You are on page 1of 3

POLITICA EXTERNĂ A SUA ÎN SPAŢIUL EX-SOVIETIC

Olga BOGDAN, Licenţiată în Relaţii Internaţionale Evoluţiile geostrategice de la începutul anilor ’90 şi instaurarea unei noi ordini mondiale au generat schimbarea statutului internaţional al SUA şi redefinirea politicii externe a acesteea faţă de noul spaţiu ex-sovietic, care devenea „un vid de putere în inima Eurasiei”. [1] Deşi dezbaterile interne între realişti şi idealişti, putere şi principii, adepţii orientării izolaţioniste şi intervenţioniste continuau, politica externă americană a evoluat într-o campanie morală cu scopul nu doar de a-şi proteja interesele naţionale, dar şi de a contribui la creşterea comunităţii democratice internaţionale prin promovarea valorilor sale esenţiale. În acest context, este dificil de a exagera influenţa americană asupra ţărilor spaţiului ex-sovietic şi asupra noilor săi lideri politici odată cu căderea URSS şi sfârşitul Războiului Rece. „Ţările acestui spaţiu vedeau în SUA campionul idealurilor care au animat propriile revoluţii şi care a influenţat enorm atitudinile şi politicile din regiune.” [2] Aceste condiţii au cauzat dezvoltarea unui interes special al SUA pentru susţinerea reformelor şi procesului de tranziţie în regiune. Decidenţii politici americani considerau că asistenţa oferită republicilor succesoare „nu e un act de caritate, ci mai degrabă o investiţie în propria securitate şi prosperitate". [3] În primul rând aceasta “ar preveni colapsul acestor state într-un haos periculos” [4], în care patru din ele: Rusia, Ucraina, Belarus şi Kazahstan, deţineau arsenal nuclear ex-sovietic. Începând cu 1991, Programul de Reducere Cooperativă a Ameninţării (CTR) a asistat aceste state în eliminarea sau, în cazul Rusiei, reducerea arsenalului nuclear şi a sistemelor sale de livrare, eforturi de prevenire a proliferării, demontarea şi transformarea infrastructurii asociate cu acest armament. Alte programe, inclusiv Counter-proliferation Program, Customs Service Counter-proliferation Program, au adresat aceeaşi prioritate sub aspect regional; odată ce eforturile de demontare nucleară bilaterale rusoamericane au fost un succes veritabil al lui Clinton şi Elţin, reluat de administraţia Obama şi Medvedev, prin semnarea recentului Tratat de Reducere a Arsenalelor Nucleare Strategice START II, odată cu relansarea relaţiilor de cooperare cu Federaţia Rusă. Expansiunea democratică, doctrină enunţată de administraţia Clinton în 1993 şi „orientată spre lărgirea comunităţii globale a democraţiilor libere cu economie de piaţă” [5] a fost continuată de George W. Bush printr-o abordare unilaterală de utilizarea a democraţiei ca instrument de realizare a obiectivelor de securitate naţională americană, şi preluată de Obama, care a introdus o politică mai cooperantă şi diplomatică prin conceptul „smart power”. SUA şi-a demonstrat angajamentul de a promova reformele democratice prin focusarea asupra domeniilor-cheie ca: consolidarea alegerilor, dezvoltarea societăţii civile, consolidarea mass-mediei independente şi a accesului liber la informaţie, încurajarea politicilor de respectare a drepturilor omului şi combatere a torturii, promovarea toleranţei şi libertăţii religioase. SUA se orientează spre atingerea scopurilor inclusiv prin organizaţii non-guvernamentale, aşa-numiţi “multiplicatori ai democraţiei” [6], care în percepţia SUA, sunt mai eficiente în distribuirea asistenţei financiare. Domeniile de asistenţă financiară acordată de SUA diferă la nivel de entitate geopolitică a spaţiului ex-sovietic (spre exemplu: în Asia Centrală se focusează pe investiţii în dezvoltările energetice, interes reconfirmat de adoptarea în Senat a Silk Road Strategy Act), dar şi la nivel naţional. Pentru promovarea tranziţiei la democraţie şi economie de piaţă, SUA a adoptat, pentru Rusia şi noile state independente: Support for East European Democracy (SEED) Act în 1989 şi Freedom Support Act (FSA) în 1992. Conform datelor Departamentului de Stat SUA, în 2008 finanţarea SUA a fost acordată în domeniul guvernării democratice şi juste: 32 %, investiţiile în capitalul uman: 12%, creşterea economică: 13%, pace şi securitate: 34 %, susţinere de programe inter-culturale: 9%. [7] În ceea ce priveşte domeniul militar, cele patru administraţiile prezidenţiale din perioada postRăzboi Rece (George H.W. Bush, Bill Clinton, George W. Bush, Barack Obama) au avut viziui diferite: odată ce Clinton anunţa reducerea militară, George W. Bush a considerat necesară o creştere a cheltuielilor militare. Pe parcursul întregii perioade post-sovietice, însă, un accent

October 2.2010] [6] Lake A. sunt determinate de susţinerea integrităţii teritoriale şi independenţei politice a noilor state independente.Washington D. After the end: making US foreign policy in the post-Cold War world. SUA a condamnat acţiunile Rusiei şi a asigurat că “America va ajuta Georgia să-şi reconstruiască şi recâştige poziţia ca una din cele mai rapid crescânde economii.214 [3] Address by Secretary of State Madeleine K...Durham: Duke University Press.edu/acad/intrel/lakedoc.deosebit a fost plasat pe necesitatea de stabilire a încrederii.03.p..Washington D. Totuşi. [10] Popescu N. Marea tablă de şah. Osetia de Sud şi Abhazia în Georgia. From containment to enlargement. lupta contra terorismului şi extremismului şi extinderea păcii şi prosperităţii”. 1997.. odată cu căderea URSS. politica acesteea nu a recurs la acţiune unilaterală.htm [accesat la 4. şi anume conflictul din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Ex-Secretarul Apărării Richard Cheney raporta că..104 [2] Hutchings R. Chicago.Georgia asupra Parteneriatului Strategic în ianuarie 2009.: School of Advanced International Studies.Iran şi este necesară refocusarea SUA asupra regiunii date”..-Russia Business Council.p.1993 // http://www. consolidării alianţelor şi dezvoltării interoperabilităţii cu noile state independente.p.Irak. prin programe de training comune.2010] [4] Rosner J.html [accesat la 17. [7] Federal Year 2008 Foreign Operations Appropriated Assitance // http://www. SUA a încurajat implicarea actorilor extra-regionali în rol de mediatori. 1999.” [8] Poziţia SUA faţă de soluţionarea conflictelor secesioniste din regiune.gov/p/eur/rls/rpt/seedfy08/117529. “focusul noii strategii de securitate americane se va axa pe confruntarea provocărilor regionale şi preîntâmpinarea dezvoltării puterilor ostile. În cazul conflictului armat dintre Georgia şi Rusia din 2008. deveni conflicte active. op.mtholyoke.03. 21. Outsourcing De Facto Statehood: Russia and the Secessionist Entities in Georgia and Moldova // CEPS Policy Brief.S. Imboldul acestei politici este “promovarea democraţiei drept cea mai eficientă măsură de lungă durată pentru consolidarea stabilităţii internaţionale.09. ci a fost încadrată în limitele multilateralismului afirmativ.225 [5] Lake A.mtholyoke. Nagarno-Karabah în Azerbaijan.. 20 July.4 . 1998 // http://www. American diplomacy and the end of Cold War.Washington DC. opinia publică şi grupurile de interese) şi birocraţia instituţională. schimb de experienţă. cit.C. considerat de unii analişti drept implicare slabă “odată ce SUA este prea ocupată cu rotirea în triunghiul Afganistan.. American assistance to the former Soviet states in 1993-1994 // Scott J. decizie urmată de semnarea Cartei SUA.: W. care stau la baza formării politicii externe americane.2010] [8] Cheney R. Report of the Secretary of Defense to the President and Congress. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice. care ar aspira la hegemonia regională. – Bucureşti: Univers Enciclopedic. reducerea conflictelor regionale. Atfel.p..” [11]. SUA a apelat de nenumărate ori şi a utilizat diverse metode pentru a elimina prezenţa militară a Rusiei în regiune. Wilson Center Press.p. 1991.. 2006..htm [accesat la 22. 3. Aceasta a fost susţinută în mare parte de forţele societale (cultura politică.edu/acad/intrel/albruss. [10] În schimb. asistenţă financiară şi de expertiză. iar în formatul de negocieri „5+2” al conflictului trasnistrean a adoptat rolul de observator..A. non-democratice. 1998. 109.state.C.. lansând o cruciadă pentru democraţie în ţările spaţiului ex-sovietic. Tensiunile latente din spaţiul conflictelor secesioniste pot. nr. la orice etapă.05.[11] Surse bibliografice: [1] Brzezinski Z. Albright to the U. Illinois. politica externă a SUA a avut drept obiectiv transformarea unei ameninţări vechi într-o regiune de state-partenere importante din punct de vedere economic şi diplomatic.

iulie 2010 .[11] Nichol J. Russia-Georgia Conflict in Augus 2008: context and implications for U.S. interests.p. 11.mil/pdffiles/nss. March 2006 // http://www.Washington DC: Congressional Research Service.26 [12] The National Security Strategy.pdf [accesat la 15..army.03.2010] Pentru mai multe informaţii la tematica abordată consultaţi Jurnal academic nr. 2009.strategicstudiesinstitute.