ŞTEFAN BORBELY MITOLOGIE GENERALĂ

EDITURA LIMES Cluj-Napoca, 2004 ColecŃia PARADIGME Coordonator: GHEORGHE PERIAN Editor: MIRCEA PETEAN Coperta: CRISTIAN CHEŞUł IlustraŃia copertei: GUSTA VE MOREAU, Oedip şi Sfinxul

Pentru Blanca, fiindcă îi plac miturile. Această lucrare apare cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ŞI CULTELOR ©Editura LIMES, 2004 str. Snagov3/19 400420 Cluj-Napoca tel/fax. 0264/544109; 0723/194022 e-mail: edituralimes@yahoo.com ISBN973-726-035-X

CUPRINS
Către cititori................................................................................................7 MITURILE COSMOGONICE............................................................... 10 HAOSUL................................................................................................ 16 CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE............................................................. 21 TIPOLOGIE............................................................................................. 22 ENUMA ELISH........................................................................................24 SURSE.......................................................................................................27 CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH.........................30 SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI..........................................................33 COSMOGONIA LUI BEROSSOS...........................................................38 COSMOGONIA VEDICĂ........................................................................40 COSMOGONIA CHINEZĂ......................................................................58 OUL COSMOGONIC...............................................................................59 COSMOGONIILE ORFICE......................................................................65 COSMOGONIA GREACĂ.......................................................................83 COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMENT (GENEZA)....................101 COSMOGONIA SCANDINAVĂ............................................................109 INIłIERI ŞI SACRIFICII.........................................................................119 TRAGEDIA GREACĂ.............................................................................138 COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC.................................................147 RITUL DIONISIAC........................................................................... ......159 O IMAGINE DIN TACIT.........................................................................161 Bibliografie................................................................................................177

CĂTRE CITITORI
Cititorul de bună-credinŃă va găsi în paginile care urmează o schiŃă introductivă în trei domenii ale mitologiei generale: miturile cosmogonice, respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu, cu care cosmogoniile se întrepătrund. Cartea de faŃă semnalează teme şi nu le epuizează: ea invită la lectura unei bibliografii esenŃiale, care este menŃionată, de regulă, prin inserŃii textuale puse între paranteze drepte, dar nu îşi propune să o epuizeze sau să o rezume extensiv, autorul fiind conştient de faptul că un volum introductiv ca acela de faŃă are în primul rând menirea de a trezi interesul cititorului pentru lucrări specializate, în care numeroase teme doar atinse aici sunt tratate subtil şi în profunzime. De-a lungul anilor, am tot încercat, prin cursuri şi seminarii, să le induc studenŃilor mei pasiunea de a gândi mitologic şi ritualistic, care înseamnă cu totul altceva decât obligaŃia, de care ne eliberăm zilnic, de a înŃelege raŃional lumea. Cartea de acum marchează un scurt punct de oprire în acest efort; ea este, însă, în mod inevitabil, şi unul de trecere, fiindcă volumul de faŃă va fi continuat cu altele, unele cu o tematică generală, extensivă, iar altele specializate, dedicate domeniilor speculative, de interes restrâns ale mitologiei. Nu gândirea simbolică m-a atras în efortul voluptuos de a preda săptămânal mitologie - pe care unii cititori s-ar aştepta, probabil, s-o decripteze şi prin această carte -, ci încercarea de a înŃelege motivaŃia ritualică a unor comportamente individuale şi de grup, ceea ce înseamnă, în ultimă instanŃă, maniera duală în care o comunitate arhaică administrează sacrul. Astfel, întrun prim grup tematic s-ar situa riturile de integrare a sacrului, de apropiere de el, în vreme ce în al doilea se cuvine să includem riturile opozitive, de expulzare a suprasarcinii sacrale excedentare. Victor Turner, citat în volumul de faŃă, atrăgea atenŃia asupra faptului că o societate produce, în orice moment al dezvoltării sale, structuri şi antistructuri, generarea acestora fiind continuă şi simultană, deşi noi suntem obişnuiŃi să credem că între cele două ar exista un decalaj valoric sau etic, concretizat prin fericirea apropierii de sacru şi prin angoasa îndepărtării de el. Noi gândim de bună-seamă psihologic ceea ce omul comunităŃii arhaice experimentează ritualic, într-un univers în care nu sunt concepte, ci numai realităŃi substanŃiale, de o concreteŃe uneori dureroasă, empirică, tainică. Am încercat, şi prin această carte, să ajung în anticamera efortului de raŃionalizare pe care îl reprezintă simbolul, asimilat de multe ori - de regulă abuziv - cu mitologia. Atunci când sunt întrebat, de multe ori, ce anume

la rândul 8 . Spre deosebire de noi. care se deschide. ritualizarea ca atare avea rolul „fixării" în timp a efemerului. fiindcă ritualistica a demonstrat dintotdeauna un adevăr „modern". cit le-am integrat gesturilor cosmice de întemeiere a lumii şi a omului. crescuŃi într-un cult al certitudinilor proiectate pe termen lung. cu eschatologia. totem şi tabu. mitul însemnând. în spaŃiul babilonian. O carte ca aceea de faŃă se articulează la intersecŃia unor preocupări personale care leagă trecutul de viitor. prin decriptarea unităŃii ritualice complexe pe care o formează cosmogoniile. oamenii comunităŃilor arhaice îşi distrugeau şi reconstruiau periodic lumea. Nu am pornit de la magie. Freud a demonstrat că în cadrul acestei mentalităŃi arhaice. iniŃierile şi sacrificiile. ci modul în care aceste simboluri se integrează în mari sau mici structuri ritualice: aceasta e metodologia pe care încearcă s-o urmărească volumul de faŃă. subprodusul unui şantier cam dezordonat. ea este. Nu simbolul ca atare interesează într-o gândire mitică. tentaŃia mea este să le răspund că structura preexistă imaginii şi că o încadrează. cu multe milenii în urmă. potrivit căruia trăim la limita fragilă a punctului de falie unde cosmogonia se întâlneşte cu iminenta destrucŃie a lumii.pe care îl găsim. legate de fertilitate. în Enuma Elish -.„simbolizează" un gest ritualic. retorică a spaimei care venea din direcŃia „originii". de ordin metafizic . totodată. în mari cicluri temporale sau în secvenŃe anuale mai scurte. un fenomen de exorcizare discursivă. convingerea interlocutorilor mei fiind că în acest fel ei vor afla „cheia" universului arhaic pe a cărui uşă întredeschisă încearcă să pătrundă impetuos. aşadar.

Lucrul acesta l-am experimentat şi cu studenŃii mei. şi ele. în regimuri imaginare diferite. captivul propriilor sale proiecte. cu un cuvânt: râsului antieroic ca fenomen ritualic şi cultural.. însă. Ei au crescut într-un alt regim al imaginii decât acela pe care l-am experimentat noi. Am căutat dintotdeauna să introduc în această fulgurantă un principiu de regularitate: nu ştiu dacă am reuşit de fiecare dată. pentru a trece apoi la mitopoetica vântului şi a cenuşii. să facă asociaŃii mentale ingenue pe marginea lor. în România postrevoluŃionară. uneori. tot scriind cărŃi socotite „finite". ei citesc miturile . maturizaŃi. Autorul Cluj. truda la ele având o victimă sigură: propria sa linişte. spre alte eşafodaje de lucru. care va fi continuat cu unul dedicat mitologiilor de fertilitate şi cu unul consacrat mitologiilor morŃii. aproape ca o regulă. dincolo de care combinaŃiile virtuale se dovedesc a fi. să leg cartea de faŃă de viitor şi s-o dedic fiicei mele Blanca. Am decis. Mi-am impus. în situaŃii bizare. După un anumit timp. în pariul imprevizibil cu timpul. căruia îi datorez stimulentul pentru alcătuirea acestui volum şi căruia trebuie să-i plătesc cafele multe pentru răbdarea de care a dat dovadă până la finalizarea lui. 31 oct. Pasaje din acest volum anunŃă şi partea a doua din trilogia De la Herakles la Eulenspiegel.şi literatura într-un alt regim mental decât acela. să nu provoc viitorul. literatul descoperă că el devine. dedicată histrionilor. ceea ce mă nelinişteşte. Lui Blanca îi plac miturile. Volumul de faŃă. aşadar. foarte riguros şi orgolios-autarhic. aproape fără voie. că o fac în din ce în ce mai multe cărŃi. fără excepŃie.. îi place să le asculte. ceea ce mă aduce. 2004 . infinite. pe care ni l-am însuşit noi. nu s-ar fi putut naşte fără iubirea de carte a bunului meu prieten şi editor Mircea Petean. fiindcă mă determină să înŃeleg că împărtăşim aceeaşi realitate la vârste diferite. constat.său.fără altruismul revoltat al căreia logodna mea cotidiană cu computerul nu s-ar putea împlini. ajunsă în clasa î. mai mult chiar. comedianŃilor şi nebunilor de curte.

1999. respectiv la Institute for Psychohistory (1997. în cadrul Colectivului de literatură universală şi comparată. Publică frecvent în Apostrof. Complexul gnostic (2003). la Indiana University. A colaborat la numeroase volume colective. Matei Călinescu. Chapel Hill (2001). Este membru al Uniunii Scriitorilor şi ASPRO. Eroicul (2001). cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. a debutat editorial în 1995.ŞTEFAN BORBELY (n. 31 oct. printre care: DicŃionarul Scriitorilor Români (DSR. 1999) şi Statele Unite: bursier Fulbright în 1992. Proza fantastică a lui Mir cea Eliade. 1953. DicŃionar Analitic de Opere Literare Româneşti (IIV). Visul lupului de stepă (1999). Bloomington. Columbia University. în Făgăraş) este conferenŃiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj. Euphorion şi Caietele Echinox. Echinoxist ca formaŃie. 2000) şi la University of North Carolina. Doctorat în literatură comparată (1999). DicŃionarul EsenŃial al Scriitorilor Români (DESR). A coordonat volumul colectiv ExperienŃa externă (1999) şi a realizat câteva traduceri. De la Herakles la Eulenspiegel. visiting fellow la New York. . A mai publicat: Xenograme (1997). Cercul de graŃie (2003). a beneficiat de stagii de pregătire în Marea Britanie (Oxford. Bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti. OpoziŃii constructive (2002). I-FV). Monografie (2003).

dar şi seria genealogică în care se înscrie cineva prin naştere. informă (în general feminină: apă primordială. participant la rit şi la tradiŃie. format din cuvintele greceşti kosmos (ordine) şi gonos (zămislire. nearticulată) şi informai.MITURILE COSMOGONICE Sub aspect etimologic. a unei forme. ceea ce duce la o definiŃie simplă (ilustrată cel mai bine. 10 . provenienŃă ereditară sau părinŃi. încălzirea substanŃei matriciale întruna dintre cosmogoniile indiene arhaice). dimpotrivă. RelaŃia sintactică temporală pe care o sugerează termenul de cosmogonie se datorează şi antifrazei mitice cu naosul: acesta e anterior cosmosului. sugerând în acest fel o relaŃie sintactică temporală. Etimologia oferă însă şi alte desluşiri: gonos trimite spre naştere. monstru acvatic abuziv etc). indică semnificaŃia originară a complexului: cosmogonia defineşte zămislirea unei lumi bine alcătuite. fiinŃă a unei serii genealogice. termenul compus. un portant de sacralitate integrat într-o comunitate. pe care cosmosul o organizează. în Enuma elish). el este. fiindcă ea conduce în mod nemijlocit la consubstanŃialitatea care e esenŃială în cadrul oricărei ritualistici. Sub aspect ritualic. precizarea ultimă e importantă. relaŃia dintre kosmos şi haos exprimă şi un raport între formă (unde esenŃială este limita ca atare a formei. Ca atare. armonioase. de pildă. de înscriere a infinitului nestăpânit în perimetrul unei limite. creaŃie). fiind o substanŃă opacă. potrivit căreia actul cosmogonic ca atare semnifică procesul de limitare a nelimitatului. unde omul nu este niciodată conceput ca fiinŃă solitară. de către un actant mitic sau de către o circumstanŃă originară (cum este. cum vom vedea. demarcarea sa de exterioritatea fluidă.

ci din cauza faptului că ea controlează naşterea. în perspectiva acestei interpretări. zămislite de către fiinŃele primordiale. acestea joacă.cu o insaŃietate priapică prestigioasă. unul sau celălalt dintre coduri fiind 11 .i| Imagistic. a căror forŃă e net superioară actanŃilor din generaŃiile ulterioare. 1979) -. Un subcapitol al acestui complex îl reprezintă mitologia gemelarităŃii. A doua . civilizator. excesul de natalitate prejudiciind echilibrul de sacralitate al comunităŃii. ale mitologiei. abia prin neutralizarea sacrală pe care o induce sacrificiul de primogenitură. un rol precumpănitor -.la fel de importantă . oferit drept ofrandă zeilor.deşi. sau dotate . întemeind generaŃii.după celebra formulă a lui Georges Devereux. castrat de către fiul său Zeus. neîndoios. Pe aceeaşi temă. distincŃia îşi are rolul ei bine definit. reluată de către Eli Sagan (The Lust to Annihilate. putem ajunge mai departe la sacrificiul ritualic de primogenitură.explică gestionarea sacrală a violenŃei într-o comunitate arhaică. în contextele târzii.eventual . asupra cărora vom mai reveni. în orice moment al evoluŃiei sale. înzestrată cu accente funeste: la majoritatea popoarelor arhaice. apar ca fiind extrem de puternice. monstruoase. o comunitate întreŃine simultan diferite „etaje" de comportament ritualic (frust. întrucât toate fiinŃele originare. rafinat etc). pe motiv că este „prea sacru". aşa cum se întâmplă cu bătrânul Kronos din cosmogonia greacă. Prima dintre ele aduce în discuŃie figurile stihiale din diferitele registre mitice. în conformitate cu care . familia respectivă se poate înscrie în rândul lumii. zămislind urmaşi. constituŃional hibride. şi ele. fiinŃa mitică originară este terifiantă sau periculoasă nu în primul rând datorită puterilor sale de neoprit . Din acest bloc tematic foarte consistent se deschid două linii metodologice de o incontestabilă relevanŃă ritualică. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat în momentul naşterii. bine articulate sub aspect sistematic. fiindcă dedublarea gemelară e socotită ca fiind periculoasă pentru echilibrul de sacralitate al comunităŃii. unde cel dintâi născut al unui părinte este ucis.

în situaŃii conflictuale). şi anume regresia ritualică: capacitatea . soŃiile regelui Pandu fiind obligate să procreeze pe rând invocând divinităŃi atotputernice. în privinŃa anteriorităŃii actantului ritualic stihial în raport cu cel „civilizatoriu". refuzând ascensiunea în Asgard şi resuscitarea. vârsta „eroilor" fiind. o interpolare impusă de tradiŃie.actualizat în funcŃie de necesităŃile de moment ale comunităŃii.şi doar în al treilea rând pe Arjuna. pentru ca. mult mai puternici decât Einherjarii. respectiv din cea de argint. prima soŃie îl zămisleşte la început pe înŃeleptul Yudhisthira. modelul invocat explică o coregrafie esenŃială a comunităŃilor arhaice. Vavu . în mitologia scandinavă. ea să îl nască pe stihialul Bhima . pentru a compensa abstinenŃa sexuală impusă a lui Pandu. dionisiacul: de asemenea. fireşte. în vreme ce ursuzii Berserkiri (de unde expresia englezească Jo go berserk" = a o lua razna) rămân în adâncul întunecat al pădurilor seculare. luptând altfel decât 12 . exemplele sunt de asemenea foarte multe: în celebra poveste a naşterilor provocate din Mahabharata. disimetria se repetă: frumoşii eroi Einherjari sunt resuscitaŃi în Walhalla de către zeii Aseni. Exemplele sunt multiple: riturile de iniŃiere (asupra cărora vom reveni) exprimă un proces de renaştere prin regresie. La Hesiod.fiu al zeului vântului. Dincolo de simultaneitatea codurilor ritualizate de comportament. etimologic.de a regresa din formă în informai. apoi. lucrurile se întâmplă la fel: după seminŃia oamenilor din vârsta de aur. eroii stihiali.ritualic reglementată . Berserkirii sunt. pentru a „renaşte" sacral cu puteri reînnoite. nestăpâniŃi ai vârstei de aramă (care se ucid între ei) intră firesc în structura originară cuaternară a schemei. fără ca vreun membru al său să fie vexat de o asemenea „oroare". care permite unei comunităŃi rafinate să se comporte sălbatic într-o anumită circumstanŃă dată (de regulă. Kunti. contribuind în acest fel la forŃa crescândă a armatei acestora. după toate aparenŃele. al cărui nume este determinat. în faimosul „mit al vârstelor" din Munci şi Zile. de grija altruistă pe care acesta o poartă oamenilor.

cit. indicând faptul că toate riturile şi miturile universului Ńin de o substanŃă unică: sparagmos-ui. sfârtecându-şi literalmente duşmanii. pentru că poate fi redus la proporŃii matematice (harmonia) ". ceea ce stabileşte o analogie între univers şi suflet. Al doilea racord stabileşte nu doar analogii. Primul dintre ele Ńine de existenŃa prodigioasă a zeilor legători. nodul ne vor duce inevitabil spre practicile de „legare" magică a sacrului.aceştia. inevitabil. ed. ritului dionisiac este şi el un proces de sfârtecare regresivă a animalului de sacrificiu într-o fază de haos ritualic. câteva desluşiri suplimentare se impun. în accepŃiunea popoarelor arhaice. Peters (Termenii filosofiei greceşti. Francis E. strânsa legătură dintre geneza lumii şi apocalipsă: ambele sunt imagini. este simptomatic pentru gândirea mitică . alte racorduri. ca „imagine (eikon) ". nu acela care dispune de armele cele mai bune. rom. putere având. 157-l58) prin „ornament. şi germenele funest al sfârşitului. „universul este un kosmos. univers fizic. Funia. cu ghiarele. legându-l astfel de ordinea filosofică a imaginii şi a numărului: pentru pitagoreici. 159l60). Francis E. această temă deschide. în dialogul Timaios al lui Platon. legătura. op. Revenind la etimologia cuvântului cosmogonie..şi întrucâtva deconcertant pentru gândirea 13 . 1993) traduce kosmos aisthethos (pp. după care urmează consubstantializarea prin omophagîa. în arborescenta gândirii mitice. La articolul kosmos noetos („univers inteligibil". vizibil". ci acela dotat cu cele mai eficiente instrumente de disciplinare a sacrului prin fixare sau legare. de care va mai fi vorba în acest capitol. ordine. cosmogonia conŃinând. în substanŃa sa. katharsis-vl definind efortul seren al omului de a-şi construi echilibrul lăuntric pe baza harmoniei. între altele. actul de îngurgitare a sângelui şi cărnii animalului de sacrificiu. pp. cu dinŃii. ci şi osmoze de profunzime. Sub acest aspect (vom reveni asupra acestor aspecte atunci când vom analiza Enuma elish). Peters precizează că „universul vizibil (kosmos aisthetos) " apare. ceea ce explică.

hărăzit „celei mai frumoase" dintre zeiŃele prezente. aflând în cele din urmă secretul. se construieşte pe beligeranta fluctuantă dintre zeii Aseni şi uriaşii gheŃurilor originare. triadică. este secretul theogonic pe care îl ştie numai titanul Prometeu. copacul prăbuşindu-se. ceea ce face din creaŃia lumii doar o amânare a „amurgului" eschatologic (Ragnarok). aproape fără excepŃie. soŃia atotputernicului Menelaos. ducând la asediul de zece ani al Troiei). cele două acŃiuni destructive se vor conjuga. fragile. sprijinită de verticalitatea cosmică. protagonistul Iliadei. care în cele din urmă aruncă pe masa nupŃială un măr al discordiei. fiindcă la festin nu este invitată zeiŃa discordiei. de nunta dintre Peleus şi Thetis se mai leagă şi războiul troian. confirmată indirect şi de prezenŃa infatigabilă a balaurului Nidhogge (progenitură a zeului discordiei.că lumile care se creează prin intermediul actelor cosmogonice sunt. Zeus însuşi . Un aspect special al cosmogoniei îl reprezintă crearea simultană a spaŃiului şi a timpului: se spune. opŃiunea judecătorului troian Paris pentru Afrodita. care roade fără încetare una dintre rădăcinile Yggdrasil-ului: în cele din urmă. rege al Spartei. în logica genealogică a Theogoniei lui Hesiod. Un alt caz de fragilitate cosmogonică găsim în Edda: lumea germanilor. că prin 14 . universul creat de către zeul Marduk „poate face greşeli".poate fi răsturnat de pe tron (printr-o greşeală ipotetică: acesta nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. fiindcă Moirele i-au prezis acestei zeiŃe că va naşte un fiu superior tatălui. ameninŃate de distrugere.care pare inamovibil . a frasinului Yggdrasil. în Enuma elish. zeii o mărită pe Thetis cu muritorul Peleus. în schimbul Helenei. îndeobşte. Eris. motiv pentru care acesta ia anumite măsuri suplimentare de siguranŃă. fiul născut din această căsătorie fiind faimosul Ahile. motiv pentru care el este înlănŃuit punitiv de stâncă şi încredinŃat vulturului [nu fiindcă a furat focul în beneficiul oamenilor!].noastră obsedată de solidităŃi şi certitudini . Loki).

scrie Francis E. La grecii pitagoreici (de-a dreptul fascinaŃi de spectacolul cosmogonic şi de perfecŃiunea intrinsecă. spaŃiul limitează timpul. în lumea arhaică. aritmetică." [Pt calificări filosofice suplimentare. motiv pentru care ritualistica arhaică iudaică nu îngăduie regresii paradisiace: acolo. spre „centru". ambele având. p. sunt în mod armonios închise în timp. în afara A:osmos-ului sunt doar diversele manifestări ale Nelimitatului (apeiron).actul primordial de genesis. că Dumnezeu „pierde" o anumită cantitate de sacru în timpul „muncii" sale. în foarte cunoscuta cosmogonie iudaică din Vechiul Testament {Geneza sau Facerea). şi invers. nu te poŃi întoarce spre „Mo tempore" (expresia lui Mircea Eliade!). lucrurile. ca o consecinŃă. palpabilă (nu doar noŃională. cit. pentru a te resacraliza. o accepŃiune substanŃială. a universului!). Pentru pitagoreici . prin chiar consecuŃia mitică a perioadei sale de creaŃie. inegale. relaŃia cosmogonică dintre spaŃiu şi timp se traduce în raportul tensionat dintre limită (peras) şi nelimitat (apeiron). „kosmos-vl era deopotrivă o făptură vie (zoon). fiindcă. deoarece o asemenea regresie ar însemna că epifaniile temporale ale lui Yahwe ar putea fi. calitativ. pe care kosmos-vl le «inhalează» şi cărora le impune limita. v. Tragicul . timpul sau istoria.. odată create. concretă. ambivalenŃa este evidentă. Peters (op. supoziŃie incompatibilă cu premisa perfecŃiunii de sine. se creează atât timp. actul cosmogonic stabileşte o proximitate între spaŃiu şi timp: prin geneza cosmică. Liiceanu. acolo. lucrurile se petrec la fel: creând în şase zile cele ce sunt gândite să fie. cât şi spaŃiu.o fenomenologie a limitei şi depăşirii] 15 . voi. Dumnezeu declanşează. lui G. 54) -. şi principiu al Limitei (peras). mereu egale. a divinităŃii. în cosmogonia zoroastriană. într-o accepŃiune chiar mai subtilă decât am putea-o percepe noi azi. cu respiraŃie. ca în lumea noastră modernă).

O altă asociere etimologică duce la cuvântul grecesc khasma (abis). seria continuă.). de regulă feminine (sau în unele cazuri bisexuate). gura lui se crăpă ca un ou şi din gură Ńâşni vorbirea. dimensiunea a doua uneori personalizată. fiind cel al focului: „Arunci el scoase din apă un purusha (bărbat) şi îi dădu formă. a materiei organizate. cum se întâmplă de pildă cu Tiamat. desemnând-o ca „un loc de naştere arhaic". non-germinativă a apei prin substanŃa opusă. 162 sq." 16 . să zăbovim puŃin şi asupra opusului său. asociat forŃei ignice a sufletului şi vorbirii (izomorfic. iar din vorbire Agni. la mesopotamieni . p. Jung citează cosmogonia parŃială din AitareyaUpanişad. există în mitologie o foarte bogată reprezentare a scuipatului germinativ. neorganizate. în ipostaza unei substanŃe matriciale fluide. armonice. di focului. haosul. El dispune de reprezentări în general consonante. semnificând „a se deschide. Etimologic. germinativ pe de o parte şi terifiant pe de alta. zeul invocat. Pe acesta îl cloci. cuvântul grecesc kâos este înrudit prin rădăcină. de către Victor Kernbach (DicŃionar de mitologie generală. I.HAOSUL Insistând atât de mult asupra /cosmos-ului. 1989.n. cu verbul kainein. cu o dublă deschidere: spre naştere şi spre resorbŃie. Şt. Asupra acestei ambivalenŃe a atras atenŃia C. 1999. anulând calitatea inerŃială. n. în care gura e asociată crăpării oului cosmic primordial. fireşte. G. Jung se delimitează de Freud în interpretarea imaginară a gurii („Nimic nu ne dă ocazia să interpretăm această plăcere [de a savura hrana şi de a suferi pentru absenŃa ei . monstruoase. a se căsca". rom. 212). în Simboluri ale transformării (ed.] ca sexuală" -disocierea se referă la stadiul oral freudian). voi.fiind mai pregnantă. ceea ce face ca haosul să apară dual în mitologie. în consecinŃă. cu lumina). p. însă aici regimul imaginar este dublu. din care se zămislesc toate lucrurile. în vreme ce-l clocea. germinativă. Agni. B. cosmogonic. ceea ce apropie reprezentarea arhaică a haosului de aceea a unei guri fluide imense. Jung.

femeile nu se pot culca pe pătura bărbaŃilor. 1977. rom. încălcarea interdicŃiei soldându-se de fiecare dată cu moartea. din care ea trebuie apoi să se întoarcă: 17 . neisprăvit (fiindcă va fi „clocit"!) se naşte ca atare din apă. 155-l59) prezintă în acest sens mai multe cazuri unite printr-un fir comun. v. 1980. acela al excomunicării vremelnice a femeii impure din rândul lumn guvernate de bărbaŃi. James George Frazer (Creanga de aur. însă percepŃia imediată ne poate înşela. menite să le reechilibreze sacral . şi îndeosebi XX. fiind reprimite . pe de alta. la declanşarea ciclului lunar. seminale ale ciclului menstrual feminin. 368 sq. androidul primordial. p. femeile sunt izolate de comunitate. motiv pentru care. fiindcă ea întrerupe ciclul firesc al vieŃii. Motivul e simplu: se consideră că pe timpul menstruaŃiei femeia ajunge într-un loc pre-cosmic. 3: Tabuuri privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii. O desluşire suplimentară a simbolisticii primordiale a haosului apare în cartea lui Gilbert Durând. rom. Structurile antropologice ale imaginarului (ed. echivalată cu rânduiala cosmică: pe timpul menstruaŃiei.RelaŃia duală adversativă dintre apă şi foc e cât se poate de bine reliefată aici: purusha. repetându-se în acest fel situaŃia . In realitate. menstruaŃia este considerată funestă (motiv de izolare socială a „victimei"). fiindcă substanŃa în exces a lichidului menstrual leagă femeia de o naştere inopinată. care asociază funcŃia lunară a fecundităŃii din riturile agricole cu valenŃele cosmogonice.prin intermediul unor rituri de lustraŃie. pe de o parte. de împreunarea dintre bărbat şi femeie. Motivul aparent îl constituie „impuritatea" ca atare a femeii. dar va fi desăvârşit doar prin transformarea sa în foc. socotit în rituri ca fiind funest. terifiantă.). fiindcă impuritatea comunitară este doar o consecinŃă şi nu explicaŃia fenomenului.deja menŃionată . voi. capitolele dedicate tabu-vlui. misterioasă. 2.doar după terminarea ciclului. şi. ed.a puterii care controlează naşterea. nu pot folosi oalele sau uneltele acestora etc. genetic. reprezentat de sexualitate. pp.

157). în majoritatea mitologiilor. cu consecinŃe imprevizibile pentru lumea organizată. de unde se va întoarce după ce se va purifica.. haosul face parte din cosmos. bunul mers armonios al lucrurilor: riturile de resacralizare. p. Mai mult chiar. haotică. iminenŃa virtuală a recăderii în haos asigură. vor fi zămislite 18 . sub acest aspect. pe care. prin coregrafia ritualică specială a regresiei informale . după ce le-a folosit. considerată impură. haosul nu apare ca un loc ireversibil închis. ConsecinŃa . urmată de o rearticulare sacrală a universului. întotdeauna. a haosului. dimpotrivă. prin ciopârŃirea căruia de către Odhin. sau de centralitate (v. pe care îl furnizează Frazer (ibid. de tip Mo tempore.este că. e prezent în lumea ordonată ca o virtualitate benefică (fiindcă îngăduie resacralizarea). Vechiul Testament şi alte câteva locuri (întinsul de apă nediferenŃiat este forma cea mai frecventă).valabilă pentru întregul minicapitol dedicat haosului . ca un început definitiv uitat. listează câteva: apa (oceanul primordial) în Vede. unde femeia din timpul menstruaŃiei. Mircea Eliade) presupun de fiecare dată o retraversare a spaŃiului şi timpului haotic. vase de lut -. întinsul de gheaŃă şi frig în mitologia scandinavă (unde se va naşte uriaşul de gheaŃă Ymir. cât şi în cele de sacrificiu sau în dionisiac -. ea regresează într-un stadiu precivilizator . unde nu mai poŃi reveni. ViolenŃa ritualică este. Vili şi Ve. Victor Kernbach.pe care o vom găsi atât în riturile de iniŃiere. II. oale. motivul pentru care ea procedează în acest fel fiind legat de regresie: în timpul ciclului menstrual. fiind codificată cutumiar ca atare. „nu poate utiliza ca vase decât frunze de bananier. le aruncă în vreun loc singuratic". în DicŃionarul amintit.acŃiunea fiind simbolizată prin interdicŃia de a folosi obiecte proprii civilizaŃiei: căni. în ritualistica generală. Numele şi formele sub care apare haosul sunt multiple. exemplul particular din Costa Rica. prima generaŃie divină.neizolarea ei într-o asemenea situaŃie echivalează cu „deschiderea" gurii funeste a preformalului. E interesant.

ed. cit.este redutabilă. în mitologia greacă. Haosul dă naştere Geei. 205) de dinainte de naşterea uriaşului de gheaŃă Ymir. Important este faptul că celor două lumini le corespund regimuri specifice de imagini: în Olimp. el desemnează Ńinutul deşertic intermediar dintre Niflheim (Ńinutul de ceaŃă) şi Muspellheim (cel de foc). monstru acvatic.. Tot din Haos se naşte Eros. principiul de armonizare a universului (echivalat dorinŃei de a exista). urmaşii uriaşului de gheaŃă scandinav Ymir sunt şi piticii friguroşi. la scandinavi. semnificaŃiile fiind cel puŃin duale: pe de o parte. în Enuma elish. zeiŃa atotputernică a pământului (asupra acestei geneze vom reveni). abuziv. pe de alta.. ca Tiamat. dar nu fiindcă ar fi o stare sau o substanŃă care se neagă prin creaŃie. haosul primordial apare ca Ginnungagap. apoi Erebos. şi. înzestrând fiinŃe urcate în timp de dinainte de constituirea panteonului mitic definitiv. morfologia haosului îşi are importanŃa sa. Pentru a da un singur exemplu. fiindcă forŃa lor destructivă . în Geneza din Vechiul Testament. când sunt între ei. p. la întretăierea cărora se formează primele seminŃe de viaŃă. prelungită în noapte). cu care nici zeilor Aseni nu le face plăcere să se întâlnească.asociată relei-voinŃe aproape generalizate . zeii au o altă înfăŃişare decât cea sub-eterică. întunericul fără margini. desemnează „starea precosmogonică" (V. unde sălăşluiesc zeii. noaptea adâncă. ci fiindcă forŃele sale continuă să acŃioneze în lume. Din Erebos şi Nyx sunt apoi zămislite cele două Ńinuturi de lumină: eterul {Aither). şi Nyx. şi Hemera. Exemplul cel mai pregnant ne vine din ritul 19 . Cum vom vedea că se întâmplă şi în mitologia greacă. termenul folosit este Tohu-Wabohu (deşert + vid). care desemnează apa primordială.. cosmogonia mesopotamiană (al cărui nume este relaŃionat de către specialişti cu Tehom-vl ebraic. bine articulat. Kernbach. în străfundurile căreia se zămisleşte adâncul Tartar fără de lumină. nediferenŃiată. trăitori tot în Ńinuturi hivernale. ziua luminoasă hărăzită oamenilor. pe care le-o arată muritorilor. DicŃionar..toate lucrurile).

fiindcă jurase pe jurământul zeilor că îi va îndeplini Semelei orice dorinŃă. nu de către Hades (cei doi fiind fraŃi). Phaeton (fiu al lui Clymene. 20 .Pământ . Zeus recuperând copilul-Dionysos din cenuşa aflată la picioarele sale. îi va cere carul solar spre a-l conduce pe cer. ColaŃionând informaŃiile clasice din Theogonia lui Hesiod şi din lliada lui Homer. Aither .Tartar. 257 sq. un singur detaliu suplimentar. pentru a-l naşte ulterior singur. consonant cu poziŃia originară a Geei. Helios îşi scoate în prealabil aura solară. fiind asimilat pământului fără de fund de sub valuri. nu se confundă. Zeus e îngrozit de rugăminte. cei cu o sută de braŃe .sunt zăvorâte de către Poseidon. pierind în urma acestei nesăbuinŃe). în acest fel. pe Helios. atotputernicul Zeus. cu atât mai mult cu cât porŃile Tartarului unde sunt ŃinuŃi uriaşii Hecatonheiri. Un alt indiciu similar ne vine din complexul zeului Helios: dispreŃuit pe motivul că ar fi progenitura unui muritor de rând. Alain Ballabriga (Le Soleil et le Tartare. Tartar -. cu precizarea că Tartarul are o deschidere marină. întâmpinându-l cu bucurie pe Phaeton (cel care. atunci când fătului îi vine sorocul să apară pe lume. Devine plauzibilă.Cer.Hades . mama lui Dionysos. evident. îi cere tatălui.Cer . tebana Semele. In privinŃa Tartarului. ulterior. p. Pământ.) precizează că localizarea Tartarului se subsumează unei împărŃiri triadice a lumii . pentru a nu-i pricinui vreun rău fiului său.dionisiac: sub influenŃa perfidă a Herei. fiică a lui Thetys) îşi vizitează tatăl. să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. în consecinŃă. 1986. prin intermediul lui Poseidon. pentru a-i confirma paternitatea. cu care. imaginea divină o incinerează pe Semele. detaliu destul de ambiguu dacă ne punem întrebarea ce poziŃie ocupă Tartarul în raport cu Hadesul. o reprezentare mai degrabă cvintuplă. dar nu poate da înapoi.

respectiv riturile de iniŃiere şi cele de sacrificiu) în mod unitar.pe care îl vom trata pe larg la timpul potrivit -. în contextul general al ritului de iniŃiere . care permite atât regresia spre informai a neofitului .echivalentă cu trecerea sa prin originile tribului sau ale comunităŃii sale -. întrucât cosmogonia îi apare acestuia sub forma unui set de gesturi şi de cuvinte suprasacralizate.voluntară sau întâmplătoare. ritulcadru fiind. axate pe totem şi magie.recunoscut de către iniŃiatori ca individ cultural. Limita metafizică . a căror repetare în viaŃa de fiecare zi .CONTEXTUALIZAREA RITUALICĂ A MITURILOR COSMOGONICE TendinŃa acestei cărŃi este aceea de a interpreta cele trei complexe fundamentale ale mitologiei (cosmogoniile. la populaŃiile cele mai vechi. fostul neofit câştigă acces la miturile de origine ale tribului şi clanului său. ezoterismul continuă să fie practicat azi în riturile de iniŃiere moderne. miturile cosmogonice se transmiteau sub formă ezoterică. cum sunt acelea de intrare în societăŃi secrete. din neatenŃie . uneori cu finalităŃi de-a dreptul funeste. cel de iniŃiere. paradigmatice. Ezoterismul are însă o consecinŃă foarte importantă în regimul comportamental al interdicŃiilor personale şi comunitare pe care şi le asumă omul arhaic. în acest context. consubstanŃial cu ceilalŃi membri iniŃiaŃi ai comunităŃii -. când. Arhaicitatea acestui segment ritualic demonstrează că. cât şi „sacrificiul" naturii sale profane. osmotic. omul arhaic evită cu grijă codul lexical şi coregrafic al cosmogoniei. „renăscut" fiind .de care am discutat atunci când 21 . Exoterismul reprezintă o raŃionalizare târzie. dezvăluirea secretului cosmogonic al comunităŃii (a miturilor respective) ocupă segmentul median al coregrafiei ritualice.poate dezechilibra sacral comunitatea. sau la cele care păstrează sensurile autentice ale vieŃii arhaice. în vederea renaşterii într-o identitate culturală. de altminteri. cel de după regurgitarea simbolică a neofitului de către animalul totemic.

sub care un membru al unei comunităŃi arhaice receptează tot ceea ce există în univers . fiindcă marchează consubstanŃialitatea tuturor celor existente. fie el om. şi. şi anume acela al identităŃii sacrale a oricărui actant mitic. şi ele.Pan-Ku la chinezi . animal sau stâncă. în ultimă instanŃă. pe de alta. fiind concentrate în practica ■participării ritualice. în perimetrul foarte atent respectat al unor asemenea constrângeri. Toate duc. întregul univers (inclusiv oamenii) are o importanŃă deosebită ca fenomen de arhaicitate. AutodestrucŃia sau autoimolarea actantului mitic primordial . îndeletnicirile şi spusele sale intrând. apoi. din care derivă. plantă.intră tot în categoria cosmogoniilor sacrificiale. TIPOLOGIE în mitologie şi ritualistică. omul primordial Purusha la indieni etc). SpaŃiul şi timpul omului arhaic se reglează în funcŃie de această eterogenitate.am contrapus limita (peras) nelimitatului (apeiron) se transferă.are o dublă deschidere: pe de o parte. ritualistică nu cunoaşte fenomene 22 . ConsecinŃele sunt esenŃiale. îl asociază pe acesta cu originea cosmogonică a lumii din care provine. datorită acestor interdicŃii ritualice. Altfel spus. se operează o distincŃie clasică între mituri cosmogonice sacrificiale şi cele non-sacrificiale. uriaşul de gheaŃă în cosmogonia germanică. Sacrificiul primordial. Identitatea sacrală . la o concluzie abruptă: „libertatea" e un cuvânt care ar trebui excomunicat din ritualistică şi mitologie. Miturile sacrificiale relatează facerea lumii prin descărnarea sau sacrificarea unui actant mitic primordial (monstrul marin feminin Tiamat din cosmogonia sumero-babiloniană. ea leagă actantul mitic şi ritualic de toŃi membri consubstanŃiali ai comunităŃii sale. Ymir. în limită socială. osmoza sacrală de acest fel indicând şi un alt aspect esenŃial în ritualistică -. prin diseminare.

de solitudine, disfuncŃionalităŃile sacrale ale cuiva fiind imediat extinse asupra întregii comunităŃi. Dacă cineva din cadrul comunităŃii contravine - deliberat sau accidental - cutumei sacrale a comunităŃii respective, întreaga comunitate se va simŃi afectată şi va intra într-un rit de resacralizare; eventuala „reparare" a greşelii de către cel care a debalansat echilibrul sacral al comunităŃii cu pricina nu este suficientă, fiindcă nu are valoarea unui cod cultural admis. Exemple - asupra cărora vom tot reveni în cartea de faŃă -sunt puzderie. De pildă, sosind de la vânătoare cu o pradă consistentă în spate, omul arhaic ştie că el nu poate trece de hotarele comunităŃii sale decât după o prealabilă neutralizare -prin purificare - a suprasarcinii sacrale pe care o reprezintă vânatul: dacă el n-ar recurge la această neutralizare, fără de care nu îi este îngăduit să-şi continue drumul spre propria sa casă, el ar pune în pericol echilibrul sacral al întregii sale comunităŃi, nu doar al său propriu sau pe acela al familiei sale. Cum vom vedea la timpul potrivit, la riturile de iniŃiere sau la cele de sacrificiu se întâmplă acelaşi fenomen: iniŃiaŃii, proaspăt întorşi de la riturile dureroase pe care le-au trecut cu succes, sunt lustraŃi (purificaŃi) înainte de a fi reintegraŃi în comunitate, pentru a fi eliberaŃi de suprasarcina sacrală de care dispun; dacă ar fi lăsaŃi să reintre direct, fără lustraŃii prealabile, suprasarcina lor sacrală şi-ar pune amprenta negativă asupra întregii comunităŃi, periclitând-o. Al doilea aspect al identităŃii sacrale - receptarea actantului mitic ca fiind indestructibil legat de originea sacrală a comunităŃii sale - are şi el consecinŃe redutabile, în cazuri - să spunem - de beligerantă sau de omor. Făcând o victimă - fie ea om sau animal -, omul comunităŃii arhaice ştie că prin omorul respectiv el a comis o violenŃă nu numai împotriva victimei ca atare, ci şi a originii sacrale de care aceasta se leagă prin actul de consubstanŃializare. în consecinŃă, printr-un simulacru anticipativ, el va căuta să „îmbuneze" această forŃă terifiantă, relativizând întrucâtva efectul destructiv al violenŃei pe care se 23

pregăteşte să o exercite. Privind lucrurile din perspectiva celeilalte tabere, din rândul căreia se va alege victima, consecinŃele sunt, şi aici, semnificative. Prin legea consubstanŃializării sacrale - mai puternică decât aceea a sângelui, cu care tindem îndeobşte s-o echivalăm -, vătămarea unui om reverberează negativ în cadrul întregii comunităŃi din care acesta face parte. Comunitatea va reacŃiona ca şi cum într-un punct anume al „fiinŃei" sale s-ar fi creat o fisură sau o spărtură, în urma cărora bunul mers al întregului organism social este pus în pericol; în consecinŃă, prejudiciul va fi prompt răzbunat, la fel de violent cum s-a produs şi atacul, dar nu din raŃiuni psihologice, de furie punitivă - cum am fi noi îndreptăŃiŃi să credem, apelând la gândirea noastră modernă -, ci pentru ca „spărtura" să se închidă, refăcându-se în acest fel integralitatea sacrală a comunităŃii. Cosmogoniile nesacrificiale pun crearea lumii pe seama unei geneze (acŃiune divină constructivă, cuvânt etc.) care nu presupune violenŃă sacrificială. De regulă, ele sunt forme târzii, raŃionalizate: cele mai vechi mituri cosmogonice sunt cele sacrificiale, motiv pentru care de fiecare dată când întâlnim o versiune nesacrificială, se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva în spatele ei nu se află un oarecare vestigiu sacrificial, şters apoi din mintea oamenilor şi a istoriei. Vom urmări acum cosmogoniile regionale pe rând; comentariile şi analiza lor comparată ne vor îngădui, în finalul seriei, formularea câtorva concluzii generale.

ENUMA ELISH Cosmogonia sumero-babiloniană este cea mai veche dintre cele de care dispunem, articularea ei fiind localizată în jurul secolului al XVI-lea î.e.n. După Anne Baring şi Jules Cashford (The Myth of the Goddess, 1993, p. 275 sq.), forma finală a epopeii 24

combină versiuni iniŃiale sumeriene, axate pe motivul luptei dintre un erou şi un monstru, cu adăugiri babiloniene ulterioare, mai complexe sub aspect dramatic, centrate pe motivul comportamentului abuziv al monstrului primordial feminin, ceea ce duce la supoziŃia că - aşa cum se întâmplă şi cu alte mituri cosmogonice - Enuma elish marchează în timp şi un schimb de registru mitologic, mitologia matriarhală iniŃială, de provenienŃă chtoniană, stihială, fiind substituită de un panteon mitic masculin, constituit în jurul zeului civilizator Marduk. „Enuma elish" înseamnă „când sus": sunt cele două cuvinte cu care începe textul. Mergând pe urmele lui Frazer (în primele două versiuni, din 1890 [2 volume], respectiv 1900 [3 volume] din Creanga de aur, Enuma elish este doar vag tratată, pe motivul simplu că Frazer a avut un acces limitat la sursă, cunoscând-o destul de vag), Mircea Eliade (Mitul eternei reîntoarceri, în voi. Eseuri, 1991, pp. 48-49, respectiv Istoria credinŃelor şi ideilor religioase - de acum încolo ICIR -, 1981, I, §21, 22, pp. 72-80) include recitarea regulată a poemului, cu coregrafiile agonale inerente, în cadrul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou din Babilon, akitu, incluzând-o în acest fel unei ritualistici generale de fertilitate. „Lupta între Tiamat şi Marduk - scrie M. Eliade - era mimată printr-o luptă între două grupe de figuranŃi", aferente doar parŃial fiecărui protagonist în parte, fiindcă cele două grupe mai semnificau, dincolo de identificarea lor imediată cu haosul-Tiamat, respectiv cosmosulMarduk, şi victoria Anului Nou asupra celui Vechi, cum se întâmpla, de pildă, în ritul macedonian Xandikă, unde armata Albilor o înfrângea pe aceea a Negrilor într-o încleştare mimată, spectaculară, urmată de un komos, sau festin ritualic. în Babilon, ritul de refertilizare a ogorului prin „eliberarea" vlăstarului vegetal de sămânŃa neagră, subterană în care el a fost „închis" pe timpul iernii, presupunea - relatează tot M. Eliade -şi o resacralizare cosmogonică a regelui: de faŃă cu întreaga 25

care presupunea împreunarea regelui cu o preoteasă (sau cu regina) în faŃa întregii asistenŃe. moment în care regele mima slăbiciunea sau chiar nebunia. alb-negru sau alb-roşu. acceptat ca „umbră" regală sau imperială.nu în Babilon! . Ritul era practic omniprezent în lume în perioada arhaică. Eliade. prin arătarea organului sexual. apărea ca un 26 .îşi află obârşia obiceiul spectacular de mai târziu . în mod firesc. psihopompă. a nebunului ca raŃiune adormită în „masa confuză" a unei minŃi rătăcite. pe timpul zilei respective poruncile căpeteniei de substitut erau îndeplinite fără întârziere. citate de către M. ecuaŃie prin care simbolul pentru care am deschis paranteza intră şi în registrul iconografic al alchimiei. de o redobândire a prerogativelor sale sacrale. în acest rit . în acest sens.este şi ea epifanică. VestimentaŃia originară a nebunului de curte -tichie cu muguri sau analogii vegetale pe cap.cetate. de regulă simetric pe verticala corpului. unui zănatic sau deficient mintal. şi panspermia hierogamică). „lumea pe dos" funcŃionând chiar crud. încât.şi-n cele similare ei . ceea ce face din nebun o fiinŃă dedublată . trecerea prin haosul dement fiind interpretată ca o resacralizare cosmogonică. de obicei prin intermediul unei hierogamii spectaculare. cu ecouri până în Ramayana. în paranteză fie zis. dacă venea vorba de execuŃii. deja intelectualizată. ca simbol al indiferenŃierii haotice din care se va naşte lumea. ceea ce sugera. acesta era „umilit" simbolic.sugestie de sacrificiu întemeietor . simulacrul mergea atât de departe. Revenind la desveşmântarea şi de-simbolizarea ritualică a regelui babilonian. cu o voioşie submisivă. acestea erau urmate. ceea ce explică şi interpretarea medievală. i se luau însemnele regale şi podoabele (în alte comunităŃi . uneori subversivă. costum bicolor. Ashvamedha indiană.el era lăsat de-a dreptul în pielea goală. sacrificiul panspermic al calului. pentru o zi anume.cunoscut din ritul regal şi imperial al nebunului de curte şi al măscăriciului -de a încredinŃa conducerea statală.

ICIR. Equus October. ed. I. 3 şi 4. ed. realizată de către Athanase NegoiŃă. cit. p. publicată în volumul 27 . J. M. semnificaŃia de fertilizare panspermică specifică ritului o mai găsim în ritualistica romană.] Revenind la ritualistica babiloniană a Enumei elish. cit. voi. una în transpunere metrică. în limba română găsim poemul în două versiuni. zagmuk. § 72 şi urm. § 22) că tot cu prilejul sărbătorilor echinoxiale ale Anului Nou. G.. SURSE Enuma elish a fost făcută cunoscută specialiştilor anglo-saxoni prin traducerea în engleză a lui L. cit. în sacrificiul calului de la idele lui octombrie.. să mai precizăm. ed. 1987. cap. La religion romaine arckaique. IX. întreaga discuŃie poate fi găsită în celebra carte a lui Georges Dumezil. Payot. pp. [*" Pentru detalii suplimentare v. care a folosit textele de pe tăbliŃele de argilă găsite în biblioteca regelui Assurbanipal de către săpăturile engleze făcute la Ninive. 223-239. „ceea ce . Smith în The Chaldean Account ofGenesis (1867). Frazer. 1902. voi. Anterior. l-2. reiterând în acest fel gestul cosmogonic al lui Marduk.scrie M. autorul francez fiind acela care a asociat Equus October de ashvamedha. 235. Creanga de aur. Eliade . Eliade (Mitul eternei reîntoarceri. W. I.era totuna cu a crea cele douăsprezece luni viitoare". respectiv ICIR. prilej cu care se rostuiau cele 12 luni ale anului pe cale de a începe. de la 21 aprilie. în volumul The Seven Tablets of Creation. care presupunea sacrificiul întemeietor al unui om. cit. p. tot pe urmele lui M. în Babilon avea loc şi Sărbătoarea SorŃilor. câteva fragmente au fost date la iveală de către G. ed. a cărui coadă sângerândă era lăsată să fertilizeze solul forului roman. London. King. sângele coagulat fiind păstrat ulterior pentru a fi folosit în riturile de lustraŃie ale Pariliei.substitut mai blând al Purushamedhei cosmogonice. cit. Eliade. ed. 49.

ele fiind preluate. 1l-51) şi una epicizată. resurecŃionare ale lui Bel Marduk nu fuseseră integral înlăturate. fiind menŃionat în spaŃiul semitic ca BelMerodakh (v. în Miturile esenŃiale ale lui Victor Kernbach (1978. Joseph Campbell. versiunea românească a lui Athanase NegoiŃă redând aceste întregiri. divinităŃile babiloniene suferă un pronunŃat proces de resemantizare negativă în spaŃiul semitic. glisajul fiind întreŃinut şi de către dualismul vechi al reformei lui Hammurabi. şi de către Victor Kernbach. sau tot făcut întregiri. King. Penguin Books. care a intenŃionat. e relativ lacunară din raŃiuni obiective. Ulterior. unde vestigiile chtoniene. 1989. care circulă şi pe Internet. Bel şi mitologii din Mesopotamia. n. V. sosite din direcŃia unui cult preponderent chtonian. p. 1974. în fascinantul creuzet de credinŃe al Orientului Apropiat. zeu chtonian. pp. în mod firesc. cu o religie uranică. fiindcă la data publicării celor două volume din The Seven Tablets of Creation . DicŃionar de mitologie generală. în interferenŃă cu Baal şi cu Bel adesea confundaŃi -. multe plăcuŃe de argilă fiind încă nedecopertate. Mai e de precizat un aspect de o frumuseŃe hermeneutică aparte. ce făcea din rege un întemeietor şi un organizator celest. Baal. în urma traumaticului exil babilonian al poporului evreu dintre 587 şi 538 î. 242). W. Baal Zebub („prinŃul stăpân") devenind în Vechiul Testament 28 .care au avut un impact uriaş asupra publicului -. articularea unui cult civilizator axat pe rolul simbolic de „organizator" (ucigător de monştri) al regelui. art.Gândirea asiro-babiloniană în texte (1975. Mai e de precizat faptul că versiunea clasică a lui L. Marduk a intrat. până spre cel de-al doilea război mondial. astfel. textul prezenta carenŃe. în Babilon. Kernbach. The Masks of God. în esenŃă. 2339). din 1902. Marduk a fost ridicat la rang de cult oficial prin reforma politică şi religioasă a lui Hammurabi. n. şi mesopotamianul Bel. e. e. pp. semnificaŃia colaterală fiind aceea a înlocuirii vestigiilor resurecŃionare sumeriene. fiind inevitabil demonizaŃi. în secolul al XVni-lea î. Oriental Mythology. canaanul Baal. divinitate a fertilităŃii.

Gestul întemeietor din 29 . New York. Babilon.prezentate în Vechiul Testament ca fiind pericole demonice . motiv pentru care „Stăpânul" celest absolut din Vechiul Testament (Yahwe). p.un cult patern. numărul plăcuŃelor de lut care relatează victoria lui Marduk asupra lui Tiamat din tradiŃia babiloniană. erau venerate prin imagini sau prin efigii sculptate în statui.doar după întoarcerea poporului evreu din exilul babilonian (538 î. cit. trebuie acceptat faptul că în noua redactare s-a urmărit în mod deliberat o definire identitară a sacralităŃii poporului evreu prin delimitarea de mitologiile de proximitate (Canaan.). Aceste divinităŃi erau iconice.venind din direcŃia cultelor de fertilitate din primele două regiuni menŃionate mai sus (Baal. Tiamat). DicŃionar enciclopedic de iudaism. Toronto. [®°V. 1961.. Translated by John McHugh.n. influenŃele cele mai puternice . Ştiut fiind faptul că Geneza din Vechiul Testament (Facerea) a fost articulată în forma sa finală . derivate direct din complexe chtoniene. Marduk. Its Life and Institutions. va fi noniconic: nu va avea faŃă. prin tradiŃie. reprezentările fiind resurecŃionare. când vom ajunge la cosmogonia ebraică).spun cei doi cercetători -. există însă şi unele paralelisme tulburătoare: Geneza secvenŃială veterotestamentară are loc în 7 zile. Bel. 90] Pentru acelaşi context. demon subpământean. opus celestului Yahwe.e.tot delimitativ faŃă de credinŃele din jur . tot 7 fiind. Tiamat). Inc. Ancient Israel. şi Roland de Vaux. impus în Geneză prin tradiŃia Yahwistă (asupra distincŃiilor vom reveni chiar în acest capitol. p. London.. prin ocultarea premeditată a cultelor feminine dominante din regiune (Innana-Ishtar. Egipt etc). cifra 7 sugerând că Marduk a săvârşit lumea tot în 7 zile. McGraw-Hill Book Company.evident. 2001.printr-o rescriere . Monoteismul Yahwist va mai impune . 419). 433 sq. epifanice. Dincolo de aceste distincŃii . nu va fi venerat prin imagini („să nu-Ńi faci chip cioplit").Belzebub sau Belzebuth .. Arme Baring şi Jules Cashford precizează alte câteva nuanŃe care se cer de asemenea a fi reŃinute. p. în The Myth ofthe Goddess (ed.

Geneză, şi anume separarea Cerului de Pământ, repetă gestul lui Marduk de a tăia trupul lui Tiamat şi de a ridica o parte în sus, pentru a întemeia bolta cerului. Cum am menŃionat deja, cuvântul ebraic care desemnează abisul de apă de la începutul lumii, Tehom, este „echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat" (A. Baring, J. Cashford, op. cit., p. 419), relaŃia făcându-se cu tohu wa-bohu, sintagmă care nu numai că o evocă lingvistic pe Tiamat, dar aşa cum Tehom devine, prin resemannzare, Tehomot, Bohu devine Behomoth, foarte apropiat de protoanimalul fabulos Behemoth, numit în Cartea lui Iov (40:15sq) „cel dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu". Aceste interferenŃe nu sunt însă singurele: Marduk intră în Vechiul Testament şi ca Mardochai, tatăl protagonistei din Cartea Estetei, aceasta din urmă fiind, ea însăşi, Innana-/s/ztar, zeiŃa sumeriană cu care ne întâlnim îh Epopeea lui Ghilgamesh.

CADRUL NARATIV AL POEMULUI ENUMA ELISH Redată pe scurt, povestea din poem are următoarele secvenŃe: La începuturile lumii, apele oceanului dulce Apsu şi ale genunei sărate Tiamat se amestecă indistinct, cei doi zei originari completându-se cu Mummu, a cărui identitate e subiect de dispută până în zilele noastre. Se crede, îndeobşte, că a fost un nume matern al lui Tiamat, lucrurile nefiind clare, de vreme ce într-o secvenŃă ulterioară a poemului, Mummu apare ca sfetnic intrigant şi ostil al lui Apsu: ca persoană distinctă, deci, opusă lui Tiamat. Din apele amestecate ale lui Apsu si Tiamat sunt zămisliŃi ceilalŃi zei, Anşar, jumătatea de sus a lumii zămislindu-l apoi pe puternicul Anu, tatăl lui Nudinmud sau Ea, marele zeu al apelor. Zarva zeilor nou-născuŃi tulbură liniştea lui Tiamat, dar mai supărat este Apsu, deranjat de râsul ireverenŃios al tinerilor zei. Exasperat, Apsu îşi cheamă sfetnicul, pe Mummu, şi 30

amândoi merg la Tiamat să se plângă, cerând distrugerea noilor zei, demonstraŃie de putere la care Tiamat nu consimte, pe motiv că n-ar trebui să se distrugă ceea ce tocmai fusese creat. Sfetnicul Mummu îl convinge însă pe Apsu să îi distrugă pe zeii tineri, complotul fiind aflat de către Ea, care trasează un cerc magic în jurul celor doi, deposedându-i de putere şi ucigându-i. Peste cadavrul lui Apsu, Ea îşi construieşte o casă-sanctuar, numită tot Apsu, unde se însoŃeşte cu zeiŃa Darnkina, pentru a-l zăsmisli pe luminosul Marduk, divinitate duală, asemenea lui Janus din mitologia romană, cu patru ochi şi tot atâtea urechi, „fiul Zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor". Siguri pe puterea lor prin naşterea lui Marduk, tinerii zei purced la neutralizarea lui Tiamat; celestul Anu, zeul lumii de sus dă naştere vânturilor tumultuoase, pe care le trimite împotriva lui Tiamat, pentru a-i zădărnici odihna. Instigată de fiii ei chtonieni - beligeranta divină trădând, de fapt, opoziŃia dintre zeii uranieni şi cei chtonieni -, Tiamat reacŃionează stihial, zămislind o armată de apărare redutabilă, formată din animale hibride inclasificabile (şerpi-monştri, dragorii zburători, vipere, sfincşi, lei de mare, câini turbaŃi, omul-scorpion), în fruntea căreia ea instalează într-o poziŃie de suveranitate pe unul dintre fiii ei, viforosul Kingu, care primeşte de la mama sa şi TăbliŃele Destinului, devenind în acest fel invincibil şi stăpân peste rosturile lumii. înainte de a trece mai departe, să relevăm un detaliu de simetrie. Poemul precizează că armata monstruoasă a lui Tiamat e formată din 11 fiinŃe stihiale cumplite, în fruntea lor fiind numit fiorosul Kingu, pentru a completa seria neagră de 12, cifră zodiacală, dar şi indiciu al perfecŃiunii armonice a universului. După victoria asupra lui Tiamat, Marduk va făuri o lume celestă bazată tot pe logica armonică a cifrei 12, ceea ce duce, în final, la o simetrie cosmogonică pe care unele cărŃi de specialitate tind s-o uite: lumea, în concepŃia cosmogonică babiloniană, se compune din 12 dimensiuni „negre" şi alte 12 „albe, luminoase", garanŃia persistenŃei luminii fiind dată de lupta continuă pe care aceasta 31

trebuie să o poarte împotriva stihiilor şi a întunericului. Ne aflăm, aşadar, în faŃa unei ritualistici agonale, pe care Sărbătorile babiloniene de Anul Nou - când Enuma elish se recita în templu -nu fac decât să o confirme. ConsecinŃa acestei stări de fapt e subtilă: actul de întemeiere pozitivă al lui Marduk nu înlătură matricea originară a răului, ci o foloseşte ca „material de construcŃie", lumea zămislindu-se, cum vom vedea, din trupul „rău" al lui Tiamat. Răul matricial devine, astfel, constitutiv lumii, sugerând un dualism cosmogonic şi funcŃional pe care îl confirmă toate mitologiile Orientului Apropiat, de la zoroastrism (unde se vede cel mai bine) la Vechiul Testament. Pentru acesta din urmă, să ne amintim de Leviticul 16, unde se vorbeşte despre sacrificiul de Ńap în cinstea lui Azazel, demonul deserturilor, opus simetric lui Yahwe! Depanăm povestea Enumei elish mai departe. Văzând groaznica desfăşurare de forŃe a lui Tiamat, Ea fuge la străbunicul său Anshar pentru ajutor şi sfat, fiii acestuia, Anu şi Ea nereuşind să domolească monstrul. în acest moment se ridică la luptă luminosul Marduk, care cere în prealabil recunoaşterea sa ca stăpân de către toŃi zeii; aceştia consimt, şi Marduk se pregăteşte de luptă, făurindu-şi un arc, luânduşi măciuca şi fulgerul, de a cărui furie nimeni nu putea scăpa, mobilizând cele patru vânturi, pentru a o răscoli pe Tiamat, şi nu în ultimul rând pregătind o plasă, pentru a o arunca asupra monstrului, să-l împiedice să se lăbărŃeze ameninŃător mai departe, accesoriu prim care face din Marduk un zeu legător. înarmat în acest fel, el o ucide pe Tiamat şi îi separă corpul în două, ca pe o scoică, făcând din partea de sus cerul şi din cea de jos pământul. „Marea locuinŃă Esharra [...] el o făcu în cer/ Aici să-şi ia locul Anu, Enlil şi Ea", după care el făureşte „figurile cereşti" care hotărnicesc cele 12 luni ale anului, deschide porŃile soarelui şi rostuieşte calendarul lunar, făurind în prealabil luna, „să hotărască timpul". 32

unde Adam este zămislit tot în a şasea zi a CreaŃiei nu dintr-un impuls de altruism creator din partea divinităŃii. ca ei să se odihnească".»" (trad.» Panteonul divin fiind articulat.. Ea sugerând însă o cale optimă de ieşire: ceata divină a lui Tiamat să ofere ea însăşi o victimă. socotit vinovat pentru întreaga beligerantă. op. p.care presupune./ Toate poruncile mele el le va aduce la îndeplinire. pentru ca din corpul ei să fie făuriŃi oamenii. cit. în mod logic. Cererea lui Marduk. finalul tăbliŃei a VII-a marcând omologarea sa ca Ea (zeitate supremă) de către zeul cu acelaşi nume: «Când toate numele pe care le-au proclamat Igigii/ Ea le-a auzit. pe care textul Enumei elish le lasă să se întrevadă: 1) rolul 33 .. / El este acum ca şi mine. omniprezenŃă regală şi supremaŃie sacrală -. Marduk plănuieşte. 50) SINTAXA MITICĂ A TEXTULUI Lăsând în urmă detaliile anecdotice ale întregii structuri narative. pe om. Poemul se încheie cu apoteoza lui Marduk: acestuia i se stabilesc cele 50 de nume . sau o nouă victimă în tabăra celor solidarizaŃi cu Tiamat . ci pentru a lucra şi a păzi grădina Edenului. un autosacrificiu din partea zeilor aflaŃi în propria sa tabără. să adune sânge pentru a-l făuri pe lullu. în tăbliŃa a Vi-a. câştigând în acest fel supremaŃia asupra lumii. numele lui va fi Ea. fiecare zeu primindu-şi sălaşurile cuvenite. duhul lui s-a bucurat. cel pus de către Tiamat stăpân peste monştri. / Toate riturile mele el le va administra. / Astfel: «Cel pe al cărui nume părinŃii lui l-au slăvit. arhaice. Athanase NegoiŃă.care sugerează putere celestă şi chtoniană. detaliu care trimite spre Geneza din Vechiul Testament (2:15). Este ales Kingu. să ne oprim acum la două aspecte extrem de vechi. pe care Marduk îl deposedase deja de TăbliŃele Destinului. de a se strânge sânge . în mod explicit ca servant terestru al zeilor: „El va sluji pe zei.îi nelinişteşte pe zei.

supărată fiind pe vânturile care îi tălăzuiesc corpul. care ne va duce inevitabil la relaŃia dintre cosmogonie şi eschatologie. încredinŃându-i Tablele SorŃii (sau ale Destinului). ci doar din momentul în care. al SorŃilor în economia de început a lumii şi 2) fragilitatea relativă a lumii create de către Marduk. motivul metafizic pentru care uneltirea lui Apsu împotriva zeilor tineri şi revolta lui Tiamat împotriva aceloraşi zei se pot produce: elementele creaŃiei nefiind încă bine articulate. lipsindu-l de odihnă. Tiamat zămisleşte redutabila sa armată de monştri. Actul tardiv de consacrare sugerează cel puŃin două lucruri: în primul rând. şi-l consacră în final pe maleficul Kingu drept căpetenie a cohortei monstruoase.era urmată de „Sărbătoarea SorŃilor" (zagmuk). dusă la capăt de către Apsu şi Tiamat (seria de zei de la Anshar şi Kishar până la supremul Ea) apare într-un timp când organizarea lumii nu este încă reglată armonic de către Destin. şi-n al doilea rând.cosmogonic al Destinului. Eliade. simetric celui pe care îl avem şi în poem. faptul că frâiele Destinului rămân de partea lui Tiamat până în clipa în care Marduk îl înfruntă în luptă pe Kingu şi-l deposedează de TăbliŃă. 34 . Le vom lua pe rând.ceea ce sugerează un context ritualic resurecŃionar. Acesta este. regresia spre haos poate surveni în orice clipă. precizat de către M. că întreaga CreaŃie divină iniŃială. consonant cu rolul atribuit lui Marduk de stimulator al ogoarelor şi vegetaŃiei (printr-unul dintre cele 50 de nume ale sale) . de altfel. între cele două faze ale ritului exista un decalaj coregrafic. TăbliŃa destinului Am menŃionat deja faptul. unde motivul TăbliŃei Destinului nu apare de la început. că recitarea Enumei elish la sărbătoarea echinoxială babiloniană de Anul Nou (akitu) . a orânduirii destinului celor 12 luni care vor forma anul care începe.

dar. altfel spus. fiindcă o asemenea sugestie ar contraveni flagrant ideii de perfecŃiune suprafirească a lui Yahwe: un Dumnezeu perfect nu poate zămisli lucruri de mântuială. care se cer a fi „reparate" ulterior (ca să recurgem tot la un cuvânt frapant. Anne Baring şi Jules Cashford (op. „elohimice". sau imperfect. Formula „e bine" indică faptul că lucrurile create în cele 6 zile sunt pătrunse în suficientă măsură de către Duhul Sfânt (Elohim). -. cit. sau. funcŃia de „motor cosmic" (M. meşterul unui produs finit termina ceremonial produsul declarând oficial că „este bun".. că ele au intrat în ordine: o armonie preexistentă lor. „aşteptând" ca lucrurile să fie făcute pentru a fi implicit armonizate într-un tot bine articulat.O. legea e acolo. cosmogoniile oului răsărit din mare la egipteni. spre deosebire de cealaltă tradiŃie. adică aceea a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei. scris de către M. 417sq..PreeminenŃa CreaŃiei în raport cu Destinul reprezintă argumentul cel mai redutabil pentru vechimea spectaculoasă a Enumei elish. prin care Dumnezeu consfinŃeşte că ceea ce a făcut „este bine". prin declaraŃia respectivă. din care ele se împărtăşesc. temporal. Eliade). unde CreaŃia se produce întru Lege. care pluteşte deasupra apelor (detaliu care soseşte în Geneză pe linia textelor convenŃional numite „E". este asigurată de Duhul Sfânt (Elohim). „yahwistă"). Aşa se explică un fenomen pe care traducerea românească îl distorsionează: celebra formulă constatativă de la sfârşitul fiecăreia dintre cele 6 zile de creaŃie. Eliade). Geneza veterotestamentară). Strict logic. el nu numai că îşi asuma consecinŃele juridice negative ale vreunui defect ascuns . el introducea produsul mâinii sale sau al ucenicilor săi în perimetrul Legii. în acest fel. pe care poate că ar trebui să-l avem în vedere: în legislaŃia mesopotamiană arhaică. fiind scos pe piaŃă doar în urma unei asemenea licenŃe. în Geneză.) mai menŃionează şi un fapt empiric.. nu putea fi „rău". p. reprezintă o virtualitate. Paralelismul cu logica intrinsecă a Genezei este tulburător. 35 . Există cosmogonii (Theogonia lui Hesiod.

el va fi recunoscut de către Ea drept suveran echivalent doar în momentul în care numărul numelor sale . cu atât mai mult cu cât rolul său în drama generaŃionistă de mai târziu e prea puŃin relevant. Cum am văzut deja. deja citată de noi). din cortegiul de mai târziu al Afroditei. Eros e „dorinŃă de viaŃă" (Schopenhauer a fost încântat de această sugestie!). Apsu şi Tiamat zămislind primele divinităŃi într-un timp când zeii „nu fuseseră pe numele lor chemaŃi". op. dar nici „destinele lor încă nu fuseseră fixate". desemnat şi el în mod tradiŃional prin cifra 50. care se găseşte pe tăbliŃa a V-a (trad. cit. Te întrebi. Dincolo de arhaicitate.. aproape firesc.cum ştiu cititorii avizaŃi ai textului .îl va egala pe acela al numelor lui Ea. conferindu-i acestuia din urmă o valoare cosmogonică magică.e confirmată de multiplicarea până la 50 a numelor lui Marduk.50 . Nu e vorba .Aceeaşi funcŃie a principiului de armonizare preexistent CreaŃiei o are Eros în Theogonia lui Hesiod. pentru ca tot ce va fi zămislit de atunci încolo să se articuleze într-o armonie cosmică frumoasă. pentru a-i afirma suveranitatea şi completitudinea. precizarea din poem leagă Destinul de Nume. ci de acel Eros care se naşte imediat după Geea. Athanase NegoiŃă. ce anume caută el acolo. dar şi principiu de armonizare. Fragilitatea creaŃiei Vechimea Enumei elish e ilustrată şi de un alt detaliu -insuficient rezolvat exegetic. prin care 36 . denominaŃia derivată din primordialitate . în Enuma elish. în finalul poemului (tăbliŃa a Vil-a. el apărând în lume pe poziŃia a Ii-a. acest „motor" preexistent de armonizare cosmică lipseşte. chiar la începuturi.de copilaşul zburdalnic. După ciopârŃirea lui Tiamat şi separarea corpului ei asemenea unei scoici. cu arc şi săgeŃi irezistibile. când ZeiŃa-Mamă a pământului nu are încă o contrapartidă masculină pentru a iniŃia hierogamia. 37).care leagă numele de puterea cosmică a persoanei respective . p. dimpotrivă.

nici planeta Jupiter. Sub aspect ştiinŃific.Planeta a XII-a. surescitarea celor din urmă fiind întreŃinută de apariŃia. în notele de subsol. stabilind în acest fel o pereche pe care o vom regăsi în mitologia scandinavă. nici Steaua Polară. a unei cărŃi celebre. corn).. după alŃii: din imediata sa apropiere . eschatologia ameninŃă cosmogonia.. sitchin. Marduk „întemeie staŃia lui Nibiru. profeŃi apocaliptici -. însă. Marduk construieşte sălaşuri pentru zei. p. de pildă. înzestrate cu funcŃia de centralitate referenŃială. însă în privinŃa stelelor şi a constelaŃiilor el resimte o oarecare nesiguranŃă. p.).indiciu de mare vechime! . Misterioasa „Planetă X". traducătorul volumului Gândirea asiro-babiloniană în texte sugerează că ar fi vorba de planeta Jupiter. se pare. Nibiru Identitatea lui NIBIRU nu este clară. fixează constelaŃiile. 34) asupra Stelei polare. fiindcă ele se pot „încălca" şi „face greşeli" (op. în Miturile esenŃiale (ed. 37). însă. dar şi a exaltaŃilor de tot felul . unde întreaga creaŃie nu reprezintă decât o amânare indeterminată a eschatologiei (Ragnarok). în Enuma elish. cam de trei ori mai mare decât Terra .UFOlogi.se stabileşte distincŃia dintre regimul de sus al cerului şi cel de jos al pământului. sau „Planeta pitică maro" se află de mult în atenŃia astronomilor sau a fizicienilor.după unii: din sistemul nostru solar.e de neconceput. existenŃa unei planete trans-plutoniene. de Zecharia Sitchin (un fel de Paulo Coelho al mitologiei astronomice: www. cit.. Pentru a contracara eventualele „greşeli" ale constelaŃiilor. O asemenea fragilitate . aduce luna „să hotărască timpul".] şi „alături fixă şi locul lui Enlil şi Ea" (ibid. în 1976. în Theogonia lui Hesiod. cit.. V:6-7.se justifică 37 . oameni fascinaŃi de fenomene paranormale. durata anului. zădărnicind în acest fel armonia cosmică a întregului. NIBIRU nu este. să arate legăturile lor" [. The Twelfth Planet . Victor Kernbach oprindu-se. fiind şi mai improbabilă în cosmogoniile ovoidale egiptene sau în Vechiul Testament.

prin câteva anomalii orbitale ale planetelor Jupiter şi Pluto. în speranŃa că i-am stârnit în suficientă măsură interesul. verzi. Enuma elish e dominată de morfologia hibridă a monştrilor zămisliŃi de către Tiamat. co. com/nibirulinks (site-ul „oficial" al lui Nibiru). în limbile engleză şi franceză. corn (pentru opera lui Zecharia Sitchin). A. net/nibiru. Nibiru e locuită de omuleŃi mici. Flying Serpents and Dragons. www. care le influenŃează magnetic. în alte ipoteze. Nibiru fiind. sitchin. cu o căutare pe Nibiru furnizează sute de alte delicii. reci şi supertehnicizaŃi. numele şi poziŃia ei aproximativă apărând în Enuma elishl De la ştiinŃă s-a ajuns foarte repede la exacerbări imaginare spectaculoase. principala „candidată" la o iminentă ciocnire cu sistemul nostru solar. crawford2000. crystalinks. când mitologi interesaŃi de Sumer şi de Babilon au venit şi au spus că această planetă se cunoaşte încă din vechime. evocarea lor apărând de trei ori pe cele 7 tăbliŃe clasice. Boulay. uk/Nibiru (pentru un Index al problemei) şi www. altavista. moment în care se va face foarte frig şi soarele va da semne de slăbiciune fatală. ceea ce ne duce la 38 . care nu pot fi explicate decât dacă acceptăm ipoteza unei planete necunoscute de proximitate. unde se găsesc sintezele lui Roberto Solârion. COSMOGONIA LUI BEROSSOS Sub aspect imaginar. Cititorul de bunăcredinŃă îşi poate imagina surpriza pe care au avut-o astronomii atunci când au fost confirmaŃi de către mitologi: povestea spune că mari sau mici laboratoare spaŃiale au emis strict ştiinŃific ipoteza existenŃei unei planete trans-plutoniene. bazată pe măsurători precise. în unele ipoteze. O vizită pe www. faimoasa carte a lui R. cititorul este rugat să acceseze următoarele site-uri de pe* Internet: www. 1990. integral. corn. www. dar şi. care trimit spre noi misterioase farfurii zburătoare. apollonius.

ed. Psihologic şi sintactic. la revanşa nedorită a fiilor lui Tiamat. respectiv V. implicaŃi în titanomahia şi gigantomahia din care iese triumfător Zeus. 40-41) a fost compusă abia în sec. Cosmogonia babiloniană a lui Berossos (Gândirea asiro-babiloniană în texte. Berossos insistând cu precădere pe 39 . fragmentele recurente înspăimântătoare întreŃineau psihoza politică potrivit căreia echilibrul fragil al lumii se datorează doar puterii regelui de a tine în frâu forŃele demonice ameninŃătoare. prin tradiŃie.este şi ea necontrolată. prilej cu care regele se identifica simbolic cu Marduk. ed. al ni-lea î. zeiŃele de substrat ale regiunii . nuanŃa civilizatorie. în Orientul Apropiat. implicit.e.. în AntichităŃi iudaice. uraniană a lui Ea-Marduk înlocuind o mitologie stihială feminină. Tiamat la babilonieni -fiind terifiante. Flavius Josephus. înspăimântătoare.fiind doar a doua. cit. Se prea poate ca fenomenul să fi reprezentat şi o exorcizare de spaimă. dar şi un schimb de regim imaginar. pp. s-a folosit şi el de Babyloniaca . a lui Âdam. Miturile esenŃiale. deoarece complotează cu şarpele . dacă Ńinem cont de faptul că Enuma elish se recita ritualic cu prilejul sărbătorilor echinoxiale de Anul Nou (akitu). Ceva similar pare să se fi petrecut şi în Grecia arhaică.Innana-Ishtar la sumerieni. cit. Kernbach. bazată pe cultul Marii ZeiŃe primordiale. stearpă. Eva -destul de malefică şi ea.concluzia că ascultătorii cosmogoniei erau fascinaŃi de aspectul lor fabulos şi bizar.azi pierdută acestui preot al lui Marduk din vremea lui Antioh I. realizată colectiv. preluând supremaŃia asupra lumii . prima soŃie. unde zeiŃa pământului Geea .. ajungând la noi prin intermediul lui Eusebiu de Cesareea. Lilith a fost. orice insubordonare faŃă de acesta ducând la surparea echilibrului şi.n. ostile. de pildă.mama titanilor şi a Hecatonheirilor. Reforma religioasă a lui Hammurabi propunea o Lege cauŃionată cosmogonic. monştri cu o sută de braŃe vânjoase. pp. fiind prezentat ca un ucigător de monştri. procesul de exorcizare a feminităŃii terifiante este vizibil peste tot: la semiŃi. 52-53.

asemănătoare centaurilor din mitologia greacă. oameni cu coarne de capră sau hipocentauri. iar în faŃă având chip de om". pentru ca din cele două jumătăŃi ale trupului ei să fie făcut cerul şi pământul (imaginea soarelui care se desprinde din învelişul selenar e superbă!). monstruoase din primele zile ale CreaŃiei. de aceeaşi valoare numerică ca şi selene" (Gândirea asirobabiloniană în texte. 53). prin însăşi etimologia cuvântului (*vid = a vedea). care nume tradus în greceşte înseamnă thalassa. pe care Enuma elish nu o afirmă. pentru ca din sângele lui să fie făuriŃi oamenii. ceea ce stipulează o omologie între apa selenară a începuturilor şi Tiamat. potrivit formulei lui Louis Renou. Acesta apare la Berossos ca Bel. a căror arborescentă metafizică 40 .zămislirile hibride. Remarcăm astfel translaŃia de mentalitate petrecută între Enuma elish şi Berossos. ci direct din Marduk. substratul mitologic selenar fiind înlocuit de mitologia solară a lui Marduk. COSMOGONIA VEDICĂ înŃelese ca „ştiinŃă a cunoaşterii supreme". p. «arhive de experienŃe de unire cu divinul»" (cf. ceea ce sugerează fără echivoc consubstanŃialitatea dintre rege şi supuşi. sau. distins în acŃiunea de sacrificare a lunii. Precizarea care urmează este însă cea mai relevantă: „Peste toate aceste vieŃuitoare ar fi domnit o femeie cu numele de Homoroka. cele patru colecŃii de Vede indiene reprezintă. dar şi ca zeu care acceptă autosacrificiul. în spate fiind cum sunt caii. ed. adică fiinŃe hibride care „aveau picioare de cal. „«viziuni» interioare. 1994. rom. când se nasc oameni cu două sau patru aripi. p. unul de bărbat şi unul de femeie. umanoizi bisexuaŃi sau cu două capete. în limba caldaică Tamte. echivalentă cu o eufemizare culturală: oamenii nu mai sunt făuriŃi din trupul maleficului Kingu. Henri de la Bastide: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor. 95).

Spre deosebire de mentalitatea europeană. Vedele se împart în patru grupe de texte: Rig-Veda („Veda strofelor").întortocheată. Yajur-Veda („Veda formulelor sacrificiale"). ghidat de către un maestru spiritual (guru). adâncirea solitară în sine etc). revelaŃia interioară a înŃeleptului fiind pregătită de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Şinele universal absolut (Brahman). ca ipostazieri de sine ale Absolutului (Brahman).) în logica Vedelor. Aşadar. Sama-Veda („Veda melodiilor sacrificiale" şi Atharva-Veda („Veda descântecelor magice"). Aceste patru „arhive" aparŃin palierului shruti (ascultare) al ştiinŃei sacre. în care cineva nu poate intra (iniŃia) de unul singur. rădăcina *BHR a cuvântului Brahman (Absolut) însemnând şi el „creştere. unde cunoaşterea este îndeobşte asociată cu forme spirituale de retractilitate (singurătate. în comportamentul vedic cunoaşterea este legată de expansiune şi incandescenŃă cosmică: cunoscând Vedele. ci există dintotdeauna. mai jos). care se rostuieşte şi se autodistruge periodic pentru a se regenera cu fiecare mare ciclu temporal cosmic (v. chilie. prin „creşterea" spre infinit a fiinŃei înŃeleptului. cunoaşterea supremă presupune o închidere care se deschide. (în Budismul de mai târziu. ceea ce înseamnă că ele nu derivă de la vreo persoană anume (zeu sau înŃelept originar). „Ascultarea" (shruti) indică faptul că însuşirea Vedelor presupune stabilirea unei rezonanŃe cosmice între text şi cel ce îl ascultă. ca temei al vieŃii. ci doar „dus de mână". întreaga logică 41 . înŃeleptul rishi îşi deschide generos fiinŃa către imensitatea universală a revelaŃiei. ocupă întreg spaŃiul şi timpul lumii. corespunde cu definiŃia hinduismului ca „junglă": spaŃiu vital multiplu. necreat de vreo persoană anume. ci existând dintotdeauna. ascultândule. adesea contradictorie. sporire". care îl cuprind şi pe care le cuprinde în el însuşi. sensul expansiunii cosmice infinite este ilustrat de mărimile considerabile ale statuilor lui Buddha din grote sau temple: el „este" Tot.

vedică e dominată de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrală a fricii de moarte şi la prezentarea morŃii ca apoteoză necesară, ceea ce explică, în ultimă instanŃă, atât cosmogonia autosacrificială a omului cosmic Purusha, cât şi binecunoscuta formulă a transmigraŃiei sufletelor. „Arhiva" (samhita) Rig-Veda reprezintă o culegere de 1028 de incantaŃii sau imnuri (sukta = "lucruri bine spuse"), structurate în mai bine de 1000 de strofe (ric, rădăcină de la care vine şi numele). Prin tradiŃie, articularea primelor Vede este situată în timp la începutul mileniului II î.e.n., arhivele apărând în forma lor finală cam în jurul anului 1000 î.e.n.; fireşte, formulând în acest fel cronologia, recurgem la un artificiu istoric, pentru că în concepŃia hindusă Vedele există dintotdeauna, ca ŞtiinŃă Supremă revelată înŃelepŃilor rishi la fiecare mare ciclu cosmic. Acestor revelaŃii impersonale li se adaugă textele personalizate, de hermeneutică exegetică, grupate şi ele în patru colecŃii: Brahmana („comentariile brahmanice"), Kalpasutra (texte care trasează prescripŃiile comportamentului ritualic), Upanişadele (textele speculative) şi faimoasele Aranyaka, „textele pădurii", considerate a fi atât de ezoterice, încât nu pot fi transmise decât în adâncul secret al crângurilor. în practică, distincŃiile nu sunt însă atât de clare, fiindcă toate aceste texte presupun repetiŃii, adnotări, fracturi de sens şi chiar contradicŃii logice, prin nimic incompatibile cu exigenŃa primă a revelaŃiei şi „vederii" cosmice, fiindcă în acest fel se articulează, fremătător şi viu, o „junglă" de înŃelesuri şi sensuri arborescente, în care învăŃăcelul nu poate intra de unul singur, ci doar ghidat de către un iniŃiator sau maestru spiritual (guru). Imagistic, pădurea ocupă aici un loc principal, ca expresie a preaplinului stihial vital: e locul unde este exilat Rama din Ramayana, spaŃiul unde sălăşluiesc demonii (ca expresii ale iluziei cosmice, Maya), dar pădurea e şi simbolul care surmontează, în India arhaică, orice valorizare spirituală a aşezării umane, fiindcă doar în pădure se realizează consubstanŃialitatea dintre toate regnurile 42

şi ordinele ipostaziate ale universului. La nivelul spiritual al textelor de referinŃă, Aranyaka, „textele pădurii" indică această omniprezenŃă; tâlcuri ezoterice fiind destinate să fie comunicate doar prin tăcerea foşnitoare a legăturii dintre maestru şi învăŃăcel, Aranyaka se întind, asemenea unor liane, asupra tuturor colecŃiilor ŞtiinŃei Sacre: există Aranyaka atât pentru Rig-Veda cât şi pentru celelalte „arhive", accepŃiunea lor spirituală fiind duală: ele „tălmăcesc" speculativ textele de bază (fiind, aşadar, o „disciplină" umană care se învaŃă), dar reprezintă şi reflexul cosmic al acestora, motiv pentru care le pătrunde cu adevărat sensul doar acela dispus să se piardă în reverberaŃia lor absolută. Ceva similar - dar la un alt nivel decât acela revelat al Vedelor - se întâmplă cu textele care aparŃin palierului smriti, adică „tradiŃiei încredinŃate a memoriei". Ramayana şi Mabaharata iac parte din această categorie: ele nu sunt texte revelate (shruti), fiindcă originea lor se leagă de o persoană anume, de ideea creaŃiei umane, motiv pentru care textele grupate în smriti sunt accesibile tuturor celor patru caste, în vreme ce textele revelate (shruti) pot fi cunoscute doar de către membrii castelor superioare: brahmani, kshatriya (luptători, războinici) şi vaishya (negustori). în centrul epopeii se află Dharma, ordinea universală (este cazul tuturor textelor din corpusul „tradiŃiei", smriti), pe când Vedele se raportează la Absolut (Brahman), incluzând dharma în logica iniŃiatică a „renunŃării". Generalizând - fenomen care, în mod logic, nu putea fi întreprins într-un moment în care civilizaŃia hindusă dispunea doar de textele revelate, shruti -putem ajunge la concluzia că întreaga logică sapienŃială a hinduismului se bazează pe o ecuaŃie regresivă: accesibile şi castei inferioare shudra, al „lucrătorilor manuali", textele „tradiŃiei", smriti, instituie dramatizarea cosmică a dharmei ca o etapă înspre revelaŃia senină pe care o propun Vedele, în centrul cărora se află Absolutul, Brahman. Textul fundamental al 43

gândirii hinduse, Bhagavad-Gita („Cântecul celui preafericit") face parte din Mahabharata, epopee inclusă, la rândul ei, în textele „tradiŃiei", smriti, însă asimilarea profundă a textului - care, în unele şcoli indiene, se predă timp de mai mulŃi ani, lungimea nefiind totuşi excesivă - are în vedere unirea cu Brahman, dharma fiind o stare implicită acestei deschideri serene înspre infinitul transpersonal al cosmosului. Foarte subtilă e relaŃia dintre Brahman şi Dharma, dintr-un motiv destul de străin gândirii noastre obişnuite, europene. SubjugaŃi de frumuseŃea epopeii, noi o receptăm ca literatură, ca fenomen ficŃional, articulat prin jocul aglutinant al TradiŃiei, însă e de ştiut faptul că indienii au o altă reprezentare, de data aceasta metafizică. Atât Ramayana, cât şi Mahabharata (aceasta din urmă într-o mai mare măsură chiar...) sunt scenarii agonale, dramatice, prezentând cazuri de tulburare a ordinii universale (Dharma) şi de restabilire a acesteia prin tribulaŃiile corective, iniŃiatice ale unui om sau unui zeu. Pentru indieni, însă, cele două epopei sunt drame cosmice, nu literatură, fiindcă ele prezintă sacrificii de sine ale Absolutului: mari scenarii metafizice prin care Absolutul se pune pe el însuşi în criză, pentru a-şi câştiga eliberarea. DistincŃia e esenŃială, fiindcă ea implică toate textele de care am vorbit, fie că aparŃin palierului shruti, fie că Ńin de smriti: ascultându-le sau citindu-le, hindusul se integrează unei coregrafii metafizice, devine parte componentă a dramei cosmice pe care textele o redau. Actul ca atare transcende dimensiunea strict literară a participării personale (aşa am recepta-o noi în Europa), devenind gest cu implicaŃii cosmice directe. Ceva similar nu vom găsi decât în Torah iudaică - accentele fiind chiar mai acute în iudaismul speculativ, mistic -, unde o „greşeală" înfăptuită în timpul lecturii poate provoca permutaŃii numerice fatale în tot universul. Lectura însăşi e precedată de ritualuri particulare de purificare şi de urmărirea textului cu o mână sau un deget din metal preŃios, fiindcă eventuala murdărire involuntară a sulului, sau ştergerea accidentală a vreunui 44

unde omul este creat în mod direct ca „stăpân" al plantelor şi animalelor. Religiile lumii. de la rădăcina *dhri. înŃelegem prin „credinŃă sistemică" fiind dharma (ordine. europenii. pe o logică de consubstanŃialitate sacră. ed. rsi. Hulin.. a susŃine"*) există dintotdeauna.caracter sunt receptate ca intruziuni perturbatoare în arhitectura numerologică a templului cosmic. animal sau vegetal. scris tot cu un punctuleŃ sub r. fără să fi cunoscut vreodată vreun început. 357. norma regulatoare a vieŃii. ca ordine cosmică. op.]: Religiile lumii. Dharma (etimologic. în Din raŃiuni strict tehnice. Jean Delumeau [coord. citatul pe care îl vom reproduce se află la p. 345). Dharma şi instituŃia renunŃării. DHR se ortografiază cu un punct aflat sub consoana R. p.„nu există un echivalent precis al termenului «religie». In limba sanskrită .. Ne vom mai întâlni cu asemenea cuvinte: smrti (tradiŃie). Ea reglează. 357-358). de «legi» care «susŃin» universul. care stă la temelia societăŃii şi ne conduce pe fiecare" (L. substitutul lexical cel mai frecvent pentru ceea ce noi. „a sprijini. atât viaŃa oamenilor. împiedicându-l să se prăbuşească în haos" (M. temei al celor existente).precizează Lakshmi Kapani în excelenta micromonografie tematică dedicată Hinduismului din volumul Religiile lumii. fiind „ansamblul de legături inteligibile. înŃeleptul. „care. Este vorba de o lege imanentă naturii lucrurilor. 45 . scris împreună cu Michel Hulin (v. citindu-se RI. în voi. rom. 335-414. pp. Kapani. pp. va apărea în textul nostru ca rishi etc. va fi transliterat smriti. atât de importantă în iudaism (Geneza). scris de către Lakshmi Kapani) . în secŃiunea Trăsături specifice ale religiei hinduiste. al căror efect nu poate fi controlat. cât şi ceea ce se întâmplă în celelalte regnuri. 1996. cit. recurgem în întreaga carte la transliterarea fonetică a termenilor. ed. fără să contrazică ideea de religie. înseamnă mai exact temeiul cosmic şi social. cit. motiv pentru care hinduismul nu cunoaşte diferenŃa metafizică dintre om şi animal sau plantă.

Omenirea nu este astfel prezentă decât în interdependenŃa acestor poziŃii sociale. ICIR. ed. Dharma. I. motiv pentru care. ci ca un fenomen de apartenenŃă la o comunitate socială sau la o altă persoană. p. consecinŃa acestei indiferenŃieri ontologice e reprezentată de lipsa distincŃiei esenŃiale dintre sacru şi profan: dimpotrivă. discipolul nu poate pătrunde în „jungla" sacră a cunoaşterii şi renunŃării decât prin intermediul unui maestru spiritual.hinduism. Eliade. pentru care europenii nu au corespondent şi pe care mintea europeanului o înŃelege mai greu. Se întrevede în această definiŃie vestigiul raŃionalizat al străvechii participări ritualice. metafizic înŃelegând lucrurile. „înainte de toate . vaishya (negustori) sunt considerate superioare. brahman. hindusul nu construieşte „mănăstiri". hindus sau «barbar» (mleccha). brahmani. pe motiv că „s-au născut de două ori" -' expresie în care nu putem să nu recunoaştem reminiscenŃa unui rit arhaic de iniŃiere -. p. ideea de a ridica un zid de despărŃire între vitregiile vieŃii cotidiene şi sacralitatea adâncirii în sine fiindu-i. matur sau vârstnic ş.m. Individul se conturează prin intermediul alăturării diverselor sale apartenenŃe. ca entitate socială. kshatriya (războinici). expresia sapienŃială a acestei dependenŃe fiind aceea dintre discipol şi guru: oricât de bine pregătit ar fi el.a. ambele sunt expresii ale aceleiaşi ordini cosmice a dharmei. „autentică" (aşa cum face europeanul). de pildă.scrie M. vaishya sau shudra. unde „fiinŃa" este concepută nu ca singurătate ireductibilă. kshatriya. ca ordine sau lege cosmică. 346) — dharma nu recunoaşte omul aşa cum este el.. 206]). sistem în care primele trei. în vreme ce shudra.d. este legată şi de un alt aspect de ordin sacral. multietnică a lumii indo-europene [cf. cuvânt care trimite spre stratificarea arhaică. străină. casta lucrătorilor cu 46 . Hulin (op. cit." Expresia imediată a acestei apartenenŃe este sistemul cuaternar de caste (vama = culoare. ci numai ca bărbat sau femeie. cit. copil. M. din lipsă de categorii: definirea omului ca element de relaŃie.

pentru zei. omul trecând. Prima asemenea structură reproduce succesiunea fazelor constructive. [v. dar şi ca fiinŃă care se aduce pe ea însăşi sacrificiu. Din această logică a construcŃiei şi destrucŃiei cosmice fără început şi sfârşit se nasc marile dualisme indiene. de ordin preponderent vegetal. ibid. şi de magia căreia se desprinde în momentul suprem al renunŃării sacrificiale (sannyasa). care aşează lumea în structuri disimetrice complementare. Spre deosebire de gândirea europeană. cum spunea Mihai Eminescu în Luceafărul.. M. Hulin. 353). dualismul kalpa-pralaya translează în raportul dintre dharma şi maya. La fel se întâmplă şi cu omul. op. Dramatic. unde ecuaŃia 47 . p. prin intermediul cărora acŃiunea . prin celebra practică sacrală a renunŃării (sannyasa). sub acest aspect. de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) şi a celor destructive (pralaya). întinsă pe fabuloase cicluri cosmologice. punctul de echilibru care le reuneşte pe amândouă. prin stadiul de învăŃăcel (brahmacarin). cap de familie (grihastha). „iluzia cosmică" pe care omul o întâlneşte peste tot în viaŃă. Vishnu fiind „crugul". succesiv. Hulin. sihastru despărŃit de familie şi de urmaşi (vanaprasiha) şi eliberat prin renunŃare (sannyasin). „sistole şi diastole ale absolutului (M. lumea e concepută în hinduism ca o „Ńâşnire" (srishti) continuă şi ciclică a energiilor vieŃii. pp. cit.mâna e considerată inferioară. „murind spre a renaşte". în care prima şi a treia divinitate reprezintă disimetria constructie-destrucŃie. Ramayana şi Mahabharata sunt. care se vor particulariza ulterior în triada BrahmaVishnu-Shiva. la nivelul oamenilor. 352-353] Sub aspect cosmogonic. în absenŃa cărora destinul universului şi al omului ar fi imposibil de înŃeles. lumea se reînnoieşte continuu. definit de către textele sacre ca fiinŃă care aduce sacrificii: ofrande în primul rând.cosmică a dharmei e pusă în mişcare. de care se leagă la fel de bine cunoscuta structură tetradică a stadiilor vierii (ashrama). guvernată de „emisiile" şi „resorbŃiile" succesive ale Stăpânului Suprem al vieŃii: prin această mişcare cosmică antitetică. rituri cosmice sacrificiale.

cum îndeobşte se mai crede -. ci presupune. el s-ar situa în afara marelui joc cosmic. gândirea hindusă formulează ecuaŃia cosmică a omului într-un mod mai nuanŃat. Potrivit acestei concepŃii -derivate din fiinŃa duală a lui Vishnu. la rândul său. ca şi absenŃa riturilor de resacralizare regresivă: hindusul nu se întoarce în timp. care te pot ajuta. fiindcă în acest sens el s-ar substitui. se compune atât din energii eminamente destructive. El nu poate ieşi din maya (forŃă universală. omogenitatea tensionată dintre construcŃie şi destrucŃie explică. Expresia dramatică definitorie pentru această concepŃie despre lume o găsim în Ramayana: armata maimuŃelor lui Hanuman. spre un Mo tempore plenitudinar şi paradisiac. nu din afara sa). din interiorul dharmei. cu intenŃia resacralizării. cu condiŃia să le identifici corect şi să te foloseşti de ele. prezumŃios. tot aşa cum universul se înnoieşte mereu prin pralaya. reprezintă componenta benefică a iluziei cosmice.tipică spune că omul contribuie la binele său şi al lumii luptând înverşunat împotriva forŃelor răului şi a ispitelor pe care acesta i le pune în cale. întârziindu-Ńi sau zădărnicindu-Ńi împlinirea spirituală. mentalitatea hindusă a simŃit nevoia să introducă în ecuaŃia reproducerii ciclice a universului formula 48 . Greşeşte profund doar cel care se opune rigid şi inflexibil mayei. având nevoie de autodestrucŃie pentru a renaşte. omogenitatea dintre sacru şi profan. prin ambele faze. de care se foloseşte prinŃul Rama. ieşind. în acest fel. în vreme ce demonii înmagazinează jumătatea ei malefică. ceea ce pentru indieni este de neconceput. fiindcă. maya. în sens complementar. omul trebuie să găsească şi el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta. dimpotrivă. în consecinŃă. cosmosului. ca forŃă retardantă în drumul omului spre renunŃare. o cumpătată selecŃie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. în cicluri de timp uriaşe. cât şi din energii favorabile. a cărui imensă roată trece ea însăşi. care te pot duce la pietre. drumul spre înŃelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei . „crugul" universului -.

interpolată. „deoarece aceştia. dvapara. Jean-Pierre Vernant. aramă şi fier. Structurile mitului. pentru ca următorul avatar. din poemul Munci şi Zile. cit. aur. Primele avatara ale lui Vishnu sunt încă teriomorfe (Peşte.fiind „era întunecată" care anunŃă întoarcerea roŃii. 352-353. şi piticul Vamana. în luptă cu demonul Hiranyakashipu. Parashurama. cap. se rostuiesc într-o succesiune degenerescentă de patru faze recurente. „Uitarea" menirii sacrale îşi are un corespondent în baia bezmetică de sânge în care se complac oamenii seminŃiei de aramă . CorespondenŃa merge chiar mai departe. [V. Broască Ńestoasă.. 1995. pp. Studii de psihologie istorică. krita-. argint. să fie nevoit să lupte împotriva războinicilor abuzivi {kshatriya). pp. MistreŃ). care compun kalpa. Religiile lumii. obligat să apară în lume pentru a regla echilibrul fragil dintre dnarma şi forŃele monstruoase ale răului care o ameninŃă (v. ed. cit. ed. cu cât vârsta a treia din schema degenerescentă hindusă îşi datorează marca negativă obsesiei oamenilor de a nu mai privi spre scopul vieŃii lor (renunŃarea) şi de a face stricăciuni în jur. silit să îl înfrunte pe Bali. ultima dintre ele în care ne aflăm şi azi.corectivă a unei degenerescente temporale. gândul ne duce inevitabil înspre cele patru vârste metalice originare ale lui Hesiod. ed.şi kali-yuga. zeii nefiind amintiŃi de loc la nivelul acestui palier temporal. 344-345). Religiile lumii. singura vârstă „fără cer" dintre cele 5 menŃionate în Munci şi Zile. [V.tot a treia! din schema lui Hesiod. asura). Logica „întrupărilor" se construieşte pe motivul cosmogonic al luptei dintre zei şi demoni {deva vs. armonică a universului. treta-. . cea a „eroilor". căruia i se asociază unul de progresivă antropomorfizare a divinului.] Citind această reprezentare. potrivit căreia „vârstele lumii" (yuga). incluzând în schema analogiilor tulburătoare celebra poveste a „întrupărilor" {avatara) zeului Vishnu. cărora beoŃianul le-a adăugat o a cincea vârstă. din cauza răutăŃii oamenilor . 29-l34. rom. apoi apar hibridul Om-Leu. Mit şi gândire în Grecia Antică.] Paralelismul este cu atât mai frapant. ordinea crescătoare. pp.

ed. v. ed. „adversarii arienilor au fost mitologizaŃi. zeul Krishna (din BhagavadGita. victorios asupra oamenilor fără transcendenŃă . 1989. într-o logică conexă. 50 . Eliade precizează că. apoi. După Parashurama. O detaliere a acestei simbolistici contrastive o găsim în antiteza – pământ şi cer. opoziŃia apă-foc. 207). OpoziŃia dintre zei (deva) şi monştri (asura) se explică. VUI. p. în care primul element este prezentat ca inform. pornite din Răsărit. scrie M.49 uitând dharma (legea). Religia indo-europenilor. 344). ca avatara. nediferenŃiat şi malefic. unde pământul aparŃine izomorfismului germinativ al indiferenŃierii. Vestigii preistorice în sud-estul european. cap. [Pentru mai multe detalii. Emilio Benveniste. arienii şi-au mitologizat expansiunea. CivilizaŃie şi cultură. şi prin proiecŃia în mit a unei realităŃi istorice: sedimentarea socială.] M. Eliade. pe traseul lor de cucerire de noi teritorii. cit. tot astfel. Marija Gimbutas.. I. Buddha şi Kalkin (doar pentru Budism). Astfel. episodul central din Mahabharata).. cit. fiind foarte răspândită în mitologie.analogia poziŃională. marcate de amnezii abuzive în ceea ce îi priveşte pe zei. p. Zeii vedici. Eliade (op. pe când cerul aduce în ecuaŃie elementul ignic indispensabil închegării armonice a lumii. pentru a migra apoi spre bazinul caspic şi actuala Europă. creditând în final efigia unui suveran cuceritor al focului în lupta înverşunată împotriva elementelor originare acvatice. cu Mitul hesiodic al vârstelor e frapantă! -apar pe rând. cereau să exploateze lumea numai în folosul lor" (ibid. ambele ecuaŃii prezentând generaŃii de criză excesiv de „terestre". pe noi ne interesează însă deprecierea sacrală a lumii de către oamenii de la etajul al treilea al schemei. Vocabularul instituŃiilor indo-europene. voi. pe ansamblul general al schemei. rom.. M. metamorfozaŃi în «demoni» şi «vrăjitori». prinŃul Rama (din Ramayana). imaginar. politică şi culturală a popoarelor indo-europene. ICIR. în vreme ce al doilea se leagă de accesoriile indispensabile civilizaŃiei şi întemeierii armonice a lumii.

Dar ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a CreaŃiei..luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate. „Se zice despre cineva că s-a instalat (avasyati) . separarea primelor forme de substanŃa originară plasmatică.aduc sacrificiu zeilor. sacralitatea ca atare este legată de foc. indiferenŃiată. în multe mitologii. Şt. el primeşte.idem] şi a altor FiinŃe «demonice» [. o «formă». sacrificiul prin sacrificiu. de energia ignică pe care o emană cerul.idem. Eliade citatul. Altfel spus. „Unii yogini -spune Bhagavad-Gita . înŃeleptul îşi lărgeşte propria fiinŃă până în punctul în care aceasta se uneşte cu marele foc universal transpersonal în care sălăşluieşte Brahman. şi toŃi aceia care construiesc altarul focului sunt stabiliŃi.al şaselea -.n. Coomaraswamy . se produce în urma încălzirii materiei primordiale.îşi continuă M. în problematica strictă asupra căreia neam aplecat acum. pe care Rama trebuie să o „cucerească" luptând împotriva demonilor conduşi de către înspăimântătorul Ravana]. prin puterea ritului. stăpân al trăsnetului . „încălzindu-se" prin tehnici sapienŃiale specifice." Citatul este important şi fiindcă relevă rolul uriaş pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenŃa (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă." Şi tot acolo: 51 . făcând trimitere la Ananda K. transformat din «haos» în «cosmos».] Ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar (garhapatya). în paranteză fie spus. în prealabil. dedicat lui Agni [zeul focului . mai precis asimilate luptelor lui Indra [zeu vedic celest. n. zeul care îi dezvăluie prinŃului Rama din Ramayana calitatea sa de avatar al lui Vishnu .] împotriva lui Vritra [dragon serpentiform acvatic în aceeaşi mitologie . El este. devine real. înŃelepŃii indieni fac distincŃia dintre sacrificiul adus zeilor şi autosacrificiul a cărui finalitate e unirea cu energia cosmică Brahman. teritoriul ocupat este. alŃii sacrifică în focul lui Brahman.când şi-a construit un garhapatya. In substratul mitologiei vedice. B..

fiind putin probabil că s-ar putea stabili cu exactitate filiaŃia. cel care meditează la sacrificiul lui Brahman. ed.. putem reconstitui şi o religie proto-vedică.). în interpretarea lui Kernbach. 65. ed. „zeul indo-european al cerului". prezenŃa infinită a lui Dumnezeu.trebuie să ne aducem aminte când discutăm credinŃa ca atare din creştinism. Samkhya-Karika. Varuna. p.. atributele acvatice venind mai târziu. trebuie să intre în Brahman.. ardoare prin care credinciosul simte. V. pe de altă parte. p. 57. 25. întrucât numele său înseamnă „peşte" (cf. 1971. el fiind înlocuit ulterior ca samraj (Rege Universal) de către Varuna. cit. al omului primordial Purusha. cu precădere la nivelul superior al extazului divin. Bhagavad-Gita. subcap.„Brahman este aducerea ofrandei.. 615). în prea-plinul religios al propriei sale fiinŃe. in: Filosofici indiană în texte. retroactiv. 24. 208 sq.cum am mai detaliat . Revenind la hinduism. lucrurile nu sunt.prin care înŃeleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană.. Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman. Tarka Samgraha. sacrificiul brahmanic preamărit în BhagavadGita explică. prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de construcŃie şi destructie." (Bhagavad-Gita. magician celest cu extensii acvatice. însuşirile celeste ale lui Varuna sunt primordiale. autosacrificul spiritual brahmanic corespunde . totuşi clare. de distincŃia dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) şi autosacrificiul brahmanic . divinitate primordială: Devii şi Asurii. vedică se rostuieşte în jurul unui autosacrificiu. ed.) Pe de o parte. cit. p. Kernbach. rom. Eliade (ICIR. motivul pentru care cosmogonia arhaică. 52 . Purusha Aşa cum precizează M. întrucât Varuna reprezintă un caz de reconvertire mitică. axată pe figura lui Dyaus. DicŃionar. IV.cu autosacrificiul regenerativ al lumii. pentru a regăsi infinitul energetic pe care fiinŃa sa o conŃine .

precizează M. p. conflictul de generaŃie sugerând şi o demonizare implicită a asurilor. [. contradictorii şi arborescente. Eliade (op. care exprimă o restratificare a panteonului divin.. care nu posedau sacrificiul.cum spuneam. Zeii {Deva) câştigă supremaŃia asupra 53 .. Deva.titanului Prometeu din mitologia greacă. ibid. atât prin forŃa sa stihială îngrozitoare. Eliade . victoria zeilor . ca o „junglă" -. la puŃin timp după aceasta. se obscurizează întrucâtva atunci când căutăm să-l înŃelegem prin prisma textelor vedice . p.„este desemnat [în Vede] mai ales cu titlul de asura. Eliade. cit. un atribut divin extins şi asupra generaŃiei mai tinere de zei. la îndemnul lui Indra." Autosacrificiul cosmic regenerator care domină formula resurecŃiei periodice a ciclurilor temporale universale explică raŃiunea pentru care calitatea divină de asura nu dispare atunci când noii zei.a fost hotărâtă când Agni. „. de altfel. Devii. atribut pe care Varuna îl păstrează." Acest conflict. 209) Cosmogonia hindusă este guvernată de ideea de (auto) sacrificiu.. cât şi datorită faptului că el este zeul combinării formelor lumii.termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situaŃii primordiale.precizează M. acesta e motivul pentru care ei beneficiază de epitetul asura.. 209) . fiindcă asura desemnează." (M.. cuvânt mai important în toată logica sapienŃială hindusă.] Indra l-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său. fiind astfel părintele iluziei cosmice Maya.precizează M. nu există. Eliade (ibid. i-a abandonat pe Asuri. ajung la putere: „«Zeii cei tineri»..păstrând proporŃiile . titlu pe care îl posedă şi alŃi zei. n-au pierdut ocazia să-şi însuşească aceste puteri sacre. Varuna . de pildă Agni" [zeul focului]. însă drama mitică din Vede îi opune pe zei {deva) asurilor. 209) . zeii primordiali fiind înlocuiŃi cu o generaŃie mai tânără. Devii le-au răpit Asurilor cuvântul sacrificial.apropiat . p.. în speŃă aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii. „Altfel spus . în Vede.

fără intervenŃie exterioară. 79. pe care îl găsim în Brihadaranyaka Upanishad.1 . numele balaurului derivând din numele zeului chtonian celtic Balor. înzestrat cu puteri primordiale. raŃiunea de somn şi cuvântul prim bhan de tăcere. fiind reprodus în româneşte în cartea lui V. Un străvechi mit cosmogonic povesteşte că la începutul lumii indiferenŃierea primordială a fost reprezentată de somnul profund al zeului Vishnu-Narayana pe spatele cobrei Ananta. povestea aparŃine unei tradiŃii mai noi. După toate indiciile. numai că şi aici lucrurile îşi au propriul lor tâlc etimologic. Trezirea lui Vishnu a „încălzit" elementele amestecate ale începuturilor. unde şarpele apare ca fiind terifiant sau acvatic. este animalul care-şi lasă în urmă pielea. de fapt. moment în care din buricul zeului a răsărit o floare deschisă de lotus.menŃionează M. asociind jivina chtoniană elementului ignic. ceea ce îndeobşte nu se întâmplă în celelalte mitologii.îl numeşte pe zeul focului „şarpe furios". frisonul apocrif al acestor geneze multiple nederanjând pe nimeni.Asurilor (şi implicit a lumii) în momentul când ajung în posesia formulelor sacrificiale. această puternică ecuaŃie a autosacrificiului regenerator este asociată unui imaginar ofidian: şarpele. Agni etc. fiecare epocă mitică din tradiŃia hindusă şi-a investit zeii (Indra. La povestea omului primordial purusha ajungem prin intermediul unui celebru mit al autosacrificiului cosmogonic. renăscând din sine însuşi. Eliade (op. omul e definit ca fiinŃa capabilă de sacrificiu. Balaurul nostru din basme prelungeşte cum nu se poate mai bine această imagine de transfigurare ignică a chtonianului. p. cit. Kernbach Miturile esenŃiale: Sacrificiul 54 . 213) . la şarpele transfigurat prin foc. Nu întâmplător. separând cerul de pământ. bunic şi epifanie subpământeană a zeului focului şi luminii Lug. Logica imaginarului ofidian reapare însă cu obstinaŃie: Rig-Veda I.) cu un rol de actant cosmogonic. numai că în tradiŃia hindusă referinŃa se face la dragon. în interiorul căreia trona demiurgul Brahma. implicit.

care prezintă. decât moarte şi foamete.. vitele" (V. Prajapati doreşte întruparea. Această secvenŃă cosmogonică din 55 . adică aditi. cit. destrămându-se. descântecele. pericole existenŃiale pentru progenituri. Demiurgul obosit dă naştere soarelui. pp. nediferenŃiată. ed. „imnurile. 5l-56. Kernbach. Unul se desprinse din mediul acvatic. în acest moment. ceea ce ne trimite spre celebrul imn cosmogonic din Rig Veda X-90-l29 (în cartea lui V.a se compara cu Erosul hesiodic!) şi Gândirea. pe care îl găsim şi în tehnicile Yoga. „căci foametea este moarte. cerului şi vântului. prin autosacrificii succesive. melodiile. 48-49). întunecată. instituind formula autocombustiei ciclice regenerative a universului: „Cu adevărat el înfulecă totul. fiindcă." (ibid. sacrificiile. o apă nesfârşită. în mitul cosmogonic din Brihadaranyaka Upanishad. acela ajunge devoratorul a tot ce este şi torul devine hrana lui. fragmente sunt reproduse la pp. acela de a dori. apoi. oamenii. el intră în autocombustie şi -în acest fel primul autosacrificiu originar dă naştere focului. 52). după care se naşte apa şi din apă ulterior pământul." Ivit din moarte. Autocombustia înseamnă aici şi diseminare. cit. născut într-o vreme când în lume nu era nimic. e imposibil să nu ne gândim aici la analogii ca Tiamat sau Kronos. Kernbach. Incălzindu-se. definind un traseu iniŃiatic de la pământ şi apă la incandescenŃa ignică. Cine cunoaşte natura morŃii. el creează anul şi cuvântul. undele căreia legănau Unul germinativ respirând „fără suflare". care ia naştere prin forŃa raŃiunii. Prajapati afirmă primul său act. de aceea natura morŃii sale este devorarea (aditi). ambii părinŃi abuzivi. Mitul relatează sacrificiul de sine al Demiurgului Primordial Prajapati. la începuturile lumii. formulele de sacrificare. După aceea el se hotărăşte „să devoreze tot ce dăduse la iveală".) Făcând abstracŃie de nuanŃa filosofică a autosacrificiului şi privind totul dintr-un punct de vedere strict antropologic. zămislind prin extensie DorinŃa de viaŃă (proprie tuturor lucrurilor şi fiinŃelor . op. puterile îl părăsesc pe Demiurg.de sine al Creatorului. p.

" (V. sacrificii de prirnogenitură sau se comportă punitiv. un tipar mitic străvechi. fiindcă. Georges Dumezil arătând (v. an şi căldură expansivă. Dumnezeul Vechiului Testament. 53) Translând totul la nivelul uman al experienŃei sapienŃiale. ideologizarea prerogativelor de castă nefiind probabil străină de sensul hermeneutic al fragmentului). § 73: Sacrificiile supreme: „ashvamedha" şi „purushamedha" . o descumpănire pe care. Focul acesta este arka [energie vitală]. dar nu îi este străin nici Yahwe. Fragmentul citat din Brihadaranyaka Upanishad confirmă ipoteza prin asocierea dintre cal. Kernbach. Eliade. Şi tot astfel. Din primul. ed.cred că au fost rituri anuale de fertilizare hierogamică şi panspermică. trupul său este anul. cit. al doilea sacrificiu fiind însă definitoriu pentru ritualistica arhaică hindusă. p.. ca dovezi de devoŃiune. kshatriya. aşadar. Şi astfel. Prajapati îşi provoacă însă alte două sacrificii. ashvamedha este ceea ce iradiază căldură.. Prajapati se întrupează în cal. Mă. se nasc gloria şi forŃa ca „răsuflări" ale vieŃii (ambele sunt apanaje ale castei luptătorilor. ei sunt doi: focul de sacrificiu şi sacrificiul calului. ICIR. căruia nu îi este străină nici sumeriană Innana-Ishtar. modelul ashvamedhei sugerează că doar înŃeleptul capabil de moartea sinelui său propriu prin dilatarea sufletului către Absolutul Brahman se va putea împlini cu adevărat. sugestia textului fiind aceea că prin actul sacrificial ca atare se degajează căldura necesară reînnoirii ciclice a anului: „Cu adevărat. am putea-o numi 56 . metaforic. mai sus) că există o strânsă legătură între ashvamedha şi sacrificiul de fertilitate al calului October Equus de la romani. de tip ascetic. ei sunt o singură divinitate: moartea.Brihadaranyaka Upanishad valorifică. în termeni moderni. aici... stârnind spaima în rândul celor „aleşi". acest înŃeles e ilustrat de criza singurătăŃii pe care o traversează Bărbatul cosmic Prajapati din Brihadaranyaka Upanishad. instituind sacrificiul calului ashvamedha. care cere. I.inclusiv M. despre care majoritatea cercetătorilor .

ed. indiferent unde s-ar afla el. Prajapati] se uita jur împrejur şi nu zări pe nimeni în afară de sine. Prajapati doreşte o a doua fiinŃă alături de el. uniŃi în îmbrăŃişare. „necunoscând bucuria". întreŃinută din afara fiinŃei). singur fiind. De aceea. a oricărui eu. devenind „aidoma bărbatului şi femeii. Mefistofel şi androginul. însă frica primordială va avea reverberaŃii sapienŃiale logice. şi se împarte pe sine „în două jumătăŃi".] El fu cuprins de frică. M. Seria autosacrificială a lui Prajapati continuă cu dizolvarea crizei provocate de singurătate în androginism: simŃindu-se singur." [®°Pt. 1995. ». Astfel apăru pronumele «Eu». p. stipulând un dualism între Atman (partea nemuritoare a energiei cosmice care sălăşluieşte în om) şi Purusha (om). a eului trăit ca şi criză. nu are de cine să îi fie frică (sentimentul angoasei fiind o stare de relaŃie. ed. rom. întrucât eul . este că din momentele de început ale lumii.poate fi cuprins de angoasă doar atunci când se simte înstrăinat de Absolut. fiindcă în realitate în textul hindus ne întâlnim cu o accepŃiune niŃel diferită." (ibid. v.] 57 .acesta e sensul descumpănirii lui Prajapati . de fapt. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Mărie Delcourt. sugestia.. Textul sună în felul următor: „El [Bărbatul cosmic primordial.. [. rom. Hermaphroditos." E adevărat.„criză a eului". Berg International Editeurs. descoperind că. motivul fiind că prezumŃia identitară („eu sunt") stipulează implicit o ruptură între persoană şi Absolutul cu care ea ar trebui să fie consubstanŃială. tema cosmogonică a androginului. sintagmă ce se dovedeşte a fi corectă doar în parte. celui singuratic îi este frică. Prajapati îşi risipi curând teama. Le mythe de l'androgyne. Eliade.. învelişul său de pământ: „La început [toate] acestea nu erau decât Atman în chip de purusha. 1991. Purusha este epifania terestră a lui Atman. 1996. Şi înainte de orice el rosti: «Eu sunt. Textul e fără echivoc în această privinŃă. Jean Libis. 53).

s-a preschimbat cu totul în ajunul morŃii sale: respiraŃia lui a devenit vânt şi nor. Miturile esenŃiale. sub înrâurirea vântului. 000 de ani. din dinŃi şi din oase au răsărit aurul şi pietrele." (ibid. cât a durat configurarea primordială a ciclului cosmic. cel născut înaintea tuturor. din carnea lui s-a alcătuit Ńarina de arătură de pe câmpuri. cit. [apud V. yin. iar sudoarea i s-a prefăcut în ploaie şi rouă. din perii de pe trup s-au făcut ierburile şi copacii. asupra căreia vom reveni: cea a naşterii universului dintr-o matrice originară indiferenŃiată ovoidală. părul i s-a schimbat în stele. 63) 58 . în cele din urmă. ed. la mijlocul celor două principii stând fructul hermafrodit al acestei hierogamii. pp. ochiul său drept sa făcut lună. care îşi schimba identitatea sexuală de mai multe ori pe zi. s-au făcut oameni. dând naştere. de provenienŃă indo-europeană. care a zămislit cerul. din sămânŃa lui bărbătească şi din măduva lui au ieşit la iveală mărgăritarele şi jadul. Pan-Ku a forŃat cerul să se îndepărteze de pământ. sângele lui s-a prefăcut în fluvii. glasul i s-a prefăcut în tunet. ochiul său stâng s-a făcut soare. tendoanele şi vinele sale au ajuns să fie drumuri pe pământ. care merită să fie citată în întregime. compusă dintr-un principiu senin. p. devenind un axis mundi.COSMOGONIA CHINEZĂ Poate cea mai bine cunoscută sub aspect iconic. Gâzele care trăiseră pe trupul lui.. şira spinării şi mădularele lui au devenit patru laturi ale lumii şi cei cinci munŃi uriaşi. amuletele albnegru fiind omniprezente pe toate tarabele lumii. 62-63) Crescând gigantic timp de 18. omul cosmic Pan-Ku. lumii. Ea reia o imagine veche orientală. şi un principiu tulbure. reprezentând pământul. fiindcă ascunde o carenŃă de structură asupra căreia merită să medităm: „Pan-Ku. feminin. cosmogonia chineză este legată de prezenŃa în lume a celor două principii: yin (feminin) şi yang (masculin). Kernbach. yang. Mitul relatează apoi o cosmogonie sacrificială.

oarecum altruistă. nu există. pp. Miturile esenŃiale. OUL COSMOGONIC Socotit de către Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (DicŃionarul de simboluri) ca fiind un simbol mitologic universal. şi una ascensională. însă nuanŃa din cosmogonia chineză e chiar mai subtilă. sau una descensională. un Marduk care s-o hăcuiască pe Tiamat. paginat în cartea lui Victor Kernbach deasupra fragmentului pe care l-am citat integral. aşadar. că opera lui e parŃială. Kernbach. ceea ce nu împiedică sămânŃa lui bărbătească. 56-57). de multe ori. în Mahabharata (cartea I. d. oul cosmogonic . e un motiv recurent în miturile lumii. fiindcă sugerează un soi de sterilitate procreativă: Pan-Ku. legată de pământ. cu faze selenare aferente. dacă n-am sesiza un detaliu destul de rar în cosmogoniile arhaice. Am putea crede. şi anume că. în două părŃi. Adiparva: v. asociată cerului. înainte de a se destrăma. structurat scrupulos în 12 luni. el îmbătrâneşte. lumea se manifestă mai 59 .separat. într-un alt fragment. O comparaŃie între gestul sacrificial al lui Pan-Ku şi opera similară a mesopotamianuTui Marduk relevă însă o diferenŃă: dacă Marduk este şi un cosmocrator astrologie. ceea ce-l identifică cu însuşi Timpul: Pan-Ku e timpul care creează spaŃiul. nimic din ceea ce creează Pan-Ku nu se referă la timp. aici. V. nu intră în hierogamie. proximitate germinativă originară pe care o găsim şi în mazdeism. Pan-Ku se destramă la fel de spectaculos: din lacrimile sale izvorăsc fluviile de pe pământ. din răsuflarea lui se iveşte vântul ş. să devină mărgăritar şi jad. Stabilind o analogie disimetrică. m. una feminină şi una masculină. a. făurind cu mare grijă atât elementele spaŃiului cât şi pe cele ale timpului.Avem aici o cosmogonie sacrificială neprovocată. singuratic şi blând. în amestec cu măduva. fiindcă nu există actant cosmic care să-i pricinuiască vreun rău lui Pan-Ku. legată doar de spaŃiu.

epifanie spirituală a principiului germinativ originar. Interesează aici şi legătura dintre creaŃia cosmogonică embrionară. din care se născu apoi Unicul zămislitor al tuturor celor ce există. un indiciu al sincretismelor timpurii prin care a trecut credinŃa vechilor egipteni. pp. pp. 124-l25.a apărut mai întâi Absolutul Brahma. în care apare." Din ou . eternul brahma. apoi s-au ivit.povesteşte mai departe textul . alŃi zei. cu care ne-am mai întâlnit. 48). fiindcă dacă urcăm în timp. potrivit căreia la începutul lumii s-a zămislit un embrion de aur. meşteşugarul lumii (echivalent grecului Hephaistos). fiind. 1997. dar la fel de bine „zeul flecar" poate să fie Ptah . care se numeşte Mahadivya" în interiorul căruia sălăşluieşte „lumina cea adevărată. din care se va naşte Soarele. rom. cel care este cauza ascunsă şi insesizabilă a realului şi irealului. Mahabharata prezintă. ubicuu. Manfred Lurker (DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene.. totuşi... ceea ce confirmă străvechea 60 . „al cărui suflet nu se poate măsura şi pe care îl cunosc toŃi înŃelepŃii". sublim şi inimaginabil. plutind pe apele cosmice. zeul pământului. pe rând. Identitatea zeului nu este bine cunoscută. ed. locul unde se consacrau faraonii -. ajungem la foarte cunoscuta cosmogonie embrionară din Rig Veda X {ibid. prin ele însele. fiindcă poate fi vorba de Amon sau de Geb. respectiv 135-l36) menŃionează „oul ascuns" din Cartea MorŃilor. deşi miturile în această privinŃă sunt destul de întortocheate. ovoidală şi cuvânt. Un popor obsedat de imaginea sublimă a Soarelui răsărind din ape. cum a fost cel egiptean. 136). a ajuns aproape firesc la actul de venerare a oului cosmogonic. născut în mlaştini ca apanaj al „marelui flecar".pentru cosmogonia din Memfis. imaginea se află la p. în serie până la Purusha-Praj apari. marele Prajapati. „ca întâia cauză a creaŃiei un ou uriaş. Tipologic.întâi ca negură de nepătruns. sămânŃă veşnică a tuturor fiinŃelor. reprezentat în chip de olar făurind oul cosmic al începuturilor. Ra (în cartea lui Manfred Lurker. o geneză târzie.

Ajungem în acest fel la motivul cosmogoniei fragile. lupta reiterându-se zilnic. De altfel. însă miza sacrală şi politică a ecuaŃiei merge chiar mai departe. şi Poezia Egiptului faraonic. sintetic de data aceasta. v. pentru ca lumea să rămână în perimetrul unei ordini armonice. care trebuie să fie reconfirmată zilnic. creaŃia lumii se explică prin victoria zeului strălucitor al soarelui asupra şarpelui demonic Apophis. victorios în fiecare dimineaŃă. cu multe diferenŃe sau interferenŃe regionale. ed.. sau despre „şarpele primitiv. p. pt. Univers. (ICIR) a lui Mircea Eliade." (M. Trad. 123-l26) Există chiar şi un detaliu anecdotic al unei asemenea omologii.cu care ne-am întâlnit peste tot în India .a cosmogoniei ca diseminare. pp. cit. Buc. unde sunt enumerate. 1974. § 26. Apohis. Cititorul poate găsi aceste cosmogonii în Istoria credinŃelor. Epifania stihială a acestei garanŃii cosmice este Soarele. Ńară a unei culturi şi mitologii polimorfe.. ICIR. pe rând.imagine . Ed. implicând funcŃia divină a faraonului: „gesturile faraonului sunt descrise în aceiaşi termeni ca aceia folosiŃi pentru a descrie gesturile zeului Ra sau epifaniile solare. prima şi ultima imagine a zeului Atum" (ibid. Ra. care nu numai că nu dispare în momentul în care este răpus. La fel de adevărat este însă şi faptul că povestea cosmogonică a făurarului Ptah nu este singura pe care o acreditează Egiptul. unde faraonul şi soŃia lui se alintă tandru cu epitete 61 . credinŃe legate de Colina primordială răsărită printre valurile oceanului primordial. 91) într-un alt mit. de Lotusul cosmogonic din care răsare zeul Soarelui. surprinse jucăuş şi de către Thomas Mann în Iosif şi fraŃii săi. terminându-se întotdeauna cu victoria lui Ra. s-a şi spus în repetate rânduri că relatarea cosmogoniei lui Ptah (din Memfis).. dar reapare de fiecare dată în calea soarelui dimineaŃa când acesta renaşte. p. I. L. Eliade. 94. care creează lumea prin „inimă" (spirit) şi limbă (cuvânt) este cea mai spiritualizată până la crearea lumii din Verb divin în Vechiul Testament ebraic. de Ion Acsan şi Ion LarianPostolache.

şi. «dreptul». Lucrurile se petrec în acest fel şi fiindcă faraonul întrupează ma'at. p. şi este firesc să fie aşa (poate că numai cosmogonia germanică face excepŃie) -. întrucât ea constituie temelia însăşi a cosmosului şi a vieŃii. 95) ." Foarte interesant este faptul că mentalitatea egipteană veche consideră lumea ca o integralitate avortată. fiind abordat ca atare. pregătindu-i-se anevoioasa trecere nocturnă prin lumea de dincolo plină de primejdii. ceea ce înseamnă că ea cuprinde 62 . totală.dar aceasta este situaŃia majorităŃii cosmogoniilor de care dispunem. mult dincolo de limitele strâmte ale speciei umane. ajungând la „maturitate" la miezul zilei (când formulele cu care este abordat se schimbă) şi „oboseşte". a cărui garanŃie el este.animale şi vegetale. cum este cea sumeriană. prin legea consubstanŃialităŃii cosmice. ci în primul rând faptul că faraonul şi consoarta lui se prelungesc. «justiŃia». ma'at poate fi cunoscută de fiecare individ în parte. Faraonul are identitate de „copil" dimineaŃa. Eliade (ibid. „Faraonul precizează M. „îmbătrâneşte" odată cu lăsarea serii.a explicat la un moment dat marele romancier -.este întruparea lui ma'at. fiindcă toate acestea sunt depozitare ale ordinii instituite prin victoria asupra haosului. care se traduce prin «adevăr». ordinea ca atare a lumii. iudaică sau greacă .. prin urmare. odată creat. Ma'at aparŃine creaŃiei originare: ea reflectă deci perfecŃiunea Vârstei de Aur. Detaliul anecdotic amintit se referă la apelativele ca atare ale faraonului şi la coregrafia adaptativă a anturajului său imediat. Identificat fiind cu Soarele care se naşte în fiecare zi. apoi creşte odată cu ridicarea soarelui pe cer. în cosmogoniile clasice. dar a cărui semnificaŃie este «ordinea cea bună». ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin doar dragoste gingaşă . integratoare. dacă ne este îngăduit să folosim o asemenea sintagmă. în toate regnurile. universul apare ca o consubstanŃialitate organică. şi prin intermediul căreia el se „prelungeşte" în fiecare supus al său şi-n toate lucrurile sau fiinŃele care există în Egipt.

cu toate că eu am creat totul.a cărui cunoaştere conferă celui care l-a aflat puteri magice superioare puterii tuturor celorlalŃi zei -.desigur . face parte din ea.rolul binelui este acela de a lupta împotriva răului pentru a-i contracara efectele. şi totuşi nu ştiu ce m-a rănit.strigă Ra.n. La bătrâneŃe fiind. deşi . Univers. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. nu face parte din lumea pe care el însuşi a creat-o: „VeniŃi la mine. Buc. dar inima mea e cuprinsă de arşiŃă. pp. Nu-l cunosc. cit.. ed. Kernbach. -[.] Eu am puterea să văd ceea ce am creat.. pp. Dumnezeiasca bătrâneŃe făcea să-i tremure buzele. lucrurile stau puŃin diferit. Miturile esenŃiale.binele şi răul deopotrivă. într-un text egiptean din secolul al Xll-lea î. pe motivul că fiinŃa care l-a muşcat îi este necunoscută. care aŃi ieşit din mine . trupul îmi tremură.. Ed. Foc nu este. cit." în schimbul dezvăluirii numelui său secret . 104-l10. Inima mea a simŃit lucrul acela. aflând printr-un şiretlic numele atotputernicului zeu Ra. Trad. miezul meu este în orişice zeu. impotent sau ostil care nu îşi mai poate controla creaŃia. lamentaŃia încheindu-se în felul următor: „Am multe nume şi multe miezuri. pricinuindu-i dureri de nesuportat. Poezia Egiptului faraonic." Isis luă saliva. a zeului neatent. ed.. cunoscut drept Papirusul din Torino (v. apă nu este.] M-a rănit nu ştiu ce lucru vătămător. 1974)... zeul obişnuia să se odihnească sub tronul său „de sub cele două orizonturi. LamentaŃia zeului indică imposibilitatea de a găsi un antidot pentru durere. şi o dată i se scurse saliva. făuri din el un şarpe şi-l puse în calea lui Ra pentru a-l muşca: „veninul îi străbătu trupul [marelui zeu] aşa cum Nilul străbate Ńara sa". Isis acceptă să-l 63 . împreună cu pământul pe care căzuse. 163-l66: Numele secret al zeului Re. însă răul este în lume. deşi i se opune. deşi recunoaştem în acest mit figura unui deus otiosus.. Nu ştiu ce este. V.e... o." Urmează o enumerare a atributelor divine omnipotente ale lui Ra. Mitul relatează modul în care zeiŃa Isis şi-a câştigat prerogativele de mare zeiŃă. dar ochii mei nu-l zăresc şi mâna mea nu-l atinge. zei. [. voi cei pe care eu vam făcut.

în baza acestei homofonii. Nu dispare odată cu zămislirea lumii.exorcizeze pe Ra.fiind omniprezentă în Valea Regilor ca imagine cosmogonică. „Haosul reprezintă virtualitatea. Eliade. cu majusculă. scăpându-l de durere. Ceea ce caracterizează însă cosmogoniile ovulare este biunivocitatea germinaŃiei cosmice: oul cosmogonic dă naştere lumii. ceea ce ne duce cu gândul la lupta cotidiană a zeului solar cu şarpele malefic Apophis: el nu este înfrânt odată pentru totdeauna. ed. Dualismul substanŃial e ilustrat la egipteni de către zeul cosmogonic Atum. Strâns asociat. scarabeul a fost foarte util pentru a nota un termen atât de abstract şi complex cum este verbul heper (aproximativ: «a veni la fiinŃă luând o formă dată». p. De multe ori stă la pândă." (M.asimilat globului pământesc. „personificare a haosului primordial. de unde totodată «a fi» şi «a deveni»). ne vine în ajutor etimologia: „.menŃionează Jean Yoyotte în volumul colectiv Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. când a apărut scrierea . cit. imaginea gândacului chtonian rostogolind un grăunte de gunoi sau de argilă . într-o asemenea cosmogonie. 1974. ameninŃă din interior. ICIR. ca nume al actantului cosmogonic). motiv pentru care oul este atât naştere cât şi moarte. cuvântul apărând. demolează sau ispiteşte. rom. foarte răspândit ca amuletă pe malurile Nilului. din care a ieşit tot ce există" (Manfred Lurker.. din Heliopolis. 95). p. silindu-l în acest fel să-şi câştige prin luptă dreptul la renaştere. p. sau. Pentru înŃelegerea sa. ci-i aŃine zilnic calea zeului solar resurecŃionar. cit. el este deci indestructibil.. pentru a reface unitatea dintâi. L. ci se intercalează substanŃei acesteia. op. eschatologic. de-a dreptul celui solar . la ideile de generaŃie spontanee şi de reînnoire. a fost Ńinut la Heliopolis drept o manifestare a demiurgului «venit din el însuşi la viaŃă»: zeul 64 . cândva la începuturile lumii. 42). mitologia Diavolului nutrindu-se copios din această concepŃie. 262 -. Atum e asociat şi scarabeului (heprer. dar o şi resoarbe.. ed. uneori.

1930. ca instrument politic coercitiv. ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. 1995. Orfeu şi orfismul. în căutarea unităŃii pierdute. Istoria doctrinelor ezoterice. XXII: Orfeu. Pentru a înŃelege. Misteriile păgâne şi misterul creştin. soarele răsărind. H." Pentru a închide acolada. readucând-o în starea de haos. rom. cunoscându-se şi episoade când imixtiunea vreunui zeu se produce în răspăr cu ceea ce. From Orpheus to Paul. Vittorio D. Excesiv de umanizaŃi. W. Riviere. rom. cap. să precizăm în final că Atum este şi zeul care prefigurează eschatologia. I. Orfismul s-a răspândit în Grecia antică pe fondul insecurităŃii sacrale pe care o resimŃeau vechii greci în relaŃie cu zeii lor. e drept. cea mai bună 65 . Zeus protejează ospitalitatea etc. . însă invocarea lor nu avea de multe ori rezultatul scontat. în momentul respectiv ar fi trebuit să fie normat ca justiŃie. Jean-Pierre Vernant. ed. The Greeks and Their Gods. Mit şi religie în Grecia Antică. Misticismul grec. Guthrie. comparaŃia cu spaŃiul semit ar fi. cap. Orfismul. C. ed. Reynal Sorel. zeii nu acŃionau după norma dreptăŃii sau a justiŃiei divine. Eliade. Macchioro. ICIR. Adriano Tilgher. rom. ed. al consangvinităŃii. Jean M. rom. ed. ajutau din când în când (Athena este protectoarea eroilor. noua naştere de după retransformarea lui în şarpe inaugurând un ciclu cosmic purificat. Alfred Loisy. K. Pitagora şi noua eshatologie. 1996. rom. Prima dintre ele constă în subminarea conştientă. ed. ConsecinŃele acestei stări de fapt sunt numeroase. 1996. II: Misteriile greceşti. COSMOGONIILE ORFICE Bibliografie orientativă: M. 1998. cap. 1961. cap. II: Dionysos şi Orfeu. 1995. capricioşi şi punitivi. sugerând într-o faimoasă convorbire cu Osiris că într-un viitor îndepărtat el va resorbi lumea. euristic vorbind. cap. A History of Orphism. XI: The Orphics.Hepri.exemplele se pot multiplica).

Dimpotrivă. tot aşa cum Yahwe e stăpânul de necontestat al „poporului ales". toate cele 12 triburi ale lui Israel. Glotz (Cetatea greacă. 30) a sugerat cu fineŃe că subminarea consangvinităŃii a fost un proces politic de durată. sunt delimitate demele (unităŃi socialelectorale directe. Acesta se află în centrul oraşului. prin iradiantă. Identitatea sacrală a evreului se defineşte prin raportarea sa la Templu. înŃeles şi ca punct nodal de coeziune comunitară. datorat democraŃiei. Finalitatea acestei organizări e reprezentată de sacralizarea funcŃiei paternale: tatăl e stăpân necontestat.cum se vede cel mai bine în Republica lui Platon (cartea a II-a) . modalitatea de promovare fiind votul sau tragerea la sorŃi). Geneza 22.pe ideea subminării premeditate a consangvinităŃii: la început sunt circumscrise zidurile exterioare de protecŃie. de pildă. radial şi progresiv. instrument gracil de care dirigiuitorii Atenei s-au folosit pentru a slăbi arhaicele legături de rudenie şi de clan 66 . de altfel. apoi numiŃi supraveghetorii. şi-n cele din urmă. foarte mult. Nabab şi Abihu. seria nesfârşită de seminŃii pe care le întâlnim în Vechiul Testament promovând consangvinitatea la rangul de liant sacral. prin graniŃe premeditat artificiale. contractul sacral fiind consfinŃit printr-o „legătură de carne": circumcizia (Geneza 17: 10-l4).Avraam. la el raportându-se. Oraşul se şi construia. 1992. G. Sacrificiile de fii cerute de către Yahwe (Isaac . prin articularea unor microcomunităŃi familiale. în care ordinea era dată de legea sângelui. p. fiii lui Aaron. incineraŃi punitiv de către Yahwe pentru o greşeală înfăptuită în ritualul de sacrificiu. parametrii ecuaŃiei neschimbându-se.platformă de lucru. absolut al familiei şi al liniei sale genetice. fiindcă demele trimit reprezentanŃi în consiliile de judecată. însă putem înlocui Ierusalimul cu oricare oraş care funcŃionează după reguli sacerdotale. care pot face. ed. polis-vl grec se construieşte . ca doi fraŃi cu case alăturate să aparŃină unor deme diferite. Leviticul 10: l-3) nu fac decât să confirme această relaŃie. rom. în esenŃă.

aici trebuie să organizeze vreo serbare religioasă sau să examineze cheltuielile. şedinŃa este lungă: el nu este chemat aici numai pentru a vota: venit încă de dimineaŃă. el este convocat la adunarea tribului său. este chemat la adunarea demei sale. în caz de război. interesele şi viaŃa sa. primind dispoziŃiile magistraŃilor. sau să dea decrete. atunci. Or. Votul este pentru el unul dintre cele mai serioase lucruri. prin vot. nu ne putem abŃine să nu reproducem pasajul extensiv. Nu exista cetăŃean care să nu fi fost chemat de două ori în viaŃă să facă parte din senatul celor cinci sute. alteori. ştiind bine că. uneori este vorba de a-i numi pe şefii politici şi militari. cu regularitate. uşor amuzat. Fustei de Coulanges în Cetatea antică (ed. 1984. unde trebuie să delibereze asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei mici asociaŃii. pp. câteodată urmează a se stabili un impozit sau a se schimba o lege. asupra războiului sau păcii.gentilic dintre oameni. răspunzând ambasadorilor străini. fiindcă e savuros: „Iată cum îşi petrece viaŃa un atenian. ocupat cu ascultarea pledoariilor şi cu aplicarea legilor. ştie că tot el va trage ponoasele şi că în fiecare vot îşi angajează averea şi viaŃa. într-o zi. adică pe acei oameni cărora le va încredinŃa. El nu poate vota decât dacă a fost prezent chiar de la deschiderea şedinŃei şi dacă a ascultat toate discursurile. Cât de mare a fost libertatea personală a grecului de rând în climatul coercitiv al democraŃiei a demonstrat. îşi va vărsa sângele lui şi al fiului său. U Datoria cetăŃeanului nu se limita la a vota. sau să-i numească pe conducători sau judecători. lucra aici în fiecare zi. într-o altă zi. Omul nu poate fi nici indiferent. De trei ori pe lună. adică judecător şi îşi petrecea întreg anul în tribunale. de dimineaŃa până seara. Dacă se înşeală. el trebuia să fie magistrat în dema sau tribul său. în medie. pentru un an. rom. de unde nu are dreptul să lipsească. 2. el trebuie să rămână până la o oră înaintată ca să-i asculte pe oratori. timp de un an. Când îi venea rândul. Interesele individuale sunt indisolubil legate de interesele statului. nici uşuratic. trebuie să ia parte la adunarea generală a poporului. 194-l95). trebuie să hotărască. voi. redactând 67 . un an din doi era heliast.

instrucŃiunile ambasadorilor atenieni. examinând toate treburile ce urmau a fi prezentate poporului şi pregătind toate decretele. pe drept cuvânt. el va beneficia. a lui G. de un răspuns asigurător şi de siguranŃă. noul „centru [. are o funcŃie sacral-iradiantă: omul se defineşte prin raportarea la acest centru. şi nu ca până 68 . în sfârşit." Spre deosebire de vechea identitate gentilică. Atât de mari erau exigenŃele democraŃiei.. într-o cultură cum este aceea de la Ierusalim. adresându-se zeului care sălăşluieşte în templu. De aceea Aristotel spunea. Glotz. zeiŃa căminului) devine simbol politic (vatra comună a cetăŃii. el este un loc de întâlnire. derivată din dorinŃa de a se evita nucleele de răzmeriŃă şi dezordine . deja menŃionată de noi. templul nu mai funcŃionează după principiul iradiantei sacrale. strateg sau astynom. bazată pe logica diferenŃei (dintre triburi şi clanuri. el putea fi magistrat al cetăŃii. 1995. reprezentat de Templu . rom. familială." O consecinŃă a subminării premeditate a consangvinităŃii -prin care se stimula insecuritatea personală. CetăŃeanul. în po/zs-ul atenian. din Babilon sau din Egipt. periodice. Dimpotrivă.mă repet. şi cum aceste obligaŃii puteau să-i ocupe toată existenŃa şi că. miza fiind politică. patronează. simbolic. centrul. Citind cartea. care-l şi protejează la o adică.. arhonte. dintre persoane aparŃinând unor unităŃi consangvine diferite). pentru treburile personale şi pentru viaŃa casnică îi rămânea foarte puŃin timp.. fireşte.. fiindcă el poate nutri speranŃa că. întocmai ca funcŃionarul din vremea noastră. că omul care trebuie sa muncească pentru a avea din ce trăi nu putea fi cetăŃean. 290-291) consideră că în ea „modificările semnificaŃiei centrului care.o reprezintă laicizarea centrului.] reproduce în spaŃiu aspectele omogenităŃii şi egalităŃii. aparŃinea cu totul statului. pp.. Hestia koine) sunt evidenŃiate [. din simbol religios (Hestia. prin relaŃia contractuală pe care o are cu centrul.] într-o manieră frapantă. Jean-Pierre Vernant {Mit şi gândire în Grecia antică. dacă soarta sau votul îl desemnau. şi sacrificiile ritualice obligatorii. ed.. dar nu defineşte sacral persoana care îl vizitează. Se vede de aici cât de mari erau obligaŃiile unui cetăŃean în statul democratic.

Leveque şi P. cit. pe cele ale diferenŃierii şi ierarhiei. v. Criza cetăŃii. 377c. pe cât se pare. P. fie descurajantă etic şi comunitar. Mythosul . aruncă lanŃuri grele asupra făcătorilor de mituri: „Mai întâi. cap.a demonstrat încă Platon în Republica . ed.este o fantezie imaginară. ed. 1985. 146-l47) 69 . I-II. dacă avem în vedere latura sa pedagogică. motiv pentru care în procesul de construire a cetăŃii ideale. de poveste spusă copiilor. Vidal-Naquet vorbesc în această privinŃă. pp. Vânătorul negru. Dacă ei compun un [mit] bun. Pierre VidalNaquet. Cei dintâi înŃelepŃi. rom." (ibid. EranŃois Chamoux. rom. despre laicizare. ed. p.după ce stabilesc că „mitul. este o minciună. CivilizaŃia greacă. dar există în el şi lucruri adevărate (Republica. simbolul centrului se desprinde de reprezentările religioase cu care era asociat până acum. fie agreabilă. dacă îl privim din perspectiva moralei agonale.] Desimbolizarea sacrală a centrului prin exerciŃiul politic al democraŃiei egalitariste aduce cu sine două alte consecinŃe: declasarea mythosului în raport cu logosul şi inexistenŃa în Grecia a ceea ce am putea numi. Universul spiritual al Polis-ului. mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor. rom. multe dintre ele trebuie alungate. Socrate şi discipolii săi . o tehnică disciplinară. să-l respingem. dacă nu. Să mai adăugăm că în contactul cu realităŃile politice pe care trebuie să le exprime. deci. Jean-Pierre Vernant. I-II. Pierre Leveque. respectiv V. IV.acum." Recurgând la o sintagmă preluată de la Michel Foucault. aşa cum am considerat şi noi că o putem face. rom. Aventura greacă. solitudine religioasă. 1985. războinice (fiindcă vorbeşte într-un mod deprimant despre moarte).. să-l acceptăm. democraŃia a fost. cu termenii noştri moderni. [Pt.. aprofundarea temei. ed. trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. Iar dintre miturile pe care ei le povestesc acum. ed. 146) -. 377a. Iar apoi vom convinge dădacele şi mamele să povestească copiilor miturile acceptate şi să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor. 1987. general vorbind. în Atena clasică. Originile gândirii greceşti.

care în alte culturi sunt percepuŃi ca depozitarii unei înŃelepciuni revelate. Socrate şi discipolii săi stabilesc că ei trebuie să îşi normeze libertatea de inspiraŃie: „Se cade ca întemeietorii să ştie canoanele miturilor. Există şi o carte care poate fi citită cu folos în contextul de faŃă: Paul Veyne. nu trebuie să le încredinŃăm facerea de miruri şi nici nu trebuie lăsaŃi să le compună. care se desprinde de trup în momentul morŃii cuiva. Iar dacă aceştia s-ar abate de la aceste canoane. o prelungire a meritocraŃiei. fiindcă eidola cadavrelor neînmormântate rătăcesc neliniştite în lumea de dincolo. 1996).Desigur. fără ca faptele din 70 . admirator nostalgic al democraŃiei ateniene.sacrificiul face şi el parte din acest proces disciplinar . toate sufletele desprinse de corp ajung în acelaşi Hades întunecat.. fără să-şi afle odihna.atunci el poate râvni ca măcar moartea să îi provoace o alinare pentru toate coerciŃiile democratic îndurate . ed. pe care Socrate şi discipolii săi îl cenzurează atât de acerb. p. cit. ştie de bună-seamă că un asemenea încurcă-mituri a fost Homer. EcuaŃia clasică a morŃii greceşti se găseşte în formula homerică a dubletului spectral . cei mai imprevizibili sunt poeŃii. CredinŃa cerea ca leşul să fie înhumat după datină. Episodul cenzurării epopeilor homerice pe motivul că includ prea multe pasaje pesimiste despre infidelitatea conjugală a zeilor sau despre moarte aduce în discuŃie o temă majoră a sentimentului public elen antic: concepŃia despre moarte.ceea ce nu se întâmplă. lipsit de speranŃă. arhaice. 149) Bunul cititor. rom. Moartea homerică nu este. Au crezut grecii în miturile lor? (ed." (379a. magice. e aidoma înfăŃişării acestuia din timpul vieŃii şi coboară inevitabil în Hades. pe care' poeŃii trebuie să le folosească. dacă statul îl controlează prin suprasocializare . încât te întrebi dacă cenzura totalitară de mai târziu a mai adus sau nu şi tehnici inedite. indiferent de meritele sau de faima celui pierit în Ńărână.eidolon -. aşadar. printre „făcătorii de mituri". dimpotrivă.omului de rând. Dacă zeii nu oferă un principiu de regularitate justiŃiară. dimpotrivă.

hesiodic. ed. din 1978. / La un sărac cu prea puŃină stare/ Decât aici în iad să fiu mai mare. complementar celui popular.timpul vieŃii să fi îngăduit vreo departajare. prezentă în epopeile homerice nu reprezintă decât jumătatea sumbră a paharului. deloc potrivit pentru angajamentul psihologic pozitiv care trebuie să îl anime pe un apărător al po/z's-ului. Un exemplu este mitul celor cinci vârste din poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. palierul popular al credinŃelor greceşti perpetuând în timp credinŃe mai nuanŃate. introduce în schemă mitul transportării eroilor merituoşi în Insula FericiŃilor după moarte. care dublează cultul homeric începând cu secolul al VIII-lea î.tema nefiind cunoscută în tradiŃia canonică homerică. trimiŃând celor de sus 71 . devin daimones protectori după moarte. erudiŃii atrăgând atenŃia asupra faptului că formula canonică. induc luptătorilor şi populaŃiei în general un sentiment înfricoşător de resemnare. A doua corecŃie. apropiată sensului de daimonizare post mortem. slăvite. iar vârsta a patra interpolată -.. tu. de tip aristocratic. de aur şi de argint. întâlnit de către Odysseus în coborârea sa psihopompă (nekyia) din cântul al XI-lea al Odiseei. eidolon-vl marelui Ahile sintetizează cel mai bine această descurajare: „De moarte/ să nu-mi dai mângâiere. cea a eroilor.e. eroii devin „daimoni buni" {agaihos daimones) după moarte. în conformitate cu acest cult. o întâlnim în cultul fertilizator şi apotropaic al eroului la mormânt.sugerează constructorii cetăŃii ideale -. de George Murnu. aflată dincolo de valurile învolburate ale fluviului cosmic Okeanos . Nu întâmplător. dătătoare de oarecare speranŃă. p. pozitive. care întrerupe seria degenerescentă. unei asemenea concepŃii clasice despre moartea egalitară i s-au adus cele mai multe corecŃii în mentalitatea greacă. 652 sq. cultivator de pământ beoŃian. unde oamenii primelor două seminŃii.n. / Mai bine aş vrea să fiu argat la Ńară. Odiseea." (trad. Homer. 275) Pasaje din categoria acestora sunt sancŃionate de către Socrate şi discipolii săi în faimosul dialog din Republica: dacă ele nu sunt cenzurate .

politică şi socială a orfismului un rol de seamă l-a mai jucat . după arderea unei părŃi din carne pentru ca fumul de ofrandă să ajungă la zei. de asemenea. neatenŃi. 1989. Coregrafia sacrificială avea un corespondent în funcŃionalitatea socială a agorei şi a templului. mai mult. prin sacrificiul de la Mekone. o civilizaŃie „de face a face". în mod complementar. subcap. a privirilor care se intersectează şi. Grecia antică fiind. Ed. I. dinamici de socializare. au şi intrat cu uşurinŃă în joc. evident. retragerea temporală sau definitivă a dreptului la cetăŃenie fiind pedeapsa supremă pe care o putea primi cineva într-o cetate greacă. care presupuneau.energii pozitive. cap. respectiv IX. VEI. ceea ce presupunea tot participare. Psyche.cum sugeram. câmpiile elizee şi insulele fericiŃilor. sau eventual la adăpostul izolat al familiei sale. credinŃele se transmiteau pe cale orală. Vârsta de aur. de altfel. după expresia lui JeanPierre Vernant. rom. ed. se supraveghează. Ştefan Borbely. despărŃind carnea de oase şi oferindu-le pe acestea din urmă zeilor". Ritualul sacral esenŃial al grecilor antici era cel de sacrificiu. unde identitatea 72 . care presupunea participare. cap. O istorie a Paradisului. Participarea sacrificială reproducea coregrafia socială din ritul democratic. 1997. Eroicul. întregul ansamblu fiind dominat politic de abuziva instituŃie a ostracismului. Jean Delumeau. Erwin Rohde. De la Herakles la Eulenspiegel. From Daimon to Olympian. aprofundarea temei. v. foarte cunoscut pentru şiretlicul de care a dat atunci dovadă titanul. partea rămasă se ardea. rom. care. [®° Pt. Daimon and Hero. şi după împărŃirea echitabilă a bucăŃilor pentru a se realiza fenomenul de consubstanŃializare. Jane Harrison. pentru a se împărtăşi din ea în singurătate. Themis.] în contextualizarea sacrală. fiind de neconceput ca cineva să ducă vreo halcă acasă. bazele sale fiind puse de către Prometeu. prin intermediul căreia oricine putea fi judecat în urma unei delaŃiuni şi condamnat la exil. 2001. 1985. mai sus -absenŃa solitudinii din religia greacă. A Study of the Social Origins of Greek Religion. Grădina desfătărilor.

introducând în religia cetăŃii un principiu de regularitate interpersonală pe care celelalte culte nu îl asigurau. dacă se întâmpla să te afli într-o altă cetate. atribuite lui Orfeu şi fiului său Musaios. Religia orfică. care demonstrează că jocurile olimpice. puteai merge ca spectator interesat. reiterat anul acesta (2004) la Jocurile Olimpice de la Atena.e. a apărut pe fondul frustrărilor sacrale induse de socializarea extremă a psihicului social elin. la început. pe care grecii antici îl aşteptau de multă vreme. au fost. bazată pe curăŃenie lăuntrică (katharsis). cât şi de obiceiul. dar nicidecum ca beneficiar.politică definea. şi acolo avea loc un rit religios. iradianta lui explicându-se atât prin entuziasmul cu care ideile orfice au fost îmbrăŃişate de către filosofi (Platon. mai presus de toŃi). de pildă. relaŃia personală dintre maestru şi discipol. un cult misteric de participare marginală paideică. deoarece calitatea de cetăŃean era indispensabilă în accesul la participarea sacrală. educativă.care asigurau consubstanŃialitatea . Tema e foarte vastă şi ea explică spectaculoasa înflorire a riturilor panelene. cum a fost.făcute din frunze de măslin . cât şi prin faptul că aducea în spaŃiul cetăŃii un comportament sacral soft (pentru a recurge la un termen al lui Gianni Vattimo). sens indicat atât prin reprezentarea iconică a învingătorilor ca oameni din ale căror mâini cresc vrejuri vegetale. înainte de toate. dublat de o religie a cărŃii: existau imne orfice. de a li se pune laureaŃilor coroane vegetale . există şi un vast capitol semnat de către Francis M. inaugurate tot în secolul al "VTfl-lea î. 73 . Cornford.la rituri decât în interiorul cetăŃii tale.pe tâmplă.n. rituri panelene de fertilizare daimonică. de pildă {Themis). în superba carte a lui Jane Ellen Harrison. (776). condiŃiona identitatea sacrală: nu puteai participa cu drepturi depline . aflată la confluenŃa cultului apollonian cu cel dionisiac (de unde elementele de opoziŃie. Orfismul a fost. motivul uciderii cântăreŃului Orfeu de către menadele care-l sărbătoreau pe Dionysos). în care adepŃii erau iniŃiaŃi de către orpheotelestes.

Comparând tehnica de purificare orfică (katharsis) şi cea explozivdionisiacă. fiind persecutaŃi. ci. pentru perpetuarea sectei) şi abstinenŃei de la funcŃiile politice: politicul. instituit de către Prometeu la Mekone. pe o cale regală. dintre orfici. inclusiv pederastia. în primul rând. ajungem la o distincŃie clasică pentru această alăturare contrastivă: ambele se bazau pe transe extatice . Primul dintre aceste semne era vegetarianismul. care aveau acoperire doctrinară strictă.de unde sugestia. ceea ce presupunea devoŃiune pe viaŃă şi un stil existenŃial auster. şi ea. tulbură sufletul. dar care le-au adus şi o mulŃime de necazuri. în vreme ce katharsisul orfic reprezenta o tehnică de purificare permanentă. care duce. seren. i-limitare]. un prejudiciu adus carnalităŃii opresive a lumii -. 74 . din direcŃia credinŃei în transmigraŃia sufletelor. şi o retractilitate în ceea ce priveşte participarea la război . prin implicarea excesivă în ritualul cotidian al „cărnii". motiv pentru care orficul trebuie să se abŃină de la vanitatea puterii. prudenŃa orficilor de a se alătura armatei (obligaŃie esenŃială pentru fiecare membru masculin valid al comunităŃii) nefiind deloc bine văzută de către judecători şi diriguitori. foarte intensă. simbolizat de câteva semne de recunoaştere ale orficilor. Obsesia negativă a cărnii vine. ceea ce presupunea. omniprezentă în bibliografie. disocierea de ritul sacrificial al cetăŃii.căsăpirea duşmanului fiind. desigur. Marginalizarea relativă prin vegetarianism era asociată abstinenŃei sexuale relative (orficii repudiau rafinamentele sexuale licite în cetatea greacă. „fierbinte" (prin mania -nebunia ritualică dezlănŃuită . diferenŃa fiind dată de jocul temporal al transei şi de finalitate: ekstasisul dionisiac asigura o eliberare vremelnică. „rece".care-i cuprindea pe participanŃi). bazată pe enthousiasmos [en theos siasmos = a fi locuit de către zeu] şi ekstasis [ieşire din sine. dar îngăduiau contactul sexual „pur". sistemică. că orfismul ar fi exploatat străvechi tehnici şamanice -. la orfici. ceea ce presupunea nu numai restricŃiile alimentare ca atare.

Aceasta din urmă este. potrivit căruia trupul . din care beau toate celelalte suflete. Opere. trup (soma). cit.] următorul lucru: că noi oamenii ne-am afla ca într-un fel de închisoare.zice Socrate . pp. iar spre a se păstra (sâzetai). „pur" al orficului 75 ." „Greşeala". prin cumpătare.. III.soma . de care aminteşte primul pasaj. până ce îşi va plăti datoria. pentru a uita chinurile îndurate în timpul vieŃii pe care tocmai au părăsit-o. 274-275): „unii spun .] mai ales discipolii lui Orfeu îmi par a fi cei care au stabilit numele acesta. care întruchipează o închisoare. pe care o vor prelua.spune Socrate. întreg eşafodajul spiritualist orfic se baza pe un dualism clasic (soma .foarte cunoscută . pe care orficii nu o cunoşteau. Opere IV. el are acest adăpost. pur..spre eschatologie. cit. arătând că un filosof este un om destinat morŃii . EcuaŃia . noutate fundamentală în ansamblul credinŃelor eline despre moarte. aşadar.. ideea apare şi în Phaidon (62b.se găseşte în dialogul platonician Cratylos (400 c. ed. p. în acest fel. ulterior. spaima pricinuită de moarte. pregătindu-şi în acest fel reîntruparea. Dimpotrivă. ed.• spre deosebire de celelalte suflete . unde . stoicii şi creştinii.că el [trupul: soma] este mormântul (sema) sufletului. acesta fiind îngropat în el în clipa de faŃă. Se exorciza. 57): „Doctrinele secrete . dimpotrivă.Lethe -. fiindcă sugera că cineva îşi poate „alege" din timpul vieŃii.spun [. acesta având de ispăşit o penitenŃă datorită unei greşeli anterioare.... sufletul pregătit.eidolon-vl orficului ştie să evite greşelile. purificare şi abstinenŃă activă. ei ajungeau în posesia unei serenităŃi liniştite în pragul terifiant al morŃii. urmărind un regim de viaŃă cumpătat. din ale cărei lanŃuri nimănui nu-i e îngăduit să se desfacă singur şi să fugă. se datorează reîntrupării.seina sufletului.este închisoarea . de respectanŃă catharctică zilnică. [. „calitatea" ca atare a morŃii. precum o arată şi numele.semd). în sensul că sufletul ispăşeşte pentru cele ce trebuie să ispăşească. abtinându-se să bea din apa uitării .." Mai nebulos. adică unei erori făcute în lumea de dincolo. al sufletului.

ConcepŃia . cit. Datorită acestui magnetism cosmic. M.Mnemosyne -.la Hesiod).. la început. oul iniŃial Phanes -diseminat fie prin explozie. pentru care lumea întreagă e o substanŃă diseminată la infinit. sfâşiat (sparagmâs) şi înghiŃit (omophagia) de către Titani.).. zeu secund . dovadă asemănările cu cosmogoniile embrionare indiene sau egiptene). The Orphics. de provenienŃă evident orientală. fiii Pământului. Eliade (ibid. din care se desprinde primul dintre zei. acestea fiind şi „motoarele" cosmice care vor plăsmui ulterior lumea. în faza lor incipientă. lângă un chiparos alb. Geea.. că similitudinea relativă dintre cele două scheme. DI: Outline of Orphic doctrine). arată cu subtilitate M. în primul dintre aceste două mituri (foarte vechi. totuşi. fie prin înghiŃirea sa de către Zeus. aflată în dreapta unei răspântii cruciale din dreptul palatelor lui Hades.sema e subsumat. The Greeks. ivit din mare. ceea ce explică magnetismul erotic universal al formulei. pentru a face apoi din el oamenii . mai pregnant la orfici. e dată de poziŃia arhaică a lui Eros (zeu prim la orfici. Eliade. mai estompat la beoŃian.după Geea . II. spiritualizată a fiecărui 76 . unde fiecare părticică păstrează magnetismul erotic al genezei. Un epifenomen al acestui magnetism cosmic e iubirea confraternă.e diferită de cea hesiodică şi ridiculizată de către Aristofan în Păsările. Eros-Phanes. (v. a cărui făptură e lumină şi iubire totodată. ICIR. §182: Noua eschatologie.se grăbeşte să precizeze autorul britanic .trebuie să bea din apa Memoriei . e de menŃionat. ecuaŃie de care se leagă şi cele două cosmogonii orfice complementare: cea care povesteşte că lumea s-a născut din diseminarea unui ou de lumină originar (Phanes). problematicii filosofice a diseminării unei entităŃi unice originare în părŃi multiple iradiante. şi cea care îl are în centrul său pe copilul de lumină Dionysos Zagreus. Timpul zămisleşte un frumos ou cosmic. (Apud Guthrie.tinde să se refacă permanent. pentru a se reuni în integralitate. ed. în aither.) Dubletul soma . p. 186 sq.

cit.între identitatea naturală şi cea culturală a iniŃiaŃilor. a iubirii spiritualizate: un orfic trebuie să degajeze eros. Aici. ceea ce contează e comunitatea spirituală. Ulterior. însă. p. de către gnostici. enclava „pură" prin intermediul căreia orficii devin „fraŃi" cu toŃi ceilalŃi orfici. la baza sa aflându-se distincŃia -esenŃială pentru riturile de iniŃiere . care conŃine şi disimetrii. H. a tuturor orficilor. ed. „de suferinŃă" a orficului. O analogie relativă. cu ritul dionisiac se cuvine să stabilim aici. însă. ritul dionisiac presupune sfârtecarea animalului de sacrificiu (sparagmos) şi îngurgitarea sa (omophagia). Solidaritatea lor e asigurată prin energia spectrală a erosului. pe o ramură culturală colaterală. tema fiind spectaculoasă dacă ne gândim la funcŃionarea de ansamblu a corpului social elin. linia va urca până în creştinism. prin intermediul căreia se realizează consubstanŃialitatea participanŃilor la rit. este comunitatea „celor drepŃi şi puri" ca atare. aflaŃi în alte cetăŃi decât cea de reşedinŃă. să ajute alŃi orfici să ajungă şi ei în stadiul acestei serenităŃi spirituale panerotice. ceea ce duce.şi orficii credeau puternic în această convingere . secund în raport cu parentajul natural. Morfologic. extatică. „de lumină". 181). „rece".că noul Phanes. Eliade spunea pe drept cuvânt că orficii „au înlocuit orgia prin katharsis. corespondenŃele dintre cele două rituri fiind. calculată". ceea ce introduce în cultura mediteraniană motivul parentajului spiritual. Cetatea. logic. fiind resemantizată. polis-v\ -sugerau orficii . la relativizarea dependenŃei politice a orficului şi la asumarea prioritară a unei dependenŃe spirituale. transformată în etică de viaŃă la orfici. Ambele presupun o transă: „fierbinte". M.orfic pentru membrii sectei din care face parte. pentru integralitatea căruia fiecare orfic trebuie să respecte riturile specifice de purificare (katharsis) şi să îmbrace haina albă. ConsecinŃa e . zgomotoasă în ritul dionisiac. intracitadină. orficii fiind cei care au „introdus" iubirea sacrală. în cazul 77 .asigură doar „haina" vremelnică. eterată în mentalitatea elină. tehnică a purificării învăŃată de la Apollo" (ICIR. evidente.

care devine un „mormânt" al zeului. amintită aici: dacă ocultarea şi epifania lui Dionysos evocă drumul psihopomp al vegetaŃiei. act prin care se realizează. prin actul colectiv de omophagia. Nu sunt în posesia prea multor indicii. al lui Dionysos însuşi. în episodul funerar de la sfârşitul ritului (apodemia. „plecat" din nou „departe" (ocultare). ceea ce introduce simulacrul extatic în coregrafia ritului: sfârtecându-l pe zeu şi îngurgitându-l. totuşi. capul propriului său fiu. dar o dilemă hermeneutică ar merita. în subsidiar. opus epidemiei. îşi dă seama îngrozită că tigva „leului" pe care o poartă triumfătoare pe scut este. se celebrează. Penteu. trupul participanŃilor devenind. care trece „în lumea de dincolo" pentru a renaşte 78 . bakhoii şi bacchantele ating starea de enthousiasmos ( en theos siasmos = a fi locuit de către zeu). scenariul din Bacchantele lui Euripide. riturilor extatice de bucurie care întâmpină sosirea zeului). de fapt. orice rit dionisiac presupune trezirea din starea de transă. orice rit dionisiac terminându-se cu un simulacru funerar. una care marchează transfigurarea thanatică daimonică a întregii comunităŃi culturale. trecând de la „unu" la „multiplu". în care-şi simt fiinŃa surmontând limita care îl defineşte pe om în raport cu zeii (ekstasis = ieşire din sine). Pe de altă parte. însă. trezită din transă de către bătrânii cetăŃii. avem de-a face în mod evident cu un substitut al zeului epifanic. în al doilea rând. dualismul soma-sema. un act de diseminare sacrificială. fiind edificator în această privinŃă. participanŃii la ritul dionisiac realizează. Sfârtecând sălbatic trupul zeului şi îngurgitându-l. „mormânt" multiplu al substanŃei divine a lui Dionysos. de fapt. moment în care participanŃii îşi dau seama că l-au „ucis" pe zeu. în care regina Agave. în realitate.. ca „străin" (xenos). lucrurile sunt mai subtile. şi. venit.animalului de sacrificiu. îngurgitarea zeului înseamnă că el este „îngropat" în trupul fiecărui participant la rit. „dispărut" prin crimă ritualică. până la proxima sa „venire". astfel. o dublă moarte: în primul rând una a zeului. din tărâmuri chtoniene. în final.

oul se deschide pentru a-i îngădui lui Eros-Phanes să sară din înveliş. pentru suferinŃele pe care este obligat să le îndure. corespondentul negativ. erotic. divin. numindu-l filosof şi socotindu-l cel mai vechi dintre toŃi.. se poate admite o relaŃie etimologică între sema greacă („mormânt") şi ebraicul semah. de care trebuie să scape. ca anotimp. pentru ca apoi substanŃa oului să se pulverizeze în materie.odată cu sosirea primăverii (marile rituri dionisiace legau. toamna târzie de iarnă!). p. născut din unirea substanŃei de lumină cu materia opacă. frumoasa Eurydike. actul de autosfârtecare cosmogonică a substanŃei originare dând naştere dualismului esenŃial orfic: fiecare om. nuanŃele diferite ale celor două accepŃiuni sugerând în mod evident o imixtiune subtilă de ordin politic.de „moşire" a sufletului de lumină pe care fiecare orfic îl are în el însuşi. e înzestrat cu un suflet „pur". dar complementar. Katharsis-vă desemnează. nu ştiu dacă acesta poate fi socotit filosof. ed. nici cum să-l numesc pe acela ce se încumetă prin mijlocirea vorbirii să 79 . silit să coboare în lumea lui Hades pentru a-şi revendica soŃia. mentalitatea greacă a trecut prin două faze distincte. sau înălŃat din mare. asociat de către Platon. unei „greşeli" misterioase. care înseamnă „sămânŃă"? Sintaxa ritului sacrificial dionisiac o regăsim şi în cosmogonia orfică a oului Phanes. 1963. în interpretarea diacronică a acestei „suferinŃe". în faza arhaică a mitului. In această ipostază îl surprinde Diogenes Laertios {Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. rom.. actul sistematic.ceea ce-l transformă în etică . şi un înveliş corporal de materie opacă. cum am văzut. 116): „. pe care o putem descifra în arhicunoscuta catabază (kathabasis = coborâre) a cântăreŃului Orfeu. întins pe durata unei întregi vieŃi . Ńinând seama de ce fel de lucruri a spus despre zei. Cartea I [IV:5]. în consecinŃă. al acestei tehnici de purificare fiind „suferinŃa" corpului ca atare. Ivit din aither. Orfeu apare ca acuzator al zeilor. Dar. cei care atribuie străinilor inventarea filosofiei îl citează pe tracul Orfeu.

. mai târziu. necontrolat la început. aşa cum relatează Aristotel în Poetica (1:13). voinŃa orficilor de a se marginaliza şi de a se diferenŃia sacral şi comportamental de ceilalŃi membri ai cetăŃii? PuŃin probabil că iniŃiativa ar fi venit din partea sectei. pe de altă parte. de copiii copiilor săi şi de un neam în urma sa. Dar drepŃii au. ." NuanŃa protestatară e estompată însă în cele aproape două secole care separă prima atestare a orfismului de perioada clasică a gândirii eline.învinuiască pe zei de toată suferinŃa omenească. op. cit. M. p. odată cu Protrepticul lui Clement din Alexandria.n.s-a petrecut şi cu ritul dionisiac. şi îi aşează pe paturi. se pare că diriguitorii cetăŃii s-au aflat puşi în situaŃia de a gestiona politic o religie cu o aderenŃă socială din ce în ce mai mare. n. cea legată de Dionysos Zagreus. căci ei îi conduc pe drepŃi. decât aculturaŃia civică a tragediei. ba chiar şi de faptele ruşinoase săvârşite destul de rar de câŃiva oameni. cu un sanctuar central ridicat alături de cel al lui Apollo. aculturând-o şi asimilând-o între ziduri.Şt. II.. adus apoi în cetate. p. despre care cercetătorii spun (cf. despre care nu trebuie uitat că este impregnat şi cu elemente 80 .. ei socotesc o răsplată minunată a meritului un veşnic chef. 185) că nu s-ar fi răspândit în spaŃiul mediteranean decât în perioada târzie. în acelaşi context. fiindcă în Republica lui Platon. ICIR. pe care n-o egalează. din partea zeilor. la Hades. Guthrie. din secolul al II-lea e. încununându-i şi făcându-i să-şi petreacă întregul timp cu băutură." (Subl. thanatologia orfică este prezentată ca un „dar" al zeilor: „Musaios. Un proces similar de aculturaŃie . InterferenŃele dintre cultul orfic şi cel dionisiac sunt cât se poate de vizibile în a doua cosmogonie orfică. prin învăŃătura lor. B. dimpotrivă. Eliade.) Să se fi estompat. între timp. măiastră măsură de psihologie socială. le pregătesc un ospăŃ al sfinŃilor. răsplăŃi încă mai îndelungate decât acestea! Căci se zice că cel evlavios şi păstrător de jurăminte are parte. şi fiul său dăruie..aici sursele bibliografice sunt unanime . oamenilor bunuri încă mai generoase. 320. din partea zeilor.

cap. V: Gnoza şi gnosticii. op. cât şi în mediul spiritual dualist de tip nou întreŃinut de către gnoză. Mitul cosmogonic al lui Dionysos Zagreus ucis de către titani trebuie citit. I. Istoria filosofiei oculte. Claudio Moreschini . Culianu. Claudio Moreschini . cap. IX. Istoria doctrinelor ezoterice.. ilustrată şi de mitul uciderii cântăreŃului apollonian Orfeu de către menadele lui Dionysos.. Segmentul tardiv de timp în care apare această poveste spectaculoasă indică o interferenŃă eufemizantă cu ritul dionisiac. cap. Riviere. I. II. arhaice ale orfismului între cele două culte exista o opoziŃie relativă. ed. XIV: Alexandria. cit.. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. din limită" nu sunt câtuşi de puŃin atât de opuse pe cât par la prima vedere. Eliade. care sugerează că mitul lui Dionysos Zagreus şi al substanŃei „titanice" a oamenilor ar putea coborî în timp din secole mai îndepărtate de noi decât acela al lui Clement: Pausanias. opera sa . Alexandrian. a lui Phanes. cele două tehnici de „ieşire din sine. gnoză. v. 10 studii de arhetipologie. II e. ICIR. Festugiere. între timp aceste animozităŃi s-au estompat. Clement). deşi mijloacele prin care se realiza purificarea au certe diferenŃe de morfologie. cap.] Să mai menŃionăm însă. Marea tradiŃie a Gnozei. cap. Hermetisme et mystique paienne. două detalii interesante relevate de către Guthrie (op. Aubier-Montaigne. realizată pe parcurs. împreună cu Pedagogul. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. la noi. Personal. un triptic creştin de învăŃătură (v. cred că abia prin acest mit s-a revenit la albia dintâi şi că miturile care pun radical în opoziŃie dionisiacul şi orfismul au reprezentat un efort raŃionalizant de diferenŃiere. şi de către filosofi ulterior. I. Corin Braga.n. care anunŃă Stromate-le aceluiaşi. Gnozele dualiste ale Occidentului. în 81 Periegesis (e drept: tot pe la mijlocul sec.Enrico Norelli. 2001. 5. M. aşadar. atât în prelungirea cosmogoniei orfice ovoidale. 1999. ambele lucrări alcătuind. Jean M. cap. aşa cum am sugerat deja. XXIX.Enrico Norelli. [Pt. înainte de a povesti pe scurt mitul. J. p. rom. 1967. de fapt. EI.gnostice. A. cit. susŃinut cu bună ştiinŃă de către orfici în primul rând. dacă în formele aspre. cap. P. 320).

care-i incinerează pe titani cu fulgerul său sideral. zeiŃa frigiană a pământului roditor. care-l fascinează. ştiind că Zeus prestase jurământul zeilor că-i va îndeplini lui Semele orice 82 . titanii recurg la un şiretlic. 1974). în timp ce îşi privea chipul reflectat în ea. pentru a i se pierde orice urmă. care a trăit în vremea lui Pisistrate. de unde el va renaşte. îi atribuie mitul lui Dionysos Zagreus lui Onomakritos. unde se aminteşte despre „natura titanică" a corpului omenesc. însă. pentru a li se pierde urma cu totul. cusută în pieptul său. I-II. Acest mit prezintă similitudini cu un altul. unul dintre fondatorii orfismului. Dionysos Zagreus este înconjurat de către titani. îi aduc copilului daruri. fiindcă Zeus îl înzestrase pe copil cu o privire capabilă să înlănŃuie duşmanii. Dionysos Zagreus era un copil minunat. Fărădelegea este văzută. deci. inclusiv cu atenŃia sa privilegiată. Potrivit mitului. care. sfâşiat în bucăŃi {sparagmâs) şi îngurgitat (omophagia). Mitul povesteşte că Semele e flatată că poartă în pântec sămânŃa celui mai mare dintre zei. de către Zeus. dedicat naşterii lui Dionysos din nemuritorul Zeus şi tebana Semele. zeiŃa Pământului. care se decid să ucidă copilul. inima lui Dionysos fiind recuperată de către tatăl zeilor . printre ele fiind şi o oglindă. al doilea detaliu fiind în Legile lui Platon. fapt care stârneşte invidia titanilor. IntenŃia funestă nu putea fi dusă la îndeplinire decât dacă privirea copilului ar fi fost distrasă de ceva. privirea „captivă". fiii Geei. transformându-i într-un morman de cenuşă. Zeus făureşte din cenuşa titanilor seminŃia oamenilor. în consecinŃă.sau în unele versiuni de către Athena -. luminos. ExuberanŃa extraconjugală a lui Zeus este sancŃionată de către vicleana Hera. în numele căreia exegeŃii au recunoscut imediat asemănarea cu Semelo. care l-a răsfăŃat cu de toate. nici acesta nelăsându-se mai prejos şi lăudându-se peste tot în Olimp cu fiul care i se va naşte. fiu al lui Zeus. având. mai mult.tradus sub titlul Călătorie în Grecia.

n. o incinerează pe Semele. motiv pentru care nu vom intra aici în prea multe detalii.e. ceea ce declanşează procesul reversiv al katharsis-ukd: oamenii. insuportabilă pentru un muritor. serenă şi pură. îl închide în coapsă. Cenuşa este. oamenii sunt duali: au în interiorul lor o sămânŃă de lumină. îi sugerează acesteia să-i ceară lui Zeus să i se arate în plenitudinea frumuseŃii sale divine. trebuie să trăiască în aşa fel încât să „moşească" fiinŃa lor lăuntrică de lumină. mai sus). predispuşi la boli şi la suferinŃe din cauza carenŃelor originare ale materiei titanice. ajungem la concluzia că. „albă" (de unde: vestimentaŃia orficilor!). 83 . canonică. în context comparativ. deşi e îngrozit de consecinŃe: imaginea. „vinovată".. Cultivator de pământ beoŃian de la sfârşitul secolului al VUI-lea î. COSMOGONIA GREACĂ La Theogonia lui Hesiod am făcut deja referiri în repetate rânduri. agonală. şi toate acestea fiindcă fiecare titan participant la crimă (consubstanŃializare!) apucase să mănânce din Dionysos Zagreus. în morfologia ritului. v. Urmând logic teogonia lui Dionysos Zagreus. Dionysos se naşte „a doua oară" (motiv iniŃiatic) ca divinitate.dorinŃă. în vreme ce Homer o reprezintă pe aceea aristocratică. semnificaŃie ce va fi translată ulterior în deficienŃe fiziologice. păstrând apoi. înainte de a fi transformat în cenuşă. înconjurată de materie opacă (soma -sema. şi când vine sorocul. aproximativ din perioada în care s-au articulat şi poemele homerice. Zeus recuperează pruncul din mormanul de cenuşă de la picioarele sale. pe de altă parte. Zeus consimte. ajutând-o să scape de sarcofagul de materie opacă în care a fost închis ca într-o închisoare. dualismul divin-pământean al originii sale iniŃiale. din chiar momentul zămislirii lor de către Zeus din cenuşa vinovată a titanilor. Hesiod ilustrează versantul cultural popular al mentalităŃii greceşti.

275. marcat. sincretisme şi licenŃe de credinŃă pe care nu le găsim la palierul aristocratic. neconcesiv la Homer. Murnu. n. Cel mai pregnant. p. cu o excepŃie bizară. 386c. de seminŃii degenerescente (aur. /La un sărac cu prea puŃină stare/Decât aici în Iad să fiu mai mare. eroi. deci). łinând cont de această defalcare. toate sufletele (dublete spectrale ale corpului. interpolată. 1986. Perses. Dimpotrivă. care se desprind de trup în momentul morŃii se îndreaptă fără preget spre împărăŃia tristă şi întunecată a lui Hades." (trad. G.aşa cum se întâmplă. eidola). din start. sosit acolo pentru a afla de la umbra prorocului Tiresias cât mai are de îndurat până la întoarcerea în Ithaca: „Mai bine-aş vrea să fiu argat la Ńară. ajung post mortem în Insulele FericiŃilor de dincolo de râul cosmic 84 . eresuri. oamenii din vârstele de aur şi argint devin daimones după moarte (transfigurare. compus din legende. indiferent de calitatea umană a celui defunct sau de faima pe care acesta a dobândit-o în timpul vieŃii. poate abuzivă. prezintă. fier). în orice moment al culturii universale -. în poemul pedagogic Munci şi Zile al lui Hesiod. citatul figurează printre cele „pesimiste". rom.Morfologic . ed. de altfel. Homer nu cunoaşte ceva ce. mult mai nuanŃat şi permisiv la Hesiod. scris de către poet pentru moralizarea fratelui său delăsător. XI. normativ. v. în momentul în care este întâlnită în lumea de dincolo de către Odysseus. 156). pe când eroii din vârsta a patra. credinŃe difuze neatestate canonic. Opere. V. argint. Republica. 1979. cu o sintagmă modernă. aramă. diferenŃa cea mai pregnantă dintre Homer şi Hesiod o găsim la nivelul imaginarului thanatic. demoralizatoare. am putea numi meritocraŃie thanatică: în lliada şi Odiseea. palierul popular. pe care Socrate şi discipolii săi l-ar extirpa din memorie în momentul construirii cetăŃii ideale. 654-656. acestei convingeri pesimiste îi dă glas umbra (eidolon-xâ) lui Abile în cântul al Xl-lea al Odiseei. p. Odiseea. concepŃia despre moarte se înscrie într-un regim corectiv: în faimosul mit al vârstelor.

ed. fiind dublat de înfricoşătorul Hymenaios. Psyche. Structurile mitului. 1972. p. Jean. dar nici zeii cei mari. unde se vor odihni în tihnă. rom. 1973). în Theogonia lui Hesiod (în voi. în consecinŃă. nemenŃionând. Grădina desfătărilor. când nu sunt întrunite condiŃiile pentru o hierogamie. rom. de asemenea Ovidius. ceea ce va explica şi cariera sa de mai târziu. conceput ca un soi de proto-Hades în străfundurile de nepătruns ale lumii subpământene. „Insula FericiŃilor" v. Eros e reprezentat.. I. numit „îmblânzitor" . Jean Delumeau. că între cele două accepŃiuni 85 . Cartea I. zeul iubirii dezlănŃuite şi al dezvirginării. v. Puterea imensă a acestor săgeŃi demonstrează faptul că grecii vedeau în iubire o forŃă magică primordială. a Ii-a. când el va deveni. cărora nu le rezistă nici muritorii (ceea ce ar fi normal). Metamorfoze. rom. inclusiv Zeus. cap.de către poet. Francis E.Okeanos. apărută la confluenŃa cu Haosul cel de nepătruns şi cu „Tartarul întunecat". p. Mit şi gândire în Grecia antică. 97sq) consideră. armonizatoare. Următoarea divinitate este Eros. pe bună dreptate. 1985. 68 şi urm. prin miniaturizare. Erwin Rohde. până la demonetizare. ed. paredru (însoŃitor masculin) al zeiŃei iubirii. deşi el nu este singurul paredru al Afroditei.adică dotat cu virtuŃi magice de armonizare . ed. „cel mai gingaş" dintre zeii nemuritori. Aceasta e ipostaza în care-l cunoaşte opinia curentă. Opere. nici Insula FericiŃilor). Afrodita. Despre poziŃia paradoxală a lui Eros şi despre cariera lui mitică ulterioară am vorbit deja cu prilejul analizării Enumei elish: apărut în poziŃia a Ii-a. Peters (Termenii filosofiei greceşti. unde poetul latin elimină tacit vârsta eroică din schema lui Hesiod. ca un copil şăgalnic. Eros funcŃionează ca principiu de armonizare: tot ceea ce se va zămisli de acum încolo în univers va intra în plasa magică ordonatoare întreŃinută de el. dotată însă cu virtuŃi constructive. zeiŃa pământului. prima divinitate care se naşte e Geea (Gaia). 1993. [Pt. redutabil aruncător de săgeŃi voluptuos otrăvite. bucurându-se nestingherit de roadele pământului.Pierre Vernant.

97sq. Cornford. aerul întunecat şi rece. stăpâna misterelor de la Eleusis şi cea care i-a dăruit lui Triptolemos primele spice de grâu. zeiŃă sosită târziu în panteonul olimpian. aceste contrarii .plante.) există o diferenŃă esenŃială. prin separări şi diferenŃieri treptate. marea umedă. ed. Erwin Rohde (Psyche.care au ajuns să fiinŃeze separându-se unele de altele . care poartă 86 . De asemenea. «susul» şi «josul». 136-l37) Să ne oprim puŃin. -. oameni.ale lui Eros . «caldul» şi «recele». Jean-Pierre Vernant sesizează că scenariul cosmogoniei greceşti. roditor. ed. care nu e câtuşi de puŃin atât de lipsită de echivoc pe cât pare la prima vedere. din Orient (cf. mai ales dacă o punem în paralel cu Demeter. înainte de a răsfoi mai departe Theogonia lui Hesiod. 159-l60) asociază Geei funcŃia fertilizatoare şi pe cea funerară: „Grija pentru cei vii şi pentru cei morŃi o are şi divinitatea feminină a adâncurilor subpământene. perechi de contrarii «întunecatul» şi «luminosul». participând în acest fel la armonizarea puterilor disparate. zeiŃa pământului fertil. pentru a-i învăŃa pe oameni cum să le cultive. Citându-l pe Francis M. 1995.. în primul caz. «densul» şi «rarefiatul». în formele sale arhaice. Zeii Greciei. pământul uscat.. şi cea ulterioară. marchează o trecere . pp..de la unitate la dualitate opozitivă: „Din [. animale.cea primordială. rom. Otto. ed. adică a contrariilor. 1995. în vreme ce în al doilea el leagă elemente contrare. Walter F. Eros e o forŃă motrice plăsmuită după un model sexual. la figura Geei." {Originile gândirii greceşti. rom. «uscatul» şi «umedul». ce vor delimita în lume diverse realităŃi şi zone: cerul strălucitor şi cald. un fel de «Prim Mişcător» din vechile cosmogonii.. din complexul Afroditei. pp.. cosmogonică.care pare să-l fi fascinat pe Hesiod . folosită pentru a explica «însoŃirile» şi «naşterea» elementelor mitologice. marea zeiŃă primordială a pământului. cum sunt bărbatul şi femeia. marcată de logica bisexualităŃii.] unitate[a] primordială se ivesc. cit.se pot uni şi amesteca pentru a produce anumite fenomene cum sunt naşterea şi moartea a tot ceea ce are viaŃă . p.

Hera. Ophion. 161) susŃine că ne aflăm în faŃa unei substituŃii: „. printr-un pamflet publicat în ziua de 30 mai 1872) consideră că trecerea de la chthon (pământ rece. îi revenea însă şi domnia asupra sufletelor. ed.însuşi numele pământului. lua ici şi colo. p. al lui Nietzsche. locul Gaiei şi intra în felul acesta într-o relaŃie mai intimă cu imperiul sufletelor din adâncurile pământului. 1993. roditoare. strict lexical. împreună cu ele era invocată şi împreună li se aduceau sacrificii. asociat în mod predilect cu morŃii) la ge (pământ fertil. în combinaŃia de mai târziu cu Demeter. şi. marele Ulrich von Wilamowitz-Mollendorf (cel care se opune. soŃie a lui Hades. adânc. Kore-Persephone.. cap. care se însoŃeşte cu un şarpe zămislit tot de către ea. Guthrie. Erwin Rohde (op. acvatic. ge. Artemis and Athena) invocă o veche analogie cu zeiŃa pelasgilor. preia ambele funcŃii. ceea ce nu explică. numele ei de dinainte de apariŃia lui Uranos. pe de altă parte. The Greeks and Their Gods. neprimitor. strivind-o dureros (scenă care 87 . care se culcă peste ea. Goddesses ofGreece: Gaia. să binecuvânteze muncile agricole. cea hrănitoare a pământului şi cea thanatică. atrăgând atenŃia asupra faptului că Geea creează oceanul -adică un mediu acvatic . demoralizante a morŃilor (chthon). ci numai accepŃiunii roditoare a pământului. în cadrul cultului." Arme Baring şi Jules Cashford (The Myth ofthe Goddess. Demeter. Demeter.. prin asocierea cu fiica sa.. 218). fiind receptată mai degrabă ca o forŃă plăsmuitoare arhaică. nu lămureşte faptul că în Theogonia lui Hesiod era nu apare niciodată. Eurynome." în conformitate cu mentalitatea secolului al XlX-lea. roditor) se face doar după ce Geea este fecundată de către zeul celest Uranos (cf. de altfel. pentru a da naştere unui ou cosmic primordial. pe de o parte. sub numele căreia oamenii voiau a recunoaşte o a doua «mamă a pământului». acolo unde era adorată. p. cit. din care se vor naşte.. ca fiind asociată subteranei reci. De la ea se aştepta. Geea îşi pierde caritatea de zeiŃă procreatoare. ulterior. cit. academic şi doct. Naşterii tragediei din spiritul muzicii. Gaia sau Ge.înainte de a se acupla cu celestul Uranos. însă. toŃi zeii.

fiinŃe cu cincizeci de capete şi cu o sută de braŃe vânjoase. sau Themis. în sincretism cu Geea şi cu Demeter. de pildă. Hyperion. p. şi Mnemosyne. detaliu remarcat deja în 1945 de către R. După toate aceste divagaŃii. să rostim şi concluzia: se pare. op. seria e benefică. şi din cei trei Hecatonheiri. râul cosmic care înconjoară lumea.apare şi în mitul lui Eurynome). Geea se împreunează. Barnett. pe 88 . Geea îl va naşte pe balaurul Typhon . Guthrie. în cele din urmă. între alŃii. în Theogonia lui Hesiod. în Journal of Hellenic Studies. cit. cu care Zeus va duce o luptă aprigă. ea îşi demonstrează puterea în câteva ocazii privilegiate.Marduk. viitoarea soŃie a lui Kronos. Incluzându-i şi pe titani. Zămislind marea. puternica zeiŃă a palatelor din adâncul mării. Briareus.tatăl fiind Tartar -. înverşunată. la gigantomahia lui Zeus. De altfel. formată din magicienii Ciclopi . ciudat fiind doar ce se întâmplă după aceea. în cele din urmă. fiindcă Geea.în ecuaŃia ipotetică a răsturnării de pe tron a preaputernicului Zeus. însoŃindu-se tot cu Uranos. Interesant e faptul că seria monstruoasă nu se opreşte aici: mai târziu. zeiŃa memoriei. care urmează unei serii prime de divinităŃi ordonatoare. D. va naşte apoi o redutabilă serie malefică de fiinŃe monstruoase. 52 [1]). zeiŃa justiŃiei divine. hierogamie din care se vor naşte titanii. inevitabil. din Enuma elish. „zeul luminii". Rhea. zeul cerului înstelat. cum este. aceea a salvării pruncului Hephaistos aruncat de către Hera din înaltul Olimpului. după decopertarea bibliotecii hittite de la Bogaz-Koy (cf. Trimiterea se face. ocazional. care vor participa. Hecatonheirul cel mai vânjos devenind. că funcŃia arhaică a Geei a fost preluată în Grecia clasică atât de către Demeter. către cuplul babilonian Tiamat .cum vom vedea imediat . arma sa cea mai redutabilă -. aceasta din urmă nu trebuie să fie scoasă din ecuaŃie.care îi vor făuri lui Zeus fulgerul sideral. cât şi de către Thetys. din rândul cărora fac parte. protector al marelui zeu. cu Uranos. Okeanos. şi tot ea intră . fiind considerată „mamă" originară în unele culte târzii.

Theogonia lui Hesiod confirmă unul dintre motivele cosmogonice pe care le-am mai întâlnit deja. „le strânse groaza gâtlejul". urându-i: „Astfel de fii se născuseră din Ceru-nstelat şi din Geea." Uranos recurge la acest gest criminal de teamă să nu fie răsturnat de pe tron de către unul dintre fiii săi. speriaŃi. „Geea. „tatăl cel crud". al cărei comportament abuziv. din cauza lui Uranos. ci una ulterioară. gemea strâmtorat în adâncuri" . disponibilă. concretizat tot prin zămislirea unei serii prodigioase de fiinŃe monstruoase. care nu numai că se întinsese peste ea.relaŃia îndepărtată cu Apsu-Tiamat este evidentă.. după toate probabilităŃile.. / Fii de temut. şi „nimeni nu scoate o şoaptă".la Zeus. dintr-o zonă tipologică apropiată de Tiamat. una fiind cu siguranŃă un import oriental. /Fără să-i lase să vadă lumina cea strălucitoare. careaufost urâŃi de crudul lor Tată/ încă din ceasul dintâi. ameninŃător. / Tatăl cel crud şi-i vâra în grote ascunse în bezne/ Ceru-nstelat şi rânjea făcându-şi treaba mârşavă. trecând la răutăŃi. grabnic. tată „mişel [. căci după naştere. dar îi şi închisese toŃi copiii în adâncuri. cu precădere la Apsu şi Tiamat: parentajul abuziv. Geea îşi îndeamnă progeniturile titanice să se revolte . întinsul pământ.. instituind confruntarea generaŃională pe care o întâlnisem şi în Enuma elish. pe care-l vom afla şi în Edda scandinavă: nu prima generaŃie de zei zămisleşte lumea. Geea este ultima dintre marile zeiŃe chtoniene sosite în spaŃiul mediteranean -împărtăşeşte şi un alt detaliu. Văzând comportamentul abuziv al lui Uranos. mai departe . fiind chiar înfrânt într-o primă instanŃă.] ce primul făcut-a sălbatice fapte".scrie Hesiod -.unde. care se „foloseşte" de primii zei ca de o materie plăsmuitoare originară. în faptele arhaice ale zeiŃei s-au cuplat funcŃii sosind din direcŃia a două zeităŃi diferite.. de fapt. l-am relevat deja. cu excepŃia curajosului 89 . ameninŃând-o cu sufocarea. dar acestora. motivul se va prelungi la Kronos şi. cu care Theogonia lui Hesiod . -.ipotetic .muche de cuŃit. cum s-a spus. Toate acestea se petrec ca şi cum Geea şi-ar fi uitat virtuŃile germinative pozitive.

răsar rădăcinile vieŃii". Kun. o seceră de fier alb. tatăl Hestiei.Kronos. pentru ca zeiŃa nopŃii Nyx să nască Moira (destinul) şi Moartea. Legendele şi miturile Greciei antice. devine. daimones subpământeni care primesc şi misiunea de a bate din scut şi din arme atunci când micul Zeus plânge. răzbunarea (Nemesis). zeiŃele răzbunării. aruncând apoi mădularul în mare. pe care Hesiod o înzestrează cu virtuŃi fertilizatoare: „unde-şi aşează lăcaşul. Durerea etc. Hesperidele. Zeus. Pentru a-l păcăli pe acesta. dar şi în crestomaŃia lui N. care acceptă provocarea. funcŃiile fertilizatoare ale zeilor deja existenŃi se dezlănŃuie: din sângele mădularului uranian înghiŃit de către Geea. pe rând. Afrodita. din spuma căruia se va naşte apoi o „mândră fecioară". lăsând-o pe Rhea „cernită". primind de la Geea arma răzbunării. al lui Demeter. luate din perioade culturale diferite. Foamea. Rhea recurge la 90 . Kronos îşi înghite pe rând progeniturile. al Herei cu „sandale de aur". Complotând tot cu Geea şi cu Uranos în perioada naşterii iminente a unui nou fiu. cu care îl castrează pe Uranos atunci când acesta soseşte „ars de iubire" să se împreuneze cu zeiŃa pământului. BătrâneŃea. însoŃindu-se cu Rhea . se nasc Eryniile. copilul fiind încredinŃat tribului orgiastic al kureŃilor. după ce Kronos îl aruncase peste umăr. apoi Somnul. A. fiindcă miturile sunt asamblate adeseori foarte logic şi închegat din diferite surse. Kronos. Visele. numai că povestea parentajului malefic se repetă: ştiind de la Geea şi de la Uranos că unul dintre fiii săi e ursit să îl răstoarne de pe tron. cititorul putându-şi rezerva plăcerea de a urmări întreaga arborescentă genetică direct pe text. care trebuie parcursă cu atenŃie la notele de subsol (nu toate ediŃiile le au!). După castrarea lui Uranos. pentru a nu fi auzit de către răzbunătorul Kronos. Rhea este trimisă pe insula Creta să nască pe ascuns. Uitarea. giganŃii şi nimfele. al lui Hades şi Poseidon. recunoscut ca stăpân al lumii. Marea naşte o serie prodigioasă de zei şi zeiŃe între care e şi bătrânul Nereus şi redutabila Thetys.povesteşte mai departe Hesiod -.

pe care îl respirăm noi. bătrâneŃea. influenŃei malefice a NopŃii (Nyx). titanii se revoltă împotriva lui Zeus .atribuite. Typhon. uitarea şi durerea . impur.excepŃie făcând Prometeu. după ce îl obligă pe Kronos să-i regurgiteze fraŃii şi surorile. Trei episoade care preced asumarea suveranităŃii de către Zeus se cer a fi relevate chiar şi într-o asemenea ramă genetică sumară. ea naşte un monstru serpentiform fioros. după ce vom discuta câteva aspecte legate de structura de ansamblu a mitului. zeiŃa vicleniei oportune (echivalenta Mayei. Ajuns la maturitate. tânjirea.un şiretlic: înveleşte un bolovan arătos în scutece şi-l prezintă lui Kronos. Hesiod articulând un univers cosmologic format din patru straturi: aiiher (eterul). Cel dintâi dintre ele vizează verticala cosmogonică. mama titanilor înfrânŃi: însoŃindu-se cu Tartarul. primul luând cerul. înfrânt şi el de către Zeus. pământul urmând să fie administrat în comun. dorul. Primul dintre ele e titanomahia/gigantomahia: solidari cu Kronos. unde sălăşluiesc zeii nemuritori. al doilea lumea de dincolo şi al treilea marea şi oceanele. asupra cărora vom reveni. traversat de boli. fiindcă aceasta zămisleşte. din complexul hindus) şi devine stăpân al lumii. Al doilea episod e cauzat de mânia punitivă a Geei. îşi înghite prima soŃie. truda. care-l înghite fără să verifice. pe Metis. Realizată în acest fel. Hades şi Poseidon îşi împart supremaŃia asupra lumii. aerul supraterestru. în cele din urmă -acesta fiind ultimul episod asupra căruia vroiam să ne oprim -. Zeus. foamea. înşelăciunea. tânărul zeu pedepsindu-i cu greu cu ajutorul fulgerului sideral făurit de către Ciclopi (dintr-o generaŃie anterioară ciclopului Polifem pe care îl întâlneşte Odysseus în drumul său spre casă) şi cu ajutorul înfricoşătorilor Hecatonheiri. de la Hestia la Poseidon. sloboziŃi din adâncul Tartarului. vrajba dintre oameni. în textul hesiodic. aşa cum şi-o imaginau grecii.pământul şi lumea 91 . suferinŃe şi diferite alte noxe fiziologice şi psihologice . disident -. în general. iluziei cosmice. Zeus îl răstoarnă de pe tron pe Kronos. împărŃeala suscită anumite întrebări.

Poseidon închide Tartarul cu „o poartă grea de aramă" şi-l împrejmuieşte cu un zid de nepătruns. care figurează în Theogonia: acesteia i-ar trebui nouă zile de zbor să ajungă pe pământ în a zecea zi. apa ei fiind folosită pentru a-i pedepsi pe zeii 92 . pentru a-i nelinişti pe muritori.susŃine autorul francez . ea fiind ilustrată de pilda nicovalei aruncate din cer. Hesiod povesteşte că râul cosmic Okeanos îşi împarte apa în 10 părŃi: primele 9 înconjoară pământul şi mările. pe care jură zeii. distanŃa dintre ele fiind. p. asociate. cât sunt de puternici/ Simt îngrozite fioruri gândind la acele tărâmuri. în ed. după Titanomahie. Tartarul mai e denumit ca „loc fără ieşire". însă dacă analizăm versurile 722-819 ale Theogoniei. simetrică. ci fiinŃele şi fenomenele pe care le generează Tartarul. aici sălăşluieşte Ceru-nstelat (adică Uranos. p. pe când a zecea parte. este descris de către Hesiod Tartarul. aşadar. zeul soarelui. Din Tartar izvodesc „marea cea stearpă" şi „pământul umbros". terifiant. unde coboară sufletele spectrale (eidola). şi tot prin acest prag ambiguu intră şi ies din lume." Pentru a-i pedepsi pe uriaşii cu o sută de braŃe (Hecantonheirii: Kottos. Prin Tartar trece. soŃul abuziv şi de tristă faimă al Geei). lui Helios. 1987. 46 sq. în Tartar. fără posibilitatea de a se ajunge vreodată.: L'Univers et l'Abîme. se impun inevitabil câteva nuanŃe (cf. Pământ şi Tartar (nu Hades). toate fiind asociate sterilităŃii. de aici se ivesc Somnul şi Moartea. „fugărindu-se" mereu. şi tot nouă să zboare până jos. pentru a ajunge acolo într-a zecea zi. „unda cea subpământeană curge prin noaptea cea neagră". Schema generală prezintă imaginea acestor patru straturi. în cele din urmă. din Theogonia. şi râul întunecat Styx. inevitabil. Gyes.subterană a morŃilor (Hades). Briareus).Structura verticală e formată . aici stă puternicul Atlas.din Cer. Alain Ballabriga. care sprijină pe umeri bolta cerului. acolo unde.). Le Soleil et le Tartare. Noaptea şi Ziua. pe care am citat-o. fiindcă „zeii. dar nu acestea sunt detaliile care ne interesează în primul rând. 257 sq.

La generaŃia următoare. obligaŃi să bea din apa Styxului. prin teama lui Kronos de a fi răsturnat de către unul dintre fiii săi. din curiozitatea acesteia născându-se. Prometeu e pedepsit de două ori: prima oară pentru curajul de a fi furat focul vegetal de la zei în beneficiul oamenilor (ascuns într-o tulpină de nartex. cel care susŃine pe umeri întreaga boltă a cerului. Kumbhakarna nu putea fi trezit din somn decât o zi din an. Al doilea aspect derivă din logica paricidului pe care îl instituie Kronos. de fapt. când Zeus o creează pe funesta Pandora. definitivă. zac apoi „fără răsuflet" şi „fără de glas" „într-un pat cuprins de adâncă tăcere" timp de un an de zile. castrându-l cu o secere şi luându-i puterea.ImpenitenŃi sau pe cei care jură strâmb: vinovaŃii. asociată fiind demonului Kumbhakarna. O găsim însă departe. ceea ce. toate relele care îi copleşesc pe oameni. secvenŃa paricidului virtual să dispară. motivul nefiind focul . Theogonia confirmă tema sacrificiului antiparental. pe un drum care duce spre grădina Hesperidelor).cum 93 . regele demonilor: datorită unui blestem al lui Brahma. departe de ceilalŃi zei. Ravana apelează la el pentru a lupta împotriva prinŃului Rama şi a armatei maimuŃelor. pe care Prometeu i-o duce fratelui său. pentru a fi reprimiŃi apoi în Olimp doar în al zecelea an: imaginea e grandioasă. ceea ce în ultimă instanŃă se întâmplă. însă panteonul clasic olimpian nu menŃionează o astfel de torpoare. a titanilor. după care suferă alŃi nouă ani în recluziune punitivă. restul de timp petrecându-şi-l dormind în ungherele tainice. apoi. atunci când se revoltă împotriva lui Uranos. şi a doua oară atunci când este înlănŃuit de celebra sa stâncă şi încredinŃat vulturului. o plantă nodulară asemănătoare bambusului). fratele lui Ravana. în Ramayana. Zeus revoltându-se împotriva tatălui său şi preluând suveranitatea asupra lumii. subterane ale palatului. motivul constituindu-l titanul Prometeu (frate cu Kronos şi cu Atlas. condusă de către Hanuman. care pare stabilă. nu se întâmplă. odată cu noua ordine divină. Te-ai aştepta ca.

care va duce în cele din urmă la declanşarea războiului împotriva Troiei. Paris fiind fiu secret al lui Priam. pe motivul că pământul nu este luat de către nici unul dintre ei. mult superior ca putere tatălui. Supărată. aceasta din urmă promiŃându-i judecătorului circumstanŃial Paris . ea dă târcoale peşterii. Nunta are loc în peşterile încăpătoare ale centaurului Cheiron. rezultatul fiind mobilizarea eroilor împotriva Troiei. pe care Thetys îl şi părăseşte rapid. cu excepŃia zeiŃei discordiei Eris. nu înainte de a îl naşte pe marele Ahile. De nunta dintre Thetys şi Peleus se mai leagă un episod important. culpa fiind. în cele din urmă. prea neînsemnată -. Pentru a evita un asemenea cataclism. împărŃirea suveranităŃii şi a sferelor de influenŃă între cei trei fraŃi mari. Mărul este disputat de către Hera. secretul: în numărul mare de hierogamii extraconjugale pe care le comite părintele zeilor. fiindcă Moirele i-au prescris acesteia că va naşte un fiu superior tatălui său. care intră în economia Iliadei şi Odiseei lui Homer. nesăbuit.care păştea turmele pe muntele Ida . scrie pe el Celei mai frumoase şi o aruncă nevăzută pe masa de nuntă. el nu trebuie să se însoŃească cu zeiŃa Thetys. o răpeşte apoi pe Helena din iatacurile soŃului ei Menelaos. Athena şi Afrodita.îndeobşte se mai crede. totuşi. titanul dezvăluie. îndepărtat de către acesta din cetate fiindcă Moirele îi prescriseseră că va fi vinovat de distrugerea ei. ci faptul că Prometeu ştie ceva pe care nici zeii nu îl ştiu. care i se plânge fratelui săi Agamemnon. Zeus. zeii se grăbesc să aranjeze o nuntă între Thetys şi muritorul Peleus. aşa cum îi era firea. la ea participând toŃi zeii. 94 . suscită cele mai multe dileme. Paris. Dintre toate motivele menŃionate până acum. decide în favoarea ei. pentru a nu tulbura ospăŃul. şi apoi decide să se răzbune: ia un măr de aur din grădina Hesperidelor. care nu fusese poftită.mâna preafrumoasei Helena în schimbul mărului. Hades şi Poseidon. stârnind de fiecare dată exasperarea iertătoare a Herei. şi anume cum poate fi răsturnat Zeus de pe tron. în urma suferinŃelor îndurate.

mitul sugerând că el va fi guvernat în comun. Simbolismul funerar (1859) şi. fireşte. aşa cum a demonstrat superb Jane Ellen Harrison. s-a suprapus peste un fond de culte chtoniene. alături de soŃ. îşi află explicaŃia în protoistoria mitologiei eline. Rhea şi Demeter sunt toate asociate pământului. ea ajunge la o înŃelegere ciudată cu zeii uranieni. 95 . dacă ne gândim că alături de Zeus. patroana căsătoriilor: dacă puterea ei ar fi fost reală. care lansase în două lucrări aproape uitate azi. mai ales. obligate să petreacă o pătrime din an în împărăŃia sterilă a iernii. obŃinând permisiunea ca Persephone să trăiască trei pătrimi din ani pe pământ. ObservaŃie care ne aduce înapoi la pământ şi la funcŃiile sale cosmologice. opus piramidei preponderent masculine din Olimp. ca un punct de confluenŃă. alături de mama ei. nonconformistul coleg al lui Nietzsche de la Universitatea din Basel. Motivul pentru care Pământul nu este dat în tutelajul divin al nimănui în momentul împărŃirii funcŃiilor de suveranitate între Zeus. Precizarea e bizară. Perspectiva metodologică fusese preluată de la Johann Jakob Bachofen.. totuşi. însă pactul încheiat de către Demeter rămâne. nici Demeter nu este mai prejos: atunci când îi este răpită fiica. pe cel mai înalt tron din Olimp se află Hera. Hades şi Poseidon. povestirile de la începuturile lumii au relevat faptul că Geea e suficient de puternică pentru a stârni teamă. La rândul ei. pentru a-i fi dată de soŃie lui Hades. si aheii). unde o religie uraniană. Matriarhatul (1861). cum este Demeter. venită în peninsula greacă din N-E (de unde vin. ea nu ar fi fost prezentată ca o victimă uşoară a divinităŃilor chtoniene. Ciclul reproduce. şi o pătrime în lumea întunecată a umbrelor. fiindcă Geea. axate pe cultul fertilizator al „Marii ZeiŃe". legate de logica fertilităŃii regenerative a pământului odată cu sosirea primăverii. in Themis. de altfel. în plus. traseul daimonic al seminŃei şi al vegetaŃiei. imaginea unei Grecii predilect chtoniene. urmând să fie guvernat în comun. straniu. Kore-Persephone.

Cambridge University Press). e. şi Linearului A. o poziŃie ştiinŃifică delicată. John Chadwick: The Decipherment of LINEAR B. rom. Chadwick şi Ventris au plasat un text în Journal of Hellenic Studies (1953). el a anunŃat descifrarea silabarului la BBC. Chadwick omagiind-o pe americanca Alice E. T. e. -P. Rohde. Cambridge University Press. cât şi în sugestia că ar fi izbutit o descifrare integrală. Michael Ventris a publicat un studiu în American Journal of Archaeology (ulterior repudiat) în care susŃinea că baza lingvistică pentru descifrarea Linearului B este. minoic. Killen and J. unui Zeus Chtonios . Ventris şi Chadwick au trebuit să surmonteze bariera de prestigiu ridicată de către Evans. 96 . care scrie . Chadwick continuă publicarea inscripŃiilor traduse: The Knossos Tablets. urmând. Nilsson: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. situate de către arheologi în segmentul 2000-l650 î. Ulterior. în toată istoria Linearului B. ea dispărând însă prematur. în principal. uraniană. n. Mai vezi: Martin P. de altfel . Erwin Rohde a reiterat interesul pentru „îngrijirea şi cinstirea morŃilor" (titlu din carte!).) aparŃine culturii miceniene. Ulterior. în iunie 1952. C.„subpământeanul" . Kober. interesul descifratorilor s-a mutat pe greacă. căreia ştiinŃa îi datorează enorm. Linearul B (aprox. K.etrusca.. miceniană. Pentru descifrarea Linearului B.Publicând Psyche. în 1940. dând dovadă de extremă prudenŃă atât în titlu {Evidence for Greek Dialect in the Mycenaean Archives).) . a zeului atotputernic pe care o cunoaştem. unde vedem o succesiune de forme aşternute de la dreapta la stânga. la 43 de ani. A Transliteration by John Chadwick. semnelor picturale ale scrisului "hieroglific". Lund. Linearul A nu a fost încă descifrat.într-o epocă de dinaintea descifrării silabarului micenian de la Knossos.. Gleerup. n. Versiunea ştiinŃifică apare abia în 1956 (Documents in Mycenaean Greek. pe motivul că asemenea descoperiri epocale nu se anunŃă la un post de radio. potrivit căruia cultura minoică era total diferită de cea continentală. 1450 î. W. dedicând capitole întregi Cultului zeilor chtonieni şi. Ventris a avut. fiind suspectat de veleitarism. ceea ce însemna că nici cele două Lineare nu aveau cum să comunice. Olivier.ca şi Harrison. apărută în ediŃii succesive tot la Cambridge. descoperitorul Knossosului. J. ci în revistele ştiinŃifice acreditate. 1985). de la stânga la dreapta. ele să apară în oglindă. în timp. Linearul B. an în care Ventris moare într-un accident de maşină (la 6 sept.. venind din afara filologiei clasice. păstrat cel mai bine pe un faimos "disc de la Phaistos". 1958. pentru ca.o alta decât ipostaza clasică. la imprimare. de către John Chadwick şi Mihael Ventris (1953) ** ** V. în 1894 (ed.

p. a suscitat atât interes. ceea ce sugerează o Lund-London-Paris-Oxford-Leipzig. 1927. bazate pe venerarea unei „Mari ZeiŃe". Nilsson (The Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in Greek Religion.. Timpul a dat dreptate. nu avea cum să figureze. Paris. într-o perioadă mult anterioară lui Homer. ca zeu „străin" (xenos). Lewis Richard Farnell (The Cults of the Greek States. Interesantă e şi etimologia cuvântului Pallas. confirmate şi prin descifrarea Linearului B. care mută cultele chtoniene. 1927).spuneau adepŃii originii exclusiv trace a zeului . I-V. în cele din urmă. cu care Athena este regulat asociată. teză care a trezit. Maspero. B. axat pe magia resurecŃionară a vegetaŃiei. din ciclul cretan al lui Theseus. C. sosit în Grecia dinspre N-E.considerat a fi alogen. unde numele lui Dionysos apare în genitiv. peste un cult iniŃial chtonian. Athena şi Ariadna. 1968. într-un text în care. 157). Stăpână a Labirintului". acestei perspective metodologice. sosit în spaŃiul grec din Tracia . cit. potrivit căreia Dionysos . Dietrich: The Origins of Greek Religion.a preluat funcŃiile unui demon autohton al vegetaŃiei. sosit mai târziu în spaŃiul elen din zona septentrională. 1974. dubiile fiind risipite ulterior prin neaşteptata descoperire din Linearul B. BerlinNew York. autohton. 1903). pe care Edgar Bowden (Cybele The Axe Goddes. unde Ventris şi Chadwick au identificat cultul unei „Mari Doamne. Sugestia lui Jane Ellen Harrison. 1896-l909) sau Martin P.atribuie cultul chtonian „evoluŃiei religioase posthomerice" (op. Louis Gernet: Anthropologie de la Grece antique. şi ea. olimpian-uranic. Potnia. perspectivă infirmată ulterior de către Jane Ellen Harrison (Themis. Agathos Daimân). ale cărei atribute s-au diseminat ulterior în biografiile chtoniene ale lui Demeter. dacă Ńinem cont de vechimea sa . Harrison mai susŃine în cartea sa că mitologia greacă s-a sedimentat prin suprapunerea cultului celest. . Walter de Gruyter. cât şi polemici înverşunate. dezbateri aprinse. 1992) o derivă din pallakis („concubină"). aducător de foloase energetice din spaŃiul subpământean (Eniautos. F.

aproape imposibil . Peirothous. soŃul Hades apărând mai târziu în schemă: la început. că. Kore-Persephone a fost „fecioara" subpământeană peŃită de către un paredru . cât şi Demeter (însoŃită de Triptolemos). soŃia lui Hades. preponderent. ea petrece mai mult timp din an într-un perimetru extramarital. fiindcă a fost mamă. aş exclude-o însă pe Demeter. aici. totuşi. deşi evidenŃele empirice par să ne contrazică: ea devine. cât timp se află în funcŃie. însă. nu avem cunoştinŃă să fi născut copii. alături de mama ei. asociată unui paredru. „neconsumarea" căsătoriei de către Persephone. detaliu marital pe care îl cunoaşte toată lumea. pe KorePersephone în rândul „vestalelor" abstinente: ea rămâne. fecioara redutabilă a Olimpului (într-o piramidă divină . tipologic.97 relaŃie hierogamică.repet -tutelată de către anemica Hera. Cred că fecioria celorlalte două are la bază raŃiuni ritualice. după ce îl ajutase în uciderea Minotaurului cretan cu un gest tipic de „zeu legător") corespunzând acestei formule. atât Athena (care îi protejează în mod tradiŃional pe eroi). să se căsătorească. FuncŃiile de fertilitate ne îndreptăŃesc s-o aşezăm. patroana căsătoriei). nesăbuinŃă pedepsită de către Hades cu legarea celor doi de un tron subpământean de piatră.ceea ce sugerează hierogamii resurecŃionare. dacă ne este îngăduit să formulăm în acest fel situaŃia: pe de o parte. E. Ajunge chiar să fie „petită" de către Theseus pentru fratele său de arme. s-au suprapus câteva detalii. Athena fiind. alături de Artemis. sau Ariadna (părăsită în cele din urmă de către Theseus. de fertilitate -. fiica mamei sale. decalate ca etaje mitologice. deşi miturile greceşti sunt întotdeauna foarte scrupuloase în a furniza toate genealogiile divine. pe de altă parte. celelalte două rămân în afara relaŃiilor de familie. de altfel. pe suprafaŃa plină de verdeaŃă a pământului. Dintre cele trei figuri feminine menŃionate. dramatizarea răpirii ei de către Hades venind mai târziu. împotriva voinŃei sale. Ciudată e. în aceeaşi categorie poate fi situată şi Kore-Persephone. Se pare. şi. asemănătoare celor care le împiedică pe vestalele romane de mai târziu.

şi exemplele ar putea continua. unei mitologii a albului. I. în opinia lui Guthrie (op. 35-65). asociindu-l pe erou. cit.. 30 [2]. cit. pp. două instanŃe divine iniŃiale cu funcŃiile lui Zeus. pomenit şi de către Pausanias (Călătorie în Grecia. fiind cel mai spectaculos. care trimite spre o ipostază arhaică a zeului. Gheorghe Muşu (Lumini în depărtări. prin etimologia numelui. Farnell (op. La Homer. cea sub formă de taur subpământean. pp. Epifaniile chtoniene ale lui Zeus sunt bine cunoscute. închisă de către tatăl ei într-un iatac inexpugnabil subteran. chtoniană. Jane Ellen Harrison (ed. tot la Harrison. prima dintre ele dând în cele 99 . au existat. 43) vorbeşte de un Zeus Leukaios („cel alb"). uraniană (cu funcŃiile aferente ale unui zeu meteorologic). şi una de import. spre sfârşitul aceleiaşi cărŃi. cap. „cel care coboară". călătorul grec vorbind. de fapt. Cartea I. asociat celui de-al doilea măslin din Akademia Atenei. paredrul sumerian al zeiŃei Innana-Ishtar: amândoi rămân în lumea umbrelor după contactul cu femeile.. asociat luminii emergente din adâncuri. ceea ce sugerează o ipostază hivernală.. una cretană.cu multiplele incidenŃe chtoniene pe care le au aceşti zei. A doua identitate. vântului şi tunetului aducător de ploaie. cit. 174l75) menŃionează un Zeus Moiros. p. Cum am văzut. şi de un Zeus guvernator al anotimpurilor." Naşterea face din el un Katachthonios. pp. încheiem acolada legată de preeminenŃa în timp a cultelor chtoniene ceea ce explică neîmpărŃirea pământului între Zeus. Hades şi Poseidon . 282-286) a intuit subtil. ed. cit.Thaseus. este Zeus Kataibates. 1981. Theseus . ceea ce sugerează tot funcŃii de fertilitate. Zeus este „cel ce mână norii. Erwin Rohde identificase un Zeus Chtonios printre cultele greceşti. imagine care ne aduce în memorie picurii de apă care cad din cer cu fiecare ploaie. anterioară celei uranice. 98). din mitul Europei.98 să nu alăturăm păŃania funestă a lui Theseus de Dummuzi-Tammuz. dar şi ploaia de aur sub forma căreia Zeus o cucereşte pe Danae. p. daimonică. fiind crescut sub pământ de către kuretii din insula Creta.

primul etaj fiind preponderent. cu epifanii periodice. asociat calului şi panspermiei.în unele cazuri .). 27. Guthrie. ibid.pentru a scăpa. care a pătruns în Grecia venind din partea de N-E a peninsulei a accentuat amprentele celeste. cit. grăbind disjungerea palierului chtonian de cel uranian. p.resemantizarea atributelor chtoniene.din urmă. CredinŃa uraniană. 419 sq. ci prin păstrarea şi . Guthrie. aceasta se metamorfozează în iapă. în momentul deşănŃării lui Odysseus în Insula Pheacilor. în cap. 94 sq. I.. pp. tot în calitate de Hippios. Cartea a V-a. lucrurile par să fie mai simple (cf. de Arme Baring şi Jules Cashford (ed.ar fi fost la origine un daimon al fertilităŃii. perechea Zeus . Episodul întâlnirii cu Demeter şi al cuceririi ei în vreme ce aceasta rătăcea în căutarea fiicei sale îl face un Hippios.i-a prilejuit lui Wilamowitz-Mollendorf (cf. ajungem la concluzia că formula finală de care dispunem în monografia clasică a zeilor olimpieni s-a articulat prin fuziunea a două etaje . în cazul lui Poseidon. indo-europeană. îl venerează şi Athena.Dionysos. Hierogamia cu Demeter . cauzând toate cutremurele de pământ. un argument etimologic surprinzător aduce în acest sens volumul deja citat The Myth ofthe Goddess.). ibid. fiind venerat şi ca Phytalmios („cel care face plantele să crească"). întrucât pământul se găseşte în fiinŃa fiecăruia dintre zeii cei mari. celest -. p. prin disjungere.unul chtonian şi unul uranian.. dând mai departe riturile cabaline de sacrificiu cu funcŃie vegetală de care vorbeşte şi Pausanias atunci când ajunge în dumbrava sacră de la Olympia (op. cit. unde cele două autoare exprimă dubii privind extragerea numelui marii zeiŃe din Da/Ge 100 . Separarea nu s-a făcut mecanic. p. 96-97) lansarea unei ipoteze potrivit căreia Poseidon -al cărui nume derivă din posis + das („soŃ al pământului") . Poseidon abordând-o sub forma unui armăsar . 365.. Demeter and Persephone). zeu al cailor neînstruniŃi. în Odiseea. El este Enosichthon sau Ennosigaios. însumând toate aceste fire. aşa cum o avem în piramida clasică.

: Regele David . New York-London-îoront francez.e. ICIRTd. 8) COSMOGONIA VECHIULUI TESTAMEN (GENEZA) Cronologie (cf. Roland de Vaux: Ancient Israel Iti Institutbms. „zeul indo-europeant iT anterioară Vedelor? (v. evreii sunt bine primiti în Egipt apoi cad ce duce la exodul conSus de cătrf uZ tablelor legii pe muntele Sinai şi(Exodul. Felix Just.n.Eliade. înclinând mai deerahs Ϋ care numeşte seminŃele de 2" dyaf' £f?*"*■ " Dyaus. praf. Loyola Maryrnount University An ed. prof. Leviticul. mamă. Translated by John Z inc. rom. DeuterononJ)în »* 1000 î.and de Vaux. at.+ Meter. M . Numeri. 2002. ' poporului lui Israel (1300.Ro.

Geneza Primele fragmente din Cartea Genezei au fost elaborate. care au fost nevoite să suporte şi trauma unor schimburi eterogene de populaŃie. prioritar. raŃiunile fiind. 605 î. unii dintre ei . construit de către Solomon. mulŃi dintre ei se întorc în Iudeea şi Galileea.).e. în logica Genezei şi a Exodului. cu capitala la Samaria.101 aprox.e. meşteşugari.n. este condus de regi din Casa lui David.): zeci de mii de oameni sunt forŃaŃi să-şi părăsească locurile de baştină.) în Babilon (587-586 î. învăŃători etc.n. ci restricŃii austere de comportament: „poporul ales".e.e.: primul Templu din Ierusalim. 970 î. în consecinŃă.e.e. eliberân-du-i pe evrei. mult mai modest decât acela al lui Solomon. fiind cucerit în 721 î. Geneza a fost concepută ca textul identitar al unei etnii sacrale care se defineşte pe sine ca „popor ales al lui Dumnezeu".n.: regele babilonian Nabucodonosor îi înfrânge în luptă pe egipteni şi pune stăpânire pe o parte a Regatului de Sud. textul fiind desăvârşit după întoarcerea din exil. ceea ce nu înseamnă câtuşi de puŃin privilegii cum în mod vulgar se mai crede. evreii se revoltă în două rânduri (597. e poporul care consimte să trăiască în conformitate cu restricŃiile 102 . aprox. în anul 930.nu mulŃi reuşind să se refugieze în Egipt. 539 î. 520 î. de către asirieni.n. de ordin economic: exilul forŃat babilonian pauperizase poporul şi cele două regiuni. rezultatul fiind cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor II.n.n. cel de nord („regatul lui Israel").: regele persal Cyrus supune Babilonul.n.: se construieşte al doilea templu din Ierusalim. „al lui Iuda". în primul rând de către antisemiŃi -.e. în timpul exilului babilonian. Regatul de sud. preoŃi. acesta moare aprox. după toate probabilităŃile. distrugerea Templului şi deportarea masivă a evreilor instruiŃi (funcŃionari. succesiunea înverşunată la tron ducând la divizarea Israelului în două regate. 587 î.

în complexul zeiŃei Innana-Ishtar şi în Epopeea lui Ghilgameş. în cel babilonian. ulterior. „cheia" . interdicŃia apare de 20 de ori în Torah. pp.sacrale impuse de către Yahwe. v. Yahwist. cit. p. similitudine care i-a făcut pe mulŃi cercetători să creadă că Eloah şi Allah vin din aceeaşi rădăcină. Sinai (ci. poporului ales interzicându-i-se venerarea sau cultul unor Elohim Acharim. unul sudic. în asamblarea acestor tradiŃii. cu atât mai mult cu cât ambele divinităŃi corespund sugestiei lansate de nume: sunt punitive. de pildă. muntele venerat al Nordului fiind Horeb. op. au drept locuri sacrale de focalizare două „locuri înalte" de cult (bamoth). care este pluralul cu desinenŃă masculină al cuvântului Eloah („un zeu"). enc. şi cel sudic.. 816-826): ca nume al lui Dumnezeu.Jules Cashford. alih („a fi înspăimântat. marcat în exegeză prin textele „]". Grădina Edenului şi asocierea nemuririi cu fibra vegetală (prin pomul vieŃii şi al nemuririi). După calcule scrupuloase. distincŃia e marcată de către cele două contexte în care apare cuvântul Elohim în Torah (pt. pe de o parte. Exegeza a stabilit că în elaborarea Genezei s-au îngemănat cel puŃin trei filoane religioase: unul nordic. între altele. DicŃ. Anne Baring . etimologic. ed. unde apare. asimilat cu prilejul exilului. „idoli"). Eloah apare de 200 de ori în Vechiul Testament. Torah. şi ca Elohim Acharim („alte divinităŃi". Cele două locuri de provenienŃă.insuficient elucidată până azi e dată de cuvântul însuşi Elohim. cit. cel nordic. trimis de către zei.. Elohimic. iar Elohim de peste 2000 de ori. a căuta refugiu din calea a ceva ce te înspăimântă"). de iudaism. cu mult înaintea celui foarte cunoscut al lui Noe. 418). cu „chip cioplit". dotaŃi cu semn iconic. Eloah derivă din alah („a înspăimânta"). stihiale. în această categorie intrând. marcat prin textele „E". elohimic. a treia influenŃă venind din direcŃia imaginarului religios babilonian. care nu se găseşte în imaginarul sacral iudaic. Conceptual. Yahwist. pe de alta. iar cel al Sudului. putând fi abordate doar pe calea . dar apare în spaŃiul sumerian şi. şi un potop punitiv. fiind cea mai frecventă dintre toate restricŃiile culturale formulate.

epifaniile plurale. veneraŃi prin efigii taurine. evreii intră îhtr-o situaŃie de vid sacral echivalentul „deşertului" în care sunt plimbaŃi pentru a li se pierde memoria -. mitologia comparată nu uită să-l menŃioneze pe canaaneanul El. dar sunt şi antropologi care spun că Elohim reprezintă apartenenŃa de substrat la o religie politeistă. monoteismul aspru şi aniconismul interdictiv pot fi concepute şi ca strategii de diferenŃiere cu efect integrativ: punând numele divinităŃii la plural. afirmând că Elohim este însoŃit întotdeauna de un verb la singular. AlŃi exegeŃi susŃin că pluralul este unul de majestate. nelegitime. pus în frunte pentru a fi urmat de către popor. zeul împotriva căruia Vechiul Testament avertizează cel mai înverşunat. ca şi cum nu ar fi singur. auster şi discreŃionar. pentru a-l aştepta pe Moise. din Torah. de Baal şi de El. un viŃel (Exodul 32). în esenŃă. sau că Dumnezeu reprezintă totalitatea multiplă concentrată în Unitate. interdicŃia de a-i venera pe Elohim Acharim. zămislit ca reacŃie ideologică la vicisitudinile exilului babilonian. Pentru a complica şi mai mult situaŃia. ceea ce ar justifica pluralul. nume generic pentru „stăpân divin" în aceeaşi geografie culturală. Pluralul masculin al lui Elohim continuă să dea de furcă exegeŃilor. şi nu pe aceea a iubirii. învăŃaŃii exilului ar fi dorit să sugereze că toate divinităŃile de proximitate reprezintă. Unii cercetători soluŃionează simplu dilema. pe care ulterior Yahwismul. ale unui singur zeu „autentic". zeu cu epifanie taurină. ceea ce nu este adevărat. aflat . dacă stăm să ne gândim bine: strânşi sub Muntele Sinai.103 supuşeniei. unde Dumnezeu vorbeşte fără echivoc la plural atunci când îndeamnă la facerea omului. de Baal. în momente de criză similare. interpretările fiind divergente. se leagă. cel puŃin în celebrul pasaj din Geneza 1:26 nu. foarte aproape. a înlocuit-o. łinând cont de faptul că Geneza este text identitar. dintre toate divinităŃile de proximitate. moment în care strâng aur şi fac din el o efigie divină taurină. morfologic. adică se comportă aşa cum ar fi procedat. Baal fiind. închinătorii lui Baal. psihopompă. O face nu fără temei. de fapt.

deşi cel creat va fi doar Adam. tensiunile logice pot fi surmontate. şi a doua în care este nemulŃumit de creaŃia sa. subliniază că Aaron. pe care Dumnezeu îl va descoperi că este singur pe pământ (Geneza 2:18). „Imaginarul multor poveşti din Geneza este indubitabil sumerian şi babilonian" . după asemănarea noastră. văzând că ceea ce a creat „este bine". făurarul efigiei. l-a creat după chipul lui Dumnezeu. motiv pentru care o va crea pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2: 2l-23). cit. pe care lam citat deja. se spune: „Să facem om după chipul nostru. unde se află controversatul pasaj cu Elohim pus la plural...scriu Arme Baring şi Jules Cashford (op. precizez că aceste aspecte mă interesează strict antropologic. cu pagini agresive). Pentru a risipi dubiile că aş comite un sacrilegiu. 428).104 în „posesia" poporului lui Israel. Abia Moise va distruge viŃelul. cu excepŃia bigoŃilor (mulŃi dintre ei fiind pe Internet. când Dumnezeu se oglindeşte mulŃumit în creaŃia lui. p. stihial. sincopele logice continuă. aici intrând episodul cu Grădina Edenului şi cu căderea în păcat.pe care nimeni nu le va putea soluŃiona vreodată logic. influenŃa babiloniană ne mai fiind contestată de nimeni în lumea exegeŃilor.toate acestea într-un monoteism punitiv. în care divinitatea nu are imagine. doctrinar. Mai există şi alte argumente la această dezbatere -fastidioase în aparenŃă .. ci doar doctrinar: în Geneza 1:26. i-a creat [la plural!] de sex masculin şi de sex feminin". în elaborarea textului. se pare că. Episodul viŃelului de aur. cit. în Geneza 1:27. totuşi. Antropologic. nu consideră că ar exista o incompatibilitate între divinitatea pe care o slujeşte şi imaginea acesteia. comunicând poporului său că din acel moment divinitatea nu are chip. ed. pe care nu o mai poate controla." . s-au contopit „două Geneze": una de la început. scriinduse deja biblioteci vaste despre această chestiune. Iată două 105 . Roland de Vaux (Ancient Israel. atunci când textul spune că „Dumnezeu a creat pe om după Chipul Său.) a scris cartea clasică a acestui subiect.

mai mult. dar nu la spaŃiul strict semitic). care reproduc zilele calendarului lunar babilonian. în afară de Grădina Edenului.care sugerează. în ziua a patra (1: 14-l9) el creează soarele şi luna. stăpâneşte ziua a patra. Al doilea e chiar mai subtil (ibid. Anne Baring şi Jules Cashford (op. sămânŃă cu sămânŃă şi rod cu rod (1:11). Dumnezeu făureşte mai întâi lumina (1:3). cum am mai văzut. 421) atrag atenŃia asupra faptului că succesiunea reproduce ordinea din calendarul babilonian. ceea ce ne duce cu gândul la zeii resurecŃionari ai fertilităŃii. în vreme ce Nabu. zeul astronomiei. care apare înaintea soarelui şi a lunii. cit. Orice text de exegeză doctrinară ne poate lămuri că prima lumină. la Epopeea lui Ghilgamesh şi la Mesopotamia. aşezând cele două astre „în întinderea cerului". dacă mănâncă din pomul potrivit (sunt pedepsiŃi fiindcă au mâncat din pomul cunoaşterii. este una spirituală. lumina dintâi reprezintă energia daimonică a vegetaŃiei resurecŃionare. constatând că „este bun". analogia făcându-se cu egipteanul Ptah. mai târziu vegetaŃia. divinitatea nu e separată de creaŃie. Inedită e şi poziŃia divinităŃii în raport cu creaŃia sa: în alte cosmogonii. pentru a separa ziua de noapte. p. unde Nergal. apărută înaintea sursei astronomice (soarele). zeul păstoritului şi al turmelor tutelează ziua a treia. în Geneză (1:12). fiindcă Dumnezeu creează lumea prin cuvânt. cel puŃin ipotetic. Primul exemplu este dat de cele 7 zile ale CreaŃiei.exemple. foarte elaborată. 421): în Geneza. asigurând renaşterea. ea aparŃine chiar 106 . p. de sugestia că Adam şi Eva ar putea dobândi nemurirea. dar sunt alungaŃi din Eden din raŃiuni preventive. logica transsubstanŃierii prin consumarea unei substanŃe vegetale. pentru a nu mânca din pomul vieŃii şi al nemuririi . şi-l include în ordinea imuabilă a creaŃiei. apoi. Geneza este o cosmogonie nesacrificială. pământul produce vegetaŃie înainte de apariŃia soarelui: Dumnezeu constată lucrul acesta. deşi sub aspect antropologic lucrurile pot fi gândite şi altfel: prin asocierea cu vegetaŃia. pe care o găsim în multe mitologii: e „lumina" care face ca planta să treacă peste proba grea a iernii.. în unele cazuri.

în Vechiul Testament. întoarcerea spre timpul plenitudinar 107 . el ar putea sugera că lucrul tocmai făcut ar putea fi şi „rău" tocmit.. sau cazul lui Odhin. de la germani). pp. de fapt. E limpede însă că asentimentul lui Dumnezeu nu este unul de ordin moral. în general. când Dumnezeu se opreşte.).unei generaŃii divine secunde (cazul lui Marduk. ca fiinŃă a istoriei. unde fiecare meşteşugar era obligat să parafeze declarativ calitatea de „lucru bun" a produselor pe care le trimitea la piaŃă. ceea ce înseamnă. 420-421) au remarcat că sentinŃa reproduce un model juridic mesopotamian. NeînŃelegeri putem avea şi în cazul asentimentului divin de la sfârşitul fiecărei zile de creaŃie.. cu alte cuvinte. .. ConsecinŃele sunt importante pentru „fiinŃa creaturală" (ca să folosim o expresie a lui Merleau-Ponty). fiindcă dacă ar fi aşa.. SentinŃa înseamnă. Zămislind universul într-o succesiune de mai multe zile. fiindcă ar da de înŃeles că Dumnezeu poate face şi „greşeli". Dumnezeul Genezei înscrie lucrurile pe care le creează în istorie. într-o atemporalitate originară plenară. motiv pentru care iudaismul nu permite resacralizarea. viciile ascunse sau munca de mântuială atrăgând asupra sa consecinŃe legale grave (o temporal. fiind nesubstanŃial unită cu ea. ea se află în afara creaŃiei. altfel spus: că a intrat în armonia generală.cum am exclamat deja. unde binele este contrapus răului. Anne Baring şi Jules Cashford (ibid. că fiecare lucru creat este într-o măsură potrivită pătruns de Duhul Sfânt. bună pentru totdeauna. se reflectă mulŃumit în cele făcute şi constată că „este bine". ca fiinŃă închisă în istorie. din start. unde CreaŃia se zămisleşte. dimpotrivă.. ceea ce contravine calităŃii de divinitate perfectă a Creatorului. Un ultim aspect ce se cere a fi relevat Ńine de etapizarea CreaŃiei în şase zile de lucru şi într-una de sărbătoare. care este omul: el apare. ipoteză imposibilă în contextul iudaismului. detaliul fiind oarecum inedit pe ansamblul cosmogoniilor pe care le cunoaştem. că istoria este epifania de sine a lui Dumnezeu. a cosmosului. cu disfuncŃionalităŃi ce se cer a fi remediate.

în sens restrictiv. spunem. într-un prim sens extensiv.prin logica însăşi a Genezei -nu se întâmplă: noi cauŃionăm originea. în momentul în care comunitatea resimte un deficit de sacralitate. Aspecte ale mitului etc. într-un mod foarte interesant. el devine 108 . consecinŃele sunt spectaculoase şi în ceea ce priveşte Cartea Sfântă (Torah). apocrife. ceea ce în iudaism . fie că el pune în mişcare un Timp care-şi pierde. adăugirile ulterioare fiind apocrife. Leviticul şi Deuteronomul (Sefer Torah). adică primele 5 cărŃi din Vechiul Testament: Geneza. pe parcurs. Exodul. alogene. portanta sacrală. în cazul majorităŃii dintre noi. s-ar sugera fie că Dumnezeu. unde. fiindcă textul „obiectiv" e numai acela de la care „distorsiunile" ulterioare pornesc. nu şi curgerea temporală care ne desparte de ea. erodate de vreme şi de neînŃelegeri. aşa cum întâlnim la majoritatea riturilor arhaice. pentru a se resacraliza. este cel autentic. noi atemporalizăm întrucâtva disciplina noastră: sugerăm că toate achiziŃiile istorice ale textului-dintâi sunt inferioare textului de bază.ne obligă să revenim la textul dintâi atunci când dorim să înfăptuim un gest cultural sau sacral plauzibil: numai textulsursă.altfel spus . obişnuinŃa -filologică sau hermeneutică . Procedând în acest fel. Numeri. produce manifestări de sine eterogene ceea ce e incompatibil cu teza perfecŃiunii de sine a divinităŃii -. sau . autor al CreaŃiei. Mircea Eliade: Sacru şi profan.dintâi (Mo tempore). foarte suplă. sau are parte de un eveniment menit să îi dezechilibreze bagajul de sacralitate. etc. Istoria. Iudaismul procedează invers: el dă credit Timpului. (V. îşi găseşte expresia în reflexele istorice ale Torei. sugestie de asemenea opusă doctrinei perfecŃiunii suprasensibile a lui Dumnezeu. Torah este Pentateuhul. fiindcă Timpul.) Dacă iudaismul ar cunoaşte riturile de resacralizare. Nostalgia originilor.în modul extensiv în care poporul lui Israel înŃelege Cartea Sfântă. noi suspectăm istoria de neautenticitate. Procedând în acest fel. Această concepŃie. puŃin credibile. ea revine ritualic la timpul dintâi. sunt epifanii de sine ale DivinităŃii din Geneză.

au stabilit că textul prezintă similitudini cu Edda lui Snorri Sturluson. Titlul textului se leagă de descoperirea.n. sacru.fiind aceea că Torah este atât textul-sursă.n. sau chiar spre cel anterior. Se poate întâmpla ca. care nu permit asemenea aglutinări cu elemente alogene. între 1639-l643. pentru argumentarea vreunui detaliu relevant din Torah.cel la care fiecare cititor trebuie să ajungă . în posesia căruia a ajuns Codexul. „repetiŃia" în timp şi hermeneutica „legii orale". în principal. Desigur. extrem de riguroase.ansamblul celor 24 de cărŃi care formează Vechiul Testament. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson. în jurul anului 1250 e. un comentator să recurgă la Midrashuri din secolul VH. în Edda islandezului Snorri Sturluson (cea 1220 e. şi Mishna.reprezintă revelaŃia lui Moise de pe Muntele Sinai. formulând în acest fel lucrurile. şcolile exegetice puriste. dinamic. făcând ca în acest fel cadrul iniŃial. motivaŃia . Există şi şcoli care includ în acelaşi corp mare. care a consemnat. a Codexului Regius. strânse mănunchi în timp.). al Pentateuhului să se extindă şi asupra „epifaniilor" şi reflexelor sale istorice. dar că tradiŃia literară pe care o dezvăluie merge înapoi în timp.care pe noi ne contrariază filologic şi hermeneutic .n. tradiŃii precreştine. COSMOGONIA SCANDINAVĂ Cosmogonia sacrificială a popoarelor din nordul Europei o găsim. nu putem ignora. datat ca redactare. a comentariilor rabinice. Prin intermediul 109 . spiritul Torei cuprinde şi arborescenta Midrashurilor. privind faptele şi spiritul Bibliei. formulate în diferite secole. datată cu 30 de ani mai devreme. Lărgind mai departe cercul. în forma canonică admisă de către evrei. în ciuda secolului eminamente creştin în care a fost compilat textul. spre secolul al Xl-lea e. împărŃind şi Torah în trei „etaje" (cercuri) de sfinŃenie. cât şi achiziŃiile sale ulterioare. apoi din XII sau XIII. dintre care primul . cu aproximaŃie.

din care a apărut uriaşul de gheaŃă Ymir. I. Folke Strom. Alte titluri: Jacob Grimm.com). un mare centru spiritual islandez. Renaud-Rrantz. hrănit de vaca primordială Audhumbla. eroii Einherjari şi Berserkiri. exista o pustietate devoratoare hivernală. Anterior. din acest mariaj născându-se cei trei fraŃi Odhin (Woden. Vili şi Ve. Ştefan Borbely. Essai d'interpretation comparative.mythica. Mythica (www. Mythes et Dieux des Germains. Pt. o ediŃie de amator. I-II. ed. de la care nu ne-a rămas nici o operă scrisă. foarte scurtă. ca şi Sturluson. Budapest. germani. [Cf. rom. Vilâgirodalmi lexikon. cel dintâi dintre zei. cap. textul epicizat a apărut în Walhalla şi Thule. Acesta a avut un fiu. Ginnungagap. apoi un cap şi un corp. lingea suprafaŃa de gheaŃă. tot la Oddi. Cartea de bază rămâne aceea a lui Georges Dumezil. 1922. dând la iveală într-o primă instanŃă şuviŃe de păr. Edda fiind o scriere „de la Oddi". Georges Dumezil. Deutsche Mythologie. Loki. numele integral fiind Saemundar Edda hins froda („Edda înŃeleptului Saemundr"). 1993. ameninŃătoare. Ymir confirmă paradigma divinităŃilor primordiale abuzive. Paris. dar care a locuit. căsătorit cu uriaşa Bestia. traci şi geŃi. Wodan. De la Herakles la Eulenspiegel. 1978] In româneşte. şi în acest fel s-a născut Buri. n. învăŃaŃii episcopului Brynjolfur Sveinsson au ajuns la foarte cunoscutul Saemundr Sigfusson (1056 1133). şi numele textului. v. Akademiai Kiado. Edda povesteşte că. la începutul lumii. XXI: CelŃi. M. Die Gb'tter der Germanen. neavând ce mânca. A existat şi un joc interactiv pe Internet bazat pe teme ale mitologiei scandinave. suprimat anul acesta de către tehnicienii de la Microsoft. Cam-E. ICIR. a publicat şi Eugen Boureanul: Mitologia Eddelor. Eroicul (2001). pe 110 . Hermann Schneider. el dedându-se mereu la stricăciuni împreună cu ceata din ce în ce mai mare a uriaşilor de gheaŃă. BPT. 1977. Wotan). Eliade. Bor. Mit şi epopee. de unde ar veni. se pare. v. Structures de la mythologie nordique. 2 voi. Librairie Ernst Leroux. Aceasta.aceleiaşi regresii filologice. 1939. Bibliografia accesibilă la noi nu este vastă.

unde seminŃia a treia. In jurul uriaşilor de gheaŃă se strâng şi o mulŃime de pitici. ExcedaŃi de răutatea lui Ymir. care produce vâscul tăiat ceremonios de către druizi.. pe 111 . celŃi şi scandinavi. la germani. Ragnarok.. în cazul Nordului. care se căsăpesc între ei. şi vor reapărea la sfârşitul lumii. dinŃii şi fălcile lui se transformă în stânci.din sudoarea de la subsuori. cu excepŃia lui Bergelmir şi a soŃiei sale. însă. şi Ńeasta lui devine cerul. ambele ortografii apărând în Edda). în pragul iernii. conceput drept sufletul etern. atunci când i se scutură frunzele. Odhin. indiciu care trimite spre un străvechi cult dendrolatric. oasele lui devin munŃi. ei se aşează la marginea lumii. în lume creşte copacul axial Yggdrasil (Yggdrasill. Un alt frasin găsim în mitul vârstelor din Munci şi Zile (Hesiod). sângele lui în râuri. adevărat fiind şi faptul că aceştia nu se prea aventurează în Ńinuturile locuite de către uriaşi şi pitici. sufletul etern iese la iveală. pentru a continua linia genetică a uriaşilor hivernali. Vili şi Ve se decid să îl înfrunte.care îi zămislise . Odată cu dezmembrarea lui Ymir. îl ciopârŃesc. suspendat pe firmament de către patru pitici foarte puternici. mări şi oceane. concepŃie care duce la un dualism pe care l-am găsit deja în dubletul soma . şi se folosesc de sângele lui pentru a-i îneca pe toŃi uriaşii de gheaŃă. „alb". analogia fiind dată de vâscul druizilor. la mijloc se află focul. preferând locuri mai sigure (dar nu întotdeauna foarte plăcute). Frasinul este unul dintre cei doi copaci de foc ai mitologiei europene. ascuns de frunzişul opulent al acestuia atât timp cât stejarul este verde. inamiciŃia lor pentru zei e notorie. un imens frasin cosmic. pentru a se răzbuna pentru dezmembrarea lui Ymir. odată ce „moare". celălalt fiind stejarul. este făurită tot din lemn de frasin. combustia ignică.sema din orfism. vegetal al stejarului. continuă să împărtăşească ura împotriva zeilor grupaŃi în jurul lui Odhin. a căror putere e copleşitoare. care izbutesc să fugă într-un trunchi de copac găurit.spune povestea . a luptătorilor stihiali din vârsta de aramă. Cadavrul dezmembrat al lui Ymir este aruncat de către cei trei zei mari în Ginnungagap: carnea lui Ymir devine pământ. în partea de nord a Europei. stejarul şi frasinul intră într-un complex iniŃiatic de transsubstanŃiere.

că nordicii nu se tem de moarte. iminentă a ordinii articulate a cosmosului axial sprijinit de către Yggdrasil şi situarea universului într-o relaŃie perspectivică eschatologică. Spre deosebire de celelalte cosmogonii. fiindcă are aripi . timp în care învelişul de carne dispare cu totul.învelite fiind într-un linŃoliu alb -abia după ce stau 7 ani sub pământ. cu deschidere existenŃială evidentă. care trece prin foc. De la Zaîmoxis la GenghisHan. Toate aceste detalii de ordin iniŃiatic. cea din Edda pregăteşte CreaŃia pentru moarte. primul fiind divinitatea psihopompă. întâlnim o dinamică eschatologică atât de 112 pronunŃată. focului şi zborului. alb.prin care este asociat teluricului.nia) sau Caesar (De Bello Gallico): trecând prin foc. motiv pentru care cosmogonia scandinavă este aceea care le dă cititorilor cele mai multe „frisoane" metafizice. însă cadrul şi detaliile sunt. M. pentru a-i da naştere lui Lugh. subpământeană. autodistrugându-se. corpul dezmembrat al nordicului dă la iveală sufletul etern. rom. Numai în India arhaică. şi în cultura funerară a dolmenelor din N-V Europei. pe de altă parte.confirmă provenienŃa. . neagră. ecuaŃia apoteozei thanatice fiind vizibilă în două dezvoltări particulare: în observaŃia făcută şi în privinŃa dacilor (v. fiind consumat de el. 1980). atemporal. pe care trupul doar îl „găzduieşte". în hinduism. aruncându-se exuberant în rugurile de sacrificiu. Balaurul. Aceleiaşi concepŃii iniŃiatice îi aparŃine şi relaŃia dintre zeii celŃi Balor şi Lugh (cel alb). De la Balor ne vine. fireşte . Eliade. explică două dimensiuni fundamentale ale cosmogoniei scandinave: dezmembrarea lentă. Cu un aspect particular ne vom întâlni în capitolul dedicat riturilor de iniŃiere şi de sacrificiu. ed. unde oasele defunctului sunt consacrate . care este adevărata ei finalitate.cum am văzut deja -. a cărui identitate triadică . fiindcă implică transsubstanŃierea vieŃii prin intermediul morŃii.

Ńinutul uriaşilor. cele nouă lumi suprapuse. Vanii trăiesc într-un Ńinut mărginaş şi apos din tărâmul de mijloc al piramidei axiale. Copacul este sprijinit de trei rădăcini uriaşe: una coboară în fotunheim. a lui Mimir. fiindcă soŃia consacrată este 113 . fertilizatoare. că pentru a sigila un fragil pact de pace.asemănătoare Moirelor greceşti. de pe pământ. preponderent sterile. şi a treia rădăcină coboară lângă fântâna lui Urd (Trecutul. cele două grupe de zei schimbă între ele diferite divinităŃi. După unele indicii lucrurile nu sunt însă clare. Legea). Vanenheim. a oamenilor şi a zeilor (axis mundi). una dintre Nomele destinului . celelalte două fiind Verdandi (FiinŃa Prezentului) şi Skuld (Necesitatea) -.altele. din care curge înŃelepciunea (marele zeu Odhin îşi va sacrifica un ochi pentru a fi lăsat să bea din această fântână). care au. care roade rădăcina Yggdrasilului atunci când se satură să înfulece corpurile muritorilor care îi cad de sus. unde zeii Aseni îşi Ńin sfatul. mai vechi decât Asenii (preponderent războinici). sterilă. Njord. vertical fiind conceput în aşa fel încât să unească lumea morŃilor. copiii zeului mării. Vanii (Vanir). mitul spune. Frasinul cosmic Yggdrasil . iar crengile în lumea de sus a zeilor. al morŃilor. Trunchiul lui Yggdrasil se află în „lumea de mijloc". unde sălăşluieşte balaurul Nidhogge. agonală. legată de fertilitate. a oamenilor (Midgard). amândoi. Este evident că în asamblarea acestei repartiŃii divine s-a cuplat o paradigmă celestă.relatează mai departe Edda -acoperă. concentraŃi în jurul marelui zeu Odhin. ceea ce îi înzestrează cu funcŃii chtoniene. ai fertilităŃii. opuse celor celeste. cu crengile sale. a doua se prelungeşte în Ńinutul ceŃos Niflheim. cu una originar chtoniană. Mai există şi o altă categorie de zei. din care Asenii au ieşit învingători. Asenii ieşind mai bine din acest troc. unde sălăşluiesc zeii Asenii (Aesir). funcŃii accentuate de fertilitate. după o beligerantă înverşunată. primindu-i pe gemenii Freyja şi Freyr. inaccesibilă. unde se află fântâna. de altfel.

3) łinuturile de sus (de la nivelul crengilor): Muspelheim („łara Focului"). care îşi vor avea rolul lor foarte bine determinat în bătălia divină finală. sala guvernată de către Freyja. iar ceilalŃi ajung în Sessrunmir. care ar putea fi Odhin. Vanenheim (Ńinutul zeilor Vani). pe de o parte. textul menŃionând un soŃ pierdut. 2) łinuturile de mijloc (corespunzând trunchiului): Midgard (Ńinutul oamenilor). Freyja devine consoarta lui Odhin. cit. Printre Aseni se află şi maleficul zeu al focului. marea sală de ospeŃe). Walhalla şi Thule. care se însoŃeşte cu uriaşa Angurborda. Loki (relativ apropiat de Lugh. Vili şi Ve îşi dispută supremaŃia asupra lumii. numeroşi cercetători nepregetând să atragă atenŃia asupra similitudinii de morfologie cu răstignirea lui lsusl). ea fiind câştigată în cele din urmă. cei trei zei mari. Asgard (Ńinutul zeilor Aseni. unde tronează Odhin. şi când „renaşte" (există şi indicii că ar fi fost împuns cu o lance. -. Pentru a sintetiza piramida axială a lumii. în centrul căruia se află Walhalla. Riesenheim (Ńinutul uriaşilor hivernali.. celticul). mai jos). eroii virtuoşi recuperaŃi de către Walkyrii de pe câmpurile de bătălie (v. iată „harta" celor nouă Ńinuturi cosmice pe care le străjuieşte frasinul cosmic Yggdrasil: 1) Lumea subpământeană: cele trei rădăcini menŃionate deja. I.. prin mijloace şamanice şi magice. Od sau Odur.. odată ajunşi în Asgard. care se împart. urmaşii lui Ymir prin intermediul fugarului Bergelmir). descoperă la baza copacului Runele. în două grupe: unii sunt resuscitaŃi în Walhalla. care sunt.Frigg. p. care se răstigneşte nouă zile la rând pe Yggdrasil. de către Odhin. cel care deŃine runele fiind şi stăpânul magic al lumii. 114 . litere. marea sală a zeilor Aseni. zămislind trei progenituri înspăimântătoare. iar pe de alta concatenări magice ale universului. (Cf. 15) După dezmembrarea uriaşului Ymir. Lichtalfenheim („łara spiriduşilor de lumină"). O similitudine funcŃională există la nivelul Einherjurilor. ca „zeu legător". Odhin. ed.

Sid: o parte a copacului arde până la temelii în timpul anului. devenind cenuşă. există un motiv al copacului gemelar. Cei doi zei gemelari de care am amintit deja.. iar o altă jumătate „morŃii". obişnuia să spună Odhin celor care îl întrebau de ce îşi ia continue măsuri defensive de prevedere.cel mai sibilinic. iar o altă parte descompusă. el. Editions Jean Picollec. au şi ei o disimetrie thanatică: Freyja este asociată eroilor morŃi resuscitaŃi. De Bello Gallico (cartea a Vi-a. de altfel. posesia stăpânului atotcunoscător. în contrapartidă cu Odhin. pentru a-l Ńine sub supraveghere. Dualitatea se răsfrânge asupra modului în care scandinavii şi celtii îşi reprezentau omul. şi zeiŃa morŃii Hei. Paris.. pe care zeii îl vor păstra în Asgard. şarpele Jormungand. 18). Njord." Yann Brekilien (La mythologie celtique. în. albăstruie. pe verticală: o parte a ei este străvezie.] determină durata [anului] nu după numărul zilelor.. de culoarea întunecată a lumii subpământene. opacă. asociat lumii de dincolo. p. în lumea subpământeană. gemelaritatea este un fapt curent: un ochi al lui Odhin se află în Asgard. post-ignică a stejarului. pe care scandinavii şi-o reprezentau dual. Textul clasic . pe când al doilea rămâne verde. analogia cu omul şi cu vâscul. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel încât noaptea precede zilei. pe când al doilea este la Mirnir. tăiat în două pe verticală. 1981. tăiată în două la mijloc. o jumătate a lui fiind „terestră". In mitologia scandinavă. aparŃinând „vieŃii". ci după cel al nopŃilor. 115 . pe când Freyr aparŃine exclusiv vieŃii. în această privinŃă .. fiind evidentă. Edda mai povesteşte că zeii Aseni se tem permanent de cucerirea Asgardului pe care îl locuiesc . care va înconjura Midgardul. pe care trebuie să o „consume": „Galii [.care va consfinŃi prăbuşirea lumii şi a frasinului cosmic Yggdrasil (Ragnardk): lupul Fenrir. fiinŃa „eternă".se află în lucrarea lui Caesar. unde Imperatorul sugerează că galii au o parte de „noapte" în fiinŃa lor. 53) aminteşte în acest sens că în Mabinogi de Peredur (care va deveni Percevall). Freyja şi Freyr.„lupul cenuşiu îşi tine ochii aŃintiŃi asupra Asgardului". copiii zeului mării.

Einherjarii nu sunt. tradiŃia homerică. Eroicul. pentru a fi resuscitate.din mitul vârstelor al lui Hesiod {Munci şi Zile): aici. Berserkirii se află. în poziŃia în care îi găsim pe luptătorii stihiali ai vârstei de aramă . va fi preluată de către vârsta a patra. în raport cu eroii civilizatori resuscitaŃi. Einherjarii. eroii ursulini. şi în acest fel efectivul armatei Asenilor sporeşte neîncetat. singurii eroi pe care îi cunoaşte mitologia scandinavă. care luptă cu ghearele şi cu dinŃii. luptătorii nestăviliŃi ai vârstei de bronz fiind mult mai puternici. numeroşi bătrâni obosiŃi ai basmelor germane culese de către FraŃii Grimm fiind vestigii legendare. ale sălbaticilor Berserkiri. Asenii ştiu însă că armata lor. ci rămân în adâncul umed al pădurilor.cum spuneam mai sus -şi o altă similitudine cu oamenii mitologiei scandinave. oricât de redutabilă ar fi. motiv pentru care fortificarea cetăŃii ocupă un loc important în poem. nu este suficientă pentru a-i înfrunta pe Vani şi pe uriaşii de gheaŃă. cea a eroilor. interpolată. ei manifestă . pentru a se dezintegra de bătrâneŃe. din această cauză. Odhin trimite pe câmpurile de bătăliile frumoasele Walkyrii. 2001). Mai mult chiar.care se ucid între ei . nu urcă în Walhalla. De la Herakles la Eulenspiegel.pe motiv că 116 . însă. comportamentul lor se caracterizează printr-o torpoare ursuză. stihiali. le aduc în Walhalla.care este cel mai puternic dintre zei -. Ştefan Borbely. fiind făuriŃi din lemn de frasin. agonală. care are proprietatea magică de a se regenera în fiecare noapte. folclorizate. sufocându-şi duşmanii. (v. Ragnarok („amurgul zeilor". pentru a se alătura armatelor zeilor Aseni. cum apare la Richard Wagner). în centrul acesteia se află sala de ospăŃ Walhalla. mai puternici decât ei sunt Berserkirii. care adună leşurile eroilor merituoşi Einherjarii -. când cele două grupe de zei şi uriaşii friguroşi resentimentari . unde Asenii ospătează continuu. Sâltrimnir. magică. Asenii nu vor putea evita sfârşitul lumii şi al frasinului Yggdrasil. consumând carnea unui mistreŃ uriaş. Berserkirii refuză resuscitarea. Deşi îşi sporesc armata cu fiecare zi care trece.

al zeiŃei Hei. zeiŃa subpământeană Hei şi şarpele de tip ouroboros Jormungand. unghiile netăiate ale morŃilor. mai curate decât cea anterioară. fiind înghiŃit de către lupul Fenrir. înainte de Ragnarok. ele vor da naştere unei noi seminŃii cosmice. victorios asupra lui Freyr. construită de către duşmanii Asenilor din. lupul Fenrir. De aceeaşi parte se vor afla câinele monstruos Garm. care îl va ucide pe Tyr. fiindcă oamenii şi zeii uită să facă pedichiura rituală a leşurilor pregătite pentru a lua drumul lumii de dincolo. Bifrost. Cosmogonia 117 . dilema nu va putea fi rezolvată până în momentul apariŃiei unor detalii textuale inedite. mai mult chiar. monstrul Midgardului. care se va prăbuşi la pământ cu un zgomot infernal.doresc să răzbune dezmembrarea părintelui lor. Filologic. care apăra Asgardul. Ymir . devenind suficient de mare. Odhin însuşi piere în această luptă. la cârmă aflându-se Loki. a corăbiei negre Naglfar. presimŃind grozăvia care se va întâmpla. se vor afla zeul malefic Loki şi progeniturile sale. trickster-vl malefic al zeilor Aseni. Lif (ViaŃa) şi Lifthrasir (DorinŃa de viaŃă) izbutesc să se ascundă în trunchiul frasinului cosmic Yggdrasil. referitoare cu precădere la morŃi: Edda are chiar şi o imagine de neuitat. de erorile sacrale ale zeilor şi oamenilor. Nimeni nu poate spune dacă această acoladă optimistă face parte organic din dramatica poveste a cosmogoniei scandinave. peste câteva cicluri cosmice. şi uriaşul ignic Sutur. când ecourile Ragnarokvlui se vor fi uitat. sau este doar o pioasă interpolare corectivă ulterioară. De partea atacatorilor. prăbuşindu-se odată cu el. însă. zeul asen al războiului. Nidhogge.se vor înfrunta pe şesul Vigrid. care-şi pierduse un braŃ într-o luptă anterioară cu Fenrir. sub aspect logic.. Ragnarb'k-vl va fi precedat de trei ani cu frig năpraznic. care vor izbuti să treacă de „puntea curcubeului". odată cu Ragnarb'kvl. în timp. fiind cauzat. balaurul care roade rădăcinile Yggdrasilului va izbuti să taie seva de viaŃă a frasinului cosmic. ipoteza interpolării pare a fi cea mai plauzibilă. ea va fi lansată pe apele negre ale morŃii de către uriaşii gheŃurilor..

Odhin. coboară tragic în lumea de dincolo. cu toate bucuriile şi suferinŃele pe care le încercăm în ea. care le dezmembrează trupul şi îi apropie ineluctabil de Ragnarok: Odhin îşi pierde un ochi în lumea de dincolo . suportând adesea şi vicisitudini neaşteptate din cauza acestei însoŃiri. fiind lovit de o creangă de vâsc. de fapt. aruncată de către zeul asen orb Hodr. 118 . pe de altă parte. Loki este. în centrul metafizic al complexului se află însă fascinantul Loki.scandinavă are structura unei eschatologii metafizice cu substrat iniŃiatic: moartea. ei au parte de o seamă de întâmplări memorabile. într-unui dintre episoadele cele mai cunoscute ale poemului. Altfel formulată ecuaŃia: viaŃa. citind acest episod. cangrena răului urcă insidios în univers. Tyr lasă un braŃ în gura lupului Fenrir. tolerându-l. aşa cum fac Odhin şi Thor. cărora le place să se plimbe cu el. culegătorul vâscului de pe trunchiul de foc al stejarului. la druizii cu care ne vom întâlni în capitolul care urmează. e imposibil să nu te gândeşti. stăpânul Runelor. zeu ignic şi metamorfic.îl dă. gaj înŃeleptului Mimir -. zeii Walhallei cresc sămânŃa Ragnarb'k-vhri în propria lor cetate. purtând totul spre un final negativ apoteotic în care va pieri şi marele zeu care guvernează lumea. de-a lungul Eddei. Aşa se face că destinul zeilor Aseni e determinat de moarte. nu reprezintă decât amânarea unui sfârşit spre care converg toate cele existente. cultivându-l chiar. fiul lui Odhin şi al Friggăi. frumosul Balder.

Ştefan Borbely. 2001. 505 sq. Antropologia aduce.. chiar şi-n cercuri simandicoase. „neiniŃiat". Se spune. XXI. şi ea. plus bibliografia aferentă). pe care i-o descoperă. cap. pentru a vorbi şi nu ar fi fost trimis în misiuni menite să îi sporească gloria. tot conspirativ. fiind recunoscut ca atare: un camarad de arme inferior. atunci când le va dezvălui. E inexplicabil de ce trebuie să facă acest lucru: în războiul de sub zidurile Troiei el este lăudat de mai multe ori pentru iscusinŃa sa de neegalat. că Odysseus rătăceşte zece ani pe mare în drumul său de întoarcere spre Ithaca pentru a se „iniŃia". nu i s-ar fi încredinŃat sceptrul. ceea ce implică un statut cel putin egal cu acela al celorlalŃi eroi. XIX. doica sa din copilărie. n-ar fi fost admis la adunările căpeteniilor. Eurikleea. Odysseus poartă o cicatrice la picior. respectiv Ahile vs Odysseus. atunci când îl spală pe picioare. că a revenit în cetate (ibid. Eroicul. odată ajuns acasă în Ithaca {Odiseea. E şi rege. luptând umăr la umăr cu toŃi marii eroi ai Aheilor. slujitorilor săi. De această cicatrice se va folosi Odysseus ca semn de recunoaştere. or Odysseus are parte de toate acestea. 255-301) 119 . Eroul homeric. pentru înŃelepciune şi pentru măreŃele sale fapte de arme (v. suficiente argumente pentru a acredita ideea că soŃul răbdătoarei Penelope nu are motive pentru a se iniŃia după ce petrecuse zece ani sub zidurile Troiei.). şi-n unele cazuri chiar superior.INIłIERI ŞI SACRIFICII Poate că cea mai bună introducere în problematica iniŃierilor este aceea de a avertiza împotriva folosirii abuzive a termenului. fără ca textul să fi sugerat vreodată că s-ar afla într-o situaŃie de inferioritate faŃă de ceilalŃi. clandestin şi conspirativ. De la Herakles la Eulenspiegel.

însă pentru a aproxima adevărul antropologic al vizitei cinegetice la bunicul Autolykos (hoŃ vestit. şi momentul în care Odysseus este racolat pentru expediŃia troiană. altfel spus. el se preface nebun în momentul în care delegaŃia aheilor. La fel de adevărat este însă şi faptul că un om neiniŃiat n-ar fi fost admis la o asemenea vânătoare. trebuie să avem în vedere şi foarte cunoscutul episod al incursiunii nocturne a lui Odysseus. 235 sq. amintită în două rânduri în Odiseea (XIX. prin coroborare. apucându-se de arat cu un plug la care înjugase un asin şi un cal. Relevant este. de înrolare.Eroul are. Nestor şi Palamedes. Nu întâmplător. soseşte în Ithaca. formată din Agamemnon. pentru a semăna sare în brazdă. Telemah. totuşi. primul slujitor întâlnit de către erou la revenirea sa în Ithaca este un porcar. din lliada (Doloneia: X. însoŃit de Diomedes.). 563-611. Menelaos. şi în aceste condiŃii el nu doreşte să îşi părăsească soŃia. la care dobândise rana. însă detaliile sunt prea iscusit concatenate pentru a nu sugera o posibilă relaŃie logică. prin structură. fireşte. extrapolări prea multe nu se pot face. totemică. toate indiciile unui „trup însemnat". în tabăra troienilor. deşi vânătoarea de pe muntele Parnesos. căruia Odysseus îi datorează numele. 282-287) nu are în mod inechivoc caracteristicile ritualice ale unei iniŃieri. când Odysseus îşi protejează capul cu o masivă cuşmă încrustată cu dinŃi de mistreŃ „tare îndesiŃi". 120 . şi în acest fel le arată tuturor că este în toate minŃile. pentru a scăpa. XXI.. aşezându-l în calea plugului pe micuŃul Telemah. cele două episoade sugerează o legătură iniŃiatică. Palamedes dejoacă stratagema lui Odysseus. or. „bine de tot rânduiŃi" (ibid. 25l-252).. Jurământul îl face însă vulnerabil la chemarea aheilor.. Odysseus opreşte plugul înainte de a da peste pruncul nevinovat. pe Penelope. fiindcă riscăm să suprainterpretăm textul. la care participă împotriva voinŃei sale: tocmai i se născuse fiul. Vânătoarea de pe muntele Parnesos nu e singurul eveniment din complexul odiseic care să sugereze o iniŃiere.).

cel mai înverşunat fiind Ahile.Dincolo de povestea patetică se află substratul antropologic al episodului. etalând mărfuri luxoase. trezirea sa din nebunia simulată nu are loc decât în momentul în care Palamedes îi pune la încercare instinctele de tată. dar nu se va întoarce. Odyseus trece prin „cadavrul" copilului său. Planul este dus la îndeplinire de către însoŃitorii negustorilor deghizaŃi. numai că în mijlocul lor aşează câteva arme. Odysseus şi Diomedes o pornesc imediat într-acolo. care i-o dezvăluie lui Menelaos. Odysseus regresează într-un stadiu preraŃional. La sosirea delegaŃiei ahee. zeiŃa Thetys. conotaŃia directă a unui rit de iniŃiere. care se prefac că atacă cetatea. el va fi. ştie de la ursitoarele Moire că fiul ei va pieri în floarea vârstei dacă va participa la război. dar el reiterează un scenariu iniŃiatic tipic. cu certitudine. pentru a „renaşte". şi pentru a-l deconspira pe erou. unde eroul este pus să îmbrace veşminte femeieşti şi să participe la îndeletnicirile specifice acestei jumătăŃi graŃioase de umanitate. In consecinŃă. în momentul în care Agamemnon şi Menelaos lansează campania de recrutare a eroilor pentru expediŃie. el trimiŃând la morfologia unui rit de iniŃiere. cel mai însemnat dintre eroii care vor asedia Troia. desigur. în palatul regelui Lykomedes. care smulge armele dintre podoabele întinse în faŃa sa şi se repede cu ele pe ziduri. Thetys îl ascunde pe Ahile pe insula Skyros. în care. toŃi bărbaŃii se mobilizează. chiar dacă prefăcătoria lui nu este decât o stratagemă. recurg la o stratagemă iscusită: ei intră în cetatea lui Lykomedes deghizaŃi în negustori. de damă. Episodul nu are. Singurul care mai cunoaşte ascunzătoarea este profetul Calhas. 121 . pentru a renaşte în calitate de tată: într-adevăr. Mama sa. pentru a înfrunta duşmanul. el se autodistruge. se dispersează. la nivel simbolic. Structura de ansamblu a ritului iniŃiatic este şi mai pregnantă în cazul celeilalte stratageme de evitare a înrolării pentru războiul troian. care încântă privirea prinŃeselor. al cărei protagonist este marele Ahile.

partea malefică . parte. mimează ignoranŃa reciprocă. asumarea vremelnică a unei identităŃi străine fac.există unul şi mai pregnant. Chiar şi în comunităŃile religioase bine structurate. travestirea prin veşmânt femeiesc nu reprezintă singurul indiciu . din zilele noastre. de regulă. este spectaculosul motiv al „trecerii prin femeie". ci numai pe aceea culturală. Prin iniŃiere. Simbolic. şi chiar efectiv. şi nu comunică în timpul ritului. toate. Coregrafia clasică arată în felul următor: în momentul în care neofitul este pregătit să înfrunte probele fizice ale ritului iniŃiatic. dobândită prin intermediul iniŃierii.este momentul inaugural indispensabil al oricărei iniŃieri. ca şi cum nu sar cunoaşte.Prefăcătoria. din recuzita coregrafică a riturilor de iniŃiere. chiar dacă se întâmplă să se întâlnească pe potecile aşezării sau cu prilejul unor îndeletniciri comune. pentru a se pregăti de căsătorie. identitatea lui naturală va „muri". detaliu care aproape că nu mai trebuia precizat. are toate motivele să procedeze astfel: odată plecat din casa părintească. în moarte. la „casa bărbaŃilor". în cazul lui Ahile. în unele triburi arhaice. ilustrat de veşmintele de împrumut ale lui Ahile.a incintei. Orchestratoarea acestei deghizări este mama. mamei.cu sensul separării de ea . fiind înlocuită cu cea culturală: ca o regulă. în 122 . mama lui îmbracă haine cernite. întorcându-se. îşi jeleşte fiul. fie el biserică sau moschee: femeile stau separat de bărbaŃi. neofitul devenit iniŃiat nu va reveni niciodată acolo. regresia iraŃională. vestigiile acestui obicei aparent bizar reapar în momentul abordării spaŃiului sacral. în forma sa clasică. din nou. raŃionalizate. comunităŃile arhaice nu recunosc identitatea naturală. Protoistoria mitului atribuie biografiei lui Ahile un episod similar celui pe care-l avem. fiindcă „trecerea prin mamă" . numai că ceea ce ne atrage aici atenŃia. în primul rând. asociat. de regulă în stânga . ca şi cum acesta ar pleca pentru totdeauna. această disjuncŃie este marcată de tabuizarea relaŃiei dintre iniŃiat şi părinŃi în viaŃa de după iniŃiere: ei se prefac că nu se mai cunosc.

Ştiind de la Moire că fiul său va muri tânăr.sunt rituri de limită" (p. întregul scenariu cuprinde. cea naturală şi cea culturală. Separarea de mamă a neofitului este înscenată în unele comunităŃi arhaice printr-un gest pe care nu îl găsim peste tot.complexul lui Demeter. în sensul invers naşterii. cinci subfaze: 1) probele de anduranŃă. 3) aflarea miturilor de origine ale comunităŃii. foarte dureroase. 4) imitarea mitului constitutiv al comunităŃii. pe de altă parte. trei momente concatenate între ele: . în esenŃă. pe care le suportă neofiŃii. „rituri de separare" de lumea anterioară. mama îşi desface picioarele. înveşmântată în haine cernite. „Trecerea prin mamă" apare şi aici. la rândul ei.scrie Arnold van Gennep . Thetys freacă cu ambrozie pruncul şi îl Ńine în foc pentru a-i conferi nemurirea. 29). de obicei sub forma unei vânători a animalului totemic. adică trecerea prin „originile" comunităŃii şi regurgitarea lor ca „nou-născuŃi" (moartea lor ca „om natural" şi renaşterea ca „individ cultural". suportată într-un spaŃiu extracomunitar. mama „moare" pentru el. făcând parte din categoria riturilor preliminare ale unei coregrafii de iniŃiere. dar este de o relevanŃă simbolică deosebită. care sunt de regulă adevăruri ezoterice. ceea ce ne duce la cartea clasică a ritualisticii de iniŃiere: lucrarea lui Arnold van Gennep. publicată la noi în traducere în anul 1996. întrerupe ritul şi îl încredinŃează pe Ahile centaurului Cheiron. în fel acesta. comunicate în condiŃii restrictive speciale. Riturile de trecere. episod care intră în consonanŃă cu restul mirului. care comportă. la care iau parte 123 . la nivel simbolic. îndepărtându-l de mamă. numai că într-o noapte Peleus se trezeşte. „Riturile săvârşite chiar pe prag . iniŃiere propriu-zisă. neofitul plecând spre locul de iniŃiere printre picioarele ei.separarea neofitului de identitatea naturală în care vieŃuise până atunci (riturile de dezagregare). 2) „îngurgitarea" lor de către animalul totemic. de loc de trecere între două identităŃi. ea are rolul de prag.

sub forma unei mese ritualice ale cărei resturi se distrug . ceea ce înseamnă. de reintegrare). pentru a trece personal proba sângelui. a uciderii.reprezintă. asociat. Subtilitatea demonstraŃiei rezidă in faptul că ea nu se datorează unui antropolog de profesie. pe care o vom rezuma. ar dezechilibra sacral comunitatea respectivă. un ultraj („crimă") la adresa originii sacrale a comunităŃii: vânând animalul totemic. . ci unui om care priveşte mentalitatea arhaică din perspectiva psihologiei adâncurilor. care dacă ar fi duse în spaŃiul comunitar. Concret. participă la uciderea animalului totemic al tribului . este vorba de faptul că proba sângelui din coregrafia ritului de iniŃiere . Acestei problematici Freud i-a dedicat.revenirea iniŃiaŃilor în spaŃiul comunităŃii (riturile de agregare. distrugerea ca atare a corpului): abia în această fază ei dobândesc drepturi sacrale depline în cadrul comunităŃii. Miturile cosmogonice le sunt relatate neofiŃilor după ce aceştia trec cu succes probele de anduranŃă şi depăşesc „proba întunericului" (sunt îngurgitaŃi de către animalul totemic al tribului şi regurgitaŃi. Concluzia minimală pe care o putem stabili până acum este că miturile cosmogonice . ceea ce presupune că fiecare nou iniŃiat trebuie să ucidă.de obicei prin ardere -. fiecare dintre ei trebuind să treacă „proba sângelui". fiind „consacraŃi" prin ascultarea miturilor. „renăscut" ca identitate culturală. o interpretare originală. pe care le vom putea folosi şi în abordarea generală a fenomenului.şi sacrificiile sunt intercalate în structura integrativă a unui rit de iniŃiere. I de Opere). pe motivul că ele sunt „contaminate" cu suprasarcini sacrale. Freud porneşte de la câteva aserŃiuni asociate direct structurii riturilor de iniŃiere.toŃi iniŃiaŃii. în voi.atunci când neofitul. rom. la nivelul primei secvenŃe. strict sintactic. în subsidiar „Părintelui" cosmogonic 124 . în Totem şi tabu (1913. 1991. Sacrificiul intră în logica ritului de iniŃiere prin actul de repetare a vânătorii primordiale. 5) consubstanŃializarea prin consumarea cărnii animalului vânat. ed.

Toate acestea . Yahwe chiar . adică într-un fenomen de serializare exorcizantă: prezentând crima ca fiind „necesară". 153) . parentajul abuziv intră . Kronos. întemeiat pe legăturile de sânge.se petrec într-o fază premorală a umanităŃii. şi pe trebuinŃa de ispăşire generată de conştiinŃa vinovăŃiei. pentru ca universul să „funcŃioneze" cum se cuvine. în acest fel. de a „ucide" originea comunităŃii sale. crima totemică se transformă în rit. este creată lumea. compusă din zeii generaŃiei secunde care iau parte la „crimă": „hoarda paternă .. Urmărind structura sugerează Freud -. spulberă spaima exercitată de către omor prin . fraŃii tineri exorcizează. iniŃiatul experimentează terifianta maximă de care poate avea cineva parte. sugerând că ea va fi periodic reiterată de acum încolo. reuniŃi într-un „clan fratern" al cărui secret covârşitor este uciderea în comun a „Tatălui". religia pe conştiinŃa vinovăŃiei şi pe căinŃa subsecventă. prezintă crima ca fiind necesară pentru buna funcŃionare ulterioară a lumii.serializarea retorică (sau ideologică. Societatea se bazează acum pe complicitatea la o crimă săvârşită îft comun. 150).arată Freud . Uranos.prin sacrificiile de primogenitură pe care le cere . p. ba mai mult.spune Freud -«supunere retroactivă" (ibid. noi mai putem sesiza şi o altă similitudine: prin intermediul sacrificiului primordial. prin a căror înlăturare. pe de o parte. cit. 125 .al comunităŃii respective. p.scrie Freud (op. din unicitatea unui fapt premoral (crima totemică) ? Prin . Pe de altă parte.intră în categoria părinŃilor cosmogonici abuzivi.cum am văzut -în ecuaŃia de bază a multor cosmogonii: Tiamat.subliniază Freud . aceea de a ridica mâna. fraternă.. se înlocuieşte paradigma paternă cu una. şi traduc raportul cel mai înspăimântător pe care îl poate avea cineva cu sacrul. de cele mai multe ori violentă.a fost înlocuită de clanul fratern. morala pe necesităŃile acestei societăŃi. Ymir." Cum se ajunge la morală. am spune noi azi) a crimei dintâi: zeii tineri. pe de altă parte. al fiilor răsculaŃi împotriva tatălui.

unde Socrate spune: „însă oamenii noştri nu trebuie nici râsul să-l iubească. plăcut sau dezagreabil. să mai precizăm şi un alt aspect. sau. . metodologic vorbind. Finley). ceea ce ascunde.termenul e departe de a fi cel mai potrivit . „lăuntricitatea" e total irelevantă. reprezintă interiorizarea unei culpe. corpul ca atare .. ceea ce înseamnă." Revenind la raportul dintre iniŃiere şi sacrificiu. laturile sale incomode. ceea ce duce la definirea oricărei morale ca pe un fenomen de exorcism. ci. Pe de o parte.. cât şi suma . Căci atunci când cineva ar izbucni într-un hohot de râs nestăvilit. 159). cu 126 . dimpotrivă. anatemizat.. trebuie să vedem nu ceea ce această morală relevă. nu va trebui să primim asemenea versuri şi cu atât mai puŃin dacă ar fi vorba de zei. Pentru noi.el este persoana pe care o am în faŃă. p. ea înseamnă atât aspectul exterior.a însuşirilor sale lăuntrice: întregul moral şi afectiv pe care această persoană îl circumscrie. cu o dublă deschidere: acest înveliş are o relevanŃă ontologică . legat de modul în care un om al unei comunităŃi arhaice îşi reprezintă individualitatea unui preopinent. adică a unei negativităŃi.. faptul că. 388e sq. Mergând pe această ecuaŃie străveche de psihologie politică. dezordinea (vizibilă în raporturile dintre cetate şi ritul dionisiac. sau . sau chiar în relaŃiile tensionate cu secta orficilor) sau râsul.. V. foarte subtil. de pildă.pozitivă sau negativă .„persoana". dimpotrivă. [. Pentru omul comunităŃii arhaice.] Deci.e perceput ca un înveliş de sacralitate. dacă dorim să cercetăm motivaŃia metafizică sau psihologică a unei morale. Moses I.aici. Opere. un astfel de exces aduce o schimbare excesivă. în Republica lui Platon (II. au pus la baza funcŃionării destul de bizare a cetăŃii ateniene raŃionalizarea spaimelor pe care această cetate le încearcă: poliantropia (teama pricinuită de înmulŃirea numărului de locuitori peste nivelul de subzistenŃă al cetăŃii). dacă cineva ar înfăŃişa oameni slăviŃi stăpâniŃi de râs. şi el. însă. pe scurt. altruismul său. mulŃi exegeŃi ai polisului grec (Fustei de Coulanges.ConŃinutul acesteia este. Jean-Pierre Vernant. prezintă ca pozitivitate.

Despre tabu. Eseu despre dar. V: Riturile piaculare şi ambiguitatea noŃiunii de sacru. Starea actuală a problemei totemice. 1997. Structură şi funcŃie în societatea primitivă.] Dubla accepŃiune a sacrului este cel mai potrivit reprezentată în relaŃie cu totemismul şi cu interdicŃia sacrală.şi. 1996. tabu. 2000. 2000. el reprezintă legătura dintre respectiva entitate şi originea ei sacrală. Marcel Mauss . ConsecinŃa e că sacrul. ed. Idem. provoacă un efect dual. M. opusul noŃional al lui noa (îngăduit. pentru a evita contaminarea negativă. rom. Arnold van Gennep. Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. rom. dar nici prea aproape. dobândită. în cazul oamenilor trecuŃi printr-un rit de iniŃiere. benefic sau malefic. accesibil. în indiferent ce formă s-ar manifesta el. Radcliffe-Brown. Totemismul. aprofundarea temei. pe de altă parte. în dezacord cu unilateralizarea cu care ne-a obişnuit mentalitate creştină: sacrul e benefic şi malefic totodată. Idem. ed. Riturile de trecere. ed. cu care iau masa sau care îmi oferă un cadou. Marcel Mauss. ed.Henri Hubert. ed.care mă confrunt. ed. obişnuit). Eliade: Sacru şi profan.: Emile Durkheim. el comite un act de lez-sacralitate: aduce atingere unui echilibru de sacralitate. cap. A. rom.. In consecinŃă. în polineziană. Teoria generală a magiei. 1993. ultimul termen fiind. Formele elementare ale vieŃii religioase. 1995. rom. v. 2003. rom.am în vedere aici întreg spectrul sintactic al crimei. rom. adică: o sursă de suprasarcină sacrală . energetizează şi maculează simultan. are o accepŃiune duală în antropologie. în funcŃie de situaŃie. rom. cap. R. Aspecte ale mitului. ceea ce îl obligă pe omul comunităŃii arhaice să stea mereu la mijloc: nici prea departe de sursa sacrală ca atare. Tabu-vl presupune existenŃa unei 127 . ed. ed. de la sacrificiul totemic originar la „simpla" participare a cuiva la o vânătoare banală. cap. cit. [Pt. Julius Ries. prin consubtanŃializarea pe care o întâlnim de mai multe ori în perimetrul unui asemenea rit. Sacrul. atunci când cineva ucide . I: Clasificarea riturilor. unde se doboară animale pentru hrană -.

motiv pentru care ne limităm să adăugăm doar câteva remarci. orice asemenea rit . Apoi efigia sau conturul sunt înŃepate cu suliŃa. utile pentru înŃelegerea generală a fenomenului.energii sacrale misterioase. dimpotrivă. Nici un membru al vreunei comunităŃi arhaice nu pleacă „pe ascuns" la vânat. etc. fără excepŃie. De regulă. în consecinŃă. înainte ca leşul să fie introdus în perimetrul comunitar: el este „spălat" de energia sacrală suplimentară. motiv pentru care cel atins de suprasarcina sacrală trebuie să se „purifice" pentru a redobândi echilibrul de sacralitate. care poate lipsi sau poate fi. de rituri de „îmblânzire" a portantei sacrale a animalului care urmează să fie sacrificat. Contactul cu mana . economia sacrală a comunităŃii: e singurul punct de vedere pe care trebuie să îl luăm în considerare. se comunică în prealabil comunităŃii. După vânătoare. întreprinsă cu scopul asigurării mijloacelor de subzistenŃă. dacă aceasta s-a soldat cu un succes. şi în acest fel dobândeşte drept de liberă intrare în spaŃiul comunitar. Mana. dozată în exces. lovite cu săgeŃi sau incizate cu săbii. ritul de lustrare (neutralizare a portantei sacrale excedentare) se petrece la graniŃa exterioară a comunităŃii.dezechilibrează portanta sacrală a cuiva. i se „explică" victimei motivele pentru care va fi sacrificată.fie el benefic sau malefic . la adăpost de privirile eventual „invidioase" sau „frustrate" ale celorlalŃi. de regulă.e un fapt public: el este cunoscut de către toată lumea. se rostesc formule de „iertare". acest lucru se produce prin intermediul unui simulacru anticipativ: conturul animalului este desenat pe nisip (în alte locuri se aduce o efigie a animalului respectiv. pentru ca puterea ostilă a animalului să fie neutralizată.. un dublet): acestea sunt în prealabil „îmblânzite" de către participanŃii la rit. Sintaxa vânătorii pe care am descris-o e arhicunoscută în ritualistică. el transformă acŃiunea sa 128 .chiar şi vânătoarea în aparenŃă anodină . Toate au în vedere. Plecarea ca atare a vânătorului este precedată. dimpotrivă. Putem observa această dinamică neutralizatoare la o vânătoare banală.

„poarta" respectivă trebuie să fie „închisă" (profesorul Nicolae Bot a lucrat.un exces de sacralitate care o ameninŃă şi pentru a neutraliza acest surplus. Să luăm.ar resimŃi o anxietate sacrală: echilibrul de sacralitate a fost ameninŃat. pentru a nu se mai întoarce. acela funerar. dacă nu s-ar întâmpla aşa. La celălalt capăt al acŃiunii.spaŃial şi temporal . căpeteniei şi unor familii din proximitate. la noi. generaliza: prin ex-teritorializarea excedentului de sacralitate produs de cadavru. în parte. zeilor. motiv pentru care „legarea" mortului şi accesoriile complexului legător din domeniul ritualisticii thanatice devin prioritare: nu reverenŃa faŃă de cel dispărut guvernează. prin care pot pătrunde în lumea celor vii energii sacrale negative. care pot dezechilibra economia de sacralitate a comunităŃii. O comunitate arhaică nu reacŃionează la moarte aşa cum o facem noi. de pildă. prin izolarea sa simbolică de restul comunităŃii. pe care îl putem. în consecinŃă. de asemenea. dar o ilustrăm printr-un caz particular al riturilor de trecere şi de prag. perturbat. aşa cum o 129 . câŃiva membri ai comunităŃii -sau chiar comunitatea ca atare. ci pentru a izola simbolic .într-un gest public. SituaŃia e generală. apariŃia unui cadavru undeva în comunitate înseamnă că acolo „s-a deschis o poartă spre moarte". luată în întregimea sa . aici. carnea animalului vânat se distribuie. pentru ca în acest fel portanta sacrală excedentară a acŃiunii cinegetice să se neutralizeze. foarte mult pe această temă). doliul. sau pentru a le întreŃine buna-dispoziŃie. ci dorinŃa de a-l „lega" pentru totdeauna pe mort de lumea de dincolo. de regulă rude: niciodată ea nu este consumată exclusiv de către cel care vânează. pentru ea. InteracŃiunea sacrală din complexul funerar se mai manifestă sub un anumit aspect particular. Toate acestea au ca substrat decretarea acŃiunii ca fapt public. cazul antropologic cel mai cunoscut fiind sărbătoarea. ceea ce impune gesturi compensative de neutralizare. cazul unei înmormântări. O comunitate arhaică generează sărbători nu pentru a-i „bucura" pe membri săi.

am întâlnit personal. la Dorna Candrenilor. de-teritorializate în raport cu spaŃiul comunitar şi supuse unor interdicŃii care presupun dezagregare. voi lua. La priveghi. câteva cazuri raŃionalizate. 130 . se întâmplă -. sunt orânduite bucatele.cunoaştem noi din zilele noastre: oamenii se îmbracă frumos. rom. sunt resimŃite ca „deschideri de porŃi". toate sosirile. nimeni nu merge la casa mortului până când familia acestuia nu termină preparativele de ex-teritorializare.când copiii sunt îndemnaŃi să desfacă pomul celui decedat. care Ńin tot de logica unei izolări intracomunitare prin intermediul „sărbătorii". In biserică. violent sau chiar gălăgios . în mod paradoxal.lucru care.o biserică -. chiar dacă decesul ajunge să fie cunoscut rapid în sat . motiv pentru care femeile ajunse în situaŃiile respective sunt izolate. James George Frazer (Creanga de aur. în general dulciuri . Momentul demonstrează că orice rit funerar este. casa mortului devine.în cazul de faŃă bomboane. cu hainele sale cele mai bune. Vestigiile acestei neutralizări a portantei sacrale excedentare le găsim peste tot în antropologie. din afara gospodăriei. şi un sacrificiu. intenŃionat. prăjituri. centrul comunităŃii. II. de obicei. XX/3) a dedicat un capitol separat Tabuurilor privind femeile în perioada menstruaŃiei şi a naşterii: menstruaŃia. care e purtat tot timpul pe lângă sicriu.şi. dar şi naşterea. şi „roadele" pomului .sunt smulse cu frenezie. cap. pentru ca portanta sacrală a contactului cu casa mortului să se neutralizeze în patru zări. simultan. voi. în Bucovina. băutura. mortul este şi el pregătit. un suflător în bucium anunŃă. vremelnic. Se creează o busculadă. sau la terminarea ciclului. şi alte aspecte. 1980. toate acestea sugerând ex-temporalizare şi exteritorializare. există un moment dramatic . După naştere. „sălbatică" în raport cu locul în care se desfăşoară acŃiunea . pentru a demonstra că ritul neutralizării funcŃionează chiar şi acolo unde aspectele mitice originare au fost estompate. ed. în primul rând. prin care intră în comunitate surse de suprasacralizare.

din virtualitatea funestă a gemelarităŃii. 19. Paris. femeia aduce în comunitate o „suprasarcină sacrală". 1995] Un caz cu totul special apare în sacrificiile de primogenitură. puŃin mai complicate. 1972. 1968. PUF. The Divine Twins. 1906. The Cult of the Twins. Sub aspect ritualic. în multe comunităŃi arhaice. Isaac. W. evident. episodul din Geneza 22. însă. H. totuşi. motivaŃia imediată fiind . Morfologic. lucrurile par a fi. 1974. Dificultatea ritualistică a situaŃiei vine. sub forma. Sangree. motiv pentru care. New York. când Yahwe îi cere lui Avraam să-l sacrifice pe unicul său fiu. Les jumeaux sont rois. 13/1973. New York. 1958. asocierea gemenilor cu negativitatea fiind prezentă în multe comunităŃi arhaice. Rene Zazzo. fiind cel mai cunoscut. Peter Packer. Georges Dumezil. [Pt. Death of the Other Seif Cowles Book Co. In: Folklore Studies. The Twin Cult in the Old and New World. Ibid. Mittler. 11/1971. Avraam călătoreşte trei zile până la muntele unde se va săvârşi „arderea de tot". E. a unui copil. Peter J. unul dintre cei doi gemeni este sacrificat. The Study of the Twins. Cambridge University Press. Harris. Levi-Makarius. In: L'Homme. Hawthorn Books. gemeni.aşa cum bine se ştie verificarea tăriei de credinŃă pe care o are tatăl. Grisward. Paris. fiindcă prin eliberarea de sarcină. Adler. 1970. M. I. le cahier. Penguin Books. Harmondsworth. Gallimard. voi. L. prin intermediul unor rituri de egalizare a funcŃiei sacrale.ele sunt reagregate. sacrificiul de primogenitură 131 . Mexico City. R. v. în cazul de faŃă. A. Rivet. 1960. în privinŃa naşterii. Le sacre et la violation des interdits. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. La gemellite et le principe d'ambiguite. Le roman des jumeaux et autres essais.Los Angeles. NRF. J. Ward.. ritul corespunde unei coregrafii de exteritorializare: la indicaŃia lui Yahwe. An Indo-European Myth in Germanic Tradition. Vincent and Margaret Gaddis. In: Miscellania P. D. le couple et la personne. Berkeley . Loeb. unde naşterea gemenilor este resimŃită ca un dezechilibru sacral care nu poate fi neutralizat. Les jumeaux. 1971. Paris. The Curious World of the Twins.

un sălbatic de o forŃă neobişnuită. Enkidu. Al doilea caz este. acesta circulă de la căpetenie la căpetenie. fiindcă în fiinŃa lui se concentrează doza majoră de sacralitate a familiei. motiv pentru care locuitorii cetăŃii li se adresează zeilor. când el nu mai este eliminat sacrificial). şi apare în adunările căpeteniilor din Iliada lui Homer. în spaŃiul sumeriano-babilonian în care se petrece acŃiunea. unul strict politic. în aparenŃă.cunoscut la multe popoare . eroul cu acest nume. comportamentul stihial al lui Ghilgamesh este resimŃit ca un exces sacral. o contrapartidă a lui Ghilgamesh. Există şi două vestigii raŃionalizate ale acestei stări de fapt. care apar în locuri geografic îndepărtate una de cealaltă. în condiŃii de regulă ceremoniale. Ghilgamesh exasperează Urukul: desparte soŃi de soŃii. pentru a lua măsurile corective care se impun. copii de părinŃi. el trebuie să dispară. desigur. cel puŃin.şi. Se întâmplă ca şi cum sacrul ar fi în mod excesiv concentrat în posesia unei singure persoane. Inversul formulei este valabil pentru cutumele de succesiune: moştenirea îi revine. Dimpotrivă. în consecinŃă. care conduce prin intermediul unor legi şi fapte drepte. tot primului născut (în timpuri mai noi. şi în acest fel 132 . prin intermediul ei. In aparenŃă. întreaga comunitate . prin apariŃia căruia portanta exclusivă a sacrului se „împarte". aceasta e accepŃiunea pe care i-am da-o noi. menite să trimită doar estompat spre motivaŃia antropologică originară.să se reechilibreze sacral. este cerut. zeii decid să făurească. în forme degradate.se explică prin credinŃa că suprasarcina sacrală pe care o reprezintă primul născut nu poate fi neutralizată. azi. unde accesul cuiva la cuvânt este precedat de luarea în mână a unui sceptru. ne aflăm în faŃa unui abuz social şi politic. aflându-se foarte departe de paradigma suveranului înŃelept. de regulă. rege al străvechiului oraş Uruk. Apelul la zei demonstrează însă faptul că. în Epopeea lui Ghilgamesh. în afara cetăŃii. se comportă imprevizibil şi abuziv cu supuşii săi. pentru ca familia . de asemenea stihială.

atrăgând atenŃia asupra faptului că o societate produce întotdeauna . ci de a neutraliza dezechilibrul sacral al comunităŃii respective. o comunitate se apără pe sine de un exces de sacralitate. foarte subtilă. „riturile deschise" sunt fenomene de decompresie. şi anti-rituri.şi simultan structuri şi antistructuri. neutralizată. geneza lor fiind permanentă. Ithaca. înŃelegem prin „rit închis" ansamblul riturilor de integrare a portantelor sacrale.a riturilor închise şi a riturilor deschise care apar în economia de viaŃă a unei comunităŃi. Corneli University Press. bună doar pentru uzul demonstraŃiei de faŃă . Structure and Anti-Structure.demonstrează Victor Turner . Formulând mai frapant lucrurile: prin intermediul unui sacrificiu. dar.portanta sacrală excesivă a căpeteniilor este. Ne aflăm. nu este acela de a tranzacŃiona o relaŃie cu divinul .. în faŃa unei modificări de nuanŃă: miza sacrificiului nu se mai explică prin relaŃia de aservire faŃă de divin. Concluzia pe care o putem stabili. a fost Victor Turner (The Ritual Process. aici. Cel care a lucrat foarte bine pe asemenea teme. generează rituri sau gesturi de apropiere de sacru. în schimbul căreia te aştepŃi ca zeul să îŃi întoarcă anumite beneficii (do ut des) -.. dimpotrivă. După demonstraŃia. 1977).şi nu e lege care să funcŃioneze mai bine la nivelul unei societăŃi. totodată. rând pe rând.trebuie să includem ansamblul riturilor de resacralizare secvenŃială cu care suntem 133 . Putem înŃelege acest fenomen prin separarea . este în consonanŃă cu teza echilibrului de sacralitate pe care deja am amintit-o: rostul primordial al sacrificiului. inventariind toate aceste exemple.strict metodologică. orice comunitate care acŃionează în conformitate cu legile echilibrului de sacralitate . de eliberare de suprasarcină sacrală. New York. prin intermediul cărora ea se apără de un exces de sacralitate. -. în categoria riturilor de agregare a sacrului . ci prin economia intrinsecă de sacralitate a comunităŃii respective.prin intermediul unei ofrande. la nivelul unei comunităŃi arhaice. din carte.

Din această cauză. Contours. spuse direct. antitetic. Otto. Philosophical Library. care. uneori subversive sub aspect politic. [Pt. 1956. v. Doty (ed. gestul fiind echivalat unor rituri de lustraŃie. au fost şi cazuri în istorie când nebuni de curte au fost sacrificaŃi în locul suveranului. Hynes. în aparenŃă. Dimpotrivă. cu suveranul. şi le reprimau. 1997. în forme uneori spumoase. nu o dată. fiindcă nebunul de curte putea rosti.obişnuiŃi: riturile anuale de fertilizare. William J.mulŃi „beneficiari" nici nu erau conştienŃi: prin prezenŃa nebunului de curte. Tuscaloosa London. dacă suveranul şi nebunul de curte n-ar fi fost receptaŃi ca fiind „o singură persoană". and Criticisms. Interesantă este. reiterarea cosmogoniilor prin simulacre etc. o platformă de manipulare pentru anturajul suveranului. Concret. Mythical Trickster Figures. rolul histrionului de la curŃile regale sau imperiale a fost acela de a-i distra pe suverani şi curteni. adevăruri neplăcute pe care alŃii. realizându-se în acest fel un rit de neutralizare a portantei sacrale excesive.). aprofundarea temei. sacrul concentrat la nivelul suveranului se dispersa. din prudenŃă. Trickster. Aceste aspecte sunt bine cunoscute. el devenea. jocurile histrionice. de care . fapt care se şi întâmpla. fiind folosit pentru comunicarea unor opinii defavorabile. motiv pentru care insistenŃa asupra lor ar putea deveni obositoare. ar fi atras asupra autorilor acŃiuni punitive sângeroase. fără să fie pedepsit. însă. The University of Alabama Press. la funcŃia sacrală a nebunului de curte din Europa Evului Mediu sau chiar din secole mai apropiate de noi. în prelungirea demonstraŃiei antropologului american. Contexts.aproape sigur . motivaŃia antropologică a prezenŃei nebunului de curte în umbra suveranului. această substituŃie n-ar fi fost posibilă. în categoria formelor deschise intră sărbătorile de luxurianŃă sau de exces: carnavalul. riturile de deriziune etc. A Study in American Indian Mythology. diferitele rituri cu substrat comic. Paul Radin. Beatrice K. ofrandele animale sau vegetale. care se identifica. New York. 134 . E suficient să ne gândim. William G.

NuanŃa demonstraŃiei lui Victor | Turner constă în cronologia aleatorie a descongestiei: pe lângă 1 sărbătorile de regularitate anuală (cele de întâmpinare a anului . prin intermediul cărora suprasarcina sacrală şi tensiunea acumulată prin intermediul regularităŃii sunt eliminate. The Court Jester Around the World.) produce la nivelul fiecărei comunităŃi . aparent ternă. The University of Chicago Press. comunitatea respectivă improvizează. pentru a căror eliberare societatea „nu are timp" să aştepte o dată anume.deci şi comunităŃile arhaice -. se împart. căreia acelaşi Rene Girard îi va dedica .demonstrează Rene Girard . sosirea străinilor în comunitate. aceasta este aleatoriu aleasă. sugerează Victor Turner. cu frenezie chiar. în consecinŃă. între rutină şi descongestionare. 1995). chiar prinsă la drumul mare. CondiŃia acestor sacrificii neregulate este neutralitatea sacrală a victimei: de regulă. ca tipuri de gestionare a timpului. etc. cele solstiŃiale etc). naşteri. care ne aduce în proximitatea superbei lucrări a lui Rene Girard.Fools Are Everywhere. In frumoasa carte a lui Rene Girard. 2001. nou. şi încredinŃată morŃii fără să fi purtat vreo vină anume. într-o regularitate cotidiană . însă. rom. în care fiecare clipă este egală cu cealaltă. în vreme 'f ce prin descongestionare. Ajungem în acest fel la morfologia „Ńapului ispăşitor". sacrificială"). ViolenŃa şi sacrul (ed. fiindcă până atunci funcŃionarea sa sacrală s-ar perturba periculos. o comunitate se eliberează de povara • acumulată a timpului rutinier. i prin rutină se „acumulează" timp. decese etc.o continuă acumulare de sarcini sacrale excedentare („criza.în afara paginilor din . Orice societate . orice societate generează sărbători spontane.] DemonstraŃia lui Victor Turner are. Chicago London. acest fenomen de decompresie periodică se produce prin raportul dintre sacrificiu şi „violenŃă sacrificială": eterogenitatea tranzacŃiilor sacrale din viaŃa de fiecare zi (plecarea cuiva la vânătoare. menstruaŃii. şi o subtilitate în plus. sacrificii şi în afara perioadelor obişnuite de ofrande. pentru a se reechilibra sacral.

o carte separată: łapul ispăşitor (ed. Nu vom insista asupra aspectelor teoretice ale ritului Ńapului ispăşitor. unde beneficiarul sacrificiului periodic de lustraŃie este demonul deşertului.şi iniŃiatic. Ca atare. Jocuri şi spectacole). iar prin apodemie. Azazel. dualismul sincretic. Orice rit dionisiac complet . „moartea" zeului. demonstraŃia pe care o preconizăm merge într-o direcŃie contrară opiniilor obişnuite. într-un context cosmologic în care se sugerează că buna funcŃionare a universului este „împărŃită" între Divinitate şi Azazel. 2000).destul de bizare. în cazul ritului dionisiac. pre-yahwist al formulei . de altfel . şi în Vechiul Testament. Coregrafia finală a unui asemenea rit este întotdeauna funerară: dubletul acesta funcŃionează perfect în scenariul complet al ritului. Am ales aceste două exemple dintr-un motiv cât se poate de simplu: în ambele cazuri. de altfel. integrative. în Leviticul 16. care privilegiază riturile „închise".piesa Bacchantele a lui Euripide stă mărturie în acest sens converteşte bucuria în tristeŃe şi lamentaŃie. sau. întâmpinată exuberant de către participanŃii la rit. pe care exegezele foarte avizate nu uită să îl amintească. şi anume că Dionysos este întâmpinat doar pentru a fi ulterior sacrificat şi expulzat din comunitatea iniŃiaŃilor. rom.135 ViolenŃa şi sacrul . plecarea sa în lumea de dincolo (ocultarea). totodată dionisiac şi ritul social care însoŃeşte reprezentarea unei tragedii antice. Ritul apare.se mai discută de către exegeŃi. se insistă cu precădere pe epifania lui Dionysos. cele 136 . ci vom aplica modelul asupra unor forme raŃionalizate foarte cunoscute din Grecia antică: ritul sacrificiul . cap. altfel spus: viaŃa în moarte. Eroicul (2001. ritul are două jumătăŃi antitetice: prin epidemie se marchează bucuria întâmpinării exuberante a zeului. Cu unele dintre aceste aspecte ne-am ocupat deja în volumul De la Herakles la Eulenspiegel. dar se uită aspectul complementar şi antitetic al coregrafiei. ceea ce ne va determina să repetăm lucruri deja cunoscute.

expulzând o victimă. contextul era mult mai detensionat decât nil putem imagina azi. implacabil: el nu poate fi oprit. participant: zgomotos de multe ori. nimic logic nu i se poate opune. vina nu îi aparŃine.două momente extreme .. ca însuşirile sale intrinseci să fie atât de nobile. de expulzare. fiind apoi expulzat ritualic. o jumătate de zi. în Poetica . 137 . pe când cetatea antică se raporta la ea . se întâmplă. deloc tăcut. tragediile antice au şi ele . sub aspect strict uman sau logic. spectacolul ca atare al tragediei . de multe ori. ceea ce duce la concluzia că.reprezenta. sărbători civice prin care îşi câştigau legitimitate în polis. ca la un rit. Textele vechi care ne-au rămas . contextul social al reprezentării: în realitate.exuberanŃa extazului şi jelania morŃii neputând fi separate între ele. şi câteodată violent în exprimarea sentimentelor sale. cum suntem noi azi. spectacolul însuşi fiind receptat de către participanŃi ca un katharsis. ci îşi urmează nemilos cursul. . într-o tragedie . 1980) structura unor rituri de lustraŃie. câteodată. în cetatea antică.. rom.nu multe .hamartia -.toŃi cetăŃenii participând. ci o moşteneşte genealogic. cu toate acestea. în primul rând.cum a demonstrat Guy Rachet în Tragedia greacă (ed.ca la un fapt antropologic. Pe de altă parte.nu redau. Azi. noi asistăm la o tragedie ca la un spectacol sublim. în care spectatorul era. în toate cazurile. înzestrat cu conotaŃii morale grave. sau chiar mai mult . prin el însuşi. prin intermediul căreia comunitatea se purifica. Cu toate acestea. procesul de expulzare e. procesul de lustraŃie nu poate fi oprit. unei asemenea victime i s-ar putea da o şansă să se îndrepte. tragoidia fiind cântecul vesel-funerar intonat cu prilejul sărbătorilor Ńapului ispăşitor. Uneori.cum a demonstrat încă Aristotel. încât reconversia greşelii în calitate umană să pară verosimilă. o psihodramă colectivă.un personaj cu însuşiri deosebite cade sub incidenŃa greşelii tragice . aşa cum îl descriu martorii. fireşte.care dura. Asimilate Marilor Dionisii.

PrefaŃă de Alexandru Boboc. ed.că tema propriu-zisă a tragediei originale este divinul. precizează Hegel. ci aşa cum se incorporează el în lume. MI.. din convingerea că relaŃionarea acestor puncte ar putea furniza desluşiri utile. p. Roşea. 595 3 Johannes Volkelt: Estetica tragicului. Hegel: Prelegeri de estetică. „. Hegel ignoră ascuŃirea pesimistă pe care a cunoscuto momentul «negativităŃii» în ideea sa de evoluŃie şi îşi îndreaptă atenŃia unilateral numai asupra concilierii. După Hegel2. ca Ńel urmărit de evoluŃie. [.] In teoria asupra tragediei.TRAGEDIA GREACĂ Vom rezuma în continuare* Excursul lui Gilbert Murray (inclus în corpul volumului Themis. în acŃiunile individuale. W. Editura Academiei RSR.. dar nu divinul aşa cum constituie el conŃinutul conştiinŃei religioase ca atare. al unei situaŃii. privitor la tragedie -scrie Johannes Volkelt3 -. în Estetica.. Bucureşti. voi." Citatul de mai sus din Hegel atrage însă atenŃia şi asupra unei sintagme esenŃiale în complexul tragic: cea de acŃiune individuală. potrivit căreia tragicul e reflexul unei circumstanŃializări. Eroicul. De la Herakles la Eulenspiegel. 2001: pp. p. Editura Univers.. 158-l81. Bucureşti..." Expresia acestei manifestări. în teoria pe care ne-o dă.cum o numeşte * Reluăm aici pasaje din voi. 1978. sau . F. pp. Traducere de D.să parcurgem câteva concepŃii clasice legate de naşterea tragediei.scrie filosoful german . putem spune în general .. 1966. în: Jane Harrison: Themis. a Profităm considerând că este locul oportun . Hegel este un optimist unilateral.. 34l-363 2 G. esenŃa tragicului o reprezintă manifestarea forŃei divine la nivelul omului: „. 2. în româneşte de Emeric Deutsch. este eticul. de Jane Ellen Harrison) dedicat persistenŃei formelor ritualice în tragedia greacă. D. cit. 178 138 .. 1 Gilbert Murray: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. conceput ca substanŃa divină filtrată prin interioritatea omului.

p. evoluŃia distrugerii exterioare şi interioare parcurge numeroase trepte de intensitate. DirecŃia tragicului e însă unilaterală: prins în fluxul vinei tragice.parafrazându-l oarecum pe Paul Veyne. pline de oaspeŃi. cel din Au crezut grecii în miturile lor?6 -: ce anume au văzut grecii în tragedie? Care era obiectul admiraŃiei cu care au investit ei acest gen al artei spectaculare. suferinŃe şi fărădelegi.scrie Volkelt . casele erau. fără teama de a comite vreun sacrilegiu: se simŃeau grecii în largul lor văzând 4 Ibid.un proces evolutiv: din germeni periculoşi. Traducere de Bogdan Ghiu. Festivalurile atrăgeau spectatori din afara Atenei. omul măreŃ evoluează doar spre destrucŃie. destul de stereotip ca structură? întrebarea e. în mijlocul acestei efervescenŃe colective. din categoria acelora care se rostesc doar arareori în medii simandicoase. 160 5 Ibid. perceptibil în „suferinŃa care îl afectează şi îl doboară pe omul măreŃ în raportul lui cu desfăşurarea umanitală a evenimentelor". Editura Univers. la ele participa. PrefaŃă de Zoe Petre. aflaŃi în caractere şi în situaŃii. evadarea din lanŃul tragic fiind imposibilă: „Tragicul este [. întreaga cetate.al unui raport «destinai»."5 Transpunând totul din domeniul esteticului în acela al psihologiei comportamentale. derivate direct din ritualistică. Bucureşti. încâlciri în desfăşurarea sinistrelor întâmplări. cu puŃine excepŃii.. Cu toate acestea.] întotdeauna . în cele din urmă. două întrebări se pot strecura discret. ne putem pune cu îndreptăŃire întrebarea . vicisitudini. până ce.Johannes Volkelt4 ... prăbuşirea este inevitabilă.. în marea lor majoritate. mai ales dacă intri în zonele mişcătoare ale psihologiei colective. Tragediile se reprezentau public. au loc felurite cotituri. necanonică. rezultă conflicte şi lupte funeste. 76 6 Paul Veyne: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă. p. desigur. 1996 139 . e dificil să dai un răspuns satisfăcător. academice.

iminenta destrucŃie a eroilor mari. cit. La Hesiod (şi în mentalitatea greacă în general). p. ci a unei greşeli mari. dimpotrivă. puterea de imixtiune benefică a zeilor era exclusă.scrie Aristotel în cap. aici.. o destrucŃie. pentru a preîntâmpina săvârşirea unei nesăbuinŃe. o fractură existenŃială. săvârşite fie de un om cum a fost vorba. fie de unul mai bun. aşa cum se pretinde. aduşi pe scenă? Care e morfologia reală a acestei bucurii comunitare? Tragedia prezenta.trebuie să fie [. şi nu din pricina unei josnicii înnăscute.. Greşeala tragică avea un caracter supraindividual şi suprareligios: odată declanşat de zei. ci. Mai trebuie iarăşi ca schimbarea de situaŃii să nu ducă de la nenorocire la fericire. Tot Aristotel atrage atenŃia asupra unui alt aspect esenŃial: în complexul tragic.] simplă mai degrabă decât dublă. schimbarea de la bine la rău nu duce „din pricina unei josnicii înnăscute". Athena putea interveni. această alternativă lipseşte. nici un zeu neavând posibilitatea de a îndrepta lucrurile. trăgându-l de păr pe Ahile.are caracterul unei fatalităŃi. concept esenŃial pentru greci. prin sancŃionarea hybris. bulversarea unei armonii. în tragedie însă. prin definiŃie. Greşeala . 69 140 ."7 Tragedia prezintă. aşadar. E un alt tip de religiozitate aici. mecanismul tragic scăpa de sub control: distrugea cu necesitate. hybris avea alternativa lui Dike. de la fericire la nenorocire. în greşeală. manifestată prin căderea în rău. a corecŃiei existenŃiale prin respectarea zeilor. ci din cauza unei circumstanŃe exterioare omului: tragedia reprezintă confruntarea omului cu o situaŃie. pe care aptitudinile sale intrinseci nu o pot influenŃa. XIII al Poeticii . o „greşeală". „O intrigă bine închegată . ed. cu rol de iminenŃă: ea se va produce cu necesitate pe traseul existenŃial al cuiva. E o ' Aristotel: Poetica. decât cel din Homer: acolo. mai curând de unul mai rău. o tranziŃie „de la fericire la nenorocire".aflăm tot din Poetica lui Aristotel ..

ca indiciu de trecere de la inform la măreŃia formei. în locul detensionării. numită tot de Eschyl. Ceea ce trebuie să dorim e o bogăŃie neprimejdioasă." Idealul e „bogăŃia neprimejdioasă". recunoaşterea limitei care-l separa pe om de zeu. „ApariŃia hotarului . prin consumarea unei anticamere prelungite a ei.scrie în acest sens Gabriel Liiceanu8 .. normative) o limită pragmatică. vor spune multe primilor oameni că nici un muritor nu trebuie să nutrească gânduri mai presus de firea-i trecătoare. specifică oamenilor. la oamenii cuprinşi de o trufie vinovată. menită să perpetueze voluptuos tensiunea. aşa cum o vor comenta filosofii. p. deschide drumul implacabil spre moarte. într-o primă instanŃă. 1994.mormane de morŃi. Mai presus de toate stă măsura. în epoca tragediei (la nivelul percepŃiei colective. hybris are o conotaŃie strict pragmatică: „Nenorocirea e fiica cutezărilor neîngăduite. căci excesul. care e legea de bază a funcŃionării oricărui grup? Mai ales că . după ce casele lor s-au umplut de bunuri. şi recolta ce se culege e recoltă de lacrimi. pârguindu-se. într-o psihoză colectivă. destulă pentru o minte înŃeleaptă. teroare a circumstanŃializării existenŃiale extreme aici: putem accepta ideea că grecii se simŃeau în largul lor văzând toate acestea? Tragicul fixează fiinŃa în tensiune.aşa cum precizează Corul din Rugătoarele lui Eschyl -.[. şi aici. Ea presupunea. în Perşii lui Eschyl. Editura Humanitas. Ia seama bine: puterea lui Zeus e dreaptă. în Agamemnon. dă spicul greşelii. Această limită avea un nume precis: moartea." Tragedia s-a împărŃit întotdeauna în două perspective. nu speculativă. 35 141 ..] echivalează cu actul de ! Gabriel Liiceanu: Despre limită. nespecifică zeilor. Bucureşti. orice gest al lui repercutându-se asupra generaŃiilor care vin: „Orice te-ai gândi să faci. Prima e cea „înaltă". care este vina: să credem. feciorii şi neamul tău vor plăti lui Ares ispaşa cuvenită. deci. omul e şi împovărat de grija pentru descendenŃii său." Hybris e. Corul o spune fără echivoc: „. filosofică: ea laudă limita.... până-n a treia generaŃie.

Finley11 . De aceea. cit). puŃini înŃelegeau sensul profund al unei sentinŃe înŃelepte sau al unei tragedii. O fenomenologie a limitei şi depăşirii. originar al zoon politikon-ukă aristotelic . Budapest.neegalitarismul . Injuste: the Social Bases of Obedience and Revolt. în realitate. MosesVSy: Politics in the Ancient World. 1978 142 . preocuparea primordială a cetăŃiistat se lega de un concept numit stâsis. Moses I. menite să reglementeze injustiŃia . 58 "3 BarrtagfonMtL Jr. princeps: Cambridge University Press. (ed. prin comportamentul său. Sensul metafizic. şi prin abila manipulare a » Idem: Tragicul.este acela de om menit. să trăiască în structuri urbane de tip polis: deci. în Politics in the Ancient World10. să accepte limite. magh. Forditotta Greskovits Endre.ca mecanism de funcŃionare a polisului). atrage atenŃia asupra erorii de a se confunda mentalitatea greacă antică medie cu ideile care ne-au rămas despre această Grecie de la filosofi sau de la exegeŃi. Finley. Pe lângă cenzură ." Expresia acestei „hotărâri întru existenŃă" este tragicul: „Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinŃei populată de existenŃe finite şi conştiente."9 Cealaltă perspectivă Ńine de psihologia comportamentală de grup.. p. Finley12 -. Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiara: Politika Iz okorban. 1983). pe când diriguitorul bun era lăudat pentru eforturile pe care le întreprinde pentru a Ńine discordia în afara zidurilor. să nu provoace stâsis. fiinŃe confruntate cu limita. semnificând dezordinea din interiorul zidurilor: omul de rând era chemat. echilibrul era întreŃinut prin ceea ce Barrington Moore Jr. a numit „ritualizarea injustiŃiei13" (conotarea codului legislativ prin inserŃii cutumiare.. SituaŃia tragică nu este compatibilă decât cu fiinŃe conştiente. (ed. Europa Konyvlaado.precizează Moses I. Editura Humanitas.naştere al fiinŃei. 1995 11 Ibid. London.scrie Moses I. prin telosvl său.

apud: Anton Dumitriu: Cartea întâlnirilor admirabile. însă „. 67 16 Rabindranath Tagore: Sadhana. cu Socrate.scria Rabindranath Tagore16 . Tragedia era sărbătoare liturgică. în: Journal ofHellenic Studies. Cultura NaŃională. Modul de viaŃă din polis era existenŃa comunitară. prin intermediul sărbătorilor. cu ce ne-am făcut vinovate.. în şcolile filosofice postaristoteliciene. Socrate imaginează aici un dialog între Legile CetăŃii şi Filosof. Studiu introductiv de Ion Banu. Fragmentele sunt luate din dialogul pe care Criton îl poartă. Bucureşti. Bucureşti. în: Platon: Opere I. faŃă de tine. ceea ce însemna că în medie o dată la trei zile. 87 (1967).. 33-40 15 Platon: Criton (sau Despre datorie. p. primul argument al Legilor e predeterminarea: un copil aparŃine CetăŃii încă dinainte de a se naşte: „Ia spune... Sub aspect retoric. Moses I. anual. 1974. 1981. de cauŃi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe 14 J.spune Socrate în Criton (48a)15. Ed. filosoful contraargumentează prin respectul „sfânt" cu care un cetăŃean e obligat să primească deciziile cetăŃii sale.derivată din proximitate tangibilă -: mulŃimea. „Cultura vechilor greci . totodată. K. polisul exercita control direct. prin subtilul mecanism al ceremoniilor liturgice. de suspiciunea de a construi pe extrapolări psihologizante moderne. Davies: Demosthenes on Liturgies: A Note. 1926.] Asemenea ziduri lasă urme adânci în spiritul omului. în închisoare. în preziua sosirii corăbiei din Delos." Fenomenul e cel mai bine definit de Platon. Davies14. p. în Criton. Finley îl citează în acest sens pe J.. Devine explicabil de ce singurătatea n-a devenit concept public elin decât târziu.. noi şi Cetatea. care a contabilizat numărul sărbătorilor liturgice ateniene din vremea lui Demosthenes: erau. obsesia . K. Editura ŞtiinŃifică. Editura Eminescu. 239 143 . îndemnat să evadeze. Traducere de Marta GuŃu. citarea câtorva pasaje ne absolvă. asupra comportamentul cetăŃenilor. 97 (!). [. pp. mulŃimea are puterea să ne trimită la moarte" .s-a dezvoltat între ziduri. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. Bucureşti.raportului dintre lucru şi sărbătoare. dialog etic).

mai augustă şi mai sfântă? Că ea cântăreşte mai greu atât în ochii zeilor. Ar fi. 71 18 Ibid.lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat tatăl tău pe mama ta şi Ńi-au dat viaŃă?"17 în continuare. toate acestea trebuie făcute. p. cit. cum o numeşte Volkelt. structura sa e elitistă. ed.. ca o reamintire perpetuă a faptului că individuaŃia merge în direcŃia vinei. a te separa înseamnă greşeală.. Corul acŃionează. se precizează raporturile dintre individ şi polis: individul nu există decât în măsura în care se supune legilor din polis. răbdând fără murmur orice suferinŃă: să fii bătut. făcând ce-Ńi porunceşte. 51 a-b. morala sa fiind echivalentă cu eticul prescris de către cetate: „Oare ai ajuns atât de înŃelept încât să nu-Ńi dai seama că Ńara este mai presus de tatăl tău. Să mutăm una din întrebările lui în interiorul pâlisvăw grec. şi de toŃi străbunii tăi: mai vrednică de respect. în exegeza tragediei. să fii închis.. ca limită a individului. cădere. unde te aşteaptă rănile sau moartea? Da. p. mai mult decât pe tatăl tău. cu toate acestea. şi de mama ta. totuşi. să pleci la război. E de menŃionat. căci binele constă în săvârşirea lor. prin aducerea-n prim-plan a greşelii unui om prin definiŃie superior. acŃionează coercitiv în ceea ce-l priveşte. îi normează comportamentul. 71 144 . îndeamnă individul să fie deopotrivă cu ceilalŃi. că despărŃirea interpretului de cor reprezintă o formă de emancipare individuală. toŃi adepŃii superbei „libertăŃi" 17 Platon: Criton. cât şi în ochii oamenilor cu judecată bună? Că trebuie. să n-o înfrunŃi şi să-i faci pe plac chiar când e aspră cu tine. înduplecând-o dacă poŃi şi. aşadar. dacă nu. să o respecŃi.. corul sancŃionează individul. simbolizat de cor. invocată de către Eschyl. dimpotrivă. o nepotrivire să credem că etica tragicului îndeamnă la acceptarea necritică a normei celor mulŃi. 50d. „BogăŃia neprimejdioasă". dimpotrivă. De aici rezultă „starea de spirit pesimistă faŃă de lume" din tragic. că exârchonvl nu se bucură de libertate în raportul său cu grupul."18 S-a spus.

săl învăluie în mediocritate pe cel ce se distinge. pielea de Ńap (tragoi) asigurând materia primă din care se confecŃionau măştile protagoniştilor. totuşi."20 Cea mai dificilă întrebare. vizează sursele antropologice ale tragediei. în Psyche. ale corurilor îmbrăcate în piele de Ńap (tragikoi choroi).] O putere întunecată aduce nenorocirea asupra oamenilor. pp. cit. este că la baza tragediei de mai târziu se află reprezentările spontane. Sinteza opiniilor despre originea antropologică a tragediei a fost întreprinsă de către Guy Rachet21. Deianeira se pedepsesc ei înşişi pentru faptele teribile pe care le-au săvârşit fără a şti ce fac. insuficient soluŃionată până azi. căruia îi sunt îndatorat 19 J.eline ar trebui să mediteze pe marginea ei. profund?"19 întrebarea e departe de a fi nouă: a pus-o şi Erwin Rohde. să-l târască în dezonoare pe cel ce se străduieşte şi triumfă. des împărtăşită.. Opinia. preocupat de totala aneantizare a voinŃei individuale în structura tragică. op.. de forŃa sau voinŃa dovedite cu alte prilejuri . 336-337 21 Guy Rachet: Tragedia greacă. op. Oedip..aşteaptă efectul mecanismului negru al destrucŃiei: „.indiferent de calitatea lor intrinsecă. îi împinge la fapte în faŃă cărora amuŃeşte judecata prea grăbită despre «vina lor» şi despre relaŃia dintre suferinŃă şi greşeala săvârşită. p.. Aiax şi-a săvârşit fapta care-l duce la pieire într-un moment în care spiritul său nu era liber. VIII î. Editura 145 . ele au fuzionat cu ceremoniile dionisiace.e. în aceste tragedii şi în altele.. rafinat. [. cu substrat cultic. Volkelt. cit.. înainte de a-şi rosti elogiile: „Ce fel de lume înspăimântătoare este aceea în care puteri nemiloase pândesc din toate părŃile ca să-l tragă înapoi pe cel ce se avântă. ulterior. ceea ce dă impuls acŃiunii şi o orientează într-o direcŃie anumită nu este de domeniul voinŃei şi sensibilităŃii eroilor.n. Traducere de Cristian Unteanu.. Rohde. să-l ruineze şi să-l distrugă pe cel elevat. oamenii . 164) 20 E. după sec. 165 (sintagma citată imediat anterior e la pag.

în care cea mai nouă concepŃie nu înseamnă câtuşi de puŃin că ea e şi sintetic-viabilă. iar metrul. a trecut tragedia. Ceea ce spune Aristotel despre originea tragediei e departe de a fi edificator. 1980. pornită de la subiecte mărunte şi de la un stil hazliu. după multe prefaceri. „satiric" la origini: „în ce priveşte întinderea. aspectele care interesează cultul eroic în interferenŃele sale cu credinŃa în dăinuirea sufletului după moarte şi cu dionisiacul. A rămas însă cunoscută. până când. de Anthesterii. neserios.) pp. dar ocurenŃa nu e numită. a ajuns trimetru iambic. pp. cu precădere. din cele ce până în zilele noastre." (ibid. şi arhi-citată. V. alta celor de cântece licenŃioase. din tetrametru trohaic. cum demonstrează şi autorul francez. sintactice şi ritualice prin care. după Aristotel. capabile să o susŃină şi să o justifice? Cum devine ceva originar comic. găsindu-şi firea adevărată. satiric . în absenŃa unei inversări de mentalitate. Există doar opŃiuni: suişuri şi coborâşuri pe o linie exegetică destul de accidentată.tragic în Univers."22 Dificultatea teoriei constă în acceptarea radicalei conversii tematice. tragedia s-a desăvârşit puŃin câte puŃin. o ecuaŃie unică fiind imposibil de furnizat. 2. 57-58 146 . dezbaterea privind sursele religioase ale tragediei sunt departe de a fi încheiate. Bucureşti. gen „hazliu". dansul ceremonial al vinului nou. explicabil prin obârşia ei satirică. cit. pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dezvăluit în ea. în Poetica IV. ideea potrivit căreia tragedia izvorăşte din improvizaŃiile ditirambice ale corului de satyri din cortegiul dionysiac: „Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulŃumită îndrumătorilor corului de ditirambi. Stagiritul trimite spre trygoidia. Originea tragediei. a încetat să se mai transforme. Foarte vag.în mare parte pentru consideraŃiile care urmează. într-un târziu a câştigat gravitate. 37-74 22 Aristotel: Poetica (ed. Vom extrage. cu precădere cap. mai stăruie prin alte cetăŃi).) întrebările vin de la sine: cum se ajunge la această radicală inversare de structură.

ceea ce s-a întâmplat. şi pe cealaltă formele extatice ale enthousiasmos-vhn popular. Politica timpurilor noastre a demonstrat cu prisosinŃă eficienŃa practică a unui mecanism psihologic colectiv. virtual vătămător pentru echilibrul cetăŃii tale... nu trebuie să recurgi la interdicŃii .e suficient să-l introduci în regulamentul de bază al cetăŃii.n. nici un indiciu că Thespis ar fi reformulat paradigma cultului. şi o cenzurare a energiilor populare dispersive prin recunoaştere oficială. în cazul în care acceptăm ipoteza conversiei. a fost mai degrabă o disciplinare precaută a orgiei extra muros. e improbabil să admitem că dionisiacul s-ar fi scindat. data convenŃională a reprezentării primei tragedii de către Thespis fiind 534. care continuau să existe. sau că Peisistratos ar fi recurs la o cosmetizare atât de radicală. COMPARAłII CU RITUL DIONISIAC Un tabel morfologic comparativ va confirma. pe care toate istoriile îl menŃionează.accepŃiunea gravă pe care o cunoaştem? Cum devine Corul de satyri (care persistă ca prezenŃă în ritualistica greacă) cor moral. exclusiv coercitivă? O explicaŃie posibilă pentru această conversie ar putea fi detaliul. Nu există. dând. pe o mlădiŃă a ramurii. Pe de altă parte. în legi sau în ConstituŃie. şi anume că impunerea tragediei la Atena are loc pe fondul marilor reforme religioase pe care le întreprinde Peisistratos în a doua jumătate a secolului al Vl-lea î.e. tragedia. însă. în cadrul Marilor Dionysii. pe care şi luminatul Peisistratos îl cunoştea cu certitudine: pentru a cenzura un delir popular. cu funcŃie eminamente. disjungerile. între ele se află şi aducerea în oraş (intra muros) a lui Dionysos. sperăm. sporind în acelaşi timp numărul dilemelor care îşi aşteaptă încă răspunsul: 147 .

pre-morale ale adeptului Finalitatea dionisiacului e viaŃa în întreaga ei plenitudine Mania (nesăbuinŃa derivată din exces) e echivalentă cu greşeala. satyri. închis în existenŃă (s-a vorbit în acest sens de „existenŃialismul" dintotdeauna al tragediei)____________________ Grupul (reprezentat de Cor) acŃionează ca instanŃă punitivă. vina (harmata): aici începe criza tragică. frenezia dionisiacului (ca şi morfologia cortegiului care participă la rit: sileni. îndeamnă fiinŃa la dezmărginire_______ Grotescul.Dionisiac Sintaxa dionisiacă (ekstasis. politice dispar. rupe legăturile cu contingenŃa Tragedie Măsura tragică (aflată dincoace de hybris) instituie foarte ferm o limită fiinŃei Grupul eliberează individul (bachante. criza tragică e doar amânarea acesteia. Pan etc. nu poate afla protecŃie la nivelul grupului Tragicul evoluează în perimetrul unei moralităŃi stricte.) dezantropomorfizează______ Mama (consecinŃă a ekstasis) are un rol benefic: uneşte vremelnic individul cu divinitatea Prin ekstasis adeptul dionisiac se atemporalizează. bâkhoi) Tragedia se menŃine într-un spaŃiu antropomorfizant strict delimitat SpaŃiul freneziei dionisiace e a-moral: coerciŃiile sociale. grupul eliberează forŃele adânci. drumul fiinŃei spre ropria-i destrucŃie____________ Omul tragic e închis într-un timp ireversibil.) duce spre ilimitare. determinante Finalitatea tragicului e moartea. individul tragic e solitar. enthousiasmos etc. neexistând posibilitatea ieşirii din ecuaŃia 148 .

" Eroul cade . regulat. sec. Epigene din Sicyona. sec. fiul lui Talaos". cartea a V-a.sub incidenŃa unei reforme religioase cu iz politic discriminatoriu. 54-55 149 . voi.. 66-74 24 Apud Rachet. s-ar intercala alte 14 nume.e. Lui Arion i se atribuie. prin impunerea unui registru vocal sacadat. Lexiconul bizantin Suda (sf. Epigene din Sicyona. Confuzia e deplină: tot Suda precizează că Arion „a inventat «tropos»-ul.n. PropoziŃia finală a fragmentului e sibilinică. pp.). pp. op. VII î. puŃin mai târziu. printre alte ritualuri.„a înapoiat lui Dionysos corurile. consecinŃa lezează orgoliul Atenei. X e. operate de către Cleisthenes: neputându-l elimina pe Adrastos. care era „regele sicyonienilor". sicyonienii venerau un „sanctuar al eroului Adrastos. 69 25 Herodot. dublând cultul focalizat al lui Adrastos cu inserŃii de rit dionisiac. iar cealaltă parte a jertfei a dăruit-o lui Melanippos. Cleisthenes aduce în prytaneu vestigiile eroului teban Melanippos. luat ca referinŃă de majoritatea specialiştilor. Thespis fiind vestit doar pentru introducerea ei în cetateastat a Atticii. II.] cinstiri lui Adrastos şi. adică «modul» sau «cântul» tragic"24.... în general.) şi.ca şi Homer. decretează că între Thespis şi primul tragic. pentru a discuta conversia fondului originar al jocurilor tragice sprinŃare. cit. „Sicyonienii îi aduceau [. cit. cit." Nota presupune că sărbătorile în cinstea lui Adrastes conŃineau o 23 Guy Rachet. op. fiindcă afirmă că tragedia s-ar fi născut în altă parte (Corint). LXVII25). sensul ei nefiind soluŃionat nici până azi: Cleisthenes -consemnează Herodot . situat „tocmai în piaŃa sicyonienilor". de altfel . sărbătoreau prin dansuri tragice pătimirile lui.Guy Rachet reŃine23.n. op. p. două nume des pomenite şi de către autorii antici: Arion din Metina (sf. Epigene din Syciona e foarte important pentru ecuaŃia finală privind evoluŃia genului tragic: după Herodot (Istorii.. două lucruri: intercalarea satyrilor în reprezentaŃiile ditirambice şi disciplinarea improvizaŃiilor.

Pentru Volkelt. fie că dionisiacul a jucat aici rolul de matrice. în ziua morŃilor. esenŃa tragicului ar consta în asumarea limitei de către un individ solitar. bazate pe alternanŃa dintre apolinic şi dionisiac. 150 . în Naşterea tragediei din spiritul muzicii. prin ea însăşi. e de presupus că ele se desfăşurau într-un grafic de regularitate. iar „măreŃia omului suficientă prin ea însăşi pentru a declanşa mecanismul destructiv. resurecŃionar. tragic: Tragicul ne face să simŃim cât de puŃin sunt în măsură condiŃiile existenŃei să lase ca extraordinarul să ajungă la izbândă şi putere. o vină. Nietzsche. eliberat de cercul protector. corurile fiind deturnate de la sensul lor iniŃial înspre cultul eroic (fiindcă e dificil de presupus. cum sugerează şi Aristotel. cât de teribil de greu îi este extraordinarului să se afirme în primejdiosul vălmăşag al vieŃii. nici o legătură cu dionisiacul. Pe de altă parte. individualizarea este. ceea ce duce la concluzia că sicyonienii atribuiau ofrandelor un caracter ritualic. Vom reveni asupra acestor încrengături după analiza piesei care lipseşte din puzzle-\\A de care tocmai ne ocupăm: concepŃia lui Nietzsche despre originea tragediei. în acest caz. de obicei an de an. propune o structură conformă gândirii sale. mortul întâmplându-se să fie şi regele întemeietor al cetăŃii. că ele aveau iniŃial un caracter de lamentaŃie thanatică). „Restituirea" corurilor către Dionysos lasă de înŃeles două variante: fie că „drama tragică" nu avea. la desăvârşire morală şi fericire deosebită. dacă serbările în cinstea lui Adrastes impuneau jertfe (atribuite ulterior abuziv lui Melanippos). reenergetizant. celebrată fiind în cinstea lui Adrastes. Majoritatea teoriilor despre morfologia tragicului relevă procesul de individualizare prezent în ecuaŃia desprinderii actantului de cor: prin urmare. aglutinant al grupului.reprezentaŃie de coruri (jocul de patimi) şi jertfe. dar discutabilă sub aspectul direcŃionării.

dar foarte personală) că ecuaŃia trebuie întoarsă: forŃa tragicului constă... de mari mase de oameni.. baza tragicului o formează destinul pesimist al măreŃiei umane. p. trebuie să 26 Volkelt. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek. poietică a universului.scrie Nietzsche despre actanŃii ritului dionisiac . de la norma colectivă la măreŃia individuală. ei . satirul era imaginea primordială a omului. o viziune a masei dionisiace.este. încât au impresia că au redevenit genii ale naturii."29 Prin intermediul tragediilor (vizionate în colectiv. dialog între generaŃii."26 Reiese şi din acest citat că direcŃia tragicului o reprezintă trecerea de la grup la individ. în voi. în acest context..[. Bucureşti. de energii formative:.. în primul rând.. în resorbŃia individului în forŃa magmatică.. cit. op. satiri. ritualic). confirmată şi de istoria tragediei. Antologie. 175 27 Friedrich Nietzsche: Naşterea tragediei. de marea voinŃă cosmică plăsmuitoare de dinainte de diferenŃiere (ecourile din Schopenhauer sunt evidente): „. de primordialitate. prin intermediul tragicului vizionat pe scenă. Nietzsche sugerează însă (într-o perspectivă solitară. 1978.. 211 151 ... apoi apariŃia unui al doilea şi a unui al treilea. omul grec regresa într-o zonă străveche. Dialog între civilizaŃii. 211 29 Ibid.]. Satyrul .. cele mai puternice."27 „Corul satirilor . expresia emoŃiilor sale cele mai înalte şi .se metamorfozează..: De la Apollo la Faust. păşind în marele teritoriu reenergetizant al primordialităŃii: „. 210 28 Ibid.spune Nietzsche . la el..scrie în continuare Nietzsche . într-o primă instanŃă. desprinderea unui singur actant de cor. grecul părăsea lumea „viselor" apolinice care-i făceau suportabilă existenŃa.. unde reprezentarea marchează.. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. Editura Meridiane.trebuie legat. p. p. p. Este perspectiva aproape paradigmatică în analiza tragicului.. după cum lumea scenei este o viziune a acestui cor."28 în consecinŃă.

Să revenim. „niciodată vreun subiect tragic nu a fost ales în afara ciclului mitic şi legendar (adică eroic) "33."30 Dacă lucrurile stau aşa. Majoritatea exegeŃilor precizează savantul francez .considerăm tragedia greacă . la sinteza lui Guy Rachet.. în structura ei.şi mor -fără să fie atinşi de marele magnet al forŃei plăsmuitoare universale.precizează Nietzsche . în jurul altarelor de sacrificiu încă fumegânde"31. 279) 152 . tragicul e ..ca un cor dionisiac. op. de lamentările rituale legate de cultul 30 Ibid. în De Tragoedia et Comoedia. 38 32 Ibid. 1911) susŃine că „tragedia a fost influenŃată. evoluând pe o linie ce preia elemente din cultul eroic: „Ea este un conflict eroic făcut să se desfăşoare într-un mediu încărcat de religiozitate. op. 1911 (apud Rachet. afirmă că „tragedia a fost la început un simplu poem cântat de Cor. p. M. H. Nilsson (Der Ursprung der Tragodie34. trebuie reconsiderată relaŃia dintre mecanismul tragic şi individ: tragic nu e individul.. cit. acum. acompaniat de flautist. cit. (ConcepŃia va fi reactualizată. p.sugerează măreŃ Nietzsche . p. Wiesbaden. Evanthius. p. P. 279 33 Ibid. bucuria de a nu greşi. 213 31 Apud Rachet. al vinei. în teatrul european. ci mecanismul cosmic care-l absoarbe. de către Cocteau. p.. suferinŃa tragică. însă se dezvoltă paralel cu acesta. 44 34 în: Neue Jahrbuch fur Klassisches Wissenschaft.asociază tragedia cultelor chtoniene.) Prin urmare. care se dezlănŃuie iarăşi şi iarăşi într-o lume de imagini apolinice. Patzer (Die Anfdnge der Griechischen Tragodie. îl distruge: angrenajul greşelii. katharsis etc.."32 întradevăr. scrie Rachet.o chestiune de superioritate metafizică electivă: mulŃi oameni trăiesc . 1962) consideră că „tragedia provine din ditiramb".

Belles-Lettres. corespunde perfect paradigmei). 1963. 1982 39 Ibid. p. victima trebuie să fie „străină" de grup (Oedip. 279) 37 Rachet. Din acest punct de vedere. un conŃinut ritualic. p. op. focalizat ulterior în conceptul de katharsis: după el. Bnde. în al doilea. în: Vile Congres de VAssociation G. trebuie admis că mimesisvl. în prealabil. Nici un grec nu se identifica cu eroul de pe scenă.. 30 153 . Li se adaugă riturile cathartice colective de expiere şi purificare. Paris. Aix-en-Provence. de genul Ńapului ispăşitor (phârmakos). 41 36 Fernand Robert: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie. ca formă de manifestare a cântului tragic. că el presupune o „selecŃie victimală relativă"39.. în vreme ce Fernand Robert36 atrage atenŃia asupra aspectului lustral al tragediei. sau trebuie. studiat şi de către Rene Girard38. pp. marcând separarea comunităŃii de spectacolul care i se prezenta. daimonice. exspaŃializată simbolic printr-un brâu de culpabilizare (rolul vinei.morŃilor şi al eroilor"35. şi în dithyrambos. atât de des menŃionat de către Aristotel. a avut. al greşelii)."37 însumând. cit. protagonistul atâtor tragedii. care atrage atenŃia asupra a două aspecte privind mecanismul psihologic al fenomenului: în primul rând. cit. spectacolul expulzării răului acŃionând benefic asupra grupului. reconstituită. prin care majoritatea sancŃionează minoritatea. la origini. 1964. Bernard Grasset. originea tragediei trebuie „căutată îndeosebi în riturile catartice şi în sacrificiul ritual al Ńapului ispăşitor. ar avea următoarea desfăşurare: formele incipiente ale tragediei de mai târziu apar în riturile funerare chtoniene. şi. p. în jocurile cu temă de patimi din complexele resurecŃionare. op.. p. 43 38 Rene Girard: Le Bouc Emissaire. ideea 35 Rachet. ecuaŃia. 305-307 (apud Rachet. că mecanismul de purificare se desfăşoară în contextul unei acumulări interne de tensiune la nivelul grupului (teza din ViolenŃa şi sacrull). Prin aceasta. Paris. op. cit.

e dificil să te bazezi pe ei. Zeii uranici sunt consecvenŃi exclusiv în afirmarea inferiorităŃii omului în raport cu zeul... în miezul profund al comportamentului religios elin: prin coerciŃiile consensuale pe care le exercitau. De aici rezultă imensa putere de atracŃie a cultelor eroice. repeta doar ceremonialul originar de înmormântare. daemons and also to local and dispossessed gods. pp. Vandoeuvres.. savantul francez remarcă aspectul paradoxal că prin trecerea de la daimon la theos (schema îndeobşte admisă a constituirii piramidei uranice. „cumulative". but the scheme of the hero cult was applied to minor deities. 51 43 Nilsson: The Minoan-Mycenaean. Reputatul Pierre Chantraine41 a extins ideea simulacrului asupra întregii religiozităŃi eline: făcând o distincŃie între theos (forŃa divină personalizată. Nilsson: The Minoan-Mycenaean Religion and Its Survival in Greek Religion. cum aglutinant era şi cultul lui Dionysos. astfel. se pare că. antropomorfizată) şi daimon ("termen propriu menit să desemneze o putere a cărei personalitate e rău definită"42).. who were not found worthy to rank with the real 154 . prin care se aduceau ofrande celor morŃi. ed. în afara acestui orgoliu. p. 536-537: /The hero cult/".. Simulacrul intra. Martin P. cum le numeşte Nilsson43. 63-67 42 Ibid.de simulacru fiind intrinsecă jocului tragic. prin ei înşişi. trăind ca şi cum zeii ar fi. 532 41 Pierre Chantraine: Le divin et Ies dieux diez Homere. pp. care în realitate nu exista. Revenind la demonstraŃia lui Guy Rachet. la început. Nilsson40 a fost acela care a atras atenŃia asupra faptului că simulacrul a fost un factor constitutiv al cultelor eroice: cultul ignic. p. originates in the cult of the dead. poleis au întărit fenomenul.. Prin urmare. 1954.. grecii au schimbat ordinea aglutinantă a daimonicului din straturile străvechi cu dezordinea relativă a religiozităŃii de mai târziu. chtoniene. cit. grecii au făcut din Dike (respectul faŃă de zei) un substitut al religiozităŃii ca atare.. cit. Geneve. poliade). jocul cu temă de patimi 40 Martin P. ed. garanŃia unei ordini. în: La notion du divin depuis Homere jusqu'a Platon.

reprezentările de pe vase ne arată clar . lamentaŃia însoŃea despărŃirea dureroasă de zeu. cu cel cathartic. despărŃirea de el era. pentru a se încarna în personajul eroic pe care îl reprezenta.. i s-a conferit identitate. „. cum spunea Nietzsche.. acest joc funerar a interferat cu coregrafia cultului eroic. aici. chiar la o sufocare prematură. In stratul originar al jocului tragic. colectivismul corului domina în mod firesc structura: moartea redă individul lumii." avea .să interfereze cu dionisiacul în secvenŃa apodemică. nu epidemică a acestui cult: la origine. daimonică a resurecŃiei. p. al expulzării cuiva. a fost identificat în străvechile rituri daimonic-resurecŃionare. purificator. exarhul putea lua identitatea eroului cu care dorea să se identifice. îl uneşte.că în secolele VII şi VI personajele din cor şi exarhul nu erau mascaŃi. Formal. aceasta a presupus introducerea măştii: prin mască. prilejuită de epifanie. nu frenezia fericită. A ajuns . op."44 Prin această suprapunere se detectează cu claritate dualismul structural al tragediei: condamnată. eventual. extatică.ca şi ritualul lustral al phârmakosulvi. universului. cit. pentru a fi recunoscut de către spectatori. şi structura de mentalitate care l-a eroizat ulterior pe Iisus: până şi măgarul. 78 155 .gods. funcŃia fiind mai importantă decât persoana (teza lui Harrison). de altfel.. ea sa „salvat" prin asimilarea 44 Rachet. Este. şi ale cărui «patimi» le juca.după părerea mea . Apodemia investea zeul cu puterea magică. pe care intră eroul martir al creştinismului în Cetate. deci. cu marea forŃă a primordialului. până la viitoarea-i „sosire". suprapunerea însemnând totodată şi diseminare: daimonul impersonal iniŃial a primit nume.sensul despărŃirii de cineva. Ulterior demonstrează Guy Rachet -.scrie Rachet . invocat de Fernand Robert . prin tema lamentaŃiilor (threnoi) la stereotipizare şi. vremelnică. Se pare deci că Thespis a închipuit o mască pentru actor. adică pentru el însuşi. registrul thanatic interferând.

fie prin prisma reprezentărilor în teatru. trupa itinerantă de satyri-Ńapi (trăgos) îşi aducea obolul regiunii unde îşi prezenta piesa prin adaptarea măştii. p."46 Putem găsi şi o explicaŃie a acestei neconcordanŃe. 58 46 Ibid. După ştiinŃa mea. suferinŃă genetică neîmpărtăşită. Pe de altă parte. histrionismul iniŃial a fost cenzurat. insistenŃa. în Poetica. se menŃionează mai puŃin că în cartea a IV-a a Poeticii există o subtilă contradicŃie. deja citată.. DisjuncŃia corespunde ecuaŃiei duale pe care am stabilito mai sus.aceasta-i altă întrebare. a încetat să se mai transforme"45. iar al doilea la manifestările concrete ale acesteia. cu toate acestea. Stagiritul pune sub semnul îndoielii desăvârşirea de sine a aceleaşi tragedii: „Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şi-a dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracterele-i proprii. după părerea mea. caracterului acroamatic al lucrării. datorată. de către comedie. ajungându-se la versiunile pe care le cunoaştem.inepuizabilului material epic al ciclului eroic. Astfel. tragedia. Spre finalul cărŃii. 57 156 . Aristotel precizează că. Aşa se explică. între structura stereotipă a tragicului şi coeficientul de variabile pe care reprezentările îl incumbă. „găsindu-şi firea adevărată.fie judecată în sine. cu numai un paragraf mai înainte.. scoŃând în evidenŃă faptul că primul citat se referă la „firea" tragediei. explicaŃia e neîndestulătoare. ateniene). Sub aspect reprezentaŃional. cit. Pe de altă parte.) a absorbit o variabilă: epicul eroic. probabil. . după transformări succesive. p. structura jocului tragic (care a rămas în esenŃă neschimbată: om excepŃional + greşeală + vină + predestinare + moarte + miasmă etc. 45 Aristotel: Poetica. menite să semene cât mai mult cu eroii locului. . Ulterior (în reprezentările clasice. a lui Aristotel pe „transformările" neîncetate pe care le-a înregistrat tragedia. ed. întrupate în reprezentaŃii. coabitarea prezenta avantajul de a se mula pe exigenŃe diverse: într-un prim stadiu.

cit. în acest caz.. de psihanaliză. făcând-o suportabilă pentru cei care o priveau. Moartea era atât de teribilă. încât ea nu putea fi privită fără riscul unei destructii iminente. în general. cu o concepŃie sintetică prea înrobită. p. Masca avea. de fapt. două funcŃii: întrupa fiinŃa trecută în moarte. 48 Ibid. care a preluat o parte din puterea divină excedentară a regelui-erou49. Maertens. într-o structură eminamente psihopompă. fapt care-i conferea o putere destructivă înfricoşătoare. între timp uitată? 47 Jean-Thierry Maertens: Ritanalyses 1. Editions Jerome Million. de pildă . (Ethno-analyse des figurations du visage). V. 255 157 . p. Sunt texte fundamentale despre bazele antropologice ale alterităŃii. care e a lumii de dincolo.Anul Nou era venerat sub forma măştii Pehar.  chacun son Janus. demonstrează că obrăzarul era foarte frecvent folosit în complexele resurecŃionare. 24l-324. o continuare a altor două lucrări. Xoanon-xA să aibă şi el o asemenea semnificaŃie originară. care ne indică faptul că ne aflăm în faŃa unei somităŃi europene a domeniului: Masaue et miroir (1979) şi Dans la peau des autres (acelaşi an).nimeni. despre care se povesteşte că purta masca lui Vishnu. reprezentând. In Tibet. pp. până în momentul în care oamenii s-au gândit să confecŃioneze un stâlp. cap.relevă Maertens48 . op. Newar a ucis relatează mitul -.. cu forŃă daimonică .punea o mască. până acum. Antropologia măştii a fost extensiv studiată de către Jean-Thierry Maertens în primul volum din Ritanalyses47. însă. 256 49 Apud Maertens. deşi nu citează masca din procesiunea tragică. ale travestirii. fiinŃa sosită din moarte -una înzestrată. uneori fără voia sa. Mai interesantă este povestea eroului-rege Newar din India. 1987. n-a reuşit să ofere o desluşire inatacabilă a tensiunii existente între cele două propoziŃii. în consecinŃă. şi eufemiza substanŃa thanatică. pentru a-şi ascunde adevărata faŃă.

pp. în continuarea acestei linii exegetice. unde se spune că după ieşirea din locuinŃa subterană a zeului. Ar trebui cercetată. Cuvânt înainte de Lawrence E. Editura Nemira. în Călătorii în lumea de dincolo52. prezente în diferite culturi. Traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu. o mare cultură a obrăzarelor. Ele permiteau schimbul benefic de sânge dintre generaŃii. de altminteri. despre care se povesteşte că a făcut-o să râdă pe marea zeiŃă în jalea ei prilejuită de răpirea Persephonei."51 Parcurgând volumul lui Maertens. Marionete.şi măştile ancestrale. gravă. ei având posibilitatea de a se bucura de ea luându-i locul. 4. nemaiputând să mai râdă. iniŃiatul rămâne pentru totdeauna cu o singură fizionomie.. Sullivan (în româneşte de Sorin Antohi) . după toate probabilităŃile. masca falică din riturile lui Demeter. măştile fastuoase ale faraonilor demonstrând că ele erau resimŃite ca făcând parte din recuzita morŃii. relaŃia dintre mască şi eidolon. PrefaŃă şi note de Andrei Oişteanu. ne dăm totodată seama că drumul grec până la masca tragică a fost lung şi anevoios: măştile originare ale credinŃelor eline sunt Baubo. şi celebra mască genitală a Gorgonei din complexul lui Perseus.Tot resurecŃionar-funerare erau .precizează Maertens50 . Ioan Petru Culianu a relevat. mască şi marionete în cultul thanatic al Egiptului Antic. Bucureşti. cea cernită. pp. 77-85) 158 . 276-277 Ibid. Un vestigiu elin al acestei concepŃii îl găsim. 1994 (v. prin intermediul morŃii. Intermediarul (ca în cazul tragediei) e simulacrul: „Rolul măştii ancestrale e tocmai acela de a-i convinge pe muritori că moartea nu e moarte adevărată. Călătorii în alte lumi în Egiptul Antic. în economia acestei lucrări. cap. p. sarcină ce nu intră. teatre şi zei. în miturile despre Trophonios. relaŃia dintre moarte. 277 52 Ioan Petru Culianu: Călătorii în lumea de dincolo. 50 51 Ibid. Egiptul a fost. însă..

nu numai la nivel cosmogonic. 1976.London. Ritul dionisiac . Paris. The Cults of the Greek States. inevitabil. Structure ană History in Greek Mythology and Ritual. în cap. simultan. comunitatea asimilează sacrul. în rândurile care urmează. Walter Burkert. Oxford. 1896-l909. Aşadar. Methuen Co. în afară de titlurile deja menŃionate. Dionysos.Los Angeles . deja citată. care corespunde demonstraŃiei lui Victor Turner. Orpheus and Greek Religion. desigur. at the Clarendon Press. Dionysos. Ltd. structuri şi antistructuri prin comportamentul său cotidian: prin intermediul structurilor. Bollingen Series LXV-2.iniŃiere şi sacrificiu totodată -corespunde perfect acestei sinteze binare: el este.RITUL DIONISIAC [Pentru bibliografia orientativă a temei. Guthrie. 1951. 1979.] Nu ne propunem. în general . Berkeley . Henri Jeanmaire.celebra Homo Necans a lui W. ar trebui să fie repetate. cu atât mai mult cu cât în fragmentul preluat din De la Herakles la Eulenspiegel. Archetypal Image of Indestructible Life. dedicat Cosmogoniilor): cum ştim deja.şi a teoriilor despre sacrificiu. W. conform căreia o societate indoeuropeană generează. Princeton University Press. 1935. motiv pentru care unele titluri. K. Lewis Richard Farnell. University of California Press. să reluăm întreaga problematică a ritului dionisiac. cel integrativ. în ambianŃa intelectuală a acestei ultime lucrări . Ceea ce ne va interesa aici e sintaxa binară a ritului. I-V. Kerenyi. Burkert nu trebuie uitată. A Study ofthe Orphic Movement. Payot. Histoire du culte de Bacchus. orfismul şi dionisiacul interferează. în vreme ce prin antistructuri ea se eliberează de excesul de sacralitate acumulat prin intermediul primului tip de rit. v. C. C. voi evita să repet titlurile pe care le-am dat deja în cazul orfismului (v. îl integrează. Eroicul numeroase elemente de morfologie şi sintaxă au fost deja sugerate. London. supra. în coregrafia 159 . Translated from German by Ralph Manheim.

altfel spus. ambele rituri de care ne ocupăm: cel de iniŃiere şi cel de sacrificiu. se trezesc din transa iraŃională prilejuită de participarea la rit (mania. a identităŃilor sociale şi politice de ierarhizare sau departajare: dacă. aşa cum s-ar întâmpla dacă lipsa de cuviinŃă s-ar petrece în viaŃa de zi cu zi. (Cf. Ceva similar s-a întâmplat în cetatea greacă cu edictul parhesiei. viitorii participanŃi la rit regresează simbolic într-un stadiu pre-civilizatoriu. ceea ce se întâmplă. ekstasis).completă. al consecinŃelor acesteia (ekstasis. participanŃii „revin" la realitate. oratorice sau comportamentale care. aici. pe timpul ritului. în cazul ritului dionisiac. sacrificantul este „consacrat".şi în viaŃa de fiecare zi -după ex-teritorializarea şi extemporalizarea pe care a prilejuit-o mitul. că ei se întorc în comunitate . regăsim. Concret. W. enthousiasmos) o slujnică se poartă ireverenŃios. Coregrafic. un rit cu dublă deschidere. implicit. participarea presupune exteritorializarea (neofiŃii sunt duşi în afara comunităŃii. una integrativă şi o alta opusă. ea nu va putea fi pedepsită. la sfârşitul ritului. exteritorializarea şi ex-temporalizarea se petrec prin intermediul exuberanŃei epidemice: în momentul epifaniei zeului. unui improvizator i se îngăduiau licenŃe vestimentare. The Costume of the Actors in 160 . ceea ce înseamnă. şi victimei sacrificiale). care corespund unei rezultante finale a neutralităŃii sacrale: la „plecarea" lui Dionysos (ocultare). de expulzare. unde socialul şi politicul impun riguroase limite de comportament. de reagregare. îmbrăcând piei de Ńap şi vrejuri vegetale. de fapt. Beare. prin intermediul căruia se reglementa imunitatea ritualică a râsului. ceea ce înseamnă izolarea de comunitate. aceasta se realizează prin anularea. în condiŃii „normale" de viaŃă ar fi sever sancŃionate. comediei şi a comportamentului histrionic spectacular: aflat sub incidenŃa parhesiei. ceea ce înseamnă. urmată. sub efectul „nebuniei" ritualice (mania). în ambele. şi situarea participanŃilor într-un perimetru de imunitate ritualică.

Cluj. capitolul şi pagina din ediŃia românească. traducere. 3. regele Pentheus fiind ucis de către mama sa. cetatea îşi redobândeşte echilibrul. „cei mai vechi şi mai de viŃă dintre Suebi"53. prin „expulzarea" excedentului sacral. 1/2. pp. 2002. Agave. voi.„e întărită de religie: în zilele hotărâte. în paranteză. O IMAGINE DIN TACIT* Vom încheia cartea de faŃă încercând să desluşim substratul ritualic al unei imagini nord-europene. solii trimise de toate popoarele de-acelaşi sânge s-adună într-o pădure sfinŃită prin semnele cereşti ispitite de la * Eseul a apărut iniŃial în Caietele Echinox. 161 . până la o „nouă venire". Bacchantele. Naum. nr. într-o traducere în limba engleză pe care i-o datorez lui Bogdan Aldea. într-un moment de surescitare iraŃională. fiind reluat în Transylvanian Review. Apodemia era un rit simili-funerar. voi. Introducere. 1942. structura fiind foarte bine pusă în evidenŃă de către deja menŃionata piesă a lui Euripide. 53 Pentru toate citatele din această lucrare am folosit ediŃia bilingvă Germania lui Tacit.Aristophanic Comedy. Voi. text. prin intermediul căreia comunitatea se despărŃea de zeu: îl expulza. 2. Jan.şi ea -sintaxa sacrificiului şi a iniŃierii: este vorba despre un obicei religios. care combină . XI. apendice critic de Teodor A. în care. The Classical Quarterly. Semnonilor. în Germania. profesor la Universitatea din Cluj-Sibiu [Sibiu]. 4. In acest fel. la fiecare citat vom preciza. -Apr. 64-75. comentar. New Series. la sfârşitul acŃiunii. 2001. 1954. participanŃii jeleau. Pentru a nu îngreuna inutil lectura cu o escaladă de trimiteri la sfârşitul textului. atribuit de către Tacit. cetatea Theba se pregăteşte efectiv de funeralii. No.) Ritului exuberant de întâmpinare a zeului din sărbătorile dionisiace (epidemia) îi corespunde apodemia din coregrafia finală a ritului. SpiŃa nobilă a Semnonilor şi vechimea neamului lor spune Tacit .

aniconic: „Germanii cred că nici a-i închide pe zei între pereŃi. fiindcă. Tacit foloseşte „numinosul" pentru a defini divinitatea în textul latin. 73) Fragmentul care interesează demersul nostru e acela care urmează: „Ei îşi arată evlavia pentru această pădure sfântă şi altfel: nime nu intră-n ea decât numai legat cu lanŃuri." (ibid. nici a-i plăsmui în chip de om nu se potriveşte cu măreŃia Celor de sus. unii participanŃi cad şi nu mai pot continua drumul. înainte de a purcede la drum. la germani. termen care exclude orice sugestie de antropomorfizare. Prima dintre ele vizează accepŃiunea „Dumnezeirii" şi a veneraŃiei acesteia. fiindcă traducerea în limba română ar putea sugera analogii cu Dumnezeul Noului Testament şi al creştinismului. şi să lămurim o dilemă de ordin general." (XXXIX. nu-i voie nici să-l ridice alŃii. trebuie să ne gândim mai degrabă la „sacralitate". interpretare confirmată şi de către un pasaj anterior. împlinesc rânduielile îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare. sălaşul unei religiozităŃi de tip stihial. părăsirea pădurii de către ei fiind supusă unor restricŃii ritualice precise: „Dacă pică jos. deci o antropomorfizare. care ne va călăuzi. destul de imprecis. ucigând un om în numele obştii." (ibid. în meandrele demonstraŃiei noastre.) Eseul nostru îşi propune să sugereze motivul de ordin ritualic pentru care Semnonii intră în pădure legaŃi cu lanŃuri. şi semnificaŃia generală a lanŃului în contextul de faŃă. nici să se scoale singur: el iese din pădure rostogolindu-se pe pământ. ca un supus care mărturiseşte puterea Dumnezeirii. ei le închină dumbrăvi şi păduri şi pun nume de zei acelei taine pe care o văd 162 . se cuvine să precizăm însă câteva consideraŃii legate de pasajele tocmai citate. intrând înlănŃuiŃi în pădurea sacră. la „energie divină". Dimpotrivă.strămoşi şi printr-o cucernicie străveche şi. înŃelegem că această pătrundere se poate solda şi cu un eşec. dintr-un pasaj citat mai sus. unde autorul latin precizează foarte limpede că pădurea sfântă este.) Din pasajul imediat următor.

Isis. „fără linguşire şi nici cu gândul de a [o] face zeiŃă" (ibid. dificultate pe care o numeam mai sus „dilemă de ordin general". prezenŃa ei fiind.numai în evlavia lor. 54 DicŃionar de mitologie generală." (IX. Aniconismul se complică parŃial atunci când Tacit precizează că germanii „la războiu duc nişte chipuri şi semne pe care le scot din pădurile sfinte" (VII. pe care o avem aici. Nici Tacit nu face distincŃiile necesare. Referirea la Isis poate părea inexplicabilă în desişul unei sălbatice păduri suebe. Vin (35). dacă ne gândim numai la complexul Isis-Osiris-Horus. cum precizează Victor Kernbach54. nu exoteric. cât se poate de legitimă în contextul unei credinŃe care privilegiază ezoterismul „ascuns". 35). Bucureşti. fie punându-i zeului un şarpe în cale. Mitologia germană clasică. pe care o venerează Suebii. „pe vremea fericitului Vespasian" (ibid. 36-37) „Taina" „pe care o văd" este. ale cărei mesaje ascunse sunt mijlocite prin intermediul unor femei cu înzestrări profetice. cel mai cunoscut din mitologie. dintre care Tacit menŃionează (VIII. pp. detaliu clar precizat în cap. Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică. fiindcă Isis. 255-256 163 . sugestia fiind că aceasta din urmă este mai reprezentativă decât cea dintâi. este zeiŃa care face tranziŃia de la evidenŃă la „secretum"." (IX. Abia aici apare dificultatea metodologică majoră a demersului nostru hermeneutic. Ca o consecinŃă. sau că „o parte din Suebi înjunghie şi Isidei" (VTII. 33). VlăduŃescu. „socotită zeiŃă la foarte mulŃi dintr-înşii". 1989. scopul stratagemelor fiind acela de a dobândi supremaŃia magică asupra universului. este zeiŃa despre care se spune că a aflat numele secret al marelui zeu Ra. 35) două: Veleda şi Albruna. ceea ce trimite în mod firesc la o religie de tip ezoteric. aşadar. zeiŃă al cărei „semn" e „înfăŃişat în chip de corabie liburnică".). fie prin şiretlic. „secretum". ea fiind Ńinută la „mare cinste".). 35). la „taină". Albruna nu este zeiŃă. în detrimentul practicilor exoterice. în latină. ceea ce arată „că-i venit de peste mare. PostfaŃă de Ghe.

estompată apoi. cu excepŃia relativă a runelor pe care le deŃine Oddhin. Marele Caesar e numit de către Tacit „summus auctorum" (XXVni. pentru a ajunge la o esenŃă „tainică". în De Bello Gallico (cartea a Vi-a. deosebirile dintre gali şi germani nu erau deloc vizibile". a cărui carte a IH-a. Toate acestea fiind stabilite. nu menŃionează dualismul ritualic prilejuit de ezoterism: obligaŃia cuiva de a trece de „învelişul fenomenal" al persoanei „profane". 25) prin graniŃe fluviale naturale. însuşiri fizice bine definite. Călcând în Germania. Guido A.aşa cum o avem în Edda. unde tratează despre germani. ca gaj al armoniei magice şi al puterii ordonatoare a tuturor lucrurilor. Ve. fiindcă nu le consideră 164 . Tacit nu intră pe un teren nedesŃelenit. Nici stihialitatea aniconică. din Istorii. Caesar oferă informaŃii esenŃiale despre cultul druidic. ca precursori. facilitată de eterogenitatea popoarelor al căror obicei îl descrie şi. Mansuelli55 e de părere că „pentru romani. legată de Caesar şi de lucrarea acestuia. motivele putând fi cel puŃin două. fiind citat cu prilejul dezbaterii schimbului de populaŃii ce s-a petrecut între germanii cei viguroşi şi Gallii „cei moleşiŃi" (ibid. pe parcursul lucrării. 13-l8).. pe care autorul Germaniei nu le menŃionează. de ReŃi şi de Pannoni" (I. ExegeŃi foarte serioşi îi citează. semn că el operează o distincŃie etnică evidentă între gali şi germani. pe stoicul Posidonius din Apamea (125-40). Vili. „secretă". cum sunt Rinul şi Dunărea. dimpotrivă: Oddhin. de mixajele adesea imprevizibile ale substratului lor ritualic? Răspunsul la aceste întrebări e foarte dificil de dat. ne putem pune întrebarea: care e religia germanică de care vorbeşte Tacit? Nu cumva se află el în posesia unei confuzii de tipologie. Thor sau Balder au caracteristici formale precise. mai ales. s-a pierdut. nu e nici el ezoteric. Cu toate acestea. non-reprezentaŃională nu este specifică acestei religii. întâi. Această distincŃie are şi o rădăcină culturală precisă. Tacit îşi începe relatarea precizând că „toată Ńara Germaniei se desparte de Galii. 59). recognoscibile de către toŃi. cum nu sunt ezoterice nici faptele legate de existenŃa sa. frasinul cosmic care susŃine lumea. De Bello Gallico. pe Strabon şi pe Sallustius. de mai multe ori. Yggdrasil. 57).

justificată: se cuvine să taci despre un obicei fascinant. 52 ■ I 56 O asemenea suprapunere apare şi în masiva lucrare colectivă The Celtic World. să-şi lase păr şi barbă şi să nu-şi lepede chipul acesta. pe care senatul l-a pus sub poprire. că el opera aceeaşi distincŃie şi în cazul credinŃei religioase a germanilor. însumând cele spuse mai sus. tot din Germania. Routledge. închinat şi dat ca un fel de zălog 55 CivilizaŃiile Europei vechi. înzestrată cu un mare procent de verosimilitate. Nu este la fel de sigur. Edited by Miranda J. că Tacit opera o distincŃie etnică netă între Galii şi Germani. ahtiată de sânge: „Ceea ce se obişnuieşte şi la alte popoare germanice. astfel. Green. II. anume ca. Traducere de Alexandra Slavu. Ed. Cel mai probabil este. cum aflăm. în cap. p. Al doilea motiv (puŃin probabil. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. Buc. voi. fiindcă e singura în stare să explice coerent structura iniŃiatică a ritului cu lanŃuri descris de către Tacit. XXX. cap. Meridiane. prudenŃa autorului fiind. de altfel. a unor graniŃe naturale asigurătoare. subliniată şi prin existenŃa. tipic gallic. London and New York. populaŃie fioroasă. 56 Rit deloc singular. ce-i drept. în concepŃia sa. îndată ce s-au făcut mari. şi numai de către vreunul mai îndrăzneŃ. 1996 (v. Astfel. mai rar. Celts and Germans in the Rhineland) 165 . însă) e unul de ordin politic: în perioada scursă între Caesar şi Tacit romanii au interzis druidismul (sub Tiberius). Tacit descrie un dualism comportamental la Chatti. demersul nostru se legitimează doar dacă acceptăm această suprapunere. majoritatea cultelor descrise în Germania fiind de provenienŃă celtică. 1978. menŃionarea sa în contextul religiozităŃii germanice fiind inadecvată. la Chatti a ajuns un obicei primit de toŃi. druidismul fiind.esenŃiale pentru obiceiurile religioase pe care le descrie. însă. pe teren.

I când pământul însuşi se scutură de impuritatea neagră a tinei. 1 „ascuns" în coaja vegetală a stejarului. din nou. Editura ŞtiinŃifică. germanul se 1 eliberează prin luptă sau prin acte sacrale.n. Traducere. note şi indice de Janina Vilan Unguru. tot aşa cum vâscul. sau în cel I legat de purtarea „ruşinoasă" a unei cătuşe de fier. în detrimentul celui natural. Pentru 1 facilitarea lecturii. decât după ce ucid un duşman: pe prada cruntă de sânge a acestuia ei îşi dezvelesc fruntea şi spun că numai arunci au răscumpărat preŃul naşterii lor. până ce se dezleagă ucigând un duşman. nu mai apare nicăieri în Germania. nerecunoscut ca atare. pe care-o poartă ca pe o cătuşă.] în public. ca şi în obiceiul germanilor de a-şi „dezveli" fruntea după omucidere. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]." (63) Există . „încătuşat" de un inel de fier. dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apŃi să poarte armele. 57 Războiul galic. însă are un corespondent tulburător în De Bello Gallico. 63) Dobândirea „vredniciei faŃă de părinŃi" doar prin iniŃiere eroică. Bucureşti. 1 166 . vom recurge la sistemul de trimiteri sugerat la nota 1. B. „învelit" de | pilozităŃi înfiorătoare." (XXXI.vitejiei războinice. 221) 57 în ambele cazuri de parentaj descrise mai sus.." (18. n. studiu I introductiv de Cicerone Poghirc.consemnează Tacit . 1964.şi un însemn exterior al acestei legări vremelnice: „Cei mai viteji au şio brăŃară de fier (ruşine la neamul acesta!). cultural. Note. la un dualism ritualic de tip iniŃiatic: „ascuns". unde marele comandant de oşti menŃionează următorul obicei ciudat al gallilor: „în privinŃa celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în faŃa lor [a părinŃilor . se sugerează 1 în mod limpede că existenŃa cuiva este definită calitativ prin eliberarea de coerciŃiile simbolice respective. socotesc ruşinos faptul ca un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenŃa tatălui său. şi sunt vrednici de patrie şi de părinŃi. ceea ce duce. îşi eliberează fiinŃa pură odată cu venirea iernii. Şt. Războiul civil. „învelit" de frunzele i perene ale verii. ceea ce presupune privilegierea parentajului simbolic.

aici. aici. fiindcă sensul escatologiei nu este. pe care Odhin o dobândeşte prin posesia simili-şamanică a runelor. pasajul lui Tacit n-a scăpat atenŃiei scrupuloase a exegeŃilor. găsite sub coroana falnică a frasinului cosmic Yggdrasil. Haptagud. 114-l54 59 Die Religion des Semnonenstammes. Salzburg-Leipzig. care se comportă ca un 58 Traducere de Alexandra Beldescu. în cazul acesta. ceea ce nu înseamnă că discuŃia nu rămâne deschisă. debilitate la care zeul nu consimte. Toate aceste distincŃii ne duc din nou la convingerea că Tacit are în vedere un rit de substrat celtic. 549-673 167 .„din toate aceste rituri se desprinde existenŃa unei atitudini servile a credinciosului. „Eliberarea" de aceste „funii" ar scădea puterea cosmică lui Odhin. Mai precis. 1994. nu există nici un indiciu în Edda că sensul existenŃei ar fi. Bucureşti. care consideră ritul ca „o dovadă de supunere faŃă de divinitatea naŃională". Closs59. Prin definiŃie. în Imagini şi simboluri (cap. in: Wiener Beitrăge zur Kulturgeschichte und Linguistik. funia fiind legată de puterea magică. atunci când descrie intrarea înlănŃuită a germanilor în pădure. Ed. Mircea Eliade. de eliberare sacrală din chingi corporale vremelnice. ci o permanenŃă a puterii. dualist. fiindcă . „Zeul legatar şi simbolismul nodurilor58) se mărgineşte să-l citeze sumar pe A. funia nu e un accesoriu vremelnic de care te desprinzi. „amurgul zeilor" se opune oricărei „purificări sacrale" de tip dualist. Sensul iniŃiatic. O altă explicaŃie nu întrezărim pe moment. IV. Pe de altă parte. 1936. Cum e şi firesc. Humanitas. exclude din start asimilarea acestor culte cu Odhin. Ragnarb'kul. pp. tradus drept „zeu al funiei".dobândindu-şi autentica esenŃă în albul străveziu.spune mai departe Eliade . totală a universului. unul de tip iniŃiatic. fiindcă la Odhin semnificaŃia exorcizării ritualice lipseşte. acela de a „elibera" esenŃa „pură" a copacului Yggdrasil din excrescenŃele mundane care l-au „învăluit". luminos al zăpezii. mai precis cu unul dintre numele acestuia. pp.

op. 1929 62 M.a semnelor augurale cereşti. IV-e. sunt hrăniŃi pe socoteala obştii tot în pădurile şi dumbrăvile acelea. preotul şi regele sau mai-marele obştii 60 M. după ce îi înhamă la un car sfânt. La o adevărată desluşire putem ajunge. insuficientă. Eliade. Eliade. menŃionează similitudinea cu „ceremoniile mithraice de iniŃiere. şi când consideră că el aparŃine cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian. indicând. în cap. Dacă în acest din urmă caz catharsisul dualist este evident. op. Interpretarea pare slabă. cit. Cumont61. participarea la cult „dezlegându-l" pe individ de „cătuşele" (legăturile) existenŃei sale mundane. pp. pe care nu îl găsim la alte popoare: „Un obiceiu numai al acestui popor este să cerce şi presimŃirile şi prevestirile cailor. DivinaŃia cailor este -spune autorul nostru . având centrul în regiunile Sudului. X (37). fiindcă mai departe Eliade menŃionează că „Closs are probabil dreptate când atribuie ritualul semnonilor influenŃei ilire. o „eliberare". al marelui Caesar. 130-l31 61 Les religions orientales dans le paganisme romain. în paralel cu consultarea sorŃilor făcuŃi din mlădiŃe vegetale şi cu aceea -foarte bine cunoscută romanilor . o prea rapidă lectură a sursei. în care mystul avea mâinile legate la spate cu o funie"62. cât şi în cel deja citat. puŃin pe ocolite. Tacit vorbeşte de divinaŃia cailor pe care o practică germanii. însă. 129 168 . cit. citat tot de către Eliade. p. probabil. sugestia lui Closs cum că obiceiul semnonilor de a intra înlănŃuiŃi în pădure trebuie să fi aparŃinut cu adevărat unui nivel cultural lunar-chtonian se cuvine a fi cercetată în amănunŃime. urmând să scape de ea în momentul desăvârşirii actului ritualic. fiindcă indică o reconversie ritualică. Paris. Aceşti cai. pornind de mai departe.un obicei tipic german.sclav sau ca un captiv în faŃa stăpânului".. albi şi nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni. desprinse din zborul aleatoriu al păsărilor."60 F. ale cărei urme estompate le găsim atât în textul lui Tacit.

541) „îl numeşte . ci şi la fruntaşi: în adevăr." (XI. spre deosebire de alŃi cai. 39) CiudăŃenia calendarului nocturn o remarcase deja Caesar. Cu acest prilej. 37) Se remarcă aici că trăpaşii crescuŃi pentru divinaŃie sunt „nepângăriŃi de nici o muncă făcută pentru oameni". ci al nopŃii: „ToŃi galii afirmă că se trag din Dis Pater. Calendarul lor comunitar este selenar: „Ei s-adună laolaltă (afară numai de nu se întâmplă ceva neprevăzut şi fără veste) în zile hotărâte. spre deosebire de ceilalŃi. XI (39). în care Tacit vorbeşte despre obiceiul germanilor de a Ńine sfat în pădure. ei nu socotesc. când Soarele se află ascuns în bezna cea neagră: „. ci pe-al nopŃilor. v.. Vergilius (Eneida. Şi nici o altă prevestire n-are mai mult crezământ decât aceasta." (X.precizează 169 . parcă noaptea ar trage ziua după sine. şi unii şi alŃii socotesc că preoŃii sunt servitorii zeilor. numărul zilelor. De aceea determină durata nu după numărul zilelor. ci după cel al nopŃilor. într-un scenariu în care albul este superior valorificat tuturor celorlalte culori. dar caii ştiutori ai gândurilor acestora.merg pe lângă ei şi iau aminte la nechezatul şi sforăitul lor.221) Identitatea reală a acestui Dis Pater e foarte puŃin cunoscută. Dualismul religios se reproduce aici printr-un accesoriu de rit. încât noaptea precedă zilei. folosiŃi în treburile zilnice sau la războaie." (XI. Un pas suplimentar pentru înŃelegerea acestui dualism iniŃiatic îl facem citind pasajul din cap. că germanii numără timpul nu după succesiunea zilelor. Tacit precizează. ca noi. şi spun că ştiu aceasta de la druizi. la care cromatica interesează mai puŃin. 39). pentru a decide soarta lor viitoare. nu numai la popor. aşa pun soroacele.. căci atunci cred ei că este începutul cel mai cu noroc pentru orice treabă. în De Bello Gallico. ei sunt albi. Calculează zilele de naştere şi începutul lunilor şi al anilor în aşa fel. Pe de altă parte. VI. aşa cad la învoială. care nu este al zilei. ori când e lună nouă. legând-o de un obicei druidic şi de prezenŃa unui zeu cosmocrator. ci după cel al nopŃilor. ori când e lună plină." (18.

ceea ce explică. 1998. motiv pentru care pacea nu le este pe plac: „Dacă Ńara unde s-au născut / 63 Op. putem încheia ecuaŃia spunând că.n. Kernbach63 . O consecinŃă îndepărtată a acestei cosmologii inverse este trândăveala eroică a germanilor fioroşi în luptă. probabil.) Pentru Charles Squire64. Etimologic. divinitatea neagră a tenebrelor.. notează acelaşi Squire. 120 170 . decât prin suprapunere. p. şi anume că galii „se trag din Dis Pater" (18. în onoarea lui Dis Pater. Principala preocupare a bărbaŃilor germani este aceea de a participa la războaie." (ibid. însoŃite de sacrificii nocturne de răscumpărare. pentru a da naştere excrescenŃei pure a vâscului. fiindu-i asimilat.«puternicul Dis»". în anul 17 î-e. ei trebuie să moară mai întâi. şi obiceiul lor de a număra trecerea timpului după numărul nopŃilor. Jocurile Seculare (Saeculares Luai).. 51 (prima ediŃie a cărŃii este din 1912!) 65 Squire. soŃul psihopomp al marii zeiŃe plăsmuitoare Danu. Senate. Făcând analogie cu toate riturile similare de purificare pe care le cunoaştem (orfismul. p. Dacă asociem acestei rădăcini ceea ce spune în realitate Caesar. ibid. Asimilarea se produce mai degrabă prin analogie. în faŃa căreia Tacit nu ezită să-şi exprime surprinderea. o dată pe secol. 221). pentru a se naşte.e. din întuneric. tot aşa cum şi stejarul din tradiŃia druidică „moare" în momentul apariŃiei iernii. Dis Pater trebuie să fi fost Bile.V. oricum . cit. Kernbach -„începând cu anul 249 î. p. din care se naşte generaŃia zeilor Tuatha De Dannan. şi anume că galii împărtăşeau convingerea că ei „se trag" sau se nasc din moarte.n. 145 64 Mythology of the Celtic People. de regulă. în primul rând). lui Pluto (Hades). în obiceiurile germanilor. „însemnând a muri"65. London. atunci ajungem la singura concluzie posibilă. numele lui Bile vine din silaba bel. nu al zilelor. s-au serbat. cele mai spectaculoase jocuri din acest ciclu s-au desfăşurat sub împăratul Augustus.citim în continuare în DicŃionarul lui V.

extrem de puternici. de Berserkir. pentru a se alătura armatei crescânde a Asenilor. ei zăbovesc nemişcaŃi. care. îşi petrec viaŃa şi cu vânatul. mulŃi dintre tinerii de viŃă se duc la acele naŃiuni care bat vreun război: aceasta o fac şi pentru că neamului acestuia nu-i place odihna. legat de rădăcina bel. cum aminteam.rare." Ciudată este însă comportarea lor în momentele . bătrânilor şi celor neputincioşi din casă. pe firul principal al interpretării noastre. până când vreo luptă nu-i trezeşte. Ciudată nepotrivire a firii lor: aceloraşi oameni să le fie aşa de dragă şi lenea.stă în toropeala şi îndeletea unei păci îndelungi. v. oarecum surprins. Acesta e comportamentul pe care îl descrie. Cluj. cu o forŃă ce rivalizează. duală: cataleptici. Berserkirii se diferenŃiază de Einherjari prin refuzul de a urca îh Walhalla. iar ei se tâmpesc de lene.66 Să revenim. a căminului şi ogoarelor o lasă-n seama femeilor. desigur -de tihnă: „Când nu se duc la războaie. grija casei. 2001) 171 . De bel se leagă marea sărbătoare celtică Beltain. ci confirmă complexul „naşterii din moarte" pe care l-am sugerat mai sus. Cu acest prilej. sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanŃierii prin foc. Logica firii lor este. dar şi pacea atât de urâtă.e un comportament stihial tipic de luptător ursuz german. Dacia. nu-i cheamă la viaŃă. Eroi păduratici. cu aceea a fiarelor. druizii aprindeau două mari focuri." (XV. până când un rost de bătălie nu le toarnă din nou sânge puternic în vene. trecând toate vitele prin pasajul dintre ele. Eroicul (Ed. dedaŃi somnului şi mâncării. Tacit: nu e nimic neobişnuit în el. Sălăşluind în păduri adânci. De la Heraldes la Eulenspiegel. prin urmare. dar mai mult stau degeaba. ei stau toropiŃi. Ştefan Borbely. hibernând ursulin. înseamnă „a muri".cum o numeşte Tacit . însă. de la 1 mai. „ca de pe altă lume". şi 66 Pentru lămuriri suplimentare. din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde" care vine. 43) „Tâmpeala de lene" .

" De aceea. de la 1 mai (6 luni după 67 Apiid: Arme Ross: Ritual and the Druids. ca sărbătoare a primei recolte. dacă autoarea nu ar menŃiona la pag. aici.nu sugerează o asemenea derivaŃie. 67 în esenŃă. 1996. nu poate fi uitat că Beltain marca sfârşitul semestrului nocturn la celŃi. şi detaliile nu ne-ar ajuta prea mult. 1 nov. Beltain. trebuie să facem calculul pornind de la sărbătoarea Samain. la 1 noiembrie. întreprinderea fiind extrem de periculoasă şi cu consecinŃe nefaste. In: The Celtic World. nopŃii. Edited by Miranda J. ajungem la concluzia că între ele nu sunt 6 luni. să nu fie asociat cu bel („a muri"). 437 că „toate sărbătorile din calendarul celtic erau în esenŃă sărbători ale focului. Routledge. dar era şi momentul în care oamenii puteau trece în lumea de dincolo. Prin urmare. p. p. Cu toate acestea. Făcând un simplu calcul. la 1 mai. luminii. o jumătate de an fiind dedicată zilei. de întâmpinare a vegetaŃiei. Continuând logic ecuaŃia. şi Beltain. Lughnasa (dedicată marelui zeu Lug) la 1 august. ca sărbătoare ignică a emergenŃei vegetaŃiei. considerată începutul Noului An la celŃi. ni se pare improbabil ca numele sărbătorii. Green. întunericului.) marchează la celŃi intrarea în întunericul solar. unde calendarul era împărŃit în două. 434 172 . Beltain. prin porŃile vremelnic deschise. e vorba de o sărbătoare resurecŃionară. Dincolo de toate aceste detalii..vor scăpa de boli. ceea ce trebuie să remarcăm este că începutul Anului Nou (Samain. Prin tradiŃie. deşi lucrarea . exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. 436 sq. întinzându-le diferite curse.foarte prudentă în probleme de hermeneutică ritualică sau religioasă . 68 Ibid. 68 Era momentul în care zeii „se jucau cu oamenii". în eroare. legată de forŃa de lustraŃie a focului. druizii fiind puternic legaŃi de o magie a focului. iar cealaltă jumătate. intrarea în noapte. Nu ascund că simplul calcul calendaristic poate induce. London and New York. ceea ce duce la o asimetrie calendaristică. ajungem la concluzia că sărbătoarea orgiilor de foc.

după ei. ajungem la triada sintetică pe care am pus-o la baza eseului nostru. Şi pentru binele obştesc obişnuiesc asemenea sacrificii. după Caesar. Prins în „lanŃul" trupului (pe schema clasică. corespunzătoare transmigraŃiei sufletelor. Unele triburi au un fel de manechine de o mărime colosală. ci după moarte trece dintr-un corp în altul. şi eşuează. explică interdicŃia celui care a căzut de a se ridica în picioare şi pe aceea. prin intermediul „pragului" de purificare pe care îl reprezintă focul. de a fi ajutat să se ridice. ceremonialul iniŃiatic vegetal e asociat unui sacrificiu animalier. cei atinşi de boli prea grave sau cei care trăiesc în mijlocul luptelor şi al primejdiilor jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. în 173 .219) LanŃul. această credinŃă e un foarte bun stimulent pentru curaj. Astfel. Aici. druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere. 14. oficiantul se eliberează de el prin intermediul cultului. fiindcă -spune autorul latin sărbătoarea tăierii vâscului din arborele de foc e dublată de sacrificarea a doi boi albi. pe care o avem la orfici). Ei cred că nu pot îndupleca voinŃa zeilor decât dacă oferă o viaŃă omenească în schimbul altei vieŃi omeneşti. ale căror coarne sunt înjugate acum pentru prima oară. împletite din nuiele. Dacă nu e suficient de pur. rit descris de către Plirtiu în Naturalis Historia (XVI. îşi redobândeşte trupul de tină. în care. complementară. La aceste sacrificii se servesc de ajutorul druizilor." (De Bello Gallico. asociat marelui zeu Ogmios. 249). Ritul trecerii prin foc a fost consemnat foarte devreme. Un rit similar e cel al vâscului desprins de „lanŃul" vegetal al stejarului (arborele de foc!). ceea ce explică rostogolirea neputincioasă pe pământ. pe care druidul îl taie cu o secere de aur. deoarece înlătură teama de moarte.Samain) indică naşterea luminii. e un accesoriu indispensabil al acestei simbolizări. De aceea. de către Caesar: „întregul neam al gallilor este foarte superstiŃios. şi anume că ceea ce avem în ritul iniŃiatic celtic este progresia negru -foc . druizii credeau: „în primul rând.alb. descrisă de către Tacit. a zilei din noapte. soma/sema.

şi în special stejarul. sora Dioscurilor. „sosiŃi din foc". Corespondenta acestei epifanii este simbolistica vâscului. are o energie „concentrată. numele lor Aici. urcat din perimetrul mediteranean. nestricate de momelile petrecerilor şi de aŃâŃările ospeŃelor. apoi. putem înŃelege şi o altă imagine din Tacit.trăiesc îngrădite-n curăŃia lor.. dar pe zeii de acolo noi. nemeton." (16. Ajunşi în acest punct. pp. oarecum surprinzătoare şi ea. manechinelor li se dă foc şi oamenii mor învăluiŃi în flăcări. legată de un loc sacru.„nu are nimic de-a face cu solstiŃiul de iarnă sau cu Crăciunul"70. 220) Jean Markale69 derivă această cutumă din povestea teogonică a marilor zei Tuatha De Dannan. pe care creşte vâscul." (XLm.. „. logica iniŃiatică spune că scuturarea „lanŃului" vegetal duce. 73-74 70 Ibid. Payot. Romanii îi asemuim cu Castor şi Pollux: ei au aceeaşi putere dumnezeiască. preluată de romani de la greci. femeile germane . ea trebuind să fie legată de Cad Goddeu („Bătălia Arborilor"). esenŃa „albă" a copacului. albă". pentru a nu fi obligaŃi să se întoarcă.. ar avea-o în frunte pe Helena. Scrie Tacit: „La Nahanarvali se vede o dumbravă sfântă. Stejarul fiind „arbore de foc". Să-şi trimită-n 69 Le druidisme. Paris. 1985.precizează Jean Markale . locaş de străveche închinare: în frunte e un preot cu veşminte de femeie. Traditions et dieux des Celtes. 162 174 . din care se desprinde. potrivit căreia fiecare arbore. dar e improbabil că aici ar fi vorba de ea sau de vreun substitut. p.interiorul cărora pun oameni vii. la eliberarea fiinŃei de foc. 77) Triada.scrie înfiorat misionarul politic al Romei . mai întâi. care se desprinde prin „moartea" arborelui ilustrată prin căderea frunzelor. care . Curiozitatea ne face să ne întrebăm de ce apare aici preotul înveşmântat în femeie? Are acest detaliu o relevanŃă ritualică şi poate fi ea cât de cât înŃeleasă? AdmiraŃia lui Tacit pentru femeile germane e binecunoscută. în urma poveştii care relatează că ei şi-ar fi ars corăbiile în momentul descinderii de Ńărm.

iar soŃiile îşi urmează bărbaŃii peste tot. de unde începe şi fericirea „albă" de după moarte. moment în care se consideră că balastul corporal a fost distrus în suficientă 1 La mythologie celtique. Acolo nimeni nu ia în glumă păcatele şi a strica pe altul ori a se lăsa stricat nu se cheamă a se da după lume. nici femeile. Tacit scriind cu gândul evident de a trimite mesaje de prihană morală la Roma: fetele se căsătoresc târziu." (XIX. înmormântarea fiind interpretată ca o regresie în Marea ZeiŃă Mamă. se dă pe loc: cu părul tăiat şi-n pielea goală bărbatul o alungă pe femeie din casă. dar temeinic. şi-o poartă-n bătăi prin tot satul. Paris. preacurviile sunt foarte puŃine şi pedeapsa lor. femeile de aici nu prea calcă pe de lături. nici le nesocotesc răspunsurile. cadavrul este închis într-un dolmen. 47). 49). prin putrezire: iniŃial." (XIX. nici cu tinereŃea. sub ochii rudelor. celebrată prin incinerare târzie (trecere prin foc). socotind că e de datoria lor să împărtăşească cu ei atât bucuriile clipelor mărunte ale vieŃii. Apoi oasele sunt decopertate. se compromit comunitar pentru totdeauna: „La un popor aşa mare. Obiceiul funerar al celŃilor presupune . 47-49) Povestea idilică se deapănă aromitor." (Vin. căsătoria e sacrosantă (XX. unde este Ńinut şapte ani. ea nu-şi poate găsi bărbat nici cu frumuseŃea. Ca o consecinŃă. „albite" prin pisare. cât şi drama sau teama celor cu adevărat importante. 175 . Editions Jean Picollec. Căci femeia desfrânată n-are nici o iertare. şi arunci când îndrăznesc s-o facă. 36) Yann Brekilien71 asociază această credinŃă cultului funerar al dolmenelor.taină scrisori de dragoste. 68 sq. ci sacrale: „Germanii mai cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici nu le dispreŃuiesc sfaturile. 1981. Motivele nu sunt doar sociale. lăsată-n seama bărbatului. nici cu averea. pp. nu ştiu nici bărbaŃii. chiar şi în războaie. pentru a putrezi integral. purificate prin foc.povesteşte Brekilien -„consumarea" integrală a trupului de după moarte. bărbaŃii sunt strict monogami.

însă. De simbolistica specială. Nu putem încheia. Yann Brekilien explică şi logica teogonică prin care „corbul negru" se transformă aici în „corb alb". moartea fiind asociată unui tărâm insular paradisiac. pasărea consacrată zeului luminii Lug. deoarece corbul era. zeiŃa Gwen („cea albă"). p. fără a preciza că toată logica iniŃiatică a transformării „corbului negru" în „corb alb" prin intermediul trecerii prin foc îşi găseşte explicaŃia îh eschatologia celtică. 72 în acest ritual de regresie thanatică. pentru a-şi alăpta copiii. Mag Melă (Câmpia plăcerii) şi Tir na m-Ban (Tărâmul femeilor frumoase). în timp. p. pe care „oamenii zeiŃei Dana" (Tuatha De Dannan) au trebuit să îl înfrunte.. dar demonstraŃia e colaterală pentru a o începe acum. Se înŃelege de la sine de ce râdeau descătuşat celŃii. la celŃi. sustras suferinŃei şi morŃii (Sidh). 8 176 . 69 73 Op.remarcă şi druidicul Jean Markale73 . cei trei „corbi albi". pentru a fi încredinŃaŃi focului. „corbul" (zeul) negru al adâncurilor din Ńinutul Fomoîre.măsură pentru ca sufletul să se poată desprinde de el. unde oamenii erau aşteptaŃi după ce-şi vor fi consumat „lanŃul" de pământ al întrupării. Danu (Ana sau Commana). Balor va da Balaurul din credinŃele noastre (pe o linie genetică de provenienŃă celtică). echivalată cu uterul feminin care permite o regresie inversă naşterii: ea va da. iniŃiatică a „corbului alb" se leagă . Sidh e format din Tir na n-Og (Tărâmul tinereŃii veşnice). o semnificaŃie aparte are numele marii zeiŃe. 72 Ibid. trecându-l printr-un pârjol de foc. cit. asociat luminii albe şi corbului alb.numele marelui zeu Lug. cu trei sâni. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor. atunci când erau urcaŃi în manechinele de lemn.

Paris. No. 4. 1989 Bhagavad-Gita.1990 Biblia. 1993 Bastide.1/2. Gallese (Viterbo). parente. 1986 Baring. 2. Bucureşti. 1965 Ballabriga. W. George. Relationships and Cult Ritual of the Phaistos Disc. Editura Symposion. Ed. Introducere. Bucureşti. Editura Meridiane. Corin: 10 studii de arhetipologie. 1994 Beare. în. Editura Univers. comentarii şi note de Sergiu Al. Jan. Emilio: Le vocabulaire des institutions indo-europeennes. Editura ŞtiinŃifică.C. The Classical Quarterly.: The Costume ofthe Actors in Aristophanic Comedy. Edition de l'Ecole de hautes etudes en sciences sociales. 1999 Brekilien. Traducere de Natalia Ionescu. Cluj. Penguin Books. Yann: La mythologie celtique.-Apr. 1971 Biblia. 1987 177 . 1. 1999 Bowden. Edgar: Cybele The Axe Goddes. Filosofia indiană în texte.. Traducere de Gala Galaction. DivinaŃia elenică (Metode).BIBLIOGRAFIE: Alexandrian: Istoria filosofiei oculte. Bucureşti. Alain: Le Soleil et le Tartare. New Series. Vechiul şi Noul testament. Studiu introductiv. Traducere din limba sanscrită. Dacia. Henri de la: Patru călătorii în inima civilizaŃiilor.. adică Dumnezeiasca scriptură. sau Sfânta scriptură. 1992 Braga. Editura Humanitas. Amsterdam. Eroicul. Tarka-Samkara. Arkana. Paris. Arme Jules Cashford: The Myth ofthe Goddess. I. Bucureşti. GBV. Ştefan: De la Herakles la Eulenspiegel. Felix: Miturile lui Homer şi gândirea greacă. J. Evolution of an Image. 1954. Economie. Traducere şi prefaŃă de Gh. Bucureşti. Editura Dacia. traducere şi comentarii de D. Editura Academiei RPR. Linear B. Bucureşti. droit. notiŃe introductive. Gieben. 1990 Borbely. L'image mythique du monde en Grece archaique. Pouvoir. Traducere de Cristina Dinescu şi Raluca Popescu. 1994 Aristotel: Poetica. pp. Samkhya-Karika. 1981 Buffiere. Ceauşescu. religion. 1989. Alliterative verse. Les Editions de Minuit. 64-75 Benveniste. Cluj. 2001 Bouche-Leclercq: Istoria divinaŃiei în Antichitate. M. studiu introductiv. Voi. Traducere de Claudia Dumitru. Bhagavad-Gita. societe. Editions Jean Picollec. Comitetul Pro România. Pippidi.

Edition revue et augmentee. 1964 Caillois. Roger: Omul şi sacrul. studiu introductiv de Cicerone Poghirc. N. Bollingen Series. Editura Meridiane. în relaŃiile lor cu sacrul. formes. Alain: Dictionnaire des symboles. The Anthropology of Ancient Greek Sacrificiul Ritual and Myth. Primitive Mythology. Robert Laffont/ Jupiter.: The Origin of the Olympic Games. Penguin Books. Editura Nemira. Bucureşti.London. figures. 2. Bucureşti. Berkeley. Decembre 1993 Chamoux. Jean Gheerbrant. Vandoeuvres. Cornel: La democraŃie athenienne: fausses et vraies questions. Joseph: The Hero with a Thousand Faces. Occidental Mythology. 178 . cit. Francis M. a. London.: The Origin of Attic Comedy. EdiŃie adăugită cu trei anexe despre sex. Bucureşti.Y. Doubleday. (probabil 1989) Castoriadis. Geneve. în: La notion du divin depuis Homere jusqu 'a Platon. 3. coutumes. în: Esprit. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. Cu o prefaŃă la ediŃia a Ii-a (1949). 1997 Campbell. 1954 Chevalier. Anchor Books. Bucureşti. Joseph: The Masks of God: 1. Pantheon Books.Burkert. Editura Humanitas. în: Jane Harrison. o prefaŃă la ediŃia a IlI-a (1963) şi un cuvânt înainte (1939) al autorului. Studiu asupra cultului dreptului şi instituŃiilor Greciei şi Romei. reves. f. Francis M. Andrei: Platon. Războiul civil. joc şi război. University of California Press. Edited and with a foreword and additional notes by Theodor H. couleurs. 1979 Caesar: De Bello Gallico Războiul galic. 1989 Cornea. FranŃois: CivilizaŃia greacă în epocile arhaică şi clasică. note şi indice de Janina Vilan Unguru. ed. 1963 Campbell. 1985 Chantraine. Pierre: Le divin et Ies dieux chez Homere. Mythes. 1995 Cornford. Garden City. 1982 Burkert. Translated by Peter Bing. gestes. nr. Los Angeles. Fustei de: Cetatea antică. Coulanges. Walter: Homo Necans. 197. Traducere. Editura ŞtiinŃifică. University of California Press. [al doilea text e tradus de Elisabeta Poghirc]. Filozofie şi cenzură. Walter: Structure and History in Greek Mythology and Ritual. Berkeley-Los Angeles. nombres. 1961 Cornford. Traducere din limba franceză de Dan Petrescu. Gaster. Traducere de Mioara şi Pan Izverna. Oriental Mythology. Note. XVII. Themis.

Traducere de Catrinel Pleşu. PrefaŃă de Petru CreŃia. Meridiane. Coordonare: Viviane Prager. 1997 Detienne. 1984 Culianu. I. Georges: Heur et malheur du guerrier. Bucureşti. Flammarion. Patapievici. Grecii şi iraŃionalul. Mituri şi rituri ale bisexualităŃii în Antichitatea clasică. Editura Univers Enciclopedic. Editura Symposion. Editura Nemira. łicu Goldstein. PrefaŃă de Radu Florescu. 1929 Delcourt. 1969 Delumeau. Traducere de Thereza Petrescu. O istorie a paradisului. Editura Hasefer.: Gnozele dualiste ale Occidentului. Prof. Georges: Cele patru puteri ale lui Apollo şi alte eseuri. 1996 (prima ediŃie în 1985) 179 . Traducere de Margareta Sfirschi. Editura Academiei RPR. Litman. Aspects mythiques de la fonction guerriere chez les Indo-Europeennes. Marcel Vernant. Traducere din limba greacă de acad. Bucureşti. SchiŃă a istoriei poporului evreu. Paris.]: Religiile lumii. Editura Symposion. 1983 (reeditată cu titlul original. 1999 DicŃionar enciclopedic de iudaism. 1998) Dumezil. Traducere de George Anania. Bucureşti. Aram M. I. Jean: Grădina desfătărilor. Editura Humanitas. Bucureşti. Metis la greci. R.1996 Detienne. Paris. Traducere: Viviane Prager. Bucureşti. Litman.: Dialectica spiritului grec. 1996 Delumeau. Bucureşti. remaniee. Studiu introductiv şi comentarii de prof. Paris. Traducere: C. Editura Symposion. C. Marcel: Stăpânitorii de adevăr în Grecia Arhaică Traducere de Alexandru Niculescu. Jean Pierre: Vicleşugurile inteligenŃei.Traducerea notelor de Elena Lazăr. Bucureşti. 1999 Dumezil. Ed. Editura Humanitas. 2001 Diogenes Laertios: Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor. Balmuş. Jean [coord. Frenkian. E. Douăzeci şi cinci de schiŃe de mitologie. la Ed. C. Buc. P. Iaşi. IV-e. Cuvânt înainte al autorului. 1995 Cumont. PostfaŃă de H. 1963 Dodds. Polirom.. Jean: Chronologie des civilisations PUF.: Les religions orientales dans le paganisme romain. Traducere de LaurenŃiu Zoicaş. Deuxieme ădition. Bucureşti. Bucureşti. Editura Meridiane. Mărie: Hermaphroditos.-R. 1996 Delorme. Bucureşti. F. Traducere din franceză de HoraŃiu Pepine.

Eseu despre simbolismul magicoreligios. Georges: Romans de Scythie et d'alentour. 1995 Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene. Georges: Le livre des heros. Mircea: Imagini şi simboluri. Georges Posener. 1995 Eliade. Introducere în arhetipologia generală. Traducere de Alexandra Beldescu. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Traducere: Magda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu. Traducere de Marcel Aderca.Dumezil. 1974 180 . . Bucureşti. Bucureşti. Gabriela CreŃia. Gilbert: Structurile antropologice ale imaginarului. Gallimard. 1965 Dumezil. PrefaŃă de Georges Dumezil. Georges: Mythes et Dieux des Germains. 1939 Dumezil. 1980 Eliade. Traducere din limba franceză de Irina Bădescu. Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale. Deuxieme edition revue et corrigee. 1977 Durkheim. Cu o prefaŃă de Gilles Ferreol. Editura Nemira. Dan Sluşanschi.De la mitocritică la mitanaliză -. Essai d'interpretation comparative. Librairie Ernest Leroux. Mircea: Tratat de istorie a religiilor. ediŃia a Ii-a. Paris. Traducere de Mariana Noica. Payot. Grisward. 1978 Durând. 1998 Durând. Cu o PrefaŃă de Georges Dumezil şi un Cuvânt înainte al autorului. Emile: Formele elementare ale vieŃii religioase. 1993 Dumezil. Vingt-cinq esquisses de mythologie (76-l00) publies par Joel H. Editura ŞtiinŃifică. Editura Meridiane. Georges: Mit şi epopee. Georges: Le roman des jumeaux et autres essais. Traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivănescu. NRF. Traducere de Cezar Baltag. Iaşi. Paris. Paris. Paris. Avec un appendice sur La religion des Etrusques. Bucureşti. 1978 Eliade. Bucureşti. 1987 Dumezil. Bucureşti. Traducere de Radu Florescu şi Gloria Ceacalopol. 1995 Dumezil. Traducere de Francisca Băltăceanu. Bucureşti. 1994 Eliade. Methodologie et histoire des religions. Paris. Georges: La religion romaine archaique. Mircea: Istoria credinŃelor şi ideilor religioase. PrefaŃă şi postfaŃă de Radu Toma. Mircea: De la Zalmoxis la Genghis-Han. 1981 Eliade. Bucureşti.). Gallimard. Editura Humanitas. Mircea: La nostalgie des origines. Editura Univers. Gilbert: Figuri mitice şi chipuri ale operei. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Payot. în colaborare cu Serge Sauneron şi Jean Yoyotte (ed. Editura Humanitas. Gallimard. Introducere de Radu Florescu. Bucureşti. Editura Polirom.

Farnell, L. R. : The Cults ofthe Greek States, I-V, Oxford, at the Clarendon Press, 1896-l909 Farnell, L. R.: The Cult ofthe Heroes, Oxford, ibid., 1921 Festugiere, A. J.: Hermetisme et mystique paienne, Aubier-Montaigne, 1967 Filosofia indiană în texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha, ed. rom. 1971 Finley, John H.: Homer's Odyssey. Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1978 Finley, Moses L: Politics in the Ancient World. (ed. princeps: Cambridge University Press, 1983) Mi-a fost accesibilă numai versiunea maghiară: Politika az âkorban. Forditotta Greskovits Endre. Europa Kbnyvkiado, Budapest, 1995 Foucart, Paul [Francois]: Les Mysteres d'Eleusis. Arno Press, New York, 1975 Frazer, J. G.: Creanga de aur. I-V. Traducere, prefaŃă şi tabel cronologic de Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. BPT, Editura Minerva, Bucureşti, 1980 Freud, Sigmund: 1913, Totem şi tabu. In: Opere, I. Traducere, cuvânt introductiv şi note de Dr. Leonard Gavriliu. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991 Gândirea asiro-babiloniană în texte. Studiu introductiv: Constantin Daniel. Traducere, notiŃe introductive şi note: Athanase NegoiŃă. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975 (aici se află Enuma elish şi Epopeea lui Ghilgamesh) Gennep, Arnold Van: Riturile de trecere. Studiu sistematic al riturilor de poartă şi de prag, de ospitalitate, de adopŃie, de sarcină şi de naştere, de copilărie, de pubertate, de iniŃiere, de logodnă şi de căsătorie, de funeralii, de anotimpuri etc. Traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu. Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu. PostfaŃă de Lucia Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 1996 Gennep, Arnold van: Totemismul. Starea actuală a problemei totemice. Studiu introductiv de Lucia Berdan. Traducere de Crina Ioana Berdan. Editura Polirom, Iaşi, 2000 Gernet, L. - A. Boulanger: Legenie grec dans la religion, Paris, 1932 Gemet, Louis: Anthropologie de la Grece antique. Preface de Jean-Pierre Vernant. F. Maspero, Paris, 1968 Gernet, Louis: Droit et societe dans la Grece Ancienne. Recueil Sirey, Paris, 1955

181

Gimbutas, Marija: CivilizaŃie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european. Traducere de Sorin Paliga. PrefaŃă şi note de Radu Florescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1989 Girard, Rene: łapul ispăşitor. Traducere din limba franceză şi note de Theodor Rogin. Editura Nemira, Bucureşti, 2000 Girard, Rene: ViolenŃa şi sacrul. Traducere de Mona Antohi. Editura Nemira, Bucureşti, 1995 Glotz, G.: Cetatea greacă. Traducere şi indice de Mioara Izverna şi Pan Izverna. Traducerea notelor de Elena Lazăr. Editura Meridiane, Bucureşti, 1992 Green, Miranda J. (ed.): The Celtic World, Routledge, London and New York, 1996 Guthrie, W.K.C.: Orpheus and Greek Religion. A Study of the Orphic Movement, Methuen Co. Ltd, London, 1935 Guthrie, William Keith Chambers: The Greeks and Their Gods. Beacon Press, Boston, third printing, 1961 Harris, Rendel: The Cult of the Heavenly Txvins, 1906 Harrison, Jane Ellen: Themis. A Study of the Social Origins of Greek Religion. With an Excursus on the Ritual Forms Preserved in Greek Tragedy by Gilbert Murray. And a Chapter on the Origin of the Olympic Games by F. M. Cornford. Merlin Press, London, 1989 Herodot: Istorii. în două volume. Studiu introductiv de Adelina Piatkowski. Traducere, notiŃe istorice şi note de Adelina Piatkowski (cărŃile I şi III), Felicia VanŃ-Ştef (cărŃile II şi IV). Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961 Hesiod: Opere. Traducere, studiu introductiv şi note de Dumitru T. Burtea. Editura Univers, Bucureşti, 1973 Homer. Iliada. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv, note şi glosar de Liviu Franga. Editura Univers, Bucureşti, 1985 Homer: Odiseea. Traducere de George Murnu. Studiu introductiv şi note de Adrian Pârvulescu, Editura Univers, Bucureşti, 1979 Husar, Adrian: CelŃi şi germani în Dacia romană. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1999 Hynes, William J. William G. Doty (ed.): Mythical Trickster Figures. Contours, Contexts, and Criticisms, The University of Alabama Press, Tuscaloosa London, 1997 Jeanmaire, Henri: Dionysos. Histoire du culte de Bacchus, Payot, Paris, 1951

182

Josephus, Flavius: în AntichităŃi iudaice. I-II. PrefaŃă de Răzvan Theodorescu. Cuvânt asupra ediŃiei, traducere şi note de Ion Acsan. Editura Hasefer, Bucureşti, 2002 Jung, C.G.: Simboluri ale transformării. I: Simbol şi libido. II: Eroul şi arhetipul mamei. Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu. Editura Teora/Universitas, Bucureşti, 1999 Kerenyi, C: Dionysos. Archetypal Image of Indestructible Life. Translated from German by Ralph Manheim. Bollingen Series LXV-2. Princeton University Press, 1976 Kernbach, Victor: DicŃionar de mitologie generală, PostfaŃă de Ghe. VlăduŃescu, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989 Kernbach, Victor: Miturile esenŃiale. Antologie de texte, cu o introducere în mitologie, comentarii critce şi note de referinŃă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 Kramer, S. N.: Istoria începe la Sumer. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1962 Kun, N. A.: Legendele şi miturile Greciei Antice. în româneşte de P. Donici şi M. Leicand. Consultant ştiinŃific A. Frenkian. Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1958 La mort, Ies morts dans Ies societes anciennes. Sous la direction de Gherardo Gnoli et Jean-Pierre Vernant. Cambridge University Press - Editions de la Maison des Sciences de l'Homme, 1977 Leveque, Pierre: Aventura greacă. I-II. Traducere de ConstanŃa Tănăsescu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1987 Libis, Jean: Le mythe de l'androgyne, Berg International Editeurs, 1991 Liiceanu, Gabriel: încercare în politropia omului şi a culturii. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981 Liiceanu, Gabriel: Tragicul. O fenomenologie a limitei şi depăşirii, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 Loisy, Alfred: Misteriile păgâne şi misterul creştin. Partea I. Traducere de Dan Stanciu. Editura Symposion, Bucureşti, 1996 Loraux, Nicole: HBH et ANDREIA: deux versions de la mort du combattant athenien. în: Ancient Society, VI (1975) Loraux, Nicole: Mourir devant la Troie, tomber pour Athenes: de la gloire du heros a l'idee de la cite, in: La mort, Ies mort dans Ies societes anciennes (ed. cit.) Lurker, Manfred: DivinităŃi şi simboluri vechi egiptene. DicŃionar. Traducere de Adela Motoc. Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

183

Gilbert: Excursus on the Ritual Forms Preserved în Greek Tragedy. CivilizaŃii prehellenice şi microasiatice. Johns Hopkins University Press. 1971 Nagy. Editura Polirom. 1993 Mauss. 1981 Muşu. Antologie. Dialog între civilizaŃii. cit. Gregory: The Best of the Achaeans: Concepts of the Hero in Archaic Greek Poetry. Oxford. Editura Polirom. Traducere de Ingrid Ilinca şi Silviu Lupescu. Traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea şi Ion Herdan. Traducere de Gabriela Gavril.: The MinoanMycenaean Religion and its Survival in Greek Religion. Murray. Bucureşti. în: Jane Harrison: Themis. Claudio Enrico Norelli: Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. personaje. 1973 Muşu. Bucureşti. Studiu introductiv de Nicu GavriluŃă. Gheorghe: Lumini din depărtări. eroi.CW.Henri Hubert: Teoria generală a magiei. în voi. Gheorghe: Din mitologia tracilor (studii). Jean: Le druidisme. 1946 Muşu. cuvânt înainte şi note introductive de Victor Ernest Maşek.: CivilizaŃiile Europei vechi. Marcel . Editura ŞtiinŃifică. Friedrich: Naşterea tragediei.P. I. 1927 Oişteanu. Bucureşti. M. Zoosophia. Editura Polirom. II Markale.: De la Apollo la Faust. 1982. Traducere de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc. EdiŃie îngrijită de Ioan-Florin Florescu. Lund-London-Paris-Oxford. 2001 Murray. Marcel: Eseu despre dar. Gheorghe: Zei. PrefaŃă şi control ştiinŃific de Radu Florescu. Marcel . Cluj. Editura Cartea Românească. Gheorghe: Din istoria formelor de cultură arhaică. Editura Dacia. Guido A. Traducere de Alexandra Slavu. Iaşi. Henri: Eseu despre natura şi funcŃia sacrificiului. Meridiane. Bucureşti. 1978 Nilsson. Bucureşti. Gleerup. voi. 1985 Mauss. Traditions et dieux des Celtes. ed. Payot. Ed. 1997 Mauss. Baltimore. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. Studiu introductiv de Michel Bass. PrefaŃă de Nicu GavriluŃă. în româneşte de Dumitru ScorŃanu.Hubert. Editura Meridiane. Iaşi. Gilbert: Greek Studies. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Iaşi. Paris. 1979 Nietzsche. Buc. Gheorghe: Lumini în depărtări. 1978. dialog între generaŃii. Institutul European. Iaşi. Muşu. 1981 Muşu. în româneşte de Silvia Lupescu.Mansuelli. Andrei: Grădina de dincolo.K. 1996 Moreschini. 1980 184 . Editura ŞtiinŃifică.

Traducere de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg. Beatrice K. 1974 Platon: Republica . Avec la collaboration de Robert Schilling. Jean M. 1993 (traducere de Cătălin Partenie) Poezia Egiptului faraonic. Cuvânt înainte de E. Humanitas. Traducere de Cristian Unteanu. Francois-Xavier 185 .: Structură şi funcŃie în societatea primitivă. Eseuri şi discursuri. Walter F. Editura Symposion. 1982 Peters Francis E. Editura ŞtiinŃifică. Bucureşti.. Ed.E. Editura ŞtiinŃifică. Jean-Claude: Georges Dumezil a la decouverte des Indo-Europeens. EdiŃie îngrijită de Petru CreŃia şi Constantin Noica. Bucureşti. în: Opere VII. in: Opere. ed.Originile creştinismului. Buc. Philosophical Library. univ.. Platon: Timaios. 1980 Radcliffe-Brown. traducere. Traducere de Gabriela Ciubuc. traducere şi note de David Popescu. Bucureşti. Bucureşti. docent Măria Marinescu-Himu. 2001 Otto. în: Opere I. Univers. Guy: Tragedia greacă. Studiu introductiv. Evans-Pritchard şi Fred Eggan. Introducere de Pierre Geoltrain. (traducerea dialogului a fost realizată de către Francisca Băltăceanu) Platon: Criton (sau Despre datorie. Editura Polirom. 1996 Riviere. V. a. Traducere de Marta GuŃu.: Istoria doctrinelor ezoterice. Traducere: Viorica Alistar.: Termenii filosofiei greceşti. 1995 Ovidius: Metamorfoze. A Study in American Indian Mythology. 2000 Radin. Ed. Ed. Bucureşti. dialog etic). Editura Polirom. 1993 Platon: Apărarea lui Socrate.R. Bucureşti. de Ion Acsan şi Ion Larian-Postolache. A. ■■ The University of Chicago Press. 1956 Riviere. EdiŃia a Ii-a revăzută. Iaşi. note de conf. Traducere de Dragan Stoianovici. Bucureşti. Studiu introductiv. Imaginea divinităŃii în spiritualitatea greacă.: Zeii Greciei. în: Platon: Opere I. New York. Edihira ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Traducere de Roxana Călinescu şi Liliana Cîobanu Harhas. cit. Trad. Iaşi. Paul: Trickster. The Court fester Around the World. Traducerea dialogului îi aparŃine lui Andrei Cornea. (anul de apariŃie trebuie să fie 1972 sau 1973) Pausanias: Călătorie în Grecia. 1974 Rachet. Chicago London. Studiu introductiv de Ion Banu.: Fools Are Everywhere. 2002 Otto. Editura Humanitas. Editura Univers. cit. dr. f.

New York. 1994 Sorel. note şi glosar de Sergiu Demetrian. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. New York. Anne: Ritual and the Druids. Traducere şi cuvânt înainte de Mircea Popescu. Editura Teora/Universitas. Traducere. Etude preliminaire pour aider a la comprehension de la pieŃe athenienne au IV-eme siecle. M: Grecia epocii întunecate. W. 1995 Turner. 1998 Stanford. A Study in the Adaptability of a TradiŃional Hero. H. Georges Charachidze. Charles: Mythology of the Celtic People. Bude. Mircea Eliade editor in chief. 1995 Tilgher. MacMillan Library Reference USA. Bucureşti. Editura Meridiane. 1963. B. Copernic. Editura pentru literatură. New York. Geneve. Green. Rajagopalachari. Routledge. Cercetare arheologică asupra secolelor XI-VIII î. Repovestită în limba engleză de C. Paris. Alain de Benoist. Simon Schuster and Prentice Hali International. These presentee â la Faculte des Lettres de l'Universite de Geneve. Reynal: Orfeu şi orfismul. Victor: The Ritual Process. Bucureşti. Edward: Primitive Culture. 1985 Ross. Corneli University Press. Edited by Miranda J. London and New York. Editura Meridiane.Dillmann. Bucureşti. New York. Coşbuc şi CD. Belles-Lettres. 1996 Rudhardt. 1979 Robert. London. Traducerea versurilor de G. Senate. Bucureşti. 5th edition.: The Ulysses Theme. Oxford. 1964 Rohde. Structure and Anti-Structure. Epopee indiană. Editura Univers Enciclopedic. Adriano: ViaŃa şi nemurirea în viziunea greacă. Zeletin. Simon Schuster MacMillan. Traducere de Petru CreŃia. Eli: The Lust to Annihilate. Jean Varenne. Harper Torch Books. in: Vile Congres de l'Association G. In: The Celtic World. 1958 Valmiki: Ramayana. Paris. 1998 Squire. Jean: Notions fondamentales de la pensee religieuse et ades constitutifs du culte dans la Grece classique. prefaŃă. 1979 Snodgrass. 1958 Sagan.n. Psychohistory Press Publishers. 1954 The Encyclopedia of Religion. Fernand: Les origines de la tragedie: le bouc et la tragedie.e. Basil Blackwell. Erwin: Psyche. J. Traducere de Florica Bechet. London-Mexico City-New Delhi-Singapore-Sydney-Toronto. A Psychoanalytic Study of Violence in Ancient Greek Culture. Bucureşti. Ithaca. A. 1977 Tylor. 1968 186 . Aix-en-Provence. Grisward.

S. Gallimard. Jean-Pierre: Originile gândirii greceşti. Traducere de Bogdan Ghiu. Vernant. P. Mosse J. C. Traducere de Doina Jela. Cassin. Translated by John McHugh. Taillardat. 1995 Vernant. Traducere şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol. J. Editura Minerva (BPT). 1999 (ed. 1985 Vilâgirodalmi lexikon. 1996 Vidal-Naquet. Editura Meridiane. Forme de gândire şi forme de societate în lumea greacă. Editura Meridiane. Jean-Pierre: L'Individu. 1995 Vernant. Kirk.): Omul grec. London. Avec la collaboration de E. Gernet. la Mort. Bucureşti. princeps în 1968). Paul: Au crezut grecii în miturile lor? Eseu despre imaginaŃia constituantă.I. Ducrey. Cam-E. l'Amour. Jean-Pierre: Mit şi gândire în Grecia Antică. 1978 Walhalla şi Thule. Editura Univers. Toronto. Detienne. Pierre: Vânătorul negru. P. Jean-Pierre (ed. Inc. Bucureşti. F. P. Finley. I. Editura Symposion. VidalNaquet. Bucureşti. NRF. PostfaŃă de Zoe Petre. Editura Polirom. Leveque. 1989 Vernant. Cuvânt înainte de Zoe Petre. PrefaŃă de Zoe Petre.. Bucureşti. Jean-Pierre (coord. Y. 2001 Veyne. Editions de l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. 1995 Vernant. Mituri şi legende vechi germanice. McGraw-Hill Book Company. Jean-Pierre: Mit şi religie în Grecia Antică. Lejeune. M. Editura Eminescu. Akademiai Kiado. Garlan. Iaşi. Traducere în româneşte de Zoe Petre. 1977 187 . Vian. New York. Its Life and Institutions. Courbin. P. de Romilly. Soi-meme et l'autre en Grece Ancienne. M. I-II. Traducere de Zoe Petre şi Andrei Niculescu. Budapest. M.Vaux. 1961 Vernant. P. Traducere de Florica Bechet şi Dan Stanciu. Studii de psihologie istorică. Garelli. Bucureşti. Paris.): Problemes de la guerre en Grece ancienne. G. Roland de: Ancient Israel. J. Repovestite după izvoare de Mihai Izbăşescu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful