Caracteristica generală a întreprinderii

Noţiunea de organizaţie, concept, roluri şi trăsături Orice societate, în general ,ca şi fiecare individ, în parte, pentru dezvoltarea sa are nevoie de anumite bunuri şi servicii. Acestea pot fi achiziţionate prin producerea proprie a lor sau prin cumpărarea lor. Datorită unei nevoi din ce în ce mai mare şi mai diversificate, obţinerea se realizează prin cumpărarea acestor bunuri sau servicii de la unii producători specializaţi care asigură necesarul mai multor indivizi. Specializarea în producerea unor anumite bunuri sau servicii implică apariţia întreprinderii, în care are loc unirea factorilor de producţie din care se obţin aceste bunuri sau servicii. Întreprinderea sau agentul economic sunt persoanele sau grupuri de persoane fizice sau juridice care în calitate de participanţi la viaţa economică au roluri şi comportamente similare. În sensul ei economic, o firmă (întreprindere), ca agent economic-indiferent de mărimea lui de forma de proprietate, de forma de organizare-produce bunuri şi servicii destinate întregii societăţi sau numai unui segment în vederea obţinerii scopului urmărit, obţinerea profitului. Deci ca o celulă de bază a economicului, firma(întreprinderea) este veriga organizatorică unde are loc combinarea factorilor de producţie(resurse umane şi materiale energetice) cu scopul producerii desfacerii bunurilor economice (produse, servicii şi informaţie) în structura, cantitatea şi calitatea impuse de cererea de pe piaţă şi obţinerii unui profit. Întreprinderea în cadrul procesului de producţie suportă costuri corespunzând remunerării factorilor de producţie utilizaţi, care trebuie compensaţi prin rezultatele producţiei sale, deci întreprinderea în mod necesar trebuie să producă o valoare excedentară costurilor sale. Întreprinderea se delimitează prin genul specific de activitate, prin conducerea şi gestiunea economică unică, prin unitatea sa financiară. Activitatea întreprinderii generează două grupuri pe fluxuri: a) intrări de factori de producţie, al căror cost determină fluxurile de cheltuieli ce apar în cadrul organizaţiei către agenţii economici care furnizează aceşti factori. b) ieşiri de bunuri şi servicii etc, produse şi puse la dispoziţia celorlalţi agenţi economici care, la rîndul lor, generează fluxurile de venituri obţinute în urma comercializării bunurilor respective.
3

Întreprinderile organizate în orice domeniu de activitate au în comun cîteva reguli şi anume: - pentru a produce este nevoie să utilizeze factori de producţie; - factorii de producţie nu sunt inepuizabili şi trebuie utilizaţi cît mai bine; - pentru a supraveţui şi a se dezvolta, întreprinderea trebuie să fie rentabilă; - activitatea economică în ansamblu său trebuie condusă bine. Abordate într-o concepţie sistemică, firmele(întreprinderile) prezintă un ansamblu de trăsături care definesc atît specificul obiectivelor lor, cît şi nivelul atins în transpunerea practică a acestora. Astfel întreprinderea este: a) sistem complex întrucît combină toţi factorii de producţie, fiecare din aceşti factori fiind alcătuiţi dintr-o mare varietate de elemente, între care se stabilesc multiple şi profunde legături. b) sistem socio-economic unde are loc legătura între factorii de producţie în cadrul procesului de producţie generator de bunuri materiale, conform obiectivelor fixate în funcţie de raportul cerere – obiective - piaţă. Punerea de acord a componentelor obiective-piaţă necesită ierarhirizarea obiectivelor întreprinderii şi articularea lor într-un ansamblu unitar, prin programele de activitate folosirea mecanismelor economice. Mecanismul economic al întreprinderii presupune folosirea unui sistem de reguli, metode şi instrumente(pîrghii financiare) pentru organizarea şi conducerea activităţii în toate componentele sale încît eficienţa să fie maximă. c) sistem tehnico-productiv în sensul că mijloacele de muncă, materiile prime şi materialele utilizate se crează anumite conexiuni. Acestea se manifestă prin dependenţa tehnologică dintre compartimentele în care se realizează activităţi de producţie. În pactică, întreprinderea se manifestă ca un organism unitar tehnicoproductiv, prin prizma a două criterii: -omogenitatea procesului tehnologic din secţiile producţiei de bază; -omogenitatea producţiei fabricate, în care scop sunt reunite procese neomogene sub aspect tehnologic. d) sistem organizatoric administrativ explicat prin cîteva aspecte: în momentul înfiinţării, întreprinderea capăta statul de persoană juridică, primeşte o denumire precisă, are un sediu al său şi un obiect de activitate bine determinat. În strînsă legătură cu profilul şi complexitatea obiectivelor stabilite, întreprinderea îşi defineşte propria structură organizatorică, dispune de un regulament propriu de organizare şi funcţionare. e) sistem dinamic organic adaptiv, întreprinderea îşi desfăşoară activitatea sa, sub acţiunea diferitor facori endogeni sau exogeni, adaptînu-se astfel atît la evoluţia macrosistemelor din care face parte, cît şi la cerinţele generate de dinamica elementelor încorporate.
4

f) sistem deschis, întreprinderea manifestîndu-se ca o componentă, în interacţiunea constantă cu celelalte elemente a sistemului caruia îi aparţine şi unde au loc intrări şi ieşiri. g) sistem autoreglabil, adaptiv întreprinderea are capacitatea oferită de autonomia sa funcţională, de a-şi modifica activiatatea în scopul realizării obiectivelor propuse. Astfel procesul de management se realizează în cadrul unui sistem autoreglabil adaptiv, care comportă blocuri suprapuse cu metode de autoreglare ierarhizate în funcţie de natura obiectivelor pe care le vizează. a) rolul economic se poate caracteriza prin aceea ca: - întreprinderile atrag şi combină factorii de producţie. Managerii caută să obţină cel mai bun rezultat la cel mai mic cost şi în acest scop ei acţionează permanent pentru optimizarea combinării factorilor de producţie. - întreprinderile au ca fmalitate acivităţii lor executarea de bunuri şi servicii, managerul reanalizînd permanent factorii şi combinarea lor, în funcţie de situaţia pieţelor de aprovizionare şi desfacere. - întreprinderile distribuie veniturile, ceea ce corespunde acţiunilor specializate de remunerare a factorilor de producţie utiIizaţi(salarii pentru muncă). b )rolul social al firmei este determinat de faptul că acestea sunt agenţi economici, a căror activitate nu poate fi studiată decît în contextul social existent. Firma există prin indivizi, respectiv prin salariaţii săi şi consumatorii bunurilor oferite pe piaţă, faţă de care manifestă un rol social specific, respectiv: - faţă de salariaţi care îşi consacră o mare parte a vieţii lor cotidiene muncii în cadrul întreprinderii şi care trebuie să găsească aici condiţii favorabile atît din punct de vedere al muncii cît şi al salarizării lor. -faţă de consumatori, firma trebuie să caute cea mai bună adaptare a bunurilor şi serviciilor propuse la solicitările clienţilor, ea trebuie să furnizeze o informaţie completă şi obiectivă asupra produselor sale, prin politici de publicitate, reclamă adecvata.

5

Capitolul 1
1.Mediul extern al întreprinderii

1.1. Conceptul şi necesitatea cunoaşterii mediului extern al întreprinderii
Întreprinderea este un sistem deschis fiind influenţată direct de către alte întreprinderi şi indirect de către factorii economici, socio-culturali, politici. Mediu extern - reprezintă totalitatea factorilor şi a organizaţiilor care influenţează direct şi indirect activitatea întreprinderii. Datorita complexitatii si multidimensionalitatii mediului in care isi desfasoara activitatea intreprinderea, in literatura de specialitate exista numeroase puncte de vedere cu privire la conceptul de mediu extern. Astfel, la modul cel mai general Kotler considera ca mediul extern reprezinta totalitatea fortelor necontrolabile la care intreprinderea trebuie sa-si adapteze politica si sa constituie din participantii si fortele externe care influenseaza asupra posibilitatilor intreprinderii de a dezvolta si mentine tranzactii avantajoase.(Cornescu V. Managementul, Bazele generale , Editura Actami 1998, pag 47) Daca avem in vedere locul si rolul participantilor la acest cadru de desfasurarea activitatii intreprinderii, interactiunea si intensitatea cu care actioneaza fortele constitutive, influentele pe care le exercita, putem delimita doua componente: 1.micromediul 2.macromediul

1.2. Micromediul ,caracteristica micromediului intreprinderii
Mediul intern al întreprinderii este constituit din agenţii economici cu care întreprinderea intră de obicei în relaţii directe, influenţele fiind puternice şi reciproce, reprezetând în fapt un ansamblu de condiţii, activităţi şi relaţii specifice. Ele asigură cadrul în care se aplică şi se verifică politica de marketing, având deci rol esenţial în elaborarea mixului de marketing. Deşi cu privire la componetele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de vedere, considerăm că în perioada actuală nu pot fi ignorate următoarele: furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii şi forţa de muncă, intermediarii, clienţii, concurenţii, conducerea şi organizarea internă, precum şi organismele publice, a căror activitate se răsfrânge nemijlocit asupra întreprinderii.
6

Noţiunea de furnizor şi analiza acestui factor Furnizorii sunt cei care asigură întreprinderii resursele necesare desfăşurării normale a activităţii economice, dar şi concurenţilor. Sunt reprezentaţi prin diverse firme de afaceri sau persoane particulare, care pe baza relaţiilor de vânzarecumpărare, pun la dispoziţie materiile prime si materialele, combustibilul, energia, apa, echipamentul tehnic sau execută o largă gamă de servicii, deosebită însemnătate având serviciile bancare. Un loc aparte îl au relaţiile cu "fumizorii" de personal, reprezentaţi prin unităţi de învăţământ, oficiile de forţă de muncă, persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă, precum şi întreprinderi particulare care au ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă disponibile. Deci fumizorii pot afecta direct activitatea de producere a întreprinderii şi anume dacă au o putere de nogociere înaltă pot crea unele probleme şi anume crescînd preţul, reducînd calitatea şi modificînd condiţiile de livrare a produselor lor, au posibilitatea de a reduce rentabilitatea sectorului. Mîna de lucru poate fi de asemenea considerată ca un furnizor capabil de a exersa o mare influenţă în diferite sectoare. Angajaţi extrem de competenţi sunt greu de găsit pe piaţă, cum de altfel o mînă de lucru sindicalizată poate, prin negocieri, sa-şi prevaleze o parte substanţială din profitul sectorului. Un grup de furnizori poate deveni puternic dacă: - este dominat de un număr restrâns de firme şi este mai concentrat decât sectorul de activitate în care-şi vinde produsele; - nu este obligat să facă faţă unor produse substituibile care se adresează aceluiaşi sector de activitate; - sectorul de activitate nu constituie un client important al grupului de furnizori; - produsul său constituie o intrare importantă pentru activitatea derulată de cumpărător; - produsele grupului sunt diferenţiate sau impun costuri de schimbare a partenerului de afaceri. Intermediari ,caracteristici. Intermediarii sunt reprezentaţi de firmele care ajuta întreprinderea la promovarea, vânzare a şi distribuirea mărfurilor către consumatorul final, sub forma: firmelor de distribuţie fizică (de comerţ, transport etc.), agenţiilor de service de marketing (cum sunt agenţiile de publicitate), societăţilor de asigurare. Verigele care acţionează între producător şi consumator de-a lungul unui canal de distribuţie mai sunt numiţi şi intermediari, acest cuvînt însă are două sensuri: - un prim sens este acela de element aflat între elemente exterme ale unei mulţimi sau care face trecerea de la un element la altul.
7

supermagazinele). 2) Comercianţii cu amănuntul sunt comercianţii care achiziţionează mărfuri direct de la producători sau de la comercianţii cu ridicata pentru a le revinde consumatorilor finali. − comercianţii asociaţi care acţionează pentru realizarea unor obiective comune privind aprovizionarea.întreprinderi mari care dispun de mai mute depozite în diferite zone geografice din care distribuie apoi marfurile spre punctele proprii de vînzare cu amănuntul.comerţ stabil realizat prin intermediul unor unităţi clasice.efectuarea unor operaţii de condiţionare. Pe lîngă facilitarea actelor de vînzare şi cumpărare comercianţii cu ridicata îndeplinesc şi numeroase funcţii care avantajează atît producătorul cît şi consumatorul: .un al doilea sens al cuvîntului defineste o operaţie economică specifică. 3) Comercianţii integraţi realizează atît comerţul cu ridicata. depozitarea şi preţul. . informarea comercianţilor cu amănuntul şi a consumatorilor.intreprinderi comerciale care se aprovizionează cu cantităţi mari de mărfuri de la producătorii interni sau din import(hypermarket. După tipul reţelei utilizate comerţul cu amănuntul poate fi: .stocarea mărfurilor în vederea realizării unor fluxuri continuie către cumpăratorii situaţi în aval. Intermediarul este în acest caz tot un comerciant dar care spre deosebire de angrosist şi detailist. promovarea produselor. În procesul distribuţiei îşi desfăşoară activitatea mai multe categorii de intermediari: 1) Comercianţi cu ridicata achiziţionează partizi mari de mărfuri pe care le revînd în partizi mai mici asortate. el facilitînd anumite schimburi care cer o pregătire specială de care producătorul nu dispune. de facilitare în schimbul unei sume de bani a legăturii dintre vînzător şi cumpărător. verificarea calităţii în laboratoare şi cu apărătură specializată. Pe piaţă rolul intermediarului pur este mic.studierea pieţei.comerţ mobil realizat la chioşcuri sau cu mijloace de transport special amenajate.comerţul prin corespondenţă sau prin intermediul mijloacelor video sau audio. ambalare. unităţi cu autoservire sau liber-service dar cu mărfurile expuse în rafturi şi comerţ prin reţelele de automate. comercianţilor cu amănuntul sau unor utilizatori care le achiziţioneazăîn vederea prelucrării ulterioare. . cît şi comerţul cu amănuntul şi pot fi organizaţi sub mai mult forme: . schimburi care cer timp mult pentru găsirea cumpărătorului. .. aceea de intermediere. . . 8 . nu cumpără pentru a vinde şi nu intră în relaţii contractuale cu posesia mărfii. care presupun prezenţa vînzătorului la raft ca intermediar.

întrucât concurenţa este o luptă dură. Concurenţii unei întreprinderi pot fi: 1) Firme care fabrică acelaşi bun sau efectuează acelaşi serviciu 2) Firmele care produc produse substituibile 3) Firmele noi care intră pe piaţă Firme care fabrică acelaşi bun sau efectuează acelaşi serviciu care se confruntă 9 . Ea va fi deci influenţată atât de un sistem de forţe interioare.Concurenţii. Chiar dacă intensitatea competiţiei diferă de la un sector la altul. presiunea exercitată de produsele de substituţie. În mediul său concurenţial. un ansamblu de forţe acţionează asupra unui sistem de puncte materiale. ci şi extraeconomice. Analiza trebuie orientată către determinarea forţelor esenţiale ale sectorului analizat. cu ţelul atingerii unor performante deosebite. Concurenţii sunt de obicei firme sau persoane particulare care îşi dispută aceiaşi clienţi (beneficiari) sau furnizori de bunuri şi servicii. către studiul mărimii şi sensului acestor forţe. care acţionează asupra sistemului datorită altor elemente ce nu aparţin acum acestuia. tipuri de concurenţi Concurenţii sunt agenţii economici cu care intră în competiţie orice întreprindere. în care învinge întotdeauna cel mai bun. În principal. motivele reuşitei concurenţilor importanţi. ea este determinată în general de aceleaşi forţe de bază. întrucât în economia de piaţă este indispensabilă înfruntarea pentru obţinerea unor condiţii mai avantajoase de producere şi desfacere a bunurilor şi serviciilor. concretizată într-un comportament specific mai ales în ceea ce priveşte modalităţile de intervenţie pe piaţă şi tipul de relaţii practicate. şi care deşi primează interesele economice se desfăşoară nu numai cu mijloace economice. inovatori. pentru fiecare întreprindere este absolut necesar să descopere: structura şi amploarea concurenţei. puterea de negociere a clienţilor şi cea de negociere a furnizori lor. ceea ce le conferă postura de: lideri. cât şi de un sistem de forţe exterioare. conservatori sau timizi. analiza forţelor concurenţiale are în vedere anticiparea modului în care se vor deplasa factorii aflaţi la baza acestor forţe şi de a reacţiona corespunzător la deplasarea lor. Ei pot deţine un anume loc şi importanţă pe piaţă. firma este supusă unui sistem de forţe după aceleaşi principii după care. Aceste forţe sunt: gradul de rivalitate între concurenţii existenţi. ameninţarea noilor intraţi. dar pe care el le poate asimila în viitor. reprezentând acţiunile pe care diferitele elemente ale sistemului le exercită asupra sa. reprezentate practice de entităţi identice. cât şi spre cunoaşterea posibilităţilor pe care le are firma de a le influenţa. precum şi şansele de ai învinge. în mecanică.

Caracteristica factorului de management. care se găsesc în strânsă legătură unii cu alţii: .îmbunătăţirea calităţii vieţii. Pe lingă aceşti patru factori principali care au fost menţionaţi în paragrafele precedente mai sunt şi alţi factori care tot au o influienţă asupra activităţii întreprinderii. desfăşurarea unei activităţi normale trebuie să se sprijine pe o legislaţie naţională corespunzătoare. introducerea de produse noi.cu aceleaşi probleme şi expuşi în general aceloraşi riscuri. care se resfrânge asupra modului în care se desfăşoară activitatea de piaţă a întreprinderii. In etapa de tranziţie la economia de piaţă. conservarea mediului ecologic. Pornind de la aceste cerinţe stringente de creare a unui cadru legislativ corespunzător proceselor economice. O întreprindere poate avea un nivel de dotare tehnică şi tehnologică superioară faţă de alte întreprinderi din mediul intern şi internaţional. Astfel încât putem aprecia că actuala legislaţie economică cuprinde o arie largă de reglementări. iar rivalitatea lor poate îmbrăca diverse forme: concurenţă prin preţ. factori ecologici.prezenţa unui număr ridicat de concurenţi sau a unor concurenţi de dimensiuni relativ egale. -3 . demografic şi ecologic. O rivalitate intensă este în beneficiul clienţilor şi evident în detrimentul rentabilitătii concurentilor existenti. în care statul să apară ca un factor esenţial de sprijinire şi ocrotire. în ultimii ani în ţara noastră s-a desfăşurat o amplă acţiune de elaborare a unui pachet important de noi acte normative în paralel cu abrogarea unora sau modificarea altora.ritmul lent de dezvoltare al sectorului. factori demografici. ameliorarea serviciilor sau garanţiilor pentru clienţi. sociale şi politice care au loc. care să permită integrarea fiecărei întreprinderi în ansamblul pieţii naţionale. care determină firmele concurente să se angajeze într-o luptă aprigă pentru cote de piaţă.legi care protejează interesele generale ale societăţii . face deseori neobservată sporirea numărului "rebelilor". Porter menţiona ca rivalitatea intensă care există între concurenţi este rezultatul acţiunii unui complex de factori structurali. concurenţii dintr-un sector luptă unii împotriva altora pentru obţinerea unor poziţii avantajoase. şi totuşi să înregistreze o eficienţă şi o capacitate competitivă redusa. 10 . conservarea resurselor naturale. prin care cerinţele obiective ale economiei de piaţă să fie respectate. în cazul în care dispune de un management performant. . bătălii publicitare. aceşti factori sunt: factori de management. protecţia economiei şi a pieţii naţionale. ele având consecinţe nemijlocit asupra politicilor de marketing elaborate de către fiecare întreprindere. care consideră că acţiunile lor nu vor fi observate de firmele rivale.

modalităţile de coordonare. Cele mai întâlnite astfel de produse sunt: . din interiorul căruia factorii mai sus-enumeraţi se manifestă cu intensităţi diferite. regăsită într-o multitudine de ipostaze (societăţi comerciale. agentii guvernamentale şi internationale etc. deorece ei alcătuiesc piaţa de desfacere a oricărei întreprinderi producătoare.barierele înalte de ieşire din sector obligă unele fIrme să rămână şi să continue lupta aici. .costurile fixe înalte obligă firmele sa-şi utilizeze complet capacitătile de care dispun. strategia naţională economică. .regii autonome. concurând firmele existente. metodelor şi tehnicilor manageriale furnizate de ştiinţă. îşi derulează activităţile în contextu lunui mecanism economic de piaţă. mecanismele motivaţionale. printre alţii. 11 . utilizatori industriali. Fiind o componentă majoră a economiei naţionale. .a. generând astfel o concurentă puternică. Caracteristica clientelei Clienţii constituie componenta cea mai importantă.diversificarea concurentilor şi mizele strategice înalte generează comportamente diferite în sector. angrosişti. Aceştia aduc cu ei noi capacităti strategice şi dorinta de a cuceri părţi de piaţă. .lipsa diferentierii determină deseori cumpărătorii ca în alegerile lor să se axeze pe pret şi calitate.cele care sunt fabricate de sectoare cu profituri ridicate şi unde marja scăderii pretului devine importantă. Firmele care produc produse substituibile sunt acele produse care îndeplinesc o funcţie asemănătoare cu cea a produsului analizat. mai ales în condiţiile unui exces de capacitate. reprezentată de: consumatori. mecanismele de control ale suprasistemelor din care face parte firma respectivă.).fac parte. instituţii ş. Firmele noi care intra pe piată reprezintă fIrme care pot intra sau care au intrat deja in sector.cele unde evolutia merge în sensul unei ameliorări a raportului calitate-pret în comparatie cu ce propune actualmente sectorul. . Din categoria factorilor de management care presupun totalitatea elementelor manageriale ce influenţează direct sau indirect unitatea economică .Alături de factorii economici. sistemul de organizare a economiei naţionale. ceea ce duce deseori la diminuarea sensibilă a preturilor. chiar dacă cîştigul lor este redus sau înregistrează pierderi. firma. factorii de management exogeni firmei au o influenţă considerabilă asupra acesteia. calitatea studiilor.

6.produsele achiziţionate din sectorul de activitate sunt standard sau nediferenţiate. televiziune etc. Se cunosc mai multe tipuri de astfel de organisme care înconjoară întreprinderea şi o influienţează direct asupra activităţii sale: 1.Instituţii locale. 3. .când se confruntă cu un cost redus de schimbare al partenerului de afaceri. iar intensitatea lor este în functie de puterea detinută de fiecare grup. 2. Astfel un grup poate fi considerat puternic daca se indeplinesc urmatoarele condiţii: . Organismele publice şi conducerea internă Organele publice reprezintă orice grup care are un interes actual sau potenţial cu impact asupra capacităţii organizaţionale de atingere a obiectivelor întreprinderii. radio. companii de asigurări etc.produsul achiziţionat necesită importante cheltuieli de aprovizionare sau are o pondere semnificativă în totalul achiziţiilor făcute de cumpărător.este un grup concentrat sau achiziţionează o cantitate mare din produsele vânzătorului. mai ales când imaginea are de suferit. imaginea publică a întreprinderii are importanţă mai ales direct şi imediat în cadrul local. preţurile de pe piaţă şi chiar costurile fumizorului (el dispunând astfel de o putere mai mare de negociere). efectele negative asupra activităţii 12 . • când produsul realizat de sectorul de activitate nu este important pentru calitatea produselor a serviciilor cumpărătorului. case de investiţii. 5. faţă de care întreprinderea are unele obligaţii legale. cum sunt: organele vamale. reviste.organele fmanciare influenţează capacitatea întreprinderii de a obţine fonduri băneşti pentru desfăşurarea activităţii şi sunt reprezentate de: bănci. de justiţie etc.Clientela sînt acele persoane care decid de la cine vor procura de la noi sau de la concurenţii noştri care încearcă să obtină reduceri de pret negociind servicii mai intense şi de mai bună calitate şi agitînd rivalitatea între concurentii existenti. . • când cumpărătorul dispune de informaţii complete despre cerere. opinii prin:ziare.Asociaţii ale cetăţenilor reprezentate de organizaţii ale consumatorilor.Instituţiile de mass-media sau mediile de informare în masă include organizaţiile care vehiculează ştiri.Instituţii guvemamentale. 4.când obţine profituri reduse şi vrea deci sa-şi reducă cheltuielile de aprovizionare. reprezentate prin organizaţii comunitare. reşedinţele vecinilor etc. . grupurile ecologiste. grupuri ale minorităţilor. .Atitudinea publică general. Acţiunile lor pot avea un efect substanţial asupra rentabilităţii sectorului. deşi aceasta nu acţionează într-un mod organizat.

J.m.este defmit de schimbări foarte accentuate. depinde direct de atitudinea conducerii. adoptarea unei anumite strategii şi tactici. bruşte. îi poate utiliza în interesul ei dacă se adaptează cadrului creat de aceştia. supleţe. factorii macromediului Macromediul întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care au o influienţă indirectă asupra întreprinderii şi care întreprinderea nu-i poate controla. dar nu este un tip caracteristic. Conducere este în drept să analizeze singură care este segmentul de piaţă pe care îşi va realiza produsele cine vor fi fumizorii ş.Atitudinea internă este reprezentată de totalitatea angajaţilor întreprinderii şi se referă la climatul intern de muncă. Ed. care pot conduce la discontinuitate în activitatea ei. deoarece. Mediul turbulent .Stoner (Cornescu V. Bazele generale. acest tip de mediu imprimă o viziune prospectivă întreprinderii.. Mediul schimbător . Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce priveşte orientarea activităţii întreprinderii în conformitate cu nevoile societăţii. adesea transformatoare. se întâlneşte destul de rar în ultimele decenii. Management.d 1.întreprinderii nu întârzie să se arate. el influenţând acţiunile întreprinderii prin mai multe tipuri de comportamente: comportamentul cumpărătorului şi comerţului. ceea ce-i dă posibilitatea să-şi stabilească cele mai potrivite mijloace şi forme în vederea confruntării cu ceilalţi agenţi economici este tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă întreprinderile în etapa actuală. cu multiple implicaţii.pag 51) menţiona că interacţiunea mediu-întreprindere se poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu: stabil. Pentru a face faţă acestui tip de mediu. întreprinderea trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate. Conducerea şi organizarea internă a întreprinderii constituie un element esenţial al micromediului. cauza reprezentând-o evenimente neesenţiale. în 13 . în genere greu de anticipat. în funcţie de mărimea şi profilul activităţii. comportamentul şi poziţia concurenţei şi cel guvernamental. frecvente. de aceea pune puţine probleme de adaptare a întreprinderii. Caracterisica macromediului. în direcţii imprevizibile. schimbător şi turbulent. 7. elasticitate a structurilor. Acest tip de mediu asigură stabilitatea întreprinderii.Actami 1998. în final. dar pe care. cunoscîndu-i.se caracterizează prin permanente modificări care sunt uşor de prevăzut. dar şi de zone în care ea actionează.3.a. de optica în care aceasta abordează desfăşurarea întregii activităţi. Dinamica şi complexitatea macromediului determină ample modificări în activitatea întreprinderii. punîndu-i probleme dificile de adaptare. Mediul stabil -este un moment de scurtă durată se caracterizează prin modificări la intervale mari. care sunt uşor de prevăzut. ceea ce supune întreprinderea unor presiuni deosebite.

mai mult ca oricând firma trebuie să producă şi să ofere pieţei ceea ce se cere. puterea de cumpărare. Cei mai importanţi factori economici pot fi concretizaţi în: piaţa internă. prin intermediul unui complex de factori care. culturală. unele dintre ele fiind puse în situaţia de a nu se putea adapta rapid la noua configuraţie a mediului. care presupune. care trebuie abordate într-o strânsă interdependenţă. ale societăţii. tehnologic. potenţialul financiar. social-cultural. la noi metode. contribuind decisiv la satisfacerea trebuinţelor oamenilor. Factorii economici Mediul economic. care să asigure promovarea 14 . financiar pe care întreprinderea trebuie să le aibă în vedere în alegerea variantei optime a strategiei. Azi. către nevoile de consum către mediul lor extern. contribuind astfel la accentuarea caracterului turbulent al mediului. economic. chiar dacă sunt de natură foarte diversă: economică.vederea adoptării rapide la un nou mod de acţiune. Ed. riscul: politic. determinat de situaţia economică. piaţa externă. Trecerea la economia de piaţă.Actami 1998. În etapa actuală.. tehnico-ştiinţific. Mathe (Cornescu V. nivelul şi ritmul dezvoltării economice. întrucât influenţează decisiv funcţionarea şi dezvoltarea ei. cât şi internaţional cu impact semnificativ asupra întreprinderii. Bazele generale.pag 53) desemnează cinci tipuri de risc pe care le generează mediul. natural şi juridic. Management. educaţională. presupune o anumită intervenţie a statului prin mijloace exclusiv economicofinanciare numite pârghii economico-financiare. psihosocială. demografic. constituie componetele lui. politic. Macromediul exercită o gamă variată de influenţe asupra întreprinderii. socială şi politică din perioada de tranziţie. ecologică etc. în ţara noastră se poate aprecia că întreprinderea acţionează într-un mediu turbulent. Introducerea şi promovarea spiritului de marketing produc o răsturnare a raportului tradiţional dintre întreprindere şi piaţă. juridic.financiare. demografică. de altfel. constatăm că cele mai multe întreprinderi nu sunt pregătite pentru a acţiona într-un astfel de mediu. Astfel. în acelaşi timp. ca de altfel însuşi sistemul economiei de piaţă. Adaptarea firmelor la cerinţele pieţei interne şi externe necesită dezvoltarea corespunzătoare a activităţii de marketing. pârghiile economico. Mulţi autori menţionează că nu trebuie luat în cosideraţie doar părţile pozitive pe care le oferă mediul dar şi cele negative prezente sub forma de riscuri. tehnică. Astfel mai mulţi autori analizînd mediul extern consideră că cei mai importanţi factori exogeni care influenţează activitatea întreprinderii sunt cei care compun mediul: economic. juridică. politică. prioritar acceptarea ideii de orientare a activităţilor microeconomice către piaţă.este elementul esenţial atât la nivel naţional.

pluralismului economic şi înfăptuirea unui mecanism economico-financiar adecvat. Cu cît puterea de cumpărare a populaţiei creşte cu atît va creşte şi producţia şi invers. influienţează activitatea unei întreprinderi. în principal. favorizează dezvoltarea economică a ţării respective. mărimea capacităţii de producţie. Puterea de cumpărarea populaţiei influienţiază activitatea de producere a întreprinderii. finanţarea învăţămîntului. centrat pe principiile economiei de piaţă. unei ţări. capacitatea de inovare etc. Nivelul şi ritmul dezvoltării economice influenţează nivelul de dezvoltare al întreprinderii.şi ritmul lent de înnoire a produselor şi tehnologiilor reclamă impulsionarea activităţii de cercetare-proiectare şi conceperea unor produse şi tehnologii cu parametri calitativi şi economici superiori. nivelul tehnologiilor folosite de întreprinderi. Cuprinzând ansamblul elementelor cu caracter tehnic şi tehnologic. pe gradul de înzestrare tehnică şi pe ritmul modernizării produselor şi tehnologiilor. în sensul că un potenţial financiar ridicat favorizează creditarea activităţilor productive. Astfel existenţa unui potenţial finaciar ridicat impune existenţa unor servicii avantajoase acordate de sistemul bancar din ţara dată.d. instalaţii lor furnizate întreprinderilor din ţară sau din străinătate. concomitent cu retehnologizarea unor 15 . Potenţialul financiar.în principal din industrie . Astfel. Anume aici se poate de menţionat care este mărimea PIB-lui. Gradul avansat de uzură a fondurilor fixe . dintr-o anumită ţară. ca urmare a asigurării unei forţe de muncă de înaltă calificare cu toate efectele pozitive ce decurg din folosirea acesteia. culturii. nivelul producţiei şi alte caracteristici ale activităţii întreprinderii. prin aceea că dacă se fabrică unele produse cu costuri mai reduse va conduce la micşorarea preţului ceea ce mai apoi poate conduce la creşterea cererii la produsul respectiv. mediul este influienţat de activiatea întreprinderii. Pe de o altă parte o activitate eficientă desfăşurată în cadrul întreprinderilor a instituţiilor de învăţămînt în cercetare va conduce la cresterea potenţialului financiar al ţării.m. desfăşurarea unei activităţi la un înalt nivel în cadrul unei instituţii de învăţământ superior. cu impact asupra firmei. Mediul tehnic şi tehnologic Factorii tehnici şi tehnologici sunt reprezentaţi în principal de: nivelul tehnic al maşinilor. Cele două aspecte au un rol decisiv în susţinerea procesului de reformă dacă se ţine cont de situaţia deosebit de critică a economiei din acest punct de vedere. capacitatea de documentare. utilajelor. Prin intermediul acestui factor. această categorie de factori îşi pune amprenta.a. licenţele cumpărate. PNB-lui care este procentul de crestere economică care este rata inflaţiei care este nivelul şomajului ş.

nivelul profitului. prin ansamblul factorilor specifici. evoluţia nevoilor societăţii şi. obiceiuri.a. afectează consumul prin schimbările psihologice. care la rândul lor generează decalaje economice între naţiuni. este deja demonstrat că cercetarea de marketing are o mare operativitate de acţiune şi costuri mai reduse. astfel. De altfel. condiţiilor. raportul concurenţei de care întreprinderea trebuie să ţină seama. sistemul de organizare a economiei. prin intermediul pieţii. la rândul său. De asemenea.în special pârghiile economico.întreprinderi sau sectoare de activitate. ritmul şi amploarea introducerii progresului tehnic. De precizat că acţiunea acestor factori trebuie corelată cu cea a factorilor economici . calitatea producţiei. Analizând nivelul dotării tehnice şi a tehnologiilor utilizate de o întreprindere. Rolul managementului constă în conceperea şi fundamentarea strategiilor şi politicilor microeconomice. care au impact direct asupra 16 . noile descoperiri tehnico-ştiinţifice modifică capacitatea şi structura producţiei. modificarea stilului de viaţă.financiare şi de management. cât şi ca furnizor. De fapt. Mediul extern tehnic şi tehnologic. în comparaţie cu creativitatea tehnică. şi structura consumului. condiţiile pieţii. intreprinderea se implică în dinamica mediului tehnologic atît ca beneficiar. Mediul socio-cultural educational Acest mediu este constituit din totalitatea factorilor. ceea ce face posibil ca cercetările demarketing să asigure întreprinderii "reţete de succes". o corelare a competitivităţii şi profitabilităţii firmei în noile condiţii ale tranziţiei la economia de piaţă. peste sau sub nivelul acestora. tradiţii. nivelul costurilor de producţie. credinţe şi normele care modelează societatea şi reglementează comportamentul indivizilor şi a grupurilor în general prin ambianţa de muncă şi viaţă. ca urmare. influenţează: nivelul productivităţii muncii. Decalajele tehnice şi tehnologice care apar în astfel de situaţii generează decalaje economice dintre întreprinderi. prin activitatea conştientă a indivizilor şi grupurilor care activează în societate. în comparaţie cu alte întreprinderi din ţară şi străinătate cu obiect de activitate similar. asigurându-se. se poate constata că aceasta se află la un nivel egal. Calitatea acestora condiţionează. sistemul de planificare ş. în general rezultatele economice finale ale întreprinderii şi organizaţiei în general. Aceste elemente afectează activitatea întreprinderii prin modalităţi specifice de corelare a intereselor individuale şi sociale. De asemenea. cât şi maniera de adoptare a deciziilor de modernizare a proceselor de producţie. sub multiplele sale ipostaze. relaţiilor şi instituţiilor care vizează sistemul de valori.

) apartenenţa la grupuri şi comunităţi economice şi politice. În cadrul unei societăţi în care ponderea cea mai mare o deţine populaţia rurală. Mediul politic-o legislativ Climatul politic intern şi internaţional afectează întotdeauna activitatea întreprinderii. Activităţile cultural-artistice. manifestate prin: organizarea şi guvernarea statală. contribuie la buna desfăşurare a activităţilor în cadrul organizaţiilor şi invers. sub aspectul calităţii producţiei. influenţează această activitate prin faptul că ele contribuie la refacerea forţei de muncă. o bună funcţionare a întreprinderilor productive din cadrul unui mediu naţional reprezintă premisa favorabilă pentru ca acestea să contribuie cu o cotă mai mare la dezvoltarea învăţământului din respectivul context. pentru unii fără nici o legătură cu activitatea organizaţiilor. în multe situaţii acestea stimulează creativitatea personalului. măsurilor protecţioniste. o bună funcţionare a întreprinderilor productive conduce la creşterea veniturilor salariaţilor şi implicit a capacităţii acestora de a participa la diferite acţiuni socialculturale. la susţinerea activităţilor socialculturale. dezvoltarea unei întreprinderi va fi influenţată negativ. printr-un sistem sanitar bine dotat şi bine structurat. la ridicarea nivelului şi calităţii pregătirii de specialitate. Totodată. în general prin prisma eficienţei economice. cu toate efectele favorabile asupra eficacităţii activităţii desrnşurate de către respectivul personal care a participat la astfel de activităţi. Spre exemplu. Nivelul de dezvoltare al învăţământului favorizează pregătirea forţei de muncă şi implicit eficienţa activităţii unei întreprinderi productive. în general prin concepţia de integrare în viaţa 17 . politicilor antitrust etc. Spre exemplu. organizaţiei asupra mediului. prin aceeaşi grupă de factori.comportamentului consumatorului. deoarece are implicaţii atât directe. politică. în general cu un nivel de calificare redus. şi invers. ca un ansamblu de concepte şi convingeri care determină comportamentul şi gândirea unei persoane. Menţinerea capacităţii de lucru a forţei de muncă prin acţiuni de ocrotire a sănătăţii. la susţinerea acţiunilor de ocrotire a sănătăţii etc. cât şi indirecte. Relaţia dintre organizaţie şi mediu poate fi exemplificată şi în sensul influenţei. nivelului productivităţii muncii. Mentalitatea. dar în general activitatea unei organizaţii. şi în domeniul managementului etc. un învăţământ tehnic de înalt nivel reprezintă o premisă favorabilă creşterii numărului de invenţii. economică pe care o promovează. inovaţii şi chiar a aplicării acestora în activitatea productivă şi invers. mai ales prin gradul de implicare a statului în economie (sub forma subvenţiilor. influenţează activităţile desfăşurate de respectivele persoane în cadrul organizaţiilor.

Toate aceste elemente pot să stimuleze sau să frâneze activitatea pe care o desfăşoară întreprinderea pe piaţa internă şi internaţională. ele având consecinţe nemijlocit asupra politicilor de marketing elaborate de către fiecare întreprindere. care să permită integrarea fiecărei întreprinderi în ansamblul pieţii naţionale. Astfel încât putem aprecia că actuala legislaţie economică cuprinde o arie largă de reglementări. desfăşurarea unei activităţi normale trebuie să se sprijine pe o legislaţie naţională corespunzătoare. este de susţinut părerea conform căreia legislaţia reglementează conduita în afaceri prin trei tipuri de legi: 1 . Caracteristica factorului de management. Pe lîngă aceşti patru factori principali care au fost mentionatţi în paragrafele precedente mai sunt şi alţi factori care tot au o influienţă asupra activităţii întreprinderii. de cadrul legislativ al pieţelor externe. conservarea mediului ecologic. finalizarea profitabilă pe piaţă. 3 . dar şi prevenirea orientării în direcţii nefavorabile. Ca atare. împotriva preţurilor prea mari. în care statul să apară ca un factor esenţial de sprijinire şi ocrotire. Cadrul juridic este reprezentat de sistemul legislativ din spaţiul economicgeografic în care-şi desfăşoară activitatea mtreprinderea. aceşti factori sunt: factori de management. care obligă la etichetarea corectă (sinceră) a produselor etc. conservarea resurselor naturale. prin care cerinţele obiective ale economiei de piaţă să fie respectate. care se resfrânge asupra modului în care se desfăşoară activitatea de piaţă a întreprinderii.economică şi politică mondială ce se promovează. Sistemul instituţional-legislativ stabileşte cadrul în care întreprinderea îşi poate desfăşura activitatea asigurând utilizarea resurselor. factori demografici. protecţia economiei şi a pieţii naţionale. dar şi de sistemul instituţional naţional şi internaţional.legi menite să apere concurenţa şi care cer ca practicile de marketing să fie corecte şi egale pentru toţi partenerii.legi care protejează interesele generale ale societăţii – îmbunătăţirea calităţii vieţii. Pornind de la aceste cerinţe stringente de creare a unui cadru legislative corespunzător proceselor economice. protejarea intereselor economiei. în ultimii ani în ţara noastră s-a desfăşurat o amplă acţiune de elaborare a unui pachet important de noi acte normative în paralel cu abrogarea unora sau modificarea altora. În etapa de tranziţie la economia de piaţă. sociale şi politice care au loc. 2 . 18 .legi care protejează cumpărătorul împotriva produselor necalitative poluate fizic sau moral. naţionale. demografic şi ecologic. factori ecologici.

iar întreprinderile simpli executanţi ai sarcinilor de plan transmise "de sus în jos". constituind unul din factorii formativi ai cererii de mărfuri. Fiind o componentă majoră a economiei naţionale. sistemul de creditare al acestora. Dar activitatea întreprinderii nu se rezumă doar la cadrul economiei naţionale dar este influienţată şi de nivelul managementului practicat la nivel internaţional. deşi de tranziţie spre economia de piaţă. Funcţionarea organizaţiilor este influienţată puternic de sistemul de management practicat la nivel naţional cît şi cel internaţional în care activiază organizaţia. Din categoria factorilor de management care presupun totalitatea elementelor manageriale ce influenţează direct sau indirect unitatea economică . în care planul naţional unic era principalul instrument de managemant. Mediul demografic este variabila macromediului cu multiple cerinţe asupra activităţii întreprinderii.O întreprindere poate avea un nivel de totare tehnică şi tehnologică superioară faţă de alte întreprinderi din mediul intern şi internaţional. Astfel dacă la nivel mondial se practică o serie de metode şi tehnici performante de management. deoarece populaţia în caliate de partener al acesteia se află atât în postura de beneficiar al rezultatelor obţinute de ea. amplificarea autonomiei decizionale şi operaţionale a unităţilor economice a permis transformarea acestora în agenţi economici. firma. regii autonome. în pofida unor blocaje de natură economică.fac parte. volumul investiţiilor şi implicit ritmul de dezvoltare al fiecarei întreprinderi în parte şi a economiei în ansamblu. dar şi în postura de creatoare a acestora. strategia naţională economică. din interiorul căruia factorii mai sus-enumeraţi se manifestă cu intensităţi diferite. calitatea studiilor.a. încă prezente în economie. mecanismele de control ale suprasistemelor din care face parte firma respectivă. Un astfel de exemplu ar fi că managementul practicat la nivelul guvernamental influienţează autonomia întreprinderilor. mecanismele motivaţionale. modalităţile de coordonare. în etapa actuală. Din simpla enumerare a principalilor factori de acest gen 19 . Comparativ cu sistemul economic socialist. printre alţii. sistemul de organizare a economiei naţionale. descentralizarea managerială şi.). îşi derulează activităţile în contextul unui mecanism economic de piaţă. în cazul în care dispune de un management performant. metodelor şi tehnicilor manageriale furnizate de ştiinţă. regăsită într-o multitudine de ipostaze (societăţi comerciale. financiară. Alături de factorii economici factorii de management exogeni firmei au o influienţă considerabilă asupra acestia. implicit. instituţii ş. şi totuşi să înregistreze o eficienţă şi o capacitate competitivă reduse. organizatorică etc. deci ca sursă de muncă. acestea pot face obiectul transferului de cunoştinţe şi implicit se pot folosi şi în organizaţiile de la nivelul naţional.

ci şi prin nivelul poluării acceptabile. durata medie a vieţii . populaţia activă. totodată condiţia fundamentală a succesului fmnei într-un mediu concurenţial din ce în ce mai acerb. ponderea populaţiei ocupate. dar să şi combată degradarea lui. evaluarea. Un alt factor impotant este mediul natural sau ecologic cum mai este numit şi de alţi autori. Mutaţiile ce se preconizează în perimetrul acestor factori sunt numeroase: de la deplasarea substanţială a populaţiei ocupate spre sfera serviciilor la orientarea spre asigurarea cantitativă şi calitativă a nevoilor de cadre ale economiei. Etapa de tranziţie spre economia de piaţă îşi pune amprenta şi asupra modului de asigurare şi perfecţionare a managerilor şi specialiştilor din unităţile economice. orice întreprindere este obligată să folosească numai tehnologii nepoluante şi să-şi organizeze astfel întreaga activitate încât să protejeze mediul ambiant. mediul natural a devenit o componentă a macromediului care nu mai poate fi ignorată. O asemenea situaţie este justificată de poziţia prioritară pe care resursele umane le ocupă în cadrul firmei. de înaltă competitivitate. prin exigenţele sporite pe care le ridică în ceea ce priveşte selecţia. Factorii ecologici sunt reprezentaţi de componentele mediului înconjurător omului. precum şi sistemul de învăţământ. încadrarea. ce prestează servicii de acest gen. mai ales a celor neregenerabile şi epuizabile. De aceea. La asigurarea unei competenţe manageriale şi profesionale ridicate a personalului de conducere şi execuţie în cadrul firmelor un rol important îl au firmele de consultanţă. întrucât este unanim acceptată ideea că aspectele ecologice constituie restricţii în calea dezvoltării întreprinderii nu doar prin reducerea resurselor puse la dispoziţie.numărul populaţiei. Încă din faza de proiectare a întreprinderilor şi apoi în faza de construcţie a acesteia va trebui să se tină cont de conditiile de relief de climă de necesitaea amplasării acesteia în apropierea surselor de materie primă şi alţi factori de 20 . de calitatea lor depinzând calitatea activităţilor microeconomice. dintre care sunt: relieful. flora.resursele naturale. rata natalităţii şi mortalităţii. în etapa actuală.ne dăm seama de maniera complexă în care influenţează unitatea economică. motivarea şi promovarea salariaţilor. structura socio-profesională a acesteia. Competenţa devine elementul hotărâtor în conceperea şi derularea tuturor activităţilor de personal şi. clima în general cadrul natural de desfaşurare a vieţii. fauna. aflat în plin proces de restructurare. toate trebuie concepute şi operaţionalizate încât să faciliteze derularea unor activităţi microeconomice rentabile.

de resursele de materii prime. 21 . exitenţa unor materii prime ce nu se vor epuiza în viitor crează condiţii favorabile dezvoltării unor întreprinderi dintr-un anumit sector al economiei naţionale prin influienţa favorabilă asupra eficienţei. Dintre facorii ecologici. rentabilitateaşi nu ăn ultimul rînd preţul de vînzare. Caracterul practic neregenerabil a unor surse de materii prime. resursele natura le în special apele au cea mai mare inluenţă asupra activităţii întreprinderii. menţinerea echilibrului ecologic. După aceea funcţionarea întreprinderii depinde de componentele mediului înconjurător şi în primul rînd. combinat cu creşterea exorbitantă a preţurilor. deftişarea masivă a pădurilor etc. tranportul cu avioanele supersonice. poluarea mediului.producţie. Deja se cunosc efectele unor activităţi precum ar fi: expunere continuă a substanţelor otrăvitoare. De aceea se impune o creştere a preocupărilor pentru acţiuni pe termen mediu şi lung în vederea cunoaşterii şi protejării mediului înconjurător cum ar fi: folosirea unor tehnologii de producere nepoluante. Prin activitatea desfaşurata întreprinderea influienţează şi ea mediul natural fie în sensul menţinerii şi păstrării acestuia fie prin degradare. elaborarea unor strategii pe baza unor resurse regenerabile etc. influienţează costurile de producţie. Astfel.

Din anul 1995 SRL. “DioPlus” dispune de un sediu mare cu personal calificat. Capitalul Statutar la infiintare fiind de 5400 lei SRL. Caracterizare agentului economic „DioPlus” SRL 2. care poate oferi o consultatie pentru alegerea cea mai optima a anvelopelor pentru automobilul clientului. Edinet.R. diagnostica automobilului. de asemenea sunt primite comenzi de la clienti pentru anumite marimi de anvilope.Capitolul 2 2. 22 . si care isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile R. cu incepere de la data inregistrarii in Registrul Comertului. care le comandam de la distribuitor.11 si magazin in sectorul Buiucani pe Alba Iulia. Scurt Istoric a intreprinderii Societatea cu raspundere limitata “DioPlus” in forma sa actuala este rezultatul transformarilor organizatorice incepute in anul 2000. “DioPlus” a devenit un diler autorizat al concernului german "CONTINENTAL" ce produce anvelope pentru automobile si camioane. Durata societatii: Durata societatii este nelimitata.Valea Crucii. montare a anvelopelor. “DioPlus” se specializa in vinzarea anvelopelor pentru automobile. In anul 2000 face parte din clubului concernului "Continental" sub denumirea de "ContiClub" In prezent SRL. urmand ca in decurs de 7 ani sa se aplice o strategie a diversificarii firma promovand activitati in domenii de afacere care s-au diversificat in mod clar de domeniul pe care s-a axat initial astfel ponindu-se de la comert s-a incercat o extindere in domeniul prestarii serviciilor. Societatea are sediu central in mun. str. spalarea auto s. “DioPlus” a fost infiintala in anul 1993 urmand a-si incepe activitatea prin deschiderea unui magazin in orasul Chisinau .Ocnita. din anul 1999 incepe o colaborare strinsa cu firma "BANNER" din Austria care produce acumulatoare pentru automobile. Chisinau. Din 1993 SRL.L. camioane si tactoare din Russia si Ukraina. 75 de asemenea si in raioanele de nord a republicii in or. de asemenea ofera o gama larga de prestare a serviciilor de demontare. schimbul uleiului. " DioPlus " are certificatul de înregistrare a întreprinderii eliberat de Camera de înregistrare de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova avand forma de societate cu raspundere limitata.a.1. Drochia.Moldova si statutul societatii. Intreprinderea S.

2.75 unde sund deservite mai mult masinele auto. Chisinau. uleiuri. nivelul ierarhic si relatiile organizatorice. avind sub conducere 40 de lucratori: -director comercial d-nul Cinchivschii Victor Ion cetatean al R. pomparea anvelopelor. sunt: postul.de comert cu ridicata . balansare.prestari servicii : (schimbarea peselor. cetateanca R. demontarea anvelopelor. ) . -director-tehnic Dontov Iurii Filaret cetatean R. Obiectul de activitate Domeniile declarate in statutul societatii sunt: . avand puteri depline asupra organizatiei.11 la periferia orasului.Moldova.comert cu amanuntul: (anvelope.Structura organizationala Principalele componente ale structurii organizatorice. avind atit magazin cu o bogata gama de anvelope pentru automobile si camioane cit si service auto si spalatorie auto. compartimentul. montarea.Moldova.) 2.de comert cu amanuntul . Buiucani al municipiului pe str. filtre. firma are o amplasare destul de buna si convinabila. SRL “DioPlus” este gestionata de domna Romanova-Mazina Ludmila Alexandru in calitate de director general. Alba Iulia. “DioPlus” actioneaza in domeniul prestarii serviciilor si comertului. acumulatoare) .de prestari servicii . -contabil sef d-nul Onufrei Valentin 23 . sec. lampe auto s. Amplasarea teritoriala SRL „DioPlus” se afla in mun.In prezent SRL.comert cu ridicata: (anvelope. functia. acumulatoare. Valea Crucii. ponderea ierarhică (aria de control). De asemenea mai exista o filiala a firmei in sec.a. servicii spalatorie s. pise de schimb auto. fiind foarte comod pentru orce lucrare necesara de efectuat pentru automobilul clientului. Botanica.Moldova. unde circula multe automobile si anume camioane. care se regăsesc în orice organizatie indiferent dacă are sau nu caracter industrial. str.a.

Persoanele cu răspundere materială au încheiat contract individual de răspudere materială deplină. Schema structurii posturilor 24 . Dividendele sau eventualele pierderi ale societatii . 1 pesoană temporar.-contabil-operator d-na Musteata Natalia -contabil-casier d-na Stelea Dorina -casier d-na Marcu Ludmila -secretara d-na Slut Irina -agent comercial d-nul Sirbu Ion -manager personal d-na Spinu Raisa -manager vinzari d-nul Crudu Sergiu -lacatusi auto -spalatori auto -paznici -servitoare s. In prezent la întreprindere sînt angajaţi în serviciu pemament 40 persoane.08 este de 41 persoane. Fiecare pesoana angajată are separat incheiat contract de muncă conform regulamentului.01. Colectivul este stabil pe perioada de peste 4 ani. proportional cu cota de participare la capitalul social varsat. Directorul general raspunde personal si solidar pentru daunele aduse societatii. prin deciziile luate personal si solidar. vor fi stabilite si distribuite pe baza bilantului contabil.a Numărul personalului angajat în serviciul la situaţia de 01.

acţionând cu eficienţă mare. Ca atare la orice nivel ierarhic un subordonat nu primeşte dispoziţii decât de la singurul conducător . cultivând şi promovând spiritul de sinteză. 25 . iar la bază se găsesc executanţii. conducătorii de la centrul intreprinderii pot să dea dispoziţii pe linie ierarhică unor conducători ai unor compartimente funcţionale. acestea fiind destul de simple.  Prin numărul redus de membri. autoritatea şi răspunderile sunt bine definite.  Nu apare necesitatea solicitării specialiştilor în stabilirea schemelor organizatorice.Director General Director Comercial Director Tehnic Contabil Sef Secreara Agenti Comerciali Manageri Vinzari Mecanic Auto Lacatus Auto Contabil Operator Contabil Casier Casier Alti lucratori În cadrul societăţii cu raspundere limitata “DIO-PLUS” există o structură ierarhică. în faţa căruia răspunde pentru acţiunea sa. Există însă şi unele dezavantaje a acestui sistem de organizare:  O circulaţie greoaie a informaţiilor pe plan orizontal. Aceasta se caracterizează printr-un sistem de delegări de autoritate. Acest tip de structură prezintă următoarele avantaje:  Sisteme de comunicaţie având canale de legătură relativ scurte sunt rapide în sens descendent şi ascendent. Structura de conducere a unei firmei este reprezentată printr-o organigramă. deoarece legăturile dintre compartimentele situate la acelaşi nivel nu se pot realiza decât prin intermediul şefului ierarhic superior. care exercită conducerea operativă. Întrucât acest tip de structură este simplu de înţeles.  Posibilitatea elaborării operative a celor mai corespunzătoare decizii. Întotdeauna în vârful unei astfel de piramide se află conducătorul colectiv şi individual. În acest sistem de organizare structurală fiecare şef este obligat prin răspunderile sale să cunoască. acesta constituind o bună şcolă de formare a cadrelor de conducere. care poate fi rectangulară – verticală sau orizontală . el este uşor de aplicat în procesul conducerii. optimizeze toate activităţile cerute de realizarea unui obiectiv.sau circulară. evalueze.  Şeful trebuie să aibă o pregătire multilaterală.

1.să respecte igiena în încăperi şi pe teritoriu. Legilor cu privire la protecţia muncii sînt supuşi toţi lucrătorii care sunt la muncă cu întrepriderile şi instituţiile de diferite forme de proprietate şi gospodării precum şi studenţii din sistemul de învăţămînt superior şi elevii şcolilor profesionale. Organigrama rectangulară verticală este construcţia grafică în care nivelurile ierarhice sunt subordonate de sus în jos.normele formele de instruire în protecţia muncii sînt obligatorii pentru toate întreprinderile funcţionării şi lucrătorii lor. actele normative internaţionale ratificate de Republica Moldova şi toate prevăzînd cerinţele de securitate şi igienă în organizarea muncii. standarde.să obţină o producţie de înaltă calitate. de obiective. Regulamentul disciplinei de muncă şi regimul intern de muncă.. regulamente.securităţii contra incendiilor.actele legislative a Republicii Moldova.Organigrama este o reprezentare grafică a structurii de conducere. 26 .Legile. c)să respecte disciplina tehnologică. Lucrătorii întreprinderii sînt obligaţi: a)să lucreze cinstit si constiincios.faţă de locurile de muncă.626-XII din 2 iulie 1991 precum şi Codul de legi cu privirea la muncă.o înaltă calitate în lucrul îndeplinit şi înaltă cultiră a producerii. f)să păstreze în ordine şi curăţenie locul său de muncă. şcolilor medii speciaslizate şi şcolilor de învăţămînt public general care se află în momentul corespunzător la practică precum şi alţi participanţi la diferite forme de muncă. b)să respecte disciplina de muncă.Drept normă fundamentală în protecţia muncii serveşte Legea Republicii Moldova .să execute la timp şi precis dispoziţiile administraţiei.standardele.regulilor şi a altor acte normative cu privire la protecţia muncii. iar legăturile ierarhice sunt redate prin linii continue. Legile fundamentale cu privire la protecţia muncii in cadrul intreprinderii “DioPlus” 1.să sporească productivitatea muncii.să respecte durata orelor stabilite pentru muncă. Organigrama firmei “DIO-PLUS” este rectangulară verticală. În stabilirea organigramei trebuie ţinut cont de particularităţile intreprinderii. de acceptarea delegării de autoritate. normative. e)să înceapă lucrul fiind în astfel de aptitudine pentru muncă ca să nu se expună pericolului el însuşi şi să nu prezinte acest pericol pentru alţi colaboratori.Cu privire la protecţia muncii”intrată in viguare prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. d)să studieze şi să însuească practic precum şi să respecte cerinţele normelor. de dezvoltarea în perspectivă.să se prezinte la timp la serviciu.instrucţii.igienei de producere.

c)mustrare aspră.la locurile de lucru din cauza unor încălcări a legislaţiei cu privire la protecţia muncii comise fără vina lucrătorului. schimbarea caracteristicilor economice ale unui produs. acumulatoarele) sunt de o calitate inalta.Pentru încălcarea disciplinei de muncă şi a cerinţelor regimului intern de muncă lucrătorul poate fi supus următoarelor sancţiuni: a)observaţie. 27 . Pentru participarea activă în lucrul de protecţie a muncii colectivele de muncă şi lucrătorii luaţi aparte sînt posibili de a fi stimulaţi. care ii permite sa sa importe productia de la unii din cei mai buni producatori cum ar fi concernul „Continental” din Germania. loveşte acolo unde nu există nimic c.Refuzul lucrătorului de a executa un lucru pentru care nu s-au asigurat condiţiile de protecţie a muncii şi persistă pericolul de a se aduce prejudicii sănătăţii sau însăşi vieţii lucrătorului se consideră drept motivat cu plin temei şi nu poate avea nici o consecinţă de responsabilitate pentru acest lucrător.în secţii. aruncă în luptă toate resursele pe care le ai b. Pentru timpul de întrerupere a lucrului la întreprindere.pentru lucrător se păstrează locul de lucru. Marfa (anvelopele. De obicei se pot combina două sau trei în una singură. din Austria . „Gislaved” s. insa multi dintre cumparatori nu cunosc lucrul asta. Strategiile de promovare a calitatii sunt: a. b)mustrare. ale unei pieţe sau ale unei industrii Aceste strategii nu se exclud reciproc. Strategiile de promovare a calitatii Activitatea Firmei DioPlus este comertul. e)concediere. 2. d)transferare la un serviciu cu remunerare inferioară pu un termen de pînă la 3 luni sau trecerea la mun post inferior pe acelaşi termen. Garantarea lucrătorilor contra staţionării nevoite în caz de a refuza să lucreze cînd lipsesc condiţiile de asigurare a muncii.3.a. de acceia managerii firmei lucreaza asupra promovarii produselor si a calitatii lor.postul ce ocupă i remunerare salarială în mediu. găsirea şi ocuparea unei breşe tehnologice d.

Această strategie trebuie să lovească direct la ţintă. A mizat apoi pe vitaminele nou descoperite într-un timp când existenţa lor nu era acceptată de lumea ştiinţifică. Cu această strategie nu există o a doua şansă.La Roche din Basel Elveţia este cea mai mare şi cea mai profitabilă companie farmaceutică. necruţătoare şi nu admite greşeli. Bineînţeles că era în urma marilor producători de vopsele din Germania şi a două sau trei firme din Elveţia. Şi totuşi cei doi termeni sunt potriviţi pentru că descriu o strategie în substanţa ei. Odată lansată. dacă nu merge de la început atunci nu va merge deloc.Aruncă în luptă toate resursele pe care le ai Acesta este felul în care îşi explică victoriile un general federal din timpul războiului civil din America. Omul de afaceri nu face ceva ce a făcut deja altcineva dar consideră că inovaţia sa este mai buna decât ceea ce au făcut predecesorii săi în domeniu. Aceasta strategie nu înseamna crearea unei afaceri noi imediat. Se concentrează asupra pieţei şi este dirijată de aceasta. când patentele au expirat. Imitaţia creatoare începe cu pieţele. Este strategia cea mai puţin previzibilă. dar tinde de la început spre o poziţie de conducere. Loveşte acolo unde nu este nimeni Conceptul de imitaţie creatoare conţine o contradicţie: ceea ce este creator trebuie să fie şi original iar imitaţia nu este creatoare. dacă nu chiar spre o dominare a noii pieţe sau a unor noi industrii. a angajat cercetători de la Universitatea din Zurich oferindu-le salarii de câteva ori mai mari decât cele de profesori pe care nici industria nu le oferise până atunci şi a investit toţi banii pe care îi avea şi pe cei care i-a putut împrumuta pentru fabricarea şi comercializarea acestor produse. Dacă reuşeşte recompensele sunt mari . A achiziţionat patentele de vitamine pe care nu le vroia nimeni. omul de afaceri tinde spre supremaţie. deşi acesta este scopul. firma Hoffmann . nu cu produsele. altfel totul este compromis. Până în 1925 fabrica vopsele textile. Originile ei sunt umile. ceea ce înseamnă miliarde de dolari anual. După 60 ani. este greu de reglat sau de corectat. In strategia sa. Breşele tehnologice 28 .La Roche deţinea jumătate din piaţa mondială a vitaminelor. Ex: De mulţi ani. Hoffmann .

îi schimba valoarea. Din punct de vedere economic există ceva diferit şi nou. * O viziune strategică pentru Europa 29 . creând utilitate b. Este posibil ca produsul sau serviciul la care se referă să existe de mult timp. Din punct de vedere fizic nu este nimic nou. Putem analiza si o politica europeana de promovare a calitatii Politica europeană pentru promovarea calităţii are două părţi: o viziune strategică a calităţii pentru Europa care-şi propune să identifice punctele cheie pentru dezvoltarea unei imagini şi unei culturi europene a calităţii şi un "program european pentru promovarea calităţii" care va duce la materializarea acestei viziuni . Aceasta tinde să-i facă pe cei care o practică imuni la concurenţă şi imposibil de provocat. Nici un chirurg nu mai lucrează fără ea. a avut o poziţie de bariera.Toate strategiile discutate până acum aspiră la conducerea sau dominarea pieţei în vreme ce strategia breşei tehnologice aspiră la deţinerea monopolului întro zonă limitată. Firma Alcon a obţinut o enzimă folosită în chirurgia oftalmologică. utilitatea şi caracteristicile economice. Cei care practică această strategie se aleg cu bani. Acesta este ultimul scop al unei firme cu activitate economică şi se poate realiza în patru moduri diferite: a. De îndată ce această enzimă a fost folosită şi patentată. Scopul acestei strategii este crearea unui client. Schimbarea valorilor şi a caracteristicilor In această situaţie strategia însăşi este o inovaţie. aşa cum este de exemplu serviciul poştal care are o vechime de aproape 2000 ani. Există trei moduri distincte de abordare a acestei strategii: • strategia barierei • strategia calificării în specialitate • strategia pieţei STRATEGIA BARIEREI Ex. însă. prin livrarea a ceea ce reprezintă valoarea pentru client. prin sistemul de preţuri c. Strategia. transforma acest produs sau serviciu vechi în ceva nou. prin adaptarea la realitatea economică şi socială a clientului d. Cel mai important lucru în această strategie este să fi foarte discret în ciuda faptului că produsul este esenţial procesului.

lucrul bine făcut. 30 .o perspectivă externă focalizată pe satisfacerea clientului şi respectul pentru mediul înconjurător ( într-o abordare generală a calităţii vieţii) 2. motivarea şi satisfacerea personalului. în acelaşi timp trebuie să fie orientate către excelenţă. In consecinţă. ele trebuie bazate pe diversitatea culturală şi bunăstarea Europei. consumatorii şi clienţii sunt satisfăcuţi .numărul locurilor de muncă este dezvoltat pe baza competitivităţii. numărul locurilor de muncă şi de a se conferi o mai mare competitivitate generală companiilor ca şi de a oferi o viziune asupra rolului diferiţilor parteneri publici şi privaţi. Accentul trebuie pus pe un management strategic al calităţii bazat pe satisfacerea clienţilor. Această politică europeană pentru promovarea calităţii plănuieşte întărirea competitivităţii generale a companiilor prin două orientări majore: . resursele disponibile sunt bine utilizate .personalul este bine instruit. motivat şi dezvoltat . efectivitatea companiilor vizând excelenţa. o perspectivă internă intenţionând să facă să fie sigură desfăşurarea mai eficientă a variatelor funcţiuni ale strategiei şi managementului şi o dezvoltare a resurselor umane. In mod specific.Adoptarea acestei politici pentru promovarea calităţii este bazată pe o viziune strategică asupra calităţii pentru Uniunea Europeană în care: . ştiinţifice şi academice. motivarea şi angajamentul liderilor de management şi politici constituie elementul cheie în succesul economiei europene şi unul dintre principalele principii ale acestei politici noi.mediul înconjurător este respectat 1. Conştientizarea. viziunea strategică trebuie să contribuie la crearea unui punct de referinţă pentru a face să fie sigure atât continuitatea diferitelor dimensiuni ale calităţii în Europa cât şi legătura dintre operatori şi autorităţile publice.companiile sunt conduse eficient . ea trebuie să stimuleze discuţiile ca şi evoluţiile politice. Cu scopul ca aceste imagini şi culturi europene privind calitatea să fie acceptate şi asimilate de operatorii europeni. care caută în primul rând să facă sigură conformitatea cu specificaţiile.cetăţenii. mai degrabă decât pe elemente exclusiv tehnice cum ar fi asigurarea privind calitatea. inovaţiei şi creativităţii generale Viziunea strategică intenţionează să sublinieze importanţa dezvoltării unor imagini şi culturi europene cu scopul de a se încuraja creşterea economică.

* Un program european de promovare a calităţii Implementarea programului european de promovare a calităţii (EQPQ) va trebui să fie bazată pe o strategie de acţiune unificat şi unic coordonată la nivelele comunităţii. premiul european de calitate Acesta a fost lansat în 1992 de EFQM în cooperare cu EOQ şi cu sprijinul Comisiei de Promovare a Calităţii. a diverşilor participanţi. motivarea.diverse premii naţionale privind calitatea Programul european de promovare a calităţii cuprinde trei orientări principale pentru intervenţie şi reflecţie: 1. îmbunătăţirea calităţii aparatului productiv european 3. Modelul folosit ca premiu poate fi utilizat pentru a se autoevalua. Aceasta metodologie prezintă un număr de avantaje: 31 . să dezvolte coeziunea tuturor celor implicaţi în jurul imaginii şi culturii privind calitatea propunerii * Creşterea angajamentului. nivelul de responsabilitate alocat şi cunoştinţele personalului la toate nivelurile. motivării.programe de instruire pentru dezvoltarea resurselor umane şi pentru creşterea cunoştinţelor şi priceperii acestora . atât publici cât şi privaţi.schema de eco-management şi audit a comunităţii care face să fie sigura legătură şi integrarea cu managementul calităţii pentru a se evita consumul inutil de resurse . El vizează încurajarea şi recunoaşterea atingerii excelenţei de către companii în privinţa managementului calităţii ca mod cheie pentru a dobândi îmbunătăţirea continuă a competitivităţii. administrat de EFQM . cu acordarea atenţiei cuvenite principiului subsidiarităţii. să crească angajamentul şi motivarea dezvoltării capitalului uman şi sa dea oamenilor o responsabilitate mai mare 2. Iată câteva exemple de acţiuni şi iniţiere aflate în desfăşurare: .premiul european de calitate. responsabilităţii alocate ca şi dezvoltarea capitalului uman Obiective : Să crească angajamentul.diverse planuri privind calitatea .proiecte de cooperare şi asistenţă tehnică pentru ţări terţe . Acţiuni: 1. Autoevaluarea implică o trecere în revistă sistematică şi continuă a activităţilor şi rezultatelor companiei şi face posibil să se identifice punctele tari şi elementele de îmbunătăţire în abordarea calităţii companiei. în privinţa abordării calităţii care este esenţială pentru tratarea cu succes a provocărilor societăţii moderne.

cercetare şi dezvoltare de noi tehnologii şi metode pentru întreţinere şi control. promovarea proiectării industriale în planificarea şi dezvoltarea de produse 32 . noi metodologii. deschis şi credibil. Aceste reţele vor permite să coopereze mai bine. proiectare industrială. Comisia de Promovare a Calităţii plănuieşte să sprijine EQP (platforma europeană pentru calitate) pentru desfăşurarea de activităţi şi iniţiative integrate (de ex. Calitatea în cursurile educaţionale are loc prin promovarea introducerii şi dezvoltarea calităţii în predarea cursurilor tehnice şi universitare. Acţiuni: 1.o bază detaliată pentru decizii strategice . * Imbunătăţirea aparatului european Obiectiv Creşterea componentelor economiei europene atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa mondială prin inovare tehnologică. servicii publice şi clienţi.De aceea Comisia de Promovare a Calităţii plănuieşte să sprijine EQP îndeosebi prin EOQ în cadrul instruirii continue a muncitorilor cu scopul de a întări şi transforma sistemele existente de calificare a profesioniştilor într-un sistem european original. Reţele şi foruri universitare Comisia intenţionează să încurajeze universităţile să-şi lărgească şi să întărească legăturile între ele în domeniul calităţii prin reţele. 4. pentru operatori economici.. promovarea dezvoltării şi răspândirii noilor metodologii ale calităţii 2. comunicate de presă. Un sistem pentru calificarea specialiştilor în calitate Ca reacţie rapidă a calităţii ca element al managementului. 5. compania a crescut accelerat nevoia de a avea personal instruit şi experimentat.poate fi un mijloc efectiv de identificare si concentrare a eforturilor companiei 2. conferinţe. îmbunătăţirea calităţii produselor si serviciilor. să-şi împărtăşească experienţele în acest domeniu şi să elaboreze programe comune de instruire la nivel european. broşuri de informare şi afişe) pe teritoriul UE prin intermediul organizaţiilor naţionale şi europene. Săptămâna europeană a calităţii Scopul organizării unei săptămâni europene a calităţii este de a concentra într-o singură săptămână o campanie de conştientizare publică şi demonstrare a avantajelor şi importanţei calităţii pentru competitivitatea economiei europene. 3.integrarea proiectării industriale.

calitatea în servicii. Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanţul financiar. De aceea ea reprezintă pentru economia europeană o cale posibilă către excelenţă. îndeosebi în sectorul public.3. cu scopul de a creşte eficienţa şi competitivitatea companiilor ca şi calitatea vieţii oamenilor. 5.4. numită în practica ţărilor occidentale analiză patrimoniala. Bilanţul financiar (în mil. Analiza Financiara a intreprinderii Analiza lichiditate-exigibilitate.aspecte privind mediul înconjurător promovarea integrării aspectelor privind mediul înconjurător în ciclul de viaţă al produselor. 4. 6. are meritul de a pune in evidenţă riscul de insolvabilitate al întreprinderii. promovarea cercetării. încercare.noi tehnologii. promovarea studierii şi utilizării noilor metodologii privind calitatea serviciilor. Construcţia bilanţului financiar. 2. pornind de la elementele conţinute în bilanţul contabil.lei) Denumire indicator Activ Nevoi permanente: Imobilizari necorporale Imobilizari corporale Imobilizari financiare Nevoi temporare: Stocuri Creante Titluri de plasament 33 2006 35450 10000 25000 450 11700 5200 4500 550 2007 40450 7500 32500 450 17590 6800 8750 150 . producţie. dezvoltării şi demonstrării noilor tehnologii de proiectare. necesită o tratare prealabilă a posturilor de activ şi de pasiv după criteriile de lichiditate-exigibilitate. Abordarea calităţii aşa cum este propusă în această lucrare nu mai constituie o soluţie tehnică sub autoritatea şi responsabilitatea câtorva persoane (destinată rezolvării unei probleme tehnice) ci o soluţie strategică generală de responsabilitate a fiecăruia. Aceasta consta în incapacitatea intreprinderii de a-şi onora angajamentele asumate faţă de terţi.legăturile cercetare-companie promovarea legăturilor între cercetare şi companii. ţinere sub control şi organizare.

MARJA COMERCIALA = VANZARI MARFURI . a activităţii comerciale a firmei. PRODUCTIA EXERCITIULUI = PRODUCTIA VANDUTA +/. creşterea înregistrată de acest indicator semnifică o îmbunătăţire.Disponibilitati Total activ Pasiv Capitaluri permanente: Capital Social Rezerve Rezultatul net nerepartizat Provizioane reglementate mai mari de un an Datorii financiare mai mari de un an Resurse temporare: Furnizori Datorii salariati Datorii buget Datorii bancare mai mici de un an Total pasiv 1450 47150 38050 25000 10000 0 1500 1550 9100 5400 100 580 3020 47150 1890 58040 44340 25000 15000 0 2000 2340 13700 7100 150 690 5760 58040 În plus. din punct de vedere financiar. CU MARFURILE MARJA COMERCIALA ANUL2006 114000000 16000000 98000000 ANUL 2007 286000000 162000000 124000000 Marja comercială realizată în 2006 şi 2007 demonstrează un excedent din vânzarea mărfurilor. rezultând obţinerea unui profit din activitatea comercială.PRODUCTIA STOCATA + VENITURI DIN PRODUCTIA DE IMO 34 .COSTUL MARFII VANDUTE INDICATORI VANZARI MARFURI CH.

serviciilor cumparate de firmã de la terti. PRODUCTIA EXERCITIULUI ANUL 2006 19585302 116059 3701827 23403188 ANUL2007 25655039 117148 3546148 29318335 VALOAREA ADAUGATA = MARJA COMERCIALA + PRODUCTIA EXERCITIULUI . peste valoarea materialelor. stat. în special muncã si capital.CONSUMURI DE LA TERTI Valoarea adaugatã exprimã cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie. creditori. CU IMPOZITE SI 992070 35 ANUL 2007 2137130 29318335 9834038 21621427 ANUL 2007 21621427 0 1342698 .CHELTUIELI PERSONAL -IMPOZITE SI TAXE INDICATORI ANUL 2006 VALOAREA ADAUGATA 16345293 VENITURI DIN 0 SUBVENTII CH. Acestã valoare adãugatã reprezintã sursa de acumulãri bãnesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economicã a firmei: personal. INDICATORI ANUL 2006 MARJA COMERCIALA 1559126 PRODUCTIA 23403188 EXERCITIULUI CONSUM TERTI 8617021 VALOAREA ADAUGATA 16345293 EXCEDENTUL BRUT AL EXPLOATARII (EBE) = VALOAREA ADAUGATA +SUBVENTII . actionari si firmã prin capacitatea de autofinantare. energiei. IMO.INDICATORI PRODUCTIA VANDUTA PRODUCTIA STOCATA VENITURI DIN PROD.

AMO SI PROVIZIOANE CALCULATE . tinând cont de faptul cã amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate. provizioane si profit). EXPLOATARE Profitul din exploatare exprimã mãrimea absolutã a rentabilitãtii activitãtii de exploatare. a datoriilor cãtre bugetul statului si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii). EBE exprimã capacitatea potentialã de autofinantare a investitiilor (din amortizari. REZULTATUL EXPLOATARII = EBE + RELUARI ASUPRA PROVIZIOANELOR +ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE .TAXE CH. CU PERSONAL EBE 3922119 11431104 3730050 16548679 EBE exprimã acumularea brutã din activitatea de exploatare. nu si plãtite.ALTE CH. mii.CHELTUIELI FINANCIARE INDICATORI REZULTAT ANUL 2006 11067023 36 ANUL 2007 16012710 . prin deducerea tuturor cheltuielilor (plãtibile si a celor calculate) din veniturile exploatãrii (încasabile si a celor calculate). de achitare.lei 70 60 50 40 30 20 10 0 a 2004 nul a 2005 nul a nul 2006 a 2007 nul cifrade a ceri fa rez tul dinexploa re ulta ta REZULTAT CURENT = REZULTATUL EXPLOATARII +VENITURI FINANCIARE .

IMPOZIT PE PROFIT INDICATORI ANUL 2006 REZULTATUL CURENT VENITURI EXCEPTIONALE CHELTUIELI EXCEPTIONALE REZULTAT EXCEPTIONAL VENITURI TOTALE CHELTUIELI TOTALE REZULTAT BRUT IMPOZITUL PE PROFIT REZULTAT NET ANUL 2007 11666281 18845 47797 -28952 27345851 15708522 11637329 3532385 8104945 17240531 309114 274673 34441 35075443 17800471 17274972 2404685 14870287 CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE(CAF) = VENITURI INCASABILE .PARTICIPAREA SALARIATILOR LA PROFIT) .EXPLOATARE VENITURI FINANCIARE CHELTUIELI FINANCIARE REZULTATUL FINANCIAR REZULTATUL CURENT 606178 6920 599258 11666281 1632646 404825 1227821 17240531 REZULTATUL NET = REZULTATUL CURENT + REZULTATUL EXTRAORDINAR (.CHELTUIELI PLATIBILE 37 .

FIN. EXPL. EXPL. PLATIBILE + VENITURI FIN. Ea nu are decât un caracter potential dacã nu este sustinutã de 38 .VENITURI CALCULATE INDICATORI ANUL 2006 REZULTAT NET CH. SI EXTRAORDINARE INCASABILE . PLATIBILE VEN.CH. SI EXTRAORDINARE PLATIBILE -IMPOZIT PE PROFIT .ALTE CHELTUIELI EXPL. respectiv sursa financiarã generatã de activitatea industrialã si comercialã a firmei dupã scãderea tuturor cheltuielilor plãtibile la o anumitã scadentã. PLATIBILE IMPOZITUL PE PROFIT CAF ANUL 2006 11431104 62748 1 132487 47797 3532385 8046156 ANUL 2007 16548679 53958 0 519987 296960 2404685 14420979 Metoda aditivã: CAF = REZULTAT NET +CHELTUIELI CALCULATE . INCASABILE CH.Capacitatea de autofinantare reflectã potentialul financiar de crestere economicã a firmei. SI EXCEP. INCASABILE ALTE CH. FIN. Se poate determina prin douã metode : Metoda deductivã CAF = EBE + ALTE VENITURI EXPL.PARTICIPAREA SALARIATILOR LA PROFIT INDICATORI EBE ALTE VEN. INCASABILE .SI EXCEP. CALCULATE VENITURI CALCULATE CAF ANUL 2007 8104945 433747 492536 8046156 14870287 972465 1421773 14420979 Capacitatea de autofinantare exprimã un surplus financiar degajat de activitatea rentabilã a firmei. FIN .

Aceasta semnifica o potentiala remunerare in termeni monetari de care pot dispune participantii la finantarea firmei. CASH-FLOW DISPONIBIL CFD = CFgest . VARIATIA IMO VARIATIA NFR CFD 5515423 687340 0 6202764 76637898 -3541512 -66893622 8104945 1616325 0 9721270 14916465 -4332734 -862461 14870287 3329194 10287 18209768 22113079 1067643 -4970955 Prin valorile sale pozitive si crescatoare se evidentiaza faptul ca activitatea de gestiune a firmei degaja un flux de trezorerie pozitiv. iar pe de alta parte modificarea imobilizarilor (∆Imo>0).∆IMO . Acest flux financiar negativ are drept cauza rata inalta de inflatie din acesti ani. ANALIZA CASH-FLOW-URILOR CASH-FLOW DE GESTIUNE CFgest = PN + AMO + DOB REZULTAT NET AMORTIZARE DOBANZI Cfgest.∆NFR In perioada analizata firma inregistreaza un cas-flow disponibil negativ. adica activitatea firmei nu genereaza un flux de lichiditati catre actionari. 39 . ceea ce a dus la o depreciere a capitalurilor. determinand astfel scaderea cash-flow-ului de gestiune. care a determinat pe de-o parte cresterea preturilor la materiale. deci depinde de amploarea autofinantarii si de modificarile patrimoniale datorate miscarii capitalurilor proprii si imprumutate. Marimea efectiva a acestei remunerari este data de valoarea cash-flow-ului disponibil. surplusul monetar degajat prin cresterea trezoreriei nete în ultimele douã exercitii financiare dovedeste cã cea mai mare parte a acestei capacitãti de autofinantare este sustinutã de o trezorerie efectiv disponibilã. ci dimpotriva.Cresterea economica CFD = CFgest . Ori. este necesara o atragere de noi capitaluri de la acestia sau gasirea de noi surse prin contractarea de datorii financiare sau credite de trezorerie pentru acoperirea golurilor de casa.mijloace financiare efective. marfuri si produse.

Astfel. unde exista in cadrul firmei doar o categorie de investitori.160774689 40 .1009364 0.VariatiaCPR CFDcreditori = DOBANZI .Variatie DATORII FINANCIARE INDICATOR VARIATIE CPR REZULTAT NET CFDactionari VARIATIE DAT. Rec = (EBIT1-TAX1) AE0 = (PN1+ DOB1) / AE0 AE = IMO + VARIATIE NFR Rfin = PN1 / CPR0 INDICATOR 2005 2006 2007 REC 0. Marimea negativa a CFDactionarI nu reflecta neaparat o stare nefavorabila pentru firma.68950750 0. in anul respectiv CFDcreditori a carui valoare este negativa. dar mai ales pe baza factorilor de influenta cantitativi si calitativi in care se descompun aceste rate. Desi in aceasta perioada rata de distribuire a dividendelor a fost in medie de 45% din profitul net.FIN DOBANZI CFDcreditori CFD 2005 72298438 5515423 -66783015 0 0 0 -66783015 2006 12257937 8104945 -4152992 0 0 0 -4152992 2007 19682389 14870287 -4812102 1205939 10287 -1195652 -6007754 Pe anii 2005 si 2006.Defalcat in raport cu cele doua destinatii ale sale. Aceste valori se datoreaza faptului ca remunerarea potentiala pe seama cash-flow-lui de gestiune (care in cazul actionarilor apare sub forma de profit net) este mai mica decat fluxul de trezorerie determinat de modificarea capitalurilor proprii. ANALIZA RENTABILITATII Analiza rentabilitatii firmei se realizeaza pe baza ratelor de rentabilitate economica si financiara. In anul 2007 firma apeleaza la credite bancare pe termen lung. valoarea CFDactionari va corespunde valorii CFD. si deci implicit a capitalurilor proprii. cash-flow-ul disponibil se prezinta astfel: CFD = CFDactionari + CFDcreditori unde: CFDactionari = PN . releva o atragere de resurse din afara firmei pentru acoperirea cresterii stocurilor si creantelor in anul 2007. rata ridicata a influatiei a determinat cresterea postului bilantier de rezerve.

1009364 0.50658296 0.689507502 0. se pot fructifica avantajele unei specializari profunde in prestarea unui anumit serviciu sau a unei diversificari a serviciilor firmei. care sa asigure autofinantarea cresterii economice a firmei si remunerarea actionarilor. Aceasta are capacitatea de a remunera actionarii prin dividende.10093643 0.160663545 2 3 Valorile ratei rentabilitatii economice pe perioada analizata evidentiaza faptul ca activul economic investit are capacitatea de a degaja un flux monetar pozitiv. de a constitui rezerve si de a asigura continuitata si dezvoltarea activitatii din surse proprii.651508214 BRUTE RATA ROTATIE 1.378427461 0. insa acest lucru trebuie realizat cu luarea in considerare a raportului pret/cost.RFIN 2 3 0.19924956 0.246773081 REC 0. Deoarece in anii 2005 si 2006 firma nu este indatorata.68950750 0. rentabilitatea ei economica este egala cu cea financiara.822033477 0. si anume rezultatul net al exercitiului. O solutie pentru cresterea rentabilitatii economice ar fi cresterea factorului cantitativ (rata marjei brute). Rfin = PN/CPR = PN/CA * CA/AE * AE/CPR = Rata marjei nete * Rata de rotatie a activului economic in CA * Rata de structura a capitalurilor 41 . rentabilitatea economica poate fi ameliorata prin cresterea factorului calitativ asupra caruia nu exista restrictii exterioare firmei. Astfel. De asemenea. Acesti factori servesc in special la alegerea directiilor de actiune pe viitor pentru cresterea rentabilitatii. Ratele de rentabilitate sunt formate dintr-un factor cantitativ (rata de marja) si unul sau mai multi factori calitativi (rate de rotatie si de structura).160774689 Firma are capacitatea de a degaja o acumulare bruta dupa acoperirea cheltuielilor variabile din cifra de afaceri. Marimile rentabilitatii financiare indica eficienta plasamentului facut de actionari in firma. Rec = (PN1+DOB1)/AE0 = (PN1+DOB1)/CA0 * CA0/AE0 = Rata marjei brute * Rata rotatie a activului economic in cifra de afaceri INDICATOR 2005 2006 2007 RATA MARJEI 0.

5898% 60.0011% 72.9827% PARTIALE RATA LICHID.6494% RATA LICHID. Riscul de lichiditate este.10093643 0. ANALIZA RISCULUI „LA DIO PLUS” Lichiditatea Riscul de lichiditate este acela de incapacitate a firmei de a plati datoriile care au devenit scadente. Cresterea factorului cantitativ presupune cresterea marjei nete existente in vanzari dupa eliminarea tuturor cheltuielilor.50658296 0. GEN.37842746 0. EXPLOATARE RATA LICHIDITATII IMEDIATA =DISPONIBILITATI / DAT.6016% IMEDIATE 42 . 45.82203347 0.24677308 7 1 1 1 1 0. De asemenea.INDICATOR RATA MARJEI NETE RATA ROTATIE RATA STRUCTURA RFIN 2005 2006 2007 0. in general.65105782 1 4 1.EXPLOATARE INDICARORI 2006 2007 RATA LICHID.68950750 0. din vanzarea carora va incasa bani.16066354 2 5 La randul ei si rentabilitatea capitalurilor proprii poate fi majorata prin cresterea factorului cantitativ. EXPLOATARE RATA LICHIDITATII PARTIALA = ACR-STOCURT / DAT. 52. dar numai cu conditia respectarii corelatiei: Rec > Rdob. Aceasta analiza se realizeaza cu ajutorul ratelor de lichiditate. 55.4011% 66. adica printr-o exploatare extensiva a activului economic. analizat de banci. insa avandu-se in vedere situatia firmelor concurente. dar si de alti interesati sa observe capacitatea de plata a firmei. a factorilor calitativi sau a ambilor. rentabilitatea financiara creste prin cresterea ratei de rotatie. RATA LICHIDITATII GENERALE = ACR/DAT. sau prin cresterea indatorarii firmei. Pentru a face fata platilor firma „DioPlus” desfasoare o activitate prin care transforma activele sale in produse si servicii. Aceasta se poate obtine printr-o majorare a tarifelor.19924956 0.

firma are capacitatea de a face fata angajamentelor asumate pe termen lung.8.In comparatie cu valorile referinte minime. care corespund nivelelor impuse adesea de catre banci. insa. deci firma nu dispune de resurse pentru a-si asigura finantarea activelor circulante. insa valorile continua sa fie sub cele de referinta. SOLVABILITATEA Din punct de vedere al solvabilitatii. firma nu este capabila sa faca fata angajamentelor asumate fata de terti. Cu exceptia primului an (2005) din perioada analizata. Rata lichiditatii generale este subunitara. fapt evidentiat de valorile ratei lichiditatii partiale. Acest alternativa trebuie adoptata. in anii urmatori firma se afla in incapacitate de plata a datoriilor scadente sub 1 an. 43 . iar pe de alta parte dezvoltarea unei politici agresive cu clientii prin reducerea soldului creante-clienti micsorand astfel durata de incasare. se observa ca firma se confrunta cu dificultati in ceea ce priveste plata datoriilor devenite scadente rezultate din operatiile curente si din prelevarile obligatorii. Din punct de vedere al lichiditatii. ceea ce semnifica inexistenta fondului de rulment. Aceeasi probleme apare si in situatia achitarii obligatiilor pe termen scurt din disponibilitati. cu luarea in considerare alimitelor impuse de riscul indepartariiclientilor spre alti furnizori. O solutie indicata pentru perioada urmatoare de activitate ar fi pe de o parte realizarea unei concordante intre scadentele creantelor si cele ale datoriilor pe termen scurt. perioada de acoperire prin castig a dobanzilor). Evolutia celor 3 rate de lichiditate in perioada analizata este similara. care este mai mica de 0. in sensul ca in 2006 se inregistreaza o scadere brusca a capacitatii de plata a datoriilor de exploatare. fapt ce poate fi cauzat de incapacitatea firmei de a-si recupera la timp creantele. Firma poate opta pentru obtinerea de disponibilitati si la stimularea platii creantelor in numerar prin acordarea de disconturi. Acest fapt este evidentiat de valorile ratelor de solvabilitate (rata de indatorare. De asemenea. in care valorile ratelor de lichiditate tind catre cele de referinta. acestea din urma fiind mult prea mici la un moment dat in comparatie cu marimea datoriilor devenite scadente la acel moment. firma intalneste dificultati in onorarea datoriilor pe termen scurt din creante. De asemenea o gestiune adecvata a stocurilor si o politica mai putin agresiva in ceea ce priveste fondul de rulment pot determina o ameliorare a lichiditatii. levierul. La sfarsitul anului 2007 se observa o ameliorare a situatiei firmei in acest sens.

daca rentabilitatea economica pe viitor nu va depasi aceasta rata de dobanda. Raportul Datorii financiare/Capitaluri proprii mai mic decat 1 evidentiaza ca angajamentele bancare ale firmei pe termen mediu si lung sunt garantate de capitalurile proprii. utilizarea de astfel de capitaluri imprumutate nu va fi eficienta. Nivelurile inregistrat la ratele de lichiditate se afla sub cele cerute de banci si astfel exista riscul ca obtinerea de credite sa se faca la o rata de dobanda mai mare.Firma. dezvoltarii si efectuarii de noi investitii. si-a acoperit necesarul de finantare din surse proprii si datorii cu scadente sub 1 an. firma poate apela in continuare la credite bancare pentru a-si forma volumul de resurse banesti necesare continuarii activitatii. si va determina in timp scaderea puterii firmei.010630279 DATORIILOR LEVIER 0. deoarece are posibilitatea sa le ramburseze din capitalul sau propriu. in perioada analizata. Graficul vinzarilor exprimata in lei in anul 2006 44 . Abia in cursul anului 2007 firma apeleaza la credite bancare. ceea ce poate a determinat si slaba pozitie de lichiditate. Iar. INDICATOR 2007 RATA 0. aceste rate trebuie asumate si in functie de pozitia sa de lichiditate. Insa.010744496 PAD 1510 Rata de indatorare generala mult sub 50% semnifica faptul ca firma nu intampina nici un fel de dificultati in rambursarea datoriilor si plata dobanzilor corespunzatoare conform conditiilor prestabilite prin contract. Valoare PAD mai mare decat 1 dovedeste ca firma „DioPlus” SRL poate face fata platilor cu dobanzile din surse proprii (profit net si amortizare). Conform marimilor inregistrate de ratele de solvabilitate.

45 . de unde se simte si o crestere a cantitatii marfurilor importate.a.14000 000 12000 000 10000 000 8000000 6000000 4000000 2000000 0 1 trim 2 trim 3 trim 4 trim vinz ari venit Graficul vinzarilor exprimata in lei in anul 2007 16 000000 14 000000 12 000000 10 000000 8000 000 6000 000 4000 000 2000 000 0 1 trim 2 trim 3 trim 4 trim vinz ari venit Concluzie: analizind organigramele vinzarilor putem spune ca pe an ce trece se simte o crestere a vinzarilor. banci s. in plus intreprinderea isi poate inchide (achita) datoriile fata de furnizori. din surse proprii. de asemenea creste si venitul la care o intreprindere adera si pe baza careia activeaza.

Bridgestone. dar ea se manifestă şi între consumatori. Relatia Preturi – Concurenta O concurenta sanatoasa in orce afacere este un lucru bine venit.a Scopul intreprinderii noastre este de a desfasura o activitate ce tine de comertul atit cu amanuntul cit si cu ridicata. Cunoscând condiţiile de funcţionare a pieţei asigurate de transparenţa acesteia. In funcţie de nivelul concurenţei. respectind normele si legislatia in vigoare.5.  alegerea celor mai eficiente mijloace pentru îndepărtarea concurenţilor. Good Year. fiecare agent economic este preocupat pentru conducerea activităţii sale astfel încât firma lui să fie cea mai competitivă. In municiul Chisinau unde se afla firma. iar câştigul net să fie cel mai bun.  preocuparea de a fi cel mai bine informat. Problema concurenţei prezintă interes în primul rând pentru producători. fiecare 46 .  apărarea imaginii produsului. Preţul de concurenţă nu este un preţ de relevare şi nu acţioneza ca barieră la intrarea în ramură a altor producători.  asigurarea unui minim de profit .2. Autoprim s. reteaua de comert este destul de deasa cu concurenti puternici cum ar fi: Michelin. El este un preţ acoperitor al costului. regulile si cerintele unei intreprinderi cum sunt:  vânzarea mai puţin scumpă.

care determină firmele concurente să se angajeze într-o luptă aprigă pentru cote de piaţă . • lipsa diferenţierii determină deseori cumpărătorii ca în alegerile lor să se axeze pe preţ şi calitate. chear si de la concurenti. • costurile fixe înalte obligă firmele sa-şi utilizeze complet capacităţile de care dispun. care se găsesc în strânsă legătură unii cu alţii. presiunea exercitată de produsele de substituţie. Gradul de rivalitate între concurenţii existenţi Rivalitatea intensă este rezultatul acţiunii unui complex de factori structurali. Ameninţarea noilor intraţi Noii intraţi reprezintă firme care pot intra sau care au intrat deja in sector. acces liber la informatia despre productia propusa pretul si calitatea sunt un factor foarte important pentru firma. caz în 47 . carel obligă pe noul intrat să pătrundă pe piaţă fie pe scară mare. puterea de negociere a clienţilor şi cea de negociere a furnizorilor. urmărind permanent echilibrul dintre resurse şi cheltuieli. Aceste forţe sunt: gradul de rivalitate între concurenţii existenţi. face deseori neobservată sporirea numărului "rebelilor". caz în care este posibilă o reacţie puternică a firmelor concurente. nivelul inalt a culturii de deservire. fie pe scară redusă. • ritmul lent de dezvoltare al sectorului. chiar dacă câştigul lor este redus sau înregistrează pierderi. generând astfel o concurenţă putemică . principalele tipuri de bariere de intrare într-un sector sunt: • economiile de scară (sau de talie). ea este determinată în general de aceleaşi forţe de bază. concurând cu firmele existente. Chiar dacă intensitatea competiţiei diferă de la un sector la altul. • diversificarea concurenţilor şi mizele strategice înalte generează comportamente diferite în sector . ca sa atraga cit mai multi cumparatori. ameninţarea noilor intraţi. mai ales in condiţiile unui exces de capacitate. Aceştia aduc cu ei noi capacităţi strategice şi dorinţa de a cuceri părţi de piaţă. reprezentate practice de entităţi identice. ceea ce duce deseori la diminuarea sensibilă a preţurilor. cum ar fi: • prezenţa unui număr ridicat de concurenţi sau a unor concurenţi de dimensiuni relativ egale. • barierele înalte de ieşire din sector obligă unele firme să rămână şi să continue lupta aici. Anturajul si conditiile bune create pentru cumparatori.producător îşi poate orienta producţia prin costurile de exploatare. adică fenomenul de scădere a costurilor medii pe termen lung datorat creşterii volumului producţiei şi vânzării. care consideră că acţiunile lor nu vor fi observate de firmele rivale .

urmărind aceeaşi strategie sau o strategie vecină pe un anumit număr de dimensiuni strategice. Concluzie: Pentru pentru a cunoaste mai bine concurentii nostri este necesar de a analiza fortele lor concurentiale. în cadrul sectorului. costurile de schimbare a partenerului de afaceri. dezavantaje de cost faţă de clienţii existenţi pe piaţă. limitând sau împiedicând intrarea în sector. adică costurile cu care se confruntă cumpărătorul atunci când trece de la produsul unui furnizor la produsul altui furnizor. ambele variante fiind deci indezirabile . accesul la canalele de distribuţie. Dar sectorul se compune dintr-o diversitate de segmente care nu se supun forţelor concurenţei în aceeaşi manieră şi cu aceeaşi intensitate. politica guvernamentală dusă de stat în domeniul eliberării licenţelor. nevoia de capital. reglementării şi restricţionării anumitor activităţi poate avea efecte directe sau indirecte asupra noilor intraţi. Analizele forţelor concurenţiale permit un prim diagnostic al structurii unui sector. deci necesitatea de a investi resurse financiare considerabile pot constitui bariere serioase în special în sectoarele în care costurile ridicate de publicitate sau cercetare-dezvoltare nu mai pot fi recuperate. studiind intensitatea luptei concurenţiale şi determinând atractivitatea firmei la acest nivel. Este important deci să se scindeze entitatea "sector" în unităţi de analiză mai fine şi mai omogene (segmente sau grupuri strategice). În plus. limitării accesului la materiile prime. diferenţierea prin produs realizată de firmele ce operează pe piaţă . 48 . un anumit număr de firme realizează aceleaşi practici strategice.• • • • • • care el este nevoit să accepte un dezavantaj de cost.

Ca sistem dinamic. bine fundamentate ştiinţific. De aceea. din 49 . INFLUIENTA MEDIULUI EXTERN ASUPRA ACTIVITATII INTREPRINDERII Organizaţia în general şi întreprinderea productivă în special nu reprezintă un scop în sine. socio-economic.1. astfel încât întreprinderea să se poate adapta la noua lui structură. ci un mijloc prin care se satisfac anumite nevoi ale societăţii. necesităţi aflate în continuă creştere şi diversificare. întreprinderea preia din mediul extern resursele de care are nevoie le introduce în procese specifice. precum şi a modificărilor cantitative şi calitative care apar în sfera lui.Capitolul 3 3. fizionomia şi mecanismul lui de funcţionare precum şi capacitatea întreprinderii de a fructifica oportunităţile şi a evita primejdiile pe care acesta i le furnizează. în primul rând ale pieţei interne şi externe. prin sincronizarea acţiunilor ei cu schimbările din configuraţia mediului. se impune cu necesitate cunoaşterii conţinutului şi a cerinţelor mediului. ale mediului extern în cadrul căruia organizaţia sau întreprinderea se constituie şi se dezvoltă. chiar anticiparea evoluţiei viitoare a mediului. care trebuie să stea la baza elaborării unor strategii realiste. O puternică influenţă asupra rezultatelor activităţii întreprinderii aşa cum am văzut o exercită mediul extern în care aceasta activează. Cunoaşterea caracteristicilor şi a mutaţiilor intervenite în structura mediului extern este o condiţie fundamentală a satisfacerii cantitative şi calitative a unei anumite categorii de trebuinţe de către întreprindere.

de amplificarea interdependenţelor cu mediul în care îşi desfăşoară activitatea. macrosistem şi mondosistem implică o raportare permanentă la cerinţele umane. iar prin ieşiri aceasta va influenţa mediul. după cum fundamentarea unor politici realiste este sensibil facilitată de existenţa unor strategii adecvate. cât şi pe cel al "ieşirilor" . cât şi pertru adoptarea şi aplicarea de decizii şi acţiuni care să reflecte necesităţile şi oportunităţile prezente şi de perspectivă al mediului ambiant. În acest sens. de altfel. Pe această bază se asigură. servicii sau lucrări care vor fi transferate aceluiaşi mediu ambiant. în prezent. aflate într-o continuă creştere şi diversificare. Integrarea armonioasă a acesteia în mezosisteme. acestea . reflectat atât pe planul "intrărilor" .bunuri materiale. În al patrulea rând. Practica economică a 50 . a factorilor de mediu. în care evoluţia factorilor de mediu este "prinsă" corespunzător. financiare şi informaţionale de care firma are nevoie pentru funcţionarea şi dezvoltarea sa nu este posibilă. Într-o altă idee se poate de reliefat şi un alt element şi anume taptul că asigurarea resurselor umane. şi elaborarea de strategii şi politici de firmă realiste cu un grad ridicat de fundamentare ştiinţifică.care rezultă produse.permit obţinerea de produse. luarea în considerare a evoluţiilor mediului extern reprezintă o condiţie fundamentală a satisfacerii. Prin intrări. cantitative şi calitative.factori de producţie şi informaţii. Valorificate în procese complexe sub forma potenţialului atras în circuitul economic.devenite factori de producţie . ca un sistem de intrări (din mediul extern).prin care se integrează în mediul extern naţional şi internaţional şi care cunoaşte o varietate şi intensitate cu mult sporite faţă de perioada anterioară. întreprinderea este o componentă de bază a mediului extern. lucrări cu caracter industrial ori servicii prin care întreprinderea răspunde necesităţilor economiei naţionale. iar îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor sale economico-sociale nu este posibilă fără cunoaşterea şi valorificarea. informaţii şi servicii . materiale. pe un plan superior. fără luarea în considerare a factorilor de mediu. În primul rând. extern). Desfăşurarea activităţilor firmei în condiţii de calitate şi profitabilitate ridicate nu este posibilă fără conceperea şi realizarea unor strategii adecvate. expresia acestei evoluţii o reprezintă accentuarea caracterului deschis al firmei concepute ca sistem. întreprinderea se adaptează la mediu. evoluţiile factorilor de mediu constituie o importantă premisă atât pentru asigurarea unor subsisteme organizatorice şi informaţionale eficace. procese şi ieşiri (către mediul. cantitativ şi calitativ. societăţii în ansamblul său şi chiar mondosistemului. Necesitatea abordarii mediului extern al firmei Evoluţia întreprinderii moderne este marcată. a unei anumite categorii de trebuinţe de către întreprinderea respectivă.

dovedit că numai în măsura în care se cunosc şi se valorifică evoluţiile factorilor de mediu se pot concepe şi funcţionează corespunzător toate subsistemele managementului microeconomic. În cazul firmei ca sistem închis. angajaţii se simt închişi. Prima parte a acestei dimensiuni este asociată cu caracteristica firmelor japoneze. adaptabilităţii şi flexibilităţii firmei în raport cu mediul. cât şi de la serviciu. Fiecare zi e bună şi aduce modificări. Prima parte a acestei dimensiuni reflectă că. mijloceşte legăturile multiple ale întreprinderii cu mediul ambiant. Salariaţii gândesc la viitor. însă aplicarea lor în practică este problematică. 5. O altă problemă cheie a restructurării întreprinderilor este legată de cultura organizaţională. 4. Angajaţii nu consideră că firma angajează numai pe baza competenţei. Orientarea spre rezultate reflectă că angajaţii se simt confortabil în situaţii deosebite şi permanent fac maxim de eforturi. care sunt primite de angajaţi. Orientarea spre proces în raport cu orientarea spre rezultate. 6. normele de organizare cuprind comportarea lor atât de acasă. Organizaţia răspunde de bunăstarea salariaţilor săi. Aceasta din urmă. competenţa profesională a salariaţilor. Pe baza lor nu se pot formula 51 . În acest caz în firmă pot să se adapteze doar unii. Sistem deschis înseamnă că firma e un sistem deschis pentru noii angajaţi. Orientarea spre muncă prevede îmbunătăţiri în cadrul muncii. Dimensiunile evidenţiate descriu particularităţile culturii organizaţionale. prin intermediul cărora se asigură legătura cu mediul. în firmă sunt luate în consideraţie şi problemele personale ale angajaţilor. Orientarea spre proces înseamnă că oamenii evită riscurile şi fac un efort limitat de muncă. Realizarea obiectivelor întreprinderilor (creşterea rentabilităţii şi a eficienţei economice pe baza sporirii cifrei de afaceri pe seama fiecărui produs) este în funcţie de sporirea supleţei. Limitat în raport cu profesional. Ultima reflectă un mod specific a colectivului întreprinderii de a acţiona şi interacţiona. fiind un sistem de coordonare a activităţii economice a agenţilor economici. Salariaţii îşi derivă identitatea din organizaţie (limitat). Sistem deschis în raport cu sistem închis. atât în calitate de producător cât şi de consumator. Mecanismul pieţei reprezintă pentru întreprindere terenul de realizare a fluxului aprovizionare – producţie – desfacere. În acest caz fiecare zi de activitate în firmă seamănă cu cea precedentă. În condiţiile economiei de piaţă principala componentă a mediului în care apare firma. Angajaţii simt că. este piaţa. Cultura organizaţională are următoarele şase dimensiuni: 3. secretoşi. Firma efectuează angajarea salariaţilor luând în consideraţie problemele sociale şi de familie. Orientarea spre salariaţi în raport cu orientarea spre muncă.

Managerul firmei trebuie să cunoască configuraţia culturală a organizaţiei. De exemplu. La nivelul Micromediului o influienţă substanţială asupra obiectivelor firmei va avea numărul firmelor şi puterea lor economică de a influienţa piaţa. care acţionează nemijlocit asupra dezvoltării întreprinderii. nu-şi poate limita obiectivul doar la maximizarea profitului. dacă o cultură este puternic normativă. Diagnosticul cultural trebuie să contureze harta culturală a întreprinderii şi să ajute la crearea posibilităţii de a determina care strategii sunt necesare pentru întreprindere şi care nu sunt potrivite. Un aspect cultural poate fi valoros pentru un scop sau mai puţin valoros pentru alt scop. Pentru a determina multiplele forme de comportament al firmei trebuie ca să se ia în consideraţie următoarele momente: 52 . fiind un organism complex.2. mentalitatea economică a angajaţilor. deoarece ceea ce este bun sau rău depinde în fiecare caz de direcţia care o are întreprinderea. Se potriveşte cultura organizaţională strategiei de restructurare a firmei? E necesar de a determina părţile puternice şi slabe ale configuraţiei culturale existente. Procesul de restructurare a întreprinderilor trebuie să ia în consideraţie faptul că. orientarea spre client este puternic relevantă pentru întreprinderile angajate în activităţi de deservire şi în producerea de obiecte de calitate pentru uzul consumatorilor. atunci strategia de formare a firmei care prevede o competiţie în domeniul de servicii clientului nu va avea multe şanse de izbândă.reţelele. este foarte greu de a modifica valorile colective. Compararea caracteristicilor diferenţelor de cultură la diverse niveluri ne dă posibilitatea de a evidenţia direcţiile de utilizare în procesul de restructurare a întreprinderilor a caracteristicilor culturii organizaţionale: a. Firmele vor avea comportamente diferite şi în dependenţă de specificul mediului ambiant în care activează. 3. dar poate să nu fie necesară sau poate fi chiar dăunătoare pentru organizaţiile implicate în fabricarea produselor standard într-o piaţă competitivă a preţurilor. b. c. Un obiectiv tot mai răspândit al firmei devine cifra de afaceri. Astăzi tot mai mulţi adepţi au afirmaţiile lui Alexis Jacquemin precum că firma.OBIECTIVELE ECONOMICE ALE FIRMEI ÎN CONDIŢIILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ În condiţiile contemporane întreprinderea este un organism foarte complex. Adesea este necesară efectuarea unui diagnostic cuprinzător al stării prezente a culturii şi a subculturilor organizaţiei. care se confruntă cu o mulţime de obiective contradictorii ce ţin de tactica şi strategia dezvoltării şi de satisfacerea intereselor proprietarilor şi ale managerilor. care reflectă ponderea firmei pe piaţă. De exemplu.

localizate în perioade diferite de timp: e. deoarece nu dispun de venituri mari. totuşi pregătirea deciziei cere participarea unui număr mare de comportamente şi de personal. utilizând în acest scop diverse căi şi metode. Pe de altă parte. Dacă. Neoclasic: creşterea rolului monopolului şi oligopolului. în condiţiile contemporane este eterogenă şi îmbină consumatori productivi şi neproductivi. cu niveluri diferite de disponibilităţi financiare. a unor reguli şi stări psihosociale care impun sau favorizează anumite acţiuni sau comportamente din partea agenţilor economici. această analiză evidenţiază faptul că competitivitatea firmei este determinată de costul de producţie al produsului (serviciilor) şi de calitatea produsului (design. atunci unii îl vor procura indiferent de nivelul preţului unitar. 53 . fiabilitate. Alţi consumatori se orientează doar la calitatea înaltă a produsului. interesele şi aspiraţiile producătorilor în calitatea lor de ofertanţi. − Că dirijarea activităţii firmei se efectuează prin decizii. Clasic: concurenţă pură (perfectă). Dacă consumatorii doresc acelaşi produs. g. − Activitatea de piaţă a întreprinderii este marcată de prezenţa întreprinderilor concurente. Firmele în activitatea lor se vor orienta nu numai la ziua de astăzi. pot fi distinse patru moduri de abordare a activităţii agenţilor economici. în final. care îşi realizează oportunităţile oferite de aceiaşi piaţă. Prin urmare. Pe de o parte. − Existenţa în mediul economic a unor reglementări juridice. analiza tipurilor de concurenţă crează posibilitatea de a evidenţia mai bine legătura dintre fenomenul concurenţial şi varietatea. Aceasta înseamnă că ele vor tinde să îmbine scrupulos interesele curente de asigurare a veniturilor cu interesul de dezvoltare şi consolidare a poziţiei firmei pe piaţă. Tocmai varietatea şi dinamica tipurilor de agenţi economici contribuie substanţial la sporirea performanţelor sistemului economic. dinamică a tipurilor de agenţi economici. Aceasta din urmă. − Libertatea de a acţiona. h. Ultima reprezintă linia de acţiune aleasă în mod conştient dintr-un număr oarecare de posibilităţi în scopul atingerii unor obiective în condiţii de eficienţă maximă.− Pe primul plan se cere să se evidenţieze şi interesul clientei. alţii însă vor tinde să-l procure la un preţ cât mai scăzut. Schumpeterian: impulsul inovării în condiţiile concurenţei monopolistice. Analiza tipurilor de concurenţă are o însemnătate substanţială în două aspecte. durabilitate). De restaurare a competiţiei prin dereglementări şi demonopolizări. alegerea este făcută doar de o singură persoană. Conform teoriei economice. ci şi la viitor. consumatorii aceluiaşi produs formează segmente de piaţă diferenţiale. f.

politici.M. deaceea produsele autohtonele nu pot concura pe piaţa mondială cu alte produse. putem menţiona că mediul în care întreprinderile activează este schimbător şi pe parcursul timpului tinde spre a fi turbulent (modificările sunt foarte frecvente din cauza crizei politice şi economice ce afectează sfera de activitate a întreprinderii.a. Un rol important din aceşti factori. investitorii. că performanţele 54 . resurse energetice. îl au furnizorii şi investitorii. f. care face parte din managementul întreprinderii şi care este după părerea mea cheia succesului a majorităţii întreprinderilor (anume a celor din R. putem face următoarele concluzii: − fiecare agent economic inclusiv întreprinderile autohtone (Republica Moldova) îşi desfăşoară activitatea sa într-un mediu care îmbină diferiţi factori ca economici. Concluzii: Studiind diverse materiale. în prezent.Un obiectiv economic care să se poată cuantifica. Un volum mare de informaţii care să reflecte adecvat fenomenele şi procesele economice. o ocupă totuşi piaţa (despre acest element s-a vorbit mai detaliat în lucrare). juridici ş. despre care s-a vorbit mai detaliat în lucrare.Pentru ca decizia să fie optimă. Propuneri: Aş dori în continuare să specific un factor important. iar ultimii nu investesc nici într-un domeniu de activitate al ţării. În dependenţă de starea acestor factori distingem diferite tipuri de mediu. Analizând starea economică actuală a R.M. − analizând Micro şi Macromediul întreprinderilor. care nu furnizează materiale prime.). sociali. prestatorii de servicii. în schimb având un preţ ridicat şi fiind de calitate joasă. Un aparat avansat de investigare şi de prelucrare a datelor care ar asigura raţionalitatea alegerii. putem spune că întreprinderea intră în relaţii directe cu astfel de elemente ale mediului: furnizorii. demografic etc. clienţii. trebuie să existe următoarele elemente: e. de amploare variată şi cu influenţe puternice asupra firmei. asociaţii profesionale. din cauza că republica Moldova nu dispune de capital monetar. referitoare la tema abordată în lucrare. din cauza situaţiei instabile în economie. greu de anticipat din cauza instabilităţii).a. − un rol primordial în activitatea întreprinderii cu acţiuni indirecte şi pe un termen lung o au mediul economic. Eu cred. organe de stat ş. În condiţiile economiei de piaţă principalul element al mediului în care apare întreprinderea ca producător şi ca consumator. după părerea mea. g.

coordonată. Această afirmaţie categorică îşi găseşte justificarea – practică şi teoretică – în faptul că atingerea obiectivelor. conducând nu numai la creşterea nejustificată a costurilor de producţie sau la reacţii întârziate faţă de cerinţele pieţei. reclamă concentrarea raţională a tuturor resurselor disponibile şi canalizarea eficientă. 55 . În final putem spune că. Şansele de succes în afaceri. tipică unei firme. cât şi despre modul de atingere a lor. pot oferi concurenţei informaţii preţioase. prezentate în literatura de specialitate. dacă firma dispune de o structură organizatorică adecvată scopurilor fixate. În pofida faptului că nici o structură organizatorică. Stucturile organizatorice unor companii renumite. a eforturilor depuse de către firmă. concordantă cu natura şi cu amploarea activităţii desfăşurate şi adaptabilă condiţiilor de mediu. activează în acelaşi domeniu – secretul este impus de considerentul că detaliile. nu poate fi preluată şi aplicată ad literam de către o alta – chiar dacă. încetează – cu mult timp înaintea publicării – de a mai fi operante. ci şi la posibile stări conflictuale în interiorul organizaţiei. sunt considerabil sporite şi – în acelaşi timp – controlate. referitoare la structura organizatorică. ale unei întreprinderi. în ceea ce priveşte propriul mod de structurare organizatorică. o structură organizatorică greşit concepută va avea efecte contrare celor dorite.economice a oricărei întreprinderi (societăţi comerciale) sunt indisolubil legate de propria structură organizatorică. atât despre natura obiectivelor. propuse pentru o anumită activitate economică. Un argument suplimentar – şi poate mai convingător – este oferit de discreţia absolută manifestată de marile firme. aceasta din urmă.

Bazele generale. Gavrilă. Economică. ASEM 2000 3. Chişinău 2003 8.Fundamentele managementului organizaţiei. Nicolescu O. Bucureşti 2000 10. Economică 1999 5.Marketing Heroism M.. Burlacu N .Managementul activităţii de producţie. Ed.Managementul firmei. 9. 7.. T. Ed. Burduş E. Economic. Ed. Ed. A TIC 2003 56 . Bruhn.Chişinău.Marketing. Hriscev E. Comescu V.Marketing Silvia Hamău. Editura Economică 2002 2. Editura Actami 1998 4. Bucureşti 2000. ASEM 1998 .Bibliografie: I.Managementul general al firmei. Cotelnic A. Economică 1999 6.Management.Management.Management.

Bucureşti 1999 57 .11.Economia şi gestiunea firmei. ASER. Bărbulescu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful