau Martin P. 157). acestei perspective metodologice.a preluat funcŃiile unui demon autohton al vegetaŃiei. Lewis Richard Farnell (The Cults of the Greek States. Nilsson (The Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. Agathos Daimân). nu avea cum să figureze. perspectivă infirmată ulterior de către Jane Ellen Harrison (Themis. pe care Edgar Bowden (Cybele The Axe Goddes. ceea ce sugerează o Lund-London-Paris-Oxford-Leipzig. într-o perioadă mult anterioară lui Homer. cu care Athena este regulat asociată. p. 1927). şi ea. Stăpână a Labirintului". F.. 1974. . a suscitat atât interes. aducător de foloase energetice din spaŃiul subpământean (Eniautos. Dietrich: The Origins of Greek Religion.spuneau adepŃii originii exclusiv trace a zeului . dezbateri aprinse. sosit mai târziu în spaŃiul elen din zona septentrională. potrivit căreia Dionysos . I-V. 1927. care mută cultele chtoniene. 1968. dubiile fiind risipite ulterior prin neaşteptata descoperire din Linearul B. teză care a trezit. Maspero.considerat a fi alogen. în cele din urmă. Walter de Gruyter. Potnia. axat pe magia resurecŃionară a vegetaŃiei. bazate pe venerarea unei „Mari ZeiŃe". Timpul a dat dreptate. Paris. dacă Ńinem cont de vechimea sa . Harrison mai susŃine în cartea sa că mitologia greacă s-a sedimentat prin suprapunerea cultului celest.atribuie cultul chtonian „evoluŃiei religioase posthomerice" (op. 1903).

însă. Cred că fecioria celorlalte două are la bază raŃiuni ritualice.ceea ce sugerează hierogamii resurecŃionare. după ce îl ajutase în uciderea Minotaurului cretan cu un gest tipic de „zeu legător") corespunzând acestei formule. să se căsătorească. ea petrece mai mult timp din an într-un perimetru extramarital. alături de Artemis. aici. de altfel. fiindcă a fost mamă. aproape imposibil . şi. cât şi Demeter (însoŃită de Triptolemos). totuşi. pe de altă parte. de fertilitate -. patroana căsătoriei). sau Ariadna (părăsită în cele din urmă de către Theseus. „neconsumarea" căsătoriei de către Persephone. Peirothous. pe KorePersephone în rândul „vestalelor" abstinente: ea rămâne. soŃia lui Hades.97 relaŃie hierogamică. asemănătoare celor care le împiedică pe vestalele romane de mai târziu. împotriva voinŃei sale. preponderent. celelalte două rămân în afara relaŃiilor de familie. fecioara redutabilă a Olimpului (într-o piramidă divină . deşi evidenŃele empirice par să ne contrazică: ea devine. fiica mamei sale. decalate ca etaje mitologice. Ciudată e. pe suprafaŃa plină de verdeaŃă a pământului. FuncŃiile de fertilitate ne îndreptăŃesc s-o aşezăm. Dintre cele trei figuri feminine menŃionate. dacă ne este îngăduit să formulăm în acest fel situaŃia: pe de o parte.repet -tutelată de către anemica Hera. s-au suprapus câteva detalii. Ajunge chiar să fie „petită" de către Theseus pentru fratele său de arme. tipologic. detaliu marital pe care îl cunoaşte toată lumea. nesăbuinŃă pedepsită de către Hades cu legarea celor doi de un tron subpământean de piatră. dramatizarea răpirii ei de către Hades venind mai târziu. Kore-Persephone a fost „fecioara" subpământeană peŃită de către un paredru . soŃul Hades apărând mai târziu în schemă: la început. asociată unui paredru. în aceeaşi categorie poate fi situată şi Kore-Persephone. E. atât Athena (care îi protejează în mod tradiŃional pe eroi). Athena fiind. deşi miturile greceşti sunt întotdeauna foarte scrupuloase în a furniza toate genealogiile divine. cât timp se află în funcŃie. aş exclude-o însă pe Demeter. alături de mama ei. Se pare. nu avem cunoştinŃă să fi născut copii. că.

98 să nu alăturăm păŃania funestă a lui Theseus de Dummuzi-Tammuz. care trimite spre o ipostază arhaică a zeului. p. 35-65). 1981. daimonică. şi de un Zeus guvernator al anotimpurilor. una cretană. două instanŃe divine iniŃiale cu funcŃiile lui Zeus.cu multiplele incidenŃe chtoniene pe care le au aceşti zei. de fapt. prima dintre ele dând în cele 99 .. tot la Harrison. vântului şi tunetului aducător de ploaie. cit. I. şi exemplele ar putea continua. A doua identitate.. spre sfârşitul aceleiaşi cărŃi. La Homer. Gheorghe Muşu (Lumini în depărtări. Farnell (op. chtoniană. închisă de către tatăl ei într-un iatac inexpugnabil subteran. „cel care coboară". unei mitologii a albului. Epifaniile chtoniene ale lui Zeus sunt bine cunoscute. pp. 174l75) menŃionează un Zeus Moiros. Erwin Rohde identificase un Zeus Chtonios printre cultele greceşti. ed. asociat celui de-al doilea măslin din Akademia Atenei. cit. paredrul sumerian al zeiŃei Innana-Ishtar: amândoi rămân în lumea umbrelor după contactul cu femeile. imagine care ne aduce în memorie picurii de apă care cad din cer cu fiecare ploaie. cap. Theseus .Thaseus. pp. pomenit şi de către Pausanias (Călătorie în Grecia. au existat. fiind cel mai spectaculos. dar şi ploaia de aur sub forma căreia Zeus o cucereşte pe Danae. pp. prin etimologia numelui. şi una de import. Jane Ellen Harrison (ed. p. 30 [2]. Cartea I. în opinia lui Guthrie (op. cit. ceea ce sugerează tot funcŃii de fertilitate. anterioară celei uranice. Zeus este „cel ce mână norii. asociindu-l pe erou. cea sub formă de taur subpământean. asociat luminii emergente din adâncuri. este Zeus Kataibates. ceea ce sugerează o ipostază hivernală. din mitul Europei. 282-286) a intuit subtil. 43) vorbeşte de un Zeus Leukaios („cel alb"). încheiem acolada legată de preeminenŃa în timp a cultelor chtoniene ceea ce explică neîmpărŃirea pământului între Zeus. 98)." Naşterea face din el un Katachthonios. Hades şi Poseidon . Cum am văzut. uraniană (cu funcŃiile aferente ale unui zeu meteorologic). călătorul grec vorbind. cit.. fiind crescut sub pământ de către kuretii din insula Creta.

care a pătruns în Grecia venind din partea de N-E a peninsulei a accentuat amprentele celeste. Poseidon abordând-o sub forma unui armăsar . dând mai departe riturile cabaline de sacrificiu cu funcŃie vegetală de care vorbeşte şi Pausanias atunci când ajunge în dumbrava sacră de la Olympia (op. El este Enosichthon sau Ennosigaios. întrucât pământul se găseşte în fiinŃa fiecăruia dintre zeii cei mari. zeu al cailor neînstruniŃi. perechea Zeus . 94 sq. Guthrie.în unele cazuri . indo-europeană.ar fi fost la origine un daimon al fertilităŃii. Episodul întâlnirii cu Demeter şi al cuceririi ei în vreme ce aceasta rătăcea în căutarea fiicei sale îl face un Hippios.unul chtonian şi unul uranian. celest -. CredinŃa uraniană. p. 96-97) lansarea unei ipoteze potrivit căreia Poseidon -al cărui nume derivă din posis + das („soŃ al pământului") . tot în calitate de Hippios. în cazul lui Poseidon. aceasta se metamorfozează în iapă. fiind venerat şi ca Phytalmios („cel care face plantele să crească"). în cap. pp. primul etaj fiind preponderent. ci prin păstrarea şi .Dionysos.din urmă.). asociat calului şi panspermiei..resemantizarea atributelor chtoniene. însumând toate aceste fire. cu epifanii periodice. ibid..pentru a scăpa. prin disjungere. un argument etimologic surprinzător aduce în acest sens volumul deja citat The Myth ofthe Goddess. cit. p. Guthrie.i-a prilejuit lui Wilamowitz-Mollendorf (cf. p.. aşa cum o avem în piramida clasică.). ajungem la concluzia că formula finală de care dispunem în monografia clasică a zeilor olimpieni s-a articulat prin fuziunea a două etaje . 27. în momentul deşănŃării lui Odysseus în Insula Pheacilor. în Odiseea. ibid. grăbind disjungerea palierului chtonian de cel uranian. Hierogamia cu Demeter . 365. cauzând toate cutremurele de pământ. lucrurile par să fie mai simple (cf. îl venerează şi Athena. de Arme Baring şi Jules Cashford (ed. Demeter and Persephone). I. Separarea nu s-a făcut mecanic. 419 sq. cit. Cartea a V-a. unde cele două autoare exprimă dubii privind extragerea numelui marii zeiŃe din Da/Ge 100 .

M . mamă. Numeri. ' poporului lui Israel (1300. New York-London-îoront francez.n.+ Meter. 8) COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMEN (GENEZA) Cronologie (cf.Eliade. Felix Just.Ro.e. 2002. înclinând mai deerahs Ϋ care numeşte seminŃele de 2" dyaf' £f?*"*■ " Dyaus. prof. evreii sunt bine primiti în Egipt apoi cad ce duce la exodul conSus de cătrf uZ tablelor legii pe muntele Sinai şi(Exodul. Loyola Maryrnount University An ed. Roland de Vaux: Ancient Israel Iti Institutbms. at.and de Vaux. rom. praf. Leviticul.: Regele David . ICIRTd. „zeul indo-europeant iT anterioară Vedelor? (v. DeuterononJ)în »* 1000 î. Translated by John Z inc.

n. cu capitala la Samaria. „al lui Iuda".: primul Templu din Ierusalim. 587 î. fiind cucerit în 721 î.e.: regele babilonian Nabucodonosor îi înfrânge în luptă pe egipteni şi pune stăpânire pe o parte a Regatului de Sud. care au fost nevoite să suporte şi trauma unor schimburi eterogene de populaŃie. acesta moare aprox. cel de nord („regatul lui Israel").e. prioritar.n. în logica Genezei şi a Exodului. preoŃi. distrugerea Templului şi deportarea masivă a evreilor instruiŃi (funcŃionari.n.: se construieşte al doilea templu din Ierusalim. de către asirieni. meşteşugari. evreii se revoltă în două rânduri (597.e.) în Babilon (587-586 î. mulŃi dintre ei se întorc în Iudeea şi Galileea. Geneza a fost concepută ca textul identitar al unei etnii sacrale care se defineşte pe sine ca „popor ales al lui Dumnezeu".n. în consecinŃă. Geneza Primele fragmente din Cartea Genezei au fost elaborate. raŃiunile fiind.n. e poporul care consimte să trăiască în conformitate cu restricŃiile 102 . aprox.101 aprox.e.e. mult mai modest decât acela al lui Solomon. în primul rând de către antisemiŃi -. este condus de regi din Casa lui David. 520 î. textul fiind desăvârşit după întoarcerea din exil.n. 539 î. Regatul de sud. în anul 930. construit de către Solomon. eliberân-du-i pe evrei. rezultatul fiind cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor II. 605 î. în timpul exilului babilonian.n. după toate probabilităŃile. ci restricŃii austere de comportament: „poporul ales".: regele persal Cyrus supune Babilonul.): zeci de mii de oameni sunt forŃaŃi să-şi părăsească locurile de baştină.e.). învăŃători etc.e. de ordin economic: exilul forŃat babilonian pauperizase poporul şi cele două regiuni. 970 î. succesiunea înverşunată la tron ducând la divizarea Israelului în două regate.nu mulŃi reuşind să se refugieze în Egipt. unii dintre ei . ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin privilegii cum în mod vulgar se mai crede.

pp. cel nordic. op. Anne Baring . muntele venerat al Nordului fiind Horeb. marcat prin textele „E". care nu se găseşte în imaginarul sacral iudaic. ulterior. „cheia" . Grădina Edenului şi asocierea nemuririi cu fibra vegetală (prin pomul vieŃii şi al nemuririi). dotaŃi cu semn iconic. cu atât mai mult cu cât ambele divinităŃi corespund sugestiei lansate de nume: sunt punitive. şi un potop punitiv. fiind cea mai frecventă dintre toate restricŃiile culturale formulate. în asamblarea acestor tradiŃii. p. etimologic. trimis de către zei. în complexul zeiŃei Innana-Ishtar şi în Epopeea lui Ghilgameş. asimilat cu prilejul exilului. Elohimic. Exegeza a stabilit că în elaborarea Genezei s-au îngemănat cel puŃin trei filoane religioase: unul nordic. similitudine care i-a făcut pe mulŃi cercetători să creadă că Eloah şi Allah vin din aceeaşi rădăcină.sacrale impuse de către Yahwe.. interdicŃia apare de 20 de ori în Torah.insuficient elucidată până azi e dată de cuvântul însuşi Elohim. Conceptual..Jules Cashford. între altele. enc. stihiale. 418). Yahwist. cu „chip cioplit". 816-826): ca nume al lui Dumnezeu. şi ca Elohim Acharim („alte divinităŃi". cu mult înaintea celui foarte cunoscut al lui Noe. ed. „idoli"). a căuta refugiu din calea a ceva ce te înspăimântă"). unul sudic. au drept locuri sacrale de focalizare două „locuri înalte" de cult (bamoth). de pildă. de iudaism. cit. marcat în exegeză prin textele „]". a treia influenŃă venind din direcŃia imaginarului religios babilonian. şi cel sudic. dar apare în spaŃiul sumerian şi. care este pluralul cu desinenŃă masculină al cuvântului Eloah („un zeu"). DicŃ. iar Elohim de peste 2000 de ori. unde apare. Sinai (ci. în această categorie intrând. Eloah apare de 200 de ori în Vechiul Testament. Eloah derivă din alah („a înspăimânta"). alih („a fi înspăimântat. elohimic. Torah. iar cel al Sudului. distincŃia e marcată de către cele două contexte în care apare cuvântul Elohim în Torah (pt. pe de alta. După calcule scrupuloase. Cele două locuri de provenienŃă. cit. în cel babilonian. poporului ales interzicându-i-se venerarea sau cultul unor Elohim Acharim. pe de o parte. Yahwist. putând fi abordate doar pe calea . v.

psihopompă. învăŃaŃii exilului ar fi dorit să sugereze că toate divinităŃile de proximitate reprezintă. de fapt. de Baal şi de El. din Torah. interdicŃia de a-i venera pe Elohim Acharim. adică se comportă aşa cum ar fi procedat. zămislit ca reacŃie ideologică la vicisitudinile exilului babilonian. şi nu pe aceea a iubirii. dar sunt şi antropologi care spun că Elohim reprezintă apartenenŃa de substrat la o religie politeistă. nume generic pentru „stăpân divin" în aceeaşi geografie culturală. în momente de criză similare. zeul împotriva căruia Vechiul Testament avertizează cel mai înverşunat. nelegitime. pentru a-l aştepta pe Moise. se leagă. epifaniile plurale. în esenŃă. ceea ce nu este adevărat. AlŃi exegeŃi susŃin că pluralul este unul de majestate. auster şi discreŃionar. închinătorii lui Baal. morfologic. moment în care strâng aur şi fac din el o efigie divină taurină. foarte aproape. interpretările fiind divergente. dintre toate divinităŃile de proximitate. un viŃel (Exodul 32). unde Dumnezeu vorbeşte fără echivoc la plural atunci când îndeamnă la facerea omului. łinând cont de faptul că Geneza este text identitar. ceea ce ar justifica pluralul. Unii cercetători soluŃionează simplu dilema. ca şi cum nu ar fi singur. aflat . Pluralul masculin al lui Elohim continuă să dea de furcă exegeŃilor. zeu cu epifanie taurină. Baal fiind. sau că Dumnezeu reprezintă totalitatea multiplă concentrată în Unitate. de Baal. monoteismul aspru şi aniconismul interdictiv pot fi concepute şi ca strategii de diferenŃiere cu efect integrativ: punând numele divinităŃii la plural. O face nu fără temei. Pentru a complica şi mai mult situaŃia. ale unui singur zeu „autentic". evreii intră îhtr-o situaŃie de vid sacral echivalentul „deşertului" în care sunt plimbaŃi pentru a li se pierde memoria -. mitologia comparată nu uită să-l menŃioneze pe canaaneanul El. cel puŃin în celebrul pasaj din Geneza 1:26 nu. pe care ulterior Yahwismul. veneraŃi prin efigii taurine. pus în frunte pentru a fi urmat de către popor. afirmând că Elohim este însoŃit întotdeauna de un verb la singular. dacă stăm să ne gândim bine: strânşi sub Muntele Sinai. a înlocuit-o.103 supuşeniei.

aici intrând episodul cu Grădina Edenului şi cu căderea în păcat. Iată două 105 . l-a creat după chipul lui Dumnezeu.) a scris cartea clasică a acestui subiect. comunicând poporului său că din acel moment divinitatea nu are chip. p. Episodul viŃelului de aur. unde se află controversatul pasaj cu Elohim pus la plural. Antropologic. totuşi. pe care nu o mai poate controla. şi a doua în care este nemulŃumit de creaŃia sa. în Geneza 1:27. cit. nu consideră că ar exista o incompatibilitate între divinitatea pe care o slujeşte şi imaginea acesteia. se pare că. în elaborarea textului.scriu Arme Baring şi Jules Cashford (op. i-a creat [la plural!] de sex masculin şi de sex feminin". stihial. cu pagini agresive). după asemănarea noastră. sincopele logice continuă. tensiunile logice pot fi surmontate. se spune: „Să facem om după chipul nostru." . precizez că aceste aspecte mă interesează strict antropologic. „Imaginarul multor poveşti din Geneza este indubitabil sumerian şi babilonian" . subliniază că Aaron. cit. 428). Abia Moise va distruge viŃelul. cu excepŃia bigoŃilor (mulŃi dintre ei fiind pe Internet.. doctrinar. atunci când textul spune că „Dumnezeu a creat pe om după Chipul Său. deşi cel creat va fi doar Adam.pe care nimeni nu le va putea soluŃiona vreodată logic. motiv pentru care o va crea pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2: 2l-23).104 în „posesia" poporului lui Israel. Pentru a risipi dubiile că aş comite un sacrilegiu. văzând că ceea ce a creat „este bine".. influenŃa babiloniană ne mai fiind contestată de nimeni în lumea exegeŃilor. pe care lam citat deja. s-au contopit „două Geneze": una de la început. făurarul efigiei. scriinduse deja biblioteci vaste despre această chestiune. când Dumnezeu se oglindeşte mulŃumit în creaŃia lui. Roland de Vaux (Ancient Israel. ed.toate acestea într-un monoteism punitiv. în care divinitatea nu are imagine. Mai există şi alte argumente la această dezbatere -fastidioase în aparenŃă .. ci doar doctrinar: în Geneza 1:26. pe care Dumnezeu îl va descoperi că este singur pe pământ (Geneza 2:18).

mai mult. este una spirituală. în vreme ce Nabu. dar sunt alungaŃi din Eden din raŃiuni preventive. la Epopeea lui Ghilgamesh şi la Mesopotamia. p. zeul păstoritului şi al turmelor tutelează ziua a treia. care reproduc zilele calendarului lunar babilonian. în ziua a patra (1: 14-l9) el creează soarele şi luna. aşezând cele două astre „în întinderea cerului". stăpâneşte ziua a patra.exemple. zeul astronomiei. foarte elaborată. cit. mai târziu vegetaŃia. Orice text de exegeză doctrinară ne poate lămuri că prima lumină. Anne Baring şi Jules Cashford (op. în Geneză (1:12). pentru a nu mânca din pomul vieŃii şi al nemuririi . unde Nergal.care sugerează. pe care o găsim în multe mitologii: e „lumina" care face ca planta să treacă peste proba grea a iernii. constatând că „este bun". deşi sub aspect antropologic lucrurile pot fi gândite şi altfel: prin asocierea cu vegetaŃia. în unele cazuri. sămânŃă cu sămânŃă şi rod cu rod (1:11). ceea ce ne duce cu gândul la zeii resurecŃionari ai fertilităŃii. lumina dintâi reprezintă energia daimonică a vegetaŃiei resurecŃionare. analogia făcându-se cu egipteanul Ptah. apărută înaintea sursei astronomice (soarele). dar nu la spaŃiul strict semitic). logica transsubstanŃierii prin consumarea unei substanŃe vegetale. cum am mai văzut. divinitatea nu e separată de creaŃie. p. în afară de Grădina Edenului. 421): în Geneza. Al doilea e chiar mai subtil (ibid. şi-l include în ordinea imuabilă a creaŃiei. fiindcă Dumnezeu creează lumea prin cuvânt. apoi. Inedită e şi poziŃia divinităŃii în raport cu creaŃia sa: în alte cosmogonii. Dumnezeu făureşte mai întâi lumina (1:3). pentru a separa ziua de noapte. care apare înaintea soarelui şi a lunii. 421) atrag atenŃia asupra faptului că succesiunea reproduce ordinea din calendarul babilonian. Geneza este o cosmogonie nesacrificială. pământul produce vegetaŃie înainte de apariŃia soarelui: Dumnezeu constată lucrul acesta. de sugestia că Adam şi Eva ar putea dobândi nemurirea. dacă mănâncă din pomul potrivit (sunt pedepsiŃi fiindcă au mâncat din pomul cunoaşterii. Primul exemplu este dat de cele 7 zile ale CreaŃiei. ea aparŃine chiar 106 . asigurând renaşterea.. cel puŃin ipotetic.

Anne Baring şi Jules Cashford (ibid. unde binele este contrapus răului. . că fiecare lucru creat este într-o măsură potrivită pătruns de Duhul Sfânt. E limpede însă că asentimentul lui Dumnezeu nu este unul de ordin moral. ca fiinŃă închisă în istorie. SentinŃa înseamnă. ca fiinŃă a istoriei.. el ar putea sugera că lucrul tocmai făcut ar putea fi şi „rău" tocmit. cu disfuncŃionalităŃi ce se cer a fi remediate. ceea ce înseamnă.. când Dumnezeu se opreşte.cum am exclamat deja. de la germani). fiind nesubstanŃial unită cu ea. Dumnezeul Genezei înscrie lucrurile pe care le creează în istorie. a cosmosului. sau cazul lui Odhin. ipoteză imposibilă în contextul iudaismului. fiindcă dacă ar fi aşa. dimpotrivă. ConsecinŃele sunt importante pentru „fiinŃa creaturală" (ca să folosim o expresie a lui Merleau-Ponty). că istoria este epifania de sine a lui Dumnezeu. ea se află în afara creaŃiei. NeînŃelegeri putem avea şi în cazul asentimentului divin de la sfârşitul fiecărei zile de creaŃie. de fapt. din start. întoarcerea spre timpul plenitudinar 107 . în Vechiul Testament. cu alte cuvinte. 420-421) au remarcat că sentinŃa reproduce un model juridic mesopotamian. unde fiecare meşteşugar era obligat să parafeze declarativ calitatea de „lucru bun" a produselor pe care le trimitea la piaŃă. motiv pentru care iudaismul nu permite resacralizarea. bună pentru totdeauna.. fiindcă ar da de înŃeles că Dumnezeu poate face şi „greşeli". Un ultim aspect ce se cere a fi relevat Ńine de etapizarea CreaŃiei în şase zile de lucru şi într-una de sărbătoare.. Zămislind universul într-o succesiune de mai multe zile. în general. unde CreaŃia se zămisleşte.unei generaŃii divine secunde (cazul lui Marduk.). se reflectă mulŃumit în cele făcute şi constată că „este bine". într-o atemporalitate originară plenară.. pp. detaliul fiind oarecum inedit pe ansamblul cosmogoniilor pe care le cunoaştem. altfel spus: că a intrat în armonia generală. care este omul: el apare. ceea ce contravine calităŃii de divinitate perfectă a Creatorului. viciile ascunse sau munca de mântuială atrăgând asupra sa consecinŃe legale grave (o temporal.

sugestie de asemenea opusă doctrinei perfecŃiunii suprasensibile a lui Dumnezeu.prin logica însăşi a Genezei -nu se întâmplă: noi cauŃionăm originea. Iudaismul procedează invers: el dă credit Timpului. Mircea Eliade: Sacru şi profan. Aspecte ale mitului etc. într-un mod foarte interesant. etc. consecinŃele sunt spectaculoase şi în ceea ce priveşte Cartea Sfântă (Torah). Exodul. Această concepŃie. aşa cum întâlnim la majoritatea riturilor arhaice. Nostalgia originilor. noi suspectăm istoria de neautenticitate. în momentul în care comunitatea resimte un deficit de sacralitate. ceea ce în iudaism . fiindcă Timpul. adăugirile ulterioare fiind apocrife.dintâi (Mo tempore). (V. adică primele 5 cărŃi din Vechiul Testament: Geneza. Procedând în acest fel. noi atemporalizăm întrucâtva disciplina noastră: sugerăm că toate achiziŃiile istorice ale textului-dintâi sunt inferioare textului de bază. îşi găseşte expresia în reflexele istorice ale Torei. Leviticul şi Deuteronomul (Sefer Torah). ea revine ritualic la timpul dintâi. în cazul majorităŃii dintre noi. este cel autentic. Istoria. apocrife. foarte suplă. obişnuinŃa -filologică sau hermeneutică . el devine 108 . într-un prim sens extensiv.în modul extensiv în care poporul lui Israel înŃelege Cartea Sfântă. fiindcă textul „obiectiv" e numai acela de la care „distorsiunile" ulterioare pornesc. sau . unde. sau are parte de un eveniment menit să îi dezechilibreze bagajul de sacralitate. sunt epifanii de sine ale DivinităŃii din Geneză. Procedând în acest fel. fie că el pune în mişcare un Timp care-şi pierde. erodate de vreme şi de neînŃelegeri.) Dacă iudaismul ar cunoaşte riturile de resacralizare. alogene. portanta sacrală. produce manifestări de sine eterogene ceea ce e incompatibil cu teza perfecŃiunii de sine a divinităŃii -. Torah este Pentateuhul. nu şi curgerea temporală care ne desparte de ea. pentru a se resacraliza. Numeri. în sens restrictiv.altfel spus . pe parcurs. s-ar sugera fie că Dumnezeu. autor al CreaŃiei. puŃin credibile.ne obligă să revenim la textul dintâi atunci când dorim să înfăptuim un gest cultural sau sacral plauzibil: numai textulsursă. spunem.

n. în posesia căruia a ajuns Codexul. formulând în acest fel lucrurile.n. spiritul Torei cuprinde şi arborescenta Midrashurilor. un comentator să recurgă la Midrashuri din secolul VH. dar că tradiŃia literară pe care o dezvăluie merge înapoi în timp. COSMOGONIA SCANDINAVĂ Cosmogonia sacrificială a popoarelor din nordul Europei o găsim. nu putem ignora.ansamblul celor 24 de cărŃi care formează Vechiul Testament. care a consemnat. dinamic. Există şi şcoli care includ în acelaşi corp mare. făcând ca în acest fel cadrul iniŃial. al Pentateuhului să se extindă şi asupra „epifaniilor" şi reflexelor sale istorice. pentru argumentarea vreunui detaliu relevant din Torah. strânse mănunchi în timp. dintre care primul .reprezintă revelaŃia lui Moise de pe Muntele Sinai. extrem de riguroase. în Edda islandezului Snorri Sturluson (cea 1220 e. Se poate întâmpla ca. Desigur. în forma canonică admisă de către evrei. tradiŃii precreştine. împărŃind şi Torah în trei „etaje" (cercuri) de sfinŃenie. datată cu 30 de ani mai devreme.cel la care fiecare cititor trebuie să ajungă .care pe noi ne contrariază filologic şi hermeneutic . Titlul textului se leagă de descoperirea. privind faptele şi spiritul Bibliei. şcolile exegetice puriste. „repetiŃia" în timp şi hermeneutica „legii orale". au stabilit că textul prezintă similitudini cu Edda lui Snorri Sturluson.).n. în ciuda secolului eminamente creştin în care a fost compilat textul. datat ca redactare. motivaŃia . spre secolul al Xl-lea e. Prin intermediul 109 . sacru. între 1639-l643. sau chiar spre cel anterior. în principal. cât şi achiziŃiile sale ulterioare. şi Mishna. apoi din XII sau XIII. în jurul anului 1250 e. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson. a Codexului Regius.fiind aceea că Torah este atât textul-sursă. Lărgind mai departe cercul. formulate în diferite secole. a comentariilor rabinice. care nu permit asemenea aglutinări cu elemente alogene. cu aproximaŃie.

1939. o ediŃie de amator. ed. Eroicul (2001). v. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson au ajuns la foarte cunoscutul Saemundr Sigfusson (1056 1133). Wodan. căsătorit cu uriaşa Bestia. Deutsche Mythologie. n. Mit şi epopee. de unde ar veni. Acesta a avut un fiu. dând la iveală într-o primă instanŃă şuviŃe de păr. se pare. 1922. de la care nu ne-a rămas nici o operă scrisă. 1978] In româneşte. Ştefan Borbely. Vili şi Ve. şi în acest fel s-a născut Buri. traci şi geŃi. ca şi Sturluson.com). Bibliografia accesibilă la noi nu este vastă. Vilâgirodalmi lexikon. numele integral fiind Saemundar Edda hins froda („Edda înŃeleptului Saemundr"). dar care a locuit. A existat şi un joc interactiv pe Internet bazat pe teme ale mitologiei scandinave. [Cf. Mythica (www. textul epicizat a apărut în Walhalla şi Thule. eroii Einherjari şi Berserkiri. ICIR. şi numele textului. Edda fiind o scriere „de la Oddi". Hermann Schneider. germani. rom. Librairie Ernst Leroux. apoi un cap şi un corp. BPT. 1993. din care a apărut uriaşul de gheaŃă Ymir. cap. Die Gb'tter der Germanen. hrănit de vaca primordială Audhumbla. Pt. Cam-E. Akademiai Kiado. neavând ce mânca. I. v. De la Herakles la Eulenspiegel. Eliade. I-II. foarte scurtă. tot la Oddi. 2 voi. Aceasta. suprimat anul acesta de către tehnicienii de la Microsoft. Structures de la mythologie nordique. Bor. Georges Dumezil. Anterior. lingea suprafaŃa de gheaŃă. Folke Strom. Cartea de bază rămâne aceea a lui Georges Dumezil. a publicat şi Eugen Boureanul: Mitologia Eddelor. Budapest. Edda povesteşte că.aceleiaşi regresii filologice. Wotan). Essai d'interpretation comparative. M. un mare centru spiritual islandez. Ginnungagap. Ymir confirmă paradigma divinităŃilor primordiale abuzive. exista o pustietate devoratoare hivernală. Renaud-Rrantz.mythica. Mythes et Dieux des Germains. la începutul lumii. pe 110 . Loki. Paris. el dedându-se mereu la stricăciuni împreună cu ceata din ce în ce mai mare a uriaşilor de gheaŃă. ameninŃătoare. din acest mariaj născându-se cei trei fraŃi Odhin (Woden. XXI: CelŃi. 1977. cel dintâi dintre zei. Alte titluri: Jacob Grimm.

ExcedaŃi de răutatea lui Ymir. care produce vâscul tăiat ceremonios de către druizi. ascuns de frunzişul opulent al acestuia atât timp cât stejarul este verde. la mijloc se află focul. sângele lui în râuri. în partea de nord a Europei. sufletul etern iese la iveală. indiciu care trimite spre un străvechi cult dendrolatric. însă. atunci când i se scutură frunzele. ei se aşează la marginea lumii. unde seminŃia a treia. pe 111 . în pragul iernii. care izbutesc să fugă într-un trunchi de copac găurit. Cadavrul dezmembrat al lui Ymir este aruncat de către cei trei zei mari în Ginnungagap: carnea lui Ymir devine pământ. în lume creşte copacul axial Yggdrasil (Yggdrasill. inamiciŃia lor pentru zei e notorie.spune povestea . Ragnarok. îl ciopârŃesc. Un alt frasin găsim în mitul vârstelor din Munci şi Zile (Hesiod). şi Ńeasta lui devine cerul. mări şi oceane. combustia ignică.din sudoarea de la subsuori. ambele ortografii apărând în Edda). In jurul uriaşilor de gheaŃă se strâng şi o mulŃime de pitici. continuă să împărtăşească ura împotriva zeilor grupaŃi în jurul lui Odhin. celălalt fiind stejarul.care îi zămislise . cu excepŃia lui Bergelmir şi a soŃiei sale.. stejarul şi frasinul intră într-un complex iniŃiatic de transsubstanŃiere. în cazul Nordului. Odată cu dezmembrarea lui Ymir. celŃi şi scandinavi.sema din orfism. un imens frasin cosmic. concepŃie care duce la un dualism pe care l-am găsit deja în dubletul soma . Frasinul este unul dintre cei doi copaci de foc ai mitologiei europene. a căror putere e copleşitoare. la germani. a luptătorilor stihiali din vârsta de aramă. oasele lui devin munŃi. care se căsăpesc între ei. adevărat fiind şi faptul că aceştia nu se prea aventurează în Ńinuturile locuite de către uriaşi şi pitici. este făurită tot din lemn de frasin. şi se folosesc de sângele lui pentru a-i îneca pe toŃi uriaşii de gheaŃă. Odhin.. pentru a continua linia genetică a uriaşilor hivernali. Vili şi Ve se decid să îl înfrunte. dinŃii şi fălcile lui se transformă în stânci. „alb". pentru a se răzbuna pentru dezmembrarea lui Ymir. şi vor reapărea la sfârşitul lumii. odată ce „moare". analogia fiind dată de vâscul druizilor. suspendat pe firmament de către patru pitici foarte puternici. conceput drept sufletul etern. vegetal al stejarului. preferând locuri mai sigure (dar nu întotdeauna foarte plăcute).

fiind consumat de el. care trece prin foc. a cărui identitate triadică . că nordicii nu se tem de moarte. fiindcă are aripi . unde oasele defunctului sunt consacrate . neagră. timp în care învelişul de carne dispare cu totul. însă cadrul şi detaliile sunt. De la Zaîmoxis la GenghisHan. Eliade.învelite fiind într-un linŃoliu alb -abia după ce stau 7 ani sub pământ. pe de altă parte. Numai în India arhaică. M. rom. autodistrugându-se. atemporal. aruncându-se exuberant în rugurile de sacrificiu. 1980). fiindcă implică transsubstanŃierea vieŃii prin intermediul morŃii. pe care trupul doar îl „găzduieşte". în hinduism. De la Balor ne vine. Toate aceste detalii de ordin iniŃiatic. iminentă a ordinii articulate a cosmosului axial sprijinit de către Yggdrasil şi situarea universului într-o relaŃie perspectivică eschatologică. fireşte . care este adevărata ei finalitate. motiv pentru care cosmogonia scandinavă este aceea care le dă cititorilor cele mai multe „frisoane" metafizice. cu deschidere existenŃială evidentă. ed. şi în cultura funerară a dolmenelor din N-V Europei. primul fiind divinitatea psihopompă. subpământeană. focului şi zborului. Aceleiaşi concepŃii iniŃiatice îi aparŃine şi relaŃia dintre zeii celŃi Balor şi Lugh (cel alb). Cu un aspect particular ne vom întâlni în capitolul dedicat riturilor de iniŃiere şi de sacrificiu.prin care este asociat teluricului. întâlnim o dinamică eschatologică atât de 112 pronunŃată. corpul dezmembrat al nordicului dă la iveală sufletul etern. Balaurul. . ecuaŃia apoteozei thanatice fiind vizibilă în două dezvoltări particulare: în observaŃia făcută şi în privinŃa dacilor (v. Spre deosebire de celelalte cosmogonii. pentru a-i da naştere lui Lugh.confirmă provenienŃa.cum am văzut deja -.nia) sau Caesar (De Bello Gallico): trecând prin foc. cea din Edda pregăteşte CreaŃia pentru moarte. alb. explică două dimensiuni fundamentale ale cosmogoniei scandinave: dezmembrarea lentă.

Legea). unde sălăşluiesc zeii Asenii (Aesir). care roade rădăcina Yggdrasilului atunci când se satură să înfulece corpurile muritorilor care îi cad de sus. unde sălăşluieşte balaurul Nidhogge. ceea ce îi înzestrează cu funcŃii chtoniene. Vanii (Vanir). unde zeii Aseni îşi Ńin sfatul. Frasinul cosmic Yggdrasil . de pe pământ. concentraŃi în jurul marelui zeu Odhin. vertical fiind conceput în aşa fel încât să unească lumea morŃilor. Copacul este sprijinit de trei rădăcini uriaşe: una coboară în fotunheim. După unele indicii lucrurile nu sunt însă clare. a oamenilor şi a zeilor (axis mundi). cu una originar chtoniană. amândoi. ai fertilităŃii. şi a treia rădăcină coboară lângă fântâna lui Urd (Trecutul. din care Asenii au ieşit învingători. Asenii ieşind mai bine din acest troc. mitul spune. iar crengile în lumea de sus a zeilor. preponderent sterile. opuse celor celeste. Este evident că în asamblarea acestei repartiŃii divine s-a cuplat o paradigmă celestă. Njord. celelalte două fiind Verdandi (FiinŃa Prezentului) şi Skuld (Necesitatea) -. funcŃii accentuate de fertilitate. copiii zeului mării. Mai există şi o altă categorie de zei. fertilizatoare. după o beligerantă înverşunată. de altfel. a doua se prelungeşte în Ńinutul ceŃos Niflheim.asemănătoare Moirelor greceşti. inaccesibilă. din care curge înŃelepciunea (marele zeu Odhin îşi va sacrifica un ochi pentru a fi lăsat să bea din această fântână). fiindcă soŃia consacrată este 113 . a oamenilor (Midgard). agonală. Trunchiul lui Yggdrasil se află în „lumea de mijloc". unde se află fântâna. primindu-i pe gemenii Freyja şi Freyr. sterilă. care au. Ńinutul uriaşilor. Vanii trăiesc într-un Ńinut mărginaş şi apos din tărâmul de mijloc al piramidei axiale. Vanenheim. legată de fertilitate. că pentru a sigila un fragil pact de pace. cu crengile sale.relatează mai departe Edda -acoperă. mai vechi decât Asenii (preponderent războinici). al morŃilor.altele. cele nouă lumi suprapuse. una dintre Nomele destinului . a lui Mimir. cele două grupe de zei schimbă între ele diferite divinităŃi.

Lichtalfenheim („łara spiriduşilor de lumină"). numeroşi cercetători nepregetând să atragă atenŃia asupra similitudinii de morfologie cu răstignirea lui lsusl). Asgard (Ńinutul zeilor Aseni. în centrul căruia se află Walhalla. care sunt. eroii virtuoşi recuperaŃi de către Walkyrii de pe câmpurile de bătălie (v. în două grupe: unii sunt resuscitaŃi în Walhalla. pe de o parte. Printre Aseni se află şi maleficul zeu al focului. şi când „renaşte" (există şi indicii că ar fi fost împuns cu o lance. Walhalla şi Thule. O similitudine funcŃională există la nivelul Einherjurilor. care ar putea fi Odhin. marea sală a zeilor Aseni. care îşi vor avea rolul lor foarte bine determinat în bătălia divină finală. Od sau Odur. marea sală de ospeŃe). urmaşii lui Ymir prin intermediul fugarului Bergelmir). Odhin. 114 . care se împart. Loki (relativ apropiat de Lugh. cei trei zei mari. iar ceilalŃi ajung în Sessrunmir. de către Odhin. odată ajunşi în Asgard. cit. Riesenheim (Ńinutul uriaşilor hivernali. -. p. cel care deŃine runele fiind şi stăpânul magic al lumii. care se răstigneşte nouă zile la rând pe Yggdrasil. Freyja devine consoarta lui Odhin. sala guvernată de către Freyja. I. textul menŃionând un soŃ pierdut.. 15) După dezmembrarea uriaşului Ymir. iată „harta" celor nouă Ńinuturi cosmice pe care le străjuieşte frasinul cosmic Yggdrasil: 1) Lumea subpământeană: cele trei rădăcini menŃionate deja. ed. Vili şi Ve îşi dispută supremaŃia asupra lumii. litere. Pentru a sintetiza piramida axială a lumii. mai jos). Vanenheim (Ńinutul zeilor Vani)..Frigg. 3) łinuturile de sus (de la nivelul crengilor): Muspelheim („łara Focului"). unde tronează Odhin. zămislind trei progenituri înspăimântătoare. celticul). care se însoŃeşte cu uriaşa Angurborda. (Cf.. ca „zeu legător". descoperă la baza copacului Runele. prin mijloace şamanice şi magice. 2) łinuturile de mijloc (corespunzând trunchiului): Midgard (Ńinutul oamenilor). iar pe de alta concatenări magice ale universului. ea fiind câştigată în cele din urmă.

albăstruie. de altfel. fiinŃa „eternă"." Yann Brekilien (La mythologie celtique. pentru a-l Ńine sub supraveghere. asociat lumii de dincolo. post-ignică a stejarului. In mitologia scandinavă. au şi ei o disimetrie thanatică: Freyja este asociată eroilor morŃi resuscitaŃi. unde Imperatorul sugerează că galii au o parte de „noapte" în fiinŃa lor. fiind evidentă. 1981. Editions Jean Picollec. Cei doi zei gemelari de care am amintit deja. Paris. de culoarea întunecată a lumii subpământene. în lumea subpământeană. obişnuia să spună Odhin celor care îl întrebau de ce îşi ia continue măsuri defensive de prevedere. tăiată în două la mijloc. Edda mai povesteşte că zeii Aseni se tem permanent de cucerirea Asgardului pe care îl locuiesc . pe când al doilea este la Mirnir. în. pe care trebuie să o „consume": „Galii [. De Bello Gallico (cartea a Vi-a. 115 . devenind cenuşă. pe când Freyr aparŃine exclusiv vieŃii. pe care scandinavii şi-o reprezentau dual.] determină durata [anului] nu după numărul zilelor. 53) aminteşte în acest sens că în Mabinogi de Peredur (care va deveni Percevall). ci după cel al nopŃilor. Freyja şi Freyr.„lupul cenuşiu îşi tine ochii aŃintiŃi asupra Asgardului". o jumătate a lui fiind „terestră". în această privinŃă .cel mai sibilinic. 18).care va consfinŃi prăbuşirea lumii şi a frasinului cosmic Yggdrasil (Ragnardk): lupul Fenrir. gemelaritatea este un fapt curent: un ochi al lui Odhin se află în Asgard. pe verticală: o parte a ei este străvezie. există un motiv al copacului gemelar. p. care va înconjura Midgardul. şarpele Jormungand. în contrapartidă cu Odhin. şi zeiŃa morŃii Hei. iar o altă parte descompusă.. pe când al doilea rămâne verde.. posesia stăpânului atotcunoscător. analogia cu omul şi cu vâscul. el. Textul clasic . aparŃinând „vieŃii".. iar o altă jumătate „morŃii". Sid: o parte a copacului arde până la temelii în timpul anului. opacă. Njord.se află în lucrarea lui Caesar. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel încât noaptea precede zilei. tăiat în două pe verticală. pe care zeii îl vor păstra în Asgard. copiii zeului mării.. Dualitatea se răsfrânge asupra modului în care scandinavii şi celtii îşi reprezentau omul.

Mai mult chiar. însă. unde Asenii ospătează continuu. Asenii ştiu însă că armata lor. eroii ursulini. Odhin trimite pe câmpurile de bătăliile frumoasele Walkyrii. Berserkirii refuză resuscitarea. tradiŃia homerică. în poziŃia în care îi găsim pe luptătorii stihiali ai vârstei de aramă . ei manifestă . cum apare la Richard Wagner). consumând carnea unui mistreŃ uriaş. numeroşi bătrâni obosiŃi ai basmelor germane culese de către FraŃii Grimm fiind vestigii legendare. stihiali. Sâltrimnir. ale sălbaticilor Berserkiri. Ragnarok („amurgul zeilor". (v. comportamentul lor se caracterizează printr-o torpoare ursuză. 2001). cea a eroilor. Asenii nu vor putea evita sfârşitul lumii şi al frasinului Yggdrasil. fiind făuriŃi din lemn de frasin. magică. când cele două grupe de zei şi uriaşii friguroşi resentimentari . ci rămân în adâncul umed al pădurilor.pe motiv că 116 . pentru a fi resuscitate. Berserkirii se află. pentru a se alătura armatelor zeilor Aseni. le aduc în Walhalla. în raport cu eroii civilizatori resuscitaŃi.care este cel mai puternic dintre zei -. motiv pentru care fortificarea cetăŃii ocupă un loc important în poem. Eroicul.care se ucid între ei . care luptă cu ghearele şi cu dinŃii. care are proprietatea magică de a se regenera în fiecare noapte. Einherjarii nu sunt.cum spuneam mai sus -şi o altă similitudine cu oamenii mitologiei scandinave. De la Herakles la Eulenspiegel. va fi preluată de către vârsta a patra. Ştefan Borbely. oricât de redutabilă ar fi. mai puternici decât ei sunt Berserkirii. care adună leşurile eroilor merituoşi Einherjarii -. Einherjarii. nu urcă în Walhalla. luptătorii nestăviliŃi ai vârstei de bronz fiind mult mai puternici. agonală. nu este suficientă pentru a-i înfrunta pe Vani şi pe uriaşii de gheaŃă. folclorizate. pentru a se dezintegra de bătrâneŃe. Deşi îşi sporesc armata cu fiecare zi care trece. sufocându-şi duşmanii. în centrul acesteia se află sala de ospăŃ Walhalla.din mitul vârstelor al lui Hesiod {Munci şi Zile): aici. şi în acest fel efectivul armatei Asenilor sporeşte neîncetat. singurii eroi pe care îi cunoaşte mitologia scandinavă. din această cauză. interpolată.

doresc să răzbune dezmembrarea părintelui lor. mai mult chiar. Nimeni nu poate spune dacă această acoladă optimistă face parte organic din dramatica poveste a cosmogoniei scandinave. Odhin însuşi piere în această luptă. Cosmogonia 117 . înainte de Ragnarok. care vor izbuti să treacă de „puntea curcubeului". Filologic. victorios asupra lui Freyr. balaurul care roade rădăcinile Yggdrasilului va izbuti să taie seva de viaŃă a frasinului cosmic. sub aspect logic. Lif (ViaŃa) şi Lifthrasir (DorinŃa de viaŃă) izbutesc să se ascundă în trunchiul frasinului cosmic Yggdrasil. De aceeaşi parte se vor afla câinele monstruos Garm. fiindcă oamenii şi zeii uită să facă pedichiura rituală a leşurilor pregătite pentru a lua drumul lumii de dincolo. trickster-vl malefic al zeilor Aseni.. fiind înghiŃit de către lupul Fenrir. a corăbiei negre Naglfar. care îl va ucide pe Tyr. însă. monstrul Midgardului. ele vor da naştere unei noi seminŃii cosmice. care apăra Asgardul. Nidhogge. ipoteza interpolării pare a fi cea mai plauzibilă. dilema nu va putea fi rezolvată până în momentul apariŃiei unor detalii textuale inedite. de erorile sacrale ale zeilor şi oamenilor. construită de către duşmanii Asenilor din. presimŃind grozăvia care se va întâmpla. Bifrost.se vor înfrunta pe şesul Vigrid. zeiŃa subpământeană Hei şi şarpele de tip ouroboros Jormungand. se vor afla zeul malefic Loki şi progeniturile sale. la cârmă aflându-se Loki. în timp. De partea atacatorilor. şi uriaşul ignic Sutur. Ymir . devenind suficient de mare. ea va fi lansată pe apele negre ale morŃii de către uriaşii gheŃurilor.. fiind cauzat. referitoare cu precădere la morŃi: Edda are chiar şi o imagine de neuitat. peste câteva cicluri cosmice. al zeiŃei Hei. zeul asen al războiului. Ragnarb'k-vl va fi precedat de trei ani cu frig năpraznic. lupul Fenrir. care se va prăbuşi la pământ cu un zgomot infernal. odată cu Ragnarb'kvl. unghiile netăiate ale morŃilor. mai curate decât cea anterioară. care-şi pierduse un braŃ într-o luptă anterioară cu Fenrir. sau este doar o pioasă interpolare corectivă ulterioară. când ecourile Ragnarokvlui se vor fi uitat. prăbuşindu-se odată cu el.

de-a lungul Eddei. nu reprezintă decât amânarea unui sfârşit spre care converg toate cele existente. purtând totul spre un final negativ apoteotic în care va pieri şi marele zeu care guvernează lumea. în centrul metafizic al complexului se află însă fascinantul Loki. frumosul Balder. suportând adesea şi vicisitudini neaşteptate din cauza acestei însoŃiri. gaj înŃeleptului Mimir -. tolerându-l. aruncată de către zeul asen orb Hodr. Altfel formulată ecuaŃia: viaŃa. cangrena răului urcă insidios în univers. cu toate bucuriile şi suferinŃele pe care le încercăm în ea. fiind lovit de o creangă de vâsc. e imposibil să nu te gândeşti. Odhin.scandinavă are structura unei eschatologii metafizice cu substrat iniŃiatic: moartea. citind acest episod. zeu ignic şi metamorfic. coboară tragic în lumea de dincolo.îl dă. la druizii cu care ne vom întâlni în capitolul care urmează. culegătorul vâscului de pe trunchiul de foc al stejarului. zeii Walhallei cresc sămânŃa Ragnarb'k-vhri în propria lor cetate. care le dezmembrează trupul şi îi apropie ineluctabil de Ragnarok: Odhin îşi pierde un ochi în lumea de dincolo . aşa cum fac Odhin şi Thor. cultivându-l chiar. 118 . Loki este. Tyr lasă un braŃ în gura lupului Fenrir. Aşa se face că destinul zeilor Aseni e determinat de moarte. pe de altă parte. ei au parte de o seamă de întâmplări memorabile. fiul lui Odhin şi al Friggăi. de fapt. într-unui dintre episoadele cele mai cunoscute ale poemului. cărora le place să se plimbe cu el. stăpânul Runelor.

respectiv Ahile vs Odysseus. nu i s-ar fi încredinŃat sceptrul. Antropologia aduce. fără ca textul să fi sugerat vreodată că s-ar afla într-o situaŃie de inferioritate faŃă de ceilalŃi. atunci când le va dezvălui. De la Herakles la Eulenspiegel. E şi rege. fiind recunoscut ca atare: un camarad de arme inferior. „neiniŃiat". doica sa din copilărie. ceea ce implică un statut cel putin egal cu acela al celorlalŃi eroi. odată ajuns acasă în Ithaca {Odiseea. luptând umăr la umăr cu toŃi marii eroi ai Aheilor. pentru a vorbi şi nu ar fi fost trimis în misiuni menite să îi sporească gloria. n-ar fi fost admis la adunările căpeteniilor. Ştefan Borbely. clandestin şi conspirativ.. şi-n unele cazuri chiar superior. pe care i-o descoperă. Odysseus poartă o cicatrice la picior. Eroul homeric. 255-301) 119 .). pentru înŃelepciune şi pentru măreŃele sale fapte de arme (v. şi ea. 505 sq. Eurikleea. tot conspirativ. suficiente argumente pentru a acredita ideea că soŃul răbdătoarei Penelope nu are motive pentru a se iniŃia după ce petrecuse zece ani sub zidurile Troiei. XIX. De această cicatrice se va folosi Odysseus ca semn de recunoaştere. Se spune.INIłIERI ŞI SACRIFICII Poate că cea mai bună introducere în problematica iniŃierilor este aceea de a avertiza împotriva folosirii abuzive a termenului. or Odysseus are parte de toate acestea. atunci când îl spală pe picioare. E inexplicabil de ce trebuie să facă acest lucru: în războiul de sub zidurile Troiei el este lăudat de mai multe ori pentru iscusinŃa sa de neegalat. 2001. chiar şi-n cercuri simandicoase. că a revenit în cetate (ibid. Eroicul. că Odysseus rătăceşte zece ani pe mare în drumul său de întoarcere spre Ithaca pentru a se „iniŃia". slujitorilor săi. plus bibliografia aferentă). cap. XXI.

Menelaos. în tabăra troienilor. cele două episoade sugerează o legătură iniŃiatică. La fel de adevărat este însă şi faptul că un om neiniŃiat n-ar fi fost admis la o asemenea vânătoare. altfel spus.. căruia Odysseus îi datorează numele. 282-287) nu are în mod inechivoc caracteristicile ritualice ale unei iniŃieri. amintită în două rânduri în Odiseea (XIX. 235 sq.. Vânătoarea de pe muntele Parnesos nu e singurul eveniment din complexul odiseic care să sugereze o iniŃiere..). însoŃit de Diomedes. extrapolări prea multe nu se pot face. fireşte. XXI. Nu întâmplător. la care participă împotriva voinŃei sale: tocmai i se născuse fiul. din lliada (Doloneia: X. Telemah. formată din Agamemnon.). 120 . aşezându-l în calea plugului pe micuŃul Telemah. şi în aceste condiŃii el nu doreşte să îşi părăsească soŃia. de înrolare. 563-611. el se preface nebun în momentul în care delegaŃia aheilor. pentru a scăpa. Jurământul îl face însă vulnerabil la chemarea aheilor. şi în acest fel le arată tuturor că este în toate minŃile. 25l-252). or. pentru a semăna sare în brazdă. soseşte în Ithaca. fiindcă riscăm să suprainterpretăm textul. primul slujitor întâlnit de către erou la revenirea sa în Ithaca este un porcar. Relevant este. la care dobândise rana. prin structură. Odysseus opreşte plugul înainte de a da peste pruncul nevinovat. toate indiciile unui „trup însemnat". „bine de tot rânduiŃi" (ibid. şi momentul în care Odysseus este racolat pentru expediŃia troiană. prin coroborare. Palamedes dejoacă stratagema lui Odysseus. pe Penelope. deşi vânătoarea de pe muntele Parnesos. totuşi. Nestor şi Palamedes. trebuie să avem în vedere şi foarte cunoscutul episod al incursiunii nocturne a lui Odysseus. însă pentru a aproxima adevărul antropologic al vizitei cinegetice la bunicul Autolykos (hoŃ vestit.Eroul are. când Odysseus îşi protejează capul cu o masivă cuşmă încrustată cu dinŃi de mistreŃ „tare îndesiŃi". însă detaliile sunt prea iscusit concatenate pentru a nu sugera o posibilă relaŃie logică. totemică. apucându-se de arat cu un plug la care înjugase un asin şi un cal.

Episodul nu are. pentru a „renaşte". ştie de la ursitoarele Moire că fiul ei va pieri în floarea vârstei dacă va participa la război. conotaŃia directă a unui rit de iniŃiere. cu certitudine. Thetys îl ascunde pe Ahile pe insula Skyros. care încântă privirea prinŃeselor. cel mai înverşunat fiind Ahile. cel mai însemnat dintre eroii care vor asedia Troia. 121 . dar el reiterează un scenariu iniŃiatic tipic. care i-o dezvăluie lui Menelaos. etalând mărfuri luxoase. se dispersează. trezirea sa din nebunia simulată nu are loc decât în momentul în care Palamedes îi pune la încercare instinctele de tată. la nivel simbolic.Dincolo de povestea patetică se află substratul antropologic al episodului. recurg la o stratagemă iscusită: ei intră în cetatea lui Lykomedes deghizaŃi în negustori. şi pentru a-l deconspira pe erou. Structura de ansamblu a ritului iniŃiatic este şi mai pregnantă în cazul celeilalte stratageme de evitare a înrolării pentru războiul troian. toŃi bărbaŃii se mobilizează. care se prefac că atacă cetatea. Odysseus şi Diomedes o pornesc imediat într-acolo. In consecinŃă. desigur. Odysseus regresează într-un stadiu preraŃional. Odyseus trece prin „cadavrul" copilului său. el trimiŃând la morfologia unui rit de iniŃiere. numai că în mijlocul lor aşează câteva arme. el va fi. care smulge armele dintre podoabele întinse în faŃa sa şi se repede cu ele pe ziduri. zeiŃa Thetys. chiar dacă prefăcătoria lui nu este decât o stratagemă. Singurul care mai cunoaşte ascunzătoarea este profetul Calhas. Mama sa. în momentul în care Agamemnon şi Menelaos lansează campania de recrutare a eroilor pentru expediŃie. al cărei protagonist este marele Ahile. el se autodistruge. în care. în palatul regelui Lykomedes. pentru a renaşte în calitate de tată: într-adevăr. La sosirea delegaŃiei ahee. pentru a înfrunta duşmanul. dar nu se va întoarce. Planul este dus la îndeplinire de către însoŃitorii negustorilor deghizaŃi. unde eroul este pus să îmbrace veşminte femeieşti şi să participe la îndeletnicirile specifice acestei jumătăŃi graŃioase de umanitate. de damă.

în unele triburi arhaice. ca şi cum acesta ar pleca pentru totdeauna. este spectaculosul motiv al „trecerii prin femeie". mimează ignoranŃa reciprocă. în primul rând. de regulă în stânga . fiind înlocuită cu cea culturală: ca o regulă. această disjuncŃie este marcată de tabuizarea relaŃiei dintre iniŃiat şi părinŃi în viaŃa de după iniŃiere: ei se prefac că nu se mai cunosc. Protoistoria mitului atribuie biografiei lui Ahile un episod similar celui pe care-l avem. în moarte. are toate motivele să procedeze astfel: odată plecat din casa părintească. numai că ceea ce ne atrage aici atenŃia. asociat. şi nu comunică în timpul ritului. neofitul devenit iniŃiat nu va reveni niciodată acolo. Prin iniŃiere. fiindcă „trecerea prin mamă" . Chiar şi în comunităŃile religioase bine structurate. de regulă. identitatea lui naturală va „muri". ilustrat de veşmintele de împrumut ale lui Ahile. comunităŃile arhaice nu recunosc identitatea naturală. toate. în forma sa clasică.partea malefică . îşi jeleşte fiul. la „casa bărbaŃilor". din recuzita coregrafică a riturilor de iniŃiere. detaliu care aproape că nu mai trebuia precizat. Orchestratoarea acestei deghizări este mama. asumarea vremelnică a unei identităŃi străine fac. mama lui îmbracă haine cernite. raŃionalizate.a incintei. în 122 . travestirea prin veşmânt femeiesc nu reprezintă singurul indiciu . parte. fie el biserică sau moschee: femeile stau separat de bărbaŃi. Simbolic. din nou. chiar dacă se întâmplă să se întâlnească pe potecile aşezării sau cu prilejul unor îndeletniciri comune.cu sensul separării de ea .este momentul inaugural indispensabil al oricărei iniŃieri. vestigiile acestui obicei aparent bizar reapar în momentul abordării spaŃiului sacral. pentru a se pregăti de căsătorie. ci numai pe aceea culturală. regresia iraŃională. ca şi cum nu sar cunoaşte. din zilele noastre. întorcându-se.Prefăcătoria.există unul şi mai pregnant. mamei. şi chiar efectiv. în cazul lui Ahile. Coregrafia clasică arată în felul următor: în momentul în care neofitul este pregătit să înfrunte probele fizice ale ritului iniŃiatic. dobândită prin intermediul iniŃierii.

în sensul invers naşterii. adică trecerea prin „originile" comunităŃii şi regurgitarea lor ca „nou-născuŃi" (moartea lor ca „om natural" şi renaşterea ca „individ cultural". la care iau parte 123 . îndepărtându-l de mamă. Riturile de trecere. 3) aflarea miturilor de origine ale comunităŃii.scrie Arnold van Gennep . episod care intră în consonanŃă cu restul mirului. înveşmântată în haine cernite. comunicate în condiŃii restrictive speciale. Thetys freacă cu ambrozie pruncul şi îl Ńine în foc pentru a-i conferi nemurirea. numai că într-o noapte Peleus se trezeşte. pe care le suportă neofiŃii. întrerupe ritul şi îl încredinŃează pe Ahile centaurului Cheiron. trei momente concatenate între ele: .sunt rituri de limită" (p. făcând parte din categoria riturilor preliminare ale unei coregrafii de iniŃiere. de loc de trecere între două identităŃi. „rituri de separare" de lumea anterioară.separarea neofitului de identitatea naturală în care vieŃuise până atunci (riturile de dezagregare). ea are rolul de prag. în esenŃă. Ştiind de la Moire că fiul său va muri tânăr. 4) imitarea mitului constitutiv al comunităŃii. care comportă. la rândul ei. „Trecerea prin mamă" apare şi aici. pe de altă parte. la nivel simbolic. care sunt de regulă adevăruri ezoterice. dar este de o relevanŃă simbolică deosebită.complexul lui Demeter. Separarea de mamă a neofitului este înscenată în unele comunităŃi arhaice printr-un gest pe care nu îl găsim peste tot. „Riturile săvârşite chiar pe prag . cea naturală şi cea culturală. foarte dureroase. în fel acesta. publicată la noi în traducere în anul 1996. 29). 2) „îngurgitarea" lor de către animalul totemic. neofitul plecând spre locul de iniŃiere printre picioarele ei. iniŃiere propriu-zisă. ceea ce ne duce la cartea clasică a ritualisticii de iniŃiere: lucrarea lui Arnold van Gennep. cinci subfaze: 1) probele de anduranŃă. de obicei sub forma unei vânători a animalului totemic. mama „moare" pentru el. mama îşi desface picioarele. suportată într-un spaŃiu extracomunitar. întregul scenariu cuprinde.

care dacă ar fi duse în spaŃiul comunitar. ceea ce presupune că fiecare nou iniŃiat trebuie să ucidă. . participă la uciderea animalului totemic al tribului . pe care o vom rezuma. fiind „consacraŃi" prin ascultarea miturilor. fiecare dintre ei trebuind să treacă „proba sângelui". asociat. Miturile cosmogonice le sunt relatate neofiŃilor după ce aceştia trec cu succes probele de anduranŃă şi depăşesc „proba întunericului" (sunt îngurgitaŃi de către animalul totemic al tribului şi regurgitaŃi. ed. Acestei problematici Freud i-a dedicat. pe motivul că ele sunt „contaminate" cu suprasarcini sacrale. în subsidiar „Părintelui" cosmogonic 124 . pe care le vom putea folosi şi în abordarea generală a fenomenului. „renăscut" ca identitate culturală. la nivelul primei secvenŃe. distrugerea ca atare a corpului): abia în această fază ei dobândesc drepturi sacrale depline în cadrul comunităŃii. rom. 1991. este vorba de faptul că proba sângelui din coregrafia ritului de iniŃiere . ceea ce înseamnă. în voi. Concluzia minimală pe care o putem stabili până acum este că miturile cosmogonice .de obicei prin ardere -. a uciderii. ci unui om care priveşte mentalitatea arhaică din perspectiva psihologiei adâncurilor. Concret. în Totem şi tabu (1913.revenirea iniŃiaŃilor în spaŃiul comunităŃii (riturile de agregare. strict sintactic. ar dezechilibra sacral comunitatea respectivă.toŃi iniŃiaŃii. I de Opere). un ultraj („crimă") la adresa originii sacrale a comunităŃii: vânând animalul totemic. Freud porneşte de la câteva aserŃiuni asociate direct structurii riturilor de iniŃiere.atunci când neofitul. Subtilitatea demonstraŃiei rezidă in faptul că ea nu se datorează unui antropolog de profesie. sub forma unei mese ritualice ale cărei resturi se distrug . 5) consubstanŃializarea prin consumarea cărnii animalului vânat. de reintegrare). Sacrificiul intră în logica ritului de iniŃiere prin actul de repetare a vânătorii primordiale. o interpretare originală. pentru a trece personal proba sângelui.şi sacrificiile sunt intercalate în structura integrativă a unui rit de iniŃiere.reprezintă.

compusă din zeii generaŃiei secunde care iau parte la „crimă": „hoarda paternă . al fiilor răsculaŃi împotriva tatălui.scrie Freud (op. prin a căror înlăturare. Urmărind structura sugerează Freud -. Yahwe chiar .." Cum se ajunge la morală. de a „ucide" originea comunităŃii sale. adică într-un fenomen de serializare exorcizantă: prezentând crima ca fiind „necesară". noi mai putem sesiza şi o altă similitudine: prin intermediul sacrificiului primordial. aceea de a ridica mâna. Kronos. ba mai mult. şi pe trebuinŃa de ispăşire generată de conştiinŃa vinovăŃiei. pe de altă parte.intră în categoria părinŃilor cosmogonici abuzivi.se petrec într-o fază premorală a umanităŃii. de cele mai multe ori violentă. prezintă crima ca fiind necesară pentru buna funcŃionare ulterioară a lumii. în acest fel. Toate acestea . şi traduc raportul cel mai înspăimântător pe care îl poate avea cineva cu sacrul.. fraŃii tineri exorcizează. pentru ca universul să „funcŃioneze" cum se cuvine. crima totemică se transformă în rit. religia pe conştiinŃa vinovăŃiei şi pe căinŃa subsecventă. Ymir.al comunităŃii respective. p. Societatea se bazează acum pe complicitatea la o crimă săvârşită îft comun. am spune noi azi) a crimei dintâi: zeii tineri.spune Freud -«supunere retroactivă" (ibid. iniŃiatul experimentează terifianta maximă de care poate avea cineva parte.arată Freud . Uranos. Pe de altă parte. reuniŃi într-un „clan fratern" al cărui secret covârşitor este uciderea în comun a „Tatălui". 153) .a fost înlocuită de clanul fratern. sugerând că ea va fi periodic reiterată de acum încolo. 150).prin sacrificiile de primogenitură pe care le cere .subliniază Freud . parentajul abuziv intră . spulberă spaima exercitată de către omor prin . 125 . morala pe necesităŃile acestei societăŃi.serializarea retorică (sau ideologică. p. se înlocuieşte paradigma paternă cu una. fraternă. din unicitatea unui fapt premoral (crima totemică) ? Prin . cit. pe de o parte. întemeiat pe legăturile de sânge. este creată lumea.cum am văzut -în ecuaŃia de bază a multor cosmogonii: Tiamat.

mulŃi exegeŃi ai polisului grec (Fustei de Coulanges. dimpotrivă. cât şi suma . Jean-Pierre Vernant.. sau. unde Socrate spune: „însă oamenii noştri nu trebuie nici râsul să-l iubească. ceea ce înseamnă. dacă cineva ar înfăŃişa oameni slăviŃi stăpâniŃi de râs. reprezintă interiorizarea unei culpe. V. prezintă ca pozitivitate. însă. corpul ca atare . plăcut sau dezagreabil..termenul e departe de a fi cel mai potrivit . altruismul său. sau . nu va trebui să primim asemenea versuri şi cu atât mai puŃin dacă ar fi vorba de zei. să mai precizăm şi un alt aspect. legat de modul în care un om al unei comunităŃi arhaice îşi reprezintă individualitatea unui preopinent. cu 126 .. p. trebuie să vedem nu ceea ce această morală relevă. în Republica lui Platon (II. ci. „lăuntricitatea" e total irelevantă. anatemizat. . Moses I. faptul că. Finley). dezordinea (vizibilă în raporturile dintre cetate şi ritul dionisiac. ea înseamnă atât aspectul exterior. metodologic vorbind. pe scurt. de pildă." Revenind la raportul dintre iniŃiere şi sacrificiu. Opere.. ceea ce ascunde. un astfel de exces aduce o schimbare excesivă. şi el.e perceput ca un înveliş de sacralitate. Căci atunci când cineva ar izbucni într-un hohot de râs nestăvilit. Mergând pe această ecuaŃie străveche de psihologie politică..] Deci. ceea ce duce la definirea oricărei morale ca pe un fenomen de exorcism. [. dimpotrivă. laturile sale incomode.a însuşirilor sale lăuntrice: întregul moral şi afectiv pe care această persoană îl circumscrie. au pus la baza funcŃionării destul de bizare a cetăŃii ateniene raŃionalizarea spaimelor pe care această cetate le încearcă: poliantropia (teama pricinuită de înmulŃirea numărului de locuitori peste nivelul de subzistenŃă al cetăŃii). cu o dublă deschidere: acest înveliş are o relevanŃă ontologică . sau chiar în relaŃiile tensionate cu secta orficilor) sau râsul. Pentru noi.el este persoana pe care o am în faŃă. Pe de o parte.aici.pozitivă sau negativă . dacă dorim să cercetăm motivaŃia metafizică sau psihologică a unei morale. Pentru omul comunităŃii arhaice.„persoana". 388e sq. adică a unei negativităŃi. 159). foarte subtil.ConŃinutul acesteia este.

el reprezintă legătura dintre respectiva entitate şi originea ei sacrală.Henri Hubert. rom. rom. benefic sau malefic. ed. pe de altă parte. 1997. Totemismul. Teoria generală a magiei. Aspecte ale mitului. cit. accesibil. 2000. atunci când cineva ucide . cap. cap. în funcŃie de situaŃie. are o accepŃiune duală în antropologie. Formele elementare ale vieŃii religioase. rom.am în vedere aici întreg spectrul sintactic al crimei. Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. Tabu-vl presupune existenŃa unei 127 . Starea actuală a problemei totemice. Riturile de trecere. dobândită.: Emile Durkheim. provoacă un efect dual. adică: o sursă de suprasarcină sacrală .. Idem. opusul noŃional al lui noa (îngăduit. ceea ce îl obligă pe omul comunităŃii arhaice să stea mereu la mijloc: nici prea departe de sursa sacrală ca atare. I: Clasificarea riturilor. pentru a evita contaminarea negativă. 1993. ed. el comite un act de lez-sacralitate: aduce atingere unui echilibru de sacralitate. Eliade: Sacru şi profan. V: Riturile piaculare şi ambiguitatea noŃiunii de sacru. ed. în indiferent ce formă s-ar manifesta el. A. Radcliffe-Brown.şi. de la sacrificiul totemic originar la „simpla" participare a cuiva la o vânătoare banală.care mă confrunt. rom. R. energetizează şi maculează simultan. rom. 1995. 2000. unde se doboară animale pentru hrană -. dar nici prea aproape. Arnold van Gennep. cap. Idem. ed. 2003. aprofundarea temei. Eseu despre dar. rom. [Pt.] Dubla accepŃiune a sacrului este cel mai potrivit reprezentată în relaŃie cu totemismul şi cu interdicŃia sacrală. In consecinŃă. ed. Marcel Mauss . v. Julius Ries. rom. cu care iau masa sau care îmi oferă un cadou. 1996. Despre tabu. ed. în cazul oamenilor trecuŃi printr-un rit de iniŃiere. obişnuit). în dezacord cu unilateralizarea cu care ne-a obişnuit mentalitate creştină: sacrul e benefic şi malefic totodată. tabu. Structură şi funcŃie în societatea primitivă. ed. M. Sacrul. Marcel Mauss. ed. ConsecinŃa e că sacrul. în polineziană. ultimul termen fiind. prin consubtanŃializarea pe care o întâlnim de mai multe ori în perimetrul unui asemenea rit.

în consecinŃă. dacă aceasta s-a soldat cu un succes. dozată în exces. i se „explică" victimei motivele pentru care va fi sacrificată. lovite cu săgeŃi sau incizate cu săbii. Putem observa această dinamică neutralizatoare la o vânătoare banală.chiar şi vânătoarea în aparenŃă anodină . acest lucru se produce prin intermediul unui simulacru anticipativ: conturul animalului este desenat pe nisip (în alte locuri se aduce o efigie a animalului respectiv. la adăpost de privirile eventual „invidioase" sau „frustrate" ale celorlalŃi.e un fapt public: el este cunoscut de către toată lumea.. dimpotrivă. Plecarea ca atare a vânătorului este precedată. Toate au în vedere.energii sacrale misterioase. care poate lipsi sau poate fi. etc. se rostesc formule de „iertare". De regulă. economia sacrală a comunităŃii: e singurul punct de vedere pe care trebuie să îl luăm în considerare. înainte ca leşul să fie introdus în perimetrul comunitar: el este „spălat" de energia sacrală suplimentară. se comunică în prealabil comunităŃii. şi în acest fel dobândeşte drept de liberă intrare în spaŃiul comunitar. el transformă acŃiunea sa 128 . motiv pentru care ne limităm să adăugăm doar câteva remarci. întreprinsă cu scopul asigurării mijloacelor de subzistenŃă. fără excepŃie. Contactul cu mana . ritul de lustrare (neutralizare a portantei sacrale excedentare) se petrece la graniŃa exterioară a comunităŃii. utile pentru înŃelegerea generală a fenomenului. motiv pentru care cel atins de suprasarcina sacrală trebuie să se „purifice" pentru a redobândi echilibrul de sacralitate. Apoi efigia sau conturul sunt înŃepate cu suliŃa. Mana. Nici un membru al vreunei comunităŃi arhaice nu pleacă „pe ascuns" la vânat. de regulă. pentru ca puterea ostilă a animalului să fie neutralizată.dezechilibrează portanta sacrală a cuiva. de rituri de „îmblânzire" a portantei sacrale a animalului care urmează să fie sacrificat. un dublet): acestea sunt în prealabil „îmblânzite" de către participanŃii la rit. După vânătoare.fie el benefic sau malefic . dimpotrivă. Sintaxa vânătorii pe care am descris-o e arhicunoscută în ritualistică. orice asemenea rit .

dacă nu s-ar întâmpla aşa. motiv pentru care „legarea" mortului şi accesoriile complexului legător din domeniul ritualisticii thanatice devin prioritare: nu reverenŃa faŃă de cel dispărut guvernează. pentru a nu se mai întoarce. generaliza: prin ex-teritorializarea excedentului de sacralitate produs de cadavru. pentru ca în acest fel portanta sacrală excedentară a acŃiunii cinegetice să se neutralizeze. carnea animalului vânat se distribuie. InteracŃiunea sacrală din complexul funerar se mai manifestă sub un anumit aspect particular. prin izolarea sa simbolică de restul comunităŃii. O comunitate arhaică nu reacŃionează la moarte aşa cum o facem noi. în consecinŃă. Să luăm.un exces de sacralitate care o ameninŃă şi pentru a neutraliza acest surplus. foarte mult pe această temă). cazul unei înmormântări. „poarta" respectivă trebuie să fie „închisă" (profesorul Nicolae Bot a lucrat. ci pentru a izola simbolic . SituaŃia e generală. acela funerar. de asemenea. luată în întregimea sa . apariŃia unui cadavru undeva în comunitate înseamnă că acolo „s-a deschis o poartă spre moarte". la noi. prin care pot pătrunde în lumea celor vii energii sacrale negative. sau pentru a le întreŃine buna-dispoziŃie.într-un gest public. ci dorinŃa de a-l „lega" pentru totdeauna pe mort de lumea de dincolo. ceea ce impune gesturi compensative de neutralizare. O comunitate arhaică generează sărbători nu pentru a-i „bucura" pe membri săi. care pot dezechilibra economia de sacralitate a comunităŃii. de pildă. doliul. căpeteniei şi unor familii din proximitate. aşa cum o 129 . aici. cazul antropologic cel mai cunoscut fiind sărbătoarea. pentru ea. de regulă rude: niciodată ea nu este consumată exclusiv de către cel care vânează. în parte. perturbat.spaŃial şi temporal . dar o ilustrăm printr-un caz particular al riturilor de trecere şi de prag. Toate acestea au ca substrat decretarea acŃiunii ca fapt public. zeilor.ar resimŃi o anxietate sacrală: echilibrul de sacralitate a fost ameninŃat. La celălalt capăt al acŃiunii. pe care îl putem. câŃiva membri ai comunităŃii -sau chiar comunitatea ca atare.

se întâmplă -. sunt orânduite bucatele.şi. şi alte aspecte. centrul comunităŃii. casa mortului devine. chiar dacă decesul ajunge să fie cunoscut rapid în sat . Momentul demonstrează că orice rit funerar este. 1980. violent sau chiar gălăgios . dar şi naşterea. toate acestea sugerând ex-temporalizare şi exteritorializare. în mod paradoxal.lucru care. din afara gospodăriei. există un moment dramatic . sau la terminarea ciclului. în primul rând. toate sosirile. mortul este şi el pregătit. câteva cazuri raŃionalizate.o biserică -. Vestigiile acestei neutralizări a portantei sacrale excedentare le găsim peste tot în antropologie. La priveghi. cap. motiv pentru care femeile ajunse în situaŃiile respective sunt izolate. voi lua. XX/3) a dedicat un capitol separat Tabuurilor privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii: menstruaŃia. de obicei. am întâlnit personal. un suflător în bucium anunŃă. intenŃionat.când copiii sunt îndemnaŃi să desfacă pomul celui decedat. prăjituri. In biserică. cu hainele sale cele mai bune. Se creează o busculadă. în general dulciuri . pentru ca portanta sacrală a contactului cu casa mortului să se neutralizeze în patru zări. 130 .cunoaştem noi din zilele noastre: oamenii se îmbracă frumos. băutura. simultan.în cazul de faŃă bomboane. în Bucovina. de-teritorializate în raport cu spaŃiul comunitar şi supuse unor interdicŃii care presupun dezagregare. şi „roadele" pomului . sunt resimŃite ca „deschideri de porŃi". ed. prin care intră în comunitate surse de suprasacralizare. şi un sacrificiu. nimeni nu merge la casa mortului până când familia acestuia nu termină preparativele de ex-teritorializare. care Ńin tot de logica unei izolări intracomunitare prin intermediul „sărbătorii". la Dorna Candrenilor. voi. rom.sunt smulse cu frenezie. vremelnic. După naştere. II. „sălbatică" în raport cu locul în care se desfăşoară acŃiunea . James George Frazer (Creanga de aur. pentru a demonstra că ritul neutralizării funcŃionează chiar şi acolo unde aspectele mitice originare au fost estompate. care e purtat tot timpul pe lângă sicriu.

J. Gallimard. Sangree. Avraam călătoreşte trei zile până la muntele unde se va săvârşi „arderea de tot". femeia aduce în comunitate o „suprasarcină sacrală". Morfologic. Hawthorn Books. 19. The Curious World of the Twins. The Divine Twins. Mittler. prin intermediul unor rituri de egalizare a funcŃiei sacrale. E. The Cult of the Twins. în multe comunităŃi arhaice. The Study of the Twins. le couple et la personne. 1958. W. totuşi. Harris. fiind cel mai cunoscut. Loeb. lucrurile par a fi. In: L'Homme. An Indo-European Myth in Germanic Tradition. Vincent and Margaret Gaddis. PUF. New York. 13/1973. Cambridge University Press. Penguin Books. unde naşterea gemenilor este resimŃită ca un dezechilibru sacral care nu poate fi neutralizat. Rene Zazzo. L. din virtualitatea funestă a gemelarităŃii.. evident. D. Peter J. I.aşa cum bine se ştie verificarea tăriei de credinŃă pe care o are tatăl. motivaŃia imediată fiind . 1972. în privinŃa naşterii. asocierea gemenilor cu negativitatea fiind prezentă în multe comunităŃi arhaice. Mexico City. fiindcă prin eliberarea de sarcină. Harmondsworth. Dificultatea ritualistică a situaŃiei vine. Les jumeaux. 11/1971. 1968. In: Folklore Studies. 1970. sub forma. Sub aspect ritualic. Ward. când Yahwe îi cere lui Avraam să-l sacrifice pe unicul său fiu. în cazul de faŃă. R. Adler. a unui copil. voi. Rivet. Paris. le cahier. motiv pentru care. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. 1974. 1971. 1906. New York. Ibid. episodul din Geneza 22.Los Angeles. ritul corespunde unei coregrafii de exteritorializare: la indicaŃia lui Yahwe. In: Miscellania P. M. La gemellite et le principe d'ambiguite. Le roman des jumeaux et autres essais. Les jumeaux sont rois. 1995] Un caz cu totul special apare în sacrificiile de primogenitură. 1960. H. v. gemeni. Le sacre et la violation des interdits. Death of the Other Seif Cowles Book Co. Peter Packer. puŃin mai complicate. A. [Pt. Isaac. sacrificiul de primogenitură 131 . Levi-Makarius. însă. NRF. Paris. Berkeley .ele sunt reagregate. Paris. The Twin Cult in the Old and New World. Grisward. Georges Dumezil.

desigur. şi în acest fel 132 . ne aflăm în faŃa unui abuz social şi politic. el trebuie să dispară. Enkidu.se explică prin credinŃa că suprasarcina sacrală pe care o reprezintă primul născut nu poate fi neutralizată. se comportă imprevizibil şi abuziv cu supuşii săi. aflându-se foarte departe de paradigma suveranului înŃelept.cunoscut la multe popoare . este cerut. în Epopeea lui Ghilgamesh. aceasta e accepŃiunea pe care i-am da-o noi. fiindcă în fiinŃa lui se concentrează doza majoră de sacralitate a familiei. zeii decid să făurească. copii de părinŃi. un sălbatic de o forŃă neobişnuită. de asemenea stihială. Al doilea caz este. pentru ca familia . comportamentul stihial al lui Ghilgamesh este resimŃit ca un exces sacral. In aparenŃă. de regulă. prin intermediul ei. care apar în locuri geografic îndepărtate una de cealaltă. o contrapartidă a lui Ghilgamesh. în condiŃii de regulă ceremoniale. în afara cetăŃii. eroul cu acest nume. azi. cel puŃin. tot primului născut (în timpuri mai noi. întreaga comunitate . în consecinŃă. unul strict politic. unde accesul cuiva la cuvânt este precedat de luarea în mână a unui sceptru. pentru a lua măsurile corective care se impun. în spaŃiul sumeriano-babilonian în care se petrece acŃiunea. Inversul formulei este valabil pentru cutumele de succesiune: moştenirea îi revine. Apelul la zei demonstrează însă faptul că. Se întâmplă ca şi cum sacrul ar fi în mod excesiv concentrat în posesia unei singure persoane. când el nu mai este eliminat sacrificial). care conduce prin intermediul unor legi şi fapte drepte. în aparenŃă. Dimpotrivă. Există şi două vestigii raŃionalizate ale acestei stări de fapt.şi. rege al străvechiului oraş Uruk. prin apariŃia căruia portanta exclusivă a sacrului se „împarte". în forme degradate. acesta circulă de la căpetenie la căpetenie.să se reechilibreze sacral. menite să trimită doar estompat spre motivaŃia antropologică originară. Ghilgamesh exasperează Urukul: desparte soŃi de soŃii. şi apare în adunările căpeteniilor din Iliada lui Homer. motiv pentru care locuitorii cetăŃii li se adresează zeilor.

strict metodologică. -.demonstrează Victor Turner . După demonstraŃia. a fost Victor Turner (The Ritual Process.şi nu e lege care să funcŃioneze mai bine la nivelul unei societăŃi. în categoria riturilor de agregare a sacrului .portanta sacrală excesivă a căpeteniilor este.şi simultan structuri şi antistructuri. foarte subtilă. bună doar pentru uzul demonstraŃiei de faŃă . nu este acela de a tranzacŃiona o relaŃie cu divinul . 1977). Corneli University Press. ci de a neutraliza dezechilibrul sacral al comunităŃii respective. o comunitate se apără pe sine de un exces de sacralitate. orice comunitate care acŃionează în conformitate cu legile echilibrului de sacralitate . „riturile deschise" sunt fenomene de decompresie. neutralizată.. dimpotrivă. geneza lor fiind permanentă. şi anti-rituri. inventariind toate aceste exemple.trebuie să includem ansamblul riturilor de resacralizare secvenŃială cu care suntem 133 . prin intermediul cărora ea se apără de un exces de sacralitate. de eliberare de suprasarcină sacrală. Formulând mai frapant lucrurile: prin intermediul unui sacrificiu. Ne aflăm. ci prin economia intrinsecă de sacralitate a comunităŃii respective. Putem înŃelege acest fenomen prin separarea . atrăgând atenŃia asupra faptului că o societate produce întotdeauna . rând pe rând. Concluzia pe care o putem stabili. aici. Cel care a lucrat foarte bine pe asemenea teme.a riturilor închise şi a riturilor deschise care apar în economia de viaŃă a unei comunităŃi. la nivelul unei comunităŃi arhaice. Ithaca. Structure and Anti-Structure. New York.prin intermediul unei ofrande. înŃelegem prin „rit închis" ansamblul riturilor de integrare a portantelor sacrale.. dar. generează rituri sau gesturi de apropiere de sacru. în faŃa unei modificări de nuanŃă: miza sacrificiului nu se mai explică prin relaŃia de aservire faŃă de divin. totodată. este în consonanŃă cu teza echilibrului de sacralitate pe care deja am amintit-o: rostul primordial al sacrificiului. în schimbul căreia te aştepŃi ca zeul să îŃi întoarcă anumite beneficii (do ut des) -. din carte.

134 . spuse direct. în forme uneori spumoase. realizându-se în acest fel un rit de neutralizare a portantei sacrale excesive. Otto. E suficient să ne gândim.aproape sigur . 1997. această substituŃie n-ar fi fost posibilă. gestul fiind echivalat unor rituri de lustraŃie. rolul histrionului de la curŃile regale sau imperiale a fost acela de a-i distra pe suverani şi curteni. şi le reprimau. v. diferitele rituri cu substrat comic. la funcŃia sacrală a nebunului de curte din Europa Evului Mediu sau chiar din secole mai apropiate de noi. 1956. în categoria formelor deschise intră sărbătorile de luxurianŃă sau de exces: carnavalul. Doty (ed. nu o dată. Paul Radin. ofrandele animale sau vegetale. jocurile histrionice. din prudenŃă. care. fiind folosit pentru comunicarea unor opinii defavorabile. fiindcă nebunul de curte putea rosti. [Pt. Tuscaloosa London. adevăruri neplăcute pe care alŃii. William J. sacrul concentrat la nivelul suveranului se dispersa. Beatrice K. însă. Contexts. Hynes. Concret. Interesantă este. în prelungirea demonstraŃiei antropologului american. Mythical Trickster Figures. el devenea.mulŃi „beneficiari" nici nu erau conştienŃi: prin prezenŃa nebunului de curte. Contours. antitetic. New York. ar fi atras asupra autorilor acŃiuni punitive sângeroase. Aceste aspecte sunt bine cunoscute. Din această cauză. fapt care se şi întâmpla. cu suveranul. riturile de deriziune etc. au fost şi cazuri în istorie când nebuni de curte au fost sacrificaŃi în locul suveranului. dacă suveranul şi nebunul de curte n-ar fi fost receptaŃi ca fiind „o singură persoană". motivaŃia antropologică a prezenŃei nebunului de curte în umbra suveranului. Trickster. fără să fie pedepsit. Dimpotrivă.obişnuiŃi: riturile anuale de fertilizare.). o platformă de manipulare pentru anturajul suveranului. and Criticisms. aprofundarea temei. William G. reiterarea cosmogoniilor prin simulacre etc. A Study in American Indian Mythology. Philosophical Library. în aparenŃă. care se identifica. The University of Alabama Press. de care . uneori subversive sub aspect politic. motiv pentru care insistenŃa asupra lor ar putea deveni obositoare.

] DemonstraŃia lui Victor Turner are. însă. acest fenomen de decompresie periodică se produce prin raportul dintre sacrificiu şi „violenŃă sacrificială": eterogenitatea tranzacŃiilor sacrale din viaŃa de fiecare zi (plecarea cuiva la vânătoare. prin intermediul cărora suprasarcina sacrală şi tensiunea acumulată prin intermediul regularităŃii sunt eliminate. comunitatea respectivă improvizează. decese etc. în consecinŃă. Chicago London. care ne aduce în proximitatea superbei lucrări a lui Rene Girard. o comunitate se eliberează de povara • acumulată a timpului rutinier. şi o subtilitate în plus. CondiŃia acestor sacrificii neregulate este neutralitatea sacrală a victimei: de regulă. ca tipuri de gestionare a timpului. 2001. i prin rutină se „acumulează" timp. şi încredinŃată morŃii fără să fi purtat vreo vină anume. NuanŃa demonstraŃiei lui Victor | Turner constă în cronologia aleatorie a descongestiei: pe lângă 1 sărbătorile de regularitate anuală (cele de întâmpinare a anului . The Court Jester Around the World. rom. pentru a căror eliberare societatea „nu are timp" să aştepte o dată anume.) produce la nivelul fiecărei comunităŃi . sacrificială").demonstrează Rene Girard . căreia acelaşi Rene Girard îi va dedica . etc. 1995).o continuă acumulare de sarcini sacrale excedentare („criza. între rutină şi descongestionare. The University of Chicago Press. în care fiecare clipă este egală cu cealaltă. aparent ternă. într-o regularitate cotidiană . sosirea străinilor în comunitate. cu frenezie chiar. orice societate generează sărbători spontane. în vreme 'f ce prin descongestionare. In frumoasa carte a lui Rene Girard. sugerează Victor Turner. fiindcă până atunci funcŃionarea sa sacrală s-ar perturba periculos. Ajungem în acest fel la morfologia „Ńapului ispăşitor". chiar prinsă la drumul mare. aceasta este aleatoriu aleasă.în afara paginilor din . pentru a se reechilibra sacral. cele solstiŃiale etc). sacrificii şi în afara perioadelor obişnuite de ofrande. ViolenŃa şi sacrul (ed.Fools Are Everywhere. naşteri. se împart. menstruaŃii.deci şi comunităŃile arhaice -. Orice societate . nou.

Nu vom insista asupra aspectelor teoretice ale ritului Ńapului ispăşitor.şi iniŃiatic. într-un context cosmologic în care se sugerează că buna funcŃionare a universului este „împărŃită" între Divinitate şi Azazel. care privilegiază riturile „închise". 2000). unde beneficiarul sacrificiului periodic de lustraŃie este demonul deşertului. în cazul ritului dionisiac. iar prin apodemie. altfel spus: viaŃa în moarte. pre-yahwist al formulei .piesa Bacchantele a lui Euripide stă mărturie în acest sens converteşte bucuria în tristeŃe şi lamentaŃie. se insistă cu precădere pe epifania lui Dionysos.o carte separată: łapul ispăşitor (ed. întâmpinată exuberant de către participanŃii la rit. Eroicul (2001. dualismul sincretic. cap. integrative. Azazel. şi în Vechiul Testament. ceea ce ne va determina să repetăm lucruri deja cunoscute. sau. demonstraŃia pe care o preconizăm merge într-o direcŃie contrară opiniilor obişnuite. Jocuri şi spectacole). dar se uită aspectul complementar şi antitetic al coregrafiei. ritul are două jumătăŃi antitetice: prin epidemie se marchează bucuria întâmpinării exuberante a zeului. Ritul apare. Orice rit dionisiac complet . de altfel. totodată dionisiac şi ritul social care însoŃeşte reprezentarea unei tragedii antice. „moartea" zeului. Coregrafia finală a unui asemenea rit este întotdeauna funerară: dubletul acesta funcŃionează perfect în scenariul complet al ritului.se mai discută de către exegeŃi.135 ViolenŃa şi sacrul . plecarea sa în lumea de dincolo (ocultarea). de altfel . în Leviticul 16. ci vom aplica modelul asupra unor forme raŃionalizate foarte cunoscute din Grecia antică: ritul sacrificiul . cele 136 . şi anume că Dionysos este întâmpinat doar pentru a fi ulterior sacrificat şi expulzat din comunitatea iniŃiaŃilor. rom. Ca atare. pe care exegezele foarte avizate nu uită să îl amintească. Cu unele dintre aceste aspecte ne-am ocupat deja în volumul De la Herakles la Eulenspiegel.destul de bizare. Am ales aceste două exemple dintr-un motiv cât se poate de simplu: în ambele cazuri.

sub aspect strict uman sau logic. .cum a demonstrat Guy Rachet în Tragedia greacă (ed. de multe ori. nimic logic nu i se poate opune. încât reconversia greşelii în calitate umană să pară verosimilă. fireşte. spectacolul însuşi fiind receptat de către participanŃi ca un katharsis. pe când cetatea antică se raporta la ea . ca însuşirile sale intrinseci să fie atât de nobile. în cetatea antică. o jumătate de zi. sau chiar mai mult . noi asistăm la o tragedie ca la un spectacol sublim. Azi. rom. ci o moşteneşte genealogic.nu multe . câteodată.cum a demonstrat încă Aristotel. de expulzare. în Poetica .care dura. 137 . Uneori. procesul de lustraŃie nu poate fi oprit. ceea ce duce la concluzia că.exuberanŃa extazului şi jelania morŃii neputând fi separate între ele. în toate cazurile.reprezenta. vina nu îi aparŃine. sărbători civice prin care îşi câştigau legitimitate în polis. tragediile antice au şi ele . se întâmplă.un personaj cu însuşiri deosebite cade sub incidenŃa greşelii tragice . participant: zgomotos de multe ori.. unei asemenea victime i s-ar putea da o şansă să se îndrepte. tragoidia fiind cântecul vesel-funerar intonat cu prilejul sărbătorilor Ńapului ispăşitor. fiind apoi expulzat ritualic. în care spectatorul era. aşa cum îl descriu martorii. Pe de altă parte. ca la un rit.toŃi cetăŃenii participând.hamartia -. deloc tăcut. implacabil: el nu poate fi oprit. şi câteodată violent în exprimarea sentimentelor sale. expulzând o victimă. Cu toate acestea. ci îşi urmează nemilos cursul. cu toate acestea. contextul era mult mai detensionat decât nil putem imagina azi.ca la un fapt antropologic. înzestrat cu conotaŃii morale grave. Textele vechi care ne-au rămas . prin intermediul căreia comunitatea se purifica. procesul de expulzare e. contextul social al reprezentării: în realitate.. cum suntem noi azi. Asimilate Marilor Dionisii. spectacolul ca atare al tragediei .nu redau. prin el însuşi. o psihodramă colectivă.două momente extreme . într-o tragedie . în primul rând. 1980) structura unor rituri de lustraŃie.

dar nu divinul aşa cum constituie el conŃinutul conştiinŃei religioase ca atare.. în acŃiunile individuale. din convingerea că relaŃionarea acestor puncte ar putea furniza desluşiri utile. [. p.. 2001: pp. 1978. 34l-363 2 G.scrie filosoful german . Roşea. pp.] In teoria asupra tragediei. 1966. 158-l81. După Hegel2. a Profităm considerând că este locul oportun . Eroicul. în teoria pe care ne-o dă. al unei situaŃii. în Estetica. voi. conceput ca substanŃa divină filtrată prin interioritatea omului. 595 3 Johannes Volkelt: Estetica tragicului.cum o numeşte * Reluăm aici pasaje din voi. Hegel: Prelegeri de estetică. sau ... Hegel este un optimist unilateral... de Jane Ellen Harrison) dedicat persistenŃei formelor ritualice în tragedia greacă. Editura Academiei RSR.să parcurgem câteva concepŃii clasice legate de naşterea tragediei.. p. MI.că tema propriu-zisă a tragediei originale este divinul. cit. „. D. este eticul. Traducere de D. Bucureşti. W. ca Ńel urmărit de evoluŃie. 1 Gilbert Murray: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. PrefaŃă de Alexandru Boboc. potrivit căreia tragicul e reflexul unei circumstanŃializări. în româneşte de Emeric Deutsch. 2. F. ed. Hegel ignoră ascuŃirea pesimistă pe care a cunoscuto momentul «negativităŃii» în ideea sa de evoluŃie şi îşi îndreaptă atenŃia unilateral numai asupra concilierii. 178 138 .TRAGEDIA GREACĂ Vom rezuma în continuare* Excursul lui Gilbert Murray (inclus în corpul volumului Themis. Bucureşti." Citatul de mai sus din Hegel atrage însă atenŃia şi asupra unei sintagme esenŃiale în complexul tragic: cea de acŃiune individuală. în: Jane Harrison: Themis." Expresia acestei manifestări. esenŃa tragicului o reprezintă manifestarea forŃei divine la nivelul omului: „. putem spune în general . privitor la tragedie -scrie Johannes Volkelt3 -. De la Herakles la Eulenspiegel. Editura Univers... ci aşa cum se incorporează el în lume. precizează Hegel.

necanonică. Festivalurile atrăgeau spectatori din afara Atenei.scrie Volkelt . în cele din urmă. Traducere de Bogdan Ghiu. evadarea din lanŃul tragic fiind imposibilă: „Tragicul este [. p. perceptibil în „suferinŃa care îl afectează şi îl doboară pe omul măreŃ în raportul lui cu desfăşurarea umanitală a evenimentelor". mai ales dacă intri în zonele mişcătoare ale psihologiei colective. e dificil să dai un răspuns satisfăcător. încâlciri în desfăşurarea sinistrelor întâmplări."5 Transpunând totul din domeniul esteticului în acela al psihologiei comportamentale. cu puŃine excepŃii.] întotdeauna . fără teama de a comite vreun sacrilegiu: se simŃeau grecii în largul lor văzând 4 Ibid. aflaŃi în caractere şi în situaŃii. pline de oaspeŃi. 160 5 Ibid.un proces evolutiv: din germeni periculoşi. două întrebări se pot strecura discret..parafrazându-l oarecum pe Paul Veyne. cel din Au crezut grecii în miturile lor?6 -: ce anume au văzut grecii în tragedie? Care era obiectul admiraŃiei cu care au investit ei acest gen al artei spectaculare. ne putem pune cu îndreptăŃire întrebarea . omul măreŃ evoluează doar spre destrucŃie. desigur. în marea lor majoritate. până ce. 76 6 Paul Veyne: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. Tragediile se reprezentau public. 1996 139 . destul de stereotip ca structură? întrebarea e. p. vicisitudini. rezultă conflicte şi lupte funeste. în mijlocul acestei efervescenŃe colective. prăbuşirea este inevitabilă. academice.. DirecŃia tragicului e însă unilaterală: prins în fluxul vinei tragice. la ele participa. suferinŃe şi fărădelegi.Johannes Volkelt4 . întreaga cetate. din categoria acelora care se rostesc doar arareori în medii simandicoase. evoluŃia distrugerii exterioare şi interioare parcurge numeroase trepte de intensitate. Editura Univers. casele erau..al unui raport «destinai».. Cu toate acestea. Bucureşti. derivate direct din ritualistică. PrefaŃă de Zoe Petre. au loc felurite cotituri.

fie de unul mai bun. p. schimbarea de la bine la rău nu duce „din pricina unei josnicii înnăscute". ci din cauza unei circumstanŃe exterioare omului: tragedia reprezintă confruntarea omului cu o situaŃie. Mai trebuie iarăşi ca schimbarea de situaŃii să nu ducă de la nenorocire la fericire. E un alt tip de religiozitate aici. ci a unei greşeli mari. Athena putea interveni. dimpotrivă. ed. nici un zeu neavând posibilitatea de a îndrepta lucrurile..trebuie să fie [. mecanismul tragic scăpa de sub control: distrugea cu necesitate.aflăm tot din Poetica lui Aristotel . XIII al Poeticii . aşa cum se pretinde. cit.. cu rol de iminenŃă: ea se va produce cu necesitate pe traseul existenŃial al cuiva. săvârşite fie de un om cum a fost vorba. aşadar. o destrucŃie. ci. prin sancŃionarea hybris. prin definiŃie. în greşeală. Greşeala tragică avea un caracter supraindividual şi suprareligios: odată declanşat de zei. o tranziŃie „de la fericire la nenorocire". trăgându-l de păr pe Ahile. La Hesiod (şi în mentalitatea greacă în general). această alternativă lipseşte. şi nu din pricina unei josnicii înnăscute. 69 140 . bulversarea unei armonii. hybris avea alternativa lui Dike. Greşeala . de la fericire la nenorocire. E o ' Aristotel: Poetica. Tot Aristotel atrage atenŃia asupra unui alt aspect esenŃial: în complexul tragic. aduşi pe scenă? Care e morfologia reală a acestei bucurii comunitare? Tragedia prezenta. pe care aptitudinile sale intrinseci nu o pot influenŃa.. concept esenŃial pentru greci. aici. puterea de imixtiune benefică a zeilor era exclusă.iminenta destrucŃie a eroilor mari. pentru a preîntâmpina săvârşirea unei nesăbuinŃe."7 Tragedia prezintă.scrie Aristotel în cap.are caracterul unei fatalităŃi. decât cel din Homer: acolo.] simplă mai degrabă decât dublă. o fractură existenŃială. mai curând de unul mai rău. a corecŃiei existenŃiale prin respectarea zeilor. în tragedie însă. „O intrigă bine închegată . o „greşeală". manifestată prin căderea în rău.

Bucureşti.aşa cum precizează Corul din Rugătoarele lui Eschyl -. ca indiciu de trecere de la inform la măreŃia formei. normative) o limită pragmatică." Hybris e. 1994. într-o primă instanŃă. Ceea ce trebuie să dorim e o bogăŃie neprimejdioasă. la oamenii cuprinşi de o trufie vinovată. în Agamemnon. feciorii şi neamul tău vor plăti lui Ares ispaşa cuvenită. în Perşii lui Eschyl. destulă pentru o minte înŃeleaptă... care este vina: să credem. filosofică: ea laudă limita. deci. deschide drumul implacabil spre moarte. „ApariŃia hotarului . după ce casele lor s-au umplut de bunuri. menită să perpetueze voluptuos tensiunea. până-n a treia generaŃie. orice gest al lui repercutându-se asupra generaŃiilor care vin: „Orice te-ai gândi să faci. Ea presupunea.[. numită tot de Eschyl. aşa cum o vor comenta filosofii. p. nespecifică zeilor. Corul o spune fără echivoc: „. Prima e cea „înaltă". care e legea de bază a funcŃionării oricărui grup? Mai ales că . vor spune multe primilor oameni că nici un muritor nu trebuie să nutrească gânduri mai presus de firea-i trecătoare. în locul detensionării. hybris are o conotaŃie strict pragmatică: „Nenorocirea e fiica cutezărilor neîngăduite. Această limită avea un nume precis: moartea." Idealul e „bogăŃia neprimejdioasă". şi recolta ce se culege e recoltă de lacrimi.scrie în acest sens Gabriel Liiceanu8 . nu speculativă. specifică oamenilor.. teroare a circumstanŃializării existenŃiale extreme aici: putem accepta ideea că grecii se simŃeau în largul lor văzând toate acestea? Tragicul fixează fiinŃa în tensiune. prin consumarea unei anticamere prelungite a ei.mormane de morŃi. Ia seama bine: puterea lui Zeus e dreaptă. dă spicul greşelii. recunoaşterea limitei care-l separa pe om de zeu. în epoca tragediei (la nivelul percepŃiei colective. Editura Humanitas." Tragedia s-a împărŃit întotdeauna în două perspective.. Mai presus de toate stă măsura. omul e şi împovărat de grija pentru descendenŃii său. într-o psihoză colectivă. căci excesul. pârguindu-se. 35 141 .] echivalează cu actul de ! Gabriel Liiceanu: Despre limită.. şi aici.

(ed. Finley12 -. puŃini înŃelegeau sensul profund al unei sentinŃe înŃelepte sau al unei tragedii.este acela de om menit. în realitate. Forditotta Greskovits Endre. London. Finley11 . preocuparea primordială a cetăŃiistat se lega de un concept numit stâsis. fiinŃe confruntate cu limita. a numit „ritualizarea injustiŃiei13" (conotarea codului legislativ prin inserŃii cutumiare. Injuste: the Social Bases of Obedience and Revolt. MosesVSy: Politics in the Ancient World. O fenomenologie a limitei şi depăşirii. echilibrul era întreŃinut prin ceea ce Barrington Moore Jr. prin comportamentul său. Editura Humanitas. Pe lângă cenzură . De aceea. să nu provoace stâsis. prin telosvl său. p. Moses I. menite să reglementeze injustiŃia . 1983).scrie Moses I. Europa Konyvlaado. Budapest. Finley. originar al zoon politikon-ukă aristotelic . să accepte limite." Expresia acestei „hotărâri întru existenŃă" este tragicul: „Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinŃei populată de existenŃe finite şi conştiente.ca mecanism de funcŃionare a polisului). şi prin abila manipulare a » Idem: Tragicul. princeps: Cambridge University Press. SituaŃia tragică nu este compatibilă decât cu fiinŃe conştiente. (ed. 58 "3 BarrtagfonMtL Jr. Sensul metafizic.precizează Moses I. cit). să trăiască în structuri urbane de tip polis: deci. atrage atenŃia asupra erorii de a se confunda mentalitatea greacă antică medie cu ideile care ne-au rămas despre această Grecie de la filosofi sau de la exegeŃi. pe când diriguitorul bun era lăudat pentru eforturile pe care le întreprinde pentru a Ńine discordia în afara zidurilor.. 1978 142 ."9 Cealaltă perspectivă Ńine de psihologia comportamentală de grup. 1995 11 Ibid.. în Politics in the Ancient World10. semnificând dezordinea din interiorul zidurilor: omul de rând era chemat. Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiara: Politika Iz okorban. magh.neegalitarismul .naştere al fiinŃei.

Devine explicabil de ce singurătatea n-a devenit concept public elin decât târziu.. de cauŃi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe 14 J. Sub aspect retoric. în şcolile filosofice postaristoteliciene. [. în închisoare. p. în: Journal ofHellenic Studies. noi şi Cetatea. Fragmentele sunt luate din dialogul pe care Criton îl poartă.. anual. faŃă de tine. Bucureşti. Moses I. Davies14. îndemnat să evadeze. filosoful contraargumentează prin respectul „sfânt" cu care un cetăŃean e obligat să primească deciziile cetăŃii sale.spune Socrate în Criton (48a)15. mulŃimea are puterea să ne trimită la moarte" .. în Criton. K. apud: Anton Dumitriu: Cartea întâlnirilor admirabile.raportului dintre lucru şi sărbătoare. 67 16 Rabindranath Tagore: Sadhana.derivată din proximitate tangibilă -: mulŃimea. Cultura NaŃională. prin intermediul sărbătorilor. citarea câtorva pasaje ne absolvă. Davies: Demosthenes on Liturgies: A Note.s-a dezvoltat între ziduri.. care a contabilizat numărul sărbătorilor liturgice ateniene din vremea lui Demosthenes: erau. K. în preziua sosirii corăbiei din Delos. p. Studiu introductiv de Ion Banu. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. 97 (!). Bucureşti. ceea ce însemna că în medie o dată la trei zile. cu Socrate. asupra comportamentul cetăŃenilor.scria Rabindranath Tagore16 .. 1926. Tragedia era sărbătoare liturgică. Socrate imaginează aici un dialog între Legile CetăŃii şi Filosof. Modul de viaŃă din polis era existenŃa comunitară. Editura Eminescu. prin subtilul mecanism al ceremoniilor liturgice. Finley îl citează în acest sens pe J. Traducere de Marta GuŃu.. totodată. obsesia . 33-40 15 Platon: Criton (sau Despre datorie. dialog etic). 1974. polisul exercita control direct." Fenomenul e cel mai bine definit de Platon. 87 (1967). Editura ŞtiinŃifică. Ed. Bucureşti.] Asemenea ziduri lasă urme adânci în spiritul omului. 239 143 . de suspiciunea de a construi pe extrapolări psihologizante moderne. primul argument al Legilor e predeterminarea: un copil aparŃine CetăŃii încă dinainte de a se naşte: „Ia spune. pp. cu ce ne-am făcut vinovate. în: Platon: Opere I. „Cultura vechilor greci . 1981. însă „.

invocată de către Eschyl. îndeamnă individul să fie deopotrivă cu ceilalŃi. cădere. să n-o înfrunŃi şi să-i faci pe plac chiar când e aspră cu tine. şi de toŃi străbunii tăi: mai vrednică de respect.. structura sa e elitistă. în exegeza tragediei. prin aducerea-n prim-plan a greşelii unui om prin definiŃie superior. toŃi adepŃii superbei „libertăŃi" 17 Platon: Criton. Ar fi. toate acestea trebuie făcute. simbolizat de cor.. a te separa înseamnă greşeală. ca o reamintire perpetuă a faptului că individuaŃia merge în direcŃia vinei. corul sancŃionează individul. că exârchonvl nu se bucură de libertate în raportul său cu grupul. cu toate acestea. mai mult decât pe tatăl tău. făcând ce-Ńi porunceşte. 71 18 Ibid. cum o numeşte Volkelt. dimpotrivă. Să mutăm una din întrebările lui în interiorul pâlisvăw grec. 71 144 .. ed. răbdând fără murmur orice suferinŃă: să fii bătut. ca limită a individului. aşadar.. „BogăŃia neprimejdioasă". acŃionează coercitiv în ceea ce-l priveşte. o nepotrivire să credem că etica tragicului îndeamnă la acceptarea necritică a normei celor mulŃi. 51 a-b. că despărŃirea interpretului de cor reprezintă o formă de emancipare individuală. şi de mama ta. cit. să pleci la război. îi normează comportamentul. căci binele constă în săvârşirea lor. E de menŃionat. dacă nu. să o respecŃi. se precizează raporturile dintre individ şi polis: individul nu există decât în măsura în care se supune legilor din polis. cât şi în ochii oamenilor cu judecată bună? Că trebuie. înduplecând-o dacă poŃi şi.lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat tatăl tău pe mama ta şi Ńi-au dat viaŃă?"17 în continuare. De aici rezultă „starea de spirit pesimistă faŃă de lume" din tragic. dimpotrivă. totuşi. să fii închis. 50d. unde te aşteaptă rănile sau moartea? Da. Corul acŃionează. p. mai augustă şi mai sfântă? Că ea cântăreşte mai greu atât în ochii zeilor."18 S-a spus. morala sa fiind echivalentă cu eticul prescris de către cetate: „Oare ai ajuns atât de înŃelept încât să nu-Ńi dai seama că Ńara este mai presus de tatăl tău. p.

336-337 21 Guy Rachet: Tragedia greacă. săl învăluie în mediocritate pe cel ce se distinge. este că la baza tragediei de mai târziu se află reprezentările spontane. op. după sec. ceea ce dă impuls acŃiunii şi o orientează într-o direcŃie anumită nu este de domeniul voinŃei şi sensibilităŃii eroilor.eline ar trebui să mediteze pe marginea ei.aşteaptă efectul mecanismului negru al destrucŃiei: „. Deianeira se pedepsesc ei înşişi pentru faptele teribile pe care le-au săvârşit fără a şti ce fac. cu substrat cultic... VIII î. Editura 145 . p. căruia îi sunt îndatorat 19 J. oamenii . profund?"19 întrebarea e departe de a fi nouă: a pus-o şi Erwin Rohde. în aceste tragedii şi în altele.. Aiax şi-a săvârşit fapta care-l duce la pieire într-un moment în care spiritul său nu era liber. ele au fuzionat cu ceremoniile dionisiace."20 Cea mai dificilă întrebare.. Rohde. des împărtăşită.] O putere întunecată aduce nenorocirea asupra oamenilor. rafinat. Sinteza opiniilor despre originea antropologică a tragediei a fost întreprinsă de către Guy Rachet21.indiferent de calitatea lor intrinsecă. pp.. Oedip. totuşi. îi împinge la fapte în faŃă cărora amuŃeşte judecata prea grăbită despre «vina lor» şi despre relaŃia dintre suferinŃă şi greşeala săvârşită. cit. Traducere de Cristian Unteanu. 165 (sintagma citată imediat anterior e la pag. insuficient soluŃionată până azi. să-l târască în dezonoare pe cel ce se străduieşte şi triumfă.e. ale corurilor îmbrăcate în piele de Ńap (tragikoi choroi).. să-l ruineze şi să-l distrugă pe cel elevat. op. ulterior. de forŃa sau voinŃa dovedite cu alte prilejuri . pielea de Ńap (tragoi) asigurând materia primă din care se confecŃionau măştile protagoniştilor.n. cit. în Psyche. [. vizează sursele antropologice ale tragediei.. înainte de a-şi rosti elogiile: „Ce fel de lume înspăimântătoare este aceea în care puteri nemiloase pândesc din toate părŃile ca să-l tragă înapoi pe cel ce se avântă. preocupat de totala aneantizare a voinŃei individuale în structura tragică. Volkelt. 164) 20 E. Opinia.

V. într-un târziu a câştigat gravitate. şi arhi-citată. după multe prefaceri. mai stăruie prin alte cetăŃi). pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dezvăluit în ea. 37-74 22 Aristotel: Poetica (ed. a ajuns trimetru iambic. din tetrametru trohaic. Originea tragediei. a încetat să se mai transforme. alta celor de cântece licenŃioase. dansul ceremonial al vinului nou. în Poetica IV. iar metrul. capabile să o susŃină şi să o justifice? Cum devine ceva originar comic." (ibid. a trecut tragedia. cu precădere. „satiric" la origini: „în ce priveşte întinderea. în care cea mai nouă concepŃie nu înseamnă câtuşi de puŃin că ea e şi sintetic-viabilă. din cele ce până în zilele noastre. Vom extrage. gen „hazliu". satiric . Bucureşti. sintactice şi ritualice prin care. găsindu-şi firea adevărată. ideea potrivit căreia tragedia izvorăşte din improvizaŃiile ditirambice ale corului de satyri din cortegiul dionysiac: „Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulŃumită îndrumătorilor corului de ditirambi.în mare parte pentru consideraŃiile care urmează. 2. explicabil prin obârşia ei satirică. după Aristotel. 1980. A rămas însă cunoscută. Stagiritul trimite spre trygoidia.) întrebările vin de la sine: cum se ajunge la această radicală inversare de structură. de Anthesterii."22 Dificultatea teoriei constă în acceptarea radicalei conversii tematice. aspectele care interesează cultul eroic în interferenŃele sale cu credinŃa în dăinuirea sufletului după moarte şi cu dionisiacul. cum demonstrează şi autorul francez. pornită de la subiecte mărunte şi de la un stil hazliu. neserios. Ceea ce spune Aristotel despre originea tragediei e departe de a fi edificator. 57-58 146 . o ecuaŃie unică fiind imposibil de furnizat. cu precădere cap. dezbaterea privind sursele religioase ale tragediei sunt departe de a fi încheiate. Foarte vag. tragedia s-a desăvârşit puŃin câte puŃin.tragic în Univers. Există doar opŃiuni: suişuri şi coborâşuri pe o linie exegetică destul de accidentată. dar ocurenŃa nu e numită. cit. în absenŃa unei inversări de mentalitate.) pp. pp. până când.

virtual vătămător pentru echilibrul cetăŃii tale. care continuau să existe. pe o mlădiŃă a ramurii. nu trebuie să recurgi la interdicŃii . sperăm. în cazul în care acceptăm ipoteza conversiei. sporind în acelaşi timp numărul dilemelor care îşi aşteaptă încă răspunsul: 147 .n.. tragedia. ceea ce s-a întâmplat.e. exclusiv coercitivă? O explicaŃie posibilă pentru această conversie ar putea fi detaliul. disjungerile. între ele se află şi aducerea în oraş (intra muros) a lui Dionysos. pe care toate istoriile îl menŃionează. Nu există. data convenŃională a reprezentării primei tragedii de către Thespis fiind 534. dând. Politica timpurilor noastre a demonstrat cu prisosinŃă eficienŃa practică a unui mecanism psihologic colectiv. cu funcŃie eminamente. însă. şi pe cealaltă formele extatice ale enthousiasmos-vhn popular. nici un indiciu că Thespis ar fi reformulat paradigma cultului. Pe de altă parte. COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC Un tabel morfologic comparativ va confirma. sau că Peisistratos ar fi recurs la o cosmetizare atât de radicală. şi anume că impunerea tragediei la Atena are loc pe fondul marilor reforme religioase pe care le întreprinde Peisistratos în a doua jumătate a secolului al Vl-lea î. e improbabil să admitem că dionisiacul s-ar fi scindat.e suficient să-l introduci în regulamentul de bază al cetăŃii. în cadrul Marilor Dionysii. a fost mai degrabă o disciplinare precaută a orgiei extra muros. în legi sau în ConstituŃie..accepŃiunea gravă pe care o cunoaştem? Cum devine Corul de satyri (care persistă ca prezenŃă în ritualistica greacă) cor moral. şi o cenzurare a energiilor populare dispersive prin recunoaştere oficială. pe care şi luminatul Peisistratos îl cunoştea cu certitudine: pentru a cenzura un delir popular.

) duce spre ilimitare. determinante Finalitatea tragicului e moartea. bâkhoi) Tragedia se menŃine într-un spaŃiu antropomorfizant strict delimitat SpaŃiul freneziei dionisiace e a-moral: coerciŃiile sociale.) dezantropomorfizează______ Mama (consecinŃă a ekstasis) are un rol benefic: uneşte vremelnic individul cu divinitatea Prin ekstasis adeptul dionisiac se atemporalizează. rupe legăturile cu contingenŃa Tragedie Măsura tragică (aflată dincoace de hybris) instituie foarte ferm o limită fiinŃei Grupul eliberează individul (bachante.Dionisiac Sintaxa dionisiacă (ekstasis. criza tragică e doar amânarea acesteia. individul tragic e solitar. nu poate afla protecŃie la nivelul grupului Tragicul evoluează în perimetrul unei moralităŃi stricte. îndeamnă fiinŃa la dezmărginire_______ Grotescul. drumul fiinŃei spre ropria-i destrucŃie____________ Omul tragic e închis într-un timp ireversibil. Pan etc. pre-morale ale adeptului Finalitatea dionisiacului e viaŃa în întreaga ei plenitudine Mania (nesăbuinŃa derivată din exces) e echivalentă cu greşeala. închis în existenŃă (s-a vorbit în acest sens de „existenŃialismul" dintotdeauna al tragediei)____________________ Grupul (reprezentat de Cor) acŃionează ca instanŃă punitivă. grupul eliberează forŃele adânci. neexistând posibilitatea ieşirii din ecuaŃia 148 . frenezia dionisiacului (ca şi morfologia cortegiului care participă la rit: sileni. politice dispar. enthousiasmos etc. satyri. vina (harmata): aici începe criza tragică.

p.) şi.n. două nume des pomenite şi de către autorii antici: Arion din Metina (sf. decretează că între Thespis şi primul tragic. situat „tocmai în piaŃa sicyonienilor".„a înapoiat lui Dionysos corurile. Confuzia e deplină: tot Suda precizează că Arion „a inventat «tropos»-ul.n. sec. op.sub incidenŃa unei reforme religioase cu iz politic discriminatoriu. cit. Epigene din Syciona e foarte important pentru ecuaŃia finală privind evoluŃia genului tragic: după Herodot (Istorii.. II. op.. cartea a V-a. pentru a discuta conversia fondului originar al jocurilor tragice sprinŃare. PropoziŃia finală a fragmentului e sibilinică. de altfel . LXVII25).)." Eroul cade . op. Epigene din Sicyona. cit. iar cealaltă parte a jertfei a dăruit-o lui Melanippos..ca şi Homer. cit. Thespis fiind vestit doar pentru introducerea ei în cetateastat a Atticii. pp. care era „regele sicyonienilor". regulat. 69 25 Herodot. două lucruri: intercalarea satyrilor în reprezentaŃiile ditirambice şi disciplinarea improvizaŃiilor. prin impunerea unui registru vocal sacadat.e. adică «modul» sau «cântul» tragic"24. Cleisthenes aduce în prytaneu vestigiile eroului teban Melanippos. sensul ei nefiind soluŃionat nici până azi: Cleisthenes -consemnează Herodot . s-ar intercala alte 14 nume. luat ca referinŃă de majoritatea specialiştilor. în general. sec. „Sicyonienii îi aduceau [. operate de către Cleisthenes: neputându-l elimina pe Adrastos. printre alte ritualuri. 54-55 149 . X e. pp.. puŃin mai târziu. sicyonienii venerau un „sanctuar al eroului Adrastos. 66-74 24 Apud Rachet. Lui Arion i se atribuie. consecinŃa lezează orgoliul Atenei. sărbătoreau prin dansuri tragice pătimirile lui. fiul lui Talaos"." Nota presupune că sărbătorile în cinstea lui Adrastes conŃineau o 23 Guy Rachet. fiindcă afirmă că tragedia s-ar fi născut în altă parte (Corint).] cinstiri lui Adrastos şi. dublând cultul focalizat al lui Adrastos cu inserŃii de rit dionisiac.Guy Rachet reŃine23.. Epigene din Sicyona. Lexiconul bizantin Suda (sf. voi. VII î.

în ziua morŃilor. dar discutabilă sub aspectul direcŃionării. celebrată fiind în cinstea lui Adrastes. Pentru Volkelt. prin ea însăşi. eliberat de cercul protector. reenergetizant. bazate pe alternanŃa dintre apolinic şi dionisiac. e de presupus că ele se desfăşurau într-un grafic de regularitate. tragic: Tragicul ne face să simŃim cât de puŃin sunt în măsură condiŃiile existenŃei să lase ca extraordinarul să ajungă la izbândă şi putere. dacă serbările în cinstea lui Adrastes impuneau jertfe (atribuite ulterior abuziv lui Melanippos). cum sugerează şi Aristotel. de obicei an de an. o vină. în acest caz. cât de teribil de greu îi este extraordinarului să se afirme în primejdiosul vălmăşag al vieŃii. propune o structură conformă gândirii sale. Nietzsche. la desăvârşire morală şi fericire deosebită. iar „măreŃia omului suficientă prin ea însăşi pentru a declanşa mecanismul destructiv. Vom reveni asupra acestor încrengături după analiza piesei care lipseşte din puzzle-\\A de care tocmai ne ocupăm: concepŃia lui Nietzsche despre originea tragediei. esenŃa tragicului ar consta în asumarea limitei de către un individ solitar. nici o legătură cu dionisiacul.reprezentaŃie de coruri (jocul de patimi) şi jertfe. individualizarea este. 150 . în Naşterea tragediei din spiritul muzicii. corurile fiind deturnate de la sensul lor iniŃial înspre cultul eroic (fiindcă e dificil de presupus. ceea ce duce la concluzia că sicyonienii atribuiau ofrandelor un caracter ritualic. fie că dionisiacul a jucat aici rolul de matrice. Majoritatea teoriilor despre morfologia tragicului relevă procesul de individualizare prezent în ecuaŃia desprinderii actantului de cor: prin urmare. Pe de altă parte. că ele aveau iniŃial un caracter de lamentaŃie thanatică). aglutinant al grupului. mortul întâmplându-se să fie şi regele întemeietor al cetăŃii. resurecŃionar. „Restituirea" corurilor către Dionysos lasă de înŃeles două variante: fie că „drama tragică" nu avea.

satiri.scrie Nietzsche despre actanŃii ritului dionisiac ... p... într-o primă instanŃă. dialog între generaŃii.trebuie legat. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek... o viziune a masei dionisiace. desprinderea unui singur actant de cor. 211 151 . Nietzsche sugerează însă (într-o perspectivă solitară. de la norma colectivă la măreŃia individuală... la el.. Satyrul . în acest context.spune Nietzsche .[. p.este. grecul părăsea lumea „viselor" apolinice care-i făceau suportabilă existenŃa. de primordialitate. ritualic). apoi apariŃia unui al doilea şi a unui al treilea. Bucureşti. cele mai puternice. ei . Dialog între civilizaŃii. Editura Meridiane.. omul grec regresa într-o zonă străveche. 175 27 Friedrich Nietzsche: Naşterea tragediei. expresia emoŃiilor sale cele mai înalte şi . în voi.se metamorfozează. 211 29 Ibid. poietică a universului. unde reprezentarea marchează. păşind în marele teritoriu reenergetizant al primordialităŃii: „."29 Prin intermediul tragediilor (vizionate în colectiv. trebuie să 26 Volkelt. op.: De la Apollo la Faust.. Antologie. de marea voinŃă cosmică plăsmuitoare de dinainte de diferenŃiere (ecourile din Schopenhauer sunt evidente): „. în resorbŃia individului în forŃa magmatică. dar foarte personală) că ecuaŃia trebuie întoarsă: forŃa tragicului constă. p.."28 în consecinŃă. încât au impresia că au redevenit genii ale naturii.]. 210 28 Ibid. de mari mase de oameni."26 Reiese şi din acest citat că direcŃia tragicului o reprezintă trecerea de la grup la individ."27 „Corul satirilor . confirmată şi de istoria tragediei. p.. 1978. Este perspectiva aproape paradigmatică în analiza tragicului. în primul rând... de energii formative:. prin intermediul tragicului vizionat pe scenă.. satirul era imaginea primordială a omului. după cum lumea scenei este o viziune a acestui cor. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. cit. baza tragicului o formează destinul pesimist al măreŃiei umane.scrie în continuare Nietzsche .

p. care se dezlănŃuie iarăşi şi iarăşi într-o lume de imagini apolinice. (ConcepŃia va fi reactualizată. evoluând pe o linie ce preia elemente din cultul eroic: „Ea este un conflict eroic făcut să se desfăşoare într-un mediu încărcat de religiozitate. în jurul altarelor de sacrificiu încă fumegânde"31.."30 Dacă lucrurile stau aşa..asociază tragedia cultelor chtoniene. Wiesbaden. op. p. al vinei. acompaniat de flautist. cit.o chestiune de superioritate metafizică electivă: mulŃi oameni trăiesc . de lamentările rituale legate de cultul 30 Ibid.sugerează măreŃ Nietzsche . H.. Evanthius. 279 33 Ibid. „niciodată vreun subiect tragic nu a fost ales în afara ciclului mitic şi legendar (adică eroic) "33. scrie Rachet. p. în structura ei.ca un cor dionisiac.. 1911) susŃine că „tragedia a fost influenŃată. p. tragicul e . katharsis etc. acum. îl distruge: angrenajul greşelii.precizează Nietzsche . afirmă că „tragedia a fost la început un simplu poem cântat de Cor. M. de către Cocteau.. P.considerăm tragedia greacă . 1911 (apud Rachet. 1962) consideră că „tragedia provine din ditiramb". 213 31 Apud Rachet. Majoritatea exegeŃilor precizează savantul francez . op.) Prin urmare. 38 32 Ibid.şi mor -fără să fie atinşi de marele magnet al forŃei plăsmuitoare universale. 44 34 în: Neue Jahrbuch fur Klassisches Wissenschaft. Patzer (Die Anfdnge der Griechischen Tragodie. p. 279) 152 ."32 întradevăr. ci mecanismul cosmic care-l absoarbe. în De Tragoedia et Comoedia. Să revenim. trebuie reconsiderată relaŃia dintre mecanismul tragic şi individ: tragic nu e individul. însă se dezvoltă paralel cu acesta. la sinteza lui Guy Rachet. bucuria de a nu greşi. suferinŃa tragică. în teatrul european. Nilsson (Der Ursprung der Tragodie34. cit.

victima trebuie să fie „străină" de grup (Oedip. protagonistul atâtor tragedii. şi. atât de des menŃionat de către Aristotel. în vreme ce Fernand Robert36 atrage atenŃia asupra aspectului lustral al tragediei. ideea 35 Rachet. trebuie admis că mimesisvl. op. prin care majoritatea sancŃionează minoritatea. de genul Ńapului ispăşitor (phârmakos). Nici un grec nu se identifica cu eroul de pe scenă. cit. şi în dithyrambos. că el presupune o „selecŃie victimală relativă"39. în prealabil. în al doilea. originea tragediei trebuie „căutată îndeosebi în riturile catartice şi în sacrificiul ritual al Ńapului ispăşitor. op. al greşelii). 1963. în jocurile cu temă de patimi din complexele resurecŃionare. a avut. în: Vile Congres de VAssociation G. p. 279) 37 Rachet. 305-307 (apud Rachet. Prin aceasta. corespunde perfect paradigmei). cit. marcând separarea comunităŃii de spectacolul care i se prezenta. 1982 39 Ibid. ca formă de manifestare a cântului tragic. studiat şi de către Rene Girard38. 1964. daimonice. Paris. ecuaŃia. că mecanismul de purificare se desfăşoară în contextul unei acumulări interne de tensiune la nivelul grupului (teza din ViolenŃa şi sacrull). op. 30 153 . p.morŃilor şi al eroilor"35. p. p.. un conŃinut ritualic."37 însumând. pp. Aix-en-Provence. care atrage atenŃia asupra a două aspecte privind mecanismul psihologic al fenomenului: în primul rând. la origini. Paris. ar avea următoarea desfăşurare: formele incipiente ale tragediei de mai târziu apar în riturile funerare chtoniene. reconstituită. Belles-Lettres. 43 38 Rene Girard: Le Bouc Emissaire.. cit. spectacolul expulzării răului acŃionând benefic asupra grupului. Din acest punct de vedere.. exspaŃializată simbolic printr-un brâu de culpabilizare (rolul vinei. sau trebuie. focalizat ulterior în conceptul de katharsis: după el. Li se adaugă riturile cathartice colective de expiere şi purificare. Bernard Grasset. Bnde. 41 36 Fernand Robert: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie.

de simulacru fiind intrinsecă jocului tragic. cit.. but the scheme of the hero cult was applied to minor deities... prin care se aduceau ofrande celor morŃi. 532 41 Pierre Chantraine: Le divin et Ies dieux diez Homere. 63-67 42 Ibid. Vandoeuvres. Nilsson40 a fost acela care a atras atenŃia asupra faptului că simulacrul a fost un factor constitutiv al cultelor eroice: cultul ignic. cit. jocul cu temă de patimi 40 Martin P. la început... pp. pp. savantul francez remarcă aspectul paradoxal că prin trecerea de la daimon la theos (schema îndeobşte admisă a constituirii piramidei uranice. daemons and also to local and dispossessed gods.. p. cum le numeşte Nilsson43. chtoniene. 1954.. în afara acestui orgoliu. garanŃia unei ordini. Geneve. De aici rezultă imensa putere de atracŃie a cultelor eroice. prin ei înşişi. e dificil să te bazezi pe ei. care în realitate nu exista. Martin P. cum aglutinant era şi cultul lui Dionysos. se pare că. p. Simulacrul intra. trăind ca şi cum zeii ar fi. în miezul profund al comportamentului religios elin: prin coerciŃiile consensuale pe care le exercitau. „cumulative". astfel. în: La notion du divin depuis Homere jusqu'a Platon. Reputatul Pierre Chantraine41 a extins ideea simulacrului asupra întregii religiozităŃi eline: făcând o distincŃie între theos (forŃa divină personalizată. repeta doar ceremonialul originar de înmormântare. who were not found worthy to rank with the real 154 . Revenind la demonstraŃia lui Guy Rachet. 536-537: /The hero cult/". poleis au întărit fenomenul. grecii au schimbat ordinea aglutinantă a daimonicului din straturile străvechi cu dezordinea relativă a religiozităŃii de mai târziu. originates in the cult of the dead. ed. ed. Prin urmare. antropomorfizată) şi daimon ("termen propriu menit să desemneze o putere a cărei personalitate e rău definită"42). Zeii uranici sunt consecvenŃi exclusiv în afirmarea inferiorităŃii omului în raport cu zeul. poliade). Nilsson: The Minoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion.. 51 43 Nilsson: The Minoan-Mycenaean. grecii au făcut din Dike (respectul faŃă de zei) un substitut al religiozităŃii ca atare.

pentru a se încarna în personajul eroic pe care îl reprezenta. funcŃia fiind mai importantă decât persoana (teza lui Harrison)."44 Prin această suprapunere se detectează cu claritate dualismul structural al tragediei: condamnată." avea . până la viitoarea-i „sosire". i s-a conferit identitate.să interfereze cu dionisiacul în secvenŃa apodemică. purificator. adică pentru el însuşi. vremelnică. 78 155 . chiar la o sufocare prematură. suprapunerea însemnând totodată şi diseminare: daimonul impersonal iniŃial a primit nume. despărŃirea de el era. prin tema lamentaŃiilor (threnoi) la stereotipizare şi. îl uneşte. „.. extatică. nu frenezia fericită. registrul thanatic interferând. universului. Se pare deci că Thespis a închipuit o mască pentru actor. op. reprezentările de pe vase ne arată clar . aici. ea sa „salvat" prin asimilarea 44 Rachet.că în secolele VII şi VI personajele din cor şi exarhul nu erau mascaŃi. al expulzării cuiva. prilejuită de epifanie.după părerea mea . colectivismul corului domina în mod firesc structura: moartea redă individul lumii.ca şi ritualul lustral al phârmakosulvi. şi structura de mentalitate care l-a eroizat ulterior pe Iisus: până şi măgarul. şi ale cărui «patimi» le juca.. cum spunea Nietzsche.scrie Rachet . aceasta a presupus introducerea măştii: prin mască. exarhul putea lua identitatea eroului cu care dorea să se identifice.sensul despărŃirii de cineva. Apodemia investea zeul cu puterea magică. de altfel. pentru a fi recunoscut de către spectatori.. In stratul originar al jocului tragic. nu epidemică a acestui cult: la origine. Formal. A ajuns . invocat de Fernand Robert . deci. daimonică a resurecŃiei. cu marea forŃă a primordialului. eventual. p. lamentaŃia însoŃea despărŃirea dureroasă de zeu. pe care intră eroul martir al creştinismului în Cetate. acest joc funerar a interferat cu coregrafia cultului eroic. a fost identificat în străvechile rituri daimonic-resurecŃionare. Este.gods. cu cel cathartic. Ulterior demonstrează Guy Rachet -. cit.

Stagiritul pune sub semnul îndoielii desăvârşirea de sine a aceleaşi tragedii: „Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şi-a dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracterele-i proprii. Pe de altă parte. cu toate acestea.) a absorbit o variabilă: epicul eroic. cit. . între structura stereotipă a tragicului şi coeficientul de variabile pe care reprezentările îl incumbă. după transformări succesive."46 Putem găsi şi o explicaŃie a acestei neconcordanŃe. „găsindu-şi firea adevărată. datorată. Pe de altă parte. suferinŃă genetică neîmpărtăşită. întrupate în reprezentaŃii. p. Sub aspect reprezentaŃional. După ştiinŃa mea.aceasta-i altă întrebare. trupa itinerantă de satyri-Ńapi (trăgos) îşi aducea obolul regiunii unde îşi prezenta piesa prin adaptarea măştii. Ulterior (în reprezentările clasice. structura jocului tragic (care a rămas în esenŃă neschimbată: om excepŃional + greşeală + vină + predestinare + moarte + miasmă etc. 58 46 Ibid. ed. după părerea mea. Astfel. histrionismul iniŃial a fost cenzurat. a încetat să se mai transforme"45. coabitarea prezenta avantajul de a se mula pe exigenŃe diverse: într-un prim stadiu.fie judecată în sine. 45 Aristotel: Poetica. scoŃând în evidenŃă faptul că primul citat se referă la „firea" tragediei. deja citată. p. a lui Aristotel pe „transformările" neîncetate pe care le-a înregistrat tragedia. fie prin prisma reprezentărilor în teatru. iar al doilea la manifestările concrete ale acesteia. ateniene). menite să semene cât mai mult cu eroii locului. se menŃionează mai puŃin că în cartea a IV-a a Poeticii există o subtilă contradicŃie. cu numai un paragraf mai înainte. Aristotel precizează că. de către comedie. . insistenŃa.. în Poetica.. Spre finalul cărŃii. DisjuncŃia corespunde ecuaŃiei duale pe care am stabilito mai sus. Aşa se explică. explicaŃia e neîndestulătoare.inepuizabilului material epic al ciclului eroic. 57 156 . probabil. ajungându-se la versiunile pe care le cunoaştem. caracterului acroamatic al lucrării. tragedia.

până acum. Newar a ucis relatează mitul -. V. op.relevă Maertens48 . pp. făcând-o suportabilă pentru cei care o priveau. cu forŃă daimonică . fapt care-i conferea o putere destructivă înfricoşătoare. într-o structură eminamente psihopompă. 48 Ibid. Antropologia măştii a fost extensiv studiată de către Jean-Thierry Maertens în primul volum din Ritanalyses47. In Tibet. n-a reuşit să ofere o desluşire inatacabilă a tensiunii existente între cele două propoziŃii. p. ale travestirii. de fapt. care a preluat o parte din puterea divină excedentară a regelui-erou49. reprezentând. 256 49 Apud Maertens. până în momentul în care oamenii s-au gândit să confecŃioneze un stâlp. în general. însă. uneori fără voia sa. Masca avea. Maertens. 1987. pentru a-şi ascunde adevărata faŃă.punea o mască. Editions Jerome Million. în acest caz. p. Mai interesantă este povestea eroului-rege Newar din India.. 24l-324. despre care se povesteşte că purta masca lui Vishnu.  chacun son Janus.nimeni. fiinŃa sosită din moarte -una înzestrată. cu o concepŃie sintetică prea înrobită. care e a lumii de dincolo. demonstrează că obrăzarul era foarte frecvent folosit în complexele resurecŃionare.Anul Nou era venerat sub forma măştii Pehar. Xoanon-xA să aibă şi el o asemenea semnificaŃie originară. încât ea nu putea fi privită fără riscul unei destructii iminente. şi eufemiza substanŃa thanatică. care ne indică faptul că ne aflăm în faŃa unei somităŃi europene a domeniului: Masaue et miroir (1979) şi Dans la peau des autres (acelaşi an). în consecinŃă. Sunt texte fundamentale despre bazele antropologice ale alterităŃii. o continuare a altor două lucrări. deşi nu citează masca din procesiunea tragică. (Ethno-analyse des figurations du visage). cap. două funcŃii: întrupa fiinŃa trecută în moarte.. între timp uitată? 47 Jean-Thierry Maertens: Ritanalyses 1. de psihanaliză. Moartea era atât de teribilă. de pildă . 255 157 . cit.

de altminteri. mască şi marionete în cultul thanatic al Egiptului Antic. Bucureşti. 4. 50 51 Ibid. Intermediarul (ca în cazul tragediei) e simulacrul: „Rolul măştii ancestrale e tocmai acela de a-i convinge pe muritori că moartea nu e moarte adevărată. Sullivan (în româneşte de Sorin Antohi) . Călătorii în alte lumi în Egiptul Antic. unde se spune că după ieşirea din locuinŃa subterană a zeului. relaŃia dintre mască şi eidolon. 77-85) 158 .. ne dăm totodată seama că drumul grec până la masca tragică a fost lung şi anevoios: măştile originare ale credinŃelor eline sunt Baubo. Egiptul a fost. p.Tot resurecŃionar-funerare erau . Editura Nemira. Un vestigiu elin al acestei concepŃii îl găsim. în Călătorii în lumea de dincolo52. pp. sarcină ce nu intră. în miturile despre Trophonios. pp. 1994 (v. cap. Ar trebui cercetată. 276-277 Ibid. despre care se povesteşte că a făcut-o să râdă pe marea zeiŃă în jalea ei prilejuită de răpirea Persephonei. Marionete. relaŃia dintre moarte.precizează Maertens50 . gravă. ei având posibilitatea de a se bucura de ea luându-i locul. o mare cultură a obrăzarelor. Cuvânt înainte de Lawrence E. prezente în diferite culturi. în continuarea acestei linii exegetice.. Traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu."51 Parcurgând volumul lui Maertens. cea cernită.şi măştile ancestrale. iniŃiatul rămâne pentru totdeauna cu o singură fizionomie. măştile fastuoase ale faraonilor demonstrând că ele erau resimŃite ca făcând parte din recuzita morŃii. teatre şi zei. nemaiputând să mai râdă. şi celebra mască genitală a Gorgonei din complexul lui Perseus. însă. 277 52 Ioan Petru Culianu: Călătorii în lumea de dincolo. Ioan Petru Culianu a relevat. masca falică din riturile lui Demeter. prin intermediul morŃii. după toate probabilităŃile. PrefaŃă şi note de Andrei Oişteanu. în economia acestei lucrări. Ele permiteau schimbul benefic de sânge dintre generaŃii.

Burkert nu trebuie uitată. îl integrează. Histoire du culte de Bacchus. A Study ofthe Orphic Movement. conform căreia o societate indoeuropeană generează. W. în general . v. inevitabil. deja citată.şi a teoriilor despre sacrificiu. în vreme ce prin antistructuri ea se eliberează de excesul de sacralitate acumulat prin intermediul primului tip de rit. în afară de titlurile deja menŃionate. Methuen Co. University of California Press. desigur. 1935.celebra Homo Necans a lui W. Ceea ce ne va interesa aici e sintaxa binară a ritului. Bollingen Series LXV-2. Orpheus and Greek Religion. cel integrativ.RITUL DIONISIAC [Pentru bibliografia orientativă a temei. supra. 1979. Ritul dionisiac . nu numai la nivel cosmogonic. Henri Jeanmaire. Lewis Richard Farnell. dedicat Cosmogoniilor): cum ştim deja. cu atât mai mult cu cât în fragmentul preluat din De la Herakles la Eulenspiegel. Kerenyi.Los Angeles . Berkeley . Dionysos. ar trebui să fie repetate. at the Clarendon Press. în cap. comunitatea asimilează sacrul. C. C. London. simultan. Dionysos. Guthrie. The Cults of the Greek States. I-V. Eroicul numeroase elemente de morfologie şi sintaxă au fost deja sugerate. în rândurile care urmează. structuri şi antistructuri prin comportamentul său cotidian: prin intermediul structurilor.iniŃiere şi sacrificiu totodată -corespunde perfect acestei sinteze binare: el este. Paris. Walter Burkert. orfismul şi dionisiacul interferează. 1976. Archetypal Image of Indestructible Life. în coregrafia 159 . motiv pentru care unele titluri. Ltd. Oxford. Payot. Aşadar. Translated from German by Ralph Manheim. 1896-l909.] Nu ne propunem. în ambianŃa intelectuală a acestei ultime lucrări . 1951. Princeton University Press. voi evita să repet titlurile pe care le-am dat deja în cazul orfismului (v. K. Structure ană History in Greek Mythology and Ritual.London. care corespunde demonstraŃiei lui Victor Turner. să reluăm întreaga problematică a ritului dionisiac.

ambele rituri de care ne ocupăm: cel de iniŃiere şi cel de sacrificiu. The Costume of the Actors in 160 . la sfârşitul ritului. implicit. sub efectul „nebuniei" ritualice (mania). al consecinŃelor acesteia (ekstasis. aceasta se realizează prin anularea.şi în viaŃa de fiecare zi -după ex-teritorializarea şi extemporalizarea pe care a prilejuit-o mitul. ekstasis). în ambele. viitorii participanŃi la rit regresează simbolic într-un stadiu pre-civilizatoriu. de reagregare. de expulzare. şi victimei sacrificiale). una integrativă şi o alta opusă. Concret. enthousiasmos) o slujnică se poartă ireverenŃios. sacrificantul este „consacrat". Beare. altfel spus. prin intermediul căruia se reglementa imunitatea ritualică a râsului. ceea ce înseamnă izolarea de comunitate. ceea ce înseamnă. şi situarea participanŃilor într-un perimetru de imunitate ritualică. aşa cum s-ar întâmpla dacă lipsa de cuviinŃă s-ar petrece în viaŃa de zi cu zi. se trezesc din transa iraŃională prilejuită de participarea la rit (mania. a identităŃilor sociale şi politice de ierarhizare sau departajare: dacă. oratorice sau comportamentale care. aici. în condiŃii „normale" de viaŃă ar fi sever sancŃionate. un rit cu dublă deschidere. ceea ce se întâmplă. exteritorializarea şi ex-temporalizarea se petrec prin intermediul exuberanŃei epidemice: în momentul epifaniei zeului. (Cf. că ei se întorc în comunitate . participarea presupune exteritorializarea (neofiŃii sunt duşi în afara comunităŃii. Coregrafic. îmbrăcând piei de Ńap şi vrejuri vegetale. unui improvizator i se îngăduiau licenŃe vestimentare. care corespund unei rezultante finale a neutralităŃii sacrale: la „plecarea" lui Dionysos (ocultare). pe timpul ritului. unde socialul şi politicul impun riguroase limite de comportament. urmată. W. Ceva similar s-a întâmplat în cetatea greacă cu edictul parhesiei.completă. în cazul ritului dionisiac. comediei şi a comportamentului histrionic spectacular: aflat sub incidenŃa parhesiei. regăsim. ceea ce înseamnă. ea nu va putea fi pedepsită. participanŃii „revin" la realitate. de fapt.

capitolul şi pagina din ediŃia românească. 1942. 53 Pentru toate citatele din această lucrare am folosit ediŃia bilingvă Germania lui Tacit. într-un moment de surescitare iraŃională. cetatea îşi redobândeşte echilibrul. Pentru a nu îngreuna inutil lectura cu o escaladă de trimiteri la sfârşitul textului. în Germania. pp. nr. XI. atribuit de către Tacit.Aristophanic Comedy. 2001. SpiŃa nobilă a Semnonilor şi vechimea neamului lor spune Tacit . 64-75. O IMAGINE DIN TACIT* Vom încheia cartea de faŃă încercând să desluşim substratul ritualic al unei imagini nord-europene. fiind reluat în Transylvanian Review.şi ea -sintaxa sacrificiului şi a iniŃierii: este vorba despre un obicei religios. profesor la Universitatea din Cluj-Sibiu [Sibiu]. 2002. Naum. New Series.„e întărită de religie: în zilele hotărâte. la fiecare citat vom preciza. 1954. apendice critic de Teodor A. 1/2. text. -Apr. 3. într-o traducere în limba engleză pe care i-o datorez lui Bogdan Aldea. în paranteză. Semnonilor. Agave. In acest fel. 4. până la o „nouă venire". prin „expulzarea" excedentului sacral. Cluj. la sfârşitul acŃiunii. structura fiind foarte bine pusă în evidenŃă de către deja menŃionata piesă a lui Euripide. 161 . prin intermediul căreia comunitatea se despărŃea de zeu: îl expulza. Introducere. The Classical Quarterly. „cei mai vechi şi mai de viŃă dintre Suebi"53. solii trimise de toate popoarele de-acelaşi sânge s-adună într-o pădure sfinŃită prin semnele cereşti ispitite de la * Eseul a apărut iniŃial în Caietele Echinox. Voi. No. comentar. participanŃii jeleau. cetatea Theba se pregăteşte efectiv de funeralii. Jan. în care. regele Pentheus fiind ucis de către mama sa. voi. Apodemia era un rit simili-funerar. Bacchantele.) Ritului exuberant de întâmpinare a zeului din sărbătorile dionisiace (epidemia) îi corespunde apodemia din coregrafia finală a ritului. voi. care combină . traducere. 2.

Dimpotrivă. şi semnificaŃia generală a lanŃului în contextul de faŃă. nici să se scoale singur: el iese din pădure rostogolindu-se pe pământ. la „energie divină". împlinesc rânduielile îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare. în meandrele demonstraŃiei noastre. unde autorul latin precizează foarte limpede că pădurea sfântă este. la germani. intrând înlănŃuiŃi în pădurea sacră." (XXXIX. fiindcă. deci o antropomorfizare.strămoşi şi printr-o cucernicie străveche şi. trebuie să ne gândim mai degrabă la „sacralitate".) Eseul nostru îşi propune să sugereze motivul de ordin ritualic pentru care Semnonii intră în pădure legaŃi cu lanŃuri. care ne va călăuzi. interpretare confirmată şi de către un pasaj anterior. Prima dintre ele vizează accepŃiunea „Dumnezeirii" şi a veneraŃiei acesteia. nu-i voie nici să-l ridice alŃii. se cuvine să precizăm însă câteva consideraŃii legate de pasajele tocmai citate. înŃelegem că această pătrundere se poate solda şi cu un eşec." (ibid. ca un supus care mărturiseşte puterea Dumnezeirii. înainte de a purcede la drum. şi să lămurim o dilemă de ordin general. aniconic: „Germanii cred că nici a-i închide pe zei între pereŃi. ucigând un om în numele obştii. destul de imprecis. dintr-un pasaj citat mai sus. ei le închină dumbrăvi şi păduri şi pun nume de zei acelei taine pe care o văd 162 . sălaşul unei religiozităŃi de tip stihial. Tacit foloseşte „numinosul" pentru a defini divinitatea în textul latin.) Din pasajul imediat următor. nici a-i plăsmui în chip de om nu se potriveşte cu măreŃia Celor de sus. 73) Fragmentul care interesează demersul nostru e acela care urmează: „Ei îşi arată evlavia pentru această pădure sfântă şi altfel: nime nu intră-n ea decât numai legat cu lanŃuri. unii participanŃi cad şi nu mai pot continua drumul. părăsirea pădurii de către ei fiind supusă unor restricŃii ritualice precise: „Dacă pică jos. fiindcă traducerea în limba română ar putea sugera analogii cu Dumnezeul Noului Testament şi al creştinismului." (ibid. termen care exclude orice sugestie de antropomorfizare.

VlăduŃescu. ea fiind Ńinută la „mare cinste". cât se poate de legitimă în contextul unei credinŃe care privilegiază ezoterismul „ascuns". detaliu clar precizat în cap. Bucureşti. 255-256 163 . fie punându-i zeului un şarpe în cale.). sau că „o parte din Suebi înjunghie şi Isidei" (VTII.numai în evlavia lor. Nici Tacit nu face distincŃiile necesare. cel mai cunoscut din mitologie. 35) două: Veleda şi Albruna. fie prin şiretlic. în detrimentul practicilor exoterice. zeiŃă al cărei „semn" e „înfăŃişat în chip de corabie liburnică". fiindcă Isis. ceea ce trimite în mod firesc la o religie de tip ezoteric. PostfaŃă de Ghe. 54 DicŃionar de mitologie generală. Aniconismul se complică parŃial atunci când Tacit precizează că germanii „la războiu duc nişte chipuri şi semne pe care le scot din pădurile sfinte" (VII. cum precizează Victor Kernbach54. Abia aici apare dificultatea metodologică majoră a demersului nostru hermeneutic. dacă ne gândim numai la complexul Isis-Osiris-Horus. 33). 36-37) „Taina" „pe care o văd" este. Ca o consecinŃă. la „taină". scopul stratagemelor fiind acela de a dobândi supremaŃia magică asupra universului. Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică. este zeiŃa care face tranziŃia de la evidenŃă la „secretum". pe care o venerează Suebii." (IX. dintre care Tacit menŃionează (VIII. ceea ce arată „că-i venit de peste mare. 35). în latină. dificultate pe care o numeam mai sus „dilemă de ordin general". pp. 1989. „fără linguşire şi nici cu gândul de a [o] face zeiŃă" (ibid. sugestia fiind că aceasta din urmă este mai reprezentativă decât cea dintâi. Vin (35). Albruna nu este zeiŃă. „socotită zeiŃă la foarte mulŃi dintr-înşii". 35).). prezenŃa ei fiind. Isis. „secretum". Referirea la Isis poate părea inexplicabilă în desişul unei sălbatice păduri suebe." (IX. ale cărei mesaje ascunse sunt mijlocite prin intermediul unor femei cu înzestrări profetice. nu exoteric. Mitologia germană clasică. pe care o avem aici. „pe vremea fericitului Vespasian" (ibid. este zeiŃa despre care se spune că a aflat numele secret al marelui zeu Ra. aşadar.

pentru a ajunge la o esenŃă „tainică". pe stoicul Posidonius din Apamea (125-40). „secretă". unde tratează despre germani. fiindcă nu le consideră 164 . Nici stihialitatea aniconică. facilitată de eterogenitatea popoarelor al căror obicei îl descrie şi. de mai multe ori. pe parcursul lucrării. ne putem pune întrebarea: care e religia germanică de care vorbeşte Tacit? Nu cumva se află el în posesia unei confuzii de tipologie. de mixajele adesea imprevizibile ale substratului lor ritualic? Răspunsul la aceste întrebări e foarte dificil de dat. pe care autorul Germaniei nu le menŃionează. Caesar oferă informaŃii esenŃiale despre cultul druidic.. dimpotrivă: Oddhin. Cu toate acestea. întâi. estompată apoi. Mansuelli55 e de părere că „pentru romani. 25) prin graniŃe fluviale naturale. Tacit îşi începe relatarea precizând că „toată Ńara Germaniei se desparte de Galii. 59). Toate acestea fiind stabilite. Thor sau Balder au caracteristici formale precise. a cărui carte a IH-a. deosebirile dintre gali şi germani nu erau deloc vizibile". nu menŃionează dualismul ritualic prilejuit de ezoterism: obligaŃia cuiva de a trece de „învelişul fenomenal" al persoanei „profane". Yggdrasil. 57). Vili. recognoscibile de către toŃi. non-reprezentaŃională nu este specifică acestei religii. mai ales. Tacit nu intră pe un teren nedesŃelenit. 13-l8). Marele Caesar e numit de către Tacit „summus auctorum" (XXVni. nu e nici el ezoteric. de ReŃi şi de Pannoni" (I. legată de Caesar şi de lucrarea acestuia. fiind citat cu prilejul dezbaterii schimbului de populaŃii ce s-a petrecut între germanii cei viguroşi şi Gallii „cei moleşiŃi" (ibid.aşa cum o avem în Edda. frasinul cosmic care susŃine lumea. ExegeŃi foarte serioşi îi citează. Guido A. ca precursori. pe Strabon şi pe Sallustius. Această distincŃie are şi o rădăcină culturală precisă. Călcând în Germania. din Istorii. De Bello Gallico. Ve. în De Bello Gallico (cartea a Vi-a. însuşiri fizice bine definite. motivele putând fi cel puŃin două. cu excepŃia relativă a runelor pe care le deŃine Oddhin. cum sunt Rinul şi Dunărea. s-a pierdut. cum nu sunt ezoterice nici faptele legate de existenŃa sa. semn că el operează o distincŃie etnică evidentă între gali şi germani. ca gaj al armoniei magice şi al puterii ordonatoare a tuturor lucrurilor.

îndată ce s-au făcut mari. de altfel. pe teren. în concepŃia sa. că el opera aceeaşi distincŃie şi în cazul credinŃei religioase a germanilor. majoritatea cultelor descrise în Germania fiind de provenienŃă celtică. la Chatti a ajuns un obicei primit de toŃi. pe care senatul l-a pus sub poprire. Traducere de Alexandra Slavu. şi numai de către vreunul mai îndrăzneŃ. în cap. 52 ■ I 56 O asemenea suprapunere apare şi în masiva lucrare colectivă The Celtic World. însumând cele spuse mai sus. a unor graniŃe naturale asigurătoare. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. II. 1978. Cel mai probabil este. mai rar. 56 Rit deloc singular. astfel. să-şi lase păr şi barbă şi să nu-şi lepede chipul acesta. menŃionarea sa în contextul religiozităŃii germanice fiind inadecvată. ce-i drept.esenŃiale pentru obiceiurile religioase pe care le descrie. că Tacit opera o distincŃie etnică netă între Galii şi Germani. 1996 (v. înzestrată cu un mare procent de verosimilitate. demersul nostru se legitimează doar dacă acceptăm această suprapunere. Green. însă) e unul de ordin politic: în perioada scursă între Caesar şi Tacit romanii au interzis druidismul (sub Tiberius). p. XXX. tipic gallic. Astfel. Celts and Germans in the Rhineland) 165 . cum aflăm. Buc. Meridiane. fiindcă e singura în stare să explice coerent structura iniŃiatică a ritului cu lanŃuri descris de către Tacit. Routledge. însă. ahtiată de sânge: „Ceea ce se obişnuieşte şi la alte popoare germanice. Tacit descrie un dualism comportamental la Chatti. subliniată şi prin existenŃa. închinat şi dat ca un fel de zălog 55 CivilizaŃiile Europei vechi. Al doilea motiv (puŃin probabil. justificată: se cuvine să taci despre un obicei fascinant. tot din Germania. anume ca. voi. populaŃie fioroasă. druidismul fiind. Ed. Edited by Miranda J. London and New York. prudenŃa autorului fiind. cap. Nu este la fel de sigur.

însă are un corespondent tulburător în De Bello Gallico.şi un însemn exterior al acestei legări vremelnice: „Cei mai viteji au şio brăŃară de fier (ruşine la neamul acesta!). 1 „ascuns" în coaja vegetală a stejarului. germanul se 1 eliberează prin luptă sau prin acte sacrale. Bucureşti. şi sunt vrednici de patrie şi de părinŃi. „încătuşat" de un inel de fier. I când pământul însuşi se scutură de impuritatea neagră a tinei. „învelit" de frunzele i perene ale verii. la un dualism ritualic de tip iniŃiatic: „ascuns". Războiul civil. socotesc ruşinos faptul ca un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenŃa tatălui său. note şi indice de Janina Vilan Unguru. pe care-o poartă ca pe o cătuşă. în detrimentul celui natural. dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apŃi să poarte armele. decât după ce ucid un duşman: pe prada cruntă de sânge a acestuia ei îşi dezvelesc fruntea şi spun că numai arunci au răscumpărat preŃul naşterii lor. 57 Războiul galic." (63) Există . 63) Dobândirea „vredniciei faŃă de părinŃi" doar prin iniŃiere eroică. Note. din nou. ca şi în obiceiul germanilor de a-şi „dezveli" fruntea după omucidere.consemnează Tacit . studiu I introductiv de Cicerone Poghirc. nu mai apare nicăieri în Germania. îşi eliberează fiinŃa pură odată cu venirea iernii..] în public. Şt. Traducere. ceea ce duce. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]." (18. Pentru 1 facilitarea lecturii. „învelit" de | pilozităŃi înfiorătoare. n. se sugerează 1 în mod limpede că existenŃa cuiva este definită calitativ prin eliberarea de coerciŃiile simbolice respective. 1964. tot aşa cum vâscul. sau în cel I legat de purtarea „ruşinoasă" a unei cătuşe de fier." (XXXI.vitejiei războinice. Editura ŞtiinŃifică. B. până ce se dezleagă ucigând un duşman. 1 166 . 221) 57 în ambele cazuri de parentaj descrise mai sus. ceea ce presupune privilegierea parentajului simbolic. vom recurge la sistemul de trimiteri sugerat la nota 1. nerecunoscut ca atare.n. cultural. unde marele comandant de oşti menŃionează următorul obicei ciudat al gallilor: „în privinŃa celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în faŃa lor [a părinŃilor .

atunci când descrie intrarea înlănŃuită a germanilor în pădure. in: Wiener Beitrăge zur Kulturgeschichte und Linguistik. exclude din start asimilarea acestor culte cu Odhin. pp. Ed. mai precis cu unul dintre numele acestuia. în cazul acesta. Pe de altă parte. „Zeul legatar şi simbolismul nodurilor58) se mărgineşte să-l citeze sumar pe A. Mircea Eliade. Mai precis. tradus drept „zeu al funiei". unul de tip iniŃiatic. aici. Prin definiŃie. Ragnarb'kul. aici. O altă explicaŃie nu întrezărim pe moment. Humanitas. Bucureşti. 1936.spune mai departe Eliade . 549-673 167 . dualist. ci o permanenŃă a puterii. funia fiind legată de puterea magică. pe care Odhin o dobândeşte prin posesia simili-şamanică a runelor. fiindcă sensul escatologiei nu este. „amurgul zeilor" se opune oricărei „purificări sacrale" de tip dualist. pasajul lui Tacit n-a scăpat atenŃiei scrupuloase a exegeŃilor.„din toate aceste rituri se desprinde existenŃa unei atitudini servile a credinciosului. acela de a „elibera" esenŃa „pură" a copacului Yggdrasil din excrescenŃele mundane care l-au „învăluit". care consideră ritul ca „o dovadă de supunere faŃă de divinitatea naŃională".dobândindu-şi autentica esenŃă în albul străveziu. funia nu e un accesoriu vremelnic de care te desprinzi. ceea ce nu înseamnă că discuŃia nu rămâne deschisă. fiindcă . găsite sub coroana falnică a frasinului cosmic Yggdrasil. Haptagud. de eliberare sacrală din chingi corporale vremelnice. care se comportă ca un 58 Traducere de Alexandra Beldescu. debilitate la care zeul nu consimte. Cum e şi firesc. 114-l54 59 Die Religion des Semnonenstammes. „Eliberarea" de aceste „funii" ar scădea puterea cosmică lui Odhin. Toate aceste distincŃii ne duc din nou la convingerea că Tacit are în vedere un rit de substrat celtic. Closs59. în Imagini şi simboluri (cap. pp. nu există nici un indiciu în Edda că sensul existenŃei ar fi. totală a universului. 1994. IV. fiindcă la Odhin semnificaŃia exorcizării ritualice lipseşte. Salzburg-Leipzig. luminos al zăpezii. Sensul iniŃiatic.

Interpretarea pare slabă. Cumont61. op. şi când consideră că el aparŃine cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian. pp."60 F.. în cap. puŃin pe ocolite. participarea la cult „dezlegându-l" pe individ de „cătuşele" (legăturile) existenŃei sale mundane. IV-e. desprinse din zborul aleatoriu al păsărilor. menŃionează similitudinea cu „ceremoniile mithraice de iniŃiere. pe care nu îl găsim la alte popoare: „Un obiceiu numai al acestui popor este să cerce şi presimŃirile şi prevestirile cailor. DivinaŃia cailor este -spune autorul nostru .sclav sau ca un captiv în faŃa stăpânului". Aceşti cai. Tacit vorbeşte de divinaŃia cailor pe care o practică germanii. ale cărei urme estompate le găsim atât în textul lui Tacit. o „eliberare". p. probabil.un obicei tipic german. La o adevărată desluşire putem ajunge. 129 168 . albi şi nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni. cât şi în cel deja citat. fiindcă mai departe Eliade menŃionează că „Closs are probabil dreptate când atribuie ritualul semnonilor influenŃei ilire. indicând. însă. al marelui Caesar. sunt hrăniŃi pe socoteala obştii tot în pădurile şi dumbrăvile acelea. după ce îi înhamă la un car sfânt. 1929 62 M. sugestia lui Closs cum că obiceiul semnonilor de a intra înlănŃuiŃi în pădure trebuie să fi aparŃinut cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian se cuvine a fi cercetată în amănunŃime. fiindcă indică o reconversie ritualică. în paralel cu consultarea sorŃilor făcuŃi din mlădiŃe vegetale şi cu aceea -foarte bine cunoscută romanilor . urmând să scape de ea în momentul desăvârşirii actului ritualic. op. Dacă în acest din urmă caz catharsisul dualist este evident. Eliade. X (37). pornind de mai departe. 130-l31 61 Les religions orientales dans le paganisme romain. preotul şi regele sau mai-marele obştii 60 M. în care mystul avea mâinile legate la spate cu o funie"62. Paris. având centrul în regiunile Sudului.a semnelor augurale cereşti. insuficientă. citat tot de către Eliade. Eliade. cit. o prea rapidă lectură a sursei. cit.

ci al nopŃii: „ToŃi galii afirmă că se trag din Dis Pater. ca noi. aşa pun soroacele. Dualismul religios se reproduce aici printr-un accesoriu de rit. Pe de altă parte. aşa cad la învoială. spre deosebire de alŃi cai. spre deosebire de ceilalŃi. şi unii şi alŃii socotesc că preoŃii sunt servitorii zeilor. Un pas suplimentar pentru înŃelegerea acestui dualism iniŃiatic îl facem citind pasajul din cap. parcă noaptea ar trage ziua după sine. la care cromatica interesează mai puŃin. nu numai la popor. VI. 541) „îl numeşte .." (XI.merg pe lângă ei şi iau aminte la nechezatul şi sforăitul lor. XI (39). dar caii ştiutori ai gândurilor acestora. folosiŃi în treburile zilnice sau la războaie. ci după cel al nopŃilor. ori când e lună nouă. Calendarul lor comunitar este selenar: „Ei s-adună laolaltă (afară numai de nu se întâmplă ceva neprevăzut şi fără veste) în zile hotărâte. ci pe-al nopŃilor. Vergilius (Eneida. De aceea determină durata nu după numărul zilelor. şi spun că ştiu aceasta de la druizi." (XI. ei nu socotesc. v. 39). ci după cel al nopŃilor. în De Bello Gallico. ci şi la fruntaşi: în adevăr. ori când e lună plină. care nu este al zilei. într-un scenariu în care albul este superior valorificat tuturor celorlalte culori. Cu acest prilej.precizează 169 . că germanii numără timpul nu după succesiunea zilelor. încât noaptea precedă zilei. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel. pentru a decide soarta lor viitoare. 37) Se remarcă aici că trăpaşii crescuŃi pentru divinaŃie sunt „nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni".. căci atunci cred ei că este începutul cel mai cu noroc pentru orice treabă. Şi nici o altă prevestire n-are mai mult crezământ decât aceasta. numărul zilelor. Tacit precizează. 39) CiudăŃenia calendarului nocturn o remarcase deja Caesar." (18. în care Tacit vorbeşte despre obiceiul germanilor de a Ńine sfat în pădure. când Soarele se află ascuns în bezna cea neagră: „.221) Identitatea reală a acestui Dis Pater e foarte puŃin cunoscută. ei sunt albi. legând-o de un obicei druidic şi de prezenŃa unui zeu cosmocrator." (X.

tot aşa cum şi stejarul din tradiŃia druidică „moare" în momentul apariŃiei iernii. motiv pentru care pacea nu le este pe plac: „Dacă Ńara unde s-au născut / 63 Op. de regulă. Kernbach -„începând cu anul 249 î. nu al zilelor. şi anume că galii împărtăşeau convingerea că ei „se trag" sau se nasc din moarte.) Pentru Charles Squire64. Făcând analogie cu toate riturile similare de purificare pe care le cunoaştem (orfismul. 1998. Principala preocupare a bărbaŃilor germani este aceea de a participa la războaie. ibid. Dacă asociem acestei rădăcini ceea ce spune în realitate Caesar. atunci ajungem la singura concluzie posibilă.n. numele lui Bile vine din silaba bel. pentru a se naşte. oricum . şi obiceiul lor de a număra trecerea timpului după numărul nopŃilor. cele mai spectaculoase jocuri din acest ciclu s-au desfăşurat sub împăratul Augustus. în anul 17 î-e. soŃul psihopomp al marii zeiŃe plăsmuitoare Danu. fiindu-i asimilat. 51 (prima ediŃie a cărŃii este din 1912!) 65 Squire. p. notează acelaşi Squire. O consecinŃă îndepărtată a acestei cosmologii inverse este trândăveala eroică a germanilor fioroşi în luptă. London. Senate. p. Kernbach63 . s-au serbat.citim în continuare în DicŃionarul lui V. pentru a da naştere excrescenŃei pure a vâscului. putem încheia ecuaŃia spunând că. Jocurile Seculare (Saeculares Luai).«puternicul Dis»". 221). din care se naşte generaŃia zeilor Tuatha De Dannan. lui Pluto (Hades). ceea ce explică. „însemnând a muri"65. Asimilarea se produce mai degrabă prin analogie." (ibid. în primul rând). o dată pe secol. în faŃa căreia Tacit nu ezită să-şi exprime surprinderea. şi anume că galii „se trag din Dis Pater" (18. 145 64 Mythology of the Celtic People.. Dis Pater trebuie să fi fost Bile. însoŃite de sacrificii nocturne de răscumpărare. în obiceiurile germanilor. ei trebuie să moară mai întâi.n. probabil. p. decât prin suprapunere. cit. divinitatea neagră a tenebrelor.. în onoarea lui Dis Pater. din întuneric. 120 170 .V.e. Etimologic.

oarecum surprins. până când un rost de bătălie nu le toarnă din nou sânge puternic în vene. pe firul principal al interpretării noastre. pentru a se alătura armatei crescânde a Asenilor. grija casei. Cu acest prilej." Ciudată este însă comportarea lor în momentele . „ca de pe altă lume".e un comportament stihial tipic de luptător ursuz german. dedaŃi somnului şi mâncării. bătrânilor şi celor neputincioşi din casă. până când vreo luptă nu-i trezeşte.66 Să revenim. Ştefan Borbely. Cluj. însă. 2001) 171 . Dacia. care. de Berserkir. înseamnă „a muri". Sălăşluind în păduri adânci.rare. Acesta e comportamentul pe care îl descrie. a căminului şi ogoarelor o lasă-n seama femeilor. 43) „Tâmpeala de lene" . sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanŃierii prin foc. Ciudată nepotrivire a firii lor: aceloraşi oameni să le fie aşa de dragă şi lenea. dar mai mult stau degeaba. prin urmare. Berserkirii se diferenŃiază de Einherjari prin refuzul de a urca îh Walhalla. extrem de puternici. trecând toate vitele prin pasajul dintre ele. şi 66 Pentru lămuriri suplimentare. desigur -de tihnă: „Când nu se duc la războaie. legat de rădăcina bel.cum o numeşte Tacit . cum aminteam. hibernând ursulin. Eroi păduratici. ei zăbovesc nemişcaŃi. v." (XV. din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde" care vine. iar ei se tâmpesc de lene. De la Heraldes la Eulenspiegel. ci confirmă complexul „naşterii din moarte" pe care l-am sugerat mai sus. de la 1 mai. Logica firii lor este. cu o forŃă ce rivalizează. nu-i cheamă la viaŃă.stă în toropeala şi îndeletea unei păci îndelungi. cu aceea a fiarelor. îşi petrec viaŃa şi cu vânatul. druizii aprindeau două mari focuri. mulŃi dintre tinerii de viŃă se duc la acele naŃiuni care bat vreun război: aceasta o fac şi pentru că neamului acestuia nu-i place odihna. De bel se leagă marea sărbătoare celtică Beltain. Tacit: nu e nimic neobişnuit în el. duală: cataleptici. dar şi pacea atât de urâtă. ei stau toropiŃi. Eroicul (Ed.

nu sugerează o asemenea derivaŃie. să nu fie asociat cu bel („a muri"). Cu toate acestea.) marchează la celŃi intrarea în întunericul solar. nu poate fi uitat că Beltain marca sfârşitul semestrului nocturn la celŃi. ca sărbătoare ignică a emergenŃei vegetaŃiei. la 1 mai. Nu ascund că simplul calcul calendaristic poate induce. Beltain. de întâmpinare a vegetaŃiei. In: The Celtic World. Green. ceea ce trebuie să remarcăm este că începutul Anului Nou (Samain. London and New York. 1 nov. întreprinderea fiind extrem de periculoasă şi cu consecinŃe nefaste. 1996.vor scăpa de boli. dacă autoarea nu ar menŃiona la pag. ajungem la concluzia că între ele nu sunt 6 luni. ni se pare improbabil ca numele sărbătorii. p. aici. ceea ce duce la o asimetrie calendaristică. deşi lucrarea . Continuând logic ecuaŃia. în eroare. 68 Ibid. întunericului. 67 în esenŃă. prin porŃile vremelnic deschise. Edited by Miranda J. e vorba de o sărbătoare resurecŃionară. Lughnasa (dedicată marelui zeu Lug) la 1 august. iar cealaltă jumătate. 434 172 . Beltain. şi Beltain. Dincolo de toate aceste detalii. unde calendarul era împărŃit în două. exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. ajungem la concluzia că sărbătoarea orgiilor de foc. întinzându-le diferite curse. luminii. considerată începutul Noului An la celŃi.foarte prudentă în probleme de hermeneutică ritualică sau religioasă . Prin tradiŃie. Făcând un simplu calcul. legată de forŃa de lustraŃie a focului. la 1 noiembrie. ca sărbătoare a primei recolte. trebuie să facem calculul pornind de la sărbătoarea Samain. dar era şi momentul în care oamenii puteau trece în lumea de dincolo. 437 că „toate sărbătorile din calendarul celtic erau în esenŃă sărbători ale focului. Routledge. druizii fiind puternic legaŃi de o magie a focului. o jumătate de an fiind dedicată zilei. de la 1 mai (6 luni după 67 Apiid: Arme Ross: Ritual and the Druids. 68 Era momentul în care zeii „se jucau cu oamenii". intrarea în noapte. 436 sq. p. Prin urmare." De aceea. nopŃii. şi detaliile nu ne-ar ajuta prea mult..

după Caesar. Astfel. pe care druidul îl taie cu o secere de aur. şi anume că ceea ce avem în ritul iniŃiatic celtic este progresia negru -foc . asociat marelui zeu Ogmios. 249). oficiantul se eliberează de el prin intermediul cultului. împletite din nuiele. druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere. soma/sema. fiindcă -spune autorul latin sărbătoarea tăierii vâscului din arborele de foc e dublată de sacrificarea a doi boi albi. 14. Un rit similar e cel al vâscului desprins de „lanŃul" vegetal al stejarului (arborele de foc!). şi eşuează. druizii credeau: „în primul rând. Şi pentru binele obştesc obişnuiesc asemenea sacrificii. La aceste sacrificii se servesc de ajutorul druizilor. ale căror coarne sunt înjugate acum pentru prima oară. complementară. ceremonialul iniŃiatic vegetal e asociat unui sacrificiu animalier." (De Bello Gallico. Prins în „lanŃul" trupului (pe schema clasică. De aceea. Ei cred că nu pot îndupleca voinŃa zeilor decât dacă oferă o viaŃă omenească în schimbul altei vieŃi omeneşti. rit descris de către Plirtiu în Naturalis Historia (XVI.Samain) indică naşterea luminii. explică interdicŃia celui care a căzut de a se ridica în picioare şi pe aceea. corespunzătoare transmigraŃiei sufletelor. ajungem la triada sintetică pe care am pus-o la baza eseului nostru. e un accesoriu indispensabil al acestei simbolizări. cei atinşi de boli prea grave sau cei care trăiesc în mijlocul luptelor şi al primejdiilor jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. ceea ce explică rostogolirea neputincioasă pe pământ. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală. Aici.219) LanŃul. această credinŃă e un foarte bun stimulent pentru curaj. descrisă de către Tacit. în 173 . prin intermediul „pragului" de purificare pe care îl reprezintă focul. deoarece înlătură teama de moarte.alb. îşi redobândeşte trupul de tină. de a fi ajutat să se ridice. a zilei din noapte. Ritul trecerii prin foc a fost consemnat foarte devreme. după ei. pe care o avem la orfici). Dacă nu e suficient de pur. în care. ci după moarte trece dintr-un corp în altul. de către Caesar: „întregul neam al gallilor este foarte superstiŃios.

din care se desprinde. Traditions et dieux des Celtes.. pentru a nu fi obligaŃi să se întoarcă. 162 174 . locaş de străveche închinare: în frunte e un preot cu veşminte de femeie. 220) Jean Markale69 derivă această cutumă din povestea teogonică a marilor zei Tuatha De Dannan. Ajunşi în acest punct. mai întâi. ea trebuind să fie legată de Cad Goddeu („Bătălia Arborilor"). p.precizează Jean Markale . dar pe zeii de acolo noi. Să-şi trimită-n 69 Le druidisme. sora Dioscurilor. esenŃa „albă" a copacului. albă". 77) Triada. nestricate de momelile petrecerilor şi de aŃâŃările ospeŃelor.. 73-74 70 Ibid.. urcat din perimetrul mediteranean. oarecum surprinzătoare şi ea. dar e improbabil că aici ar fi vorba de ea sau de vreun substitut. nemeton. logica iniŃiatică spune că scuturarea „lanŃului" vegetal duce. Stejarul fiind „arbore de foc".scrie înfiorat misionarul politic al Romei . Curiozitatea ne face să ne întrebăm de ce apare aici preotul înveşmântat în femeie? Are acest detaliu o relevanŃă ritualică şi poate fi ea cât de cât înŃeleasă? AdmiraŃia lui Tacit pentru femeile germane e binecunoscută. ar avea-o în frunte pe Helena. apoi. pp.interiorul cărora pun oameni vii. Corespondenta acestei epifanii este simbolistica vâscului. preluată de romani de la greci. şi în special stejarul." (XLm. putem înŃelege şi o altă imagine din Tacit. Paris. „sosiŃi din foc". în urma poveştii care relatează că ei şi-ar fi ars corăbiile în momentul descinderii de Ńărm. Scrie Tacit: „La Nahanarvali se vede o dumbravă sfântă. 1985. are o energie „concentrată. la eliberarea fiinŃei de foc. care .„nu are nimic de-a face cu solstiŃiul de iarnă sau cu Crăciunul"70. Romanii îi asemuim cu Castor şi Pollux: ei au aceeaşi putere dumnezeiască. manechinelor li se dă foc şi oamenii mor învăluiŃi în flăcări. pe care creşte vâscul. numele lor Aici.trăiesc îngrădite-n curăŃia lor. potrivit căreia fiecare arbore. care se desprinde prin „moartea" arborelui ilustrată prin căderea frunzelor. Payot." (16. femeile germane . „. legată de un loc sacru.

Motivele nu sunt doar sociale. lăsată-n seama bărbatului. nici le nesocotesc răspunsurile. 47)." (XIX. pentru a putrezi integral. preacurviile sunt foarte puŃine şi pedeapsa lor. cât şi drama sau teama celor cu adevărat importante. iar soŃiile îşi urmează bărbaŃii peste tot. cadavrul este închis într-un dolmen.povesteşte Brekilien -„consumarea" integrală a trupului de după moarte. celebrată prin incinerare târzie (trecere prin foc). sub ochii rudelor. nici femeile. bărbaŃii sunt strict monogami. Tacit scriind cu gândul evident de a trimite mesaje de prihană morală la Roma: fetele se căsătoresc târziu. 36) Yann Brekilien71 asociază această credinŃă cultului funerar al dolmenelor. Ca o consecinŃă. ea nu-şi poate găsi bărbat nici cu frumuseŃea. 1981. Editions Jean Picollec. 47-49) Povestea idilică se deapănă aromitor. şi-o poartă-n bătăi prin tot satul. Apoi oasele sunt decopertate. socotind că e de datoria lor să împărtăşească cu ei atât bucuriile clipelor mărunte ale vieŃii. înmormântarea fiind interpretată ca o regresie în Marea ZeiŃă Mamă. purificate prin foc. Acolo nimeni nu ia în glumă păcatele şi a strica pe altul ori a se lăsa stricat nu se cheamă a se da după lume. 68 sq. „albite" prin pisare. moment în care se consideră că balastul corporal a fost distrus în suficientă 1 La mythologie celtique. 175 ." (Vin. şi arunci când îndrăznesc s-o facă. 49). de unde începe şi fericirea „albă" de după moarte. nici cu tinereŃea. căsătoria e sacrosantă (XX. femeile de aici nu prea calcă pe de lături. nu ştiu nici bărbaŃii. ci sacrale: „Germanii mai cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici nu le dispreŃuiesc sfaturile. chiar şi în războaie. prin putrezire: iniŃial. se compromit comunitar pentru totdeauna: „La un popor aşa mare. Obiceiul funerar al celŃilor presupune . Paris." (XIX.taină scrisori de dragoste. unde este Ńinut şapte ani. pp. nici cu averea. se dă pe loc: cu părul tăiat şi-n pielea goală bărbatul o alungă pe femeie din casă. dar temeinic. Căci femeia desfrânată n-are nici o iertare.

72 Ibid.numele marelui zeu Lug. echivalată cu uterul feminin care permite o regresie inversă naşterii: ea va da. atunci când erau urcaŃi în manechinele de lemn. Sidh e format din Tir na n-Og (Tărâmul tinereŃii veşnice).. Nu putem încheia. De simbolistica specială. deoarece corbul era. moartea fiind asociată unui tărâm insular paradisiac. dar demonstraŃia e colaterală pentru a o începe acum. 69 73 Op. cei trei „corbi albi". pe care „oamenii zeiŃei Dana" (Tuatha De Dannan) au trebuit să îl înfrunte. p. Mag Melă (Câmpia plăcerii) şi Tir na m-Ban (Tărâmul femeilor frumoase). zeiŃa Gwen („cea albă"). Se înŃelege de la sine de ce râdeau descătuşat celŃii. p. pasărea consacrată zeului luminii Lug. la celŃi. pentru a fi încredinŃaŃi focului. cit. Danu (Ana sau Commana). unde oamenii erau aşteptaŃi după ce-şi vor fi consumat „lanŃul" de pământ al întrupării. Yann Brekilien explică şi logica teogonică prin care „corbul negru" se transformă aici în „corb alb". o semnificaŃie aparte are numele marii zeiŃe. 8 176 . asociat luminii albe şi corbului alb. cu trei sâni. sustras suferinŃei şi morŃii (Sidh). însă. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor.remarcă şi druidicul Jean Markale73 . în timp.măsură pentru ca sufletul să se poată desprinde de el. iniŃiatică a „corbului alb" se leagă . trecându-l printr-un pârjol de foc. 72 în acest ritual de regresie thanatică. Balor va da Balaurul din credinŃele noastre (pe o linie genetică de provenienŃă celtică). pentru a-şi alăpta copiii. fără a preciza că toată logica iniŃiatică a transformării „corbului negru" în „corb alb" prin intermediul trecerii prin foc îşi găseşte explicaŃia îh eschatologia celtică. „corbul" (zeul) negru al adâncurilor din Ńinutul Fomoîre.

Comitetul Pro România. DivinaŃia elenică (Metode). studiu introductiv. Evolution of an Image.BIBLIOGRAFIE: Alexandrian: Istoria filosofiei oculte. 4. 2.. Editura Dacia. 1. 1990 Borbely. Cluj. Editura Univers. J. droit. Pippidi. Filosofia indiană în texte. 1965 Ballabriga. Relationships and Cult Ritual of the Phaistos Disc. Dacia. Amsterdam. 1971 Biblia. Linear B. Ceauşescu.1990 Biblia. Edition de l'Ecole de hautes etudes en sciences sociales. Bucureşti. GBV. Editura Meridiane. pp. Editura Humanitas. Gallese (Viterbo). George. The Classical Quarterly. Introducere. Studiu introductiv. Voi. Economie. sau Sfânta scriptură. Samkhya-Karika. religion. Gieben. societe. Editura Academiei RPR. Editura ŞtiinŃifică. 1999 Brekilien. Bhagavad-Gita. Bucureşti. în. 1992 Braga. Corin: 10 studii de arhetipologie. Vechiul şi Noul testament. Alain: Le Soleil et le Tartare. Bucureşti. Traducere de Gala Galaction. 1994 Beare. Bucureşti. 1981 Buffiere. New Series. Editura Symposion. Felix: Miturile lui Homer şi gândirea greacă. Traducere de Claudia Dumitru. Emilio: Le vocabulaire des institutions indo-europeennes. 2001 Bouche-Leclercq: Istoria divinaŃiei în Antichitate. Editions Jean Picollec. parente. Ed. Les Editions de Minuit. 64-75 Benveniste. Arme Jules Cashford: The Myth ofthe Goddess. Ştefan: De la Herakles la Eulenspiegel.: The Costume ofthe Actors in Aristophanic Comedy. 1987 177 . Edgar: Cybele The Axe Goddes.-Apr.C. L'image mythique du monde en Grece archaique. 1989. Traducere de Natalia Ionescu. Traducere şi prefaŃă de Gh.. 1954. M. 1994 Aristotel: Poetica. W. No. notiŃe introductive. Tarka-Samkara. Yann: La mythologie celtique. adică Dumnezeiasca scriptură. Paris.1/2. Bucureşti. Eroicul. 1999 Bowden. traducere şi comentarii de D. Arkana. Traducere de Cristina Dinescu şi Raluca Popescu. Henri de la: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. Jan. Paris. 1989 Bhagavad-Gita. I. 1986 Baring. Alliterative verse. Penguin Books. Bucureşti. comentarii şi note de Sergiu Al. 1993 Bastide. Cluj. Traducere din limba sanscrită. Pouvoir.

Joseph: The Hero with a Thousand Faces. Studiu asupra cultului dreptului şi instituŃiilor Greciei şi Romei. nombres. London. Traducere din limba franceză de Dan Petrescu. Note. Themis. EdiŃie adăugită cu trei anexe despre sex. Editura ŞtiinŃifică. XVII. Andrei: Platon. Pierre: Le divin et Ies dieux chez Homere. Garden City. nr. 1961 Cornford. în: La notion du divin depuis Homere jusqu 'a Platon. Berkeley. Alain: Dictionnaire des symboles. 197. 1964 Caillois. 1982 Burkert. Francis M. Translated by Peter Bing. în relaŃiile lor cu sacrul. (probabil 1989) Castoriadis. în: Esprit. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. Pantheon Books.London. 1997 Campbell. 1979 Caesar: De Bello Gallico Războiul galic. Bollingen Series.: The Origin of the Olympic Games. o prefaŃă la ediŃia a IlI-a (1963) şi un cuvânt înainte (1939) al autorului. Bucureşti. figures. Geneve. University of California Press. Walter: Structure and History in Greek Mythology and Ritual. Francis M. Joseph: The Masks of God: 1. Războiul civil. Primitive Mythology. 2. gestes. N. joc şi război. 1985 Chantraine. Occidental Mythology. 178 .: The Origin of Attic Comedy. Los Angeles. Berkeley-Los Angeles. Editura Humanitas. formes. Edition revue et augmentee. Cu o prefaŃă la ediŃia a Ii-a (1949).Burkert. Penguin Books. ed. f. Roger: Omul şi sacrul. Edited and with a foreword and additional notes by Theodor H. Decembre 1993 Chamoux. Bucureşti. Jean Gheerbrant. coutumes. The Anthropology of Ancient Greek Sacrificiul Ritual and Myth. Cornel: La democraŃie athenienne: fausses et vraies questions. studiu introductiv de Cicerone Poghirc. Fustei de: Cetatea antică.Y. note şi indice de Janina Vilan Unguru. Mythes. 1963 Campbell. Bucureşti. 3. Anchor Books. University of California Press. Traducere de Mioara şi Pan Izverna. Walter: Homo Necans. 1954 Chevalier. cit. Traducere. Oriental Mythology. Coulanges. Robert Laffont/ Jupiter. Vandoeuvres. 1989 Cornea. reves. Gaster. Bucureşti. Doubleday. Editura Meridiane. FranŃois: CivilizaŃia greacă în epocile arhaică şi clasică. în: Jane Harrison. couleurs. Editura Nemira. 1995 Cornford. a. Filozofie şi cenzură.

Editura Symposion. Frenkian. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Studiu introductiv şi comentarii de prof. Patapievici. Polirom. Editura Nemira. Jean: Grădina desfătărilor. 1999 Dumezil. Editura Humanitas. 1996 Delorme. IV-e. F. Aram M. Coordonare: Viviane Prager. Mărie: Hermaphroditos. Editura Hasefer. PrefaŃă de Radu Florescu.. 1963 Dodds. R.]: Religiile lumii. I. remaniee. 2001 Diogenes Laertios: Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor.: Les religions orientales dans le paganisme romain. 1929 Delcourt. 1996 (prima ediŃie în 1985) 179 .-R. I. Ed.: Dialectica spiritului grec. la Ed. Litman. C. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Jean Pierre: Vicleşugurile inteligenŃei. Flammarion. E.1996 Detienne. Marcel Vernant. Paris. C. Editura Meridiane. Douăzeci şi cinci de schiŃe de mitologie. Aspects mythiques de la fonction guerriere chez les Indo-Europeennes. 1969 Delumeau. Balmuş. Jean: Chronologie des civilisations PUF. SchiŃă a istoriei poporului evreu. Deuxieme ădition. Bucureşti. 1996 Delumeau. Buc. Editura Univers Enciclopedic. Editura Symposion. Marcel: Stăpânitorii de adevăr în Grecia Arhaică Traducere de Alexandru Niculescu. Paris. Georges: Cele patru puteri ale lui Apollo şi alte eseuri. łicu Goldstein. Bucureşti. Traducere de George Anania. Traducere de LaurenŃiu Zoicaş. PostfaŃă de H. Editura Humanitas. 1984 Culianu.Traducerea notelor de Elena Lazăr. Traducere de Margareta Sfirschi. Prof.: Gnozele dualiste ale Occidentului. Editura Symposion. 1997 Detienne. Bucureşti. PrefaŃă de Petru CreŃia. 1983 (reeditată cu titlul original. Metis la greci. Paris. Bucureşti. Litman. Traducere: Viviane Prager. Bucureşti. Bucureşti. Meridiane. Editura Academiei RPR. Grecii şi iraŃionalul. Iaşi. Georges: Heur et malheur du guerrier. Traducere din limba greacă de acad. Traducere: C. 1995 Cumont. Traducere de Catrinel Pleşu. P. Traducere de Thereza Petrescu. Traducere din franceză de HoraŃiu Pepine. Bucureşti. 1999 DicŃionar enciclopedic de iudaism. Cuvânt înainte al autorului. 1998) Dumezil. Jean [coord. O istorie a paradisului.

1965 Dumezil. PrefaŃă şi postfaŃă de Radu Toma. Paris. Editura ŞtiinŃifică. Librairie Ernest Leroux. 1978 Eliade. Bucureşti. Georges: Romans de Scythie et d'alentour. 1978 Durând. ediŃia a Ii-a. Grisward. Mircea: Imagini şi simboluri. Gallimard. Emile: Formele elementare ale vieŃii religioase. 1995 Dumezil. Traducere de Mariana Noica. Georges Posener. Traducere: Magda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu. Georges: Le livre des heros. NRF.). Editura Polirom. Introducere de Radu Florescu. Bucureşti. . 1995 Eliade. Gilbert: Structurile antropologice ale imaginarului. Bucureşti. 1977 Durkheim. Editura Humanitas. 1980 Eliade. Georges: Mit şi epopee. Iaşi. Paris. Bucureşti. în colaborare cu Serge Sauneron şi Jean Yoyotte (ed. 1998 Durând. Traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivănescu. 1974 180 . Mircea: Tratat de istorie a religiilor. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. 1993 Dumezil. Bucureşti. Cu o PrefaŃă de Georges Dumezil şi un Cuvânt înainte al autorului. Methodologie et histoire des religions. Gabriela CreŃia. Editura Nemira. 1995 Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. Avec un appendice sur La religion des Etrusques. Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale. Gilbert: Figuri mitice şi chipuri ale operei. Cu o prefaŃă de Gilles Ferreol. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Traducere de Radu Florescu şi Gloria Ceacalopol.Dumezil. Georges: La religion romaine archaique. Mircea: De la Zalmoxis la Genghis-Han. Traducere de Marcel Aderca. Traducere de Francisca Băltăceanu.De la mitocritică la mitanaliză -. 1987 Dumezil. Gallimard. Editura Univers. Traducere din limba franceză de Irina Bădescu. Traducere de Cezar Baltag. Traducere de Alexandra Beldescu. Georges: Mythes et Dieux des Germains. Essai d'interpretation comparative. Paris. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Introducere în arhetipologia generală. Mircea: La nostalgie des origines. Editura Humanitas. Bucureşti. PrefaŃă de Georges Dumezil. 1981 Eliade. Bucureşti. 1994 Eliade. Georges: Le roman des jumeaux et autres essais. Payot. Bucureşti. Gallimard. 1939 Dumezil. Mircea: Istoria credinŃelor şi ideilor religioase. Deuxieme edition revue et corrigee. Paris. Eseu despre simbolismul magicoreligios. Editura Meridiane. Dan Sluşanschi. Payot. Paris.

Farnell, L. R. : The Cults ofthe Greek States, I-V, Oxford, at the Clarendon Press, 1896-l909 Farnell, L. R.: The Cult ofthe Heroes, Oxford, ibid., 1921 Festugiere, A. J.: Hermetisme et mystique paienne, Aubier-Montaigne, 1967 Filosofia indiană în texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha, ed. rom. 1971 Finley, John H.: Homer's Odyssey. Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1978 Finley, Moses L: Politics in the Ancient World. (ed. princeps: Cambridge University Press, 1983) Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiară: Politika az âkorban. Forditotta Greskovits Endre. Europa Kbnyvkiado, Budapest, 1995 Foucart, Paul [Francois]: Les Mysteres d'Eleusis. Arno Press, New York, 1975 Frazer, J. G.: Creanga de aur. I-V. Traducere, prefaŃă şi tabel cronologic de Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. BPT, Editura Minerva, Bucureşti, 1980 Freud, Sigmund: 1913, Totem şi tabu. In: Opere, I. Traducere, cuvânt introductiv şi note de Dr. Leonard Gavriliu. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991 Gândirea asiro-babiloniană în texte. Studiu introductiv: Constantin Daniel. Traducere, notiŃe introductive şi note: Athanase NegoiŃă. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975 (aici se află Enuma elish şi Epopeea lui Ghilgamesh) Gennep, Arnold Van: Riturile de trecere. Studiu sistematic al riturilor de poartă şi de prag, de ospitalitate, de adopŃie, de sarcină şi de naştere, de copilărie, de pubertate, de iniŃiere, de logodnă şi de căsătorie, de funeralii, de anotimpuri etc. Traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu. Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu. PostfaŃă de Lucia Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 1996 Gennep, Arnold van: Totemismul. Starea actuală a problemei totemice. Studiu introductiv de Lucia Berdan. Traducere de Crina Ioana Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 2000 Gernet, L. - A. Boulanger: Legenie grec dans la religion, Paris, 1932 Gemet, Louis: Anthropologie de la Grece antique. Preface de Jean-Pierre Vernant. F. Maspero, Paris, 1968 Gernet, Louis: Droit et societe dans la Grece Ancienne. Recueil Sirey, Paris, 1955

181

Gimbutas, Marija: CivilizaŃie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european. Traducere de Sorin Paliga. PrefaŃă şi note de Radu Florescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1989 Girard, Rene: łapul ispăşitor. Traducere din limba franceză şi note de Theodor Rogin. Editura Nemira, Bucureşti, 2000 Girard, Rene: ViolenŃa şi sacrul. Traducere de Mona Antohi. Editura Nemira, Bucureşti, 1995 Glotz, G.: Cetatea greacă. Traducere şi indice de Mioara Izverna şi Pan Izverna. Traducerea notelor de Elena Lazăr. Editura Meridiane, Bucureşti, 1992 Green, Miranda J. (ed.): The Celtic World, Routledge, London and New York, 1996 Guthrie, W.K.C.: Orpheus and Greek Religion. A Study of the Orphic Movement, Methuen Co. Ltd, London, 1935 Guthrie, William Keith Chambers: The Greeks and Their Gods. Beacon Press, Boston, third printing, 1961 Harris, Rendel: The Cult of the Heavenly Txvins, 1906 Harrison, Jane Ellen: Themis. A Study of the Social Origins of Greek Religion. With an Excursus on the Ritual Forms Preserved in Greek Tragedy by Gilbert Murray. And a Chapter on the Origin of the Olympic Games by F. M. Cornford. Merlin Press, London, 1989 Herodot: Istorii. în două volume. Studiu introductiv de Adelina Piatkowski. Traducere, notiŃe istorice şi note de Adelina Piatkowski (cărŃile I şi III), Felicia VanŃ-Ştef (cărŃile II şi IV). Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961 Hesiod: Opere. Traducere, studiu introductiv şi note de Dumitru T. Burtea. Editura Univers, Bucureşti, 1973 Homer. Iliada. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv, note şi glosar de Liviu Franga. Editura Univers, Bucureşti, 1985 Homer: Odiseea. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv şi note de Adrian Pârvulescu, Editura Univers, Bucureşti, 1979 Husar, Adrian: CelŃi şi germani în Dacia romană. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1999 Hynes, William J. William G. Doty (ed.): Mythical Trickster Figures. Contours, Contexts, and Criticisms, The University of Alabama Press, Tuscaloosa London, 1997 Jeanmaire, Henri: Dionysos. Histoire du culte de Bacchus, Payot, Paris, 1951

182

Josephus, Flavius: în AntichităŃi iudaice. I-II. PrefaŃă de Răzvan Theodorescu. Cuvânt asupra ediŃiei, traducere şi note de Ion Acsan. Editura Hasefer, Bucureşti, 2002 Jung, C.G.: Simboluri ale transformării. I: Simbol şi libido. II: Eroul şi arhetipul mamei. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu. Editura Teora/Universitas, Bucureşti, 1999 Kerenyi, C: Dionysos. Archetypal Image of Indestructible Life. Translated from German by Ralph Manheim. Bollingen Series LXV-2. Princeton University Press, 1976 Kernbach, Victor: DicŃionar de mitologie generală, PostfaŃă de Ghe. VlăduŃescu, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989 Kernbach, Victor: Miturile esenŃiale. Antologie de texte, cu o introducere în mitologie, comentarii critce şi note de referinŃă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 Kramer, S. N.: Istoria începe la Sumer. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1962 Kun, N. A.: Legendele şi miturile Greciei Antice. în româneşte de P. Donici şi M. Leicand. Consultant ştiinŃific A. Frenkian. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1958 La mort, Ies morts dans Ies societes anciennes. Sous la direction de Gherardo Gnoli et Jean-Pierre Vernant. Cambridge University Press - Editions de la Maison des Sciences de l'Homme, 1977 Leveque, Pierre: Aventura greacă. I-II. Traducere de ConstanŃa Tănăsescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1987 Libis, Jean: Le mythe de l'androgyne, Berg International Editeurs, 1991 Liiceanu, Gabriel: încercare în politropia omului şi a culturii. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 Liiceanu, Gabriel: Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 Loisy, Alfred: Misteriile păgâne şi misterul creştin. Partea I. Traducere de Dan Stanciu. Editura Symposion, Bucureşti, 1996 Loraux, Nicole: HBH et ANDREIA: deux versions de la mort du combattant athenien. în: Ancient Society, VI (1975) Loraux, Nicole: Mourir devant la Troie, tomber pour Athenes: de la gloire du heros a l'idee de la cite, in: La mort, Ies mort dans Ies societes anciennes (ed. cit.) Lurker, Manfred: DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. DicŃionar. Traducere de Adela Motoc. Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

183

1980 184 . Iaşi. Oxford. ed. 1997 Mauss. Paris. Iaşi. 1971 Nagy. Gilbert: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. 1982. Traducere de Alexandra Slavu. Jean: Le druidisme. Iaşi. Zoosophia. Buc. Editura Dacia. Studiu introductiv de Michel Bass. Institutul European. Gleerup. Meridiane. Henri: Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. cit. Bucureşti. Editura Meridiane.: De la Apollo la Faust. Gheorghe: Lumini în depărtări. Traditions et dieux des Celtes. 1981 Muşu. Bucureşti. Marcel: Eseu despre dar. M.: CivilizaŃiile Europei vechi. Bucureşti. Gregory: The Best of the Achaeans: Concepts of the Hero in Archaic Greek Poetry. Dialog între civilizaŃii. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. 1996 Moreschini. Gheorghe: Lumini din depărtări. în româneşte de Silvia Lupescu. în româneşte de Dumitru ScorŃanu. Bucureşti. voi. Marcel . personaje. Guido A. Editura Polirom. Studiu introductiv de Nicu GavriluŃă. Muşu. Traducere de Ingrid Ilinca şi Silviu Lupescu.CW. Gilbert: Greek Studies.Henri Hubert: Teoria generală a magiei. Traducere de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc. în: Jane Harrison: Themis. 1978 Nilsson. eroi. Claudio Enrico Norelli: Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. 1978. Johns Hopkins University Press.Hubert. Editura Cartea Românească. 1973 Muşu.: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. în voi. Lund-London-Paris-Oxford. Editura Polirom. Gheorghe: Din istoria formelor de cultură arhaică. Traducere de Gabriela Gavril. Friedrich: Naşterea tragediei. Editura ŞtiinŃifică. Payot. I. Gheorghe: Zei. 1993 Mauss. 2001 Murray. Marcel . 1981 Muşu. dialog între generaŃii. 1979 Nietzsche. II Markale. Gheorghe: Din mitologia tracilor (studii).P. Murray.K. Editura ŞtiinŃifică. 1927 Oişteanu. Andrei: Grădina de dincolo. 1946 Muşu. Editura Polirom. Antologie. 1985 Mauss. Ed. EdiŃie îngrijită de Ioan-Florin Florescu. Iaşi. CivilizaŃii prehellenice şi microasiatice.Mansuelli. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. PrefaŃă de Nicu GavriluŃă. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. Bucureşti. Cluj. Baltimore. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.

: Structură şi funcŃie în societatea primitivă. note de conf. 1993 Platon: Apărarea lui Socrate.E. în: Opere I. 1974 Platon: Republica . in: Opere. ■■ The University of Chicago Press. cit. Traducere de Marta GuŃu. 1956 Riviere. univ. f.: Istoria doctrinelor ezoterice. Avec la collaboration de Robert Schilling. Evans-Pritchard şi Fred Eggan..: Termenii filosofiei greceşti. Univers. Platon: Timaios. Trad. Traducere de Gabriela Ciubuc. dr. cit. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. ed. a. V. Imaginea divinităŃii în spiritualitatea greacă. Editura Polirom. Studiu introductiv. Traducere de Dragan Stoianovici. în: Platon: Opere I. Francois-Xavier 185 . Ed. Bucureşti. 2001 Otto. Traducere de Roxana Călinescu şi Liliana Cîobanu Harhas. Traducerea dialogului îi aparŃine lui Andrei Cornea. Editura ŞtiinŃifică. 1996 Riviere. traducere. în: Opere VII. (traducerea dialogului a fost realizată de către Francisca Băltăceanu) Platon: Criton (sau Despre datorie. Bucureşti. Editura Polirom. Eseuri şi discursuri. 1980 Radcliffe-Brown. Ed. Introducere de Pierre Geoltrain. Bucureşti. Paul: Trickster. Bucureşti. Traducere: Viorica Alistar. Ed. traducere şi note de David Popescu. A Study in American Indian Mythology. Jean-Claude: Georges Dumezil a la decouverte des Indo-Europeens. 2000 Radin. Bucureşti. Bucureşti. 1993 (traducere de Cătălin Partenie) Poezia Egiptului faraonic. Editura Univers. 1995 Ovidius: Metamorfoze. Iaşi. The Court fester Around the World. 1982 Peters Francis E. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. 2002 Otto. Editura Humanitas. Traducere de Cristian Unteanu. 1974 Rachet. Editura ŞtiinŃifică. New York. Guy: Tragedia greacă.: Zeii Greciei. EdiŃia a Ii-a revăzută. Buc. Jean M.: Fools Are Everywhere. Iaşi. Editura Symposion. A. Studiu introductiv. Beatrice K.. docent Măria Marinescu-Himu. Edihira ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. (anul de apariŃie trebuie să fie 1972 sau 1973) Pausanias: Călătorie în Grecia.Originile creştinismului. dialog etic). Cuvânt înainte de E. Walter F. Chicago London. Studiu introductiv de Ion Banu. Humanitas.R. Traducere de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg. Bucureşti. Philosophical Library.

Charles: Mythology of the Celtic People. 1963. Erwin: Psyche. Jean Varenne. Grisward.n. Ithaca. Editura Univers Enciclopedic. Traducerea versurilor de G. MacMillan Library Reference USA. J. Corneli University Press. Green. New York. in: Vile Congres de l'Association G. A Psychoanalytic Study of Violence in Ancient Greek Culture. Bucureşti. Fernand: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. Traducere şi cuvânt înainte de Mircea Popescu. Bude. Editura Meridiane. Etude preliminaire pour aider a la comprehension de la pieŃe athenienne au IV-eme siecle. Copernic. 1954 The Encyclopedia of Religion. London. Basil Blackwell. Paris. New York. M: Grecia epocii întunecate. H. Mircea Eliade editor in chief. 1998 Squire. Epopee indiană. 1958 Valmiki: Ramayana. Coşbuc şi CD. Structure and Anti-Structure. Harper Torch Books. Bucureşti. Aix-en-Provence. Repovestită în limba engleză de C. B. London and New York. Routledge. 1995 Turner. Bucureşti. A. Alain de Benoist. Traducere.: The Ulysses Theme. 1964 Rohde. 1968 186 . 5th edition. Zeletin. 1958 Sagan. 1977 Tylor. 1998 Stanford. A Study in the Adaptability of a TradiŃional Hero. Eli: The Lust to Annihilate. Traducere de Florica Bechet. Simon Schuster and Prentice Hali International. Edited by Miranda J. Bucureşti. Anne: Ritual and the Druids. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. 1994 Sorel. Editura pentru literatură. Rajagopalachari. 1995 Tilgher. These presentee â la Faculte des Lettres de l'Universite de Geneve. New York. Adriano: ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. Traducere de Petru CreŃia. New York. 1985 Ross. London-Mexico City-New Delhi-Singapore-Sydney-Toronto. Senate. Reynal: Orfeu şi orfismul. 1979 Robert. Psychohistory Press Publishers. Belles-Lettres.Dillmann. Editura Meridiane. Simon Schuster MacMillan. Jean: Notions fondamentales de la pensee religieuse et ades constitutifs du culte dans la Grece classique. In: The Celtic World. 1979 Snodgrass. Paris. Georges Charachidze. note şi glosar de Sergiu Demetrian. Geneve. Cercetare arheologică asupra secolelor XI-VIII î. 1996 Rudhardt. Edward: Primitive Culture.e. W. Oxford. prefaŃă. Editura Teora/Universitas. Victor: The Ritual Process. Bucureşti.

J. Jean-Pierre (coord. Y. Gallimard. Editura Meridiane. 1999 (ed. Jean-Pierre: L'Individu. Editura Meridiane. Forme de gândire şi forme de societate în lumea greacă. Detienne. Vernant. 1995 Vernant. 1978 Walhalla şi Thule. Bucureşti. Traducere de Zoe Petre şi Andrei Niculescu. Vian. Bucureşti. Taillardat. Soi-meme et l'autre en Grece Ancienne. Finley. Cassin. New York. 2001 Veyne. Budapest. Toronto. I-II. Traducere de Doina Jela. Editura Symposion. 1961 Vernant. princeps în 1968). Akademiai Kiado. P. 1985 Vilâgirodalmi lexikon. Mituri şi legende vechi germanice. Mosse J. Roland de: Ancient Israel. Jean-Pierre: Originile gândirii greceşti. 1989 Vernant. Editura Eminescu. London. Editura Minerva (BPT). G. C. J. Cuvânt înainte de Zoe Petre. PrefaŃă de Zoe Petre. Jean-Pierre: Mit şi gândire în Grecia Antică. Traducere în româneşte de Zoe Petre. Ducrey. M. 1977 187 . la Mort. Courbin. 1996 Vidal-Naquet. Paris. P.S. Traducere de Florica Bechet şi Dan Stanciu. VidalNaquet. de Romilly. Studii de psihologie istorică. Garlan. Editions de l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Jean-Pierre: Mit şi religie în Grecia Antică. Bucureşti. Avec la collaboration de E. NRF. Pierre: Vânătorul negru. Editura Univers. P. Bucureşti. M. Repovestite după izvoare de Mihai Izbăşescu. Jean-Pierre (ed. Inc. 1995 Vernant.): Problemes de la guerre en Grece ancienne. Cam-E. Editura Polirom. Paul: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Translated by John McHugh. PostfaŃă de Zoe Petre. P. I.Vaux.): Omul grec. Lejeune. Traducere de Bogdan Ghiu. P. Its Life and Institutions. M. 1995 Vernant.. Kirk. F. Leveque. Gernet. McGraw-Hill Book Company. Iaşi.I. l'Amour. Garelli. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful